75446053 Cancerul Se Poate Vindeca

Cancerul se poate vindeca

Padre Romano Zago OFM

Multe boli printre care si cancerul se poate vindeca (demonstrat)

Mic manual care doreşte să îndrume în mod practic şi economic, tratamentul cancerului şi al altor boli, fără mutilări fără medicamente, fără efecte colaterale şi fără a ieşi din casă.

INTRODUCERE

Multe persoane auzind vestea vindecărilor de cancer obţinute cu ajutorul metodei care intenţionăm să o expunem în această mică carte, au întrebat dacă este posibil să divulgăm „secretul”. Forma propusă este întocmai prezenta lucrare care benevol, o supun lecturii dumneavoastră.

Sincer nu am pretenţia să fiu considerat creatorul sau inventatorul metodei. Cu atăt mai puţin să mă prezint precum pionierul, sau cu alte cuvinte, ca primul care a aplicat această formulă cu un rezultat pozitiv. Aceasta nu corespunde realităţii. Alţii cu mult înaintea mea, trebuiau să-şi aroge pe drept, acest drept.

Prezenta cărticică intenţionează să fie doar vehiculul de popularizare al metodei, dovedindu-se de mare eficacitate în diverse ocazii. Dacă există un merit al meu, acela e de a-l fi divulgat. In ce priveşte în aceste modeste pagini este numai mărturia unei practici, care a dat rezultat pozitiv în nenumărate cazuri, practica aplicată de mine personal şi de alţii care fiindu-le adusă la cunoştinţa reţeta, au folosit-o cu un mare succes. De ce să nu o aplicaţi în cazul vostru concret indicaţiilor sugerate? Este o practică foarte simplă, accesibilă. Aplicaţi această metodă. Tratându-se o formulă atât de ieftină şi fără efecte colaterale negative nu are alt scop, decât cel de a alina suferinţa bolnavilor şi persoanelor direct sau indirect legate de aceştia, de multe ori neputincioşi în faţa enormităţii problemei.

Dacă unii sunt vindecaţi folosindu-se de această metodă simplă şi economică, de ce să nu oferim această oportunitate la mai multe persoane? Acesta este obiectivul meu unic. Nu am pretenţia să prezint o metodă magică. Cu alte cuvinte, conştient de valoarea acestei metode, nu doresc s-o păstrez în secret, s-o folosesc numai în beneficiul meu: ar fi egoist.

http://www.cancerul-de-colon.info/ 1

http://www.cancerul-de-colon.info/

Ideea este de a informa oamenii de existenţa unei formule, care poate vindeca cancerul, pentru că a fost deja utilizată, de a oferi o formulă la îndemâna tuturor, în modul în care persoanele interesate pot să o folosească. Cărticica explică cum să pui în practică posibilitatea pentru cine doreşte.

Nu e în intenţia mea de a da la o parte benemerita classe medica, sau chiar mai rău, de a discredita toate studiile ştiinţifice puse în practică pentru a rezolva problema cancerului, aşa numitul, „răul secolului”. Toate cercetările duse în lupta împotriva cancerului pentru a vindeca râul, sunt demne de cele mai distinse laude de oricare parte ar veni. Tot ceea ce a fost făcut, si ceea ce trebuie făcut în găsirea soluţiei definitive a problemei, continuă să fie validă şi merită toată atenţia şi consideraţia noastră. Prevestim că omul cu ajutorul aprofundărilor continue ale cercetărilor, poate în final să ajungă la domeniul total şi absolut al acestui râu, de mult timp un izvor de nelinişte pentru umanitate. Să dăm mănă în acest război comun, care îndurerează pe toţi şi care trebuie să implice pe toţi.

Doresc să prestez modesta mea colaborare, până la a curma suferinţa atroce a omului, umilit în faţa fatalităţii intervenţiilor chirurgicale şi de acele aplicaţi care îl desfigurează, presupunând că aceasta este unica cale de ieşire în faza actuală în medicina tradiţională. Doresc risparmiare la toţi bolnavii de cancer consecinţelor masacrelor şi utilizarea radioterapiei şi a chimioterapiei (un adevărat bombardament al organismului!) şi de alte tehnici din aceeaşi categorie. Sistemul prezentat aici e cu mult mai ieftin. Fără durere. Natural.

Oricine poate să-l aplice stând acasă. Rezultatele sunt atât de satisfăcătoare încât persoanele vindecate, chiar dacă sunt bolnave de cancer în ultima fază în decursul a două sau trei luni, se întorc la viaţa lor de dinainte, aş spune chiar cu mai multă vigoare, cu o mai mare calitate a vieţii, poate pentru că au putut experimenta din nou gustul vieţii, când totul li se părea iremediabil pierdut. Doresc ca această formulă să susţină toate celelalte metode deja cunoscute şi acele care vor fi descoperite într-un front unic pentru a extirpa definitiv râul fatal de pe suprafaţa pământului.

Prezenta cărticică, deci în simplicitatea şi claritatea extremă, doreşte sa fie un plan, un semn, pentru cine trebuie să înfrunte teribilul râu de cancer sau alte boli degenerative.

Prietene(a), dacă o persoană cunoscută ţie are aceea „oribila boală”, pe lăngă tratamentele convenţionale la care recurge, pune-i la dispoziţia sa şi aceasta metodă uşoară de tratament. Poate să funcţioneze. Trebuie să funcţioneze. De nenumărate ori a dus la vindecarea totală, salvând vieţi. Of! dacă doar statistic vorbind de vindecări obţinute in cinci continente! Nu costă nimic să încerci. Nu pierzi nimic. Dar se poate salva o viaţă.

Cititorule, dorinţa mea e ca tu, urmând această metodă, simplă şi economică, în întregime naturală, fără contraindicaţii, poţi reda sănătatea la persoana care îţi este dragă, astfel că ea să poată să se întoarcă plină de viaţă, cu o bucurie mărită, pentru că a văzut allontanarsi da se lo spetro della morte imminente, moarte care părea inevitabilă. Tu prin urmare, încearcă euforia de nedescris de a învinge ceva care părea peste puterile tale. O să fie ca şi cum ai fi transmis din nou viaţă persoanei vindecate: tu l’avrai portata nuovamente a condividere la vita con gli altri esseri viventi.

Si cântai în sinea ta: „Binecuvântat este Dumnezeu care a pus la dispoziţia oamenilor atâtea ierburi si plante utile pentru a combate bolile, pentru ca viaţa să continue şi să continue cu sănătate”!...

Autorul

Dacă nu cunoaşteţi Aloe, sau nu ştiţi, că sunt de atâtea feluri (sunt 300-400 subspecii clasificate, nemaivorbind de miile încă neclasificate sau nesupuse studiilor sau cercetării), dacă aveţi dubii în momentul alegerii plantei, prezentate pe coperta acestei cărţi ai răspunsul rapid: uite-o. Aloe care este prezentată pe copertă este Aloe Arborescens. Din categoria Arborescens sunt vreo douăzeci de varietăţi. Arborescens este specia cea mai răspândită în Brazilia şi se găseşte în toate părţile.



De acum înainte când vorbesc despre Aloe simplu mă voi referi întotdeauna la varianta Arborescens.

După părerea doctorului Aldo Facetti fitotehnic şi expert în plante medicinale, care m-a intervievat pentru peste o oră la TV Riviera care acoperă regiunea Massa, Viareggio, Luca, Pisa şi Carrara, garantează că Aloe Vera sau Barbadensis, oferă 40% din principiu activ împotriva cancerului, în timp ce Aloe Arborescens ne oferă 70%.

Pentru a facilita găsirea reţetei, aceeaşi reţetă este pe ultima pagină pe coperta cărţii, pentru a fi la îndemână să o consultaţi sau dictaţi la telefon în cazul în care vi-o cere cineva.

Învăţarea

După o zi de muncă, implicaţi într-un adevărat caleidoscop de activităţi, răspunzând pluralităţii sectoarelor de dezvoltare a vieţii moderne, Fraţii Minori, unul după altul se întorc de la lucru la cină, şi pentru a-şi reface energia pentru o nouă zi.

Cufundaţi în deprinderea regulilor, fiu al pământului, franciscanul din Rio Grande do Sul, precum alţi cetăţeni, se odihneşte, după un duş regenerat, sorbind ceaiul. În timp ce ceaşca de ceaiul amar mate trece din mănă în mănă, conform tradiţiei, începe o conversaţie sănătoasă, atingând domenii variate: teologie, filozofie, politică, partidele, guvernul, sociologie, parohia, biserica, Ordinul, provincia, ecumenism, timpul, întâmplările zilei, corupţia, avortul, controlul naşterii, lumea a treia, multinaţionalele, fotbalul etc. etc.

Intr-o zi, precum multe altele, ritualul se repetă, dar subiectul în vogă este dezvoltarea ştiinţifică, şi efectele şi victoriile surprinzătoare. Firul discuţiei se îndreaptă la incredibilul fapt dar adevărat, ca actualmente mari sume de bani sunt alocate pentru constituirea fondurilor sau resurselor, în final să se mărească studiile pentru vindecarea cancerului. După multe păreri referitoare la temă apare Părintele Arno Reckziegel, noul părinte provincial ales în funcţie după ce a lucrat la parohia de la periferia oraşului. De parcă ar fi înarmat cu bagheta magică , extrase asul din mânecă. Are soluţia problemei lăsând uimiţi pe interlocutorii atenţi.

- desigur … domnii mei, se poate vindeca de cancer! Chiar aşa, pentru poporul de la periferie, cancerul nu e o problemă. Sau mai bine spus e o problemă dar se ştie cum să o rezolvi.

- Dar cum? Replică cel mai interesat din micul grup.- La sud de Rio Grande la barăci unde am lucrat pentru vreun an, am asistat pot să spun

zilnic la vindecarea persoanelor afectate de cancer. Pot să citez cazul unui bătrân de culoare, care avea cancer de piele. Efectuată cura, domnia sa trăieşte în baraca sa o viaţă normală.

- Dar nu e posibil… cazul său chiar era un caz de cancer? - Cancer declarat de examenele medicilor. Citez cazul unei persoane umile fără nume. Pot deasemenea să citez vindecarea unor persoane faimoase, care au fost supuse aceleiaşi cure. Suntem la curent că persoana renumită de talie naţională care a utilizat aceeaşi metodă cu aceea a persoanei în vârsta de culoare din periferia oraşului Marittima, au obţinut vindecarea. Metoda vindecă în mod egal pe cei săraci de culoare



sau oameni faimoşi. Fără discriminare. Foloseşte tuturor. Natura nu are preferinţe. Răspunde nevoilor tuturor, la toţi care recurg la ea…- Ascultă camarade, ce formulă magică mai e şi asta care vindecă cancerul? Povesteşte-

ne îndată prietene în ce mod oamenii de la periferie din Sud de Noiva-do-Mar practică vindecarea tumorilor.

- Mi-ar place să subliniez că nu e vorba despre o formulă magică, în modul absolut! E foarte simplu. Mult mai simplu decât poţi sa-ţi imaginezi. Simplu. Economic. Natural. Numai că, din păcate, nimeni o quasi la conosce e ci crede…

- Dacă această metodă e simplă economică şi naturală, expune-o neîntârziat, pentru că sunt curios să o cunosc. După aceea când aud de o persoană bolnavă îi propun să folosească formula magică. Şi o să fiu cel mai mare popularizator al acestei metode până nimeni nu o să mai moară de acest râu nemilos.

- Repet. E foarte simplu. În zona periferică nimeni nu moare de cancer, pentru că reţeta e transmisă oral oricui este interesat. Pe deasupra nu e un secret. De cancer la periferie în barăci moare numai cine doreşte. Dacă este diagnosticat având această boală oricine cunoaşte calea de ieşire, soluţia. Recurg la ea.

- Uimitor! Dar expune imediat această formulă binecuvântată. Doamne sfinte! Am spus-o deja, mor de curiozitate să o cunosc…

- Uite aici. Ia notă: jumătate de kilogram miere de albine, două frunze de aloe, şi trei sau patru linguri de grapa.

- Explică mai bine.- Nu am nimic de explicat sau adăugat. E ceea ce ai auzit până acum. Se tau spinii de-a

lungul frunzei, şi acele impurităţi pe care natura le-a depozitat. Se pun cele trei elemente: mierea, aloe şi grappa în mixer. Se mixează bine până la obţinerea unei specii de cremă lejeră. E gata mixtura care vindecă de cancer.

- Glumeşti nu-i aşa? E prea simplu să fie adevărat. - Dar dragul meu e lucrul cel mai serios. Nu glumim cu astfel de lucruri! Sau dacă crezi

că eu glumesc sau te păcălesc, te invit să faci o vizită la barăcile populare din Rio Grande. La Sud o poţi intervieva pe bătrâna de culoare, curajoasă femeie, deşi umilă, vindecarea ei a fost doar mulţumită formulei sus menţionate.

- Şi când se ia acest preparat? - O lingură mare la micul dejun, o altă lingură la prânz şi încă una la cină. Întotdeauna

înainte de masă mai mult sau mai puţin de 10, 20 sau 30 minute. Se agită bine conţinutul înainte de a-l lua. Se depozitează la rece.

- Dar spune-mi dacă această formulă e aşa eficace sau miraculoasă de ce nu este răspândită? Trebuie să fie răspândită în întreaga lume. Trebuie cumpărate spaţii publicitare în mas media, la programele cu audienta ridicată, pentru a răspândi descoperirea, până când nimeni de pe faţa pământului devine victimă a acestei implacabile boli.

- Adevărat reţeta e simplă precum oul lui Columb, dar sunt alte interese în joc care împiedică răspândirea acestei importante descoperiri. Cancerul trebuie să continue să răpună vieţi. Şi în plus dacă boala este vindecată se pierd importante câştiguri. Cancerul în calitate de anticoncepţional se dezvăluie util pentru a stăpâni numărul săracilor în lume şi astfel să garanteze o felie de tort mai mare pentru cei bogaţi. Din păcate la noi in Brazilia doar cei bogaţi se găsesc în poziţia de a putea suporta cheltuielile unui tratament lung şi care costă dar şi sofisticat. Săracii, dispun de



resurse limitate, loviţi de tumoare, trebuie să moară. Este politica de cine comandă planeta.

Dialogul se întrerupse în acest punct semnalul convenit invita comunitatea la recita dei Vespri, rugăciunea de la amiază. Unul dintre fraţi a învăţat pe de rost formula ed e uscito verso il coro, ubbidendo al campanello, a decis să înfrunte în limitele sale cu orice preţ. În timp ce fraţi recitau în cor i vespri, rugăciunea oficială a bisericii, în bucătăria stareţiiei, doamna Paolina pregătea biftec cu ceapă cu sânge la care adăuga orez, produs local, şi cu varietăţi de salată şi fructe, constituiau cina simplă a călugărului franciscan la Rio Grande do Sul. Paolina cu măestria ei îndeplineşte liturghia care în acelaşi fel cu cea a fraţilor trebuie să urce, lin, precum mici psalmi, până în prezenţa Domnului.

Aplicarea reţetei

Intr-o frumoasă zi, întorcându-mă de la o capelă într-un sat, fierarul satului mă opreşte:- părinte, unchiul meu Giovanni, de Forqueta, îl ştiţi? E afectat de cancer la prostată, şi

în acest moment este internat la spitalul Marques de Sousa. Cazul său, afirmă medicul, nu se poate rezolva. Garantează că i se dau doar câteva zile. In ceea ce priveşte familia va roagă să-i daţi împărtăşanie. Faceţi-o cât mai repede posibil căci cazul său este cu adevărat grav.

- Înainte de toate mulţumesc că mai avertizat. Sigur voi merge să-i duc uleiul bolnavilor acelui om. Interesant. Mi-l amintesc bine, îmi pare că şi acum îl văd participând la slujbă în capela sa luna trecută, în stânga, în primul rând. Mă uimesc că tu azi îmi dai această ştire de aşa natura.

- Aşa e părinte. Dumneavoastră ştiţi că această boală, când se manifestă, aproape întotdeauna deja destul de dezvoltată.

- Unchiul tău e conştient? Ţi se pare că pot să-l vizitez mâine? Desigur. E foarte slab din cauza bolii ma ce la fara fino a domani, stai liniştit. Dar medicul spune că nu supravieţuieşte săptămâna. Vin chiar de la el, iar situaţia e chiar disperată…

- Mâine am după adunare, slujba de asistenţă de la capela comunităţii sale. Imediat după slujbă, merg la spital să-i duc il confort odei sacramenti de la biserică. E bine aşa?

- Foarte bine! Vă mulţumesc de pe acum. Să începem să ne pregătim pentru funeraliile ce vor urma, de nevoie, nu-i aşa?

- Doar Dumnezeu ştie când va veni vremea…- Sigur. Dar cazul unchiului meu este un caz disperat. E inutil orice altă tentativă.

Pentru cazul său nu e nici un remediu. - Sunt de acord că este grav. Dar pentru Dumnezeu nimic nu e imposibil.- Clar. Bine. La revedere si mulţumesc.In ziua următoare, după slujba de la capela din Navigatori, m-am îndreptat direct la spital. Doamna Gemma, soţia bolnavului, demonstrând semne de stres şi preocupare, în faţa gravitaţii stării sănătăţii soţului ei, mă prinde de braţ la intrarea în cameră:- părinte înainte de toate vă mulţumim că aţi răspuns chemării noastre. Si în al doilea

rând, vă rog sa-i spuneţi lui Giovanni că suferă de cancer. Doresc să facă o confesiune



reală, să se pregătească adecvat pentru moartea apropiată. Vă cer acestea pentru că doresc ca soţul meu să meargă în paradis după moarte.

- Lăsaţi în seama mea doamnă. Experienţa chiar şi în cazuri grave, am învăţat să tratez bolnavul în modul în care se potriveşte. Încercaţi să staţi liniştită.

In cameră am găsit bolnavul într-o stare de extremă slăbiciune. Vocea lui, un firişor de voce. Necerându-mi explicaţii despre starea lui, m-a avertizat imediat că dorea să se confeseze, da, făcând o confesiune la modul general, ca şi cum asta ar fi ultima. A subliniat că doreşte s-o facă aşa cum trebuie. - Ce stare sufletească excelentă! Ho esultato con me stesso. E o plăcere pentru preot să-şi găsească enoriaşul în astfel de condiţii. Acesta poate să facă cu mai putină motivaţie penitenţa când aceasta deja există. Nu e nevoie de argumente, când păcătosul se demonstrează deja s-a căit. Frumos! Plăcut! Ce bine!...am ascultat confesiunea unei persoane care se căia, unde dacă era conştiinţa păcatului dintr-o parte, se manifesta în alta, o încredere fără limite în compasiunea lui Dumnezeu. A fost acordată iertarea, binecuvântarea apostolică, ungerea, împărtăşanie. Intr-un cuvânt, pe scurt, s-a recurs la tot ce dispunea biserica mai bun în cazuri extreme precum acela al domnului Giovanni Mariani.

Nu am considerat potrivit să informez pacientul în legătură cu starea lui delicată de sănătate, după cum îmi ceruse soţia pentru că după părerea mea confesiunea se înfăptuise oricum în cel mai bun mod. Pe lângă aceasta eu nu eram medicul, care supraveghea bolnavul. In acel moment îmi veni în minte reţeta preparatului, care poate vindeca cancerul, aceeaşi reţetă pe care am auzit-o oral în acel cerc de tovarăşi, în curtea stareţiiei. Şi mi-o repetam pentru a mi-o reaminti: jumătate de kilogram de miere, două frunze de aloe şi trei sau patru linguri de grappa. După cum îmi aminteam această îmi părea conform cu reţeta originală.

La intrarea în spital, salutând-o pe enoriaşa mea, care îmi mulţumea pentru serviciul religios oferit soţului, mi se părea normal să o informez de cele întâmplate:- Doamna Gemma, soţul dumneavoastră e pregătit, a primit tot ceea ce se poate dori

într-un caz serios ca al lui. În ceea ce priveşte cererea dumneavoastră să-l informez de starea lui de sănătate, nu i-am spus decât strictul necesar. După părerea mea nu era sarcina mea să-l informez de diagnosticul medical mai ales nefiind expert în materie. În plus cunosc o băutură care vindecă cancerul…

- Dar părinte, cine este afectat de tumoare trebuie să moară! Cel puţin este ceea ce se vede. Cred că dumneavoastră doriţi să fiţi amabil cu familia într-o circumstanţă dificilă precum aceasta. Oricum vă mulţumim. Noi suntem realişti, este necesar, chiar dacă este dificil. Nu schimbă nimic să ascundem adevărul.

Am depus încercat în zadar să-i explic doamnei Gemma că cancerul poate fi vindecat. Dimpotrivă ea a reacţionat precum orice persoană lovită de această problemă, precum restul mă

opun şi eu spunându-mi: cu toţi banii care circulă în lume, cum poate o reţetă atât de ingenuă, casnică, să facă un miracol?! Doamna rămase fermă în convingerea ei şi a continuat să creadă că soţul trebuie să moară. Şi ajunge. Destinul atroce dar hotărât precum un munte!

Când am înţeles că e ca şi cum aş vorbi unui perete, cum spune lumea, am decis să trec la practică, lăsând la o parte teoria şi cuvintele. Era un efort inutil. Era necesar să fiu practic, cu picioarele pe pământ.

Pentru o coincidenţă fericită, Rubens, fiul perechii, întorcându-se de la notarul Agostino Basso unde fusese pentru a urgenta să sistematizeze documentaţia cu privire la inventarul patrimoniului, în eventualitatea morţii tatălui, mi-a cerut să-l conduc până la intrarea în firma lui, iar eu degrabă am acceptat. M-am gândit în sinea mea:



- cine ştie dacă reuşesc să-l conving pe fiu să aplice reţeta, văzând că nu am obţinut nici un rezultat cu mama.

Pe parcursul drumului, nu am făcut altceva decât sa-l conving că depindea de el să evite, chiar aşa, dacă tatăl său va muri sau nu de cancer!” pentru a obţine aceasta ajungea să facă ceea ce îl învăţasem. Şi îi explicasem. Şi îi repetasem. Şi apoi am luat-o de la început.

Ajunşi la destinaţie, l-am făcut să repete lecţia. O ştia pe de rost. Şi printre altele mi-a garantat, că sora lui Rejane, care o înlocuia pe mama lui deja obosită de la spital, îi aduse mixtura direct la tatăl lui. Satisfăcut pentru perspectiva unui bun rezultat, o salut şi o încurajez, asigurându-mă că aplicase corect reţeta.

Am parcurs strada care-mi rămase până la sediul parohial, cu conştiinţa împăcată, încredinţat de faptul că dacă au respectat instrucţiunile mele, au să salveze viaţa acestui ţăran.

Am reluat activitatea de paroh, de unul singur, în regiuni izolate. Giovanni Mariani, prin urmare, avrebbe dovuto, com’e naturale, passare in secondo piano rispetto a tutto l’insieme degli avvenimenti che giornalmente mi coinvolgevano. Când faţa sa senină îmi veni în minte speram că băutura să-şi fi făcut efectul dorit.

Săptămâna se desfăşura ca şi toate celelalte. Într-o dimineaţă aproximativ opt zile după ungerea bolnavului, din întâmplare am întâlnit-o pe Rejane înaintea comunei. Îndată îmi reveni în minte boala tatălui ei. În acel moment m-am apropiat doritor să aflu cum merg lucrurile. Doream să ştiu detaliile.

- Buna ziua Rejane. Ce mai faci? Cum e tatăl tău?- Buna ziua. Eu sunt bine, mulţumesc. În ceea ce-l priveşte pe tatăl meu este la un pas

de moarte. Medicii i-au dat drumul să poată muri acasă. - Vrei sa spui că-l aveţi acasă? - Da de trei zile l-au lăsat acasă, căci nu mai e nimic de făcut. Fata a înghiţit greu în

fata greutăţii fatalităţii, dezarmată, neputincioasă în faţa răului. - Dar voi i-aţi administrat preparatul pe care vi l-am prescris. La luat precum am spus?- Da părinte, totul a fost făcut precum i-aţi spus lui Rubens. Eu am dus preparatul la

spital. Tata a luat doza zilnic şi continuă să o ia. Dar el este atât de slab! La pat, pare un arbore uscat, mă scuzaţi că fac această comparaţie. Ce rău teribil! Această boală groaznică l-a distrus pe tatăl meu.

- Bagă de seamă, dacă el a luat leacul precum îmi garantaţi, stai liniştită totul merge bine. Problema e când persoanele refuză să ia leacul.

- Ştii părinte s-a întâmplat ceva straniu. Dumneavoastră ştiţi că tatăl meu avea umflătura aceea în partea de jos a abdomenului? Nu ştiaţi?

- Nu, nu ştiu.- Da, o umflătură de dimensiunea unei mingi de tenis. Această umflătură a dispărut. - Atunci nu-mi rămâne nimic de făcut decât să ne felicităm draga mea, pentru că tatăl

tău e în afara oricărui pericol! Tatăl tău a învins lupta împotriva cancerului! Dacă nu era aşa cum s-ar fi redus această umflătură. Din contră trebuia să crească vizibil… cu alte cuvinte preparatul şi-a făcut efectul pozitiv. Urale. Tatăl tău a făcut-o poţi crede. După câteva săptămâni de convalescenţă tatăl tău se va întoarce la lucrul în grup, precum face de atâţia ani, pentru a realiza recolta. O să vezi!...

Cu adevărat s-a întâmplat chiar aşa. Giovanni Mariani, puţin câte puţin a început să mănânce mai bine. In câteva zile a lăsat patul. A început să meargă sus şi-n jos prin cameră. Sprijinindu-se de pereţi, a reuşit să ajungă la bucătărie. Îndată s-a întors în curtea interioară, în contact cu vitele sale. A adunat



primele spice de orez care se maturau începând campania. A mâncat primele citrice din sezon. A supt din cana de zahăr cu tenacitate cum făcea când era copil. Lună după lună, după care a participat la recolta anuală, până la sfârşitul toamnei-iarna, a lucrat pământul, cu boii şi a arat, precum a lucrat întotdeauna până la semănaturi de primăvară. Giovanni Mariani trăieşte până azi, având deja optzeci ani (1913), în deplina facultăţilor sale. Este vorba despre una dintre multele persoane care au reuşit să vindece tumoarea ingerând preparatul, pe care-l prezentăm în această cărticică. Cineva poate să se îndoiască dar rămâne faptul că Giovanni Mariani azi trăieşte, a fost lovit de cancer, constituind astfel o probă indiscutabilă în victoria acestui preparat asupra teribilei boli.

Precum Giovanni Mariani sunt nenumărate persoane, bărbaţi şi femei, care au reuşit să învingă cancerul, se înţelege, fiecare cu povestea sa, poveste care ţinându-se seama de diferenţele de amânunt, rămâne povestea primului pacient, a cărui reuşită pozitivă m-a făcut să cred în eficacitatea acestui sistem în lupta împotriva cancerului.

Chiar dacă locuieşti într-un apartament, poţi să plantezi Aloe Arborescens într-un vas şi să-l ţii expus la soare, în vecinătatea ferestrei sau pe o verandă. După puţin timp, poţi iniţia să te foloseşti de toate beneficiile care sunt conţinute de această plantă.

FORMULA

1. pentru cei care au reuşit să mă urmărească până acum, poate fi inutil să repet că am învăţat formula sorbind ceaiul mate. Oral. E posibil că eu nu l-am memorat corect, pe deasupra impactul acelei revelaţii explozive: „e adevărat de cancer te poţi vindeca”. Ori de câte ori se transmite un mesaj oral, se riscă, într-adevăr de a nu-l cuprinde pe deplin, fie din greşeala celui care-l transmite fie din limitele cui recepţionează, limite proprii imperfecţiuni umane…

Oricum am început să învăţ pe alţii utilizarea reţetei învăţate, folosind două frunze de aloe, jumătate de kilogram de miere şi trei linguri de grappa. Pentru mulţi ani am instruit oamenii să utilizeze aceste ingrediente. Eram mulţumit de întrebuinţarea acestor ingrediente, pentru că produceau rezultate pozitive asemănătoare a celor descrise în capitolul precedent. Nu aveam nici un motiv să schimb formula care se dovedea învingătoare. 2) Am găsit mai târziu în cartea „A Farmacia da Naturezza” de sora Maria Zatta, ed. din 1988, pag. 14, aceeaşi reţetă pentru vindecarea cancerului, dar cu variante semnificative. Iată reţeta, transcrisă cum se afla în sus numita carte: „se culege dimineaţa devreme sau după apus, două frunze (sublinierea îmi aparţine) de aloe; se curăţă şi se tau spini. Se taie în bucăţi după care se mixează cu un kilogram de miere (sublinierea îmi aparţine) şi două linguri de grappa, (sublinierea îmi aparţine). Luaţi o cantitate de două linguri de două ori pe zi: pentru o durată de zece zile. Suspendaţi administrarea pentru zece zile şi continuaţi în acest ritm până la vindecare.

Pentru a evita cancerul, reţeta e aceeaşi, se administrează două linguri pe o durată de zece zile. In acest caz luaţi cura o dată pe an.” Noua ediţie a „Farmacia da Naturezza” (a doua ediţie, 1993, revizuită şi adăugită), face referire la reţeta la pagina 20, modificând câteva detalii: „culegeţi dimineaţa devreme sau după apus două frunze de aloe. Spălaţi-le şi tăiaţi spinii. Tăiaţi în mici bucăţi şi amestecaţi-o cu un kilogram de miere şi două linguri de grappa. Luaţi două linguri de două ori pe zi pentru o durată de zece zile. După care faceţi o pauză de zece zile si continuaţi astfel până la vindecare. Luaţi pe nemâncate. Pentru a evita cancerul reţeta este aceeaşi, dar luând două linguri pe zi pentru o durată de zece zile. Luaţi această cură o dată pe an.



3) Când am organizat Grupul Pastoral pentru sănătate a parohiei di San Antonio a Pauso Novo, Rio Grande do Sul, doamna Gladis Lavarda, una din componenţii grupului, dispunea de o formulă de tratament al cancerului. Şi în acest caz reţeta se prezenta modificată în mod semnificativ precum se poate observa în următoarele rânduri. Mai târziu am ştiut că această reţetă a fost dezbătută în cartea „Saude Atraves das Plantas” de Paulo Cesar de Andrade dos Santos, ed. Mundo Jovem pag. 37-8.

După cuvintele „Reţete Generale”, la termenul de cancer găsim următoarele:Ingrediente: trei frunze de aloe, jumătate de kilogram de miere, o lingură de grappa.Cum se prepară: pentru a prepara preparatul împotriva cancerului, este necesar ca

regulile mai jos enumerate să fie observate cu atenţie:- planta de aloe trebuie sa aibă minim 5 ani;- frunzele trebuie culese pe întuneric;- după cinci zile fără ploaie- nu culegeţi frunzele cu brumă;- preparaţi pe întuneric- puneţi în practică pregătirea reţetei imediat după recoltă- conservaţi preparatul într-un borcan închis la culoare, la rece- administraţi-l pe întunericReţine-ţi: motivul pentru care trebuie să se evite lumina solară, stă în faptul că aloe conţine o substanţă care reacţionează la cancer şi care la contactul cu lumina, fie solară sau artificială pierde automat efectul.- curăţaţi frunzele de aloe cu o cârpă uscată- tăiaţi şi amestecaţi împreună cu mierea şi grappa

Modalitate de administrare: pentru a evita cancerul, fiecare persoană trebuie să ia preparatul, minim, o dată pe an, o lingură de trei ori pe zi, pentru o durată de 10 zile.

- pentru a vindeca o tumoare, luaţi două linguri pentru o durată de zece zile; întrerupeţi pentru o durată de zece zile şi apoi luaţi-l din nou pentru zece zile şi continuaţi până la vindecarea totală.

