71031253 Modul 1 Educatie Antreprenoriala

]

Curs si aplicatii

Modulul 1

Educatie antreprenoriala

Lector : Prof.gr. I Todea Elena Denisa

2011Proiect KantCompetente antreprenoriale de nivel EuropeanPOSDRU/92/3.1/S.61396

Modulul 1 Educatie antreprenoriala

Motto„Orice societate trăieşte din inovaţie şi prin controlul creşterii schimbării”Daniel Bell

1 .Importanta intreprinzatorului /antreprenorului

1. 1. Conceptul de intreprinzator/antreprenor- aparitie

Notiunea de ”intreprinzator” provine din cuvantul frantuzesc ”entreprendre”, care inseamna a intreprinde, a se apuca de facut ceva, a se angaja in ceva. In decursul timpului, aceasta notiune a avut diferite semnificatii. Perioada timpurie. In timpurile mai vechi, intreprinzatorul tipic putea fi gasit in randul militarilor si negustorilor. In acel timp, razboaiele se purtau adesea din motive economice. Conducatorii militari, asumandu-si riscuri considerabile, printr-o strategie de succes puteau obtine castiguri substantiale. Negustorii acelor timpuri isi riscau si ei averile. De multe ori negustorul si aventurierul puteau fi gasiti in aceeasi persoana. Marco Polo, de exemplu, a fost un aventurier care a cautat sa stabileasca rute comerciale spre Extremul Orient. Negustorul-aventurier isi asuma riscul fizic si emotional al unei asemenea actiuni, iar capitalistul pe cel economic. La sfarsitul misiunii, capitalistul primea 75% din castig, iar negustorul restul. Evul mediu. Datorita faptului ca in evul mediu comertul era considerat un act degradant si a restrictiilor impuse de biserica asupra ofertei de capital, intreprinzatorul tipic era un cleric. Acesta avea ca insarcinare construirea de mari lucrari arhitecturale, precum castele si fortificatii, cladiri publice, manastiri si catedrale. Angajat in asemenea proiecte uriase, intreprinzatorul nu isi asuma nici un risc, ci mai degraba era un conducator de proiect ce folosea resursele furnizate de cele mai multe ori de guvern.Desi preocupati in primul rand de deontologie, scriitorii evului mediu au afirmat totusi ca un bun negustor trebuie sa fie cumpanit in ale riscului, bine informat asupra calitatii, pretului si costului marfurilor, atent la detalii si pregatit sufleteste in caz de esec.

Modulul 1 – Educatie antreprenoriala Prof. Todea Denisa

Multă vreme în România, conceptul de antreprenor a fost perceput ca fiind un termen caracteristic activităţii din construcţii, antreprenorul de construcţii reprezentând o firmă, organizaţie cu capital privat şi/sau public ce-şi atribuie responsabilitatea execuţiei unor lucrări de construcţii pe baza unui contract şi a unei comenzi ferme obţinute în urma unei licitaţii. Totuşi sensul corect al termenului de antreprenor (entrepreneur în limbile engleză şi franceză) este echivalent în limba română cu cel de intreprinzător adică a unei persoane sau organizaţii care are iniţiativa şi îşi asumă riscul de a porni / dezvolta o afacere sau o activitate bazată pe inovaţie fie că aceasta este de natură tehnică, economică, uman – social sau ecologică.

1.2. Istoricul conceptului de intreprinzator/antreprenor


Ludovic al XVI-lea obisnuia sa afirme ca o tara este bogata cand oamenii ei sunt bogati. Fireste afirmatia este la fel de adevarata si astazi ,asa cum demonstreaza realitatile din numeroase tari. In conditiile contemporane principalii artizani ai bogatiei sunt antreprenorii. Deci, tarile care se vor bogate,trebuie sa acorde o atentie deosebita antreprenorilor. Recunoasterea antreprenorilor dateaza inca din secolul XVIII in Franta ,cand economistul Richard Cantillon a asociat asumarea de riscuri in economie cu antreprenoriatul. In Anglia ,in jurul aceleiasi perioade Revolutia Indusriala evolua, iar anreprenorii jucau un rol vizibil in transformarea resurselor. De-a lungul timpului o serie de oameni de ştiinţă din domeniul economic (J. B. Say (1800), Schumpeter (1911) şi mai recent Peter Drucker(1984) au dat diverse definiţii conceptelor de antreprenor, sistem antreprenorial, management antreprenorial, economie antreprenorială. Astfel, Peter Drucker, unul dintre cei mai reputaţi specialişti în domeniul managementului, evidenţia în 1984 în lucrarea sa” Inovaţia şi Sistemul Antreprenorial”, că la baza succesului economic al Statelor Unite şi al altor state dezvoltate stă sistemul antreprenorial ce a dat naştere unei economii antreprenoriale. Inovaţia, schimbarea, incongruenţa şi neprevăzutul erau considerate de Drucker ca fiind elementele creării şi dezvoltării unui sistem antreprenorial în care rolul principal îl are individul (antreprenorul) sau organizaţia care îşi asumă riscul de a realiza ceva durabil.

A. Teorii antreprenoriale- intre clasic si neoclassic

Teorii antreprenoriale există de foarte mulţi ani. Acestea au contribuit la dezvoltarea şi formarea antreprenoriatului ca ştiinţă. Dintre gânditorii clasici, care au formulat teorii despre antreprenoriat, cei mai de seamă au fost R. Cantillon şi J. B. Say.

1. Richard Cantillon (1680-1734) a fost primul economist care a folosit termenulîntreprinzător. Cantillon a identificat trei forme diferite de antreprenoriat:a) proprietarii de terenuri, pe care îi numea capitalişti;b) întreprinzătorii, pe care îi numea arbitri;c) managerii plătiţi. Într-un anumit sens, antreprenorul creează echilibru între cerere şi ofertă. În concluzie, antreprenorul lui Cantillon era, în primul rând, un speculator. El trebuia să fie mereu în alertă şi să aibă relaţii, să privească înainte şi să fie dispus să-şi asume un risc, dar nu neapărat unul inovator. 2. Jean-Baptiste Say (1767-1832) consideră că antreprenorul este un manager. 3. Alfred Marshall (1842-1924) atribuie un rol remarcabil antreprenorului, atât la nivelmacro-, cât şi microeconomic. În concepţia sa, aportul cel mai important al antreprenorului îlreprezintă furnizarea de mărfuri deopotrivă cu inovarea şi progresul realizate simultan. Marshall foloseşte o ilustraţie pentru a-şi explica teoria: „Oamenii de afaceri care au fost deschizători de drumuri au adus societăţii beneficii mult mai mari decât câştigurile lor proprii, deşi au murit milionari”. 4. Joseph Schumpeter (1883-1950) a considerat antreprenorul ca lider şi inovator sau„motorul principal al sistemului economic”. Schumpeter vede antreprenorul ca pe un inovator şi un lider, dar nu ca pe un purtător de risc, nici ca pe un capitalist sau un manager. 5. Frank Knight (1885-1972) susţine faptul că antreprenorul contribuie şi la progresuleconomic general. Urmărind atingerea propriilor scopuri, el va ameliora întotdeauna tehnologiile şi modurile de organizare existente.

