ADAM ȘI EVA

28
manager Ada Hausvater stagiunea 2012/2013 adaptare de Alexander Hausvater după Liviu Rebreanu

description

adaptare de Alexander Hausvater după Liviu Rebreanu. O producție a Teatrului Național Timișoara.

Transcript of ADAM ȘI EVA

manager Ada Hausvater

stagiunea2012/2013

adaptare de Alexander Hausvater după Liviu Rebreanu‚

Motto:

Nu m-ai fi căutat dacă nu m-ai fi găsit.Sf. Augustin, Confesiuni

Mie din tot ce-am scris până acum, Adam şi Eva mi-e cartea cea mai dragă. Poate pentru că într-însa e mai multă speranţă, dacă nu chiar mân-gâiere, pentru că într-însa viaţa omului e deasupra începutului şi sfârşitului pământesc, în sfârşit, pentru că Adam şi Eva e cartea iluziilor eterne...Liviu Rebreanu, Mărturisiri

Recitindu-l pe RebreanuNu opera lui Rebreanu în general, ci acest roman anume, Adam şi Eva, vorbeşte în mod direct despre călătoria prin timp, prin spațiu, prin istorie şi prin geografie ca necesitate, ca latură esențială a naturii umane. Suntem între cele două războaie mondiale, în „les années folles”, cum îi numim acum: amintirea morții e încă foarte prezentă, la fel şi gândul că prieteni, că membri ai familiei au murit şi că noi, cei rămaşi, nu ne-am realizat. Faptul că noi, în prezența atât de acută a morții, nu ne-am împlinit, a determinat mulți artişti, mulți intelectuali să reflecteze asupra nevoii esențiale a omului de a trece dincolo de limitele lui, dincolo de conturul lui fizic, anatomic, dincolo de destinul lui şi să trăiască, să aibă experiențe în lumi diferite, în postúri diferite. Nu vorbim despre teoriile transmigrației sufletului, nu vorbim despre budism; vorbim despre necesitatea absolută a unei generații care şi-a pierdut părinții şi prietenii în primul război mondial- părinți a căror generație, pe de altă parte, a făcut posibil războiul - să trăiască altceva, să trăiască în alte forme, să trăiască esențial, în alte naturi şi în alte circumstanțe. Aşa că eu consider că Adam şi Eva este una dintre acele cărți importante în memoria unei generații, ca Siddharta, sau ca proza lui Boris Vian în anii 50, şi Coelho astăzi… Fiecare astfel de scriitor reprezintă o necesitate a timpului său. Faptul că Rebreanu nu este un star al literaturii universale mă surprinde şi observ faptul că fenomenul literaturii româneşti în străinătate îl lasă în umbră pe Rebreanu ca autor al romanului Adam şi Eva.Întâlnirea cu Rebreanu nu e o coincidență, ci o întâlnire spirituală şi emotivă. Sper ca spectacolul să-i facă pe spectatori să citească şi să recitească Adam şi Eva.

