SUPORT DE CURS

ABSENTEISM ȘI ABANDON ȘCOLAR

Abandonul scolar este o forma de manifestare a deviantei scolare alaturi de copiat, fuga de la scoala, absenteismul scolar, vandalismul scolar, violenta in scoala. Devianta scolara include totalitatea conduitelor care se abat de la normele si valorile ce reglementeaza rol-statusul de scolar, aceste norme si valori sunt statuate in regulamentele scolare si in cele de ordine interioara.

Devianta scolara este un fenomen care i se prezinta fiecaruia intr-un mod diferit. Publicului larg i se prezinta prin ceea ce are el spectaculos, senzational, dramatic sau tragic. Cazurile de violenta extrema din scoli, care se soldeaza cu morti si raniti sunt un subiect amplu mediatizat. Filosofii si politicienii vad in devianta scolara mai curand expresia declinului moral al societatii, in timp ce economistii descopera aici sursa unor insemnate pierderi.(Neamtu, C; 2003,p.199).

Dupa unii autori abandonul scolar este privit ca o retragere constienta a elevului din sistemul social scolar ca urmare a pierderii interesului sau motivatiei pentru invatare si a angajarii in activitati exterioare invatarii sau ca urmare a lipsei de resurse economice pentru continuarea scolarizarii.( Zamfir, E; Zamfir, C;1995, p.167).

Cristina Neamtu defineste abandonul scolar ca fiind conduita de evaziune definitiva ce consta in incetarea frecventarii scolii, parasirea sistemului educativ, indiferent de nivelul la care s-a ajuns, inaintea obtinerii unei calificari sau pregatiri profesionale complete sau inaintea incheierii ciclului de studii incepute. Cei care abandoneaza scoala nu mai sunt reprimiti ulterior in aceeasi institutie educativa si nu sunt inscrisi intr-un program de scolarizare alternativ.

( Neamtu, C, 2003, p.199).

Rata abandonului scolar se stabileste ca raport procentual intre numarul elevilor inscrisi si numarul absolventilor.

Unul dintre cei mai importanti indicatori ai eficientei unui sistem de invatamant este rata abandonului scolar. Aceasta releva puterea sistemului scolar de a cuprinde si mentine elevii in interiorul sau, de a le asigura accesul si suportul pentru finalizarea cel putin a nivelului scolar obligatoriu.

1.2. TEORII ȘI PARADIGME ALE ABANDONULUI ȘCOLAR

PERSPECTIVA ECOLOGICĂ

Urie Bronfenbrenner pornind de la teoria sistemelor a elaborat un model ecologic al dezvoltarii umane. Conform acestiu model copilul este plasat in centrul unui ecosistem structurat in patru niveluri:

1. nivelul microsistemic (scoala, familia, grupul de egali);

2. nivelul mezosistemic (diferite interactiuni intre microsisteme);

3. nivelul exosistemic (microsistemele, mezosistemul si grupurile de apartenenta ale parintilor);

4. nivelul macrosistemic (modelele culturale).

Aceste sisteme se influenteaza reciproc, iar daca se produce o modificare intr-unul din ele si celelalte sisteme vor fi afectate. Astfel daca microsistemul familial nu functioneaza, normal acest lucru va afecta si situatia scolara a copilului (Elisabeta Stanciulescu, 2002, p.22).

TEORIA INDIVIDUALISMULUI METODOLOGIC

Bourdon explica esecul scolar referindu-se la subculturile de clasa sociala in care parintii si elevii din mediile defavorizate subestimeaza avantajele scolarizarii si ii supraestimeaza inconvenientele, in care decizia pentru o anume alegere in plan educational se face dupa calculul cost-beneficiu imediat. El este de parere ca contextul social modeleaza criteriile alegerii, cand explica esecul scolar autorul face apel la “mecanismele concurentei de piata” intre indivizi cu resurse diferite (Ionescu, I,I, 1997,p.28).

BEHAVIORISMUL

Aceasta teorie pune accent asupra necesitatii studiului comportamentului indivizilor si un accent mai scazut pe sentimentele oamenilor. Sustinatorii acestei teorii subliniaza rolul factorilor de mediu si al invatarii in determinarea comportamentelor. Initiatorii behaviorismului au demonstrat posibilitatea modificarii comportamentului prin conditionare si deconditionare, asociere, recompense si pedeapsa, imitare si preluare de modele.(Roth,Szamoskozi, M, 2003, p.100).

In explicarea deviantei scolare behaviorismul avanseaza drept concept-cheie notiunea de “intarire”; orice comportament, inclusiv indezirabil, se produce pentru ca este intarit. Ideea ca profesorii pot intari schemele de comportament deviant ale elevilor este dificil de acceptat de catre profesori, care prefera sa blameze deviantul, familia sau alti factori. Si, totusi, profesorii recunosc ca petrec mult timp incercand sa corecteze problemele de comportament si, relativ putin timp concentrandu-se pe comportamentele bune ale elevilor. Atentia acordata faptelor indezirabile poate fi un mod de intarire (Neamtu,C, 2003, p. 170).

Literatura de specialitate contemporana consemneaza doua perspective explicative ale abandonului școlar. Prima este conceptia școlii dominante sau tradiționale care plaseaza intreaga responsabilitate a abandonului școlar asupra elevilor și opereaza cu termenul “ drop-out”, care sugereaza ca decizia de a abandona școala ii aparține individului. Pornind de la aceasta interpretare, concepția școlii dominante isi propune sa evidențieze corelațiile intre conduita de abandon, considerata o variabila dependenta, si comportamentul elevilor, rezulatele lor școlare, stare psihologica si parametrii socio-culturali ai familiei, ca variabile independente. Aceasta abordare considera abandonul școlar un act individual, cu o semnificație individuala, sau cel mult, semnaland unele deficiențe de ordin educațional și cultural ale societații primare.

Cea de-a doua concepție ii vede pe cei care abandoneaza școala ca pe niște excluși,

pornind de la premisa ca un numar mare de elevi sunt “expulzați” din scoala, din cauza experiențelor traumatizante de eșec si frustrare traite in mediul școlar.

