Depresia postpartum pare sa fie determinata de modificari hormonale bruste care apar dupa nastere. Aceste modificari hormonale pot determina depresie postpartum cand sunt asociate cu alti factori de risc cum ar fi depresie anterioara (inclusiv tulburarea bipolara), absenta sprijinului din partea partenerului, prietenilor si a familiei sau un stres excesiv. Atat avortul spontan cat si nasterea cu fat mort pot determina aceleasi modificari hormonale care pot duce la depresie postpartum.

Simptome

Tristetea postpartum

Un anume grad de insomnie, iritabilitate, plans, sentimente de coplesire si modificari de dispozitie sunt normale in primele zile dupa nastere. Aceste stari, de obicei ating un maxim in ziua a patra si dispar in mai putin de 2 saptamani, cand modificarile hormonale se atenueaza. Starea este comuna, jumatate din femei au temporar depresie medie alternand cu stari de fericire dupa nastere. Aceste stari este bine sa fie impartasite cu personalul medical pentru a putea fi urmarite. Depresia postpartum

Simptomele depresiei postpartum pot fi o continuare sau o agravare a tristetii postpartum sau pot apare mai tarziu dupa nastere sau pierderea sarcinii. In unele cazuri, simptomele pot atinge un varf dupa o crestere continua de 3-4 luni. Posibilele simptome de depresie postpartumnecesita o evaluare medicala. Depresia postpartum se caracterizeazaprin 5 sau mai multe simptome depresive (inclusiv una din primele doua din cele de mai jos), in majoritatea timpului in ultimele doua saptamani: - dispozitie depresiva-plans facil, lipsa de speranta, sentiment de gol interior, asociat sau nu cu anxietate severa - absenta placerii din toate sau aproape toate activitatile zilnice - modificari in apetit sau greutate - de obicei o scaderea apetitului si a greutatii, mai rar o crestere - probleme de somn - de obicei nu poate dormi chiar si atunci cand copilul doarme - modificari in felul de a vorbi si a merge - de obicei neliniste, dar uneori si incetineala - oboseala extrema sau pierdere a energiei - sentimente de lipsa de valoare sau vinovatie, fara o cauza aparenta - dificultati in concentrarea atentiei si in luarea de decizii - ganduri despre moarte sau sinucidere. Unele femei cu depresie postpartum au ganduri infricosatoare ca isi vor rani bebelusul; acestea par sa fie mai degraba temeri decat dorinte de a face rau. Tratamentul timpuriu al depresiei postpartum este important atat pentru mama cat si pentru copil. Poate fi de folos intocmirea unei liste de simptome ale depresiei postpartum care sa fie prezentata personalului medical.

Psihoza postpartum

Aceasta conditie severa afecteaza in special femeile cu tulburare bipolara sau istoric depsihoza postpartum. Simptomele, care de obicei se dezvolta de-a lungul primelor 3 saptamani dupa nastere (cel mai devreme la 1-2 zile dupa nastere), includ: - sentimentul de indepartare de copil, alti oameni si mediul inconjurator (depersonalizare)

- somn intrerupt, chiar si atunci cand copilul doarme - gandire confuza si dezorganizata, care creste riscul de autoranire, ranire a copilului sau a altor persoane - modificari drastice ale dispozitiei si comportament bizar - halucinatii, care implica vazul, mirosul si atingerea - gandire deliranta care nu se bazeaza pe realitate. Psihoza postpartum este considerata o urgenta, necesitand tratament medical imediat. In cazul aparitiei simptomelor psihotice, este necesara interventia medicala de urgenta. Pana la initierea tratamentului exista riscul sa fie raniti atat mama cat si copilul.