6. În România, definirea antreprenoriatului aparţine economistului Virgil Madgearu prin introducerea la Academia de Înalte Studii Comerciale şi Industriale a disciplinei „Ştiinţa întreprinderii”. El definea noţiunea de întreprinzător prin deducerea ei din noţiunea de întreprindere. Astfel, la societăţile anonime pe acţiuni, acţionarii sunt consideraţi având calitate de întreprinzător deoarece:

1. îşi asumă riscul capitalului;2. au interesul rentabilităţii.

Aceste două caracteristici erau considerate ca fiind esenţiale pentru calitatea de întreprinzători.

În literatura de specialitate din România se face distincţie între termenul de întreprinzător şi cel de antreprenor, respectiv:

întreprinzătorul este denumit ca fiind:


cel care trece uşor la acţiune; cel care are iniţiativă; cel care este şef de întreprindere, în particular.

antreprenorul este denumit ca fiind:o persoana care execută pe bază de contract anumite lucrări în schimbul unei sume

de bani;o persoana care execută lucrări de construcţii, termen folosit în particular.

Sunt alte semnificaţii date termenului de întreprinzător, în ţări precum:Italia – întreprinzătorul este cel care exercită o activitate economică organizată în scop de producţie şi de schimb;Anglia – întreprinzătorul este persoana care organizează o afacere, asumându-şi riscurile pentru obţinerea profitului;SUA – întreprinzătorul este persoana care creează o nouă afacere, asumându-şi riscul şi incertitudinea de a obţine profit, urmărind creşterea afacerii prin identificarea oportunităţilor şi resurselor necesare (economistul american Zimmerer).

Semnificaţia termenului de antreprenoriat este dată şi de economiştii americani. Întreprinzătorul se identifică cu afacerile mici şi mijlocii, în timp ce antreprenorul are o sferă mai largă extinzându-se de la întreprinderile productive la domeniul financiar-bancar, a instituţiilor publice. Antreprenoriatul ţine de domeniul conducerii, dar nu se limitează numai la management, fiind o relaţie între societate şi mediu în vederea realizării de profit, influenţând profund şi modelând economia.

7.Economistul american Drucker – teoretician al managementului – arată că economia antreprenorială este un eveniment cultural, psihologic, economic, tehnologic, dar efectele ei sunt în primul rând economice.

Antreprenoriatul este:1. considerat un gen de comportament care include:

luarea iniţiativei; organizarea, reorganizarea mecanismelor social – economice

pentru utilizarea resurselor; acceptarea riscului de faliment.

2. capacitatea de a crea o viziune din nimic, este un act uman, creativ care asigură disponibilitatea de a prelua riscurile (personale, financiare) şi a face tot posibilul de a reduce şansele de faliment;

3. aptitudinea de a sesiza o oportunitate când ceilalţi văd haos, confuzie, contradicţie.


1.3. Intreprinzatorul si activitatea antreprenoriala

1.3.1. Definirea intreprinzatorului

Intreprinzatorul reprezinta, prin continutul muncii, pozitia sociala si veniturile obtinute, una dintre ocupatiile cele mai tentante pentru un tânar. De altfel, in tarile dezvoltate intre 10% si 20% dintre persoanele care muncesc sunt intreprinzatori. Spre exemplu, in SUA sunt peste 31 de milioane, in timp ce in România, circa 350.000. Howard Stevenson, un „guru” al fenomenului antreprenorial contemporan, de la faimoasa universitate Harvard din SUA, defineste intreprinzatorul intr-o maniera mai concreta si sintetica:

cel care-si asuma riscuri referitoare la banii investiti, creditele contractate, linistea si siguranta familiei, prestigiul

fondator de firme sau de noi activitati in cadrul acestora; inovator, in sensul crearii de noi produse, piete, servicii sau firme, sau al modernizarii

celor existente; capitalist, intrucât detine capital pe care il foloseste pentru a obtine profituri, dorind sa se

imbogateasca; flexibil moral si comportamental, deoarece activitatea de intreprinzator implica

adaptarea la diverse situatii prin schimbari tehnice, economice, umane continue si, nu rareori, asumarea anumitor compromisuri cu salariatii cu care lucreaza, cu clientii, furnizorii etc. Intreprinzatorul deruleaza activitati antreprenoriale. In viziunea lui Dan Myzica, profesor la prestigioasa universitate franceza INSEAD, de lânga Paris, „activitatea antreprenoriala este un proces care se deruleaza in diferite medii si amplasamente de afaceri, ce cauzeaza schimbari de natura economica prin inovari realizate de persoane care genereaza sau raspund oportunitatilor economice, creând valori atât pentru indivizi, cât si pentru societate”.

Activitatea antreprenoriala consta sintetic in identificarea si valorificarea unei oportunitati economice de catre un intreprinzator, in vederea obtinerii de profit.

1.3.2. Intreprinderea - principala componenta a economiei

Rezultatul initiativei intreprinzatorului este intreprinderea, in cadrul careia se desfasoara activitatea sa antreprenoriala.


Intreprinderea este o organizatie alcatuita din una sau mai multe persoane care desfasoara activitati, utilizând de regula mijloace economice in vederea obtinerii de profit. Pentru a infiinta o intreprindere este nevoie de patru categorii de resurse:

umane, reprezentate de persoanele care muncesc in firma ca executanti, manageri si intreprinzator;tehnico-materiale, alcatuite din cladiri, utilaje, computere, mijloace de transport, materii prime, combustibili, energie, apa etc., folosite in cadrul sau;informationale - constituite din sisteme de codificare, documentatii tehnice, economice, programe de calculator, standarde de calitate etc. necesare derularii activitatilor;financiare - sumele de bani alocate pentru infiintarea, functionarea si dezvoltarea afacerii.

Prin utilizarea acestor resurse in cadrul firmei se desfasoara procese de munca diverse, care, in functie de natura lor si de scopurile specifice urmarite, se delimiteaza in grupe de activitati sau functiuni. De retinut ca dimensiunea si continutul functiunilor si activitatilor variaza de la o firma la alta in functie de dimensiune, profil, viziunea intreprinzatorului etc. In firmele mici, unele dintre activitati - cum ar fi cele de conceptie tehnica sau de formare a personalului - pot sa dispara.Firmele sunt deosebit de variate si complexe. In functie de marime si mod de reglementare juridica, firmele se clasifica in mai multe categorii, asa cum rezulta din tabelul urmator.

