Abandonului şcolar în sistemul educaţional românesc şi un posibil ...

17
43 Anuarul Grupurilor de Risc, Anul II, 2012 Abandonului şcolar în sistemul educaţional românesc şi un posibil model remedial Dr. Otilia Apostu, sociolog Dr. Ciprian Fartuşnic, expert politici educaţionale [email protected] Rezumat Participarea la educaţie contribuie nemijlocit la (re)construirea şi (re)consolidarea capitalului social al indivizilor care învaţă. De aici decurge imperativul pentru o participare constantă, susţinută şi coerentă la educaţie, care să răspundă în acelaşi timp nevoilor şi intereselor individului şi societăţii. Sistemul de învăţământ trebuie să găsească mijloacele necesare pentru a fi echitabil în faţa tuturor actorilor asupra cărora acţionează, mai ales acolo unde condiţiile sociale şi economice sunt deficitare. Articolul de faţă trece în revistă fenomenul abandonului şcolar din România din ultimul deceniu şi descrie un program de intervenţie bazat pe modelul Zonelor Prioritare de Educaţie (ZEP). Cuvinte cheie: abandon şcolar, educaţie, Zone Prioritare de Educaţie, intervenţie, factori de risc. Abstract Participation to the educational process is a direct way of (re)building and (re)consolidating the social capital of the learners. This generates the imperative need to participate in this process in a constant, meaningful and coherent way, which answers at the same time the needs and interests of both the individual and the society. The educational system has to find the necessary means to be fair to all stakeholders on which it exerts an influence, especially in areas with low social and economical resources. This paper offers an overview of the school abandonment phenomenon in Romania in the past decade and describes an intervention programme based on the model of Educational Priority Areas (ZEP). Key words: school drop out, education, Educational Priority Areas, intervention, risk factors. 1. Introducere Participarea la educaţie este, în egală măsură, un drept şi o obligaţie a copiilor. Discuţia asupra participării la educaţie este cu atât mai actuală cu cât ea este particularizată la nivelul învăţământului obligatoriu, în cadrul căruia ar trebui să se regăsească totalitatea copiilor care au vârsta oficială de şcolarizare pentru clasele I-X (Jigău, 2008). Cu toate acestea, există, la nivel naţional, un număr important de copii necuprinşi în învăţământ, la nivelul

Transcript of Abandonului şcolar în sistemul educaţional românesc şi un posibil ...

Page 1: Abandonului şcolar în sistemul educaţional românesc şi un posibil ...

43

An

ua

ru

l G

ru

pu

ri

lo

r d

e R

is

c, A

nu

l I

I, 2

01

2

Abandonului şcolar în sistemul educaţional românesc

şi un posibil model remedial

Dr. Otilia Apostu, sociolog

Dr. Ciprian Fartuşnic, expert politici educaţionale

[email protected]

Rezumat

Participarea la educaţie contribuie nemijlocit la (re)construirea şi (re)consolidarea capitalului social al indivizilor care învaţă. De aici decurge imperativul pentru o participare constantă, susţinută şi coerentă la educaţie, care să răspundă în acelaşi timp nevoilor şi intereselor individului şi societăţii. Sistemul de învăţământ trebuie să găsească mijloacele necesare pentru a fi echitabil în faţa tuturor actorilor asupra cărora acţionează, mai ales acolo unde condiţiile sociale şi economice sunt deficitare. Articolul de faţă trece în revistă fenomenul abandonului şcolar din România din ultimul deceniu şi descrie un program de intervenţie bazat pe modelul Zonelor Prioritare de Educaţie (ZEP).

Cuvinte cheie: abandon şcolar, educaţie, Zone Prioritare de Educaţie, intervenţie, factori de

risc.

Abstract

Participation to the educational process is a direct way of (re)building and (re)consolidating the social capital of the learners. This generates the imperative need to participate in this process in a constant, meaningful and coherent way, which answers at the same time the needs and interests of both the individual and the society. The educational system has to find the necessary means to be fair to all stakeholders on which it exerts an influence, especially in areas with low social and economical resources. This paper offers an overview of the school abandonment phenomenon in Romania in the past decade and describes an intervention programme based on the model of Educational Priority Areas (ZEP).

Key words: school drop out, education, Educational Priority Areas, intervention, risk factors.

1. Introducere

Participarea la educaţie este, în egală

măsură, un drept şi o obligaţie a copiilor.

Discuţia asupra participării la educaţie este

cu atât mai actuală cu cât ea este

particularizată la nivelul învăţământului

obligatoriu, în cadrul căruia ar trebui să se

regăsească totalitatea copiilor care au vârsta

oficială de şcolarizare pentru clasele I-X

(Jigău, 2008). Cu toate acestea, există, la nivel

naţional, un număr important de copii

necuprinşi în învăţământ, la nivelul

Page 2: Abandonului şcolar în sistemul educaţional românesc şi un posibil ...

44

An

ua

ru

l G

ru

pu

ri

lo

r d

e R

is

c, A

nu

l I

I, 2

01

2

corespunzător vârstei şi parcursului lor

anterior (Jigău & Fartuşnic, 2012). Statisticile

oficiale de la nivel naţional oferă foarte

puţine informaţii despre aceşti copii şi, în

consecinţă, lipsesc mecanisme de intervenţie

eficace prin care accesul şi participarea la

educaţie a acestora să se îmbunătăţească.

Dincolo de această categorie a copiilor

rămaşi în afara sistemului de educaţie, există

copiii cuprinşi în sistemul de învăţământ, cel

puţin formal, dar care sunt în risc major de

abandon şcolar. Asupra acestora putem

obţine o imagine generală prin intermediul

indicatorilor pentru educaţie referitori la rata

brută sau rata specifică de cuprindere

şcolară, rata abandonului.

