Grup Scolar “ Dimitrie Bolintineanu”Bolintin - Vale

LUCRARE DE ATESTATTEMA : ACTIUNI SI OBLIGATIUNI

Elev, Profesor coordonator, Dragomir Ionut Tecsan Florina

CAPITOLUL I

MEMORIU JUSTIFICATIV

Inainte de 1990, activitatea economica in Romania era organizata pe principiile sistemului etatist centralizat, formele fundamentale ale activitatii in toate domeniile fiind centrala si intreprinderea, subordinate ministerelor si desfasuradu-si activitatea conform planului unic.

Prin Decretul - lege nr.54 din 1990 a fost reglementata organizarea si desfasurarea unor activitati economice pe baza liberei initiative, in cadrul unor intreprinderi mici si asociatii cu scop lucrativ, ca prim pas in procesul de tranzitie a economiei central-planificate spre economia de piata.

Dar prima masura majora in acest proces a fost luata prin Legea nr.15 din 1990 privind reorganizarea unitatilor economice destat (centrale si intreprinderi) in regii autonome si societati comerciale, avand patrimoniu propriu, independenta decizionala si operationala. Pe aceasta baza, au aparut peste 900 de regii autonome de interes national sau local si peste 8000 de societati comerciale, in toate sectoarele de activitate.

Intre cele doua forme noi de organizare a activitatii economice exista deosebiri esentiale. In timp ce rezultatele economice ale activitatii regiilor autonome sunt cuprinse in bugetulde stat sau bugetele locale, relatia societatilor comerciale cu bugetul se realizeaza numai pe cale impozitelor si taxelor. In afara de aceasta, in timp ce regiile autonome nu sunt privatizabile, facand parte din proprietatea privata a statului, societatile comerciale sunt subiectul amplului proces de privatizare.Actualmente se are in vedere restructurarea celor mai multe din regiile autonome existente, prin transformarea lor in companii nationale si societati nationale privatizabile.

Procesul de privatizare se realizeaza in conformitate cu Legea nr.58 din 1991 si reglementarile ulterioare. Formele

principale de realizare a privatizarii in industrie sunt :-distribuirea de 30% din capitalul social al societatilor cu capital destat populatiei adulte, sub forma certificatelor de proprietar ; -MEBO, respectiv cumpararea de catre salariati si manageri a actiunilor societatilor in care isi desfasoara activitatea ;-vanzarea de active din patrimoniul societatilor comerciale catre intreprinzatori privati, prin concurs de oferta de cumparare,urmat de negocieri, sau prin licitatie si strigare sau in plic inchis ;-vanzare de actiuni detinute de stat in cadrul societatilor comerciale catre investitorii romani sau straini prin negocieri directe, prin sistemul de licitatii sau prin Bursa de Valori.In agricultura, terenurile au fost restituite fostilor proprietari, cu o limita de 10 ha/familie. Se are in vedere ca aceasta limita sa creasca la 50 ha teren agricol si 30 ha paduri pentru fostii proprietari, in limita terenurilor disponibile, in special din cadrul societatilor agricole de stat.

Paralel cu procesul de privatizare a societatilor cu capital de stat, s-a dezvoltat si sectorul privat, pe baza liberei initiative. Intregul sector privat contribuie, in prezent, cu circa 60% la formareaprodusului intern brut, desi in industrie statul detine inca aproape 60% din capital, iar in agricultura isi continua activitatea fostele intreprinderi agricole de stat, denumite acum societati comerciale. Accelerarea privatizarii, ca premisa a economiei de piata si nu ca scop in sine, reprezinta acum prioritatea numarul unuin procesul de reforma si de tranzitie la economia de piata.

CAPITOLUL II

NOTIUNI FUNDAMENTALE DESPRE SOCIETATICOMERCIALE, ACTIUNI SI INVESTITII

2.1 Organizarea afacerilorLa inceputul oricarei afaceri trebuie luate mai multe decizii.

Prima se refera la forma de organizare cea mai potricita realizarii obiectivului propus. Pentru a face o alegere buna intre variantele posibile, este nevioe sa se raspunda la urmatoarele intrebari :Cine va fi responsabil pentru plata datoriilor si impozitelor firmei ?Cum este inregistrata afacerea ?Cat de mult control operational doreste sa aiba proprietarul ?Poate firma sa atraga angajatii ?Care este costul infiintarii afacerii in forma aleasa ?Raspunsurile la aceste intrebari dtermina tipul de organizare care va fi preferata.

Cele mai multe afaceri incep pe baza unei proprietati unice.Multe dintre acestea, pe masura ce se dezvolta, devin parteneriate sau corporatii.

Astfel de afaceri sunt stabilite, posedate, operate si deseori finantate de o singura persoana sau familie. Micile magazine, atelierele de reparat, birourile de contabilitate si de consultanta, agentiile mobiliare opereaza in cele mai multe cazuri pe o astfel de baza. Afacerile cu proprietar unic sunt prezente in proportie de circa 45% in servicii, 20% in comertul cu ridicata si cu amanuntul, 15% in industrie si agricultura, 15% in constructii, 51% in finante, asigurari si sectorul mobiliar.

Firmele cu proprietar unic au o serie de avantaje : 1 eforturi si costuri de infiintare mai mici ;2 intregul profit este al proprietarului si de aceea el se

straduieste ca acesta sa fie cat mai mare ;3 contrl direct al afacerii ;4 mai putine reglementari guvernamentale ;5 posibilitate simpla de lichidare a afacerii in caz de nevoie.In acelasi timp, firmele cu proprietar unic prezinta o serie de

dezavantaje :

6 proprietarul raspunde cu intreaga sa avere pentru plata datoriilor si impozitelor afacerii ;

7 dificultati in majorarea capitalului ;8 experienta manageriala limitata ;9 viata de familie este dominata de afaceri ;10 greutati in angajarea personalului calificat.O alta forma majora de organizare a afacerilor este

parteneriatul.Actul « uniform de parteneriat » care guverneaza

parteneriatele din cele mai multe state defineste parteneriatul ca fiind o asociere intre doua sau mai multe persoane pentru a realiza,in calitate de coproprietari, o afacere, in scopul realizarii de profit.

