Actorii implicaţi în organizarea şi funcţionarea serviciilor publice

8/8/2019 Actorii implicaţi în organizarea şi funcţionarea serviciilor publice

http://slidepdf.com/reader/full/actorii-implicati-in-organizarea-si-functionarea-serviciilor-publice 1/22

Actorii implicaţi în organizarea şi funcţionarea serviciilor publice

Identificarea si prezentarea actorilor ce joacă pe scena serviciilor publice,presupune precizarea prealabila a unor notiuni precum:serviciu public,administratie publica locala sicentrala,prestori de servicii,beneficiari(consumatori) si mass-media.Desi pe parcursulacestei prezentari se vor relua detaliat si explicit atributiile,responsabilitatile si rolul celor ce participă la infăptuirea serviciilor publice,pentru inceput este suficienta o interpretaresuccinta a acestora.

Dacă ar trebui sa incepem cu evolutia serviciilor publice am afirma faptul ca ele aucaptat atentia specialistilor in acest domeniu,odata cu dezvoltarea exploziva a sectorului

tertiar.Astfel,apare intrebarea evidenta ce contine acest sector si ce legatura are cuserviciile publice.Asadar,conexiunea evidenta intre cele două este aceea că,sectorul terţiareste format din servicii,precum telecomunicatii,turismul,administratia de stat si locala,dar si administratie,asigurari si comert.

Cea mai simplă definitie data serviciilor publice,potrivit definitiilor intalnite inliteratura de specialitate,este aceea ca ele reprezinta activitati de interes general infaptuitede un organism,adica o persoana juridica,autorizata de o autoritate a administratiei

publice,pentru satisfacerea unor nevoi sociale.Pentru notiunea de „serviciu public ” există o paletă diversă de interpretări,insă nuaceasta este tema pe care incearca sa o promoveze aceasta lucrare,ci definirea acestor servicii din perspectiva celor ce participă la realizarea lor.Astfel,vom incepe cu perspectiva celui mai influent actor al serviciilor publice,si anume:administratia publicacentrala.Informatii detaliate cu privire la acest interpret vor fi prezentate pe parcursulreferatului,iar pentru moment este suficienta o identificare a acestei autoritati.Acest tip defurnizare a serviciilor publice de catre stat,care joaca rol atat de arbitru,organizator sauchiar arbitru,se incurajeaza in statele unitare.

În termeni simpli,administraţia publică centrală sau administratia cu caracter de stat,reprezintă sistemul in care se desfasoara activitatea de organizare a executarii siexecutarea in concret a legii.Avand in vedere ca cerintele si nevoile societatii sufera

1



modificari frecvente,administratia este cea care trebuie sa prezinta un caracter dinamic sio adaptabilitate pentru a se conforma acestor realitati.

Odata stabilita responsabilitatea generala a administratiei centrala,urmatorul pasconsta in identificarea partilor ce contribuie la desfasurarea acestor activitati.

Instituţiile centrale prestatoare de servicii publice centrale sunt:presedintia României prin administratia prezidentiala,Guvernul,prin aparatul de lucru al acestuia,precum siadministraţia centrală de specialitate prin intermediul ministerelor, autorităţilor subordonate ministerelor şi autorităţilor autonome.Administratia prezidentiala este oinstitutie cu personalitate juridica ce functioneaza in baza legii si potrivit Constitutiei.Inaceasta prezentare,importante nu sunt atributiile si competentele acestei autoritati,cicompartimentele care infatuiesc serviciile publice,din subordinea presedintelui,care sunt

in numar foarte mare si care sunt distribuite pe categorii si functii.Cele mai importante compartimente sunt cele ce promoveaza actiuni in domeniul

politicii interne,precum si relatiile acestuia cu Guvernul,Parlamentul,administratia localăsi organizatiile non-guvernamentale.De asemenea,un alt departament esential inevidentierea uneia dintre conexiunile actorilor,este cel cu mass-media,prin birourile de presa,mesajele de comunicare,etc.

In ceea ce priveste Guvernul,el este cel ce “exercita conducerea generala a

administratiei publice”.1

In structura actualului Guvern al Romaniei se afla 14ministere,cu atributiii si competente specifice,ele fiind totodata si a treia componenta aadministratiei centrale.

Ministerele conduc din punct de vedere administrativ, serviciile publice cuprinse însfera de competenţă, asigurând: legătura dintre politic şi administrativ; organizarea şifuncţionarea serviciilor publice ale ministerului; gestiunea financiară a fondurilor publice prin buget.Celelalte autoritati de specialitate ale admininistratiei centrale sunt celesubordonate Guvernului si cele autonome,care vor fi precizate pe parcursul lucrarii.

Administratia publica locala functioneaza potrivit legii administratiei publicelocale,principiului descentralizarii si este reglementata de Constitutia Romaniei.In ceeace priveste acest domeniu,subiectul aferent referatului este legat descentralizareaserviciilor publice si de consultarea cetatenilor,prin referendum,privind binele

1 Armenia Androniceanu-Managementul serviciilor publice-editia II,ed.Universitară,2004

2



comunitatii.Ca atare,infiinţarea serviciilor publice este atributul exclusiv al autorităţilor deliberative, respectiv al consiliilor locale, iar organizarea şi funcţionarea lor constituieatributul autorităţilor executive,adică al prefecţilor şi primarilor.

Dupa cum am precizat la inceputul lucrarii,serviciul public este mijlocul prin care se presteaza cetatenilor servicii de interes social,in regim de putere publica.De aceea incadrul administratiei locale functioneaza servicii publice ce tin de paza cetatenilor,deevidenta populatiei,de protectie civila si pentru situatii de urgenta.