Propunem, în cele ce urmează, o

analiză asupra factorilor de risc şi profilului

acestor copii, considerând că o cunoaştere

reală a acestora este un pas esenţial în

identificarea posibilelor măsuri de intervenţie

în vederea prevenirii şi combaterii acestui

fenomen. Prezentarea datelor oficiale asupra

abandonului şcolar, dar şi a unui program de

intervenţia în acest sens sunt demersuri utile

pentru înţelegerea de ansamblu a

fenomenului. Acestea vor fi urmate de

prezentarea detaliată a cauzelor abandonului

şcolar, aşa cum reies ele din datele cantitative

culese la nivelul populaţiei de elevi aflată în

risc de abandon. Fără a avea pretenţia de

reprezentativitate sau exhaustivitate, analiza

îşi propune mai curând observarea unor

tendinţe la nivelul fenomenului abordat, cu

precizarea că raţiunile pentru care copiii

renunţă la şcoală trebuie întotdeauna

discutate contextualizat, la nivelul

comunităţilor şi a contextului familial în care

se manifestă.

2. Abandonul şcolar – dimensiunea

fenomenului

Abandonul şcolar constă în decizia de

a întrerupe parcursul şcolar, înainte de

finalizarea unui anumit nivel de învăţământ.

Există definiţii ale abandonului şcolar care îl

asociază părăsirii timpurii a unui parcurs

educativ, înainte de obţinerea unei diplome.

Este o definiţie care vine pe filieră

francofonă, dar care, adaptată spaţiului

educativ românesc, vizează renunţarea de a

participa la o formă de educaţie, înainte de

finalizarea unui nivel de studiu sau a unui an

de studiu. În abandon şcolar este considerat a

fi elevul care într-un an şcolar se regăseşte

cuprins într-un anume nivel de educaţie, iar

în anul şcolar următor nu se mai regăseşte

cuprins în nicio formă de educaţie, fără a fi

obţinut o diplomă de finalizare a studiilor.

Definiţia este elaborată pe filieră francofonă,

de Ministerul Educaţiei din Québec şi a fost

preluată şi adaptată specificului diferitelor

Page 3: Abandonului şcolar în sistemul educaţional românesc şi un posibil ...

45

An

ua

ru

l G

ru

pu

ri

lo

r d

e R

is

c, A

nu

l I

I, 2

01

2

sisteme de învăţământ.

La nivelul sistemului românesc de

învăţământ, elevii sunt declaraţi în abandon

şcolar şi scoşi din evidenţele şcolare după trei

ani de la renunţarea la frecventarea studiilor,

perioadă în care elevul are timp să-şi reia şi

continue studiile. Această abordare are o

serie de limite pentru cunoaşterea

fenomenului real, dar şi pentru elaborarea

unor sisteme de intervenţie care să acţioneze

din timp pentru prevenirea şi combaterea

fenomenului de abandon şcolar. Mai mult,

indicatorul folosit la nivel naţional pentru a

avea o imagine asupra acestui fenomen,

prezentat anual în raportul cu privire la

Starea sistemului naţional de învăţământ, este

determinat pe baza metodei intrare – ieşire,

conform metodologiei Instutului Naţional de

Statistică (INS). Astfel calculat, indicatorul

reflectă doar ponderea elevilor care au ieşit

din sistemul de educaţie pe parcursul anului

şcolar, întrucât stabileşte un raport între

efectivele de elevi de la început de an şcolar

şi efectivele de elevi de la final de an şcolar.

Acest indicator permite o evaluarea a

eficienţei la nivel de sistem, o rată ridicată

semnalând existenţa unor probleme reale în

ceea ce priveşte organizarea internă a

sistemului de educaţie. Cu toate acestea,

după cum vom vedea mai jos, există limitări

serioase în utilizarea sa pentru

fundamentarea unor politici bazate pe

evidenţe privind combaterea abandonului

şcolar.

2003/ 2004

2004/ 2005

2005/ 2006

2006/ 2007

2007/ 2008

2008/ 2009

2009/ 2010

2010/ 2011

Total 1,5 1,7 1,8 2,0 1,9 1,7 1,5 1,8

Urban 1,3 1,5 1,8 2,2 1,7 1,5 1,5 1,8

Rural 1,7 1,8 1,8 1,8 2,2 1,9 1,6 1,8

Feminin 1,3 1,4 1,6 1,8 1,7 1,5 1,4 1,7

Masculin 1,7 1,9 2,0 2,2 2,2 1,8 1,7 1,9

Tabel 1. Rata abandonului şcolar în învăţământul primar şi gimnazial Sursa: date calculate pe baza informaţiilor INS, 2003-2012.

Rata indicatorului, după cum se

observă în Tabelul 1 se situează, în ultimii

ani, la valori de sub 2% la nivelul

învăţământului primar şi gimnazial, cu

tendinţe ascendente în 2010/2011, cel mai

recent an pentru care există date disponibile.

Abandonul şcolar poate fi determinat

şi printr-o metodă alternativă de calcul care

urmăreşte parcursul efectivelor de elevi la

nivel de cohortă, raportând, astfel, totalitatea

absolvenţilor unui nivel de educaţie la

totalitatea elevilor care erau înscrişi în

Page 4: Abandonului şcolar în sistemul educaţional românesc şi un posibil ...

46

An

ua

ru

l G

ru

pu

ri

lo

r d

e R

is

c, A

nu

l I

I, 2

01

2

sistemul de învăţământ la începutul

perioadei lor de şcolarizare în nivelul

respectiv. Raportul asupra stării sistemului de

învăţământ 2008 evidenţiază pierderi

considerabile la nivel de cohortă, în cadrul

sistemului de învăţământ primar şi

gimnazial, de 22,2%. Vorbim, aici, de o medie

la nivel naţional, datele fiind cu atât mai

ridicate cu cât sunt culese la nivelul şcolilor

care se confruntă cu o rată crescută a

abandonului şcolar – aproximativ 25% la

primar şi 50% la gimnaziu, conform studiului

Estimarea dimensiunii fenomenului de abandon

şcolar folosind metodologia analizei pe cohortă

(2012).