Reţine-ţi: se obţine vindecarea cancerului când acesta este în faza iniţială, pentru că cu cât mai avansat este cu atât este mai greu de obţinut vindecarea”

4. în aceeaşi perioada îmi pica în mănă cartea „Saude pela Alimentacao”, de părintele Adelar Primo Rigo, cu alte variante ale reţetei. Reţeta se asemănă cel mai tare cu cea a surorii Maria Zatta, cum se poate observa aici. Iată: „miere, aloe şi grappa. Culegeţi două frunze de aloe dimineaţa devreme sau după apus, curăţaţi-le şi tăiaţi-le spinii. Tăia-ţi în bucăţi şi amestecaţi-le cu un kilogram de miere şi cu două linguri de grappa. Luaţi două linguri de masă de două ori pe zi pentru o durată de zece zile. După aceea întrerupeţi pentru zece zile şi continuaţi astfel până la vindecare.

Pentru a evita cancerul reţeta e aceeaşi, luaţi doar două linguri de masă pentru o durată de zece zile. Proceda-ţi astfel o dată pe an.

5. In octombrie 1995, în actuala stăreţie a Fraţilor Minori, pe strada Juca Batista 330, Ipanema, Porto Alegre (RS), cu o imensă bucurie, am reuşit să fotocopiez formula originală, aceeaşi pe care am auzit-o în vechea stăreţie în strada Sao Luis, 640, Santana, Porto Alegre (RS). Formula era astfel transmisă din mănă în mănă printre oamenii simpli, în împrejurimile periferiei Rio Grande, a portului maritim Rio Grande do Sul de când părintele Arno Reckziegel a lăsat-o scrisă pe o hârtie de ambalaj. Cronologic



este vorba de aceea ceea mai veche. Precum se poate observa oferă exact aceleaşi variante precum toate altele. Iată: Preparatul/cancer

1. două frunze de aloe, cele mai vechi posibile (4-5 ani) se culeg în absenţa luminii (dimineaţa sau seara), după a şasea zi după ultima ploaie

2. se tau spinii, se taie în bucăţi şi se macină3. se adaugă o ceaşcă de miere4. o lingură de grappa5. se pune la rece.

Cum se administrează: o lingură de masă de trei ori pe zi (de preferat înaintea mesei) pentru zece zile după care urmează o pauză de zece zile şi se reîncepe din nou.

Formula definitivă

Datorită faptului că formula pe care am primit-o pe cale orală l-a vindecat pe Giovanni Mariani şi multe alte persoane, pe o perioadă de cel puţin cinci ani, eu mă decisem să nu o mai abandonez. Nu m-am mai gândit să o substitui, spre exemplu, cu formula surori Maria Zatta, cu toate că o consider aceasta religioasă dell’Immacolato Cuore di Maria, o expertă în meserie şi o persoană cu o vastă experienţă, un adevărat computer ambulant în materie de reţete. Pentru acelaşi motiv nu am mai reuşit să folosesc formula cuprinsă în poligraf, adusă de doamna Gladis Lavarda.

Cu alte cuvinte, aveam o experienţă personală care a dat rezultat pozitiv în atâtea cazuri. Câte date deţineam pentru a schimba formula sau să întrebuinţez o altă formulă? Până la proba contrarie, aceea pe care o utilizam dădea rezultate satisfăcătoare. Dacă eu alegeam altă formulă pe care să mă bazez pe eficienţa acesteia sau să o neg? Trebuia să cedez noutăţilor? Nu am avut altă experienţă decât aceea dobândită cu prima persoană şi o transmiteam oral.

Vă mărturisesc că am sfârşit prin a schimba formula primitivă. Am făcut-o din motive practice. Cu alte cuvinte totul poate fi rezumat într-un punct care este: compoziţia, preparatul după formula dezbătută până acum era prea dulce şi cauza o repugnanţă, îndeosebi la persoanele cu probleme la ficat. Cum să înfruntăm problema şi să o rezolvăm?

Astfel am început să compar diverse formule între ele. Am observat diferenţele. Fiecare prezenta diferenţe importante, unele foarte semnificative. Nu aş fi ales aceasta în loc de cealaltă fără un motiv însemnat.

Am dat ascultare experienţei, care este maestra vieţii. După aceasta am putut să învăţ cu încredere şi obiectiv care trebuie să fie formula ideală. Vorbind despre viaţă, ezitarea mea în schimbarea reţetei se baza îndeosebi pe o informaţie eronată cum că aloe este o plantă toxică. E clar dacă aceasta era adevărat, depăşind puţin doza putea fi fatal. Acum, viaţa în realitate este un dar preţios, pentru că este cel mai important. Obiectiv nu se poate prinde cu uşurinţă, glumind sau supunând-o riscului, fără un motiv. Cu atât mai puţin utilizând oamenii precum cobai.

Utilizarea reţetei în viaţa cotidiana mi-a dat curaj. Am reuşit să renunţ la vechia formulă, la care până acum eram legat, pentru că dădea întotdeauna rezultat pozitiv.

Pot să afirm că modificarea s-a verificat din întâmplare.



Primul fapt care m-a împins la aceasta decizie a fost vindecarea secretarului de pe Tărâmul Sfânt din Betlehem, Israel, afectat de cancer la gât. Ştiam că de câteva luni şi-a pierdut vocea şi comunica prin gesturi. Avertizat de preşedintele scolii, Părintele Rafael Caputo, OFM, despre adevărata stare de sănătate a secretarului m-am oferit să-l ajut să-şi recupere sănătatea, pentru ca el să-şi poată continua munca în cadrul şcolii.

Am preparat amestecul urmând formula mea tradiţională, respectiv două frunze de aloe, jumătate de kilogram de miere şi grappa.

Terminând primul borcan, luând o perioadă de 15 zile, bolnavul a început al doilea, după ce a fost supus examenelor medicale.

Analizele au demonstrat că preparatul a blocat dezvoltarea cancerului, adică examenele realizate înainte de a lua aloe şi cele realizate după o doză de 15 zile practic prezentau aceleaşi valori. Entuziasmat pentru rezultatul pozitiv (răul, cel puţin nu se răspândea!), fiica Mary, soţia unui medic, poate cuprinsă de grija de a-şi elibera părintele de rău, a preparat borcanul succesiv, utilizând trei frunze de aloe, amestecându-le împreună cu jumătate de kilogram de miere şi grappa. Respectând intervalul de o săptămână, i-a dat a treia doză. Rezultatul: bolnavul, după aproape două luni de cură, scotea primele lui sunete, semn sigur că a învins boala.

Pentru a termina povestea acestui caz, cu titlu de informare, cititorul trebuie să ştie că secretarul s-a reîntors să lucreze în şcoală. In momentul în care scriu aceste rânduri, au trecut deja patru ani de la reîntoarcerea lui la lucru. Şi conform mărturiei surori Veronica – Cagliari, maistră în aceea şcoală, cunoştinţă a pacientului de peste 15 ani, vocea lui pare tot mai bună…

Un al doilea episod, care m-a determinat să schimb formula veche, de care m-am ataşat bazată pe experienţă, a fost intervenţia lui Shucri, şoferul Surorilor de Aida, Franciscane dell’Immacolato Cuore di Maria. Ştiind de persoane vindecate de tumoare mulţumita preparatului de mine, a prins curaj, şi-a învins timiditatea, cerându-mi să prepar o doză pentru cumnatul său, afectat de cancer la gât, care prezenta deja o enormă rană expusă la gât. Evident i-am dat preparatul, dorind să salvez viaţa cunoscutului său.

Mulţumit de efectul primei cure (rană externă s-a cicatrizat), Shucri a dorit să ia un alt borcan . din proprie iniţiativă de data aceasta a preparat el amestecul. A mixat patru frunze de aloe, întotdeauna cu aceeaşi cantitate de miere şi grappa.

Fiind curios cum a preparat această a doua doză, mi-a spus că a folosit patru frunze de aloe. Am afirmat:

- dar ţi-am explicat să foloseşti două frunze…- ştiu- cum ai dublat cantitatea?... şi dacă bolnavul moare ce va fi?- Dar părinte, stai liniştit! El şi-a recuperat vocea; vorbeşte ca înainte, în ceea ce

priveşte frunzele, întrucât erau mici şi ascuţite, am pus patru în mixer…Pentru a echilibra, dar am exagerat un pic cu araq (grappa araba)!

- Ei! Ii spuse resemnat, dacă bolnavul e vindecat, e clar ca planta nu e toxică, nu e în cantitatea care ai folosit-o… desigur trebuie să recunoaştem că ai exagerat cu grappa şi ai dublat frunzele… desigur.

s-a pornit de la fapte de acest gen şi din studiul diferitelor reţete, care mi-au fost aduse la cunostiinţă, că am luat decizia de a schimba formula primită oral. In călătoriile mele în contact cu alte popoare şi culturi, am început să mă îndoiesc că aloe a fost toxică, precum se cunoaşte Avelco planta folosită în lupta împotriva cancerului. Ştiam că mexicanii o foloseau precum salată. In Venezuela ingerau gelul din frunzele de aloe la micul dejun, adăungănd un pic de miere pentru a elimina un pic gustul amar.



Stând astfel lucrurile, se pare că aşa zisa toxicitate a aloei nu este aşa relevantă. In orice caz sfaturile din vechea înţelepciune continuau să fie cele mai bune: doza, cantitatea administrată, care consemna limita între medicament şi substanţa nocivă. Măsura potrivită rămâne întotdeauna alegerea mai prudentă. Referitor la aceasta, cititorul poate să stea liniştit. Ne întoarcem la acest argument în mod exhaustiv demonstrând că aloe nu e toxică, precum se spune în modul cel mai absolut! Dacă pot să-ţi fiu de folos, citeşte capitolul separat asupra argumentului specific.

După 10 ani de experienţă în Brazilia, în Orient si în Europa (mai ales în Italia, Elveţia, Portugalia) îndrăznesc să scriu reţeta în ceea ce urmează fără să-mi fie teamă că greşesc:

1. Jumătate de kilogram de miere (atenţie la miere artificială, rafinată si la alte contrafăcute în general!),

2. 40-50 ml Grappa, whisky, cognac, etc. (nu se poate folosi alcool pur, vin, bere sau lichior). Reţine:40-50ml de lichid sunt aproximativ o doză de whisky sau o ceşcuţă de cafea.

3. 350 grame de frunze de Aloe Arborescens. Două, trei sau patru frunze în funcţie de lungimea lor.

Persoana care pregăteşte preparatul în propria casa, nu trebuie sa fie pignola. Cele trei elemente trebuie sa se apropie cat mai mult posibil de cantitatea sus indicata. Exagerând puţin sau uitând un detaliu, cu siguranţa nu se risca eficienta prepatului. Deci sa evitam sa recurgem la masuri prea exacte, folosind cantarul. Sa învăţam preferabil sa preparam amestecul liber, precum se prepara un colţişor de gradina pentru a semăna flori sau zarzavaturi: utilizam ochiul, recurgem la bunul sens, evitam exagerările. Esenţial este ca elementele intra în compoziţia băuturii. Este amestecul elementelor care duc la efectele dorite.

A se înlătura praful sau orice alte impuritati pe care natura eventual le-a lăsat pe frunzele de aloe. A se folosi o cârpa veche, uscata sau umeda, sau un burete, evitând spălarea frunzelor (vedeţi nu se face uz de apa în aceasta băutura).

Cu un cuţit, mutaţi spinii de-a lungul marginii, cu mana lejera, cu o singura mişcare de sus în jos. Pentru a facilita mixarea tăiaţi în bucati frunzele, ca si cum aţi prepara normal un cocteil. Mixaţi împreuna cele trei componente.

Mixaţi bine, pisaţi bine tot materialul. Intr-un minut, mai mult sau mai puţin, (depinde de puterea aparatului), se obţine o specie de crema verde. Gata. S-a făcut! E gata preparatul care poate chiar sa vindece cancerul.

Am văzut ca nu exista unanimitate intre autori in ceea ce priveşte cantitatea precisa de ingrediente care compun preparatul si reţinând ca orice persoana a dobândit o experienţa proprie relativ (la o chestiune) sugestie care oferă, îl sfătuiesc pe cititor sa aleagă cea mai buna varianta a reţetei, deci aceea care o prefera, mai dulce sau mai puţin dulce, deoarece in ce priveşte vindecarea care e scopul final, esenţial de atins, toate ne promit realizarea… e fundamental, aşadar, sa preparaţi băutura utilizând ingredientele citate, ţinând cont de cantităţile prescrise in mod aproximativ.

Aşadar, cititorule, de fiecare data când va fi cineva cu problema de cancer, daca doreşti sa pregăteşti preparatul cu o frunza de aloe cu o jumătate de kilogram de miere si grappa, ori cu doua frunze sau trei sau chiar patru sau mai multe, ai libertatea de a alege, important este ca tu foloseşti reţeta: „Plus vel minus non mutat speciem”.

Deci punând in practica reţeta, poţi sa dai bolnavului ocazia de a se vindeca. Si tu ai un rol in aceasta lupta. Tu decizi.



Retine: in zilele in care scriam la maşina aceste pagini, mi-a trecut prin mâini cartea „ Saude Basica – Remedios caseiros” , de sora Flavia Birck, text folosit prin l’Azione Sociale della Diocesi di Santa Cruz do Sul, R.S. Brasile.

In legătura cu reţeta de aloe pentru cura de cancer, prezint aici o varianta care am reţinut oportun sa o notez. La pagina 9 se vorbeşte despre „Xarope (nu se vorbeşte despre sirop) de Babosa”:

- 2 frunze mari de aloe- ½ kg de miere- 2 linguri de grappaPrepararea: înlăturaţi prin taiere spinii de aloe si tăiaţi in bucăţi frunza. Adăugaţi mierea si mixaţi pana obţineţi o crema, împreunând cu grappa. Puneţi la rece.Mod de administrare: luaţi o lingura de masa pe burta goala, înainte de prânz si înainte de cina

(prevenire împotriva cancerului).Vindecarea cancerului: luaţi preparatul pe o perioada de 10 zile. Faceţi o pauza de 10 zile. Repetaţi operaţia.

La pagina 19, la punctul 19 se spune: „Cancerul: pentru a-l evita folosiţi o alimentaţie naturala. RETETA: mixaţi doua frunze de aloe (1/2 kg) tăiaţi bucati fara spini. Adăugaţi ½ kg de miere si doua linguri de masa de grappa. Mixaţi pana obţineţi o crema. Depozitaţi intr-un borcan închis la culoare la frig.

MOD DE ADMINISTRARE: o lingura de masa la micul dejun si seara pe o perioada de zece zile. Faceţi o pauza de zece zile si repetaţi din nou pe o perioada de zece zile.”

Nu risipiţi sau distrugeţi natura! Daca ai tăiat un trunchi pentru a utiliza frunzele de Aloe, plantează-l şi ai astfel încă o plantă de aloe, un adevărat noroc, la îndemâna mâinilor tale.

Modul de administrare al preparatului

Am menţionat deja ca nu e o înţelegere in ceea ce priveşte cantitatea exacta diferitelor ingrediente, care participa la prepararea compoziţiei. Si daca aţi avut posibilitatea sunt diferenţe substanţiale intre o varianta si alta. Numai pentru a va reîmprospăta memoria, merita amintit ca se porneşte de la un extrem de doua frunze de aloe in un kilogram de miere in celalalt extrem cu trei frunze de aloe in jumătate de kilogram de miere. Nu e un lucru neînsemnat.

Găsim diferenţe chiar potrivit spuselor autorilor când explica cum trebuie luat produsul (mai exact in ce cantitate) atât pentru vindecarea cancerului cat si pentru prevenirea bolii. Deci urmăriţi-mă cu răbdare:

- Sora Maria Zatta, in cartea sa „A Farmacia da Naturezza”, spune conform textului despre subiect: ”Luaţi 2 linguri de preparat de 2 ori pe zi pe o perioada de 10 zile.” Aceasta e precizarea pentru cei bolnavi de cancer. Intr-un alt alineat astfel descrie modul pentru a evita boala: „ Pentru a evita cancerul reţeta este aceeaşi, dar luaţi doua linguri pe zi pe o durata a zece zile. Procedaţi astfel numai o data pe an.”

- Paulo Cesar de Andrade dos Santos, la rândul sau, in cartea sa „Saude Atraves das Plantas”, la pagina 38, sub titlul „Mod de administrare”, afirma: „Pentru a preveni cancerul, toata lumea trebuie sa ia cel puţin o data pe an, o lingura de masa de



preparat de 3 ori pe zi, pe o perioada de zece zile. Pentru a se vindeca de cancer insa administraţi 2 linguri de preparat de 3 ori pe zi pe o perioada de zece zile, face-ti o pauza de zece zile, după aceea repetaţi cura pentru alte zece zile, şi aşa mai departe pana când obţineţi rezultatul, vindecarea completa”.

Cum se poate observa, formula scrisa a reţetei prezintă numeroase variante.Desigur cate variaţiuni pot sa intervină, când reţeta vine transmisa oral, de la generaţie la

generaţie!...In ceea ce mă priveşte am fost informat de variaţii direct de la pacienţi, prin telefon.

- Sora Arcangela, din Roma, afectata de cancer, deja in metastaza, a luat preparatul nostru timp de 75 de zile fara întrerupere, chiar daca i-a fost explicat importanta pauzei de o săptămâna, ca timp minim, după ce a terminat primul borcan. A spus ca a decis astfel in pragul disperării, in căutarea spasmodia a unui mijloc de vindecare. A luat la cunoştiinta ca preparatul cu aloe putea fi unica cale de ieşire. Rezultatul: vindecarea completa de cancer! Astăzi sora este voluntara la un spital din trastevere, in oraşul Eterna.

- Sora Elena, libaneza, carmelitana de viata activa, care locuieşte si lucrează in oraşul portuar din Haifa, Israel, a modificat reţeta, unind 750 gr de pasta pe baza de aloe si grappa (araq) cu 500 gr de miere. O adevărata exagerare care m-a inspaimantat. In final insa m-am liniştit, ştiind ca pacientul, care a luat aceste doze de elefant, s-a vindecat de cancer…

- Girolamo Giacomo, Monreal- Palermo – Italia, afectat de cancer la ficat, cu puţine zile de viata înainte, ia o lingura abundenta de preparat in fiecare zi de doi ani pana acum. Este calea lui de a controla aceasta boala, boala care nu reuşeşte sa-l învingă, nici chiar dublând doza (a încercat deja).

Daca autorii nu sunt de acord in ceea ce priveşte cantitatea, sau compoziţia preparatului, sau indicaţiile privind dozajul de administrare, toţi insa converg la cele trei elemente ale reţetei: acestea nu trebuie sa lipsească.

Progresând va furnizam unele lămuriri, cu scopul de a va da unele explicaţii stintifice ale formulei sus menţionate. Practica populara cu toate variaţiunile ei, poate trebuie găsit un sprijin ştiinţific? Sau: ştiinţa e de ajutor sa dea formula demna de încredere sau altfel aceasta este doar un convingere populara? Care ar fi fost rezultatele daca aceste ingrediente ar fi fost obiectul de testare in laborator?

Daca ştiinţa ar putea sa fie garanţia faptului ca întrebuinţarea atâtor ingrediente poate duce la vindecare de cancer sau sa-l prevină, poate putem sa ajungem la o părere unanima in ceea ce priveşte cantitatiile celor trei elemente care concura la prepararea băuturii. Astfel se termina toate discuţiile.

Retine: băutura preparata, e normal ca in faza de aşezare, mierea, ingredientul cel mai greu, se depozitează pe fundul borcanului; partea spumoasa natural tinde sa se ridice. De aceea, înainte de administrare, este necesar sa agitaţi bine borcanul, pentru a amesteca obligatoriu ingredientele.

Daca eşti afectat de tumoare, pe durata tratamentului cu Aloe, colaborează in lupta care încearcă sa învingă râul, pentru a te vindeca, întrerupe consumul de carne si derivate de animale, substituiele aceste elemente cu fructe, verdeţuri si cereale.

Daca cineva are boli degenerative (boala lui Parkinson, Alzheimer sau altele), chiar dacă Aloe nu garantează vindecarea totală, îndeamnă bolnavul să încerce acest preparat. Întărind sistemul



imunitar, îi va aduce un minim de alinare şi beneficii, îmbunătăţind calitatea vieţii sale. Poate să conteze întreprinde această iniţiativă: cu avantajul că nu presupune nici un tip de efect colateral şi se poate găsi uşor la costuri mici.

INTREBARI SI RASPUNSURI

Îmi imaginez ca aveţi multe lucruri de lămurit. În acest capitol răspund la o serie de întrebări, care mi s-au pus în diferite circumstanţe la telefon si direct în timpul conferinţelor.

Reţeta pentru vindecarea cancerului, sau pentru a-l preveni, poate părea ingenua. Banala. Sunt de acord. se poate raporta, precum se spunea în cercurile de mate1, de la descoperirea pulberii sau „oul lui Columb”. În oricare dintre cazuri îndrăzneţe ajung câteva explicaţii, pentru a clarifica argumentele. Îmi asum libertatea de a formula întrebări pe care probabil cititorul ar trebui sa mi le pună. E posibil sa fie exact acestea curiozităţile tale, dar cred ca mă apropii mult. Îmi imaginez ca îmi pui aceleaşi întrebări.

- De ce se foloseşte mierea de albine în prepararea băuturii? In locul mierii, sau în absenta acesteia, se poate utiliza zaharul, de exemplu?

R.: Se foloseşte miere de albine, naturala, cu toate calităţile sale, deoarece se ştie încă din antichitate, un aliment optim. Mierea reuşeşte sa pătrundă în organismul nostru, pana în colturile cele mai ascunse. Si în acest vehicul aloe este condusa sa efectueze curăţirea şi înlăturarea impurităţilor care le întalneste în calea sa. Acest procedeu oferă o curăţire generala a întregului organism, mai ales al sângelui, care poate duce la vindecarea cancerului si încă a altor boli corelate, de exemplu reumatism, artroza, etc.

Cu toţi ştiu că sângele este vital pentru corpul uman. Are o funcţie identica cu a benzinei pentru automobil. Ştim că motorul nu poate funcţiona pe perioadă lungă dacă benzina este de proastă calitate.

Este adevărat în schimb contrariul: un motor va avea o mai buna funcţionare, o viata mai lunga daca carburantul este de calitate optima. Deci se înţelege că sângele purificat este responsabil direct pentru sănătatea organismului şi de consecventa vieţii a persoanei. Bine. Ingerând preparatul nostru, investeşti in sănătatea ta, pentru ca lucrezi pentru a imbunatati nivelul de trai. Se înţelege ca e important sa începi o curatare cel puţin o data pe an. Este vorba despre o menţinere, care este necesara. Considerate norocos ca nu eşti afectat de tumoare. Fa prevenirea împotriva cancerului si fereşte-te de atâtea necazuri, preparând tu însuti doza ta de aloe, cel puţin o data pe an.

- De ce grapa este parte componenta a ingredientelor?R.: Grapa, însăşi poate părea ingredientul mai puţin important din cele trei. Mai puţin indispensabil. Prima explicaţie care mi-au dat, asupra necesitaţii utilizării grapei a fost următoarea:

In unele locuri izolate, in grota unde inca nu a ajuns electricitatea, persoanele nu deţin frigidere. Fara aparatele de uz casnic, produsul poate sa se strice. Grapa are funcţia de a conserva preparatul, fara de care aceasta se alterează. E o explicaţie plauzibila.

Mai târziu am prezentat un comentariu straniu, dar inteligent: funcţia grapei era aceea de dilatare a vaselor sanguine. Pentru ca discursul a fost foarte clar mi-a fost explicat aceasta funcţionare în raport cu cazurile clinice clasice. Când este un pacient cu probleme de circulaţie,

1 Cercurile in care se bea ceai mate



îi vine prescrisa o doza de whisky pentru a încerca corectarea deficientei. Aceasta explicaţie îmi părea logica. Exemplificarea mi-a permis să înţeleg mai bine funcţionarea dezvoltata a grapei.

Am mai înţeles că la persoanele mai în vârsta, de exemplu, vasele sanguine dilatate au favorizat o acţiune de curăţire a aloei si a mierii.

Recent, din cercetări ştiinţifice, am înţeles adevărata funcţiune a grapei. Cu toate acestea al treilea element al preparatului nu a fost folosit la întâmplare sau ca un capriciu. Iată explicaţia: când se taie frunza de aloe, iese un lichid vâscos, verzui, alungit, amar, bogat în proprietăţi, numit aloina. Organismul uman nu este în măsură să absoarbă integral, dacă nu a fost topit sau distilat.

Aş dori să subliniez că primele două explicaţii nu sunt lipsite de sens. Au şi ele semnificaţia lor: prima ne face să înţelegem că crema se poate conserva şi în afară de frigider, în dulap sau bufet, cu condiţia să fie departe de razele soarelui, fără a se strica; a doua evidenţiază funcţia vasodilatatoare a grapei.

In ceea ce priveşte băuturile distilate, merita sa spunem ca sunt toate la fel de eficace: grapa braziliana (cachaca), cognac sau whisky, tequilla (Messico), grapa (Italia), bols (Olanda), araq (Palestina sau alte tari arabe), printre altele. Nu se foloseşte nici vin, nici bere pentru ca sunt fermentate, cu mai puţină concentraţie de alcool; dacă era necesar trebuiau utilizaţi în cantitate mai mare. Lichiorurile de orice natură, trebuie în mod absolut excluse, pentru că sunt produse pe bază de zahăr.

- Ce este aloe?R: - In întreaga lume este cunoscută precum aloe, cu varietăţi de aloe, aloe planta bogată în substanţă medicinală, din familia liliaceelor (aloe sucotrina, aloe humilis, aloe perfoliată, aloe vulgaris, aloe Arborescens, aloe Vera sau Barbadensis, aloe ferox, ecc.), asemănătoare cu ananas, dar mai mică. Frunzele ei sunt dese şi zimţate. Abia atinse de un obiect ascuţit, emit un lichid vâscos (simil cu bava-baba în portugheza – care iese din gura boului când mesteca grâne, rădăcini de manioc sau un obiect dur: de aceea oamenii numesc aloe „bavosa” – babosa în portugheza), cu un miros puternic caracteristic, de culoare verzui, vâscos, foarte amar.

In ţările de limbă spaniolă, planta este cunoscută, precum savila, cu nenumărate varietăţi.

Termenul aloe vine din arabă. Traversând de-a lungul Greciei şi spaţiul latin a ajuns pana la noi, pentru a da un nume ştiinţific plantei. Originar semnifica „amar şi briliant sau transparent” deoarece când vine înlăturata coaja, gelul care iese se aseamănă cu un bloc de gheată spălat.

Frunzele acestei plante pot varia în mărime de la douăzeci la şaizeci centimetri, în funcţie de calitatea solului a prezentei sau nu a apei, şi de expunerea sa la soare.

Din centrul plantei iese un vlăstar, a cărui extremităţi sunt acoperite de flori, cu culori care variază de la alb pana la galben, portocaliu şi roşu, în funcţie de nenumărate varietati. Florile înfloresc pe la sfârşitul toamnei şi începutul primăverii şi ţin pana la sfârşitul stagiunii. Aloe cel mai comun Arborescens are o floare portocalie.

Frunzele groase, cărnoase, când ajung la maturitate în compoziţia preparatului nostru. Dacă reuşim să ridicăm uşor pieliţa verde (care este partea externă) de o frunză, vedem ţâşnind afară o parte cărnoasă, flexibilă, moale, similar în culoare, ca un cub de gheata, care s-a spălat puţin, lucid, transparent precum o bucata de geam de baie.



Sunteţi obosiţi de această lungă descriere? Obiectivul este acela de a facilita identificarea plantei. Dacă se recurge la natură pentru a prepara o tizana, este esenţial să ştii să recunoşti planta.

În cazul aloei există sute, poate o mie de tipuri diverse. Toate servesc, sau toate sunt la fel de eficace? Unele mai mult, altele mai puţin? Conţin toate în mod egal principiul activ pentru cancer?

Cu aceste dubii de rezolvat, când am ajuns la Orto Botanico di Palermo, Sicilia, Italia, am lansat o provocare directorului Francesco Maria Raimondo, directorul, pentru că a supus examenului 140 de tipuri variate de aloe existente, cu ajutorul unui botanist. Mi-a promis că o va face. Vroiam de mult timp sa găsesc soluţie cazului. Răspunsul simplifica totul. Imaginaţi-va daca toate tipurile de aloe ar fi la fel de eficace. Nu ar mai fi posibilitate de a da greş.

Până când nu sunt furnizate date şi experienţe valide de a confirma, continuu să folosesc tipul de aloe, pe care toţi îl folosesc precum tonic pentru păr, sub a cărui uz am câştigat o vastă experienţă. Acest tip de aloe mi-a dat întotdeauna rezultate pozitive. Sunt alte varietăţi mai puternice ale acestei plante? Nu există un tip mai toxic şi până la ce punct? Este un câmp neexploatat total de cercetat.

Doar pentru a da un exemplu: din familia liliaceelor aparţin usturoiul şi ceapa, care se folosesc zilnic în bucătărie.

- De ce sa luam preparatul înainte de masa?R: - înainte de masă, enzimele din sucul gastric, care sunt în măsură să hidroliza proteinele, a căror funcţiune este de a ajuta digestia mâncării, sunt gata pentru a intra în funcţiune. Pe stomacul liber, găsesc toate drumurile libere, facilitând funcţiunea preparatului şi a face posibil transportul oriunde în organism. Deci este fundamental să luăm preparatul înainte de mâncare, când enzimele sunt gata de a intra în corp.

Dacă dimpotrivă, preparatul vine luat după mese, se înţelege că enzimele sunt obosite pentru a lucra susţinând digestia. In acest punct deci se cere un binemeritat repaus. Luând preparatul după mese înseamnă sa riscaţi eficacitatea preparatului. - De ce sora Maria Zatta si alţi autori au sfătuit să se culeagă frunzele

de aloe de dimineaţă, in primele ceasuri ale dimineţii sau seara după apus?

R: Dacă nu este soare nu sunt nici raze ultraviolete şi infraroşiii dăunătoare plantelor. Un sfat înţelept de la călugăriţă, o măsură prudentă, care trebuie observată şi la toate celelalte plante şi ierburi medicinale, culese pentru acest scop! In mod particular, trebuie evitata culegerea frunzelor de aloe la lumina zilei, pentru ca exista în ea o substanţă care ajunge la cancer şi care, dacă este expusă la lumină, poate să-şi piardă eficacitatea de principiu activ împotriva tumorii.

- Trebuie evitată culegerea frunzelor de aloe îndată după ploaie?R: - Da, din cauza porozităţii lor, absorb ploaia. Şi de aceea acest preparat în ceea ce rămâne nu e nevoie de prea multa apa, având în vedere ca planta însasi, este constituita în proporţie de 95% apa. Culegeţi frunzele o săptămâna după ultima ploaie ar trebui să fie suficient.

Procedura trebuie să fie aceeaşi pentru frunzele expuse la efectele poluării, în vecinătatea autostrăzii, la (fognature), drenaj sau la locuri închise unde se fumează.



Frunzele de aloe, care au absorbit substanţe toxice datorită porozităţii lor, devin absolut inadaptabile în prepararea preparatului. Trebuie deci evitat culesul frunzelor udate sau expuse la riscul poluării!

- Ce vârstă trebuie să fie planta de aloe pentru a fi potrivită să furnizeze frunzele necesare?

R: O plantă de cinci ani este planta ideală. In cazul necesităţii e evident că se pot folosi plante mai tinere. Cel mai bun lucru e ca frunzele să provină , dacă este posibil, de la un exemplar de această vârstă. Sunt cazuri în care trebuie să satisfacem o corespondenţă în valoare de 95%. Dar încercăm pe cât posibil, să ţinem de indicaţiile date.

