actiuni si decizii specifice modelului de comportamnet al consumatorului

33
Obiective Cunoaşterea componentelor modelului de comportament al consumatorului şi a importanţei acestora în procesul decizional. Evidenţierea legăturilor dintre acţiunile specifice modelului de comportament al consumatorului. Definirea modalităţilor de aplicare în practică a modelului de comportament al consumatorului. 4.1 Modelul de comportament al consumatorului Aflaţi în situaţia procurării unor mărfuri, consumatorii acţionează în mai multe direcţii, dintre care fundamentale sunt considerate următoarele: efectuarea diferitelor combinaţii între mărfuri (micşorarea cantităţii la unele mărfuri şi creşterea compensatorie la alte mărfuri) prin care să-şi asigure acelaşi nivel de satisfacţie (sau de utilitate), deci să aibă o atitudine de indiferenţă; sporirea cantităţii de mărfuri consumate (la o parte sau la toate mărfurile) permite creşterea nivelului de satisfacţie (utilitate); diminuarea cantităţilor de mărfuri consumate (la o parte sau la toate mărfurile) determină scăderea nivelului de satisfacţie (utilitate). Aceste direcţii de acţiune determină un anumit comportament al consumatorului pe piaţă. În funcţie de direcţiile menţionate, consumatorul (care poate fi o persoană, un grup de persoane sau orice organizaţie sau grup de organizaţii) îşi poate schimba atitudinea asupra mărfurilor pe care doreşte să le Acţiuni şi decizii specifice modelului de comportament al consumatorului

description

microeconomie

Transcript of actiuni si decizii specifice modelului de comportamnet al consumatorului

Page 1: actiuni si decizii specifice modelului de comportamnet al consumatorului

Obiective

• Cunoaşterea componentelor modelului de comportament al consumatorului şi a importanţei acestora în procesul decizional.

• Evidenţierea legăturilor dintre acţiunile specifice modelului de comportament al consumatorului.

• Definirea modalităţilor de aplicare în practică a modelului de comportament al consumatorului.

4.1 Modelul de comportament al consumatorului

Aflaţi în situaţia procurării unor mărfuri, consumatorii acţionează în mai multe direcţii, dintre care fundamentale sunt considerate următoarele:

• efectuarea diferitelor combinaţii între mărfuri (micşorarea cantităţii la unele mărfuri şi creşterea compensatorie la alte mărfuri) prin care să-şi asigure acelaşi nivel de satisfacţie (sau de utilitate), deci să aibă o atitudine de indiferenţă;

• sporirea cantităţii de mărfuri consumate (la o parte sau la toate mărfurile) permite creşterea nivelului de satisfacţie (utilitate);

• diminuarea cantităţilor de mărfuri consumate (la o parte sau la toate mărfurile) determină scăderea nivelului de satisfacţie (utilitate).

Aceste direcţii de acţiune determină un anumit comportament al consumatorului pe piaţă.

În funcţie de direcţiile menţionate, consumatorul (care poate fi o persoană, un grup de persoane sau orice organizaţie sau grup de organizaţii) îşi poate schimba atitudinea asupra mărfurilor pe care doreşte să le

Acţiuni şi decizii specifice modelului de comportament

al consumatorului

Page 2: actiuni si decizii specifice modelului de comportamnet al consumatorului

Teorie şi practică în microeconomie

achiziţioneze. Ca urmare, va trebui să ţină seama şi de influenţa următoarelor elemente:

• satisfacţia; • preferinţele; • veniturile; • preţurile.

Elementele specificate, cunoscute şi sub denumirea de „factori de

influenţă asupra cererii”, determină adoptarea de către consumatori a deciziilor privind alocarea de venituri şi achiziţionarea de mărfuri la anumite preţuri, astfel încât să le asigure satisfacţia maximă.

Preţurile îi informează pe consumatori asupra situaţiei mărfurilor existente pe piaţă pe care doresc să le achiziţioneze, indică posibilităţile de substituire a unor mărfuri cu altele.

Deciziile consumatorilor privind alegerea mărfurilor în funcţie de elementele specificate sunt complexe, multicriteriale, reunind problemele alocării de resurse limitate (exprimate prin venituri) cu cele ale selecţiei unei variante optime de volum şi structură a consumului raportate la satisfacţia maximă şi gama preferinţelor.

Criteriile pe baza cărora se fundamentează şi se apreciază raţionalitatea deciziilor formează modelul de comportament al consumatorului, care cuprinde următoarele ipoteze:

• întregul venit se foloseşte pentru consum; • libertatea de decizie şi de acţiune este asigurată de funcţionarea

normală a mecanismului pieţei. Modelul de comportament al consumatorului se exprimă în

practică prin desfăşurarea următoarelor acţiuni: reprezentarea şi analiza preferinţelor consumatorului; definirea ratei marginale de substituire între mărfuri; cunoaşterea liniei bugetului şi a echilibrului consumatorului; elaborarea deciziei optime a consumatorului; cunoaşterea efectului de substituire şi a efectului de venit.

Page 3: actiuni si decizii specifice modelului de comportamnet al consumatorului

Acţiuni şi decizii specifice modelului de comportament al consumatorului

4.2 Reprezentarea şi analiza preferinţelor consumatorului

4.2.1 Definirea curbei de indiferenţă

Reprezentarea şi analiza preferinţelor consumatorului se exprimă cu ajutorul curbei de indiferenţă.

Curba de indiferenţă (sau curba de izoutilitate) cuprinde ansamblul combinaţiilor de mărfuri (numite şi pachet de mărfuri) care-i permit consumatorului, ce dispune de un anumit nivel al veniturilor, să obţină acelaşi nivel de satisfacţie (sau de utilitate).

Reprezentată grafic, curba de indiferenţă este locul geometric al punctelor ale căror coordonate arată combinaţiile de mărfuri ce creează satisfacţii (utilităţi) egale, iar panta curbei de interferenţă este exprimată prin raportul de înlocuire între mărfuri.

Deoarece nivelul de satisfacţie este acelaşi, consumatorului îi este indiferent asupra cărei combinaţii de mărfuri optează.

Astfel, dacă ne referim la împărţirea cheltuielilor în alimentare şi nealimentare, se poate constata că un consumator poate opta asupra uneia din următoarele structuri de consum: 61% cheltuieli alimentare şi 39% cheltuieli nealimentare sau 60,50% din prima categorie şi 59,50% din cea de a doua categorie. Caracterul consumului rămâne constant, deoarece diferenţele menţionate sunt nesemnificative.

Grafic (figura 4.1) curba de indiferenţă se prezintă ca o combinaţie de două mărfuri având particularitatea că este la fel de preferată în raport cu celelalte combinaţii posibile, fiind cuprinsă într-o zonă delimitată de mărfuri analizate (x şi y)

Can

titãþ

ile d

in m

arfa

y

yA

yB

yC

A

B

C

xA xB xC

Curba de indiferenþã

Combinaþiile de mãrfuri (pachetul de mãrfuri x ºi y):xA ºi yA; xB ºi yB ; xC ºi yC pentru care consumatorul poate opta

Figura 4.1 Curba de indiferenţă

Page 4: actiuni si decizii specifice modelului de comportamnet al consumatorului

Teorie şi practică în microeconomie

Abordarea analizei curbelor de indiferenţă în spaţiu bidimensional este cea mai întâlnită în practica economică, însă, modelul poate fi extins şi în cazul combinaţiilor multiple de mărfuri, care se pot reprezenta în spaţii multidimensionale.