Desi pare usor de demarat, un partenriat poate provoca conflicte serioase intre parteneri, care pot afecta relatiile de afaceri si personale dintre ei. De aceea este bine ca un contract de parteneriat sa fie redactat de catre juristi, pentru a preciza conditiileparteneriatului :

11 contributia fiecaruia in bani, in natura, in experienta si talent in afacere ;

12 sarcinile manageriale ale fiecarui partener;13 cum vor fi compensati partenerii (salariu, participare la

profit) ;14 cum pot fi instrainate sau vandute interesele afacerii ;15 procedurile de rezolvare a conflictelor, de vanzare a

afacerii si de ditribuire a activelor.In practica din diferite tari se intalnesc mai multe tipuri de

parteneriat : 1. general ; 2. limitat ; 3. asa-numitul parteneriat « master ». In parteneriatul general, toti partenerii participa lamanagementul firmei si la profit. Parteneriatul limitat are, la randul sau, doua forme : a) parteneri generali, care au abilitati nelimitate si unul sau mai multi parteneri a caror competenta este limitata la volumul

investitiilor lor ; b) parteneri limitati, care sunt de acord sa nu participe la managementul de zi cu zi al firmei.

Parteneriatul « master » limitat este o forma mai recenta de asociere, care actioneaza ca o companie ale carei actiuni sunt tranzactionate la bursa.

Toate tipurile de parteneriat au cateva avantaje comune : - mai simplu de infiintat, - o mai mare disponibilitate de capital, - diversitatea de pregatire si expertiza, - flexibilitate si o mai mica dependenta de reglemetarile guvernamentale.Dezavantajele parteneriatului constau in :16 raspunderea nelimitata a fiecarui partener pentru datoriile 17 afacerii, indiferent de cauzele acestora ;-18 existenta unui potential de conflicte intre parteneri ;19 durata limitata de existenta, ca urmare a faptului ca, daca

un partener care detine 50% din actiuni nu mai are capacitatea de participare sau se retrage, parteneriatul trebuie desfiintat ;

20 retragere dificila din parteneriat.Cand oamenii se gandesc la afaceri, cei mai multi au in

vedere mari corporatii, precum General Motors in Statele Unite aleAmericii, ICI in Anglia, Mitsubishi in Japonia, Daewo in Correa, Lukoil in Rusia, Ana Electronics in Romania. Corporatia nu reprezinta cea mai populara forma de organizare a afacerilor ca numar de firme, insa ele detin cea mai mare pondere in cifra de afaceri si profitul unei ramuri sau tari.

Procesul de « incorporare » este mult mai complex decat stabilirea unei afaceri individuale sau a unui parteneriat. Statele reglementeaza regimul juridic al corporatiilor, respectiv preconditiile constituirii (numar de asociati, capital), procedura de constituire si de inregistrare, modul de organizare, functionare si lichidare, regimul de taxe si impozite etc.

Proprietarii unei corporatii sunt detinatori de actiuni ( de parti

sociale), avand drept de proprietate asupra afacerii si drept la profitsub forma de dividende, in functie de cota de participare la capital.Actionarii participa la adunarile generale ale corporatiei, aleg consiliul de administratie, voteaza in problematica esentiala a firmei, cu un vot pentru fiecare actiune detinuta, pot sa-si transfere sau sa-si vanda oricand actiunile.

Exista mai multe tipuri de proprietate in corporatii.Actiunile unei firme detinute privat nu sunt puse la dispozitia publicului larg. O firma restrans detinuta apartine unui grup restrans de investitori ( ca de exemplu, familia) O firma detinuta public apartine unui grup larg de indivizi straini de familie si unor investitori internationali. Actiunile pot fi detinute de o alta corporatie. Cand cele mai multe actiuni sunt detinute de o alta corporatie, aceasta din urma se numeste corporatie mama, iar cea controlata este o sucursala.

Cele mai multe corporatii sunt privat sau restrans detinute. Cele mai mari corporatii sunt detinute de publicul larg si sunt activ tranzactionate la bursa. In anii recenti se observa tendinta de a « merge privat », in sensul ca managerii sau un grup de actionari rascumpara actiuni pe piata, in loc de a « merge public », cum se intampla mai inainte.

Influenta actionarilor depinde de marimea corporatiei si de numarul de actiuni. In marile corporatii, ca de exemplu, AT & T din Statele Unite ale Americii, cu 1.100 milioane actiuni si 2,5 milioane actionari, cei mai multi actionari au o foarte mica influenta. In corporatiile mici, actionarii au, de regula, o mare influenta asupra managementului.

Avantajele corporatiilor sunt :21 raspunderea actionarilor este limitata la actiunile detinute ;22 transfer mai facil al proprietatii ;23 durata nelimitata ;24 capacitatea de a atrage capital suplimentar prin emisiunea

de noi actiuni. Dezavantajele constau in : 25 dubla impozitare (pe profit si pe dividende) ;

26 costul ridicat al infiintarii reglementarii si restrictii guvernamentale mai ample.

In multe situatii companiile se restructureaza. Notiunea de restructurare poate avea mai multe sensuri :

27 restructurarea proprietatii (detinerii actiunilor) ;28 restructurarea managementului ;29 restructurarea productiei pentru a corespunde mai bine

cerintelor pietei ;30 restructurarea financiara (inlocuirea unor debite cu altele

mai favorabile din punct de vedere al conditiilor) ;31 restructurarea personalului (reducerea numarului de

salariati sau inlocuirea unor profesii cu altele) etc.Sensul restructurarii detinerii capitalului, genereaza si celelalte sensuri ale termenului de restructurare.

Principalele motivatii ale restructurarii :32 imbunatatirea performantelor companiei (reducerea

costurilor de productie, eliminarea unor operatiuni paralele, o pondere mai mare pe piata sau reducerea concurentei);

33 dezvoltarea activitatii (largirea liniei de fabricatie, achizitionarea de noi tehnologii, racolarea de personal de management mai performant).Companiile se pot restructura prin fuziune (merger).

Doua sau mai multe companii decid sa se uneasca, formand o nouacorporatie, de obicei cu o noua identitate. Fuziunea poate fi amicala, cand managementul nu se opune, sau o preluare ostila, cand managementul se opune.Din alt punct de vedere, fuziunea poate fi pe orizontala, in cadrul aceleiasi industrii, preluandu-se o companie care livreaza componente ale produsului finit sau materia prima, sau pe verticala, caz in care se urmareste in principal reducerea concurentei.