Mecanism fiziopatologic

Mai mult de jumatate din femei au simptome legate de dispozitie in primele doua saptamani dupa nastere. In cazul majoritatii femeilor cu tristete postpartum, schimbarile de dispozitie, insomnia, sentimentul de coplesire si agitatia dispar in urmatoarele doua saptamani. Totusi 1 din 8 femei dezvolta depresie postpartum de lunga durata in saptamanile si lunile de dupa nastere. Modificarile hormonale si durerea cauzata de avortul spontan sau nasterea de fat mort, de asemenea pot declansa depresie postpartum la multe femei. Depresia postpartum face dificila functionarea femeii, inclusiv afecteaza ingrijirea copilului si formarea atasamentului cu acesta. Bebelusii mamelor depresive tind sa fie putin atasati de mamele lor si sa fie mai inceti in comportament, limbaj si dezvoltarea mentala. Fara tratament, depresia post partum poate dura aproximativ 7 luni si poate continua peste un an. Tratamentul prompt este important atat pentru mama cat si pentru copil. Cu cat tratamentul este inceput mai devreme, cu atat recuperarea este mai rapida, scazand sansele de repetare a depresiei si dezvoltarea copilului este mai putin afectata de boala mamei.

In cazuri rare (1 din 500) simptome periculoase ale psihozei postpartum - cum ar fi comportament bizar, halucinatii vizuale, legate de miros si de atingere, sentimentul de a fi detasat de ceilalti si de realitate si impulsul de a-si face rau precumsi celorlalti - se pot dezvolta brusc in primele 3 saptamani postpartum, cel mai devreme in prima sau a doua zi dupa nastere. Aceste simptome tind sa fie mai severe decat cele ale psihozelor nelegate de nastere si pot declansa comportamente amenintatoare de viata, imprevizibile. Psihoza postpartum afecteaza mai frecvent femeile care sufera de tulburare bipolara sau care au antecedente de psihoza postpartum. Aceasta afectiune este considerata o urgenta si necesita tratament medical imediat si ingrijire continua. Deseori, simptomele psihotice care au fost tratate cu succes sunt urmate de simptome ale depresiei postpartum care necesita tratament aditional.

Factori de riscSus

Fiecare femeie are risc de tristete postpartum in primele doua saptamani dupa nastere, datorita modificarilor homonale bruste si a solicitarii determinate de ingrijirea nou-nascutului. Femeile care au avut un avort spontan sau o nastere cu fat mort, au de asemeni un risc. In total, 20% din femeile cu tristete postpartum vor suferi de depresie postpartum. Totusi, sunt cunoscuti cativa factori care cresc riscul de depresie pe termen lung dupa sarcina. Daca femeia a avut depresie postpartum la o sarcina anterioara, exista un risc crescut de a face din nou. Aproximativ 50% din femeile cu istoric de depresie postpartum vor avea aceasta afectiune si dupa urmatoarea sarcina. Alti factori de risc includ: - absenta sprijinului din partea familiei, partenerului sau a prietenilor - stres aditional cum ar fi probleme financiare, nou-nascut bolnav sau probleme de familie - prima sarcina - depresia in timpul sarcinii actuale; 75% din femeile care sunt depresive in timpul sarcinii vor avea depresie postpartum - depresie inainte de sarcina; 25% din femeile care au avut un episod depresiv de-a lungul vietii vor avea depresie postpartum - tulburarea bipolara, cunoscuta si ca boala maniaco-depresiva, poate de asemeni creste riscul de comportament psihotic dupa nastere - istoric familial de depresie sau tulburare bipolara - tulburare disforica premenstruala anterioara sarcinii, tipul sever de sindrom premenstrual.

Factorii de risc pentru psihoza postpartum includ: - istoric personal sau familial de tulburare bipolara. Femeile cu acest factor de risc sunt de 3 ori mai predispuse la psihoza postpartum decat cele fara acest istoric- psihoza postpartum in antecedente. In cazul in care femeia a avut psihoza postpartum la o sarcina anterioara, este necesara supravegherea medicala, in special daca apare o noua sarcina.

