a Cardiaca Si Resp

8/14/2019 a Cardiaca Si Resp

http://slidepdf.com/reader/full/a-cardiaca-si-resp 1/34

RECUPERAREA CARDIACA

RECUPERAREA RESPIRATORIE



RECUPERAREA CARDIACA

Scopul: de a reduce efectele mecanismelorfiziopatologice si psihologice care audeterminat boala cardiaca.

Pacientii sunt stratificati pe factori de riscmic, intermediar si ridicat de recurenta aunor noi evenimente cardiace.

Cei cu factori de risc mic si intermediarbeneficiaza de recuperare precoce.



Definitia

Recuperarea cardiaca conform USPublic Health Service= program derecuperare ce contine:

1. Evaluare medicala2. Prescrierea de program

kinetoterapeutic3. Educatie4. Consiliere



Obiective Pe termen scurt- “reconditionarea”pacientului pentru a-si relua activitatile

uzuale-limitarea efectelor psihologice si fiziopatologice ale bolii

cardiace-reducerea riscului de moarte subita sau reinfarct-controlul simptomelor bolii Pe termen lung-identificarea si tratamentul factorilor de risc

-stabilizarea placii de aterom-cresterea statusului psihologic al bolnavului



Cine beneficiaza de tratament?

IM recent By-pass aorto-coronarian

Angioplastia coronariana Chirurgia valvulara Trasplant cardiac

Angina pectorala stabila de efort Insuficienta cardiaca compensata



Contraindicatii

Angina reziduala severa Insuf cardiaca decompensata Aritmii necontrolate Ischemie severa, disfunctia VS, aritmii in

cursul testului de efort HTA necontrolata

HTA si hTA ca urmare a efortului DZ necontrolat, febra, transplant rejectat

acut



Consiliere

Practicarea organizata a sportului areefect pe scaderea lipidelor, reducereasimpt, scadere in greutate, efectpsihologic,reducerea stress, integraresociala,reducerea mortalitatii

Renuntare la fumat

Consiliere sexuala: probleme datmedicam, depresiei, fricii de a precipitaun eveniment cardiac nou



Testul de efort

SubmaximalFC=70%(220-varsta)

Inainte de externare, urmat la 6-8 sapttest de efort maximal (90% dinFCmax)

Limitat de simptome-se efect precoce post IM-depinde de aparitia anginei, dispneei



Programul de exercitii

10 minute incalzire: stretching, FCcreste

40 minute exercitiu aerobic: mers, jogging, bicicleta 10 minute de stretching !



Kinetoterapia

1. Încălzirea ( “ warm-

up ” ) - 10 minute

- exerciţii de încălzire şi

stretching

- aceste exerciţii au rolul de

mobilizare articulară şi deîntindere musculatura



Kinetoterapia

2. Exerciţiul aerobic - progresiv până la 30-40 minute

- exerciţiile aerobice vor fi alcătuite din cele

izotonodinamice, submaximale



Kinetoterapia

2. Exerciţiul aerobic - mersul simplu sau pe bicicleta ergometrică, urcatul

scărilor sau vâslitul



Kinetoterapia

3. Odihnirea ( “cool - down” )- 7-10 minute

- constă în exerciţii de tranziţie ce pot fi asemănătoare cu celedin etapa de încălzire sau sunt exerciţii din faza aerobică

dar mult mai uşor executate - au rolul de a proteja musculatura de oboseala excesivă şi de

a preveni apariţia crampelor musculare



Recuperarea post IM siposttransplant cardiac

Antenamentul fizictipuri de exerciţii: -contracţii statice: contraindicate pentru că ↑ TAD, ↑ FC, solicită ventricolul stâng şiarterele coronare

-contracţii izokinetice: cele mai indicate înspecial în faza 2 şi 3 de recuperare pentrucă determină activarea circulaţiei periferice şi cardiace cu creşterea performanţei lor.



Recuperarea stadializata

Faza 1 ( intraspitalicească, primele 21-30 zile în serviciile de cardiologie,cu 7 trepte terapeutice a câte 2-3 zile)

Obiective:1. evitarea efectelor nefavorabile ale imobilizării la pat 2. evitarea decondiţionării fizice a pacientului 3. creşterea performanţei miocardului în condiţiile necrozei acute

antrenamentul fizic efectuat de 2x/zi:1. etapa 1 (z1-3):exerciţii pasive de mobilizare în decubit, flexii, extensii de degete,pumn, genunchi, mişcări profunde de respiraţie.2. etapa 2 (z4-8): acel exerc activ în şezut în pat cu şi fără sprijin. 3. etapa 3 (z8-11):acel exerc la marginea patului, se insistă pe gimnasticarespiratorie4. etapa 4 (z11-18):bolnavul în ortostatism- primele mişcări în jurul patului putându-seaşeza în fotolii