Termenul cu care opereaza aceasta abordare este „ push-out”, responsabilitatea pentru abandon fiind plasata la nivelul instituției școlare. Școala, prin calitatea si natura experiențelor școlare, determina elevii sa doreasca sa plece. Majoritatea elevilor, deși considera anumite aspecte ale vieții școlare ca fiind neplacute, raman in școala, avand o motivație specifica. Fie elevii au atins maturitatea intelectuala si afectiva care le permite sa ințeleaga avantajele continuarii școlii si importanța investiției continue in propria formare pentru viitor. Totodata experiențele școlare pozitive si mai ales raportul dintre acestea si aspectele nesatisfacatoare ale vieții școlare inclina balanța motivaționala catre continuarea școlaritații. “ S-a observat ca, odata luata decizia de a parasi școala, elevii renunța foarte greu la ea, bazele emoționale ale dorinței de a renunța fiind susținute de problemele relațiilor elevului cu familia si alte persoane semnificative din viața sa: colegi, prieteni, profesori” ( S. Lichter, E. Rapten, F. Seibert, M. Slanski, citați de Cristina Neamțu in Devianța școlara 2003).

Atat concepția școlii tradiționale, cat si teoria excluderii recunosc faptul ca o anumita rata a eșecului, factor cauzal in abandon, exista in majoritatea școlilor si ca școala ierarhizeaza in mod inevitabil elevii, ceea ce vine in contradicție cu bazele ei democratice.

Lucrarea de fața se incadreaza in perspectiva școlii tradiționale, deoarece studiaza abandonul școlar din prisma socializarii in familie, a socializarii primare, a modului in care valorile familiei, a atitudinilor parinților fața de educație isi pun amprenta pe traseul școlar al copilului.

1.3 REPERE STATISTICE ALE ABANDONULUI ȘCOLAR

Fenomenul de abandon scolar nu poate fi estimat cantitativ cu precizie deoarece, pe de o parte, exista mai multi elevi care se transfera la alte scoli, care obtin certificate de studii alternative, care intrerup scoala, apoi revin, iar pe de alta parte, elevii care parasesc scoala pentru a se casatori nu sunt inclusi in categoria celor care au abandonat.

Rata abandonului scolar la scara mondiala este si mai dificil de obtinut, intrucat putine tari colecteaza date despre cei care abandoneaza. La inceputul anilor ’70 rata pierderilor scolare prin abandon si absenteism era estimata ca fiind in crestere, in ciuda maririi costurilor pentru educatie, ceea ce demonstra ineficienta sistemelor educative. ”In jumatate din tarile lumii, jumatate dintre copiii scolarizati nu termina ciclul primar.” Fenomenul este deci, foarte grav cantitativ vorbind si deasemenea constituie o marturie a defectelor si ineficitatii sistemelor educative care il produc (Neamtu,C.,2003, p.49).

In Europa, in anul 2006, 6 milioane de tineri au abandonat scoala, desi Comisia Europeana isi propune sa reduca aceasta suma la numai 2 milioane, precizeaza un raport european realizat in anul 2007. Romania si Bulgaria sunt printre primele tari europene in ceea ce priveste abandonul scolar, potrivit aceluiasi raport. Inaintea noastra se mai afla doar Malta si Portugalia, state care inregistreaza cea mai mare rata a abandonului scolar. Daca in tara noastra 19% dintre elevi parasesc devreme scoala, in Malta putem vorbi de o rata de 42%, iar in Portugalia procentul inregistrateste de 39%.

La polul opus tari precum Polonia, Republica Ceha sau Slovenia, inregistreaza rezultate remarcabile in domeniul educativ, avand o rata medie a abandonului scolar de aproximativ 5%.

Comisia Europeana si-a propus, potrivit strategiei de la Lisabona, ca in anul 2010, 90% dintre elevi sa nu mai abandoneze scoala timpuriu si 85% dintre tineri sa absolve liceul (Nita,M.,2007, p.10).

Pentru Romania statisticile cu privire la abandonul scolar sunt ingrijoratoare. In ultimii 6 ani rata abandonului scolar a crescut de 3 ori in randul elevilor din clasele I-VIII, se arata in raportul privind starea invatamantului dat publicitatii de Ministerul Educatiei.

Rata abandonului scolar in invatamantul primar si gimnazial a crescut de la 0,6%, in anul 2000/2001 la 1,8% in anul 2005/2006.

Date despre abandonul scolar in invatamantul liceal am gasit numai din anii 2004/2004. Rata abandonului a scazut de la 3,8% in 1999/2000 la 2,4% in 2003/2004. Pentru invatamantul profesional si de ucenici procentele au scazut de la 6,1% in 1999/2000 la 5,9%( www.insse.ro, site-ul Institutului National de Statistica).

Cele mai importante domenii de interes legate de inscrierea in sistemul de invatamant si rata abandonului scolar apar in randurile populatiei rrome.

Frecventarea sistemului de invatamant prescolar este redusa: se estimeaza ca frecventa in randul populatiei rroma este de 4 ori mai mic decat media nationala.17,3% din copiii rromi nu sunt cuprinsi in sistemul de invatamant. Ratele de abandon scolar in timpul invatamantului obligatoriu este mare: 12%-20% dintre copiii rromi abandoneaza scoala in timpul invatamantului primar si gimnazial. Copiii, in special fetele, sunt cei mai afectati de abandon scolar si analfabetism. Numarul mai mare al fetelor care abandoneaza scoala din populatia rroma se poate explica prin faptul ca fetele au un statut diferit de al baietilor in comunitatea rroma, astfel ele se casatoresc de tinere sau/si raman insarcinate fiind obligate sa abandoneze scoala .

1.4. PREVEDERI LEGISLATIVE PRIVIND ABANDONUL ȘCOLAR

Legislatia adoptata de Romania in ceea ce priveste asigurarea accesului la educatie concorda cu documentele internationale la care tara noastra a aderat.

In Declaratia Universala a Dreptului Omului, art. 26 se vorbeste despre dreptul fiecarei persoane la educatie. Se precizeaza ca invatamantul trebuie sa fie gratuit, cel putin in ceea ce priveste invatamantul elementar si general.

Invatamantul elementar trebuie sa fie obligatoriu. Invatamantul tehnic si profesional trebuie sa fie la indemana tuturor, iar invatamantul superior trebuie sa fie de asemenea egal, accesibil tuturor pe baza de merit. Invatamantul trebuie sa urmareasca dezvoltarea deplina a personalitatii umane si intarirea respectului fata de drepturile omului si libertatile fundamentale. Tot aici se mai precizeaza ca parintii au dreptul de prioritate in alegerea felului de invatamant pentru copiii lor minori (www.onuinfo.ro).

