Universitatea din Pitesti

Facultatea de Stiinte-Socio Umane

Relatii Internationale si Studii europene. AnulIII.Gr. III

Student: Udrea Ioana

Integrarea europeana a inceput ca un process treptat care aduce succese tangibile,

diminueaza temerile politicienilor referitoare la pierderea suveranitatii si creaza presiuni

in directia continuarii procesului.Adesea, succesele sunt urmate de perioade de stagnare

sau chiar de pasi inapoi in privinta integrarii.Prima mare revizuire a Tratatului de la

Roma – Actul Unic European din 1985 – a dat startul unei noi etape de integrare

accelerate.UE a stabilit sfarsitul anului 1992 ca data-tinta pentru crearea unei adevarate

piete commune in Europa.Acest set cuprinzator de modificari a fost numit Europa 1992.

Procesul s-a focalizat asupra a aproximativ 300 de directive ale Comisiei

Europene, care aveau ca scop eliminarea barierelor nontarifre pentru liberul schimb de

bunuri, servicii, forta de munca si capital, in cadrul CE. Problemele tindeau sa fie

complexe si tehnice. De exemplu, profesionistii autorizati intr-un stat ar trebui sa fie

liberi sa practice meseria intr-un altul; insa cerintele pentru obtinerea autorizatiei in

Spania pentru, sa zicem, kinetoterapeuti puteau fi diferite de cele din Marea Britanie.

Birocratii Comisiei au lucrat pentru a nivela astfel de inconsecvente si pentru a crea un

set uniform de standarde. Toate guvernele nationale urmau sa voteze legi pentru a

implementa aceste masuri.

De exemplu, timp de decenii a persistat o disputa privind definitia ciocolatei;

Belgia – renumita pentru sortimentele sale de ciocolata – cere folosirea exclusive a

untului de cacao pentru ca un produs sa fie numit ciocolata; Marea Britanie si alte tari

folosesc un process mai ieftin care utilizeaza, partial, uleiuri vegetale. Pe fondul adancirii

integrarii si al unui comert neintrerupt, Belgia se temea ca isi va pierde avantajul

competitiv pe piata mondiala a ciocolatei – o piata de 30 de miliarde de dolari (din care

jumatate provenea din Europa ). Marea Britanie si alte sase tari care s-au alaturat UE

dupa 1973 au castigat o scutire de la regula “ exclusive unt de cacao “ care se aplica

celorlalti opt membri ai UE.1 Cu toate acestea, sub presiunea integrarii, UE se indreapta

catre unificarea standardelor, cum ar fi reglementarile in privinta alimentelor. Razboaiele

ciocolatei ilustraza faptul ca acest concept aparent simplu al integrarii economice pune in

miscare forte de schimbare care afecteaza intreaga societate, precum si viata de zi cu zi a

milioane de oameni.

1 Goldstein Joshua, Pevenhouse Jon – Relatii Internationale, Polirom 2008, p.506

2

Actul Unic European a dat un nou impuls crearii unei Banci Comerciale Europene (la

Frankfurt, Germania) si a unui sistem valutar si monetar unic – scopuri de lunga durata,

care de atunci au fost indeplinite. Atat timp cat economiile membrilor UE erau legate de

state separate (cu banci centrale separate), eforturile de a mentine ratele de schimb fixe

erau dificile. De exemplu, in 1992, politicienii britanici au fost reticenti in a intensifica

recesiunea pentru a salva politicienii germani de inflatie (sursa controversatei devalorizari

a monedei britanice).

Procesul Europa 1992 a dus integrarea economica in zone cu caracter mai politic

si mai controversat, erodand suveranitatea intr-un mod mai vizibil decat inainte. Aceasta

a intensificat o tendinta a UE de a trata direct cu provinciile, mai degraba decat cu statele

– incepand astfel sa “goleasca de continut” statul, de jos in sus (guverne provinciale mai

puternice), dar si de sus in jos (un guvern mai puternic la nivel european). Cu toate

acestea, si Europa 19922 a amanat problemele dificile ale integrarii politice si militare.

Actul Unic European a fost semnat la Luxemburg la 17 februarie 1986,de nouă

ţări (Franţa, Germania, Belgia, Olanda, Spania, Irlanda, Anglia, Luxemburg şi Portugalia)

iar la Haga la 28 februarie 1986 de către celelalte trei state (Italia, Grecia şi Danemarca

care au organizat un referendum în acest scop). A.U.E. marchează o nouă etapă în

procesul de realizare a pieţei interioare Comunitare şi a relansat acţiunea comunitară,

constituind un moment foarte important al istoriei U.E. El evidenţiază politicastatelor

membre de a pune capăt stagnării construcţiei comunitare, conciliind cele două curente

care s-au evidenţiat în procesul construcţiei europene – cooperare interstatică şi acţiunea

supranaţională - prefigurând U.E.3 Dar până la semnarea Actului Unic European au avut

loc mai multe acţiuni în această direcţie, printre care cele mai importante au fost:

Raportul Davignon, adoptat în 1970 de către miniştrii de externe la Luxemburg, care

prevedea cooperarea politică a celor şase state în scopul informării şi consultării regulate

2 Tratatul privind Uniunea Europeană (numit şi Tratatul de la Maastricht) a fost semnat de Consiliul European la 7 februarie 1992 în localitatea olandeză Maastricht.

3 La sugestia Comisiei din februarie 1969, sefii de stat si de guvern au luat decizia la Haga (în decembrie 1969) de a studia posibilitatea crearii unei U.E.M. În martie 1970 Consiliul l-a desemnat pe luxemburghezul Pierre Werner pentru a prezenta un raport pe aceasta tema. Inspirându-se din acest raport, Comisia într-un mod prudent a propus crearea unei uniuni în 10 ani.

3

cu privire la cele mai importante probleme internaţionale. Comisia Comunităţilor

Europene primea dreptul de a da avize în situaţiile în care lucrările miniştrilor de externe

antrenau efecte asupra activităţii Comunităţilor.

Actul Unic european din 1987, care a facilitat crearea Pietei Unice cinci ani mai

tarziu si Tratatul de la Maastricht, cu angajamentul de creare a UEM si a uniunii politice

demonstreaza ca mersul catre Uniunea Europeana este acum ireversibil.4

Bibliografie:

4

Actul Unic European constituie prima mare modificare a Tratatetelor originare ale Comunităţilor

Europene, prin care au fost extinse competenţele CE.

4

Andrei Miroiu, Radu Sebastian Ungureanu – Manual de Relatii Internationale,

Polirom 2006

Joshua Goldstein, Jon Pevehouse – Relatii Internationale, Polirom 2008

Maurice Vaisse – Dictionar de relatii internationale. Secolul XX, Polirom

www.uniuneaeuropeana.ro/istoria.html

5