Contracte Comerciale Speciale

Conf. dr. Gheorghe Gheorghiu

coordonator

lector dr Adrian Tutuianu

lector

asistent

preparator

CONTRACTE COMERCIALE SPECIALE

MASTER2008CAPITOLUL I

ASPECTE GENERALE

PRIVIND

CONTRACTELE COMERCIALE SPECIALE

1.Relatia general-special

Adesea teoreticienii si practicienii dreptului s-au intrebat daca exista contractul, observandu-se ca desi raspunsul este afirmativ, in realitate exista un contract particularizat: de vanzare-cumparare, schimb, donatie, comision, etc. Contractul ca sursa de obligatii, presupune o operatiune particulara care imprima acordului de vointa o specificitate, avand un regim juridic propriu. Cu toate acestea, nimeni nu a negat unitatea conceptului de contract, implicit a teoriei generale a contractului, admitandu-se existenta unei legaturi de la general la particular, iar studiul contractului precede studiului contractelor.

2.Notiunea de contracte comerciale speciale

Clasificarea contractelor in functie de cum au fost reglementate sau nu in

legislatie, se face in doua categorii:

-contracte numite

-contracte nenumite

Distictia are importanta sub aspectul calificarii contractelor, respectiv a asocierii

unei operatiuni civile sau comerciale unui contract deja reglementat, functie

de care ii sunt aplicabile regulile particulare ale acelui contract.

Problema calificarii nu este usoara, mai alea in operatiunile complexe unde judecatorul este obligat sa recalifice pentru a inlatura erori ale partilor contractante sau atunci cand partile in mod voit procedeaza la redactarea clauzelor de o maniera care sa le asigure racordarea artificiala la un regim juridic determinat. Judecatorul nu este tinut de calificarea data de parti si are obligatia sa dea sau sa restituie calificarea exacta, folosindu-se de un criteriu acceptat de majoritatea autorilor: obligatia caracteristica sau fundamentala a contractului. Obligatiile accesorii urmeaza in mod natural obligatia principala. Ramane de identificat obligatia principala, dar trebuie aratat ca obligatia pecuniara nu poate fi principala, aceasta fiind comuna in toate contractele comerciale.

Totusi aceasta metoda nu este infailibila, acelasi element caracteristic putand fi regasit in mai multe contracte, cum ar fi spre exemplu, transmiterea proprietatii (contractul de vanzare-cumparare, contractul de donatie, contractul de leasing), situatii in care se vor cauta alte elemente de referinta. Uneori, instantele fac calificari distributive sau mixte, pe parti de contract, aspecte ce vor fi reluate in analizele ulterioare.

Notiunea de contracte comerciale speciale s-a impus atat in domeniul dreptului civil, cat si in domeniul dreptului comercial, fiind vizate acele operatiuni contractuale a caror regelementare nu se regaseste in codul civil sau codul comercial, cu alte cuvinte cele aparute recent. Circumscrierea ariei este imprecisa, mai ales ca unele contracte au tendinta sa se autonomizeze studiului pentru o disciplina separata. Spre exemplu: contractul de munca formeaza obiectul dreptului muncii, contractul de asigurare formeaza obiectul drptuli asigurarilor, s.a.

3. Evolutia contractelor comerciale speciale

Institutia contractelor comerciale este in continua miscare, aflandu-se intr-o cursa continua cu fenomenele din campul comercial. Se constata ca evolutiile principale sunt: dezvoltarea contractului, o specializare si o profesionalizare a contractelor, precum si tendinta de a proteja contractele.

a. Dezvoltarea fenomenului contractual s-a facut atat cantitativ, lista de contracte marindu-se an de an, incat contractul a devenit o realitate cotidiana, dar si calitativ, prin imbogatirea continutului, fiind puse in lumina noi aspecte relationale, reflectate in grupurile de contracte, in sub-contracte, in contractele legate ori in contractele cadru. Nimic nu scapa, in definitiv, contactului care este un instrument esential al relatiilor sociale, reflectand dinamismul activitatii umane.

b. Specializarea contractului, in sensul ca fiecare specie de contract s-a diversificat. Spre exemplu, nu mai exista un contract de vanzare-cumparare, ci contracte de vanzare-cumparare civile, comerciale, de mobile, imobile, etc. Specializarea s-a impus pentru adaptarea la diversitatea operatiunilor, dar cu reale probleme in aplicarea reglementarilor la o specie de contract specializat.

c. Profesionalizarea contractului, in sensul ca serveste tot mai mult activitatea unor profesionisti. Aceasta are efecte si in ce priveste ierarhia contractelor, in prezent asistand la detronarea marilor contracte (vanzarea, inprumutul) in favoarea altora ( contractul de agent, de imprumut, de leasingul, de franciza s.a.).

d. Protectia partilor contractante

In doctrina franceza circula zicala Spune-mi cine esti ca sa-ti spun cum contractezi !. Aceasta corespunde tendintei accentuate, contrara codurilor clasice, de a nu se preocupa de calitatea contractantilor. Reglementarile moderne abunda in derogari fondate pe protectia unei parti considerata mai slaba in raporturile contractuale, cum ar fi: salariati, asigurati, consumatori, locatari, etc. Legiuitorul isi doreste astfel sa asigure un echilibru intre parti, iar efortul legislativ s-a materializat in reglementari tot mai ample cum ar fi: Codul muncii, legislatia consumatorului, legislatia concurentei s.a.m.d. Adesea reglementarile sunt imperative, inclusiv prin introducerea de contracte impuse ori de sanctiuni penale in campul contractual.

Totusi, se constata ca au ramas neactualizate normativ tocmai contractele clasice, conditii in care practicienii dreptului sunt nevoiti sa lucreze cu texte anacronice, iar judecatorii sa procedeze pe cale jurisprudentiala la o regelementare pretoriana, adesea greu de valorificat.

Cu certitudine, trebuie revizuite reglementarile din Codul comercial si celelalte legi comerciale si in final inglobate intr-o sectiune distincta a codului, avandu-se in vedere si armonizarea legislativa cu UE.

De fapt, specialistii se intreaba daca sunt necesare aceste reglementari, concluzia unanima fiind ca in mod cert contractele au nevoie de drept, dar nu este sigur ca au nevoie de legi.

4. Plan

Contractele comerciale clasice (vanzarea-cumpararea, mandatul, comisionul, consignatia, reportul si contul curent) au fost analizate in anul III de studiu.

In prezentul curs vor fi abordate alte figuri juridice contractuale, ivite in practica comerciala, parte dintre ele nereglementate inca. Am tinut cont de relatiile ce se nasc intre comercianti pentru producerea de bunuri si servicii, precum si cele rezultate din competitia pentru distribuirea acestora si atragerea cererii consumatorilor. Pentru a rezista competitiei, ei trebuie sa promoveze creatiile noi obtinute prin cercetare sau achizitionate (contracte de cercetare, cesiune de inventii si know-how, contracte de transfer tehnologic), au nevoie de semne distinctive (marci, embleme, modele). De asmenea, pentru a-si asigura dominatia pe o piata, comerciantii au conceput tranzactii de limitare a capacitatii concurentiale a altor comercianti, cum ar fi: concesiunea, distributia selectiva si franciza. In fine, au nevoie de finantare optima (contractul bancar, contractul de leasing, contractul de enginering), evitarea pagubelor (contractul de asigurare), transportul bunurilor (contractul de transport). Pe tot parcursul afacerilor, ei au nevoie de cei mai buni specialisti (contractul de agentie, contractul de agent s.a).

In acest scop, comeriantii au fie calea de a se uni, fie de a colabora, asocieri concretizate in conventii complexe, purtand adesea denumiri confuze. Aceste conventii sunt contracte comerciale speciale si merita a fi cunoscute.

Avand in vedere cele mentionate, va fi examinat in prealabil contractul electronic care reprezinta in lumea actuala un suport indispensabil, apoi contractele referitoare la productie, distributie si celelalte enumerate mai sus.

5. Abordari anterioare

Despre contractele comerciale speciale exista o bibliografie, sens in care recomandam:

-Paul-Henri Antonmattei, Jacque Raynard- Droit civil. Contracts speciaux, Litec, 2000

-Franois Collart Dutilleul, Philippe Delebecque- Contracts civiles et commerciaux, Dalloz, 2001

-Conor Quigley- Doit communnautaire. LEffect du Droit Communautaire sur les obligations contractuelles, Kluwer Law International,1998

-J.Schmidt-Szalewski,J.L. Piere- Droit de la propriete industrielle, Litec, 1996.

-Stanciu Carpenaru- Drept comercial roman , Allbeck2000

-O. Capatina- Societatile comerciale, Lumina Lex 1998

-I.L.Georgescu- Drept comercial roman, Lumina Lex-1996

-Gh.Gheorghiu, A. Tututianu. E. Istratescu Drept comercial roman Note de curs, vol.I,II, Ed. Biblioteca, 2003 si 2004

-I.Turcu- Contractele comerciale, LuminaLex-1997

-V.Ros- Dreptul proprietatii intelectuale,Glogal Lex,2001

-Dorin Clocotici si Gh.Gheorghiu Operatiunile de leasing Ed. Lumina Lex, 2000

-Gh. Gheorghiu si Gabriel Turcu Contractul de franciza Ed. Lumina Lex, 2002

-Daniela Garaiman Dreptul si informatica, Ed. Allbeck, 2003

-Gh.Gheorghiu Operele audiovizuale Ed. Lumina Lex, 2004

O monografie ori un curs de contracte comerciale speciale nu exista in Romania.

6. Aspecte generale tuturor contractelor comerciale speciale

Asa cum a observat doctrina, in dreptul contractelor comerciale speciale trebuie respectate patru categorii de reguli:

-norme generale ale obligatiilor privind contractele civile;

-normele specialel ale contractelor civile speciale;

-normele speciale privitoare la contractele comerciale;

-clauzele specifice fiecarui contract comercial special individual

Spre exemplu, contractului de leasing ii sunt aplicabile normele generale privind contractul si normele speciale privind imprumutul din Codul civil, normele speciale privind contractul din Codul comercial si normele spabilite prin OG nr.51/1997 privind operatiunile de leasing.

Deaorece aspectele generale de drept civil si comercial, precum si normele speciale de drept civil au fost studiate anterior, in cadrul altor cursuri, nu voi insista asupra lor, facand doar trimiteri si prezentandu-le succint in prezenta sectiune .

A. A.CONDITIILE DE VALIDITATE ALE CONTRACTELOR

Sunt cele prevazute de atr.948 C.civ:

I-capacitatea partilor contractante

II-consimtamantul partilor

III-obiectul contractului

IV-cauza licita a obligatiei contractuale

I. Privitor la capacitatea partilor contractante in contractul comercial, o asemenea calitate o pot avea:

-comerciantii, persoane fizice si persoane juridice (art.1 alin. 2 din Legea nr.26 /1990);

-necomerciantii, persoane fizice sau persoane juridice care savarsesc acte de comert izolate, in calitate de consumatori de bunuri si servicii

Distictia nu este relevanta deoarece potrivit art.56 C.com. partile sunt supuse legii comerciale daca una dintre ele este comerciant, deci regulile specifice obligatiilor comerciale le sunt aplicabile si necomerciantilor, mai putin solidaritatea.

