ACTUALITATE - araratonline.com · Bucatele specifice hramului sunt tradiţionale armeneşti. Cel...

28

Transcript of ACTUALITATE - araratonline.com · Bucatele specifice hramului sunt tradiţionale armeneşti. Cel...

Page 1: ACTUALITATE - araratonline.com · Bucatele specifice hramului sunt tradiţionale armeneşti. Cel mai important fel este supa de vită cu «urechiuşe» , un fel de colţunaşi minusculi
Page 2: ACTUALITATE - araratonline.com · Bucatele specifice hramului sunt tradiţionale armeneşti. Cel mai important fel este supa de vită cu «urechiuşe» , un fel de colţunaşi minusculi

ACTUALITATE

Page 3: ACTUALITATE - araratonline.com · Bucatele specifice hramului sunt tradiţionale armeneşti. Cel mai important fel este supa de vită cu «urechiuşe» , un fel de colţunaşi minusculi

ACTUALITATE

4 Mihai Stepan - CazazianE D I T O R I A LMihai Stepan - CazazianE D I T O R I A LMihai Stepan - CazazianPESTE 1.000 DE PELERINI LA HRAMUL MănăstiriiHAGIGADAR

ACTUALITATE

În primul rînd trebuie spus că tabăra de vară a tiner-etului armean, ce a avut loc la suceava în perioada 11 – 15 august, a fost un succes. sigur că orice lucru este perfectibil. sigur că, şi în acest caz, avem chibiţi care încearcă să demon-streze altceva. Dar dincolo de acestea şi de critica, de multe ori, constructivă nu putem să nu observăm că această acţiune, ce nu are termen de comparaţie în activitatea postdecembristă a comunităţii noastre a reuşit, în doar cîteva zile, să recreeze un spirit de armenitate, dacă pot spune aşa, în rîndul tinerilor ar-meni. De ce să recreeze ? Pen-tru că, trebuie să recunoaştem, mulţi din tinerii noştri nu prea erau ataşaţi de comunitate, în general, ca să nu mai vorbim de interesul pentru cultura sau istoria noastră. nu analizăm aici motivele pentru care s-a ajuns aici. Ar trebui să deschidem o astfel de dezbatere, poate, la viitoarea tabără. Cert este că la această primă întîlnire a tin-eretului am asistat la momente cu adevărat unice. De la slu-jbele de dimineaţă, oficiate de Arhimandritul Datev Agopian, la conferinţele pe diferite teme despre cultura, istoria, religia armeană şi economia mondială

Mihai STEPAN CAZAZIAN

8

de la seri de dans la focul de tabără din ultima seară. Ce pot spune este că cele cîteva zile au fost prea puţine în raport cu dorinţa organizatorilor de a oferi tinerilor cît mai multe informaţii. De aceea tabăra de anul viitor va trebui să ţină cont de acest fapt şi să se desfăşoare pe par-cursul a cel puţin 7 zile. trebuie spus că organizarea a fost la cel mai înalt nivel graţie locaţiei, Hotelul Zamca din apropierea mănăstirii noastre şi datorită ce-lor care au coordonat acţiunea. Mă refer aici la tinerii Vahe Hov-aghimian şi Hrant Jaghinyan. Dar şi la vicepreşedintele UAr, sirun terzian. Cooperarea din-tre reprezentanţii Bisericii şi ai Uniunii precum şi finanţarea din partea celor două instituţii au completat fericit acest prim eveniment care se doreşte a fi anual. Şi dacă acum au par-ticipat tineri armeni doar din românia dorinţa organizato-rilor este ca anul viitor, cînd se împlinesc 500 de ani de la ctitorirea mănăstirii Hagigadar, la suceava să vină şi tineri din Diaspora. Pentru că ei tin-erii, vorba sloganului acestei tabere, vor făuri viitorul acestei comunităţi.

6

DIASPORA

12 MAsACrELE Ar-MENILOR NU POTFI UITATE

MĂRTURIIURMELE UNEI CULtUri APUSE…

18

tABărAVosgAniAn – CoMU-nitAtEA ArMEAnă DIN ROMÂNIA EstE CEL MAi BinE trAtAtă DINTRE TOATE CoMUnităţiLE ARMENE

tABărA DE VAră A TINERETULUIARMEANsUCEAVA 11-15 AU-GUST 2011

14

ACTUALITATE

intErViU CU PRIMUL “HAY SUPER-STAR” SUSANNAPETROSYAN

26RECENZII

ACTUALITATE

ArMEni CLUJEni LA DUMBrăVEni Şi FrUMoAsA

PELERINAJ

Page 4: ACTUALITATE - araratonline.com · Bucatele specifice hramului sunt tradiţionale armeneşti. Cel mai important fel este supa de vită cu «urechiuşe» , un fel de colţunaşi minusculi

a

4

Peste 1.000 de Pelerini la hramul mănăstirii HAGIGADARA

AA

R RT

Pelerini din ţară, dar în spe-cial armenii, s-au întîlnit duminică la Mănăstirea

Hagigadar situată în apropierea municipiului Suceava, pentru cel mai important moment al Bisericii Armene, Sărbătoarea Adormirea Maicii Domnului şi hramul Sfin-tei Maria. printre credincioşi s-au aflat preşedintele Consiliului Judeţean, Gheorghe Flutur, care a venit însoţit de vicepreşedintele administraţiei judeţene , Vasile Ilie şi primarul municipiului, Ioan LunguPeste o mie de credincioşi, prin-tre care numeroşi armeni din România şi din diaspora, au par-ticipat, duminică, la Mănăstirea Hagigadar, din Suceava, la Sfânta Liturghie prilejuită de Adormirea Maicii Domnului, oficiată de arhi-mandrit Datev Hagopian, Arhiepis-copul Bisericii Armene din Româ-nia împreună cu un sobor de preoţi

printre care parohul bisericii

armeneşti din Suceava, Azad Man-dalian.Potrivit tradiţiei, numeroşi credincioşi au urcat în genunchi dealul pe care se află biserica Hagi-gadar, care în traducere înseamnă “biserica dorinţelor”, după care au participat la Sfânta Liturghie.Credincioşii au înconjurat, în ge-nunchi, de trei ori biserica pentru îndeplinirea dorinţelor, printre cei care au participat la acest ritual fiind numeroşi tineri care s-au ru-gat pentru sănătate, dar şi pentru găsirea unui loc de muncă.La această slujbă au participat preşedintele Uniunii Armenilor din România, senatorul Varujan Vosganian, deputatul comunităţii armene, Varujan Pambuccian, ambasadorul Republicii Armenia la Bucureşti, Hamlet Gasparian, preşedintele Consiliului Judeţean Suceava, Gheorghe Flutur, prima-rul Sucevei, Ion Lungu.După slujbă, credincioşii au fost

binecuvântaţi, de Arhimandritul Datev Hagopian rostind, în lim-ba armeană, o rugăciune pentru sănătatea celor prezenţi, iar apoi preoţii au împărţit struguri.Preşedintele Uniunii Armenilor din România, Varujan Vosganian, a declarat că Suceava are capaci-tatea extraordinară de a atrage pe-lerini de pretutindeni, de a fi un loc în care credinţa se împleteşte cu speranţa şi nu doar pentru armeni, ci şi pentru pelerinii de pretutin-deni.Soţii Maria şi Andrei Avedic Ghe-orghiu, ambii în vârstă de 90 ani, sunt români stabiliţi în SUA. Ei vin în fiecare an la marea sărbătoare a mănăstirii şi, fac rugăciuni către Fecioara Maria. “Sunt sucevean şi armean. Sunt plecat de 42 de ani în America, însă de după 1989 vin în fiecare an aici, iar pe vremea când mă ţineau puterile veneam şi de 4-5 ori pe an. Revenim pe aceste

PESTE 1.000 DE PELERINI LA HrAMUL MănăstiriiHAGIGADAR

Page 5: ACTUALITATE - araratonline.com · Bucatele specifice hramului sunt tradiţionale armeneşti. Cel mai important fel este supa de vită cu «urechiuşe» , un fel de colţunaşi minusculi

a

ACTUALITATE

AA

AR R

T15-16 / 2011

locuri cu mare drag şi mai ales vin de fiecare dată însoţit de soţie, care este ortodoxă , dar mi-a fost alături mereu. Avem împliniţi 66 de ani de căsnicie. Ne rugăm să ne ţină Fe-cioara Maria în viaţă şi să avem o bătrâneţe cât mai uşoară. Biserica aceasta situată pe acest deal aş putea spune că m-a crescut”, ne-a spus Andrei Avedic Gheorghiu care stă alături de soţie şi de una dintre nepoate, Cecilia.Între pelerini s-a aflat şi un grup de 80 de copii de etnie armeană care se află în această perioadă la tabăra de vară a tinerilor armeni la Mănăstirea Zamca din Suceava .Specific acestui cult este faptul că hramul este întotdeauna duminica, indiferent în ce zi a săptămânii cade 15 august (Ziua Sfintei Ma-ria). Anul acesta, Hramul Sfintei Mării, respectiv 15 august a căzut într-o zi de luni, motiv pentru care potrivit ritualului, hramul s-a făcut în duminica care a precedat ziua de 15 august.Bucatele specifice hramului sunt tradiţionale armeneşti. Cel mai important fel este supa de vită cu «urechiuşe» , un fel de colţunaşi minusculi umpluţi cu carne de vită. Supa se numeşte Hurud şi, con-form tradiţiei, fiecare “urechiuşă” duce cu ea o dorinţă a aceluia care a facut-o. Felul doi este, întot-deauna, pilaf cu carne de vită. În acest an, pelerinii însă au primit mâncare la pachet dat fiind faptul că Mănăstirea Hagigadar se află în renovare. (C.S.)

Peste 1.000 de Pelerini la hramul mănăstirii HAGIGADAR

Page 6: ACTUALITATE - araratonline.com · Bucatele specifice hramului sunt tradiţionale armeneşti. Cel mai important fel este supa de vită cu «urechiuşe» , un fel de colţunaşi minusculi

AA

AR R

T

6

Vosganian – Comunitatea armeană din românia este Cel mai bine tratată dintre toate Comunităţile armene

Preşedintele Uniunii Ar-menilor din România, Varujan Vosganian, a

declarat, sâmbătă 13 august, la Suceava că în România comu-nitatea armeană are cea mai bună poziţie în raport cu orice comunitate armeană de pe glob, iar Suceava este singurul loc unde armenii au construit cele mai multe biserici şi mănăstiri.“În România, comunitatea armeană, are cea mai bună poziţie în raport cu orice comu-

nitate armeană de pe glob.