Conventia cu privire la Drepturile Copilului (Legea 18/1990) recunoaste dreptul copilului la educatie pe baza 'egalitatii de sansa'. In art. 28 pe langa prevederile din Declaratia Universala a Drepturilor Omului se precizeaza sa se ia masuri pentru a permite accesul tuturor copiilor la formele de invatamant, masuri cum ar fi instituirea gratuitatii invatamantului si acordarea de ajutoare financiare in caz de nevoie. Se mai precizeaza necesitatea luarii de masuri pentru incurajarea frecventarii cu regularitate a scolii si pentru reducerea ratei

abandonului scolar. Aplicarea masurilor de disciplina scolara trebuie sa fie intr-un mod compatibil cu demnitatea copilului ca fiinta umana.(www.adpare.ro).

Legea invatamantului nr. 84 /1995, modificata si completata de Legea 268/2003 precizeaza in art. 2 ca in Romania invatamantul reprezinta prioritate nationala. La art. 6 se precizeaza ca invatamantul obligatoriu este de 10 clase. Frecventarea obligatorie a invatamantului de 10 clase, forma de zi inceteaza la varsta de 18 ani.

Invatamantul de stat este gratuit (art. 7).

La art. 15, alin. 10 se precizeaza ca 'invatamantul obligatoriu, care cuprinde invatamantul primar si gimnazial este invatamantul de zi . In mod exceptional, pentru persoanele care au depasit cu mai mult de 2 ani varsta corespunzatoare clasei, invatamantul obligatoriu se poate organiza si in alte forme de invatamant'.

Tot in privinta accesului la educatie mai putem aminti si de un alt act normativ si anume Legea 116 /2002 privind prevenirea si combaterea marginalizarii sociale.

Art. 2 se vorbeste despre 'garantarea accesului efectiv, in mod deosebit al tinerilor, la drepturi elementare si fundamentale, cum sunt dreptul la un loc de munca, la o locuinta, la asistenta medicala, la educatie, precum si instituirea unor masuri de prevenire si combatere a marginalizarii sociale si mobilizarea institutiilor cu atributii in domeniu'.

La articolul 3 este definita marginalizarea sociala ca 'pozitie sociala periferica, de izolare a indivizilor, grupurilor cu acces limitat la resursele economice, politice, educationale si comunicationale ale colectivitatii, ea se manifesta prin absenta unui minimum de conditii sociale de viata'.

In sectiunea a -IV - a se vorbeste despre accesul la educatie. Pentru a asigura accesul la educatie se acorda bursa de scolarizare si bursa pentru continuarea studiilor pentru familiile care au dreptul la venitul minim garantat si au cel putin 2 copii in ciclul de invatamant obligatoriu. Tot pentru o mai buna accesibilitate la educatie s-au format programe teritoriale pentru alfabetizarea adultilor si tabere cu acces gratuit pentru beneficiarii burselor care au rezultate deosebite la invatatura (http://legislatie.resurse-pentru-democratie.org).

Planul National Anti-Saracie si Promovare a Incluziunii Sociale in Romania, a aprobat prin Hotararea de Guvern nr. 829 /2002 a stabilit in privinta educatiei urmatoarele obiective:

        asigurarea   inscrierii   cvasitotale   a   copiilor  de   varsta   scolara  in sistemul scolar;

         scaderea   abandonului   scolar  in   ciclul   obligatoriu   spre   zero  in urmatorii 5 ani;

        relansarea invatamantului post-obligatoriu, cu un accent special pe conceptia  invatamantului  tehnic  si  profesional;  apropierea  intr-o perioada de 10 ani de situatie in care toti tinerii sa fie parcurs un ciclu scolar finalizat cu o specialitate profesionala;

        reabilitarea sistemului scolar din mediul rural, asigurarea accesului la formarea continua, cresterea functiei scolii de orientare scolara si profesionala; promovarea egalitasii de sanse ca instrument esential al diminuarii polizarilor sociale;

        generalizarea  participarii  la  anul  de  pregatire  pentru  scoala  din sistemul prescolar;

        promovarea educatiei inclusiv pentru copiii cu handicap, cresterea capacitatii de a promova incluziunea sociala, cresterea semnificatiei personale si profesionale a scolii.

Datorita cresterii ratei de abandon scolar, Planul National Anti-Saracie si Promovare a Incluziunii Sociale in Romania, a elaborat pentru implementare un 'Program de prevenire si combatere a abandonului scolar'. Populatia tinta este constituita din copii de varsta scolara (7-8 ani) care nu au parcurs educatie de baza sau sunt slabi educati, sunt marginalizati, sunt abuzati si lipsiti de protectie, au abandonat scoala, provin din familii aflate in situatii de risc (sarace, parinti bolnavi, consumatori de droguri, alcoolici, divortati); apartin unor grupuri etnice al caror acces la educatie este limitat. (Molan V. 'Accesul la educatie si egalitatea sanselor' in Revista de Asistenta Sociala nr. 6 /2002 pag. 30).

Alte actiuni care s-au initiat in directia accesibilizarii educatiei, au fost cele trei programe ale Guvernului Romaniei prin Ministerul Educatiei si Cercetarii:

Asigurarea transportului gratuit al copiilor la scoala; Rechizite scolare gratuite pentru elevii claselor l-VII; Laptele si cornul.

Aceste programe sunt binevenite in sistemul nostru scolar, dar sunt ineficiente chiar cum arata statisticile ingrijoratoare ale abandonului scolar, Romania fiind fruntasa intre tarile Europei. Asadar, din cele prezentate rezulta ca abandonul scolar este o problema de interes global, pentru care organismele internationale au incercat sa gaseasca o rezolvare.Romania desi a aderat la documentele internationale privind drepturile copilului si educatie nu a reusit sa scada proportia acesti fenomen, dupa cum arata datele statistice prezentate in capitolul 1.3.

In primele subcapitole am vorbit despre definitiile abandonului scolar, am prezentat statistici si legislatia de prevenire a acestui fenomen.In continuare voi prezenta cauzele acestei probleme.

1.5. ETIOLOGIA ABANDONULUI SCOLAR

Cauzalitatea abandonului scolar e deosebit de complexa.

