Acesta este poesia prin care marele nostru poetdspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/39507/1/... ·...

12
Latina gintă e Regină* între-ale lumeî ginte mari; Ea portă ; n frunte-o stea divină, Lucind prin timpii seculari. Menirea eî tot înainte Măreţ îndreptă paşii seî, Ea merge 'n capul altor ginte Versând lumină în urma eî. Latina gintă'I o vergină Cu farmec dulce, răpitor; Străinu 'n cale'î se înclină Şi pe genunchi cade cu dor. Frumosă. vie, zîmbitore, Sub cer senin, în aer cald, Ea se oglindă 'n splendid sore, Se scaldă 'n mare de smarald. Latina gintă are parte De-ale pământului comori, Şi mult voios ea le împarte Cu celelalte-a ei surori. Dar e teribilă 'n mânie, Când braţul eî liberator Lovesce ! n cruda tiranie Şi luptă pentru-al eî onor. In diua cea de judecată, Când, faţă 'n cer cu Domnul sfânt, Latina gintă-a fi 'ntrebată: Ce aî făcut p'acest pământ ? Ea va respunde sus şi tare: ,.0! Domne, "n lume cât am stat, -în ochiî seî plini de-admirare ., Pe tine te - am representat!" V. Alecsandri. Acesta este poesia prin care marele nostru poet Vasile Alecsandri a eşit triumfător la concursul ţinut la Montpellier faciă cu numeroşii concurenţi: francezi, italieni, spanioli şi portugezî. Acesta fericită noutate ni-o aduse maî întâiu Diarul „Pressa" din Bucurescî în cuprinsul următor: „Lăsând la o parte, pentru astădî, analisarea ultime- lor scirî telegrafice privitore la situaţiunea politicei inter- naţionale. — consacram, cu preferinţă şi cu o bucuria ne- esprimabile cele d'întâiii colone ale diaruluî nostru unei nouî glorii ce a repurtat naţiunea română, în lupta ce a avut loc pe câmpul literar dela Montpellier, între gemurile poetice ale ginteî latine, pentru premiul conferit de So- cietatea Limb el or R o m a n e autorul celui mai frumos Cânt al Ginteî Latine, care fu Cântul marelui nostru poet Vasile Alecsandri. Societatea Limb el or Romane a anunţat, prin- tr'o programă speciale, pentru Marţea Pascilor din anul curent, ce coincidase cu aniversarea împlinire! a doue mii de anî dela fundarea oraşului Aquae S e x t i a e (Aix en Provence), că va conferi. în şedinţa solemnă a celui d'al douilea concurs al seu trienal, un premiu, consistând într'o mare cupă simbolică de argint, autorului ce va presinta cea maî bună poesia, având de obiect: Cântecul Lati- nului, s'au Cântecul Ginteî Latine. Programul acestui concurs, pe care l'am publicat deja în maî multe rânduri, inspira ideia Bardului eroilor dela Griviţa de a lua parte la lupta gloriosă a gemurilor poetice de viţă latină, şi întindând cordele sublimei sele lire, întonâ, din retrasa sa locuinţă dela MircescI, cel maî melodios I m n al ginteî latine, care răpi admiraţiunea membrilor ce compuneau juriul. Cu cântul seu, poetul Alecsandri probă încă odată omenireî, că naţiunea română a moştenit tote virtuţile şi calităţile ginteî din care descinde, şi că, cu tote că fu isolată la porţile Orientului, dânsa a

Transcript of Acesta este poesia prin care marele nostru poetdspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/39507/1/... ·...

Page 1: Acesta este poesia prin care marele nostru poetdspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/39507/1/... · poetice ale ginteî latine, pentru premiul conferit de So cietatea Limb el or Romane

Latina gintă e Regină* între-ale lumeî ginte mari; Ea portă ;n frunte-o stea divină, Lucind prin timpii seculari. Menirea eî tot înainte Măreţ îndreptă paşii seî, Ea merge 'n capul altor ginte Versând lumină în urma eî.

Latina gintă'I o vergină Cu farmec dulce, răpitor; Străinu 'n cale'î se înclină Şi pe genunchi cade cu dor. Frumosă. vie, zîmbitore, Sub cer senin, în aer cald, Ea se oglindă 'n splendid sore, Se scaldă 'n mare de smarald.

Latina gintă are parte De-ale pământului comori, Şi mult voios ea le împarte Cu celelalte-a ei surori. Dar e teribilă 'n mânie, Când braţul eî liberator Lovesce !n cruda tiranie Şi luptă pentru-al eî onor.

In diua cea de judecată, Când, faţă 'n cer cu Domnul sfânt, Latina gintă-a fi 'ntrebată: Ce aî făcut p'acest pământ ? Ea va respunde sus şi tare: , .0! Domne, "n lume cât am stat, -în ochiî seî plini de-admirare ., Pe tine te - am representat!"

V. Alecsandri.

Acesta este poesia prin care marele nostru poet Vasile Alecsandri a eşit triumfător la concursul ţinut la Montpellier faciă cu numeroşii concurenţi: francezi, italieni, spanioli şi portugezî.

Acesta fericită noutate ni-o aduse maî întâiu Diarul „Pressa" din Bucurescî în cuprinsul următor:

„Lăsând la o parte, pentru astădî, analisarea ultime­lor scirî telegrafice privitore la situaţiunea politicei inter­naţionale. — consacram, cu preferinţă şi cu o bucuria ne-esprimabile cele d'întâiii colone ale diaruluî nostru unei nouî glorii ce a repurtat naţiunea română, în lupta ce a avut loc pe câmpul literar dela Montpellier, între gemurile poetice ale ginteî latine, pentru premiul conferit de So­c ie ta tea L imb el or Romane autorul celui mai frumos Cânt al G in t e î L a t i n e , care fu Cântul marelui nostru poet V a s i l e Alecsandr i .

Soc ie ta tea L imb el or Romane a anunţat, prin­tr'o programă speciale, pentru Marţea Pascilor din anul curent, ce coincidase cu aniversarea împlinire! a doue mii de anî dela fundarea oraşului Aquae Sex t i ae (Aix en Provence), că va conferi. în şedinţa solemnă a celui d'al douilea concurs al seu trienal, un premiu, consistând într'o mare cupă simbolică de argint, autorului ce va presinta cea maî bună poesia, având de obiect: Cântecul Lat i ­nului, s'au Cântecul Gin te î La t ine .

Programul acestui concurs, pe care l'am publicat deja în maî multe rânduri, inspira ideia Bardului eroilor dela Griviţa de a lua parte la lupta gloriosă a gemurilor poetice de viţă latină, şi întindând cordele sublimei sele lire, întonâ, din retrasa sa locuinţă dela MircescI, cel maî melodios I m n al ginteî latine, care răpi admiraţiunea membrilor ce compuneau juriul. Cu cântul seu, poetul Alecsandri probă încă odată omenireî, că naţiunea română a moştenit tote virtuţile şi calităţile ginteî din care descinde, şi că, cu tote că fu isolată la porţile Orientului, dânsa a

Page 2: Acesta este poesia prin care marele nostru poetdspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/39507/1/... · poetice ale ginteî latine, pentru premiul conferit de So cietatea Limb el or Romane

seiut să le conserve intacte, ca să potă da, la ocasiunî, eroi pentru Griviţa şi eroi pentru Montpellier.

Cântul poetului român fu judecat de cătră unanimi­tatea membrilor, caii compuneau juriul concursului, supe­rior cânturilor presintate de cătră poeţii celorlalte naţiuni sorore, care au luat parte la concurs, şi, prin urmare, de­cise ca premiul indicat să fiă conferit poetului român.

D-nul Roqueferriâr anunţa poetului nostru resultatul concursului, prin. următdrea telegramă din 7 (19) ale luneî curente:

„Alecsandr i . „Mirс eşti.

„Juriul, compus de Mistral, Tourtoulon, Quintana, „Obedenaru şi Ascol, Ve conferă, în unanimitate, premiul „Cântecului Latin. Ve aşteptăm. —

(Semnat,) Roquefer r ie r . "

Cu totă dorinţa ce avu poetul nostru de a lua parte la serbările ce au urmat concursului, şi la cari era cu nerăbdare asceptat de cătră cultoriî muselor din celelalte naţiuni si de cătră Soc ie t a t ea L i m b e l o r Romane , d-nul Alecsandri, împedicat de afaceri personale, fu nevoit a declina invitaţiunea.

Abia răspunse însă, mulţămind Soc ie t ă ţ e î L imbe­lor Romane de premiul conferit operei sele, şi priimi o nouă telegramă din partea d-luî A. de Quintana у Combis, care oferise Societăţeî premiul, în coprinderea următore:

„ V a s i l e Alecsand i . „Gara M i r c e ş t î , România.

„Priiiniţî, cu cordialele mele felicitări, u ră r i l e ce „facem pentru România. Domnia-vostră, care sunteţi „un mare poet, bine-voiţî a fi ecoul s impat i i lo r poe­ţ i l o r l a t in i , reuniţi la Montpellier. —

(Semnat,) A l b e r t de Quintana."

La acâstă telegramă, d-nul V. Alecsandri răspunse imediat prin cea următore:

„Domnului de Quintana, P r e ş e d i n t e l e So­c i e t ă ţ e î L i m b e l o r Romane.

„Mon tpe l l i e r . „Raportând preţiosele sele simpatii asupra ţereî mele,

„Societatea Limbelor Romane 'mî-a făcut îndoit de scumpă „pronunţarea sa în favorul meii. Bine-voiţî, vă rog, a fi „interpretul aceluiaşi sentiment pe lângă confraţii mei latini, „şi a priimi personalmente prea sincera mea gratitudine.

„Alecsandr i . " Mulţămind din inimă amicului nostru, care ne-a îm­

părtăşit aceste preţiose documente, pe cari nicî un adeverat român nu le va putea citi fără a simţi o vie şi dulce sa-tisfacţiune a iubireî sale de ţâră, ne abţinem dela orî-ce fel de elogiurî la adresa poetului, care 'şî-a ilustrat ţâra şi pe sine, cântându-şî ilusta sa ginte, convinşi a p r io r i că, orî - ce am dori a dice, nu va putea fi la înălţimea Cânteculu i Gin te î L a t i n e , nicî la înălţimea elocin-ţeî documentelor de maî sus."