Nu există nicăieri un tratament atât de prietenos faţă de comu-nitatea armeană cum e în Româ-nia”, a spus, într-o conferinţă de presă, Varujan Vosganian.El a spus că România este sin-gura ţară care oferă drepturi politice comunităţii armene, este singura ţară în care comu-nitatea armeană ca atare este reprezentată în parlament de un deputat cu drepturi depline.De asemenea, preşedintele Uniunii Armenilor din Româ-nia (UAR) a spus că România

VosgAniAn – CoMUnitAtEA ArMEAnă Din roMâniA EstE CEL MAi BinE trAtAtă DINTRE TOATE CoMUnităţiLE ArMEnE

este singura ţară care include în legea bugetară susţinerea minorităţilor şi este singura ţară în care preoţii armeni sunt salarizaţi şi unde capul Bisericii are rang diplomatic şi este asim-ilat cu secretarii de stat.“Nu există nici o altă ţară în lume în care Guvernul să fi făcut atâtea eforturi pentru conserva-rea patrimoniului armenilor”, a spus Vosganian.El a mai spus că Suceava este locul din lume unde armenii, în afara ţinuturilor istorice şi lo-

Page 7: ACTUALITATE - araratonline.com · Bucatele specifice hramului sunt tradiţionale armeneşti. Cel mai important fel este supa de vită cu «urechiuşe» , un fel de colţunaşi minusculi

15-16 / 2011A

AA

R RT

ACTUALITATE

curilor sfinte, au construit cele mai multe biserici şi mănăstiri.“Nu există în lume, de la New York şi Los Angeles până la Paris şi Buenos Aires vreun loc în care ar-menii să fi construit trei biserici şi două mănăstiri. De altminteri nu există niciun loc în afara ţinuturilor istorice şi ale locurilor sfinte în care armenii să fi făcut mănăstiri. Locul acesta are o rezonanţă istorică cu totul excepţională. Este singurul loc din diaspora care este loc de pelerinaj pentru credincioşii de toate etniile. Suceava, din această perspectivă, trebuie să fie mult mai cunoscută”, a spus Varujan Vosganian.El a menţionat că în 2012, când se vor sărbători 500 de ani de la construcţia Mănăstirii Hagigagdar din apropierea Sucevei, vor fi numeroase evenimente la care vor participa armeni din întreaga lume.Vosganian a mai spus că este posibil ca mănăstirile armene Zamca şi Hagigadar să aibă din nou călugări şi călugăriţe.Varujan Vosganian a participa la Mănăstirea Zamca din Suceava, la tabăra de vară a tinerilor armeni în cadrul căreia au loc conferinţe cu teme privind istoria Armeniei, cultura armeană, Biserica Armeană, dar şi genocidul, trecutul şi viitorul comunităţii armene din România.Preşedintele Uniunii Armenilor din România consideră că această tabără trebuie să devină un loc de întâlnire a tinerilor din întreaga diasporă.

după oBiECtiV

Vosganian – Comunitatea armeană din românia este Cel mai bine tratată dintre toate Comunităţile armene

Page 8: ACTUALITATE - araratonline.com · Bucatele specifice hramului sunt tradiţionale armeneşti. Cel mai important fel este supa de vită cu «urechiuşe» , un fel de colţunaşi minusculi

-

8

tabăra de Vară a tineretului armean suCeaVa 11-15 august 2011

În perioada 11-15 august, la Suceava – Zamca, a avut loc o tabără de vară pentru tinerii

armeni, cu vârsta cuprinsă între 15-35 de ani, motto-ul taberei fiind „Voi o să făuriţi viitorul armenilor, al comunităţii armene din Româ-nia”.Acţiunea a fost organizată de Arhi-episcopia Bisericii Armene din România şi Uniunea Armenilor din România.Fiecare participant a primit la so-sire o mapă în care se afla progra-mul taberei, mesajele din partea Bisericii, Uniunii şi Ambasadei

Armeniei, un set de întrebări

cu răspunsuri despre Biserică şi Credinţa Armeană precum şi proiectul de statut al Organizaţiei Tinerilor Creştini Armeni. De asemenea au fost oferite tricouri personalizate pe care tinerii le-au purtat pe tot parcursul desfăşurării taberei.Cei 70 de tineri sosiţi din toată ţara au participat la programul taberei ce a cuprins conferinţe cu teme privind Biserica Armeană, istoria Armeniei, cultura armeană, trecu-tul şi viitorul comunităţii armene din România, viitorul lumii în con-textul economic actual, proiecţie de filme armeneşti, lecţii de limbă

tABărA DE VArăA TINERETULUI ARMEANsuceava 11-15 august 2011

armeană, rugăciuni în limba armeană, cântec şi dans arme-nesc, vizite la Mănăstirea Zamca, participarea la slujbe religioase – Hramul Mănăstirii Hagigadar (duminică, 14 august).Conferinţele au fost susţinute de PC Arhimandrit Datev Hagopian, Preot Bogdan Ezras, senatorul Varujan Vosganian, deputatul Var-ujan Pambuccian, Sirun Terzian, vicepreşedinte UAR, scriitorul Bedros Horasangian, Prof. Univ. Dr. Cătălin Turliuc, de la Academia Română, Institutul de Istorie A. D. Xenopol din Iaşi, Ambasadorul Republicii Armenia în România

Page 9: ACTUALITATE - araratonline.com · Bucatele specifice hramului sunt tradiţionale armeneşti. Cel mai important fel este supa de vită cu «urechiuşe» , un fel de colţunaşi minusculi

-

ACTUALITATE

15-16 / 2011A

AA

R RT

E.S. Hamlet Gasparyan, PS Epis-cop Petru Gherghel, Episcop al Diocezei Romano-Catolice de Iaşi şi Părintele Ieromonah Nicodim Petre din cadrul compartimentului asociaţiilor de tineret al Mitropo-liei Moldovei şi Bucovinei.Duminică după amiază a avut loc prima întîlnire pentru constituirea Organizaţiei Tineretului Creştin Armean la care a fost discutat sta-tutul şi a fost ales comitetul format din 6 persoane din toată ţaraLa final tinerii s-au întâlnit în ju-rul unui foc de tabără şi au gustat din bucate alese, ascultând muzică armenească.

Mihai stEPAn CAZAZiAnfotografii de Paul Agopian

tabăra de Vară a tineretului armean suCeaVa 11-15 august 2011

Page 10: ACTUALITATE - araratonline.com · Bucatele specifice hramului sunt tradiţionale armeneşti. Cel mai important fel este supa de vită cu «urechiuşe» , un fel de colţunaşi minusculi

23-24 / 2010A

AA

R RT23-24 / 2010

AA

AR R

T23-24 / 2010A

AA

R RTbuCureŞti Far West ProFesorul CheVorChian (i)

10

Pe uşă a intrat un bărbat înalt, cu părul aproape alb, cu un nas coroi-at şi cu nişte sprîncene stufoase. S-a prezentat, după care şi-a luat scaunul de la catedră, l-a apropiat de primul rînd de bănci, s-a aşezat şi a început să ne vorbească.Din acel moment a început totul. Am fost atît de uimit de lucrurile

pe care ni le spunea şi de fe-

lul în care le articula, încît subiec-tul lecţiei mi-a dispărut complet din memorie. A rămas, intensă, lecţia în sine. Profesorul Chevorchian n-a deschis – nici atunci, nici mai tîrziu – manualul. Pur şi simplu, nu se folosea de el, după cum nu utiliza nici un fel de material auxil-iar. Nu avea foi tipărite sau xerox-uri. Nu avea fişe. Nu avea nimic la

BUCUrEŞti FAr WEst Profesorul Chevorchian (i)La începutul verii care acum se sfîrşeşte, un vechi pri-eten mi-a dat o veste tristă: a murit profesorul nostru Chevorchian.Instantaneu, prin faţa ochi-lor mi-au trecut cei patru ani de liceu (la fostul M.F. 3, actualul „Al.I. Cuza”), în care am avut şansa de a întîlni cîţiva profe-sori de elită. Între ei, Anton Chevorchian strălucea.Mi-l amintesc la prima oră a întîlnirii noastre, cu un rol esenţial în formarea mea. Eram un puşti care nu făcuse cincisprezece ani, alături de alţi băieţi cu mustaţa abia mijită şi de fete spre care trăgeam ocheade timide (ce vreţi, era în 1988, înainte de căderea comunismului şi de eliberarea moravurilor); şi aşteptam să înceapă ora de română. Eu cu mai mult interes, majoritatea colegilor cu mai puţin, dat fiind că liceul era de real şi ei veniseră să facă performanţă în ştiinţele exacte.

îndemînă, fiindcă avea totul în cap. Discursul lui a demarat extrem de natural, de parcă i-ar fi cunoscut pe boboci de ani buni şi ar fi re-luat o discuţie veche. „Monologul” era dens, perfect asamblat, cu de-schideri şi paranteze seducătoare, fără pic de formalism didactic şi, în acelaşi timp, fără o notă de pro-zaism.

Page 11: ACTUALITATE - araratonline.com · Bucatele specifice hramului sunt tradiţionale armeneşti. Cel mai important fel este supa de vită cu «urechiuşe» , un fel de colţunaşi minusculi

23-24 / 2010A

AA

R RT23-24 / 2010

AA

AR R

T23-24 / 2010A

AA

R RT15-16 / 2011

AA

AR R

T

C A L E N D A Rumbre Pe PÎnZa Vremii

CiK DAMADiAn(6 august 1919 – 30 iulie 1985)

Hacik (Cik) Damadian s-a născut la Constanţa într-o familie de ar-meni refugiaţi. Şi-a început s t u d i i l e l a Liceul“Mircea cel Bătrân” şi a continuat în Italia la Cole-giul Armenesc“Murat- Raphael”. Dovedind deosebite veleităţi artistice, înclinaţii spre desen, frecventează Academia de Belle Arte din Roma. Războiul îl obligă însă să-şi întrerupă studiile. Se în-toarce în România, unde lucrează la revista “Rampa” şi la “România Liberă”. Între 1950-1951 este şef de lucrări la catedra de desen a Insti-tutului Cinematografic. Debutează cu o expoziţie proprie în 1942. Va expune până la sfârşitul vieţii de la Bucureşti la Buenos Aires până la Erevan în nenumărate ţări.

Volumul său de muncă şi numărul creaţiilor sale a fost uriaş. A realizat sute de lucrări, tempera, tuş, portrete şarjă, litografii, compoziţii temati-ce. Este preocupat în permanenţă de perfecţiune şi pentru a încerca să o atingă a călătorit foarte mult în străinătate. Erau călătorii de stu-dii. Foarte apropiat de stilul expre-sionist în creaţiile sale, Cik Dama-dian s-a remarcat printr-o manieră proprie a lucrărilor, prin trăsături viguroase şi simple ale liniilor, vădit exagerate uneori pentru a sublinia detaliile. Prodigios şi exi-

gent realizează lucrări de la c a r i c a t u r ă şi desen, la ilustraţii de carte şi grafică aplicată. A fost şi un deosebit portretist de o fină observaţie.

A creeat chiar şi scurte filme de desene animate pentru televizi-unea din Berlin. A fost şi membru al Asociaţiei Orientaliştilor din Bucureşti, al Uniunii Artiştilor Plastici şi laureat a numeroase premii din ţară şi străinătate. Lucrările sale sunt expuse în multe muzee ale lumii, precum şi în colecţii particulare. Totuşi credem că cea mai importantă operă a sa o reprezintă colecţia de desene ale vechilor case şi străzi din Bucureşti, o suită de lucrări ce dorea parcă să refacă prestigiul urban al capitalei printr-un lirism ce îndeamnă privi-torul la meditaţie. Aceste desene au văzut şi revăzut lumina tiparu-lui într-un album intitulat simplu “Bucureştii”.