In ceea ce priveste factorii de risc pentru reusita scolara si cauzele esecului scolar cu multiplele sale forme de manifestare, includ abandon scolar si nescolarizarea, exista diferite modele explicative care plaseaza pe un loc central individul (copilul), scoala sau familia considerate individual sau in interactiune. (Ministerul de Stiinte ale Educatiei, Ministerul Educatiei si Cercetarii, Institulul de cercetare a calitatii vietii, UNICEF “Participarea la educatie a copiilor rromi', 2002 p.21).

Factorii implicati in scolarizarea copilului sunt variati, literatura de specialitate ofera o gama variata de factori. Pentru lucrarea de fata, am hotarat sa ma opresc asupra factorilor individuali, factorii familiei si scolari.

 

CAUZELE INDIVIDUALE

In sfera factorilor determinanti ai abandonului scolar, un loc important il detine inadaptarea scolara a elevului.

a) Inadaptabilitatea elevilor

Inadaptabilitatea comportamentala a elevilor vizeaza tulburarile de relationare a acestora cu parintii, profesorii si colegii si incalcarea regulilor colectivitatii scolare, respectiv extrascolare. Domeniul acestor tulburari este larg, cuprinzand modificari comportamentale mai putin grave sub raport juridic, dar suparatoare: minciuna, inconsecventa comportamentala, violenta verbala, fumatul ostentativ, copiatul la ore, bruscarea colegilor si abateri grave de la morala si legislatie penala. Inadaptabilitatea scolara are un efect imediat asupra personalitatii elevului. Copilul se resemneaza sau renunta, devenind amorf, sau se revolta impotriva insuccesului, incearca compensari prin care sa dovedeasca, pentru el, ca poate reusi totusi in unele lucruri. Aceasta duce uneori la violenta, furt, anxietate, fobie scolara (Schiopu V. 1995). Nesimtindu-se la inaltimea exigentelor, copilul nu face nici un efort la invatatura, exclude si refuza toate cerintele, evadeaza din mediul generator de stres.

 b)  Stima de sine scazuta

Exista o semnificativa corelatie intre imaginea de stima a elevului si reusita scolara, dat fiind faptul ca modul in care se comporta elevii in scoala depinde in mare masura de modul in care se percep pe ei insisi, de modul in care educatorii reactioneaza. Activitatile lor, grupul din care fac parte, notele, formeaza cadrul social in care se formeaza imaginea de sine. Aprecierea facuta de catre profesori se interiorizeaza, devenind autoapreciere. Relationarea, afirmarea, investirea in invatare si adaptarea la cerintele scolii sunt factori care pun in lumina imaginea de sine a elevilor si succesul scolar. Riscurile unei stime de sine scazuta sunt multiple probleme emotionale (depresie, iritabilitate, anxietate), probleme de comportament (agresivitate), scaderea performantelor scolare (esec scolar, abandon scolar).

c) Motivatia deficitara

Motivatia deficitara pentru invatare, din partea elevului duce la abandon scolar. Incapacitatea elevului de a rezolva satisfacator conflictul dintre dotare si placere, este primejdios prin reprezentarile pe care le poate avea asupra conturarii viitoarei personalitati. Lenea nu este un defect nativ, ci este expresia aplicarii unor stiluri educative deficitare in sanul familiei. Ea poate fi diminuata prin organizarea corecta a regimului de viata a elevului .

d)  Deficiente organice

Multe deficiente organice au efecte negative asupra reusitei scolare a elevului, cum ar fi : tulburari de vedere, de auz, de limbaj, tulburari comportamentale, tulburarile dentitiei, perceptiei, ritmului si coerentei gandirii, tulburarile nervoase si modificarile din sfera psihicului.(Coasan,A, 2000,p45).

  CAUZELE FAMILIALE

Familia este unul din microgrupurile esentiale din care copilul face parte si a carui evolutie, in sens pozitiv sau negativ, influenteaza in mod intim si inevitabil dezvoltarea celui

din urma, sub toate aspectele. Se poate vorbi despre o sumedenie de factori legati de dinamica vietii familiale, care prin eroziunea lor indelungata, mai mult sau mai

putin accentuata, duc in cele din urma la aparitia unor tulburari a vietii afective, comportamntale si chiar a psihicului copilului, generand distorsiuni, dereglari, al caror efect va fi resimtit de catre copil o perioada indelungata. Actionand asupra personalitatii in intregimea ei, unul din segmentele afectate va fi cel cognitiv, implicand in mod pregnant capacitatea de invatare a individului si implicit capacitatea lui de a face fata cerintelor scolare. in absenta unei interventii prompte si eficace, afectiunile produse se pot croniciza, pana in momentul cand esecul scolar se generalizeaza, iar elevul recurge la abandon scolar (Stanciulescu, E.,1997,p.59).

CAUZE LEGATE DE MEDIUL SCOLAR

•     Relatia profesor - elev aceasta relatie este complexa, tinand contde caracteristicile celor doua persoane. Personalitatea educatorului poateoferii realitati psihice stimulative, tonificatoare sau dimpotriva frustante,inhibatoare stresante. Voi enumara cateva situatii care pot duce laesecscolar: pregatirea dificitara a profesorului, lipsa de interes a profesorului,absenta  aptitudinilor educative,   respectiv  utilizarea  unui  stil  'Cenusiu  de predare' incapabil de a trezi interesul pentru lectie.

•    Conflictele individuale in cadrul clasei de elevi. Aparitia unor stari de tensiune intre elevii clasei, ca urmare a competentei acerbe care apare uneori intre acestia, poate sa duca la crearea unor subgrupuri si fractiuni cu caracter inchis. In aceste grupuri se cultiva preucupari si atitudini cu caracter predelictual sau infractional de tipul: practicarea jocurilor de noroc, hoinarirea pe strazi, furturi sau talharii. (Cosmovici A, 1999).

•    Climatul afectiv din scoala. Elevii se simt bine daca profesorii manifesta emotii pozitive fata de ei. Atitudinea fata de scoala este conditionata si de masura incadrarii in colectivitatea clasei. Clasa indeplineste functia de incadrare sociala. Buna integrare asigura un confort psihic membrilor, relatii pozitive, conducand la cresterea stimei de sine, a nivelului de aspiratie. Dimpotriva izolarea coreleaza cu anxietatea, slaba stima de sine, sentimente ostile fata de colegi, comportament agresiv. (Cosmovici A, 1999).