Un gen special de fuziune il reprezinta formarea unui conglomerat, care combina companii din domenii diferite, scopul principal fiind reducerea risului. Combinand productii cu

comportament conjunctural sau ciclic diferit, se poate realiza un volum de vanzari mai stabil. Conglomeratele se constituie, de regula, sub forma de companii holding.Actiunile companiilor operationale sunt detinute de o companie mama, care poate oferi sprijin financiar si administrativ, dar fara a se implica in operare.

2.2 ORGANIZAREA AFACERILOR IN ROMANIA

In urma desfasurarii evenimentelor din decembrie 1989,Legea nr.31 din 1990 privind societatile comerciale, cu modificarile ulterioare, in special cele operate prin Ordonanta

Guvernului nr.32 din 1997, astfel republicata in 1998, a reglementat formele organizarii afacerilor in Romania.In vederea efectuarii de acte de comert, persoanele fizice si juridice se pot asocial si pot constitui societati comerciale in urmatoarele forme:34 societate in nume colectiv ;35 societate in comandita simpla ;36 societate pe actiuni ;37 societate in comamdita pe actiuni ;38 societate cu raspundere limitata.Prin acceasi Lege nr.31 din 1990 s-a stability ca societatile

comerciale organizate in virtutea Legii 15 din 1990, privatizate saucare se vor privatize, pot functiona numai pe baza de statut.Modificand statutul, asociatii il pot denumi act constitutive, fara caprin aceasta sa ia nastere o societate comerciala noua.De asemenea, s-a precizat ca societatile comerciale cu capital integral sau majoritar de stat pot functiona cu orice numar de asociati.

Constituirea societatilor cu participare straina, in asociere cu personae juridice sau personae fizice romane sau avand capital integral strain, se supune dispozitiilor Legii nr.31 din 1990 si ale Legii 35 din 1991 (cu modificarile ulterioare).

Intregul regim juridic privind infiintarea si functionarea societatilor comericale se completeaza cu prevederile Codului commercial din anul l918, exceptand articolele 77-220, 236-250 si 264-269 care au fost abrogate.

Rezulta ca formele de organizare a afacerilor, a societatilor comerciale in Romania se incadreaza in tipologia existent ape plan international, cu unele particularitati datorate perioadei de tranzitie la economia de piata.

Societatile in nume colectiv si in comandita simpla pot fi asimilate cu firmele cu proprietar unic existente in alte tari. Raspunderea asociatilor pentru obligatiile sociale ale acestora este nelimitata si solidara. In acelasi regim de raspundere se incadreaza si societatea in comandita pe actiuni. Cu toate acestea, societatea in

comandita pe actiuni foloseste ca titlu de proprietate actiunea si poate fi administrata de un asociat comanditor.

Tipul de societate cu raspundere limitata este foarte raspanditin Romania, ca si in alte tari europene cu economie de piata traditionala, ca de exemplu, in Anglia (Limited) sau Germania (GmbH). Astfel de societati pot fi constituite si cu un singur asociat, se infiinteaza pe baza de statut si contract de societate, capitalul social se divide in parti sociale, iar raspunderea asociatilor se rezuma la capitalul investit.

Din punctul de vedere al pietei de capital, societatea pe actiuni este cea mai evoluata forma de organizare a afacerilor. Aceasta forma este obligatorie pentru societatile cu capital integral sau majoritar de stat, pentru societatile privatizate si este, treptat, adoptata si de societatile aparute pe baza liberei initiative, pe masura dezvoltarii lor si a pietei de capital in Romania.

Societatile pe actiuni se infiinteaza cu cel putin 5 actionari, prin contract de asociere si functioneaza pe baza de statut. Capitalul social este subscris si varsat de actionari contra actiuni (nominative sau la purtator) si, eventual, contra obligatiuni, emise in forma materiala,pe suport de hartie, sau in forma dematerializata, inscrise in cont.

Capitalul social poate fi constituit prin subscrierea privata (societate inchisa) sau prin suscriere publica (societate deschisa).

Conducerea societatilor este asigurata de adunarea generala aactionarilor, care adopta hotarari cu majoritate de voturi, cu 75% din voturi sau cu unanimitate de voturi, in functie de problematica dezbatuta, pe baza principiului votului ponderat in functie de cota detinuta de asociati in capitalul social (deci nu un asociat = 1 vot, ci 1 actiune = 1 vot).

Administrarea societatii este delegata unui administrator sau consiliului de administratie, care poate insarcina cu operarea curenta a afacerilor un director executiv sau un comitet de directie.

CAPITOLUL III

NOTIUNI GENERALE DESPRE ACTIUNI SIOBLIGATIUNI

Pentru piata de capital prezinta interes societatile care isi

constituie capitalul social prin emiterea de actiuni si obligatiuni, iardintre acestea, numai cele care sunt publice, adica apeleaza la baniipublicului in calitatea de investitor. Pe plan international, astfel de societati sunt companiile publice, cotate - de regula - la bursa de actiuni sau pe piata OTC, iar in Romania sunt societatile comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, care s-au declarat deschise, societatile privatizate deschise, precum si un numar, deocamdata restrans, de societati privatizate pe actiuni, aparute pe baza liberei initiative.

In societatea in comandita pe actiuni, si societatea pe actiuni capitalul social este reprezentat prin actiuni emise de societate.

Actiunea este o hartie de valoare prin caredetinatorul ei dovedeste participarea sa la capitalul unei societati si pe baza careia posesorul primeste o parte din profitul acesteia, care poarta denumirea de dividend.

Actiunea confera posesorului ei dreptul la un vot in adunarea generala si la dividende. Pentru actionarii care poseda mai mult de o actiune, numarul voturilor se limiteaza prin contractul de societate sau statutul societatii. Exercitiul dreptului de vot este suspendat pentru actionarii care nu sunt la curent cu plata varsamintelor ajunse la scadenta.

Actiunile emise de societate trebuie sa fie de o baloare egala pentru a acorda posesorilor drepturi egale. Valoarea nominala a unei actiuni nu va putea fi mai mica de 1000 lei

Actiunile vor cuprinde :- denumirea si durata societatii ;- data contractului de societate, numarul din registrul

comertului sub care se afla inmatriculata societatea si numarul Monitorului Oficial in care s-a facut publicarea acesteia ;

- capitalul social, numarul actiunilor si numarul de ordine, valoarea nominala a actiunilor si varsamintele efectuate ;

- avantajele acordate fondatorilor ;- semnatura a doi administratori, cand sunt mai multi, sau a

unicului administrator.

