Proiect de Cercetare: “Eşecul şi abandonul şcolar”

I. Stabilirea problemei pe care o cercetam

Introducere:

Am ales aceasta tema”Eşecul şi abandonul şcolar” pentru proiectul de cercetare deoarece

este o problema din ce in ce mai intalnita, atat in tara noastra cat si la nivell mondial.

Eşecul şcolar nu este o problemă nouă, de-a lungul timpului au fost realizate multiple

cercetări pentru identificarea şi prevenirea eşecului şcolar. Odată cu trecerea timpului şi

apariţia unor noi factori ce contribuie la acest fenomen negativ în rândul elevilor,

schimbarea viziunii educativ – informative şi formative , egalitatea de şanse privind

educaţia , suportul psihopedagogic oferit în şcoli , este necesară o implicare a tuturor

factorilor ce contribuie la educaţia şcolară pentrustoparea şi eventual eradicarea acestui

fenomen. Eşecul şcolar este un fenomen periculos, deoareceel determină efecte negative

atât în plan psihologic individual, respectiv o alterare a imaginii desine a elevului în

cauză, care-şi va pierde tot mai mult încrederea în propriile posibilităţi şicapacităţi

ajungând să dezvolte o teamă de eşec, cât şi pe plan social, pentru că eşecul

şcolar  permanentizat „stigmatizează”, „etichetează” şi conduce la o marginalizare socială

cu un nivel crescut de comportamente deviante şi infracţionale.

Obiectivele proiectului:

• Cunoaşterea opiniilor părinţilor privind educaţia copilului în familie şi şcoală.

• Cunoaşterea opiniilor elevilor faţă de propria lor activitate.

• Cunoaşterea opiniilor profesorilor privind cauzele eşecului şcolar.

• Urmărirea concordanţei dintre opiniile formulate de părinţi, elevi şi profesori privind

activitatea şcolară, respectiv eşecul şcolar.

• Determinarea cauzelor obiective şi subiective ale eşecului şcolar atât în ciclul gimnazial

cât şi în cel primar.

• Elaborarea, pe baza concluziilor obţinute, a unui program concret pentru prevenirea şi

diminuarea eşecului şcolar la nivelul şcolii.

Informatii statistice:

La sfarsitul anului scolar 2008-2009, potrivit datelor Institutului National de Statistica,

numarul elevilor aflati in evidenta unitatilor din invatamantului primar si gimnazial a fost

de 1.707.200, cu 29.100 mai putini decat la inceputul anului. In acelasi timp, rata

abandonului scolar a fost de 1,7% (1,4 % pentru primar si 1,9% pentru gimnazial), ceea

ce inseamna ca numarul elevilor care au parasit scoala a fost de circa 29.000. Pentru

comparatie, rata abandonului scolar s-a situat la 2% in 2006 si 2007, dar in 2000,

procentul a fost de doar 0,6%.

Nici in alte tari insa, situatia nu este cu mult diferita. In SUA spre exemplu, modul in care

cazurile de abandon scolar sunt raportate variaza de la un stat la altul, si chiar de la o

scoala la alta – de pilda, in invatamantul liceal, unele dintre scoli nu raporteaza

abandonurile scolare in cazul in care elevii au parasit scoala pentru a se casatori, in timp

ce in alte scoli, astfel de evenimente sunt considerate drept abandon scolar.

De asemenea, un elev poate acumula intre 15 si 45 de zile de absente inainte de a fi

incadrat la abandon, datele fiind diferit interpretate si in ce ii priveste pe elevii care nu

frecventeaza invatamantul de zi (scoli speciale, invatamant seral etc).

II. Analiza dimensionala a conceptelor:

DEFINIŢIE:

Insuccesul şcolar (rămânerea în urmă la învăţătură, eşec şcolar ) constă în neîndeplinirea de către elevi a cerinţelor obligatorii din programe, fiind efectul discrepanţei dintre exigenţe, posibilităţi şi rezultate.