Exemplu:

Pentru reprezentarea curbei de indiferenţă, considerăm două mărfuri x şi y pe care un consumator, care dispune de un anumit venit, doreşte să le achiziţioneze în diverse combinaţii de cantităţi, astfel:

Cantităţi Variante marfa x marfa y

A 10 6 B 15 4 C 20 3 D 39 2

Fiecărei combinaţii din tabel îi corespunde o variantă (în spaţiu

reprezintă un punct cu două coordonate) al cărei nivel de satisfacţie (sau de utilitate) este acelaşi cu al celorlalte variante (sau combinaţii).

Variantele A, B, C, D ale combinaţiilor dintre mărfurile x şi y se găsesc pe curba de indiferenţă.

Curba de indiferenţă astfel construită (figura 4.2) se asociază univoc cu un anumit nivel de satisfacţie.

Conform preferinţelor (definite prin atitudinea unui consumator faţă de un anumit pachet de mărfuri care corespunde necesităţilor şi posibilităţilor sale), pentru asigurarea unui maxim de utilitate, consumatorul a cumpărat conform variantei A o unitate din marfa x şi 6 unităţi din marfa y. Interpretând curba de indiferenţă, se poate constata că există varianta în care consumatorul este dispus să cedeze 2 unităţi din marfa y pentru a procura în plus 5 cantităţi din marfa x. Varianta B prezintă combinaţia 15 unităţi din marfa x şi 4 unităţi din marfa y. Ca urmare, pentru consumator variantele A şi B au acelaşi nivel de satisfacţie (sau de utilitate), deci îi este indiferent pe care o achiziţionează. În acest fel, se pot analiza şi celelalte variante C şi D.

Page 5: actiuni si decizii specifice modelului de comportamnet al consumatorului

Acţiuni şi decizii specifice modelului de comportament al consumatorului

Can

titãþ

i mar

fa y

Cantitãþi marfa x

4

5

6

3

2

1

A

G

B

H C

D

5 10 15 20 25 30

II

II

II

I I I I I I

Figura 4.2 Exemplificarea curbei de indiferenţă

Orice punct (variantă) situat deasupra sau sub curba de indiferenţă exprimă un alt nivel de satisfacţie.

Astfel, punctul G (figura 4.2) plasat deasupra curbei de indiferenţă corespunde unui nivel de satisfacţie superior (care nu este cuprins pe curba de indiferenţă iniţială). Cumpărătorul poate, potrivit variantei G, să achiziţioneze 20 de unităţi din marfa x şi 5 unităţi din marfa y. Acest nivel de satisfacţie superior presupune modificări în preferinţele, veniturile consumatorilor şi în preţurile mărfurilor.

Punctul H (figura 4.2) situat sub nivelul curbei de indiferenţă iniţială exprimă o combinaţie de mărfuri x (15 unităţi) şi y (3 unităţi) cu un nivel de satisfacţie inferior.

Pentru un consumator, în funcţie de preferinţe, satisfacţie, venituri sau preţuri pot exista la diverse pachete de mărfuri niveluri de satisfacţie care corespund la tot atâtea curbe de indiferenţă.

În acelaşi sistem de axe de coordonate se pot reprezenta familii de curbe de indiferenţă (figura 4.3) care reflectă diferitele niveluri de satisfacţie accesibile unui consumator.

Curbele de indiferenţă se găsesc întotdeauna la aceeaşi distanţă (pe toată dimensiunea lor) una faţă de alta.

Page 6: actiuni si decizii specifice modelului de comportamnet al consumatorului

Teorie şi practică în microeconomie

Curbe de indiferenþã

Cantitãþi din marfa x

A3

A2

A1

Figura 4.3 Harta de indiferenţă

Spaţiul xy în care sunt plasate familiile de curbe de indiferenţă formează harta de indiferenţă a combinaţiilor dintre mărfurile x şi y (figura 4.3)

4.2.2 Particularităţile curbei de indiferenţă

Reprezentarea şi analiza corectă a curbelor de indiferenţă se bazează

pe următoarele particularităţi: 1. Curbele de indiferenţă sunt descrescătoare, ele fiind expresia

relaţiilor de echivalenţă şi de indiferenţă, deci a „nonsaturării preferinţelor”. Dacă o curbă de indiferenţă (figura 4.4) prezintă o porţiune crescătoare, atunci va reflecta relaţii de „strictă preferinţă”. În acest caz, utilitatea se schimbă ca urmare a creşterii cantităţii achiziţionate din ambele mărfuri, anulându-se, astfel, conceptul de indiferenţă.

Page 7: actiuni si decizii specifice modelului de comportamnet al consumatorului

Acţiuni şi decizii specifice modelului de comportament al consumatorului

Can

titat

e m

arfa

y

Cantitate marfa x

YA

YB

YC

A

B

C

xA

Figura 4.4 Curba de indiferenţă este descrescătoare

Prin modificarea curbei de indiferenţă de la B la C (figura 4.4) are loc o creştere a cantităţilor mărfii x de la xB la xC şi a mărfii y de la yB la yC, ceea ce nu corespunde cu sensul corect al conceptului de curbă de indiferenţă.

2. Curbele de indiferenţă nu se pot intersecta. Dacă două curbe de indiferenţă (figura 4.5) s-ar intersecta punctul de

intersecţie (A din figura 4.5) ar corespunde simultan la două niveluri diferite de satisfacţie; lucru ce intră în contradicţie şi cu conceptul de hartă de indiferenţă (figura 4.3).

Cant

itate

ma r

fa y

Cantitate marfa x

y

y

y

A

B

BCA

1

2

CC

B

x x

I

I

x

Figura 4.5 Curbele de indiferenţă nu se pot intersecta

Page 8: actiuni si decizii specifice modelului de comportamnet al consumatorului

Teorie şi practică în microeconomie

În situaţia intersecţiei curbelor de indiferenţă I1 şi I2 (figura 4.5) punctele A, B (de pe curba I1) şi A, C (de pe curba I2) sunt echivalente din punct de vedere al utilităţii.

Dacă A ≡ B şi A ≡ C, atunci şi B ≡ C, lucru imposibil, deoarece punctul C se află pe curba de indiferenţă I2, care nu trece şi prin punctul B.

La preferinţe date, dacă toate punctele de pe o anumită curbă exprimă aceeaşi satisfacţie, atunci nu poate exista o combinaţie de mărfuri care să ofere la un anumit moment niveluri diferite de satisfacţie (utilităţi).

4.3 Rata marginală de substituire între mărfuri

Rata marginală de substituire (sau rata psihologică de

substituire) a două mărfuri x şi y exprimă câte unităţi suplimentare de marfă y sunt necesare pentru a înlocui o unitate de marfă x, astfel încât satisfacţia consumatorului (numită şi utilitate totală) să rămână neschimbată.

Rata marginală de substituire (RMS) între două mărfuri x şi y, fiind înclinaţia curbei de indiferenţă între două puncte (figura 4.6), se poate determina cu ajutorul formulelor:

a) în valori aritmetice:

xyRMS

∆+∆−

=

b) în valori absolute:

RMS =- y+ x∆∆

unde: ∆y şi ∆x = diferenţa între două puncte (combinaţii) a cantităţilor din mărfurile y şi x.