Persoana fizica dobandeste capacitatea de folosinta la nastere, iar pentru drepturi de la momentul conceptiei si inceteaza la moartea acesteia. Capacitatea de exercitiu este recunoscuta in functie de varsta: de la 14 ani capacitate restransa, de la 18 ani capacitate deplina.

Persoana juridica dobandeste simultan capacitatea de folosinta si capacitatea de exercitiu, la momentul inregistrarii si ca exceptie o capacitate anticipata de exercitiu restransa necesara incheierii actelor constitutive. Capacitatea persoanelor juridice este supusa principiului specializarii potrivit art.34 din Dec. 31/1954, adica poate incheia numai acele contracte comerciale care sunt cerute pentru aducerea la indeplinire a obiectului activitatii. Pentru societatile comerciale, capacitatea are o restrangere legala (art.1 din Legea nr.31/1990 prevede ca poate efectua numai acte de comert, iar alte legi privind anumite categorii de societati comerciale restrang si mai mult capacitatea-cum ar fi in domeniul bancar, al asigurarilor, al valorilor mobiliare) si alta conventionala, prin obiectul stabilit in actul constitutiv.

II. Privitor la consimtamantul partilor contractanate, s-a respecta principiul consensualismului, dovada consimtamantului facandu-se prin orice mijloc de proba admis de lege. Numai in cazul contractelor solemne este necesara exprimarea consimtamantului in forma stabilita de lege, respectiv inscris autentic sau sub semnatura privata, iar in cazul contractelor reale este necesara inmanarea bunului.

Consimtamantul in cazul contractelor sinalagmatice incheiate prin corespondenta prezinta particularitati, cum ar fi:

o oferta ferma, precisa si completa;

o acceptare conforma cu oferta, expresa sau tacita, dupa impre-jurari, data pe durata valabilitatii ofertei

Importanta precizarii se refera la momentul perfectarii contractului, daca partile nu l-au prevazut, ori nu sunt aplicabile dis. art.36 C.com. privind executarea imediata a contractului, functie de care se stabileste capacitatea partilor, posibilitatea revocarii ofertei, transmiterea drepturilor reale si a riscurilor, curgerea prescriptiei s.a.

*

Va relev o modificare legislativa recenta, OG nr. 130/2.09.2000 privind regimul juridic al contractelor la distanta, ordonanta care priveste incheierea si executarea contractelor la distanta intre comerciantii care furnizeaza produse sau servicii si consumatori priviti ca persoane fizice care achizitioneaza, utilizeaza sau consuma produse ori beneficiaza de prestarea unor servicii, in afara activitatii profesionale (art.2 llit.b), in cadrul unui sistem de vanzare organizat de comerciant care utilizeaza in mod exclusiv o tehnica de comunicare la distanta, adica un mijloc ce poate fi utilizat pentru incheierea unui contractsi care nu necesita prezenta fizica simultana a celor doua parti(art2 lit.d). Ordonanta, conform art.6, nu se aplica contractelor privind servicii de investitii, operatiuni de asigurare si reasigurare, servicii bancare, operatiuni legate de fonduri de pensii, oeratiuni de bursa, contracte incehiate prin intermediul distribu-itoarelor automate sau in localurile comerciale automatizate, contractelor incheiate prin intermediul telefoanelor publice, contractelro incheiate pentru construirea si vanzarea de bunuri imobiliare sau care se refera la alte drepturi privind bunuri imobile, cu exceptia contractelor de inchiriere, contractelor incheiate in cadrul vanzarilor la licitatie si in cazul comertului electronic.

Potrivit. art.3, inainte de incheierea contractului la distanta, comerciantul trebuie sa informeze consumatorul in timp util, corect si complet asupra urmatoarelor elemente: identitatea sa si adresa, caracteristicile esentiale ale produsului sau serviciului, pretul de vanzare cu amanuntul, cheltuielile de livrare, modalitatile de plata, de livrare sau de prestare, dreptul de denuntare unilaterala, cu exceptia cazurilor prevazute in ordananta, costul utilizarii tehnicii de comunicatie la distanta, perioada de valabilitate a aofertei sau a pretului, durata minima a contractului in cazul contractelor care prevad furnizarea curenta sau periodica a unui produs sau serviciu. Aceste informatii trenuie sa rezulte fara echivoc, vor fi communicate clar, usor de inteles de catre consumatori, prin orice mijloc de comunicatie la distanta utilizat, tinand seama de principiile de buna practica comerciala in tranzactii si de principiile care guverneaza protectia persoanelor lipsite de capacitate de exercitiu (art.3 alin.2).

De asemenea, potrivit art.4, comerciantul trebuie sa transmita consumatorului, in scris sau pe un suport de informatii durabil, la dispozitia sau accesibil acestuia, in timp util, in perioada executarii contractului, urmatoarele:

a) confirmarea informatiilor prevazute la art.1 lit a-f, daca acestea nu au fort transmise,

b) conditiile si modalitatile de exercitare a dreptului de denuntare unilaterala pentru cazurile prevazute in ordonanta, sub forma clauzei urmatoare: Consumatorul are dreptul sa notifice in scris comerciantul ca renunta la cumparare, fara penalitati si fara invocarea unui motiv, in termen de 10 zile lucratoare de la primirea produsului sau in cazul prestarii de servicii, de la incheierea contractului, redactata cu caractere ingrosate. In cazul omiterii acestei clauze, produsul sau serviciul este considerat livrat fara cerere de comanda din partea consumatorului, conform art.14 din ordonanta.

c) Sediul comerciantului la care consumatorul poate sa isi prezinte reclamatiile

d) Informatii service post-vanzare si garantiile oferite

e) Conditiile de denuntare unilaterala a contractului, atunci cand acesta are o durata nedeterminata sau o durata mai mare de un an

Dispozitiile de la lit.a, b, d si e nu se aplica in cazul serviciilor a caror executie este realizata cu ajutorul unei tehnici de comunicatie la distanta, daca aceste servicii sunt furnizate o singura data si facturarea lor s-a facut de operatorul de comunicatie.

Potrivit art.5 din ordonanta, daca partile nu au convenit altfel, momentul incheierii contractului la distanta il constituie momentul primirii comenzii de catre comerciant.

Capitolul II din ordonata reglementeaza dreptul de denuntare unilaterala a contractului la distanta, din partea consumatorului, in termen de 10 zile lucratoare, fara penalitati si fara invocarea vreunui motiv, singurile costuir in sarcina sa putand fi cheltuielile directe de returnare a produselor. Potrivit art. 7, termenul de 10 zile curge astfel:a) pentru produse, de la data primirii lor de catre consumator, daca au fost indeplinite conditiile de la art.4;

b) pentru servicii, din ziua incheierii contractului, dziua in care obligatiile prev. la art.4 au fost indeplinite, cu conditia ca intarzierea sa nu depaseasca 90 de zile.

Daca comerciantul a omis sa-I transmita informatiile prev. de art.4, termenul de denuntare unilaterala a contractului este de 90 de zile si incepe sa curga pentru produse de la data primirii lor de catre consumator si pentru servicii, de la data primirii lor de catre consumator. Daca in perioada de 90 de zile informatiile ii sunt furnizate, termenul de 10 zile curge de la acel moment.

In cazul exercitarii dreptului de denuntare unilaterala a contractului de catre consumator, comerciantul are obligatia sa ramburseze sumele platite de consumator fara a-I solicita acestuia cheltuielile aferente rambursarii sumei (art.8); cand comerciantul il crediteaza pe consumator, direct sau in baza unui acord incheiat cu un tert, inceteaza si contractul de acordare a creditului, fara penalitati pentru consumator (art.9).

Consumatorul nu poate denunta unilateral tipurile de contracte prevazute la art.10, daca partile nu au prevazut altfel:

a)contracte de furnizare de servicii a caror executie a inceput, cu acordul consumatorului, inaintea expirarii termenului de 10 zile lucratoare;

b)contracte de furnizare de produse sau servicii al caror pret depinde de fluctuatiile cursului pietei financiare care nu pot fi controlate de comerciant;

c)contracte de furnizare a unor produse executate dupa specificatiile consumatorului sau a unor produse distict personalizate, precum si a acelora care prin natura lor, nu pot fi returnate sau care se pot degrada ori deteriora rapid;

d)contracte de furnizare a inregistrarilor audio, video sau a programelor informatice, in cazul in care au fost desigilate de catre consumator;

e)contracte de furnizare a ziarelor, periodicelor, jurnalelor-magazin;

f)contracte de servicii de pariuri sau loterii.

Executarea contractului la distanta este regelementa in capitolul III al ordonantei, precizandu-se in art.11 ca indeplinirea obligatiilor contractuale de catre comerciant se face in termen de cel mult 30 de zile de la data la cere consumatorul a transmis comanda, daca partiel nu au convenit altfel. Daca nu poate executa contractul intrucat produsul sau serviciul este indisponibil, el trebuie sa-l informeze pe consumator, iar sumele trebuie rambursate in cel mai scurt timp, dar nu mai tarziu de 30 de zile (art.11 alin.2); de asemenea, el poate livra un produs sau un serviciu de o calitate si pret echivalente cu cele solicitate, numai daca s-a prevazut in contract, altfel suporta si cheltuielile de rambursare in cazul denuntarii unilaterale.

Dispozitiile art.3-4 si 7-10, art.11 alin.1 nu se aplica contractelor privind (art.12):

-vanzarea de produse alimentare, de bauturi sau de produse de uz curent in gospodarie, livrate cu regularitate de catre comerciant la domiciliul, resedinte sau la locul de munca al consumatorului;

-furnizarea de servicii de cazare, transport, de furnizare de preparate culinare, de agrement, atunci cand comerciantul se angajeaza prin contractul incheiat sa efectueze aceste prestatii la o data precisa sau intr-o perioada specificata; in mod exceptional, in cazul activitatilor de agrement organizate in aer liber, comerciantul isi poate rezerva dreptul de a nu respecta dip. art.11 alin.2, in circumstante specifice.

In apararea consumatorului este si art.13 din ordonanta specificand ca in cazul in care cartea de credit a unui consumator a fost utilizata fraudulos pentru achitarea pretului unui contract la distanta, el are dreptul sa ceara anularea platii, iar sumele vor fi recreditate sau restituite potrivit reglementarilor specifice acestor sisteme de plata.