1.6 PREVENIREA ABANDONULUI SCOLAR

In lucrarea sa “Devianta scolara…” Cristina Neamtu aminteste urmatorul rationament explicativ al mecanismelor de producere si combatere a fenomenului de abandon scolar:

“In conditiile aspiratiei lor firesti catre autonomie si independenta financiara, tinerii doresc sa paraseasca scoala cat mai repede posibil, pentru a avea un serviciu permanent, cu norma intreaga, si pentru a putea castiga cat mai mult. Cei care aspira la o viata independenta resping ideea unui invatamant obligatoriu extins la 10-12 ani, deoarece fata de idealul si trebuintele lor imediate educatia scolara nu aduce recompensele dorite ”(Neamtu,C, Devianta Scolara, 2003). In acest context s-a avansat ideea ca absenteismul si delicventa pot fi diminuate daca li se va permite tinerilor sa-si asume o pozitie productiva pe piata muncii. Se estimeaza chiar ca abandonul scolar temporar poate avea efecte benefice in cazul unei categorii de elevi, si anume elevii care au nevoie sa paseasca in afara fluxului procesului educativ scolar si sa munceasca o perioada de timp. O asemenea situatie poate conduce la aplanarea tensiunilor dintre elev si scoala, precum si la structurarea unui nou sistem de prioritati pentru elev. Astfel, munca poate oferii o noua perspectiva asupra vietii, in sensul ca

tanarul poate realiza ca munca necalificata, cum este cea pe care va putea sa o presteze daca nu isi finalizeaza studiile, nu aduce recompensele estimate. In urma unor asemenea experiente, adolescentul va fi fericit sa revina la scoala si poate realiza chiar noi niveluri de performanta academica dupa revenire.” 3        Se propune, prin urmare, ca solutie pentru prevenirea abandonului scolar acceptarea de catre familie si societate a unui abandon temporar al elevului, astfel incat el sa poata avea experienta nefericita a propriei autonomii financiare. In mod cert, experienta lui va fi una nefericita pentru ca anterior el nu realizase costul facilitatilor de care se bucura ca si elev, sub ocrotirea parintilor. Din aceasta perspectiva, intr-adevar abandonul temporar ar fi o solutie miraculoasa.    Exista insa si cateva carente ale acestui principiu care trebuie evidentiate. Mai intai o intrebare se impune: va merge copilul sa munceasca in acest timp sau, cum se intampla adesea, el primeste in continuare masa calda de la parinti si banii (fie si putini) pentru divertisment, considerand, astfel, lipsit de importanta serviciul? Pe de alta parte, o mare problema o reprezinta si sistemul de valori al elevului, transmis de familie si modelat in mediul sau ecologic – sau chiar modificat radical de prietenii sai.

Daca pentru el a trai din banii proprii nu este o valoare care alimenteaza stima de sine, este foarte probabil ca abandonul temporar sa se permanentizeze si chiar sa se converteasca in alte fenomene indezirabile social. Programul de prevenire a abandonului scolar “Junior Achievement”

Acest program vine ca o completare la programa scolara a Ministerului Educatiei si Cercetarii si ajuta tinerii sa-si dezvolte abilitati de comunicare si integrare in societate, abilitati esentiale pentru obtinerea succesului pe piata libera a fortei de munca.

Programul de “prevenire a abandonului scolar’ se adreseaza elevilor cu varste cuprinse intre 13 si 15 ani.

Obiectivele vizate prin implentarea program sunt urmatoarele:

- Elevii vor descoperi ce relatie exista intre educatie si optiunile de cariera pe care le pot face si vor invata care sunt aptitudinile si abilitatile de care vor avea nevoie in viitor. - Elevii vor juca “SUCCES”, un joc-simulare, prin care se ilustreaza relatia dintre nivelul de educatie si sansele de realizare a obiectivelor personale. - Elevii vor lucra in echipe pentru a descoperi care sunt cheltuielile de scolarizare si care este costul de oportunitate suportat de elevi prin continuarea educatiei; in acest sens, se vor citi si interpreta rezultatele jocului “SUCCES”. - Elevii vor lucra pe grupe pentru a intocmi bugete lunare, avand la dispozitie, pe de o parte, veniturile aferente locurilor de munca pe care si le doresc si, pe de alta parte, informatii din ziarele locale si alte surse privind cheltuielile pe care le presupune un trai decent.  - Elevii isi vor descoperi calitatile si aptitudinile prin realizarea de autoevaluari si vor invata care sunt modalitatile de dobandire a abilitatilor solicitate in carierele profesionale pe care si le doresc.- Elevii vor elabora mai multe definitii ale succesului, dupa care vor incerca sa identifice obiectivele si scopurile punctuale pe care trebuie sa le atinga in drumul lor spre succes.

Rezultate preconizate prin implenetarea programului:  - reducerea numarului de elevi care abandoneaza, prea devreme, scoala; - explorarea relatiei dintre nivelul de educatie si sansele de realizare a obiectivelor personale; 

- invatarea responsabilitatii implicate de asigurarea, prin eforturi proprii, a unui nivel de trai decent; - examinarea oportunitatilor de cariera prin raportatea acestora atat la nivelul de educatie, aptitudinile si abilitatile elevilor, cat si la obiectivele de viitor si stilul de viata pe care acestia si-l doresc.

Acest program este foarte bun pentru ca le arata elevilor beneficiile studiului in viitor,iar facand bugetele familiale ii poate motive sa urmeze o cariera care sa le permita un trai decent.Totusi acest program are si minusuri deoarece nu este la fel de efficient pentru copiii din mediile defavorizate.(junior Achievement Romania, www.jar.ro)

Cosmovici, in lucrarea sa “Psihologie scolara” prezinta ca masura de preventie a esecului scolar “parteneriatul scoala-familie”, deoarece pentru multi elevi factorii esecului scolar se situeaza in familie, si nu in cadrul contextului scolar.Pentru buna functionare a relatiei “scoala-familie” este necesar ca parintii sa acorde importanta scolii, sa manifeste interes pentru studiile copiilor lor, sa se arate preocupati de formarea profesionala a copiilor, de perspectivele lor sociale.Nu mai putin importanta este asigurarea in familie a unui cadru cultural adecvat, deoarece s-a constatatca precaritatea culturala a familieipoate provoca un retardal dezvoltarii intelectualegenerale a copilului.