Consultul de specialitateSus

Se apeleza serviciul de urgenta daca femeia se teme sa nu se raneasca pe sine, sa raneasca copilul sau pe cei din jur. Consultarea imediata a personalului medical in cazul: - aparitiei halucinatiilor care implica mirosul, atingerea, auzul sau vazul sau a gandurilor care nu au baza in realitate (delir). Exemple de delir ar fi teama de supraveghere, de a nu fi furata sau de citire a mintii - mentinerii simptomelor de depresie mai mult de 2 saptamani. Nu este necesara prezenta tuturor simptomelor de depresie posibile pentru a avea aceasta afectiune. Se recomanda consultul cat mai precoce, inainte ca boala sa se agraveze. Simptomele depresiei postpartum includ: - dispozitie depresiva - plans facil, lipsa de speranta, sentiment de gol interior, asociat sau nu cu anxietate severa

- absenta placerii din toate sau aproape toate activitatile zilnice - modificari in apetit sau greutate - de obicei o scaderea apetitului si a greutatii, mai rar o crestere - probleme de somn - de obicei nu poate dormi chiar si atunci cand copilul doarme - modificari in felul de a vorbi si a merge - de obicei neliniste, dar uneori si incetineala - oboseala extrema sau pierdere a energiei - sentimente de lipsa de valoare sau vinovatie, fara o cauza aparenta - dificultati in concentrarea atentiei si in luarea de decizii - ganduri despre moarte sau sinucidere. Unele femei cu depresie postpartum au ganduri infricosatoare ca isi vor rani bebelusul; acestea par sa fie mai degraba temeri decat dorinte de a face rau.

Expectativa vigilentaSus

In cazul in care nu apar ganduri de autoranire sau de ranire a altora, halucinatii, idei delirante, se poate astepta 2 saptamani in speranta ca simptomele depresive vor dispare. Dupa acest interval, totusi, este importanta consultarea medicului. Cu cat tratamentul este mai precoce, cu atat recuperarea este mai rapida si afectarea dezvoltarii copilului mai limitata.

Medici specialisti recomandatiSus

Medicul obstetrician poate fi primul profesionist care sa observe si sa puna diagnosticul de depresie postpartum. De aceea este important controlul medical la 3 si la 6 saptamani de la nastere. Tratamentul depresiei postpartum include medicatie si o forma de consiliere. Pentru tratarea eficienta a depresiei este necesara o buna relatie terapeutica intre pacienta si consilier. Diagnosticul si conducerea tratamentului pentru depresia postpartum pot fi oferite de : - medicul de familie - psihiatrul Consilierea profesionista poate fi oferita de: - psiholog - asistent social - consilier licentiat - psihiatru (prescrie medicatia si poate oferi consilierea).

InvestigatiiSus

Depresia postpartum este o conditie medicala care necesita tratament. Nu este intotdeauna evidenta pentru observator si nu exista teste de laborator pentru depresie. De aceea este importanta comunicarea simptomelor catre medic. Poate fi folositoare alcatuirea unei liste cu simptomele depresiei care sa fie aratata medicului. Nu este nevoie ca toate simptomele de depresie sa fie prezente. Indiferent de cate simptome sunt prezente este important consultul medical inainte sa se agraveze. Medicul va diagnostica si prescrie tratament pentru depresie postpartum, daca pacienta prezinta cinci sau mai multe din urmatoarele simptome (inclusiv una din primele doua),

petrecute in fiecare zi din ultimele doua luni: - dispozitie depresiva - plans facil, lipsa de speranta, sentiment de gol interior, asociat sau nu cu anxietate severa - absenta placerii din toate sau aproape toate activitatile zilnice - modificari in apetit sau greutate - de obicei scaderea apetitului si a greutatii, mai rar o crestere - probleme de somn - de obicei nu poate dormi chiar si atunci cand copilul doarme - modificari in felul de a vorbi si a merge - de obicei neliniste, dar uneori si incetineala - oboseala extrema sau pierdere a energiei - sentimente de lipsa de valoare sau vinovatie, fara o cauza aparenta - dificultati in concentrarea atentiei si in luarea de decizii - ganduri despre moarte sau sinucidere. Unele femei cu depresie postpartum au ganduri infricosatoare ca isi vor rani bebelusul; acestea par sa fie mai degraba temeri decat dorinte de a face rau. Desi simptomele cele mai importante sunt mai dificil de comunicat este importanta implicarea medicului mai ales in cazul prezentei impulsului de a-i rani pe ceilalti si pe copil. In afara de a cauta simptomele pentru depresie, medicul poate testa nivelul de hormon stimulator al tiroidei (TSH) pentru a se asigura ca o problema a tiroidei nu contribuie la aceste simptome.