Victor Emanoil - Cavur - Lamarmora.') (Estract din istoria misiilor mele polit ice.)

Sunt acum nouă-spre-dece anî, un mare entusiasm înflăcărase inimile Românilor!

Cuvântul magic de unire resuna în tote gurile. Hora unirii se cânta, se dănţuia de poporul întreg, şi fiă-care om îşî uitase nevoile pentru ca să se îngâne voios cu spe-rările unui viitor plin de ademeniri. Eu însumî, părăsind câmpul înflorit al literatureî şi aruncându-mă în torentul ideilor politice, îmî culcasem musa în fundul unuî porto­foliu ministerial şi o acoperisem sărmana! cu un tenc de hârtii oficiale, de memoare, de note consulare ect. ect.

Voturile unanime ale Camerelor din Iaşi şi din Bu­curescî înălţând pe tronurile Moldovei şi Valachieî pe co­lonelul Alecsandu Cuza, noul Domn găsi de cuviinţă a trimite Cabinetelor europene acea memorabilă declaraţie prin care dicea că: „de şi pe tronurile Principatelor unite, „el era gata a depune ambele sale corone pe fruntea unuî „Principe străin, decă marile puteri ar voi să realiseze „dorinţele naţiei române esprimate de divanurile ad-hoc „din anul 1858 u).

Şepte esemplare din acest document istoric fură sub­scrise de Domnitor şi espediate puterilor semnatare trac­tatului de Paris. Măria - Sa îmî făcu onorul a mă număra între persdnele însărcinate de a le duce la destinaţia lor si îmi adresa oficial următorea scrisore:

Domnule Ministru! „Trebuinţa cerend ca să trimitem o personă de în­

credere spre a transmite diverse depeşî importante înal-

' ) Convorbiri literare. ' l ) Acesta epistolă se va publica, împreună cu alte documente

importante în volumul complect al istoriei misiilor mele politice.

„telor curţi ale Francieî, a Mareî Britanie şi a Sardiniei, „am găsit de cuviinţă aţî încredinţa o asemenea misia de­dicată. Făcându-ţî dar cunoscut acesta decisie a nostră, „te rog se te pregăteşti a pleca îndată, după ce vei primi „instrucţiile noste."

Dumnedeu să te ţie în a sa sfântă pază. Alccsandru Ion.

Instrucţiile ce'mî dete Domnitorul se cuprindeau în aceste singure cuvinte ce'mî dise la momentul pornireî mele:

„Du-te şi fă cum te-or povăţui inima şi conştiinţa!" Apoî îmî maî încredinţa două scrisori, una cătră îm­

păratul Napoleon şi alta cătră Contele Valewski, ministrul afacerilor străine a Francieî, pe lângă epistolele adresate contelui Cavur şi lordului Malmersbury.

Astfel dar, înfăşurat în haina seriosă a diplomaţiei, am plecat în misia politică la Paris, la Londra şi la Turin pe la începutul luî Februariu 1859.

Moldova, Galiţia şi o mare parte din Germania erau albe de zăpadă, gerul forte aspru, drumurile troenite, multe poduri dărâmate de sloiuri, calea forte grea sub tote pri­virile, însă avântul patriotic ce'mî aprinsese sufletul făcu să nesocotesc viforiî erniî, să înving tote greutăţile călătoriei şi să sosesc la Paris a şaptea di după plecarea mea din Iaşi.

Aveam mult seriosa şi mult delicata însărcinare de a apăra pe lângă cabinetele Francieî, Englitereî si Sardi­niei actele săvârşite în Moldova şi Valachia la începutul anului 1859, precum alegerea de Domn al colonelului Alecsandru Cuza, în aceste două provincii ect., acte care erau să fiă discutate în viitorele conferinţe din Paris. Misia importantă! răspundere mare şi spăimântătore! . . .

Page 3: Acesta este poesia prin care marele nostru poetdspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/39507/1/... · poetice ale ginteî latine, pentru premiul conferit de So cietatea Limb el or Romane

Eu, un biet ţăran dela Dunăre, aveam a mă găsi în contact cu capacităţile cele maî recunoscute din Europa!

I cu omenii cei mai însemnaţi! . . . Nu dar fără griji mă j întrebam de voiu. putea să mă ridic şi să mă susţin la

înălţimea misiei mele ? . . . însă găseam o îmbărbătare în I tainica şi deplina convingere ce aveam de mult că Dum­

nedeu ţine cu Românii. Şi, în adevăr, reuşind atât în Londra cât şi în Paris

maî pre sus de tote sperările mele, graţia bunătăţii şi mărinimieî împăratului Napoleon, veni rândul să'mî cerc norocul şi la Turin.

i Am plecat deci din Paris cu drumul de fler al Lio-\ nuluî si, multâmită ordinelor marchizului de Vilamarina,

ministrul plenipotenţiar al Sardiniei pe lângă curtea Fran-cieî, am găsit tote înlesnirile în călătoria mea pană la Turin. Vameşii din Savoia m'au lăsat să trec la frontieră fără a cerceta bagajul meu, şi la St. Jean de Norienne, am găsit o caleşcă de curier ce mă aştepta ca să me ducă peste muntele Cenis pană la Suza. Afară de aceste atenţii delicate ale guvernului Piemontez, am fost întâmpinat la Chambery de un magistrat care primise ordin să mă în-tovărăşescă de a lungul Savoeî.

Am sosit la Turin în faptul dileî şi am tras la otelul Trompeta, unde mi se pregătise un frumos apartament, şi am fost acolo întâmpinat de cavalerul Vegezzi Ruscalla ce avuse bunătatea să vie înaintea mea la acea oră matinală. D-nul Ruscalla este unul din acei omeni privilegiaţi a că­ror tinereţe sufletescă se conservă pană la cele maî adâncî bătrâneţe. Deşi perul seu e cărunt, figura sa e vie, in­teligentă, mişcătore ca o figură de june conspirator Italian, că-cî ea esprimă pornirile entusiaste ale iubirii de patria. Filolog erudit, el cunosce maî multe limbi şi literaturile lor. Patriot ardent, el viseză ne-încetat la unirea şi ne­atârnarea Italiei, şi visurile sale se înalţă pană la culmea ideieî de reînviere a întregeî familii latine.

Aceste tendinţe de panlatinism 'Iau îndemnat a studia dialectele tuturor poporelor ce se rudesc cu nemul Italian, în cât astădî el e singurul literator din Italia care să cu-noscă limba, literatura şi aspirările Românilor, el, prin urmare, a şi întreprins nobila misia de a le face cunoscute compatrioţilor săî. Cercetedă tote gazetele, tote publica­ţiile moderne din Italia şi orî în care vei găsi un articol politic seu filologic asupra Principatelor nostre, fii încre­dinţat că e scris de Ruscalla. Noi Românii îî suntem mult datori, şi s'ar cuveni să '1 recunoştem de cetăţen Român, fiind el nu numaî unul din cei maî fierbinţi patrioţi aî Ita­liei dar şi unul din cei maî devotaţi patrioţi aî Românieî.

După o lungă şi interesantă conversaţia asupra în­tâmplărilor din Principate şi din Piemont, amicul meu d-nul Ruscalla, mă lăsa să mă odihnesc, făgăduindu - mî că va înştiinţa pe contele Cavur de sosirea mea şi că va veni maî tărdiu să 'mî anunţe ora audienţei ce mi se va acorda.

Pe la amedî d-nul Vegezzi mă înştiinţa că voiu fi primit chiar în aceiaşi di de d-nul ministru al facerilor

i străine, şi dar mă îndreptai spre aripa Palatului regal în ; care se află tote ministerele. ! Găsii pe Escelenţa-Sa într'un mic cabinet, dinaintea

unuî biuroii încărcat de hârtii, espeduind ordine şi tele­grame în tote unghiurile Italiei. — Cine nu cunoşte astădî

i numele acestui om mare, al acestui ministru care prin ta­lentele sele de administrator, prin tactul său politic, prin

energia sa înţeleptă, prin cunoştinţele sele întinse, prin ştiinţa cumpănirii intereselor Italiei cu ale Europei, a re­uşit a ridica regatul Sardiniei la nivelul staturilor celor marî şi a îndrepta aspirările Italienilor cătră un ţel unic: Neatârnarea şi Unirea Italiei!

Contele Cavur e de stat midlociu şi în puterea vârstei. Figura luî rotundă, albă, puţin colorat pe obraz, se lumi-neză de scânteile ochilor săî albaştri, desi aceştia stau ascunşi din dosul unor ochelari de aur, şi se învioşeză prin farmecul zimbiriî sele fine şi plăcute. Contele mă primi cu o simplitate afectudsă, mă puse lângă densul pe canapea, citi scrisorea Domnescă ce 'î adusesem şi apoî îmî dise:

— V'aşî complimenta bucuros pentru actul patriotic ce aţi desăvârşit în ţâra dumnea - vostră decă n'aşî şti că complimentele sunt de prisos unuî popor ce se simte mân­dru şi fericit de faptele sele. Românii, aceşti fraţi depăr­taţi aî Italienilor, au dat mare probă de patriotism, un esemplu admirabil de Unire pe care noî Italienii suntem gata de a '1 urma.

— „Domnule Conte, răspunsei, decă am isbutit a realiza dorinţa nostră seculară, acesta reuşire o datorim în parte şi Escelenţieî - Vdstre care aţi apărat cu atâta căldură drepturile Principatelor la Congresul din Paris.

— Am făcut, apărându-le, un act potrivit cu convin­gerea mea şi conform intereselor familiei latine, şi voiu continua aceiaşî politică din tote puterile mele. Unirea Principatelor şi consultarea votului poporului este începu­tul uneî ere nouă în sistemul politic al Europei. Ele vor pregăti prin triumful lor unirea tutulor Italienilor într'un singur corp, că-cî astădî nimeni nu se pote împotrivi că faptul minunat ce s'a realisat la polele Carpaţîlor să se realisede şi la polele Alpilor.