- Luând preparatul după formula celor trei elemente, precum am explicat înainte, persoana afectată de cancer reuşeşte întotdeauna să se salveze?R: - Când cineva bolnav de cancer, confirmat de diagnostic medical, face recurs la acest preparat, sunt trei rezultate ipotetice:

a) vindecarea totală a persoanei, în afară de tipul de cancer şi de nivelul său de răspândire, se poate trata atât un bolnav în faza terminală. Avem multe date care confirmă acestea, cu toate că poate părea ceva extraordinar sau miraculos. Când reuşim să înţelegem tot potenţialul miraculos al plantei aloe, ca încheiere nu este vorba de un miracol, în sensul strict al cuvântului, dar de ceva care se găseşte în natura, creată de Dumnezeu.

Tratăm acest argument într-un capitol aparte. Aşteptaţi…b) examenele medicilor relevă că râul s-a oprit, cu alte cuvinte nu s-a răspândit. Natural, fără

utilizarea aloei, cancerul s-ar fi extins inevitabil. În acest caz în schimb, valorile furnizate de examenele medicale sunt mai mult sau mai puţin stabilite respectând procedurile, registrînd mici variaţii din exces sau deficienţe. Repet: fără această cură, râul s-ar fi extins sensibil.

c) Cura nu a dat nici un rezultat, dimpotrivă, conform examenelor medicale, râul continua să se extindă nestingherit.Retine: am avut experienţe pentru toate cele trei ipoteze.

- Nu trebuie aprofundat discursul celor trei ipoteze? Cum acţionăm mai ales in ceea ce priveşte ipotezele b) si c), când scopul de a vindeca pacientul nu a fost atins, cum se întâmplă în ipoteza a)?R: - Frumoasă întrebare! Să vedem cum comentăm în mod adecvat cele trei ipoteze.

Cu referire la a): dacă te afli în această situaţie, excelent! Felicitări! Produsul a dat rezultatele aşteptate. Persoana e vindecată. Atunci când cineva doreşte să prepare un al doilea borcan, ca si prevenire, pentru a se asigura, îndreptarea câtre o vindecare sigură, nu faci nimic greşit. În orice caz să laşi să treacă câteva luni, repetă doza şi fi optimistă.

Repetă cura o dată pe an, este un sfat prudent.Cu referire la b): ai obţinut un excelent rezultat. Eşti pe calea corectă, persistă. In termeni matematici ai reuşit sa obţii 50 % din rezultatul total. Cu un alt efort care este o altă doză, reuşeşti să ajungi la linia de sosire, vindecarea finală. Trebuie să repeţi doza, nu trebuie să te sperie. Să repeţi doza este fundamental. Trebuie să repeţi ori de câte ori este nevoie pentru vindecarea definitivă. Repet că nu trebuie să faci imprudenţa de a te opri la mijlocul operei; dacă te comporţi astfel, pierzi totul. Cancerul care părea învins se măreşte cu mai multa violenţă. Dacă nu repeţi cura, consideră-te un om mort în scurt timp; dacă nu faci cura va fi inevitabil. Cancerul este ca si bolnavul. In timpul bolii nu ai interes pentru nici un lucru. În convalescenţă, însă râul învins, se întoarce cu lăcomie pentru a-şi recupera



forţele pierdute. Încearcă să-ţi imaginezi cu câtă voracitate cancerul devorează organismul tău, după terenul pierdut din cauza curei cu aloe! Acum doreşte să recupere. In puţin timp îşi consumă stăpânul său. Un exemplu tipic al acestui caz este acela al surorii Margarita, cu cancer la sâni. După ce a luat un borcan de preparat, În spitalul Italian din Haifa (Israel), simţindu-se în stare perfectă, şi-a reluat activitatea, neglijând să se supună examenelor de control şi la orice vizită la specialist. După mai puţin de un an era moartă. Cartela ei clinică e importantă pentru a demonstra că a frâna dezvoltarea râului este un excelent rezultat, dar nu ajunge. Este esenţial să repeţi doza şi să fi examinat de medici competenţi.Cu referire la c): Nu ai obţinut nici un rezultat pozitiv cu cura. Insă nu trebuie să disperi. Tu şti că convieţuieşti cu bestia. Trebuie să o supui. Şi reuşeşti e clar. Tu ai armele pentru a o face: foloseşte-le fără frică cu încredere. Ba chiar aceasta este singura ta oportunitate de a-l învinge, dar o oportunitate concretă, adevărată. Ia un alt borcan de preparat. Chiar dacă cazul tău pare grav, foarte grav, chiar şi in faza terminală, nu are importanţă. Nu te lăsa impresionat şi nu te lăsa distras de ceea ce spun alţii. Pentru că cât este viaţă este speranţă. Deci trebuie să lupţi pentru a-ţi salva viaţa, cel mai preţios dar pe care îl ai. Terminat ultimul borcan, lasă să treacă o săptămână, şi reîncepe cura. Dacă este necesar să repeţi doza de două, trei sau patru ori, fă-o, perseverează. Insistă pentru a te elibera de râu. Reuşeşti. Nu te resemna la boală; eşti mai tare ca bestia. Forţa ta personală, voinţa ta de a trăi au un valid aliat: aloe!Dacă îmi permiţi să-ţi dau un sfat (a cărui importanţă doresc să o subliniez), iată-l: dacă după precedentele ipoteze, după ce ai terminat patru borcane de preparat, nu atingi obiectivul dorit, vindecarea, fă recurs la doză dublă, ceea ce înseamnă în loc să iei o lingură dimineaţă, la prânz şi la cina, ia două linguri de fiecare dată. Procedează astfel până la vindecare. În spatele acestui fapt este vasta experienţă ale persoanelor care gândesc ca mine şi care îmi dau sprijinul lor…

- Ştiu că sunt afectat de cancer, pentru că examenele o confirmă, medicul meu mi-a dat diagnosticul. Am făcut cura cu aloe. Mă simt mult mai bine, chiar bine. Cum pot să ştiu dacă sunt vindecat complet sau nu?

R: Este foarte simplu. E de ajuns să repeţi examenele medicale. Confruntând examenele precedente cu cele noi, poţi să clarifici ideile şi să dobândeşti liniştea de care ai nevoie. Numai acest sistem dă un rezultat sigur. Confruntarea analizelor este extrem de importantă. În primul rând pentru controlul situaţiei tale şi pentru siguranţa ta, şi pentru ca având datele în faţă poţi să vezi dacă ai sau nu nevoie de un nou borcan!

Ideal ar fi ca tu, înainte să începi cura cu aloe, să cunoşti situaţia ta medicală. Dacă examenele indică prezenţa unei tumori maligne începe cura cu aloe. Când o termini, repetă testele riguros. Compară-le cu cele precedente. Făcând acestea te găseşti in una dintre cele trei ipoteze deja descrise. In fruntea acestora, şti care măsuri să iei. Nu-ti pierde calmul, nici chiar dacă cazul tău coincide cu ipoteza c). dacă este astfel, ştii deja ce să faci: in cazul ipotezelor b) sau c) este nevoie să iei un alt borcan de produs. Insistă. Vei reuşi să atingi obiectivul, iţi garantez.

-Mulţumesc lui Dumnezeu, am plăcerea unei perfecte sănătăţi şi cred că nu sunt afectat de cancer. Dar datorită incidentei actualei boli, mi-ar place să mă previn împotriva ei. Cum trebuie să acţionez? Ce trebuie să fac?

R: Prepară compoziţia folosind aceleaşi ingrediente şi ia-le cu aceleaşi doze ca şi o persoană afectată de cancer.

Deoarece, din fericire, ştii că nu eşti afectat de cancer, nu este necesar să repeţi doza, precum face un bolnav.



Făcând această cură o dată pe an, ai siguranţa, de a ţine cancerul departe de tine. Cura făcută cel puţin o dată pe an menţine organismul sănătos, purifică sângele tău. Şi nu se prinde cancer în aceste condiţii, poţi să crezi.

- Dar cu alte cuvinte, ce este cancerul? R: - Cancerul este o boală care există dintotdeauna, în ciuda că astăzi se verifică cu o incidenţă majoră, spun alarmant, în aşa fel încât a intrat să facă parte din rutina omului modern.

Boala distruge celulele din organism, deteriorându-l inexorabil, dacă nu se iau măsuri la momentul oportun, pentru eliminarea impurităţilor depozitate în el. Celulele toxice, pentru că le lipsesc anumite substanţe şi pentru că sunt supraîncărcate de altele, la rândul lor bolnave, cad în colaps şi intră în conflict cu celulele sănătoase. Cu trecerea timpului, această lupta oboseşte organismul, datorită preponderenţei numerice a celulelor bolnave. La început se poate că nu se simte durerea, dar încet se formează tumoarea care eliberează substanţe toxice şi atacă cu impetuozitate, violent celulele sănătoase, pentru ca organismul nu mai rezistă la lupta. In acel punct tu eşti afectat fatal de cancer, râu care se poate prezintă cu nenumărate variante în toate părţile corpului, intern şi extern.

Cancerul este manifestarea incredibilei inteligenţe şi a capacităţii de adaptare şi de apărare a organismului. Putem compara manifestarea cancerului cu efectuarea curăţeniei, care se face într-un ambient, într-o casă sau o cameră.

După ce a măturat pe jos se culege murdăria, ceea care este de aruncat. Astfel organismul se eliberează de ceea ce este în plus intern, şi cu o mare forţă, încearcă de a se elibera de acele care îi sunt dăunătoare. Şi e momentul în care explodează sau se manifesta tumoarea într-o parte determinată a corpului. Se aseamănă chiar cu un vulcan. Căldura de sub podea erupe într-o zi în exterior, pentru că nu e mod de a se opri explozia violentă, cauzată de o temperatură ridicată. Explodează. Astfel organismul, tatonând, adună toxinele şi le acumulează într-un organ anume, încercând să salveze restul corpului.

Medicina ortodoxă, cât despre bolile degenerative (SIDA, cancer, scleroze, distrofia, etc.) continuă să impună precum terapie, o intervenţie violentă (operaţie = taiere), de fiecare dată când râul este unul localizat. Încearcă apoi să închidă rana cu radioterapie, cu chimioterapie şi aplicări asemănătoare, de parcă ar fi fost o dovadă că extrăgând organul bolnav, astfel urmând ca prin vrajă vindecarea pacientului. În mod normal se întâmplă ca, extirpând focarul, continuă numai marşul inevitabil al pacientului împotriva morţii. Aşadar nu e vindecare, atât doar că cancerul atacă într-un alt punct iar bolnavul intra în metastază. Finalul este inevitabil.

Această formulă îşi propune să recupereze organismul bolnav, purificat. Această fortifică sistemul imunologic, slăbit în anii de ceva forma de conflict fizic, psihic sau spiritual. În capitolul despre virtutea sau calităţile aloei, vedem cum aceasta ajută organismul slăbit.

- Care sunt deci cauzele cancerului?R: - 1: Cancerul ia naştere în urma alterării fizice. Omul trăieşte în mediu înconjurător tot mai poluat. Poluarea se manifestă în calitatea tot mai scăzută a mâncărurilor, a băuturilor, a aerului. Putem cita Cernobilul, exploziile atomice, gaura în ozon, pesticidele, conservanţi, automobilele etc.

2: Cancerul este cauzat „ de îmbolnăvirea psihică”. Mari şocuri emoţionale, precum răpirea fiului unic, lipsa motivaţiunii de a trăi, infidelitatea soţilor, despărţirea părinţilor pentru copii adolescenţi, pierderea unui bun prieten, falimentul într-un proiect al vieţii sau o afacere, excesul în muncă, preocupări constante, pierderea unei mari iubiri, etc.

3: Cancerul poate fi cauzat „de îmbolnăvirea spirituală”, şi de scrupule de conştiinţă. Se afirmă cu uşurinţă: „un păcat în plus, unul în minus, nu face diferenţa”! Dar da face diferenţa! Cum poate



rămâne conştiinţa liniştită, de exemplu, persoana care provoacă avort sau care şi-a omorât copilul? Ura, invidia, mânia şi setea de răzbunare consumă fiinţa umană.

Învăţăm că corpul omenesc este constituit din suflet şi corp (Consiliul din TrentoP); astăzi se poate adaugă, raţional, un al treilea element, mai exact, spiritul. Sunt trei elemente prezente într-o singură fiinţă (în acelaşi fel în care Tatăl, Fiul şi Spiritul Sfânt, trei persoane distincte, constituie un singur Dumnezeu).

Ştim că dacă un element intră în conflict sau suportă daune, alţii suportă consecinţele, astfel cum într-o altă situaţie ne bucurăm de posibile beneficii. Cele trei elemente sunt corelate. Omul se îmbolnăveşte pentru că este „infestat fizic, psihic sau spiritual”. Pentru a-l vindeca este necesar să reactivăm sistemul imunologic atât de slăbit încât riscă prăbuşirea. Formula mea îşi propune să realizeze recuperarea. O adevărată acţiune!

Reţeta mea face în act o curăţenie, strânge buretele care a absorbit atâtea toxine, încercând pentru încă o dată o valvulă de ieşire. Fără a interveni chirurgical, intervenţia de curăţire al întregului organism realizat pentru viaţă naturală.

- Ce simptome prezintă persoana afectată de cancer? Se poate prevedea acest tip de boală?R: Ii dăm cuvântul unui specialist, doctorul Mario Henrique Osanai, oncolog şi chirurg în Spitalul Santa Rita, Complexul de spitale din Santa Casa din Porto Alegre: „Există o alterare a condiţiilor fizice a persoanei, care nu sunt cu siguranţă indiciu a prezentei tumori. Insă trebuie să te laşi pe mana unui specialist care în mod scrupulos investighează cauzele acestor alterări. Acele principale sunt următoarele: râni care nu se închid, buboi în unele parţi ale corpului, noduli sau împietrire, schimbarea în culoare, variaţie în greutate, pierderea sângelui, mâncărime sau durere în puncte specifice ( nei, râni sau negi), dinţi fragili sau fărâmaţi, dificultate în urinare sau înghiţire, slăbirea fără o cauză aparentă, pierderea de sânge din gură, din nas sau vagin (după raporturi sexuale sau după menopauză), sânge în urină, excremente sau catar, alterarea vocii ( răguşeala permanentă)”. Vezi „Vivere Meglio”2, in Porto Alegre din 11 ianuarie 1996. în fruntea atâtor simptome, adresează-te doctorului tău de încredere. şi utilizând un borcan de aloe preventiv, totul va reveni la normal.

- Ce tipuri de cancer poate să vindece acest preparat? R: Pentru că acest preparat realizează o curăţire totală a organismului, este uşor de înţeles că aceasta cură poate vindeca cu adevărat orice tip de cancer. Poate părea că eu sunt foarte exigent, dar nu este adevărat.

Dacă ţi se pare imposibil, încearcă să reflectezi cu mine. Dacă cancerul este cauzat de cele mai diverse impurităţi, care intră în organism, este evident că curăţenia realizată cu aloe va fi garanţia unui sânge înnoit, întăreşte sistemul imunitar în criză şi redă automat sănătatea.

Avem ştiri de vindecări efectuate în cele mai diverse părţi ale lumii, în cinci continente, cu pacienţi bolnavi de cancer localizat la: 1. creier; 2. creierul mic; 3. plămâni; 4. Ficat; 5. Prostată; 6. Uter; 7. ovare; 8. tub; 9. mamele; 10. gât; 11. coloană; 12. oase, 13. piele; 14. intestine; 15. retto; 16. vezica; 17. sitemul limfatic; 18. sistemul sanguin; 19. reni etc.

Aş putea da nume, adresă şi număr de telefon a persoanelor vindecate, cu formula mea simplă, economică, ingenuă. Nu o fac pentru chestiune de etică. Sunt persoane care nu acceptă faptul de a fi fost bolnave de cancer. Alţii tocmai evită să pronunţe cuvântul „cancer”, substituindu-l cu „boala urată”, urată pentru că în mod fatal duce victima la moarte. Astfel susceptibilitatea este respectată.

2 a trai mai bine



-După părerea dumneavoastră cancerul poate fi transmis? Cu alte cuvinte, mai simple, poate să treacă boala la altcineva?R: Părerile oamenilor de ştiinţă sunt discordante. Pentru că nu au fost aduse lămuriri la acest subiect, dezbaterea rămâne deschisă din punct de vedere ştiinţific.

Aici argumentul poate fi abordat doar cu titlul de curiozitate. De aceea vă propun o explicaţie, aceea care mi se pare mai logică. După opinia mea cancerul nu poate fi transmis. Pe care elemente mă bazez pentru a ajunge la această concluzie? Ajunge să reflectezi un pic.

Menţinând sângele şi organismul în condiţii bune, nu se poate verifica contaminarea. E evident că alimentarea noastră incorectă, abuzurile, pot să predispună boala, văzând că tendinţele copiilor este de a imita părinţii, atât în virtuţi cât şi în defecte. Purificând regulat organismul cum poate cancerul sau o altă boală să se cuibărească în organismul sănătos? Secretul, astfel, este de a menţine organismul întotdeauna curat.

Nu te îngrijora dacă trebuie să faci o vizită la o persoană afectată de cancer. Aceasta nu-ţi transmite boala. Dacă cancerul era contagios, nici un medic, infirmieră sau angajat al spitalului specializat pe cancer nu ar fi liber. Ai încredere cancerul nu poate fi transmis, cu atât mai mult la un organism sănătos…

În cazul unei persoane bolnave de cancer care face o cură cu radioterapie, chimioterapie sau asemănătoare şi are intenţia să se supună unei intervenţii chirurgicale, luând medicamente prescrise de medic, luând acest preparat pe bază de aloe, miere şi grapa suportă ceva incovenient?

R: - Chiar dacă persoana face o cură tradiţională, sau face o cură prescrisă de medicul sau, poate prea bine să folosească acest preparat. Ba chiar am mărturia unor pacienţi care, au luat o doză de aloe înainte de a se supune chimioterapiei, au suportat mai bine efectele neplăcute: pierderea părului (uneori chiar şi a dinţilor), febră, vărsături, diaree, greaţă. Unele persoane nu au pierdut nici măcar părul. Altele au trecut numai prin stări de puţină greaţă, pentru puţine ore, dar fara febra.

Alte persoane au folosit mai puţin cortizon sau morfină numai după o singură săptămână de cură cu aloe.

Dacă o persoană ia medicamente homeopatice, nu este necesar să suspende cura; se adăugă cura cu aloe.

Pentru o chestiune de coerenţă personală şi de respect faţă de opinia altuia nu sfătuiesc pe bolnavi să abandoneze cura tradiţională în favoarea metodei noastre. Am o mare stimă pentru liberul arbitru al fiinţei umane, libertate care este cel mai mare dar. Ei trebuie să-l folosească cum cred mai bine, după conştiinţa sa, pentru binele lui şi pentru binele sanatatii sale.

Merită să repete cura propusă aici, este simplă, naturală şi economică. Oricare persoană poate să-şi revină. Şi poate să-şi rezolve problema sa. Dacă cura reuşeşte, persoana îşi reia viata normală, complet, vindecată complet, fără mutilări, şi în cazul de cancer în faza terminală. Examenele medicilor dau garanţia vindecării perfecte.

Ştiinţa şi medicina, cu posibilităţile lor imense în cercetare, deschid porţile experienţelor cele mai oneste, pentru ca umanitatea să vadă rezolvată problema cancerului! Poate ştiinţa nu doreşte să vadă rezolvată această problemă? Poate e mai bine ca soluţia să rămână în continuare ascunsă pentru ca sunt interese prea mari de aparat?! Dacă este astfel, atunci este vorba despre mafie, si mafia trebuie demascată pentru ca oameni să se elibereze de râul diabolic… Nu lansez o sfidare. Din contră, propun uniunea tuturor forţelor pentru ca să se rezolve problema o dată pentru totdeauna. Nu este sarcina



exclusivă a medicinii. Ea trebuie să lucreze alături de alte discipline ştiinţifice ceea ce înseamnă să lucreze într-o optică interdisciplinară pentru a se dedica fiinţei umane în complexitatea sa.

Oricare ar fi contribuţia, chiar dacă este simplă trebuie luat în consideraţie, când se îngrijeşte de binele general al persoanei.

În experienţa dumneavoastră au fost cazuri de persoane afectate de cancer, care au murit chiar dacă au urmat cura propusă în această carte? Sau mai bine cum poate o persoană să moară de această boală care a urmat cura propusă, considerată eficace?

R: S-a întâmplat deja ca o persoană care a urmat cura mea este deja moartă, exact de cancer. Pot să dau câteva explicaţii plauzibile în ceea ce priveşte.

1. Nu a selecţionat bine ingredientele. De exemplu a folosit miere artificială, ca şi cum ar fi miere naturală, cumpărând-o în orice magazin;

2. Nu a ştiut să aleagă bine planta; 3. A folosit frunze un pic verzi, gălbui, ca şi cum ar fi seci;4. A utilizat frunze prea tinere;5. Nu a luat preparatul în dozajul indicat;6. Terminând primul borcan luat regulamentar, verificaţi ipotezele b) sau c), după care, vindecarea

este incompletă sau absentă, a suspendat cura şi nu s-a mai supus examenelor de control;7. A întrerupt cura după câteva zile nemaiavând încredere. Era convinsă că nu era nimic mai mult

decât un sirop precum multe altele şi că nu produce nici un rezultat;8. A uitat de borcan în frigider;9. A luat preparatul doar uneori, când îşi amintea;10. Altă cauză de natură necunoscută.

- De ce trebuie tăiaţi spinii din partea superioară a frunzei înainte de a-l amesteca cu mierea şi grappa?

R: - Se poate întâmpla ca mixerul să macine bine spinii. Un spin, înghiţit împreună cu preparatul, poate provoca leziuni în gură, pe gât sau în stomac. Este totodată ca precauţie pentru a evita asemenea incidente. Nimic mai mult. Dacă eu aş cunoaşte un robot mai puternic decât mixerul, nu aş avea dubii să amestec şi spinii, am văzut că şi acestea posedă proprietăţi curative.

In ceea ce privesc spinii, tăiaţi-i cu măna liberă, fără a ajunge să scrobiţi prea tare frunza. Ajunge să răzuiţi sau să tăiaţi lejer mişcând cuţitul de sus în jos. Şi este gata.

- Acest preparat pe bază de miere, aloe si grapa este responsabil unic si direct de vindecarea cancerului si a altor boli? Cat de importantă este rugăciunea, credinţa si dotarea personală a celui care prepară amestecul?

R: - Cred că credinţa si rugăciunea, in sine poate să vindece orice boală, vedem că Isus a spus că credinţa, mică precum o sămânţă de muştar, care este cel mai mic dintre seminţe, poate să mute munţi. Este evident ca nu vrem sa pretindem ca rugăciunea de oricare natura spusa de persoana de orice credinţa nu are valoare. Sigur ca are valoare! E foarte important. Rugăciunea făcuta cu credinţa este eficace.

Insa ingredientele sus menţionate luate de la mama natura, creata de Dumnezeu, dispun de caracteristici curative asemenea sa realizeze „miracolul”, pentru care recurgem! Daca cura vine însoţita de rugăciune si de dorinţa de vindecare a pacientului si de spiritul sau de colaborare, totul va fi cu siguranţa de mare ajutor la nivel psihologic. E adevărat insa si contrariul. Si nu numai in cazul tratamentului de cancer. In oricare boala, colaborarea si ajutorul pacientului este fundamental pentru



vindecare… Va veni o zi când va fi confirmat de teste realizate in laborator, ca miracolul trebuie atribuit exclusiv preparatului si nu unui benecuvantari sau a unei forte pozitive stăpânita de cel care o prepara. Succesul acestei curi nu are nimic de-a face cu invocări si vrăjitorie practicate de vindecători, nimic ceea ce faci cu rugăciunea, cu apa sfinţita, cu Fatima, cu Lourdes, cu Madona, cu Guadalupe, cu…

Dar nu dorim sa facem doar un discurs frumos, cititorul sa se înarmeze cu răbdare si urmăreşte cu calm ceea ce a devenit de domeniu public asupra proprietatilor curative a acestei minunatie a naturii, aloe. Va fi argumentul unui capitol aparte. Cine este interesat sa citească, in caz contrar va trece la capitolul următor. Va fi un capitol destinat sa satisfacă aceste curiozitati.

- De ce trebuie curatate frunzele înainte de a le prepara?R: - Expusa la vreme variabila, planta acumulează praf si alta murdărie. Ajunge sa cureţi suprafaţa frunzei cu un cârpa uscata sau umeda, sau cu un burete. Trebuie evitata spălarea, pentru ca nu e prevăzuta utilizarea apei in prepararea compusului. Trebuie evitata ca apa sa pătrundă in frunze. Cu cat este mai putina apa pe frunze cu atât este mai bine. Deja a fost amintit mai sus: se recomanda culegerea frunzelor de aloe, pentru uz curativ, o saptamana după ultima ploaie.

Pentru acest motiv se confirma sfatul de a curata praful cu o cârpa uscata sau cu un burete, fara a folosi apa.

- Se observa efecte stranii de tulburare de diverse feluri depinde de organismul fiecăruia care a făcut sau face cura cu aloe?R: - daca este ceva ce constituie o problemă înăuntrul organismului, într-un mod sau altul, acest corp străin trebuie să fie eliminat. Natura este cea care încearcă: poate reacţiona în modul cel mai surprinzător şi inimaginabil. Am informaţii despre persoane care au luat preparatul şi au avut următoarele reacţii:

1) Nici o reacţie sau schimbare.2) A. Pe piele, prin pori:a) mâncărime în tot corpul;b) furuncule, abcese, tumoric) erupţie pe piele, precum la varicela;d) băşicuţe, în palme sau în picioare2)B. prina) tulburări intestinale, diaree;b) feci cu miros mai puternic decât de obicei;c) vânturi urât mirositoare2) C. Prin urină:a) se urinează mai frecventb) urina mai închisă la culoare, aproape maroc) urina asemănătoare cu sânge amestecat cu apă

3) alte fenomene:a) vomitatb) uneori acces de vărsături cu puroi şi cu sânge;c) deschizătura de trei orificii sub bărbie la persoanele afectate de cancer la gât, de unde se elimină o cantitate mare de materie purulentă;



d) pierderea puroiului de la degetele mâinilor şi picioarelor, sau numai din degetul mare de la picior, închizându-se singur fără ajutorul medicamentelor;e) dureri generale nelocalizate, mai ales la pântece

Doresc să menţionez că aceste indispoziţii sau deranj, însă durează pe o perioadă de una, două sau trei zile, maxim patru zile, urmate întotdeauna de o senzaţie de stare bună a sănătăţii şi bună dispoziţie în întregime precum în convalescentă. Este importantă atitudinea cu care se aborda atâtea greutăţi: nu trebuie suspendată cura. Trebuie să fi convins că te afli pe strada bună, adică, toxinele au găsit valvula de ieşire, dacă au ieşit. Ai găsit strada vindecării. Acum trebuie doar să insişti, să continui. Suspendând cura ar fi cum ai pierdut totul. Mai ales în ceea ce priveşte cancerul deja cunoşti orientarea cea mai adecvata, expusă în mod exhaustiv în paginile precedente.

- Este posibilă enumerarea efectelor pozitive pe perioada curei?

R: nu mai vorbim de cazurile de vindecare de cancer pentru că mi se pare că argumentul a fost suficient dezbătut. Vorbim de vindecările efectuate pe persoane care au folosit preparatul preventiv, pentru că nu se considerau bolnave de cancer. Compoziţia elementelor şi cantitatea folosită respectă fidel reţeta dată de noi notată, precum în cazul bolnavilor de cancer.

Acelaşi discurs referitor la doze. Tratamentul a vindecat sau a rezolvat probleme legate de: 1) aciditatea stomacului;2) gastrite,3) ulcer4) conjuctivita5) arrossamenti6) bătătură, calozitate7) furuncul pe piele8) mici râni pe pielea capului9) mătreaţă10) reumatism11) artrite12) polipi (vegetaţie) intestinali13) polipi uterini14) stimularea apetitului15) păr prea slab sau moale16) reglarea menstruaţiei la persoanele cu probleme de iregularitate a ciclului din adolescenţă17) a rezolvat problema celor care sufereau de sudori nocturne de iarnă sau vară18) îmbunătăţirea vieţi sexuale la bărbaţii peste 40 ani19) îmbunătăţirea răsuflării la persoanele cu astmă20) a vindecat de paralizie21) a vindecat de surzenie22) reglarea intestinului eliminând problema constipaţiei23) a eliminat ciupercă24) a reglat colesterolul25) a reglat presiunea sanguină26) a vindecat boala lui Parkinson27) a rezolvat problema cheliei



28) vindecarea de sinuzită29) a vindecat lupus30) a vindecat herpes de pe marginea vaginului sau pe glande31) vindecarea psoriazis32) vindecarea epilepsiei33) vindecarea „piciorului de atlet”34) regenerarea unghiei atrofiate, care era doar un cartilagin. Întărirea unghiei35) a evitat chirurgia în cazuri de cancer la prostată la oameni cu riscul de intervenţie36) a evitat chirurgia în cazuri de cancer la vezică37) eliminarea acneelor persistente38) eliminarea guturaiului facilitând eliminarea39) a rezolvat problema digestiei 40) îmbunătăţirea respiraţiei41) a vindecat de ulcer varicos42) vindecarea ulcerului retinei43) după folosirea a patru borcane a efectuat vindecarea de toxoplasmoză (virusul mâţei) 44) recuperarea mirosului la persoane care l-au pierdut de mulţi ani

Care sunt efectele curative utilizând doar Aloe Arborescens simplu doar planta?R: Toate vindecările alăturate sunt confirmate din experienţă:

1. ciupercă, 2. picior de atlet3. calozitate/bătătură în 24 ore fără durere4. fistula sub gingie sub formă de canal îngust si profund5. tumoare între degetele picioarelor6. abcese7. lupta împotriva mătreţei8. înţepătura de insecte (ţânţari, albine, viespe, păianjen, etc.)9. arsuri şi incidente domestice10. arsuri de la raze X11. mici tăieturi cauzate de incidente domestice (putere ridicată de cicatrizare)12. antitetanic13. eczema14. erizipel15. oftalmie 16. precum supozitor a vindecat de hemoroizi17. dizolvat in apă foloseşte la decongestionarea ficatului18. purifica aerul dintr-o încăpere contaminata de fum19. răspunde bine in cazurile de anemie20. constipaţie: reglează intestinul21. reumatism22. cicatrizează ulcerul retinei sau al oricărei râni ale ochiului23. elimina negi24. eficienta în lupta împotriva acneelor25. eficienta în lupta împotriva viermilor



26. dizolvat în apă vindecă de aciditatea stomacului, gastrite, ulcer digestiv

In toate experienţele sau în cea mai mare parte a cazurilor citate, aloe era folosit local, ca uz extern. Se poate utiliza conţinutul gelatinos a părţii interne a frunzei, sau se poate fărâmiţa mărunt, filtrând pieliţa şi spinii; trebuie aplicat cu o siringă, o pipetă sau un tampon de cânepă sau tifon îmbibat în preparat în locul în care este problema.