Al treilea actor prezent pe scena serviciilor publice este agentul prestator de serviciu.Peacesta il gasim si sub denumirea de agent economic.Acesta din urma,persoana fizica sau juridica,controleaza sau utilizeaza factori de productie,participand astfel la bunastareaeconomica a unei tari.Aici,putem vorbi de diverse categorii de servicii publice

precum:menajele,organizatiile non-profit,regiile autonome,serviciile de asigurari si“restul lumii”.Aceasta ultima categoria se refera la agentii economici nonrezidenti careintreprind activitati de orice natura cu rezidentii.

Consumatorii reprezinta beneficiarii serviciilor publice.De asemenea,spunem ca ei joaca un rol important in infaptuirea serviciilor publice,deoarece se implica in furnizareaacestora,prin respectarea legislatiei in vigoare si prin informarea cu privire la noilereglementari in materie de servicii publice.Instiintarea apartine mass-media,care asigura o

informare corecta a cetatenilor,a administratiei centrale si locale,precum si a prestorilor.Ea este singura care realizeaza o comunicare propice in cadrul celor ce asigurafunctionarea si organizarea serviciilor publice.

Este esential de precizat ca serviciile publice vor suferi anumite modificări odata cuaderarea Romaniei la Uniunea Europeana, deoarece se incearca o armonizare a serviciilor publice nationale si locale cu ambitiile europene.Astfel se doreste crearea unei pieteeuropene unice,prin punerea in opera a retelelor transeuorepene,precumtelecomunicatii,transporturi,electricitate,etc,dar si anumite norme impuse cadrelor juridice nationale.2

Avand in vedere prezentarea succinta a ceea ce contine proiectul intitulat”Actoriiimplicati in organizarea si functionarea serviciilor publice’,in continuare,se vor putea

2 Dragos Dinca-Servicii publice si dezvoltare locala,ed.Lumina Lex,2008

3



observa principalele responsabilitati,competente,relationari intre partile ce fac subiectullucrarii.

ADMINISTRAŢIA PUBLICĂ CENTRALĂ ŞI LOCALĂ DIN ROMÂNIA

Cand vorbim de serviciile publice reiese o clara trasatura a acestora si anume,relatiile ce se stabilesc intre aceastea. Principala relatie a serviciilor publice si cea mai desintalnita este cea de autoritate,ce cuprinde relatiile ierarhice (determinate de structuraierarhica) si relatii functionale (determinate de structura si competenta specifica.).

De asemenea,in cadrul acestor relatii se gasesc si cele de cooperare care pot fi

formalizate sau neformalizate. Sunt relatii ce iau nastere in raport cu elementeleexterioare sistemului autoritatilor administratiei publice si acestea se numesc relatii sereprezentare.O a patra categorie de relatii este cea de control care este determinat dedelegare. In functie de ponderea in raporturile cu cetatenii sunt relatiile de prestariservicii.

În societatea romaneasca,administratia are un rol primordial deoarece prin ea serealizeaza legatura dintre palierul central si palierul constituit de cetateni. Din acest motiv

administratia trebuie sa mentina o situatie de echilibru si chiar o buna relatie intreautoritatile administratiei centrale si celelalte autoritati ale administratiei,pentru ofurnizare impecabila a serviciilor publice.

Astfel,multitudinea de legaturi ce se stabilesc intre autoritatea de varf a administratiei publice si celelalte autoritati ale acesteia din urma,sunt extrem de variate sicomplexe.Astfel identificam: Intre autoritatea de varf a administratiei publice si ministere se instituie o relatie desubordonare (dintre guvern ca autoritate de varf si ministere si organele de specialitate,fiecare in ramura de activitate specifica). Deoarece si guvernul si ministerele actioneaza pe acelasi teritoriu,ne aflam in fata unei subordonari orizontale. Aceasta relatie desubordonare permite Guvernului sa detina un control al activitatii ministerelor sicelorlalte organe de specialitate. Tot relatie de autoritate ierarhica se intalneste si intreorganul de varf al administratiei publice si autoritatile locale ale administratiei,si anume

4



consiliile locale si primari. Acest fapt este justificat de competenta guvernului in teritoriu, precum si de dreptul guvernului de a emite acte juridice obligatorii pentru autoritatilelocale.

In realitatea administrativa, relatiile de autoritate ierarhica nu se realizeazaintotodeauna direct, intre Guvern si serviciile publice descentralizate,existand prefectul.

Cel de-al doilea tip de relatii sunt cele intre ministere si celelalte organe de specialitateale administratiei publice centrale si autoritatile locale si teritoriale ale administratiei publice,iar in aceasta categorie de relatii se cuprind ministerele si consiliile locale.

În opinia Armeniei Androniceanu,intre consiliile locale si ministere se contureaza orelatie de cooperare, deoarece ele sunt determinate de pozitia acestor autoritati in sistemulgeneral al administratiei publice.

In practica administrativa se intalnesc si relatii de autoritate de natura functionala intreministere si celelelalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale si servicii publice descentralizate ale acestora. Este vorba de o subordonare verticala a serviciilor publice fata de organele centrale care au competenta sa le suspende dispozitiile ilegale sisa le dea indicatii obligatorii, dar care functioneaza sub directa conducere a prefectului.