De asemenea, potrivit art.14, se interzice expres livrarea de produse sau prestarea de servicii fara o comanda prealabila din partea consumatorului, daca aceasta implica solicitarea unei plati, consumatorul fiind exonerat de orice contraprestatie, lipsa raspunsului neavand valoare de consimtamant

Ordonata contine si sanctiuni contraventionale, iar privitor la sarcina dovedirii obligatiilor prev la art.4, a respecatarii termenelor si a existentei acordului consumatorului, aceasta revine comerciantului (art.23)

Detalierea dispozitiilor ordonantei este si o ilustrare a protectiei acordate partii defavorizate in contracte.*

Privitor la consimtamant, o problema interesanta o constituie simulatia partilor fata de terti, prin act secret partile convenind altfel. Simulatia este licita daca nu sunt incalcate drepturile legitime ale tertilor ori nu este fraudata legea. In practica s-au comis simulatii privitor la persoanele care contracteaza (subscrierea printr-o alta persoana, concesioanarea prin substitut), la obiect (modificarea pretului, calificarea operatiunii) si la cauza (deghizarea unei donatii sub un contract oneros). In doctrina s-a observat ca insusi consimtamantul poate fi disimulat, in cazul constituirii unei societati comerciale pluripersonale fictive, fara a exista vointa de a deveni asociat in persoana unora dintre semnatarii actului constitutiv.

Consimtamantul poate fi viciat prin eroare, dol si violenta aspecte tratate la obligatiile comerciale.

III. Obiectul contractului

Tebuie sa fie determinat, real si licit.

Obiectul este determinat atunci cand exista elemente suficiente privind prestatiile asumate de parti, respectiv livrarea unui bun, prestarea unui serviciu ori o obstentiune individualizate, precum si pretul cert. Determinarea se face calitativ, prin precizarea caracteristicilor specifice la bunurile res certa si prin indicarea trasaturilor genului la res genera si cantitativ, prin folosirea unui sistem de masurare. La prestatii, acestea trebuie corect indicate, altfel justificandu-se o actiune in daune. Pretul, indiferent de termenul folosit- tarif, comision, remuneratie, onorariu- se exprima in bani, dar si in natura. El poate fi determinat printr-o suma precisa, sau determinabil, prin raportare la un criteriu stipulat.

Obiectul este real, adica exista in concret atat prestatia, cat si pretul.

Prestatia este inexistenta, chiar daca figureaza in contract, daca s-a stipulat o clauza de exonerare de raspundere (cum ar fi: de interzicerea rezilierii pentru neexecutarea obligatiilor uneia din parti, clauza de negarantare a validitatii unui brevet, s.a.), cand lucrul piere inaintea incheierii contractului sau daca prestatia este imposibila. Pretul este inexistent cand este fictiv ( atunci cand este stipulat ca neexigibil) sau derizoriu.

Obiectul este licit atunci cand este in comert. Nu sunt in comert activitatile interzise ori care nu pot constitui fapte de comert sau privesc lucruri nesusceptibile de apropriere.

IV. Cauza contractului

Aceasta se prezuma pana la dovada contrarie facuta de co-contractant in sensul ca nu este prevazuta o contraprestatie ori obligatia este iluzorie sau derizorie. Cauza este ilicita atunci cand este contrara legii sau ordinii publice, respectiv cand s-a incheiat contractul in dispretul unei norme imperative dintr-o lege, a unei hotarari judecatoresti definitive si executorii, in vederea coruperii unui functionar, etc. Cauza este falsa atunci cand una din parti s-a inselat asupra motivului pentru care si-a asumat obligatia sa.

B.ASPECTE PRIVIND EXECUTAREA CONTRACTELOR COMERCIALE

Vom analiza succint:

I-persoanele obligate,

II-obligatiile contractuale,

III-timpul executarii contractului,

IV-reguli de baza privind executarea contractului,

V-executarea voluntara si alte moduri de stingere a obligatiilor comerciale,

VI-consecintele neexecutarii obligatiilor comerciale

I. Persoanele obligate sa execute contractul comercial sunt partile contractante- conform art. 973 si 969 C.civ. Contractul produce efecte numai intre partile contractante, intre care se nasc drepturi si obligatii. De la regula se cunosc mai multe exceptii:

a-situatia avanzilor-cauza- persoane care nu au participat la incheierea contractului, dar fata de care contractul produce efecte ca urmare a legaturii lor cu partile, fiind asimilate partilor:succesorii universali si cu titlu universal ai partiloe contractante, succesorii cu titlu particular si creditorii chirografari. Notiunile au fost definite la drept civil si nu necesita dezvoltari

b-promisiunea faptei altuia sau obligatia de porte-fort -este o conventie prin care promitentul se obliga fata de creditorul promisiunii sa determine o a treia persoana sa ratifice contractul semnat de primele doua, in absenta celei de-a treia. Terta persoana va deveni parte numai prin vointa sa, in caz contrar promitentul suportand dezdaunarile.

c-reprezentarea -este un procedeu prin care o persoana numita reprezentant incheie un act juridic in numele si pe seama altei persoane numita reprezentat, iar efectele actului se produc direct asupra reprezentatului. Reprezentarea se intemeiaza pe lege sau mandat.

d-stipulatia pentru altul -este o conventie prin care o persoana-promitentul- se obliga fata de o alta persoana-stipulantul- sa execute o prestatie in favoarea unui tert beneficiar. Ex: contractul de asigurare in favoarea unui tert.

II Obligatiile contractuale

Daca partile le-au stipulat in mod clar nu necesita vreo interpretare, insa in realitate unele clauze sunt obscure, incomplete si cu sensuri multiple, necesitand clarificari prin interpretare si calificare.

Regulile generale de interpretare sunt cele deja cunoscute:

-prioritatea vointei reale a partilor (art.977 C.civ.)

-partile se obliga potrivit celor expres stabilite in contract, dar si potrivit echitatii, obiceiului si legii (art.970 C.civ.)

Regulile speciale de interpretare:

-art.982 C.civ.:clauzele se interpreteaza unele prin altele, dandu-se fiecareia sensul ce rezulta din actul intreg;

-art.979 C.civ.:clauzele indoielnice se interpreteaza in sensul care este conform cu natura contractului;

-art.978 C.civ.:clauzele se interpreteaza in sensul in care produc efecte;

-art.983 C.civ.:clauzele cu doua intelesuri se interpreteaza in favoarea celui care se obliga;

-art.984 C.civ.: oricat de generali ar fi termenii utilizati in contract, obligatiile vor fi raportate la ceea ce partile si-au propus sa contracteze.

Obligatiile asumate, dupa obiectul lor, pot fi: de a da, de a face si de a nu face , iar dupa nivelul de diligenta pot fi: de mijloace si de rezultat.

III. Privitor la timpul executarii contractului comercial se analizeaza urmatoarele aspecte:

-intrarea in vigoare a contractului

Daca partile nu o prevad, contractul intra in vigoare de la momentul incheierii lui.

Partle pot stipula un termen suspensiv sau o conditie suspensiva, caz in care contractul va intra in vigoare de la data stabilita ori de la producerea conditiei.

Termenul suspensiv poate fi expres ori implicit si amana executarea obligatiilor pana la implinirea sa.

Conditia suspensiva- ca eveniment viitor si nesigur de realizare- este prevazuta de parti si amana executarea contractului pana la implinirea sa. Clarificarile au fost facute la obligatiile comerciale.

-termenele de executare a obligatiilor asumate prin contract

Obligatiile se executa la scadenta, adica la termenul stabilit: calendaristic, ca interval intre doua date calendaristice, in unitati de timp sau chiar in termeni aproximativi (in timp util, in timo optim, in cel maiscurt timp). Termenele mai pot expira in caz de insolventa, potrivit Legii nr.64/1995, precum si atunci cand partea in favoarea careia a fost stipulat termenul a renuntat la beneficiul acordat.

Pentru nerespecatrea termenului se aplica sanctiuni, cum ar fi: penalitati, neacordarea termenelor de gratie, rezolutiunea de drept a contractului.

IV. Regulile de baza privind executarea contractului sunt urmatoarele:

-executarea cu buna-credinta a obligatiilor contractuale, adica cu fidelitate indi-ferent de dificultatile ivite, precum si datoria de a coopera cu cealalata parte, in sensul informarii si sfatuirii partenerului, facilitarii executarii obligatiilor asumate cu o diligenta conforma imprejurarilor si obiectivelor contractului, sesizarii tuturor viciilor aparente, reducerea la minim a consecintelor pagubitoare, abtinerea de a profita de o imprejurare neasteptata, in concluzie savgardarea intereselor reciproce.

-urmarirea executarii contractului de catre parti care vor putea sa formuleze rezerve cand nu se executa corespunzator obligatiile, sa urmareasca termenele, sa notifice,etc.

-executarea in natura a contractului, conform art. 1100 C.civ. Executarea poate fi voluntara sau silita, in conditiile specificate la teoria obligatiilor comerciale

-confidentialitatea asupra informatiilor secrete comunicate, in conditiile clauzei stipulate.

V. Executarea volutara a obligatie de plata a pretului

Se analizeaza urmoatoarele aspecte:

-determinarea cuntumului pretului- se face in mod liber de catre parti, cu unele ingradiri aduse de normele legale in sectoarele unde concurenta prin preturi este este limitata de monopol ori in situatii dificile generate de tranzitie sau pentru protectie sociala, cazuri in care supravegherea se face de organele statului (M.F.P., Ministerul Economiei, Consiliul Concurentei). Pretul nedeterminat ori nedeterminabil atrage nulitatea conventiei. Pretul poate fi indexat urmare fluctuatiei monedei, potrivit unui criteriu convenit (clauza valoare aur, clauza valuta, clauza schimb conventional). Pretul valabil in cazul derularii in timp a contractului se face prin raportare la pretul pietei ( bursa de marfuri sau de valori, pretul unui concurent), la pretul de catalog stabilit de vanzator si aplicabil tuturor beneficiarilor sau chiar determinarea de catre un tert stabilit de parti.

-aspecte generale privind plata pretului, cum ar fi: debitorul si creditorul pretului, data platii, locul platii, moneda, facturarea pretului si a TVA, dovada platii pretului- sunt probleme analizate la teoria obligatiilor comerciale.

-moduri de stingere a obligatiei de plata a pretului: compensatia, contul curent, factoringul si forfetajul, creditul documentar si incasarea documentara.

-incidentele de plati generate de intarzierea platii, incapacitatea de plata;

VI. Consecintele neexecutarii obligatiilor contractuale, respectiv executarea silita in natura, sau dupa caz, executarea prin echivalent prin angajarea raspunderii contractuale a debitorului, dar si rezolutiunea contractului pentru neexecutare- aspecte cunoscute deja de la teoria generala a obligatiilor comerciale.

C. CLAUZE COMUNE IN CONTRACTELE COMERCIALE

Pentru a facilita inserarea unor clauze cat mai complete in contractele comerciale, se utilizeaza cauze standard redactate si explicitate de specialisti sau chiar de organisme internationale. Asemena clauze privesc aspecte comune tuturor contractelor cum ar fi:

-libertatea contractualaPartile sunt libere sa incheie un contract si sa determine continutul sau.