O alta masura amintita de autor este creearea unor situatii speciale de success pentru elevii cu dificultati scolare, deoarece succesele si recompensele dezvolta initiativele elevului si sporesc increderea acestuia in propriile posibilitati. Pentru aceasta este necesar ca profesorul sa sties a dozeze in asa fel dificultatile sarcinilorpropuse elevilor, incat acestia sa fie dispusi sa le abordeze fara teama si cu sanse reale de reusita (Cosmovici,A; Iacob,L.,1998,p.224). Sistemul de recunoastere a meritelor din invatamantul romanesc ii avantajeaza pe cei cu un nivel de inteligenta ridicat. Nu exista o evaluare diferentiata,singurul criteriu de evaluare fiind reproducerea informatiei. Un bun exemplu de urmat sunt scolile din Statele Unite unde exista o multime de cubluri (de teatru, echipa de fotbal,majorette) care permit copiilor sa se integreze si sa experimenteze succesul.

2. ȘCOALA ȘI COMUNITATEA LOCALĂ

I. ȘCOALA ȘI CONTEXTUL COMUNITAR

Pe fondul schimbării politice, sociale, economice profunde si complexe, societatearomânească, prin toate componentele sale îsi caută identitatea. Scoala are un rol de refacere aidentităţii sociale si de valorizare a potenţialului uman.Devin astfel prioritare direcţii de acţiune în domeniul Educaţie:- stabilirea setului de valori după care trebuie să se orienteze evoluţia societăţii si aeducaţiei sale;- identificarea factorilor implicaţi în domeniul educaţional si stabilirea rolului si aresponsabilităţilor fiecărui factor;- susţinerea parteneriatului tuturor factorilor sociali care sunt interesaţi în dezvoltareaeducaţiei.

Societatea a fost nevoită să extindă câmpul educaţional de la nivelul instituţiei scolare lanivelul altor agenţi de educaţie, să diversifice oferta educaţională.Scoala este:- o instituţie care oferă un serviciu social;- este direct influenţată de ceea ce se întâmplă în mediul social;- transmite cunostinţe, dezvoltă abilităţi, norme, valori recunoscute si acceptate social;- are o logică internă de dezvoltare, reproduce propriile norme si valori, are propriul sistemde organizare.- este o instituţie care funcţionează într-o comunitate alcătuită din mai mulţi factori deeducaţie: familie, autorităţi, organizaţii guvernamentale si neguvernamentale, agenţi economici,poliţie, biserică, unităţi sanitare etc. care au la rândul lor o ofertă educaţională explicită si/sauimplicită.Scolile depind de mediul în care funcţionează în ceea ce priveste: obţinerea resurselormateriale, resursele umane, resursele financiare, resursele informaţionale etc.Funcţionează într-un context social imediat, într-o comunitate locală si zonală, carefurnizează elevii dar care are un set de asteptări cărora instituţia scolară trebuie să le răspundă.Influenţele sunt manifestate din ambele părţi, atât comunitatea influenţează organizaţiascolară cât si aceasta influenţează comunitatea.

Comunitatea:Tonnies (1887) realizează o abordare a comunităţii în raport cu societatea făcânddistincţii clare între aceste două entităţi.Astfel comunitatea este caracterizată prin:- este bazată pe „voinţa” si „sentimentele” celor care trăiesc în ea;- legăturile dintre oameni se nasc din „relaţiile dintre voinţe umane” si se pot exprima înforme „vii”, adică în comunităţi;- „viaţă reală si organică” fiind „un organism viu”;- individul trăieste, în comunitate încă de la nastere si se leagă de ai săi „la bine si la rău,în timp ce în societate se duce ca într-o ţară srăină”;

- este întemeiată nu pe contact, ci pe înţelegere, care este „un mod de a simţi comun sireciproc, asociativ” în cadrul unei „voinţe” colective care este expresia unei unităţi;- legăturile dintre membrii comunităţii se bazează pe valori precum: respectul, afecţiunea,bunăvoinţa;- este unitatea întemeiată pe familie si pe legăturile de sânge, pe vecinătăţi si pe viaţa încomun pe acelasi teritoriu, pe prietenie si pe „comunitatea minţilor”;- comunitatea depăseste contextul strict economic.Societatea are următoarele caracteristici:- are forme pur „mecanice” de comunicare între oameni;- este „o formaţiune ideală si mecanică;- oamenii, desi trăiesc si locuiesc unii alături de alţii sunt fundamental separaţi;- fiecare trăieste pe cont propriu urmărindu-si propriile interese.Max Weber abordează ideea de comunitate în opoziţie cu asociaţia în cadrul viziuniisale asupra acţiunii sociale.Comunitatea se caracterizează, prin faptul că acţiunile se sprijină „pe o apartenenţăcomună, resimţită subiectiv (afectiv sau tranzacţional), a indivizilor care participă la aceasta”;Asociaţiile sunt bazate pe acţiuni sociale care „se sprijină pe o identitate de interesesau pe o legătură bazată pe interes, motivată raţional în privinţa valorii si a scopului”. Dar,

Weber spune că în realitate „marea majoritate a relaţiilor sociale au parte caracterul uneicomunităţi si în parte caracterul unei asociaţii”.Sintetizând concepţiile lui Tonnies si Weber - comunitatea este caracterizată:- interdependenţa sistemelor de relaţii dintre persoane;- gradul ridicat de omogenitate în raport cu unele valori si norme împărtăsite decomunitate;- prezenţa lor mai mult ca elemente puternic interiorizate decât ca elemente formalexprimate;- ansamblul unor culturi si a unor moduri de viaţă comune, existenţa unui puternicsentiment de ingoup în raport cu un outgroup înconjurător.În România, în opinia noastră putem vorbi de:comunităţi locale în mediul rural – indivizii stabilesc relaţii interpersonale frecvente,intervine controlul social asupra comportamentelor individuale (abaterile sunt discutate,catalogate, sancţionate „te stie lumea”);comunităţile locale din mediul urban din orasele mici – spiritul comunitar esteprezent, majoritatea oamenilor se cunosc între ei, controlul social al comportamentelorfuncţionează dar nu este atât de sever ca în comunităţile sătesti. Numărul mai mare de locuitoriface ca acest control să fie mai difuz.comunităţile din marile orase – considerăm că nu putem vorbi de comunităţi locale încazul oraselor mari în cadrul cărora există comunităţi diverse (comunităţi academice, comunităţiale persoanelor cu o anumită orientare socială, comunităţi gen „găsti de cartier” etc.) normelesociale sunt complexe si multe dintre caracteristicile tradiţionale de bază se pierd.