Relaţiile dintre autoritatile administraţiei publice locale,adica Consiliul Local siPrimarul sunt asemănătoare.Ambele sunt constituite prin votul direct al cetatenilor,dar

exista si o deosebire de natura juridica. . Astfel se poate vorbi de o relatie de cooperare side control prin delegare.Asadar,genul de relatii cu instituţiile publice care exercita puterea legislativa,implica

Senatul si Camera Deputatilor. . Intre autoritatea de varf a puterii executive,si anumeGuvernul si autoritatile ce exercita puterea legislativa (Senat si Camera Deputatilor) seinstituie o relatie de cooperare dar si de control delegare care atribuie Parlamentuluicompetenta de a realiza controlul Parlamentar.

Alte relatii de cooperare sau de control se stabilesc intr-o forma directa intre ministerelesi celelalte organe de specialitate ale administratiei publice si autoritatile .

Acelasi tip de relatii se stabilesc si intre Senat si Camera Deputatilor si Consilii localesi primari.

In cadrul instituţiilor publice care exercita puterea judecatoreasca se pot realiza treitipuri de legaturi si anume : de cooperare, de reprezentare si de control. Astfel, se

5



realizeaza o relatie de cooperare intre autoritatile administratiei publice si autoritatile judecatoresti, relatii de control prin delagare cand o autoritate a administratiei publicecontroleaza o autoritate judecatoreasca.

În ceea ce priveste serviciile publice din administraţia locală din România, este binecunoscut faptul ca societatea romaneasca functioneaza in directa executare a legii si astfelcolectivitatile locale sunt obligate sa se supuna ei. Dar prin lege se incearca si asigurareaunui confort al cetatenilor. Pentru ca acest lucru sa decurga normal, autoritatileadministratiei publice trebuie sa cunoasca nevoile populatiei pentru solutionareaacestora.Cunoscand cele doua tipuri de nevoi ale cetatenilor,generale (organizate de stat pentru intreg teritoriul) si speciale (organizate la nivel de judet,oras sau comuna).Acesteadin urmă,constau in servicii publice,precum salubrizare, energie electrică,energie termică,

gaze sau alimentare cu apă ).Pentru asigurarea realizarii acestor nevoi ale cetatenilor, autoritatile administrative

sunt impărţite în functie de competentă si dispun de resurse pentru atingerea cerintelor.Astfel se justifică si repartizarea administratiei de stat pe paliere cu diferite atributiii decompetenţă.Aceasta cuprinde serviciile publice centrale si locale.La nivelul celeicentrale,avem: Presedinţia României prin administraţia prezidenţială,Guvernul prinaparatul de lucru al Guvernului şi administratia centrala de specialitate,prin intermediul

ministerelor, autoritatile autonome.In ceea ce priveste responsabilitatile si atributiileacestor structuri,importante nu sunt cele de ordin politic sau juridic,ci cele ce privescserviciile publice.De exemplu,presedintele este cel care elaboreaza standarde generale deevaluare a performanţelor serviciilor publice şi stabileste politica locală in domeniu.3

In ceea ce priveşte Guvernul sau autoritatea puterii executive,acesta are rolul de aasigura functionarea echilibrata si dezvoltarea sistemului national economic si social, precum si racordarea acestuia la sistemul economic mondial in conditiile promovariiintereselor nationale.4

Guvernul României are la baza Constitutia in textul careia functioneaza si isi exercitafunctii atat cu caracter administrativ,cat si politic.

Administratia publica de specialitate,este o componenta a administratiei publicecentrală,fiind reprezentata de ministere. Ministerele sunt acele “impartiri”ale3 Dragoş Dincă –Servicii publice şi dezvoltare locală, ed. Lumina Lex, 20084 Armenia Androniceanu – Managementul serviciilor publice,ed Universitara,2006

6



administratiei cu o competenta specifica, înfiinţarea acestora facilitând organizareasocietatii romanesti.5Asadar,fiecare minister promoveaza un anumit tip de serviciu,care serealizeaza prin stransa colaborare a celor cinci actori implicati „jocul” numit„Organizarea şi funcţionarea serviciilor publice”.De exemplu, Ministerul Educaţiei,Cercetării şi Tineretului asigură un serviciu non-market,adică servicii colective furnizate populaţiei cu titlu gratuit sau cvasigratuit,precum invaţământul si educaţia.Un alt minister este Ministerul Sănătăţii,care asigură serviciile de sănătate.

A doua componenta a administraţiei de stat este cea locală care funcţionează pe baza prevederilor Constituţiei si în completarea acesteia pe baza unor hotărâri si ordonanţe aleGuvernului, ordine ale ministerelor.

Cand vorbin de administratia publica locala se vizeaza Consiliul Judetean si Primarul.

Astfel, Consiliul Judetean reprezinta autoritatea deliberativa autonoma ce urmaresterezolvarea problemelor de interes local. Primarul, reprezinta autoritatea executivaautonoma cu rolul de a safisface cerintele si nevoile membrilor comunitatii si actioneazaca reprezentantul statului in unitatea administrativ-teritoriala.

Ca atare, serviciul public este mijlocul administratiei prin care se presteaza cetatenilor servicii de interes general, in regim de putere publică. Înfiintarea serviciilor publice esteatributul exclusiv al autoritatilor deliberative, respectiv al consiliilor locale, iar

organizarea si functionarea lor constituie atributul autoritatilor executive, adica al prefectilor si primarilor.La nivel local,serviciile publice au o eficienta mai mare,deoarecese adresează unei colectivitati mai restranse şsi constau in serviciile de pază si protecţiecivilă,privind evidenţa populaţiei,serviciile comunitare pentru situaţii de urgenţă,precumşi serviciile de autorizare a construcţiilor.De asemenea,administraţia publică localăasigură finanţarea serviciilor publice din bugetul local,surse extrabugetare,dar şi aprobătarife pentru unele servicii.Deoarece,îi revine competenţa de a organiza servicii publice,administraţia locală efectuează şi controlul asupra modului in care este asiguratserviciul public in conformitate cu normele legale şi regulile specifice.