3.1 Rolul economic al actiunilor si obligatiunilorRatiunea economica a valorilor mobiliare (actiuni-

obligatiuni) si a pietei de capital este pentru companii (societati comerciale) sa procure capital pe o baza cat mai larga si cu costuri cat mai reduse, iar pentru cei care economisesc sa investeasca cat mai profitabil si cu un risc cat mai mic. O companie sau societate comerciala care se infiinteaza sau se dezvolta va apela la piata de capital numai daca aceasta ii ofera mai mari avantaje decat daca ar apela la reinvestirea propriului profit, la un parteneriat sau la creditul bancar, iar cel care economiseste va investi banii in actiunisau obligatiuni numai daca acestea ii ofera un venit mai mare decatdemararea unei afaceri proprii, intrarea intr-o asociere sau constituirea unui depozit bancar. Aparitia si dezvoltarea pietei de capital la actualele dimensiuni demonstreaza ca ea este avantajoasapentru ambele parti si, de aceea, s-a impus ca un segment nu numaiutil, ci si indispensabil al pietei financiare.

De fapt, in teoria economica se face neta distinctie intre a economisi la modul general, adica a consuma mai putin decat a produce, si a economisi in sens financiar, adica a depune banii la o casa de economii, cum este CEC-ul, la o banca comerciala in depozit, cumparand titluri la un fond mutual sau obligatiuni guvernamentale, operatiuni simple, convenabile si relativ sigure.

La polul opus economisirii in sens financiar se afla speculatia, adica a plasa banii intr-o actiune riscanta, in speranta obtinerii unui profit rapid si mare.

A investi se afla intre economisire si speculatie si inseamna a plasa banii intr-o afacere care se prevede a produce un profit rezonabil, cu asumarea unui anumit risc. Investitia se refera, de obicei, la cumpararea de actiuni si obligatiuni. Investitorul trebuie sa actioneze conform ptincipiului ca profitul si riscul sunt interdependente. Cel care urmareste un profit mai mare trebuie sa fie pregatit sa-si asume un risc mai mare.

In termeni de investitii, riscul reprezinta gradul de nesiguranta care insoteste obtinerea unui profit. Cei mai multi investitori sunt impotriva riscului, preferand investitii cu un bun

potential de profit si risc mic. O metoda comuna de reducere a riscului in investitii este diversificarea, respectiv investirea intr-un grup (portofoliu) de actiuni nelegate intre ele, astfel incat pierdereala anumite actiuni sa fie compensata, cel putin, prin castigul la altele.

Pe piata actiunilor, unele fluctuatii masive si imprevizibile decrestere sau scadere a preturilor sunt adeseori provocate de marile organizatii investitoare, denumite investitori institutionali, care detin o mare pondere in volumul tranzactiilor. Actionand impreuna,astfel de investitori pot sa miste piata intr-o directie sau alta.

3.2 Tipuri de actiuni si obligatiuniValorile mobiliare - actiunile, obligatiunile si instrumentele

derivate - sunt titluri negociabile, emise in forma materiala sau dematerializata, care confera detinatorilor lor drepturi patrimonialeasupra emitentului. In afara de acest drept, actiunea da dreptul detinatorului la incasarea unei parti din profitul societatii, sub forma de dividend potrivit cotei detinute in capitalul social, iar obligatiunea da dreptul la o dobanda convenita in prealabil.

Clasificarea actiunilor :Actiunile unei societati pe actiuni pot fi clasificate dupa o

serie de elemente care le caracterizeaza si le contureaza unele particularitati si anume :

A.Dupa modul lor de individualizare, exista :- actiuni nominative (nominale) cand individualizarea lor se

face prin inscrierea numelui, prenumelui si domiciliului posesorului sau actionarului, sau, dupa caz, denumirea si sediul acestuia. Aceste actiuni pot fi transferate numai prin

inscrierea tranzactiei intr-un registru special si prin mentiunea facuta pe actiune ;

39 actiuni la purtator, cand individualizarea se realizeaza printr-

40 un numar (seria actiunii). Acestea nu au inscris pe ele numele beneficiarului si au valabilitate pentru cel ce le detine. Actiunile la purtator se transmit prin simpla trecere

dintr-o mana in alta.B. Dupa natura aportului adus de asociati, pot fi :41 actiuni in numerar, care inseamna depunerea contravalorii

actiunilor, printr-o suma de bani, precum si emiterea lor prin incorporarea la capital a unor cote luate din rezervele sociale ;

42 actiuni de aport in natura, ce pot fi realizate prin aducerea in patrimoniul societatii a unor imobile, marfuri, brevete de inventii, marci de fabrica etc.

C. Din punctul de vedere al intinderii drepturilor conferite titularului, se emit :43 actiuni ordinare, care nu confera alte drepturi in afara celor inerente calitatii de actionari sau care dau drepturi egale tuturor titularilor ;44 actiuni privilegiate sau preferentiale, care confera titularilor lor drepturi pe care nu le au ceilalti actionari sau le confera unele avantaje. Acestea, la randul lor, pot fi :45 actiuni privilegiate de prioritate, care dau titularului dreptul la distribuirea unui dividend fix, indiferent de volumul profitului inregistrat de societate in anul expirat ;46 actiuni privilegiate de folosinta, care dau dreptul

actionarului la rambursarea valorii lor nominale ca urmare a amortizarii capitalului ;

47 actiuni privilegiate cu vot plural sau dublu.Actiunile comune sunt emise la infiintarea si majorarea

capitalului unei societati, in timp ce cele preferentiale se emit numai cu ocazia majorarii capitalului social.

Actiunile comune dau drept de proprietate, de participare la luarea hotararilor in cadrul adunarilor generale ale societatii si la distribuirea profitului sub forma de dividende in functie de cota de participare la capitalul social, fara nici o favoare de alta natura.

Dimpotriva, actiunile preferentiale nu confera drept de vot, dar au prioritate la incasarea dividendului inainte ca profitul sa fie distribuit detinatorilor de actiuni ordinare. De regula, dividendul la astfel de actiuni este stabilit ca procent din valoarea nominala a

actiunii. Conform legislatiei romanesti, actiunile preferentiale nu pot depasi ¼ din capitalul social si trebuie sa aiba aceeasi valoare nominala cu cele ordinare (comune), in care pot fi eventual convertite.