Diagnostic precoceSus

Daca pacienta a avut, depresie, depresie postpartum sau psihoza postpartum in antecedente, prezinta depresie in timpul sarcinii actuale sau sufera de tulburare bipolara, este necesar ca medicul sau familia sa urmareasca cu atentie pacienta. Unii experti sugereaza ca femeile cu risc ar trebui sa se prezinte la control la 3-4 saptamani dupa nastere si nu dupa 6 saptamani.

Tratament - GeneralitatiSus

Tratamentul precoce al depresiei postpartum este important pentru mama, copil si restul familiei. Cu cat tratamentul este mai precoce, revenirea este mai rapida iar depresia va afecta mai putin bebelusul. Bebelusii mamelor depresive pot fi mai putin atasati de mamele lor, pot ramane in urma in dezvoltarea comportamentului si a abilitatilor mentale.

Consultarea medicului pentru acest tip de simptome duce la alegerea unui tratament potrivit. Medicatia antidepresiva si terapia cognitiv - comportamentala s-au dovedit la fel de eficiente pentru multe femei. Consilierea si terapia suportiva sunt considerate tratament de prima linie pentru depresia postpartum de la usoara la severa. Femeile cu depresie usoara beneficiaza mai mult de pe urma consilierii decat cele cu depresie moderata sau severa la care se combina consilierea cu tratamentul antidepresiv. Variantele de tratament pentru depresia postpartum, includ: - consilierea pentru pacienta si partenerul ei. Consilierea s-a dovedit a fi la fel de eficienta ca si medicatia pentru depresia usoara. Terapia cognitiv-comportamentala si consilierea interpersonala sunt tratamente bine cunoscute pentru depresia postpartum. Terapia

cognitiv comportamentala o ajuta pe pacienta sa-si schimbe felul de a gandi si a simti, oferind de asemeni o relatie suportiva. Consilierea interpersonala (care se concentreaza pe relatie si pe adaptarile necesare conditiei de a avea un nou-nascut) ofera suport emotional si asistenta pentru rezolvarea problemelor si stabilirea unor scopuri-medicatie antidepresiva, care efectiv indeparteaza simptomele depresiei postpartum pentru majoritatea femeilor. Pentru femeile care alapteaza, expertii recomanda anumiti inhibitori ai recaptarii serotoninei (ISRS) sau antidepresive triciclice, care sunt considerate relativ sigure in timpul alaptarii.

Durata tratamentului

Antidepresivele se administreza de obicei cel putin 6 luni, mai intai pentru tratarea depresiei postpartum si apoi pentru prevenirea recaderilor. Pentru prevenirea recaderilor, medicul poate recomanda continuarea tratamentului timp de un an, inainte de a considera intreruperea acestuia. Expertii recomanda tratament antidepresiv pe termen lung pentru femeile care au avut trei sau mai multe episoade depresive in trecut.

ProfilaxieSus

Desi nu pot fi prevenite modificarile hormonale care determina tristetea postpartum, exista cativa pasi pentru prevenirea aparitiei depresiei postpartum. In cazul existentei unui istoric de depresie sau de depresie postpartum, exista cateva optiuni de preventie aditionale care pot fi luate in considerare.