SERVICII PUBLICE PRESTATE DE AGENŢII ECONOMICI

5 Armenia Androniceanu – Managementul serviciilor publice,ed.Universitară,2006

7



Persoanele fizice sau juridice care dispun, controlează sau utilizează factori de producţie şi participă la viaţa economică a unei ţări sunt cunoscute sub denumirea deagenţi economici .Ansamblul de agenţi economici care sunt omogeni din punct de vedere

al funcţiei principale pe care o au în cadrul vieţii economice şi alnaturii resurselor utilizate formează o categorie deagenţi economici sau un sector instituţional , cum maieste cunoscut în literatura de specialitate.

Contabilitatea naţională distinge şase categorii de agenţi economici. La acestea seadaugă sectorul exterior care este în realitate o unitate contabilă fictivă, pentru că eaintegrează funcţii şi resurse eterogene. Cele şase categorii de agenţi economici (sectoareinstituţionale) sunt: menajele, (gospodăriile), societăţile nonfinanciare, administraţiile publice, administraţiile private, societăţile financiare şi întreprinderile de asigurări.

I.Menajele sau gospodariileMenajul este o entitate care cuprinde una sau mai multe persoane care ocupă aceeaşi

reşedinţă principală.Funcţia principală a menajelor constă în consumul final al bunurilor şi al serviciilor; menajele pot, de asemenea, să producă bunuri şi servicii, atunci când eleîmbracă calitatea de întreprinzători individuali. Întreprinzătorii individuali sunt, în acelaşitimp, şi întreprinderi şi menaje, deoarece nu se poate face o distincţie netă între patrimoniul întreprinzătorului şi cel al menajului său: întreprinzătorul individualangajează bunurile sale personale în întreprinderea sa.Resursele principale ale menajelor provin din veniturile activităţilor desfăşurate (pentru salariaţii sau pentru întreprinzătoriiindividuali) şi din veniturile din transferuri (din operaţii de repartiţie).

II.Societăţile nonfinanciareSectorul instituţional al societăţilor nonfinanciare regrupează unităţile a căror funcţie

principală este producţia de bunuri şi de servicii comerciale (de piaţă). Resursele lor principale provin, în cea mai mare parte, din vânzarea producţiei lor pe piaţă. În funcţie

de natura relaţiilor de proprietate distingem: a) Societăţile private care se caracterizează prin faptul că tot capitalul său aparţineunor persoane private. Din punct de vedere al statutului juridic, societăţile private pot fi:societăţi cu răspundere limitată, societăţi pe acţiuni, societăţi în comandită simplă,societăţi în comandă pe acţiuni, societăţi în nume colectiv, societăţi cooperatiste.

8



b) Societăţile şi regiile autonome din sectorul public.Întreprinderile din sectorul public au statut juridic: unele (RENEL,RADEZ, POŞTA, RASUB, RATB,ROMTELECOM, SNCFR etc.) au un statut de regie autonomă, în timp ce altele(Compania Naţională de Petrol, Tarom etc.) sunt societăţi mixte (cu capital mixt).Capitalul regiilor autonome aparţine în totalitate statului sau unei autorităţi publice (încazul regiilor autonome de interes local).Capitalul societăţilor mixte este partajat întrestat sau colectivităţi publice şi persoanele private. Regiile autonome sunt organizaţii publice de dimensiune mare, care produc bunuri şi servicii comerciale (de piaţă) şi pentrucare administraţia nu este singurul lor client. Regiile autonome îşi obţin resursele principale din vânzarea producţiei lor pe piaţă: aceasta este de fapt şi principala deosebiredintre regiile autonome şi administraţiile publice.

Regiile autonome au în comun poziţia lor de monopol într-un sector de bază.Societăţile mixte sunt însă unităţi care îşi desfăşoară activitatea în sectorul comercial,concurenţial, deci ele trebuie să-şi dispute piaţa cu societăţile private şi cu cele străine. Prin HG 597/1992 au fost trecute sub autoritatea consiliilor locale regiile autonomeşi societăţile comerciale cu capital integral de stat, care prestează servicii publice deinteres local. Aceşti agenţi economici s-au reorganizat în conformitate cu prevederileLegii 15/1990 privind transformarea întreprinderilor de stat în societăţi comerciale. De

asemenea, regiile sau societăţile înfiinţate după intrarea în vigoare a hotărârii au trecutsub autoritatea consiliilor locale care le înfiinţează. Prin Ordonanţa 13/1993 s-au stabilit măsuri pentru restructurarea activităţii regiilor autonome în scopul eficientizării lor, respectarea disciplinei financiare, gestionarea bunurilor din domeniul public, precum şi reglementarea raporturilor dintre autorităţileadministraţiei publice şi regii.

Prin Ordonanţa de urgenţă 30/1997 privind reorganizarea regiilor autonome s-a prevăzut, printre altele, şi înfiinţarea de servicii publice de interes local care vor trece subautoritatea administraţiei din unitatea administrativteritorială respectivă.Din dispoziţiileactului normativ sus-menţionat a reieşit, în primul rând, obligaţia administraţiei publicelocale de a întocmi programele de reorganizare, însă, din păcate, la nivel local, nu existăîncă o strategie de restructurare.

9



Din economia OUG 30/1997 se pot reţine câtevadirecţii de acţiune deosebit deimportante:

• vor fi supuse reorganizării, cu prioritate, regiile care prestează servicii deutilitate publică şi înregistrează pierderi;

• regiile autonome care nu sunt supuse lichidării se vor reorganiza ca societăţicomerciale pe acţiuni; de reţinut că statul va păstra un pachet de acţiuni sau numaiacţiuni nominative de control (golden share);

• bunurile ce urmează a fi folosite de societăţile comerciale nou înfiinţate setransmit prin concesiune.

