77901811 Testul Bender a Si B

Pentru uz didactic şi cercetare

Testul perceptiv-motric Bendet Gestalt

1. Evaluarea funcţiei perceptiv-motrice

Unul dintre obiectivele majore cuprinse în programa şcolară pentru clasa

I se referă la însuşirea de către elev a scris-cititului. O componentă principală

care trebuie luată în considerare când evaluăm potenţialitatea unui copil de a

învăţa să scrie şi/sau să citească este aceea a dezvoltării optime a funcţiei

perceptiv motrice. Este vorba de abilitatea copilului de a percepe, recunoaşte

şi a discrimina între o serie de semne şi de a le reda apoi corect într-o formă

grafică.

Williams (1983) propune un model de analiză al funcţionării perceptiv-

motrice, model care poate ghida evaluarea dezvoltării funcţiei perceptiv-

motrice.

A. Procesele senzoriale. Prima componentă implicată este recepţia şi

prelucrarea senzorială a stimulului pe care copilul îl percepe. De exemplu, dacă

sarcina copilului este aceea de a copia un triunghi (o literă sau orice alt semn

grafic) el va trebui întâi să analizeze perceptiv triunghiul, să-i descompună în

componente, în părţi constitutive. O dată acest input senzorial realizat, el va fi

urmat de o sinteză senzorială, sinteză care implică o permanentă comparaţie a

informaţiilor percepute anterior cu cele aflate în baza de cunoştinţe a copilului

(MLD – memoria de lungă durată). Continuând exemplul anterior, prin

comparaţii succesive, copilul va recunoaşte modelul prezentat ca fiind un

triunghi.

B. Activitatea motorie. Pasul următor va fi acela de declanşare a

activităţii motorii/efectoare. După ce stimulul a fost analizat şi identificat,

copilul va decide să-l realizeze grafic. Activitatea motrică va fi permanent

evaluată prin comparări raportate atât la modelul prezentat, cât şi la prototipul

pe care copilul îl are în baza sa de cunoştinţe pentru stimulul respectiv, în

timpul realizării activităţii grafice, copilul va evalua printr-un feedback

permanent (provenit prin diferite surse - vizual, auditiv, proprioceptiv,

kinestezic) modul în care realizează modelul.

________________________________________________________________________________Testul Bender pag.1


O distorsiune apărută în producţia grafică a copilului poate fi datorată

uneia sau mai multora dintre componentele prezentate anterior. Astfel, o

prelucrare semantică a unui model va determina o mult mai bună înţelegere a

relaţiilor existente între părţile sale componente decât dacă modelul va fi

prelucrat doar la un nivel da suprafaţă (fizic). Este cunoscut faptul că cu cât un

stimul este procesat la un nivel mai adânc, cu atât performanţa în redarea lui

este mai bună (Craik & Lockhart, 1972). Dacă inputul senzorial va avea la bază,

pe lângă procesări fizice ale modelului prezentat, şi procesări semantice,

bazate pe relaţiile dintre elemente atunci analiza senzorială ulterioară va fi

mult mai elaborată şi mai corect reprezentată.

Deoarece copilul (preşcolarul) învaţă treptat, prin joc cel mai adesea, să

analizeze, să descompună mediul, activităţile instructiv-educative desfăşurate

în grupa pregătitoare sunt eficiente în măsura în care formează la copil o serie

de capacităţi prin care acesta să reuşească ulterior să se adapteze la sarcini

mai puţin similare.

În ceea ce priveşte dezvoltarea şi exersarea aptitudinilor perceptiv-

motrice, programa activităţilor instructiv-educative în grădiniţa formulează

explicit o serie de obiective care se referă în primul rând la:

discriminarea de forme, mărimi şi poziţii spaţiale;

orientarea într-un spaţiu restrâns de lucru şi coordonarea oculo-motrică

în redarea grafică a unor semne;

executarea de mişcări motrice în diverse direcţii (sus-jos; dreapta-

stânga) în vederea obţinerii reversibilităţii mişcării;

reproducerea grafică a unor modele respectând proporţiile, orientarea,

poziţia relativă, construirea unghiurilor;

utilizarea unor ancore verbale pentru semnele grafice simple (punct,

linie, cerc, pătrat).

Un nivel optim al dezvoltării funcţiei perceptiv motrice este aşadar

absolut necesar pentru succesul în clasa I. Ca metodă de evaluare propunem în

continuare o probă pe baza căreia vom putea contura profilul nivelului de

dezvoltare al funcţiei perceptiv-motrice a unui copil în scopul predicţiei reuşitei

acestuia în clasa I. Pentru o evaluare primară a nivelului dezvoltării funcţiei

perceptiv motrice utilizarea testului Bender Gestalt s-a dovedit a fi extrem de



predicii vă (Koppitz, 1962, 1964; Koppitz, Sullivan, Blyth, Shelton, 1959; Carter, Spero

& Walsh, 1978; Neale & McKay, 1985).

2. Testul Bender – informaţii generale

2.1 Scopul şi utilizarea testului Bender

Testul Bender Gestalt a fost elaborat în 1938 de Lauretta Bender. Asumpţiile

teoretice de la care a pornit Lauretta Bender au la bază principiile psihologiei

gestaltiste şi sunt exprimate de aceasta extrem de precis: "funcţia gestaltistă

poate fi definită ca o funcţie a organismului prin care acesta răspunde la o

constelaţie dată de stimuli, luată ca întreg; răspunsul în sine este o constelaţie,

un pattern sau un gestalt..." (L. Bender, 1938, pg. 3).

Testul cuprinde 9 planşe test, pe fiecare planşă fiind desenată o configuraţie

geometrică. Aceste 9 figuri, alături de altele au fost utilizate de Wertheimer (1923)

în studiile sale experimentale privind percepţia, a modului în care principiile

psihologiei gestaltiste pot fi aplicate proceselor perceptive. Lauretta Bender

selectează 9 din configuraţiile utilizate de Wertheimer pe care le încorporează într-

un test - Bender Gestalt Test 1 Visual Motor Gestalt Test - care evalua nivelul

dezvoltării funcţiei perceptiv motrice. Rezultatele studiilor ei au fost publicate în

1938 într-o monografie sub titlul "A Visual Motor Gestalt Test and Its Clinical Use ".

Testul are două forme: Bender A şi Bender B. Forma Bender A se aplică

copiilor cu vârsta cuprinsă între 4 şi 6 ani, iar forma B se aplică copiilor cu

vârsta cuprinsă între 7 şi 12 ani, respectiv unor categorii speciale de adulţi –

adulţi cu diferite tulburări, cu un intelect de limită sau retard, cu leziuni la nivel

cerebral, anumitor categorii de vârstnici. Cele două forme ale testului constau

fiecare din 9 imagini pe care subiectul trebuie să le copieze pe o foaie A4

poziţionată vertical.

Instrucţiunea care i se dă persoanei evaluate (copil sau adult) este

următoarea: "Iţi voi prezenta în continuare nouă figuri/desene pe care tu va

trebui să le copiezi pe această foaie; va trebui deci să desenezi cele 9 figuri exact

la fel cum sunt ele prezentate pe planşele următoare". După ce persoana evaluată a

înţeles ce are de făcut îi sunt prezentate pe rând cele 9 figuri ale testului.