Tabelul 1 - Clasificarea firmelor

Nr.

crt.

Criteriu Categorie Caracteristici definitorii

1. Marime(numar depersonal)

-microintreprindere- intreprindere mica-intreprindere mijlocie- intreprindere mare

- 1-9 salariati- 10-49 salariati- 50-249 salariati- peste 250 de salariati

2. Formajuridica

- societate in numecolectiv/societate in comandita simpla

- obligatiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social si cu raspunderea nelimitata si solidara a asociatilor comanditati, dar numai pâna la concurenta cu aportul lor.

- societate incomandita simpla/societate in nume colectiv

- obligatiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social si cu raspunderea nelimitata si sociala a tuturor asociatilor;


- societate incomanditape actiuni

- capitalul social este impartit in actiuni, iar obligatiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social si cu raspunderea nelimitata si solidara a asociatilor comanditati;

- societate pe actiuni - obligatiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social, iar actionarii sunt obligati numai la plata actiunilor detinute;

- societate curaspundere limitata(SRL)

- obligatiile sunt garantate cu patrimonial social, iar asociatii sunt obligati numai la plata partilor sociale.

In ultimul deceniu, in tarile dezvoltate s-a conturat un nou tip de organizatie - intreprinderea bazata pe cunostinte. Caracteristic ei este faptul ca resursa principal o reprezinta cunostintele, adica acele informatii ce sunt pragmatice, prin a caror utilizare se genereaza valoare economica.

Fig. 1 Valoarea adaugata, creata de intreprindere

Firmele moderne de informatica, telecomunicatii, biotehnologie etc. fac parte din aceasta categorie. Cea mai cunoscuta intreprindere bazata pe cunostinte din lume este Microsoft, condusa de legendarul Bill Gates, care, desi poseda cladire, calculatoare, echipamente in valoare de câteva zeci de miliarde de dolari, este cotata la bursa din New York de peste patru ori mai mult.


In continuare, numarul intreprinderilor bazate pe cunostinte se va multiplica rapid, ele constituind componenta de baza a noului tip de economie - economia bazata pe cunostinte. De retinut, ca peste 90% dintre intreprinzatori atât din România, cât si din alte tari -infiinteaza microintreprinderi care au regim juridic de societate cu raspundere limitata(SRL). Aceasta situatie se explica prin faptul ca resursele si dificultatile constituirii sifunctionarii lor sunt mai reduse, ca si riscurile asumate de intreprinzator. Intreprinderea este cea mai importanta componenta a economiei si societatii. Intreprinderile si intreprinzatorii care le infiinteaza si le dezvolta reprezinta principala bogatie a unei natiuni. Tarile care au intreprinderi numeroase si intreprinzatori multi si competitivi - cum sunt SUA sau Japonia - sunt si cele mai bogate si mai puternice.

1.3.3. Caracteristicile intreprinzatorului si talentul antreprenorial

Intreprinzatorii - ca si ceilalti oameni de altfel - sunt deosebit de diversi din multiple puncte de vedere. In tabelul urmator prezentam o sinteza a celor mai frecvente caracteristici ale intreprinzatorilor si a suportului psihologic pe care acestea se fundamenteaza.

Tabel 2 - Sinteza caracteristicilor cel mai frecvent atribuite intreprinzatorilor

Nr.crt.

Caracteristici comportamentale Suport psihologic

1. Inovatori Nevoia de a realiza

2. Lideri Constiinta de sine

3. Inclinati spre asumarea de riscuri moderate Increderea in sine

4. Independenti Implicare pe termen lung

5. Creatori Toleranta fata de ambiguitate siincertitudine

6. Energici Plini de initiativa

7. Tenaci Disponibilitate pentru invatare si actiune

8. Originali Disponibilitate pentru combinarea resurselor9. Optimisti Incredere in viitor si in sine


10. Centrati pe rezultate Spirit ofensiv, agresivitate constructiva

11. Flexibili Tendinta de a avea incredere in oameni

12. Materialisti Banii sunt criteriul de masurare aperformantelor

Unii specialisti au identificat si trasaturi definitorii ale „nonintreprinzatorilor”: credinta ca nimeni nu le poate face ceva (invulnerabilitate), superioritate fata de alte persoane, razvratire impotriva autoritatilor, impulsivitate, preocuparea excesiva pentru a face lucruri perfecte, necooperarea cu altii, asumarea de riscuri excesive, egoism si prea plin de sine. Fireste, cine poseda aceste caracteristici nu poate fi un intreprinzator de succes. In concluzie, intreprinzatorul de succes trebuie sa posede talentul de intreprinzator, care este o rezultanta a caracteristicilor enuntate si care ii confera posesorului sau capacitatea de a identifica si a valorifica oportunitatile de afaceri. Talentul de intreprinzator, ca orice alt talent - de cântaret, fotbalist sau pictor -, se dezvolta si se amplifica prin pregatire si munca. Deci, talentul de intreprinzator trebuie mai intâi identificat si apoi, prin eforturi sistematice si bine directionate, trebuie dezvoltat. Precizam ca, potrivit specialistilor, desi circa o treime din populatia unei tari poseda suficient talent de intreprinzator, pentru a initia si a dezvolta afaceri performante, numai o parte si-l valorifica.

1.3.4. Rolurile si importanta intreprinzatorilor

O imagine mai cuprinzatoare si mai realista asupra a ceea ce este un intreprinzator si asupra pozitiei si influentei sale in economie si societate se obtine punctând principalele roluri pe care le realizeaza .Intreprinzatorul este un inventator, deoarece genereaza, singur si cu alte persoane, produse si servicii noi si modernizate, concepe si modernizeaza tehnologii, modalitati de comercializare a produselor, abordari manageriale etc. Concomitent, intreprinzatorul este investitor, intrucât in crearea si dezvoltarea afacerii foloseste banii proprii si ai altor persoane sau organizatii, asumându-si riscul de a-i pierde partial sau integral. Rezultatul investitiilor intra total sau cel putin partial in proprietatea intreprinzatorului, care trebuie sa o gestioneze si sa le protejeze, indeplinind deci si rolul de proprietar. Intreprinzatorul este si managerul afacerii. Functionarea afacerii si obtinerea de performanta sunt rezultatul deciziilor si actiunilor de previziune, organizare, coordonare, antrenare si control-evaluare pe care le exercita intreprinzatorul.


