7/30/2019 Adamesteanu G 0001

1/3

doeumente de epoca ~i ne sint furnizate cifre verifieabile, eael totul se

seufunda intr-un fabulos de duzina, impanat eu eonspecte filozofice stu-dente~ti, fragmente eseistice, monologuri banale ~i care aici, spre deosebire

de alte dati, i~i tradeaza mediocritatea.

Sub presiunea politicului, ambitia generoasa a revelarii unor adevaruri

istorice muM vreme ocultate a dus la alte ocultari ~i s-a preschimbat in

ratacire pe trasee labirintice. D.R. Popescu a facut pur ~i sirnplu un calcul

gre~it dind Patirlagelor dimensiunea Romaniei.

In ultimul deceniu al dictaturii c1anului Ceau~escu, de romanul-fresca

~i de romanul-total s-au simtit atra~i, din considerentele pe care le-am amintit

la inceputul eapitolului, ~i citiva scriitori din noile generatii.

Gabriela Adame~teanu, prozatoare care mo~tene~te de laHortensia Papadat-Bengescu privirea necrutatoare, puterea de a observa

nuantat ~i de a inregistra cu deta~are intimplarile existentului, a debutat cu

Drumul egal al fiedirei zile (1975). Prima parte a cartii - remarcabila prin

descrierile de mediu ~i de atmosfera (atmosfera primelor decenii d e

eomunism) - este povestea depanata lucid de tinara Letitia Brancea a ulti-

milor ei ani de liceu petrecuti intr-o provincie mohorita, linga 0mama inraita

de viata plina de privatiuni a ineeputului anilor '60. Cea de-a doua - in care

predomina analiza psihologica - investigheaza starile suf1ete~ti ale eroinei

care, mutata la Bucure~ti, descopera erosul.

Inc1inatia spre pictura de mediu ~i spre portretistica este evidenta ~i in

volumul de nuvele Daruie$te-fi 0zi de vacanti! (1979). Ins a mai ales roma-nul Gabrielei Adame~teanu Diminea(ii pierdutii (1983) este 0mare reu~ita a

prozei romane~ti. Printr-un artificiu narativ relativ simplu, autoarea izbute~te

sa inglobeze numeroase planuri temporale, evenimente de tot felul ~i perso-

naje din epoci diferite, incepind cu primul razboi mondial ~i sfir~ind cu 0

dimineata de martie a anului 1977.

Plecata din cartierul ei spre 0alta parte a Bucure~tilor, unde locuie~te 0

c1ienta din lumea buna de pe vremuri (Ivona Scarlat), batnnei croitorese VicaDelca ii vin in minte valuri de amintiri ~i crimpeie de viata. Acestea constituie

doar 0parte infima din fabuloasa cantitate de intimplari, de episoade narati ve)

de portrete savuroase pe care le scot la lumina cele doua batrine care, de cum

se intilnesc, incep sa taifasuiasca ~i sa depene amintiri de familie.

Acest soi balcanic de conversatie e, in fond, modalitatea ingenua ~i

involuntar moderna prin care naratiunii i se ridica acele stavile conventionale

7/30/2019 Adamesteanu G 0001

2/3

ce tin de timpul enuntarii, de cauzalitate ~i succesiune epica. Sporovaielii de

acest fel i se adauga "sporovaiala" vocilor interioare ale interlocutoarelor. Laun loc, ele sporesc substanta narativa care reu~e~te sa acopere, in chip

stralucit, un secol de istorie nationala. Pumnd la contributie - in cautarea

timpului pierdut - ~i dteva documente (printre care jumalul tatalui Ivonei),

precum ~i amintirile a in~i~i oamenilor evocati, prozatoarea realizeaza un

sistem simplu ~i ingenios de oglindire care schimba continuu imaginile

eroilor ~i urca ~i coboara actiunea la etajele timpului.

Romanul devine astfel 0 fresca a Romamei din secolul ei teribil ~i 0

galerie de personaje memorabile, intre care se evidentiaza distinsa ~i discreta

doarnna Ivona (un exemplar rar al "lurnii bune" de altadata) ~i mahalagioaica

de un intratabil optimism, Vica Delca (un exemplar rar al mahalagioaicei de

altadata, intrudt pina ~i mahalaua avea distinctia ~i personalitatea ei).

Si, din nou, romanul capteaza prin relatarea mereu vie, spectaculoasa

a unor evenimente cunoscute distorsionat sau necunoscute de catre marele

public: moartea regelui Carol I, ziua angajarii Romaniei in primul razboi

mondial, razboiul balcanic, dictatul de la Viena, insurectia legionara, instau-rarea comunismului, epoca arestarilor in masa ~i a tardivelor reabilitari etc.

Ca roman retro, el crea imaginea mitologica a unei lumi pierdute ~i a unei

societati interbelice infloritoare, ce trezea in anii ' 80 nostalgia cititorului vla-

guit de mizerie ~i frig.

Setea de autentic sau numai de verosimil a cititorului din deceniul 9,

excedat de minciuna politica de fiecare zi, a fost satismcuta ~i de prozaincapatoare a lui Bedros Horasangian. De~i nu era un optzecist, el a ilustrat

categoria consemnatorilor neutri de evenimente minore, scene obi~nuite,

conversatii de p e strada, fapte diverse, a celor care izbutesc, prin felul cum

rninuiesc camera de luat vederi, sa dea viata literara banalitatilor existentei

cotidiene.

Clnd a alcatuit romanul-depozit Sola de a~teptare(1987),Bedros Horasangian avea deja 0experienta de colector de cnmpeie de viata,

de fapte de toata rnina (volumele de proza scurta: lnchiderea edi{iei, 1984;

CurcubeuL de LamiezuL nop{ii, 1984; ParcuL Ioanid, 1986). Repeund proce-

dura la alt nivel, cel al marii istorii, romanul (11numim a~a prin simpla con-

ventie, autorulinsu~i indoindu-se par ~iv de romanescul cartii lui) nu a mcut

dedt sa adune, lara vreun plan aparent, secvente de istorie politica ~i sociala,

felii din viata tarii. Ele sint prinse, de-a valma, in toate tipurile imaginabile

7/30/2019 Adamesteanu G 0001

3/3

EUGEN NEGRICI

LiteraturaA. V

romana

sub comunismProza