Indiferent care dintre aceste metode

este utilizată la nivel de sistem, datele

existente nu permit decât identificarea

dimensiunii acestui fenomen în funcţie de

sex, clasă, nivel de rezidenţă şi regiune

geografică. Pentru intervenţii focalizate, este

necesar, însă, ca datele disponibile să se

refere şi la alte caracteristici individuale,

familiale sau şcolare, printre cele mai

importante fiind nivelul de venituri şi de

educaţie al părinţilor, performanţele şi

frecvenţa şcolară, nivelul de motivaţie pentru

învăţare/şcoală al copilului şi al familiei etc.

De asemenea, prin anchete specializate, este

nevoie să identificăm un profil al elevilor în risc

major de abandon, care să permită iniţierea

unor programe de intervenţie relevante. În

lipsa acestor date, programele existente

pornesc de la nevoile identificate într-un

grup de şcoli-pilot, cum este cazul

proiectului prezentat mai jos.

3. Analiza factorilor determinanţi ai

abandonului şcolar

3.1 Cadrul general de analiză

Înainte de a ne opri asupra

principalelor categorii de factori determinanţi

ai abandonului şcolar, este necesară o analiză

a contextului din care provin copiii în risc de

abandon şcolar. Datele au fost culese din 84

de şcoli situate în 35 de judeţe, aparţinând

atât mediului rural, cât şi mediului urban.

Elevii de la care au fost culese datele

cu privire la abandonul şcolar aparţin într-o

pondere mai crescută mediului rural (58,4%),

decât celui urban (41,6%), fapt ce reconfirmă

concluzii ale altor studii realizate în cadrul

sistemului de învăţământ conform cărora

copiii din mediul rural sunt mai expuşi

riscului de abandon decât colegii lor din

rural, în principal datorită condiţiilor socio-

economice, dar şi accesului deficitar pe care îl

au la forme de învăţământ de nivel superior,

datorită distanţelor uneori considerabile între

localitatea de domiciliu şi localitatea cea mai

apropiată cu o şcoală de nivel superior, sau

datorită motivaţiei pe care şcoala, familia,

Page 5: Abandonului şcolar în sistemul educaţional românesc şi un posibil ...

47

An

ua

ru

l G

ru

pu

ri

lo

r d

e R

is

c, A

nu

l I

I, 2

01

2

comunitatea nu reuşesc să o influenţeze în

vederea continuării participării la educaţie.

Promovarea în cadrul sistemului de

învăţământ se realizează pe baza rezultatelor

şcolare, ele fiind şi cele care pot influenţa

părăsirea prematură a sistemului de

învăţământ. De aceea, o primă evaluare a

elevilor în risc a fost realizată în funcţie de

parcursul lor şcolar din anul anterior, care a

evidenţiat faptul că mai expuşi riscului de

abandon sunt elevii care au fie un nivel

satisfăcător al rezultatelor şcolare (note de 6-

7) sau rezultate şcolare care nu asigură

promovabilitatea (note sub 5). De remarcat

este faptul că nu există diferenţe

semnificative pe medii de rezidenţă la nivelul

celor două grupuri în risc de abandon.

Diferenţele apar la nivelul copiilor cu

rezultate şcolare foarte bune (note de 8-10)

din mediul rural care au şanse semnificativ

mai mari decât cei din urban de a abandona.

Această ideea este convergentă cu cea

conform căreia pentru elevii din mediul rural

influenţă mai crescută asupra deciziei de a

abandona o au condiţiile sociale şi

economice, şi mai puţin rezultatele şcolare.

20,1% dintre elevii din mediul rural cu

rezultate şcolare foarte bune sunt în risc de

abandon şcolar, de unde necesitatea

dezvoltării unor strategii şi politici de

intervenţie care să susţină păstrarea cât mai

mult a elevilor în sistemul de învăţământ.

Grafic 1. Elevi în risc de abandon în funcţie de situaţia şcolară în anul anterior

În ceea ce priveşte vârsta de elevilor

în risc de abandon, cei mai mulţi dintre ei au

vârsta oficială de şcolarizare pentru clasa în

care se află, la care se adaugă elevi care au

Page 6: Abandonului şcolar în sistemul educaţional românesc şi un posibil ...

48

An

ua

ru

l G

ru

pu

ri

lo

r d

e R

is

c, A

nu

l I

I, 2

01

2

depăşit cu 1, 2, până la 7 ani vârsta oficială de

şcolarizare. De aici, necesitatea unei atenţii

particulare care trebuie acordată elevilor care

depăşesc cu cel puţin un an vârsta oficială de

şcolarizare. Atragem aici încă o dată atenţia

asupra faptului că perioada de toleranţă

acordată de sistemul de învăţământ până la

care îl „aşteaptă” pe elev să se reîntoarcă în

sistemul de învăţământ pentru a interveni

prin programe specifice, este prea mare.

Un factor extern copilului, dar care

poate contribui semnificativ la participarea sa

la educaţie este determinat de nivelul de

educaţie al părinţilor. Astfel, peste jumătate

dintre elevii în risc de abandon (53,7%) au

părinţi cu cel mult studii primare – 20,2%

fără şcoală, respectiv 33,5% absolvenţi de

învăţământ primar. Părinţii constituie unul

dintre principalii susţinători ai participării la

educaţie a copiilor pe de o parte prin

modelul personal, pe de altă parte prin

motivare şi ajutor în parcursul şcolar, care

constă în ajutor la teme, implicare în activităţi

extraşcolare, continuarea educaţiei începută

în şcoală, la nivelul familiei.