Foarte adesea, intreprinzatorul realizeaza efectiv munca de executie de produse sau de furnizare a serviciilor prin care se deruleaza afacerea, adica este si executant o parte mai mare sau mai mica a zilei de munca. De retinut ca indeplinirea fiecaruia dintre cele cinci roluri presupune calitati, cunostinte, deprinderi si abilitati oarecum diferite. Posedarea acestora - cel putin la un nivel minim – este obligatorie pentru ca intreprinzatorul sa fie eficace si sa obtina profit. Se poate deci afirma cu toata convingerea ca intreprinzatorul este un pilon al economiei de piata, determinându-i, in mare masura, nivelul de dezvoltare si performantele. Ceilalti piloni sau actori principali ai economiei de piata sunt managerii profesionisti, bancherii, investitorii de risc si brokerii. impreuna cu intreprinzatorii, ei alcatuiesc vectorul uman de forta care face ca intr-o tara sa existe o economie performanta. De aceea, intreprinzatorii trebuie tratati ca o resursa nationala de valoare inestimabila, ce trebuie incurajata si a carei capacitatetrebuie sa fie folosita, la un nivel cât mai inalt, in vederea ridicarii performantelor economiei nationale si standardului de viata al populatiei. În concluzie, antreprenoriatul nu este management, nu este filozofia, arta de a aranja lucrurile, ci câte ceva din toate acestea, este un comportament al întreprinzătorilor în practica de afaceri.

Antreprenoriatul nu este genetic, deşi domeniul său este inovaţia. El este un proces comportamental care se învaţă.

Privit în istorie, asupra acestui proces au existat mai multe opinii şi anume:întreprinzătorii sunt făuritori sau meşteri, nu gânditori;

În practică, majoritatea sunt metodici programându-şi fiecare pas.întreprinzătorii sunt născuţi nu făcuţi;

Cercetările au demonstrat că procesul antreprenorial se poate învăţa ca orice disciplină.

întreprinzătorii sunt inventatori, inovatori; În realitate există mulţi întreprinzători care îşi fac destul de bine

activitatea fără a fi inovatori sau inventatori.pentru a fi întreprinzător ai nevoie de bani; afacere poate supravieţui dacă e finanţată cu capital. Dar firmele pot falimenta nu numai din cauza lipsei de finanţare, ci şi datorită unor alţi factori, cum ar fi:

o lipsa competenţei manageriale;

o lipsa de cunoştinţe financiare;

o investiţii la nivel scăzut;

o programare precară, etc.

pentru a fi întreprinzător ai nevoie de noroc; Norocul se întâmplă când există pregătire şi oportunitate. Norocul este în

realitate pregătire, determinare, dorinţă, cunoaştere, inovaţie.ignoranţa este o stare de fericire pentru întreprinzător;


Adevărul este, că identificarea punctelor slabe şi a punctelor tari ale unei afaceri, formularea strategiilor în vederea minimizării deficienţelor, constituie factorul cheie pentru succesul afacerii.

întreprinzătorii obţin succes de la prima lor acţiune;o perioadă de 5 ani marchează pragul critic pentru probabilitatea de faliment a unei afaceri.

2. Spiritul antreprenorial A fi intreprinzator inseamna a avea initativa , capacitate decizionala si responsabilitate . Initiativa presupune demararea unei activitati economice avand constiinta existentei succesului dar si a esecului .A avea spirit antreprenorial este de fapt modul de a a fi al unor persoane ,capacitatea de a initia si desfasura activitati economice prin asumarea de noi riscuri in mod constient. Exista doua abordari in intelegerea activitatii antreprenoriale si a intreprinzatorului ,si anume :

1.spiritul antreprenorial este innascut ,nu dobandit 2. spiritul antreprenorial depinde de noroc

Abordarea functională priveste rolul spiritului antreprenorial în economiesi are două functii:

functia de asumare a riscului atunci când implicatiile pot fi tinute sub control functia de lansare sau modificare semnificativă a unei afaceri.

Abordarea psihosocială caracterizează trăsăturile definitorii ale anumitor întreprinzători, care reusesc să creeze o atmosferă de lucru propice în firmă si săia măsuri de stimulare a activitătii.Cea mai semnificativă caracteristică psihosocială a întreprinzătorilor este dorinta de realizare materială, profesională si socială. Acestea se referă la profitul firmei, la independenta întreprinzătorului si la satisfactia profesională. Dorinta de realizare materială este cea care în final stimulează profitul firmei. Profitul firmei este cel care aduce satisfactia întreprinzătorului privitor la modul cum este rasplătit pentru folosirea timpului si investirea economiilor personale.Tot prin profit se recunoaste riscul asumat în afacere si spiritul de initiativă pe care întreprinzătorul l-a avut în derularea afacerii. Independenta se manifestă prin libertatea decizională întreprinzătorului. Satisfactiile profesionale provin din potrivirea dintre aspiratiile si cunostintele întreprinzătorului în raport cu natura afacerii, care îi dau sentimentulde realizare practică a cunostintelor puse în slujba firmei.care se angajeaza să depasească riscurile care apar si la care acestia sunt supusi în tot decursul activitătii firmei. Profesorul american Patrik R. Lilos clasifică nenumăratele riscuri care-i pândesc pe întreprinzători, în 4 categorii:

riscuri financiare profesionale familiale


ordin psihic Altă caracteristică determinată de rezistenta psihica a intreprinzătorilori este încrederea în fortele proprii care îi impulsionează pe întreprinzători să aibă încredere în posibilitătile lor de a învinge toate greutătile, să se simtă siguri pe ei si să transmită acest sentiment de încredere oamenilor cu care vin în contact pe care îi mobilizează pentru reusita afacerii.Nevoia de control si supraveghere a partenerilor si subalternilor, manifestată prin neîncrederea în persoanele cu care vin în contact este dominantă în relatiile întreprinzătorilor cu partenerii si cu subordonatii.Intreprinzătorii simt nevoia să se informeze permanent să cunoască orice detaliu, dar această caracteristică poate dăuna activitătii dacă supravegherea este exagerată sau nejustificată. Intreprinzătorii pot manifesta neîncredere fată de cei din jur având suspiciunea că vor fi înselati sau nedreptătiti.Abordarea comportamentala a spiritului antreprenorial se face prin analiza atitudinii pe care o au întreprinzătorii în orientarea strategică – aceasta se referă la alegerea elementelor care stau la baza formulării strategiei si anume:

identificarea oportunitătilor de afaceri care rezultă din analiza de mediuselectarea oportunitătii celei mai favorabileatragerea resurselor pentru valorificarea acestora.In orientarea strategică întreprinzătorul trebuie să fie creativ si inovativ.

Pe măsura dezvoltării afacerii scade caracterul intreprenorial si flexibilitatea afacerii si creste caracterul administrativ.