-forma contractuluiContractul se incheie consensual. El poate fi dovedit prin orice mijloc de proba, inclusiv cu martori

-forta obligatorie

Contractul valabil incheiat are forta obligatorie fata de parti. Partile nu vor putea modifica sau desfiinta contractul decat conform dispozitiilor sale, sau de comun acord

-interventia normelor imperativePartile sunt obligate sa respecte normele imperative de origine nationala si internationala, aplicabile in concordanta cu regulile dreptului international privat

-buna credintaPartile sunt obligate sa actioneze in conformitate cu buna credinta in comert

-uzante si practici

Partile sunt obligate catre orice uzante la care s-a convenit, cat si de orice practici pe care le-au stabilit intre ele

-notificari

cand este necesara o notificare, aceasta poate fi facuta prin orice mijloc cu circumstantele.Notificare produce efecte din momentul incare ajunge la destinatar

-oferta

O propunere de incheiere a unui contract constituie oferta daca este suficient de precisa sai daca indica intentia autorului sau de a se obliga in cazul acceptarii.

Oferta produce efecte din momentul in care parvine la destinatar. Oferta, chiar irevocabila, poate fi retrasa daca retragerea parvine la destinatar inainte sau concomitent cu oferta

-acceptarea

Constituie acceoptare orice declaratie sau alt comportament al destinatarului care indica consensul sau cu privire la oferta. Tacerea sau inactiunea, in sine, nu pot reprezenta o acceptare. Acceptarea unei oferte produce efecte din momentul in care consensul destinatarului parvine la ofertant

-negocierea cu rea credinta

Orice parte este libera sa negocieze si nu poate fi considerata responsabila daca nu se ajunge la un acord. Cu toate acestea, partea care a condus sau a intrerupt negocierile cu rea credinta, este responsabila pentru prejudiciile pe care le-a cauzat celeilalte parti. In special, se considera rea credinta faptul de a initia sau a continua negocierile, fara intentia de a ajunge la un acord cu cealalta parte

-obligatia de confidentialitate

Indiferent daca contractul a fost sau nu incheiat, partea care in cursul negocierilor, primeste o informatie cu titlu confidential de la cealalata parte, este obligata de a nu dezvalui sau utiliza in mod incorect aceasta informatie pentru propriul sau avantaj. Nerespectarea acestei obligatii da nastere la dezdaunari.

-obligatii implicite

Sunt obligatii implicite acealea care decurg din natura si scopul contractului, practicile stabilite intre parti si uzante, buna credinta si ceea ce ste rezonabil

-clauza de hardship

Exista situatie de hardship atunci cand survin evenimete ce modifica in mod fundamental echilibrul prestatiilor, fie ca este vorba de cresterea costului executarii obligatiilor, fie contraprestatia s-a diminuat in urmatoarele imprejurari:

a)aceste evenimente au survenit sau au fost cunoscute de catre partea afectata dupa incheierea contractului;

b)aceste evenimente nu au putut fi rezonabil luate in considerare de catre partea afectata in momentul incheierii contractului;

c)evenimentele sunt inafara controlului partii afectate

d)riscul acestor evenimente nu a fost asumat de catre partea afectata

-rezilierea

O parte poate rezilia contractul daca exista o neexecutare esentiala din partea celeilalte parti. Pentru a determina ceea ce constituie o neexecutare esentiala, se vor lua in considerare in mod deosebit urmatoarele circumstante:

a)neexecutarea il priveaza in mod substantial pe creditor de ceea ce avea dreptul sa se astepte in urma contractului, afara doar daca debitorul nu a prevazut sau nu nu ar fi putut sa prevada in mod rezonabil un asemenea rezultat;

b)executarea stricta a obligatiei reprezinta esenta contractului;

c)neexecutarea este intentionata sau bazata pe o culpa grava;

d)neexecutarea da creditorului motive de a considera ca nu se poate baza pe o executare viitoare a contractului;

e)debitorul ar suferi, in caz de reziliere a contractului, o pierdere excesiva ce rezulta din pregatirea sau executarea contractului;

In caz de intarziere, creditorul poate de asemenea sa rezilieze contractul daca debitorul nu isi executa obligatiile in termeneul fixat.

CAPITOLUL II

CONTRACTUL ELECTRONIC

Dezvoltarea tehnologica si a prelucrarii informatiilor prin intermediul sistemelor automate de calcul are efecte semnificative asupra comertului, implicit asupra dreptului comercial, prin constituirea unui sistem de norme de reglementare a comertului electronic.

1.Aspecte generale privind sistemele informatice si Internetul

Prin informatie, in general, se intelege posibilitatea de a face cunoscut unei persoane un fapt, fenomen, etc. Aceste date pot fi prelucrate informatic prin colectare, memorare, organizare, codificare, tratare, transformare, regasire, distribuire si transmitere.

Un sistem informatic este o masina ce realizeaz automat operatii aritmetice si logice pe baza unor programe.

In sens juridic, Legea nr. 161/2003 privind unele masuri pentru asigurarea transparentei im exercitarea demnitatilor publice, a functiilor publice si in mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei, un sistem informatic este un ansamblu de dispozitive interconectate sau aflate in relaie functionala, dintre care unul sau mai multe asigura prelucrarea automata a datelor cu ajutorul unui program informatic.

Sistemul informatic al unui calculator are doua componente:

a) de echipament (hardware);

b) de program (software)

a) Echipamentele unui calculator sunt:

unitatea de intrare, care preia informatiile din exterior: tastatura, mouse-ul, scanner-ul, microfonul, creionul, etc;

unitatea de memorie interna, in care se pastreaza programele de operare si memoria externa, formata din sapte electromagneti reurilizabili (hard-disc flexibil, etc.);

unitatea logico-aritmetica de comanda si control sau procesorul, care prelucreaza informatiile, coordoneaza si controleaza activitatea calculatorului;

unitatea de iesire, care transmite informatiile de la calculator spre exterior: imprimanta, monitorul, etc.

b) Software-ul are 2 componente:

sistemul de operare, compus din programe de comanda si exploatare a calculatorului:Microsoft, Windows, MC-DOS;

programele de aplicatie pentru procesarea textelor, contabilitate, programe juridice, planificare, proiectare, navigare pe Internet, etc.

Internetul constituie un ansamblu de retele de calculatoare interconectate pe baza unui ansamblu de reguli-protocoale de comunicatie care permit accesul si transferul informatiilor.

Internetul permite urmatoarele servicii: trimitere de mesaje prin posta electronica (e-mail);

discutii si schimburi de informatii in grupuri profesionale;

acces la resursele informationale (www);

acces la buletinele de stiri (BBS);

transfer de fisiere (ttp);

conectare la distanta la o reea de calculatoare;

tiparire la distanta permite accesul la imprimantele altor calculatoare;

executa programelor la distanta;

Internetul este un sistem descentralizat, neexistand un proprietar care sa conduca in totalitate aceasta reea; exista insa companii de gestionare a unor prti din reea.

In ceea ce priveste organizarea informatiei juridice in Internet, s-a creat posibilitatea accesului instantaneu la informatie (lege, norme, spete, dezbatere, etc.), cu eliminarea hartiilor, mai ieftin decat metodele traditionale. Organizarea, codificarea si arhiarea informatiei juridice a fost realizata prin interconectarea de servere la baze de date.

Pentru cautarea informatiilor au fost create motoare de cautare, respectiv cuvinte-cheie (ex.: www.lawruner.com; www.cauta.ro. ). In acest sens, aminitim:

adrese pentru actele normative in Romania: http://kappa.ro; superlex; Biblioteca de acte normative a Ministerului de Justitie sau http://indaco.ro Legislatie pe Internet Indaco Systems Romania; in Franta: http://www.legifrance.org Le service public de la difusion du droit;

adrese pentru jurisprudena: in Romania: http://domino2.kappa.ro/mj/jurispru.nsf Biblioteca electronica de jurisprudena a Ministerului de Justitie; in Franta: http://www.lexbase.fr sau http://www.legifrance.org adrese pentru publicatii guvernamentale si parlamentare: in Romania: http://www.parlament.ro si http://guv.ro.

adrese pentru invatamantul superior juridic, in Romania, http://drept.unibuc.ro Universitatea din Bucuresti, Facultatea de drept; pentru Uniunea Europeana: http://www.europa.eu.int

adrese pentru publicatii legale: in Romania http://www.allbeck.ro Buletin Jurisprudential Editura Allbeck; in Franta: http://www.rajf.org Revue de lActualite Juridique Francaise; http://www.editionsjuris.com Juris service.

2.Relatiile contractuale de acces la informatii. Contractul informatic

Ca specie a contractelor, contractul informatic are un obiect distinct. Desi este un contract ce incorporeaza contracte clasice (vanzare-cumparare, intretinere, service, utilizare, consiliere, comanda, etc.), el se grefeaza pe specificul activitatii informationale. Din punct de vedere al obiectului, poate privie partea de hardware, partea de software, combinatii ale celor doua sau accesul la Internet.

Contractul informatic este supus conditiilor de validitate prevazute de art. 948 C. civ., cu unele aspecte specifice datorate activitatii informationale. Aspectele generale se refera la:

capacitatea de a contracta, constand in aptitudinea subiectului de drept de a dobandi drepturi si de a-si asuma obligatii prin incheierea de contracte: oricine poate contracta, mai putin cel declarat de lege incapabil;

consimtamantul, constand in manifestarea vointei de a incheia contractul, cu indeplinirea mai multor conditii: sa emane de la o persoana cu discernamant, sa fie facut cu intentia de ap roduce efecte juridice, sa fie exteriorizat si sa nu fie afectat de vicii;

obiectul, constand in conduita prilor, cu respectarea urmatoarelor conditii: obiectul sa existe, sa fie in circuitul civil, sa fie determinat sau determinabil, sa fie posibil, licit si moral;

cauza, constand in scopul urmarit de prti la incheierea contractului, cu respectarea urmatoarelor conditii: sa existe, sa fie reala, licita si morala.