Potrivit, .univ.dr. Ion Plumb, conf univ.dr. Armenia Androniceanu, prep.univ.drd.Oana Abaluta,. cei mai importanţi agenţi economici care prestează servicii pentru

cetăţenii dintr-o anumită unitate administrativ-teritorială sunt regiile autonome.Acesteaau personalitate juridică şi, ca atare, funcţionează pe bază de gestiune economică şiautonomie financiară, dar sub autoritatea consiliilor locale. Această particularitatedetermină o serie de consecinţe juridice pe care orice consiliu local trebuie să le aibă învedere, şi anume:

-prin actul de înfiinţare se va stabili denumirea, sediul, obiectul de activitate(potrivit legii) şi patrimoniul regiei; In ceea ce priveşte patrimoniul trebuie precizat că

bunurile domeniului public nu sunt alienabile şi ca atare trebuie evidenţiate separat de bunurile proprietate proprie.

-regiile autonome participă la circuitul civil ca subiect de drepturi şi obligaţii deşi seaflă sub autoritatea consiliilor locale. Trebuie precizat însă că, în ceea ce priveştecapacitatea de folosinţă a regiei autonome, aceasta este limitată prin actul de înfiinţarecare a stabilit scopul activităţii. În legătură cu capacitatea de exerciţiu menţionăm că regiaautonomă are aptitudinile de a-şi exercita drepturile şi de a-şi asuma obligaţii prin acte juridice proprii.

- în principiu, cheltuielile nu pot depăşi veniturile, cu excepţia lucrărilor sauserviciilor de interes public cu condiţia ca acestea să fie aprobate de consiliul local înmod nominal. În cazul în care mijloacele financiare ale regiei sunt insuficiente, se potcontracta credite financiare în valoare de cel mult 20% din veniturile brute realizate în

10



anul anterior. În cazul deficitelor, regia autonomă poate beneficia atât de subvenţii de la bugetul de stat, cât şi de la bugetul local.

- conducerea regiilor autonome este numită de consiliul local în virtutea calităţii de proprietar al patrimoniului pe care-l foloseşte regia. Conducerea operativă a regiei revineconsiliului de administraţie numit pe o perioadă de 4 ani, dar care poate fi reînnoit în proporţie de1/2 la fiecare doi ani. Între şedinţele consiliului de administraţie conducerearevine directorului, angajat prin contract de management de către regie.

Cea mai grea problemă cu care se confruntă astăzi administraţia publică localăeste aceea a patrimoniului regiilor autonome.În primul rând, reglementarea legală adomeniului public şi privat este deficitară în specialîn ceea ce priveşte dreptulautorităţilor administraţiei publice de a stabili care anume bunuri sau lucrări fac obiectul

“interesului public”6. În această situaţie se află, de exemplu , reţelele de apă, cele decanalizare, termoficare ,precum şi instalaţiile aferente acestora.În practică s-a consideratîn mod eronat că aceste bunuri fac parte din patrimoniul regiilor autonome, dar eleaparţin de fapt domeniului privat al unităţilor administrativ-teritorial,iar bunurile dindomeniul privat al statului/autorităţii locale se află în circuitul civil şi ca atare trebuietransmise pe cale legală către regiile supuse reorganizării.

Deşi potrivit legii consiliile locale au dreptul de a organiza regii autonome şi

societăţi comerciale, acestea nu-şi pot realiza scopul (interesul social) întrucât:nu existăîncă reglementarea juridică a patrimoniului şi a dreptului de administrare aacestuia,precum şi surse de finanţare, astfel că majoritatea serviciilor publice rămândependente de subvenţiile de la buget.

Prestarea de servicii de către administraţia publică locală este un fenomen definitoriual vieţii socio-economice româneşti, prezent în special în comunităţile mici. Prestareaserviciilor prin intermediul regiilor autonome se caracterizează prin:1. lipsa unei diferenţieri între activitatea de conducere şi cea de execuţie, dintre proiectarea şi realizarea investiţiilor, dintre munca productivă şi cea administrativă;2. un control excesiv al gestiunii, care devine însă ineficient atâta timp cât nu există

6 “Managementul serviciilor publice”; editia II, prof. universitar dr.Ion Plumb, conf. univ. Aenia Adronienu, prep. Univ.drd. Oana Abaluta, cap.6

11



mijloace financiare necesare bunei funcţionări şi dezvoltării regiilor;3. calitatea slabă a serviciilor datorate absenţei concurenţei, lipsa motivaţiei personalului(salarii mici), intervenţiei politicului în administraţie (numirea membrilor consiliilor deadministraţie pe criterii politice);4. birocraţie în executarea sarcinilor şi lipsă de iniţiativă specifică oricărui sistemcentralizat.

III. Administraţiile publice. Administraţiile publice au două funcţii principale:

a) producţia de servicii noncomerciale destinate colectivităţii;

b) redistribuirea.

Resursele lor provin în principal din prelevările obligatorii (impozite şi cotizaţii sociale ).7

Administraţiile publice regrupează trei sub-sectoare:a)administraţiile publice centrale :statul şi anumite organisme ataşate acestuia;b)colectivităţile locale (comune, judeţe), precum şi diverse administraţii locale (comunităţi urbane, birouri de ajutor social, camerede comerţ şi industrie etc.); c)organismele de securitate socială , a căror funcţie esenţialăeste redistribuirea: ele percep cotizaţiile sociale şi le redistribuie apoi menajelor subformă de prestaţii sociale

IV Administraţiile private (organizaţii neguvernamentale, nonprofit).