In concluzie, manifestarea spiritului antreprenorial are multe forme si aduce deschiderea fata de ce se intampla in societate, in mediul economic; se folosesc oportunitatile existente; se iau decizii dar necesita o pregatire temeinica si o disponibilitate pentru o pregatire permanenta in domeniile de actiune. Dinamismul lumii contemporanre este rezultatul manifestarii neingradite a spiritului antreprenorial.Deci, spiritul antreprenorial nu este ceva innascut ci consecinta invatarii , a cunoasterii profunde a domeniului economic si este accesibil tuturor. Antreprenorul este un actor principal si un simbol al economiei de piata. Rolurile si contributia antreprenorilor se amplifica substantial ,simultan cu manifestarea lor pe plan calitativ superior ,ceea ce se reflecta in revolutia antreprenoriala actuala ,care, potrivit afirmatiilor a numerosi specialisti, va ajunge la apogeu in secolul XXI , generand multiple mutatii, unele inca dificil de imaginat in prezent.

3. Caracteristicile antreprenorilor


In viziunea reprezentantilor scolii behavioriste, cea care acorda cea mai mare atentie elementelor ce caracterizeaza antreprenorii , principalele aspecte care le sunt specifice sunt acelea de: inovatori, leaderi ,asumatori de riscuri, independenti ,creatori, tenaci ,energici, originali, optimisti, centrati pe rezultate, flexibili, materialisti, insa un progres remarcabil in ceea ce priveste abordarea continutului muncii si caracteristicilor antreprenorului realizeaza Jacques Fillon . In unul din ultimile sale studii el realizeaza o abordare integratoare deosebit de interesanta si utila a activitatilor si caracteristicilor specifice antreprenorilor:

1.Identificarea oportunitatilor de afaceri2.Conceperea de viziuni antreprenoriale 3.Imaginatie/independenta/pasiune4.Adoptarea deciziilor5.Realizarea de viziuni 6.Capacitatedeorientare/constanta/tenacitate7.Punerea in functiune a echipamentelor8.Aprovizionarea cu materii prime,materiale9.Fabricarea propriu-zisa a produselor 10.Diferentiere/originalitate11.Atragerea si implicarea personalului12.Vanzarea produselor si serviciilor13.Determinarea personalului” sa faca ce trebuie facut”14. Comunicare15.Ratiune/prudenta16.Previziune17.Flexibilitate

Numeroase studii ce au fost conduse au determinat faptul ca anumite calitati personale sunt necesare pentru a fi un anreprenor de succes. Antreprenorii sunt caracterizati ca interactiune intre urmatoarele calitati: control interior , capacitate de planificare, asumarea riscurilor, inovatie, folosirea feedback-ului, luarea deciziilor, independenta. Noi caracteristici sunt adaugate in continuu acestei liste..

Alte caracteristici ale antreprenorului sunt urmatoarele::

Determinare si perseverenta: Dedicarea totala catre success poate depasi obstacolele. Determinarea puternica si perseverenta pot face un antreprenor sa faca fata oricaror greutati pe care


alte persoane le-ar considera insurmontabile si chiar pot compensa lipsa de experienta si de indemanare a personalului angajat Rezolvarea problemelor persistente: Antreprenorii nu sunt intimidati de situatii dificile.Increderea in sine si optimismul general il fac sa vada imposibilul ca pe ceva ce doar necesita mai mult timp pentru a fi rezolvat. Initiativa si responsabilitate: Antreprenorii au fost intotdeauna considerati personane independente ,ei cauta si preiau initiatova,se pun in situatii in care sunt personal raspunzatori pentru succesul sau esecul intregii operatiuni.Le place sa se implice in probleme in care impactul lor personal sa poata fi masurat.

Orientare spre oportunitati: Un lucru care ii diferentiaza clar pe antreprenori este concentrarea spre oportunitate mai mult decat spre resurse,structura sau strategie.

Toleranta pentru esec: Antreprenorii folosesc esecul ca pe o experienta din care pot invata ceva .Cei mai eficienti anreprenori sunt cei care se asteapta la dificultati si nu sunt dezamagiti, descurajati sau deprimati de un esec.

Incredere in sine si optimism: Desi antreprenorii intampina adesea obstacole majore increderea in abilitatile personale ii determina sa le depaseasca si ii face pe ceilalti sa-si mentina propriul optimism.

Realizarea de viziuni: Antreprenorii stiu unde vor sa ajunga . Ei au o viziune sau concept despre ceea ce vor sa fie firma lor. Nivelul mare de energie: Cantitatea mare de munca depusa de antreprenori presupune din partea acestora existenta unei energii superioare. Multi antreprenori isi dozeaza cantitatea de energie monitorizind cu grija ce mananca, ce beau, fac exercitii fizice si stiu cand sa se retraga pentru relaxare.

Creativitatea si spiritul de inovatie: Creativitatea a fost privita timp indelungat ca ceva genetic, cu care te nasti si nu o poti dobandi insa un curent in continua crestere afirma ca aceasta poate fi invatata.

Independenta: Frustrarea in fata sistemelor birocratice, impreuna cu dorinta de a “face o diferenta” ii face pe anreprenori niste persoane foarte independente care doresc sa faca lucrurile in felul lor.

Lucrul in echipa: Dorinta de independenta si autonomie nu il opreste pe antreprenor sa doreasca lucrul in echipa .De fapt in timp ce antreprenorul stie clar unde se afla firma (sau unde ar dori sa se afle) personalul se ocupa de activitatile “de zi cu zi ” din firma.