Aspectele specifice ale conditiilor de validitate in contractul informatic privesc viciile de consimtamant:

eroarea, ca falsa reprezentare a realitatii in intea unei prti la incheierea contractului informatic: se refera adesea la cazul utilizatorului aflat in eroare cu privire la incapacitatea unui sistem informatic de a indeplini o sarcina pentru care a fost destinat. S-a artat in jurisprudena ca o asemenea situatie nu este suficienta pentru a caracteriza eroarea utilizatorului asupra calitatilor substantiale ale obiectului contractului, daca masina era conforma Altfel spus, inaptitudinea trebuie sa fie imputabila obiectului, sa nu rezulte din situatii persoanale ale victimei erorii.

dolul, ca eroare provocata de cealalta parte sau de un ter in cazul actelor unilaterale. Prezinta ca specific pentru contractele informatice situaia tacerii unei prti in scopul de a ascunde celeilate prti un fapt care, daca i-ar fi cunoscut, nu autor fi contractat. Este ipoteza in care furnizorul trebuie sa-i transmita utilizatorului elementele de apreciere de care depinde consimtamantul sau, insa nu o face atunci cand cunoaste defectele majore ale solutiei propuse. O asemenea situatie este dolosiva.

violenta, reprezentnd constrangerea nelegitima, fizica sau morala, asupra unei persoane, pentru a o determina sa incheie un contract. Privete, in contractul informatic, situaia de dependenta economica sau tehnica. Sub aspect tehnic, dependenta poate sa se manifeste in ceea ce priveste compatibilitatea cu un sistem informatic, de portabilitate, de adaptare a elementelor componente care nu lasa nici o alternativa economica, imposibilitatea transpunerii progrmaelor pe alre materiale decat cele din gama furnizorului. Trebuie facuta distinctia intre constrangerea tehnica urmare a unor elemente obiective si constrangerea intretinuta de o parte, numai aceasta avand relevanta sub aspectul violentei ca viciu de consimtamant.

Fiind un contract al carui obiect il formeaza domeniul informatic, contractul informatic presupune, cel mai adesea, negocieri intre prtile contractante, constand in demersuri precontractuale, scrisori de intentie, determinarea conditiilor generale ale contractului si promisiunea unilaterala de a contracta.

Demersurile precontractuale constau in prospectarea pietei, a conjuncturii economice, pentru a se identifica modalitile de negociere.

Scrisorile de intentie contin angajamente juridice unilaterale privitoare la diferite aspecte, cum ar fi nedivulgarea informatiilor, a nu purta negocieri paralele, etc.

Promisiunea unilaterala de a contracta conine obligaia de a incheia in viitor un contract.

Obiectul negocierii il formeaza clauzele viitorului contract. In prealabil se poate stabili tipul de act ce se negociaza, raspunderea pentru neexecutarea obligatiei de a negocia, elgea aplicabila contractului, etc.

De precizat ca in cadrul negocierii ambele prti au pbligatii: pentru furnizor, de a informa , de a sfatui, de a pune in garda beneficiarul asupra riscurilor deciziilor luate. Beneficiarul este obligat sa informeze asupra nevoilor sale, particularittilor intreprinderii sale.

Contractele informatice principale sunt:

contractul de vanzare-cumparare de echipament informatic, supus acelorasi reguli ca si contractul de vanzare-cumparare comerciala;

contractul de service a echipamentului informatic, avand ca obiect intretinerea sistemelor informatice (hardware si software), fiind un contract de prestari-servicii, dar care poate fi translativ de prorpietate, cand componentele defecte sunt inlocuite cu altele noi;

contractul de locatiune a echipamentelor informatice, supus regulilor locatiunii;

contractul software: poate avea ca obiect cesiunea drepturilor patrimoniale de autor asupra programelor de calculator, inchirierea unui contract de calculator, utilizarea unui program [ calculator, intretinerea unui program pentru calculator;

contractul de furnizare servicii pe Internet, avand ca obiect asigurarea accesului la reteaua Internet, a serviciilor tehnice si asistenta tehnica.

3.Definitia si natura juridica a contractului electronic

Contractul electronic este o specie de contract, definitia sa incadrandu-se genului proxim, insa prezinta si trasaturi specifice. In consecina, este un act juridic bilateral sau multilateral incheiat prin acordul a doua sau mai multe persoane prin care isi asuma obligatii si constituie drepturi.

Specificitatea sa consta in imprejurarea ca se incheie in mediul electronic, prin Internet, ca reea deschisa, unde utilizatorii reelei pot conveni liber, fr frontiere. In acest context problemele principale privesc identificarea prilor, competenta jurisdictionala si legea aplicabila.

Contractul electronic se incheie intre persoane aflate la distanta, care nu se cunosc direct, fiind un contract intre absenti, ceea ce implica identificarea tipului de contract, formalitatile minimale si suficiente pentru conservarea manifestarii de vointa in cadrul international. De observat ca internetul inlatura intermediarii, furnizorii fiind intr-o legatura directa cu beneficiarii. Prin Internet exista posibilitatea ca orice persoana potential beneficiara sa vizioneze site-urile comerciale ale furnizorilor de bunuri si servicii, sa se afle in dialog si in final sa incheie contractul.

Mai mult, tehnica interactiva permite furnizorilor oferte personalizate urmare a raspunsurilor beneficiarilor furnizate on line.

Natura juridica a contractului electronic nu difera de aceea a contractului efectiv convenit (vanzare-cumparare, prestari servicii, etc.), insa, tinand seama ca incheierea si parte din efecte se realizeaz pe calea Internetului, in doctrina au fost stabilite trasaturi specifice:

depersonalizarea, in sensul ca se realizeaz de computere, in absenta unor relaii directe intre prti;

dematerializarea, in sensul lipsei unui inscris constatator pe suport materia;

delocalizarea schimburilor comerciale prin Internet, in sensul ca nu se stie de unde este accesata reteaua

Inconvenientele legate de identificarea prilor si a mijloacelor de proba in caz de litigiu au fost considerate ca fiind solutionabile prin indicarea obligatorie a identitatii, inregistrarea automata a informatiilor pentru a folosi drept probe, recurgerea la serviciile de certificare s.a.

Specificitatea contractului electronic este data de comertul electronic, definit de ctre DECD ca reprezentnd utilizarea resurselor si tehnologiilor electronice pentru comert si alte activitati economice, in scopul de a crea, produce, anunta, cataloga, inventaria, cumpara sau vinde bunuri, servicii si programe cu valoare economica sau pentru a regla conturi.

In general, sfera comertului electronic este circumscrisa operatiunilor comerciale susceptibile de digitalizare; iniial s-au tranzactionat programele pentru calculator, iar ulterior aria s-a largit la filme, muzica, carti, servicii de informatii, de consultanta, asigurari, bancare, etc.

Comertul electronic a fost clasificat in functie de doua criterii:

a) modul de livrare a bunurilor si serviciilor

tranzactii on-line (comertul electronic direct) realizate integral prin Internet, daca obiectul este livrat prin mijloace electronice;

tranzactii off-line (comertt electronic indirect) realizate prin oferirea si eventual plata prin mijlaoce electronice si livrarea prin alte mijloace.

b) participantii la tranzactie

tranzactii B2B (bussines to bussines) cand prtile sunt comercianti

tranzactii B2C (bussines to consumer) intre vanzatorul-comerciant si cumparatorul individual;

alte tranzactii: G2G (government to government); G2B (government to bussines); C2B (consumer to bussines); C2C (consumer to consumer).

4.Incheierea contractului electronic

Contractul electronic este un contract la distanta, intre absenti. Pentru incheierea sa valabila, pentru existenta acordului de vointa, este necesara oferta si acceptarea valabilaintre persoane a cror identitate s-a stabilit cu certitudine, pentru a se constata daca sunt capabile sa contracteze. In acest sens, vizitatorului unui site i se cere sa-si precizeze varsta si numarul cartii de credit, dup care primeste un numr de identificare si o parola necesare pentru realizarea tranzactiilor. Solutia nu este lipsita de risc, deoarece pierderea cartii de credit este o realitate.

In doctrina s-a analizat situaia contractelor electronice in care una dintre prti pune la dispozitie o interfata automatizata pentru realizarea acordului de vointa, spre exemplu crearea unui site comercial ce conine caracteriticile esentiale ale contractului sau prin schimbul de documente informatizate (EDI). Exista consimtamant si acord de vointa exprimat si de calculator? Solutiile imaginate sunt variate: calculatorul sa aib calitateea de persoana juridica, calculatorul sa fie asimilat mijloacelor de comunicare asemenea telefonului, calculatorul sa fie considerat mandatarul partii contractante, solutii inacceptabile, deoarece calculatorul nu are capacitate (solutia 1 si 3), dar nici nu se limiteaza la rolul de telefon (solutia 2).

Unele legislaii incearca sa stabileasca legaturi obligationale intre calculator si persoana. Astfel, in proiectul de modificare a Codului comercial s-a reglementat agentul electronic, ca un program automat sau electronic realizat de o persoana pentru a initia si/sau raspunde mesajelor electronice ori ca sa indeplineasca o actiune fr recenzia acelei persoane. Se creaza o obligatie in sarcina persoanei care a intitiat mesajul, in beneficiul celei creia i-a fost transmis in mod automat.

La fel, art. 12 din legea-tip CNUDCI (Comisia Natiunilor Unite pentru Drept Comercial International) prevede ca un mesaj de date este atribuit expeditorului daca a fost expediat prin prin intermediul unui sitem informatic programat de expeditor sau in numele sau, pentru functionare automata.

In fine, o alta solutie ia in considerare amprenta consimtamantului ca fiind suficienta pentru exprimarea vointei de a contracta a persoanei, in sensul ca din ansamblul manifestarilor calculatorului reiese o amprenta suficienta a voineti prilor. Judecatorul va analiza in caz de litigii indiciiile vointei prilor, cum ar fi: practicile comerciale obisnuite ale prilor, programul calculatorului, logica inerenta pietei sau fiabilita masinii. Se are in vedere vointa interna a prilor comparativ cu vointa exteriorizata, in functie de interesele in cauza; solutia se regaseste in dreptul francez si canadian.

De precizat ca aspectele menionate privesc contractelle off-line, intrucat cele on-line sunt asimilate contractelor intre prezenti.

a) Oferta de a contracta si acceptarea

Oferta este intentia de a contracta manifestata de o persoana, oferta caracterizata juridic prin urmatoarele: sa fie ferma,, completa, precisa si certa. Oferta nu rpoduce efecte juridice daca nu a ajuns la destinatar sau a fost revocata inainte de a jaunge la acesta sau devine caduca daca ofertantul decedeaza sau devine incapabil.

Daca oferta s-a facut cu termen, nu poate fi revocata inainte de implinirea termenului, iar daca s-a facut far termen, trebuie mentinuta un timp util pentru primirea raspunsului, in caz contrat fiind atrasa raspunderea ofertantului.

Oferta electronica prezinta urmatoarele trasaturi specifice:

ofertantul poate opta intre mijloace de comunicare cu caracter public (web, forumuri de discutii) sau privat (posta electronica, canale de comunicare);

oferta pe Internet este accesibila fr limite tuturor utilizatorilor, afara de cazul postei electronice ori a cuplarii;

ofertantul poate interactiva cu beneficiarii;

durata de validitate a ofertei se apreciaza, daca ofertantul nu a facut-o, in functie de data lansarii pe un server accesibil publicului;

printre datele esentiale ale ofertei trebuie sa se afle caracteristicile bunurilor si serviciilor, pretul si taxelle, zona geograficaa de acoperire si cea de livrare, modul de utilizare, garantii si service, limitele responsabilitatii;

oferta sa fie facila la lecturare prin utilizarea de termeni cuvinte? si prin folosirea caracterelor ingrosate pentru sublinierea pasajelor importante

Acceptarea beneficiarului trebuie sa indeplineasca condiiile generale conform cu oferta si la un moment la care oferta exista - la care se adauga elemente specifice Internetului, legate de forma de manifestare a vointei acceptantului:

prin apasarea butonului din tastatura care indica acceptarea, din cadrul procedurii de cumparare a ofertei de pe site; este un gest cu semnificatia unui comportament activ si reprezint o manifestare de vointa

prin completarea unui formular aflat pe pagina web a ofertantului si transmiterea formularului, fie direct, prin apasarea unui buton, fie prin posta electronica, posta clasica, fax;

prin posta electronica.