PrevenireSus

Pentru minimalizarea efectelor schimbarilor hormonale postpartum si a stresului, este importanta mentinerea unui echilibru al mintii si al corpului: - solicitarea ajutorului din partea celor din jur, astfel incat femeia sa doarma destul, sa manance sanatos, sa faca exercitii fizice si sa obtina cat mai mult sprijin - evitarea alcoolului, a cofeinei sau a altor droguri si medicamente, daca nu au fost prescrise de medic - monitorizarea stricta este importanta. Daca femeia este ingrijorata de aparitia depresiei postpartum, este bine ca primul control dupa nastere sa fie dupa 3-4 saptamani si nu dupa 6 saptamani.

Masuri preventive pentru femeile cu risc crescut

Daca exista un istoric de depresie sau depresie postpartum, medicul poate planifica masuri de preventie pentru aparitia depresiei postpartum. Se pot lua in cosiderare urmatoarele optiuni, daca: - exista un istoric de depresie. Se recomanda expectativa vigilenta daca pacienta nu a prezentat simptome depresive la sfarsitul primei sarcini. Totusi, daca exista un istoric de depresie severa unii experti recomanda consilierea si terapia suportiva inainte de nastere. Se poate incepe un tratament antidepresiv dupa nastere, pentru prevenirea depresiei postpartum in special daca pacienta a avut aceasta afectiune si inainte

- un istoric de depresie postpartum. Dupa nastere, se recomanda sa nu se astepte pana la aparitia simptomelor, ci sa se inceapa consilierea si terapia suportiva (unele femei incep consilierea cu cateva luni inainte de nastere). De asemeni se poate alege, impreuna cu medicul, o combinatie de consiliere si tratament antidepresiv - depresie in timpul sarcinii. In cazul administrarii unui tratament antidepresiv in timpul sarcinii, administrarea va continua si in perioada postpartum pentru a reduce riscul de depresie postpartum.

Tratament ambulatoriuSus

Depresia postpartum este o conditie medicala nu un semn de slabiciune. Este bine ca femeia sa fie sincera si sa comunice cu cei din jur simptomele pe care le prezinta. Astfel se poate forma o echipa impreuna cu medicul, prietenii si familia pentru tratarea simptomelor acestei afectiuni. - programarea de vizite si iesiri cu prietenii si familia, care pot suna regulat pacienta pentru a-i oferi sprijin. Izolarea hraneste depresia mai ales cand se asociaza cu stresul ingrijirii unui nou-nascut - dieta echilibrata. Daca apetitul este redus, se recomanda mai multe gustari de-a lungul unei zile. Folosirea unor suplimente nutritionale sunt de ajutor pentru mentinerea energiei

- exercitii fizice regulate, cum ar fi mersul pe jos. Miscarea imbunatateste dispozitia - profitarea de razele solare cat mai mult timp posibil - mentinerea draperiilor deschise si iesirea in aer liber cat mai des - solicitarea ajutorului pentru prepararea hranei si realizarea altor sarcini in casa. Familia si prietenii sunt deseori fericiti sa ajute o mama cu un nou-nascut - evitarea alcoolului si a cofeinei. Evitarea alcoolului si a altor droguri pentru imbunatatirea starii (automedicatie). Solicitarea ajutorului medical in cazul aparitiei simptomelor ce necesita tratament medical - evitarea suprasolicitarii; se recomanda cat mai multa odihna si somn. Oboseala poate creste depresia- participare la un grup de suport pentru proaspete mamici. Nimeni nu poate intelege mai bine si oferi suport decat alte femei care trec prin aceleasi incercari. Potentialul pentru violenta domestica poate creste in timpul sarcinii sau in timpul adaptarii cuplului la nou-nascut. Daca partenerul este violent sau abuziv emotional, mama si copilul prezinta un risc fizic, crescand astfel si riscul pentru depresie postpartum. In aceste conditii este cruciala protejarea mamei si a copilului prin solicitarea de ajutor si sprijin.