—• Cu un rege valoros ca Victor Emanoil şi cu un ministru energic ca contele de Cavur, observai, ce nu pote îndeplini o naţia inteligentă ca naţia italiană!

Contele zimbi şi 'mî adresa o mulţime de întrebări asupra ţereî mele, la care răspunsei cu francheţă fără a ecsalta calităţile şi fără a ascunde defectele nostre, că-cî mi se părea că vorbesc nu cu un străin, ci cu un com­patriot. Apoî rugai pe d-nul ministru să grăbâscă trimi­terea unuî consul Sard în Principate şi să bine-voescă a 'mî înlesni transportul a dece mii de pusei dăruite nouă de împeratul Napoleon. Contele îmi anunţa că a şi numit în postul de representant al Sardiniei pe cavalerul Strambio, şi îmî promise că va pune la cale nolisarea de vase de comerciu pentru transportul armelor la Galaţî.

—• Acum, d-nule Conte, adăogaî, după tote bunătă­ţile ce aţi avut pentru noî, îmî iau libertatea de a vă adresa o întrebare forte seriosă şi de o mare importanţă pentru Principate, la care ve rog să 'mî răspundeţi cate­goric : bine seu rău am face decă am proclama noî înşi-ne Unirea definitivă a Moldovei şi a Valachieî, după ce am ales un singur Domn pentru ele?

Contele îmî răspunse nu, că-cî prin o nouă compli­caţie politică, ar compromite actul alegerii dela al cărui succes atârnă viitorea nostră Unire.

După aceste cuvinte ce se potriveau, cu acele ale luî Napoleon, Contele trimise ca să invite în cabinetul său pe generalul Lamarmora, ministrul de răsboiu, şi mă presentâ Escelenţieî-Sele, anunţându-î tot-odată că aveam misii dela

Page 4: Acesta este poesia prin care marele nostru poetdspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/39507/1/... · poetice ale ginteî latine, pentru premiul conferit de So cietatea Limb el or Romane

lY 468

Prinţul Cuza de a me înfăţişa Regelui. Generalul, înalt de stat, îndestrat cu o figură marţială, se ocupa cu o neîncetată activitate de reorganisarea dsteî în prevederea luptelor viitore pentru independinţa Italiei, şi era cel maî energic aucsi-liar al contelui de Cavur, avend încrederea deplină a riegeluî şi bucurându-se de o mare popularitate ce o dobândise în Criinea. El a fost coman­dantul miceî armate piemonteze care a cooperat la luarea Seva-stopoluluî, împreună cu armatele aliate franceză şi engleză.

Generalul Lamarmora me strînse milităreşte de mână şi me îndemna a merge a doua di la palat, asigurându-me că voiu fi primit îndată de Maiestatea Sa.

— Mâine, dise el, avem consiliu la regele. Găsiţi-ve în salonul adiutantuluî de serviciu când vom eşi dela Maiestatea Sa, şi ve voiu Introduce eu însumi.

— Ve mulţumesc d-nule general de acesta amabilitate, răspunsei, şi tot-odată ve esprim adânca satisfacţia ce simţ de a ve revedea în ajunul marelor evenimente ce se pregătesc.

— A me revedea? întreba generalul cu mirare . . . Unde ne am maî vedut?

în quartierul general al Mareşalului Pelissier.

— Aţi fost în Crimea? „Da, şi am visitat lagărul

artistic al armateî piemonteze. —• La ce epocă? „Căte-va dile în urma luării

Sevastopoluluî. •—• Suntem dar cunoscuţi

vechi... La revedere în curend pe un alt câmp de resboiu mult maî important pentru noî, înse pană atuncî, la revedere la palat.

Mulţămind ambilor miniştri de buna lor primire, me întor-seî la otel unde găsiî pe Cava­lerul Strambio, căruia contele de Cavur pusese însărcinarea de a 'mî înlesni visitarea curiositătilor

1 de la Turin, şi deschiderea lo-gilor ministeriale în teatrurî, ect. — Am făcut împreună o lungă plimbare prin oraş, admirând fisionomiile vesele, vioie si entu-siaste ale generaţiei tinere.

Capitala Piemontului este unul din oraşele cele mai con­siderabile de peste Alpî. Aşedată la polele acestor munţi pe malul stâng al rîuluî Po, ea coprinde o populaţia activă de 180,000 de suflete. Stradele sele sunt drepte, casele înalte, magaziile elegante, înse afară de strada numită Po care este formată de arcade, tote celelalte strade nu aii nicî un sigil particular. Turinul este lipsit de monumente importante în privirea artei, precum le posedă Genova, Florenţa, Veneţia, Fîoma ect., înse el resuflă un aer de libertate ce'î dă

Esposiţia interna

Page 5: Acesta este poesia prin care marele nostru poetdspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/39507/1/... · poetice ale ginteî latine, pentru premiul conferit de So cietatea Limb el or Romane

469

o superioritate mărâţă asupra surorilor luî. Pe pieţe nu se înalţă catedrale monumentale precum Domo la Milan, Santa Măria de Fiore la Florenţa, San Marco la Veneţia, Sau Petro la Roma, ect. dar se ridică statue de eroi — martiri aî libertăţii naţionale. Astfel, pe piaţa Castello, albeşte la sore o statuă de marmură ce represintă, în suve­

nirul nenorocirilor dela 1848, un ostaş piemontez în lupta pentru apărarea Italiei, şi pe piaţa San Cari o, cea mai frumosa şi maî regulată dintre tote, se nalţă statua equestră de bronz a re­gelui Emanoil Filibert, lucrată de vestitul Marochetti; ect.

Palatul regal e o zidire înaltă, lipsită de ori-ce orna­mente architecturale şi ridicată pe fundul pieţei Castello. Apar-

JlUIli 13Ј__^!ЕИ^^Д^ИШИВ| tamentul Regelui se găseşte la al douilea rând unde duce o scară de petră, largă şi mărâţă. Cea dintâiu cameră în care întri e o sală spaţidsă şi destul de golă, ale căreia ferestre dau pe grădina palatului; ea e ocupată de servitori în livrea şi de câţî-va militari de serviciu. Uşa din fund se descside într'o a doua cameră mică şi întunecosă unde stă adiu-tantul însărcinat cu Introducerea persanelor ce au audienţe. Acesta e vecină cu salonul regelui, salon simplu mobilat, îmbrăcat pe pă­reţi cu stofă de mătase vişinie. Un singur obiect de artă ornâză salonul, dar el merită admirarea privitorilor. E un grup de mar­mură albă ce represintă pe tus­trei copiii luî Victor Emanoil ju-cându-se cu un câne de Terre-Neuve.

Nu aşteptaiu mult în camera adiutantuluî, a doua di când me dusei la palat, şi veduî pe mi­niştri care ţinuseră consiliu cu regele. Generalul Lamarmora, zărindu-me, veni să-'mî dea mâna, apoî îmî dise să întru în cabi­netul Maiestăţiî-Sele. Trecui prin salon, şi găsii pe Victor Emanoil în piciore, purtând haine civile de colore negră, înse având un aer mi­litar şi cavaleresc forte imposant.

Regele e nalt, are forme erculane, ochî semeţi şi pătrun-dâtorî şi o figură căreia mustă­ţile sele stufose şi răsucite îî dau un caracter de nobilă şi energică bărbăţia.

Me înclinai respectuos din­aintea Maiestăţiî-Sele.

— Bine aî venit, domnul meu! 'mî dise regele cu glas puternic. Ce face prinţul Cuza? — „Măria-Sa, răspunsei, depune omagele Sale la piciorele tronului Maiestăţii - Vostre şi aşteptă cu încredere

continuarea generoselor simţimânte ale Maiestăţii - Vostre pentru Principatele române.

6 Paris. (Pag. 4 7 o . )

Page 6: Acesta este poesia prin care marele nostru poetdspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/39507/1/... · poetice ale ginteî latine, pentru premiul conferit de So cietatea Limb el or Romane

470

— Are dreptate prinţul, că-cî am stimă şi simpatie pentru naţia română.

— „Naţia română presimte acesta simpatia, Sire, şi priveşte în persona Maiestăţii - Vostre pe şeful familiei la­tine din care face şi ea parte.

— Nu am putut încă face nimica pentru densa, dar am sperare în Dumnedeu şi în poporul Italian că în curând voiu îndeplini ceea-ce părintele meu au cercat la 1848. Atunci am fost nenorociţi, înse nenorocirile nostre au dat un caracter sacru causeî Italiei.

— „Acesta sfântă causă, Sire, va triumfa, credem noî Românii, pentru că are pentru succesul eî spada Maiestăţii - Vostre şi simpatiele naţiei franceze.

— Aî vedut pe împăratul la Paris? întreba Regele, după o scurtă tăcere.

— „Am avut onorul a fi primit de două orî de Maiestatea - Sa, respunseî.

— Credî că Francia va veni în ajutorul Piemontului decă acesta ar începe ostilităţile?

— „Opinia publică, Sire, este pentru participarea Francieî în favorea Italiei.

— Orî cum să fiă, replica Regele, punând o mână în şold, eu nu voiu da înapoi vis-â-vis de Austria; şi chiar de voiu fi părăsit de ajutorul Francieî, voiu ţinea lupta singur cu armata mea. Poporul Sarđ e brav şi deprins cu răsboiul. Am astădî o sută de mii de ostaşî, şi, de va fi nevoe, alţi o sută de mii vor alerga la un semn al meu, ca să ia rând sub stegul patriei.

Rostind aceste cuvinte, figura luî Victor Emanoil se luminase de acea sublimă flacără a entusiasmuluî ce in­

spiră sufletelor viteze simţirea amorului de patrie. în acel moment geniul săii părea că pătrunde misterele viitorului şi a întrevedea realisarea giorioselor aspirărî ale Italiei.