În condiţiile în care părinţii nu deţin

experienţă în cadrul şcolii, nu pot avea decât

o influenţă pozitivă limitată asupra

parcursului şcolar al copiilor. Cei mai mulţi

dintre aceşti părinţi au o înţelegere limitată

asupra rolului şcolii, asupra importanţei

educaţiei şi formării pentru copiii lor. De aici,

necesitatea educării părinţilor, organizării de

cursuri de formare şi informare pentru

părinţi, astfel încât ei să devină parteneri

pentru educaţia copiilor lor.

Un alt factor extern determinant

pentru parcursul şcolar al copiilor îl

constituie numărul membrilor familiei. Dacă

avem în vedere faptul că mulţi dintre elevii

în risc de abandon provin din comunităţi

defavorizate socio-economic, înţelegem că un

număr crescut de persoane în gospodărie

înseamnă un număr mare de persoane în

îngrijire.

Pentru asigurarea subzistenţei

familiei, de multe ori aceste familii îi implică

în activităţile curente (munci în gospodărie,

îngrijirea fraţilor mai mici etc.) pe toţi

membrii familiei. Fraţii mai mari sunt, astfel,

primii care devin vulnerabili în faţa

participării şcolare. Jumătate dintre elevii

cuprinşi în cadrul acţiunilor de intervenţie

provin din familii care au între 4-6 membri în

gospodărie, în condiţiile în care jumătate

dintre elevii în risc au 1, 2 sau 3 fraţi.

Deducem de aici ideea că, familiile

copiilor în risc sunt, în mare parte, familii

lărgite, cu probabilitate mare a cuprinde trei

generaţii. În condiţiile unei aglomerări a

spaţiului de locuit, ne putem aştepta la o

limitare a confortului, şi în special, a

confortului copiilor în risc de abandon care

nu beneficiază de un spaţiu destinat

Page 7: Abandonului şcolar în sistemul educaţional românesc şi un posibil ...

49

An

ua

ru

l G

ru

pu

ri

lo

r d

e R

is

c, A

nu

l I

I, 2

01

2

studiului, astfel încât să răspundă favorabil

cerinţelor şcolii. Afirmaţia este susţinută de

datele referitoare la numărul mediu de

persoane pe cameră, pentru copiii în risc de

abandon.

Aproximativ 30% dintre copiii în risc

de abandon locuiesc alături de cel puţin alte

trei persoane în cameră, condiţii care nu oferă

un mediu propice dezvoltării şi pregătirii

temelor. 45% dintre copiii în risc de abandon

locuiesc în condiţii de locuire considerate

acceptabile, alături de unu sau doi membri ai

familiei, în aceeaşi cameră. Puţini (14,9%)

sunt cei care au camera proprie pe care o pot

organiza şi gestiona conform nevoilor,

programului personal de studiu etc.

Nu doar spaţiul de locuit influenţează

parcursul şcolar al copilului, ci şi condiţiile

de locuire, utilităţile la care are acces. Cei mai

mulţi dintre copiii în risc beneficiază de

curent electric (83,2%), în timp ce de

conectarea la apă, canalizare şi gaze

beneficiază puţini copii. Confortul de locuire

şi condiţiile, accesul la utilităţi au impact nu

doar asupra satisfacţiei şi calităţii vieţii, ci şi

asupra posibilităţii copiilor de a răspunde

cerinţelor şcolii (pregătirea temelor pentru

acasă), de a organiza şi desfăşura activităţi

care i-ar susţine parcursul şcolar.

Participarea la educaţie este

influenţată şi de susţinerea din partea şcolii şi

a comunităţii locale de a avea acces efectiv la

instituţia de învăţământ. Sunt copii pentru

care accesul la şcoală este periclitat de

distanţa considerabilă dintre domiciliu şi

unitatea de învăţământ. În aceste condiţii,

existenţa unui microbuz şcolar ar fi o soluţie

pentru facilitarea accesului.

Datele culese la nivelul populaţiei

şcolare în risc de abandon arată faptul că

aproape jumătate dintre ei fie locuiesc la o

distanţă relativ mică faţă de şcoală, iar cei

care locuiesc la o distanţă mai mare,

beneficiază de transport şcolar. În ambele

cazuri, timpul petrecut până la unitatea de

învăţământ nu depăşeşte 15 minute.

Procentul celor care sunt în risc de abandon

şi merg pe jos până la şcoală mai mult de

jumătate de oră reprezintă 4,7% din

populaţia investigată, din care doar 0,1%

dintre copii merg mai mult de o oră. De aici,

ideea că nu distanţa faţă de şcoală şi

condiţiile de transport sunt determinante

pentru eşecul şcolar, chiar dacă lipsa

transportului şcolar este unul dintre factorii

de risc.

Toate elementele mai sus menţionate

au o influenţă mai mult sau mai puţin

semnificativă asupra participării şcolare a

copiilor. Numitorul lor comun constă în

faptul că determină cadrul general,

contextual al abandonului şcolar. Este, însă, o

serie de factori care pot fi identificaţi şi

măsuraţi direct, la nivelul elevului. Avem de-

Page 8: Abandonului şcolar în sistemul educaţional românesc şi un posibil ...

50

An

ua

ru

l G

ru

pu

ri

lo

r d

e R

is

c, A

nu

l I

I, 2

01

2

a face cu trei categorii principale de factori:

individuali, familiali, şcolari.

3.2 Factorii individuali

În categoria factorilor individuali

intră acele elemente care ţin de specificul

individual, de particularităţile elevului. În

această categorie intră atât starea de sănătate,

cerinţele educative speciale, dificultăţile de

învăţare, motivaţia redusă pentru învăţare

sau implicarea în activităţi la limita legalităţii.

În mod evident, un copil în risc de abandon

nu va face, în general, dovada unui singur

factor, de regulă aceştia regăsindu-se în

manieră combinată la nivelul elevului.

Cei mai mulţi dintre elevii în risc de

abandon, se confruntă cu dificultăţi de

învăţare (51,1%), asociate fie cu situaţia de

CES, fie cu preocupări ilicite.