Testul Bender este un test foarte folosit pentru că are mai multe avantaje:

este scurt

este economic

este flexibil

este non-verbal

există foarte multe cercetări în legătură cu utilizarea sa.

Acest test a fost utilizat pentru scanarea leziunilor neuropsihologice

prin evaluarea abilităţilor vizual-constructive. De asemenea, testul vizează

evaluarea nivelului dezvoltării funcţiei perceptiv-motrice, putând fi

utilizat ca predictor al însuşirii scris-cititului în clasa I. Elizabeth M. Koppitz (1963)

propune şi un sistem de cotare a indicilor emoţionali.

2.2 Sistemul de cotare

Există mai multe sisteme de cotare pentru adulţi şi copii, fiecare având

mai multe avantaje şi dezavantaje. De exemplu, Lacks (1984) propune un

sistem de cotare care se aplică persoanelor peste 12 ani. Koppitz (1963, 1975)

propune un sistem de cotare care se aplică copiilor.

Elizabeth M. Koppitz (1963) este cea care propune unul dintre cele mai bine

elaborate din punct de vedere teoretic, metodologic şi practic sisteme de cotare a

probei Bender la copii, în elaborarea acestui sistem ea se bazează pe un eşantion

de 1100 de copii cu vârsta cuprinsă între 5 şi 10 ani. Eşantionul utilizat a inclus

copii cu o dezvoltare intelectuală normală, copii supradotaţi, copii cu leziuni

cerebrale, copii cu tulburări de învăţare sau retardaţi mintal.

Sistemul de cotare al probei Bender propus de E. Koppitz vizează două

obiective majore:

a) evaluarea nivelului dezvoltării funcţiei perceptiv motrice - în acest scop

autoarea elaborează scala de dezvoltare a funcţiei perceptiv motrice;

b) identificarea unor indicatori ai tulburărilor emoţionale la copii - fiind astfel

identificaţi 12 indici emoţionali care au funcţie diagnostică în existenţa unor

tulburări emoţionale la copii. Este important de rezinut că aceşti indicatori pot

semnala probleme la nivel emoţional şi pot fi buni predictori ai patologiei psihice



atunci când sunt prezenţi cel puţin trei astfel de indicatori. Prin urmare trebuie să

avem o grupare de indicatori, nu un singur indicator.

Cele două sisteme de cotare sunt complementare, fiecare putând fi utilizat

independent.

De asemenea, sistemul de cotare permite scanarea leziunilor cerebrale. Este

foarte important de avut în vedere că pentru diagnosticul unor leziuni cerebrale

examinatorul trebuie să fie atent, nu doar la scorul obţinut de copil, ci şi la:

timpul în care desenează

suprafaţa folosită

comportamentul copilului

conştientizarea erorilor

2.3 Limite şi dezavantaje

Printre limitele testului putem să amintim (Groth-Marnat, 2003):

a. Testul a fost descris deseori ca evaluând „leziunile” cerebrale; poate

este mai precis să spunem că testul Bender este un instrument de

scanare („screening”) a leziunilor cerebrale. Rezultatele testului nu oferă

informaţii detaliate despre tipul şi varietatea unor astfel de leziuni.

b. Există o dificultate în interpretarea performanţei la test datorită

suprapunerii dintre indicatorii emoţionali şi cei organici. De exemplu, s-a

arătat că „suprapunerea elementelor din imagine” este prezentă la: 45%

dintre pacienţii cu leziuni organice, 26% dintre pacienţii cu tulburări de

personalitate, 26% dintre pacienţii cu psihoze. La fel ca şi în cazul

indicilor emoţionali, practicienii nu trebuie să se bazeze pe existenţa unui

singur indicator.

c. O altă dificultate constă în absenţa unui sistem de cotare şi interpretare

care să fie universal acceptat şi pentru care să existe un număr mare de

studii.



2.4 Validitatea şi fidelitatea testului

(1) Fidelitatea pentru sistemul de cotare Lacks – pentru adulţi

Fidelitatea interevaluatori pentru cele 12 semne organice este între 0,87

şi 0,90. procentul acordurilor pentru cotare a fost între 77% şi 86%, iar acordul

pentru diagnosticul leziunilor cerebrale între 84% şi 94%. Fidelitatea test-retest

pentru un interval între 3 şi 12 luni a fost de 0,79 pentru pacienţii

neuropsihoatrici, 0,66 pentru pacienţii cu Alzheimer şi 0,57-0,63 pentru

vârstnici (Groth-Marnat, 2003).

(2) Fidelitatea pentru sistemul de cotare Koppitz – pentru copii

Pentru sistemul Koppitz, fidelitatea interevaluatori este foarte bună,

având valori între 0,88 şi 0.96. Fidelitatea test-retest pentru un interval mai

mare de 4 luni a fost redusă: 0,58-0,66. În general, fidelitatea pentru sistemul

de cotare Koppitz a fost între 0,53 şi 0,90, în funcţie de perioada dintre test şi

retest (Groth-Marnat, 2003).

Calculul fidelităţii test-retest. În calculul acestui tip de fidelitate au fost

întâmpinate unele dificultăţi referitoare la intervalul dintre cele două-testări. Astfel, la

un interval redus s-a observat o îmbunătăţire a performanţelor datorită familiarităţii cu

testul; iar la un interval mai mare între test şi retest îmbunătăţirea s-a datorat

maturizării funcţiei perceptiv-motrice. Pentru a evita aceste tipuri de erori care ar fi

putut distorsiona rezultatele s-a ales un interval optim între cele două administrări,

interval de 4 luni. Corelaţiile au fost obţinute prin calculul coeficientului de corelaţie

Kendall, acestea fiind semnificative statistic la p<.001(tabelul 1).

Tabelul 1. Fidelitatea sistemului de cotare

Tipul şcolii Nivel N Corelaţia PA

B

A

Grădiniţă

Grădiniţă

Clasa I

34

26

36

.597

.659

.547

<.001

<.001

<.001A=copii ce provin din clase cu statut socioeconomic scăzut



B=copii ce provin din clase cu statut socioeconomic mediu

Pe baza rezultatelor prezentate se poate concluziona că sistemul de cotare

propus de Koppitz în evaluarea dezvoltării funcţiei perceptiv-motrice la copii prin

proba Bender poate fi considerat ca având o fidelitate mare şi poate fi utilizat cu

maximă confidenţă.

(3) Validitatea pentru sistemul de cotare Koppitz – pentru copii

Validitatea pentru sistemul de cotare Koppitz este bună ca indicator al

dezvoltării perceptiv motrice. Corelaţiile cu performanţa şcolară sunt reduse

spre medie. Corelaţii semnificative s-au constatat între scorurile la Bender şi

performanţa la scris şi matematică în clasa I. Este important de reţinut că

testul Bender nu trebuie folosit în locul unui test de intteligenţă sau de

performanţă academică (Groth-Marnat, 2003).