— „Sire! diseî în admirarea ce 'mî inspira Regele, Provedinţa ajută numelor mari. Causa Italiei va triumfa că-cî întrega Italie va răspunde la apelul Maiestăţii-Vostre. Naţia italiană ştie acum unde merge că-cî ea ştie cine o conduce. în scurtul timp de când mă aflu aicea, am ob­servat în fisionomia poporului un aer de convingere şi de hotărîre energică care 'mî probeză că ora luptei a sunat. Tot Italianul astădî pare convins de triumful principiului mântuitor al independinţeî şi pare gata a reîncepe lupta dela 1848 ca să răsbune pe părintele Maiestăţeî-Vostre.

— Aşa este şi aşa va fi! replica regele cu glas răsunător. —

După aceste cuvinte, Victor Emanoil se înformâ de starea spiritelor în Ungaria şi în Principate, apoi mă con-gediâ dicendu - mî:

— Arată complimentele mele afectuose Prinţului Cuza, şi spune'î din parte'mî că tote scalele civile şi militare din regimentul meii sunt deschise pentru Români, care vor fi primiţî ca nişte fraţi!

Mă închinai profund şi eşiî entusiasmat de caracterul eroic al regelui. Cuvintele sele resunară puternic în min­tea mea ca nişte profeţii de mari evenimente. Ce se va întâmpla ore în viitor ? Dumnedeu singur o ştie! Tot ce se pote prevedea este că de se va începe lupta cu Austria, Piemontul, condus de Victor Emanoil, va şti a face minuni de vitejie spre a răsbuna suvenirul amar al catastrofei dela Novară. V. Alecsandri.

E s p o s i ţ i a Esposiţiile sunt arenele, pe care individii seu naţiu­

nile, nouî gladiatori, se ieu la luptă, nobila luptă a spiri­tului. Productele geniului lor stau faţă în faţă, gata a concura prin calitate, felurime, şi micimea preţurilor.

Individii se luptă la e s p o s i ţ i i l e l o c a l e , naţiunile la e spos i ţ i i l e un ive r sa le . Decă cele dintâiu deşteptă emularea în sînul unuia, şi aceluiaşi stat, cele din urmă aţîţă întrecerea cu mult maî considerabilă a naţiunilor seu statelor întregi. Esposiţiile locale îşî restrîng în genere sfera de activitate la o singură specie de producte s. e. esposiţie de agricultură. de horticultura, de industrie ect, Esposiţiile universale îmbrăţişeză tote ramurile activităţii omenescî. Acelea sunt un fel de pregătire, ale acestora. De aceea în esposiţiile universale îşî arată spiritul omenesc, maî mult decât orî unde, puterea luî productivă străor-dinară. Fiă-care stat caută să întrecă pe celălalt, şi, decă este întrecut, să înveţe ceva dela alţii, pentru ca pe viitor cu nouă forţe să-şî elupte palma victoriei. Este lucru fi­resc , că statul, că naţiunea, care va avea producte maî felurite, de calitate maî bună şi maî eftine, îşî câştigă mărire.

Originea esposiţiilor locale este veche ca civilisaţia omului. Se înţelege, că începutul a fost slab, restrîns pe J lângă puţine specii de producte. Artele frumose, care în- i floriau la Grecii antici au pus temeiul acestor lupte nobile ;

ale spiritului omenesc. în timpuri maî nouă tot artele frumose, pictura şi sculptura, şi-au espus maî întâia pro­ductele lor. Cea dintâiu esposiţie de felul acesta o întâlnim ;

din P a r i s . la Louvre în anul 1699. în secolul nostru ele sunt dese, pentru că geniul omenesc a devenit cu mult maî fecund. Tote statele se încercă, prin astfel de esposiţiî, să dea un

I avânt cât se pote de mare tuturor ramurilor activităţii ! omenescî. I Esposiţiile universale au o origine maî nouă. Ca tote

manifestările maî imposante ale putereî spiritului omenesc, ele se nasc în secolul nostru. Londrei îî revine gloria de a fi făcut mal întâia esposiţiî universale internaţionale în 1851 si 1862. Pe urmă veni Parisul în 1855 si 1867. De curând esposiţiile din Viena şi Filadelfia ne arătară desvoltarea străordinarâ. la care a ajuns puterea produc­tivă a secuiului nostru. Minunile lumeî se grămădiau în halele spaţiose şi uimiau ochiul privitorului. Eî bine, aceste două esposiţiî grandiose vor fi încă întrecute prin aceea, pe care ne-o oferă Parisul acum.

Este un fact într'adevăr minunat, ca o naţiune, care maî eri, alaltăerî, condusă de steua fatală a unuî sfincs fără enigmă, apucase pe calea alunecosă a cuceririlor şi ajunsese astfel pe marginea prăpastieî , liberă astădî şi măreţâ în desvoltarea eî repede, să arate poporelor ade­vărata cale a fericirii. Republica a făcut să tacă în sînul eî tote sgomotele resbomice şi, pe când statele monarchiste stau cu arma în mână, ea le învită surîdătore si împodo­bită la o sărbătore de pace. Acesta naţiune atât de cer­cată este un esemplu viu pentru cei ce voi- să înveţe minte din păţania altuia.

Page 7: Acesta este poesia prin care marele nostru poetdspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/39507/1/... · poetice ale ginteî latine, pentru premiul conferit de So cietatea Limb el or Romane

471

„Voi vreţi să întraţî, dice ea, seu chiar aţî întrat în lupte nimicitore pentru o glorie trecetore seu un câştig meschin. Lăsaţi certele şi veniţi mai bine la chîemarea mea prîetinâscă, întraţî într'o luptă, unde nu va curge sânge, unde inimicii îşî vor da mâna pentru a ajunge unul printr'altul pe trepta cea maî înaltă a mărireî."

Aşa vorbesce ea şi poporele îî aprobeză cuvintele cu entusiasm. Poporele nu pot dori resbelul, pe care-1 plătesc cu baniî lor şi cu şiroe de sânge din vinele lor. Poporele sunt tîrîte de nu sciu ce disposiţiî ale diploma­ţiei, de nu sciu ce neînţelegeri ale monarchilor, şi merg de-şî pun singure capetele sub paloşul călăului. Poporele iubesc pacea, iubesc luptele fără versare de sânge, unde cel învins câştigă şi el. De aceea republicile se bat nu­maî când esistenţa le e atacată, fiind-că resbelul trebue cerut de tot poporul pentru ca să se facă.

De acolo entusiasmul, cu care lumea nouă şi veche a răspuns la chîemarea Francieî. Numai Germania, Bra­silia şi România au tăcut din motive, pe care fiă - cine le pote ghîci. Cu tote acestea, decă Germania nu e repre-sentată oficial, numerul esponenţilor eî din iniţiativă pri­vată este încă destul de considerabil. Decă România nu espune nimic, triumful dela Montpellier al bardului dela Mirceştî ţine echilibrul în cumpănă; celebrul Alecsandri triumfă şi cu el România; destulă glorie de odată.

Palatul esposiţieî actuale este zîdit pe câmpul luî Marte şi pe Trocadero, pe amendouî ţermiî Senei (vedî ilustraţiunea de pe pag. 468 şi 469.)

Câmpul luî Marte este un vast spaţiu dreptunghiular la Sud-Ostul Parisului între scola militară şi Sena. Pala­tul din acest loc, anume construit pentru esposiţie şi de­stinat a dispărea împreună cu ea, are o formă dreptun­ghiulară. Faţada principală, întorsă spre Sena, se află pe una din laturile cele mici, în midlocul căreia se deschide Intrarea principală. Iu cele patru colţuri ale dreptunghiu­lui sunt patru pavilone monumentale. O făşie care se în­tinde dela întrarea principală de-alungul palatului paralel cu păreţiî laterali este ocupată de artele frumose ale na­ţiunilor principale. Centrul acestei făşiî şi prin urmare al palatului, e ocupat de pavilionul Parisului, esposiţia particulară oraşului. Dreptunghiul cel mare este astfel des­părţit în altele doue de aceeaşi lungime dar maî înguste. Cel ce întră în palat de pe puntea d'Jena are în drepta secţiunea străină şi în stânga secţiunea francesă. Astfel e în câte-va cuvinte disposiţia generală a palatului de pe câmpul luî Marte.

Palatul de pe Trocadero, pe ţărmul opus al Senei, este tot ce pote cugeta omul maî măreţ şi maî imposant.

I întregul uimesce prin armonia şi frumseţa luî; de aprope se văd pote unele imperfecţiuni în detaiurî, imperfecţiuni

! resultânde din graba, cu care s'aîi înaintat lucrările. El I va rămânea ca un monument comemorativ al acestei săr­

bători mari. Acest palat conţine, afară de diferite săli şi galerii destinate artelor frumose, o sală monstră pentru teatre, spectacule, concerte şi altele. Comunicaţia între

I aceste doue palate se face prin podul d'Jena. ! Esposiţia s'a deschis sărbătoresce în 1 Maiu de ma-I reşalul de Mac-Mahon, preşedintele republiceî. I Pe terasa rotondei palatului Trocadero fusese con-! struit un cort de catifea. cu broderii, ciucuri şi nasturi j de argint pentru preşedintele republiceî. Stegurî tricolore I fâlfâiau de - asupra cortului. Verful palatului şi unghiurile

pavilonelor erau împodobite cu drapelele tuturor naţiunilor.

Parisul îmbrăcase vestmântul de sărbătore. Drapele tricolore acoperiau tote edificiile şi balconele învelite în drapenî gemeau sub greutatea privitorilor. Cu tot timpul nesigur lumea era considerabilă.

La 11 ore şi un cart părăsi mareşalul palatul dela Elysee însoţit de casa sa militară. Ajungând pe tribuna reservată sub cort mareşalul luâ loc, fiind încungiurat de principii străini în mare uniformă, de marii demnitari aî statuluî şi de membrii corpului diplomatic. Mulţimea era enormă şi entusiastă. Cascada din faţa estradei îşî asvâr-lia colonele de apă strălucitore, tote basinurile eraii des­chise. Ministrul de comerciu pronunţa o alocuţiune, la care răspunse mareşalul, şi atuncî ministrul declara espo­siţia deschisă. O întreită salvă de artilerie marcheză acest moment sărbătoresc. Cortegiul pleca spre palatul de pe câmpul luî Marte. Aci trecu preşedintele repede prin o parte a palatului şi eşi pe porta Rapp.