Felul actiunilor va fi stabilit prin contractul de societate si statut, in caz contrar, ele vor fi la purtator. Actiunile neplatite in intregime suntintotdeauna nominative.

Valoarea de circulatie a actiunilor poate fi :48 valoarea nominala, cea inscrisa in titlu, societatea

neputand emite actiuni pentru o suma mai mica decat valoarea nominala sau valoarea reala, adica valoarea efectiva in momentul tranzactiei.

Cand actionarii nu au efectuat plata varsamintelor pe care le datoreaza societatii, aceasta printr-o somatie colectiva, publicata dedoua ori, la un interval de 15 zile, in Monitorul Oficial si intr-un ziar de larga circulatie, ii va invita sa-si indeplineasca aceasta obligatie. Daca, nici in urma somatiei, actionarii nu vor efectua varsamintele, consiliul de administratie va decide fie urmarirea actionarilor pentru varsamintele restante, fie anularea acestor actiuni nominative. Decizia de anulare se va publica in Monitorul Oficial si in locul actiunilor anulate societatea va emite noi actiuni ce poarta acelasi numar, care vor fi vandute. Sumele obtinute din vanzare vor fiintrebuintate pentru acoperirea cheltuielilor de publicitate si vanzare, a dobanzilor de intarziere si a varsamintelor neefectuate, iar ceea ce ramane va fi inapoiat actionarilor. Daca nu se obtin sumele datorate societatii se va reduce capitalul cu diferenta dintre capitalul existent si capitalul social.

Situatia actiunilor trebuie sa fie publicata o data cu bilantul anual in Monitorul Oficial, in special, trebuie sa se arate daca actiunile au fost integral platite, precum si numarul actiunilor pentru care s-a cerut, fara rezultat, efectuarea varsamintelor.

Extinderea afacerilor intreprinse de societatea pe aciuni prin noi investitii necesita importante fonduri care nu sunt, in toate cazurile, rentabile a fi procurate pe cale creditului bancar, de regulape termen scurt si cu dobanzi mari. Ca urmare, o cale proprie

societatilor pe actiuni de a intra in posesia unor fonduri suplimentare celor asigurate prin subscriptia de actiuni este aceea aemiterii de obligatiuni.

Societatile pe actiuni pot emite, pentru o suma care sa nu depaseasca 3/4 din capitalul varsat si existent, conform ultimului bilant, aprobat, obligatiuni.

Obligatiunea este o hartie de valoare care confera posesorului ei calitatea de creditor pe termen lung al statului, al unei institutii publice, al unei intreprinderi etc., precum si dreptul de a primi pentru suma imprumutata un venit fix, sub forma de dobanda.

Intr-o economie de piata, obligatiunea certifica detinatorului ei calitatea de creditor si ii da drumul sa primeasca o dobanda la sumele imprumutate, indiferent de rezultatele obtinute de cel care le-a emis.

Obligatiunile sunt, de asemenea, valori mobiliare negociabile, cu precizarea ca ele reprezinta un imprumut pe termenlung, cu plata de catre emitent a unei sume pe durata acestuia si cu rascupararea lor la scadenta.

Clasificarea obligatiunilorObligatiunile pot fi :49 nominative, individualizarea lor efectuandu-se prin

inscrierea numelui detinatorului obligatiunii ;50 la purtator, situatie in care individualizarea se face printr-

un numar al obligatiunii (seria obligatiunii) si care conferadreptul persoanei care o detine.

Felul obligatiunilor se va stabili prin prospectul emisiunii, iardaca in acest prospect nu se mentioneaza felul lor, atunci obligatiunile sunt la purtator. Ele se semneaza de 2 administratori, cand sunt mai multi, sau de unicul administrator.

Obligatiunile vor cuprinde :51 denumirea, obiectul, sediul, durata societatii ;52 capitalul social si rezervele ;53 durata contractului de societate, a modificarilor ce i s-au

adus si data publicarii lor ;

54 situatia patrimoniului social dupa ultimul bilant aprobat ;55 categoriile de actiuni emise de societate ;56 suma totala a obligatiunilor ce sunt emise si a celor care au

fost emise anterior, modul de rambursare ; valoarea nominala a obligatiunilor, dobanda, felul lor, nominative sau la purtator ;

57 numarul de ordine ;58 sarcinile ce greveaza imobilele societatii ;59 data la care a fost publicata hotararea adunarii generale

care a aprobat emisiunea.Obligatiunile din aceeasi emisiune trebuie sa fie de o valoare

egala si asigura posesorilor lor drepturi egale.Detinatorii de obligatiuni se pot intruni in adunarea generala,

care reprezinta adunarea generala a actionarilor de obligatiuni. Aceasta poate fi ordinara, cand se intruneste cel putin o data pe an, si extraordinara - de cate ori este nevioe pentru a lua o hotarare.

Adunarea generala a detinatorilor de obligatiuni se convoaca cu cel putin 15 zile inainte de intrunire si va fi publicata in Monitorul Oficial si intr-unul din ziarele raspandite in localitatea unde isi are sediul societatea sau in cea mai apropiata localitate, specificandu-se locul si data tinerii adunarii, precum si ordinea de zi. Convocarea se face pe cheltuiala societatii care a emis obligatiunile la cererea reprezentantilor detinatorilor de obligatiuni.

Dreptul de vot il au toti detinatorii de obligatiuni, proportional cu numarul obligatiunilor pe care le poseda. El este limitat pentru cei ce poseda mai mult de o obligatiune si nu poate ficedat.