Cantitatea cedată (∆y) este negativă, iar cantitatea primită (x) este pozitivă.

RMS a mărfii y cu marfa x reprezintă panta curbei de indiferenţă în raport cu axa y.

Page 9: actiuni si decizii specifice modelului de comportamnet al consumatorului

Acţiuni şi decizii specifice modelului de comportament al consumatorului

Can

titi d

in m

arf a

yăţ

Cantit i din marfa xăţ

6

6

A

B

1

1

2

2x

3

3

4y

4

Curba de indiferenţă

Figura 4.6 Rata marginală de substituire

În exemplul din figura 4.6

RMS3 63 1

32

=−−

=−

adică pentru o creştere cu 2 unităţi a mărfii x este necesar să se renunţe la 3 unităţi din marfa y.

Rata marginală de substituire (RMS) are următoarele particularităţi:

1. Pe măsura deplasării pe curba de indiferenţă, RMS se micşorează; consumatorii vor trebui să renunţe la cantităţi tot mai mici din marfa y pentru a obţine creşteri cu o unitate ale consumului din marfa x (figura 4.7).

Page 10: actiuni si decizii specifice modelului de comportamnet al consumatorului

Teorie şi practică în microeconomie

xx

y

y

Deplasarea pe curba de indiferenţă

Curba de indiferenţă

Figura 4.7 Relaţia dintre curba de indiferenţă şiRMS

Pentru a menţine acelaşi nivel de satisfacţie, cantităţi tot mai mici dintr-o marfă vor fi sacrificate pentru a obţine creşteri succesive şi egale ale consumului celeilalte mărfi (numită şi legea tendinţei de reducere a RMS).

Dacă RMS = 1 o marfă se poate substitui complet cu cea de-a doua marfă.

2. RMS are corespondenţă grafică în panta tangentelor duse în diferite puncte ale curbei de indiferenţă (figura 4.8)

x

A

B

y

Curba de indiferenþã

A, B puncte de tangenþã la curba de indiferenþã

Figura 4.8 Punctele de tangenţă la curba de indiferenţă

3. RMS are semnificaţia unor costuri alternative Decizia luată de un consumator de a creşte consumul dintr-o marfă

determină cheltuieli, ca urmare a renunţării la o anumită cantitate din cealaltă marfă.

Page 11: actiuni si decizii specifice modelului de comportamnet al consumatorului

Acţiuni şi decizii specifice modelului de comportament al consumatorului

4. RMS reflectă: • la câte unităţi dintr-o marfă trebuie să se renunţe, atunci când se

doreşte un consum suplimentar dintr-o altă marfă; • de câte ori este mai scumpă o marfă oarecare decât marfa cu care

se substituie; • care este preţul relativ al mărfii substituite.

Exemplu:

Pentru un consumator s-au calculat experimental următoarele combinaţii cu aceeaşi valoare a satisfacţiei la două mărfuri x şi y:

Combinaţii Combinaţii cu aceeaşi valoare a satisfacţiei pentru de consum Marfa x Marfa y

A 2 13 B 3 6 C 4 4,5 D 5 3,5 E 6 3 F 7 2,7

Graficul din figura 4.9 arată descreşterea curbei de indiferenţă pe

măsură ce se schimbă combinaţiile dintre cele două mărfuri x şi y, consumatorul renunţă din ce în ce mai puţin din marfa y pentru achiziţionarea unui surplus din marfa x.

Page 12: actiuni si decizii specifice modelului de comportamnet al consumatorului

Teorie şi practică în microeconomie

x

B

G

A14

12

10

8

6

4

2 FE

D

C

10 2 3 4 5 6 7

y

B

Figura 4.9 Descreşterea curbei de indiferenţă

Orice combinaţie situată în zona NE sau SV a curbei de indiferenţă reprezintă un alt nivel de satisfacţie (superior sau inferior).

Astfel, un punct G, în care x = 3 şi y = 10, reprezintă în graficul din figura 4.9 un nivel superior de satisfacţie care se găseşte pe o altă curbă de indiferenţă.

Rata marginală de substituire între mărfuri (RMS) pentru toate combinaţiile (de la A la E) de înlocuire a mărfii y pentru o unitate suplimentară din marfa x (începând de la 7 pentru combinaţia AB la 0,3 pentru combinaţia EF) este prezentată în tabelul următor:

Combinaţii cu aceeaşi valoare a

satisfacţiei Combinaţii de consum x y

RMS =- y

x

A 2 13 - B 3 6 7 C 4 4,5 1,5 D 5 3,5 1,0 E 6 3 0,5 F 7 2,7 0,3

Pentru RMS = 1 (combinaţia CD) o marfă se poate substitui complet

cu cealaltă.

Page 13: actiuni si decizii specifice modelului de comportamnet al consumatorului

Acţiuni şi decizii specifice modelului de comportament al consumatorului

4.4 Linia bugetului şi decizia optimă a consumatorului

Linia bugetului (numită şi linia veniturilor sau linia preţurilor) reprezintă totalitatea combinaţiilor dintre două mărfuri (sau pachet de mărfuri) care au preţuri bine determinate şi pe care consumatorul doreşte să le achiziţioneze cheltuind în totalitate veniturile de care dispune. Grafic, linia bugetului este dreapta care uneşte două puncte situate într-un spaţiu bidimensional pe axele Ox şi Oy (figura 4.10).

X

Figura 4.10 Linia bugetului

Pentru trasarea liniei bugetului este necesară stabilirea ecuaţiei liniei bugetului.

În acest sens se procedează astfel: Presupunem că un consumator dispune de un anumit nivel al

veniturilor R pe care doreşte să-l folosească în totalitate numai pentru procurarea mărfurilor x şi y (ce formează pachetul de consum) ale căror preţuri Px şi Py sunt date.

Relaţia dintre componentele menţionate (R = venituri, x = unităţi din

Page 14: actiuni si decizii specifice modelului de comportamnet al consumatorului

Teorie şi practică în microeconomie

marfa x, Px = preţul mărfii x, y = unitatea din marfa y, Py = preţul mărfii y) este următoarea:

xPx + yPy = R (1)

Pe baza relaţiei (1) se poate stabili ecuaţia liniei bugetului:

PyRx

PyPx - =Y +

(2)

(formă determinată a ecuaţiei unei drepte Y = ax +b)

Trebuie subliniat că din relaţia (1) se poate determina şi formula de stabilire a lui x în funcţie de y:

PxRy

PxPy - =X +

(3)

Linia bugetului (figura 4.11) uneşte cele două extremităţi ale axelor Ox şi Oy obţinute din cele două expresii (2) şi (3) pentru x = 0 şi respectiv y = 0

Y =RPy

şi X =RPx

unde elementele prezentate au aceeaşi semnificaţie ca în expresiile (1), (2) şi (3).