De precizat ca oferta si acceptarea trebuie sa fie concordante, altfel exista o contraoferta si se impune acceptarea de ctre ofertantul iniial.

b) Momentul incheierii contractului electronic

Se au in vedere solutiile privind incheierea la distanta a contractelor clasice teoria emisiunii, teoria expedierii acceptrii, teoria receptiei si teoria informarii dintre care legea art. 35 Cod comercial a consacrat teoria informarii, iar practica judiciara teoria receptiei, ca o prezumtie simpla. Recent, prin art. 5 al OG nr. 130/2000 privind regimul juridic al contractelor la distanta s-a consacrat teoria receptiei. In cazul contractelor unilaterale functioneaza teoria emisiunii, conform art. 58 Cod comercial.

In cazul contractului electronic off-line, declaratia de vointa electronica a acceptantului ofertei este considerata receptionat in momentul sosirii acesteia in cutia postala, de o maniera consultabila, respectiv in orele de program sau non-stop in cazul activitatilor profesionale, in functie de tipul de echipament sau pentru activitile private, in ziua urmatoare.

Legea nr. 365/2002 privind comertul electronic reglementeaza incheier3ea contractuluiintre absenti prinmijloace electronice,considerate conform art. 1 pct. 2 echipamenteelectronice si retele de cablu,fibra optica,radio,satelit si alte asemenea,utilizate pentru prelucrarea,stocarea sau transmiterea informatiilor. Nu este necesar consimtamantul prelabil al prilor asupra utilizrii mijloacelor electronice pentru valabilitatea contractului (art. 7 alin. 2), iar proba incheierii se face potrivit dreptului comun si Legii nr. 455/2001 privind semnatura electronica (art. 7 alin. 3).

Pentru protecia consimtamantului acceptantului, legea instituie in sarcina ofertantului prin mijloace electronice obligaia informarii corecte si complete, respectiv informatii exprimate in mod clar, neechivoc si intr-un limbaj accesibil, privind: etapele tehnice de urmat pentru incheierea contractului, cine stocheaza contractul si accesibilitatea acestuia, mijloacele tehnice de identificare si control al greselilor de introducere a datelor, limba in care se poate incheia contractul, codurile de conduita la care furnizorul adera si cum pot fi consultate (art. 8 alin. 1-4).

Potrivit art. 9 alin. 1 din lege, contractul prin mijloace electronice se considera incheiat in momentul in care acceptarea ofertei de a contracta a ajuns la cunostinta ofertantului, iar daca contractul, prin natura sa sau la cererea beneficiarului, prevede o prestatie imediata, momentul incheierii este cel in care debitorul acesteia a inceput executarea, cu excepia cazului in care ofertantul a solicitat ca in prealabil sa-i fie comunicata acceptarea (art. 9 alin. 2).

Potrivit art. 9 alin. 3, furnizorul de servicii are obligaia de a confirma primirea acceptarii trimisa prin mijloace electronice, sens in care fie prin posta electronica, ori alt mijloc de comunicare individuala, in 24 de ore va trimite o dovada, fie prin confirmarea de indata a acceptarii printr-un mijloc echivalent acceptarii, confirmare ce poate fi stocata si reprodusa de destinatar.

Oferta sau acceptarea, precum si confirmarea primirii lor se considera primite cand prtile crora le sunt adresate pot sa le acceseze (art. 9 alin. 4). Se constata ca aceste texte de lege consacra teoria receptiunii.

5.Executarea contractului electronic

Dup incheierea sa, contractul electronic trebuie executat prin indeplinirea obligatiilor asumate.

Ofertantul-vanzator, prestator de servicii, etc. are obligatiile specifice tipului de contract asumat, cum ar fi in cazul vanzarii unui bun, obligatiile generale si speciale din materia contractului de vanzare-cumparare comerciala, sub acest aspect neexistand vreo deosebire.

Obligaia beneficiarului consta in a face plata produselor si serviciilor contractate. Aceasta se poate realiza in mod clasic, dar si prin intermediul mecanismelor electronice, prin Internet, situatie in care apare problema compatibilitatii mijloacelor de plata intre diferite legislaii, a riscului crescut generat de insecuritatea operatiunii de plata.

In doctrina, mijloacele de plata folosite in Internet au fost clasificate in doua categorii:

a) mijloace de plata trditionale adaptte contextului reelei:

cartea de credit: un instrument pe suport electromagnetic emis de o banca prin care se atesta existenta unui depozit bancar si care permite efectuarea de plati fr a se apela la moneda scripturala. Riscul fraudei (folosirea cartii de credit de ctre persoane neautorizate, dirijarea pltii ctre alte persoane, etc.) a fost diminuat de sisteme de protectie cum ar fi: sistemul Cybercash, cand clientul utilizeaza un program pentru a inscrie informatiile si a le transmite comerciantului, care apoi completeaza informatiile si le transmite Cybercash; acesta servete ca intermediar ctre o institutie financiara pentru a completa plata.

Cecul electronic cu semnatura digitala

b) mecanisme noi de plata

portmoneul electronic si portmoneul virtual cu preconstituirea de rzerve financiare inscrise intr-un microprocesor incorporat intr-un card sau microcalculator detinut de utilizator. Clientii si vanzatorii achizitioneaza de la o banca sau un intermediar o licenta de utilizare bani lichizi electronici (e-cash) si fiecare are la dispozitie o cheie publica si o cheie privata care permit securizarea si autentificarea schimburilor.

6.Mijloace de proba. Semnatura electronica

Desi este un contract consensual, in caz de litigiu apare problema probatiunii, avand vedere ca pe Internet nu se utilizeaza hartia si nici semnatura nu se mai realizeaz in mod clasic. Semnatura electronica a devenit o realitate recunoscuta in UE si in majoritatea statelor civilizate.

A. In cadrul UE au fost adoptate directivele relative la comertul electronic:

Directiva nr. 2000/31 privind unele aspecte legale ale serviciilor de informatizare a societii, in special a comertului electronic pe piaa interna

Directiva urmareste sa suplineasca unele lacune ale cadrului legal european in materia serviciilor de informare a societii. Ea nu inlatura, ci recunoaste si completeaza legislatia europeana in materia protectiei consumatorului.

Prima problema abordata de aceasta norma europeana privete legea aplicabila contractului electronic.

Potrivit art. 3 al Directivei, website-ul vanzatorului va fi supus legilor trii in care locuieste vanzatorul; statele membre pot restrange libertatea de a oferi servicii de informare a societii din motive de politica sociala, discriminare, protectie a sanatatii publice, securitate sociala si protecia consumatorului (art. 3 (4) )

Art. 9 cuprinde dispoziii de principiu, stipuland ca orice contract poate fi incheiat electronic in mod valid, cu posibilitatea statelor de a exclude anumite categorii de contracte.

In ceea ce priveste transparenta termenilor contractuali, conform art. 10, statele membre trebuie sa solicite, prin intermediul legislatiei naionale, ca un vanzator angajat intr-o tranzactie cu un cumparator sa declare termenii si condiiile contractului, astfel incat cumparatorul sa fie capabil sa le citeasca si sa le inteleaga inainte sa se angajezze in acel contract; de asemenea, trebuie sa il avertizeze asupra unor probleme cum ar fi stapele tehnice pentru a incheia contractul, mijloacele de a conrecta erorile

Inaintea incheierii contractului, vanzatorul trebuie sa trimita un mesaj cumparatorului, de confirmare a cererii sale, iar contractul se considera incheiat atunci cand cumparatorul a primit confirmarea, respectiv cand o poate accesa (art. 11).

Art. 14 si 15 se refera la importanta protectiei informatiei relative la comertul electronic, trimitand la dispoziiile directivelor europene in materia protectiei datelor (95/46/CEE si 97/66/CEE) si stipuland ca orice tranzactie electronica poate fi supusa dispoziiilor directivelor menionate.

Cat privete responsabilitatea, vanzatorul isi asuma toate responsabilitatile in tranzactiile comerciale si va fi considerat raspunzator dr orice continut ilegal aflat in informatiile transmise cumparatorului (incalcarea legilor naionale ale statelor membre privind pirateria, concurenta loiala, discriminarea). Art. 12 stabilete insa ca un provider de servicii informatice acioneaz ca un simplu intermediar si nu raspunde de coninutul ulegal in situaia in care: nu initiaza transmisia; nu selecteaza destinatarul transmisiei; nu modifica informatia continuta.

Raspunderea provider-ilor de servicii informatice este limitata in condiiile art. 14 in cazul gazduirii coninutului ilegal (stocarii informatiei), respectiv atunci cand: nu cunoaste coninutul ilegal; acioneaz rapid pentru inlaturarea coninutului ilegal despre care afla.

Directiva 1999/93/CEE privind semnatura electronica in cadrul comunitar

Directiva stabilete cadrul legal al utilizrii semnaturilor electronice, pentru realizarea unei comunicrii sigure si valabile.

Din punct de vedere al directivei, semnatura electronica poate fi simpla sau avansata, numai aceasta din urma, creata in conditii sporite de securitate, bazate pe un certificat calificat si create de un dispozitiv securizat, fiind asimilata din punct de vedere legal semnaturii scrise.

Semnatura electronica simpla este definita drept informatii in forma electronica atasate sau asociate in mod logic cu alte informatii electronice si care servesc pentru autentificare. Semnatura electronica avansata este definita drept aceea care este legata de partea semnatara intr-un mod unic, are aptitudinea de a identifica partea semnatara, este creata prin mijloace pe care partea semnatara le poate mentine numai sub controlul sau si este legata de informatiile aferente de asemenea maniera, incat orice schimbare ulterioara a informatiilor este detectabila.

Directiva este aplicabila pentru toate tipurile de semnaturi electronice. Nu sunt stabilite reguli unitare in ceea ce priveste serviciile pentru autentificarea semnaturii electronice (principiul deregulation). Providerii de servicii de Autentificare se supun legislatiei in materia semnaturii electronice din statele membre in care se afla.

Directiva impune recunoasterea semnaturii electronice in cadrul procedurilor legale si necesitatea interoperabilitatii acestora cu semnaturi electronice generate de state terte.