După acesta visitâ se lăsă trecere liberă publicului considerabil, care se îndesuia din tote părţile.

Sera o iluminaţie strălucită umplu Parisul de milione de focuri multicolore; capitala Francieî înota în lumină şi veselie ca un oraş încântat.

Astfel se inaugura acesta minunată esposiţie, care va aduna la sine curioşi şi admiratori din lumea întregă. Dintre tote naţiunile Francia şi Englitera sunt, care se deosebesc printr'o varietate covîrşitore a obîectelor espuse, pe când celelalte state esceleză numaî în unele ramuri ale activităţii omenesc!

Dorini, ca ideia salutară a acestei esposiţiî să delă-tureze sgomotul armelor, să planteze pacea în inimile omenilor, sâ-î aducă la cugete maî bune şi maî prîetiuescî, la muncă pacînică. Atuncî ea-şî va fi ajuns scopul!

Hig iena în Dorinţa omului de a se face mai frumos, decât este,

dateză dela începutul lumeî. Biblia ne spune, că Satana ar fi dis între altele is­

pitind pe ceî dintâiu omenî: „mâncând din pomul oprit ve veţi face maî frumoşi." Acâstă observare este de o filosofia adâncă.

pană în dilele nostre dorinţa frumseţii Cosmetice (midloce de înfrumseţare) de întrebuinţate în tote timpurile pentru a

De atuncî a maî crescut, totfelul au fost

cosmet ice . mări frumseţa omuluî seu a-î acoperi defectele. între alţii Ovid, Juvenal, Marţial dau multe amănunte despre diferite midloce de înfrumseţare şi întrebuinţarea lor la Romani.

Ca tot-dăuna, aşa şi astădî, fiă-care nem are gus­turi deosebite pentru înfrumseţare. Indianul sălbatic se „tatueză" şi se crede frumos cu faţa şi trupul luî împo­dobit de tote colorile curcubeului. Europenul civilisat se pudrăză şi se sulemenesce, ceea ce este maî nobil.

Page 8: Acesta este poesia prin care marele nostru poetdspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/39507/1/... · poetice ale ginteî latine, pentru premiul conferit de So cietatea Limb el or Romane

Orî cum ar fi, întrebuinţarea cosmeticelor a ajuns la ! un grad de desvoltare atât de mare, încât înlăturarea lor

ar produce o catastrofă în comerţ, ba ar fi chiar imposi­bilă, că-cî cumpărătorii ar protesta din tote puterile. Par-fumeria. pomadele, săpunele. o mulţime de feluri de lapte de frumseţe fac astădî parte întregitore din esistinţa unei femeî. Ele sunt trebuinciose pentru vieţa unei femei în grad maî tot aşa de mare, ca mâncarea şi beutură. |

Este dară datoria higieneî să atragă atenţiunea cum- j părătorilor asupra falsificării în cosmetice, şi să condem-

I neze acele midloce de înfrumseţare. care pot fi dăunase sănătăţii. •

Cosmeticele se pot împărţi în maî multe grupe. j Grupa dintâiu o formeză acelea, car nicî după o între­

buinţare esagerată n'ar t rebui să fiă stricăciose. Hi- j giena trebue să alegă între ele cu mare grije, trebue să considereze împregiurările şi locul întrebuinţării, în care un cosmetic e de preferat celuilalt. Aceste cosmetice ne­vinovate în sine aii însă păcatul de a fi forte des falsifi­cate prin substanţe, care atacă sănătatea celui ce le în-trebuinţeză. Falsificarea constă cu deosebire în înlocuirea oţetului de lemn, oţetului de vin şi oleiurilor fine prin

; materii cu mult maî rele. O altă grupă cuprinde cosmeticele. care se între-

buinţezâ local, adică la vătămări seu bole grele. Aici higiena trebue să arate, că unele materii în sine nestri-c ă с i 6 s e pot deveni periculose printr'o întrebuinţare prea îndelungată.

De altă - dată se întrebuinţâză materii o t r ăv ic iose , ca apele de var, sărurile de plumb, argint şi mercur. Vendarea lor nu se pote opri, fiind-că aceste cosmetice au arătat de multe ori proprietăţi vindecătore, dar vendă-toriî ar trebui să indice cel puţin pe etichetă, că sunt periculose.

înainte de a întră în esplicarea influinţeî unora din aceste cosmetice asupra omului, vom spune câte-va cuvinte despre piele şi însemnătatea eî fisiologică pentru corp.

Scopul fisiologic al pielii constă întru a delătura din corp productele schimbării materiilor. Omul are cam 2V„

I milione de ghindurî de suddre, care produc pe fiă-care di cam douî funţî de fluiditate; acesta delătureză produc­tele schimbării de materii; afară de aceea prin activitatea,

j lor maî mare seu maî mică. şi prin aburirea maî mult seu maî puţin violentă a fluidităţii de pe suprafaţă, influ-inţeză ca temperatura sângelui să fiă supusă la oscilări cât se pote de mici, a căror media este 37° C. Când înceteză pielea de a funcţiona în modul acesta, trebue să apară turburârl în sănătate, chiar bole, care, decă se pre­lungesc pot aduce cu sine şi morte. Din acestea se pote vedea cât e de necesar pentru sănătate si vietă ca să se j conserveze activitatea pielei. adică să se încungiure astu­parea porilor prin murdăria. praf, seu unsori, suliman şi altele. Spre scopul acesta sunt forte folositore băile, care astădî din norocire. nu sunt numaî cosmetice. ci chiar o trebuinţă. De aci provine acţiunea bine - făcătore a băilor

! depline asupra sănătoşilor şi bolnavilor, pentru că se înlă-tureză pîedecile mecanice ale secreţiuneî şi prin acesta se reguleză activitatea pielei.

Cosmeticele pielii sunt cele mal numărase şi maî des i', întrebuinţate: higiena le şi dă drept. într'adevăr este de I; lipsă să se conserveze pielea fragedă, mole si elastică, să

se împiedece producerea crepâturelor, să se înlătureze productele secreţiuneî, cu un cuvânt corpul să se conser­veze tot curat, că-cî numaî aşa îşî pote îndeplini pîelea funcţiunile. Acest resultat se pote ajunge numaî prin cos­metice, cu tote că ele promit tot-dăuna maî mult decât ţin şi că şarlatanismul şî-a găsit aici un câmp întins de esploatat.

între aceste midloce sunt maî întâiu aşa numitele „eaux de toilette" (ape de toaletă), soluţiunî de răşini seu balsame. parfumate cu oleiurî şi esenţe eterice. Ele pro­mit multe: înlăturarea tuturor defectelor în colorea pielii, înlăturarea sbârciturilor ect., dar sunt departe de a îm­plini tote. Puterea lor curăţitore este maî mare decât a apelor de fântână şi pe acesta se baseză tot efectul lor favorabil: ele înlătureză uşor productele secreţiuneî, escită în câtva activitatea pîeliî şi astfel îî dă o colore sănătosă. Preparatele, a căror ţîntă este să vindece tot felul de pete de pe faţă conţin maî tote mercur; ele iâu pîelea de pe faţă. prin urmare şi petele. Pentru aceste defecte e maî bine a consulta medicul: el va sci alege între diferitele midloce, care îndeplinesc acest scop: că-cî întrebuinţarea I lor nu este indiferentă.

Alte preparate conţin oţet, de unde se si numesc „vinaigre de toilette" (oţet de toaletă). Acestea nu sunt de recomandat, că - cî săpunul, petrundend în pori, este descompus şi coalgulat prin acid; astfel se formeză acide grase, care căşuneză aprinderi violente şi borboniţe.

„Emulsiunile," seu aşa numitele soiuri de „lapte de frumseţe" sunt, său ar trebui să fiă estrase din oleiurî de plante s. e. laptele de migdale. Ele fac pîelea maî mole si de aceea sunt forte folositore pentru o epidermă aspră. Dar aceste emulsiunî se râncedesc uşor, de aceea trebuesc întrebuinţate îndată după preparare şi nu trebue să se încredă omul în cele grămădite în magazine. Pentru a împiedeca descompunerea oleuluî, adaogă fabricanţii în aceste emulsiunî şi sublimat (composiţie de sulfur şi mer­cur, corp forte otrâvicios), prin care transformă acel pre­parat bun si folositor într'un midloc veninos şi usturăcios. De aceste preparate stricăciose se ţine s. e. „liqueur de Govvland," „emulsion mercurielle de Duncan," „cosmetique de Somerling" ect.

Aşa numitul „lait virginal" (lapte virginal) este o tinctură de benzoe, descompusă în apă, prin care se des­parte răşina şi totul capetă o faţă lăptosă. Acestui pre­parat i se atribue proprietatea, de a alunga petele, pe care însă numaî le acopere dând pîeliî un smalţ subţire. Acestei împregiurărî i se pote mulţămi borboniţele, pe care le produc în faţă aceste „midloce de înfrumseţare" prin comprimarea perspiraţiuneî pîeliî. Altele aşa numite emul­siunî sunt numai micsturî de talc, cositor (zinc) şi repre-sintă adevărate sulimane s. e. l ap t e l e de frumseţe or ienta l , lapte de camfor, la i t antephelique ect.

Un preparat escelent, maî mult o medicină decât un cosmetic, este apa luî Kummerfeld. Acesta este o emul-siune de camfor, care conŢîîiFpîlcrosă. Apa luî Kummer­feld şî-a câştigat, prin vindecarea repede şi sigură a „co­şurilor'' din faţă. un renume universal şi bine meritat.