FORME DE MANIFESTARE:

a) faza premergătoare (încetinirea ritmului, apariţia lacunelor); b) faza rămânerii în urmă la învăţătură propriu-zisă (semnalează acumularea

golurilor mari în cunoştinţe, evitarea oricărui efort de îndeplinire individuală a sarcinilor, aversiune faţă de învăţătură);

c) repetenţia sau abandonul.

. CAUZELE EŞECULUI ŞCOLAR :

a) cauze de ordin fizio-psihologic:

- tulburări somatice, neurologice, endocrine;

- tulburări legate de pubertate; - deficienţe sezoriale; - boli specifice vârstei; - insuficienţe ale elaborării intelectuale; - inteligenţa şcolară sub limită; - instabilitate neuromotorie, etc.

b) cauze de ordin social-familial:

- familii dezorganizate;

- familii schimbătoare;

- atmosfera “încărcată” cu tot felul de excese;

- nivelul igenico-sanitar;

- nivelul cultural scăzut al familiei (părinţi excesiv de grijulii, cei intoleranţi, cei indiferenţi);

- părinţi navetişti.

c) cauze de ordin pedagogic:

- prezentarea într-un mod ilogic şi neatractiv a conţinutului lecţiei;

- evaluări injuste;

- tratarea unor copii ca pe “paria” clasei;

- autoritatea excesivă;

- conlucrarea precară cu familia;

- pregătirea superficială pentru lecţii.

Considerând că prin referirile la necesitatea cunoaşterii psihologice, a

metodelor, a simţului diagnostic, profesorul unei anumite specialităţi, împreună cu

psihologul şi cu ceilalţi pot forma o echipă cu orizonturi diferite pentru a accepta cum se

pot dobândi cunoştinţe despre personalitatea fiecărui elev şi ce fel de decizii se iau cu

privire la procesul instructiv, cum se poate asigura intervenţia adecvată pentru a preveni

eşecul şcolar.

STRATEGII DE ABORDARE PSIHOPEDAGOGICĂ A DIFICULTĂŢILOR ÎN

ÎNVĂŢAREA ŞCOLARĂ.

Insuccesul şcolar poate fi prevenit :

-prin organizarea procesului de invăţământ pe criterii ştiinţifice, psihologice şi pedagogice.

- prin distribuirea corectă a elevilor pe clase

- asigurarea cu manuale şi rechizite

- orar judicios

- climatul stenic, stimulativ din clasă - prin acţiunea plina de tact a profesorilor, a dirigintelui, prin acţiunea lor unitara.

- activitatea didactică propriu-zisă sa ofere suportul angajării elevilor in efortul invăţării.

- diferenţierea şi individualizarea invăţării, asigurandu-se şanse de reuşită (succes) tuturor elevilor

- evaluarea rezultatelor invăţării trebuie se facă sistematic, cu maximum de obiectivitate

- solicitările şcolare să fie echilibrate (sa se prevină suprasolicitarea şi subsolicitarea)

- colaborarea sistematică şi cu tact cu familia prin convorbiri şi lectorate pentru

părinţi previne atitudinile de rezistenţă faţa de obligaţiile şcolare

- supravegherea stării de sănătate şi a modului cum se implineşte maturizarea la

varstele pubertăţii şi adolescenţei previn instalarea inapetenţei pentru invăţare.

- daca fenomenul insuccesului se instalează

sa se stabileasca planuri de intervenţie terapeutică

să se corecteze deficienţele procesului de invăţământ

sa se intervină in familie, familia să devină o aliată a şcolii pentru corectarea handicapului şcolar

recurgerea la practica meditaţiilor şi a consultaţiilor

incurajarea elevului prin antrenarea in activităţi, care-l interesează şi prin care se poate valorifica

diferenţierea invăţării prin programe cu grade treptate de dificultate şi prin procedee didactice adecvate

folosirea fişelor de muncă independentă

munca in echipe favorizează colaborarea si utilizarea de sine a fiecărui membru după capacităţile lui.