Legat profund se sistemul de va-lori al neamului său, Cik Dama-dian s-a stins din viaţă în 1985.

EDUARD ANTONIAN

Era formidabil. Profesorul acesta ne vorbea despre lucruri înalte fără să fie emfatic şi ne livra li-teratura punîndu-ne pe noi, elevii săi, în interiorul cărţilor şi pro-blemelor majore. Mai tîrziu am re-alizat că lecţiile lui aveau un filon existenţialist, adecvat vîrstei noas-tre. Aveam cîteva mari întrebări, puse şi repuse cu naivitatea celor cincisprezece ani neîmpliniţi, la care el răspundea în chipul cel mai firesc, pornind de pildă de la Cio-coii vechi şi noi al lui Filimon pen-tru a ajunge la scena din Război şi pace în care Andrei Bolkonski contemplă cerul înstelat. Ne făcea diferenţa între a avea şi a fi, şi noi toţi, cu mimetismul adolescentin, eram fericiţi să nu avem nimic, şi în schimb să fim: profunzi, inteligenţi, sensibili, generoşi…Era o inadecvare stranie cu anii ceauşişti, ultimii, în care trăiam. Cu prietenul meu Sorin Bangu (care a făcut după Revoluţie două facultăţi, pentru a se stabili apoi în Canada) plecam de la liceu spre casele noastre, trecînd pe lîngă o sinistră betonieră ce umpluse cartierul cu un praf alb. Şi prin acel decor socialist-selenar, noi, sub imperiul cuvintelor lui Chevo, dezbăteam problematica împlinirii omului. Drumul era lung, autobu-zul nu venea, în unele seri se oprea curentul sau era atît de frig încît preferam să mergem pe jos. Ei, şi? Citeam amîndoi pe rupte aceleaşi cărţi şi le discutam cu febrilitate.Eu nu dădeam doi bani pe chimie, iar matematica şi fizica mi se păreau, faţă de şcoală, complet schimbate. Rapid, literatura a măturat tot şi s-a instalat într-o minte deschisă la fix şi la marea artă de profesorul Chevorchian.

Daniel CristEA-EnACHE

Page 12: ACTUALITATE - araratonline.com · Bucatele specifice hramului sunt tradiţionale armeneşti. Cel mai important fel este supa de vită cu «urechiuşe» , un fel de colţunaşi minusculi

12

masaCrele armenilor nu Pot Fi uitate

Deşi puţini la număr, există şi armeni care sînt de părere că ar fi mai bine să

uităm de masacrele armenilor din Imperiul Otoman şi că noi, arme-nii, ar trebui să ne concentrăm asu-pra făuririi unui viitor mai prosper pentru naţiunea noastră.Eu cred că aceasta poziţie este greşită. Istoria este cartea de capătîi a oricărui popor şi fără învăţarea şi înţelegerea ei nici o naţiune nu-şi poate crea un drum drept şi corect spre viitor.Pentru noi, armenii, masacrele din timpul primului război mondial reprezintă o parte din trecutul naţional, o pagină de istorie şi este imposibil să uităm că circa1.5 mi-lioane de conaţionali – copii, tin-eri, bătrîni, bărbaţi şi femei – au fost omorîţi prin cele mai barbare metode, că pamînturile Armeniei occidentale (astăzi turcească) au fost cotropite, că mii de şcolii şi biserici au fost arse, distruse sau transformate de turci, că mare parte din elita intelectualităţii armeneşti

a fost lichidată, că masacrele

au distrus 3 sau 4 generaţii de ar-meni, că Armenia, dacă nu ar fi suferit aceste cumplite masacre, ar fi fost astăzi o naţiune de circa 30 şi nu 11 milioane, cît sînt astăzi ar-menii în lume.Este îndreptăţit ca armenii să se concentreze astăzi asupra viitoru-lui naţiunii, dar acest lucru trebuie făcut fără a uita masacrele, fără a uita că Turcia trebuie sa recunoască cele întamplate acum aproape 100 de ani, fără a uita că Armenia şi poporul armean au dreptul la reparaţii, la restituiri de biserici şi şcoli (Congresul american a dezbătut această problemă şi, în luna iulie a acestui an, a recunos-cut acest drept, atît pentru armeni, cît şi pentru greci şi asirieni).Se ştie că fiecare familie armenească ce îşi are originile în Armenia occidentală a pierdut în timpul masacrelor bunici, străbunici, rude apropiate, iar amintirea acestora nu poate fi ştearsă.Armenia de astăzi nu poate să dea uitării masacrele de dragul deschiderii graniţei cu Turcia, de-

MASACRELE ARMENILOR NU POT FI UITATE

schidere care, de fapt, este un drept legitim recunoscut de toate statele democratice din lume.Armenia nu poate să caute o apro-piere cu Turcia uitînd sau pîngărind memoria celor 1.5 milioane de ar-meni pieriţi în masacre, uitînd de generaţiile care s-au pierdut în urma acestor masacre.Concluzia mea este că fiecare armean, după propriile sale puteri, trebuie să facă tot posibilul ca vii-torul să nu şteargă memoria masa-crelor armenilor, să facă tot posi-bilul ca Turcia să recunoască acest fapt istoric şi să acorde reparaţii naţiunii armene.Uitarea sau nerecunoaşterea masa-crelor armenilor a dus la alte masa-cre (vezi Holocaustul evreilor din cel de-al doila război mondial) sau la noile masacre din zilele noastre.Nu numai armenii, dar nici în-treaga lume civilizată nu trebuie să uite masacrele din trecut şi nici să tolereze comiterea altor crime în masă.

Lanis ŞAHAZiZiAn

Page 13: ACTUALITATE - araratonline.com · Bucatele specifice hramului sunt tradiţionale armeneşti. Cel mai important fel este supa de vită cu «urechiuşe» , un fel de colţunaşi minusculi

D I A S P O R A

15-16 / 2011A

AA

R RTCreŞtinii din turCia se roagă În VeChile lor biseriCi

Sute de persoane din diaspora armeană şi grecească din Europa

şi America vor participa la ce-remoniile şi slujbele anuale săvârşite în mai multe biserici creştine de pe teritoriul Turciei în perioada următoare, informează

„Ziarul Lumina”. Cele mai im-portante ceremonii vor fi ţinute la Mănăstirea Sumela, de lângă oraşul Trapezunt, şi la biserica armeană din oraşul Van.Anul acesta, Guvernul turc şi-a dat acordul ca în alte două bi-serici creştine de pe teritoriul statului turc să fie săvârşite slu-jbe şi ceremonii religioase de către grecii ortodocşi şi armeni. Biserica ortodoxă Sfânta Vou-kolas din provincia Izmir şi Bi-serica armeană Sfântul Ghira-gos din sud-estul provinciei Diyarbakýr sunt ultimele biseri-ci creştine care vor fi deschise anual pentru ceremonii religioa-se. În Biserica ortodoxă Sfânta Voukolas, Liturghia nu a mai fost săvârşită din anul 1923, iar biserica armeană a fost închisă şi transformată în depozit din anul 1915. Ministerul Culturii şi Turismului din Turcia s-a impli-cat considerabil în ultimul timp pentru a reface cele două biseri-ci armene din oraşele Van şi Di-yarbakýr şi a le reda circuitului turistic. Autorităţile turceşti şi-au dat acordul ca, o dată pe an, comunitatea armeană din Tur-

cia şi din diasporă să oficieze în aceste lăcaşuri de cult ceremo-nii religioase.

Cea mai mare biserică armeană din Asia Mică a fost restaurată

“Iniţiativa Guvernului turc în a restaura şi deschide aceste biserici pentru a fi vizitate de creştini cu permisiunea limitată de a sluji în ele este un pas im-portant, în primul rând, pentru că marchează o schimbare de direcţie a autorităţilor turceşti”, a declarat Raffi Bedrosyan, membru al Comunităţii armene din America, care s-a implicat în strângerea de fonduri pen-tru restaurarea Bisericii Sfântul Ghiragos. Lăcaşul de rugăciune, construit în secolul al XV-lea, este considerat a fi cea mai mare biserică din Orientul Mi-jlociu, cu o capacitate de 3.000 de persoane. În timpul Primului Război Mondial, Biserica Sfân-tul Ghiragos a fost ocupată de armata germană şi transformată în depozit de armament, iar după război a fost lăsată în paragină.

Ortodocşii se vor ruga în bisericile din Trapezunt şi Capadocia

Slujbe religioase şi ceremonii vor fi săvârşite şi la mănăstirea ortodoxă închinată Maicii Dom-nului de lângă oraşul Trapezunt. La eveniment va participa Er-tuorul Günay, ministrul cul-turii din Turcia. “Deja au fost stabilite zboruri directe între Moscova şi Trapezunt, pentru că la eveniment vor participa mulţi invitaţi din Patriarhia Rusiei, precum şi din Grecia. Acest eveniment dovedeşte că, dacă nu există pace între religii, este foarte dificil în a obţine pa-cea între naţii diferite”, a spus părintele Dositei Anagnas-topoulos, purtător de cuvânt al Patriarhiei Ecumenice. Grecii ortodocşi vor participa la slujbe religioase şi la biserica din Efes, astăzi oraşul Izmir, şi la biseri-cile din Niode şi Nevşehir din Capadocia.

Agenţia de stiri BAsiLiCA

Creştinii din turcia se roagă în vechile lor biserici

Page 14: ACTUALITATE - araratonline.com · Bucatele specifice hramului sunt tradiţionale armeneşti. Cel mai important fel este supa de vită cu «urechiuşe» , un fel de colţunaşi minusculi

14

exCursie Cu oCaZia sărbătoririi sFintei marii la biseriCa armeneasCă din dumbrăVeni Şi stabilirea de relaţii Cu armenii din Zonă.