Grafic 2. Factori individuali ai abandonului şcolar

La nivel individual, cei mai mulţi

dintre elevii în risc de abandon se confruntă

cu o motivaţie redusă pentru activităţile

şcolare. Este de aşteptat ca aceştia să aibă în

familie modele care să le influenţeze

motivaţia scăzută pentru educaţie, dar şi

cadre didactice care să nu aibă încă

dezvoltate abilităţi de lucru cu elevi în risc,

cu elevi provenind din comunităţi

dezavantajate şi care nu au ştiut să găsească

Page 9: Abandonului şcolar în sistemul educaţional românesc şi un posibil ...

51

An

ua

ru

l G

ru

pu

ri

lo

r d

e R

is

c, A

nu

l I

I, 2

01

2

mijloacele necesare schimbării atitudinii

copiilor faţă de educaţie. În cazul lor nu

există soluţii-cheie, „reţete” standardizate, ci

de succes este lucrul individualizat, prin

implicarea tuturor actorilor şcolii pentru ca

elevul cu motivaţie redusă pentru educaţie să

poată beneficia, în manieră adaptată, de cât

mai multe experienţe de învăţare, la diferite

niveluri.

Dificultăţile de învăţare constituie un

alt factor individual determinant pentru

abandonul şcolar, având o pondere

considerabilă cu cea a motivaţiei reduse

pentru învăţare. Dificultăţile de învăţare se

pot datora unor capacităţi individuale

reduse, dar şi unor lipsuri apărute în

cunoaştere ca urmare a frecventării sporadice

a orelor de curs.

Oricare ar fi factorii individuali care

influenţează parcursul şcolar, este necesară,

pentru fiecare caz în parte, o intervenţie

adaptată, individualizată, în acord cu

posibilităţile, nevoile, interesele fiecărui

copil.

3.3 Factori familiali

Cadrul familial este primul spaţiu de

educaţie şi formare al copilului, aici

punându-se bazele a ceea ce copilul devine,

de aici primind principala susţinere pentru

întregul parcurs şcolar. În condiţiile în care

familia este puţin implicată în dezvoltarea

propriilor copii, se confruntă cu probleme

financiare şi situaţii de şomaj, au o înţelegere

limitată asupra rolului educaţiei, oferă

copilului un mediu tensionat sau instabil, ne

putem aştepta la îndepărtarea copilului faţă

de şcoală, implicare sporadică şi

dezinteresată, rezultate şcolare slabe etc. De

aceea, acţiunea la nivelul familiei are o

importanţă considerabilă asupra parcursului

şcolar al copiilor lor.

Veniturile familiei influenţează, în

mod fundamental, participarea la educaţie.

De aici, necesitatea combinării politicilor de

susţinere a participării şcolare care vizează

formarea cadrelor didactice, creşterea

motivaţiei copiilor pentru educaţie etc., cu

programe sociale de susţinere a copiilor şi

familiilor aflate la limita subzistenţei.

Experienţa programului ZEP arată că reuşita

şcolară în cazul acestor copii este direct

dependentă de programe sociale, de

susţinere de genul „Cornul şi laptele”, o masă

caldă pentru copii, dar şi de acţiuni devenite

practici curente în aceste şcoli de colectare de

haine, cărţi, jucării pentru copiii care provin

din familii defavorizate.

Page 10: Abandonului şcolar în sistemul educaţional românesc şi un posibil ...

52

An

ua

ru

l G

ru

pu

ri

lo

r d

e R

is

c, A

nu

l I

I, 2

01

2

Grafic 3. Factori familiali ai abandonului şcolar

Acest factor corelează puternic cu

prestarea unor activităţi lucrative în

gospodărie sau în afara ei, chiar dacă elevul

nu a împlinit vârsta oficială de muncă. Ei

sunt, de regulă, implicaţi în îngrijirea fraţilor

mai mici sau în munci agricole curente care

asigură familiei o forţă de muncă importantă.

Nu de puţine ori cadrele didactice din şcolile

ZEP au identificat vârsta de la care copiii

sunt consideraţi apţi pentru a se implica în

treburile gospodăreşti la 9-10 ani.

Situaţiei de dezavantaj economic al

familiei influenţează direct condiţiile de viaţă

şi studiu pe care le oferă copiilor. Astfel,

copilul va fi privat nu doar de o cameră

personală de studiu şi odihnă, ci şi de

materiale şi mijloace de bază care le-ar spori,

cel puţin la nivel minimal, calitatea vieţii.

Nivelul redus de educaţie al

părinţilor este un alt factor determinant

pentru abandonul şcolar. Acest factor

corelează puternic cu atitudinea negativă a

familiei faţă de educaţie, dar şi cu situaţia de

abandon la fraţii mai mari. Modelul familial

este extrem de important în parcursul şcolar

al copiilor, familia fiind cea care pune bazele

educaţiei şi ar trebui să fie un partener

permanent şcolii în educaţia şi formarea

copiilor.

3.4 Factori şcolari

De această categorie a factorilor de

risc de abandon, şcoala este direct

responsabilă, în sensul că deţine mijloacele

Page 11: Abandonului şcolar în sistemul educaţional românesc şi un posibil ...

53

An

ua

ru

l G

ru

pu

ri

lo

r d

e R

is

c, A

nu

l I

I, 2

01

2

necesare de acţiune în vederea contracarării

efectelor negative la nivelul copilului. Printre

factorii de risc generic numiţi „şcolari” se

numără atât nefrecventarea grădiniţei, acolo

unde se pun bazele dezvoltării şi integrării

copilului în comunitate, precum şi rezultatele

şcolare de parcurs, participarea scăzută la

activităţi extraşcolare (şi care ar putea deveni

un bun factor motivaţional pentru participare

şcolară), lipsa interacţiunii cu colegii care

afectează constituirea acelor grupuri de

prieteni atât de necesare socializării şi

dezvoltării copilului.

