Adam si Eva - cartigratis.com · Iubiri paralele nespus de monoton. Acelaşi fum. Acelaşi praf,...

234

Transcript of Adam si Eva - cartigratis.com · Iubiri paralele nespus de monoton. Acelaşi fum. Acelaşi praf,...

  • Cella Serghi

    CELLA SERGHI

    Iubiri paraleleIubiri paralele

    EDITURA EMINESCU1974

    2

    88

  • Iubiri paralele

    Cuprins

    PROLOG _________________________________________________ 5 Capitolul I ________________________________ 14 Capitolul II ______________________ 23 Capitolul III __________________________ 48 Capitolul IV _________________________ 67 Capitolul V _______________________ 74 Capitolul VI __________________________ 108 Capitolul VII _________________________ 135 Capitolul VIII ________________________ 144 Capitolul IX _________________________ 150 Capitolul X __________________________ 159 Capitolul XI _________________________ 170 Capitolul XII _________________________ 174 Capitolul XIII ________________________ 179 Capitolul XIV ________________________ 185 Capitolul XV _________________________ 195 Capitolul XVI ________________________ 202 Capitolul XVII _______________________ 204 Capitolul XVIII _______________________ 224 EPILOG ________________________________________________ 230

    3

  • Cella Serghi

    Lui NICOLAE LABIŞ

    MOTO:

    Nu-i ambi ie m runt s vreiţ ă ă ăs intri în sufletul oameniloră

    FLAUBERT

    4

  • Iubiri paralele

    PROLOG

    „Ştiu c a i fost prietena m tuşii mele Artemiza – îmiă ţ ă spunea Victor în scrisoarea care înso ea manuscrisul.ţ Avea c r ile dumneavoastr , cu dedica ii emo ionante. Şiă ţ ă ţ ţ când am aflat c sunte i la sanatoriul balneologie dină ţ Mangalia, am îndr znit… Aş vrea s cunosc p rereaă ă ă dumneavoastr …”ă

    O scrisoare lung cu multe citate, ghilimele şiă paranteze: („Ce este romanul?” întreab Victor, citându-lă pe Georges Simenon, decât o c utare pasionant după ă ă mai mult adev r omenesc?…”) „Ve i avea r bdare s citi iă ţ ă ă ţ tot ce-am adunat în aceşti ani, de când m-am suit în tren f r s ştiu încotro plec şi ce m aşteapt ?… La-nceput,ă ă ă ă ă am vrut s iu un jurnal de şantier (în ’55 aşterneamă ţ şosele în B r gan, la C z neşti), v trimit primele pagini.ă ă ă ă ă Dar casa din care fugisem îmi ap rea mereu, nu-miă d dea pace. Atunci am scris primul capitol din ceea ce ară putea deveni un roman. Şi, dac încep cu bunica e fiindcă ă marea mea descoperire, ca şi a Artemizei – (cred c astaă a fost lovitura de gra ie, pe care a primit-o) e c nu a fostţ ă proast surioara ei, ci viclean . Sau, cine ştie, poateă ă în eleapt (dac în elepciune se poate numi for a cu careţ ă ă ţ ţ ştia s se mire, s tac , s închid un ochi şi chiar peă ă ă ă ă amândoi, la nevoie).”

    Sfârşitul scrisorii, patetic: „Dar poate c ar trebui sa uită tot ce-am scris, s distrug foile astea şi, dup ani, dină ă vagi reminiscen e şi aburite imagini, din urmele durerii,ţ exilat ca Ovidiu, departe de tot ce-am iubit, din sarea lacrimilor neşterse, uscate, s reconstitui aceeaşiă poveste!”

    Victor nu-mi indica nici ziua, nici ora când urma s neă întâlnim, ca s -i restitui manuscrisul, s -i spun p rereaă ă ă mea. Din scrisoare – datat cu trei zile în urm : 5ă ă septembrie 1960 – reieşea c lucreaz la Mamaia, tot laă ă

    5

  • Cella Serghi

    şosele. Şi c utam s mi-l imaginez pe fiul Elenei şi ală ă doctorului Movil , c rând smoala cu vagonetul.ă ă

    Prima dat îl v zusem la botez, în dantele scrobite şiă ă panglici albastre. Faimosul botez! Alt dat , când aveaă ă vreo zece ani, la concert, lâng Elena, ascultând cuă sfin enie. Maic -sa îl şi vedea mare pianist şi spera sţ ă ă colinde lumea împreun . Dar el a trântit capacul pianuluiă şi a declarat c se c lug reşte. N-a trecut mult şiă ă ă Artemiza mi-a povestit alt tr snaie a lui Victor: „A strânsă ă toate icoanele, le-a dus în curte şi le-a dat foc”. Artemiza a privit spectacolul de la fereastr şi a strigat: „Bravo,ă Nero!” Vorbea despre el cu un fel de ascuns mândrie: „Eă frumos ca taic -su, mincinos ca bunic -sa, inteligent caă ă mine. Umbl cu cârjele mele; pretinde c are o mul imeă ă ţ de avantaje, urc în tramvai prin fa , şade pe scaunulă ţă femeilor gravide şi are mai mult succes la fete, când le inspir mil . Din p cate a avut un incident cu un chelneră ă ă şi când lumea s-a strâns, a aruncat cârjele şi a fugit”. Şi Artemiza râdea, de parc n-ar fi fost ale ei cârjele, ea ceaă f r de picioare! Frumoasa Themis! Maître Bolbec… Parcă ă ă o v d în sala paşilor pierdu i, elegant în costumele eiă ţ ă b rb teşti, sigur de ea pân la insolen .ă ă ă ă ţă

    Pe atunci, visul meu era s fiu secretara Artemizei.ăAlergam din sec ie în sec ie ca s-o aud pledând. Când aţ ţ b gat de seam c m in dup ea ca un c el, m-aă ă ă ă ţ ă ăţ întrebat ca pe copii, cum m cheam , câ i ani am. Apoi,ă ă ţ cu vocea groas : „Ce cau i în tribunal, e o jungl ”. Peă ţ ă urm m-a invitat la bufet… Mi-a spus c ar fi vrut s fieă ă ă actri , dar familia s-a împotrivit. Asta n-a împiedicat-o sţă ă ia lec ii la Paris cu Yvette Guilbert, de dic ie, de plastic ,ţ ţ ă de mimic : „Ea m-a înv at s vorbesc, s umblu, să ăţ ă ă ă respir. Totul se înva , feti o, chiar şi s fii frumoas ”.ţă ţ ă ă

    Manuscrisul pe care-l r sfoiam acum, deşi venisemă numai s m odihnesc şi s privesc marea – era tot atâtă ă ă de stufos şi de încâlcit, ca dosarele pe care mi le d deaă Artemiza s le studiez pe vremuri.ă

    6

  • Iubiri paralele

    4 noiembrie 1333.

    B r gan. O şosea asfaltat , anonim , banal ,ă ă ă ă ă nesfârşit . Un drum f r poveste. Vântul t ios şi aprig îmiă ă ă ă sufl în urechi şi-mi t b ceşte obrajii. Sticla pisat aă ă ă ă prafului m ustur în ochi şi în fundul gâtlejului. Oameniiă ă s-au obişnuit. Muncesc cu o înverşunare st pânit . Strângă ă şi eu ochii ca ei, scrâşnesc din din i, scuip nisipul care-miţ intr în din i, şi nu mai vreau s m gândesc la ce a fost.ă ţ ă ă Dar pentru c nu pot s dorm, traduc în stilul Artemizeiă ă Sonetele lui Shakespeare.

    XXVIIObosit de munc m gr besc spre pat,ă ă ăOdihn dulce pentru bra ele de trud osteniteă ţ ăŞi-atunci începe o c l torie-n mintea mea,ă ăCare-mi munceşte gândul când truda trupului a luat

    sfârşit.Fiindc atuncea gândurile mele, din dep rtarea undeă ă

    zac,Se-ndreapt în pelerinaj zelos spre tineăŞi m in treaz, cu ochii mari deschişi,ă ţUitându-se în noaptea în care orbii v d.ă

    10 noiembrie

    Punctul sanitar e o barac de culoarea bai ului, într-oă ţ mic lizier de salcâmi, singura vegeta ie în acest inută ă ţ ţ de piatr şi de praf. Dou înc peri proasp t v ruite,ă ă ă ă ă dintre care una e dormitorul surorii. Se pare c vrea să ă uite un amor nefericit. (Eu nu vreau s uit nimic.)ă

    Şi-a pus la geamuri perdelu e de tifon, albe; patul deţ fier e vopsit în alb. Masa, acoperit cu un cearşaf alb,ă scrobit. Mas de brad, dou scaune şi un cuier. Toateă ă astea le-am z rit din pragul uşii deschise a celeilalteă

    7

  • Cella Serghi

    înc peri, postul de prim-ajutor. Aici, canapeaua şi masaă casolete, instrumentele, pensele, toate lucesc de- i iauţ ochii. Registrul e învelit în hârtie albastr , cum îşi învelea,ă probabil, de curând c r ile de şcoal . Sunt sigur c amă ţ ă ă de-a face cu o premiant întâi. (Destinul meu.) Înă dul piorul cu medicamente, totul în ordine. În sufletulă meu, furtuna a trecut şi a l sat în urm linişte, gol.ă ă

    — Mi-a intrat o aşchie în deget.— Când s-a-ntâmplat pocinogul? – şi f r s-o interesezeă ă

    r spunsul meu, a început s se preg teasc pentru oă ă ă ă mic interven ie chirurgical .ă ţ ă

    Am refuzat.— Bunica se trata cu foi de p tlagin – am spus.ă ă— Trateaz -te ca bunica, dar eu î i fac o injec ieă ţ ţ

    antitetanic .ăE agresiv ca Voica. Dar ce dulce era Voica uneori…ă— De ce n-ai pus toat fiola? – am întrebat-o cândă

    d deam s plec.ă ă— Eu nu te întreb cum faci amestecul de nisip şi alte

    mişmaşuri. Am auzit c se taie ca o maionez şi c o lua iă ă ă ţ mereu de la început.

    Aşchia mi-a tras-o cu penseta, dar a trebuit s -miă panseze şi alt deget la care m lovisem cu ciocanul.ă

    15 noiembrie

    Azi am venit cu o ran la picior. E convins c -mi caută ă ă tot felul de pretexte ca s-o vizitez. I-am spus c scriuă nişte reportaje şi vreau s m documentez.ă ă

    — Tocmai m -ntrebam ce cau i pe şantier.ă ţ— Pe Cleopatra, regina Egiptului… Nu-i semeni deloc…

    Era brun , cu ochii ca mierea şi nasul uşor acvilin.ăJurnalul de şantier se termin cu o pagin care nu areă ă

    dat .ă

    În primele zile, când m uitam pe geam, mi se p reaă ă

    8

  • Iubiri paralele

    nespus de monoton. Acelaşi fum. Acelaşi praf, acelaşi vânt, aceiaşi salcâmi trişti. Acum, nicio zi nu mai seam n cu alta. La fiecare ceas bate vântul altfel, altfelă ă se aşterne lumina şi umbra.

    Printre t bliile de cântare, se z reşte jos camionulă ă basculant tras sub sta ie. La fiecare deschidere a maneteiţ de blocare, asfaltul curge într-un vârtej de aburi vine i.ţ Din opt cântare desc rcate, maşina s-a umplut. Icneşteă din greu, pornit cu viteza întâia şi altul trece în loc.ă Deasupra sta iei, coşul înalt al ciclonului împroaşc unţ ă fum des, negru şi acru. Din cauza vântului, îl simt pân înă pl mâni, şi totuşi m atrage, pe zi ce trece, mai mult,ă ă şantierul. Şoseaua în devenire e vie, totul e viu. Bitumul fierbe cu b şici, butoaiele de tabl sunt ridicate cuă ă macaraua care se desprinde pe cerul de fum, ca un imens semn de întrebare. Acolo lucreaz echipa topitorilor.ă Acolo au to i bocanci cu t lpi de lemn şi m nuşi mari deţ ă ă cânep . Vântul le-a lipit pe piept şi pe bra e şuvi e negreă ţ ţ de bitum închegat.

    Cred c pentru a-şi justifica prezen a pe şantier, Victoră ţ transcrise câteva rânduri dintr-o scrisoare a lui Flaubert: Exist în poetica lui Ronsard un ciudat precept. Elă recomand poetului s se instruiasc în arte şi meserii, laă ă ă fierari, la aurari, la l c tuşi, etc. Ca s ia de acoloă ă ă metafore. De aici rezult într-adev r o limb bogat şiă ă ă ă divers .ă Voica îmi d dea aceleaşi sfaturi. (Les grands iă esprits se rencontrent.1)

    Victor are grij s spun c toate personajele suntă ă ă ă fictive şi orice asem nare cu realitatea, întâmpl toare.ă ă (Dar se foloseşte de numele lor reale.) A transplantat casa în cartierul Grivi ei, unde se demoleaz şi se ridicţ ă ă blocuri, dar turlele bisericii Visarion apar mereu. Bunica e un personaj de comedie, dar scena în care noul locatar e aşteptat, pare mai curând genericul unui film.