ArMEni CLUJEni LA DUMBrăVEni Şi FrUMoAsA

Vizită cu ocazia sărbătoririi Sfintei Marii la Bi-serica Armenească din

Dumbrăveni şi amplificării relaţiilor cu armenii din Miercu-rea Ciuc si Frumoasa (jud.Harghita)

După o minuţioasă pregătire a deplasării - prevăzută în activi-tatea Filialei Cluj, cu sprijinul material din partera UAR , într-o frumoasă dimineaţă de vară ( 15 august 2011), un grup mic de armeni din Cluj ,vesel, optimist, însufleţit si entuziast , con-dus de d-na profesor Azaduhi Magdalena Varduca, preşedinta UAR Cluj, ne-am”îmbarcat” foarte de dimineaţă , din faţa se-diului Filialei, urmând să par-curgem un traseu interesant şi

atractiv dar în acelaşi timp

instructiv : Cluj – Aiud –Mediaş –Dumbrăveni (jud.Sibiu) -Miercurea Ciuc – Frumoasa (jud Harghita) iar la întoarcere Băile Harghita –Vlăhiţa –Praid- Miercura Nirajului-Târgu-Mures-Cluj .Principalul obiectiv la care s-a dorit să fim prezenţi a fost sărbătorirea Sfintei Marii la Dumbrăveni din judeţul Sibiu , urmat de alt obiectiv , întâlnirea armenilor din Miercurea Ciuc si Frumoasa cu scopul de a ”de-scoperi” puţinii armeni în viaţă, patrimoniul armenesc , reda-rea în viu a evoluţiei în timp a comunităţii , influenţa arme-nilor asupra dezvoltării în timp în plan economic şi social. In mod firesc s-a manifestat emulaţie pentru amplificarea relaţiilor multiple de colabo-

rare în mod deosebit culturale între armenii clujeni si cei din Harghita. Vizita de documentare a fost organizată de echipa: Prof. Dr Gheorghe Mihai (vicepreşedinte ) care pe linie maternă are rădăcinile în Frumoasa din vechea familie Dajbukat, fiind „solia” şi ”agentul de legătură”, Anna Steib (secretara Filialei), sprijiniţi de ceilalţi membrii ai filialei

Dumbrăveni, biserica armenească

Am ajuns la prima destinaţie, Dumbrăveni, trecând prin Aiud, Blaj, şi Mediaş. Dumbrăveni este un oraş din judeţul Sibiu, aşezare locuită încă din perioada preistorică. Pe aici s-au aşezat

Page 15: ACTUALITATE - araratonline.com · Bucatele specifice hramului sunt tradiţionale armeneşti. Cel mai important fel este supa de vită cu «urechiuşe» , un fel de colţunaşi minusculi

AA

AR R

T15-16 / 2011

P E L E R I N A Jînaintea erei noastre şi triburi celtice. Sunt dovezi arheologice că zona a fost locuită de daci iar apoi, în perioada romană, pe lângă Dumbrăveni trecea marele drum roman ce venea de la Apu-lum, pe Târnava Mare în sus, până la Odorhei şi de acolo cotea la stânga spre castrele romane de la Inlăceni şi Sărăţeni.Feudalismul maghiar cucereşte treptat Transilvania, în valea Târnavelor ajungând în secolul XII. Cea mai veche pomenire a Com-itatului Târnava datează din 1214. Comitatul se întindea la sud până la râul Târnava Mare ( între Blaj şi Sighişoara ) şi la nord de la Bălăuşeri până la Ier-nut. Prin mijlocul comitatului trecea Târnava Mică. Comitatul cuprindea 113 localităţi prin care şi satul Dumbrăveni.Pentru prima dată, armenii sunt amintiţi ca trăind în Dumbrăveni în anul 1671. De altfel, potrivit unui privilegiu dat de Mihai Apafi I, ei au fost colonizaţi pen-tru prima oară la Dumbrăveni şi Gherla, şi de aici s-au răspândit în toate oraşele Transilvaniei.În anul 2010, mai exact în 15 iulie s-a deschis la Dumbrăveni Colecţia Muzeală a Armenilor din Transilvania din Dumbrăveni, jud. Sibiu.În frumoasa biserică, cu o arhitectură, pictură si vitralii de valoare excepţională am fost onoraţi să participăm alături de foarte mulţi armeni veniţi din ţară şi din străinătate, (la fel ca şi la Gherla), la slujba ţinută de înalţi prelaţi, cu oaspeţi de peste hotare: ambasadorul Republicii Armene la Bucureşti d-nul Ham-let Gasparian şi arhimandritul Bisericii Armene din România d-nul Datev Hagopian.La slujba religioasă a fost prezent domnul arhiepiscop Jakubinyi György, întâlnirea înalţilor

prelaţi fiind istorică, asemenea întâlnire având loc cu mai mult de trei sute de ani în urmă.Corul şi cântecele religioase, pline de mesaj emotional au fost conduse cu multa maiestrie, iar doamna Kirkósa Júlia, solis-ta a Operei Maghiare de Stat din Cluj, prin vocea domniei sale inconfundabilă a umplut sălaşul lui Dumnezeu şi sufletul credincioşilor armeni de trăiri emoţionale rarisime, dificil de descris în cuvinte . Armenii adunaţi de pe tot cu-prinsul României au ascultat slujba şi şi-au dovedit credinţa însoţind însemnele bisericeşti la înconjorul bisericii.Am vizitat muzeul, recent ame-najat.Grupul a avut şansa să ia contact cu o colecţie heraldică reprezentând blazonul ce-lor mai faimoase ramuri (fa-milii) ale armenilor din zonă, din care amintesc câteva fără a avea pretenţia de enumerare completă : Császár, Zakarias, Dajbukat, David, Dobal, Fejer, Terdik, Sava, Gajzago, Patru-ban şi nu în ultimul rând două blazoane ale Armeniei.

În ultima parte a zilei, după ce s-au încheiat schimburile de opinii, s-au stabilit noi legături şi s-au făcut multe poze, gru-pul clujenilor şi-a continuat călătoria spre ultima destinaţie, Miercurea Ciuc si Frumoasa. Ajunşi aici am fost cazaţi la un hotel cu o privelişte unică către munţi, înconjuraţi de păduri şi pajişti de un verde închis, proaspăt.În dimineaţa de 16 august, după o noapte liniştită şi somn profund (adus de prezenţa oboselii , aer-ului ozonat şi a unor licori....), am plecat la Miercurea Ciuc, unde am făcut cunoştinţă cu „ghidul cu cunoştinţe enciclo-pedice” în legătură cu ARME-NOLOGIA şi nu numai (istorie ,geografie ,muzică) în persoana domnului geolog armean Zaka-riás Ladislau verişor primar cu Gheorghe Mihai (mamele celor doi au fost surori). Condusi „la ţintă” de „ghiduşul” geolog , am viz-itat oraşul Miercurea Ciuc, bi-sericile catolice, cea nouă fiind construită recent şi având o arhitectură deosebită realizată

Page 16: ACTUALITATE - araratonline.com · Bucatele specifice hramului sunt tradiţionale armeneşti. Cel mai important fel este supa de vită cu «urechiuşe» , un fel de colţunaşi minusculi

16

o Carte desPre suPraVieţuitorii genoCidului În limba italiană

de d-nul Makovecz Imre. Am avut şansa să studiem înscripţiile de pe mormintele armeneşti cu pietre funerare culcate în sol din curtea bisericii vechi, unde li s-a permis famili-ilor armeneşti care au contribuit la susţinerea bisericii să-si în-morminteze membrii familiei Reveniţi la Frumoasa, ni s-a oferit plăcuta şansă să vizităm şi să discutăm cu doi „supravieţuitori” armeni mem-brii de seamă ai comunităţii armenesti. Am deschis cu înfrigurare şi emoţie poarta casei de la nu-marul 10, cu arhitectura specific armeană, aparţinând strămoşilor celebrei şi bogatei familii Do-bal. Am fost primiţi cu mare plăcere de distinsa domnă Do-bal Ana, născută în anul 1922 şi căsătorită cu medicul Huru-beanu (de origine din Tulgheş). În casa ei primitoare am văzut

mobilierul de mare val-

oare, obiecte unicat, modul de amenajare a unei case tipice de armeni. Doamna Ana Hu-rubeanu ne-a relatat secvenţe din lunga, lunga ei viaţă , pov-estindu-ne amintirile ei de domnişoară, doamnă, mamă, relaţiile cu celelalte familii de armeni şi alte istorioare semni-ficative care au prezentat interes pentru noi. Cu aceeaşi plăcere am fost primiţi părinteste de d-nul Za-karias Peter ( socrul ghidului nostru Zakarias Ladislau, în vârstă de 93 de ani. D-nul Zakarias, (cu studii de teologice la Viena), ne-a relatat detaliat, cu o prospeţime de in-vidiat, detalii privind nivelul de înstărire a diferitelor familii de armeni. Armenii Dajbukat erau excelenţi comercianţi ( spre ex-emplu din precizările aduse de Gheorghe Mihai, aflate de la mama dânsului, bunicul aces-tuia , Dajbukat David, aducea

marfa de la Brasov, Bucureşti, Budapesta, Viena ). Armenii din tulpina Zakarias au urmat de regulă studiile universitare de-venind avocaţi, ingineri de pres-tigiu. Familia Dobal desfăşura în principal activităţi specifice micii industrii (prelucrarea lem-nului şi comerţ). În Frumoasa armenii s-au remarcat prin dez-voltarea economică şi socială în mod deosebit în perioada interbelică.Este necesar să se precizeze că armenii din Frumoasa ben-eficiau în exclusivitate de cazi-nou, teren de tenis şi călărie , ştrand cu apă minerală, sală de popice şi alte multe facilităţi (completări aduse de Gh.Mihai aflate de la mama dânsului şi rudele apropiate).Sărbătorile, aniversările ş.a.m.d. începeau la 6 decembrie şi se încheiau la desprimăvărare ( primăvara se instalează târziu în Depresiunea Ciucului...)Ultimul Război Mondial, ur-

Page 17: ACTUALITATE - araratonline.com · Bucatele specifice hramului sunt tradiţionale armeneşti. Cel mai important fel este supa de vită cu «urechiuşe» , un fel de colţunaşi minusculi

15-16 / 2011A

AA

R RT

P E L E R I N A J

o Carte desPre suPraVieţuitorii genoCidului În limba italiană

mat de instalarea Groazei Roşii ( aşa se spunea între armeni ), când familiile au fost ridicate de indivizi cumpliţi, scursuri ale societăţii, dându-le voie ca în 30 de minute să-şi ia cu ei doar ce pu-teau duce într-un bagaj de mână şi averea confiscată, urmată de domiciliu fortat , au marcat în-ceputul şocului pentru armenii din zonă şi din ţară, alături de mulţi locuitori ai Romaniei. Aceste relatări, făcute de ar-menii mai în vârstă, prezenţi în casa lui Peter bacsi, i-au impins spre reflexie profundă pe tinerii participanţi la vizită. Cu toate studiile superioare de teologie, domnul Zakarias Peter a prac-ticat meseria de croitor de lux. Acum îşi gospodăreşte nevoile casei dintr-o pensie de 441 de lei !? Are şansa să fie ajutat de fiica Magdus în probleme de igienizarea casei. Ne povesteşte ca s-a reînfiinţat Uniunea Sfin-tei Treimi, care pe vremuri ajuta oamenii nevoiaşi, dar acum au mult mai puţine posibilităţi, cum s-a exprimat d-nul Zakari-as, “ne-am făcut mai cerşetori”. În casă poţi remarca multe cărţi armeneşti şi minerale (ob-sidian), aduse de ginere care a paricipat cu alţi verişori la o excursie în Armenia, simbolul legăturii cu ţara mamă. După vizita la cei doi seniori armeni, grupul a avut şansa să intre in biserica armea-na, înconjurata de morminte cu pietre recent elevate din profun-zimea terenului după care s-a vizitat cimitirul armenesc aflat la 500 m distanţă de biserica unde se odihnesc străbunii aparţinând unor membrii ai grupului. Şi aici am văzut multe morminte ale familiilor armeneşti din zonă. Peste tot ne-au însoţit amintirile din copilărie relatate amănunţit de Gheorghe Mihai care au dat

un farmec deosebit călătoriei. Ne-am întors spre casa apoi pe ruta Sovata, Acăţari, Turda, cu o oprire la Miercurea Nirajului, unde am vizitat paro-hia reformată, casa de oaspeti şi s-a servit o cină surpriză la o pensiune din apropiere. S-au parcurs în două zile peste 570 km. Vizita la care au partici-pat persoane cu o mare dispersie de vârstă, a fost atât de reuşită, încât toată lumea s-a simţit bine şi ne-am încărcat cu sentimente pozitive, alimentate de noile cunoştinţe ce le-am acumulat,

de înţelegerea mai profundă a istoriei şi a oamenilor locului. S-au legat prietenii între membrii grupului care până acum abia se cunoşteau, dar care au inter-ese comune, ne-am descoperit adevăratele valenţe specifice armenilor, întărirea comunităţii prin noi înşine şi descendenţii noştri, copiii.Mulţumim UAR pentru şansa de a vedea aceste locuri minu-nate şi de a întâlni aceşti oame-ni deosebiţi.