4. Strategii antreprenoriale

Peter Drucker în cartea “Inovaţia şi sistemul antreprenorial” identifică patru tipuri generice de strategii antreprenoriale:a).“Aruncă în luptă toate resursele pe care le ai” – este o strategie mai puţin previzibilă, fiind necruţătoare şi neadmiţând greşeli. Dacă reuşeşte recompensele sunt foarte mari, în caz contrar nu există a doua şansă. Strategia este foarte riscantă pentru a fi folosită în alte scopuri decât inovaţii majore. Ca şi exemplu poate fi Hoffman La Roche din Elveţia, una din cele mai mari profitabile companii farmaceutice. În 1925 era o firmă mică ce vindea vopsele textile. În perioada în care vitaminele au fost descoperite, iar lumea ştiinţifică nu le accepta, a achiziţionat patentele de vitamine pe care nu le dorea nimeni, a angajat cercetători de la Universitatea din Zurich, oferindu-le salarii mult mai mari decât cele de profesori şi a investit toţi banii pe care îi avea şi pe care i-a împrumutat pentru această afacere. După 60 de ani jumătate din piaţa mondială a vitaminelor era deţinută de Hoffman La Roche.b).“Loveşte acolo unde nu este nimeni” este strategia care conţine două forme: b1)“Imitaţia creatoare” – unde antreprenorul face ceva ce a făcut altcineva deja, dar îl îmbunătăţeşte, inovând. Un exemplu este analgezicul Tylenol care a fost folosit ani de zile în acest scop şi care se procura doar cu reţetă.. Când acest medicament s-a procurat fără reţetă, succesul în SUA a fost mult mai mare decât au prevăzut producătorii. Acest success a creat ocazia pentru“imitaţia creatoare”: firma Johnson&Johnson care a înţeles că există o piaţă pentru un medicament ce înlocuia aspirina. Tylenol a apărut ca un analgesic universal şi sigur şi în 2 ani conducea piaţa. b2)“Judo-ul antreprenorial” - strategie care implică, în primul rând, ocuparea unui "cap de pod" într-o afacere sau pe o anumită piaţă Un exemplu este cel al Laboratoarelor Bell, cele care au inventat tranzistorul.Producătorii americani au estimat că el va fi gata până în 1970. Preşedintele firmei Sony, citind în ziar despre existenţa tranzistorului, a plecat în SUA şi a cumpărat licenţa Bell Labs pentru suma de 25.000$. (de menţionat că firma Sony nu era cunoscută în afara graniţelor Japoniei şi nu se ocupa de aparatură electrocasnică pentru consumatori). Peste cinci ani captase întrega piaţă mondială.c).”Găsirea şi ocuparea unei breşe ecologice” – această strategie tinde la obţinerea controlului într-o zonă limitată şi să-i facă pe cei care o practică imuni la concurenţă şi imposibil de provocat.Aceasta strategie aspira la obtinerea controlului intr-o zona limitata. Un exemplu îl reprezintă mărcile importante de autoturisme. Aceste specializări le-au împins atât de în faţă încât nimeni nu poate să le concureze, devenind astfel standard.d).”Schimbarea valorilor şi a caracteristicilor unui produs” – această strategie este ea însăşi


o inovaţie. Ea transformă produse vechi în ceva nou, le schimbă utilitatea, valoarea şi caracteristicile economice. Ca şi exemplu poate fi dată firma Gillette care a inventat aparatul de ras. Aparatul acesta a fost fabricat să poată fi folosit doar cu lamele produse de el.

5.Antreprenoriatul in exemple

Exemplul 1 – Timp de 130 de ani, cunoscuta companie americană DuPont s-a limitat la fabricarea armamentului. În anul 1928 un asistent de cercetare a lăsat un aprinzător în funcţiune peste week-end. Luni dimineaţa, chimistul de serviciu a descoperit că materialul din boiler se coagulase în fibre. După alţi zece ani, DuPont a descoperit, procesul de fabricare a nailonului. Deci perlonul (fibra de nailon) a fost descoperit şi a ajuns să fie produs printr-un accident. Morala: Succesul neaşteptat nu reprezintă doar o oportunitate pentru inovare, ci solicită inovarea. Exemplul 2 – Un alt exemplu ce ilustrează modul de raportare la „disciplina inovării” este oferit de istoria IBM. La începutul anilor ’30, IBM a proiectat prima maşină de calcul modernă,. În perioada depresiunii economice de la începutul anilor ’30, băncile nu au fost însă dornice să cumpere aparatul. Cu toate acestea, IBM a continuat să producă aparatul şi să-l stocheze. Când IBM traversa o perioadă dificilă din punctul de vedere financiar, o simplă întâmplare a revigorat vânzările IBM. Iar întâmplarea a fost datorată unei invitaţii la o cină primită de fondatorul companiei, Thomas Watson Sr. O doamnă ce se afla în dreapta sa, recomandându-se ca fiind directoarea Bibliotecii Publice din New York, şi-a manifestat interesul pentru aparatul de contabilizare realizat de IBM. A doua zi dimineaţa, la ora deschiderii bibliotecii, Watson Sr. intra pe porţile ei. Peste două ore ieşea de acolo cu un ordin de cumpărare suficient de substanţial pentru a acoperi cel puţin cheltuielile de personal pentru următoarea lună, astfel salvând compania. Peste 15 ani, IBM producea unul dintre primele computer esi IBM a devenit lider pe piaţa computerelor. Morala: Oportunitatea, dacă nu este sesizată intuitiv şi analizată sistematic sau raţional pentru a înţelege sensul solicitărilor pe care le impune, nu are şanse de succes. Ca şi succesul neaşteptat, eşecul neaşteptat trebuie perceput ca un indiciu al unei oportunităţi inovatoare ce solicită însă observaţie atentă, perspectivă, viziune. Antreprenorii de succes sunt cei ce ştiu să înveţe nu doar din propriile eşecuri, cât mai ales din ale altora.

Exemplul 3 – În 1957, Ford Company era considerată un competitor important în trei din cele patru pieţe americane de automobile si a făcut eforturi deosebite pentru proiectarea modelului Edsel. Cu toate acestea, Edsel s-a dovedit a fi un eşec total. În urma investigaţiilor intreprinse, a apărut, bineînţeles, reacţia companiei Ford: crearea unui nou model, Thunderbird,


considerat de altfel cel mai mare succes al unei maşini americane, după introducerea pe piaţa auto a modelului T lansat de Henry Ford Sr. Morala: Un eşec în afaceri poate fi transformat în succes. Principala condiţie este de a analiza cauzele eşecului şi de a sesiza oportunităţile pentru schimbare create de acesta. Procedând în felul acesta, compania Ford a ajuns să recâştige poziţia de lider pe piaţa autoamericană.6. Importanta educatiei in dobandirea competentelor antreprenoriale