Întâlniri esenţiale- convorbire cu Alexander Hausvater -

Povestindu-l pe RebreanuAdaptarea mea pentru scenă simplifică poveştile, dându-le acel „a fost odată ca niciodată”. Romanul acesta atât de complex este încă o dată o dovadă a unei literaturi uluitoare, care înseamnă materialul prim ideal pentru adaptări de scenă. El spune povestea profesorului Toma Novac, apreciat la Universitatea Bucureşti, împlinit, care a vizitat lumea, moştenitor al întreprinderilor Novac, un om ce are totul, dar care sufleteşte aspiră la depăşirea limitelor şi normelor, anticipând o iubire peste timp şi spațiu pentru care va trebui să plătească cu viața. Gândul că poți să întâlneşti o altă persoană şi împreună cu ea să iubeşti, să comunici, să ajungi până la esența vieții, dă o turnură semnificativă destinului.In acest spectacol iubirea nu are o formă recognoscibilă sau dacă da, atunci e cea a comunicării copilăreşti, a jocului. Nu are forma pasională din povestea Medeei şi a lui Iason, de pildă. Este capacitatea de a continua un joc etern ce nu se va finaliza niciodată. Are uneori forma sărutului, sau a îmbrățişării cîteodată, dar mai mult decît atât, are forma unui zîmbet care spune „îmi face plăcere să fiu cu tine. Nu să fiu în tine, sau lîngă tine, nu să fiu soția ta, ci să fiu cu tine, să ne jucăm de-a Mesopotamia, de-a Egipt, de-a Roma. Și din joaca asta să înțelegem ceva despre noi”. Nu pasiunea din romanele lui Stendhal sau ale lui Dumas; iubirea este capacitatea omului de a dialoga şi de a continua jocul dincolo de sfârşit, dincolo de sentința unui tiran - acelaşi, orice costum ar purta.

O poveste, un spectacolCînd vreau să spun o poveste, mă întreb adesea pe ce anume vreau să pun accentul: pe povestea în sine sau pe felul în care este povestită? Câteodată ne uităm la un spectacol doar pentru unul din aceste aspecte. În Adam şi Eva e foarte important să le îmbinăm pe amândouă, deoarece crâmpeie din aceste lumi ne fac să înțelegem că nu putem fi noi înşine decât în acel loc în care ne pierdem vechea formă, pentru ca astfel să putem căpăta una nouă.Spectacolul se bazează pe sugestie. Nici o scenă nu începe, nici o scenă nu se termină, realitățile se combină ca şi cum ar fi sparte, câteodată din perspectiva omului conştient că totul se întâmplă între ora 7 şi ora 7 şi un minut...Când faci un spectacol de teatru bazat pe un roman ştii că, oricare ar fi situația, eşti un trădător, fiindcă, pe de-o parte, nu poți să aduci totalitatea unui roman în scenă, iar pe de altă parte, adaptarea în sine trebuie să fie şi ea originală, creativă. E o situație foarte interesantă. Rebreanu, însă, îți dă această posibilitate pentru că romanul lui are un anumit simț al matematicii – cele şapte faze ale transmigrației sufletului, ora şapte, a şaptea zi… Este ciclul existenței - călătoria e posibilă deci. Întrebarea e dacă vrei, dacă ai curajul să-ți asumi chestia asta. Un bărbat şi o femeie, cei „meniți” unul altuia, pot să se găsească în viața asta? Eu sunt absolut sigur că ei se întâlnesc. Bărbatul ideal, cel sortit, a ajuns în fața retinei tale într-o zi, dar tu erai prea ocupată, sau prea înfricoşată şi nu ai trecut strada până la el. Nu ai riscat. Dar el era acolo. Pentru Rebreanu, riscul înseamnă moartea. Trebuie să rişti tot şi să începi de la zero. De dincolo de zero. Eu consider că cea mai mare calitate umană este curajul, capacitatea de a risca. Vrem să fim iubiți, dar creativitatea costă. Vorbim astăzi despre mari artişti, îi adulăm, dar ei nu ştiu, şi nu vor şti niciodată. Van Gogh, Gauguin, de pildă, au lăsat totul în urmă. Dacă ar fi rămas în vechile lor vieți, ar fi fost poate soți buni şi buni cetățeni, dar cine şi i-ar mai fi amintit azi? Ei au făcut călătoria…

Despre supravieţuire şi alte alegeri

Instinctul de supraviețuire este un instinct cu care te naşti. În unele societăți chiar eşti învățat asta.Ileana şi Toma ar fi putut supraviețui cu uşurință, dar ei au decis ca niciodată să nu-şi plătească supraviețuirea cu demnitatea iubirii lor.

A consemnat C.P.