Tibád JúLIA KRISZTINA, Gheorghe MIHAI

Page 18: ACTUALITATE - araratonline.com · Bucatele specifice hramului sunt tradiţionale armeneşti. Cel mai important fel este supa de vită cu «urechiuşe» , un fel de colţunaşi minusculi

18

URMELE UNEI CULTURI APUSE… A

AAT

R

În intervalul 21-22 mai 2011, o echipă compusă din 3 elevi ai Cole-giului Naţional Ştefan cel Mare a participat la concursul “Student pentru o zi”,la secţiunea Istorie, organizat de Universi-tatea “Ştefan cel Mare” din Suceava.Cei trei tineri - Filipoaia Irina, Hus-man Andrei Ionuţ, To-fan Denise Christa - au participat la acest concurs cu tema “ Ur-mele unei culturi apuse: Strada Armenească”, coordonaţi de către pro-fesorul de istorieDranca Bogdan. Tinerii au colaborat cu dl. Foit, umblînd pe teren, făcînd fotografii, vorbind cu locuitori ai străzii şi studiind documente din Muzeu, biserica şi arhive. Cu bucurie va anunţăm că echipa a luat premiul I! Lucra-rea lor va fi prezentată în luna septembrie, în cadrul unei acţiuni cul-turale.

De-a lungul timpului, Suceava a fost un exem-plu de convieţuire cu alte

etnii şi de împletire a culturilor atât occidentale, dar mai ales ori-entale. O dovadă vie a acestui fapt este actuala Stradă Armenească, care păstrează în special urme-le comunităţii armene. Pentru a înţelege mai bine interesul nostru vizavi de această stradă este nec-esar să parcurgem istoria acesteia.

Identitatea unei străzi este dată în primul rând de locuitori şi mai apoi de construcţii. În cazul nostru, nu-mele acesteia este strâns legat de comunitatea care a întemeiat-o. În plinul invaziei tătarilor asupra Armeniei, în 12391, o parte din populaţia autohtonă se îndreaptă în special spre Polonia şi Moldova. Un alt exod şi cel mai important pentru Suceava este cel din 1313, dupa marele cutremur care a deva-

Urmele unei culturi apuse…

Biserica Luterană de pe Strada Armenească

Page 19: ACTUALITATE - araratonline.com · Bucatele specifice hramului sunt tradiţionale armeneşti. Cel mai important fel este supa de vită cu «urechiuşe» , un fel de colţunaşi minusculi

MĂR T U R I I

R15-16 / 2011

AA

AT

R

stat capitala Armeniei, Ani, urmat de exodul din 13422, cauzat de aceeaşi factori. Comunitatea armeană s-a organizat în oraşul nostru sub spectru religi-os, fiind puşi sub jurisdicţia Epis-copului armean din Liov, Ohannes, la data de 18 august 13883. Această dată reprezintă prima menţiune a armenilor în Suceava, cât şi a oraşului însuşi. Având în sânge arta negoţului, s-au remarcat cu uşurinţă, intrând în atenţia domni-torilor ; aceştia le-au acordat privi-legii, activitatea negustorească a armenilor reprezentând unul dintre factorii care i-au conferit Sucevei statutul de oraş comercial. Un ar-gument în acest sens îl reprezintă hrisovul emis de Alexandru cel Bun în 1407, prin care le dădea dreptul să se stabilească în Suceava comercianţilor armeni din Polo-nia4. Această politică de atragere a armenilor a fost continuată de Ştefan cel Mare şi unii dintre urmaşii săi. Istoria armenilor din Suceava a fost marcată, însă, şi de persecutarea acestora de către domnitori precum: Ştefan Rareş, Alexandru Lăpuşneanul, Ştefan Tomşa şi Gheorghe Duca.A fost imperios necesar să amintim începuturile armenilor ca şi comunitate în Moldova, în spe-cial în Suceava, deoarece aceasta reprezintă de fapt începuturile Ma-halalei Armeneşti, cu precădere ale Uliţei Mari Armeneşti. Cel mai vechi nucleu de locuire al armenilor, conturat cel mai târ-ziu la începutul secolului al XV-lea, legat direct cu amplasamentul târgului de jos îl reprezintă Uliţa cea Mare Armenească (azi Strada Armenească), a cărei poziţii a fost delimitată de cele două biserici armeneşti: Sfânta Cruce – 15215 şi Sfântul Simeon – 15136, denumi-rea fiind consemnată în izvoare la 15977. Uliţa în discuţie se prelungea până în piaţa de jos, unde a existat o biserică armenească ce din secolul

al XVI-lea nu a mai funcţionat, una dintre pietre cu inscripţia datată în 1428, fiind mutată la actuala Biseri-ca Sfânta Cruce8. Aceste informaţii întăresc ideea vechimii acestei ar-tere. Această biserică din mijlocul oraşului a fost identificată cu Sfân-ta Maria şi se află la circa 120 metri nord – vest de Sfântul Dumitru (în 1880, cu ocazia amplasării unor construcţii pe locul de azi al halei de carne, în piaţa de legume, s-au scos la iveală fundaţiile unei biseri-ci armeneşti)9. Astfel putem presu-pune că Uliţa Armenească podită cu calapod încă din 1563, avea ca limită inferioară în secolul al XV-lea biserica Sfânta Maria din zona pieţei mari ( azi hala de carne ), iar ca limită superioară prin extinde-rea teritorială a Cartierului Arme-nesc, biserica Sfântul Simeon din secolul al XVI-lea. Remarcăm că în 1693 biserica era susţinută de 150 de familii. Registrul din 178510 care consemnează pentru prima dată Mahalaua Armenească, menţiona următoarele străzi de casă: de la 70 la 112 ( Fosta Uliţă Mare Armenească ), Uliţa

Armenească cu numerele de casă de la 121 la 143 ( Uliţa Sfântul Simeon ) şi Uliţa Plăcintarului ( azi Cărămidăriei şi M. Kogălniceanu ) cu numerele de casă de la 141 la 18111. Pentru că la început am afirmat că locul cel mai important îl deţin oamenii si activităţile întreprinse de ei, ar fi interesant să aruncam o privire asupra modului de trai al armenilor (întemeietorii străzii) şi ocupaţiilor acestora în trecut. Simeon Dbir Lehati, un armean sărac din Caffa a trecut prin Suceava în primăvara anului 1608. Acesta observa că în oraş se găseau 300 – 400 case de armeni, amintind şi bisericile menţionate mai sus, iar populaţia este catalogată drept primitoare, cu frica lui Dumnezeu si iubitoare de semeni.Ion Draguşanul, în lucrarea sa Suceava, sub povara istoriei, le face o descriere interesantă: De-spre Cartierul „Armenilor paşnici”, care aveau case cu cerdac dinainte şi fete oacheşe şi frumoase se spunea că erau negustori chiaburi si isteţi, mai ales băcani, cu prăvălii

URMELE UNEI CULTURI APUSE…

Altarul Bisericii “Sfînta Cruce”

Page 20: ACTUALITATE - araratonline.com · Bucatele specifice hramului sunt tradiţionale armeneşti. Cel mai important fel este supa de vită cu «urechiuşe» , un fel de colţunaşi minusculi

20

în vatra târgului. Unii ţineau şi hanuri, precum şi cofetării întoc-mite după gustul vremilor acelea unde vindeau îngheţată, şerbeturi şi plăcinte turceşti, rahat, alviţă, dulceaţă şi alte bunătăţi. Ei singu-ri mai păstraseră vechiul port al işlicelor mari cât o baniţa, de aveau de ce face haz târgoveţii români; se imbrăcau cu giubea şi anteriu şi se încălţau cu târlici, iar armencele mai ţineau în modă neîndemânosul crinolin, ce-nfoia rochia ca o turlă de biserică.

Deşi în Suceava au existat şi gru-puri de saşi, unguri, ruşi si greci, locul cel mai însemnat l-a deţinut până foarte târziu comunitatea armeană, numeroasă fiind şi în secolul al XVII-lea (3000 locui-tori) şi îşi va păstra individuali-tatea şi după includerea Bucovinei la Imperiul Habsburgic. Judecând după indicaţiile precise cuprinse in documente, dar şi după datele ono-mastice, negustorii băştinaşi şi cei armeni par să fi ocupat o poziţie dominantă în raport cu ceilalţi negustori; aceasta cel puţin până în a doua jumătate a secolului al XVII-lea. Mulţi dintre negustorii suceveni, băştinaşi sau stabiliţi aici, aveau case, pivniţe, dughene si locuri de casă în hotarul târgului.