Page 15: actiuni si decizii specifice modelului de comportamnet al consumatorului

Acţiuni şi decizii specifice modelului de comportament al consumatorului

0

C

A (0, )

Y

B ( , 0 ) x

R

R

__

__

Py

Px

D

G

T

H

Figura 4.11 Variaţia liniei bugetului

Panta (înclinaţia) liniei bugetului este determinată de raportul

preţurilor (-PyPx ) şi exprimă din punct de vedere economic cu cât se poate

substitui o marfă x cu o altă marfă y. Linia bugetului îşi poate schimba poziţia, ca urmare a variaţiei

venitului consumatorului sau a nivelului preţurilor (dreapta CD din figura 4.11).

În punctele A şi B (figura 4.11) nu există nici o combinaţie între cele două mărfuri x şi y şi, ca atare, fie se va procura numai marfa x (în punctul B), fie numai marfa y (în punctul A) folosind în totalitate venitul (R).

Pe segmentul AB se găseşte mulţimea combinaţiilor pe care consumatorul le poate accepta pentru cumpărarea diverselor cantităţi din cele două mărfuri x şi y folosind întregul venit.

Punctele situate sub linia bugetului, cum ar fi, de exemplu, punctul H (figura 4.11), reprezintă combinaţiile între cantităţile celor două mărfuri x şi y, ce au preţurile determinate Px şi Py, care nu depăşesc limitele venitului (disponibilităţilor băneşti). În situaţia aceasta relaţia dintre x, y, Px, Py şi R se prezintă astfel:

xPx + yPy < R

Toate combinaţiile de mărfuri situate deasupra liniei bugetului (cum este punctul G din figura 4.11) depăşesc veniturile consumatorului de

Page 16: actiuni si decizii specifice modelului de comportamnet al consumatorului

Teorie şi practică în microeconomie

procurare a diverselor cantităţi din mărfurile x şi y care-i asigură aceeaşi satisfacţie.

Suprafaţa cuprinsă între linia bugetului şi axele Ox şi Oy reprezintă „zona în care consumatorului îşi poate stabili posibilităţile de consum” (figura 4.11).

Orice schimbare a veniturilor consumatorului determină o nouă linie de buget şi o altă zonă de consum.

Alegerea optimă a combinaţiilor dintre două mărfuri x şi y este în punctul în care curba de indiferenţă este tangentă la linia bugetului (punctul T din figura 4.11). Combinaţiile de mărfuri x şi y care asigură decizia optimă a consumatorului (exprimată, aşa cum s-a menţionat, în punctul de tangenţă al curbei de indiferenţă la linia bugetului) este influenţată de următoarele criterii:

• criteriul utilităţii bazat pe factorii endogeni din modelul de comportament al consumatorului (structura de preferinţe şi tendinţa maximizării satisfacţiei totale urmărită prin consum);

• criteriul comercial fundamentat pe factorii exogeni din modelul de comportament al consumatorului (veniturile consumatorului şi preţurile practicate pe piaţă).

În punctul de tangenţă criteriile utilităţii şi comercial asigură luarea aceleiaşi decizii, iar combinaţia de mărfuri selectată este echilibrată (deci optimă).

O combinaţie de mărfuri (pachet de mărfuri) reprezentată printr-o curbă de indiferenţă situată deasupra sau sub linia bugetului înseamnă depăşirea sau folosirea necorespunzătoare a veniturilor consumatorului.

Exemplu:

O persoană are un venit R şi un consum format din două mărfuri x şi y care au preţurile Px şi Py.

Se cere: a) Să se reprezinte linia bugetului când R=32, Px = 4, Py = 8. Să se

arate pe grafic (figura 4.12.) zona în care persoana îşi poate stabili consumul.

b) Să se scrie ecuaţia liniei bugetului pentru valorile numerice de la punctul a). Să se explice semnificaţia economică a pantei liniei bugetului.

c) Să se reprezinte grafic linia bugetului când Px creşte la 8 şi apoi scade la 2 şi să se menţioneze pe grafic posibilităţile de alegere ale persoanei în acest caz (Py rămâne cu valoarea de la punctul a).

Page 17: actiuni si decizii specifice modelului de comportamnet al consumatorului

Acţiuni şi decizii specifice modelului de comportament al consumatorului

Rezolvare:

a) Pentru R = 32, Px = şi Py =8 şi ţinând seama de relaţia: xPx +yPy = R

numărul maxim de unităţi de marfă (x, y) ce se pot cumpăra sunt: - pentru Px = 4 şi R = 32 (iar Py = 0), x = 8; - pentru Py = 8 şi R = 32 (iar Py = 0); y =4. Pornind de la valorile maxime ale cantităţii (x = 8 şi y = 4), graficul

liniei bugetului este prezentat în figura 4.12.

12

4

3

0C B D

y

A

Zonele în care persoana î i poatestabili consumul (OAB, OAC, OAD)

ş

B

x

Figura 4.12 Exemplificare linia bugetului

AB = linia bugetului pentru Px = 4, Py = 8 şi R = 32 AC = linia bugetului pentru Px = 8, Py = 8 şi R = 32 AD = linia bugetului pentru Px = 2, Py = 8 şi R = 32

b) Ecuaţia liniei bugetului (AB din figura 4.12) este:

PyR

⋅PyPx=y

care pe baza datelor de la punctul a) devine: y = 0,5x + y.

Panta liniei bugetului = − = − = −Px

Py

4

8

1

2

Page 18: actiuni si decizii specifice modelului de comportamnet al consumatorului

Teorie şi practică în microeconomie

care exprimă faptul că o unitate din marfa x se poate substitui cu două unităţi din marfa y (numită şi semnificaţia economică a pantei liniei bugetului).

c) Pentru Px = 8, Py = 8 şi R = 32 din relaţia xPx+yPy = R rezultă ca valori maxime x = 4 (în acest caz y = 0) şi y = 4 (în acest caz x = 0).

Linia bugetului este reprezentată în figura 4.12 prin segmentul AC iar zona în care persoana îşi poate stabili consumul (OAC) este mai redusă decât în prima situaţie (OAB).

Pentru Px = 2, Py = 8 şi R = 32 conform relaţiei xPx + yPy = R rezultă ca valori maxime pentru cantitate x = 16 (în acest caz y = 0) şi y = 4 (în acest caz x = 0).

Linia bugetului reprezentată de dreapta AD (figura 4.12) măreşte zona în care persoana îşi poate stabili combinaţiile de substituire între mărfurile x şi y (OAD din figura 4.12).

4.5 Efectul de substituire şi efectul de venit

Combinaţiile dintre mărfurile pe care consumatorul le poate achiziţiona în funcţie de venit şi preţ exprimă două fenomene care se pot manifesta individual sau în comun şi anume:

- efectul de substituire; - efectul de venit. Efectul de substituire (sau de substituţie) este determinat de

variaţiile preţului uneia din cele două mărfuri ce fac obiectul consumului în condiţiile în care preţul celeilalte mărfi rămâne constant.

Efectul de substituire determină schimbarea liniei bugetului şi a combinaţiei ce constituie decizia optimă a consumatorului, deşi preferinţele acestuia rămân neschimbate şi sunt incluse pe aceeaşi curbă de indiferenţă (figura 4.13).

Page 19: actiuni si decizii specifice modelului de comportamnet al consumatorului

Acţiuni şi decizii specifice modelului de comportament al consumatorului

T2

T1

A1

Can

titat

e di

n m

arfa

y

A2

Figura 4.13 Efectul de substituire

Dacă preţul mărfii x creşte (figura 4.13), linia bugetului îşi modifică poziţia de la Al la A2, iar combinaţia optimă de consum se va deplasa pe curba de indiferenţă de la punctul T1 la T2. În acest caz, consumatorul, pentru a-şi menţine nivelul de satisfacţie, trebuie să renunţe la o parte din consumul mărfii x care a devenit, prin modificarea preţului, mai scumpă.