3. Testul Bender A

Proba se adresează evaluării nivelului dezvoltării funcţiei perceptiv-

motrice (la copii între 4 şi 6 ani), putând fi utilizat ca predictor al însuşirii scris-

cititului în clasa I. Cuprinde 9 planşe test, pe fiecare planşă fiind desenată o

configuraţie geometrică

3.1 Modalitatea de aplicare

Sarcina copilului este aceea de a copia pe o pagină de format A4 cele

nouă figuri ale probei. Instrucţiunea care i se dă copilului este următoarea: "Îţi

voi prezenta în continuare nouă figuri/desene pe care tu va trebui să le copiezi

pe această foaie; va trebui deci să desenezi cele 9 figuri exact la fel cum sunt

ele prezentate pe planşele următoare". După ce copilul a înţeles ce are de

făcut îi sunt prezentate pe rând cele 9 figuri ale testului.



Ordinea de prezentare a figurilor este următoarea:

figura 1 figura 2 figura 3



3.2 Materiale necesare:

- itemii probei;

- un creion grafic (sau două pentru siguranţă);

- o coală A4 poziţionată vertical.

Observaţii:

- Subiectului nu i se oferă radieră; dacă doreşte să se corecteze este rugat să

redeseneze itemul.



- Proba nu se aplică cu limită de timp. Fiecare item este expus copilului până

când acesta spune că l-a terminat de copiat; se trece apoi la expunerea

următorului item.

3.3 Cotarea probei

Fiecare item al probei va fi cotat independent. Punctajul pentru fiecare

item este prezentat în tabelul 2. Cotarea respectă principiul „tot sau nimic”,

adică fiecărui item i se poate acorda fie punctajul maxim fie punctajul zero; nu

există deci cote intremediare.

Tabelul 2. Cotarea itemilor testului Bender A

Item Punctaj

Criterii de reuşită Nu se va ţine seama de:

1 1 punct intersecţia trebuie să fie netă

- orientare - liniile pot avea altă orientare (oblică de exemplu) - plasarea punctului de intersecţie (acesta poate forma segmente inegale) - - eventualitatea unui traseu discontinuu - - modul de execuţie: de o deformare datorată unui mod de execuţie parţial -

2 2 puncte

intersecţia trebuie să fie netă

- orientare: nu se va lua în considerare oblicitatea - - plasarea punctului de intersecţie; cele patru braţe ale crucii pot fi inegale - eventualitatea unui traseu discontinuu - modul de execuţie: este indiferent dacă copilul dacă copilul trasează cele două linii dintr-o singură mişcare sau dacă le fragmetează în trei sau patru segmente atâta timp cât întretăierea este evidentă

3 4 puncte

cele patru unghiuri să fie drepte (aproximativ)

Nu se va ţine seama de echilateralitate

4 3 puncte

1. intersecţia celor două cercuri;2. respectarea orientării modelului.

- imperfecţiuea realizării grafice a cercurilor, ele pot să nu fie perfect rotunde - inegalitatea celor două cercuri

5 4 puncte

1. pătratul să fie deschis deasupra;2. linia să fie tangetă

- imperfecţiunea celor două unghiuri- proporţionalitatea tangentei - ea poate fi mai scurtă sau mai lungă decât modelul



în colţul din dreapta jos, dar nu prin extremitatea ei.

- modul de execuţie: tangeta poate fi obţinută pornind de la unghi într-o direcţie, iar apoi în alta - o lejeră intersecţie - o lejeră separare

6 3 puncte

cele două cercuri sunt unul deasupra celuilalt

- se permite o lejeră intersecţie sau separare Nu se va ţine seama de:- imperfecţiunea realizării grafice a cercurilor, ele pot să nu fie perfect rotunde - inegalitatea celor două cercuri

7 5 puncte

1. pătratul să stea pe unul din unghiuri;2. cele patru unghiuri sunt clar conturate

- echilateralitate;- egalitatea unghiurilor.

8 6 puncte

1. dreptunghiul este corect (laturile orizontale sunt mai lungi decât cele verticale);2. cele două cruci sunt reproduse într-o manieră suficient de corectă pentru ca ansamblul să fie recunoscut.

- imperfecţiunea unghiurilor - necentrarea sau necoincidenţa crucilor - ajustarea imperfectă a diagonalelor la unghiuri - mod de execuţie: este indiferent dacă diagonalele vor fi trasate cu o singură mişcare sau dacă sunt întrerupte la mijloc.

9 6 puncte

1. figura de jos este un triunghi;2. figura de sus este un patrulater;3. unghiurile sunt net prezentate;4. cele două figuri sunt una deasupra celeilalte;5. punctul de tangenţă este respectat.

- inegalitatea ungiurilor şi a laturilor patrulaterului - inegalitatea celor două laturi congruente ale triunghiului - decentrarea relativă a celor două figuri: centrul uneia poate fi uşor deplasat faţă de centrul celeilalte

3.4 Interpretarea rezultatelor obţinute la proba Bender A

Interpretarea rezultatelor obţinute la proba Bender A se face prin

raportarea la etalonul corespunzător grupului de vârstă şi sexului. În tabelul de

mai jos sunt prezentate valorile maxime ale fiecărei categorii de vârstă pentru

fete şi băieţi. Astfel, dacă o fetiţă de 5 ani a obţinut 12 puncte, ne vom uita

cărei categorii din etalon îi corespunde. În dreptul vârstei de 5 ani, avem

etalonul pentru băieţi şi fete. Pe linia din dreptul fetelor găsim valorile: maxim

5 pentru un nivel foarte slab, maxim 7 pentru un nivel slab, maxim 13 pentru



un nivel mediu, maxim 18 pentru un nivel bun şi maxim 22 pentru un nivel

foarte bun. Fetiţa care a obţinut 12 puncte va corespunde unui nivel mediu de

dezvoltare perceptiv-motrică: are un punctaj mai mare decât maximum pentru

un nivel scăzut (adică 7 puncte) şi mai mic decât punctajul maxim pentru

nevelul mediu (adică 13 puncte).

Tabelul 3. Etalon pentru proba Bender A

nivel de dezvoltare perceptiv - motricVârst

ă

Sex Foarte

slab

Slab Mediu Bun Foarte bun

4 ani băieţi

fete

0

0

3

1

4

3

11

7

17

135 ani băieţi

fete

5

5

8

7

13

13

21

18

26

226 ani băieţi

fete

14

14

22

20

28

26

30

29

34

34

După stabilirea nivelului de dezvoltare perceptiv-motrică (analiza

cantitativă a rezultatelor) se va realiza analiza calitativă a rezultatelor. Această

analiză se va face punctând ce anume a reuşit copilul să realizeze corect, iar

apoi se va face analiza erorilor. Aceste analize se vor realiza tinând cont de

principiile gestaltiste ale organizării perceptive.

Performaţa la testul Bender poate fi luată ca predictor al reuşitei copilului

în clasa I. Un nivel mediu sau peste medie al dezvoltării perceptiv constituie o

premisă a însuşirii cu succes a scris-cititului.