Tratament medicamentosSus

Antidepresivele sunt folosite in mod curent pentru tratarea depresiei postpartum, de obicei in combinatie cu consilierea si terapia suportiva:- pentru depresia moderata si severa expertii recomanda un antidepresiv combinat cu terapie suportiva si consiliere - unii experti recomanda tratament antidepresiv pentru profilaxie, dar pana acum studiile nu au aratat ca aceste lucru ar fi eficient.

Alaptarea la san ofera multe beneficii emotionale si fizice, atat pentru mama cat si pentru copil. Pentru acest motiv, expertii au studiat cu grija si au identificat antidepresivele sigure in timpul alaptarii. Astfel, nu este necesara intreruperea alaptarii in timpul tratamentului cu antidepresive pentru depresia postpartum. Indiferent daca femeia alaptaza sau nu, cel mai probabil medicul va recomanda un inhibitor selectiv al recaptarii serotoninei; aceasta clasa de medicamente s-a dovedit a fi foarte eficienta la femei si cu efecte secundare minime. Majoritatea antidepresivelor triciclice pot fi folosite in timpul alaptarii cu risc minim, dar tind sa aiba mai multe efecte secundare. Deoarece dupa nastere femeia pare sa aiba o sensibilitate crescuta la efectele secundare ale medicamentelor, medicul va incepe tratamentul cu o doza redusa.

Inhibitorii selectivi ai recaptarii serotoninei sunt medicatia de prima alegere pentru tratamentul depresiei postpartum. De obicei necesita intre 4 si 8 saptamani pentru a imbunatati depresia, desi unele femei se simt mai bine mai repede. Inhibitorii selectivi ai recaptarii serotoninei sunt considerati relativ siguri in timpul alaptarii deoarece in general ei trec in lapte intr-un grad mic (cu exceptia fluoxetinei care a fost gasita in laptele matren in doze mari). Antidepresivele triciclice nu a determinat probleme cunoscute la copiii alaptati, deoarece nu trece la copil in doze masurabile (cu exceptia doxepinului care nu este considerat sigur in timpul alaptarii). Triciclicele pot necesita intre 4 si 8 saptamani pentru imbunatatirea depresiei.

De retinut!

Antidepresivele sunt de obicei folosite pentru cel putin 6 luni, mai intai pentru tratarea depresiei postpartum si apoi pentru prevenirea recaderilor. Pentru prevenirea recaderilor medicul poate recomanada continuarea tratamentului pana la un an inainte de intreruperea acestuia. Expertii recomanda tratament antidepresiv pe termen lung la femeile care au avut 3 sau mai multe episoade depresive in trecut. Tratamentul cu inhibitori selectivi a recaptarii serotoninei NU se intrerupe brusc. Acesta se reduce treptat si numai sub suprevegherea medicului. Intreruperea brusca a tratamentului poate determina simptome asemanatoare gripei, cefalee, nervozitate, anxietate sau insomnie. Femeia care alapteaza si ia un antidepresiv sau un alt tip de medicatie, trebuie sa informeze pediatrul despre acest lucru. - administrarea unui tratament care a fost luat si inainte. Dupa nastere este necesara consultarea medicului inainte de administrarea oricarui medicament, mai ales in cazul alaptarii. Femeia poate fi mai sensibila la efectele secundare ale medicamentelor in perioada de dupa nastere, necesitand astfel scaderea dozelor. Unele medicamente sunt considerate mai sigure decat altele in timpul alaptarii - terapie hormonala. Tratamentul cu estrogeni pentru depresia postpartum a fost putin studiata. Unele femei care luau estrogeni au prezentat imbunatatiri ale starii de sanatate, totusi o parte din ele luau in acelasi timp si un antidepresiv astfel ca este greu de stiut daca efectul se datora estrogenilor. Terapia cu estrogeni este putin probabil sa devina un tratament comun pentru depresia postpartum, deoarece creste riscul de cheaguri de sange