Efectul de venit se caracterizează prin translaţia liniei bugetului ca urmare a modificării veniturilor consumatorului în condiţiile menţinerii preţurilor mărfurilor (figura 4.14).

C

K2

T2T1

K1A

DBx2x1

y1

y2

Y

x

Figura 4.14 Efectul de venit

Prin modificarea veniturilor, linia bugetului AB (figura 4.14) se

deplasează spre dreapta în poziţia CD. Ca urmare, noului punct de optim

Page 20: actiuni si decizii specifice modelului de comportamnet al consumatorului

Teorie şi practică în microeconomie

(T2), care se găseşte la intersecţia curbei de indiferenţă K2 cu linia bugetului CD, îi corespunde o combinaţie de mărfuri (x2, y2) în cantităţi mai mari decât în situaţia liniei bugetului AB.

Linia care uneşte punctele optime T1 şi T2 (figura 4.14) de pe liniile bugetului AB şi CD aflate în tangenţă cu ambele curbe de indiferenţă se numeşte linia de expansiune a veniturilor.

În situaţia reală de pe piaţă, efectele de substituire şi de venit se pot suprapune prin variaţii simultane de preţ şi de venit (figura 4.15).

y

K1

T1

T3

I1 I3 I2

T2

K2

x

Figura 4.15 Linia de expansiune a veniturilor

Iniţial, consumatorul încearcă o substituire între combinaţiile cu acelaşi nivel de satisfacţie (punctele de optim T1 şi T3), iar apoi ţinând seama de situaţia de pe piaţă schimbă nivelul de satisfacţie (de exemplu, de la curba de indiferenţă K1 la curba de indiferenţă K2 din figura 4.15) în funcţie de dinamica veniturilor sale (punctele T3 şi T2 în cazul creşterii veniturilor). În această situaţie se schimbă şi combinaţiile dintre mărfuri.

Exemplele prezentate la efectul de substituire, efectul de venit şi la combinaţia dintre ele (figurile 4.13, 4.14, 4.15) nu reprezintă decât o singură variantă (din fiecare caz în parte) a manifestării celor două fenomene individual sau împreună.

În practică există următoarele variante: a) pentru efectul de substituire:

• Px creşte, Py rămâne nemodificat; • Px scade, Py rămâne nemodificat;

Page 21: actiuni si decizii specifice modelului de comportamnet al consumatorului

Acţiuni şi decizii specifice modelului de comportament al consumatorului

• Px rămâne nemodificat, Py creşte; • Px rămâne nemodificat, Py scade.

(unde: Px = preţul mărfii x, Py = preţul mărfii y).

b) pentru efectul de venit: • venitul (R) creşte; • venitul (R) scade.

c) pentru manifestarea împreună a efectului de substituire şi a

efectului de venit: • Px creşte, Py rămâne nemodificat, R creşte; • Px creşte, Py rămâne nemodificat, R scade; • Px scade, Py rămâne nemodificat, R creşte; • Px scade, Py rămâne nemodificat, R scade; • Px rămâne nemodificat, Py creşte, R creşte; • Px rămâne nemodificat, Py creşte, R scade; • Px rămâne nemodificat, Py scade, R creşte; • Px rămâne nemodificat, Py scade, R scade.

4.6 Relaţia dintre maximizarea utilităţii şi comportamentul consumatorului

Legea cererii se bazează pe o situaţie normală, deoarece un preţ ridicat descurajează consumatorul să cumpere, dimpotrivă un preţ scăzut îl determină să achiziţioneze o cantitate mai mare de mărfuri. Evoluţia curbei cererii (poziţia sau panta curbei) poate fi explicată şi prin manifestarea individuală sau împreună a efectelor de substituire şi de venit.

O altă explicaţie a evoluţiei curbei cererii este faptul că, deşi dorinţele consumatorilor pot fi, în general, insaţiabile, totuşi cantitatea cerută pentru anumite mărfuri poate fi asigurată, deoarece cu cât achiziţionează mai mult dintr-o marfă, cu atât consumatorii vor dori să cumpere, în perioadele următoare, mai puţine cantităţi din marfa respectivă orientându-se spre alte mărfuri substituibile.

Acest lucru poate fi observat cu uşurinţă la mărfurile care sunt cumpărate cu o anumită frecvenţă unde cantitatea achiziţionată în timp nu depăşeşte anumite limite.

O anumită nevoie de consum poate fi satisfăcută prin cumpărarea şi folosirea succesivă de unităţi dintr-o marfă. Important de amintit este că

Page 22: actiuni si decizii specifice modelului de comportamnet al consumatorului

Teorie şi practică în microeconomie

orice marfă care satisface o anumită nevoie de consum are utilitate, noţiune subiectivă şi dificil de măsurat.

Cu toate acestea, în anumite analize la nivel microeconomic se folosesc două forme de exprimare a utilităţii: utilitatea totală (care arată satisfacţia pe care o persoană o poate obţine în urma consumării unor cantităţi dintr-o marfă) şi utilitatea marginală (care reprezintă satisfacţia unei persoane datorită consumului unei unităţi suplimentare dintr-o marfă). De altfel, utilitatea marginală reprezintă schimbările din utilitatea totală ce rezultă din consumul unei unităţi suplimentare din marfa respectivă.

Relaţia dintre utilitatea totală şi utilitatea marginală (exprimate convenţional prin diverse valori denumite unităţi de utilitate sau utili) este reprezentată în figura 4.16 şi a fost determinată cu ajutorul datelor din următorul tabel:

Cantitatea consumată

dintr-o marfă

Utilitatea totală (Ut)

Utilitatea marginală

(Um) 0 0 - 1 10 10 2 18 8 3 24 6 4 28 4 5 30 2 6 30 0 7 28 -2

Notă: Um = 01 UtUt −

Page 23: actiuni si decizii specifice modelului de comportamnet al consumatorului

Acţiuni şi decizii specifice modelului de comportament al consumatorului

-5

0 1 2 3 4 5 67

5

10

15

20

25

30

Cantitate

Utilitate

Utilitate totalã

Utilitate marginalã

Figura 4.16 Evoluţia utilităţilor totale şi marginale

Analizând evoluţia utilităţii totale şi a utilităţii marginale se pot face următoarele observaţii:

• Utilitatea totală atinge nivelul maxim după cea de-a şasea unitate de cantitate consumată, după care descreşte.

• Rata de creştere a utilităţii totale până la nivelul maxim nu este constantă.

• Modificarea utilităţii totale ce se referă la fiecare unitate de cantitate consumată măsoară, prin definiţie, utilitatea marginală.

• Utilitatea marginală este pozitivă, dar descrescătoare până la cea de-a cincia unitate de cantitate consumată, deoarece utilitatea totală creşte, dar cu o rată din ce în ce mai mică.

• Utilitatea marginală este zero la cea de-a şasea unitate de cantitate consumată când, de fapt, utilitatea totală atinge pentru a doua oară acelaşi nivel maxim.