Grafic 4. Factori şcolari ai abandonului şcolar

Rezultatele şcolare slabe constituie

principalul factor şcolar al abandonului. Pe

fondul unei participări sporadice sau al lipsei

de susţinere din partea părinţilor (materială,

morală), rezultatele şcolare ale copiilor nu

răspund întotdeauna aşteptărilor şcolii sau

chiar aşteptărilor personale ale copiilor.

Rezultatele şcolare slabe semnalează, de

regulă, dificultatea de adaptare la

conţinuturile şcolare şi de a atinge un anumit

nivel de performanţă. Pentru a răspunde

aşteptărilor profesorilor, copiii trebuie să

răspundă unor cerinţe minime din partea

şcolii, şi anume efectuarea temelor şi

parcurgerea unor conţinuturi. Acest fapt este

imposibil sau aproape imposibil pentru acei

copii care fie nu au un spaţiu propriu, special

amenajat pentru studiu, fie nu beneficiază de

Page 12: Abandonului şcolar în sistemul educaţional românesc şi un posibil ...

54

An

ua

ru

l G

ru

pu

ri

lo

r d

e R

is

c, A

nu

l I

I, 2

01

2

sprijinul părinţilor, fie sunt implicaţi în

activităţi lucrative şi nu mai au timpul

necesar implicării în activităţile şcolare etc. În

aceste condiţii este necesară revizuirea

atitudinii şi cerinţelor şcolii faţă de copiii din

comunităţi defavorizate. Lucrul adaptat,

diferenţiat sunt soluţii la îndemâna oricărui

cadru didactic, care ar putea consta în

adaptarea conţinuturilor la posibilităţile de

înţelegere ale copiilor cu care lucrează,

adaptarea conţinuturilor la specificul local,

rezolvarea temelor în clasă, sub îndrumarea

cadrelor didactice etc. Pentru ca profesorii să

deţină competenţele necesare lucrului cu

elevii în risc de abandon, ei au nevoie de o

formare adecvată atât iniţială, cât şi continuă.

Direct legat de rezultatele şcolare

slabe este absenteismul ridicat care îi

caracterizează pe elevii în risc de abandon.

Practica arată că absenteismul este o fază

premergătoare abandonului şcolar, motiv

pentru care trebuie găsite mijloacele eficiente

de combatere a acestui fenomen.

Condiţionarea copiilor pentru a beneficia de

diferite drepturi ale lor (alocaţia nu este decât

un exemplu), nu are întotdeauna efectele

aşteptate sau are efecte pe termen scurt, fără

a fi unele sustenabile. Creşterea participării

şcolare este direct dependentă de

creativitatea cadrelor didactice, singurele

care pot găsi acele mijloace eficiente de

limitare a absenţelor şi apoi de implicare

progresivă a elevilor în activităţi şcolare şi

extraşcolare. Participarea scăzută la activităţi

extraşcolare este un alt factor important

pentru abandonul şcolar, motiv pentru care

implicarea cât mai multor copii în activităţi

extraşcolare, cât mai variate este una dintre

soluţiile eficiente pentru combaterea

abandonului şcolar. Important în acest

demers este ca elevii să fie luaţi parteneri în

stabilirea temelor, specificului activităţilor

extraşcolare, astfel încât copiii să se implice

din interes şi să se simtă valorizaţi în întreg

demersul întreprins.

Nefrecventarea grădiniţei este un alt

factor determinant al abandonului şcolar.

Acest nivel de educaţie este esenţial pentru

integrarea şcolară şi socială a copiilor. Este

deja demonstrat prin intermediul altor

cercetări că cei care au experienţă preşcolară

sunt mai implicaţi în viaţa şcolii şi au mai

mari şanse de continuare a parcursului şcolar

decât colegii lor care nu au fost cuprinşi în

învăţământul preşcolar. Prevenirea

abandonului şcolar trebuie să înceapă de la

orientarea intervenţiilor la nivelul preşcolar

de învăţământ prin facilitarea accesului

(asigurarea de locuri în grădiniţe, spaţii

special amenajate, asigurarea cu personal

didactic calificat) şi susţinerea participării.

Page 13: Abandonului şcolar în sistemul educaţional românesc şi un posibil ...

55

An

ua

ru

l G

ru

pu

ri

lo

r d

e R

is

c, A

nu

l I

I, 2

01

2

4. Sistemul Zone Prioritare de

Educaţie

Sistemul Zone Prioritare de Educaţie

(ZEP) este un model de intervenţie care se

adresează şcolilor din comunităţi

dezavantajate din punct de vedere social şi

economic, ai căror elevi se află în risc major

de abandon şcolar şi/sau unde se

înregistrează un număr mare de copii

neşcolarizaţi. Modelul ZEP a fost iniţiat şi

implementat pentru prima dată în Anglia şi a

fost apoi preluat în Franţa pentru a contribui

la ameliorarea parcursului şcolar al elevilor

aflaţi în dificultate.

Acest sistem de intervenţia care

promovează discriminarea pozitivă, se

bazează pe o serie de principii care susţin

adaptarea la context, abordarea pozitivă şi

participarea activă. Toate acestea favorizează

o intervenţie particularizată, contextualizată,

specifică nevoilor reale ale comunităţii căreia

i se adresează. Principiul adaptării la context

urmăreşte abordarea educaţiei conform

condiţiilor sociale, economice şi culturale din

comunitatea în care este situată şcoala.

Principiul pozitiv vizează valorificarea

resurselor de care dispune comunitatea, în

special a resurselor umane din şcoală şi din

comunitate (elevi, cadre didactice, părinţi,

reprezentanţi ai comunităţii). Principiul

participării susţine o intervenţie pedagogică

bazată pe implicarea activă a tuturor

membrilor comunităţii în care este situată

şcoala.