Directiva privind protecia consumatorului in cazul contractelor la distanta 97/7/CEE

Directiva stabilete cadrul legal pentru achizitionarea de bunuri si servicii prin Internet si nu se aplica contractelor care au ca obiect servicii financiare, de telecomunicatii si transport.

Directiva lasa in competenta statelor membre stabilirea pragului legal al protectiei consumatorului.

Reglementarea se aplica oricaror vanzari pe Internet care trebuie sa intruneasca condiiile minime impuse de directiva. Verificarea conformitatii tranzactiilor incumba vanzatorului, care trebuie sa verifice si daca site-ul localizat nu face obiectul unei legislaii a protectiei consumatorului mai resptrictive in tara vizata.

Conform art. 4, vanzatorul trebuie sa asigure cumparatorului informatii transparente si cuprinzatoare despre principalele caracteristici ale tranzactiilor individuale in comertul electronic, respectiv: identitatea sa exacta, caracteristicile bunurilor sau serviciilor, pretul, termenul de plata, costul livrarii, dreptul de a se retrage, durata ofertelor limitate.

Pentru cea mai mare parte a acestor informatii, vanzatorul trebuie sa ofere cumparatorului confirmare scrisa (nu este suficienta confirmarea prin e-mail), potrivit dispoziiilor art. 5.

Cumparatorul are dreptul de a se retrage din contract, fr penalizari si fr sa isi justifice retragerea, in termen de 7 zile lucratoare (art. 6(1) al Directivei). Statele membre pot extinde aceasta perioada.

Dreptul de exercitare poate luia forma returnarii produselor ctre vanzator, cumparatorul avand dreptul la restituirea pretului.

Perioada de exercitare a dreptului de retragere este de 3 luni in cazul in care vanzatorul nu informeaza cumparatorul asupra dreptului de retragere.

Termenul stabilit de directiva pentru indeplinirea obligatiilor contractuale ale vanzatorului este de 30 de zile (art. 7), in caz contrar cumparatorul avand dreptul de a solicita rambursarea sumelor platite.

Art. 9 si 10 stabilesc principiul protectiei consumatorului impotriva informatiei comerciale nesolicitate.

Directiva 99/59/CEE privind taxa pe valoarea adaugata

Orice livrare sau furnizare de bunuri sau servicii efectuata in schimbul unei contraprestatii intr-un stat membru al Uniunii Europene de ctre o persoana taxabila (care desfasoara in orice loc, in mod independent, activitati economice a cror valoare depaseste un prag stabilit de reglementare) este supusa TVA.

Prin livrare de bunuri se intelege transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor tangibile.

Prin livrare sau furnizare de servicii se intelege orice tranzactie care nu constituie o livrare de bunuri, in sensul directivei.

In cazul tranzactiilor electronice interne, furnizate in cadrul unui singur stat membru, operatiunea este supusa legislatiei privind TVA din statul respectiv.

Pentru tranzactii intre statele membre, natura livrarii depinde de statutul cumparatorului.

Daca acesta este comerciant taxabil, tranzactia se considera efectuata in statul membru al cumparatorului si acesta trebuie sa plateasca TVA. In caz contrar, tranzactia este considerata efectuata in statul vanzatorului, iar TVA incumba acestuia.

Prin excepie, in cazul in care vanzatorul face o livrare importanta de bunuri unui cumparator netaxabil dintr-un alt stat membru, acesta poate fi supus regulilor privind TVA din statul cumparatorului. Este considerata livrare importanta aceea in care valoarea bunurilor furnizate din care se scade TVA depaseste echivalentul a 100.000 Euro, in moneda locala.

Daca un vanzator dintr-un stat membru furnizeaz bunuri unui cumparator dintr-un stat care nu este membru al UE, tranzactia nu este taxabila.

In cazul importului de bunuri in UE, vanzatorul care nu apartine unui stat membru va fi taxat prin TVA in statul in care bunurile sunt importate.

Tranzactiile directe in comertul electronic sunt considerate de Directiva furnizare de servicii (art. 9 (2) e) si sunt supuse TVA in functie de locul in care se efectueaz furnizarea.

Conform regulii de la art. 9 (1), o furnizare de servicii se considera efectuata in statul membru in care furnizorul isi are sediul comercial de unde este facuta furnizarea sau in care este rezident.

De la aceasta regula exista urmatoarele exceptii:

furnizarea se considera facuta acolo unde serviciul are loc fizic in cazul serviciilor culturale, artistice, stiintifice, educationale, de divertisment sau alte servicii asemanatoare;

se considera ca furnizarea poate avea loc atat in statul in care este primita, cat si in statul caruia ii apartine vanzatorul in cazul transferului sau cedarii de drepturi de proprietate intelectuala, furnizarii de servicii de publicitate, de procesare de informatii si date.

7.Protecia drepturilor de autor in Internet

Protecia drepturilor intelectuale ridic numeroase probleme, avand in vedere posibilitile multiple de exploatare a operelor, dar si evoluia tehnologic din ultimii ani, tehnologiile digitale oferind permanent noi forme de exploatare a acestora, de multe ori greu de controlat, intrucat permit realizarea de copii perfecte ale operelor si prestatiilor protejate.

Dat fiind c suporturile digitale permit fixarea oricrei forme de exprimare a operei, lupta antipiraterie trebuie s fac fa contrafacerii industriale, internaionale i multimedia.

Majoritatea legislaiilor europene tind s ntreasc protecia conferit titularilor, cutnd permanent mijloace eficace de lupta mpotriva pirateriei.

n acelai sens se nscriu eforturile diferiilor titulari ai drepturilor de autor i ai drepturilor conexe care au pus bazele cooperrii interprofesionale la nivel internaional, n scopul asigurrii unei protecii eficiente mpotriva pirateriei.

Operele si creatiile protejate se regasesc in cadrul noilor tehnologii in forma digitala sau numerica, ceea ce presupune disparitia suporturilor clasice (banda audio sau video, hartie, etc.).

Digitalizarea este un procedeu tehnic de stocare i transmitere a coninutului media printr-o serie de cifre, care sunt transformate din nou n form analoga, in scopul perceperii senzoriale de ctre om.

Ea permite ca informaii avnd coninuturi total diferite n form analog s fie transpuse n mod asemntor, ntr-o niruire simultan de cifre.

Digitalizarea are drept consecina interactivitatea: este posibil alegerea coninutului, scindarea secvenelor de comunicare i schimbarea creativ a coninutului programului, utilizatorii avand posibilitatea de a interveni asupra operei, schimbndu-i forma.

In aceste conditii, se pune problema necesitatii adaptarii legislaiilor naionale si a legislatiei europene la realitatea obiectiva, marcata de evolutia tehnologiilor si internationalizarea exploatrii operelor intelectuale.

In ceea ce priveste dreptul de reproducere, dificultatile cele mai importante vizeaza adaptarea conceptului de reproducere, astfel incat sa includa digitalizarea, stocarea, lansarea si incarcarea in reea. In acest sens, in cadrul Uniunii Europene, art. 2 din Directiva privind dreptul de autor in societatea informationala dispune: Statele membre recunosc persoanelor enumerate mai jos dreptul exclusiv de a autoriza sau interzice reproducerea directa sau indirecta, temporara sau permanenta, in orice mod sau forma, in tot sau in parte:

a) autorilor, cu privire la propriile opere;

b) artistilor interpreti si executanti, cu privire la fixarea prestatiilor lor artistice;

c) producatorilor de fonograme, cu privire la propriile inregistari;

d) producatorilor primei fixari a unui film, cu privire la originalul si copiile acestuia;

e) organismelor de difuziune radiotelevizata, cu privire la fixarea propriilor transmisiuni, indiferent daca sunt efectuate in aer sau prin fir, inclusiv transmisiunile prin cablu si satelit. Din punct de vedere al acestei reglementari, sunt supuse autorizarii titularului dreptului de reproducere si actele tehnice necesare exploatrii in mediul digital, intrucat din aceasta perspectiva nu se face distincie intre reproducerea permanenta si reproducerea efemera sau temporara. Directiva prevede o singura excepie, in cazul reproducerii pentru copie provizorie pur tehnica.

Art. 5 alin. 1 dispune: Sunt exceptate de la dreptul de reproducere de la art. 2 actele de reproducere temporara de la art. 2, fara semnificatie economica proprie, care sunt tranzitorii sau accesorii si reprezinta o parte integranta si esentiala a unui procedeu tehnic, executate in unicul scop de a aproba:

a) transmisiunea in retea catre terti prin interventia unui intermediar sau

b) o utilizare legitima a unei opere sau a altor materiale.

Dup cum s-a artat in doctrina, exista mai multe tipuri de reporducere provizorie:

reproducere volatila sau tranzitorie a copiilor realizate in scopul transmiterii operelor prin reea: transmiterea in reea presupune fragmentarea coninutului numeric, astfel incat aceste reproduceri temporare sunt prti integrante ale transmiterii on-line a coninutului protejat;

copia provizorie realizata pentru raiuni tehnice, in memoria interna a calculatorului, in timpul consultarii pe Internet;

copii temporare efectuate prin operatii de caching in scopul evitarii congestiei in reea: navigatorul realizeaz o copie a fiecarei pagini web consultata de utilizator, pe care o memoreaza pe dicul dur al calculatorului o perioada de timp; in momentul in care utilizatorul doreste reconectarea la acest continut, navigatorul activeaza copia din discul dur pentru a permite o consultare rapida a acestor pagini;

copia temporara realizata de furnizorii de acces pe Internet pentru paginile des vizitate, in scopul accelerarii transmisiilor de date ctre utilizator.

Dreptul de comunicare ctre public prezinta anumite particularitati in cazul Internet-ului, intrucat este posibil accesul individual la coninutul protejat, la cererea utilizatorului.

In acest sens, art. 3 din Directiva societii informationale dispune (art. 3):

1. Statele membre recunosc autorilor dreptul exclusiv de a autoriza sau interzice orice comunicare catre public, cu sau fara fir, a operelor lor, inclusiv punerea la dispozitia publicului a operelor lor de asa maniera incat oricine sa poata avea acces la opere din locul si la momentul ales individual.

2. Statele memebre recunosc persoanelor enumerate mai jos dreptul de a autoriza sau interzice punerea la dispozitia publicului a operelor lor de asa maniera incat oricine sa poata avea acces la opere din locul si la momentul ales individual:

a) artistilor interpreti si executanti, cu privire la fixarea prestatiilor lor artistice;

b) producatorilor de fonograme, cu privire la propriile inregistari;

c) producatorilor primei fixari a unui film, cu privire la originalul si copiile acestuia;

d) organismelor de difuziune radiotelevizata, cu privire la fixarea propriilor transmisiuni, indiferent daca sunt efectuate in aer sau prin fir, inclusiv transmisiunile prin cablu si satelit.

3. Drepturile de la la alin. 1 si 2 nu se epuizeaza prin vreun act de comunicare publica sau prin punerea la dispozitia publicului, in modul indicat in prezentul articol.