Adunarea detinatorilor de obligatiuni are urmatoarele atributii :

60 numirea unui reprezentant al detinatorilor de obligatiuni sau a unuia sau mai multor supleanti, cu dreptul de a-i reprezenta fata de societate si in justitie, fixandu-le remuneratia ; acestia nu vor putea lua parte la administrarea societatii, dar vor putea asista la adunarile generale ale acesteia ;

61 indeplinirea actelor de spraveghere si de aparare a intereselor lor comune sau autorizarea unui reprezentant inacest scop ;

62 constituirea unui fond din o parte a dobanzilor cuvenite detinatorilor de obligatiuni pentru acoperirea cheltuielilor necesare apararii drepturilor lor ;

63 opunerea la orice modificare a statutului societatii sau a conditiilor imprumutului, modificare ce ar putea aduce o atingere a drepturilor de obligatiuni ;

64 pronuntarea asupra emiterii de noi obligatiuni.In multe privinte, obligatiunile se aseamana cu actiunile

Preferentiale. Totusi, actiunile preferentiale ofera drept de proprietate, in timp ce obligatiunile reprezinta un imprumut. De asemenea, in timp ce dividendul la actiunile preferentiale, stabilit ca procent din valoarea lor, nu poate fi incasat inainte de a fi declarat de catre consiliul de administratie sau comitetul director,dobanda la obligatiuni reprezinta o obligatie legala si trebuie platita detinatorilor, prioritar dividendelor la actiunile preferentiale si ordinare. In fine, detinatorii de obligatiuni sunt creditori si, ca urmare, trebuie achitati inaintea actionarilor preferentiali sau ordinari daca apare situatia de intrare in faliment.

Atat actiunile, cat si obligatiunile au o valoare nominala ( la emitere), care poate fi inscrisa pe hartia de valoare ca atare sau poate fi mentionata in cont. Dupa emiterea pe piata primara, actiunile si obligatiunile se tranzactioneaza pe piata secundara la preturi care pot fi diferite de valoarea nominala, mai mici sau mai mari. La actiuni conteaza, in primul rand, cererea si oferta pentru valoarea mobiliara respectiva, iar la obligatiuni, evolutia dobanzii pe piata monetara.

Daca, de exemplu, rata dobanzii la care s-a obligat emitentul creste la 10% pe an fata de 8% pe an, pretul obligatiunii de 100 unitati monetare va scadea, intrucat numeni nu va cumpara obligatiunea cu 8% pe an in loc sa depuna banii respectivi la banca, cu 10% pe an (pret cu discont).Dimpotriva, daca rata dobanzii scade de la 8% la 6% pe an, pretul

obligatiunii pe piata secundara va creste corespunzator (pret cu prima).

Valorile mobiliare sunt cumparate, detinute si vandute de investitori.

Investitor este orice persoana fizica sau juridica care , pe contpropriu, cumpara, detine si vinde valori mobiliare, fara a practica intermedierea ca fapt de comert. Spre deosebire de investitor, intermediarul de valori mobiliare este o persoana special autorizata, care cumpara si/sau vinde valori mobiliare ori drepturi aferente lor sau derivand din acestea si care desfasoara activitati accesorii sau conexe activitatii de intermediere de valori mobiliare.

Investitorul castiga din aprecierea valorii actiunii (pretul pe piata creste in decurdde 5 ani de la 100 la 200, de exemplu) si din dividendele pe care le incaseaza anual. Intermediarul castiga din comisioanele percepute din exercitarea intermedierii de vanzare-cumparare, precum si din diferentele de pret la operatiunile pe contpropriu, fara a avea dreptul sa detina pe o baza indefinita valori mobiliare in scopul incasarii de dividende.

Desi relatia dintre companii sau societati comerciale si investitor se bazeaza pe un avantaj mutual, investitorii privesc actiunile si obligatiunile dintr-un punct de vedere diferit fata de companii sau societati. Investitorii in actiuni privesc dividendul ca pe un venit din investitia lor, pe cand corporatia sau societatea comerciala priveste dividendul ca pe o distributie a profitului net.Pentru societatea comerciala, dobanda la obligatiuni poate reprezenta o cheltuiala majora, dar pentru detinatorul obligatiunii ea reprezinta o sursa de venit.

CAPITOLUL IV

CREDITUL OBLIGATAR

Creditul obligatar reprezinta o grupa a operatiilor de credit care se refera la relatiile de credit in care partenerii sunt institutiile statale sau intreprinderile economice in calitate de debitori, care emit obligatiunile, in aceasta calitate, pe de o parte, si creditorii,

subscriitori si detinatori ai acestor obligatiuni, care-si angajeaza astfel capitalurile, in vederea obtinerii unui venit sigur sub forma principala de dobanzi.

Deci, obligatiunea este inscrisul care consemneaza raportul de credit si forma prin care, in principal, se desfasoara.

Obligatia este un titlu de recunoastere a datoriei care reprezinta o creanta financiara, pe care detinatorul (creditorul) o are asupra emitentului (debitorului), sau astfel spus, este o promisiune scrisa de a plati o suma de bani la o data stabilita.Detinatorul incaseaza de regula, periodic dobanzile convenite in raportul de credite.

O mare parte a obligatiunilor sunt emise de stat. Fie de catre Tezaur (ministerul sau Departamentul Finantelor), fie de institutii locale (primarii, prefecturi).

Obligatiile societatilor reprezinta raporturi de cresit obligatorin care intreprinderile emitente sunt debitori, iar subscriitorii, creditori.

Specificul acestor raporturi in economia de piata, este faptul ca ele se angajeaza primordial in sfera publica, respectiv este deschis tuturor doritorilor de a investi. Pe de o parte, subscrierile au caracter public, ele fiind, de regula, precedate de campanii publicitare sustinute. Pe de alta parte, subscrierea incheiata, obligatiile fac obiectul negocierii la bursa de valori. Ele sunt solicitate la achizitie de investitori si oferite de detinatori care au nevoie de lichiditati, prin natura lor si a conditiilor de piata, obligatiunile reprezentand unul din activele financiare usor lichidabile. In aceste conditii obligatiile sunt preferate primordial de investitori, in special de cei care doresc o investitie, neconditionata de timp, si in masura sa le asigure, oricand, rapid si fara mari diferente valorice, schimbarea optiunii.

Emisiunea de obligatii este o sursa preferata de capital pentruintreprinderi.

Intreprinderile, de regula societati pe actiuni, avand o structura data a detinerilor si prin aceasta, o repartizare data in pozitia puterii in cosiliul de administratie, evita noile emisiuni de

actiuni ca sursa de sporire a capitalurilor, situatie care ar putea duce la schimbarea raportului de forte. Acest fapt explica, preferinta pentru imprumut, in opozitie cu posibilitatea de sporire acapitalului propriu prin emitere de actiuni.De fapt apar si alte avantaje decurgand din ieftinatatea si comoditatea solutiei. In primul rand, creditorul este remunerat prin dobanzi, care, fie mobile, fie fixe (cum sunt de regula) implica o prestatie mai mica, decat dividendul ce ar reveni furnizorilor de capital, in conditiile in care acestia a avea calitatea de actionari. Apare din aceasta o diferenta in favoarea intreprinderii si, respectiv, a veniturilor repartizate actionarilor.