În cazul unei performanţe slabe la Bender pot fi luate în considerare

următoarele ipoteze explicative:

1. analiza integralitărţii senzoriale. Măsura în care copilul are

dificultăţi al nivelul analizatorilor vizual şi kinestezic influenţează

inputul senzorial şi astfel întregul proces de procesare informaţională

este distorsionat. Această integralitate senzorială trebuie analizată

înaintea oricărei alte ipoteze. Va fi recomandată o examinare

oftalmologică pentru a se stabili dacă vederea trebuie corectată sau

dacă este corectată la normal;



2. nedezvoltarea funcţiei perceptiv motrice este datorată existenţei unor

leziuni cerebrale sau a unor tulburări neurologice, demersul ulterior

fiind acela de a recomanda investigaţii neurologice care să verifice

aceste presupoziţii;

3. performanţa slabă este determinată de o imaturitate în

dezvoltarea funcţiei perceptiv-motrice, demersul ulterior fiind

acela al stimulării dezvoltării perceptiv motrice printr-o serie de

programe formative. Pentru a verifica această ipoteză se recomandă

reevaluarea funcţiei perceptiv-motrice la un interval de 6 luni. Ne

aşteptăm ca la reevaluare performanţa subiectului să fie mai bună

decât la prima evaluare, chiar dacă ea este una slabă comparativ cu

populaţia de referinţă. În acest caz putem afirma existenţa unui

progres în dezvoltare, însă într-un ritm mai lent. În situaţia în care la

reevaluare performanţa stagnează la nivelul primei evaluări atunci ne

punem problema cauzelor acestei stagnări.

4. o nedezvoltare a funcţiei perceptiv-motrice poate apare pe fondul unei

nedezvoltări generale a funcţiilor cognitive, pe fondul unei

rămâneri în urmă a dezvoltării intelectuale. Bender (1938) susţine

faptul că la copii, nivelul de dezvoltarea al funcţiei perceptiv-motrice

corelează cu aptitudinile lingvistice şi cu alte prelucrări cognitive

asociate inteligenţei. Aceste prelucrări vizează în special memoria,

percepţia vizuală, coordonarea motrică, organizarea spaţială.

Rezultate similare au fost obţinute de studiile realizate de Wewetzer

(1959), el găsind corelaţii puternice între performanţa la Bender şi

testul Binet.

5. influenţa factorilor noncognitivi (anxietate faţă de performanţă,

motivaţie scăzută pentru realizarea probei, etc.)

4. Testul Bender B

Proba se adresează evaluării nivelului dezvoltării funcţiei perceptiv-

motrice (la copii între 7 şi 12 ani), putând fi utilizat ca predictor al reuşitei



şcolare, al însuşirii scrisului şi al performanţei la matematică. Cuprinde 9

planşe test, pe fiecare planşă fiind desenată o configuraţie geometrică

4.1 Modalitatea de aplicare

Sarcina copilului este aceea de a copia pe o pagină de format A4 cele

nouă figuri ale probei. Instrucţiunea care i se dă copilului este următoarea: "Iţi

voi prezenta în continuare nouă figuri/desene pe care tu va trebui să le copiezi

pe această foaie; va trebui deci să desenezi cele 9 figuri exact la fel cum sunt

ele prezentate pe planşele următoare". După ce copilul a înţeles ce are de

făcut îi sunt prezentate pe rând cele 9 figuri ale testului.

Ordinea de prezentare a figurilor este următoarea:

figura A figura 1 figura 2




........................ oooooooooooooo ooooooooooooooo oooooooooooooo


4.2 Materiale necesare:

- itemii probei;

- un creion grafic (sau două pentru siguranţă);

- o coală A4 poziţionată vertical.

Observaţii:

- Subiectului nu i se oferă radieră; dacă doreşte să se corecteze este rugat să

redeseneze itemul.

- Proba nu se aplică cu limită de timp. Fiecare item este expus copilului până

când acesta spune că l-a terminat de copiat; se trece apoi la expunerea

următorului item.

4.3 Cotarea probei

În scopul evaluării funcţiei perceptiv motrice la copiii cu vârsta între 7 şi 12 ani,

Koppitz propune un sistem de cotare al probei Bender ce cuprinde 30 de itemi,

fiecare item fiind cotat fie ca fiind prezent (se acordă l punct), fie ca fiind absent.

Astfel, teoretic, un copil poate obţine la Bender un scor de maxim 30 de puncte,

scor care indică o performanţă extrem de slabă deoarece sistemul de cotare

punctează erorile pe care le face un copil.

Criteriul de validare al itemilor care intră în acest sistem de cotare a fost acela

al reuşitei în clasa I şi a II-a. Au fost reţinuţi astfel doar acei itemi care aveau

capacitatea de a diferenţia între o performanţă şcolară bună şi una slabă. Au fost

utilizaţi 165 de copii cu performanţe şcolare slabe respectiv subiecţi cu succes şcolar

în clasa I. Subiecţii au fost selectaţi din diferite medii sociale. Tabelul 4 prezintă

fiecare item care a fost inclus în sistemul de cotare şi capacitatea acestuia de a

discrimina între copii cu succes respectiv cei cu insucces şcolar.

Tabelul 4. Relaţia dintre sistemul de cotare la proba Bender şi reuşita

şcolară

Item i Reuşita în clasa I P Reuşita în chi- clasa a II-a PFigura A1a. Distorsiunea formei 12.6 <.001 6.54 <.02



1b. Disproporţii orientativ orientativ2. Rotiri 14.99 <001 12.85 <0013. Suprapuneri 10.06 <.01 orientativFigura 14. Cercuri pentru puncte 4.94 <.05 orientativ5 . Rotiri orientativ 4.42 <.056. Perseverări orientativ '3.59 <.05Figura 27. Rotiri orientativ 6.73 <018. Elemente adăugate 35.73 <.001 18.1-5 <.0019. Perseverări orientativ 6.77 <.01Figura 31 0. Cercuri pentru orientativ orientativ11. Rotiri 5.06 <.05 11.45 <.00112a. Distorsiunea 26.02 <.001 orientativ12b. Linii pentru puncte orientativ dar semnificativ)Figura 413. Rotiri 5.28 <.05 6.63 <.0114. Suprapuneri 10.23 <.01 orientativFigura 515. Cercuri pentru orientativ orientativ16. Rotiri orientativ orientativ1 7a. Distorsiunea formei orientativ 8.07 <.0117b. Linii pentru 12.15 <.001 orientativFigura 618a. Unghiuri pentru orientativ orientativ18b. Linii drepte 14.60 <001 4.42 <.0519. Suprapuneri orientativ orientativ20. Perseverări 4.17 <.05 6.88 <.01Fiffira 72 l a. Disproporţii 7.73 <01 4.14 <.0521 b. Unghiuri incorecte 21.48 <.001 4.24 <.0522. Rotiri 22.51 <.001 9.45 <.0123. Suprapuneri 12.99 <001 11.87 <.001Figura 824. Unghiuri incorecte 14.91 <001 6.84 <.0125. Rotiri 18.63 <001 12.61 <.001

Fiecare item cuprins în sistemul de cotare este punctat fie ca fiind prezent (o

eroare) fie absent (0 erori). Se vor puncta doar deviaţiile care apar foarte clar

conturate, în cazul unor îndoieli în ceea ce priveşte existenţa unei erori aceasta nu

va fi punctată ca eroare.