5. etapa 5 (z18-21):bolnavul este scos pe coridor- se urcă chiar scările 6. etapa 6 (z21-30):bolnavul ajunge în curte7. etapa 7 (z30):bolnavul în haine de stradă iese în curte şi pe stradă

în cadrul antrenamentului fizic sunt permise în:-săpt.1: alimentaţie în pat şi în şezând, spălat pe faţă şi mâini, bărbierit în pat -săpt.2: ridicat din pat, şezut în fotolii (z14=cicatrizarea zonei de infarct) -săpt.3: iese pe coridor urcând 1 etaj -săpt.4: plimbarea în curte



Recuperarea stadializataFaza 2 (de recuperare propriu-zisă, de convalescenţă : săptămânile 4-

12=lunile 2-3

Obiective:- creşterea capacităţii fizice a bolnavului astfel ca în săptămâna 10 de la externare să poată munci -asigurarea unui suport psihic al bolnavului; se determină capacitatea maximă la efort şi se foloseşte în luna 2=30-40% din ea iar în luna

3=60% din ea.antrenamentul fizic:1.mers pe teren plat: luna2=2x10min. →apoi 1-2km/zi în 2 şed; luna3=2x10min. →apoi3-6km/zi

în 2 şed.

2.mers în pantă= urcatul scărilor: luna2=1-2 etaje, 1dată/zi; luna3=1-2 etaje,2-3x/zi3.exerciţii progresive de forţă: vâslit în sală, ciclism, exerciţii cu greutăţi în aer liber 4. încărcare la efort: exerciţiile din faza 1+ exerciţii intercalate (ciclism, greutăţi, vâslit, săpat

grădina), 30min.x1/zi→30min.x2/zi.5.bicicleta ergometrică

Faza 3 (de promovare sau creştere continuă a capacităţii de efort :săptămâna 12=luna 4→toată viaţa

Obiective:

1. menţinerea capacităţii de efort câştigate în faza 2 şi sporirea ei dacă este posibil 2. reintegrarea în familie, societate, profesiuneantrenamentul fizic:

1. bicicleta ergometrică:60% din capacitatea maximă de efort 2. exerciţii fizice individuale şi în grup (de preferat): greutăţi, mers pe jos alternând cu alergat,

înot, tenis de câmp, vâslit, volei; 30min.x3/săpt.3. ergoterapia: scăderea senzaţiei de insecuritate în timpul prestaţiei şi menţinerea performanţei

cardiace (frecvenţă, tensiune arterială) la valori utile.



HTAde stadiul I metoda Schultz antenament progresiv la efort cu caracter general:mers pe teren plat şi în pantă,

hidrokinetoterapie generală, jocuri sportive de stadiul II metoda Schultz antenament progresiv la efort cu caracter specific:

hipertensiunea arterială fără cardiopatie ischemică: antrenamentul fizic în trepte la efort submaximal de 60-70%:

-la bicicleta ergometrică,-la covor rulant (mai puţin folosit datorită faptului că pe EKG apar mulţi paraziţi). hipertensiunea arterială cu angor:

antrenamentul fizic cu intervale: pedalează 3 min. la W=0 →se creşte în trepte W până laapariţia durerii→ pedalează 2 min. la pragul dureros →coborând 3 min. sub praguldureros→ reluarea ciclului.

hipertensiunea arterială cu obliterări periferice:antrenament fizic astfel încât să nu apară durere în molet:

- încărcare progresivă la efort submaximal: încărcare continuă cu intensitate scăzută=30W,timp de 15-30 min.

-mers cu intervale Schlussel: dist la aparitia durerii=capacit de mers→ antrenament fiziccu 75% din capacitatea de mers durata şedinţei-30 min.x3-4/ zi.

antenament progresiv la efort cu caracter general:mers pe teren plat, kinetoterapiegenerală, jocuri sportive.



Insuficienta venoasa cronicakinetoterapie specifică posturare în poziţie antideclivă mobilizări pasive şi active precoce din

momentul instituirii repausului exerciţii de gimnastică respiratorie din

1 h în 1 h.

ridicarea bolnavului din pat din ziua 2postoperator + aplicare de benzi saufeşi elastice

ulterior: mers în limita posibilităţilor.