Daca cititorului i se pare o exagerare tot ceea ce este scris pentru a răspunde la ultimele două întrebări, trebuie să aibă răbdare să urmeze enumerarea bolilor care au fost învinse în Statele Unite, la paginile 40-41 in cartea „La guarigione silenziosa” („Vindecarea silenţioasa” Un studiu modern despre Aloe Vera) de Bill C. Coats, R.Ph. cu Robert Ahola: „In studiile şi în relaţiile sale acurate cu Aloe Vera, autorul Carol Miller Kent expune o lista lunga a tuturor bolilor pe care Aloe Vera sau Barbadensis le-a vindecat. Iată: un spectru amplu de boli de piele, incluzând arsurile solare şi raze X; ulcere; furuncul; exantem; mâncărimi; excoriaţie; întepatura de viespi, albine, ţânţari, plante toxice, reacţii alergice, erupţii şi înroşirea pielii la copii, buze şi piele crăpate; mătreaţa; eczeme, dermatite, eczema, psoriasi, urticarie; râni pe corp; înroşirea pielii cauzate de căldură; cancer al pielii; herpes zoster; crăpături pe sâni a lăuzelor; unghi încarnate; acnee; pete maro sau albe pe piele (pete de la ficat sau cloasma, pete congenitale; fibrosi; tăieturi; contuzie; sfâşieri, leziune seci sau umede; ulcer cronic; abcese; herpes simplu (de la gură sau buze), iritarea gurii şi a gâtului, gingivită; amigdalită; infecţiuni de stafilococ; conjunctivită; urcior; ulcere la cornee; cataractă, perforarea timpanului; micoză; ciupercă în general; prurit anal şi a vulvei; infecţiuni vaginale; răni venerice; crampe musculare; entorse; tumori; umflături; tendon; pierderea parului. Folosit intern se spune ca Aloe Vera calmează durerea de cap, insomnia, lipsa aerului, tulburările stomacului, indigestia, aciditatea, gastrite, ulcer peptic duodenal, colita, hemoroizi, infecţiuni urinare, prostatita, fistula şi chist inflamat, diabetul, hipertensiunea, reumatism şi artrita, oxiur şi alţi paraziţi, curăţă infertilitatea cauzată de amenoree şi optimizează orice echilibru cauzat sau agravat de excesul de înghiţire de zahăruri şi de substanţe acide.

Încă o privire iute la listă ne face să ne gândim la alte boli, precum ulcerul ventricular, diverticul, sedimente pulmonare, sinuzite, moniliform, tricoma, sclerodermia, infecţiune de proteu şi muşcătura de şarpe. Putem adăuga că Aloe Vera este un deodorant perfect, o excelentă loţiune după bărbierit, curăţă metalele şi conservă vopseaua din piele şi încă de parcă nu ar ajunge, este o licoare foarte gustoasă”.

Am transcris cu acurateţe această listă lungă a autorului american numai pentru că în Brazilia, un cercetător nu face nimic important: totul ceea ce este important trebuie prin forţa lucrurilor să vină din exterior, de la americani, de la japonezi, de la germani. Cu alte cuvinte: „nu eşti profet în ţara ta”. Lista autorului american confirmă toate rezultatele de noi obţinute, cu ajutorul aloei.

- Cum aţi reuşit sa împliniţi toate aceste experienţe?R: - Pot să le narez? Sper să nu plictisesc. Dacă argumentul nu te interesează, mergi mai departe. Înainte de toate doresc să explic ce înţeleg prin termenul de „experienţă”.

Prin experienţă înţeleg simplu acel bagaj de cunoştinţe dobândite în asistenţa bolnavilor. Deci o experienţă născută în urma unei observaţii atente şi prelungi, în care nu a mai fost loc pentru atitudini oportuniste de exploatare a bolnavului precum cobai, până când să cunosc mai mult. Am vrut doar să fiu de ajutor.

Fiind nominalizat paroh în Pauso Novo, o mica parohie la periferie, intre Lajeado si Soledade, Rio Grande do Sul, am învăţat împins de necesitate.

Micul sat, abia emancipat, scăldat în stânga şi în dreapta de râurile Fao şi Forqueta, a cărui ape curg câtre râul Taquari. Pe marginea cursului apei, pe părţile cele mai iregulare, există un vast



pământ numit de oameni „Pământul guvernului”, fără certificat de proprietate sau altceva. Câtre aceste locuri se dirijează familiile sărace, marginalizate de alţi centri, fiecare cu povestea sa, în ceea mai mare parte, victime ambiţiei mai multor forţe.

Sensul fatalităţii, lipsa culturii, mâhnirea, prigrizia- toate acestea corelate- sunt spie al degradării generale, ceea a subnutriţiei, a lipsei igienei, a lipsei şcolarizării (analfabetismul este o plagă care se transmite din tată în fiu, de-a lungul generaţiilor, de la descoperirea Braziliei, când o mare de bărbaţi şi femei, respinşi de societate, au fost aduşi din Portugalia, fără ca colonizatorii să se gândească la destinul coloniei, dar decişi numai să-l înfrunte până în fond. Numai după independenta, Brazilia a deschis prima sa Universitate. Rezultatul acestei situaţii: fii să nu sfârşească cu păduchi, viermi şi alţi paraziţi, expuşi la boli şi epidemii de toate tipurile.

După ce au observat aceea realitate timp de şase luni, încurcaţi şi fără perspective de schimbare în interiorul parametrilor tradiţionali, am avut iniţiativa să ajut acele persoane excluse de societate – şi ei sunt fii lui Dumnezeu! – nu numai oficiind slujba cu ocazia vizitei la capelă sau la şcoală, iar apoi să-i abandonezi în destinul lor dar încă provoci, alături de cură pârţi spirituale, care aspiră la viaţă eternă, toate celelalte valori personale ale omului, ca locuitor al acestei planete.

Incapabil să acţioneze singur, a cerut ajutorul persoanelor de bună credinţă, la fel de sensibili la aceste probleme, dar în fruntea complexităţii lor, şi ele sunt recunoscute impotente. Trebuie unite forţele de urgenţă: unirea energiilor vitale, toată lumea să ofere ceea ce poate, cu siguranţă contribuie să învingă râul. Cu un proiect mâzgălit pe o bucata de hârtie, în geantă, am convocat responsabilii din diversele sectoare: Parohia, Secretariatul Departamentului Educaţiei şi Culturii, Secretariatul Muncii şi Asistenţei Sociale, Legiunea Braziliana de Asistenta, EMATER, Comune. Toţi au răspuns chemării, prin LBA.

După expunerea proiectului, înainte de a-l lansa în operare, o fotocopie ne-a fost înmânata tuturor şi a fost lăsat timp suficient pentru examinare şi judecare.

Discutat într-o a doua întâlnire, a fost aprobat cu amendamente. Toate persoanele, s-au arătat disponibile pentru formarea grupului de lucru, a avut o sarcină legată de sectorul lui specific. Este vorba de un grup care a pus în practică voluntariatul, fără a se aştepta la retribuţii materiale de orice tip, dar cu un scop unic de promovare fiinţa umana, încercând încadrarea acesteia în comunitate.

Înainte de a-i face pe cei interesaţi să vină la sediu, am decis să mergem să-i întâmpinăm, dat fiind că datorită condiţiei lor sociale erau foarte timizi. Le-au fost ţinute conferinţe. Toate comunităţile mai mult sau mai puţin nevoiaşe, au fost implicate, fără a jigni susceptibilitatea acelora care erau mai rămaşi în urmă. Răspunsul a depăşit aşteptările

In primul tur s-au dezvoltat următoarele teme:1. Dumnezeu creează omul pentru fericire. Dumnezeu nu vrea ca omul să sufere; în

schimb omul este cel care caută strada suferinţei, convieţuieşte cu ea, pentru ignorantă, pentru iluzie, nu ştiu. In cea mai mare parte a cazurilor, instrumentele pentru a elimina aceasta suferinţa sau s-o atenuam, stau în puterea sa. Pentru a ilustra atâtea informaţii au fost folosite texte din Biblie. Tocmai fiul lui Dumnezeu, născut om, Isus Cristos, în timpul pasajului scurt în lume, s-a angajat potolească suferinţa oamenilor din timpul său. Expoziţia în socoteala parohului. Durata: 10-15 minute (acelaşi timp pentru celelalte argumente).

2. La modul general sănătatea este un dar. Trebuie să o menţinem, având grijă. De obicei noi îi dăunăm, mâncând şi beind în mod inadecvat. Cum trebuie să fie alimentaţia bine echilibrată? De care şi de cate vitamine şi proteine necesită organismul omului, pentru a trăi bine? Şi unde să le căutăm? Referat de Analice Passaia şi Sandra Ines Gheno. Au



insistat asupra orientului şi asupra practicilor sale. Au transformat curtea şi împrejurimile şcolii într-un hambar şi secretariatul într-un distribuitor de seminţe, unde oricare elev se poate dota cu seminţe pentru a cultiva orientul familial. Foarte simplu totul. Elevi, entuziaşti de noutate în şcoala, se refereau acasă despre valoarea mâncării, posibilitatea varierii preparării felului de mâncare si condimentele. De consegventa, s-a scăzut volumul folosit din diverse tipuri de carne, aliment foarte costisitor, dând preferinţa consumului de verdeaţa şi legume, mai economice şi de mai mare valoare nutritiva.

Rezultat: după primele şase luni de experimente se putea observa o culoare mai sănătoasa la copii, vitalitate mai mare şi un randament şcolar mai ridicat.

3. Împreună cu o bună alimentaţie, este indispensabilă igiena pentru a garanta o sănătate bună. Primul factor este apa. Curăţarea regulată şi constantă a puţurilor sau rezervoarelor care trebuiesc să fie postaţi în inalţime deasupra satului, departe de bai, de casa, ţinuţi separat eventualele îmbunătăţiri ale structurii. Folosiţi excrementele animalelor precum fertilizante. Urmând aceste reguli de bază, care boli pot să se ivească? Această relatare, îmbogăţită cu materiale didactice ilustrative, a fost acută de Maria Muttoni.

4. O ameninţare la sănătate vine încă şi de la pesticide. Achiziţia, înmagazinarea, utilizarea corectă, eliminarea ambalajelor în seama grupului EMATER: Jorge Lavarda, soţia sa Gladis şi Carlos Bianchini.

Revenind la ceea ce am spus înainte, după primul ciclu de conferinţe şi o verificare a lucrului dezvoltat, grupul a rămas satisfăcut de rezultate. Concluzia unanima: munca iniţiată nu trebuie întreruptă. Grupul avea încă mult de oferit iar oamenii aveau încă multă nevoie. Acasă, într-un schimb de idei cu participanţi, s-a ales o a doua etapă: „Boli şi reţete de tratament”. Aceleaşi componenţi ai grupului şi-au arătat disponibilitatea să continue lucrul încă mergând în comunitate, fiindcă oamenii nu au venit pănă în centru pentru conferinţe.

Grupul a adoptat o dinamică care a dus la schimbul de cunoştinţe între prezentatori şi adunare: între ascultători se aflau şi persoane care cunoşteau plante şi ierburi pentru fiertura, finalitatea şi dozajul lor. Obiectivul era şi acela de încurajare a celor timizi de a vorbi în public. Grupul la sediu, consultând bibliografia existenta, confirma dacă reţeta recoltată avea fundament ştiinţific, precum se spunea de-a lungul întâlnirii. In cazul pozitiv, intra şi făcea parte din arsenalul de reţete al grupului. S-a învăţat foarte mult. Această a doua etapă a fost productivă pentru toţi participanţii la grup.

In acest ciclu, secund, cu „ Boli si reţete de tratament”, am enumerat o serie de boli precum cancer, aciditate, gastrite, ulcer, reumatisme, etc., şi modul de combatere, în afară de lupta împotriva păduchilor şi viermilor răspândite amplu intre familiile abandonate. Medicamentele pentru a combate atâtea boli erau căutate exclusiv în iarba şi plante, existente în abundenta în aceea regiune.

Motivul acestei alegeri se explica cu faptul că oamenii sunt foarte săraci, vizita medicală foarte costisitoare, ca şi cum preţul foarte ridicat pentru disponibilitatea economică a familiei, şi preţul medicamentelor în farmacii este un ban nesusţinut.

De puţină vreme în împrejurul utilizării ierburilor şi plantelor am reuşit să reducem vizitele medicale la 90%, găsind soluţii domestice pentru simptomele bolilor obişnuite ale oamenilor. Medicamentele, de la faimoasa aspirină (atenţie la efectele ei colaterale!), erau fabricate de familii sub forma de infuzie, pentru că aceştia au invatat să mănânce diverse ierburi şi plante şi nu au înţeles valoarea terapeutică.



Vestea transferului parohului în Israel, la finele lui 1990 şi confirmată în mai 1991, a golit valorosul grup care, redus la doua elemente – Maria Muttoni şi Gladis Lavarda – s-a întors pentru a parcurge aceeaşi roată al treilea obiectiv cu tema: „Cum să vindecăm bolnavul”.

Aceeaşi pereche de eroine a pus în act o a patra etapă adresată lumii feminine: „Arta culinara”, valorizând întotdeauna elementele locale, ilustrând cum se pot servi de fructe şi zarzavaturi, cum se pot conserva de la o stagiune la alta. Au stimulat utilizarea câni de zahar, a făini de moară fără cilindri, a orezului ca umplutură, de biscuiţi, pâine şi paste din gospodină, toate alimentele neutilizate datorită produselor fabricate, mai arătoase, de multe ori conservate în dulap cu un ambalaj frumos, cu data scăzută, dăunătoare sănătăţii, cunoscute cancerigene. Intr-un cuvânt, interesul lor era acela de a susţine importanţa unei alimentaţii casnice, mai sănătoasă şi mai economică, deci de ajutor la bugetul familiei.

Din păcate situaţia în parohie şi în municipiu are tranformari rapide şi profunde iar incertitudinea a oprit dezvoltarea normala a lucrurilor.

Această implicare a parohiei, unde parohul nu poate fi numai medic de animale, dar trebuie să îngrijească trupurile, a fost pentru mine propice pentru a-mi largi experienţa mea cu aloe si cu alte ierburi si plante, material care a dus alinare poporului nevoiaş.

- Care este o alta observaţie despre aloe, care alt sfat care merita sa fie confirmat in modul de a putea termina întrebările?R: - Normal este imposibil să epuizăm argumentul aloei in câteva pagini, consider că pot să citez câteva puncte fără a fi prea lung la vorbă, dup părerea mea foarte importante. Iată-le.

1. Aloe merge întotdeauna numai în întâmpinarea organismului nevoiaş; nu îl atacă, nu îl agresează, nu îl răneşte precum de exemplu chimioterapia. Aloe este prietenă şi tovarăş. Şi încă: este aliată în lupta contra râului. Daca uneori se verifică efectele care par în contrast cu toate acestea, poţi fi sigur că continuând cura, repede vezi că a acţionat cu fermitate, precum un medic care intervine pentru binele pacientului sau părintele care pedepseşte fiul pentru binele viitorului său. Aloe recuperă organismul bolnav înainte ca să-l distrugă. Eliminând elementele toxice, reface în organism elemetele necesare pentru menţinerea acestuia. Exemplu: o doamnă suferea dintotdeauna de tulburări intestinale, cauzate evident de un ţesut râu funcţional, problema prezentată medicilor nu s-a mai rezolvat. Deoarece ştiam că aloe vindeca diaree (Bine! Suntem pe calea vindecării!) le-am vorbit despre aceasta posibilitate, garantându-le că reacţia neplăcută (la prima vedere) a durat doar pentru două sau trei zile. Şi astfel s-a întâmplat. O dată pentru totdeauna, doamna a rezolvat problema sa. Lucru identic s-a întâmplat cu cei care prezentau iregularităţi în ciclu menstrual. Astfel se întâmpla întotdeauna: reglează presiunea, elimină corpurile străine din organism, normalizând colesterolul şi alte disfuncţiune.

2. Măcinând sau supunând frunzele de aloe la temperaturi înalte sau joase, transformându-le în praf, vrei să spui reduci proprietăţile curative ale plantei. Culege frunzele numai când ai nevoie; nu conservaţi pe termen lung la frig sau în alte moduri. Recurge la natură numai când ai nevoie şi aceasta îţi răspunde în funcţie de necesitatiile tale. Prepară amestecul acasă, liniştit; fă recurs la produse industriale numai când există certitudinea de încredere absolută. Nu uita factorul economic: preparând acasă ajuţi economia particulară.

3. evită să trimiţi frunze în alte regiuni sau continente. Dumnezeu a distribuit proprietaţiile medicinale în raport cu necesitaţiile particulare ale locului, poporului, sau a animalelor care se servesc de plante şi ierburi într-o cură personalizată. In acest mod cred că acelaşi tip de



aloe se dezvoltă şi în Palestina, Israel, N-E Braziliei, de-a lungul mediteranei, Argentina, Mexic, în inima Africii, cu siguranţă prezintă mici dar semnificative diferenţe, tipic regiunii, fara să fie alterat în esenţa. Astfel o vacă de lapte din aceeaşi rasă, crescută cu iarbă de pampas, în Olanda sau în Australia produce întotdeauna lapte. Făcând o analiză a produsului se găsesc diferenţe mici cauzate de alimentaţie, climă, apă şi alţi factori, dar va fi întotdeauna lapte. Este evident că clima, calitatea solului, schimbările atmosferice ale regiunii ajută să imprime plantei caracteristici particulare, fără a-i cauza daune substanţelor sale.

4. Este convenabil că persoana afectată de cancer să evite să mănânce carne de orice tip şi derivate de origine animală, în timp ce face cură cu aloe. Regiunea este foarte simplă. Cancerul trăieşte precum un parazit pe lângă fiinţe constituite din carne. Ne imaginăm că preparatul cauzează efecte asemănătoare cu cele precum mâncarea stricată sau expirată poate cauza stomacului. Persoana care o găzduieşte, când se hrăneşte cu carne, „îi face plăcerea” de a-l ajuta în indispoziţia sa sau în starea neplăcută, aducându-i un sedativ! Dar nu ai decis de a termina cu parazitul?! Îndată apare întrebarea bolnavului: „Ce trebuie să mănânc? Tocmai acum când mă simt râu îmi elimină carnea, mâncarea principală? Trebuie sa sufăr de foame?” Absolut. Carnea nu este esenţială vieţii umane, nici măcar pentru anemici. Observând arcada noastră dentară se deduce că omul posedă numai doi canini în fiecare falcă ( cu care sfâşie carnea) care separă patru incisivi (pentru a tăia frunze şi fructe), patru premolari şi şase molari (pentru a macină sau sfărâma cereale, rădăcini, etc.). Dacă omul avea o necesitate mare de carne cu siguranţa Dumnezeu i-ar fi dat mai mulţi canini pentru a sfâşia fibrele din carne. Cerealele, fructele, verdeţurile şi legumele cu avantaje în favoarea sănătăţii omului. In afară de a fi mai uşor de digerat, cântăresc mai puţin în geantă!

5. Poate că a fost deja spus, dar pentru a clarifica consider că merită să insist sau să apăs aceeaşi tastă încă o dată, explicând mai bine argumentul. Îndepărtându-te de droguri, de fumat, de alcool, precum diavolul scapă de cruce, este o alegere bună pentru sănătatea noastră. Se spune că fumatul şi alcoolul vândute liber, duc la încasări la bugetul statului prin taxele aplicate. Să presupunem că guvernul federal încasează, aproximativ, patru miliarde de reais (moneda braziliana) din taxe pe ţigări şi alcool. Este confirmat negru pe alb că cheltuielile guvernului pentru bolile cauzate de ţigări şi alcool ajung la dublul acestei cifre. Acest sistem nu vindecă daunele cauzate de alcool şi ţigări, doar le tratează. Sa presupunem că într-o zi va fi liberalizarea drogurilor! Este ca şi cu celelalte. Cine face uz de alcool, tigari şi droguri are ca şi consecinţă o serie de daune ireversibile, leziuni pe care nici Dumnezeu nu poate să le vindece.

Fiţi atenţi pentru că alimentele, în special legumele, fructele şi verdeţurile, sunt cultivate fără pesticide şi îngrăşăminte chimice, chiar dacă apoi nu se prezintă bine. Evitaţi băuturile răcoritoare cu conservanţi care sunt cancerigene (de ce nu preparaţi o limonadă, un amestec din fructe sau legume în loc de tradiţionala băutură răcoritoare?). Sprijiniţi şi promovaţi pământurile cultivate care se luptă pentru o calitate mai bună a aerului. Insistaţi să cereţi ca industriile care contamină aerul trebuie să se doteze cu filtre. Insistaţi în a cere ca industriile trebuie să fabrice maşini şi alte bunuri de consum, fără a polua (tehnologia este în gradul de a produce automobile, cu permisiunea a sette sorelle, fără a polua!). contribuiţi la introducerea de deprinderi alimentare sănătoase, furnizând opiniei publice, utilizând mijloace de comunicare în masă, punând în acţiune şi a face individul activ, societatea, guvernul, toata lumea. Trebuie să colaboreze pentru sănătatea tuturor oamenilor. Merită să spuneţi: „Mai bine să prevenim decât



să vindecăm”. Puţin sau nimic merita să se ia măsura pentru a curăţa în totalitate organismul, dacă mâine sau poimâine îl intoxici încă o dată: este precum politica „ curăţat coteţul porcilor”.

- De ce dvs. sunteţi obsedat în a divulga aceasta reţeta?Înainte de toate, este aspectul uman. Am asistat la ultimele zile din viaţa tatălui meu. Urla de durere precum o fiara rânita, victima unei tumori la plămâni (fumător de la vârsta de 14 ani), fără a putea primi nici un tip de mângâiere pentru durerile sale. In faţa acestui chin îmi vedeam neputinţa:

Cum cu toate progresele făcute de ştiinţa modernă, nu aţi reuşit sa descoperiţi un remediu pentru aceasta boala inspaimantatoare care, atrage moartea cruda? Si tatăl meu, chiar daca avea numai 63 ani, moartea sa era prevestita, datorita bolii de la plămâni; un om puternic, lipsit de acum de boli şi cu prestanţa, cu toate acestea toţi care sunt loviţi de acest rău, este lipsit inevitabil, exact după opt luni de zile de diagnostic de tumoare.

In inima mea încerc sa găsesc răspunsul la răspunsul la secretul acestui mister de nerezolvat: trebuie să fie un animal, o plantă, un mineral, un lucru oarecare, care rezolvă această problemă. Am găsit din fericire, după aproximativ zece ani, ca răspuns la dilema mea, şi acesta este argumentul acestei cărţi.

1. De ce sistemul sanitar brazilian, şi dat fiind inactivităţii asistentei sociale este falită. 2. De ce medicina oficială a devenit inaccesibilă la mai mult de 70% a populaţiei, care trăieşte cu

salarii mici, o ruşine mondială: nu e mod de vigilent al sănătăţii, pentru ca remuneraţia nu ajunge nici măcar pentru a mânca. Fiind atenţi asupra sănătăţii care a devenit un lux; argumentul sănătăţii a fost anulat de lista necesităţilor primare.

3. Viaţa umană nu are preţ, viata oricui de oriunde. Salvarea unei vieţi sau prelungirea, ameliorarea condiţiilor, este lucrul care fascinează, înviorează precum un extaz. Este ceea ce am încercat într-o duminică după masă, când de la Cruz Alta, mi-a telefonat mama fetei afectată de lupus, care după numai trei săptămâni de cură a reuşit să se elibereze de boală; potrivit dermatologului ei, din Ijui, boala era incurabilă şi atunci tânăra trebuia să convieţuiască să trăiască cu aceea problemă până la sfârşitul zilelor sale… Imaginaţi-vă ambianţa de sărbătoare şi fericire care a invadat aceea familie!... Sunt sigur că miile de familii au putut să se bucure de o ambiantă asemănătoare cu aceea mulţumită acestei reţete ingenue, economică şi în atâtea cazuri eficace.

4. Bolnavul pe care l-am salvat, misterios, devine fiul pe care nu l-am avut, fiul la care am renunţat în deplina facultăţilor mele, pentru a-mi dedica tot timpul meu şi toate energiile mele servind Regatul Domnului şi a fraţilor, fiind creştini, musulmani, evrei, budişti, bărbaţi şi femei, tineri sau vârstnici, de culoare sau albi, bogaţi sau săraci.

Dincolo de aparenţe, ceea ce contează că este vorba de fiinţe umane, toţi creaţi după asemănarea lui Dumnezeu, cu dreptul asupra unei vieţi demna şi sănătoasă. Sunt creaturi la care Dumnezeu relevă toată dragostea lui. Dacă de multe ori o mare parte a oamenilor nu pot avea accesul la ceea ce este esenţial pentru a trăi, nici măcar minimul necesar, neputându-se apropia la credinţa lor, nu este vina Domnului sau nu este vorba de o imparţială inegală; este vina lăcomiei şi a egoismului celor mai puternici şi a celor mai vicleni, care exploatează, cu abuz de putere, pe cei mai slabi şi lipsiţi de apărare. Caspita. Riscăm să blestemăm: pentru că Dumnezeu, care poate face totul, nu pune capăt acestei rase de perfizi?! In realitate, probând efectele miraculoase ale formulei cu diverşi bolnavi, care au urmat în mod exhaustiv sfatul medicilor, fără a simţi nici o alinare, al căror destin a fost atunci moarte iminentă, am început să cred în formulă şi pornind de la acest punct, pentru a ajunge la platformă de lansare voind să o apăr ca şi cu stăruinţa, mai ales în frunte cu eficienţa pentru combaterea problemelor



considerate fără soluţie a medicinii ortodoxe, a fost un pas. Rodul acestui atitudini este prezenta carte, foarte modestă, dar care poate să ajute o persoană in dificultate sau fără prea multă speranţe. Am avut bucuria să văd rezultatele concrete cu ochii mei, confirmate de familia pacientului, si mai ales de examenele medicilor, răspunsuri sigure la rezolvarea problemei, considerată o cauză pierdută, dacă erau urmate de procedurile comune. Se înţelege acum această mânie a mea de a goni din oraş în oraş, să vorbesc oamenilor, să ajung la radio tv fără să câştig nimic? Nici un mister! Totul este foarte simplu, aşa apa care curge în jos: totul poate salva vieţi.

- Câte ţări au studiat mai mult Aloe Vera Barbadensis ca plantă medicinală?

R: - Cred că Statele Unite şi alături de acestea Rusia, sunt foarte în avans în această cursă, urmaţi de japonezi. Pe de altă parte Japonezi, victimele bombelor atomice de acum 50 ani, au adoptat amplu aloe pentru a ajuta persoanele care au fost afectate de radioactivitate, produsă de acea unealtă diabolică. Aloe a răspuns foarte bine, tot atât e adevărat că în vremea de azi, unele persoane care au vizitat aceea ţară, mi-au povestit că au văzut plante de aloe în multe case şi apartamente, deoarece este considerată „plata care vindeca totul”. Germania, Elveţia, Italia, printre altele, utilizează homeopatia, cuprinzând aloe. Este o muncă continuă în laboratoare, unde planta vine uscată şi unde se descoperă în continuu noi aspecte, surprinzătoare pentru toţi, văzând că bogăţia ei este de nemăsurat…

- Deoarece aloe nu rezulta 100% pozitiv in luptă cu cancerul, dumneavoastră cunoaşteţi alternative pentru a combate boala, excluzând medicina ortodoxă?

Deoarece aloe nu vindecă cancerul întotdeauna, în drumurile mele am luat cunoştinţă de alte forme de tratament ale bolii. Iată câteva:

1. Avelco (Aveloz) - plantă din familia euforbiaceelor (nume ştiinţific: Euphorbia tirucalis), originară din Africa şi cultivată în principal în N-E Braziliei (Conform Dicţionarului Aurelio, 1 ed.) divulgatorul plantei s-a vindecat de o fistulă pleurală, părintele Raymundo C. Welzenmann, S.J., este considerat o autoritate în aplicarea medicamentului. Pentru mai multe informaţii, recurgeţi la Librăria Padre Reus, Duque de Caxias, 805 – Porto Alegre – RS.

2. Mere. La Tel Aviv, Israel, este un rabin care vindecă persoanele bolnave de cancer, sfătuindu-le să mănânce exclusiv mere. O dată am citit într-o veche enciclopedie medicinală că mâncând o cantitate de mere pentru o perioadă, se verifică un schimb complet al sângelui. Cele două lucruri sunt legate?

3. Miere: utilizând în abundenţă, în special nemâncat din cauza puterii sale cicatrizante şi de conservator al organismului.

4. Apa. Doctorul Aldo Alessiani din Roma. Aplică un preparat pe bază de apă. Preferă să trateze cazurile de cancer în faza terminală. Personal cred că cu dezvoltarea homeopatiei, în puţin timp, se vor putea vindeca şi boli mai grave, utilizând numai apă ca materie primă. Rămâne de văzut.

5. Macherium extract din angico şi Aspidos, extras din pau-pereira, doi arbori brazilieni consideraţi anticancerogeni. Pau-peria este ca şi chimioterapia, aplicat de medicina tradiţională, precum terapia împotriva cancerului: Aspidos elimină celulele moarte şi bolnave, atacând drept urmare şi pe cele sănătoase. Aceleaşi efecte ca ale chimioterapiei. Aici intra în joc Macherium,



care încearcă să neutralizeze şi să reconstruiască „dezastrul ecologic” produs de colegul său Aspidos. Această cură este meritul Silvio Rossi de Torino.

6. Urina. Materia primă este urina proprie. Divulgatorii urinoterapiei garantează că vindecă de cancer în trei săptămâni. Ajută şi la vindecare de SIDA.

7. Carne de bubbolo. Metoda învăţată de la indios. Provoacă şarpele până când este gata să atace momentul în care veninul se împrăştie uniform în tot corpul. În acest punct se ucide animalul. Se taie şi se aruncă capul şi coada, carnea este friptă la foc lent. Trebuie fărâmiţată şi pusă în capsule, precum cele ale antibioticelor. Înainte de mesele principale, pacientul ia o capsulă. În Mexic este posibil să achiziţionezi capsule de carne de bubbolo în magazine naturiste. În acele părţi şarpele nu lipseşte.

8. Oleandru. Am avut această reţetă de la o doamnă din Palestina, care locuieşte în Cis-Iordania. Servindu-mă un pic de engleză, de franceză şi de arabă, am reuşit să smulg reţeta din gură: pune la fiert patru frunze de la plantă într-un litru de apă pentru 15 minute. Se administrează două linguri de masă înaintea meselor.

9. Ipe Viola. De câţiva ani a apărut acest arbore. În practică, principiul activ împotriva cancerului se reduce la scoarţa sa şi numai în aceea a arborelui adult. De circa 50 ani…

10. nămolul necontaminat de pesticid. Aplicat pe partea bolnavă, extrage multe boli din organism, cuprinzând şi cancerul.

11. mucurum. Este o plantă ornamentală de culoarea sângelui. Se administrează fiertura preparată cu o frunză într-o ceaşcă de apă. Dacă cancerul este extern, se aplică frunza opărită deasupra tumorii.

12. Vitamina C. Paul Heber din Paranapanema – Spania, a dezvoltat un produs vândut în capsule, pe bază de vitamina C, care a vindecat cazuri de cancer.

Doresc să spun că nici una din metodele sus menţionate nu au fost supuse testelor de câtre mine. Experienţa mea se bazează pe aloe, pentru că e vorba de un element nutritiv pentru organism.