Termenul de administraţii private reuneşte instituţii cum ar fi: sindicatele,asociaţiile, ligile, fundaţiile etc.Administraţiile private au ca funcţie principală producereade servicii noncomerciale rezervate unor grupuri specifice de menaje, sau vânzarea deservicii comerciale, dar “fără scop lucrativ, adică fără profit”.Majoritatea resurselor lor provin din contribuţiile voluntare ale membrilor administraţiilor private respective.

V. Instituţiile financiareAu ca funcţie principală finanţarea economiei, concretizată în trei activităţi

principale: colectarea, transformarea şi repartizarea disponibilităţilor financiare:intermedierea financiară între agenţii economici care doresc să îşi plaseze economiile şicei care doresc să împrumute fonduri;transformarea economiilor plasate pe termen scurtîn credite pe termen mediu sau lung şi circulaţia şi crearea de mijloace de plată.

7 “Managementul serviciilor publice”; editia II, prof. universitar dr.Ion Plumb, conf. univ. Armenia Adroniceanu, prep.Univ. drd. Oana Abaluta, cap.6

12



Resursele instituţiilor financiare provin în principal din economiile colectate sau dinîmprumuturile contractate pe pieţele de capital, precum şi din moneda pe care ele ocreează.

VISocietăţile de asigurareAu ca funcţie asigurarea, adică garantarea unor plăţi/indemnizaţii în cazul realizării

unor riscuri la care sunt expuşi cei care se asigură.Resursele acestor societăţi provin din primele prevăzute în contractele subscrise de către cei care se asigură, din cotizaţiivoluntare (în cazul mutualelor), precum şi din dobânzile aduse de către plasamente(fondurile plasate).

VII“Restul lumii”-Agenţi nonrezidenţi“Restul lumii” regrupează ansamblul agenţilor nonrezidenţi care fac operaţii de orice

natură cu agenţii rezidenţi pe teritoriul economic naţional.Noţiunea generală a unităţii economice prestatoare de servicii publice şi/sau

producătoare de bunuri publice este ÎNTREPRINDEREA PUBLICĂ. Ea este unitatea cu personalitate juridică care nu este constituită exclusiv pe baza capitalului privat şi care seraportează la autoritatea statului. Raţiunea existenţei acestor întreprinderi este de aasigura statului posibilitatea de a controla anumite sectoare de importanţă deosebită pentru economia naţională şi de a influenţa unele evoluţii social-economice pe termen

lung. Acest lucru presupune însă şi asumarea de către stat a eliminării consecinţelor nefavorabile generate de eventuala funcţionare ineficientă a întreprinderilor publice.Trăsătura comună tuturor întreprinderilor publice este raportarea lor de principiu ladreptul privat şi mai ales la dreptul comercial. Regula se aplică tuturor aspectelor activităţii lor.Activitatea întreprinderii (relaţiile cu furnizorii, clienţii, terţii, participărileîn cadrul altor societăţi româneşti sau străine) se exercită conform prevederilor dreptuluicomercial şi eventual conform normelor de drept civil.O altă categorie de agenţieconomici prin care se realizează serviciile publice sunt societăţile comerciale pe acţiunisau cu răspundere limitată. Ca şi regiile autonome, societăţile comerciale de subautoritatea consiliilor locale au anumite particularităţi,precum modul de infiinţare,statutulde organizare şi funcţionare,capacitatea de folosinţă etc.

Atunci când administraţia publică nu a putut satisface nevoile colectivităţilor locale atrebuit să apeleze la societăţi comerciale private cărora să le încredinţeze gestiunea

13



serviciilor publice,iar această încredinţare s-a realizat pe temeiul contractelor, în primulrând a celui de concesiuneAvantajele prestării serviciilor publice prin intermediul societăţilor comercialeprivatesunt evidente:• degrevarea bugetului local de cheltuielile necesare cu organizarea şi prestareaserviciului public. Una din condiţiile esenţiale ale delegării gestiunii serviciilor publicefiind tocmai capacitatea financiară a concesionarului;• creşterea eficienţei prestaţiilor în paralel cu reducerea costurilor în condiţiileconcurenţei la care este supusă societatea comercială;• realizarea de investiţii, reabilitarea şi dezvoltarea bazei materiale pe spezeleconcesionarului;

• posibilitatea de a reglementa sectorul privat prin norme emise de administraţia publică(standarde de calitate, licenţe, facilităţi pentru comercianţii care investesc în domeniul public etc.);• posibilitatea administraţiei publice locale de a retrage oricând gestiunea serviciului public în condiţiile în care prestatorul nu-şi realizează obligaţiile faţă de beneficiari.

Abordarea serviciului public din perspectiva utilizatorului(consumatorului)

Un alt actor implicat în înfiinţarea,organizarea şi furnizarea serviciilor publice esteconsumatorul sau beneficiarul.Pentru utilizatori, noţiunea de serviciu public este foarteextinsă, îndeosebi în ţările care au o puternică tradiţie în acest sens.Foarte multi îlasimileaza cu noţiunea de serviciu indispensabil vieţii individuale.Utilizatorii percepserviciul public prin intermediul beneficiului direct, al utilităţii şi al implicarii într-oformă sau alta în actul prestator, a gradului în care nevoile sunt satisfacute.Serviciul public influenţează viaţa fiecărui individ şi implicit nivelul de trai al fiecăruia.Aşteptărileutilizatorilor de servicii publice sunt în strânsă relaţie cu gradul de civilizaţie.În concepţiatradiţională, noţiunea de utilizator reprezintă un administrat cu drepturi şi obligaţii.Multtimp, utilizatorii serviciului public au fost „supuşii”acestuia.Această terminologie avehiculat competiţia unui public „supus”, pasiv,pentru care prestaţiile sunt conceputeîntr-un mod unilateral şi centralizat.Publicul suportă opţiunile, activităţile,