• Începând cu cea de-a şaptea unitate de cantitate consumată utilitatea marginală devine negativă, deoarece utilitatea totală descreşte.

Concluzionând se poate spune că fiecare nouă unitate de cantitate consumată (coloana 1 din tabel) determină cantităţi suplimentare (utilitate marginală) din ce în ce mai reduse, lucru explicabil prin faptul că nevoia de consum a persoanei ajunge la saturaţie.

Page 24: actiuni si decizii specifice modelului de comportamnet al consumatorului

Teorie şi practică în microeconomie

Reducerea utilităţii marginale pe măsură ce cresc unităţile suplimentare dintr-o marfă este cunoscută ca LEGEA DESCREŞTERII UTILITĂŢII MARGINALE.

Conform legii descreşterii utilităţii marginale, consumatorul ajungând la un anumit nivel de satisfacţie nu mai este interesat să cumpere aceeaşi marfă la preţuri mai scăzute deoarece, de fapt, cu diferenţa de preţ poate achiziţiona alte mărfuri având alternative pentru noi utilităţi.

Pentru producători descreşterea utilităţii marginale îi obligă să scadă preţul astfel încât consumatorii să cumpere mai mult dintr-o marfă. Această atitudine arată modificările care pot să apară în curba cererii.

Utilitatea marginală influenţează şi elasticitatea cererii. În acest caz, dacă utilitatea marginală scade pe măsură ce noi unităţi de marfă sunt consumate coeficientul elasticităţii cererii se modifică, iar cererea devine inelastică.

Totodată scăderea utilităţii marginale arată modul cum consumatorii trebuie să-şi schimbe comportamentul alegând din mai multe mărfuri combinaţia considerată că ar putea să-i asigure maximum de utilitate (satisfacţie), însă ţinând seama de influenţa celorlalte elemente ale modelului de comportament al consumatorului: gusturi, preţuri, venituri.

Pentru obţinerea maximizării utilităţii consumatorul trebuie să-şi folosească veniturile, astfel încât pentru o unitate consumată în plus să obţină acelaşi nivel de utilitate (satisfacţie). În microeconomie, această situaţie reprezintă REGULA MAXIMIZĂRII UTILITĂŢII care respectată înseamnă aplicarea corectă a modelului de comportament al consumatorului.

Presupunem că un consumator încearcă să stabilească o combinaţie de cantităţi din două produse A şi B, care ar putea să fie comparată cu venitul său zilnic de 10 uv (uv = unităţi valorice), astfel încât să-şi asigure maximizarea utilităţii (satisfacţiei). Preţurile celor două produse sunt: Pa = 1 uv şi Pb = 2 uv.

În tabelul următor sunt prezentate preferinţele consumatorului pentru cele două produse A şi B exprimate prin utilitatea marginală pe total produs şi pe uv (unitate valorică) cheltuită.

Page 25: actiuni si decizii specifice modelului de comportamnet al consumatorului

Acţiuni şi decizii specifice modelului de comportament al consumatorului

Unităţi

consumate UMa UMa pe uv cheltuită UM UMb pe uv

cheltuită 1 2 3 4 5 1 11 11 24 12 2 10 10 20 10 3 8 8 18 9 4 7 7 16 8 5 6 6 12 6 6 4 4 6 3 7 3 3 4 2 Notă: UMa şi UMb utilitatea marginală a produselor A şi B Datele prezentate în tabel scot în evidenţă următoarele aspecte: • Legea descreşterii utilităţii marginale începe să se manifeste odată

cu prima unitate consumată din fiecare produs. • Preferinţele consumatorului sunt influenţate atât de utilitatea

suplimentară obţinută cu fiecare unitate consumată din produsele A şi B, cât şi de uv (unitatea valorică) pe care trebuie să o cheltuiască din respectivele produse având în vedere preţul corespunzător şi venitul de care dispune.

• Coloanele 3 şi 5 arată că la început consumatorul ar trebui să cumpere o unitate din produsul B, deoarece acesta asigură o unitate marginală pe uv cheltuită mai mare decât produsul A (12 în loc de 11). În acest caz, el cheltuieşte 2 uv din venitul aflat la dispoziţie.

În faţa unei noi decizii de cumpărare, consumatorul poate achiziţiona o unitate din produsul A şi a doua unitate din produsul B, starea de indiferenţă fiind determinată de faptul că ambele produse îi asigură acelaşi nivel de utilitate marginală pe unitatea valorică (10 utilităţi).

Până în acest moment, consumatorul a cheltuit din venitul disponibil 5 uv (2 produse ∗B 2 uv + 1 produs ∗B 1 uv).

La a treia variantă de unitate consumată persoana poate achiziţiona o unitate din produsul B, care are utilitatea marginală pe unitatea cheltuită mai mare decât în cazul produsului B (9 faţă de 8). Din venitul existent consumatorul a mai rămas cu 3 uv cu ajutorul cărora poate achiziţiona încă un produs A şi un produs B, iar la a patra variantă de unitate consumată există acelaşi nivel al utilităţii marginale pe uv cheltuită.

Page 26: actiuni si decizii specifice modelului de comportamnet al consumatorului

Teorie şi practică în microeconomie

Deci, cele 10 uv ale venitului au fost cheltuite astfel:

2 produse A ∗1 uv + 4 produse B ∗2 uv = 10 uv Acest exemplu arată că pentru respectarea regulii maximizării

utilităţii se impune respectarea următoarei egalităţii:

PbUMb

PaUMa

=

cu condiţia epuizării de către consumator a întregului venit disponibil.

Asigurarea maximizării utilităţii este valabilă atunci când consumatorul îşi alocă venitul disponibil până când ultima unitate valorică cheltuită pentru mărfurile achiziţionate produce aceeaşi utilitate marginală.

De asemenea, efectele de substituire şi de venit pot fi explicate prin raportarea la regula maximizării utilităţii.

Pornind de la datele din exemplul anterior să presupunem că singura modificare este scăderea preţului la produsul B de la 2 la 1 uv (uv = unitate valorică). Ca urmare, coloana 5 prezintă următoarele valori: 24, 10, 18, 16, 12, 6, 4.

Relaţia dintre efectul de substituire şi regula maximizării utilităţii se explică în felul următor:

Înainte de reducerea preţului la produsul B starea de echilibru a utilităţilor marginale era pentru două unităţi achiziţionate din produsul A şi patru unităţi din produsul B:

PbUMb

PaUMa

=

=

216

18

După reducerea preţului pentru produsul B de la 2 la 1 uv, în

situaţia de mai sus se înregistrează raportul:

PbUMb

PaUMa

<

<

116

18

Ultima unitate valorică (uv) cheltuită pentru achiziţionarea

produsului B determină mai multă utilitate (16) decât ultima unitate valorică cheltuită pentru achiziţionarea unei unităţi din produsul A (8). Acest lucru arată că, pentru a asigura un alt echilibru, trebuie inversate cheltuielile de la

Page 27: actiuni si decizii specifice modelului de comportamnet al consumatorului

Acţiuni şi decizii specifice modelului de comportament al consumatorului

B la A, adică o înlocuire a produsului B (al cărui preţ s-a redus) cu mai multe unităţi din produsul A.