Internaţionalizarea reţetei

In Brazilia, posibilităţile de propagare a reţetei găsite la Rio Grande au fost puţine. Bineînţeles de câte ori am putut să o propag am făcut-o, pe cale orală sau prin scrisoare, încercând să ajungă la cât mai multe persoane posibil. Numai într-o ocazie am putut accesa programul de Heron de Oliviera, în direct, la Radio Independente, din Lajeado. O divulgare atât de modestă a avut repercusiuni în regiunea Rio Grande do Sul, di Santa Catarina, în Parana, la Sao Paolo si la Minas Gerais, dar în mod redus. Poate a ajuns la o persoană la un milion. Formula braziliană a preparatului cu aloe, miere şi grapa a devenit universală, pornind de la teritoriul din Izrael unde m-am stabilit in mai 1991. Un adevărat salt în internaţionalizare a formulei s-a verificat aproximativ trei ani după venirea mea, în urma unei serii de vindecări efectuate în aceea ţară. În această fază însă difuzarea reţetei a fost efectuată prin relaţiile interpersonale. În ambientul internaţional divulgarea formulei a început în noiembrie-decembrie 1993, prin o publicare în revista „La Terra Santa”, curată de Vittorio Bosello, OFM, editată în Italiană, spaniolă (cu supliment în portugheză), franceză, engleză şi araba, apoi sintetizată”, curată de Vittorio Bosello, OFM, editată în Italiană, spaniolă (cu supliment în portugheză), franceză, engleză şi arabă, apoi sintetizată de



Părintele Dario Pili, OFM, beneficiar direct al reţetei şi operat la Policlinica Gemelli din Roma (unde a fost operat si Papa Ioan Paul al II-lea in diverse ocazii), de tumoare la gât, şi conform examenelor medicale perfect vindecat. Atribuind vindecarea ca beneficiu al preparatului. Părintele D. Pili a redat o introducere foarte simplă. Această introducere a servit reexaminărilor asemănătoare. Reţeta a făcut turul a cinci continente foarte repede. Ştirea, datorită importanţei sale, a fost difuzată de alte ziare şi reviste, întrucât a fost împrăştiată în patru colţuri, că acel preparat simplu putut vindecă de tumori şi de alte rele. Totul confirmat de fapte. În ceea ce urmează facem referiri la unele mărturii de vindecare. În Terra Santa în Israel, a început pe 7 mai 1991. Tara, insulă ebraică printre arabi şi musulmani, încă mirosind a pulbere, încă uşurată de conflicte susţinute împotriva pretenţiilor lui Sadam Hussein asupra Kuweitului, conflict intrat în istorie cu numele de „Războiul din Golf”.Superiorii mei, după o lună de adaptare, au luat o decizie pentru prima mea nominalizare, menindu-mi la Santo Sepolcro, reţinut precum cel mai important sanctuarul creştinismului din lume, din momentul în care acolo s-a verificat evenimentul istoric al renaşterii lui Isus Cristos. Pelerinajul datorat Războiului din golf a fost redus la minim. Pe vreme de pace însă, este o afluenţă de turişti, pelerini şi preoţi din Occidentul creştin, care visează să oficieze o slujbă în acel sanctuar, cel puţin o dată în viaţă.

- Fraţi enoriaşi se găsesc în dificultate întotdeauna când afluenta de pelerini este normală. Ajutorul lor este un tânăr arab pe nume Issa. Imediat după afluenţa oamenilor, am observat că tânărul dispare din sacristie si nu se opreşte până la spitalul arab din Gerusalemme, unde se supune unor aplicaţii de nu ştiu care natură. Confraţii îmi spun că băiatul are zilele numărate: suferă de linfoma la glande. Poate datorită diferitelor succese obţinute cu aloe, m-am oferit să-l salvez pe tânărul arab. Şi băgaţi de seamă este viu şi astăzi. Medicii nu au putut să înţeleagă, dar cine ar putea? Dar faptul este că băiatul trăieşte astăzi vârsta frumoasă de 25 ani şi continuă să-şi facă datoria, fericit, servind pelerinilor care ajung la Mormântul Sfânt pentru a avea prilejul să oficieze liturghia sau să participe.

- Al doilea caz, în care am intervenit, urmând o ordine cronologică, a fost acela al secretarului şcolii din Terra Santa din Betlehem, Israel. La 31 August 1991 superiorii mei au decis să mă transfere de la Santo Sepolcro, Ierusalim, la Culla di Gesu (locul de naştere al lui Isus), Betlehem, pentru că am oferit ajutorul meu în Sud ca tutore, studenţilor de la Filozofie şi profesor de latină. În această comunitate am găsit pe preşedintele şcolii cu mari dificultăţi a cărui secretar foarte prăpădit. Este evident că spontan i-am oferit ajutorul meu. Şi s-a întâmplat ceea ce s-a întâmplat, adică vindecarea totală a secretarului care trăieşte şi acum.

- Pe 12 decembrie am primit o scrisoare de la Părintele Alviero Niccaci OFM, directorul „Pontificale Athenaeum Antonianum” din Roma, de la filiala „Studium Biblicum Franciscanum” din Ierusalim, care mă informa că Părintele Thomas, elevul său indian, a fost operat de cancer la creier, în spitalul Hadassa din Ierusalim. Au fost urmate de informaţii preţioase, care au dat loc la enorme tumori la cap şi la col, cu pierdere de puroi şi cu miros urât, atât să constrângă bolnavul să consume mâncarea departe de comunitate. Este evident că am preparat formula după reţetă. In câteva



cuvinte, indianul cu culoarea bronzului, a reuşit să susţină examenele din anul şcolar şi s-a întors in ţara sa în stare perfectă de sănătate.

Îmi face multă plăcere să citez în totalitate conţinutul scrisorii Părintelui Niccaci. În chemarea sa tristă: „Te rog sa mă ajuţi”, puteţi auzi toată mâhnirea şi preocuparea preşedintelui în confruntarea discipolilor săi.- Sora Muna, libaneză, făcând parte din ordinul surorilor Sfântului Iosif, era preşedinta

unei şcoli feminine din Terra Santa, Ierusalim. Pe nepregătite a fost operată la un ovar. După nici două luni i-a fost extras al doilea ovar. Şi nu au trecut alte două luni când aceiaşi medici din Spitalul Hadassa, unul dintre cele mai apreciate din Israel, i-au găsit un cancer enorm la uter. Conform celor spuse de cei apropiaţi îi rămâneau încă 15 zile de viaţă. Am fost solicitat să intervin cu aloe. Aceasta s-a întâmplat în 1992. Dacă doriţi nu credeţi dar sora trăieşte încă şi astăzi. Se supune controalelor sistematice în acelaşi spital. Conform examenelor credincioasa este vindecată, dar medici nu sunt în măsură să explice în ce mod această doamnă a ieşit, putând să se reîntoarcă la lucru: de fapt a luat din nou în sarcină locul de preşedinte al şcolii.

- Sora Miriam din Betlehem, Palestina, Misioară Franciscană de Maria, mă ia deoparte pentru a-mi spune că este preocupată pentru nepoţelul său, un domn de circa 50 ani, afectat de cancer la gât, operat (prin intervenţie chirurgicală care a durat 12 ore) împreună cu alţi trei prieteni palestinieni la spitalul Hadassa. Insistă pentru că eu o salvasem spunând că el avea fi mici cărora să-i poartă grija. Lucru cel mai râu era că el nu putea înghiţi. Am „uneltit” un plan pentru a-l face să înghită preparatul, unicul mod pentru a salva aceea viaţa: după ce l-am amestecat am filtrat crema, pentru ca frunzele pulverizate să nu astupe canula sondei, prin care se alimenta. În această maniera a înghiţit câteva sticle. Fericit final: nepotul religioasei s-a mutat până în Iordania unde administrează proprietăţile şi printre altele duce o viaţă normală.

Cei trei prieteni ai săi care au efectuat operaţia la gât la spitalul evreiesc, fără a folosi aloe au trecut în lumea de dincolo unul după altul. Sora Miriam trăieşte în casa sfântului Iosif, un sanctuar la Grotta del Latte.

- Sora Margherita, italiancă, aparţinând de surorile Franciscane a inimii imaculate de Maria, a fost diagnosticată cu un cancer la sâni. A făcut o cură la spitalul Italian din Haifa, Israel. Avertizat de problema sa, m-am oferit să-i pregătesc preparatul. Ea l-a luat şi s-a simţit atât de bine încât s-a întors la lucru. Doar că nu a mai făcut examenele de control. S-a lăsat ghidată de starea ei de bine, întorcându-se la lucru ca înainte. În interiorul corpului ei, însă râul nu s-a oprit. Intr-o zi frumoasă cancerul s-a manifestat din nou. Nici după un an, credincioasa şi-a dat inima Domnului. A lipsit suportul examenelor medicale, alături de utilizarea preparatului. Cancerul neţinut sub control, s-a returnat mai violent şi a făcut o altă din nenumăratele sale victime. Sora Margherita este exemplul cel mai elocvent ca persoană bolnavă trebuie să se supună controalelor şi să se trateze sau… - La umbra Bisericii Nascatoarei, de la Betlemme, Israel, o doamnă de religie ortodoxă, de circa 40 ani, mama unei familii, stătea pe pat fără a putea să se mişte: cancer la coloană. Mi-au cerut ajutorul. Doamna a luat aloe timp de o săptămână. S-a ridicat din pat şi şi-a luat activităţile casnice, refuzând,



cine ştie de ce să ia poţiunea. Nu se putea întâmpla altfel: mai mult sau mai puţin de patru luni era moartă. În acest caz, evident precum pentru sora Margherita a lipsit continuitatea, perseverenţa. Dar … sunt persoane care doresc să moară. In acest caz nu este nici o medicină care să-i folosească. În situaţii de acest gen este necesar un sprijin psihologic, pentru a încerca să răsturnăm tendinţa, sau pentru a-i da persoanei motive noi pentru a trăi. Astfel trebuie să vină vindecarea.

- La umbra Bisericii Sacro Cuore (Inimii Sacre), gestionată de Preoţii Saleziani, la Betlehem, Israel, o doamnă încă tânără era operată la spitalul Hadassa. Diverse complicaţii au împins-o să recurgă la preparatul meu. După patru zile de tratament, reuşea să elimine. Aloe este un potent laxativ. Reglează intestinul.

- cumnatul Fratelui Toufic, libanez, un cleric de-al meu, student la filozofie la Betlehem, în vârstă de douăzeci de ani, zăcea pe pat in casa părinţilor săi: cancer la coloana. Reuşea sa se aşeze pe pat daca cineva îl ajuta, rezistând în poziţia asta pentru nu mai mult de cinci minute. Fratele Toufic, mergând în vacanţă la finele anului şcolar, a luat cu el în valiză un borcan de aloe, pregătit pentru a putea fi ingerat, încrezător în a-l putea ajuta pe iubitul cumnat. Şi astfel s-a întâmplat. Băiatul terminând borcanul, s-a ridicat şi s-a dus să-şi viziteze prietenii şi părinţii, putând din nou să-şi desfăşoare activităţile sale. - In Iordania, un băiat cu cancer la vedere, deformat în urma aplicaţiilor cărora se supunea cu regularitate în Statele Unite, a luat trei doze de preparat. Conform Surorilor din Sfânta Dorotea din Seminarul Patriarhatului Latin din Betjala în apropiere de Betlehem, băiatul a reuşit să se vindece şi a întrerupt să facă aceste călătorii costisitoare în străinătate. - Prin marea reuniune din San Salvatore, sediul Custodiei Terra Santa, lucra, ca şi electrician, un domn pe nume Andrea, molto in gamba, născut în fosta Iugoslavie, căsătorit cu un arab. După ce au lucrat la mănăstire mulţi ani, preoţii au fost constrânşi să-l concedieze, fără voia lor, fiind diagnosticat cu cancer la prostată, cancer care l-a distrus. Medicii au intervenit în diverse dăţi; în final i-au tăiat testiculele („pentru bucuria unui motan” glumea Andrea), în final să evite ca boala să ajungă la sistemul limfatic al organismului, ceea ce dorea să însemne moartea. Andrea a trăit în scaun cu rotile, dependent în totalitate de soţie şi prieteni, pentru şase luni. În acest punct, Fratele Luis Garcia, administratorul mănăstirii, cu care Andrea menţinea raporturi frecvente datorita afinităţii funcţiei lor, mişcat de vindecarea unui confrate spaniol, Părintele Carlos, îmbolnăvit de tumoare la cap, mi-a cerut un borcan de preparat „miraculos”. Rezultatul a fost peste aşteptări: Andrea s-a vindecat complet. Confraţii luând un alt profesionist, crezând că Andrea nu se va mai putea recupera, au pierdut avantajul surorilor din San Vincenzo, care cunoscând modul lui de lucru şi disponibilitatea sa, nu s-au gândit nici un moment când l-au luat înapoi. Andrea lucrează la Comunitatea Surorilor lângă Strada Jaffa, în Ierusale, şi nu are concurenţa care ar conta.

- unul din cazurile cele mai cunoscute, atât cât se poate spune că a rânit lumea, printre cele difuzate de revista Terra Santa, sigur este aceea a lui Geraldito, copilul argentinian care s-a întors în ţara sa, unde acum duce o viaţă normală, precum alţi copii de vârsta sa.

- Am în minte un caz analog lui Geraldito, acesta însă verificat la Nazaret, Israel. Este vorba de Seliman (Solomon), şi el afectat de leucemie. Conform spuselor medicilor, Seliman trebuia să se supună unui transplant de măduvă, un transplant imposibil, nu s-a găsit un donator, cu toate că băiatul a avut doi fraţi, amândoi necompatibili. Tatăl sau, medic, profitând de legăturile sale cu clasa medicală, a căutat donatori, cu ajutorul unor anunţuri în jurnale, până şi chiar în Statele Unite. Auzind de cazul lui Geraldito, i-am spus provocator Mariei, mama lui Seliman, ca „speram că nu s-a găsit donatorul”,



deoarece dacă el ar utiliza preparatul pe bază de aloe, miere şi grappa, nu va mai avea nevoie. Copilul a început să ia preparatul în urma cu trei ani. Nu a pierdut lecţiile şcolare, reuşind întotdeauna să încheie anul. A terminat un nou an şcolar înainte ca familia să plece în vacanţa de vară în Italia, doamna Maria mi-a telefonat, fericită, garantându-mi că fiul a fiul a fost promovat şi era primul din clasa. Urându-i vacanţă frumoasa şi întoarcere fericită, am continuat să sper că nu s-a găsit un donator: aloe, dacă era înghiţit cu regularitate din când în când, îi garanta sănătatea copilului.

- Ieşim din Israel şi împrejurimi şi căutam alte cazuri de vindecare. O convorbire telefonică din Bankok, Thailanda, mă informează ca Părintele salezian3 Don Personini, de Bergamo, Italia, misionar în acea tară asiatică, a comandat aloe pentru mama, pe baza celor citite în revista „La Terra Santa”, ultimul nr. din 1993, noiembrie-decembrie. Rezultat: mama lui este vindecata. Entuziasmul său pentru aloe a fost în aşa măsură că a trimis o persoană de încredere la Betlehem, Israel, pentru a identifica planta şi să o aducă preparatul deja pregătit, unui băiat bolnav de leucemie. Reţeta citată în revistă a fost transmisă la Bergamo de părintele Personini surorii, care avea grijă de mama bolnavă. Rezultatul final a fost acela descris, povestit într-o scrisoare trimisă la Betlehem. Câteva săptămâni după s-a prezentat un confrate salezian, care a studiat la Betlehem, la Institutul Teologic Internaţional din Cremisan, finanţat în acest voiaj al familiei interesat de problemă. A acoperit o distanţă de 15 mii kilometri pentru a învăţa secretul poţiunii şi să-şi ducă în valiză mai multe doze deja preparate. Deoarece preotul desfăşura activitatea apostolică în Coreea mi-a garantat că a luat secretul cu el în aceea ţară. La întoarcerea sa, trecând prin Europa a făcut un salt până la locuinţa mamei confratelui, vindecată deja, pe deplin vindecată, la Bergamo.

- Prin redacţia revistei „La Terra Santa”, am primit o scrisoare în Franceza, în care am primit vestea ca Alla, o fetiţa de 12 ani a fost afectată de radiaţii ca urmare a dezastrului de la Cernobil. După numai o lună de cură cu preparatul pe bază de aloe, fetiţa s-a întors la Kiev, Ucraina, perfect însănătoşita. Este stranie calea pe care Alla a trebuit să o parcurgă pentru a se vindeca: un oncolog din Moscova, Rusia, a invitat-o printr-o scrisoare în Franţa, unde Alla se afla în vacanţă, întrebând-o dacă fetiţa se supune tratamentului, utilizând „formula Părintelui Romano Zago”. În care mod oncologul a aflat despre reţetă? A aplicat formula la alte victime ale radioactivităţii? De ce nu aplică la toate victimele de la Cernobil?!

- Rosita G., din Canton Ticino, Elveţia, cu numai trei luni de viaţă rămase, potrivit medicilor, afectată de cancer la ficat, pancreas şi vezică biliară. Previziunea lor era ca la finele bolii ea avuse dureri atât de puternice, încât urletele ei avrebbero fatto scappare tutti quanti. A luat câteva borcane din preparat. Nu a avut nevoie de nici un analgezic. Nu a luat nici un tip de medicamente chimice. E moartă octogenar, fără minim de dureri, conştientă şi lucidă, precum o lumânare care se consumă în cele din urmă. - Arhiepiscopul de Belgrad, i-a scris Josephinei în Elveţia. De crăciun nu reuşea nici măcar să semneze vederi din cauza unui cancer la creier. Acum după o cură cu aloe, a lăsat spitalul şi s-a dus să locuiască la casa dei sacerdoti anziani. Vindecată de cataractă, reuşeşte să citească jurnalul. Josephine primeşte veştile în scris direct de la el.

3 salezian din Congregatia intemeiata de Giovanni Bosco (1859) bis



- Surorile contemplative de la Manastirea Notre-Dame de l’Asomption, din Beth Gemal, din Betshemesh, Israel, conform declaraţiei Surorii Isabelle, au avut întotdeauna succes cu borcanele din preparatul trimis în Franţa şi în Belgia, de unde provin ei în cea mai mare parte. Toate dozele au avut o reuşită de 100%. Nici una nu a eşuat.

-Sora Lisette, de la biserica din Santana, din Ierusalim, mi-a făcut o vizită mai ales să-mi mulţumească pentru vindecarea misionarului olandez Van Ass, din Preti Bianchi. Afectat de cancer la ficat. Medicii i-au dat doar trei luni de viaţă şi misionarul în consecinţă a abandonat postul său, în Africa, pentru a muri în ţara sa, Olanda, dorind să beneficieze de resursele pe care o ţară evoluată poate să ofere cetăţenilor ei. Sora Lisette nu a fost în măsură să spună câte doze de aloe au fost luate de Van Ass, dar m-a asigurat că misionarul s-a întors fericit pe continentul negru unde se afla de mai bine de un an, în stare perfecta de sănătate.

- Ida m-a chemat de la Lido din Veneţia, Italia. Îmi povesteşte că cumnatul ei, Giampaolo B., soţul surorii ei Silvana, operat de o tumoare la creier, în timpul unei vizite de control efectuate la medic, care a efectuat operaţia, a asistat la cele mai mari manifestări de stupoare din partea chirurgului, neîncrezător în faţa unui sfârşit pozitiv a intervenit aşa de delicat. Medicul a reţinut statutul pacientului bun până în acel moment, care a fixat următorul examen de control la o distanţă de şapte luni. Pacientul care înainte era total dependent, acum lucra, conducea maşina, mânca şi dormea, în câteva cuvinte, ducea o viaţă normală. Pentru surprinderea mea, când am primit un telefon, care mă informa că toţi trei au fost debarcaţi de o navă în portul Aifa (Israel), la bordul autoturismului în proprietatea lor, condusă de Giampaolo, pentru a-mi face o vizită de mulţumire la monastirea Nativita, unde mă aflam!?

-Doamna Evelina B., din Florenţa, Italia, mă informa că sora Tereza, afectată de cancer la oase, condamnată într-un scaun cu rotile, de puţină vreme simte că forţele i se întorc. In consecinţă, când m-am dus să fac o vizită în iulie 1995, am găsit-o pe Teresa, în rolul de casnică, care se deplasa liber prin casă fără a se ajuta de baston, cufundată în lucrul ei, cu o culoare plăcută, surâzătoare şi fericită. Familia, ca şi mulţumire pentru vindecarea obţinută, vrea ca eu să i le trimit măsurile de la leagăn, de la iesle din Betlehem, pentru că intenţionează să facă un leagăn lucrat în aur pentru copilul Isus din Grota.

- Părintele Vincente Ianello, OFM, actualul stareţ al mănăstirii Flagellazione – Ierusalim – Israel, e euforic.

Sora lui, din împrejurimile din Napoli, face „minuni” aplicând „formula Părintelui Romano Zago”. A vindecat o doamnă bolnavă de cancer la creier, o alta cu cancer la gât şi un domn cu cancer de oase. Acum tratează o fetiţă cu cancer la creier.

- Telefonul lui tatăl Luciano M., un copilul de 15 luni. Medicii au spus că au văzut până acum doar un alt caz ca şi al lui, un caz totuşi cu rezultat pozitiv. După cură, Luciano a fost examinat. După părerea echipei medicale, copilul nu mai prezenta nici o celulă cancerigenă! Când au relatat mamei rezultatul, care se afla în camera copilului, nu a reuşit să-şi reţină lacrimile de bucurie în fruntea acelei vieţi renăscute! Părintele, radios, mi-a garantat că a ascuns cu cura toată documentaţia şi aceasta este la dispoziţia mea. Mi-a spus că nu ştie dacă trebuie să creadă căci este prea frumos pentru a fi adevărat!



-Sora Carla, Maica Stareţă a surorilor Inimii lui Isus, mi-a făcut o vizită la Betlehem, împreună cu secretara sa, mulţumindu-mi pentru vindecarea cancerului la sân. A primit, cerându-mi, un borcan de preparat.

-Micol, de 13 ani, cu domiciliul în împrejurimile Anconei, Italia, este afectat de cancer la creier de la vârsta de 5 ani. A avut repede trei intervenţii la Centrul Oncologic din Paris, poate cel mai faimos din lume. Acum „bestia” s-a întors cu o furie îndoită. Nu este cortizon sau morfină care să reuşească să-i calmeze durerea. Ipoteza unei a patra intervenţii este inoportună. S-a recurs la un borcan de aloe. Fetita s-a calmat, merge pe bicicleta, se joacă, vorbeşte. Răul însă, conform examenelor, continua să se răspândească în organismul sau.

După luarea unei doze secunde şi un alt ciclu de analize, rezultatele i s-au schimbat complet, ne mai relevând urmă de tumoare. O minune!

- Carolina, trei ani, fiica lui Rita şi Paolo, din Florenţa, Italia are leucemie. A luat un borcan de preparat, chiar dacă era internată la spital pentru aplicarea chimioterapiei. Valorile ei au scăzut de la 70% la 30 %. Medicii, i-au explicat părinţilor aceste valori spunând: „ Înaintea curei în organismul Carolinei, era o specie de deşert, acum organismul ei prezenta o vastă floră, răspândită ici acolo, iar simptomele par reduse.” Ultimele vesti sunt clare, Carolina este bine. Precum mulţumire, Paolo şi Rita mulţumiţi de vindecarea Carolinei, au luat decizia să adopte un copil.

- Părintele Lorenzo, OFM aparţinând de Parma are un cancer la colon. Medicii au deschis partea de jos a abdomenului, dar nu au putut face nimic. Înainte să-l închidă, de comun acord au decis sa facă o colonstomie, în modul de a-i da posibilitatea să facă în funcţie de condiţiile lui de recuperare, câteva aplicaţii de radioterapie şi chimioterapie, în tentativă să-i prelungească viaţa. Dar Părintele Lorenzo are un înger păzitor, care a început imediat să prepare aloe. Rezumând: trei luni după intervenţie, condiţiile de sănătate ale Părintelui Lorenzo sunt aşa de bune încât aceeaşi medici, aceia care au executat prima intervenţie, au îndepărtat sacul aplicat. Astfel, Părintele Lorenzo e din nou precum Dumnezeu l-a creat. Acum credinciosul trăieşte cei 70 de ani ai săi, surâzător, fericit, întrebat de toata lumea precum un confesor carismatic, foarte iubit în ţara sa. Părintele Lorenzo este un alt caz cunoscut printre atâtea altele care au avut imediat colonstomie, s-au reîntors la statutul precedent intervenţiei.

Domnul Gregorio, din Milano, Italia, este afectat de un cancer de 9 cm la vezică. Echipa medicală din Como se pregăteşte să facă intervenţia. Să taie vezica sau să o înlocuiască cu una din plastic sau încă să o lase fără vezică. Omul se înspăimântă şi mă sună cerându-mi ajutor. După un borcan de aloe, tumoarea trece de la 9 cm la 2 cm. După o a doua doză, Gregorio nu mai are nici o tumoare. Echipa medicală din Como a rămas fără cuvinte. Gregorio merge şi vine cu vezica pe care Dumnezeu i-a dat-o! în conferinţa pe care a ţinut-o la Milano, într-o duminica după masă, unde era şi Gregorio al nostru, „mulţumit de viaţă” se spune pentru, a venit să dea mărturie despre aventura sa…

- Christopher de şase ani, lovit de leucemie, a plecat la Betlehem împreună cu părinţii Joaquim Eugenio şi Fatima pentru a se supune unei vizite. Medicii i-au dat doar două luni de viaţă. Dar uite că a intervenit aloe. Înainte era într-un scaun cu rotile, acum e liber precum aerul şi nu depinde de nimeni. Îşi târăşte un pic piciorul drept. După a doua doză luată la Betlehem au trecut două săptămâni, tatăl mă suna şi mă informează că termenul fatal prevăzut de medici e acum depăşit. Ba mai mult, copilul nu mai târăşte piciorul. Nu mai e anemic. Perechea încearcă să mă convingă să mă duc în Mozambic şi în Africa de Sud, cu scopul de a răspândi formula şi să facă bine oamenilor.



Joaquim Eugenio Ferraz şi familia să locuiesc în Pretoria. Christopher, înainte de a se întoarce acasă, mi-a făcut cadou un ceas Seiko ca şi amintire pentru că, dup aparerea lui, vindecarea sa este în totalitate meritul meu. În realitate vindecarea este meritul aloe şi al acestui preparat.

- Doamna Miriam, o evreică care locuieşte la Ierusalim, a ştiut despre efectele aloei. M-a invitat acasă la ea pentru a o învăţa „secretul”. A avut amabilitatea să-mi dea şortul ei, pentru ca eu să nu-mi murdăresc haina de călugăr franciscan. Sub ochii ei, am preparat două doze, una pentru ea şi una pentru soţul ei. Dorea sa-l încerce pe propria piele. După acest prim borcan, doamna Miriam a devenit divulgatorul printre prieteni şi cunoscuţi, fie în Israel fie în Italia. A încercat bucuria de a vindeca mulţi fraţi. Doamna Miriam, trebuie menţionat, ca are o adevărata propria veneraţie pentru franciscani, pentru că Părintele Ricardo Niccaci, de Assisi, în timpul celui de-al doilea Război Mondial, persecutarea evreilor, a salvat familia ei, ascunzând-o în podul mănăstirii, departe de atacul antisemiţilor. Un lucru e sigur: preparatul din aloe, miere şi grapa circulă printre evrei.

În raportul de biologie al Spitalului Hadasa, din Ierusalim, este posibil să faci o cură cu poţiune. Pe de altă parte s-a întâmplat că o pacienta din spital sora Muna, a auzit medicii care-l aveau în grijă: „Dar ce minune acest preparat al Părintelui Romano!” Acelaşi preparat, asociat nămolului medicinal al Mării Moarte (Sodoma şi Gomora), este disponibil încă şi prin hoteluri, care primesc oaspeţi afectaţi de boli ale pielii (lupus, psoriazis, etc.), considerate incurabile de medicina tradiţională.

- La Spitalul Sfântul Anton din Porto, Portolgalo, oricare bolnav de cancer, care doreşte poate găsi preparatul pe baza de aloe, miere şi grapa.

- Medicul Enza Capaci, din Palermo, Sicilia, Italia, de fiecare dată când primeşte un pacient bolnav de cancer, îi sfătuieşte înainte de orice terapie, de a lua una sau doua poţiuni de aloe, miere şi grapa. Afirmă că până acum a produs întotdeauna efect benefic, chiar dacă şi modest, de exemplu, atenuarea durerilor.

- Domnul Rugero mă suna din Ravena, Italia, în 24 februarie 1994, spunându-mi că a fost afectat de cancer la corzile vocale. Mă roagă să-i trimit un borcan de preparat gata de folosire. Borcanul îi vine trimis urgent, deoarece vocea sa i se reduce cu iuţeală. În 20 mai 1994 primesc cu bucurie un al doilea telefon al domnului Rugero, prin care îmi aduce la cunoştinţa, mulţumitor, că vocea sa a devenit normală (cu adevărat totul s-a reîntors ca prima dată). Examenele garantează că cancerul nu mai există!...

- Sora Emilia Birck, F.D.C., din Rio Grande de Sul, care lucrează în Elveţia, îmi scrie că profesoara de gimnastică de la şcoală, o fată tânăra, deja şi-a prezentat demisia fiind bolnavă de cancer. Le-am răspuns urgent prin poştă, să aplice preparatul. Nu putea să se întâmple altfel: tânăra profesoară şi-a reluat deja locul de muncă…

În Iulie 1995, Fratele Bernardo Kleinert, OFM, se supune unei intervenţii chirurgicale prin care îi vine extirpată falanga de la al doilea deget al piciorului stâng. În noiembrie al aceluiaşi an, pierde primul deget al aceluiaşi picior. Radiografia sugerează existenţa de o osteomielită acută, agravată de la stadiul diabetului al pacientului.

În 4 ianuarie 1996, Părintele Superior al Provinciei, Părintele Nestor Inacio Schwrz, este invitat să semneze un document, în contul Ordinului şi familiei Fratelui Bernardo cu care a autorizat echipa medicală să amputeze piciorul fratelui de la genunchi în jos, pentru a evita propagarea cangrenei. Aria



intervenţiilor precedente prezintă o vastă necroză, cu circulaţie insuficientă şi insensibilitate totală. Fratele Bernardo, cu o înălţime de 1,93m cântăreşte 77 kg.

Tot în aceeaşi săptămâna din Ianuarie 1996, echipa medicală primeşte o cerere de un răgaz înainte de a efectua amputarea: şi astfel a iniţiat cură pe bază de aloe.

Este vorba de o cură administrată oral, cu ajutorul unor aplicaţii topice alternate cu infuzie de iarba canarasului, de doze de nalbă, nucă, anghinare şi după mâncare, de clorură de magneziu.

La terminarea primei sticle, după 15 zile de cura, rană este redus cu 50%. Acum aria primei intervenţii este din nou irigată de sânge şi deci oxigenată. Vin recuperate cirulaţia şi sensibilitatea. Toate acestea fără ajutorul unui medicament de sinteză chimică. In 22 martie 1996 vine efectuată o nouă radiografie la spitalul „Divina Providencia” din Porto Alegre. Doctorul Mauro T. Master interpretează examenul punându-le în raport cu radiografiile precedente. Verdictul sau: „Regresiunea probabil totală a semnelor de osteomielită în primul metatars. Alte aspecte neschimbate. Ultima radiografie, datată pe 25 septembrie 1996, efectuată în acelaşi spital este interpretată de acelaşi medic, relevă: „A fost efectuată o rezecţie a segmentului periferic al primului metatars. Regresul edemei din părţile moi ale piciorului. Alte aspecte neschimbate”. Astăzi rana nu este decât o cicatrice. La începutul lui octombrie Fratele Bernardo se întoarce la mănăstirea Sao Boaventura, din Daltro Filho, Imigrante, reluând din nou activităţile cotidiene, după ce s-a recuperat în opt luni cu cura de aloe, greutatea sa normală de 95 kilograme cu valori ale diabetului de 85-95, când valoarea maximă tolerată este de 110.

Antonia V.F. – Grancona Vincenza – Italia, se înţelege că fiul mai mic, de şase ani, este cuprins imprevizibil de vărsături şi pierderi de cunoştinţă. Puteau fi manifestările a vreunui echilibru interior? Mateo a fost întotdeauna un copil normal. Dus la Verona, medicii după mai multe examene, au descoperit două focare pe creier şi un chist. Imaginaţi-vă preocuparea mamei. Antonia din proprie iniţiativă, administrează preparatul copilului nu prea rigid, dat faptul că deasemeni, frecventând şcoala maternă, nu poate să ia doza de la amiază, întrucât la şcoală nimeni nu se poate preocupa de el. După câteva luni de tratament, doamna Antonia se întoarce la Verona pentru a efectua vizita şi examenele de control. Medicii uluiţi, descoperă dispariţia celor două focare şi al chistului, diagnoză confirmată şi de encefalogramă şi de T.A.C.

Aş putea continua astfel pentru cine ştie câte pagini. Mărturie după mărturie. Dacă cititorul doreşte să ştie mai multe, poate să recurgă la notiţele, care le-am strâns în patru ani de lucru în Israel. Practic în fiecare zi înregistrez un fapt nou, de multe ori citează chiar şi numele, adresa şi telefonul de la persoana vindecată.