Titularii de drepturi conexe (artistii interpreti si executanti si producatorii) sunt titularii unui drept exclusiv de punere la dispozitie, limitat la cazul transmiterii prestatiei la cerere.

Dreptul de distribuie este reglementat in art 4 al directivei, care supune autorizarii titularului orice forma de distribuie.

In cazul Internet-ului, asimilarea distribuiei in reea cu distribuia clasica ridica anumite probleme, avand in vedere faptul ca transmiterea in reea a unui exemplar al unei opere nu se aplica aceluiai exemplar, ci se realizeaz o noua copie a operei, copia originala ramnnd stocata in memoria calculatorului distribuitor

In ceea ce priveste drepturile morale, in Internet incalcarea acestora reprezint un risc real.

Dreptul de paternitate nu este afectat in cazul utilizrii operelor in Internet, intrucat exista numeroase procedee tehnice de identificare si marcare a operelor; chiar daca numele autorului nu este mentionat analogic, acesta poate fi dedus prin decodificarea unui cod sau prin cautarea intr-o baza de date.

In ceea ce priveste dreptul la integritate, interactivitatea reprezint o problema, intrucat permite utilizatorului sa intervina in structura operei. Existenta alterarilor nu afecteaz dreptul la integritate, daca opera modificata este folosita numai in sfera privata. In schimb, in cazul comunicrii ei ctre public, dreptul moral este violat.

Trebuie precizat ca modificarea operelor prin intorducerea unui cod de identificare a autorului nu reprezint o incalcare a dreptului la integritate, intrucat onoarea sau reputatia autorului nu este afectata.

n ceea ce privete transportul prin Internet, acesta nu pune probleme din perspectiva dreptului la integritate, pentru c datele sunt mprite n pachete care ajung la destinaie pe ci diferite i n momentul mpririi opera sau prile din oper nu pot fi percepute i nu putem vorbi despre o nclcare a drepturilor morale.

8.Responsabilitatea juridica in reeaua Internet

Problema responsabilitatii juridice in reeaua Internet se pune in contextul in care exista posibilitatea savarsirii a numeroase fapte ilicite:

folosirea abuziva a comunicarilor de ctre utilizatori neautorizati;

defimare;

transmiterea de materiale cu continut obscen;

dezvoltarea actiunilor parazitare comertului electronic (spalare de bani prin intermediul vanzarilor fictive pe Internet; santaj; clonare de materiale, trafic de carti de credit);

fraude vamale;

publicitate mincinoasa sau concurenta neloiala ;

actiuni parazitare pe liniile telefonice;

transmiterea de virui informatici;

proliferarea site-urilor de propaganda xenofoba, rasista sau discriminatorie;

transfer neautorizat de fiiere protejate;

nclcarea confidenialitii.

Pentru stabilirea rspunderii in aceasta materie, trebuie sa se stabileasca natura si functiile sistemului informatic. In lipsa unor reglementari legale speciale, s-a artat ca sistemele informatice permit unei entitati sa distribuie mesaje unui numr mare de receptori, comportandu-se ca si editorii, intrucat singura diferena fata de presa scrisa o reprezint lipsa suportului-hartie sau ca unele servicii se disting foarte greu de distributia de programe; de asemenea, a fost subliniata similitudinea dintre operatorii informatici si distribuitorii de informatie, pentru ca informatia se transmite prin intermediul undelor radio, ca si in cazul televiziunii.

Aceste analogii nu trebuie privite separat, intrucat un sistem informatic este, in acelai timp, editor, distribuitor si purtator al informatiei.

Din punct de vedere al sistemului informatic privit ca mijloc de presa, exista doua tipuri de editori:

editor primar: are un rol creativ in editarea mesajului, activitatea sa fiind similara celei desfasurate de editorului traditional si detine controlul asupra materialului publicat. In doctrina s-a artat ca pentru stabilirea responsabilitatii editorului primar trebuie sa se aplice un standard de tipul stiu sau am dreptul sa stiu;

editor secundar:este implicat in procesul de comunicare, dar nu cunoaste dinainte natura informatiei (un operator de presa, de posta, radio) si nu are controlul informatiei, in consecina nu raspunde decat in cazul in care cunoaste natura informatiei sau are motive sa o cunoasca. In general este tratat ca distribuitor de informatie.

Din perspectiva sistemului informatic privit ca distribuitor de informatii, operatorii sunt asimilati librarilor, intrucat pun mesajele sau fiierele la dispozitia utilizatorilor, fr a avea posibilitatea de a cunoaste coninutul fiecarui fiier sau mesaj.

Se prezuma ca acestia nu cunosc si nu au posibilitatea de a cunoaste coninutul defaimator al mesajului.

Sistemul informatic poate fi considerat ns si un substitut al potei obinuite: data fiind rapiditatea transmiterii informatiei prin retelele electronice, e-mailul a devenit o modalitate frecventa de comunicare.

In cazul serviciilor postale obisnuite, legea cuprinde dispoziii clare privind protecia coninutului mesajelor. In cazul e-mail-ului, care nu are o existenta fizica, aceasta protectie este mai greu de asigurat, cu toate ca au fost create sisteme electronice care sa impiedice accesul persoanelor neautorizate la coninutul informatiei. Exista de asemenea programe care impiedica acceptarea de mail-uri de la anumite adrese, pentru a impiedica primirea materialelor cu un continut obscen sau filtreaza coninutul mesajului, in cautarea anumitor termeni prestabiliti, respingnd mesajele nedorite, cum ar fi, de exemplu, mesajele trimise de comercianti in scop de reclama, nesolicitate de utilizatori.

Sistemul informatic are si functia de forum de comunicare, buletinele computerizate de stiri si camerele de chat fiind noi modalitai de propagare a informatiei, folosite atat de persoane fizice, cat si de comercianti.

Limitarea raspandirii informatiei este in general acceptata in cazul in care aceasta are continut obscen sau aduce atingere libertatii persoanelor.

Avand in vedere cele de mai sus, responsabilitatea in reeaua Internet poate fi civila sau penala.

a.Responsabilitatea civila in reeaua Internet

Responsabilitatea civila intervine in cazul unui prejudiciu cauzat in cadrul reelei si poate lua forma raspunderii delictuale, cand prejudiciul a fost cauzat in lipsa unor relaii cotnractuale intre prti, sau a raspunderii contractuale, cand prejudiciul a fost cauzat in cadrul relatiilor contractuale (de exemplu, comandarea unor anumite programe de pe un site, consultarea unui site). Clauzele contractuale de limitare a raspunderii sunt valabile in msura in care nu privesc eroarea grava sau dolul; in acest sens, furnizorii de acces impun conditii generale de consultare sau abonare a site-urilor.

Raspunderea intervine atat pentru fapta proprie, cat si pentru fapta lucrului, in condiiile art. 1000 C. civ., in msura in care coninutul informatiei este considerat lucru in sensul legii civile.

Intrucat operatorii de telecomunicatii si furnizorii de acces nu cunosc informatia care circula sau la care permit accesul, ei nu pot fi responsabili de fapta lucrului. In schimb, pot raspunde in aceasta ipoteza furnizorii de continut, care nu se pot exonera invocand lipsa culpei proprii sau necunoasterea faptului prejudiciabil.

Dup cum s-a artat in doctrina, circulatia informatiei pe Internet este de natura de a atrage responsabilitatea:

editorului, ca persoana care publica, introduce sau reproduce informatii in reea;

a gazdei informationale, persoana care gazduieste aceste informatii;

a furnizorului de acces, care permite accesul in reea;

a operatorilor de telecomunicatii;

a utilizatorilor.

Operatorul de telecomunicatii are rolul de a pune la dispozitie si de a administra resursele de transmisie, fiind strain de natura informatiei transportate.

Intra in relaii contractuale cu interveninetii in reea, incheind contracte de abonament telefonic cu utilizatorii si furnizare de comunicatii specializate cu furnizorul de acces sau de servicii. Raspunderea sa este antrenata in cazul neexecutarii sau executarii insuficiente a prestatiei de transport, dar nu si de coninutul informatiei transportate.

Furnizorul de acces este persoana care furnizeaz servicii de conectare la Internet, in schimbul unui pret determinat. El nu intra in relaii contractuale cu furnizorii de informatie si ignora coninutul acesteia. Raspunderea sa este atrasa de erorile in executa prestatiei tehnice a conexiunii pe care este obligat contractual sa o asigure.

Aceasta obligatie poate fi calificata drept obligatie de rezultat, daca se considera ca nimic aleatoriu nu poate perturba realizarea conexiunii, sau de mijloace, daca se apreciaza ca furnizorul de acces nu poate controla ansamblul elementelor care pot influenta realizarea conexiunii. Intinderea raspunderii contractuale este determinata de calificarea retinuta.

In practica, contractele incheiate de furnizorii de acces cuprind clauze de exonerare de raspundere in situatii cum ar fi: pana de curent, caderea liniilor, proasta configurare a materialului sau echipamentului.

Furnizorii de spaiu (gazdele informationale) care inchiriaza spaiul informatic (Mbytes) de pe serverul unei persoane fizice sau juridice, pe care se pot plasa informatii si asigura gestiunea serverelor pe care sunt stocate informatiile.

Ele primesc opere si mesaje si le pun la dispozitia reelei, cu titlu oneros (pretul fiind determinat de durata gazduirii si intinderea materialului) sau gratuit. Pot presta si servicii de concepere si realizare a paginilor.

Gazda raspunde contractual pentru executarea prestatiilor sale. Totodata, cel putin teoretic, gazda are posibilitatea de a accesa coninutul informatiilor si de a-l verifica; ea trebuie sa vegheze la moralitatea celui pe care il gazduieste, la respectarea regulilor reelei si a drepturilor tertilor. Pentru a se exonera de raspundere, trebuie sa dovedeasca indeplinirea acestor obligatii.

In practica, este dificil ca o gada sa opereze o selectie a informatiilor sau sa verifice provenineta si veridicitatea acestora si de aceea se arata ca gazda nu ar trebui sa raspunda de coninutul elaborat sau produse de altii, insa i se pot impune obligatii privind conservarea datelor de identificare a persoanelor care au creat acel continut.

In calitate de contractant al editorului de site, gazdei ii revin urmatoatele obligatii, care urmaresc limitarea si operirea difuzarii coninutului ilicit:

de informare a cretorilor cu privire la cerina respectrii drepturilor tertilor;

de vigilenta, in sensul luarii de masuri pentru depistarea informatiilor cu un continut ilicit;

de verificare a informatiilor dup receptarea notificarilor.

Furnizorii de continut informational sunt persoanele care pun la dispozitia tertilor informatii (text, muzica, imagini, etc.). teoretic, orice interveninet in reea poate fi furnizor de continut:

autorii coninutului transpus in reea (artisit, jurnalisti, utilizatori);

producatorii de continut;

editorii care difuzeaza coninutul produs si elaborat de terti;

Se considera ca un furn