Tromboflebita

În stadiul acut :1. imobilizare2. mobilizări precoce după ziua 3-4 în pat prin sisteme de pedalare

În stadiul de convalescenţă (după ziua 7-10 când are locfixarea cheagului şi remanierea lui, nemaiexistând risculde trombembolii):1. Kinetoterapia pasivă -posturare antideclivă -compresoterapia: feşi (ciorapi) elastice sau cizme elastice, ce susţinsistemul superficial care preia din sarcinile sistemului profund

2. Kinetoterapie activă -ce vizează pompa musculo-valvulară: contracţii musculare ritmice (flexii- extensii degete, tibio-tarsiene, genunchi); contracţii muscularestatice ale musculaturii gambei şi coapsei; bicicleta ergometrică -ce vizează pompa toraco-diafragmatică: exerciţii respiratorii

3. înotul terapeutic de preferat în ape minerale sărate



Tratamentul stărilor reziduale

1. status postoperatorziua 5-12 -contracţii statice ale musculaturii gambei şi coapsei -mişcări active ale tuturor articulaţiilor + reprize de mers normal

ziua12 (rezorbţia hematomului) -contracţii statice + exerciţii rezistive din aşezat -exerciţii rezistive pentru abdominali şi respiratori după rezorbţia hematomului -exerciţii cu rezistenţă -înot terapeutic

2. ulcer cronic de gambă: ca la tratamentul curativ după fazaacută (ziua 7-10) +

termoterapie pe trunchi şi rădăcina membrului: parafină şi nămol,băi de lumină.

kinetoterapie progresivă în limitele toleranţei



Limfedemul cronic al membruluiinferior

hidrokinetoterapie cu ape minerale;kinetoterapie

pasivă:ciorapi şi feşi elastice înortostatism + tratament posturaltoată noaptea.

activă: mobilizări active şi tonifierimusculare cu rezistenţă maximală



Arteriopatii perifericeNeoperate tehnici şi metode de relaxare creşterea presiunii amonte + presiune constantă în aval = creşterea gradientul de

presiune mers dozat cu intervale Schlussel, continuu Schoop independent de apariţia claudicaţiei

(creşterea lactaţiei cu creşterea circulaţiei colaterale). gimnastica medicală Burger:

posturală: picioarele în sus 2 min. →coboară sub nivelul patului (atârnând) până ce se realizeazăeritroza şi umplerea venoasă →reluare ,durata=20-30min.x3-4/zi cu efort: picioarele în sus + 1 rotaţie/sec. din articulaţia tibio-tarsiană/1 sec. flexie plantară şi 1

sec. flexie dorsală (până la 80-90% din capacitatea max. de efort → 5 min repaus pe planulpatului →reluare,durata =20-30min.x3-4/zi

scăderea presiunii în aval + presiune constantă în amonte (nu se scade însă presiunea în aval sub 1mmHg pentru că apare hematokinezia = furt sanguin): 1. antrenament fizic intens - contracţie musculară, creşterea metaboliţilor cu vasodilataţie 2. hidrokinetoterapie blândă, progresivă

scăderea rezistenţei periferice: 1.hidrokinetoterapie blândă, progresivă 2. antrenament fizic

paturi oscilante gimnastică posturală Burger kinetoterapie cu încărcare progresivă la efort submaximal; mers dozat cu intervale Schlussel. mers pe teren plat sau în pantă, alergare; jocuri sportive: volei, tenis, canotaj.



Recuperarea în intervenţiile practicate pentruarteriopatii (din ziua 3 postoperatorie):

mobilizări pasive şi active ale membrelor gimnastică diafragmatică, tonifierea musculaturii extremităţii inferioare

(din ziua 7 postoperator) trecerea în poziţia şezând, apoi trecerea în

ortostatism.



Recuperarea respiratorie Tehnici de posturare-aplecare trunchiului reduce dispneea (continutul

abdominal ridica diafragmul) “pursed-lip” breathing (creste presiunea expiratorie a

cailor aeriene, prevenind colabarea dinamica a cailoraeriene in expir)

-respiratia devine controlata cortical si se realizeaza maiincet

-reduce munca diafragmului si implica muschii intercostalimai mult

Respiratie diafragmatica-contractia muschilor abdominali in expir-contractia diafragmului in inspir