(tromboza venoasa profunda) si de cancer al mucoasei uterine (endometru). Adaugarea de progesteron elimina riscul de cancer endometrial al estrogenilor, dar este cunoscut ca factor declansator pentru depresia postpartum daca este administrata dupa nastere. Administratia pentrualimentati simedicamente din Statele Unite ale Americii au sfatuit pacientii, familiile si medicii sa monitorizeze adultii si copii care iau antidepresive pentru semne de suicid. Acest lucru este important la inceputul tratamentului si la schimbarea dozelor. Aceeasi administratie recomanda ca pacientii sa fie supravegheati pentru aparitia si agravarea anxietatii, atacurilor de panica, agitatiei, iritabilitatii, insomniei, impulsivitatii, ostilitatii si maniei. Este importanta observarea acestor comportamente la copii care sunt mai putin capabili sa-si controleze impulsivitatea decat adultii si de aceea pot avea un risc mai mare pentru impulsuri suicidare. Administratia pentru hrana si medicamente nu recomanda oprirea tratamentului antidepresiv, ci doar monitorizarea atenta a celor care il iau si consultarea medicului in cazul aparitiei de noi simptome.

Tratamente alternativeSus

Sprijinul familial si social slab si stresul ridicat, cresc riscul pentru depresia postpartum. Pentru acest motiv sprijinul din partea familiei si al prietenilor este una dintre cele mai importante masuri de preventie si tratament pentru fiecare femeie cu un nou-nascut. Oferirea de ingrijire si sprijin va fi de folos indiferent de incercarile emotionale si fizice ale perioadei postpartum. Masurile formale de tratament si preventie ale depresiei postpartum includ terapia cognitiv-comportamentala si consilierea interpersonala. Terapia prin lumina s-a aratat promitatoare ca tratament nemedicamentos al depresiei, iar antrenamentul parintilor si masajul copilului pot imbogatii relatia dintre mama si copil.

Alte tratamenteSus

Consilierea

Consilierea s-a dovedit de ajutor pentru preventia si tratamentul depresiei in timpul sarcinii si dupa nastere. Expertii recomanda ca ambii parinti sa participe pentru imbunatatirea succesului tratamentului. Terapia cognitiv-comportamentala si consilierea interpersonala s-au dovedit eficiente in tratamentul depresiei postpartum. Intr-un studiu, terapia cognitiv-comportamentala s-a dovedit la fel de eficienta ca si medicatia in tratamentul depresiei postpartum usoare: - terapia cognitiv-comportamentala ajuta pacienta sa aiba control asupra felului in care simte si gandeste, oferind in acelasi timp o relatie suportiva. Intr-un studiu, femeile cu depresie postpartum s-au ameliorat dupa o singura sedinta de terapie cognitiv-comportamentala si au aratat o imbunatatira semnificativa dupa 6 sedinte. - consilierea interpersonala (se axeaza pe relatiile clientei si pe adaptarea personalade a avea un nou-nascut) ofera suport emotional si asistenta pentru rezolvarea problemelor si stabilirea de scopuri. Intr-un studiu, procentul femeilor cu revenire dupa 12 sedinte de consiliere interpersonala a fost mai mare decat cel al femeilor care nu au beneficiat de terapie.

Terapii alternative

- terapia prin lumina foloseste expunerea la lumina stralucitoare (nu tot spectrul luminii care include si raze ultraviolete). In mod obisnuit o persoana care urmeaza terapia prin lumina va sta in fata unei lampi fluorescente cu intensitate mare (intre 2500 si 10000 lucsi), crescand gradat intervalul de expunere pana la 1-2 ore, in fiecare dimineata. Desi terapia prin lumina pentru depresia postpartum nu a fost inca suficient studiata, aceasta s-a dovedit benefica pentru femeile insarcinate si pentru depresia din timpul iernii (tulburare afectiva sezoniera), fara efecte secundare severe - antrenamentul parintilor ofera atat educatie cat si sprijin pentru ingrijirea si rezolvarea problemelor bebelusului, la fel ca si sprijinul in tranzitia cuplului spre a fi parinti - orele de masaj a copilului ofera abilitati de legare fizica si emotionala cu copilul si sansa de a petrece timp cu alte mame.