    1 Marile valori spirituale se întîlnesc (fr.).

    9

  • Cella Serghi

    La fiecare fereastr , o pereche de ochi. La etajul întâi,ă Elena, în negru, o cruce mare îi luceşte pe piept. Silueta dispare dup draperie, dar ochii i se aprind ca nişte faruri.ă La mansard , Clemansa. P r vopsit, ca pana corbului,ă ă zulufi, panglicu e. Artemiza, octogenar , cu parul alb,ţ ă tuns b ie eşte; spatele sprijinit pe un mald r de perne;ă ţ ă de-a lungul divanului, o banchet plin de c r i, caiete,ă ă ă ţ dic ionare, reviste. Pe genunchii osoşi care se deseneazţ ă sub p tura moale, g lbuie, ine, pe un carton, o foaieă ă ţ alb , o carte, un dic ionar.ă ţ

    — The love that follows us, sometimes is our trouble.— Ce-ai spus?— Dragostea este adesea motiv de tulburare. — Nu pricep, Miso.— Nici comentatorii englezi nu în eleg sensul exact.ţ— De comentatori î i arde? Fata noastr a leşinat.ţ ă— Cum a noastr ? Elena e proprietate indiviz ? Î iă ă ţ

    apar ine integral, Clemişor. Ai f cut-o ţ ă justae nuptiae.— Cum?— Ştii foarte bine cum ai f cut-o. Slav Domnului, aiă ă

    fost m ritat de dou ori. Primul, tat l Lenu ii, şi-a luată ă ă ă ţ câmpii în luna de miere, al doilea…

    Dar Clemansa e la fereastr , agitat , îngrozit .ă ă ă— Vine, vine camionul… — Se apropie furtuna…— Cerul e senin, Miso.— Când nepotul t u cânt ă ă Cavalcada Walkiriilor

    presimte furtuna. I-auzi! Fortissimo… pam… pam… pam…

    — Camionul, Miso, vine… s-a oprit…— În fa a castelului. ţ At the great door on the right… La

    poarta cea mare, pe dreapta. Macbeth, actul unu, scena cinci.

    La etajul întâi, femeia în negru strig , exasperat , c treă ă ă fiul ei, care cânt la pian:ă

    — Victor, ispr veşte odat !ă ă

    10

  • Iubiri paralele

    În spatele camionului apar dou biciclete. Se v dă ă numai picioarele lungi, pedalând şi pletele, prinse în creştetul, capului, fluturând ca nişte coame de mânji. E prim var . A înflorit liliacul.ă ă

    Urmeaz descrierea casei pe care o cunosc foarte bine.ă

    V zut din strad , ai fi zis c -i un turn ridicat de mâinileă ă ă ă unui copil, care ar fi suprapus, jucându-se, trei turnuri. O fereastr mare la parter, una la etajul întâi şi una,ă aproape cât peretele, sus la mansard . Cl dit dup oă ă ă ă schi a Artemizei, casa n-avea zorzoane cum n-aveau peţă vremuri nici costumele ei b rb teşti. Dac nu te uitaiă ă ă atent, nu vedeai nici poarta ascuns de fier, lucrată ă minu ios – ornament neaşteptat şt nepotrivit, ca batistaţ cu dantel de Bruxelles, nelipsit din buzunarul taiorului.ă ă

    Curtea p rea o ulicioar îngust , aproape acoperită ă ă ă acum, la sfârşitul lui aprilie, de crengile ninse de florile pomilor casei boiereşti de al turi. Curtea, lung , ca un gâtă ă de cimpoi, se l rgea neaşteptat de mult spre fund. Acoloă se îngr m deau magazia, garajul, grajdul… O scară ă ă îngust şi strâmt , cu balustradele rupte, te ducea – dacă ă ă aveai curaj, totul fiind putred – la podul de deasupra garajului. De o parte şi de alta, un fel de teras , ca ună coridor lung, lega alt dat casa cea mare de al turi cuă ă ă aceast cas modest în form de turn. Gardul, c ptuşită ă ă ă ă cu tabl verzuie, era g urit parc anume pentru priviriă ă ă indiscrete. Un liliac aici şi unul dincolo îşi apropiau crengile înmugurite peste gard, ca doi fra i desp r i i deţ ă ţ ţ împrejur rile vie ii, sau de o mân hain . Mâna haină ţ ă ă ă fusese Artemiza.

    Cu ani în urm , Artemiza Mândru, pe atunci prima şiă singura avocat în Barou, dezgustat de târguielile dintreă ă tat l ei şi locotenentul Constan iu cu care era logodit ,ă ţ ă rupsese logodna şi declarase c nu se va mai m ritaă ă niciodat . Vroia s se mute de acas , s fieă ă ă ă independent . Nae Mândru, nici s n-aud .ă ă ă

    11

  • Cella Serghi

    Un an dur cearta dintre tat şi fiic . În cele din urm ,ă ă ă ă se încheie armisti iul. B ietana c p ta o parte din curte,ţ ă ă ă ca s -şi cl deasc dou od i, chipurile birou deă ă ă ă ă avocatur . Masa o va lua în familie şi lumea va crede că ă doarme sub acoperişul p rintesc. Altminteri, ar fiă compromis-o pe sora cea mic , frumoasa Clemansa,ă logodit cu un nume r sun tor. Curând, Clemansa f cuă ă ă ă nunta, cu alai mare, al turi, la biserica Visarion, cea nou ,ă ă care atunci se sfin ise. Ceea ce nu l-a împiedicat peţ b rbatul cu nume r sun tor s fug dup o lun .ă ă ă ă ă ă ă

    Artemiza construi cu bani pu ini, dup o schi sumar ,ţ ă ţă ă cele dou camere de la parter, una cu o niş , în care aveaă ă o chiuvet , alta cu toaleta al turi, în care a instalat ună ă duş. Cu vremea, Artemiza mai ridic dou camere laă ă etajul întâi, şi o baie, iar mai târziu transform o parteă dintr-o mansard în dou od i luminoase, înc p toare.ă ă ă ă ă Sp l toria era şi buc t rie şi baie.ă ă ă ă

    În 1936 familia trecu prin mari încerc ri. Nae Mândruă se spânzur în podul cel vechi, dup ce pierduse tot ceă ă avea în crahul unor b nci şi afaceri, înl n uite una de altaă ă ţ în criza mondial . Artemiza suferi accidentul care-i zdrobiă picioarele, în acel nenorocit 8 iunie, când, de ziua regelui, se pr buşise tribuna. Casa cea mare, sc pat de ipotecă ă ă ă de „bietul Mac”, al doilea so al Clemansei, fu scoas înţ ă vânzare şi toat familia se strânse aici…ă

    Azi am g sit la cutia poştal un plic. În untru, câtevaă ă ă rânduri… Victor m anun c a terminat ultimulă ţă ă kilometru de şosea şi va începe s lucreze la primeleă blocuri care se construiesc la Mamaia, dup sistemulă cofrajelor glisante: un etaj pe zi, zece etaje în zece zile. Se va lucra f r întrerupere zi şi noapte. „Deocamdată ă ă sunt liber şi ner bd tor s st m de vorb despreă ă ă ă ă manuscrisul meu. (Dac l-a i citit, m car în parte.) Pot s -ă ţ ă ămi îng dui s v aştept în fa a Sanatoriului (sau maiă ă ă ţ poetic – peste drum, în curtea geamiei) joi, la cinci dup -ă

    12

  • Iubiri paralele

    amiaz ?”ă

    13

  • Cella Serghi

    Capitolul I

    Am stat de multe ori de vorb cu tineri scriitori sauă care sperau s devie, având pe masa dintre noi ună manuscris, dar niciodat într-o cârcium . „Nu-i locul celă ă mai potrivit”, aş fi vrut s spun, dar am întrebat degajat :ă ă

    — Ce- i place aici, Victor? Vinul e prost.ţ— Cârciuma.— Toate sunt la fel.— Nu. Într-una îmi plac l utarii. Aici, fata asta careă

    cânt . Marea ei nep sare îmi aminteşte de Claudia dină ă Muntele Magic. Aceeaşi lene, aceeaşi indolen , un fel deţă nep sare senzual . Tivul rochiei s-a desf cut, îi atârn , şiă ă ă ă ea habar n-are.

    — Poate nu ştie.— I-am spus de câteva ori. Pu in îi pas .ţ ă— Toate serile i le petreci aici?ţ— Nu. Le iau ia rând. În port e o cârcium – „Laă

    Puturosul”, cânt acolo o iganc . N-are nici voce, niciă ţ ă ureche muzical , dar e amorezat de mine. De ceă ă zâmbi i? Odat , dup miezul nop ii, am v zut-o cu ochiiţ ă ă ţ ă înl crima i şi am întrebat-o ce necazuri are. O p lmuiseă ţ ă un marinar şi totuşi trebuia s cânte, s -şi termineă ă programul. Am luat-o de bra şi am scos-o de-acolo. Nuţ ştiu cine striga dup noi. Valurile erau asurzitoare. I-amă recitat versuri albe ca noaptea aceea cu lun plin …ă ă

    — A în eles ceva?ţ— A în eles c nu-i singur .ţ ă ă— Artemiza era convins c ai s ajungi un mare poet.ă ă ă

    Nu m-aşteptam s -mi trimi i manuscrisul unui roman.ă ţ— Totuşi am debutat ca romancier – mi-a r spunsă

    Victor cu toat seriozitatea. La nou ani am început două ă ă romane deodat . Unul despre via a de desfrâu aă ţ moşierilor, cel lalt despre electrificarea satelor.ă

    Victor râdea.

    14

  • Iubiri paralele

    Fa a mobil , lic ririle vesele din privire erau aleţ ă ă Artemizei, dar triste ea care îi împ ienjenea ochii dinţ ă când în când, zâmbetul sceptic-amar, erau ale tat lui s u.ă ă

    — Pe Artemiza a i cunoscut-o înainte de accident?ţ— Mult înainte; când i-am spus c vreau s fiuă ă

    secretara ei a zâmbit ironic: „Ai curaj s încerci?ă Secretara mea împunge cu must ile, scuip şi zgârie caăţ ă pisicile, când se apropie cineva de mine.” Artemiza punea întreb ri f r s-o intereseze r spunsul. „Dac vrei, lucr mă ă ă ă ă ă în tribunal. Ai s vezi al câtelea suntem pe rol şi când îmiă vine rândul, te ridici şi spui: «V rog s l sa i procesulă ă ă ţ mai la urm …»” M invita la mas la Capsa. Îi pl cea să ă ă ă ă comande menu-ul, s dea bacşişuri mari, s uluiasc şi să ă ă ă stârneasc rumoare în jurul ei. Era punctual la întâlniri,ă ă de o exactitate britanic . O singur dat a întârziat, dară ă ă atunci cu mai bine de o or . Când a venit, mi-a spus că ă nepoata ei a încercat s se sinucid . Era în afar deă ă ă pericol, dar avea nevoie de o infirmier , o sor , care să ă ă stea noaptea de gard . Eu am adus-o pe Draga Ursu. Eraă student la Medicin în ultimul an, cuminte, studioas .ă ă ă Nu-l cunoştea pe tat l dumitale. Nici nu te n scuseşi,ă ă Victor. Un an mai târziu, când Draga a aflat c Elena o să ă aib un copil a rupt leg tura cu doctorul Movil . I-amă ă ă imputat c e dur . Mi-a replicat: „Sunt medic. În via aă ă ţ mea, nu numai mâinile trebuie s fie curate. Totul trebuieă s fie curat şi simplu ca mâinile mele”.ă

    — S-a sp lat pe mâini ca Pilat. I-a dat un picior undevaă şi l-a trimis acas . Dar pe cine a trimis? Ce a trimis? Oă epav ! Tata a plecat pe front din pricina ei şi a murit. Eă inutil s-o ap ra i. Voica e din acelaşi aluat. Femeile asteaă ţ nu ştiu s iubeasc .ă ă

    — Dup p rerea dumitale, care sunt femeile care ştiuă ă s iubeasc ?ă ă

    — Lucille, eroina din Columbe, piesa lui Anouilh. Ce mult îmi place când spune: „Je serai à lui! S’il est pauvre et il ne sait même pas où coucher le soir, s’il a une