În Enciclopedia Larousse întâlnim câţiva termeni care caracterizează o comunitate:ceea ce este comun, similitudini, identitate, ansamblu, supunere la reguli. Asfel, comunitateapoate fi:- localitate rurală;- un grup de localităţi (comunitate teritorială);- grupare profesională;- familie lărgită;- membrii unei rezidenţe (cămin, spital, internat);- vorbitorii unui dialect (comunitate lingvistică);- asociaţie;- un tip de organizare socială într-un spaţiu delimitat (cartier, bloc, mahala);- un ansamblu de interese;- structurată ierarhic.

Caracterizarea relaţiei de parteneriat scoală – comunitate- Din punct de vedere juridic, parteneriatul se defineste ca o înţelegere legală în carepartenerii definesc împreună scopul general al parteneriatului. Parteneriatul autentic presupune,cel puţin în teorie, colaborarea strânsă si combinarea avantajelor specifice pentru ambiiparteneri.- Din punctul de vedere al beneficiilor pe care le aduce, parteneriatul poate fi definit ca omodalitate eficientă în realizarea reformei managementului fie prin schimbarea practicilormanageriale, fie prin schimbarea modului în care sunt abordate problemele publice, astfel încâtsoluţionarea lor să devină fezabilă prin parteneriat.

- Parteneriatul poate fi o soluţie pentru alocarea si folosirea resurselor locale la nivelcomunitar, pentru atragerea altor resurse externe pentru rezolvarea problemelor comunitare.Ideea de parteneriat între scoală si comunitate trebuie să se bazeze pe principiulcomplementarităţii serviciilor sociale oferite de către diversele organizaţii care activează încomunitate.Construirea parteneriatului este un proces deliberat ce implică aptitudini specifice,strategii si cunostinţe pe care părţile implicate trebuie să le cunoscă si să le folosească.Parteneriatul implică adoptarea unui management bazat pe colaborare si schimbare,comunicare si constientizarea diversităţii.Într-o relaţie de parteneriat fiecare partener trebuie să-si definească asteptările, scopul silimitele. În relaţia de parteneriat dintre scoală si agenţii comunitari cei implicaţi trebuie sădefinească si să constientizeze:- care sunt agenţii comunitari implicaţi în relaţia de parteneriat;- care sunt motivele parteneriatului;- care sunt modificările vizate în situaţia actuală;- ce probleme majore pot fi rezolvate prin parteneriat;- care sunt rolurile specifice pe care fiecare partener.Parteneriatul este bazat pe încredere, crează responsabilitate pentru parteneri siimplicare reciprocă.Parteneriatul trebuie să fie o modalitate mai eficientă de a obţine rezultate bune, oschimbare în bine.Principiile care stau la baza parteneriatului scoală – comunitate, stipulate în noua legea educaţiei sunt (Legea educației naționale, Art. 3):Principiul echității — în baza căruia accesul la învățare se realizează fără discriminare;Principiul calității — în baza căruia activitățile de învățământ se raportează la standardede referință și la bune practici naționale și internaționale;Principiul relevanței — în baza căruia educația răspundenevoilor de dezvoltarepersonală și social-economice;Principiul eficienței — în baza căruia se urmărește obținerea de rezultate educaționalemaxime, prin gestionarea resurselor existente;Principiul descentralizării — în baza căruia deciziile principale se iau de către actoriiimplicați direct în proces;Principiul răspunderii publice — în baza căruia unitățile și instituțiile de învățământrăspund public de performanțele lor;Principiul asigurării egalității de șanse;Principiul transparenței — concretizat în asigurarea vizibilității totale a deciziei și arezultatelor, prin comunicarea periodică și adecvată a acestora;Principiul incluziunii sociale;Principiul centrării educației pe beneficiarii acesteia;Principiul participării și responsabilității părinților;Principiul fundamentării deciziilor pe dialog și consultare;Principiul respectării dreptului la opinie al elevului/studentului ca beneficiar direct alsistemului de învățământ.

Necesitatea parteneriatului scoală – comunitate

Ideea de a folosi scolile în beneficiul comunităţii a apărut în Statele Unite prin 1935. S-aadmis atunci faptul că scolile pot sta la dispoziţia locuitorilor comunităţii respective dincolo de

programul obisnuit, chiar pe durata unei zile întregi, si pot furniza servicii în domenii diferite:cultural, sănătate, asistenţă socială, pregătirea forţei de muncă, recreere etc.În Europa, mai ales după anii 90, scolile si-au diversificat activitatea desfăsurând diverseactivităţi si programe: cursuri de computere, de tradiţii locale, sportive, concerte, cluburi pentrupensionari, controale medicale, conferinţe, festivaluri, concursuri, conferinţe, cursuri decroitorese etc. destinate locuitorilor din localităţile respective si nu numaiÎn anii ’80, în lumea scolii, s-a afirmat un curent bazat pe idea implicării factorilorcomunitătii locale în luarea deciziilor privind predarea si învăţarea, finanţarea si angajarea depersonal în scolile care deservesc comunitatea locală respectivă (“management bazat pecomunitatea locală”, “site-based management”).Tendinţa deschiderii scolii către comunitate este evidentă în majoritatea ţăriloroccidentale. În contextul în care, resursele acordate educaţiei, sunt în descrestere, parteneriatulpoate fi o formă prin care se realizează o mai bună gestionare a resurselor locale, o modalitatede atragere a resurselor către scoală si de valorificare a resurselor scolii în beneficiulcomunităţii.