activitatea psihopedagogică de orientare şcolară şi profesională pentru examinarea corectă a opţiunilor

individualizarea presupune doua tendinte complementare:

- asigurarea unei independente mai mari a elevului in activitatea de

invatare

- elaborarea si administrarea unor sarcini diferentiate, in functie de ritmul si posibilitatile de asimilare ale celui care invata

datorita variatiilor mari de ritm intelectual si de stil de lucru, de rezistenta la

efortul de durata, de abilitati comunicationale si nevoi cognitive care exista intre

elevi e nevoie de actiuni de organizare diferentiata a procesului de predare-

invatare, pe grupuri de elevi, in care sa primeze insa sarcinile individuale de

invatare (de lucru).

- Un rol important in obtinerea succesului scolar il are sistemul de recompense

(intariri) si de pedepse

III. Alegerea metodei de cercetare

Metoda alesa este ancheta sociologică

Ancheta reprezintă o metodă de interogare, informare asupra faptelor sociale

(opinii, atitudini, motivaţii, aspiraţii, caracteristici personale şi ale mediului social) la

nivelul grupurilor umane de diferite dimensiuni şi care permite cuantificarea datelor în

vederea descrierii şi explicării lor. Ancheta este o metodă complexă care include metode

diverse, complementare, cum sunt chestionarul, analiza documentelor, observaţia.

Am ales acesta metoda “anchetei sociologice” deoarece aceastaimi ofera posibilitatea de a strange date cat mai multe intr-un timp relativ scurt.

IV.Definirea Esantionului

27 cadre didactice ai SAM Horgeşti, jud. Bacău;

75 părinţi din com. Horgeşti, jud. Bacău;

75 elevi ai SAM Horgeşti, jud. Bacău.

6. INSTRUMENTE DE CERCETARE

6.1. Chestionar pentru profesori

Pentru a ajunge la reuşita şcolară, elevul trebuie să beneficieze de o şcoală, ea

însăşi reuşită ca instituţie educativă, iar aceasta, la rândul ei , nu poate fi decât produsul

unei reforme reuşite.

Pentru a ne ajuta în activitatea noastră de cercetare a cauzelor nereuşitei

şcolare, vă rugăm să răspundeţi cu toată sinceritatea la următoarele întrebări:

1. Care este motivaţia asumării rolului de dascăl pe care îl aveţi?

2. Ce numiţi dumneavoastră „insucces şcolar?

3. Care sunt, după părerea dumneavoastră, cauzele insuccesului şcolar?

4. În ce măsură motivaţia pentru anumite obiecte corespunde capacităţii elevului?

5. Cum vă explicaţi faptul că, deşi inteligenţi, există elevi care nu învaţă bine?

6. Ce raporturi sunt între dumneavoastră şi elevii dumneavoastră?

7. Aţi observat în clasa dumneavoastră stări afective de anxietate? Care este cauza

lor?

8. Ce discutaţi cu profesorii care predau la clasa dumneavoastră?

9. De ce trebuie să existe în şcoală o unitate de acţiune şi de voinţă a tuturor

cadrelor didactice la toate clasele şi asupra tuturor elevilor?

10. Apreciaţi cu obiectivitate elevii? Care sunt efectele sub / supra aprecierii

elevilor?

11. Cum procedaţi când un elev este nemulţumit de nota acordată?

12. Ce înseamnă pentru dumneavoastră un elev „leneş”?

13. Ce dificultăţi întâmpină elevii în pregătirea temelor pentru acasă la disciplina

dumneavoastră?

14. Care sunt mijloacele de stimulare sau de pedepsire pe care le utilizaţi şi ce

efecte au asupra elevilor?

15. Cunoaşteţi vreo deficienţă „didactogenă” a elevilor?

16. Doi-trei elevi v-au oferit flori. De ce au făcut-o fiecare?

17. Ce v-a impresionat mai mult în vizitele pe care le-aţi făcut la domiciliul

elevilor?