În economia antreprenorială, ideile şi cunoştinţele fiind esenţiale pentru inovare şi creştere economică, investiţia în resurse umane este un factor important al menţinerii competitivităţii economice şi tehnologice. Formarea resurselor umane de înaltă calificare, dincare se alimentează domeniul cercetării-dezvoltării (C-D), necesită timp mai îndelungat, dar investiţiile în educaţie sau alte domenii care susţin procesul de învăţare continuă aduc mari beneficii economiei şi societăţii, nu numai pe termen scurt, dar şi pe termen lung şi foarte lung. Dacă în majoritatea ţărilor membre ale UE numărul total al cercetătorilor a crescut înperioada 1990-2000 (cu excepţia Italiei), în România, ca şi în alte ţări central şi est-europenecandidate la aderare, s-a manifestat o tendinţă contrară. Situaţia din diferite ţări europene este neomogenă, existând diferenţe notabile întreţările mari şi cele mici, între cele din nord şi cele din sud. În ţările membre din nordul Europeise poate constata o concentrare tot mai mare de resurse umane. Specialiştii domeniului apreciază că ţările cu un potenţial redus de cercetători nu întrunesc cerinţele minime ale economiei bazate pe cunoaştere de tip antreprenorial. Evoluţiile recente din Suedia şi Finlanda, care au stimulat creşterea numărului de cercetători la un nivel deja înalt, constituie un bun exemplu pentru România, unde s-a constatat odiminuare permanentă a numărului de cercetători pe parcursul ultimului deceniu. După părerea experţilor, decalajele sunt greu de recuperat atât în sectorul public, darmai ales în cel privat. Datele relevă că în firmele private europene sunt utilizaţi numai jumătate din numărul de cercetători în comparaţie cu SUA şi Japonia, unde în sectorul privat sunt utilizaţi circa 80% dintre cercetători. Acest fenomen este cu atât mai îngrijorător cu cât se observă că în ţările europene evoluţia numărului cercetătorilor este contrară celei a absolvenţilor cu o calificare adecvată cerinţelor activităţii de C-D. În viitor economia bazată pe cunoaştere de tip antreprenorial va stimula şi mai multcreşterea necesarului de persoane cu o calificare tehnico-ştiinţifică înaltă. Societatea bazată pe cunoştinţe de tip antreprenorial trebuie să aibă ca esenţăconceptul de persoană educată. Persoana educată este esenţială acum. Ea trebuie să fie capabilă de a influenţa prin cunoştinţele sale prezentul, ca să nu mai vorbim despre modelarea viitorului. Cunoştinţele nu sunt ieftine. Toate ţările dezvoltate alocă aproximativ o cincime din PNB producţiei şi răspândirii cunoştinţelor. Instruirea şcolară formală, şcolarizarea tinerilor înainte ca ei să intre în forţa de muncă – ia cam o zecime din PNB. Organizaţiile care angajează personal cheltuie alte 5 procente din PNB pe instruirea continuă a angajaţilor lor, sau chiar mai mult. De


asemenea 3 până la 5 procente in PNB sunt cheltuite pe cercetare dezvoltare, pentru producerea de noi cunoştinţe. Dacă nu putem învăţa cum să creştem productivitatea lucrătorilor cunoaşterii şi a prestatorilor de servicii şi să o creştem repede, ţările dezvoltate se vor confrunta cu o stagnareeconomică şi tensiuni sociale severe. Oamenii pot fi plătiţi numai în raport cu productivitatealor. Productivitatea lor creează fondul comun de valori din care sunt apoi plătite salariile.Dacă productivitatea nu urcă, cu atât mai mult dacă scade, venituri mai mari reale nu pot fiplătite. Exemplul 1: O familie care decide să-şi iniţieze propria afacere, fie că aceasta se referă la deschiderea unui nou magazin de delicatese într-un cartier sau pe o stradă în care mai există şi altele de acest gen sau a unui alt restaurant (mexican, indian etc.) într-o suburbie a unui orăşel din America, în ciuda faptului că întruneşte condiţiile asociate ideii de antreprenoriat (afacere nouă, de mici dimensiuni, aflată în proprietatea iniţiatorului), nu poate fi considerată cu adevărat antreprenorială. De ce? Cu toate că îşi asumă un risc (inevitabil în iniţierea oricărei afaceri), familia respectivă acţionează totuşi pe o cale bătătorită. Adică, ceea ce şi-a propus ea să facă a mai fost făcut de nenumărate ori înaintea ei. Din această perspectivă, demararea unei afaceri proprii, de mici dimensiuni, cu siguranţă nu înseamnă antreprenoriat. Exemplul 2: McDonald’s, ca şi familia din exemplul anterior, nu a inventat nimic, însensul că „produsele” sale erau asemănătoare celor oferite cu mult timp înainte de orice alt restaurant american decent: meniuri relativ ieftine pentru cei dispuşi să mănânce „în oraş”.Totuşi McDonald’s a reuşit să creeze o „noutate” pe piaţa americană, diferenţiindu-se astfelde multe alte afaceri asemănătoare. Secretul succesului s-a datorat încercării de a răspunde cerinţelor consumatorilor într-un alt mod decât cel obişnuit. Întrebându-se „care este valoarea nou adăugată pentru consumator?”, McDonald’s a intuit răspunsul potrivit: prinstandardizarea industrială a „produsului”. Crearea unei pieţe noi sau a unei valori nou adăugate pentru consumatori reprezintă,ingredientele ce diferenţiază antreprenoriatul de alte tipuri de iniţiative. Cele două exemple aparent asemănătoare cu privire la demararea unor afaceri noiilustrează extrem de elocvent semnificaţia termenului antreprenoriat. Deţinerea proprietăţiiasupra unei afaceri, noutatea şi dimensiunile mici nu reprezintă neapărat caracteristicile sinequa non ale antreprenoriatului sau spiritului antreprenorial.

Adevăraţii antreprenori sunt cei care creează ceva nou sau diferit de ceea ce s-a făcut înainte .


APLICATIII.Evaluarea spiritului antreprenorial

Pentru a evalua spiritul antreprenorial al propriei d-voastre persoane va propunem sa raspundeti la intrebarile din chestionarul de mai jos,adaptat dupa lucrarea de specialitate „Initierea si dezvoltarea afacerilor „,Constantin Sasu,Editura Polirom 2001,avand doar un rol orientativ :1.Disponibilitate pentru acceptarea riscurilor:a. imi asum adesea riscuri moderate; b. accept idea asumarii unor riscuri moderate; c. prefer uneori si situatii riscante; d. ma feresc cat pot de mult de orice gen de riscuri. 2.Gradul de control a propriei existente: a.imi place sa nu depind niciodata de alte persoane; b.evit, in general, sa ajung sa depind de alte persoane; c.nu ma deranjeaza sa depind de alte persoane; d.prefer ca altii sa -si bata capul pentru mine. 3.Spirit inovator: a.urmaresc consecvent noul, ineditul; b.accept adesea noul; c.nu ma deranjeaza prea mult introducerea noului; d.prefer, pe cat posibil, ca lucrurile sa ramana la fel. 4.Nivelul de aspiratie: a.doresc foarte mult sa devin o pe rsoana importanta; b.simt adesea nevoia de a ma afirma, de a fi recunoscut; c.nu-mi displace ca ceilalti sa-mi arate consideratia lor; d.sunt multumit intotdeauna de situatie mea. 5.Increderea in sine: a.am capacitatea de a face tot ceea ce doresc; b.cel mai adesea am incredere in fortele proprii; c.solicit adesea sfaturi pentru a fi sigur; d.nu intreprind nimic fara sa ma consult cu altcineva. 6.Gradul de acceptare a incertitudinii: a.incertitudinea este un lucru firesc in existenta mea;


b.sunt disponibil si pentru incertitudine; c.nu ma deranjeaza incertitudinea, dar nu o prefer; d.ma feresc cat pot de mult de incertitudine. 7.Perseverenta: a.imi duc intotdeauna la capat planurile, indiferent de obstacole; b.urmaresc constant scopurile pe ca re mi le propun; c.cel mai adesea imi urmaresc scopurile; d.renunt destul de usor la planurile mele. 8.Spirit de initiativa: a.nu am nevoie de sfaturi pentru a intreprinde o actiune; b.nu am nevoie de sfaturi dar le accept uneori; c.apelez adesea la sfaturi in actiunile mele; d.prefer rutina si indicatiile clare. 9.Capacitatea de sesizare a oportunitatilor: a.sesizez intotdeauna oportunitatile care mi se ofera; b.sesizez adesea oportunitatile ce apar; c.nu prea reusesc sa sesizez oportunitatile; d.nu beneficiez niciodata de oportunitati. 10.Atitudinea fata de munca: a.nu ma simt obosita niciodata; b.ma simt bine atunci cand lucrez; c.nu este chiar o fericire sa luc rezi, dar nu-mi displace; d. nu ma simt prea des in deplinatatea fortelor.