14



disfuncţionalităţile întreprinderilor publice.De fapt în sistemul birocratic tradiţional, încadrul unui stat de drept, puterea publică deţine întreaga ştiinţă şi legitimitate.(a căror garanţii este dată de votul democratic):ei îi revine aşadar sarcina de a orienta activităţile publice, în funcţie de nevoile pe care le determină pentru bunăstarea populaţiei.Activitatea prestată pentru el se presupune că se realizează spre binele lui, ceeace el însuşi confirmă prin opţiunile sale electorale.

Utilizatorii joacă un rol deosebit în evoluţia serviciilor publice, revendicândnecesitatea de a fi parte componentă în gestiunea serviciilor publice, prin prismamecanismelor de reprezentare şi pretind,mai mult sau mai puţin explicit, un egalitarism înceea ce priveşte condiţiile de furnizare.Evoluţia raportului cu utilizatorii de servicii publice reprezintă centrul modului tradiţional de furnizare a serviciilor.Multă vreme,

aceştia nu jucau niciun rol în definirea şi evoluţia serviciilor publice.De exemplu,înFranţa, recunoaşterea drepturilor utilizatorilor a fost marcata de o decizie a Consiliului deStat din 1906, intitulată „Syndicat des proprietaires et contribuables de quartier Croix-

de-Seguey-Tivoli” , etapă importantă în atacarea excesului de putere.De asemenea,drepturile utilizatorilor au reprezentat un element central al Şcolii serviciului public,îndeosebi pentru Pierre Laroque.Rolul utilizatorilor în definirea serviciilor publice adevenit din ce in ce mai important, punându-se accentul pe cetăţeanul client, ale cărui

nevoi trebuie satisfăcute.Acest fenomen a fost accentuat şi de dimensiunea de piaţă aunor servicii, apariţia concurenţei şi posibilitatea alegerii operatorului, elemente ce aucondus şi la o mai mare grijă pentru calitate.O influenţă importantă în acest proces o areComisia Europeană, în ale cărei documente retorica consumatorului este adesea prezentă.8O stricta raportare a serviciului la client, presupune luarea în considerare aurmătoareloraspecte:accesul,alegerea(opţiunea),informarea,corectarea(restabilireaechilibrului),reprezentarea.În multe ţări a existat un interes crescut faţă de satisfacţiaclienţilor în prestarea serviciilor publice.Un motiv a fost convingerea că, acordand maimultă atenţie dorinţelor clienţilor, serviciile destinate utilizatorilor individuali s-ar puteaîmbunătăţi semnificativ fără creşterea costurilor sau cu o creştere redusă a costurilor.Unadintre modalităţile de a acorda mai multă atenţie dorinţelor clienţilor a fost extinderea posibilităţilor clienţilor de a opta.

8 Dragos Dinca,Servicii publice si dezvoltare locala,Ed.Lumina Lex,Bucuresti,2008, p.119

15



În ţările OCDE există o convenţie referitoare la faptul că administraţia trebuie să fiereceptivă la cererile clienţilor săi, receptivitate care se transpune în:9

a)Transparenţă-clienţii trebuie să recunoască modul de funcţionare al administraţiei,care sunt constrângerile asupra acţiunii funcţionarilor publici, cine este responsabil şi pentru ce este responsabil şi care sunt remediile daca lucrurile nu merg bine.b)Participarea clienţilor-clienţii nu trebuie să fie trataţi doar ca beneficiari pasivi aiserviciilor prestate de administraţie.În multe cazuri este necesară implicarea lor, dacăadministraţia doreste să-şi îmbunătaţească activitatea;c)Satisfacerea cerinţelor clienţilor-pe cât posibil, clienţilor trebuie să li se ofere serviciicare să corespundă situaţiilor lor specifice.Un serviciu care să se potrivească la toatecerinţele nu mai este adecvat şi nici necesar, deoarece noua flexibilitate din sectorul

public permite armonizarea serviciilor publice cu cerinţele.d)Accesibilitatea-clienţilor trebuie să li se ofere un acces facil la instituţiile publice, laore convenabile precum şi informaţii într-un limbaj adecvat.Practic aceste idei presupun existenţa unei administraţii care îşi cunoaşte bine clienţii şidoreşte să îi implice în activitatea complexă a procesului de guvernare.Pe de altă parte,sunt necesare un transfer continuu de informaţii de la administraţie la cetăţeni şimodalităţi eficiente prin care administraţia culege informaţii de la cetăţeni.Nu în ultimul

rând, cetăţenii-clienţi trebuie să se informeze şi, înţelegând problemele administraţiei, să-şi onoreze obligaţia de a participa ca parteneri egali în activităţile acesteia.Aşadar, încorporarea aşteptărilor utilizatorilor de servicii publice presupune un parteneriat ce are la bază informarea şi consultarea acestora.