18. Ce credeţi despre eficienţa consultaţiilor pedagogice acordate părinţilor?

19. Ce soluţii puteţi denumi pentru preîntâmpinarea şi / sau diminuarea

insuccesului şcolar?

6.2 Chestionar pentru părinţi

1. Ce părere aveţi despre expresia „Învăţăm pentru viaţă, nu pentru şcoală!”

(Seneca)?

2. Cine se ocupă mai mult în familia dumneavoastră de controlul copiilor şi cum?

3. Ce raporturi există între dumneavoastră şi copii?

4. Aveţi obiceiul să discutaţi în familie despre educaţia copilului?

5. Ce climat domină în familia dumneavoastră?

6. De ce condiţii materiale dispune familia dumneavoastră?

7. Copilul îşi face lecţiile cu interes sau are nevoie să fie stimulat?

8. La ce obiect învaţă mai uşor copilul dumneavoastră şi la care întâmpină

dificultăţi mai mari? Cum explicaţi?

9. Cum apreciaţi starea sănătăţii copilului dumneavoastră?

10. Care sunt ocupaţiile preferate ale copilului dumneavoastră?

11. Cât de des luaţi legătura cu dirigintele / învăţătorul?

6.3 Chestionar pentru elevi

1. Ce părere ai de proverbul „Ai carte, ai parte”?

2. Ce atitudine manifestă familia faţă de activitatea ta şcolară?

3. Există înţelegere în familia ta?

4. Cum te împaci cu fraţii tăi?

5. Ce înseamnă pentru tine succesul sau insuccesul şcolar?

6. Ce obiecte de învăţământ îţi plac mai mult?

7. Ce te împiedică să progresezi la învăţătură?

8. Te supără o observaţie, chiar dacă este justă?

9. Ce activităţi te atrag mai mult în şcoală, acasă, în timpul liber?

10. Te preocupă problema idealului în viaţă?

9

7. CENTRALIZAREA ŞI PREZENTAREA STATISTICĂ A DATELOR

7.1. Asupra chestionarului adresat profesorilor

În realizarea chestionarelor au fost antrenaţi un număr de 27 profesori ai

şcolii. În chestionar au fost formulate un număr de 19 de întrebări care au încercat să

descopere factorii determinanţi ai reuşitei şcolare şi soluţii concrete privind

preîntâmpinarea şi / sau diminuarea insuccesului şcolar.

Motivaţia afectivă a asumării rolului de dascăl s-a dovedit a fi majoritară. Din

cele patru coordonate ale insuccesului şcolar, atenţia profesorilor se centrează asupra

rămânerii în urmă la învăţătură, acordând mai mică atenţie sau ignorând celelalte

(abandonul şcolar).

Răspunsurile la câteva întrebări au reliefat faptul că, pe primul loc al cauzelor

insucesului şcolar se situează factori pedagogici (în proporţie de 40,7%) şi nu cei socio-

familiali (în proporţie de 26%) sau cei psihologici ( în proporţie de 33,3%). Următoarele

răspunsuri au dezvăluit nereuşitele factorilor pedagogici precum şi relaţia factori

pedagogici – factori socio-familiali. Astfel, raportul profesor – elev este caracterizat de

afectivitate în mică măsură; mai puţin de jumătate din cei chestionaţi consideră că nu este

necesară unitatea colectivului de cadre didactice; o bună parte nu cunosc date despre

activitatea extraşcolară şi etrafamilială a elevului; mulţi profesori numesc „soluţii” pentru

preîntâmpinarea eşecului şcolar, activităţi care fac parte din apanajul muncii didactice de

zi cu zi (Figura 1, Tabel 1).

Factori

socio -

familial

i 26%

Facto

ri

pedag

ogici

40.70

%

Factori

psihologici

33.30%

10

Fig. 1

Tabel 1.