Moartea şi viața, după adevăr, nu se pot deosebi;Moartea, aşa cum o ştiu cei mulți,este o poartă tainică ce duce spre nimicsau un Dincolo necunoscut.Desăvârşitul trece prin eaşi e ca şi cum n-ar fi trecut nici un prag.Lao-Tse, Tao-Te-King (Cartea despre Cale şi Virtute)

Imaginea este semn. Secvență după secvență, o călătorie prin timp şi prin spațiu se construieşte. Ca un joc, un caleidoscop, o aminitre inconstantă, dar mereu prezentă. Ca un zîmbet ce persistă după ce lacrimile s-au uscat. Adam şi Eva: nu o poveste de iubire, ci una a devenirii, a împlinirii.Am învățat să abstractizăm, să numărăm şi să încărcăm numărul cu semnificații, cu simboluri. Și totuşi, tânjim după Unu. După Adam Kadmon, omul primordial. Concret, nu metaforic. Ne trădea-ză gesturile de zi cu zi, curiozitatea, necesitatea de a trece mereu dincolo de acum şi aici, de a nedesăvârşi în întâlnirea cu o altă ființă, data viitoare, altundeva... Trăim cu credința că esența şiexistența lucrurilor sunt identice, după cum postulează renascentistul Pico della Mirandola; învățămsă parcurgem distanța incomensurabilă dintre timpul obiectiv şi cel subiectiv; ne punem speranța înnebănuitele dimensiuni ale spațiului. E o călătorie pe care, într-o viață sau în şapte, trebuie s-o facem cu toții: la capătul ei se află conştiința.

Codruța Popov

Toate câte la fel au fost ori încă dăinuiesc pe globul ăsta sau pe-oricare altul,Toate ce-n viață sunt, şi-n moarte, tot ce e al trecutului, prezentului, viitorului,Adânca potrivire împleteşte toate, pe toate-ntotdeauna le-a împletit,Și pe vecie le va toarce, strângându-le, înlănțuindu-le-mpreună.

Walt Whitman, Noaptea singur pe plajă

Ruga mea, dorința mea fierbinte e să trecem împreună peste pragul acestei vieți. E o dorință ce n-osă piară niciodată de pe pământ. O să sălăşluiască în sufletul fiecărei soții care iubeşte, până lasfârşitul timpurilor (...) Ruga asta este şi ea nemuritoare şi o să dăinuie cât o să dăinuie stirpea mea.Sunt prima soție. Și în ultima soție o să mă repet.

Mark Twain, Jurnalul lui Adam şi al Evei

Pretextul romanului Adam şi Eva e o scenă trăită prin septembrie 1918, la Iaşi. Pe strada Lăpuşneanu, pe o răpăială de ploaie, am întâlnit o femeie cu umbrelă. Din depărtare m-au uimit ochii ei verzi, mari, parcă speriaţi, care mă priveau cu o mirare ce simţeam că trebuie să fie şi în ochii mei. Femeia mi se părea cunoscută, deşi îmi dădeam perfect seama că n-am mai văzut-o niciodată. Din toată înfaţişarea ei înţelegeam că şi ea avea aceeaşi impresie.Am trecut privindu-ne cu bucurie şi curiozitate, ca şi când ne-am fi revăzut după o vreme îndelungată. Nu ne-am oprit însă, deşi am fi dorit amândoi. Umbrela îi alunecase într-o parte. Din figura ei totuşi n-am reţinut decât ochii şi mai mult privirea. După ce am făcut câţiva paşi, mi-a părut rău că nu mam oprit şi am întors capul. Făcuse şi ea aceeaşi mişcare, îndemnată, desigur, de acelaşi imbold. Pe urmă a dispărut pentru totdeauna...Aceasta este scena. Era primul caz pentru mine de acel déjà vu, despre care vorbesc teosofii şi toţi adepţii mistici ai reîncarnării. Mă simţeam fericit şi mişcat. Până ce am ajuns acasă, în str. Păcurari, am şi bote-zat-o pe necunoscuta mea cu un nume romanţios, iar din întâlnirea cu ea am turnat repede o nuvelă cu o reîncarnare cam ciudată, fiindcă întrebuinţasem o viziune avută cu mulţi ani înainte, tocmai prin clasa a cincea de liceu, adică la vârsta critică a primelor efuziuni erotice.