Consumatorul poate solicita plata unor despăgubiri, potrivit clauzelor contractualesau dispoziţiilor legale,în cazul remedierii ori a înlocuirii serviciilor necorespunzătoare.Soluţionările privind plata unor plăţi pentru prejudicii morale sau daune conexeremedierii ori a înlocuirii serviciilor necorespunzătoare cerute de consumatori sau deoperatorii economici este de competenţa instanţei judecătoreşti ori a organismului demediere.Relaţiile ce se stabilesc între autorităţile administraţiei publice şi cetăţeni potfi:1)relaţii de cooperare(colaborare)- sprijinul pe care cetăţenii sunt chemaţi să-l deaadministraţiei publice în vederea realizării misiunii acesteia,prin ofertele pe care le fac9 Dragos Dinca,Servicii publice si dezvoltare locala,Ed.Lumina Lex, Bucuresti, 2008,p121

16



cu mass-media prin cunoaşterea şi anticiparea nevoilor presei.Acest lucru se realizeazăeficient dacă exista în cadrul instituţiilor publice, a regiilor autonome, societăţilor comerciale etc... departamente de relaţii publice care să realizeze o bună comunicare cucetăţenii şi apoi să ofere jurnaliştilor informaţiile necesare cu privire la activitatea prestării diverselor servicii.Mass-media ar trebui să se asigure că pe baza materialelor primite de la instituţiile şi organizaţiile publice ofera o informare corectă, adevărată şicompletă cu privire la furnizarea serviciilor publice de către administraţia publicăcetăţenilor.Ea trebuie să furnizeze material informativ just atât prestatorilor de servicii câtşi beneficiarilor acestora în scopul realizării unei bune coordonari între aceştia şi asatisfacerii cât mai eficiente ale nevoilor utilizatorilor.

Administraţia centrală şi locală trebuie să fie pusă în permanenţă la curent cu nevoile

cetăţenilor , cu dorinţele acestora şi să încerce să ofere soluţii cât mai bune pentrusatisfacerea lor.Trebuie să se deruleze un proces de comunicare riguros şi bine pus la punct atât între administraţia de stat sau locală şi prestatorii de servicii, în subordineacărora se află cât şi între aceştia şi beneficiari sau utilizatori.Astfel, rolul Mass-Mediacapătă o semnificaţie crucială .

Orice informaţie de interes public trebuie să apară în presă şi nu poate fi omisă.Estefoarte important ca instituţiile publice să menţină o bună relaţie cu mass-media pentru ca

aceasta contribue decisiv la informarea publicului, la formarea imaginii autorităţilor publice şi la prezentarea serviciilor oferite utilizatorilor de către prestatorii acestora.Instituţiile mass-media trebuie să fie tot timpul la curent cu ultimele modificări,reglementări ce apar în domeniile de interes public şi să asigure o corectă şi precisăinformare între legăturile ce apar la nivelul conducerii dar şi la cel alcetăţenilor.Consumatorii au dreptul de a fi informaţi, în mod complet, corect şi precis,asupra caracteristicilor esenţiale ale produselor şi serviciilor oferite de către operatoriieconomici,instituţii publice şi alţi prestatori ai serviciilor astfel încat să aibă posibilitateade a face o alegere raţională, în conformitate cu interesele lor, între produsele şi serviciileoferite şi să fie în măsura să le utilizeze, potrivit destinaţiei acestora, în deplinăsecuritate.

În concluzie se impune să precizam că pentru a vorbi de servicii publice de calitate ,toţi actorii implicaţi în înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea acestora ar trebui să facă

18



dovada asumarii unor responsabilităţi concrete şi să ofere o implicare concisă înrealizarea acestora astfel încât satisfacţia consumatorilor să fie una maximă..Deexemplu,în anumite condiţii interesele cetăţeanului şi ale administraţiei suntcontradictorii,prin serviciul de încasare a taxelor Obiectivul de bază al acestora este săîncaseze taxele de la cetăţeni.Dacă cetăteanul, pe lânga faptul că nu poate alege sau căafacerea pe care a avut-o pâna a ajunge la acest serviciu i se pare incomodă, crede că afost „maltratat” (frustrat), este foarte probabil să se supere si să se simta foartenesatisfăcut.Cu toate acestea, funcţionarul din administraţie poate stabili o relaţieindividuală (element fundamental în atentia cetateanului), transmiţându-i acestuia că esteinteresat în rezolvarea problemei sau a gestionării sale cât mai devreme posibil si într-unmod cât mai adecvat, în cadrul normelor, ceea ce va mări satisfacţia cetăţeanului sau îi va

micşora insatisfacţia.Tocmai de aceea,este foarte importantă,dupa cum am mai spus şi legătura care se

creează între actorii implicaţi, pentru o bună comunicare ce rezultă dintr-o informare justa şi reciprocă între aceştia.

19



Fig.1 „Actorii implicaţi” în organizarea si funcţionarea serviciilor publice

Mass-MediaMass-Media

Beneficiari(consumatori)Beneficiari(consumatori)

Prestatoride

servicii(Agenţiieconomici)

Prestatoride

servicii(Agenţiieconomici)

Administraţiapublică

locală

Administraţiapublică

locală

Administraţiapublicăcentrală

Administraţiapublicăcentrală

SERVICIUPUBLIC

SERVICIUPUBLIC

20



BIBLIOGRAFIE:

• Lucica Matei :„Servicii publice”,Ed.Economică,2004

•

Ion Plumb,Armenia Androniceanu:„Managementul serviciilor publice,ediţia a-II-a”,Ed.Universitară,2004

• Doug Newsom:”Totul despre relaţiile publice”Ed.Polirom,2003

• Dragoş Dincă:”Servicii publice şi dezvoltare locală”,Ed.Lumina Lex,2008

• George Moldoveanu:”Mangementul calităţii în sectorul public”,Ed.Universitară,2004

21

Actorii implicaţi în organizarea şi funcţionarea serviciilor publice

Documents

Transcript of Actorii implicaţi în organizarea şi funcţionarea serviciilor publice