    15

  • Cella Serghi

    femme et des enfants et qu’il n’a qu’une seule heure par semaine à me donner dans un café”2. Câte femei sunt în stare s iubeasc aşa? În niciun caz doctori a Ursu sauă ă ţ Voica Barot .ă

    — Câ i b rba i merit s fie iubi i aşa?ţ ă ţ ă ă ţ— E o întrebare pe care mi-a pus-o şi Voica.— Ce i-ai r spuns?ă— C dragostea e vraj . –ă ă Şi, dup o t cere: — Copiii ară ă

    trebui s se nasc numai din dragoste. Eu m-am n scută ă ă dintr-un calcul meschin. Mama a vrut s -şi consolidezeă menajul, tata a avut sl biciunea s -şi înşele amanta cuă ă propria lui nevast , eu i-am tr dat duplicitatea, chiară ă înainte de a veni pe lume… Şi n-a putut s mi-o ierte.ă Singura lui aten ie, o palm , chiar în ziua când a plecat peţ ă front. M îmb tasem.ă ă

    — Câ i ani aveai?ţ— Unsprezece. Unchiul Mac m trimisese s aduc oă ă

    sticl de vin din pivni . Am „degustat” mai multe.ă ţă— Ai început devreme…— Eram veşnic singur. Mama îl pândea la fereastr peă

    tata. Pe urm a început s pândeasc poştaşul. N-amă ă ă avut mam … Când auzeam cuvântul „mam ” ", sim eamă ă ţ o emo ie vie, un dor, ca pentru o iubit pe care aş fiţ ă pierdut-o cu mii de ani în urm . Abia dup ce a murit tataă ă şi-a adus aminte de mine. Era prea târziu! Dragostea ei m sufoca. Orgoliul ei m înfuria. M scotea în lume ca peă ă ă un câine şpi : curat, înfoiat, g tit… M ducea la concerte:ţ ă ă Gieseking, Kempf… Trebuia s -i ajung (şi s -i întrec!!!).ă ă Acas , m inea legat de scaunul pianului, pân ce, într-oă ă ţ ă zi, am trântit capacul gata s -l sparg. Atunci a decis că ă trebuie s ajung diplomat. Am luat lec ii de francez ,ă ţ ă englez , german . La şcoal m duceam cu lec iileă ă ă ă ţ neînv ate şi viitorul diplomat era gata s r mânăţ ă ă ă 2 Voi fi a lui, chiar dac e s rac şi nu ştie nici m car unde o s doarmă ă ă ă ă la noapte, chiar dac are nevast , copii şi nu-i mai r mâne pentruă ă ă mine decât un singur ceas pe s pt mân , ca s ne întâlnim într-oă ă ă ă cafenea (fr.).

    16

  • Iubiri paralele

    repetent. Dar „m mica” a venit cu lacrimi în ochi şiă tremolo în voce: „Copilul e orfan, tat l lui a fost ună erou…” şi fiindc , totuşi, întâmpina rezisten , a g sit ună ţă ă argument uluitor: „B iatul meu e subalimentat, nu are ceă mânca, e anemiat, nu se poate concentra. Avem o m tuş oloag , mama e v duv …” Îmi cr pa obrazul deă ă ă ă ă ă ruşine, dar îmi d deam seama c totul se poate aranja cuă ă o minciun sau cu jum t i de adev ruri. Nu trebuia să ă ăţ ă ă spun nimic din tot ce se întâmpla acas . Repetam în oriceă împrejurare c Artemiza a fost o mare feminist , primaă ă femeie înscris în Barou, o progresist . Nu cumva s seă ă ă ştie c accidentul s-a întâmplat de ziua regelui, când s-aă pr buşit tribuna, sau c frumoasa cas de al turi a fost aă ă ă ă str bunicului meu! Albumul familiei era mereu ascuns înă alt parte. Tot felul de rude, pentru care, alt dat , noiă ă ă eram s r ntocii, şi ne invitau numai la înmormânt ri şiă ă ă parastase, erau acum scoase din album, scuturate de naftalin şi poftite la noi. Mama juca pe ac iuni sc zute „àă ţ ă la baisse” ca s m însoare cu una dintre verişoarele dină ă fosta protipendad , convins c vremurile se voră ă ă întoarce, ac iunile vor creşte şi eu m voi trezi s ltat înţ ă ă lumea mare. I ele s-au încurcat când s-a mutat jos, laţ parter, Barot cu fetele lui, când m-am îndr gostit deă ă Voica.

    — De ce nu scrii o pies de teatru, Victor? Primaă întâlnire cu Voica, parca-ar fi prologul unei piese. Nu lipsesc nici indica iile de regie: O scar pe un hol comun.ţ ă De ramp , sprijinit , Voica. Dou zeci de ani, sub ire,ă ă ă ţ zvelt . Poart o rochie strâns pe talie, în genul rochiiloră ă ă tiroleze, mânecu e bufante. P rul e încol cit în jurulţ ă ă capului, într-un coc slobod, gata s se desfac . Multă ă ă gra ie, expresie, cochet rie natural .ţ ă ă

    — Cunosc scena pe dinafar – m întrerupse Victor.ă ă— Monologul e variat, colorat. Voica îl ascult . Se vedeă

    c-o atrage, dar se şi teme. Are clipe când e prins deă vraj , dar îşi revine, rezist . Îl suspecteaz . Ar vrea să ă ă ă

    17

  • Cella Serghi

    în eleag hotarul dintre buna lui credin şi fanfaronadaţ ă ţă lui. P rul i se desface, îi cade pe umeri. Se dezmeticeşte.ă Mişc rile, portretul psihologic, jocul ei interior, ezit rileă ă dintre pl cerea de a-l asculta şi spiritul ei critic, vor fiă dezvoltate, spune autorul, realizate în aşa fel, încât t cerile ei s fie foarte expresive, s nu se simt c tace.ă ă ă ă ă

    — Cunosc fiecare cuvânt, fiecare replic .ă— Lucrurile s-au petrecut aşa?— Ce importan are?ţă— N-ai niciun regret pentru ce-ai l sat în urm ? Nicioă ă

    curiozitate?— Doamn , mor ii nu regret şi nu sunt curioşi. Poateă ţ ă

    c moartea înseamn o amnezie din care nu- i mai revii.ă ă ţ Oricum, pentru mine a fost o experien necesar . Amţă ă cunoscut iadul.

    — Şi raiul, l-ai g sit pe şantier? Hot rârea de a pleca peă ă şantier nu e verosimil , Victor, chiar dac e adev rat .ă ă ă ă

    — N-am g sit alt solu ie. Pe vremuri, eroul seă ă ţ sinucidea, era ucis sau se însura. Niciuna din aceste situa ii nu m-a satisf cut. Fiecare epoc îşi areţ ă ă romantismul ei. Voica vroia s m vad hamal în port,ă ă ă b tut de vânturi, sau în mine de aur, târându-m peă ă burt , cu şoarecii în spinare. Ştia pe dinafară ă Universit ile mele… ăţ Parc -o aud: ă „Peste borduri s ltauă valurile, ploaia biciuia puntea, vântul şuiera şi, prin întunericul vân t al zorilor, oamenii goi pân la brâu…”ă ă Biblioteca familiei Barot era alc tuit din zece volume,ă ă ă toate de Gorki…

    — Şi te-ai urcat în tren, f r bilet, la întâmplare?ă ă— Înaintea mea, la ghişeu, doi b ie i de la ar cereauă ţ ţ ă

    bilete pentru C z neşti. Am repetat: C z neşti. Abia înă ă ă ă tren am aflat c se duc s lucreze în B r gan, la T.C.E.H.:ă ă ă ă Trustul de Construc ii Edilitare şi Hidrotehnice.ţ

    — Şi acolo?— Oamenii m-au întrebat: „Ce ştii s faci”? Amă

    r spuns: „Nimic”. M aşteptam s râd . N-au râs,ă ă ă ă

    18

  • Iubiri paralele

    închipui i-v . Cred c le-a pl cut sinceritatea mea.ţ ă ă ă Spuneam pentru prima oar adev rul. Ei nu ştiau c suntă ă ă un mincinos. Au fost încânta i. „Foarte bine. Avem nevoieţ şi de necalifica i.” Nu m-au întrebat ce hram port, deţ unde vin sau te-am l sat în urm . Mi-au spus unde s mă ă ă ă duc, cu cine s vorbesc. O fat durdulie, mioap – tocmaiă ă ă îşi sp rsese ochelarii – mi-a vorbit despre ochelarii ei, mi-ăa spus de câte dioptrii are nevoie. Nu mi-a cerut niciun act, nu m-a întrebat cine a fost bunicul sau str bunicul.ă Asta însemna dreptul la cantin , o mas , un pat şiă ă prieteni… Oamenii nu mi s-au p rut nici îngeri, nici sfin i.ă ţ Mai sunt unii care fur , îşi bat nevasta sau se duc laă cârcium şi-şi beau salariul. Dar nimeni nu-şi fur c ciula.ă ă ă Sinceritatea oamenilor şi furia m rii m-au liniştit. Aici amă în eles c Barot avea dreptate. În alte condi ii, un tân rţ ă ă ţ ă ca mine ar fi fost acceptat, ar fi trecut neb gat în seam .ă ă Acum asemenea personaje ies la iveal ca musca-n lapte.ă Nu sunt tolera i şi atunci sunt obliga i s aleag . Artemizaţ ţ ă ă mi-a spus: „Salveaz -te, fugi… Fugi mâncând p mântul.ă ă Nu m întreba unde. Eşti tân r. Voica o s te aştepteă ă ă dac te iubeşte, dac o iubeşti. Dac nu, ap de ploaie!”ă ă ă ă

    — De ce s-a mutat Barot într-o cas veche, cuă ă poveştile ei muceg ite, cu apele ei st tute, cu miasmeleă ă ei otr vite?ă

    — Fiindc n-a g sit alta.ă ă— Sau pentru c Voica trebuia neap rat s -lă ă ă

    întâlneasc pe Victor…ă— Aş putea şi eu s v întreb: pentru ce c l toreşteă ă ă ă

    Ana Karenina în acelaşi compartiment cu b trâna contesă ă Vronsky, dac nu pentru a-l întâlni pe peronul g rii peă ă eroul romanului?

    — Dar ce bine e construit cartea! Aici, timpul faceă tumbe înainte, înapoi. Ac iunea e greu de urm rit.ţ ă Prezentul şi trecutul se îmbin ame itor. Mama st laă ţ ă fereastr şi-şi aşteapt b iatul. Poart o rochie neagr ,ă ă ă ă ă uzat , pe piept o cruce mare de argint. Aceeaşi femeie cuă

    19

  • Cella Serghi

    rochie înflorat , la aceeaşi fereastr îşi aşteapt b rbatul.ă ă ă ă Aceeaşi angoas în privire, aceeaşi aşteptare neliniştit .ă ă Tân rul care iese din casa doctori ei e so ul sau fiul? Înă ţ ţ cas , aceeaşi agita ie. Se preg teşte o mare sindrofie.ă ţ ă Oaspe ii sosesc, s rb toritul întârzie. Aceeaşi lume urcţ ă ă ă pe sc rile bisericii şi pe scara interioar a casei unde areă ă loc petrecerea din pod. E botezul b iatului sau majoratulă lui? Sigur, dac eşti atent, vezi c invita ii au îmb trânit –ă ă ţ ă parc sunt din ă Le temps retrouvé a lui Proust – dar imaginile se suprapun, confuziile Elenei devin molipsitoare.

    — Asta am şi urm rit.ă— Se simte peste tot un spirit de revanş .ă— Sunt sigur c mul i au început s scrie din spirit deă ţ ă

    revanş . Şi unii au devenit scriitori.ă— Dup mine, personajul cel mai reuşit este Artemiza.ă

    Cu aerul c n-o intereseaz decât traducerile dină ă Shakespeare, încurca i ele şi se distra. De dou zeci de aniţ ă st tea în pat, dar ştia tot ce se petrece în cas , pe strad ,ă ă ă în lume. La o singur întrebare nu era în stare să ă r spund : dac sora ei e viclean sau proast .ă ă ă ă ă

    — Când a aflat… a murit.— Crezi c din cauza asta a murit? Avea 80 de ani şiă

    era bolnav .ă— Cred c a murit de grea .ă ţă— E o replic bun pentru o pies de teatru, dar nuă ă ă

    pentru ce s-a întâmplat atunci. N-ai putut s împiediciă acel sfârşit tragic? N-ai putea s -l modifici?ă

    — Nimeni nu poate s împiedice sfârşitul, nici s -lă ă modifice.

    — Scena din noaptea învierii e adev rat ? În lumeaă ă aceea mult , cu lumân ri aprinse, ai întâlnit-o peă ă Nicoleta?