Prezentarea sistemului de cotare

Figura A

1a. Distorsiunea formei. Pătratul sau cercul sau ambele figuri au forme

distorsionate; o axă a unei figuri este de două ori mai mare decât a celeilalte.

Dacă tangenţa nu se realizează printr-un punct se vor prelungi laturile

pătratului iar apoi se va analiza designul obţinut. Se va puncta de asemenea

acest tip de eroare dacă apar unghiuri în plus sau dacă lipsesc unghiuri.



1 b. Disproporţii. Existenţa unor disproporţii între mărimea cercului şi a

pătratului, dacă unul este de două ori mai mare decât celălalt.

2. Rotiri. Întreaga configuraţie sau una din părţile acesteia apare rotită

cu mai mult de 45 grade.

3. Integrări/Suprapuneri. Eşec în realizarea tangenţei dintre pătrat şi

cerc.

Figura 1

4. Cercuri pentru puncte (Distorsiunea formei). Cinci sau mai multe

cercuri sunt realizate sub formă de puncte, îngroşările nu sunt cotate ca

erori.

5. Rotiri. Întreaga configuraţie apare rotită cu 45 grade sau mai mult.

6. Perseverări. Desenarea a mai mult de 15 puncte

Figura 2

7. Rotiri. Întreaga configuraţie apare rotită cu 45 grade sau mai mult

8. Elemente adăugate sau omise. Unul sau două rânduri de cercuri sunt

omise; rândul de puncte de la figura l este utilizat ca al treilea rând pentru figura

2; rânduri de cercuri adăugate.

9. Perseverări. Desenul cuprinde mai mult de 14 coloane de cercuri

Figura 3


cercuri sunt realizate sub formă de puncte, îngroşările nu sunt cotate ca

erori.

11. Rotiri. Rotirea axei figurii cu mai mult de 45 de grade.

12. Integrări.

12a. Distorsiunea formei - cele trei rânduri de puncte nu au o mărime

crescândă; aglomerarea punctelor; realizarea doar a unui singur rând de puncte.

Aplatizarea unghiurilor sau realizarea unui număr inexact de puncte nu este cotată.



12b. Linii pentru puncte, înlocuirea unui rând (sau a mai multora) de

puncte cu o linie; delimitarea prin linii a rândurilor de puncte.

Figura 4

13. Rotiri. Întreaga configuraţie sau o parte a acesteia apare rotită cu 45 grade

sau mai mult.

14. Integrări/Suprapuneri. Eşec în realizarea tangenţei dintre pătrat arc.

Figura 5


cercuri sunt realizate sub formă de puncte, îngroşările nu sunt cotate ca erori.

16. Rotiri. Întreaga configuraţie sau una din părţile acesteia (arcul sau

segmentul) apare rotită cu mai mult de 45 grade.

17. Integrări.

17a. Distorsiunea formei

17b. Linii pentru puncte. Realizarea unei linii continue în locul punctelor

atât în cazul arcului cât şi a segmentului.

Figura 6

18a. Distorsiunea formei. Trei sau mai multe sinusuri sunt substituite cu

unghiuri.

18b. Linii drepte. Realizarea de linii drepte în locul celor curbe.

19. Integrări (suprapuneri). Cele două elemente nu se intersectează

sau dacă intersecţia se realizează prin capetele acestora. Suprapunerea celor două

elemente.

20. Perseverări. Realizarea a mai mult de 6 sinusuri la oricare dintre cele două

elemente.

Figura 7

21 a. Disproporţii. Disproporţii în realizarea mărimii celor două hexagoane;

această eroare este

punctată dacă un hexagon este desenat ca fiind de două ori mai mare decât

celălalt.



21b. Distorsiunea formei. Distorsiuni exagerate în realizarea formei

celor două hexagoane astfel încât modelul nu poate fi recunoscut.

22. Rotiri. Întreaga configuraţie sau una din părţile acesteia apare rotită cu mai

mult de 45 grade.

23. Integrări (suprapuneri). Cele două hexagoane nu se intersectează sau

sunt suprapuse exagerat. Figura 8.

Figura 8

24. Distorsiunea formei. Hexagonul sau rombul sunt puternic deformate; apar

unghiuri îa plus sau în minus,

25. Rotiri. Întreaga configuraţie sau una din părţile acesteia apare rotită cu mai

mult de 45 grade.

Tabelul 5. Etalon al probei Bender. Evaluarea nivelului dezvoltării funcţiei

perceptiv motrice

Vârsta Băieţi Fete (Băieţi şi Fete) Abaterea Standard

Plus/Minus

Total

5.0-5.5 14.3 13.0 13.6 81 3.61 10.0-17.2

5.6-5.11 10.0 9.3 9.8 128 3.72 6.1-13.5

6.0-6.5 8.3 8.6 8.4 155 4.12 4.3-12.5

6.6-6.11 6.2 6.6 6.4 180 3.76 2.6-10.2

7.0-7.5 5.3 4.2 4.8 156 3.61 1.2-8.4

7.6-7.11 4.9 4.4 4.7 110 3.34 1.4-8.0

8.0-8.5 3.9 3.6 3.7 62 3.60 .1-7.3

8.6-8.11 2.6 2.4 2.5 60 3.03 .0-5.5

9.0-9.5 1.5 1.8 1.7 65 1.76 .0-3.5

9.6-9.11 1.6 1.5 1.6 49 1.69 .0-3.3

10.0-10.5 1.5 1.7 1.6 27 1.67 .0-3.3

10.6-10.11 1.4 l..5 1.5 31 2.10 .0-3.6

T o t a l 1 1 0 4



4.4 Indicatorii tulburărilor emoţionale

În elaborarea indicatorilor emoţionali prin proba Bender, Koppitz

utilizează 272 de copii cu vârsta cuprinsă între 5 şi 10 ani; subiecţii au fost

împărţiţi în două grupe: I) 136 dintre aceştia au fost identificaţi fie clinic, fie de

către un psiholog şcolar ca având tulburări emoţionale şi II) 136 copii care nu au

fost diagnosticaţi ca având tulburări emoţionale. Tabelul 6 este prezintă

distribuţia subiecţilor utilizaţi de Koppitz în elaborarea sistemului de cotare a

indicilor emoţionali la Bender Gestalt.

Tabelul 6. Distribuţia subiecţilor după vârstă şi sex (apud. Koppitz, 1963)

Subiecţi cu probleme emoţionale Grup de control

Băieţi Fete

Total

Vârsta Băieţi

%

Fete. Total

5

6

7

8

9

8

12

19

19

26

8

3

5

9

8

16

15

24

28

34

8

12

19

19

26

8

3

5

9

8

16

15

24

28

34

Pe baza experienţei sale clinice, precum şi a rezultatelor obţinute de alţi

autori (Byrd, 1956; Clawson, 1959; Hutt & Briskin, 1960; Kitay, 1950; Pascal &

Suttel, 1951; Tucker & Spielberg, 1958), Koppitz ia în considerare 12 indicatori ne

care îi consideră ca fiind markerii tulburărilor emoţionale.