Acum vom trece la unele cosmetice, care sunt cele maî importante şi maî de lipsă pentru curăţirea pîeliî. Cetitorul va fi ghicit, că vrem să vorbim despre sapune. Aceste cosmetice, care se găsesc în coliba ţăranului ca în J

Page 9: Acesta este poesia prin care marele nostru poetdspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/39507/1/... · poetice ale ginteî latine, pentru premiul conferit de So cietatea Limb el or Romane

473

palatul boeruluî, au formele cele maî felurite. Ele circulă în comerţ târî, moî, fluide şi pulveriforme. Cele tari sunt săpune de natrium (sodium), cele moî de calium (potasium). Cele din urmă aii o influinţă maî tare decât cele dintâiu; pentru proprietatea lor usturăciosă şi forma lor unsurosă nu se întrebuinţeză singure ca midloce de înfrumseţare ci numaî în industrie. Adevăratele săpune de toaletă se for-meză prin amestecarea celor doue specii principale. Cele care se întrebuinţeză cu deosebire pentru faţă nu trebue să conţină un prisos de alcali; acesta arde, îngraşă pielea şi o crăpă.

Puterea curăţitore a săpunelor se baseză pe influinţă lor asupra grăsunelor; pe care le disolvă. Astfel praful, care era reţinut prin grăsime, se delăturâzâ uşor. Tot­deodată pătrunde săpunul în pori, disolvă şi fluidificâ pro­ductele secreţiuneî pielii şi astfel le delătureză forte uşor. Adăogând în săpune petră porosă seu nisip, se împreună cu influinţă chemică şi influinţă curăţitore, prin care efec­tul acestor preparate devine forte energic.

Săpunele fluide conţin de ordinar alcali liber; adesea sunt numaî săpune de natron mestecate cu spirt; de aceea influinţă lor asupra pielii este prea energică, prin urmare stricăciosă.

Prafurile de săpun, întrebuinţate mai cu semă pentru ras, fac forte uşor spumă (zde) multă. Dar aceste săpune sunt maî tot-đeuna falsificate cu praf fin de ta lc seu a labas t ru (un soiu de ghips) pană la 40 percente. De aceea întrebuinţarea lor nu e de recomandat.

Tote săpunele maî fine se prepară din cele ordinare, care se amestecă, se coloreză şi se parfumâză. Pentru prepararea săpunelor de toaletă se întrebuinţeză maî cu semă săpunul alb de natron, care fiind prea vertos se împreună cu sorte maî moî în proporţiunî schimbăcidse. Astfel săpunul de migdale este un amestec de săpun alb, săpun de oleiu şi săpun de cocos cu oleiu de migdale, adesea parfumat cu nitrobenzinâ; întrebuinţarea luî maî îndelungată crăpă pielea.

Săpunele transparente, care pentru forma lor elegantă sunt forte căutate, nu se deosebesc de celelalte în com-posiţia lor. Ele se forme'ză disolvend fabricatele ordinare în alcool şi lăsând apoî să se evaporeze acesta cu încetul. După depărtarea alcoolului rămâne o massă transparentă, care cu timpul se învertoşeză şi se sventă. Adăogând glicerin la acesta massă, căpătăm escelentul săpun de gli-cerin, care îmoe pielea şi este forte acomodat scopului.

Cât despre săpunele medicale, ele trebuesc între­buinţate numai la sfatul medicilor. Aceste săpune dau servicii bune încontra unor bole de piele, cum e s. e. să­punul de puciosă pentru coşuri, săpunul de gudron pentru dartre. La întrebuinţarea lor trebue să se lase ca spuma să se usuce pe partea bolnavă şi numai după cât-va timp să se spele. Din nenorocire aceste preparate încă sunt forte adesea producte ale înşelăciune! şi ale şarlatanismu-luî; n'avem nicî o garanţia, că materiile amintite se află într'adevăr în ele.

Cu întrebuinţarea săpunelor este împreunată şi între­buinţarea „pudrei." Adesea este bine, după ce s'a spălat cine-va cu săpun, să pudreze partea udă, cu deosebire faţa. Pudra are proprietatea de a atrage apa, şi împie­decă crăparea pielii încă umede, cu "deosebire erna. Cea maî mică părticică de umedela o absorbe pudra şi lasă o

suprafaţă deplin sventată. Aşa numita „poudre de riz" (praf de urez) este un amestec de diferite substanţe, care conţin scrobâlă, şi de rădăcini de viorea reduse în praf, parfumate cu uleiu de rose seu altele. Pudra cea maî fină este scrobela de urez, care însă se găsesce rar în comerţ nefalsificatâ. Talc, cretă, bismut şi altele se adaogă maî cu semă la „adevărata poudră de urez" (veritable pou­dre de riz) pană la 50 de procente; prin aceste substanţe se măresce proprietatea hygroscopică1), pe care praful de urez singur nu o posedă într'un grad mare.

Aşadarâ aceste preparate sunt folositore numaî întru atâta, că delătureză, cât se pote, totă umedela din faţă, ceea ce este adesea de lipsă pentru o piele fragedă, pen­tru a o împiedeca de a crepa. Decă pudra stă maî multă vreme pe piele, astupă porii, ceea-ce trebue încungiurat. Câte odată se recomandă pudra ca profilacticum în contra petelor de vâră, deore - ce ea absorbe sudorea şi slăbesce, prin colorea eî, influinţă lumineî solare asupra pielii. Un văl alb face în caşul acesta acelaşi serviciu şi sfătuim pe orî-care diimnă espusă a căpăta vara uşor pete, să porte un astfel de văl.

Atâta despre pudră, care după cum se vede nu este atât de periculosă, cum îşi închipuesc unii, dar care trebue întrebuinţată cu ore-care precauţiune pentru a nu fi stri­căciosă. Pentru a limpedi lucrul în privinţa acestui cos­metic, care este de obşte întrebuinţat de domne, repetăm, că totă bine-facerea luî constă întru a sventa pielea. Dar recomandăm, ca să nu se lase cu nicî un preţ pe faţă, pentru a nu astupa porii, ceea ce ar fi o causă de bole. Domnele, care se tem de pete de vară, să porte un văl alb când es în sore.

Acum vom trece la o specia de cosmetice, care sunt absolut de condemnat şi care cu tote acestea află o între­buinţare destul de desâ. Este mare slăbiciunea omului, care crede, că din bătrân se va face tinăr, că în loc de o faţă veştedă şi sbercitâ va căpăta o peliţă fragedă şi în­tinsă. De ce să cercăm a simula ceea ce nu suntem, de ce să cercăm a înşela ochiul omului, care, fiţi siguri, vede prea lesne înşelăciunea? Natura îşi răsbună maî curând seu maî tărdiu asupra celui ce voesce a - si rîde de ea. Vrem să vorbim despre su li mane. Acestea sunt cele maî periculose cosmetice, fiă ele compuse din orî - ce ma­terii, fiă ele fluide seu solide. Aceste preparate astupă porii, fac pielea aspră şi împiedecă perspiraţiunea; de altă \ parte sunt maî tot-deuna otrăvicidse şi produc uşor dureri ' generale. Sulimauele albe, care portă numele de „blanc d'argent," seiî „blanc de perle" ect., conţin tote alb de plumb. Fără să considerăm influinţă lor asupra organis­mului întreg vom spune, că ele ard pielea şi o întărită; epiderma devine gălbue, veştedă, sbîrcită, înainte cu câţî-va ani publica Dr. Ward în Dublin o notiţă despe o otrăvire cronică cu plumb în urma întrebuinţării sulimanelor albe; cinci membrii aî aceleaşi familii aii fost cuprinşi de acesta bdlă. Materiile maî puţin veninose, ca bismutul, talcul, creta, se lipesc maî greu de piele, decât albul de plumb, şi de aceea substanţa din urmă este preferită, fără să se considere, ce urmări funeste are. Aceleaşi observaţiunî se referesc şi la sulimanele roşii, care sunt în cele maî multe caşuri alb de plumb colorat în roşu.

' ) Proprietatea hygroscopică este proprietatea de a atrage u m e d e l a ^ ^

N r . 40, 1878.

Page 10: Acesta este poesia prin care marele nostru poetdspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/39507/1/... · poetice ale ginteî latine, pentru premiul conferit de So cietatea Limb el or Romane

474

Maî puţin veninos este cinaberul, care abia se disolvă, dar local strică tot atât, ca şi celelalte preparate. Urmările uneî întrebuinţări dese a sulimanelor se pote vedea la actori, cariî trebue să-şî mascheze cu sulimane pîelea aspră, crăpată.

Aicî vom încheia lista cosmeticelor în spreranţă că cetitorul a căpătat o ideiă generală despre influinţa lor bună seu rea. Aceste midloce pot conserva frumseţea, dar nu pot corege greşelile natureî, ci numaî le acopere. Un per negru, preparat la friseur, nu redă juneţa; obrajî rumeni, cumpăraţi din boltă, nu redau fragedimea şi sănă­tatea , care singure dau feţii coloritul rumen. Cele maî bune cosmetice sunt săpunul şi apa rece împreunate cu un mod de vieţă higienic. Păstraţi-vă sănătatea, şi de si­gur nu veţi avea lipsă de alte cosmetice. Decă însă unele

bdle ale pielii cer midloce speciale de tămăduire, să nu se încredă cine-va în anunţele şarlatanilor, cariî promit minuni ne maî audite. Nu e un singur cosmetic, seu o medicină, propusă de ceî ce vor să speculeze cu simplici­tatea omului, care să nu vindece, după anunţuri, tote bă­lele pielii seu ale organismului întreg. De ce să nu se încrâdă cine-va într'un medic, care de sigur va înţelege maî mult decât laicul şi îî va sci procura din speteriă cosmetice, care pot avea o adevărată înfluinţă vindecătore? Dar încă odată desmentăm pe orî-cine de a se încrede în cel dintâiu venit şi de a primi drept cuvânt din evangeliă tote minciunile anunţurilor. în secuiul nostru de falsificări o astfel de purcedere pune în risc sănătatea omului pote pentru totă vieţă.

Cercetări de istoria naturală. După Henri de Parville.