    — Era locul cel mai potrivit ca s m toarne a doua zi.ă ă— Eşti prea dur cu ea.— Aş putea s spun, n-am violat-o. Îi pl cea dragostea.ă ă

    20

  • Iubiri paralele

    Pretindea c dac nu face dragoste se îngraş . Amorul,ă ă ă dansul erau sporturile ei preferate. Parc o aud: „Iubireaă te încurc , ocup prea mult loc. E ca un pian cu coad ,ă ă ă într-o garsonier .” Compara iile astea le şterpelea de laă ţ Artemiza, şi aşa reuşea s fie uneori spiritual .ă ă

    — Era modest .ă— Ieder cu gheare, Witis Weichi. Se prinde singur deă ă

    zid, profit de cea mai mic neregularitate ca s seă ă ă aga e.ţ

    — Totuşi inspir mil ..ă ă— Seam n cu Clemansa. Modestia este şi ea o arm ,ă ă ă

    când ştii s-o foloseşti.— Victor, î i m rturisesc c am citit manuscrisul cuţ ă ă

    destule dificult i dar şi cu prejudec i. Am s rit capitole,ăţ ăţ ă pagini… Aş vrea s -l recitesc.ă

    — V mul umesc… Sunte i primul meu cititor – zâmbiă ţ ţ Victor cu o triste e care-mi amintea de tat l s u. Îlţ ă ă întâlnisem în ziua când pleca pe front… m întreba deă Draga…

    A doua zi am primit o carte de Paul Iseler „Les débuts d’André Gide vus par Pierre Louys”. Şi câteva rânduri subliniate şi traduse, pe care Victor le propune ca motto, pentru romanul lui: „Via a şi opera sunt atât de strânsţ dependente una de alta, în ciuda efortului pe care-l face arta de a plasa totul sub speciae eternitatis, atât de intim impregnate de reciproca lor influen , c nimic nu poateţă ă s-o ating pe una f r s-o afecteze pe cealalt . Or este ună ă ă ă adev r foarte banal: crea ia artistului dobândeşte oă ţ intoleran care nu e posibil decât printr-un act decisiv,ţă ă printr-o adeziune plin de r bdare exclusiv , de la spirită ă ă la idee, în sfârşit, care absoarbe în ea toat for a, toată ţ ă via a.”ţ

    Folosindu-m de un biblioraft, am început s citescă ă manuscrisul, nu în ordinea sau dezordinea în care mi l-a

    21

  • Cella Serghi

    trimis Victor, ci aşa cum am crezut de cuviin .ţă

    22

  • Iubiri paralele

    Capitolul II

    Clemansa clipeşte cu ochii mici, înguşti, lacomi de curiozitate. Bra ul gol, cu pielea care atârn ca o mânecţ ă ă prea lung , se întinde pentru a potrivi distan a la careă ţ ine ilustratele cu vederea ei de presbit . Mâna cealaltţ ă ă

    caut în buzunarul capotului, ochelarii: „Unde i-am pus?”ă Inima îi bate gr bit .ă ă

    — Şase ilustrate. Şase, într-o singur zi, şi toate pentruă Voica Barot . Vorba Elenei: S-a întors lumea pe dos. Uiteă cine c l toreşte. A mai venit şi ieri una, tot pentru veciniiă ă de jos!

    Renun ând s mai citeasc f r ochelari şi, mai ales, sţ ă ă ă ă ă priceap , Clemansa urc sc rile gâfâind. „Mi s-a urcată ă ă tensiunea…” Ilustratele are s le pun la loc, mai târziu,ă ă dup ce le va vedea şi Misa. La început o s fac mofturi:ă ă ă „Dac ai v zut c nu-s pentru noi, de ce le-ai luat?” Doară ă ă nu-s scrisori. Când cineva are un secret, îl bag într-ună plic şi-l lipeşte. Ba-l mai pune şi „recomandat” şi atunci n-ar deschide, nici ea nici Elena. Dar aşa! … Nici vecinii de jos nu s-ar sup ra dac le-ar spune: „Am vrut s vedemă ă ă cum e în China”.

    Ajungând la etajul întâi, Clemansa se opri şi, din obişnuin , puse urechea la uşa Elenei. Nimic nu mişca.ţă „Cine ştie la ce cap t al oraşului se afl … Se oboseşteă ă prea mult, de când cu ziua lui Victor. Numai de nu s-ar îmboln vi. A mai avut un şoc, la botezul lui Victor, de nuă şi-a recunoscut trei zile b rbatul. Dar e mult de atunci.ă Acu vrea s -l însoare. Alearg ca un cal de curse şi, slavă ă ă Domnului, e vesel . E adev rat, c asta n-o ine mult şiă ă ă ţ pe urm tace şi tace… Misa spune c blocajul psihic dă ă ă crize mai grave decât cel de ficat. Aşa e ea, pune r ulă înainte. Eu m bucur c fata noastr e bine dispus . Aziă ă ă ă mi-a promis c o s -mi dea înapoi banii pentru butelia deă ă aragaz.”

    23

  • Cella Serghi

    Sprinten pentru cei 68 de ani, din care cu greuă m rturisea cincizeci, Clemansa se opri speriat . „Ceă ă ghinion s fac Misa g lbenare chiar acum. Numai de nuă ă ă i-ar fi mai r u, de ziua lui Victor! Dac i-ar stricaă ă petrecerea, Elena nu i-ar ierta-o. Când se sup r , seă ă închide în odaia ei şi nu mai scoate un cuvânt, nu mai dă un ban. Victor m ciupeşte pe mine, pe Misa. Dar maic -ă ăsa îl ine. Şi casa e alta, când Elena e bine dispus .”ţ ă Clemansei îi scap o ilustrat din mân şi se apleac s-oă ă ă ă ridice. „Ce Dumnezeu, îmi tremur mâna? Am s iuă ă ţ regim. Sau, mai bine, postesc mar ea. N-am mai postit deţ când cu boala lui Mac. La început se îng lbenise. La fel caă Misa acum. Noi am zis icter, când colo… Duc -se peă pustii… Nici nu vreau s m mai gândesc. Noroc c m-amă ă ă dus la Sfântul Iosif şi m-am rugat de Sfântul Anton… Şi Mac a închis ochii ca un pui. Am s m rog şi pentru Misa.ă ă S nu se chinuie.”ă

    De sus se auzi o voce groas , sonor :ă ă— Clem!O fi dat laptele-n foc. Şi doar Elena i-a strigat de jos din

    poart : „Ai grij s nu dea laptele-n foc”. Vrea s facă ă ă ă ă înghe at . „Dar ce, au venit c ldurile le mari?!”ţ ă ă ă

    Câteva trepte şi Clemansa e sus la mansard . Voceaă Artemizei e mai puternic , mai autoritar ca de obicei.ă ă

    Ai jura c e b rbat. De când cu g lbenarea fumeaz caă ă ă ă un birjar şi nimeni nu-i mai intr în voie.ă

    — Clem. Miroase a lapte ars!Dac şi-a scos Artemiza nasul din romanele ei poli iste,ă ţ

    din piesa pe care o traduce, trebuie s se fi ars şi fundulă crati ei. Clemansa intr la dreapta sc rii, în buc t rie.ţ ă ă ă ă Stinge lampa de gaz care fileaz şi, neîndemânatec , lasă ă ă c r ile poştale lâng vasele care, de dou zile, z ceauă ţ ă ă ă nesp late. Motanul linge laptele scurs pe ciment.ă „Dagobert, ho omane, tigru ul marini, te-ai f cut cât oţ ţ ă namil !”ă

    În crati nu mai r m sese nici cât o ceaşc de lapte.ţă ă ă ă

    24

  • Iubiri paralele

    Dar nu se nec ji. Vorba Misei: „De ce s plângi lapteleă ă v rsat, c şi aşa are ap destul ?” Vru s toarne într-oă ă ă ă ă ceaşc , atât cât mai r m sese, dar nu g si niciunaă ă ă ă curat . Trecu la sp l torie, al turi. În cazanul de rufe,ă ă ă ă zidit într-o sob de c r mizi, şi în albia de zinc, peste tot,ă ă ă numai vase nesp late… „Elena aşteapt s le sp l eu. Baă ă ă ă s le mai spele şi ea, c doar aici m nânc şi ea şi fi-su.ă ă ă ă Dac nu-şi vindea sufrageria de jos, nu mai aveam atâtaă balamuc. A vândut-o anul trecut, de ziua lui Victor. Şi ce mobil masiv , de nuc!… O avea mama de la Floreşti.ă ă Vorba Misei: «I-a furat cumnatu’ o moşie şi i-a dat o sufragerie…» Bufetul ajungea pân la tavan. Şi era numaiă sculpturi… Pies de muzeu! Şi Elena a dat-o pe nimic, caă s -i ia lui Victor un studio modern, s -i fac o surpriz .ă ă ă ă Acu vrea s -l vând , ca s cumpere mobil Biedermeyer,ă ă ă ă de la Ivona. Tot de la ea a cump rat şi locul de la Sfântă ă Vineri. Auzi, s cumperi loc de veci, când ai la Belu cavou!ă … Vorba Misei: «Când Elena începe s cumpere şi să ă vând , când descoper mereu alte neamuriă ă simandicoase, nu-i a bun ». Are dreptate. Alt dat , ştiaă ă ă ă nici nu ne b gau în seam … «S ne mai adun m între noiă ă ă ă – zice Elena. Câ i am r mas. S -şi cunoasc şi Victorţ ă ă ă verişoarele, neamurile…» «Ce neamuri – o repede Misa, când ne-am adunat noi cu de-alde Charles Rodolphe? … Cine l-a mai v zut pe generalul Constan iu!», logodniculă ţ durerii, îl poreclise Misa, dup romanul lui R dulescu-ă ăNiger, care-mi pl cea mie. Ce carte! – ofteaz Clemansa.ă ă Elena o s strige ca din gur de şarpe când o s vadă ă ă ă pere ii afuma i. E drept c de-abia a spoit, mititica, acu’ţ ţ ă când a auzit c vin verişoarele de la Cotnari s -şi facă ă ă injec ii. Cum de le-a muşcat un câine turbat, tocmai cândţ Elena se preg tea s le cheme de ziua lui Victor?! Şi deă ă ce le-o fi zicând «delega ia»? Poreclele Misei! Ce-or sţ ă zic femeile când or s vad c sindrofia se face în pod?ă ă ă ă Noi ne-am obişnuit cu ideile lui Victor. A desenat pe pere iţ dansatoare goale. Cine s-ar fi gândit alt dat s -şi facă ă ă ă

    25

  • Cella Serghi

    buc t ria în sp l torie şi petrecerile în pod? Aoleu…ă ă ă ă Cuf rul!”ă

    Clemansa d du fuga în pod. Cuf rul era la locul lui.ă ă Încerc lac tul. De la o vreme nu i se mai pare înă ă siguran cuf rul… Sticlele, mai bine le-ar vinde decât sţă ă ă le sparg musafirii când se îmbat , ca de ziua lui Victor,ă ă anul trecut…

    Trecând din nou în buc t rie, Clemansa d fuga laă ă ă fereastr . Numai Barot tuşeşte, de-l auzi de la o poşt .ă ă ă Şi scuip … Dar ce s caute acas la ora asta?ă ă ă

    Azi-noapte iar l-a visat. Avea ochii galbeni-verzui şi s lbateci. Ochii motanului. P rul îi c dea zburlit pe frunte.ă ă ă Trupul de leu; se ridicase în dou labe şi venea spre ea,ă puternic şi sprinten. „A-nflorit cireşul”, i-a spus. Ea murea de fric , s n-o sfâşie, el îi da zor c a înflorit cireşul… S-aă ă ă trezit n duşit . Când s-a dus la fereastr , a v zut-o peă ă ă ă Elena. Rupea nişte crengi înflorite. De unde a ştiut c aă înflorit, peste noapte, cireşul? Artemiza s-a f cut foc. „E oă barbarie. De altfel, pomii nu sunt ai noştri.” „O s fie”, aă r spuns Elena şi a zâmbit misterios.ă

    Printre crengile cireşului şi ale nucului b trân,ă Clemansa priveşte acoperişul casei p rinteşti. Casaă copil riei, plin de c r ile şi caietele Misei, de vocea eiă ă ă ţ b ie oas , de prezen a ei voluntar . „Toate se învârteauă ţ ă ţ ă în jurul ei. N zdr vana! Cine s-ar fi gândit c n-are s seă ă ă ă m rite, c locotenentul Constan iu, amorezat lulea,ă ă ţ elegant şi deştept, prea scund, ce-i drept – dar ce conferin e inea şi ce frumos vorbea fran uzeşte – o s seţ ţ ţ ă tocmeasc cu tata? Când auzea de nuda proprietate, seă f cea roşu ca sfecla. «Nuda? … Asta e zestre? S iauă ă nuda în spinare şi s plec cu ea?» Tata, ca s -lă ă îmblânzesc , îi spunea «generale.» Generale în sus,ă generale în jos… Şi parc i-a fost gura aurit : a ajunsă ă general. Dar Misa a r mas nem ritat . Degeaba s-aă ă ă înduplecat tata.