Indicatorii emoţionali:

I. NEORDONAREA CELOR 9 FIGURI

Descriere. Cele 9 figuri sunt împrăştiate aleator pe foaia de lucru, fără a avea

vreo ordine logică.

Implicaţii. Acest indicator este corelat cu slabă capacitate de planificare a

activităţii, cu o incapacitate de organizare a materialului. Ontogenetic,

activitatea de planificare se dezvoltă gradual; astfel, la 5-6 ani acest tip de

eroare este unul uzual, fără a putea fi considerat indicator al existenţei

tulburărilor emoţionale. Dacă acest tip de eroare apare după vârsta de 8 ani, se

poate pune problema existenţei tulburărilor emoţionale. Ackerman (1971)

indică faptul că acest tip de eroare este de asemenea întâlnit la copii cu

tulburări de învăţare.

II. SCHIMBĂRI ÎN DIRECŢIA FIGURILOR (pentru figurile l şi 2)

Descriere. Devierea bruscă de la poziţia orizontală de două sau mai multe

ori a liniei de puncte sau de cercuri în cazul figurilor l respectiv 2.

Realizarea doar a unei mici deviaţii de la poziţia orizontală nu este cotată

ca eroare. Devierea trebuie să implice cel puţin 2 puncte sau cercuri. Un

singur punct sau o singură coloană de cerculeţe realizate în afara liniei

orizontale nu este cotată ca eroare.

Implicaţii. Acest indicator pare să fie relaţionat cu o instabilitate motrică şi/sau

cu una emoţională. Este întâlnit ca indicator al tulburărilor emoţionale la copiii

mai mici de 8 ani. Rezultate similare au fost obţinute de Kai (1972), el

susţinând că acest tip de eroare întâlnit la preşcolari indică cu probabilitate

mare posibilitatea existenţei tulburărilor emoţionale la aceşti copii. Copiii cu

tulburări emoţionale sunt instabili nu numai emoţional, ci şi în coordoarea

motrică, mai ales în ceea ce priveşte coordoarea mişcărilor fine.

III. REALIZAREA DE LINII ÎN LOCUL CERCURILOR (pentru figura 2)

________________________________________________________________________________

Testul Bender pag.20


Descriere. Cel puţin jumătate din cerculeţele figurii 2 sunt substituite cu

linii. Dacă sunt desenate puncte în loc de cerculeţe, înlocuirea nu va fi cotată

a indicator emoţional, şi implicit nu va constitui un semnal ai existenţei

tulburărilor emoţionale.

Implicaţii. Acest indicator a fost asociat puternic cu existenţa unor tulburări

emoţionale la adulţi; apare ca fiind relaţionat cu impulsivitatea precum şi

cu o atenţie deficitară la copiii mici. Prezenţa acestui indicator poate apare

la copii preocupaţi de propriile lor probleme, la cei care încearcă să evite

realizarea sarcinii care le-a fost dată. Handler & Mclntosh (1971) asociază

acest tip de eroare cu agresivitatea, în timp ce Brown (1965) o consideră

reprezentativă pentru impulsivitate.

IV. CREŞTEREA PROGRESIVĂ A MĂRIMII UNEI FIGURI (pentru

figurile l, 2,3)

Descriere. Punctele şi cercurile care intră in componenţa figurilor l, 2 şi 3

cresc progresiv în mărime până când ultimele sunt de trei ori mai mari

decât primele. Acest tip eroare este punctat o dată chiar dacă apare la două

sau chiar la trei figuri.

Implicaţii. Acest indicator pare a fi corelat cu o capacitate scăzută de toleranţă

la frustrare precum şi cu o personalitate explozivă. Dacă în cazul copiilor mici

toleranţa la frustrare este prezentă într-o măsură extrem de mică, la copiii

mari această capacitate de inhibiţie creşte. Aşadar, prezenţa acestui indicator

la copiii mari sau la adulţi semnifică o slabă inhibiţie şi/sau o slabă toleranţă la

frustrare.

V. MĂRIREA EXCESIVĂ A DESIGNURILOR

Descriere. Una sau mai multe figuri apar desenate cu cel puţin o treime mai

mari decât modelul prezentat. Dacă designul este alcătuit din două părţi (cum

este cazul figurii A sau a figurii 7) atunci ambele părţi trebuie să fie desenate

mai mari pentru a putea fi incluse în această categorie. Acest indicator este

punctat o singură dată chiar dacă apare la mai multe figuri.

________________________________________________________________________________



Implicaţii. Naches (1967) susţine că acest tip de eroare este prezent la

copiii cu un comportament exploziv.

VI. MICŞORAREA EXCESIVĂ A DESIGNURILOR

Descriere. Una sau mai multe figuri sunt desenate de subiect doar la

jumătate din mărimea prezentată de figurile stimul. Când o figură este

alcătuită din două părţi, atunci ambele părţi trebuie să fie desenate la

jumătate din stimulul prezentat pentru ca figura respectivă să fie punctată la

acest indicator emoţional. Acest indicator este punctat o singură dată chiar

dacă apare la mai multe figuri.

Implicaţii. Micşorarea excesivă a mărimii figurilor este relaţionată cu

anxietatea, timiditatea şi este prezentă la copiii retraşi. Deoarece realizarea

unor patternuri mici implică existenţa unei bune coordonări a musculaturii

fine, acest tip de eroare devine diagnostic doar daca este prezentă la copiii

mari. Rezultate similare cu cele ale lui Koppitz în cotarea acestui indicator au

obţinut Elliot (1968) şi Kai (l972).

VII DESENAREA CU LINII FOARTE SUBŢIRI

Descriere. Figurile sunt desenate de subiect cu linii foarte subţiri, abia

perceptibile.

mplicaţii. Realizarea desenelor cu linii foarte subţiri este asociată cu

timiditatea şi cu un comportament retras la copii. Acest indicator a fost

întâlnit cu o incidenţă mai mare la copiii cu tulburări emoţionale, având o

semnificaţie asemănătoare cu indicatorul VI. Copiii de vârstă mică retraşi,

timizi desenează adesea figurile cu linii foarte subţiri, în timp ce copiii mai mari

exprimă aceste trăsături prin mărimea designurilor pe care le realizează.

Elliolt (1968) găseşte acest indicator ca fiind mult mai frecvent la

persoanele internate într-o clinică psihiatrică.

VIII. ÎNGROPAREA LINIILOR

________________________________________________________________________________



Descriere, întregul design sau o parte a acestuia apare redesenat sau întărit cu

linii groase. Figura poate fi desenată apoi ştearsă şi redesenată sau poate fi

redesenată peste modelul iniţial. Acest tip de eroare este punctat o singură

dată chiar dacă ea apare de mai multe ori în cazul unui protocol Bender.

Implicaţii. Acest indicator emoţional este corelat cu agresivitatea şi impulsivitatea.