Pentru a înţelege utilitatea sistemului

de intervenţie ZEP la nivelul comunităţilor

care se confruntă cu problematica

abandonului şcolar, este necesară, înainte de

toate, o abordare la nivel global, general,

pentru a-i înţelege necesitatea în cadrul

sistemului de învăţământ. Implementarea

sistemului ZEP îşi dovedeşte necesitatea pe

fondul dificultăţilor sociale şi economice ale

comunităţilor, dar şi pe fondul mutaţiilor de

la nivelul valorilor la care se raportează

societatea în ansamblul ei, şi sistemul de

învăţământ în particular. „Caracterul inovator

al noţiunii de discriminare pozitivă pentru o

instituţie ca educaţia naţională, căutarea

adaptării dintre obiectivele aceste politice şi

mijloacele de implementare, complexitatea

problemelor pedagogice şi educative ridicate în

cadrul ZEP, slăbiciunea conceptuală şi practică a

evaluării realizate, face delicată aprecierea lucidă,

dar justă a modelului”( La contribution de

l’éducation prioritaire à l’égalité des chances

des élèves, 2006).

Reuşita influenţei sistemului ZEP la

nivelul comunităţii este o măsură a

contribuţiei acestui sistem la nivelul fiecărui

actor a sistemului educativ, care a intrat sub

incidenţa acţiunilor din cadrul sistemului de

Page 14: Abandonului şcolar în sistemul educaţional românesc şi un posibil ...

56

An

ua

ru

l G

ru

pu

ri

lo

r d

e R

is

c, A

nu

l I

I, 2

01

2

intervenţie. De aici desprindem necesitatea

de a analiza acţiunile, actorii implicaţi şi

rezultatele pentru a fi elaborate concluzii

generalizatoare şi recomandări de

îmbunătăţire la nivelul sistemului de

educaţie. Trebuie avut în vedere faptul că

sistemul de învăţământ nu este singurul care

îşi pune amprenta asupra educaţiei şi

formării tinerilor. Este, totuşi, necesar să

luăm în considerare influenţa altor factori de

socializare (cum ar fi familia, media, grupul

de prieteni), precum şi mediul socio-

economic în care se realizează educaţia şi

formarea.

Sistemul ZEP a fost implementat

pentru prima dată în România într-o şcoală

pilot din Giurgiu, pentru a fi apoi extins la

cinci şcoli din judeţul Călăraşi. Acţiunile

desfăşurate în cadrul şcolilor au constat în

sesiuni de formare pentru cadrele didactice,

activităţi de formare/informare cu părinţii,

activităţi extraşcolare desfăşurate cu elevi,

cadre didactice, părinţi. Reţeaua şcolilor care

au beneficiat de intervenţia sistemului ZEP a

fost extinsă progresiv în anii şcolari

2010/2011, 2011/2012 şi 2012/2013 de la 24

de şcoli, la 103 şi respectiv 97. Pentru un

demers reuşit, este necesară o bună

cunoaştere a populaţiei de elevi care urmează

să beneficieze de activităţile intervenţioniste.

Astfel, activităţile desfăşurate la nivelul

şcolilor au debutat cu identificarea elevilor în

risc de abandon şi a trăsăturilor acestora care

făceau, în special, referire la factorii care au

determinat situaţia de risc de abandon şcolar.

Trebuie menţionat aici că situaţia de risc de

abandon şcolar nu se datorează doar

contextului şcolar în care este plasat elevul, la

fel cum succesul şcolar nu este exclusiv

meritul şcolii. Avem în vedere şi influenţa

altor factori determinanţi ai reuşitei,

respectiv eşecului şcolar: factori individuali,

factori familiali şi, evident, factori şcolari.

Cauzele abandonului şcolar se regăsesc la

nivelul tuturor acestor factori cu ponderi mai

mari sau mai mici asupra participării şi

rezultatelor şcolare. Propunem, în cele ce

urmează, o analiză a factorilor determinanţi

ai abandonului şcolar identificaţi la nivelul

elevilor care au fost incluşi în cadrul

intervenţiei ZEP în anul şcolar 2011/2012.

Prevenirea şi combaterea

abandonului şcolar face obiectul sistemului

de intervenţie ZEP care promovând

discriminarea pozitivă, investeşte mai multe

resurse umane şi materiale, astfel încât să fie

respectat acel drept fundamental al copilului

de a beneficia de educaţie. Pentru ca acestea

să fie posibile, este necesară o analiză de

profunzime a factorilor de risc ai

abandonului şcolar, proces în care trebuie

implicaţi toţi actorii şcolari, familiali şi

comunitari relevanţi. În absenţa unor

statistici detaliate la nivel de sistem, se poate

Page 15: Abandonului şcolar în sistemul educaţional românesc şi un posibil ...

57

An

ua

ru

l G

ru

pu

ri

lo

r d

e R

is

c, A

nu

l I

I, 2

01

2

dovedi util demersul de colectare a unor date

relevante cu privire la profilul elevilor în risc,

cât şi a percepţiilor actorilor şcolari privind

ariile de intervenţie.

5. Concluzii

Un sistem educativ democratic şi de

succes este cel care nu are în vedere formarea

elitelor, ci formarea tuturor tinerilor în

manieră adaptată posibilităţilor, intereselor

celor care învaţă. Într-un astfel de sistem se

regăsesc tineri în risc de abandon şcolar sau

care chiar s-au confruntat cu abandonul

şcolar.

Un sistem educativ funcţional,

democratic şi just este cel care se interesează

şi de această categorie de elevi şi, mai mult,

acţionează în vederea menţinerii cât mai mult

timp a elevilor în risc de abandon în şcoală

sau în vederea reinserţiei lor şcolare. În

aceste condiţii, lupa pentru prevenirea şi

combaterea abandonului şcolar trebuie

privită ca o prioritate a sistemului de

educaţie cu atât mai mult cu cât factorii

determinanţi ai abandonului se multiplică şi

diversifică, adaptat contextului social,

economic, cultural, profesional în care

sistemul de învăţământ funcţionează.