    Ea n-a mai vrut s aud . «D -i ce vrei, numai pe mineă ă ă

    26

  • Iubiri paralele

    s nu m dai, tat . Eu nu sunt nici de dat, nici de luat. N-ă ă ăam s m mai m rit…» R u a f cut, şoptesc buzeleă ă ă ă ă Clemansei, dup mai bine de cincizeci de ani. O femeieă m ritat e altfel v zut . Face ea pe grozava. O tot auzi:ă ă ă ă «D -i încolo de b rba i! Nişte fiare…» Şi se laud : «I-amă ă ţ ă b gat în buzunar pe to i cum am vrut, când am vrut!»ă ţ Uite, e singur şi dac nu m-ar avea pe mine…”ă ă

    Clemansa uit c şi ea e singur , deşi a fost de dou oriă ă ă ă m ritat . „Ce petreceri! Sclipea argint ria de- i lua ochii!ă ă ă ţ Mama i-a l sat-o Misei, cu limb de moarte. Ea i-a d ruit-ă ă ăo Elenei, când s-a m ritat. Eu nu i-aş fi dat-o. «Când mori,ă nu iei cu tine niciun ac», spune Misa. «Dar cât tr ieşti, aiă nevoie şi de un ac», îi r spunde. Ce i-o fi venit Elenei să ă m întrebe de rochia roşie? Cum o fi disp rut juponul? Eraă ă de tafta! Când a disp rut? Oare s -şi fi potrivit Elena oă ă cheie? Sau Victor? De ce nu m las Misa s pun cuf rulă ă ă ă în odaia ei? M car acum, de ziua lui Victor. Aş fi maiă liniştit . Am s -i dau laptele, poate o g sesc în toane maiă ă ă bune. Adineauri spunea c Elena e în stare s -şi vând şiă ă ă salteaua de sub… (Clemansa nici în gând nu îndr znea să ă repete vorbele pe şleau ale Misei.) Are gura spurcat aă tatei. Mama, o aristocrat , o sfânt …”ă ă

    — Ei, Puişor, ai lins tot laptele? Cotoi ordinar… Auzi, Dagobert! Şi-a râs Victor de tine. Vino, Tigru , vino s teţ ă vad Misa. S - i vad burtica plin , altfel nu crede c i-aiă ă ţ ă ă ă p pat laptele. Hai, Puişor, hai b ie aş… hai, Dagu-Dagu…ă ă ţ

    Motanul o urmeaz ca un c el. Clemansa, cu o ceaşcă ăţ ă în mân , cu ilustratele în mâna cealalt , iese dină ă buc t rie cu capul sus… Ca s ajung la Artemiza trebuieă ă ă ă s treac de scar şi s intre mai întâi în camera ei.ă ă ă ă Curat nenorocire! „Oricine vrea s-o vad pe Misa,ă ă trebuie s treac pe-aici, prin sufletul meu. «Consigna ia»ă ă ţ – spune Victor şi o tot îndeamn s vând . Nu şi nu; «Atâtă ă ă cât mi-a mai r mas, îmi trebuie…» Oglinzi cu rameă complicate de bronz, covoare persane, l mpi vene iene,ă ţ m su e Empire, bibelouri, tablouri de Sârbu şi Mirea luateă ţ

    27

  • Cella Serghi

    de Mac la licita ie. Vai de mine! Unde-i samovarul?” îiţ tremur mâna. „Samovarul strig de parc ar cere ajutor.ă ă ă „S fi îndr znit Elena s -mi vând samovarul? Sau Victor?ă ă ă ă Poate c s-au în eles amândoi. Altminteri, de unde auă ţ bani? De unde a avut Elena bani, s cumpere locul de laă Sfânta Vineri?”

    Disperat , Clemansa d s puie ceaşca pe pianin , dar,ă ă ă ă ezitând, de team c ar putea s-o p teze, s-o strice,ă ă ă observ c , în stratul de praf, e desenat o mân cu ună ă ă ă deget care indic un drum, ca la dentist. O ia într-acolo şi,ă când ajunge la divan, dup ce se împiedic de un covor şiă ă mai vars un pic de lapte, descoper samovarul în dosulă ă unei m su e turceşti.ă ţ

    Victor! Glumele lui nes rate! Îi mut mereu câte ună ă lucru sau i-l piteşte ca s-o sperie. „Îmi scoate sufletul, golanul! Pe Misa o distreaz : «Vezi, Clem, nepotul t u teă ă face fericit .»” Clemansei nu-i pl cea s i se spună ă ă ă despre Victor „nepotul t u”; prefera „nepotul nostru”…ă „Misei ce-i pas ? Ea nu mai ine s fie tân r , de când cuă ţ ă ă ă accidentul… S-o laşi în pat cu caiete şi dic ionare… Cât oţ fi câştigând cu traducerile? V d c se tot joac piesele ei!ă ă ă Oare, e adev rat c nu are un ban pus deoparte?”ă ă Clemansa uit cât o încarc la socoteal şi, min indu-seă ă ă ţ singur , d din cap: „De când o in minte ine regim deă ă ţ ţ sl bire şi regimul e scump. Şi totdeauna a fost mână ă spart … Victor e feble ea ei. De mine nu-i pas ! Eu ducă ţ ă greul!” suspin Clemansa. Apoi, îndreptându-şi fa a,ă ţ tâmplele: „De ce s m nec jesc? …” Şi, mul umit c şi-ă ă ă ţ ă ăa g sit samovarul, cu ceaşca cu lapte într-o mân , cuă ă motanul dup ea, trecând abil printre m su e, taburete,ă ă ă ţ scaune, piedestale, se opreşte în prag, pentru a mai arunca o privire peste avutul ei. „Ce- i trebuie atâteaţ boarfe? – spune Misa. Mai vinde din ele, femeia lui Dumnezeu! Mai deschide cuf rul din pod…” „Fiecare areă ce are cu cuf rul meu. N-am s -l deschid. N-am s vândă ă ă nimic… Mac mi-a l sat mie tot. Mac a muncit ca eu să ă

    28

  • Iubiri paralele

    am, s am, s am…” Şi, f r s -şi dea seama, deschideă ă ă ă ă uşa care d în camera Artemizei.ă

    Alb , curat , ca de sanatoriu, odaia pare goal la primaă ă ă vedere. Niciun obiect inutil. Soarele intr aici din plin.ă Adierile prim verii nu se încurc în draperii şi perdele.ă ă Parchetul, proasp t dat la rindea şi nelustruit, e ca oă scândur alb . Divanul, scund şi foarte lat, e acoperit deă ă o p tur de lân moale, g lbuie, sub care abia seă ă ă ă deseneaz formele trupului ei vl guit. M su a, aproapeă ă ă ţ cât toat lungimea divanului, e plin de caiete,ă ă dic ionare, reviste şi c r i; o singur fotografie în ram deţ ă ţ ă ă argint: Celebra Yvette Guilbert. Lâng fereastr , două ă ă fotolii în huse albe. Deasupra bibliotecii, masca lui Beethoven. Deasupra unei uşi scunde, mascat , care dă ă într-o debara, o reproducere dup ă Înving torulă lui Michelangelo. O avea de la Romain Rolland, care-i scrisese câteva cuvinte: Aceast icoan a îndoielii eroice,ă ă aceast victorie cu aripile frânte…ă Pe o etajer , Jean-ăChristophe, toate volumele şi Jean Barois, legate în antilop mov, cu dedica ia autorului. Al turi, fotografiaă ţ ă Artemizei în rob de avocat, într-o ram simpl de lemn.ă ă ă Dedesubt, cu litere mari, ap sate, scrisul Artemizei:ă

    „Evoquant le passé confus Devant mon portrait de jeunesse Et doutant qu’on m’y reconnaisse, J’écris tristement: telle je fus.”3

    Clemansa s-a oprit în prag. Deosebirea dintre chipul Misei, aşa cum l-a v zut o clip prin fereastra buc t riei,ă ă ă ă privind printre copaci acoperişul casei p rinteşti – fată ă n r vaş , semea – şi fa a smochinit , galben , de-ă ă ă ţă ţ ă ăacum, o izbeşte atât de tare c se-ntreab dacă ă ă

    3 Evocând trecutul tulbure / În fa a portretului meu din tinere e / Şi cuţ ţ îndoial c-aş putea fi recunoscut / Scriu cu triste e : Iat cum am fost!ă ă ţ ă

    29

  • Cella Serghi

    „n zdr vana” nu şi-a pus o masc .ă ă ă— Ce-ai r mas aşa încremenit , femeia lui Dumnezeu?ă ă— M uit c semeni cu cineva, dar nu ştiu cu cine… ă ă— Cu Beethoven – r spunde simplu Artemiza.ă— Betovan? Care Betovan? – întreab distrată ă

    Clemansa.Artemiza râde cu poft . Dantura fals , copie fidel aă ă ă

    din ilor ei mari, gata s muşte, la fel ca alt dat , p reauţ ă ă ă ă prea albi în fa a îng lbenit de boal . Ochii ei sc p rau,ţ ă ă ă ă ă lungi, negri, inteligen i.ţ

    — N-am auzit bine, Miso.— Doar n-oi fi îmb trânit şi tu, Clemişor…ă— Nu – se scutur îngrozit Clemansa.ă ă— Dar ştii câte am pe cap. Sunt distrat …ăŞi, fiindc Artemiza repeta râzând: „Betovan…ă

    Betovan…” Clemansa ad ug :ă ă— Doar ştii bine c Mac m ducea la concerte… Bietu’ă ă

    Mac! Am crezut c nu mai am samovarul. Ştii ce fric mi-ă ăa fost?! De la o vreme, Elena tot cump r , vinde… Vreaă ă s -l logodeasc pe Victor, de ziua lui.ă ă

    — Dar nu poate s se decid între Yvonne, care areă ă dou moşii, adic le-a avut, şi Armanda, care are patruă ă vii, adic ar fi putut s le aib dac ar fi murit la timp celeă ă ă ă patru m tuşi, „delega ia” …ă ţ

    — Nicoleta şi ea are avere!— O s aib când s-o întoarce tat-su cu dolari, adic laă ă ă

    Paştele cailor.— Elena zice…— Nu te potrivi…— V d c -i vesel . O fi aflat ceva.ă ă ă— Ce s afle, feti o, ce s mai afle? Şi de la cine? De laă ţ ă

    neamurile zaharisite, ciurucurile pe care vrea s ni leă înn deasc aici?ă ă

    — S se mai distreze şi ea, mititica. S mai ias înă ă ă lume. V d c e mai vesel de la o vreme.ă ă ă

    — Tocmai veselia asta nu-mi place. Cred c se camă

    30

  • Iubiri paralele

    t mâiaz …ă ă— T mâiaz ? – se mir Clemansa.ă ă ă— Mai d şi ea pe gât câte-un p h rel. C ce naşte dină ă ă ă

    pisic … Crezi c nu ştiu c - i mai dai şi tu „coraj”,ă ă ă ţ Clemişor?

    — Când m doare stomahul, Miso… Sau când mă ă sperii. Uite acum, când am v zut c nu mai e samovarul,ă ă mi-a ieşit sufletul!

    — Las sufletul la locul lui, spune stomac pe româneşteă şi d -mi laptele. Nu te aşeza pe ochelari. Uite-i acolo, peă fotoliu.

    Clemansa se uit , mirat , la ochelari. Cum de g seşteă ă ă Misa tot ce se r t ceşte?ă ă

    — Şi mai zici c eşti mioap , Miso…ă ă— Am fost. Acum v d şi ce- i umbl prin cap… Hai, nuă ţ ă

    te speria! Şi nu- i mai pune atâtea întreb ri!ţ ăÎntinzând b rbia voluntar , aproape p trat , porunci cuă ă ă ă

    voce groas :ă— Şezi, femeia lui Dumnezeu, şezi colea şi citeşte.

    Clemansa nu-şi aminteşte s fi pomenit ceva despreă ilustratele pe care le are în mân .ă

    — Tocmai din China au venit, Miso. Sunt pentru vecinii de jos, pentru Voica… Voica Barot …ă

    — D -i drumul!ăClemansa se aşez , îşi potrivi ochelarii, dar ridic ochiiă ă

    cu goliciunea aceea în priviri, care o scoate din s rite peă Artemiza.