A fost întâlnit ca fiind diferenţiator pentru copiii de vârstă mică cu probleme

emoţionale, în cazul copiilor mari acest indicator nu este diferenţiator în ceea ce

priveşte existenţa tulburărilor emoţionale. Rezultate asemănătoare cu cele

obţinute de Koppitz au fost prezentate şi de Handler & Mclntosh (1971) care au

găsjt că acest indicator poate fi asociat cu agresivitatea. Brown (1965)

asociază acest indicator cu ostilitatea. Pe de altă parte, Keogh (1968) susţine că

un protocol care apare redesenat şi lucrat cu grijă poate indica o performanţă

şcolară bună şi chiar o inteligenţă bine dezvoltată.

IX. REDESENAREA UNOR FIGURI DE MAI MULTE ORI

Descriere. Anumite figuri sunt abandonate şi apoi reluate pentru a fi

redesenate. Acest indicator este punctat numai dacă figura este redesenată în

întregime, separat pe protocol; nu se punctează dacă figura o dată desenată

este apoi ştearsă şi redesenată de copil în acelaşi loc, dar se punctează dacă

după ce a fost şters desenul iniţial copilul plasează în altă parte desenul.

Implicaţii. Acest indicator este relaţional cu impulsivitatea sau anxietatea. A

fost găsit ca fiind diferenţiator pentru copiii mai mari de opt ani care în loc să

corecteze desenul iniţial pe care 1-au realizat 1-au reluat în altă parte. Este

caracteristic copiilor care încep simultan mai multe lucruri fără a le duce

spre finalizare. La copiii mici (de 5 - 7 ani) este mai puţin întâlnit deoarece

aceştia sunt mai puţin critici cu desenele pe care le realizează şi mai puţin

conştienţi de erorile pe care le fac. Se poate spune deci că este caracteristic

copiilor mari care au probleme emoţionale. Handler & Mclntoch (1971) susţin

că redesenarea designurilor este de asemenea întâlnită mai des la copiii

agresivi.

X. EXPANSIUNEA

________________________________________________________________________________



Descriere, în realizarea celor nouă figuri ale testului Bender copilul utilizează

două sau mai multe pagini (de mărime A4). Acest indicator este punctat chiar

dacă pe cea de-a două pagină copilul realizează doar ultima figură.

Implicaţii. Utilizarea mai multor pagini în realizarea figurilor este asociată cu

impulsivitatea. Este singurul indicator emoţional care diferenţiază copiii cu

probleme emoţionale de cei fără probleme emoţionale la orice vârstă. Acest

indicator a fost de asemenea întâlnit mult mai frecvent la copiii cu tulburări

neurologice şi nu la cei cu leziuni cerebrale. Acest lucru poate sugera faptul că

copiii cu tulburări neurologice prezintă de asemenea şi tulburări

emoţionale; expansiunea nu este neuzuală la preşcolari (Kai, 1972), dar la

copii şcolari acest indicator este un semn patologic.

CONSTRICŢIA

Descriere. Utilizarea a mai puţin de o jumătate de pagină în realizarea

celor 9 figuri ale testului.

Implicaţii. Acest indicator nu a fost găsit ca fiind diferenţiator pentru copiii cu

tulburări emoţionale. Deoarece în cazul adulţilor apare ca având implicaţii

patologice, Koppitz a renunţat să îl mai utilizeze ca indicator emoţional la

copii. Până în 1963 primii 10 indicatori erau consideraţi da Koppitz a fiind

indicatori ai tulburărilor emoţionale ce puteau fi videnţiaţi prin proba Bender.

Ulterior, în studiile realizate între anii 1963 –1973, Koppitz mai adaugă acestor

10 indicatori emoţionali încă 2. Aceştia sunt: a) încadrarea figurilor

desenate; b) adăugarea unor desene suplimentare.

XI. ÎNCADRAREA FIGURILOR DESENATE.

Acest indicator este relaţional cu tendinţa copilului de a-şi controla

impulsiviatea. Copiii are încadrează desenele realizate simt o nevoie intrinsecă

de a-şi controla activitatea deoarece în viaţa de zi cu zi se confruntă cu o slabă

capacitate de control.

________________________________________________________________________________



XII. ADĂUGAREA UNOR DESENE SUPLIMENTARE

Celor nouă figuri prezentate este caracteristică copiilor copleşiţi de propriile lor

temeri, celor cu anxietate crescută. De asemenea apare în cazul copiilor care nu

pot face distincţia între realitate şi propriile lor fantasme.

În interpretarea celor 12 indicatori emoţionali descrişi de Koppitz trebuie ţinut

seama de modul în care aceştia se conjugă în cadraul unui protocol, de incidenţa

lor la un copil, de numărul lor. Astfel prezenţa unuia sau chiar a doi indicatori

emoţionali la un copil reflectă doar o anumită atitudine a acestuia, o anumită

tendinţă şi nicidecum serioase probleme emoţionale. Koppitz (1963) (tabelul 5)

susţine că pentru a ne putea pune problema existenţei unor tulburări emoţionale

trebuie să observăm existenţa a cel puţin trei indicatori emoţionali, iar

interpretarea acestora va fi realizată în sensul desprinderii unor orientări,

tendinţe, atitudini spre un anumit tip de comportament emoţional şi nicidecum

să punem un diagnostic definitiv de tulburare emoţională majoră.

Tabelul 7. Relaţia dintre numărul indicatorilor emoţionali la Bender

şi incidenţa tulburărilor emoţionale la copii (apud. Koppitz, 1963)

0-2 0-3Subiecţi 5 - 7 ani indicatori

emoţionali

indicatori

emoţionali

Chi - pătrat P

Copii cu probleme

emoţionale Grup de control

8 - 1 0 ani

22 40 33 15 ' 10.68 <.01

Copii cu probleme

emoţionale Grup de control

55 78 26

3

20.33 <001

Cei 12 indicatori emoţionali propuşi şi elaboraţi de Koppitz constituie

aşadar o modalitate paralelă de cotare şi interpretare a unui protocol la proba

Bender. Ei aduc o serie de informaţii suplimentare interpretării pe baza scalei de

dezvoltare dezvoltată de Koppitz. Autoarea propune astfel o analiză

multidimensională care să vizeze atât studiul dezvoltării funcţiei perceptiv motrice

(pe baza celor 30 de indicatori dezvoltaţi de ea) cât şi o analiză care să ia în

considerare dezvoltarea emoţională şi atitudinală a copilului. Trebuie

subliniat faptul că indicatorii emoţionali nu sunt o funcţie a ________________________________________________________________________________



proceselor perceptiv-motrice. Altfel spus pot exista copii cu o dezvoltare

normală a funcţiei perceptiv-motrice, dar care să prezinte serioase tulburări

emoţionale precum pot exista copii fără tulburări emoţionale, dar care să

prezinte o imatură dezvoltare a funcţiei perceptiv-motrice, adesea însă aceste

tulburări pot fi asociate. Pentru o analiză completă şi eficace este deci nevoie

de surprinderea tuturor factorilor care pot oferi informaţii relevante în conturarea

profilului unui copil prin testul Bender, interpretarea multidimensională propusă de

Koppitz fiind una extrem de validă.