În ceea ce priveşte efectul de venit reducerea preţului la produsul B determină o altă formă de utilizare a venitului de către consumator. La un preţ de 1uv a produsului B ar trebui să cheltuiască 6 uv în loc de 10 uv la aceeaşi combinaţie a cantităţilor cumpărate din cele două produse.

(2 produse A ∗1 uv + 4 produse B ∗1 uv = 6 uv).

Restul de 4 uv din venit le poate folosi pentru a cumpăra mai mult din produsul A, produsul B sau mai mult din ambele produse.

4.7 Factorii de influenţă asupra comportamentului consumatorului

Comportamentul consumatorului care se exprimă, aşa cum s-a

menţionat, printr-o serie de acţiuni şi cuprinde ca elemente: satisfacţia (utilitatea), preferinţele, veniturile şi preţurile mărfurilor este influenţat direct sau indirect de manifestarea unor factori care pentru management au importanţă în procesele decizionale privind producţia şi distribuţia produselor sau prestarea serviciilor. De natură exogenă sau endogenă factorii de influenţă asupra comportamentului consumatorilor se pot cuprinde în câteva categorii tipologice:

• factori demografici; • factori economici; • factori psihologici.

a) Factorii demografici au impact direct sau indirect asupra

formării şi manifestării comportamentului consumatorilor fie că se referă la persoane fizice, fie că au în vedere nivelul agregat al acestora: familiile/gospodăriile.

Astfel, se pot menţiona: 1) la nivel individual: • grupa de vârstă; • nivelul de instruire; • ocupaţia; • distribuţia după sex; • domiciliul urban sau rural; • zona geografică/istorică a domiciliului;

Page 28: actiuni si decizii specifice modelului de comportamnet al consumatorului

Teorie şi practică în microeconomie

• nivelul veniturilor. 2) la nivelul familiei/gospodăriei: • mărimea familiei/gospodăriei; • structura după sex şi vârstă a familiei/gospodăriei; • mărimea/categoria (municipiu, oraş, etc.) a localităţii de

domiciliu; • zona geografică/istorică de domiciliu; veniturile

familiei/gospodăriei. b) Factorii economici pot fi direct observabili şi acţionează pe orice

piaţă şi în legătură cu orice categorie de consumatori. În categoria factorilor economici se pot include: • preţurile produselor/serviciilor; • salariul mediu la nivelul economiei naţionale; • veniturile populaţiei şi structura acestuia pe surse de provenienţă; • cheltuielile populaţiei şi structura acestora pe destinaţii; • nivelul/valoarea consumului de produse şi servicii; • rata inflaţiei; • numărul produselor de folosinţă îndelungată cumpărate într-o

anumită perioadă de timp. Dacă ne referim la consumatori persoane juridice (organizaţii)

factorii economici ţin seama de caracteristicile acestora şi se referă la: nivelul resurselor financiare existente, costurile de producţie, nivelul dotării tehnice, experienţa şi nivelul de pregătire profesională a personalului, preţul produselor ce urmează a fi vândute (dacă este vorba de factori de influenţă interni) sau la: numărul de pieţe şi puterea de manifestare a organizaţiilor în aceste pieţe, preţul produselor şi al factorilor de producţie, rata inflaţiei, reglementările normative, oferta de produse şi tehnologii (când factorii de influenţă sunt la nivelul sistemului economico-social naţional).

c) Factorii psihologici explică comportamentul de cumpărare şi de

consum al persoanelor şi cuprind: percepţia, învăţarea, personalitatea, motivaţia.

Percepţia se referă la procesul de recepţionare, selectare, organizare şi interpretare a informaţiilor provenite din mediul înconjurător privind produsele/serviciile şi cărora consumatorul le dă o anumită semnificaţie care stă la baza atitudinilor faţă de produs/servicii şi a motivelor de cumpărare sau nu a acestuia.

Page 29: actiuni si decizii specifice modelului de comportamnet al consumatorului

Acţiuni şi decizii specifice modelului de comportament al consumatorului

Învăţarea reprezintă însuşirea informaţiilor prin modul de utilizare sau de achiziţionare a produsului/serviciului rezultat din repetarea actului comportamental şi a mesajelor promoţionale.

Personalitatea exprimă acele trăsături ale unui consumator care fac ca acesta să aibă un comportament distinct de cumpărare şi consum, în comparaţie cu alţi consumatori.

Motivaţia presupune că manifestările comportamentale ale unei persoane în procesul de cumpărare şi consum al produselor/serviciilor sunt generate de necesitatea satisfacerii unei anumite nevoi sociale, fizice, biologice.

Cele trei categorii de factori de influenţă (demografici, economici, psihologici) sunt în interdependenţă ceea ce exprimă complexitatea comportamentului consumatorilor în achiziţionarea de produse/servicii.

Rezumat

Comportamentul consumatorului se poate analiza pe baza unui model care cuprinde o serie de elemente ce se pot interconecta: reprezentarea şi analiza preferinţelor consumatorului, rata marginală, linia bugetului, decizia optimă a consumatorului, efectul de substituire şi efectul de venit.

Reprezentarea şi analiza preferinţelor consumatorului se exprimă cu ajutorul curbei de interferenţă, care reprezintă ansamblul de mărfuri (numite şi pachet de mărfuri) ce-i permit consumatorului (persoană fizică sau organizaţie) să obţină acelaşi nivel de satisfacţie prin achiziţionarea lor. Pentru alegerea combinaţiilor de mărfuri (indiferent de opţiune) consumatorul dispune de un anumit venit.

Pentru un consumator pot exista mai multe niveluri de satisfacţie, care corespund la tot atâtea curbe de indiferenţă; combinaţiile de mărfuri fiind, în acest caz, influenţate nu numai de venit, dar şi de preţ, preferinţe, satisfacţie.

Rata marginală de substituire arată câte unităţi suplimentare dintr-o marfă sunt necesare pentru a înlocui o altă marfă, astfel încât satisfacţia consumatorului (numită şi utilitate totală) să rămână neschimbată, ea completând în acest fel analiza curbei de indiferenţă.

Toate combinaţiile dintre două mărfuri pe care un consumator le poate achiziţiona folosind în întregime venitul de care dispune formează linia bugetului, o altă componentă a modelului de comportament al consumatorului. Legătura dintre curba de indiferenţă şi linia bugetului este

Page 30: actiuni si decizii specifice modelului de comportamnet al consumatorului

Teorie şi practică în microeconomie

exprimată în punctul de tangenţă al celor două concepte. Acest punct este, de fapt, decizia optimă a consumatorului privind alegerea pachetului de mărfuri dintr-o multitudine de combinaţii.

Pentru alegerea deciziei optime, consumatorul are la dispoziţie două criterii: al utilităţii (bazat pe preferinţe şi satisfacţie) şi cel comercial (determinat de venit şi de preţ).

În selecţia şi analiza combinaţiilor dintre mărfuri apar două fenomene ale modelului de comportament al consumatorului: efectul de substituire şi efectul de venit, care se pot manifesta individual sau împreună, ele direcţionând asupra zonelor de stabilire a consumului, pornind de la preţ, cantitate şi venit, şi deci de selecţie a combinaţiei dintre mărfuri.