Pe de alta parte, creditorul este un factor comod in activitateaintreprinderii, creanta asteapta termenele de plata.

Aceste avantaje specifice, pentru ambele parti, determina optiunea deschisa pentru acest system, prin dimensiunile covarsitoare ale cresterii sale in toata lumea.

Urmarind fenomenul obligatar, ca fenomen economic si ca raport de credit, se observa importanta acestuia in cresterea accelerata in formarea surselor de dezvoltare a intreprinderilor, deci la asigurarea infaptuirii investitiilor.

Intre sursele imprumutate, sumele obtinute din emisiunea de obligatii sunt utilizate cu prioritate, in majorarea capitalului fix, fie in noi investitii, in cladiri, echipamente, utilaje, fie in operatii de preluare si achizitii de intreprinderi.

Procurarea de resurse prin emiterea de obligatii s-a dezvoltat si in domeniul capitalului circulant, obligatii cunoscute sub numeledebonuri de depozit si certificate de depozit.

Prin natura lor hartiile comerciale sunt bilete de ordin, negarantate, pe care intreprinderile le vand pe piata, pentru a-si acoperi necesitatile de resurse pe termen scurt.

Bineanteles, mai ales pentru hartiile comerciale puse pe piata,oferite publicului deci, firmele emitente trebuie sa prezinte o incredere ferma. De fapt numai societatile importante si puternice din punct de vedere financiar, pot practica, cu rezultate, o asemenea emisiune, deoarece aceste obligatii nu au garantii decat

bunul mers al intreprinderii.Din acest motiv o serie de sociatati recurg la plasarea privata

a acestor hartii, adresandu-se bancilor de afaceri sau altor institutii de credit specializate. In aceste conditii plasamentele se fac in conditii individuale.

Dezvoltarea pe scara larga a creditului obligator a extins activitatea institutiilot de rating. Ratingul este un procs de evaluareal unui titlu de imprumut, in scopul de a exprima o apreciere asupra riscurilor legate de rambursarea sau plata dobanzilor.

Agentiile de rating sunt institutii neutre desfasurand oactivitate de expertizare, in ultima instanta, in favoarea investitorilor. De fapt, emitentii sunt interesati sa aiba o buna apreciere a acestor agentii pe aceasta cale promovandu-si propriile emisiuni.

Obligatiile, emise de stat sau intreprinderi particulare, reprezinta, prin cantitatea lor, active substantiale in patrimoniul fiecarei intreprinderi sau banci.

Obligatiile se vand in mod curent intre intreprinderi si banci si intre banci si banca centrala, in cadrul operatiilor de optimizare aplasamentelor pe care le urmaresc fiecare.

Obligatiunile prezinta fondul materiale al unor ample operatiibancare active, si genereaza si sustin numeroase operatii de credit bancar.

CAPITOLUL V

INREGISTRARI CONTABILE PRIVIND ACTIUNILE SIOBLIGATIUNILE

65 O societate comerciala pe actiuni are un capital social insuma de 100.000.000 lei, corespunzator unui numar de 4.000 de actiuni cu o valoare nominala de 25.000 lei/actiune.

Societatea comerciala procedeaza la rascumpararea in vederea anularii a unui numar de 500 de actiuni, la un pret de rascumparareunitar de 24.000 lei/actiune. Cu valoarea actiunilor rascumparate sereduce capitalul social.

a) rascumpararea actiunilor proprii 502 = 5121 12.000.000 b) anularea actiunilor rascumparate, la valoarea nominala a acestora 1012 = % 12.500.000 502 12.000.000 7642 500.000

66 O societate comerciala pe actiuni prezinta urmatoarea situatiea capitalurilor proprii:

-capital social subscris si varsat 20.000.000(800 actiuni x 25.000 lei/actiune)

-rezerve 4.000.000-profit nerepartizat 6.000.000 Total capitaluri proprii 30.000.000

Valoarea nominala a unei actiuni este de 25.000 lei.Societatea hataraste sa isi majoreze capitalul social prin

emiterea a 400 actiuni noi, cu valoarea nominala de 25.000 lei/actiune, respectiv cu 10.000.000 lei.

La determinarea valorii contabile a unei actiuni existente inainte de majorarea capitalului social se au in vedere activul net contabil si numarul de actiuni .

Activul net contabil este egal cu capitalurile proprii,respectiv capital social plus alte resurse financiare proprii.

Valoarea contabila a unei actiuni = activ net contabil/nr.actiuni = 30.000.000/800 = 37.500 lei/actiune

Prima de emisiune/actiune = valoarea contabila - valoarea nominala = 37.500 - 25.000 = 12.500 lei/actiune

Total prime de emisiune = nr.actiuni noi emise x prima de emisiune/actiune = 400 actiuni x 12.500 lei/actiune

= 5.000.000 lei

67 Se decide de catre adunarea generala majorarea capitalului social cu 100.000.000 lei, reprezentand 500 actiuni noi in numerar, la un pret de emisiune de 210.000 lei.

Capitalul societatii inainte de emisiune este format din :1.000 actiuni x 200.000 lei valoarea nominala pe actiune =

= 200.000.000 lei. Se incaseaza valoarea noilor actiuni emise prin contul curent.

68 majorarea capitalului500 actiuni x 210.000 lei/actiune = 105.000.000 lei

- majorarea capitalului social 500 actiuni x 200.000 lei/actiune = 100.000.000 lei

- prime de emisiune 5.000.000 lei -Cresterea capitalului prin emisiunea de actiuni 456 = % 105.000.000 1011 100.000.000 1041 5.000.000

-Incasarea valorii noiloe emisiuni de actiuni 5121 = 456 105.000.000

-Trecerea capitalului subscris asupra celui varsat 1011 = 1012 100.000.000

69 Societatea comerciala pe actiuni rascumpara un numar de 500 actiuni proprii in vederea anularii si distribuirii acestora catre terte persoane.

Valoarea nominala a unei actiuni este de 40.000 lei Pretul de rescumparare al actiunilor este de 42.000 lei.