Număr total Factori pedagogici Factori psihologici Factori socio -

profesori familiali

27 11 9 7

Au fost formulate mai multe propuneri privind preîntâmpinarea şi / sau

diminuare insuccesului şcolar, dintre care semnalăm: supravegherea atentă a elevului

pentru depistarea precoce a condiţiilor nefavorabile de climat familial sau de grup,

metode moderne de predare, prezenţa în şcoală a consilierului, creşterea eficienţei

acţiunilor de orientare şcolară şi profesională, interdisciplinaritate etc.

7.2. Asupra chestionarului adresat părinţilor

Chestionarul adresat părinţilor ai căror copii înregistrează o situaţie de eşec

şcolar evidenţiază în bună parte cauzele acestuia. O bună parte din părinţi nu realizează

semnificaţia şcolii pentru viitorul copilului. Astfel, 26,70% pun în prim plan factorii

pedagogici, 21,30% factorii psihologici, 52% factorii socio-familiali.

În alte familii există un climat social favorabil, raporturi normale cu copiii, de

preocupare pentru îndrumarea şi controlul acestora. Cea mai mare parte a familiilor au o

situaţie materială bună, ceea ce contribuie la dezvoltarea armonioasă a copiilor. Părinţii

sunt interesaţi de situaţia şcolară a copiilor şi sunt interesaţi de viitorul lor, discută

frecvent cu diriginţii şi cu ceilalţi profesori.

Aceşti părinţi chestionaţi nu întâmpină greutăţi pe plan educativ iar puţinii

care o fac trebuie să li se acorde o educaţie atentă şi să fie antrenaţi mai mult în viaţa

şcolară (Figura 2, Tabel 2).

11

factori

pedagogici

26.70%

factori

socio -

familiali

52%

factori

psihologici,

21.30%

Fig. 2

Tabel 2.

Număr părinţi Factori pedagogici Factori psihologici Factori socio -

familiali

75 20 16 39

7.3. Asupra chestionarului adresat elevilor

Chestionarul a avut drept scop evidenţierea factorilor determinanţi ai eşecului

şcolar pe un eşantion de 75 de elevi. Cea mai mare parte din aceşti elevi sunt conştienţi de

necesitatea pregătirii şcolare.

Un număr de întrebări a vizat dezvăluirea condiţiilor socio-familiale ale

elevilor. Răspunsurile au relevat, în cea mai mare parte, o atitudine corectă a familiei faţă

de activitatea şcolară, existenţa unor relaţii de bună colaborare cu actul educaţional şi de

relaţii normale între fraţi.

Un alt grup de întrebări a urmărit să reliefeze factorii pedagogici şi cei

psihologici ai eşecului şcolar. În determinarea preferinţelor, opţiunilor elevilor, un rol

hotărâtor îl au factorii pedagogici. Un lucru deosebit de semnificativ este faptul că elevii

înscriu pe lista preferinţelor chiar şi acele obiecte la care, de regulă, obţin note mai puţin

bune. Eliminând unele opţiuni subiective, se desprind chiar o serie de cauze ale eşecului

şcolar.

12

Analiza de ansamblu a cauzelor eşecului şcolar situează pe primul plan

factorii pedagogici (în proporţie de 47,7% - nu înţeleg explicaţiile profesorului, nu le

place să înveţe), urmaţi de cei psihologici (în proporţie de 36% - posibilităţi intelectuale

limitate, nu au voinţă) şi socio-familiali ( în proporţie de 17,3% - se joacă prea mult,

urmăresc multe emisiuni TV etc.) –Figura3, Tabel 3.

factori socio -

familiali,

17.30%

factori

pedagogici

47.70%

factori

psihologici

36.00%

Fig. 3

Tabel 3.

Număr elevi Factori pedagogici Factori psihologici Factori socio -

familiali

75 35 27 13

Din toate cele arătate se desprinde o concluzie şi anume: este nevoie, în

primul rând, de o cunoaştere cât mai reală a situaţiilor din familiile de unde provin elevii.

De asemenea, este nevoie ca şcoala, prin toate potenţele sale educative, să găsească din

timp cauzele care pot conduce la eşec şcolar pentru unii dintre elevii ei.

13