Studii de caz, probleme, întrebări

1. O persoană are un venit R şi un consum format din două mărfuri A şi B care au preţurile Pa şi Pb.

Să se determine: a) Ecuaţia şi graficul liniei bugetului pentru R = 4 800 uv, Pa = 60

uv şi Pb = 80 uv; b) Zona din graficul de la punctul a în care persoana îşi poate stabili

consumul; c) Modificarea liniei bugetului când Pa creşte la 80 uv şi scade la

40 uv fără ca Pb să-şi modifice valoarea iniţială; d) Zona din grafic în care persoana îşi poate stabili consumul fără să

fie influenţată de schimbările preţului; e) Pentru fiecare situaţie în parte semnificaţia economică a raportului

dintre Pa şi Pb. 2. O persoană cheltuieşte întregul venit pe două mărfuri A şi B. Preferinţele

sunt descrise cu ajutorul unor curbe de indiferenţă. Persoana urmăreşte să-şi maximizeze satisfacţia şi consideră ca fiind stabilite preţurile Pa = 10 uv şi Pb = 5 uv. Venitul persoanei este R = 200 uv, iar consumul său actual cuprinde cantităţile Qa = 10 bucăţi şi Qb = 20 bucăţi.

Se cere: a) Să se stabilească graficul şi ecuaţia liniei bugetului; b) Să se explice de ce consumul actual este cel mai ieftin decât

oricare alt consum care ar da satisfacţii egale la preţurile date, reprezentându-se grafic totodată şi decizia optimă a consumatorului.

Page 31: actiuni si decizii specifice modelului de comportamnet al consumatorului

Acţiuni şi decizii specifice modelului de comportament al consumatorului

3. Pentru un consumator s-au calculat următoarele combinaţii cu aceeaşi valoare a satisfacţiei la două mărfuri A şi B.

Combinaţii cu aceiaşi valoare a satisfacţiei Combinaţii de consum marfa A marfa B

a 4 15 b 5 12 c 6 10,5 d 7 8 e 8 6,5 f 9 4 g 10 2,5

Se cere: a) Să se reprezinte grafic curba de interferenţă ţinând seama de

combinaţiile de consum specificate şi să se explice configuraţia acesteia pornind de la proprietăţile curbelor de indiferenţă.

b) Să se reprezinte pe acelaşi grafic o combinaţie de consum h de coordonate 7 (pentru marfa A) şi 7 (pentru marfa B) şi să se explice dacă sunt încălcate proprietăţile curbelor de indiferenţă.

c) Să se aleagă diverse alte combinaţii de consum care împreună cu situaţia iniţială să asigure pe acelaşi grafic reprezentarea hartei de indiferenţă.

d) Să se reprezinte rata marginală de substituire pentru toate combinaţiile de consum specificate şi să se interpreteze rezultatul.

4. O persoană obţine din consumul unei mărfi A următoarele niveluri ale satisfacţiei exprimate prin utilitatea totală (care cuprinde diverse valori denumite unităţi de utilitate).

Cantitatea consumată

Utilitatea totală (în unităţi de utilitate)

0 0 1 9 2 15 3 23 4 28 5 32 6 40 7 40 8 36

a) Să se exprime grafic utilitatea totală. b) Să se reprezinte pe acelaşi grafic (de la puncul a) utilitatea

marginală şi să explice rezultatul ţinînd seama şi de legea descreşterii utilităţii marginale.

Page 32: actiuni si decizii specifice modelului de comportamnet al consumatorului

Teorie şi practică în microeconomie

5. Să se reprezinte grafic următoarele situaţii ale combinaţiilor dintre efectul de substituire şi efectul de venit pentru două mărfuri A şi B:

a) Pa rămâne nemodificat, Pb creşte, R creşte. b) Pa scade, Pb rămâne nemodificat, R scade. c) Pa rămâne nemodificat, Pb creşte, R creşte. d) Pa creşte, Pb rămâne nemodificat, R scade.

(unde: Pa = preţul mărfii A, Pb = preţul mărfii B, R = venitul consumatorului).

6. În tabelul următor sunt redate pentru diferite niveluri de consum utilitatea (satisfacţia) totală măsurată în unităţi de satisfacţie provenite din consumul mărfurilor A, B, C. Dacă venitul săptămânal al consumatorului este de 52 uv iar preţurile sunt: Pa = 1 uv, Pb = 2 uv, Pc = 4 uv, care combinaţie a celor trei mărfuri va cumpăra consumatorul pentru a-şi mări satisfacţia şi cât de mare va fi aceasta? Motivaţi răspunsul. Marfă Unităţi de satisfacţie (utili)

A 50 120 200 240 258 268 275 280 285 B 100 400 600 700 720 730 738 744 748 C 70 130 180 225 265 300 328 348 360 Nivel deconsum 1 2 3 4 5 6 7 8 9

7. Egalitatea de mai jos arată respectarea regulii maximizării utilităţii:

PbUMb

PaUMa

=

(unde: UMa şi UMb reprezintă utilităţile marginale pentru o unitate cheltuită de consumator, iar Pa şi Pb sunt preţurile produselor A şi B). Să presupunem următoarea situaţie: UMa = 5 (unitate de utilitate cheltuite), UMb = 3, Pa = 3 uv, Pb = 2 uv. Se cere:

a) Să se explice că situaţia menţionată nu corespunde echilibrului consumatorului care trebuie să achiziţioneze cele două mărfuri A şi B (se are în vedere regula maximizării utilităţii).

b) Să se specifice care sunt valorile ce pot fi incluse în egalitatea specificată ţinând seama că venitul consumatorului este de 18 uv.

c) Construiţi un tabel care pornind de la situaţia specificată să arate relaţia dintre utilitatea totală şi utilitatea marginală.

8. Pornind de la conţinutul modelului de comportament al consumatorului să se explice următoarele afirmaţii:

Page 33: actiuni si decizii specifice modelului de comportamnet al consumatorului

Acţiuni şi decizii specifice modelului de comportament al consumatorului

a) Comportamentul consumatorului poate fi definit prin deciziile şi acţiunile persoanelor implicate în procesul de cumpărare şi de utilizare a produsului.

b) Consumatorul alege şi achiziţionează un produs din următoarele motive: are nevoie de acest produs; îi place confortul pe care produsul îl oferă; crede că prin cumpărarea unui produs creşte gradul de bunăstare; îi place să se laude că a cumpărat un produs; l-a cumpărat pentru siguranţa personală.

9. Un consumator doreşte să cumpere cu 7 000 uv bere şi ţigări. Preţul fiecărui produs este de 1 000 uv, iar utilitatea totală se prezintă în tabelul de mai jos:

Unităţi

consumate Ut (bere) Ut (ţigări)

0 0 0 1 10 8 2 14 12 3 16 13 4 17 13 5 17 10

a) Care este utilitatea marginală a fiecărei unităţi consumate? b) Care sunt cantităţile cumpărate din cele două produse? c) Care sunt cantităţile cumpărate dacă preţul la ţigări se dublează?

10. Comentaţi următoarele afirmaţii: a) Curba de indiferenţă indică diferite situaţii de consum care au

egală importanţă pentru consumator, dar nu arată la care combinaţie concretă trebuie să se oprească consumatorul.

b) Scăderea utilităţii marginale, pe măsura creşterii cantităţilor consumate, îl determină pe consumator să fie dispus să plătească un preţ tot mai redus pentru o unitate suplimentară dintr-un produs.