Liviu Rebreanu, Mărturisiri

Un singur gestca un trăsnetpe neaşteptatevenitşi împlinitdeodată.O dată.O singură dată.

Apoicel trăsnitars pân-la capăt.Cenuşa cântă: M-am întors printre cei vii.

Gheorghe Drumaru, Gesturi simple

durata spectacoluluilocația

data premierei

1h45, fără pauzăSala 228.11.2012

DISTRIBUȚIA

TomaIleana

Tudor AlemanInfirmiera

Femeia în negruInspectorul Petrescu

Dr. FilostratDoamna Brebenaru

PoplinskiNeferura

Jurnalistul DragomirBrebenaru

Pacienți

DecorCostume

MuzicaLight designVideo design

CoregrafieAsistent de regie

Un spectacol de

ADRIAN DAMIANALINA LĂȚANADRIAN ENESCULUCIAN MOGALUCIAN MATEIANDREA GAVRILIUMarius Lupoianu

ALEXANDER HAUSVATER

IONUȚ CARASRAMONA DUMITREANION RIZEAANA MARIA COJOCARUMARA OPRIȘ COLIN BUZOIANUCLAUDIU DOGARULAURA AVARVARIVICTOR MANOVICIALINA ILEAMATEI CHIOARIUBOGDAN SPIRIDONANDREEA BREABĂNU, ISA BERGER, FLAVIUS RETEA, IONUȚ IOVA

Anna IlyesIudita ReinhardtSebastian HamburgerGerhard Crăciuni, Alexandru Stănescu, Adrian Stănescu, Laurențiu Marin, Ilie Mateescu,Grațian Popp, Cosmin Pătru, Alexandru Stănescu, Costinel Purcaru, Molnar Iosif, Mircea ChinezonFlavius Maruşca

Codruța PopovMaria Manolacheing. Horațiu Nicaing. Radu Berzescu

Alin Tofan, Mariana Doboşan, Iulia Doboşan, Cătălin MiculescuMonica Grand, Lorena Caldeş, Marilena Suciu, Neli Gerstenengst, Maria AluasDana Genig, Miriam Eunice TamaşGabriela Strugaru, Lucia MoiseToth Iosif, Marius Crăciunesc, Pataki Gheorghe, Daniel Galetar, Ioan Ilia, Mircea Ghindăoanu, Gothard Sandor, Mircea Drăgan, Gelu Lepa, Marius Hoduț, Traian Oneț, Vasile Iuga, Varga Desideriu, Ioan Bârzovan, Cristian Cristea, Mihai Ninel, Nicolae Lăcătuş, Dorin Nica, Szabo Zoltan, Sorin Cebuc, Iosif BalaszNiculina Morar, Maria Manolache, Carmen Trifan, Ciprian Cojocaru, Bogdan Socaciu, Gabriel Cozma, Ciprian Prune, Monica Morar, Monica Purcaru, Daniel Pascu, Ciprian Ursu

Codruța PopovAdrian PîclişanpopljuboCarla Stiassny

Regia tehnicăSufleor / Regizor de culise

SonorizareLumini

Video

Secretariat literarTicketing

Coordonator tehnicȘef producție

RecuzităCostume

CoafurăMachiaj

Tehnic

Personal de sală

Redactorfoto

grafica & dtptipograf

Redactorul caietului program mulțumeşte Alinei George pentru ajutorul acordat.

tipar tntm 2012

www.tntimisoara.comTeatrul Național este o instituție publică subvenționată de Ministerul Culturii şi Patrimoniului Național