Se achita prin contul curent un numar de 400 actiuni.Din numarul total al actiunilor rascumparate :

-un numar de 100 actiuni se distribuie salariatilor cu plata imediata la casieria unitatii, la un prêt de 41.000 lei ; -100 actiuni se vand unor persoane din afara unitatii, cu plataulterioara la un pret de 45.000 lei ; -300 actiuni se anuleaza.

Rascumpararea actiunilor

502 = % 21.000.000 5121 16.800.000 509 4.200.000 400 actiuni x 42.000 lei/actiune = 16.800.000 lei 100 actiuni x 42.000 lei/actiune = 4.200.000 lei Anularea actiunilor % = 502 12.600.000

70 12.000.00071 600.000

300 actiuni x 42.000 lei/actiune = 12.600.000 lei 300 actiuni x 40.ooo lei/actiune = 12.000.000 lei Distribuirea catre salariatii proprii a actiunilor rascumparate % = 502 4.200.000

72 4.100.0006642 100.000

100 actiuni x 42.000 lei/actiunie = 4.200.000 100 actiuni x 41.000 lei/actiune = 4.100.000

Vanzarea catre terti a actiunilor rascumparate 461 = % 4.500.000 502 4.200.000 7642 300.000 100 actiuni x 42.000 lei/actiune = 4.200.000 100 actiuni x 45.000 lei/actiune = 4.500.000

73 O societate comerciala aproba un imprumut din emisiuni de obligatiuni in valoare nominala de 1.000.000.000 lei.

Numarul de obligatiuni emise este de 1.000, valoareanominala a unei obligatiuni 1.000.000 lei, valoarea de emisiune 950.000 lei, iar valoarea de rambursare 1.100.000 lei

Termenul imprumutului este de 8 ani, rata dobanzii 15%.-Inregistrarea imprumutului din emisiuni de obligatiuni la

valoarea de rambursare -valoarea de rambursare = 1.100.000 x 1.000 = 1.100.000.000 lei -valoarea de incasat de la obligatari = 950.000 x 1.000 = = 950.000.000 lei

-prima de rambursare = (1.100.000 - 950.000) x 1.000 = = 150.000.000 lei % = 161 1.100.000.000

74 950.000.00075 150.000.000

-Inregistrarea dobanzii anuale de 15% datorate-dobanda anuala = 15% x 1.000.000.000 = 150.000.000 lei 666 = 1681 150.000.000

-Achitarea dobanzii la termenul scadent conform contractului 1681 = 5121 150.000.000

-Inregistrarea amortizarii primelor privind rambursarea obligatiunilor -amortizarea anuala = 150.000.000/8 ani = 18.750.000 lei 6868 = 169 18.750.000

76 O societate comerciala emite 1.000 obligatiuni cu prima pe o perioada de 10 ani, conform prospectului de emisiune, la valoarea nominala de 100.000 lei, pretul de emisiune 100.000 lei, pretul de rambursare al obligatiunii 110.000 lei. Sumele sunt incasate de la obligatari prin casierie.

Societatea comerciala rascunpara inainte de scadentaobligatiunile la valoarea de rambursare. Se achita prin casierie contravaloarea a 400 obligatiuni rascumparate. Ulterior se vireaza obligatarilor, prin banca, contravaloarea a 600 obligatiuni rascumparate.

-Emisiunea de obligatiuni conform prospectului de emisiune % = 161 110.000.000

77 10.000.00078 100.000.000

-nr.de obligatiuni emise : 1.000-valoarea nominala a unei obligatiuni : 100.000 lei-valoarea nominala a imprumutului : 1.000 obligatiuni x 100.000 lei/obligatiune = 100.000.000 lei

-pretul de emisiune pe obligatiune : 100.000 lei

-pretul de emisiune : 1.000 obligatiuni x 100.000 lei/obligatiune = 100.000.000 lei -pretul de rambursare pe obligatiune : 11o.ooo lei -pretul de rambursare : 1.000 obligatiuni x 110.000 lei/obligatiune = 110.000.000 lei -prima de rambursare : 110.000.000 lei - 100.000.000 lei = 10.000.000 lei -Incasarea prin casierie a obligatiunilor emise

5131 = 461 100.000.000 -Amortizarea primelor de rambursare 6868 = 169 10.000.000 -Rascumpararea obligatiunilor inainte de scadenta 505 = % 110.000.000 5311 44.000.000 509 66.000.000

400 obligatiuni x 110.000 lei/obligatiune = 44.000.000 600 obligatiuni x 110.000 lei/obligatiune = 66.000.000 -Anularea obligatiunilor rascumparate 161 = 505 110.000.000 -Achitarea obligatiunilor rascumparate 509 = 5121 66.000.000

CUPRINS

CAPITOLUL I Memoriu justificativ

CAPITOLUL II Notiuni fundamentale despre societati comerciale, actiuni si investitii ; 2.1 Organizarea afacerilor; 2.2 Organizarea afacerilor in Romania ;

CAPITOLUL III Notiuni generale despre actiuni si obligatiuni ; 3.1 Rolul economic al actiunilor si obligatiunilor ; 3.2 Tipuri de actiuni si obligatiuni ;

CAPITOLUL IV Creditul obligatar ; CAPITOLUL V Inregistrari contabile privind actiunile si obligatiunile ;

CAPITOLUL VI Bibliografie ;

CAPITOLUL VII ANEXE.

BIBLIOGRAFIE

Piata actiunilor - Editura Economica Bucuresti 2003;

Organizarea activitatii in intreprinderi - Universitatea

Crestina “Dimitrie Cantemir” - Editura Uranus;

Moneda, Credit, Banci - Editura Didactica si Pedagogica Bucuresti 1995;

Contabilitatea armonizata cu directivele europene79 Monografii contabile - Editura “Danubius”- Braila;

Studii de Caz in conditiile aplicarii ReglementarilorContabile Simplificate - Editura « Economica » Bucuresti - 2003 ;

Legea nr.31/1990 - privind constituirea societatilor comerciale, cu modificarile ulterioare -Ordonanta Guvernului nr.32 din 1997, republicata in 1998 ;

Legea nr.15/1990 - cu privire la privatizarea intreprinderilor;

Decretul-lege nr.54/1990 - cu privire la reglementarile organizarii si desfasurarii unor activitati economice pe baza liberei initiative ;