Aşa, de pildă, documentul

din 1599, ni-l înfăţişează pe meser-giul şi negustorul Drăgan Donovac din Suceava, ca proprietar de case pe Uliţa cea Mare Armenească, de dughene în târg şi trei misarniţii, precum şi de locuri de fâneaţă în hotarul oraşului, prisaca si doua heleşteie12. Fiind multă vreme în fruntea patriciatului sucevean, is-toria armenilor este legată de cea a Sucevei, având un rol însemnat în viaţa economică şi culturală a oraşului.Bucurându-se de libertate religioasă, armenii şi-au con-struit propriile lăcaşuri de cult. Mănăstirea Zamca este menţionată încă din 141513 ca reşedinţă a Epis-copului Avedik. Acesteia i-a urmat mănăstirea Hagigadar, zidită in 151214.Anul următor, 1513, rămâne în is-torie ca anul construirii Bisericii Sfântul Simion. Această perioadă a reprezentat un moment crucial în afirmarea comunităţii armene, căci pornind de la Biserica Sf. Simion, s-a format centrul aces-tora. Biserica a fost construită de un anume Donig la intrarea cim-itirului vechi. Acesta este un tezaur de pietre tombale şi monumente is-torice cu caracter documentar. Din acest cimitir a fost dezgropat un clopot din inscripţia căruia reiese că datează din 1244 şi provine de

la mănăstirea Tatev din sudul Ar-meniei, în prezent clopotul fiind instalat şi folosit la Hagigadar. La biserica Sf. Simion, se păstrează o piatră tombală, inscripţionată din 1573 cu următoarele cuvinte: Acesta este mormântul Preotului Hovannes, Protopopul bisericii, care este fiul lui Donig, ctitorul acestei biserici.Biserica a fost extinsă în 1606, odată cu construirea turnului clopotniţă15. Pe cheia de boltă a arcadei sale estice este menţionat anul construcţiei. Tot atunci a fost refacută clădirea bisericii de către Sima, care în armeană înseamnă Simion, el devenind şi patron spiri-tual al bisericii, fiind numită Sfân-tul Simion.Cu referire la numele Turnului Roşu apare o legendă. Aceasta spune că la sfârşitul secolului al XVII-lea, trupele poloneze ale regelui Ioan III Sobiesky, cantonate la Mănăstirea Zamca, s-au luptat cu trupele turceşti şi moldoveneşti. Luptele s-au purtat pe Strada Armenească în dreptul turnului. Astfel, se spune că această culoare roşiatică a sa este dată de sângele vărsat în acea bătălie. Clopotele turnului impresionau prin sonori-tatea lor datorită cantităţii mari de argint ce le alcătuiau. Se spunea că atunci când trage clopotul de la Sfântul Simeon, să tot mori.Revenind însă, la datele istorice, acestea spun că în anul 1813, bi-serica Sf. Simion si biserica Sf. Nicolae au dat spaţiu pentru depo-zitele armate imperiale16. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea , cunoscuta familie armeană, Hadzi, a efectuat lucrări de reparaţie a bi-sericii. În semn de răsplată, în anul 1926, soţii Christea şi Mathilde au primit două pietre de mormânt. Bi-serica Sf. Simion a fost folosită ca lăcaş de cult până în anul 1969 când a fost închisă din cauza degradării şi a împuţinării numărului de ar-meni. În urma unui protocol cu

URMELE UNEI CULTURI APUSE…

Casa Zavulovici de pe Strada Armenească

Page 21: ACTUALITATE - araratonline.com · Bucatele specifice hramului sunt tradiţionale armeneşti. Cel mai important fel este supa de vită cu «urechiuşe» , un fel de colţunaşi minusculi

15-16 / 2011

RA

AA

RT

MĂR T U R I I

noi aPariţii la editura ZamCa

Episcopia Armeană din Bucureşti, Arhiepiscopia Ortodoxă a Sucevei şi Rădăuţilor a luat biserica Sf. Simion în folosinţă, însă, în prezent este folosit doar paraclisul ampla-sat în spatele bisericii.Biserica Sfântul Simion formează o pârghie fictivă a centrului de locuire al armenilor împreună cu biserica Sfânta Cruce. Aşezată la baza Străzii Armeneşti, lângă actuala autogară, construcţia sa datează din 1521 şi constituie unul din cele mai impozante lăcaşuri de cult armeneşti. Pe lângă tradiţia armeană locală, inscripţia de pe uşa bisericii reprezintă o certitudine că aceasta a fost clădită de armeanul Christo Hanco (Hacic Hankoian) în 1521, în timpul domniei lui Ştefăniţă cel Tânăr (1517-1527), pe rămăşiţele unei alte biserici armeneşti din lemn. Se bănuieşte că sepultura făuritorului s-ar afla în interiorul bisericii, însa incerti-tudinea este datorată căptuşelii cu lemn a întregii duşumele. Un alt argument al datării lăcaşului este piatra zidită în peretele de sud al naosului, inscripţionată cu litere armeneşti pe care se poate desluşi anul 1521.Impresia generală asupra a tot ceea ce ii priveşte pe armenii din Suceava este cea că ei au trăit intr-o mare de libertate şi de fast însă istoria le-a scos în cale şi piedici, fapt relevat de spiritul de neîngăduinţă manifestat în timpul domniei lui Stefan Rareş, când, în ziua Adormirii Maicii Domnu-lui, acesta porunceşte dărâmarea sau închiderea tuturor bisericilor armeneşti din zona Moldovei, confiscarea sau arderea obiectelor de cult şi închiderea Episcopului armean împreună cu preoţii. Ast-fel, Biserica Sfânta Cruce a fost afectată, însa va fi refăcută ulterior de mai multe ori.Ceea ce face din această clădire poate o adevărata operă, nu doar un lăcaş de cult de armeni în cin-

stea lor, sunt numeroasele păţanii acumulate de-a lungul timpului, chiar de la înfiinţarea ei.La sfârşitul secolului al XVIII-lea, biserica armenească cu hramul „Sfânta Treime” a fost distrusă în totalitate, îngropând sub dărâmaturi pe soţia negustorului Ioan Capri, proprietarul grădinii în care se afla biserica. În aminti-rea epitropului armean Hovhannes Capri, descendenţii acestei familii au zidit din pietrele bisericii apuse, în 1776 o capelă cu hramul Sfântul Ioan Botezătorul, sprijinită de zidul sudic al Bisericii Sfânta Cruce.Curtea bisericii a găzduit şi o şcoală primară armeană construită în 1824, care purta următoarea inscripţie: Această şcoală, cu tot cu mobilierul ei, a fost zidită spre a lăuda pe Domnul, cu mijloacele proprii naţiunii armene din oraşul Suceava, în anul, după Hristos 1824, după calendarul armean 127317. Începutul secolului al XX-lea a însemnat pentru Biserica Sfânta Cruce povara căii ferate urbane Iţcani-Areni, ce trecea la câţiva

metri depărtare de zidurile bi-sericii, gara aflându-se de cealaltă parte a Străzii Armeneşti, pe locul actualei autogări. Această povară a culminat în vara anului 1918, atunci când trepidaţiile au cauzat prăbuşirea turlei de deasupra nao-sului, care a căzut înăuntru, din pricina trenului care a sguduit si clădirea liceului18.Târziu, în 1935, naosul şi altarul bisericii au fost restaurate.Despre turnul-clopotniţă am-plasat în faţa bisericii nu există informaţii privind data zidirii, însă putem spune cu certitudine că este sărăcăcios ca înălţime şi sprijinit de două contraforturi. Şi el a avut de-a face cu lucrările de restaurare, sub acest pretext introducându-se într-un zid o piatră de mormânt.Biserica Sfânta Cruce a adăpostit de-a lungul vremii numeroase obiecte de patrimoniu precum: o perdea cu icoane cusute din Sfânta Scriptura, aflată la sfârşitul secolu-lui al XIX-lea în Biserica Sfântul Simion. În podul bisericii se afla la începutul secolului al XX-lea un clopot vechi spart, adus de armeni

Cafeneaua Armenească

Page 22: ACTUALITATE - araratonline.com · Bucatele specifice hramului sunt tradiţionale armeneşti. Cel mai important fel este supa de vită cu «urechiuşe» , un fel de colţunaşi minusculi

-

22

în timpul migrării lor. În interi-orul bisericii se păstrează lespedea funerară a diaconului Asvadur, datată în 1522. Acesta fusese în-gropat la temeliile bisericii, unde se mai găseau alte două morminte mai vechi, piatra sa de mormânt fi-ind descoperită alături de alte două pietre de mormânt şi de trei sche-lete omeneşti în timpul săpăturilor făcute în partea de nord a cartieru-lui românesc Sfântul Dumitru, la 11 iunie 186019. În curtea bisericii au fost mutate în secolul al XIX-lea mai multe pietre de mormânt din fostul cimitir al bisericii armeneşti Sfânta Treime, acestea sunt foarte vechi, având inscripţiile: Arhidi-aconul Asvadar Rertica il Ghiai, decedat 997 (1548), Preotul Grig-orie, decedat 1026 (1577), Mateu, vameş, decedat 1061 (1612), Grig-orie Nigara, baron de Capri 1713.Biserica Sfânta Cruce, fiind renovată, în prezent este folosită pentru celebrarea liturghiilor armeneşti, având hramul Înălţării Sfintei Cruci, sărbătorită în fiecare an pe 14 septembrie. (anexa 1, fig. 4) În curtea bisericii Sf. Cruce se află şi sediul Uniunii Armenilor din România. Aceasta s-a consti-tuit la 25 ianuarie 1919, cu scopul de a-i ajuta pe armenii refugiaţi în România după Genocidul din 191520. După 1990, comunitatea

armeană a reînfiinţat Uniunea Armenilor, dorind să păstreze moştenirea culturală şi spirituală a armenilor de pe aceste meleaguri. În prezent, preşedintele Uniunii la nivel naţional este Varujan Vos-ganian. În Camera Deputaţilor, aceştia sunt reprezentaţi de Varu-jan Pambuccian. La nivelul oraşului Suceava, preşedinte actual este dr. Foit Ioan, filiala Suceava ocupându-se cu păstrarea valorilor armeneşti. Având în vedere că Suceava a fost unul dintre cele mai importante centre armeneşti, filiala acestui oraş al Uniunii Armenilor este de o mare importanţă. Puţine oraşe din această ţară deţin patru lăcaşuri de cult armeneşti. Acest lucru demonstrează atât influenţa arme-nilor asupra Sucevei cât şi influenţa Sucevei asupra armenilor.Un plan din anul 1907 arată că în jurul Bisericii Sfânta Cruce se găseau pieţele de fructe, de cereale şi lemne, cu hanurile La Para de Aur, şi La Trei Coroane şi Şcoala Armenească, precum şi Cafeneaua Armenească. Acest din urmă lo-cal public a fost construit cu aju-torul bogatei şi influenţei familii Prunkul. Cafeneaua Armenească (al cărei plan de construcţie, datat 6 iulie 1897, s-a păstrat în fondul documentar Primăria Oraşului

Suceava de la Direcţia Judeţeană a Arhivelor Naţionale). Construită nu doar pentru comunitatea armeană, aceasta constituia locul de intâlnire al armenilor ortodocşi (în 1910 potrivit recensământului austriac erau 201 şi catolici 31)21. Inaugurată fiind cam în acelaşi timp cu darea în folosinţă a liniei ferate urbane Iţcani – Suceava (1898) care trecea prin faţa sa, a beneficiat de faptul că staţia Răspântia ce se afla chiar vis-a-vis (pe locul unde se află azi Autogara Suceava) asig-ura clientela. Aşa cum ne-am obis-nuit până acum, membrii si ves-tigiile comunităţii armene au jucat un rol important în viaţa culturală a Sucevei, în cazul acesta, istoria Cafenelei Armenesti împletindu-se cu cea a Societăţii Muzeul. Ar-tefactele descoperite de arhitectul Karl A, Romstorfer, prin săpăturile efectuate la Cetatea de Scaun a Sucevei au fost, la un moment dat, adăpostite într-una din incăperile Cafenelei armeneşti. Acest lucru poate fi explicat prin faptul că Varteres Prunkul a fost unul din-tre fondatorii Societăţii Muzeul Suceava. Cafeneaua Armenească nu a avut însă parte de o istorie îndelungată. A funcţionat cu ade-varata ei menire până la sfârşitul perioadei interbelice după care a avut diverse destinaţii între care şi cea de depozit. În anii 1950 – 1960 imobilul naţionalizat a găzduit o filatură, aşa numita Aţărie sau Fabrica de Aţă. Peisajul urbei a fost, însa, privat de acest local care sublinia identitatea etnică a maha-lalei.Putem spune că Strada Armenească a fost şi un loc de convieţuire paşnică între cei ce au format-o, armenii, şi alte comunităţi. Acest fapt este susţinut de actuala casă ce poarta numărul 16. Spre sfârşitul secolului al XX-lea, aceasta se afla în proprietatea unui evreu pe nume Goldenberg. Din 1997, clădirea poartă pecetea Forumului Demo-