a. b. c. d.1.2.3.4.5.6.7.8.9.10.Total

Totalizati rezultatele obtinute pe fiecare coloana.In masura in care scorul cel mai mare este obtinut pe coloana a .,aceasta inseamna ca aveti intr-o mare masura calitatile necesare unui


intreprinzator (nu uitati de cunostinte si de exploatarea propriului potential). O preponderenta a raspunsurilor pe coloana b ., constituie, de asemenea, confirmarea prezentei unor astfel de calitati, desi este bine sa nu actionati izolat, ci alaturi de un partener. Un scor mare pe coloana c . ar impune in mos necesar cel putin un partener, in timp ce o majoritate obtinuta pe coloana d . indica absenta unor calitati de intreprinzator(cel putin in momentul actual). Desi, asa cum s -a subliniat, intreprinzatorii se si formeaza.

II.SONDAJ DE OPINIE (CHESTIONAR)- REFERITOR LA DESFĂŞURAREA UNEI ACTIVITĂŢI ANTREPRENORIALE

1.Cum definiţi termenul de antreprenor?

a)om de afaceri c)a face ceva pentru a obţine profitb)patron d)a investi bani

2.Cum credeţi că este apreciată meseria de antreprenor la noi în ţară?

a)foarte riscantă c)foarte bănoasăb)mult de muncă şi obositoare d)este invidiată şi dorită de toată lumea

3.Prin ce modalităţi credeţi că s-ar dezvolta spiritul antreprenorial?

a)implicarea autorităţilorb)dobândirea unor pregătiri profesionale pentru administrarea afacerilorc)experienţă furnizată de către cei care au reuşit în afacerid)realizarea unor planuri de afaceri competitive

4.După părerea dumneavoastră de ce studii credeţi că ar avea nevoie un antreprenorpentru a avea o afacere de succes?

a)niciunul d)legislaţieb)contabilitate e)ingineriec)management

5.Cum aţi putea dobândi o educaţie în domeniul afacerilor?

a)prin studii universitare de licenţă c)studii specializate de tip masterat


b)proprie experienţă d)din cărţi, reviste, discuţii cu prietenii

6.În cazul în care aţi dispune de o sumă de bani, ce aţi face cu ea?

a)aş cumpăra o casă c)i-aş investi într-o afacereb)aş cumpăra o maşină d)i-aş pune la bancă

7.În ce domeniu aveţi (sau intenţionaţi) să deschideţi o afacere?

a)agricultură e)turismb)construcţii f)industrie (producţie)c)transport g)serviciid)comerţ h)sănătate

8.Care a fost motivul pentru care aţi (sau veţi) înfiinţa o firmă?

a)prestigiul poziţiei sociale mai bunăb)pentru a câştiga bani mai mulţic)nevoie economică a zoneid)carieră şi siguranţă

9.De unde aţi avut capital (sau veţi avea) pentru a începe o afacere?

a)economii personale c)împrumut de la prietenib)credit bancar d)fonduri finanţate prin programe europene

73 10.De cât timp aţi avut (sau veţi avea) nevoie pentru a obţine toate aprobările necesaredesfăşurării afacerii?

a)o zi c)1-3 lunib)o lună d)peste 3 luni

11.Ce obiectiv şi-a propus (sau îşi va propune) firma dumneavoastră?

a)să satisfacă clienţii c)să se extindă tot mai multb)să obţină profit cât mai mare d)să facă faţă concurenţei

12.Când aţi înfiinţat (sau veţi înfiinţa) firma dumneavoastră?a)în urmă cu 1-5 ani c)peste 1-5 anib)în urmă cu 5-10 ani d)peste 5-10 ani


13.Ce vârstă o consideraţi optimă pentru un om de afaceri ce îşi înfiinţează o firmă?

a)sub 20 de ani c)între 40-60 de anib)între 20-40 de ani d)peste 60 de ani

14.Cum aţi califica atitudinea statului şi a oficialităţilor faţă de firma dumneavoastră(sau dacă v-aţi face firmă)?

a)negativă c)pozitivăb)neutră d)un sprijin nesemnificativ

15.Care este ocupaţia dumneavoastră?

a)elev/student d)intelectualb)muncitor e)pensionarc)funcţionar f)alte ocupaţii

16.Care este vârsta dumneavoastră?

a)sub 20 ani d)40-49 anib)20-29 ani e)50-59 anic)30-39 ani f)peste 60 ani

17.Sexul dumneavoastră?

a)masculin b)feminin


Analiza datelor

Variantă de răspuns Total eşantion……….pers

Total masculin……….pers

Total feminin……pers


PREZENTAREA REZULTATELOR EŞANTIONULUI DUPĂ CARACTERISTICAVÂRSTĂ %

Întrebare şivariantă derăspuns

Totaleşantion

Sub 20ani

20-29ani

30-39ani

40-49ani

50-59ani

Peste 60ani


PREZENTAREA REZULTATELOR EŞANTIONULUI DUPĂ CARACTERISTICAOCUPAŢIE

%Intrebare şivariantă derăspuns

Totaleşantion

Elev/student

Muncito-ri

Funcţio-nari

Intelectua-li

Alteocupaţii

Pensionari


Bibliografie

1.Nicolescu O., Managementul întreprinderilor mici si mijlocii; Editura Economică,2001

2.Bărbulescu C.,Bâgu C., Managementul producŃiei, Ed.Tribuna Economică,2001

3.Deac V., Bâgu C.,Strategia firmei, Editura Eficient, 2000

4.Nicolescu O.,Verboncu I., Management, Editura Economică, 1999

5.Rască L., Succesul intreprinderilor mici si mijlocii, Editura Tehnică, 1998

6.*** Afaceri IMM 2004

7.**Legea nr.346/2004 privind stimularea înfiinŃării si dezvoltării IMM modificată prin OG

94/2004 pentru reglementarea unor măsuri financiare


71031253 Modul 1 Educatie Antreprenoriala

Documents

Transcript of 71031253 Modul 1 Educatie Antreprenoriala