E un cas curios, dar în fine e un cas care se ivesce nu tocmai aşa rar. Esistă gurmandî care au o deosebită predilecţiune pentru — ace de cusut. Eî le înghit cu du-zinele totmaî precum alţii ar înghiţi nisce stridii, ba chiar cu pasiune, că-cî sunt omenî care absorb sute de ace. Sunt alţii care preferă acele cu gămălia, acele ace albe mititele cu cap rătund. Fiă ace de cusut seu ace cu gă­mălia, ele pătrund maî în tot locul prin fibre şi călătoresc

i prin corp, după plac şi în tot caşul cu mult maî lesne de cât nisce fiinţe vieţuitore. Călătoria lor prin organe du-râză maî mult seu mai puţin; după un curs de maî mulţi anî, acele es la suprafacja pielei, tocmai ca nisce ace cu gămălia care sunt înfipte într'o perniţă. Lucrul se pare de necredut, dar cu tote astea e adeverat. O asemenea pasiune pentu ace se vede nunumaî la nebuni, dar şi la persone care par a se bucura d'o deplină sănătate corpo­rală şi mentală. S i l vy istorisesce despre o femeia care poseda tote facultăţile sale şi care consuma cu pasiune tot felul de ace. La autopsia eî s'au găsit în tote orga­nele cel puţin 1500 ace.

Fabricius de Hilden vorbesce despre o domnă pe deplin sănătosă, care, când îî era urît, înghiţia la ace, er şese anî după aceste tote acele îî eşiră prin piele. Vil lars a observat pe o fată de 26 anî, din al cărei corp au eşit în timp de nouă lunî maî bine de 200 ace de cusut şi ace cu gămălia pe care le înghiţise cu douî anî maî nainte. Aceste corpuri străine eşiau la mâni, la braţe, la subţioră, la genunchi, însă tot-deuna pe partea stîngă. Acele cu gămălia călătoriau mai iute decât acele de cusut. Ceste din urmă erau ocsidate.

Medicul Otto din Copenhaga citâză, pe la anul 1855, un alt cas nu maî puţin curios. El avuse ocasiune să ob­serve o fată bolnavă, care, la anumite epoce, era coprinsă de mania d'a înghiţi ace cu grămada. Doctorul Otto vădu eşind prin diferite părţi ale corpului eî 395 ace. Pe su-prafacia pielii se rădicau adesea mici îmflăturî, cucuie durerdse. Erau adevărate cuiburi de ace de cusut. Din-

j tr'o singură îmflătură de acestea se puteau scote peste o sută ace.

în societatea chirurgicală din Irlanda, doctorul Bigger istorisi, în Ianuariu 1878, un cas analog. Peste 300 ace se găsiră răsipite prin corpul uneî doicî dela spitalul Whit-

worth. Unul din ace ajunsese în cot şi doica muri, în spitalul Richmond, din acesta causă. Nu se putea afla într'un mod positiv cum fuseseră Introduse aceste ace în corpul eî, însă tote aparinţele, dice doctorul Bigger, arătă că ele au trebuit să fiă înghiţite. Doctorul Camera Ca­brai observa o fată de şese - spre - dece anî care suferia de atacuri epileptice. în urmă îî scose din diferite părţi ale corpului peste nouă-deci de ace.

Doctorul Gilette a constatat de curend un cas la o fată de două-deci de anî. în anul 1874, fusese chiemat la acesta fată doctorul Lepaulmier. Ecă, în puţine cuvinte, ce afla doctorul: Din diferite părţi ale corpului domnişoreî X . . . eşiau ace de cusut care se iviau de sine supt piele şi o străbăteau. Acele se puteau scote seu cu degetele seu cu o mică ţimbristă. Eşirea lor se făcea fără să curgă sânge.

întrebată, care era causa de se aflau aceste ace în corpul său, d-şora X. observa o tăcere desăvârşită. Bă­nuind vr'o prefăcătoria, Lepaulmier supraveghiâ pe bolnavă cu atenţiune. în opt - spre - dece lunî se iviră peste 320 bucăţi de ace din care cele maî multe erau oxidate şi negre. O mare parte dintr'ânsele erau întregi, altele erau rupte şi fură scose în bucăţele maî marî seu maî micî.

Aceste ace se iviră la diferite părţi ale corpului în periode neegale, însă aşa dicând în serii, şi maî tote aveau aceiaşi direcţiune paralelă.

Astfel dela 4 pană la 7 Septembrie se iviră 42, dela 6 pană la 10 Noembre 109. Adesea eşiau într'o di în mare număr; în Octombre 1874 eşiau pe di câte 21, 31, 61, 20. Cele maî multe s'arătară pe partea drâptă a piep­tului, dar se găsiră şi în piciore, în braţe, în tîmple, în obrazul drept. Pacienta simţia cu câte-va ore maî nainte dureri violinte, care 'î causau nisce friguri forte tari. Afară de acâstă, ea se plângea că simte ca un fel de junghiu violinte, ca şi când ar fi fost străpunsă d'o săgeta prin carne. Când simţia o împunsătură, se uita la partea corpului unde se producea acesta simţire şi găsia pe supra-facia pielei capul unuî ac, eşit de treî pănâ la patru mili­metri. Nu maî rămânea decât să '1 scotă, şi tot-dăuna se ivia înainte capula er nu vîrful acului. Cu modul acesta, Lepaulmier a scos însuşi 318 bucăţi. Şese fuseră scose de pacientă. La locurile unde eşiau aceste ace nu se ob­serva nicî un fel de inflamaţiune.

Page 11: Acesta este poesia prin care marele nostru poetdspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/39507/1/... · poetice ale ginteî latine, pentru premiul conferit de So cietatea Limb el or Romane

De бге-се la d-şora X . . . nu se arătaseră nicî odată atacuri nervose, Lepaulmier şi Gilette credură că acele fuseseră înghiţite cu scop de sinucidere. Dar d-şora X . . . nu voi nicî odată să se esplice asupra acestui punt; numaî o singură dată declară că, pe când se afla [încă în pension, una din prietenele sele, care făcea adesea glume şi păcă­lituri, îî băgase aceste ace în dulceţurile pe care le con­suma. Acesta declaraţiune înse nu pote ti luată în serios. Chiar şi astădî es din când în când ace din corpul fetei.

S'ar putea cita încă multe casurî de acestea. Esem-plele analoge sunt numerose, înse este de ajuns să con­statăm că faptul eşiriî prin piele a acelor de cusut ş'a acelor cu gămălia este cu desăvârşire adevărat.

în multe caşuri, putem să ne înduoim despre modul Introducerii acestor corpuri străine în corp; cu tote astea nu se pote contesta că acele de cusut şi acele cu gămălia circuleză forte lesne prin organele nostre. Deja, în câte-va (Jile, un ac de cusut şi maî cu semă un ac cu gămălia, care a întrat în corp, călătoresce o bună bucată de loc. Decă chîemăm pe chirurg ca să depărteze acest corp străin, el nu '1 maî găsesce acolo unde a întrat că - ci ele, fiind netede, ascuţite şi lunguieţe, sunt tîrîte de necontenitele mişcări ale celulelor masei musculare. Ele merg mereu pană la suprafaciă, afară de caşul când întâlnesc în cale un obstacul tare său un organ mole care să le ţină în loc. în caşul acesta ele pot causa atacuri nervose şi chiar mortea. Călătoria acestor corpuri prin adâncimea organe­lor nostre se face aşa de încet, în cât omul, după ce i se scote din corp obiectul străin, nu'şî maî aduce aminte cum a putut întră în trupul seu. O domnă de 24 anî avea pe partea superioră a braţului stâng un loc de mă­rimea unuî franc, unde, orî de câte orî apăsa, simţia o înţepătură. Cu tote astea nu se arăta nicî îmflătură, nicî vr'o colorare anormală.. Spre marea mirare a pacientei, D-nul B e r a n g e r Fe raud scose din acest loc un ac care avea o lungime de 16 milimetri. Domna X . . . nu'şî

putea închipui în ce mod acest ac putuse să între în braţul eî.

în genere călătoria acelor se face fără dureri; totuşi câte odată produce suferinţe nervose şi chiar gastrice. O fată de patru - spre - dece anî suferia de câte-va săptămâni de dureri de stomac. în zadar se 'ncercară tote midlo-cele de lecuire. Bolnava slăbia din di în di maî mult şi se pierdu orî-ce speranţă d'a o maî scăpa. într'o di mama-sea descoperi supt pîele un corp tare. Medicul scose un ac având o lungime de 5 — 6 centimetri şi din acel moment suferinţele gastrice dispărură. L e m i r comu­nica societăţii chirurgicale din Paris un cas analog. O fată, care era tratată ca bolnavă de stomac, nu se însă­nătoşi de cât în diua când se descoperi şi i se scose un ac din regiunea epigastrică. D-nul H. Stephenson a publicat, chiar acum de curând, un cas interesant. Era vorba de un ac care seduse 42 anî în corpul unei lady şi care după acest timp eşise prin vesică.

Acesta domnă era de 65 anî şi d'o constituţiune pu­ternică, când d'odată începu a simţi nisce dureri de şele forte viuî. Se întâmpla că într'o di să jumulescă şi să cureţe o găină în al cărei ficat găsi un ac cu gămălia. Atunci îsî aduse aminte că 'n anul 1835 înghiţise si densa din nebăgare de semă un ac, cu care se servise ca de scobitore de dinţi. Aniî trecură şi densa nu se maî gândi la ac. în anul 1845 fu apucată de nisce suferinţe ga­strice, dar care nu ţinură mult. în anu 1876 însă începu să scuipe sânge, şi 'n anul 1877 într'o bună dimineţă eşi acel corpus d e l i c t i . D'atuncî domna în cestiune e forte sănătosă.

Morala: Singularităţile istorisite păn' aci dovedesc cu prisos că acele pot fi adesea înghiţite fără dureri prea mari şi că nimeni nu trebue să despereze decă din nefe­ricire î-a scăpat vr'unul pe gâtlej. Dar tot-deodată ele arată că e bine d'a le esclude din lista de bucate. Cu acele trebue să ne jucăm ca şi cu focul!

( „ R o m a n u l " după Deutsche Zeitung.)