DISFUNCTIA VENTILATORIEOBSTRUCTIVA

Obstrucţia cronică a fluxului aerian Forma severă cu spitalizare : repaus şi posturarea corectă a bolnavului în pat, alternând cu exerciţii -

mişcări simple în articulaţii, schimbarea treptată a poziţiei corpului, respiraţiiprofunde (oftat)

drenaj postural + vibraţia toracelui 2-4 zile;

tusea controlată: tusea cu glota şi gura deschisă ≈ suflatul pe lentileleochelarilor oxigenoterapie Reeducarea respiratiei

respiraţie abdominală si toracala inferioara dirijarea aerului cu inspir pe nas şi expir cu buzele strânse reeducarea respiraţiei costale regionale după tehnica contra rezistenţă

readaptarea la efort reluarea mersului numai când ortostatismul poate fi menţinut cu uşurinţă antrenamentul bolnavului la efortul activităţilor zilnice: îmbrăcat, spălat, aranjatul

patuluiForma medie de boală: drenaj de postură +vibraţia toracică+ controlul tusei postură relaxantă→ relaxare generală Jacobson gimnastică corectoare Heckscher reeducarea respiratorie antrenamentul la efort dozat: mersul dozat



DISFUNCTIE VENTILATORIEOBSTRUCTIVA

Obstrucţia acută a fluxului aerian postcrizăîn criză posturarea pacientului: semişezând sau şezând cu trunchiul aplecat în faţă şi

mâinile sprijinite pe genunchi± pernă pe abdomen şi mâinile pacientuluipresează în expir perna

controlul şi reeducarea respiraţiei: inspiruri lente profunde cu apneei scurtepostinspiratorii→expir prelungit fără efort - buzele strânse

amplificarea respiraţiei diafragmatice post criză tratament desensibilizant specific ecoterapia (scoaterea din mediul ambiant): desprinderea totală din mediul

obişnuit min 1 an, munte sau litoral metode de relaxare, în special Schultz reeducare respiratorie

controlul şi coordonarea ritmului şi amplitudinii respiratorii: ritm rar cu amplitudinecrescută, inspir lent pe nas cu nările lărgite, expir pe gură fără efort şi cu pronunţareaunor consoane şuierătoare (ş,f)

respiraţie abdominocostală inferioară tonifierea musculaturii respiratorii

corectarea diferitelor deficite musculoscheletale - gimnastica corectoareHeckscher, hidrokinetoterapie

antrenamentul la efort testarea nivelului de efort care declanşează criza de dispnee sau wheezing→

reantrenarea cu 60-70% din intensitatea care declanşează criza sport adaptat: înot, alpinism



DISFUNCTIE VENTILATORIERESTRICTIVA

Boli cu supraî ncărcare mecanică a sistemului toraco- pulmonar (obezitate, deficienţe posturale ) a. tratamentul cauzei supraîncărcării mecanice Profilaxia sau ameliorarea bolii de bază în cazul instalării sale cifoscolioză: gimnastică corectoare ± corecţie operatorie spondilita anchilozantă: gimnastică de asuplizare şi corectare a poziţiei coloanei

vertebrale

obezitatea: regim strict de slăbire + efort fizic

b. ameliorarea ventilaţiei alveolare tratarea cauzelor sindromului restrictiv (vezi sus) creşterea expansiunii localizate

tehnici de promovare a ventilaţiei diferitelor segmente pulmonare în cifoscolioze, spondilită,pahipleurite

exerciţii de respiraţie abdominală în obezitate scăderea travaliului ventilator

ameliorarea costului respiraţiei: ameliorarea bolii de bază + respiraţii la volume mici şi cufrecvenţă crescută

respiraţie în presiune pozitivă intermitentă creşterea randamentului “pompei musculare respiratorii”

corectarea hipoxemiei: administrarea de oxigen ameliorarea raportului dintre lungimea muşchiului şi tensiunea lui: realizarea unui expir cât mai

complet cu împingerea înapoi a peretelui abdominal, reglarea armoniei mişcărilor toracelui prinpresiunea mâinii kinetoterapeutului sau cu ajutorul unei chingi în jurul toracelui în expir

întărirea capacităţii metabolice a muşchiului: tehnici de creştere a forţei musculaturii respiratorii,tonifirea muşchiului transvers abdominal prin sucţiunea abdomenului

metode de protezare respiratorie: patul basculant



DISFUNCTIE VENTILATORIERESTRICTIVAc. antrenamentul la efort la bolnavii sub administrare de O2 desaturează la efort: contraindicarea

oricărui efort până când diverse tratamente vor ameliora eventual stareaclinico-funcţională

la bolnavii care suportă bine efortul sub administrare de O2, chiar la eforturi> 60W: efort dozat în trepte începând cu 30-40W la bicicleta ergometricăsau covor rulant sau scăriţă, terapie ocupaţională cu intensitate crescută şi

fără administrare de oxigen la bolnavii care pot atinge cu uşurinţă 60W fără desaturare şi fără