Plantează o mlădiţa de Aloe Arborescens, ca răspuns ai acces la o farmacie completă, pe care bunul Dumnezeu ţi-o pune la dispoziţie.

PLANTA DE ALOE:caracteristicile sale de compoziţie chimică

şi proprietăţile fitoterapeutice



Aloe a fost cunoscută de-a lungul mileniilor şi a intrat în istoria culturilor şi civilizaţilor cele mai diverse ca şi plantă mitică si a magiei, servind ca şi plantă medicinală, dar fără un suport ştiinţific. „Utilizarea Aloei în scop terapeutic a fost descrisa în diverse jurnale medicale începând cu secolul II D.C. pana în secolul XVII- lea, cu toate că analizele chimice în materie organică au fost în mod virtuos necunoscute pana în secolul al XIX – lea. Numai în 1851 substanţa vâscoasă, amară şi întunecoasa, extrasa din aloe, a fost cristalizata şi identificata precum Aloina”, conform „La cura silenziosa” pg. 65. A fost clasificata precum purgativ şi uzul sau farmaceutic a iniţiat convingerile asupra importanţei deja conferite primitiv şi care au servit la identificarea în răstimp de un secol. Oricât s-au intuit proprietăţile ei curative, în fond planta conservă conotaţii folclorice şi mistice.

Din 1930 înainte este o listă lungă cu cercetători care s-au dedicat plantei, secţionând-o şi analizând-o în interior şi exterior.

Au fost Collins şi Crewe în anii 30, primii care au făcut uz de plantă ca şi profesionişti. Au tratat cu succes arsuri ale pielii cauzate de radioactivitate. Acesta a fost începutul unui lung marş capabil să dezvăluie prestigioasele calităţi ale aloei.

În anul 1938 Chopia şi Gosh au identificat principalele componente ale plantei: emodina, aloina, acid crisofanic, răşină, cauciuc şi urme de acid volatil şi nevolatil. O importantă colaborare.

Dar a fost în 1941 mulţumită forţelor profesorului D. Rowe, că aloe a avut prima descriere detaliată.

Cu o neobosită dăruire, în cercetarea adevărului si cu analiza chimica a plantei profesorul D. Rowe a reuşit să-i dea o credibilitate.

Tom D. Rowe şi Lloyd M. Parks au condus o analiza aprofundata a plantei si au înregistrat rezultatele lor în Jurnalul Asociaţiei Farmaceutice Americane.

Alte nume de valoroşi oameni de ştiinţa trebuie adăugaţi la listă, cu riscul de a omite nume importante. Să amintim în mod particular Gottshall, Lorenzetti, Maria Luisa D’Amico, G.A. Bravo, Icawa, Niemann, El Zawahry, Hegazy, Helal, Gumar Gjerstad, G.D. Bouchey, Ruth Sims, E.R. Zimmermann, Kenichi Imanishi, T. E. Danhof, Fujita, H. Tsuda, K. Matsumoto, M. Ito e I. Hirono printre alţii. Fiecare cu o importantă contribuţie pentru a completa cunoştinţele a acestei minunăţii ale naturii

Fără a intra în meritul studiilor ale oricărui om de ştiinţă, ce au găsit util în aloe, după 20 de ani de munca intensă, pentru persoane şi animale?

Din punct de vedere botanic, aloe este deja clasificat în familia Liliaceelor şi automat inclus în Aloacea, cuprinde o largă varietate de plante, aproximativ 350 specii pe toată planeta, cu frunzele mereu verzi şi cu frunze grase; are flori de formă alungată cu o tonalitate de culoare care merge de la portocaliu la roşu stacojiu.

Plantele se prezintă sub diverse forme fie în ceea ce priveşte prezenţa sau mai puţine tipuri de trunchi fie în ceea ce priveşte dimensiunea frunzelor, nu există specii de mărime foarte diversa care porneşte de la cele în miniatura la cele de dimensiuni foarte mari, mai ales aceste ultime sunt mai frecvente utilizate în sectorul plantelor medicinale şi fitoterapeutic; printre aceste varietăţile Aloe Barbadensis Miller (Aloe vera) şi de Aloe Arborescens Miller sunt cele cunoscute şi caracteristice.



Aloe Barbadensis Miller (Aloe vera).Plantă perenă care posedă frunze cărnoase şi suculente de culoare verde chiazzato. Frunzele

sunt foarte bogate în gel, în ceea ce priveşte cuticula externă şi printre diverse substanţe prezente se evidenţiază polizaharide, acemannano, implicate în procese de imuno modulator şi acţiune anti inflamatoare de importantă însemnătate terapeutică. Aloina din plantă aparţine familiei de molecule antrachinonice, cu proprietăţi laxative drenat şi purificat, are caracteristici specifice chimice ale barbaloinei. Actualmente Aloe vera se dovedeşte a fi varietatea cea mai cunoscută din această specie din punct de vedere oficial. Această situaţie nu depinde de motivarea unui mare conţinut de principii active în comparaţie cu alte varietăţi, dar derivă numai datorită conţinutului ridicat de gel a frunzelor sale mari şi de facilitatea tratamentului pentru transformarea în pulpă, de a se consuma precum băutura sau ca gel pentru aplicaţie externă. În realitate unele molecule dotate cu activitate fito terapeutice sunt conţinute în această varietate în cantitate redusă a celei prezente în varietatea cu frunză mai mică decât Aloe Arborescens ca urmare raportată raritate şi mai puţin adaptată de omenire unei utilizări industriale.

Aloe ArborescensAloe Arborescens, în comparaţie cu Aloe vera are frunzele mai groase şi filiform, cu cuticula

externă mai deasă, care permite o mare rezistentă la condiţii înconjurătoare mai puţin favorabile pentru această plantă (climă rigidă). Această caracteristică morfologică determină o prezentă majoră a elementelor antrachinone în planta, în mod deosebit aloina, responsabil de efect laxativ, dar şi citoprotectiv şi anti tumoral, care se evidenţiază în Aloe Arborescens în comparaţie cu Aloe vera. Conţinutul de gel este proporţional mai mic în comparaţie cu cel al speciei Aloe vera: această situaţie mai puţin favorabila in scopuri comerciale ( rentabilitate scăzuta cost/produs) a menţinut până acum Aloe Arborescens la o întrebuinţare mai redusă, cu toate că proprietăţile sale fito terapeutice rezultă a fi cu siguranţă superioare a celor de la Aloe vera, conform demonstraţiei celei mai recente bibliografii internaţionale. Productivitatea per frunză şi lucrul manual pentru obţinerea sucului derivat din această plantă au dus la preţul comercial la nivele ridicate pentru un comerţ în masă, dar în Italia se dezvoltă activitatea de cultivare al acestei varietăţi de Aloe (in mod particular societatea DECA Aloes Arborescens este implicat în această operaţie) fiind justificată producţia din motive şi necesitaţi fito terapeutice. Disponibilitatea în Italia a acestei varietăţi de Aloe permite comercializarea produselor proaspete, preparate direct lângă locul de cultivare; ceea ce face posibil obţinerea produselor alimentare şi fitoterapeutice care conţin Aloe care menţin toate caracteristicile biochimice- nutriţionale şi chiar fito terapeutice, fie în produse cosmetice pe baza de Aloe, fie în cel mai cunoscut preparat alimentar derivat de la reţeta originală a fratelui brazilian Romano Zago. Acum utilizarea, ca materie primă pentru prepararea produselor comerciale de Aloe vera essiccata, provenind din ţări extra europene şi deteriorata de săptămâni în permanenţă în container în condiţii fără refrigerare, nu permite să dispună de un produs de calitate nutriţională şi terapeutică adecvată.

În afară de aceste consideraţii cu caracter calitativ, planta Aloe prezintă o distribuţie calitativă de principii active destul de constante în diversele varietăţi. Principalele şi cei mai specife reprezentanţi ale acestor molecule sunt raportate şi ilustrate concis în proprietatiile lor chimice, biochimice – nutriţionale şi fito terapeutice în paginile care urmează.

COMPOZITIA CHIMICA



Marele entuziasm care de secole (sau mai bine de milenii) a caracterizat întotdeauna uzul Aloei din motive alimentare sau terapeutice, a lăsat loc unei mari difuzări ale acestei plante farmaceutice în medicina populară, şi în absenta până aproximativ acum un deceniu, de precise informaţii a exactităţii compoziţiei sale chimice. Numai începând cu anii ’40, ca urmare a reviziilor pozitive tot mai frecvente din punct de vedere terapeutic, s-a iniţiat o intensă şi sistematică activitate de cercetare analitică care a permis stabilirea calitativă şi cantitativă a diverselor proprietăţi moleculare şi caracteristicile fizico chimice şi biochimice nutriţionale ale Aloei, în mod deosebit pentru varietatea Aloe vera şi Aloe Arborescens. Lucrul ştiinţific de cercetare în acest câmp a crescut în mod exponenţial până în zilele noastre în intenţia de a dezvălui complet compoziţia complexă în molecule organice naturale ale acestei plante şi mai ales singurele proprietăţi terapeutice, care există în fiecare moleculă care intră şi fac parte în copioasa colecţie prezentă în această plantă, excepţională din acest punct de vedere, printre toate plantele medicinale.

Cercetările recente au permis să îmbogăţească cunostiintele în compoziţia chimică a Aloei; şi rezultatele acestei determinări indică că Aloe este constituită de un amplu diversificat de compuşi, care pot să fie incluşi toţi în trei mari grupe: a) carbohidraţi, printre care se remarcă polizaharidele definite mannani ( acemannani) componenţi ai gelului, cu proprietate de imuno modulator; b) o numeroasă familie de antrachinonă şi substanţe fenolici prezenţi în cuticula frunzei, ca acţiune laxativă şi depurativă, dar şi antitumorală, antiinflamatoare, analgezică şi antimicrobică; c) molecule de importantă nutriţională şi funcţională, precum săruri minerale, vitamine, aminoacizi, acizi organici, lipide şi enzime.

O caracteristică a unei prezentări generale a compoziţiei procentuale în medie a plantei de Aloe este prezentă în tabel1. aceste valori, exprimate procentual de substanţa seacă evidenţiază numai compoziţia bromatologică a plantei, fără indicarea a aşa numitor molecule organice naturale cu caracteristici chimice cele mai diverse, prezente în procent redus, dar care reprezintă adevăratele principii active, biologice eficace şi caracteristice pentru majoritatea parte a speciei Aloe.

Tabelul 1. Compoziţia chimică a Aloei vera. Singurele componente sunt exprimate procentual din valoarea substanţei uscate (% s.u.)

Compuşi % s.u.lipide 3,8proteine 7,0Glicidi solubile 11,6Fibre alimentare 59,1Ceneri 14,4Calciu 5,1Magneziu 0,8Sodiu 1,9Potasiu 3,1Fier 0,04Cupru 0,02Zinc 0,02

Componenta majoră care nu este prezentă în tabel, dar care caracterizează compoziţia plantei este apa; aceasta constituie un procent mediu de circa 96% din greutatea fresco / normală şi este distribuită circa 90% în cuticula şi 98% în pulpa frunzei, în timp ce sucul ajunge circa 99%. Substanţa uscată lipidele şi



proteinele reprezintă fracţiuni minore, fiind de 3,8% şi respectiv 7,0%. Cantitatea carbohidraţilor este relevantă constituind circa 60 % din greutatea uscată distribuindu-se în jur de 11,6% în fracţiunea de monozaharide solubile şi per 59,1% în fracţiunea indicată ca şi fibra alimentară este constituită omo şi eteropolizaharide ne digerabil sau parţial digerabil. Conţinutul în cenuşa este relativ ridicată, reprezentând 14,8% din greutatea uscată a frunzei, al cărui conţinut circa 8,1% corespunde elementelor minerale semnificative citate în tabel.

Carbohidraţii din aloe Carbohidraţii ( glucidele) sunt moleculele organice cele mai răspândite în plantă: în mod particular sunt prezente în lumea vegetală, unde toate plantele prezintă o rezervă aproape asemănătoare, printre unele se diferenţiază prin majoritatea prezentă a moleculelor de natură glucidică.

Monozaharidele În aloe sunt prezente glucidele simple în mod deosebit glucoza şi mannosio pentru un procent care variază de la 11,2 % din s.u. în cuticula, pana la 16,5% din s.u. în suc. glucoza reprezintă mai mult de 95% din întreaga cotă de glucide solubile din plantă, fracţiunea rămasă este constituită de alte tipuri de glucide de importantă mai mică din punct de vedere cantitativ. Glucoza este nutrietul de natură glucidică metabolică utilizată de organismul nostru şi este important pentru că constituie nutrietul fundamental din care derivă energia.

Polizaharidele Numeroase tipuri de polizaharide sunt prezente în concentraţie ridicată în aloe; acestea prezintă precum unitate de bază a lanţului polizaharidic a) mannosio acetilat şi mici cantităţi de galattosio care constituie mannani (acemannano) şi b) glucosio, xilosio, arabinosio, acizi uronici care constituie omul şi eteropolizaharide ca emicellulose, celuloza şi pectine. Acest complex de molecule de natură glucidică, împreună cu lignină la fel de prezentă constituie un procentaj care variază de la 62,4 substanţă uscată a cuticulă, la 57,6% din substanţă uscată din pulpă şi din 35,5% din substanţă uscată în gelul de aloe. Polizaharidul cel mai important nu numai din punctul de vedere cantitativ, dar mai ales din cel fito terapeutic este acemannano, prezent în procentul cel mai mare în peretele celular al celulelor din pulpă. Fracţiunea polizaharidică a aloei este importantă în industria cosmetică şi fito terapeutică pentru proprietăţile lor specifice. În utilizarea topică, aceste macromolecule asigură un aport corect de apa în piele, la nivelul la care formează un subtil strat semipermeabil, care produce un efect hidratant, lăsând pielea atât moale cat şi elastică. Când sunt luate pentru oase, mannani posedă importante proprietăţi de a nu fi digerate la nivelul gastroenteric si de a fi absorbiţi precum tali de mucoasa intestinala, caştigănd în întregime compartimentul vascular. Sunt în gradul de a intensifica apărarea imunitara a organismului, activând macrofagi, celulele dotate cu activitate fagocita, capabile sa elimine toxinele şi materialele străine organismului. Acemannano este dotat cu activitate bactericidă, germicidă şi antiungină şi pe lângă aceasta pentru proprietăţile sale de a forma gel este în gradul de a proteja mucoasa gastrică şi intestinală de acţiune dăunătoare a diferiţilor agenţi, ca şi acidul clorhidric din sucul gastric.

Moleculele de natură antrachinonă şi fenolică. Moleculele care conţin termenul chimic de antrachinonă constituie un grup vast de substanţe răspândite în speciile vegetale; asemenea molecule posedă o amplă gamă de proprietăţi farmaceutice.



Este clar recunoscută acţiunea reglatoare motilităţi intestinale, cu creşterea mişcării peristaltice şi cu efect laxativ, a cărui intensitate depinde de structura şi de cantitatea moleculelor implicate, care pot să fie prezente în diferite niveluri în numeroase specii de aloe: Aloemodina, Aloina, acidul de Aloe, antranolo, acidul crisofanico şi resistanolo. Toate aceste produse în farmacopee sunt utilizate pentru a realiza preparate laxative şi digestive. La indivizi în mod particular sensibili, în doze ridicate şi în faze iniţiale de utilizare de Aloe vera se pot observa episoade de diaree; în orice caz în câteva zile în continuarea tratamentului aceste fenomene tind sa se atenueze pana la dispariţie. Din acest motiv diferiţi producători de preparate pe baza de aloe cu uz alimentar privează gelul de Aloe de fracţiunea antrachinonică prin intermediul filtrelor de carbon activ. Este de notat însă că cu această procedură se înlătură din preparat o componentă dotată cu o capacitate de vindecare extraordinară, nu în ultimul rând proprietatea antrachinonică de a modela diverse opţiuni fiziologice, pe care organismul poate să pună în mişcare pentru a se purifică. Pentru a elimina acest inconvenient produs ca urmare a utilizării filtrelor de carbon are o normă să menţină fracţiunea antrachinonică în preparate, monitorizând totodată nivelul exact: astfel se pot utiliza importante proprietăţi antibacteriene şi antivirale cu posibile efecte citostatice şi antitumorale, caracteristice ale moleculelor antrachinonice. Fracţiunea de molecule de natura fenolică sub efectul antioxidant cuprinde derivaţi ai acidului cinnamico, moleculele cu structura cumarină, flavonoidi, acizi organici polifuncţionali şi cu aceeaşi tocopherol, vitamina E uleioasă (extrasă din seminţe etc.). Aceste molecule joaca un rol important în contestarea acţiunii radicalilor liberi şi specie reactiva a oxigenului, responsabile de numeroase efecte negative în organism, ajunge să citezi îmbatranirea celulelor. Acidul Aloetic. Aceasta molecula, din punct de vedere chimic un hidroximetilantrachinon conjugat cu un monoso, derivat din Aloemodina este prezentă o acţiune antibiotică naturală, mai ales în asociere cu alţi antrachinoni prezenţi în Aloe. Acidul cinnamic. Produs chimic dotat cu intensa activitate antibiotică, antibacteriană şi germicidă, eficace împotriva a mai multor bacterii acelora de genul salmonelei, streptococi şi stafilococi. A fost demonstrata şi o activitate de inhibiţie a bacteriei care a cauzat ulcerul peptic (helicobacter pilori). Proprietăţile fitoterapeutice ale acestei molecule de natură fenolică se extind si asupra tratamentului procesului inflamator şi a apărării de radiaţii UV. Acidul crisofanico. Si aceasta moleco este de natură antrachinonică şi prezintă proprietăţi asemănătoare acelor descrise pentru acest grup de molecule; şi este un bun agent depurativ, diuretic şi laxativ, cu proprietăţi eupeptic (care ajuta la digestie) şi tonifiante. Aloemodina. Este o moleculă antrachinonică (chimic este un hidroxi antrachinonă) care are origini în Aloină pentru scindarea de o conexiune glicosidica care duce la eliberarea de arabinosio şi Aloemodina. Este prezent în exsudatul frunzei de Aloe şi după prezentarea proprietăţilor antrachinonilor deja citate, au importante efecte antitumorale mai ales în confruntarea celulelor precanceroase şi canceroase de tumori în special, precum numeroase observaţii experimentale în vitro şi în viu au demonstrat. Aloina. Este un principiu activ prezent în mod exclusiv în planta farmaceutică Aloe şi este constituită din diferiţi derivaţi glicosidici de antrachinoni. Se prezintă sub forma a doi izomeri precum Aloina A şi B şi este denumirea de ţesătura moleculei care e cea mai reprezentată în această clasă de compuşi, printre alte denumiri sunt folosite în cazul în care se indica provenienţa sa exactă a altor varietati de Aloe. Astfel molecula este indicată cu termenul de Barbaloina care derivă din Aloe Barbadensis, de Socaloina se derivă din Aloe din varietatea socotrina etc. Are acţiuni pe lângă cele laxative, şi dezintoxicaţie şi antibiotice.

Compuşii fenolici



În planta de Aloe sunt evidenţiaţi diferiţi compuşi fenolici conţinând grupul cumarina sunt prezenţi precum glucozide. Aceste molecule demonstrează o intensă activitate antioxidantă, asemănătoare cu ceea a tocoferolilor. Aloeresinele A şi B sunt molecule de natură fenolică prezente în Aloe.

Acidul salicilic Substanţa binecunoscută a farmaciei oficiale, constituită în forma sa acetilată, aspirina. În sucul de Aloe acidul salicilc dezvoltă funcţiuni antiseptice, calmante şi antiinflamatoare.

Nutrienţii prezenţi în Aloe Planta Aloe apare calitativ bogată în Vitamine şi în săruri minerale chiar dacă cantitatea absolută rezultă modestă. Această condiţie face ca sucul de aloe comparabil ca complement alimentar, care conţine un număr ridicat de minerale şi de vitamine, în proporţie înscrisă într-un bilanţ şi optim pentru efectul regulator cerut de acest tip de produse.

Sărurile minerale şi oligoelementele In planta de Aloe se întâlnesc un număr ridicat de elemente minerale: calciu (Ca), magneziu (Mg), potasiu (K) şi sodiu (Na), definite ca macroelemente , sunt cele mai reprezentate în Aloe, dar sunt prezenţi şi urme ale unor oligoelemente care dezvoltă funcţiuni particulare în organism precum: manganul (Mn), fierul (Fe), cuprul (Cu), Zinc (Zn) şi cromul (Cr). Macroelementele nu sunt numai indispensabile pentru a menţine integritatea funcţională a unei fiinţe, dar trebuie să fie toţi prezente în organism într-un raport bine stabilit. Calciul. Este macroelementul cel mai reprezentat în organismul nostru aproximativ 2% din greutatea corporală, mai ales ca component fundamental al ţesutului osos. Ca si catione este prezent atât în compartimentul extracelular cat şi cel intracelular, unde îndeplineşte importante roluri biochimice şi fiziologice. Este modulator de vieţi metabolice, fiind numeroase enzime dependente de calciu şi de procese biochimice-fiziologice, ca şi coagularea sângelui, contracţiile musculare, funcţionalitatea sistemului nervos şi al inimii. Aloe conţine un procent de circa 5% din greutatea seacă a foliei. Magneziu. Direct corelat cu calciu acest element mineral este prezent sub forma de catione bivalent şi este abundent în lichizii intracelulari, unde prezintă acţiuni asupra multor sisteme enzimatice. Împreună cu calciul este prezent în sistemul osos, ţesutul care adăposteşte mai mult de 50% din întreaga cotă de magneziu al organismului. Este implicat în procese de transmisiune nervoasă a nivelului sinaptic, are acţiune liniştitoare şi antidepresivă. În Aloe reprezintă ca şi cantitate al patrulea element mineral constituind în 0,8 % din greutatea netă. Oligoelementele prezente în schemă sunt acele mai puţin reprezentate în organismele vii, în baza cantitativa, dezvoltând atât funcţiuni regulatoare şi metabolice importante. Nu exista totodată o linie neta de delimitare între elementele prezente în schema şi macroelementele: se foloseşte în general desemnarea ca oglioelemente acele prezente în ţesuturi în părţi per milion, sau în concentraţii chiar inferioare. În general, toate elementele care se regăsesc în ambientul în care un organism trăieşte pot fi luate de acesta, deci în elementele prezente în schema trebuie să fie cuprinse toate sau aproape toate cele cunoscute. În realitate este semnificativ prezenţa acelora care dezvoltă o funcţie, pentru altul nu întotdeauna cunoscut, necesar pentru menţinerea vieţii, sau cel puţin de bunăstarea organismului. În marea majoritate a cazurilor, acestea dezvoltă funcţii de cataliză prin combinarea cu molecule proteice. Elementele prezente în schemă, care sunt componente esenţiale ale sistemului enzimatic, sunt în general localizate într-o singură arie a sistemului periodic a elementelor, aparţinând mai ales a primei serii a elementelor de tranziţie (Cr, Mn, Fe, Co, Cu, Zn). Mulţi dintre aceştia activează în baza



capacităţii lor de formare complexă, contribuind să confere o specifică conformare a proteinelor enzimatice care le conţin. În continuare se dă o descriere sumară a proprietăţilor chimice şi a rolurilor biologice fundamentale a oligoelementelor cunoscute şi în mod deosebit de cele prezente în planta Aloe. Fierul. Fierul este considerat impropriu un oligoelement pentru ca organismul nostru deţine 5 gr, deci nu un procentaj neglijabil. Importanta fierului în organismele animale este cunoscut de mult timp: acest element este implicat în procese de respirare externă şi de respirare celulară făcând parte din grupul prostatic al hemoglobinei şi respectiv a citocromilor. Fierul prezent în dietă vine absorbit mai ales la nivelul intestinal, în mod special în duoden, cu toate ca şi cum toate trăsăturile canalului digestiv apar capabile sa absoarbă metalul. Forma feroasa este, a acestui mod , preferată formei ferice si acidul ascorbic, care deţine capacitatea să reducă ionul feric şi feros, care duce la un minim de absorbţie al acestui metal. Factorii dietetice variate, acei fosfaţi sau fitati, capabili să completeze fierul, sunt de asemenea capabile să poarte fierul la o diminuare a absorbţiei lui. Carenţa acestui element mineral determină o alterare a procesului eritropoietico şi este începutul unui stat de anemie. Cuprul. Cuprul este un element esenţial pentru bunăstarea organismelor. Organul care conţine cuprul în concentraţie mare este ficatul (6,6 micro g/g de ţesut) urmat de creier (5,4 micro g/gram de ţesut), pe când cantitatea medie de cupru conţinuta în ţesutul organismelor vertebrate se apropie în jur de 1,5-2,5 micro g/gramul de ţesut. În întregul corp uman sunt conţinute 80mg de cupru, pe când cuprul plasmatic oscilează între 50 si 80 micro gr/100ml. În interiorul celulelor hepatice, acest element este mai ales prezent în citoplasmă. Cuprul este necesar pentru o adecvată eritropoiesi, probabil pentru că acesta este necesar pentru eliberarea fierului din ţesuturi; acesta este dealtfel necesar pentru maturizarea ţesutului conectiv. Cuprul exista în doua staturi ionice principale: cupros şi cupric; ceea ce oferă posibilitatea formarii complexe de structură cam diferită. Ionul cupric, precum acesta îndeplineşte funcţii catalizatrice în oxidări. Cu toate acestea când acesta este legat de proteine, activitatea sa catalitică poate fi crescută enorm. Toate metalele enzime care conţin cuprul sunt în general implicate în cataliza de oxireducere în care oxigenul îndeplineşte o funcţie acceptor de electroni. Carenţa cuprului împiedică fixarea calciului şi fosfatului în ţesutul osos. Deci insuficienţa cuprului determină inhibiţia de catalază care în condiţii normale împiedica o acumulare în ţesutul de apa oxigenata cu consecinţe de autointoxicatie. După unii autori o diminuare a activităţii a catalazei poate fi la originea stări canceroase. Zincul. Este prezent în organismul nostru în cantitate de 2-3 g şi este conţinut mai ales în ficat şi pancreas. Este indispensabil pentru funcţionarea a diverselor enzime pentru care constituie coofactor. Are un rol foarte important în nutriţie: carbohidraţi şi proteinele alimentelor sunt absorbite în cantităţi mari sau mici în funcţie de prezenţa mai mică sau mai importantă a zincului. Manganul. Este prezent în organismul nostru mai ales în oase, în ficat şi în pancreas. Este indispensabil pentru creşterea şi pentru tonusul muscular, pentru vitalitatea individului şi pentru funcţionalitatea multor enzime, mai ales a celor implicate în oxidarea celulară. Este un factor preţios al sistemului imunologic şi carenţa sa expune în cea mai mare măsură la agresiunea bacteriilor şi a virusului. Cromul. Animalele conţin în general cantitati foarte scăzute din acest element, în jurul valorilor de 0,01 p.p.m. Cromul este în valori reduse absorbit în intestin; aproximativ 0,5-3% din crom din dietă poate să fie absorbit de organism. Acesta este eliminat prin urină, şi în parte şi prin excremente. În



plasmă cromul vine transportat transfer în mod analog ca şi fierul, cu care concura. Cromul hexavalent, în schimb vine luat mai ales de eritrocite. Funcţia biochimică principală a cromului se pare a fi colegată cu insulina şi al transportului de metaboliţi celulari în loc de membrane citoplasmatice ale celulelor. Insulina cere de fapt prezenţa cromului pentru a explica efectele sale maximale. În absenţă de insulină, cu toate că cromul nu explică nici un efect insulina asemănător. Acesta este asociat cu acizi nucleici. Cobaltul. Acest oligoelement este prezent în cantitate foarte redusă (circa 20 mg) şi se concentrează mai ales în milza în pancreas şi în ficat. Carenta sa provoacă o diminuare a conţinutului de hemoglobina in sânge. face parte din structura vitaminei B12 care acţionează eritropoiesi şi permite sa regleze metabolismul proteinelor şi carbohidraţilor. Magneziul. Pentru proprietatiile sale şi natura chimica este corelat cu manganul, dar are funcţiuni diverse. Se afla în mod deosebit în ficat şi în ţesuturile musculare. Este important pentru alăptare şi pentru dezvoltarea nou născuţilor. O carenţă semnificativă de magneziu poate cauza sindromul de râu absorbţie, iritabilitate excesivă, dilatarea vaselor şi convulsii. Este în raport direct cu calciul şi potasiul în reglarea metabolismului uman.

Vitaminele Sunt molecule necesare pentru dezvoltarea determinarea activităţilor biologice în organismele vii; sunt nutrienţi esenţiali precum uni acizi graşi şi diverşi aminoacizi, nu sunt sintetizabili de sisteme celulare sau sunt în măsură insuficientă cu ajutorul căilor normale în organisme superioare şi trebuie să fie luate cu alimente sau cu tali sau sub formă de provitamine. Astfel totalitatea vitaminelor sunt obţinute din animale direct sau indirect din vegetale care sunt în gradul de a le sintetiza. Aceste molecule dezvoltă o funcţie reglatoare a metabolismului celular precum şi alte funcţiuni; grupul vitaminelor hidrosolubile care constituie în celula diferite forme coenzimatice indispensabile pentru activitatea a numeroaselor enzime, printre care definite liposolubile dezvoltă alte tipuri de acţiune, întotdeauna de natura regulator, indicând unele dintre ele activitatea hormonală (vitamina D este precursor al unei molecule sub acţiune hormonala). Disponibilitatea nutrienţilor de natura vitaminica asigura o stare a sănătăţii optimă, în timp ce carenţa lor datorată unor cauze alimentare sau chiar datorită unor alteraţii în funcţionarea organismului, provoacă un stat patologic specific, care în cazurile cele mai grave de subnutriţie vitaminică poate să conducă la moarte. Pe de altă parte, un exces de inhalare de factori vitaminici hidrosolubili cauzat în general de tratamente eronate farmacologice, nu determină consecinţe negative pentru sănătate, un exces de luare de vitamine liposolubile precum vitamina A şi D da loc la fenomene de acumulare de toxicitate. Din acest motiv este bine normalizat din punct de vedere nutriţional ca aportul vitaminic poate fi asigurat în urma unei alimentaţii adecvate, utilizând alimente care prezintă un conţinut echivalat a diferitelor factori vitaminizate. Planta farmaceutica Aloe Arborescens, precum numeroase alte specii vegetale, prezintă un discret conţinut de vitamine, apreciat atât din punct de vedere calitativ cât şi cantitativ. În enumerarea care urmează vin raportate tipurile de vitamine reprezentative pentru această plantă, împreună cu o scurtă enumerare a activităţii biologice a fiecăreia dintre ele.



Vitamine hidrosolubile

Vitamina B1 sau Tiamina. Constituie în organism o formă importantă coenzimatică de enzime antrenate în metabolismul celular, este indispensabil în procesele de creştere a ţesuturilor corporale şi în funcţionarea sistemului nervos. Carenţa sa determină nevrite severe, edem şi anemie. Vitamina B2 sau Riboflavina. Participă la procese de respiraţie celulară şi de alimentarea energetică a organismului. Carenţa sa determină dermatite şi alterări hematologice. Vitamina B3 sau Niacina. Reglează metabolismul energetic, participă la procesele de utilizare a glucozei. Carenţa sa induce la o stare patologică specifică indicată cu termenul de pelagră. Vitamina B6 sau piridossina. Constituie coenzima tuturor acelor activităţi enzimatice care sunt precedate în utilizarea aminoacizilor. Reglează funcţiunea sistemului nervos, contribuie la menţinerea şi funcţiunea pielii. Vitamina C sau Acidul Ascorbic. Probabil cea mai cunoscută vitamină. În doze ridicate şi continue dezvoltă acţiune preventivă pentru diferite patologi începând cu răceli până la infecţiuni ale microorganismelor şi este utilizată precum cură foarte cunoscută în toata lumea împotriva gripei. Aceasta vitamina care prezintă o activitate pronunţata antioxidantă şi antiradicali liberi, constituie un eficace agent preventiv pentru organism promovând creşterea ţesuturilor, vindecarea rănilor, sinteza de polizaharide şi formarea de colagen. Menţine funcţionarea mucoaselor şi este esenţială pentru formarea oaselor şi a dinţilor, carenţa sa provoacă scorbut. Colina. Compusul organic clasificat de multe ori precum vitamina din grupul B, dar în realitate nu poate fi considerata o adevărată vitamina pentru că poate fi sintetizată în organism; în orice caz prezenţa sa dezvoltă roluri. Este precursorul acetilcolina, un neurotransmiţător şi dezvolta funcţii implicate în mecanismele de mobilizare şi de transportul lichidelor corporale. Carenţa sa provoacă infiltrarea grasă a ficatului. Acidul folic. Această vitamină este prezentă în toate frunzele vegetalelor verzi şi în om este bine reprezentată în ficat şi în rinichi. Sub formă coenzimatică participă la numeroase reacţii care implică mutilări a diverselor molecule indispensabile pentru organismul precum şi timida componentă a ADN. Împreună cu vitamina B12 este indicată precum vitamina antianemică: carenţa sa dă origine la anemie megaloblastică.