L i m b a g i u l e v a n t a e l o r . „Prado" se numesce complecsul promenadelor fru­

mose, care împresoră Madridul din partea ostică. Focarul Pradouluî este aşa numitul „Salon," a căruia parte maî „fashionabilă" a căpătat numele de „Paris," aşa încât aici se pote vorbi despre un Pa r i s în Madrid . Aci vom studia „limbagiul evantaelor." O Spaniolă fără evantaiu se pote închipui tot aşa de puţin, ca şi un Turc fără cibuc, un Spaniol fără ţigaretă şi un burgez german fără pipă de spumă. Evantaiul formeză o parte întregitore a uneî Spaniole, care cresce cu el; dimineţa evantaiul este cel dintâiu obiect, pe care pune mâna Spaniola, sera cel din urmă, de care se desparte. Acest Instrument se pote numi microcosmul tuturor simţurilor şi pasiunilor, un condensa­tor al fantasiei, un „telegraf amoros" al femeieî spaniole.

Ne aflăm în Parisul clin Prado, în midlocul unei so­cietăţi elegante de fii aleşî aî capitalei; staturele lor sub­ţirele cu surîsul precoce, cochet pe buze se mişcă uşore şi fără silă printre grupe de dame răpitore. Un nou venit se amestecă printre eî şi îndată observăm, că treî evantae se pun de odată în mişcare, unul, din gază de aur cu picturi chinezescî în relief, se închide cu sgomot şi repede

ca fulgerul în frageda mână de copilă a domneî Carmen, pe când o statură sveltă întrerupe iute convorbirea cu un domn şi cu ochiî plecaţi lasă să i se închidă încet evan­taiul de colore închisă; câţî-va paşi mai departe o mână febrilă dă treî lovituri în palma mâneî stânge cu evantaiul închis. Tinărul tresare, privesce pe domna Carmen şi pălesce. Ceea-ce a trădat telegraful eî, isvoresce din ochiî eî, adică mania cea maî mare. Căutătura sa rătăcesce la posesora evantaiului al douilea şi el înroşesce uşor, forte uşor, cum pot să maî roşescă câte odată favoriţii blasaţî aî domnelor; perplecsitate dulce şi ruşine cetesce el în frumosă faţă a tinerei Dolores; el suride, dar se face îndată serios, vădend încreţitura ameninţătore de pe fruntea domneî a treia, al căreia telegraf a esprimat ge-losie neîmblândită. După o scurtă trăgănare se întorce tină­rul cătră Dolores, al căreia evantaiu s'a descis într'aceea de jumătate, ceea ce însemneză precauţiune încontra unuî pericol apropiat. Ca şi când s'ar fi vorbit dă eroul feţei sale o espresiune oficial virtuosă şi după o salutare cere-moniosă se aşeză lângă domna gelosă. Acesta se pare grea de îmblândit, că-cî după câteva momente lasă să-î

Page 12: Acesta este poesia prin care marele nostru poetdspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/39507/1/... · poetice ale ginteî latine, pentru premiul conferit de So cietatea Limb el or Romane

476

atârne evantaiul închis la încheetura manei, un semn de disgraţiă deplină. Totuşi cu încetul îî succede vorbireî linguşitore a adoratorului, să aducă pe măniosa pană la deschiderea complectă a evantaiului, ceea ce promite ne­norocitului speranţă de ertare.

într'o altă grupă. O statură lucsuriosă cu faţă pa­lidă, fin tăiată se ple'că graţiosă cătră un domn în etate de midloc şi respunde la rugăciunea luî forte înteţitore, cum se pare, printr'o tragere uşoră de încrustarea de ar­gint a evantaiului eî de colore rosă, adică este nedecisă, ore să acorde seu nu. El se face tot maî înteţitor, atunci ea-şî închide evantaiul încet, îşî netedesce ochii de patru orî cu vârful luî şi-şî atinge uşor buzele. Acâstă panto-mimă transpune pe cel ce se ruga într'un estaz, pe care abia îl ascunde cu totă silinţa. Un altul se pare a fi maî puţin fericit, pentru el se închid de jumătate delicatele creţe de atlas ale instrumentului, ceea-ce vrea să clică: aşteptă, vom vedea, pote altă-dată; motivul înse, pentru care îşî cere timp de gândire, zace în următorul gest, anume atingere uşoră a ambelor urechi, ceea ce însemneză

că a audit maî multe lucruri despre „caballero," care nu prea sunt temeinice.

La aceste semne deosebite ale limbagiuluî evantaelor vom maî adăoga aceste trăsături. A primi evantaiul din mâna uneî domne cu mânerul maî întâia, este o espresiă de mare favore şi bărbatul, care-1 primesce, se obligă la sclavia cea maî dulce; a refusa darul, este o batjocură ne-ştersă pentru dăruitdre. A rădica de jos un evantaiu că-dut este ertat numaî favoritului. şi altuia nu. Atingerea inimeî şi a frunţii cu vârful evantaiului însemneză, că domna respunde la simţămintele adoratorului eî, dar înţe­lepciunea o opresce, să lase inimeî joc liber. în sfârşit o lovitură cu evantaiul închis pe mâna bărbatului esprimă un reproş, pe când o lovitură cu evantaiul deschis se iea în genere ca o încuragiare. Tote aceste detaiurî intere­sante sunt totuşi forte grele de observat, de ore-ce Spa­niolele manevreză atât de repede, atât de îndemânatic şi ca d'intâmplare, încât numaî un iniţiat pote surprinde în sbor câte-va trăsături caracteristice, pe când totă telegrafia evantaelor rămâne pentru ori-care altul nebăgată în semă.

V a r i e t ă ţ i . Piosul prinţ de coronă din Anglia. A fost forte bătetor la ochi,

că prinţul de W a l e s nu s'a aretat la alergarea de pe Longchamps din Paris. Motivul a fost, câ în religiosa Anglia nu e permisă Dumineca nicî o petrecere. Prinţul întrebase pe regina Victoria, d e c ă - î concede să facă vre o abatere dela acesta regulă în decursul câletorieî sele în Francia. Regina înse îî dete prin depeşă un respuns negativ.

Diferinţă între miseriă şi fericire. Ore cine lăuda sănetatea unul cismar, care deşi trecuse de etatea de 70 anî, lucra încă ca în timpii juneţeî sele. Femeia luî presintă fiind faţă la acele laude, es-clamă: O h ! Dumnedeul meu! nenorocirea este că suntem săraci, şi n'am putut face pe bărbatul meu să ducă o vieţă bună, decă am fi trăit în fericire, acum el ar avea o sută de anî.

Contra flăcăilor. Deputatul francez Laroche-Joubert a făcut în camera deputaţilor următorea propunere contra flăcăilor: Articulul 1. Fiă-care francez, care a trecut de 26 anî, începend dela 3i Decembre a acelui an, va fi lipsit de dreptul de alegetor , până la al 4 0 - l e a an al etăţeî, de cumva nu se va căsetori. Articulul 2. Escepţiune fac numaî preoţii catolici şi acele persone, care posed vre o scădere na­turală, prin care pot justifica hotârîrea de a nu se căsetori nicî odată.

Isteţime periCUlosă. Un soldat din regimentul Gorlitz (Austr ia) întorcendu - se în Lunea Pascilor cătră casă 'şi află mortea în urma isteţime! sele. Trecend adecă prin o pădure, posesia unuî căpitan de cavalerie, voi să 'şî încerce norocul la venat de cocoşi selbaticî. So l ­datul nostru era un venăţor abil şi scia imita bine glasul animalelor. El se urca repede in un copaciu şi începu a imita glasul cocoşului selbatic. Isteţimea lfiî îî ciuntă firul vieţeî, c ă - c î o dătătură de puşcă resunâ şi bîetul soldat cădu ucis. Doue alice îî pătrunseră pieptul, cealaltă parte a descârcătureî îî sfărmâ gura şi astfel fu ucis pe dată. Nefericitul ucigaş era servitorul posesorului, care fără nicî o intenţie, sedus prin glasul bine prefăcut al soldatului, slobodi puşca, credend că dă în vr'un cocoş de munte. (Rčsboiu l )

Esposiţia universală la Eoma. Actul ce se sâvîrşesce acum la Par i s , pare a avea un echou deosebit în Italia. Din Roma se anunţă adică că ministeriul Gairoli proiecteză o esposiţia universală la R o m a , pentru anul 1881 , dispunend pentru ea din cassa statuluî ca subvenţiune, o sumă de i5 milione franci. Acesta s'ar întîmpla la dorinţa espresă a regelui Humbert şi spre a eclipsa peregrinagiele, cel puţin pentru câ ţ i -va anî. Acesta va fi prima esposiţia, ce va vedea şi presinta lumeî cetatea eternă. ( R o m . l ib.)

Cătră onorabilul Public!

Fiind-că în urma reposăriî regretatului Ion Al. L ă p e d a t , totă stăruinţa de a afla alt redactor, care

să ţină foia acesta la înălţimea eî, au rămas fără resultat, mă văd necesitat cu multă părere de rău a

întrerupe cu numărul present edarea „Albinei Carpaţilor," pană când se va găsi un redactor, care să potă

corespunde aşteptărilor.

Mulţumind aşadară onor. public atât în numele reposatuluî Ion Al. L ă p e d a t , cât şi în numele sub­

scrisului pentru spriginul călduros ce ne-au dat, alăturăm la numărul de faţă încă o jumătate de cola cu

titlul foieî şi sumarul materielor publicate în decursul anului curent, ca să se potă lega şi folosi chiar şi

în viitor, fiind materii de valore permanentă.

încimoscinţăm totodată pe Domnii abonaţi, că pentru timpul încă neespirat vor primi resturile abo­

namentelor prin poştă, decă în timp de o lună nu vor dispune în alt mod asupra lor.

Sibiiu, 5 (17) Iuniu 1878. VisariOIl Roman, Editorul „Albinei Carpaţilor."

J Editor şi redactor: V i s a r i o n R o m a n în Sibiiu. Tiparul luî W . K r a f f t în Sibiiu.