    — Miso, care din ele e Voica? Roşcata?— Bruneta.— A mic ?ă— Sunt gemene.Şi Clemansa priveşte în plafon, apoi c tre sor -sa,ă ă

    nedumerit :ă— Cum ziceai c o cheam pe roşcata?ă ă— Georgeta.— Da, da. Aşa o strig tat -su: Geta… Getu o… Eu mă ă ţ ă

    31

  • Cella Serghi

    mir c Victor n-a pl cut-o pe roşcovana. Are ochi mari,ă ă castanii. Cu cine o fi sem nând?ă

    — Cu m -sa.ăArtemiza îşi d seama c boala a f cut-o mai nervoas ,ă ă ă ă

    mai ner bd toare.ă ă— De unde ştii, Miso, cum era maic -sa?ă— E mai natural s semene cu ea decât cu mine. ă— Voica are ochii galbeni-verzui, ca Barot .ă— Te-ai uitat la el de aproape? Şi nu te-a muşcat? Prins parc asupra faptului şi sim ind c roşeşte,ă ă ţ ă

    Clemansa schimb vorba:ă— Mi se pare c Armanda îl place pe Victor. Şi, pe câteă

    am în eles, Elena n-ar zice nu.ţ— De-aia a venit „delega ia”?ţ— De ce le zici aşa, Miso?— Cinci muieri între optsprezece şi optzeci de ani, una

    scurt , priveşte cu lornionul, alta lung , poart p l rie cuă ă ă ă ă pan , a treia gras , fumeaz mahorc , a patra parc eă ă ă ă ă împ iat şi a cincea, Armanda, e ca un îngeraş f ră ă ă ă aripi… Dar toate se mişc deodat şi vorbesc despreă ă acelaşi lucru.

    — Dac le-a muşcat acelaşi câine…ă— S -şi termine injec iile şi s ştearg putina. Până ţ ă ă ă

    acum veneau la parastase; de data asta, parc au venit laă înmormântare. Te pomeneşti c le-a anun at Elena c nuă ţ ă mai am mult…

    — Le-a invitat de ziua lui Victor. Dar poate c se las cuă ă logodn . Verişoarele noastre au câte o vie, şi cine o s leă ă moşteneasc ? Armanda! Am auzit-o pe Elena când îiă spunea lui Victor: „E ca un pastel!”

    — Apos… leşinat…— Parc e o poz , Miso… ii minte când cump ramă ă Ţ ă

    poze cu îngeri, de la libr ria din col ?ă ţ— Îmi f ceau grea .ă ţă— ie nu- i pl ceau nici juc riile. Te c rai în copaci,Ţ ţ ă ă ăţă

    tr geai cu praştia, ca b ie ii… ii minte când l-ai lovit peă ă ţ Ţ

    32

  • Iubiri paralele

    Charles-Rodolphe?— Carolic ? Un pap -lapte! Am auzit c şi pe sta l-aă ă ă ă

    invitat Elena. N-am ştiut c mai tr ieşte… Are câ ivaă ă ţ anişori mai mult ca mine.

    — Yvonne îi vine nepoat . Nepoat de v r. Mi se pareă ă ă c şi pe ea a pus ochii Elena. E n scut Iepureanu. Se-n-ă ă ărudeşte cu Bibeştii…

    — La prostiile astea te pricepi, soro!— Lui Victor i-a c zut cu tronc Voica. Elena îi ziceă

    „scaloiu” … Ce-nseamn scaloi, Miso?ă— În dic ionar nu exist , dar Elena nu scoate cuvinteleţ ă

    din dic ionar, când e vorba de vecinii de jos. Le scoate dinţ veninul ei. Şi acu’, dac-ai adus ilustratele, citeşte-le şi du-le înapoi…

    — „16 aprilie, 1955” – începe Clemansa.Deşi aude foarte bine, urechile Artemizei, dac şi-ară

    exprima curiozitatea, s-ar m ri ca-n desenele animate şiă ar ajunge ca nişte pâlnii de gramofon. Dar ştiind s seă st pâneasc , îşi aprinde o igar , îşi apropie scrumieraă ă ţ ă (pe m su a lung cât divanul are tot ce-i trebuie), trageă ţ ă fumul b rb teşte în piept şi îl scoate pe n ri în rotocoaleă ă ă perfecte. E, pentru cei optzeci de ani ai ei, uimitor de ager la minte, şi vioaie în mişc ri. Cine n-a cunoscut-oă ă pe Artemiza Mândru, b ietana cu p rul tuns scurt, cuă ă ochii iscoditori, înguşti, cu privirea t ioas , neagr , vie, cuă ă ă buze întinse, sub iri, frem tând de ironie, cu din ii mari,ţ ă ţ gata s se înfig în adversar? „Erau îndr gosti i de mineă ă ă ţ to i adversarii, la bar … N rozii…” A luptat aprig pentruţ ă ă drepturile femeii, ca s le aud acum repetând pân laă ă ă satura ie: So u… sosu… Sosu a zis, sosu a dres, sosu m-aţ ţ cotonogit. „N roade”, exclam indignat . Ea ar fi vrut să ă ă ă fac teatru, dar p rin ii s-au împotrivit: „Fata noastr să ă ţ ă ă joace pe sârm ?”… urla Nae Mândru, negustor cu maiă multe pr v lii în Pia a de Flori. „S faci bine s te m ri i!”ă ă ţ ă ă ă ţ Dar poate fiindc tata vindea în Pia a de Flori voaluri deă ţ mireas , pantofi de satin albi, ascu i i, ca de mort,ă ţ ţ

    33

  • Cella Serghi

    l mâi şi lumân ri, fata avea oroare s fie mireas .ă ţă ă ă ă Maic -sa, o grecoaic cu preten ii de noble e, fata unuiă ă ţ ţ „cavaler de Filodoros”, a fost nevoit , neavând dot –ă ă dup ce o jefuise cumnatul care-i fusese tutore – să ă aleag între m n stire şi mezalian a cu Nae Mândru.ă ă ă ţ Negustorul bogat, furios c nevasta îl dispre uieşte, oă ţ înşela pe toate c r rile. Artemiza trebuia s-o r zbune.ă ă ă Neputând s intre la Conservator f r voia tat lui ei, s-aă ă ă ă înscris la Drept. „Am s fac teatru la Curtea cu Juri…”ă Pentru doctorat a plecat la Paris. Acolo a luat lec ii deţ mimic şi plastic cu celebra Yvette Guilbert şi despreă ă prietenia lor s-au tr nc nit vrute şi nevrute.ă ă

    — Miso. Eu nu pricep… şi Clemansa cercetează ilustratele cu toat aten ia, uite: Tuan-Huang, Combat –ă ţ Dynastie Sui… Parca nu mai aveau dinastie?!

    — Vezi c scrie secolul şapte.ă— Aşa-i, secolul şapte… Îi trimite s rut ri şi isc leşteă ă ă

    Tudor. Nu-i ofi erul care o aducea acas la început?ţ ă— Dac o s tot pui întreb ri, o s ne pomenim cuă ă ă ă

    Elena…Ciulind urechea. Clemansa se plânge c scrisul e preaă

    m runt.ă— „Am dat azi un spectacol în curtea palatului de var .ă

    E aşezat pe un deal cu vegeta ie bogat . Copacii sunt caţ ă nişte umbrele. Dintr-o pagod se vede tot oraşul. În fa ,ă ţă un lac de cinci kilometri. Plimbare cu b rci acoperite. Abiaă aştept s - i povestesc…” Da, Miso, s ştii c sta e Tudor,ă ţ ă ă ă un ig nuş cu din i mul i.ţ ă ţ ţ

    — Am auzit de oltean cu dou zeci şi patru de m sele,ă ă dar de igani cu din i mul i…ţ ţ ţ

    — Elena crede c s-a stricat c ru a din cauza lui Victor.ă ă ţ S -i ar t m ilustratele, ca s -i lu m o piatr de pe inim …ă ă ă ă ă ă ă

    — O proast „fata noastr !” Voica o s fie o mareă ă ă cânt rea . Numai Darclée mai trecea de la roluri deă ţă coloratur – regina din ă Huyheno iiţ – la contralto din Via aţ pentru ar. Ţ Dar Elena prefer tupeul, semidoc ia agresivă ţ ă

    34

  • Iubiri paralele

    a Yvonnei, servilismul Nicoletei…Z p cit sau poate invidioas de cunoştin eleă ă ă ă ţ

    Artemizei, Clemansa spune cu suficien :ţă— Una era Darclée!— Nimic n-o împiedic pe Voica Barot s fie a doua.ă ă ă

    Dac o s munceasc .ă ă ă— S nu te-aud Elena…ă ă— N-a auzit-o cântând? Se opresc trec torii în strad s-ă ă

    o asculte! Despre asta ce zice „fata noastr ”?ă— C are noroc.ă— Pe lâng noroc, î i mai trebuie o voin de fier.ă ţ ţă

    Încordare de fiecare clip , generozitate, puritate. Dacă ă Voica ar avea numai o pic tur din otrava Elenei, şi-ară ă otr vi vocea.ă

    — N-ai suflet, Miso. ii minte ce-ai tras cu ea, atunci?Ţ Nu ştiu ce-o fi înghi it, c nu se mai trezea. Dar laţ ă biseric , la botezul lui Victor, când nu mai venea Puiu? …ă Şi, în şoapt : Când a venit, nu l-a recunoscut.ă

    — Când singurul sentiment care te conduce în via eţă vanitatea, snobismul, nu ajungi departe, surioar .ă

    — Nu i-a fost uşor, mititica… – suspin Clemansa – şi laă gândul c şi ea a fost p r sit odat , c şi vanitatea ei aă ă ă ă ă ă sângerat, se înduioş . Dar nu vrea s se nec jeasc .ă ă ă ă Instinctiv, îşi trece mâinile peste obraji, de jos în sus, spre tâmple, ca s -şi întind fa a, s îndep rteze urmeleă ă ţ ă ă anilor, şi, potrivindu-şi iar ochelarii: „Azi am dansat Haiducii şi De la Prut la Arieş. Mare succes. C luşarii ă au stârnit ropote de aplauze”.

    — Tu pricepi ceva, Miso?— Ce-i de nepriceput, femeia lui Dumnezeu?— Tudor sta e dansator?ă— E din Ansamblul ArmateiClemansa clipeşte nedumerit .ă— Ansamblul Armatei?— Au cântat amândoi în echipa de amatori, la C.C.S.— C.C.S.? Ansamblul Armatei? Miso, ie nu i seţ ţ

    35

  • Cella Serghi

    împleticeşte limb -n gur ? N-are dreptate Elena? Auzi…ă ă logodnicul în China! Fetele lui Barot , una e laă Conservator, cealalt se m rit cu un inginer! S-a întorsă ă ă lumea cu susu în jos, vorba Elenei…

    — Şi ce isprav f cea Elena când lumea era cu josu-nă ă sus? Ar fi putut s studieze medicina. Putea să ă c l toreasc , s -şi îmbog easc sufletul, mintea… Dară ă ă ă ăţ ă ea îşi pândea b rbatul la col uri de strad şi pl tea agen iă ţ ă ă ţ ca s vie s -i spuie dac Puiu s-a întâlnit cu doctori a înă ă ă ţ Cişmigiu sau în Gr dina Botanic , dac doctori a îlă ă ă ţ aştepta pe Puiu la Pia a Roman sau la Cotroceni. Şi seţ ă otr vea pentru te miri ce…ă

    — Cum pentru te miri ce?… A vrut s-o lase şi s seă însoare cu doctori a! Ursoaica… Ocna… Dup tine, Victorţ ă ar putea s se însoare cu fetele lui Barot !ă ă

    — Cu amândou ? Haremul s-a desfiin at şi la turci,ă ţ Clemişor. Dar ia spune, cine i-a adus-o în cas peă Nicoleta?