administrare de O2: kinetoterapia obişnuită, înot, sport d. corectarea gazelor sangiune şi restabilirea excitabilităţii centrului

respirator repaus la pat şi regim alimentar medicaţie oxigenoterapie creşterea ventilaţiei prin:

gimnastică respiratorie şi în special respiraţie abdominotoracală inferioară respiraţie în presiune pozitivă intermitentă metode de protezare respiratorie: pat basculant, cuirasă respiratorie, plămân de

oţel psihoterapie



DISFUNCTIE VENTILATORIERESTRICTIVABoli care scad forţa motrice a sistemului toraco-pulmonar ( boli neuro-

musculare ) Paralizia de origine centrală: autonomie ventilatorie nulă sau aproape nulă ventilaţie mecanică reeducare respiratorie

bolnavul învaţă să conştientizeze respiraţia pe care i-o declanşează aparatul oprirea aparatului pe perioade scurte şi antrenarea musculaturii respiratorii indemne→ a

altor grupe musculare pe măsură ce paralizia regresează antrenarea diafragmului pe măsură ce apare spasticitatea intercostalilor şi a abdominalilor:

patul basculant Maccagno, patul oscilant (balans de 30-45º faţă de orizontală în ritm de 14-24 oscilaţii/minut)

la unii bolnavi trebuie să ne mulţumim cu o “respiraţie glosofaringiană”, ce este precedatăde nişte exerciţii pregătitoare

pe măsură ce apare controlul musculaturii respiratorii: respiraţii ample şi rare → respiraţie abdominotoracică inferioară

sevrajul de respiratorul de corp drenajul secreţiilor bronşice:

posturare pentru drenaj+percuţii toracice tusea asistată utilizarea respiraţiilor rare şi profunde, a celor de tip oftat aerosoloterapie aspiraţie bronşică la nevoie

prevenirea redorii toracelui ( “toracele îngheţat” ):

mobilizări pasive şi pasivo-active ale capului, umerilor, braţelor



DISFUNCTIE VENTILATORIERESTRICTIVAautonomie ventilatorie parţială: pat oscilant Maccagno în timpul zilei şi ventilaţie mecanică în

timpul nopţii; tonifierea musculaturii respiratorii; “derigidizarea toracelui”; vibraţii şi percuţii toracale pentru eliminarea secreţiilor; asigurarea drenajului bronşic reeducare respiratorie reeducarea analitică a fiecărui muşchi eliberat de paralizie autonomie ventilatorie totală patul basculant reeducare ventilatorie tonifiere musculară eliminarea secreţiilor educarea tusei derigidizarea toracelui.



Poliomielita

1.cu paralizia diafragmului, în stadiul acut: protezare respiratorie2.cu paralizia diafragmului, în stadiul cronic: mărirea activităţii diafragmului:

patul basculant posturare în poziţie şezândă creşterea forţei diafragmului prin exerciţii analitice de tip inspir şi expir

dezvoltarea supleerii respiraţiei diafragmatice prin antrenarea respiraţiei toracale tonifierera musculaturii inspiratorii: scaleni, sternocleido-mastoidieni, intercostali, marele

dinţat asuplizarea toracelui şi coloanei prin masaj + gimnastica centurii scapulare şi coloanei.

3.cu paralizia musculaturii abdominale: încercarea de substituire a forţei transversului (“diafragmul expirului”);

purtarea unei centuri abdominale elastice sau pneumatice antrenarea activă a musculaturii abdominale pe măsură ce paralizia retrocedează

evacuarea secreţiilor bronşice posturi de drenaj umidificare bronşică aerosoloterapie educarea tusei prin purtarea unei centuri abdominale rigide

pat oscilant pentru compensarea hipoventilaţiei facilitarea expirului şi evacuarea secreţiilor bronşice: expir în presiune negativă şi inspir

în presiune atmosferică.



Poliomielita4. cu paralizia intercostalilor şi a ridicătorilor

coastelor: antrenarea respiraţiei diafragmatice prevenirea sau tratarea deformaţiilor rahisului; recuperarea specifică a intercostalilor prin:

posturări alternative în cele 4 decubite compresii şi decompresii toracale de către mâinile

kinetoterapeutului sau printr-o chingă în 8 aşezată în jurul toracelui,

exerciţii de respiraţie toracală alternativ pe câte unhemitorace cu mişcarea amplă a membrului superior

tonifierea musculaturii prin tehnica contrarezistenţeicând paralizia a retrocedat.

a Cardiaca Si Resp

Documents

Transcript of a Cardiaca Si Resp