URMELE UNEI CULTURI APUSE…

Casa Alaci de pe Strada Armenească

Page 23: ACTUALITATE - araratonline.com · Bucatele specifice hramului sunt tradiţionale armeneşti. Cel mai important fel este supa de vită cu «urechiuşe» , un fel de colţunaşi minusculi

-

15-16 / 2011A AR R

T

A

crat al Germanilor din România. Această instituţie a luat fiinţă în 1990, fiind un continuator al comunităţii germane care a venit în Suceava din 1775, odată cu ocupa-rea Bucovinei de către Imperiul Austriac. Iniţial, Forumul şi-a avut sediul pe Strada Ştefan cel Mare, însă din 1997, şi-a mutat sediul pe Strada Armenească. Acesta este sediul regional pentru zona Bu-covinei având nouă filiale în oraşe precum Câmpulung, Gura Hu-morului etc. Această clădire a fost cumpărată cu ajutorul Ministerului de Externe German. În prezent, în Suceava mai trăiesc în jur de 5000 germani, ei fiind uniţi prin acest Forum. Pe lângă valorificarea ele-mentelor germane ale Sucevei, această instituţie reprezintă punc-tul de legătură dintre acest oraş şi Germania. Lângă cladirea cu numărul 16, se păstrează o altă urmă a comunităţii germane din Suceava: Biseri-ca Evanghelică. Aceasta a fost ridicată în anul 1928 pe terenul donat de cunoscuta familie Hadzi. Biserica evanghelică e reprezen-tat locul de întâlnire dintre etnicii germani. În anul 1944, odată cu ocupaţia sovietică, majoritatea germanilor au emigrat spre ţara de origine, întrucât erau persecutaţi sau trimişi în Uniunea Sovietică, în lagărele de muncă. La împlini-rea a 75 de ani de la construire, bi-serica germană a fost resfinţită şi sărbătorită de către enoriaşi. În prezent, datorită numărului mic de germani de confesiune evanghelică din Bucovina, în biserică se mai ţine doar câte o slujbă pe lună. Aparţine de parohia din Bistriţa, şi din acest motiv, pre-otul paroh împreună cu enoriaşii din Pojorâta, Moldoviţa şi alte localităţi, vin lunar să se roage în acest lăcaş de cult.Deasupra intrării în biserică, stă scris în caractere gotice mesa-jul: Ein feste Burg ist unser Gott.

Aceste este titlul unui cântec re-ligios compus de Martin Luther, ce are traducerea literară: Dumnezeul nostru este o cetate puternică. Dacă dinăuntrul ei nu se mai aud cântece de preaslăvire a lui Dum-nezeu, rămâne de datoria bisericii să cânte aceste versuri fiecărui trecător ce se opreşte în faţa sa, încercând să desluşească mesajul ce-i pecetluieşte intrarea.Întorcându-ne la condiţia materială a arterei, spunem că Nicolae Ior-ga afirma, despre casele Străzii Armeneşti, următoarele: Aceste case au acoperişuri de şindrilă, cu stâlpi formând o balustradă la faţadă, aceste case văruite cu fer-estre mici pătrate, frumos rânduite, alcătuiesc un şir de clădiri model.Datate în general la sfârşitul secolu-lui al XVIII-lea şi al XIX-lea, case-le de la numărul 13,14,18,19,20 au suferit numeroase remanieri de faţadă şi uneori chiar de plan-imetrie, în special în ultimele două decenii.Foişorul este elementul principal al caselor, acesta se rupe de streaşina casei, creând un volum separat mai mic în raport cu restul acoperişului, fiind tratat în stil clasicizant. Am-plasarea la o depărtare medie faţă de stradă, precum şi distanţele din-tre locuinţe creau spaţii destinate curţii sau livezii. Foişorul este în general pătrat şi deschis, spri-jinindu-se pe patru-şapte stâlpi în funcţie de mărimea lui. Este ampla-sat în dreptul tinzii de acces, prote-jând intrarea principală. Tavanul foişorului se realizează din scân-duri scurte, profilate cu şănţuire marginală îngustă, continuă, asam-blate în V, dispunere care creează un desen original.Lăsând deoparte arhitectura, să aruncăm o privire asupra persona-

jelor ce au locuit aceste case. Cea care atrage cele mai multe priviri ale trecătorilor este Vila Maria, cu numărul 37, unde a trăit Liviu Ma-covei, născut la 25 martie 1923, fiu al şefului Curţii Funciare de la Tribunalul Suceava. A fost încor-porat şi trimis la şcoala de ofiţeri de cavalerie, imediat ce a absolvit bacalaureatul. Epilepsia, datorată unui accident la cap în timpul unei manevre militare, l-a răpus, astfel ca la 13 septembrie 1953 s-a stins din viaţă. Acesta a înfiinţat în anul 1940 un comitet menit sa ajute refugiaţii din Cadrilater, numit Tin-eretul român antirăzboinic. În con-textul celui de-Al Doilea Război Mondial Vila Maria a găzduit si doi ofiţeri superiori SS germani. Vecina Vilei Maria, casa cu numărul 3 a fost proprietatea cântăreţei de muzică populară An-gela Moldovan ( Angela Borş) între 1940-1944. Tot aici a funcţionat şi Biroul de Metrologie, al cărui şef era tatăl Angelei Borş.O personalitate importantă ce îşi avea căminul pe Strada Armenească este fostul director al liceului Ştefan cel Mare, Ştefan Pavelescu, la casa cu numărul 29. Născut la 14 ianuarie 1898 în comuna Stupca, a urmat cursurile Facultăţii de Litere si Filozofie de la Universitatea din Cernăuţi, va fi licenţiat pentru limba română şi este încadrat profesor suplinitor la liceul, la care va fi numit mai târ-ziu director. În 1942 este numit inspector cultural pentru judeţul Suceava, va fi publicist şi mare amator de teatru. Această casă a avut ca oaspeţi unele personalităţi precum: familia Teodoreanu, am-bii fii ai Mărioarei Raţiu (sora lui Ciprian Porumbescu), poeta Otilia Cazimir. Schimbându-şi domicil-

MĂR T U R I I

URMELE UNEI CULTURI APUSE…

Page 24: ACTUALITATE - araratonline.com · Bucatele specifice hramului sunt tradiţionale armeneşti. Cel mai important fel este supa de vită cu «urechiuşe» , un fel de colţunaşi minusculi

-

24

iul la Timişoara, Pavelescu o va vinde inginerului Sorin Manoliu. Doctorul profesor universitar Ioan Zugrav a trăit si a decedat în casa cu numărul 27. Luându-şi doctor-atul în teologie şi specializare, ur-mând cursurile la Institutul Catolic de la Ecole de Chartes, din Paris. În perioada interbelică este numit profesor universitar la Facultatea de Teologie. Va colabora la Can-dela şi Junimea Literară. A de-cedat pe 20 iulie 1982 în oraşul Suceava. Profesorul Nicodim Iţcus, fost in-spector şef al Inspectoratului Şcolar al Bucovinei si-a dus şi el veacul la casa cu numărul 4. A fost pe rând preşedintele societăţii academice studenţeşti Arboroasa, profesor şi apoi director al liceului Laţcu Vodădin oraşul Siret, profesor la Liceul Pedagogic din Suceava şi direc-tor. Va deveni membru al societăţii Tudor Flondor şi al Societăţii pentru Cultura si Literatura ro-mana in Bucovina. A colaborat la Contemporanul, Cronica , Curen-tul, Glasul Bucovinei, publicând numai articole despre învăţământ. La 8 decembrie 1985 a răposat în oraşul SuceavaO altă casă cu istorie de pe Strada Armenească este Casa Seserman.Conform spuselor actualilor lo-

cuitori, Samuil şi Viorica

Ungureanu, casa datează din 1736, fiind cea mai veche casă din oraşul Suceava. Casa este construită în acel stil specific armenesc, ca şi casa nr. 46. Ea este locuită de soţii Cepoi de 44 ani, după ce au cumpărat-o de la familia Prunkul.(anexa 1, fig 14a). Casa a fost şi renovată, însă a fost nevoie de respectarea unor condiţii impuse de autorităţi datorită vechimii imobilului. Casa cu numărul 47, găzduieşte o familie de origine armeană. A fost construită în 1856 de către co-merciantul Alaci Ştefan şi soţia sa, Ana. Acestora le-a urmat fiul lor, Alaci Teodor, care a fost profesor de astronomie la Liceul Ştefan cel Mare. Din 1985, casa este locuită de fiul profesorului, fiind păstrată într-o foarte bună condiţie. Deplasându-ne înspre Turnul Roşu, observăm că este înconjurat de bariere de protecţie. Acestea au fost instalate la începutul secolului al XXI-lea datorită riscului ridi-cat de prăbuşire. Astfel, maşinilor de mare tonaj le-a fost interzis să circule prin acea zonă datorită trepidaţiilor iar clopotele au amuţit întrucât vibraţiile de rezonanţă duceau la fisurarea turnului.Odată cu anul 2004, în acest lăcaş de cult au început lucrările de res-taurare de către firma Restaco. Deşi s-a interzis circulaţia utila-

jelor grele în zonă, Turnul Roşu şi întreaga stradă Armenească a fost agresată, în 2009, de picamere, excavatoare şi camioane, odată cu lucrările de reabilitare a reţelelor de apă şi canalizare. Chiar şi în faţa acestor agresiuni, Turnul Roşu a rămas în picioare, făcând cinste perioadei medievale a Sucevei.Lucrările de restaurare efectuate în 2010, au adus surprize arheologilor. În interiorul bisericii, sub platforma altarului, s-a scos la iveală o tainiţă care a trezit interesul cercetătorilor. Interiorul acesteia nu adăpostea nimic, ceea ce a dus specialiştii la părerea că aceasta a fost golită înainte să fie închisă. Tot în urma lucrărilor din 2010, s-au descoperit urme de pictură murală interioară. În ciuda faptului că documentaţiile referitoare la biserica Sf. Simion precizează inexistenţa picturii inte-rioare, arheologii au scos la iveală, prin îndepărtarea tencuielii de pe pereţii naosului, urme de pictură murală destul de bine conservate. Un alt fapt intrigant este existenţa treptelor şi pardoselii făcute din lepsezi de mormânt, cu inscripţii din armeana veche. Treptele pot fi observate în partea stângă a tur-nului( privit din faţă). Acestea duc spre intrarea în turn iar inscripţiile sunt evidente şi demne de admirat.Strada Armenească a fost şi este în continuare martoră la indiferenţa autorităţilor, care au călcat în picioare trecutul istoric al acesteia prin lucrările de înlocuire a con-ductelor, necesare, dar făcute într-un mod neglijent şi dăunător atât căminelor, cât şi locuitorilor aces-tora, cărora li s-a restricţionat acce-sul la unele necesităţi precum apa rece, cablu sau semnal la telefon. Aceste lucrări au afectat şi pereţii caselor, şi aşa îmbătrânite de po-vara anilor. Încărcaţi cu greutatea a tot ce e modern, mulţi păşesc pe această stradă, fără, însă, a cunoaşte is-toria ce o apasă. De la biserica