Identitatea scolii în relaţia de parteneriat

Scoala are o misiune si roluri bine stabilite iar frontierea de deschidere a instituţieiscolare către mediul său poate fi variabilă.Scolile sunt organizaţii puternic ancorate în comunitate, statutul organizaţiei scolare,funcţiile sociale ale acesteia precum si competenţele specifice ale resurselor umane implicate însistemul educaţional fac din scoală promotorul parteneriatului comunitar.Scoala si comunitatea trebuie să-si asume noi tipuri de relaţii, fără a renunţa laelementele de fond care le definesc identitatea.Considerăm că scoala nu-si pierde identitatea într-o reţea de parteneriate, ci oferăservicii care să răspundă unor părţi a nevoilor beneficiarilor, se dezvoltă, devine o organizaţiaecare “învaţă”.Parteneriatul scolii cu agenţii comunitari poate funcţiona în mai multe feluri:- punerea în comun a resurselor (materiale, umane, financiare, logistice, de timp,informaţionale etc.) pentru binele comun;- activităţi / proiecte / programe comune;- alocarea de resurse din partea agenţilor comunitari către scoală;- voluntariat si implicare în acţiuni la nivel comunitar;- testarea nevoilor locale;- formarea resurselor umane;- atragerea de resurse către comunitate, etc.Blocajele care pot interveni în relaţia de parteneriat dintre scoală si comunitate

- cei implicaţi în relaţia de parteneriat se raportează la valori diferite;- scoala nu are o politică în ceea ce priveste relaţia cu comunitatea;- dezinteresul părinţilor;- lipsa educaţiei pentru valorile democraţiei;- sărăcia;- neidentificarea avantajelor si a finalităţilor;- rezistenţa cadrelor didactice care pot opta sau nu pentru colaborarea cu agenţi sau

organizaţii exterioare scolii (efort suplimentar neremunerat); învăţământul este considerat decele mai multe ori ca o practică privată iar cadrele didactice au de prea puţine ori iniţiativa saudeschiderea de a împărţi rolurile pe care le deţin sau de a învăţa de la alţii.Munca de echipă este un obstacol permanent în cadrul unui parteneriat. Un parteneriatva fi cu atât mai complex cu cât cei implicaţi nu au competenţe si abilităţi de a lucra astfel. Estenecesară pregătirea celor implicaţi.

Adaptarea scolii la nevoile comunităţii

- adoptarea unui management participativ - scoala trebuie să fie un iniţiator alparteneriatului cu reprezentanţii comunităţii dar si un partener activ în programele comunităţii;- schimbarea mentalităţilor reprezentanţilor scolii;- adaptarea curriculară la nevoile elevilor si ale comunităţii locale;- îmbunătăţirea ofertei educaţionale către comunitate;- multiplicarea si îmbunătăţirea calitativă a ofertei de activităţi extracurriculare;- centrarea pe elevi si pe nevoile acestora;- să implice elevi, părinţi, reprezentanţi ai diverselor instituţii, organizaţii etc. în procesulde dezvoltare organizaţională al scolii.- Scoala trebuie să adopte ca obiective: dezvoltarea spiritul comunitar, formarea unorbuni locuitori ai comunităţii cărora să le pese de cei din jur si de comunitatea în care trăiesc sicare să contribuie la cresterea calităţii vieţii în comunitatea respectivă.Managementul scolii bazat pe comunitatea locală- Scoala ca si organizaţie, pentru a-si atinge obiectivele, are nevoie de un sistemmanagerial adecvat definit prin funcţii specifice: proiectare, decizie, organizare, coordonare,evaluare etc.- Managementul scolii trebuie să asigure funcţionarea si dezvoltarea scolii ca sistemdeschis, aflat în relaţie permanentă cu mediul său exterior, cu comunitatea în care funcţionaezăsi nu numai.- Pentru a-si realiza obiectivele propuse scoala este nevoită să atragă, aloce, foloseascăo gamă diversă de resurse: materiale, financiare, umane, informaţionale si de timp.Managementul scolii bazat pe comunitate vizează:- măsuri de pregătire a persoanelor implicate în relaţia de parteneriat;- atragerea reprezentanţilor comunităţii locale în echipa managerială a scolii;- responsabilizarea diversilor reprezentanţi comunitari;- constientizarea agenţilor comunitari asupra rolului pe care îl au în educaţie si“avantajele” proprii care decurg dintr-o bună colaborare

Servicii ale şcolii către comunitateParteneriatul scoală – familie poate lua forma unor servicii dezvoltate de către scoală side care familiile elevilor să beneficieze. Acestea pot fi organizate exclusiv de către scoală sau înparteneriat cu alte organizaţii/instituţii.Aceste servicii pot fi: centre de consiliere; centre de sănătate, de practicare a diverselorsporturi; centre pentru supravegherea copiilor la teme după orele de curs (after-school) care pot

avea si alte servicii incluse: predarea limbilor străine, sport, mini-excursii, teatre, spectacole,vizite în diverse locuri etc.; centre de voluntariat; cluburi; cantine; seminternate etc.

Intervenţia scolii pentru sprijinirea educativă a elevilor defavorizaţi socio –economic

Asigurarea programelor de intervenţie timpurie - Intervenţia timpurie creeazăcondiţiile necesare pentru succesul copilului în scoala primară si după aceasta. Toţi copiiiprescolari ar trebui să primească îngrijirea si sprijinul de care au nevoie pentru a intra în scoalăapţi să înveţe – mai exact o stare bună a sănătăţii, medii educative sănătoase si experienţecare să le îmbunătătească dezvoltareaFurnizarea educaţiei compensatorii - În multe ţări din lume, un număr de programeoferă copiilor din familii cu venituri scăzute oportunităţi educaţionale suplimentare, pe lângă celeoferite de programul scolar standard. Aceste programe educaţionale compensatorii încearcă săcompenseze factori educaţionali importanţi care pot lipsi din viaţa tinerilor.Asigurarea programele suplimentare înainte si după orele de scoală - Uneori scolileoferă programe, după orele de scoală, pentru elevi care: se pregătesc pentruconcursuri/examene, sau au risc de esec scolar, riscând corigenţe si chiar repetenţia etc.Activităţile programate în timpul si după orele de scoală promovează reusitele scolare siîncearcă să îmbunătăţească respectul de sine, capacitatea decizională a copiilor precum sinivelul cunostinţelor privind stilurile de viaţă sănătoase si nesănătoase.Asigurarea îndrumătorilor si meditatorilor - Unele programe încearcă săîmbunătăţească succesul si respectul de sine al elevilor în dificultate prin folosirea meditatorilorsi a programelor de îndrumare – eforturi pentru pentru a modela comportamentul potrivit însituaţii individuale.Utilizarea stimulentelor si a descurajărilor - Alte tactici folosite pentru încurajareașcolară a copiilor defavorizaţi social-economic includ programele de stimulente. Aceste programe oferă stimulente exterioare – recompense pentru prezenţă deosebită si note bune.