    — Mi-a fost mil de ea, mititica! Într-o sear am g sit-oă ă ă pe scar . Dârdâia de frig.ă

    — Şi Elena i-a dat-o lui fi-su… s-o înc lzeasc în pat. ă ă— Nu m amestec, nu m bag… Şi, schimbând vorba:ă ă

    De ce nu m laşi s -mi aduc cuf rul aici?ă ă ă— Crezi c-o s umble Barot în cuf rul t u?ă ă ă ă— Nu mai e omul la el acas . Nu mai e st pân pe ce-i ală ă

    lui… Când m uit la casa de al turi… ofteaz Clemansa.ă ă ă— Nu ne-a luat-o nimeni. Am p pat-o noi.ă— Bietul Mac a scos-o de dou ori de sub ipotec . ă ă„De dragul meu – se gândeşte Artemiza, şi se întreab :ă

    Oare sor -mea nu ştie nimic? N-a b nuit nimic niciodat ?ă ă ă Nu vreau s mor pân nu aflu ce se petrece în capul sta,ă ă ă care a fost şi a r mas frumos şi prost… La urma urmei, cuă p rul c nit, fa a alb , l ptoas , Clemansa, deşi comună ă ţ ă ă ă ă pân la vulgaritate, e înc frumoas . Şi n-a îmb trânit,ă ă ă ă observ Artemiza şi, micşorându-şi ochii miopi, o priveşteă cum ai privi un tablou. N-are dreptate cine spune c peă

    36

  • Iubiri paralele

    femeie o îmb trâneşte crati a, lipsa de preocup ri,ă ţ ă prostia. Uite c pe Clem n-au îmb trânit-o… Poate fiindcă ă ă a trişat. Se pref cea c se ocup de crati e, dar porunceaă ă ă ţ slugilor. Când nu le-a mai avut, a luat masa la pensiune «c -i mai ieftin ca acas ». Se pref cea c -i bolnav , ca s-ă ă ă ă ăo r sfe e b rbatul. Se pref cea c -l iubeşte: «Mac în sus,ă ţ ă ă ă Mac în jos» … mac… mac… Dar când a alunecat Mac de pe scara tramvaiului, sc pând cu via a ca prin minune, n-ă ţam auzit-o v itându-se, decât de costumul lui nou. «Macă şi-a stricat costumul… de ştof englezeasc … bun tateă ă ă de costum… costum nou.» Iar când, la urm , pe masa deă opera ie, l-au deschis şi l-au cusut la loc, s-a pref cut cţ ă ă nu ştie de ce şi s-a dus la coafor: «Lui Mac nu-i place să fiu neglijent … S nu vad Mac c sunt am rât …»” Şiă ă ă ă ă ă Artemiza se întreab iar şi iar dac sora ei ştie ce-a fostă ă între ea şi Mac. „Cum s-ar putea s nu ştie? Dar dac aă ă ştiut şi a t cut, p strând acelaşi ten l ptos, acelaşi surâsă ă ă blajin, dezarmant de naiv, înseamn c , în gr dina luiă ă ă Dumnezeu, animal mai şiret nu exist . Înseamn c e maiă ă ă deşteapt decât mine, care am avut scrupule, m-amă perpelit, m perpelesc…”ă

    — Atunci l-am cunoscut pe Mac. ii minte, Miso? CândŢ cu ipoteca. Eram la tribunal şi te c utam pe tine. Mă ă z p cisem de tot. Sim eam aşa c m pierd prin sala aiaă ă ţ ă ă mare. Cum îi zice, Miso?

    — Sala Paşilor Pierdu i. A r mas celebr de când te-aiţ ă ă pierdut tu.

    Dar Clemansa n-are umor. Priveşte pe fereastr ,ă dep nându-şi cu pl cere amintirile:ă ă

    — Deodat aud paşi în urma mea (şi, schimbându-şiă vocea): „Pot s v fiu de folos, domnişoar ?”ă ă ă

    — Parc v-a i cunoscut la un bal mascat…ă ţ— Mascat? – clipeşte Clemansa des. – Nu, Miso, era

    costumat. Ba nu, ai dreptate, mascat… Ba nu, costumat… ii minte costumul meu de „guri e”?Ţ ţ— Ai stat o noapte întreag şi ai înşirat turte dulci peă

    37

  • Cella Serghi

    sforicele. Şi Artemiza ar râde cu poft , dac nu i-ar fiă ă grea .ţă

    — De ce le spuneai „guri e”?ţ— Ce succes am avut! – suspin Clemansa cu pl cere,ă ă

    dând ochii peste cap.— Francezul n-are dreptate când spune c ridicolulă

    ucide…Dar Clemansa, în nori, surâde încântat .ă— Dar de costumul meu de leb d … Î i aduci aminte,ă ă ţ

    Miso?— Aş fi jurat c -i de gâsc ! – şi Artemiza râde s seă ă ă

    pr p deasc . Pupilele lucesc de tinere e în obrazulă ă ă ţ îng lbenit de boal , îmb trânit de ani… De ce te-aiă ă ă costumat, soro? N-aveai nevoie de pene str ine!ă

    — Cum de ce, Miso? Nu era bal costumat? Parc te v dă ă în „Cei trei Muşchetari”.

    — În to i trei? … Bat -te norocul!ţ ă— Tu erai „cei trei muşchetari”, spune, convins , dară

    deodat , intrând în panic : — Unde-o fi p l ria aia mare,ă ă ă ă neagr , cu pan de stru ? Şi m nuşile albe de muşchetar?ă ă ţ ă Nu le-am v zut când am pus naftalin în cuf r.ă ă ă

    — Le-or fi vândut Elena sau Victor… Clemansa r mâne perplex . Apoi, cu un accent deă ă

    disperare:— Crezi c umbl în cuf rul meu?ă ă ă— Şi ce-i dac umbl ? O s - i iei lada cu tine pe lumeaă ă ă ţ

    cealalt ?ă— Vai, Miso! Omul cât tr ieşte are nevoie şi de un ac.ă

    Pe Elena nu ştiu ce-a apucat-o… Ce-o fi cu locul de la Sfânta Vineri?

    — Nu-mi place nici mie… S cumperi un loc de veci şiă pe urm s stai s -l p zeşti şi s aştep i un client ca s -lă ă ă ă ă ţ ă vinzi! E sinistru…

    — Dac nu mai avem voie s cump r m terenuri…ă ă ă ă ofteaz Clemansa.ă

    — Dac nu mai avem voie s -i specul m pe cei vii, să ă ă ă

    38

  • Iubiri paralele

    specul m mor ii? Stuchi-v-ar mâ ele!ă ţ ţ— Din ce s tr iasc , mititica? Pensia lui Puiu şi lec iileă ă ă ţ

    de francez ! P i zi şi tu…ă ă— Zic c se ine de sindrofii! A-nceput s -şi pună ţ ă ă

    crucea de episcop, br rile de argint, cerceii deăţă papuaş … Scotoceşte prin albume şi-i caut pe i de maiă ă ă tr iesc, umbl s -i g seasc , îi scutur de naftalin . Şi-iă ă ă ă ă ă ă pofteşte de ziua lui Victor…

    — Numai de nu mi-ar cere paharele de cristal! Ce i-o fi venit s cheme atâta lume? În pod! Cât era de zgârcit şi,ă ă uite, acum…

    — Tocmai asta nu-mi place… O sup r inima…ă ă Nevrozele cardiace se manifest aşa…ă

    Dar Clemansei nu-i place s puie r ul înainte.ă ă— Hai s mai vedem cum e în China, Miso. Şi,ă

    potrivindu-şi ochelarii, citeşte: „Spectacol la Stadionul din Pekin, în fa a a patruzeci de mii de spectatori. Am fostţ filma i. Aş vrea s vedem împreun jurnalul la cinema.”ţ ă ă S ştii, Miso, c o ia de nevast … S -i spunem Elenei,ă ă ă ă poate s-o mai linişti.

    — Dac ar putea, i-ar mânca frip i pe vecinii de jos. Înă ţ schimb, vrea s -mi fac t r boi în pod. Am s -i interzic!ă ă ă ă ă

    — Vai, Miso, nici nu te gândi! Fata noastr …ăDar Artemiza, plictisit , nervoas din pricina boliiă ă :— Ar fi timpul s - i aduci aminte c e a ta.ă ţ ă— La început, mi-a venit greu s -i spun lui Mac. Mă ă

    credea domnişoar …ă— Cred c a avut ocazia s se conving personal c nuă ă ă ă

    erai „domnişoar ”.ă— Lui Mac nu-i pl cea s -şi aduc aminte de primulă ă ă

    meu mariaj. Era gelos…— Te credea fat -mare?ă— Vai, Miso, cum vorbeşti!— Mare ipocrit eşti, Clem! Parc te aud: „Feti aă ă ţ

    noastr , fata noastr ” şi-l l sai s cread c este a mea…ă ă ă ă ă ă ha, ha, ha!

    39

  • Cella Serghi

    — Tu erai emancipat . Intelectual . Nici nu voiai s teă ă ă m ri i…ă ţ

    — Şi zici c Mac era gelos? … Te iubea aşa de mult? ă— Pe mine? Vai, Miso… Nu mi-a l sat mie tot? Şi,ă

    privind pe fereastr : — De ce om fi l sat noi cireşul deă ă partea cealalt ?ă

    „Nu-i proast soru-mea. E viclean …” decide Artemiza.ă ă Clemansa îşi potriveşte din nou ochelarii.

    — Uit -te aici: „Ultimul spectacol din Canton. Am primită pentru tine un ilic de m tase c ptuşit cu astrahan alb,ă ă m runt, m t sos şi nişte papuci, «pentru cele mai mici şiă ă ă iubite picioare din lume»” … Ce zici, Miso?

    — Zic c dac nu m duceam de ziua regelui s stau înă ă ă ă pro ap, f ceam şi eu azi c l torii în China şi c p t m ilicţ ă ă ă ă ă ă şi papuci…

    — Mie ce-mi aduceai, Misico? – se r sfa Clemansa caă ţă s -si ascund gândurile. „Eu am îndemnat-o s se duc .”ă ă ă ă

    — O butelie de aragaz… Asta-i focul t u.ă— Numai eu ştiu cât m chinuiesc cu l mpile… Auzi ceă ă

    s le dea prin cap. S -mi vând butelia! Elena a venit cuă ă ă banii buluc, s mi-i dea înapoi. Dar ce s fac cu banii,ă ă când s-au scumpit buteliile?! – şi Clemansa se opreşte brusc, ciulind urechea spre uş .ă

    — M duc s v d…ă ă ă— E Dagobert… Hai, termin cu ilustratele.ă— „Azi am vizitat un atelier de filatur într-o uzin deă ă

    textile în Şanhai…”Deodat , Clemansa se ridic , speriat , sc pând dină ă ă ă

    poal c r ile poştale. Le strânge gr mad toate, de-aă ă ţ ă ă valma, le pune pe masa Artemizei, acoperindu-le cu o revist şi r mâne apoi eap n , în picioare.ă ă ţ ă ă

    În cadrul uşii, cu piept n tura „paj”, nepotrivit cuă ă ă p rul aspru, c runt, înalt , uscat , cu o hain neagr deă ă ă ă ă ă ştof uzat peste o rochie de m tase, de un negruă ă ă decolorat, verzui, pe piept cu o cruce mare de argint, apare Elena. Nasul lung, sub ire, adulmec parc cevaţ ă ă

    40

  • Iubiri paralele

    nepl cut… Dar e bine dispus .ă ă— Ce-i, Clem, numai Victor când f cea ceva înă

    pantaloni, st tea aşa încremenit, sp şit…ă ă— Da, da… – râde zgomotos Artemiza – aşa era Victor

    când se „t ta” pe el.ă— Vai, tante Mis, urât vorbeşti…Şi Elena, vesel , începu s fredoneze:ă ă— Tu care eşti pierdut … în neagra veşnicie…ă— Vorbesc urât? Îmi pui not la purtare, Lenu o? Iaă ţ

    vezi! Dac nu te-am repezit, c ai fost necuviincioas cuă ă ă maic -ta e fiindc ai f cut o compara ie cu haz. Victoră ă ă ţ avea un aer sp şit când era „t tat la tur” …ă ă

    Clemansa râde for at şi repet cuvintele:ţ ă— Da, da, aşa zicea Victor…Elena ridic din umerii înal i, înguşti. Capul i se înfundă ţ ă

    ca la cocoşa i.ţ— A i dat în mintea copiilor! – şi-i întinde Clemanseiţ

    plasa înc rcat .ă ă— Ai grij s nu se sparg ou le. S mai facem şi nişteă ă ă ă ă

    f inişuri. Dou le p strezi pentru Victor. Le vrea fierte,ă ă ă cleioase, s fiarb trei minute şi jum tate exact. Nuan aă ă ă ţ piersicii. Altfel le arunc … Şi peşte, am adus p l mid . Eă ă ă ă tot ce-am g sit.ă

    — Bravo! – se bucur Artemiza. N-am mai mâncată p l mid de nu se ine minte…ă ă ă ţ

    — E prea gras . Nu face bine la ficat. E pentru Victor.ă S -l faci pr jit, Clem… Uite, am g sit un bidonaş deă ă ă untdelemn grecesc. S facem salat de boeuf de ziua lui.ă ă