URMELE UNEI CULTURI APUSE…

Casă Armenească

Page 25: ACTUALITATE - araratonline.com · Bucatele specifice hramului sunt tradiţionale armeneşti. Cel mai important fel este supa de vită cu «urechiuşe» , un fel de colţunaşi minusculi

-

15-16 / 2011A AR R

T

A

Sfânta Cruce aflată în intersecţia aglomerată, până la Turnul Roşu, străjuit de bariere de protecţie, în-treaga Stradă Armenească mai ţine pe picioare acea istorie ce a dus la formarea oraşului de azi.Chiar neştiind povestea acestei străzi, poţi să îţi dai seama de caracterul său aparte. Mărginită de doi exponenţi ai comunităţii armeneşti, strada îşi păstrează farmecul prin arhitectura caselor vechi. Măsurile luate pentru con-solidare au fost puţine în raport cu importanţa străzii în viaţa Sucevei. Strada Armenească ar mai trebui păstrată ca un colţ de onoare pentru comunitatea armeană ce a ridicat urbea la rang de oraş comercial.Veacuri la rând s-au scurs şi iată-ne astăzi păşind pe urmele trecutului. Întâmpinaţi de ospitalitatea locui-torilor străzii, care s-au dovedit a fi vii enciclopedii, am reuşit să de-scoperim şi ceea ce cuvintele mute ale documentelor n-au putut să re-dea.Şi chiar dacă n-au mai ramas decât amprentele a ceea ce a fost, pentru cei ce au vrut să-l cunoască, trecutul s-a deschis ca o carte la pagina potrivită. Povestea acestei străzi stă în picioare ca o dovadă vie asupra căreia, cu povara a cin-ci secole în spate, veghează cele două biserici-simbol ale acestei culturi...apuse.

Studiu realizat de:

irina FILIPOAIA Andrei- ionuţ HUŞMAnDenise- Christa TOFAN

Profesor coordonator: Bogdan DrAnCA

Colegiul Naţional Ştefan cel Mare, Suceava

Note bibliografice:

1. Sergiu Selian - Schiţă istorică a comunităţii armene din România, ed. Ararat, Bucureşti, 19912. Idem1.3. Armenii în Suceava - schiţă narativă , biblioteca Bu-covinei “ I.G Sbiera”, Fundaţia culturală a Bucovinei, Suceava 19984. Dimitrie Dan - Armenii ortodocşi din Bucovina, editura Zamca Bucureşti 20105. Dr. Ioan Emil Eman-di- Habitatul urban şi cultura oraşului6. Idem5.7. Catalogul documente-lor moldoveneşti, Supliment I, Bucureşti, 1975

8. H. Dj. Siruni- Bisericile Armene în Ţările Române9. Idem5.10. Idem5.11. Idem5.12. Idem7.13. Idem4.14. Idem4.15. Idem1.16. Idem3.17. Idem4.18. Idem4.19. Enciclopedia Liberă, www.wikipedia.org20. Broşura Uniunea Arme-nilor din România, Editura Ara-rat.21. Revista Ararat, anul XXI, nr. 13-14 (442-443), 1-31 iulie 2010.

MĂR T U R I I

URMELE UNEI CULTURI APUSE…

Stucatură exterioară - Casă Armenească

Page 26: ACTUALITATE - araratonline.com · Bucatele specifice hramului sunt tradiţionale armeneşti. Cel mai important fel este supa de vită cu «urechiuşe» , un fel de colţunaşi minusculi

26

Continuă şirul de interviuri cu artişti armeni aşa cum v-am promis. În acest

interviu vom vorbi cu Susanna Petrosyan,o tânără artistă care a cunoscut succesul într-un timp scurt si alert.Acum,ca o introducere vă voi povesti cum am făcut rost de acest interviu. Eu şi cu artista Susanna Petrosyan ne cunoşteam de ceva vreme prin intermediul internetu-lui (Facebook). Uitându-mă pe pagina ei am intrat în vorbă cu ea. Surpriza a fost să constat ca suntem născuţi în aceeaşi zi, 6 iu-nie. Fiind o persoană sociabilă am reuşit să ţinem legătura. A trecut o perioadă de timp şi am ajuns în Ar-menia datorită programului “Ari Tun“. Într-una din zile am hotărât

cu grupul să mergem la res-

taurantul AFC să luăm masa. Zis şi făcut. Ne-am comandat fiecare câte ceva de mâncare şi aşteptam să primim comanda. Deodată îmi aud numele. Mă întorc şi aşa cum probabil v-aţi dat seama era Su-sanna. Bineînţeles că m-am dus la ea şi am reuşit să vorbim foarte puţin deoarece se grăbea să ajun-ga la Cascadă pentru a susţine un concert. După ce am mâncat, eu împreună cu Alice, am alergat de la Operă până la Cascadă pentru a vedea concertul ei. Am reuşit să ajungem la timp şi asta o dovedesc pozele făcute în timpul concertu-lui. M-am folosit de ecusonul de reporter pentru a trece de body-guarzi şi de a ajunge în primul rând. După terminarea concertului am felicitat-o pe artistă şi i-am pro-pus să ne ofere un interviu pentru

comunitatea armeană din Româ-nia. A acceptat cu drag. După două zile ne-am întâlnit la o cafenea unde am putut gusta nişte prăjituri excelente şi, bineînţeles, tot acolo am realizat şi materialul pe care îl prezentăm mai jos.

Barev Susanna Petrosyan! Mă bucur că am reuşit să obţin acest interviu cu tine într-un mod cu totul special şi neaşteptat. Pentru început povesteşte-ne mai multe despre tine şi drumul tău spre suc-ces.

Barev Mko! Îţi mulţumesc şi mă bucur că pot acorda acest interviu comunităţii armene din România. Mă numesc Susanna Petrosyan,m-am născut în Erevan pe data de 6 iunie 1989. La vârsta de 4 ani am făcut parte din grupul “Micii cântăreţi din Armenia”. Am stu-diat şcoala de muzică secţia pian. Încă de pe atunci îmi doream să ajung cântăreaţă. Într-o zi am aflat despre concursul muzical “Hay Superstar” (echivalentul concur-sului “Dancing with the stars”)şi m-am hotărât să particip. Am fost selecţionată să particip la acest concurs pe care într-un final l-am şi câştigat devenind primul “Hay Superstar” în anul 2006 şi de aici mi s-au deschis multe porţi către lumea showbizului. Tot în acelaşi an, după ce am terminat şcoala şi am câştigat “Hay Superstar” am

interviu cu primul “Hay superstar” Susanna Petrosyan

Page 27: ACTUALITATE - araratonline.com · Bucatele specifice hramului sunt tradiţionale armeneşti. Cel mai important fel este supa de vită cu «urechiuşe» , un fel de colţunaşi minusculi

Redactor şef : Mihai STEPAN-CAZAZIAN

Redactori : Eduard ANTONIAN, Vartan MARTAIAN

Fotoreporter : Mihai GHEORGHIU

Colaboratori : Carmen DROPOL

(Constanta). Tiberiu COSOVAN

(Suceava)Corespondenţi din străinătate :

Edvard JEAMGOCIAN (New York),

Anton Lanis SAHAZIZIAN (Toronto),

Giuseppe MUNARINI (Padova)

Cristina POPA (Karabagh)

Sergiu SELIAN(Australia)

Tehnoredactare : Ovidiu PANIGHIANŢ

Paginã web : www.araratonline.com

e-mail : [email protected]

Adresa redacţiei: Bd Carol I Nr. 43, Bucuresti – 2

Tel. / Fax: (4021) 314.67.83I.S.S.N.1220-9678

Tiparul executat la ARARAT s.r.l.

REDACŢIA ARARAT

15-16 / 2011A AR R

T

A

intrat la Conservator la secţia jazz vocal.

Ce stil de muzică abordezi în piese-le tale?

Cânt stiluri diferite de muzică dar în special abordez stilul pop-rock.

Spune-ne mai multe despre piese-le tale de pe album şi premiile câştigate.

În anul 2009 am înregistrat primul meu album numit “Yerki tever “fi-ind şi primul meu single la care am filmat şi un videoclip în anul 2007 unde am şi câştigat pre-miul “Descoperirea Anului” – ca şi cântăreaţă. În anul 2009 piesa “Terevatap” a câştigat titlul de “Piesa Anului” . În anul 2010 eu împreună cu câştigătorul celui de-al patrulea “Hay Superstar”, Raffi am înregistrat coloana sonoră a se-rialului “Jarangner-”şi am filmat şi videoclipul acestuia.

Ce activităţi ai avut în ultima perioadă?

Cu puţin timp în urmă s-a terminat concursul de dans ” Parahandes”. La acest concurs am reuşit să ajung până în finală clasându-ma printre ultimele trei echipe. La un show asemănător am participat în anul 2009 numit “Haykakan joxo-vartakan parer” Dansuri populare armeneşti la care am obţinut locul doi.

Ce planuri de viitor ai?

În ultima perioadă am avut multe concerte şi sesiuni foto. La sfârşitul lunii septembrie voi concerta în Teheran. În curând voi lucra cu copii ca şi profesoară de muzică. Un alt proiect din care fac parte este “Musique Cafe” în care eu cu cîţiva cântăreţi tineri susţinem anual câteva concerte cu melodii în limba franceză. În viitor ne pro-punem să organizăm un concert cu piese cover internaţionale. Din fericire lucrez cu oameni foarte bine pregătiţi profesional ceea ce îmi uşurează munca foarte mult şi le sunt recunoscătoare pentru asta.

Ce le transmiţi cititorilor noştri?

Cititorilor vreau să le transmit ca măcar o data în viaţă să îşi viz-iteze patria mamă, să respire aerul proaspăt de munte şi să simtă că într-un final aceasta este casa lor.

interviu realizat de Mcrtici BAgHDAsAriAn

Page 28: ACTUALITATE - araratonline.com · Bucatele specifice hramului sunt tradiţionale armeneşti. Cel mai important fel este supa de vită cu «urechiuşe» , un fel de colţunaşi minusculi