Vitamine liposolubile Vitamina A sau Retinolo. În vegetale nu este prezent acest factor vitaminic tipic lumii animale, dar sunt bine reprezentate diferiţi precursori ai acestuia, în special beta Caroten. Acest factor care conţine vitamine intervine în numeroase procese metabolice celulare; este implicat în mecanismul de sinteză mucopolisaharidic, în procesul de sinteză proteică; contribuie la stabilitatea membranei celulare în particular a mitocondrii şi a lisosomi. Dezvoltă o funcţie specifică în mecanismul biochimic al văzului, de fapt dezvoltă un rol fundamental în precizia luminii în opera razelor. Carenta vitaminei A determină în om cecitate nocturnă secchezza, descuamarea pielii şi creşte receptivitatea la infecţii. Vitamina E sau Tocopherol. Această vitamină care se prezintă în forme chimice de alfa beta şi Y tocopherol reprezintă, împreuna cu vitamina A şi C un potenţial antioxidant, care protejează lipidele din membrana de procese de oxidare induse de radicalii liberi şi de ale aşa zise specie reactive de oxigen (precum apa oxigenata care se formează în diferite reacţii ale organismului). Este în raport cu sănătatea pielii, cu creşterea ţesuturilor, în special a ţesuturilor care cer maxima eficienţa a acizilor graşi, a organelor precum ficatul, rinichi, intestinul şi organele genitale. Promovează



producţia sănătăţii a măduvei oaselor şi ţesutului sănătos. Absenţa sa poate cauza probleme de piele, anemie şi deformaţiuni osoase. În doze ridicate ajută la eliminarea infecţiilor. Ca uz extern şi intern, îngrijeşte pacienţi de arsuri. Diferite rezultate experimentale demonstrează eficienţa acestei vitamine împotriva agenţilor cancerigeni întâlniţi în catranul ţigaretelor şi în gazele toxice. Ca o tradiţie este considerată eficacitatea sa în insuficienţă respiratorie, pneumonie şi astm. Se găseşte în cantitate mare în gelul din frunza de Aloe.

Proteine Conţinutul de proteine din Aloe este în termeni relativi asemănător decât ale altor vegetale reprezentând aproximativ 7% din greutatea netă; cu toate acestea în termeni absoluţi, considerând că frunza de Aloe este constituită din circa 96-97 % din apă, cantitatea de proteine nu este relevantă. Componenta proteică din Aloe este deci importantă din două motive: a) prezenţa în structurile celulare a frunzei de enzime determinate care dezvoltă funcţii specifice sunt implicate în aspecte terapeutice sau în ajutorul unor acţiuni în domeniul digestiei ai principilor alimentare, b) diferitele proteine prezente în Aloe după digestia lor un contribuabil în alimentarea de aminoacizi, chiar dacă cantitativ limitat.

Enzimele Enzimele sunt molecule de natură proteică care fac posibil dezvoltarea tuturor funcţiilor vitale în celula, crescând viteza reacţiilor care caracterizează metabolismul celular. În prezenta lor toate reacţiile biochimice se întâmpla în timp real şi compatibil cu viaţa. Printre diferitele enzime care intră în pool enzimatic al Aloei cele mai semnificative din punct de vedere fitoterapeutic sunt următoarele. Bradichinase. Este o enzimă de natură proteolitic care în mod specific catalizează degradarea moleculei din peptide bradichinina. Acest peptide este capabil să stimuleze răspunsul inflamator, care intră în joc de fiecare dată şi determină în organismul nostru o reacţie alergica, ca răspuns al unui agent alergic care intra în organism, de exemplul împotriva unei râni. Bradichinina este responsabilă de durerea şi de inflamarea post traumatică a ţesutului. Enzima bradichinasi conţinută în Aloe în afară de a stimula sistemul imunitar prin activarea locală de macrofagi dezvoltă acţiune analgezică, antiinflamatoare şi cicatrizantă, degradând bradichinina. Catalasi. Enzima este predispusă la degradare de apa oxigenată care se formează în unele reacţii metabolice şi care are un efect celular toxic, pregătind reacţii care produc radicalii liberi. În uzul extern de Aloe catalaza, producând oxigen născut din degradarea apei oxigenate, poate dezvolta o acţiune de ştergere împotriva arsurilor şi ulcerelor, favorizând cicatrizarea şi inducând producţia de fibroblast. Alte enzime prezente în Aloe care pot să fie citate în acest stadiu sunt amilazele, cellulasi, lipazele, carbosipepdasi şi alte proteasi. Aceste enzime pot constitui un ajutor în procesele digestive contribuind la degradarea a principiilor alimentare luate prin alimentaţie.

Aminoacizii Aceste molecule constituie unitatea de bază a proteinelor; se cunosc douăzeci de tipuri. Din punct de vedere nutriţional unii dintre aceştia sunt mai importanţi şi sunt numiţi esenţiali pentru că sunt produşi în organismul nostru şi pentru aprovizionarea lor depindem de aportul extern al alimentelor. Sunt amintiţi în acest stadiu pentru că cota de proteine prezentă în Aloe contribuie la alimentarea organismului nostru cu aminoacizi de care avem nevoie, în mod deosebit de cei esenţiali; este bine de menţionat că cota absolută de proteine este foarte scăzută.



Aloe este toxică?

După ce am consultat ampla documentaţie existentă, cuprinzând enciclopediile, am constatat că se proclamă clar în scris că aloe este toxică. Şi eu m-am lăsat antrenat de atâtea informaţii eronate, mai ales când transmiteam reţeta, având frică că, dacă cineva avea să exagereze, utilizând mai mult aloe decât cel necesar, putea să se otrăvească. De când sunt pe lume aud spunând lumea că aloe este toxică! Implicat întâmplător în argument am decis să clarific lucrul, punând capăt o dată pentru totdeauna acestor zvonuri. Pentru a linişti cititorul cu privire la utilizarea acestei plante, din familia liliacee, m-am bazat din nou asupra consecinţelor exhaustive a două opere americane, deja citate, pentru a demonstra afirmaţia că „aloe este toxică” vine de la persoane rău intenţionate sau de la persoane neinformate. Vedem în concluziile „Vindecarea silenţioasă” şi „Aloe, Mito, Magia e Medicina”, că, dacă o persoană dorea să se rânească, nu trebuie să facă uz de aloe în dozele indicate, dar să ia o tonă; în acest mod, şi apa devine toxică… Anticipând concluziile, se poate afirma, fără frică, că gradul de toxicitate al aloei este atât de neînsemnat că, supus testelor de laborator, în Statele Unite, nivelul măsurabil al toxicităţii plantei rezultă practic impercetibil. Nu trebuie să pară straniu deci că în Mexic savila, cum o cheamă poporul în limba spaniolă, vine utilizată ca salata – atunci poate fi toxică cât este lattuga! – şi în Venezuela face parte din micul dejun, ingerată cu lingura cu câteva picături de miere, dacă e prea amară. Acum ştii deja că gradul de toxicitate al aloei este minim. Dacă doreşti să aprofundezi argumentul, citeşte ceea ce scris în ceea ce urmează, fructul studiului al operelor citate; dacă nu ai timp, mută pagina, precum era deja o materie ştiută. Important este că poţi să stai liniştit când mergi să culegi frunzele plantei. Este inocent, crede-mă ca un cespo di lattuga… În capitolul „O chestiune chimică” al cărţii „Vindecarea Silenţioasă” este analizată aloe la pagina 75, când se vorbeşte de compusul antrachinona al plantei, este scris conform textului: „ antrachinona vin intesi, conform tradiţiei, precum agenţi laxativi, cu toate acestea sunt multe scoli de gândire care le atribuiesc puteri oculte. Într-un mod sigur poseda ingrediente misterioase. Cunoscuţi precum exterminatori formidabili ai unor boli, Aflam ca D’Amico Benigni şi alţi in anii 50, au descoperit în antrachinona agenţi valizi bactericid, pe aceeaşi linie de antibiotici, însă mai puţin toxici şi cu eficientă majoră împotriva virusului, fapt descoperit anterior de Lorenzetti şi confirmat mai târziu de Sims şi Zimmermann. Noi deja am învăţat ca mulţi antrachinoni dovedesc nivel măsurabil de toxicitate proprie. Cu toate acestea în sublima chimică al Aloei Vera sau Barbadensis vedem că acestea nu sunt toxice”. La pagina 77 în capitolul „Acidul crisofonico” ( crisarobin) se citeşte că metil antrachinona derivat din aloe-emodin este cunoscut pentru eficacitatea sa în tratamentul împotriva bolilor cronice ale pielii, precum psoriasis şi tricofitosi (o ciupercă de piele). Izolati, esibiscono nivele ridicate de toxicitate. În contextul de Aloe Vera, nici o toxicitate nu se poate măsura. La pagina 89, ca şi cum sintetizând cele spuse mai sus, se afirmă despre toxicologie: „Ştim deja că diverşi antrachinoni prezenţi în gelul de Aloe Vera, emodin şi acidul crisofonic, au nivel măsurabil de toxicitate când sunt observaţi într-un context izolat. În unele cazuri avem încă proba că gelul de Aloe Vera sau AloeVera Americană stabilizează loţiunea şi crema, care acum în noile formaţii iau numele de Aloe Activator, Aloe Lotion şi Aloe Vera Gelly, respectiv măsurate, nu posedă nici un nivel de toxicitate. Ceea ce este mult mai important in ceea ce priveşte la prima vedere, o dată ce sunt măsurate nivelele de toxicitate de toate lucrurile aparţinând regnului animal. În experimentele toxicologice numite LD-50’S, unele animale (căini, iepuri, topi, maimuţe) au fost expuse la raze numite „razele morţii”, deci, au fost selecţionate pentru a primi nivele de expunere suficiente pentru a le ucide. În cazul aplicaţiilor topice, au fost expuşi la doze acute de raze la asemenea nivel pentru a provoca iritaţii letale. Enumerarea cazurilor care demonstrează netoxicitatea Aloei Vera sunt remarcabil mari.



Am divizat studiile în trei părţi pentru a demonstra punctul meu de vedere. Unul a fost condus în laboratorul din Lakeland, sponsorizat de Aloe Vera America Inc.; celelalte două au fost conduse de grupuri de cercetători independenţi şi fără nici o posibilitate de interacţiune. Toate cele trei cazuri au adus rezultate care confirmă. Relativul în primul exemplu, un studiu a fost condus în 1986 de Sam Houston, din spitalul General din Brooke, Texas, şi de la Facultatea de Ondontoiatria Baylor, la Dalos. În acest studiu doct. E.R. Zimmermann, D.D.S., seful patologiei din Facultatea Baylor, Doct. James Brasher şi doct. C.K. Collins au observat efectele asupra extratului al fibroblasti reniu de iepure, sensibilizaţi de agenţii iritanţi. Din acest punct este important să reafirmăm că ţesuturile iepurelui, în multe aspecte sunt similare cu al celui ale fiinţei umane, au ultimul avantaj de a răspunde la toxicitate de treisprezece ori mai mult decât ţesutul uman. În testul lui Brasher şi Zimmermann, Aloe Vera a fost testat în dezavantajul indometacinei, un drog non steroid , şi de prednisolon, un potent corticosteroid. Indometacina, precum Aloe Vera, pare a avea mare putere analgezică şi antiprurit. Prednisolul a fost catalogat precum inflamator astfel ca şi indometacina şi Aloe Vera. Si este numele acestei proprietăţi antiinflamatoare comune pe care s-a gândit să le pună în confruntare. Testele au fost conduse la doua nivele. În primul rând cei trei au fost testaţi într-o cultură de ţesut celular He La, pentru a evalua capacitatea de simulare a diviziei celulare şi promovare a vindecării. Într-o perioadă de 72 de ore Aloe Vera a depăşit indometacina şi prednisolul în ceea ce priveşte capacitatea sa de a accelera creşterea de noi ţesuturi. Grupul Brasher/Zimmermann a pus celulele He La într-o cultură împreuna cu cele de Aloe Vera, la un microscop electronic capabil sa îngrădire 500 mii ori imaginea. Se putea observa astfel absenţa de carcinom: ţesutul reproducându-se stimulat de Aloe Vera, era complet normal. Gelul de aloe, cel mai important pentru scopul nostru, a prezentat un nivel semnificativ de toxicitate în ţesutul sau celular, în timp ce nivelul prezentat de prednisol şi indometacina erau foarte înalte. Gelul produs a fost acela dezvoltat de Aloe Vera din America Inc. Aceste teste au confirmat concluziile obţinute în laboratorul din Lakeland în 1966. În experienţele conduse pe un mare număr de iepuri, Henri Cobble şi doct. Mertin Grossman, patologi, nu au găsit toxicitate prezenta în nici unul în organele vitale, nici în ţesutul muscular sau pielea cobaiului. Au fost pierderi în greutate la unii iepuri care au luat doze de Aloe, dar aceasta a fost atribuita ca o absenţă „normală” de elemente nutritive a dietei. Şi chiar în doze extrem de ridicate (mai mari de 20g la kilogram) toxicitatea era insuficientă. În 1968 aceste experienţe au fost repetate la o scară amplă în laboratorul Hazelton Falls Church, Virginia. Sub conducerea lui William M, Busey, MD., patolog, experienţele cu ID50 au fost conduse pe animale-cobai, cu foarte mari administrări orale la câini uriaşi şi opt câini, şi o foarte mare administrare dermică la grupul de câini mari albi. Toate aceste animale au fost expuse pentru o perioadă de 14 zile. Rezultatele, încă o dată, au fost excelente. Evaluarea făcuta de doctorul Busey au fost următoarele: Tope au fost ţinuţi sub observaţie în ceea ce priveşte incidenţa mortalităţii şi a efectelor toxice după 14 zile. Doza orală de LD50 administrată era superioară la 21,5 g/kg (doza extrem de ridicată). Dozele orale unice de gel stabilizat de Aloe Vera au fost administrate printr-un tub stomacal la patru câini bastarzi, un mascul şi o femela în fiecare grup. Nu s-a verificat nici un deces la 14 zile după doză; deoarece doza orală tolerată de câini trebuie să depăşească 31,6 g/ kg la greutatea corporală. Gelul stabilizator de Aloe Vera a fost şi analizat în cazuri de iradieri dermice şi pentru toxicitatea sa într-un timp de 24 ore de aplicare pe abdomen ( raşchetat pielea ) a topi albi. Nu s-a verificat nici un deces. Doza ingerată de LD50 este deci mai mare de 10g/kg de greutate corporala. irischetat pielea ) a



topi albi. Nu s-a verificat nici un deces. Doza ingerată de LD50 este deci mai mare de 10g/kg de greutate corporală. Iritaţiile dermice au fost minime. Există încă si cercetări convingătoare asupra capacităţilor curative, sub forma de registru bacteorologic, si istoric de cazuri medicale recente. Ca si ultima referire extrasa din „La Guarigione Silenziosa” asupra toxicităţii aloei, transcriem pg 92 sub titlul „Rezumat”: „pornind de la registrele noastre toxicologice, afirmăm că Aloe Vera nu produce efecte colaterale în organismul uman. Pe lângă aceasta, mii de registre medicale, realizate cu miile de cazuri confirmă încă o dată, această lipsă de toxicitate în aplicarea în situ.” Recitind a doua operă citată – „Aloe – mit, magie, medicina”, de Odus M. Hennessee – Bill R.Cook, înfruntăm noi mărturii asupra argumentului. La pag.11 găsim un rezumat asupra caracteristicilor plantei; merită să atragem atenţia asupra conţinutului învelişului aloei: „studiile ştiinţifice au demonstrat că uzul cel mai eficient al Aloei Vera provine de la un amestec echilibrat al acestor trei elemente. Gelul îşi asumă rolul său când vine amestecat adecvat cu sucul, dar posedă valoare insuficientă când este singur. Seva conţine majoritatea agenţilor medicinali şi este mai mult decât un laxativ sau un tratament pentru mici probleme ale pielii. Unii sunt convinşi că învelişul exterior nu are nici o virtute curativă, cu toate acestea ea conţine multe elemente nutritive, prezente în sevă şi în gel. Studiile posterioare au demonstrat că învelişul nu este dăunător şi nici periculos, precum au declarat multe persoane. Logica sugera ca utilizarea întregii frunze este lucrul cel mai bun.” Putem găsi o vehementă pledoarie a calităţilor terapeutice ale plantei într-o lungă citaţie la pagina 56. „Iată-o uzul sevei ca şi agent de vindecare în reţetele antice, ca şi cum toţi divulgatori declară că seva nu numai că producea reacţii alergice dar era şi periculoasă, deci, nu putea fi uzată în produsele pe bază de Aloe Vera. Pentru a vinde produsul lor au creat mitul că numai gelul poate fi agent de decizie, susţinând atât ideea cu difuzarea prin viu grai că seva era toxică pentru ţesutul uman şi că provoacă reacţii alergice nu corespunde realităţii pe care studiile moderne o dovedesc. Intr-un contrast total cu aceasta declaraţie, toate studiile publicate asupra toxicităţii demonstrează în schimb că efectul toxic al Aloei este inexistent sau ca şi cum nu ar provoca alergii. Poate divulgatorii au idei puţin confuze având cunoştinţe superficiale ale chimiei Aloei. Pentru a cita numai un exemplu ale acestei posibile lipse de cunoştinţe reale, trebuie să ne amintim că seva este ştiinţific cunoscută ca şi un antrachinon glucozic. Conform indexului lui Merck, un antrachinone este o substanţă sintetică folosită în producţia de tinctură, care au o toxicitate generală şi pot provoca iritaţii ale pielii sau erupţii cutanee. Deci, o informare incompleta fără termeni de confrunt, care se bazează sub această definiţie a antrachinonilor sintetici, poate duce la concluzia eronată că seva, „din coincidentă încă folosită ca tinctură”, fie toxică, provoacă erupţii cutanee sau reacţii alergice. Poate o altă origine a acestei idei, a toxicităţii sau dăunătoare a plantei, este Enciclopedia Rusă, care declară că o specie certă de Aloe care creste în Rusia este aparent dăunătoare. Totuşi această specie nu are nimic în comun cu Aloe Vera. Putem continua diverse cazuri de convingere eronata în ceea ce priveşte Aloe Vera, care au fost repetate fără întrerupere de persoane neinformate. Frecvent convingerile specifice pot avea un raport cu sursă din aceste idei. Ulterioare descrieri pur şi simplu au raportat eroarea originală, fără a se îngriji să dovedească validitatea a celor continuau să repete. Astfel confuzia este amplificată.” La pagina 59 se spune că planta în totalitatea sa are puteri curative şi nu un singur element izolat: „Mulţi cercetători au propus un posibil raport de sinergie între toate substanţele conţinute în plantă de Aloe Vera. Sinergia semnifică capacitatea tuturor compuşilor fizici şi chimici ai plantei de a funcţiona împreună, până la a obţine un beneficiu mai mare de acel aportat de singurele elemente individuale. Daca aceasta teorie este corectă, se poate explica faptul că Aloe nu este toxică nici nu prezintă efecte



alergice, cu toate că conţine agenţi, care izolaţi sau de unul singur, pot cauza efecte toxice sau alergice”. La pagina 61 explică că aloe acţionează fără a cauza daune pentru ca componentele sale sunt distribuite prudent: „ după ce au constatat rezultatele acestei cercetări (realizate în Centrul Ustionati- Universitatea din Chicago, 1982) se poate postula ca Aloe Vera funcţionează fara a cauza efecte toxice sau alergice, pentru ca elementele sale nutritive şi apa conţinuta în ea sunt ca efect tampon. Elementele nutritive sunt necesare şi în creşterea ţesutului şi în funcţionalitatea sa. Planta controlează (sau elimină) infecţiile prin intermediul agenţilor săi antiseptici naturali – sulf, fenol, lupeol, acid salicilic, acid cinnamonic şi uree nitrogenată. Controlează inflamaţiile cu acizi săi graşi antiinflamatori, care sunt colesterol, campesterol, B-sistosterol. Limitează sau atenuează durerea datorită conţinutului său de lupeol, acid salicilic şi magneziu. Acţionând împreună atâtea elemente şi alte componente ale frunzelor se verifică acel raport sinergetic. În acest mod avem o explicaţie logică a numeroaselor relaţii privitoare la faptele că Aloe elimină multe infecţii interne şi externe, şi reduce cu mare eficienţă durerea. Chimia explică capacitatea Aloei de a funcţiona precum un tratament eficace în arsuri, tăieturi şi excoriaţie (abrasioni), astfel ca şi în tratamente de boli inflamatorii precum febra reumatică, artrite de toate tipurile, boli ale pielii, cavitatea bucală, esofag, stomac, intestin, colon şi alte organe interne ca salele, milza, pancreas şi ficat. Este important să amintim că agenţii antiinflamatori şi antibacterieni se află în sevă şi în învelişul plantei, nu în gel. In acelaşi timp nu trebuie uitat că elementele nutritive fundamentale şi alţi agenţi sunt amplu răspândite in toata planta – seva, gelul şi învelişul – este aproximativ 98% din apa este în gel. Atâtea cunostiinte ajuta sa pună capăt discuţiilor pseudoştiinţifice, în special convingerii ca gelul plantei ar fi unicul responsabil al capacitaţii curative al Aloei Vera. Gelul este important ca agent-tampon. Deoarece teoria unui raport sinergic este acela sprijinit atât de ştiinţa cât şi de istorie. În cercetarea mea după adevăr, dispun de o explicaţie chimică a capacitaţii Aloei Vera de a vindeca, controla sau elimina un mare număr de boli cauzate de microbi, de a calma sau elimina durerea şi de a reţine inflamaţiile. Ştim în măsura în care a fost afirmat în mod repetat, că planta posedă toate aceste capacitaţi şi multe în plus. Totodată nu vorbim încă de capacităţile Aloei de a elimina apa din ţesuturi, de a ajuta la digestie, de a echilibra aciditatea corpului, de a elimina sau reduce vizibil cicatricele, de a regenera folicule pilifer, de a reînnoi pieile vătămate, de a restitui o culoare sănătoasa şi de a oferi atâtea alte beneficii, care au fost explorate abia dacă trecem de la teorie la practică”. La pag.65, cap.IX, tema specifică este Toxicologia. Poate era bine util s-o transcriem „ipsis litteris”, dar este puţin mai lung. Am încercat să fac un rezultat. Subit la început spune: în opera „ O superfaturamento do Aloe Vera”, F.D.A. prezintă o problemă ridicolă întrucât autorul articolului declară că, dacă sucul de Aloe Vera vine ingerat, poate fi toxic. În acelaşi timp autorul declară că, într-un studiu făcut în 1974, a demonstrat că sucul de Aloe Vera nu este toxic per i topi. De fapt după ce a studiat atent literatura referitoare la posibila toxicitate a Aloei Vera, acesta demonstrează că Aloe Vera nu numai că nu este toxică dar intr-adevăr promovează regenerarea ţesuturilor. În mod straniu în 1959 acelaşi F.D.A. a concluzionat că Aloe Vera nu este toxică. Sau cel puţin aceasta este impresia lăsata de Gunnar Gjerstad şi T.D. Riner în articolul „ Starea actuală a aloei ca leac universal”. Gjestrd e Riner au revăzut datele de E.P. Pendergrass, privitoare la eficientă Aloei Vera în tratamentul arsurilor cu raze X şi alte forme de radiere, şi au aprobat că crema de Aloe folosită de Pendergrass regenerează ţesutul pielii. În partea care urmează a capitolului se propune să răspundă la întrebarea: Aloe Vera este toxică? Provoacă necroză sau regenerează ţesuturi? Cu toate că este absolut clar că Aloe Vera vindecă şi regenerează ţesuturile, îndoiala persistă în persoanele care necesită de alte probe de rezultate pozitive. Cu alte cuvinte, cei neîncrezători vor să fie făcute studii specifice care demonstrează că Aloe nu este nocivă ţesuturilor ci o regenerează. Astfel de studiu a fost publicat în Laboratoarele Hazleton Inc., un



subvenţionat al TRW, de Falls Church, V.A., în ianuarie 1969. indicele de toxicitate a fost observat în munca sa „Aplicaţii dermice făcute asupra iepurilor în 13 zile cu Gel de Aloe Vera stabilizat – cu privire la rezultat.” Cercetătorii de la Hazleton au concluzionat că aplicaţiile repetate ale Aloei Vera nu cauzează schimbări histopatologice în nici un ţesut examinat şi nici în ficat, în rinichi sau pielea conigli albi”. Vedem articolul de R.R. Zimmermann, 1969, „Efectele prednisolului şi al indometacinei şi al gelului de Aloe Vera în cultura celulelor ţesuturilor”, prin Federal Dental Services. Zimmermann, după ce a utilizat Aloe Vera în diverse concentraţii, a determinat ca aceasta era mai puţin toxică decât prednisol sau decât indometacina, când a fost testata în tipul Grey de celule He La şi în fibroblaste al rinichiului de iepure. Este important de observat ca acest studiu a concluzionat ca Aloe Vera a făcut celulele studiate sa trăiască doua treimi mai mult decât în mod normal la care se aştepta. Astfel nu numai Aloe Vera nu ucide celulele, dar le stimulează traiul într-o condiţie sănătoasă pentru o perioadă lungă”. Pentru a concluziona acest argument al toxicităţii aloei, ne referim la ceea ce un dentist pune în act în profesia sa. Controlaţi argumentul la pag. 84: „ doctorul Wolfe sfătuieşte să se folosească gelul în jurul coroanei cu un lejer masaj cu degetele. Cu privire la studiile de periajului doctorul Wolfe declară: „Intr-o gingivită cu necroze ulcerative acute, obiectivul este acela de a înlătura simptomele, până ce se poate realiza o curatire completă. De obicei la prima vizita constă în înlăturarea tartarului. După igienizarea orală este sfătuit pacientul să aplice Aloe Vera cât mai des posibil peste părţile interesate cu un stimulator interdental sau siringă de irigare. Pentru uzul endodontic doctorul Wolfe a declarat că Aloe Vera este eficace ca un lubrifiant de canale. Înainte de a injecta în canal, explică: „injectez o mică cantitate de Aloe Vera în lima pentru a curăţa canalele. Nu mă îngrijorez dacă puţin gel ajunge apexul, pentru că cercetările au dovedit că Aloe Vera nu este toxică şi regenerează ţesutul celular”. Ideal ar fi sa raportăm conţinutul ambelor două cârti, pentru că împreună constituie o enciclopedie asupra aloei. Pentru a concluziona acest capitol am scos câteva pasaje mai practice.

1. „Există convingerea că planta de Aloe Vera nu are nici o virtute curativă, pentru că frunzele sale nu devin mari (mai mult decât o livră, 454 g) şi nu au între doi şi patru ani. Dar această idee clătina în faţa faptului că încă şi plantele mici cu frunze mici (3 sau 4 once, mai mult sau mai puţin de 70g), cultivate sub fereastra casei, dau beneficii extraordinare.

Pe de altă parte, un vlăstar care creşte din rădăcina plantei mame, începe sa producă seva în câteva săptămâni; iată de ce animalele domestice, în special motanii mănâncă vlastaru abia ivit. Nu este vârsta plantei care o face mai bună, totodată frunzele mari sunt importante pentru succesul producătorului comercial”. Cum se poate deduce, şi frunza tânără este utilă, pentru că conţine deja proprietăţile plantei. 2. „ De exemplu, Papyrus Ebberes spune ca Aloe a fost utilizata ca produs de înfrumuseţare al bărbaţilor şi al femeilor în egală măsură, intern şi extern, pentru a face remarcată frumuseţea şi starea buna de sănătate, în interior şi în exterior. Produsele de frumuseţe in vremurile antice au fost expresia ideii ca sănătatea şi frumuseţea merg la braţ. „Sănătatea si frumuseţea reprezintă un dar care poate fi căutat de bărbaţi şi femei tenace. 3. „Numai când am citit ceva despre Aloe Vera şi l-am încercat în 1973, realmente am putut găsi o alinare pentru problemele mele de piele , utilizând un produs „jelly” bazat pe Aloe, care era o combinaţie a sevei şi a gelului. Din păcate în aceea epocă nu ştiam că Aloe putea fi implicată intern; aveam convingerea eronată generală conform căreia seva era un venin. Am început să iau Aloe Vera de înaltă calitate 100% de şase ani, când am început să studiez serios rezultatele istorice şi ştiinţifice privitoare la plantă. Ştiam că Aloe era un produs pur, pentru că eu însumi l-am preparat. Pentru surprinderea şi bucuria mea, alergiile mele au dispărut complet imediat după ce am început să o iau regulat. Am observat că dacă nu o consumam regulat alergiile reapăreau; deci am început să fac



experienţe. Între ianuarie şi iunie 1984 am luat Aloe pe perioade regulate de doua saptamani. Am descoperit ca, când luam produsul zilnic, alergiile mele dispăreau, iar când mă opream să le iau, reapăreau. Cu toate că nu am completat cercetarea mea, pentru a descoperi că Aloe funcţionase, personal am experimentat beneficiile sale şi deoarece nu doream ca alergiile mele să se întoarcă am început să iau Aloe zilnic, şi o fac şi acum. Astăzi ştiu ca nu am nici un fel de alergie, dar mai ştiu din experienţa că dacă întrerup să iau Aloe simptomele reapar. Pe de altă parte dermatita externă cronică a dispărut complet. Dar Aloe a făcut mai mult decât să vindece alergiile mele. Luând-o zilnic, am eliminat complet indigestia cronică, care îmi cauza constipaţie şi infecţia la rinichi. Acum m-am eliberat complet de hemoroizi şi cred că acesta a fost din cauza aplicării sistematice a gelului de Aloe şi încă şi a faptului că am o digestie şi o eliminare mai reglată. Nivelul meu de colesterol este redus, deşi cred că aceasta este datorat schimbului dietei. Am putut verifica că luarea Aloei calmează durerea şi împiedica creşterea artritei de la genunchii mei şi caviglie, artrite cauzat de contuziile datorate practicării sportului şi care m-au purtat la patru intervenţii chirurgicale importante (de tânăr). Este adevărat că am întrerupt să am dureri la picioare şi acestea nu s-au mai întors de când am început să iau Aloe zilnic. Aloe a crescut energia mea şi trebuie să adaug că în ultimii cinci ani nu am luat nici o răceală, gripă sau un alt tip de infecţie, în timp ce prietenii mei suferă în continuare de astfel de probleme. Pot să continuu dar cred tu ştii deja suficient”. Este necesar o mărturie completă? Aloe a dat bune rezultate precum toate bolile sus menţionate. A fost prăbuşit un alt tabu: se poate lua aloe fără întrerupere, confirmând astfel ipotezele că gradul de toxicitate este într-adevăr nesemnificativ…4 „Te rog acordă o atenţie mai deosebită faptului că in descrierea precedentă am spus că reverendul Thompson a fost controlat de medic pe perioada ciclului de tratamente acasă (după ce a susţinut mai mult de 22 intervenţii chirurgicale asupra pielii din cauza arsurilor la picioare avute datorită unei explozii a unui rezervor de benzină) cu cremă de Aloe şi că un alt medic l-a examinat pentru a confirma că rănile au fost vindecate. Să nu se vindece cu medicina modernă poate părea un act de ignoranţa din partea noastră. A se pune în evidenţă că corpul pacientului aparţine integral lui şi nu medicului este desigur un avantaj. Simplul adevăr este că în trecut pacienţii aveau tendinţa sa depindă în mod deosebit de medici. Evident specialistul este prima autoritate care trebuie să fie consultată în caz de boală sau leziuni. Şi dacă după ani de tratament suferinţă continuă sau este redusă un pic sau deloc? Ti se pare evident că în astfel de situaţii individul are dreptul să-şi caute alinarea în metode alternative”. Este multă prudenta in rândurile până acum citate. Un alt lucru este să faci precum mulţi brazilieni fac, adică să se trateze singuri, sau să recurgă la medic pentru o simplă inocentă răceală…

5. „Şi eu asist la vindecări efectuate cu Aloe în mod prestigios. Probabil exemplul cel mai spectaculos este acela al unui comerciant al locului destul de respectat, Lyle Ball. În Februarie 1988, Lyle s-a supus unui tratament radical împotriva cancerului de piele, la ambele braţe, începând de la cot până în dosul palmei. Cura a fost făcută pe o perioadă de două trei săptămâni şi trata cu produse chimice arsurile produse de cancer. Inutil de spus că avea dureri mari după asemenea cura. Doctorul sau i-a dat un analgezic şi crema de uz extern, dar Lyle spunea că nu funcţionează. Soţia sa, care ştia câte ceva de Aloe Vera, i-a sugerat să ia, pentru a-i calma durerile şi a-i ajuta vindecarea arsurilor. După aproximativ 48 ore de la ultima chimioterapie, Lyle a început să folosească o combinaţie de cremă de Aloe concentrată împreună cu un spray de gel concentrat de Aloe. A spus că dorea să învingă în primul rând durerea. Aceasta a fost diminuată aproape repede după utilizarea cremei si al sprayului, şi după o săptămână durerea era dispărută. Precum se vede din fotografii (sunt în carte şi sunt colorant!) arsurile de pe braţe ale dl. Ball erau vindecate complet in 11 zile (din 18 pana in 29 februarie 1988). Acum în timp ce scriu, pielea celor doua braţe şi a mâinilor dl. Lyle este vindecata



complet şi prezintă puţine cicatrici”. Povestiri ca aceasta antrenează persoanele care utilizează Aloe pentru a le vindeca mâinile. Rezumând, putem concluziona mulţumindu-i la Dumnezeu pentru această plantă minunată care a pus-o în natură, la dispoziţia celor săraci dar şi a celor mai bogaţi, când nu demonstrează o închidere totala în fruntea argumentelor de acest tip, din aroganta sau încăpăţânare. Căci Dumnezeu generos le deschide mintea…

Dacă cineva se crede alergic la Aloe ( caz extrem de rar!), poate să facă testul pe el, acasă. Ajunge să tai doi centimetri din frunza de Aloe şi aplicaţi pe piele în spatele urechii sau pe subsuoară pentru aproximativ două minute. Dacă partea în care a fost făcută aplicaţia provoacă mâncărime sau s-a inflamat, persoana este alergică la Aloe, atât pentru utilizarea lui naturală, cât şi pentru alte produse realizate industrial. Repet, în orice caz, că această posibilitate este foarte rară.