    — Grecesc? – se mir Clemansa.ă— Unde ai g sit?ă— La cimitir, la Sfânta Vineri – glumeşte Artemiza. Dar Elena, ca şi când n-ar fi auzit:— De ocazie. Am dat ultimul ban. Victor nu suportă

    mirosul de untdelemn prost, de lapte ars… Dar la voi, pân nu d laptele-n foc…ă ă

    — Care voi, domnişoar , care voi? – o repede Artemiza,ă

    41

  • Cella Serghi

    enervat de senza ia de grea şi de regimul sever peă ţ ţă care-l ine.ţ

    Elena n-avea poft de ceart . ă ă— Vezi c sunt şi l mâi…ă ăClemansa nu mai pune întreb ri în leg tur cu bidonulă ă ă

    de untdelemn şi asta i se pare Elenei suspect. De la o vreme, toate au o leg tur în mintea ei cu vecinii de jos şiă ă mereu i se pare c b trânele îi ascund ceva. Dar şiă ă Clemansei i se pare c Elena nu spune tot şi încearc s-oă ă trag de limb :ă ă

    — V d c eşti bine dispus , feti o…ă ă ă ţ— Sper s vând locul. Am s -i cump r lui Victor ună ă ă

    picup de ziua lui.— N-are patefon? – îndr zni Clemansa. ă— E antedeluvian.— Vai, se poate? E al lui Mac… S ave i grij ca de ochiiă ţ ă

    din cap!Dar Elena, care-l şi vânduse, schimb vorba:ă— Miso. Ai voie s s deşti pomi fructiferi pe morminte?ă ă— De ce nu? Niciun text de lege nu interzice mor ilor sţ ă

    m nânce fructe. Nici la romani, pe câte ştiu…ăElena nu suporta, de obicei, glumele pince sans rire4

    ale Artemizei, dar acum avea nevoie de un sfat juridic.— Un vecin a s dit un corcoduş care a înflorit peă

    mormântul meu.Clemansa tresare. Artemiza ridic o sprâncean şi,ă ă

    dac inima nu i s-ar strânge de presim iri, ar râde cuă ţ poft .ă

    — Pe mormântul t u?ă— Pe locul cump rat de mine.ăClemansa respir uşurat . Artemiza e, ca de obicei,ă ă

    gata de glum :ă— Asta-i m reşte valoarea…ă— Depinde. Azi am discutat cu un cump r tor. Ună ă

    client serios. Vrea s cumpere locul pentru el şi pentruă

    4 Umor sec (fr.).

    42

  • Iubiri paralele

    nevast -sa, dar nu vrea s le fac umbr corcoduşul.ă ă ă ă— Ce fructe prefer ? – întreab Artemiza, apropiindă ă

    sprâncenele, care au r mas negre, mobile, ca în tinere e.ă ţ— Las gluma, tante Mis. Omul vrea s aib soare.ă ă ă

    Vrea s fac un mic monument şi o jardinier pentru flori.ă ă ă Cât or tr i, o s -l îngrijeasc chiar ei. Pe urm , nu vor să ă ă ă ă aib umbr . Ar fi prea trist…ă ă

    Artemiza o urm reşte atent . Echilibrul Elenei i se pareă ă de la un timp instabil.

    — Pe lumea cealalt , le trebuie soare?ă— Şi de ce nu?Şi, în timp ce Artemiza e îngrijorat de lipsa de umor aă

    Elenei, Clemansa clipeşte cu l comie ă— Î i d un pre bun?ţ ă ţElenei nu-i place ca maic -sa s se amestece înă ă

    treburile ei şi schimb vorba.ă— Şti i pe cine am întâlnit la cimitir? Pe Lita, nevasta luiţ

    Dinu Iepureanu. Tocmai voiam s -i invit de ziua lui Victor.ă M-a condus pân acas şi i-am ar tat pe unde s intre. I-ă ă ă ăam spus s treac repede prin hol şi s urce la etajul doi.ă ă ă S n-o vad vecinii de jos.ă ă

    — Crezi c sunt canibali? – o întreab Artemiza. ă ă— Nu-i nevoie s ştie prea multe…ă— Dar de când te dai tu în vânt dup rela iile astea?ă ţ

    Când s-a însurat Dinu cu Lita, strâmbai din nas: „Ne face neamul de râs…”

    — În familia noastr a mai fost o grecoaic , Rachel,ă ă Rachel Mussuris, m ritat cu un Brâncovean.ă ă

    — Ei. Asta mai lipsea, Lenu o! S ne sco i rud cuţ ă ţ ă Brâncovenii şi pe Lita, grecoaic .ă

    — E nepoata bancherului Mandel. Ce frumos s-a purtat cu mine!

    — Da, da, s-a purtat foarte frumos cu Elena – interveni Clemansa.

    — Cunosc povestea, c doar eu i-am f cut actele. Nu-iă ă aşa, Lenu o? Ai luat banii de dou ori pentru aceeaşiţ ă

    43

  • Cella Serghi

    cocioab .ă— Casa era bine plasat , dar eu, atât de pu ină ţ

    informat , c numai dup ce am pl tit taxele, mi-am dată ă ă ă seama c am r mas cu te miri ce…ă ă

    — i-a r mas atât cât i se cuvenea, feti o. Nu i-aŢ ă ţ ţ ţ b gat nimeni mâna-n buzunar. Numai c misitul nu i-aă ă ţ spus numele cump r torului. Şi când ai auzit c -iă ă ă Napoleon Mandel – şo pe el!

    — Foarte r u, tante Mis, c nu mi-ai deschis ochii…ă ă Noroc c unchiul Mac m-a înv at s m duc s discut.ă ăţ ă ă ă

    — Bietul Mac! – d du din cap Clemansa şi strânseă puternic ochii, doar, doar o scoate o lacrim .ă

    — Ce mult te iubea!— Dar pe mine? – o întreab Artemiza, privind-o peă

    sor -sa în ochi.ăClemansa r spunde cu un calm des vârşit:ă ă— Mac inea foarte mult la familia mea.ţ— N-am s uit niciodat ce frumos m-a primit… –ă ă

    surâde Elena nostalgic.„Ce mult seam n cu maic -sa când face pe proasta!ă ă ă

    Tr iesc între gangsteri…” gândeşte Artemiza.ă— Cine? Mac? – întreab Clemansa.ă— Vorbeam de Napoleon Mandel… – şi, îndulcindu-şi

    vocea, Elena adaug : Ce înf işare cuceritoare! Ună ăţ gentleman!

    Dar Artemiza, t indu-i elanul:ă— Un crai f r pereche!ă ă— Cu mine s-a purtat foarte şic. I-am spus c n-am ştiută

    care-i valoarea real a terenului, c sunt tân r ,ă ă ă ă nepriceput …ă

    — Erai major .ă— M-a ascultat ca pe un copil nec jit. Parc -l aud: „Nuă ă

    vreau s debuta i în via cu o dezam gire, domnişoar .ă ţ ţă ă ă S presupunem c actele nu s-au încheiat.ă ă Dumneavoastr vinde i acum, eu cump r acum. V rogă ţ ă ă s fixa i pre ul.”ă ţ ţ

    44

  • Iubiri paralele

    — i-ai îngroşat obrazul şi ai cerut dublu.Ţ— Las , Miso, c ştia au bani destui – intervineă ă ă

    Clemansa.— Care ştia, Clem? Care ştia? Voi tot mai crede i că ă ţ ă

    „ ştia m nânc pasc cu sânge de creştin”?ă ă ă ă— Oameni şi oameni – filosof Elena.ă— A scos carnetul şi a scris suma pe care urma s-o

    încasez, a sunat s vie secretara…ă— Toat suma! – str lucir ochii Clemansei, de parc ară ă ă ă

    fi v zut aurul gr mad în fa a ei.ă ă ă ţArtemiza îşi d dea seama, pentru prima dat , c soraă ă ă

    ei are ochi porcini. Da, aceşti ochi mititei, f r gene,ă ă devin expresivi prin l comia lor.ă

    — Lita e profesoar de balet la Şcoala de coregrafie, îşiă mai g si Elena o scuz pentru invita ia f cut nepoateiă ă ţ ă ă bancherului.

    — Ar fi putut s fie balerin la Oper . Era gra ioas caă ă ă ţ ă un por elan de Saxa. Dar a inut s fie „doamnaţ ţ ă Iepureanu”. Prejudec ile burgheze au nenorocit-o…ăţ

    — Ei, las tante Mis! Pe dumneata cum de nu te-auă nenorocit? Ai vrut s fii un mare avocat şi ai fost.ă

    — Cum nu m-au nenorocit? – scap r furioşi ochii negriă ă prea lucioşi în obrazul galben ca ceara. — Cine ştie ce afaceri murdare s-au f cut cu tribunele alea care s-auă fleşc it şi mi-au strivit picioarele!ă

    Elena se întreab prin ce scamatorie, prin ce şiretlică ajunge Artemiza, oricum ar începe discu ia, la acestţ argument antimonarhic: „Accidentul de la 8 iunie”?

    — Ghinion, tante Mis!— Regele, feti o! – şi Artemiza puse mâna pe bastonulţ

    de bambus care se afla pe m su a lung lipit de pat. El aă ţ ă ă fost ghinionul meu, ghinionul rii… Azi m-aş fi plimbat şiţă eu la Moscova, la Pekin, la Paris şi la Roma. Şi, cu bra ulţ întins, care se prelungeşte cu bastonul de bambus, face un gest larg de parc ar vrea s arate cât e lumea deă ă mare.

    45

  • Cella Serghi

    Cu gândul la vecinii de jos, Elena o întreab cu ună zâmbet acru, necru tor:ţă

    — Ca dansatoare sau cânt rea ?ă ţă— Ca prima avocat înscris în Barou. Ca una dină ă

    primele intelectuale care au luptat pentru drepturile femeilor şi le-au ap rat împotriva bestiilor care leă exploatau.

    — Nu te inerva, drag – caut s-o îmbuneze Clemansa.ă ăIar Elena, bine dispus :ă— Cine nu ştie c Mandel î i f cea curte?ă ţ ă— Ba chiar propuneri directe. Îl excitau urâ enia şiţ

    inteligen a mea.ţ— Ai invitat-o şi pe tante Nathalie? – întreabă

    Clemansa, ca s schimbe vorba.ă— Te-ai zaharisit, surioar . N-am mai auzit de Nathalieă

    de pe vremea r zboiului cu burii…ă— Burii?— Tu n-ai de unde s ştii. C eşti tân r . Clem, eştiă ă ă ă

    surioara cea mic , mezina… Dar eu in minte. În 1902 auă ţ loc trei evenimente importante: parlamentul englez decide s m cel reasc un popor mic, harnic şi viteaz…ă ă ă ă Frumoasa Clemansa se m rit pentru a doua, oar laă ă ă biserica Visarion şi-şi pune înc o dat l mâi pe cap…ă ă ă ţă Pe tante Nathalie o ridic buc tarul în bra e si-o aşaz cuă ă ţ ă fundul gol pe plita încins …ă

    — Ce brut ! – izbucneşte Elena, indignat .ă ă— Câte mizerii trebuie s -i fi f cut ca s -l scoat dină ă ă ă

    s rite pe bietul buc tar! – replic Artemiza.ă ă ă— Era tare rea. Dumnezeu s-o ierte! – recunoaşte şi

    Clemansa.— Va s zic ştii c a murit. ă ă ăElena se repede la fereastr .ă— Victor!Clemansa, în urma ei. Repet :ă— Victor…— Ce s-a întâmplat? – întreab Artemiza îngrijorat . ă ă

    46

  • Iubiri paralele

    — Vine!— Ei şi? Vine furtuna şi nu v pas , se-ndoaie copacii şiă ă

    nu v pas . Dar vine b rbatul şi v pierde i capul… Doară ă ă ă ţ nu mai suntem pe vremea când b rba ii aduceau vânatulă ţ şi femeile aşteptau neputincioase în colib .ă

    — Vine cu fata lui Barot … – şopteşte Clemansa.ă— Nu permit! – strig Elena.ă— Bine c nu i s-a întâmplat nimic – r sufl Artemiza.ă ă ă— Cum nimic? – întreab Elena indignat . —ă ă N-am să

    permit… Niciodat …ă— La Flèche de Cupidon est plus dure que la force

    d’Hercule.Elena o privea buim cit .ă ă— S geata lui Cupidon e mai tare decât for a luiă ţ

    Hercule – repet Artemiza, cu satisfac ie.ă ţ

    47

  • Cella Serghi

    Capitolul III

    — Voica, de când te aştept…— Vin de la Conservator. Am repetat pân acum. Şi tu?ă— Eu o aştept pe Voica.— Uite, sunt aici.— Care din ele? Pe toate le cheam Voica. Dar unaă

    fuge de mine, alta vine