Performanţa la testul Bender poate fi luată ca predictor al reuşitei copilului

în clasa I. O performanţă peste medie la Bender indică o dezvoltare optimă a

funcţiei perceptiv motrice, dezvoltare care constituie o premisă a însuşirii cu

succes a scris-cititului.

În cazul unei performanţe slabe la Bender se pot lua în considerare următoarele

aspecte:

(1) nedezvoltarea funcţiei perceptiv motrice este datorată existenţei

unor leziuni cerebrale sau a unor tulburări neurologice, demersul

ulterior fiind acela de a recomanda investigaţii care să confirme

sau să infirme aceste presupoziţii;

(2) performanţa slabă este determinată de o imaturitate în dezvoltarea

funcţiei perceptiv-motrice, demersul ulterior fiind acela al stimulării

dezvoltării perceptiv motrice printr-o serie de programe formative.

Aceste programe formative vor fi demarate numai după o

radiografiere mult mai minuţioasă a factorilor care circumscriu

funcţia perceptiv-motrică. M. Frostig identifică 5 factori care

descriu nivelul dezvoltării perceptiv-motrice a unui copil.

Factorii identificaţi de M. Frostig sunt următorii: a) coordonarea

ochi-mână;. b) obiectul şi fondul percepţiei; c) constanţa formei; d)

poziţia spaţială; e) relaţiile spaţiale, în scopul evaluării acestor

factori, M.Frostig elaborează un test care poate fi aplicat

copiilor cu vârsta cuprinsă între 4 şi 8 ani;

(3) o nedezvoltare a funcţiei perceptiv-motrice poate apare pe fondul

unei nedezvoltări generale a funcţiilor cognitive, pe fondul unei

________________________________________________________________________________



rămâneri în urmă a dezvoltării intelectuale. Bender (1938) susţine

faptul că la copii, nivelul de dezvoltare al funcţiei perceptiv-motrice

corelează cu aptitudinile lingvistice şi cu alte prelucrări cognitive

asociate inteligenţei. Aceste prelucrări vizează în special memoria,

percepţia vizuală, coordonarea motrică, organizarea spaţială.

Rezultate similare au fost obţinute de studiile realizate de

Wewetzer (1959), el găsind corelaţii puternice între performanţa la

Bender şi testul Binet;

În ceea ce priveşte relaţia între performanţa la testul Bender şi IQ, în

cazul adulţilor, aceasta nu este una semnificativă. Rezultatele obţinute de

Pascal & Sutteil (1951) indică faptul că în cazul adulţilor nu se poate face nici o

predicţie privind coeficientul de inteligenţă pe baza rezultatelor la lestul

Bender. Aceste rezultate au fost susţinute şi de cele ale lui Storms (1958),

Peek & Olsen (1955), Aaronson & Nelson (1953).

Pe baza acestor studii se poate susţine astfel faptul că performanţa

la testul Bender corelează cu nivelul dezvoltării 'intelectuale la copii, dar o

dată funcţia perceptiv-motrică maturizată, testul Bender nu mai poate fi

utilizat ca predictor al aptitudinilor intelectuale.

Koppitz (1958), realizează un studiu în care corelează performanţele la

testul Bender şi performanţa la W1SC (Wechsler Intelligence Scale -for

Cliildrcn). Rezultatele acestui studiu indică faptul că rezultatele la testul

Bender corelează cel mai bine cu rezultatele pe care copilul le obţine la

scalele ce evaluează inteligenţa nonverbală (IQ de performanţă).

O analiză mai amănunţită a corelaţiilor existente între scalele

WISC şi testul Bender au scos în evidenţă următoarele relaţii:

1) scalele Informaţii, înţelegere verbală şi Similarităţi corelează cel mai

puţin cu performanţa la proba Bender;

2) scala Aranjarea de imagini corelează foarte puternic cu performanţa la

proba Bender în cazul copiilor din clasa I şi mai puţin cu performanţa

obţinută la Bender de copiii mai mari. Explicaţia constă în faptul că la

________________________________________________________________________________



vârsta de 6-7 ani copiii rezolvă sarcina cerută de scala Aranjarea de

imagini ca o sarcină de percepţie vizuală încercând să combine părţile

componente pentru a alcătui întregul (apare aici predominată relaţia parte-

întreg, relaţie solicitată şi de proba Bender). Copiii mai mari implică în

rezolvarea scalei Aranjarea de imagini o componentă a convenţiilor sociale,

ancorele perceptuale având în acest caz un rol mult mai puţin important decât

conţinutul semantic exprimat de imagini. Nivelul de predominant de prelucrare

informaţiei este la copiii mai mari unul semantic şi nu unul perceptiv.

3) Dintre toate scalele nonverbale ale testului WlSC,Asamblarea de obiecte

corelează cel mai puternic cu performanţa la Bender indiferent de vârsta

copiilor. De subliniat faptul că încă de la început (1949), Wechsler a susţinui

ideea că performanţa la scala Asamblarea de obiecte corelează cel mai bine cu

scorul general obţinut la scalele nonverbale. Scala Asamblarea de obiecte

necesită extrem de mult prelucrări de informaţie ce au permanent la bază

relaţia parte-întreg; subiectul trebuie permanent să analizeze configuraţia

obţinută la un moment dat şi apoi să o compare cu o reprezentare mentală a

unui obiect, prelucrări similare cu cele solicitate de copierea celor 9 figuri ale

testului Bender;

4) Scalele WISC la care se acordă puncte suplimentare dacă rezolvarea se

realizează într-un anumit interval de timp (cum este cazul scalelor Codai,

Cuburi) corelează mai puţin cu performanţa

copiilor la proba Bender deoarece aceste scale au ca şi componentă intrinsecă

nu doar calitatea rezolvării ci şi viteza procesării informaţiei, componentă

care nu este cuantificată în cazul probei Bender.

Concluzionând, se poate spune că testul Bender corelează cu performanţa pe

care un subiect o obţine la scalele nonverbale ce intră în alcătuirea testului WISC

şi că implicit proba Bender poate fi utilizată ca probă ce evaluează inteligenţa

nonverbală la copii mai ales în situaţii screening. Trebuie subliniat faptul că aceste

corelaţii se păstrează la copiii care au dezvoltată normal funcţia perceptiv-

motrică. De asemenea, utilizarea alături de proba Bender şi a unor scale

de inteligenţă verbală se constituie într-un predictor mai acurat al profilului

inteligenţei unui copil.

________________________________________________________________________________



5. Protocolul de interpretare şi prezentare a rezultatelor

Protocolul de interpretare va cuprinde urmatoarele categorii de informaţii:

Numele şi prenumele subiectului:

Data evaluării:

Data naşterii:

Vârsta:

Grădiniţa:

Grupa:

Observaţii relevante din timpul examinării:

Cotare. Se va puncta fiecare item. Suma fiecărui item constituie cota

totală care se va raporta la etalonul probei .

Interpretarea rezultatelor.

________________________________________________________________________________


77901811 Testul Bender a Si B

Documents

Transcript of 77901811 Testul Bender a Si B