Orice sistem educativ trebuie să

urmărească educaţia şi formarea tuturor

tinerilor, indiferent de posibilităţile lor

materiale şi intelectuale, mediul de

provenienţă sau etnia. Pentru a atinge acest

ideal este nevoie de instrumente (ex.

portofoliul educaţional - Botnariuc & Ţibu,

2010) şi programe adaptate la nevoile

beneficiarilor.

Sistemul Zonelor Prioritare de

Educaţie îşi dovedeşte utilitatea şi eficienţa

tocmai în încercarea sistemului de educaţie

naţional de a face din lupta împotriva

abandonului şcolar o cauză naţională.

Prin modalitatea lui de organizare, ca

sistem alternativ de intervenţie în vederea

prevenirii şi combaterii abandonului şcolar,

sistemul ZEP implementat în România se

focalizează pe o serie de direcţii de acţiune

(management educaţional, dezvoltare

curriculară, legătura şcoală-familie) care vin

în întâmpinarea efectelor negative ale

factorilor de risc ai abandonului şcolar.

Acţiunile întreprinse în cadrul

sistemului ZEP sunt corelate cu o serie de

acţiuni complementare, la nivel de

comunitate, la nivel de reprezentanţi ai

autorităţilor publice locale, astfel încât la

nivelul beneficiarilor să ajungă o serie de

acţiuni convergente, complementare,

interconectate aflate sub numitorul comun

prevenirea şi combaterea abandonului şcolar.

Sistemul ZEP se focalizează pe

acţiunea la nivelul şcolii, dar o intervenţie de

Page 16: Abandonului şcolar în sistemul educaţional românesc şi un posibil ...

58

An

ua

ru

l G

ru

pu

ri

lo

r d

e R

is

c, A

nu

l I

I, 2

01

2

succes în domeniul prevenirii şi

combaterii abandonului şcolar trebuie să se

realizeze în concordanţă cu dezvoltarea

comunitară de ansamblu: creşterea gradului

de informare şi a interesului comunităţii cu

privire la beneficiile educaţiei, creşterea

stimei de sine a membrilor comunităţii şi,

implicit, a tinerilor în risc de abandon,

perfecţionarea responsabililor autorităţilor

publice care lucrează direct cu grupurile

vulnerabile, atragerea investiţiilor la nivelul

comunităţii.

Identificarea şi implementarea

sistemelor alternative de acţiune în vederea

prevenirii şi combaterii abandonului şcolar,

aşa cum este sistemul ZEP, sunt extrem de

utile pentru „sănătatea” societăţii.

Cauzele şi factorii care pot influenţa

abandonul şcolar sunt multipli, iar acţiunile

acestor sisteme îşi găsesc utilitatea din

perspectiva păstrării unui timp îndelungat a

tinerilor, în sistemul de educaţie. Astfel,

sistemul ZEP şi altele cu scopuri similare îşi

dovedesc utilitatea în prevenirea nu doar a

abandonului şcolar, ci şi a excluderii sociale

pe care abandonul şcolar o implică.

Riscurile la care sunt supuşi tinerii

pe termen scurt vizează acte de devianţă,

scăderea stimei de sine, iar pe termen lung

aceşti tineri sunt cei care se vor afla în risc

pe piaţa forţei de muncă. La nivel global, ei

vor constitui o categorie extrem de

costisitoare pentru stat. Este motivul pentru

care sistemul de educaţie trebuie să

găsească şi implementeze, în manieră

convergentă şi adaptată, măsuri eficiente de

acţiune în vederea emancipării tuturor

indivizilor, în sensul lui Rousseau, fapt cu

impact pozitiv asupra unei societăţi

veritabile.

Referinţe bibliografice

Botnariuc, P. & Ţibu, S. Portofoliul pentru educaţie permanentă, Bucureşti: Ed. Afir, 2010.

Duminică, G. & Ivasiuc A. O şcoală pentru toţi. Bucureşti: Editura Vanemonde. 2010.

Fartuşnic, C. Copiii în afara sistemului de educaţie. Raport de ţară. În curs de publicare, 2012.

Institutul Naţional de Statistică, Caietele statistice INS. Învăţământul primar şi gimnazial, 2003-2012.

Jigău, M. (coord.) Învăţământul obligatoriu de 10 ani. Condiţii de implementare, rezultatate şi măsuri

corective, Bucureşti: Ed. Alpha MDN, 2008.

Jigău, M. & Fartuşnic, C. (coord.). Estimarea dimensiunii fenomenului de abandon şcolar folosind

metodologia analizei pe cohortă. Bucureşti: Editura Alpha MDN, 2012.

Surdu, L. (coord.) Participare, absenteism şcolar şi experienţa discriminării în cazul romilor din România.

Bucureşti: Editura Vanemonde. 2011.

Page 17: Abandonului şcolar în sistemul educaţional românesc şi un posibil ...

59

An

ua

ru

l G

ru

pu

ri

lo

r d

e R

is

c, A

nu

l I

I, 2

01

2

*** La contribution de l’éducation prioritaire à l’égalité des chances des élèves, Rapport - n° 2006-076,

octobre 2006. Ministère de l’Education Nationale, de l’Enseignement Supérieur et de la Recherche.

Disponibil la adresa: http://www.ladocumentationfrancaise.fr/rapports-publics/064000808/

index.shtml (accesat la data de 29.05.2012).

MECTS, Raport asupra stării sistemului naţional de învăţământ, 2008. Disponibil la adresa: www.edu.ro

(accesat la data de 30.05.2012).

MECTS, Raport asupra stării sistemului naţional de învăţământ, 2010. Disponibil la adresa: www.edu.ro

(accesat la data de 30.05.2012).