ALOE SI SIDA

Studiile realizate cu zece ani în urma de Bill Mc Analley demonstrează că a fost izolat un alt polizaharid carrisyn; un studiu canadian identifică ca si Acemannan, adaptat la acţiunea antivirală. Substanţa este brevetată de laboratoarele Carrington. Există probe clinice care demonstrează eficacitatea ca stimul al sistemului imunologic la pacienţii afectaţi de SIDA, împiedicând ca virusul HIV să se extindă. Discutam aceste descoperiri împreună cu cititorul. La întoarcerea mea din Orientul Mijlociu şi din Europa, în August 1995, mi-au nimerit în mănă „Vindecarea Silentioasa”, un studiu modern al Aloei Vera de Bill C. Coats, R. Ph cu Robert Ahola, într-o traducere sponsorizată particular de Toho Cosmetic, şi „Aloe –Mit, Magie, Medicina”, Aloe Vera de-a lungul timpului, de Odus M. Hennessee – Bill R. Cook, studiul complet care are pana acum in aloe implicata pe persoane şi pe animale, în arcul de 20 de ani de experienţa din partea autorilor. Pare incredibil, dar citind aceste teste mă simţeam în casa mea, deoarece o experienţă asemănătoare am avut-o si eu, mutatis mutandis, mai ales cu persoane mai puţin cu animalele. În special asupra SIDA, „Aloe –Mit, Magie, Medicina” prezintă textul: „SIDA- o nouă frontieră în cercetare”, pag. 88-91. Pentru importanţa sa şi claritatea să transcriem tot pasajul. Lectura sa demonstrează că în Statele Unite aloe era deja utilizată la persoanele afectate de SIDA, fără ştirea noastră şi cu aceleaşi efecte la care am ajuns şi noi. Iată textul:

„Din 1987 este un lucru normal de ştiut de la victimele SIDA în zona Dallas – Fort Worth, că sucul de Aloe sau un drog (polimanoacetato), derivat din această, a cauzat o alinare a simptomelor bolii şi a protejat purtătorii de virus, care însă nu manifestau nici un fel de simptom al SIDA, apte să dezvolte boala. Munca a fost susţinută în Centrul Medical din Dallas-Fort Worth, Grand Praire, Texas, şi din cauza statutului medicilor implicaţi, a fost considerat important; a fost un act de neglijentă nu releva rezultatele obţinute până acum.



Este foarte important de înţeles că această cercetare nu demonstrează ca Aloe Vera duce la o vindecare a SIDEI. Aceasta insa dovedeşte că în toate cazurile examinate au fost obţinute excelente rezultate, şi în cea mai mare parte a testelor Aloe Vera a împiedicat dezvoltarea bolii. Cu alte cuvinte, Aloe Vera nu duce la o vindecare a SIDEI, dar este un tratament foarte eficace. Această premisă a fost prezentată pentru prima dată într-un articol: „Drogul din Aloe poate susţinere AZT fără pericol de toxicitate”, în Medical World News, ediţia din decembrie 1987. Articolul se referă la munca de cercetare a doctorului H. Reg. McDaniel. Conform celor spuse de el, „o substanţă conţinută de planta Aloe previne posibilitatea de a consolida întări sistemul imunitar ai celor bolnavi de SIDA, şi de a bloca expansiunea virusului a imunodeficienţei umane fără efecte toxice colaterale”. Rezultatele studiului doctorului Mc Daniel au demonstrat că simptomele manifestate de douăzeci şi şase bolnavi de SIDA au fost semnificativ reduse când le-au fost administrate 1000 mg pe zi din drog pe o durată de trei luni. După această perioadă, şase bolnavi cu boala în faza avansată au avut o îmbunătăţire de 20% a simptomelor, printre pacienţii mai puţin gravi bolnavi s-au întâlnit ameliorări într-o medie de circa 71%. Doctorul Mc Daniel a expus rezultatele cercetării sale la întâlnirea dintre Societatea Americana a Patologilor Clinici şi Colegiul de Patologi Americani. Acesta susţine că: Febra şi manifestările de sudori nocturne, diaree şi infecţiile generice au fost eliminate şi s-au întâlnit ameliorări semnificative la toţi pacienţii, cu o scădere corespunzătoare în cultura de celule HIV pozitiv şi o scădere a nivelului de antigen principal din HIV.” Masa de erotrecite a fost mărită la un pacient, iar la doisprezece dintre ei, iniţial leucopenici, au avut o uşoară creştere în contextul globulelor albe după cură. Nu s-a observat nici un efect toxic la douăzeci şi nouă pacienţi care au primit medicamentul experimental. Este deci clar că sucul de Aloe de bună calitate poate atenua simptomele SIDA. Aceasta nu surprinde, dat fiind ca drogul (polimanoacetato) este produs de plantă şi trebuie să fie prezent în suc. Articolul de Irwin Frank, publicat marţi 12 iulie 1988 în Dalas Times Herald, citează doct. Terry Pulse spunând că 580 g (20 uncii) din sucul de Aloe Vera, cu drogul stabilizat în Aloe, au fost administrate oral la 69 de bolnavi de SIDA”. ( Aparent doct. Irwin doreşte să spună sucul de Aloe Vera stabilizat). Potrivit articolului, Pulse se referă că bolnavii, trataţi cu medicamentul, au fost clasificaţi ca acei care „nici ca au avut ameliorări nici ca au fost restabiliţi”, dar urmând cura aceştia au fost în măsura sa „reia munca în mod normal”. Articolul a citat cuvintele lui Pulse conform căruia aceşti bolnavi şi-au recuperat energia, dispărând aproape complet simptomele – şi acesta s-a întâmplat în 81% dintre bolnavii supuşi medicamentului”. Ajunge că atâţia pacienţi cu virus SIDA, care nu au manifestat nici un simptom al bolii, sau n-au manifestat în timp ce au luat medicamentul derivat din planta de Aloe Vera. „Înainte ca un pacient să ia drogul, prima dată se restabileşte”, afirma Pulse. Pacienţii săi au luat 580g (20 uncii) din lichid pe zi, „şi i-au menţinut în viaţă astfel în atâta timp. A menţinut pe unii pentru mai mult de doi ani”. „Am avut morţi”, continuă el, „dar moartea acestora poate fi atribuită chimioterapiei pentru cancer de piele sau altfel, sau datorită luării altor medicamente în combinaţie care au paralizat sistemul lor imunitar, precum AZT”. Când am întrebat de semnificaţia studiilor sale şi tratamentul sau pentru cura sau vindecarea Sidei, Pulse a răspuns: „Demonstrând că nu e un proiectil magic, aceasta soluţie este provizorie şi prelungeşte viaţa (celor bolnavi de SIDA) pentru un preţ mult mai redus în comparaţie cu preţul AZT.



După ce am citit acest articol, am reuşit să obţinem o copie a datelor reale a cercetării publicate de Doctorul Pulse împreuna cu colaboratorii săi, H.R. Mc Daniel şi T. Reg. Watson, toţi din centrul medical Dallas-Fort Worth. Informaţiile date de Pulse au fost verificate pentru a elimina confuziile relative a ceea ce exact era uzat în studiul, dacă produsul era sucul de Aloe Vera sau medicament sau ambele două, şi în ce procentaj. Pornind de la aceste date şi de la o ulterioara cercetare, se pare ca sucul de Aloe Vera, în statutul sau natural, fie în egala măsura un tratament eficace împotriva SIDEI astfel cum este drogul stabilizat la rece, un derivat al sau. Firesc oricare bolnav de SIDA care considera ca Aloe Vera un ajutor la condiţia sa, trebuie sa fie foarte prudent în cumpărarea unui suc 100% din Aloe Vera si cum am confirmat deseori, verificaţi ca nu este asemănătoare apei. Aloe Vera, repetam, are o culoare chihlimbarie si are un gust amar”.

Încercaţi să vă imaginaţi surpriza mea în prezenta unui articol de acest gen! Cu alte cuvinte confirma sau dădea un fundament practicii mele de-a lungul anilor. Astfel de articol mi-a dat o mare siguranta in ceea ce fac, pana acum, am practicat in mod artizanal, fara o siguranta bazata pe experienta, impins de buna vointa de a ajuta persoanele neajutorate… Astfel in orice caz am ajutat bolnavi de SIDA, in sensul ca persoanele implicate in problema ma cheama, pentru ca au auzit de cazurile de vindecate de cancer. „Daca Aloe a dat rezultate bune cu cancerul” gndeau, nu trebuie sa fie de ajutor in cura impotriva SIDA?!” Eu pe de alta parte reflectam in contrar: „daca Aloe a vindecat tumori, de ce nu si SIDA?” Aici in ceea ce urmeaza sunt descrise cateva persoane care mi-au cerut ajutorul. Intotdeauna utilizand reteta aici propusa, a ajutat un musulman de douazeci de ani, din Ramallah, din imrejurimile Ierusalimului. Intotdeauna am folosit numai aloe in stare naturala, recoltat din planta si apoi preparata, nemaifacand recurs la procesul de stabilizare care pe de alta parte nu-l cunosteam. Trebuie mentionat ca prima data baiatul a venit la mine in carucior, insotit de familie, intr-o stare dezastruasa, a doua oara vine singur, pe picioarele sale. Bucuria familiei in a ma revedea a fost imensa: mi-au cerut voie, chiar asa, de a se ruga lui Allah, cu volti spre Mecca si ingenonchiati cu reverenta, dupa obiceiul Islamului. Cum s-a terminat cazul lui Alex? Mai traieste inca? Vincenzo M. din Lascari – Palermo – Italia, dupa ce a luat trei borcane de preparat, a fost angajat ca infirmier la un spital din Palermo. Daca virusul nu era blocat, nici un medic primar, in deplinatatea facultatilor mentale, nu ar fi luat un purtator de virus HIV ca si infirmier, adica o persoana care asista un bolnav fiind in pericol continuu de a transmite boala. L-am gasit pe Vincenzo la Palermo in mai 1995, la lucru. Aparent se prezenta ca un copil de varsta sa. La prima vedere nimeni nu-si putea imagina ca era vorba de un bolnav de Sida. Eagle, bolnava de SIDA, din Cagliari, Sardegna, Italia, a mentinut contact telefonic cu Betlehemul si primea indicatii adecvate. Dupa trei sau patru borcane din preparat, si-a facut examenele la Torino, unde doctorul Maurizio Grandi „era revoltate ca si o soseta”, adica a examinat-o in interior si exterior. In prima vizita valorile era apropiate de 500. in cea de-a doua, au sarit la 700. Eagle, este clar, continua sa ia potiunea. Pe la jumatatea lui iunie, cand am vizitat insula, Eagle mi s-a prezentat, nu prin telefon, ci in persoana. Este vorba despre o frumoasa fata, puternica, cu o culoare placuta in obraji. Nu-mi puteam imagina ca sunt in fata unei bolnave de SIDA. Mi-a relatat ca valoriile au ajuns la 1000, numar considerat tolerabil, de norme. Dumnezeule, ce vibra!... ce pofta de viata! Ce bucurie pentru victoria ei pana aici!...



Poate cazul cel mai rasunator in ceea ce priveste SIDA este cazul dott. Cristina Sania, din Cagliari, Sardegna, Italia. Acest medic, de origine greco-ortodoxa, dupa ce-si termina lucrul la spital ia parcurgea strazile insulei pentru a cauta aloe, abundenta in regiune, cu care vindeca aproximativ trei mii de bolnavi de SIDA din insula; indeplineste acest lucru ca voluntar. Ea a luat parte la o conferinta in amfiteatrul Comunei din Sinnai, in Cagliari. In acea intalnire doctorita a vorbit despre „excelentele rezultate” obtinute cu pacientii sai multumita retetei mele. Mi-a spus ca dupa ce luau numai trei borcane, bolnavii se reintorceau la viata normala. Cu stomacul in regula, cu mai multa pofta de mancare, cu o culoare mai sanatoasa, cu ficatul situat in regula, persoana isi relua viata, de multe ori reprinzand integral activitatiile sale. Dupa doua luni de la intoarcerea mea in tara, mai precis o serie de intrevederi relaxate in mass media, initiate cu interviul dat la Radio Guaiba pe 2 septembrie 1995 (condusa de medicul si jurnalistul dott. Abraao Winogron, in programul sau traditional „Medicina si sanatatea”, cu o mare audienta, avandu-l ca interlocutor pe doct. Sergio Reutmann), am inceput sa transcriu o lista lunga de telefoane, aproximativ vreo douazeci, provenite in cea mai mare masura din Porto Alegre, cu care veneau informati asupra starii de sanatate a purtatorilor de virus HIV: o mai buna dispozitie generala, apetit mai mare, forta pentru a merge, culoare in obraji, etc… intr-un cuvant, dupa doua sau trei doze s-a constatat o imbunatatire insemnata. Concluzionand acest capitol, imi place sa amintesc: ca nimeni nu se amageste! Aloe nu vindeca sau elimina virusul HIV. Doar il impiedica sa se extinda, lucru important in fata gravitatii raului. In cazul cancerului, Aloe vindeca sigur, renoind tot arsenalul celulelor compromise, intr-o adevarata regenerare a sistemului imunologic slabit, materie a unui capitol aparte al acestei carti. Din pacate nu se intampla la fel cu SIDA: Aloe nu vindeca SIDA. In orice caz este o bucurie sa anuntam ca avem o cale de iesire, pentru a conduce la o calitate mai buna a vietii a fratilor nostri bolnavi de SIDA, pentru tot restul vietii lor, cu toate acestea ideal ar fi deci eliminarea pur si simplu a virusului. Speram ca medicina si stiinta impreuna vor duce la vindecarea acestuia cat mai curand posibil, vazand ca previziunile pentru anii ce urmeaza sunt tragice, de ruinare generala in cazul in care solutia nu vine urgent… Precum s-a putut observa articolul supracitat, aloe actioneaza pozitiv asupra virusului HIV, fara a cauza efecte colaterale negative, ca si in cazul AZT si al altor droguri. Aloe a dus la orice portofoliu chiar daca mai putin intarit. O cercetare realizata la Universitatea din Harvard, Statele Unite, in 1993, a rezolvat problema daca beneficiarii de AZT in terapia anti SIDA nu au ramas inutili la efectele colaterale, acea ca anemie, greata, varsaturi si oboseala. In 1995, un alt medicament numit Indinavir sau MK – 639, a reusit sa reduca pana la 99% cantitatea virusului prezent in organism, si a crescut de 50 de ori numarul de CD-4, unul din tipurile de celule de aparare al organismului. Intrucat atatea droguri sunt din punct de vedere economic accesibile numai claselor privilegiate ale societatii, celor saraci nu le ramane decat sa faca recurs la aloe, care raspunde bine si are doua avantaje: nu prezinta efecte colaterale negative si este la indemana tuturor. Acelasi lucru se poate spune si despre „coktailul de medicamente” recent divulgate de presa. Pe langa efectele colaterale, pretul sau este de 1200 dolari americani pe luna pentru fiecare pacient. Reteta aloei in cel mai rau caz costa 5!

Cum se explica faptul ca sunt enciclopedii care continua sa afirme ca Aloe este toxica? Conform fitotehnicianului Dr. Aldo Facetti, toxicitatea se afla in concentratul de Aloe. Pentru a-l obtine trebuie lasat la distilat 30-50 plante, incluzand radaciniile. In statutul natural, insa, Aloe nu este nociva asemenea unei plante de laptuca. Pentru confirmarea acestei informatii, cade teoria ca Aloe este avortiv,



acelasi lucru in ceea ce priveste pericolul in cura de hemoroizi. (Pot sa garantez ca Aloe vindeca hemoroizii!) Daca vrei sa fi sigur si linistit, foloseste planta in statutul ei natural; in acest stadiu aceasta nu este nociva. O foloseste intotdeauna, cine are probleme relative de sanatate, atat in probleme interne, cat si pentru rani externe.

A TU PER TU

Monologul Parintelui Romano Zago cu frunza de Aloe- ca si o rugaciune.

De fiecare data cand pregatesc un borcan din preparatul de aloe, miere si distilat, ma apropii de planta singur, cu umilinta. Incet, incet, cu respectul aceluia care vede un lucru rar, un animal pe cale de disparitie sau o opera de arta. Ma apropii de planta cu un cutit subtiat, nu cu intentia de a o ataca, nu ca o fiinta superioara sau stapanul sau, dar ca si o creatura asemenea ei ca conditie si nivel. Ma prezint plantei ca si o fiinta limitata si importanta in speranta si in certitudinea ca ea poate sa ma ajute sa-mi rezolv „impasul”. O salut cum se saluta o persoana:

„Ceau frumoaso! Nu vin sa-ti fac rau. Dimpotriva, pentru ca sunt la curent ca tu esti benefica, iti cer ceea ce Creatorul nostru a pus in tine. Am nevoie de el. tot ceea ce Dumnezeu a creat si este bun. Tu esti esenta lui Dumnezeu, perfecta, frumoasa, armonioasa. Dumnezeu a depozitat in interiorul tau substante bogate. Vin sa profit de ele. Daca eu nu le culeg, nu vor fi folosite pentru scopul lor. Tu, ca si o fiinta vie, si nascuta, dar murind reintorcandu-te in pulbere din acel pamant care te-a format? Daca te culeg insa, dai toate darurile care le cuprinzi, si activezi tot binele pe care stii sa-l faci. Permite-mi deci sa-ti amintesc cum fac cu un trandafir frumos. Numai tu cunosti minunile pe care le porti in tine si incerci extazul fecundarii”.

Cand prind in mana frunza cu tandrete, o mangai de sus in jos, alunecand spinii in palma ca o pila cum sa facem sa intelegem ca nu este feroce si agresiva si ii soptesc:

„Suferi putin, dar nu cunosc o alta forma pentru a te prinde pentru ca tu sa faci acea pentru ce ai fost creata. Vino cu mine, vino! Te-am ales pentru ca stiu ca esti dispusa sa pui in practica ceea ce deja stii. Considera-te deci o norocoasa. Da, tovarsele tale raman pentru necesitatiile viitoare, daca sunt; in caz contrar, mor, iar vietile lor sa tot fi fost inutile. Precum planta care infloreste in plina padure amazonica sau valul din mijlocul oceanului, fara a putea sa infrunti in intregime potentialul lor. Iti tai cateva frunze in vecinatatea trunchiului, cu o lovitura de bisturiu, pana ce tu nu pierzi nimic din esenta ta, nimic din sucul tau extraordinar si curativ”.

Cu o incizie lejera a lamei, desprind frunza de trunchiul de care este atasata, fara sa o sfasiu sau rup sau sa o lovesc. Dupa curatarea prafului si taierea spinilor, se impreuneaza cu mierea naturala, si cu distilatul ales. Totul se amesteca foarte bine. Cu paharul sub mixer, in timp ce cele trei elemente vin amestecate si pisate, pun mainile sub forma de dop, ca si cum sa transmit toata energia in acel preparat. Cand este gata, adresez plantei ultimele mele cuvinte sa o invit in misiunea care trebuie sa o indeplineasca, folosind forta vitala care este inauntrul ei.



„Acum du-te sa faci ceea ce stii. Intr-un corp creat de Dumnezeu nu poate fi nici boala sau durere, neintelegere sau lipsa de armonie. Liber de cele rele, corpul tie incredintat, punind in practica ceea ce stii sa faci. Te iubesc. Da este adevarat ca te-am ales dintre multe altele asemenea tie. Profit de oportunitate, si indeplinesc misiunea care Dumnezeu a programat-o in crearea ta. Acum a venit momentul extazului. Eu stiu ca pana va fi indeplinita misiunea , imi vei multumi pentru oportunitatea care ti-a fost data. Si eu iti sunt foarte recunoscator pentru ceea ce dai acelui corp bolnav. Scuza-ma si multumesc pentru acest serviciu pentru care ai fost chemata sa-l dai cu multa iubire. Du-te si pune in practica ceea ce stii.”

Binecuvantat este Dumnezeucare cu Aloe si toata natura a dat nenumarate posibilitati de a vindeca bolile noastre. Vindecati traiti bucurosi o viata noua de multumire si de slavire. Vi s-a ingaduit sa descoperim si sa folosim fiecare resursa pentru binele nostru si sa petrecem tot timpul din viata noastra intr-o continua actiune de multumire! Amin.” Parintele Romano Zago, O.F.M.

Daca esti afectat de diabet sau suspectezi ca mierea nu ar fi biologica si deci poti sa o pui in dozajul, prepara zilnic amestecul de care ai nevoie pentru aceea zi. In loc de miere adauga fructe, legume sau verdeturi. Apropo de miere, sunt persoane alergice la acest produs. In acest caz, daca persoana este alergica la miere, poate fi lovita de constipatie. Se evita problema cand se constituie cu o stoarcere in loc de miere. Mierea, daca este naturala, nu face rau la diabet. Exista o reteta tocmai pentru diabet; o lingura de miere, vechi de cel putin zece ani, dimineata pe stomacul gol.

CONCLUZIE

In aceste modeste pagini ai citit peripeţiile traiectoriei unei reţete, ca si cum ar fi fost un meteor; reţeta simpla, de casa, economica, care vindeca chiar si cancerul. Am pus in relief ca trebuie sa dai preferinţa aloei culeasa in casa, pentru ca produsele industrializate, supuse proceselor de stabilire, pot sa prezinte proprietatiile lor curative diminuate. Utilizează aloe de la tine de acasă, acel ornamental, care este pe fereastra, aceeaşi care se utilizezaza ca tonic pentru par sau pentru a tampona micile tăieturi sau arsuri avute din incidentele domestice. Este chiar aceea: foloseşte-o când ai nevoie de ea. Produsele industrializate, pe langa ca sunt scumpe, datorita avidităţii fabricanţilor, pot sa-si piardă virtutea lor. Urmează indicaţiile date in aceasta lectura. Cunostiintele dobândite sunt mai mult decât suficiente pentru a te ajuta in circumstanţe particulare. Luarea preparatului nu prezintă contraindicaţii. Se discreditează uzul de Aloe pentru ca nu a cauzat



reacţii in vitro in laborator. Noi avem experienţe de reacţie in vitro făcute in Brazilia si in extern. De la sine acestea sunt experienţe fara importanta, menite sa satisfacă o curiozitate ştiinţifica. Istoria medicinei înregistrează diverse cazuri de substanţe, a căror reacţie nu este registrata in vitro, dar aceste produse sunt comercializate, mulţumita reacţiilor lor in natura. Aşadar nu numai ce este testat in laborator vine acceptat de medicina. Medicina finalizează prin adoptarea tuturor experienţelor si faptele ca de multe ori, verificate intamplator sau accidental, încep sa facă parte din patrimoniul umanităţii. Poate să se sperie de exemplu, faptul că preparatul meu in unele cazuri provoacă diaree. Si de fapt o provoacă. Trebuie să o provoace. Face parte din previziuni. Fenomenul se explică astfel: toxinele, depozitate in organism găsesc in cele din urma o viată normală fără povară. O altă cale este urina. A treia este excretia prin pori. A patra, varsatul. Este totul natural. Este prudenta organismului care incearca sa se purifice. Cand apare asemenea simptom, presupusii cunoscatori dau alarma: „diareea semnifica pierderea de Potasiu!!!” Dar ce dorim sa spunem in ceea ce priveste radioterapia, chimioterapia, antibioticele si analgezicele cu macabra lor multime de efecte colaterale negative? In ceea ce priveste posibilitatea diareei, care dureaza doua sau trei zile foarte rar mai mult, ajunge previ mancand o banana pe zi, fruct bogat in acest metal alcalin necesar organismului. In ceea ce priveste alarma, atenţie! Poate fi falsa… Iubeşte-te pe tine însuti. Ai grija de sănătatea ta. Alcoolul si tutunul dăunează sănătăţii în proporţie aritmetica; drogul, in proporţie geometrica. Priveşte lumea, este frumoasa si este a ta! Aminteşte-ti, insa, ca sunt alţii care locuiesc cu aceleaşi drepturi si datorii. Încercam sa trăim viata bine. In acest moment. Facem sa devina mai frumoasa si mai morala lumea, cu posibilitati de viata pentru toţi. Noi trăim intr-o tara care este un continent; in acesta se afla 75% din exemplarele florei planetei. Încercam sa o exploram si sa o studiem cu iubire. Punem aceste bogaţii la dispoziţia umanitatii. Întinderea noastră teritoriala poate uşor sa contina populaţia Chinei, cu hrana si locuinţa pentru toţi, daca nu prin intervenţia intermediarilor. Trebuie sa încercam sa convieţuim in pace, in respect reciproc, chiar daca numai pentru faptul ca suntem fiinţe umane. In realitate omul trebuie să invete să se iubească pe sine. Cum poate să-şi iubească aproapele ca pe sine însuşi dacă comite autodistrugerea din cauza drogurilor, tigărilor, alcoolului, pesticidelor, poluării, a exploziilor atomice? Numai după ce au învăţat la şcoală adevărata iubire pentru sine însăşi omul ştie să iubească si pe semenul sau. Deci suntem apropiaţi cu perfecţiunea. Dacă ai obţinut ceva beneficiu după utilizarea Aloei, te rog să scrii rezultatele obţinute şi să le expediezi la editură, care îi comunică periodic, Părintelui Romano Zago. Cazul tău poate fi de ajutor în rezolvarea problemelor semenilor tăi.

Boala este semnul clar că organismul nu se află în statutul său optim. Poţi să-l cureţi cu alopatie, cu isopatia, etc. tratamentul cu aloe face parte din fitoterapie… metoda acum cunoscută de milenii în întreaga lume. În natură este sigur cura adaptată pentru orice tip de boală. Ajunge să o cauţi…



Scrisoare câtre cititori

Dragi cititori, Pentru a veni în întâmpinarea a celor fără posibilitatea, din diverse motive, să prepare în casă reţeta acestei cărţi, a fost ţinut cont de diverse cereri primite de mine, am însărcinat întreprinderea:

DECA ALOES ARBORESCENS s.r.l.FREI ROMANO ZAGO

S.S. 17 Palazzo d’Abbraccio -86170 IserniaTel. Si fax 0865/411940 – mobil. 335/6746537

Să distribuie produsul, deja pregătit pentru utilizare, pe lângă o serie de produse pe bază de aloe pentru uz extern. Asocierea enumerată in pagina de fată consimt alegerea mea şi au fost bucuroşi să vă furnizeze informaţii de care aţi putea avea nevoie. Vă adaug salutul meu călduros şi binecuvântarea mea. Frei Romano ZagoSecretariatul Părintelui Romano Zago pentru Italia se află la Deca Aloes Arborescens.

RETETA PARINTELUI ROMANO ZAGO

INGREDIENTE: jumătate de kilogram de miere de albine (miere ecologica)40-50 ml aproximativ sase linguri de distilat (Grappa, Cognac, Whisky, etc.)

350 gr frunze de Aloe Arborescens, 2, 3, 4 pana se ajunge la greutate.

Prepararea: tăiaţi spinii de-a lungul frunzelor, iar praful depozitat se înlătură cu ajutorul unei cârpe uscate sau un burete. Tăiaţi frunzele în bucăţi (fără a îndepărta pieliţa) şi puneţi-o în mixer împreună cu mierea şi distilatul ales. Mixaţi bine şi preparatul este gata pentru consum. Nu filtraţi nu fierbeţi. Preparatul obţinut trebuie pus in frigider intr-un borcan închis la culoare, închis bine. Doze recomandate:Luaţi o lingură de masă cu 20 sau 30 minute înaintea meselor principale (mic dejun, prânz sau cină). Agitaţi bine înainte de a folosi. Odată început tratamentul este important să luaţi tot conţinutul borcanului. Imediat după terminare este recomandat să vă supuneţi unei consultaţii medicale (mai ales dacă este vorba despre cancer). Rezultatul analizelor ne oferă indicaţii asupra efectelor obţinute şi sugerează procedura de urmat. Dacă rezultatele demonstrează că nu este o ameliorare cu primul borcan, este necesar să se repete cura după o pauză de 5-10 zile.Acest ciclu trebuie repetat de atâtea ori de câte ori este necesar pentru a elimina râul. Doar după 4 tentative fără reuşită pozitiva trebuie sa se recurgă la o doza dubla, adică două linguri înaintea meselor principale.



75446053 Cancerul Se Poate Vindeca

Documents

Transcript of 75446053 Cancerul Se Poate Vindeca