De retinut!

Consilierea si terapia suportiva sunt tratamente de prima linie pentru depresia postpartum de la usoara la severa. Femeile cu depresie usoara pot beneficia numai din urma consilierii; cele cu depresie moderata sau severa sunt sfatuite sa combine consilierea cu medicatia antidepresiva.

sursa :sfatul medicului.ro

Sunteţi mamă!! Bucuriile vieţii alături de un bebeluş sunt multiple! Dar, alături de bucurii, apar şi o multitudine de responsabilităţi, poate chiar îngrijorări financiare, nopţi nedormite, griji pentru sănătatea copilului şi întrebări despre capacitatea de a fi părinte. Fiţi binevenită între realităţile vieţii de părinte.În timp ce Tristeţea Postnatală este comună după naştere – acele sentimente de copleşire de-a lungul primelor săptămâni acasă – alte forme de depresie sunt mult mai serioase. Următoarea listă identifică ceea ce este specific pentru diferitele nivele de emotivitate.

TRISTETEA POSTNATALA- Incidenta de 25 – 85%- Apare la 2 – 4 zile de la naştere- Durează 1 – 2 săptămâniSimptome:- Plângăcioasă, sentimente de depresie- Insecuritate, iritabilitate- Apetit scăzut- Simţăminte de neadaptabilitate Sunteţi mamă!! Bucuriile vieţii alături de un bebeluş sunt multiple! Dar, alături de

DEPRESIA POSTPARTUM- Incidenţă de 10 – 25%

- Apare în decurs de 1 an de la naştere- Durează 2 sau mai multe săptămâniSimtome:- Confuzie- Plâns- Lipsă de memorie- Apetit scăzut- Sentiment de lipsă de speranţă- Sentimente de izolare- Dorinţa de a-şi face rău

PSIHOZĂ POSTPARTUM- Incidenţă – 1 până la 3 cazuri din 1.000- Apare fie în mai puţin de 3 zile după naştere, fie după maximum 3 luni- Durata este variabilăSimptome:- Insomnie, anxietate- Halucinaţii- Paranoia, deziluzie- Lipsa simţului realităţii- Gândul de a răni bebeluşul sau pe sine

SINDROM DE ANXIETATE POSTPARTUM- Incidenţa nu a fost încă studiată- Apare în decurs de 1 an după naştere- Durata depinde de fiecare situaţi particularăSimptome:- Anxietate, panică- Rata crescută a bătăilor inimii – senzaţia că inima „o ia la goană”- Furnicături în membre- Gânduri obsesive

Dr. Oana MELINTE-MORARU, EPC LAMAZE, contact 0728 143 218 sau lamazeromania@yahoo.com si alte informatii www.lamaze.ro

Schimbarile de dispozitie sunt frecvente dupa nastere?

Dupa nastere, multe femei au schimbari bruste de dispozitie. Intr-un moment sunt cele mai fericite de pe papmant, iar in celalalt minut incep sa planga. Se pot simti usor deprimate, se concentreaza cu dificultate, isi pierd apetitul sau descopera ca nu se pot odihni deloc, chiar daca bebelusul doarme. Aceste simptome isi fac aparitia, de obicei, la 3 - 4 zile dupa nastere si pot dura cateva zile.

Daca sunteti proaspata mamica si va regasiti in una din situatiile descrise mai sus, atunci se cheama ca aveti ceea ce se numeste “tristetea de dupa nastere”. Tristetea dupa nastere este considerata o etapa normala a matriarhatului timpuriu si dispare, de obicei, dupa 10 zile. Insa, unele femei acuza simptome mai severe sau care dureaza mai mult decat cateva zile. Aceasta este depresia postnatala.

Ce este tristetea de dupa nastere?

Tristetea dupa nastere apare, de obicei, la 1 - 2 zile dupa ce mamica a nascut si poate dura maxim trei saptamani. Este atat de cunoscuta printre mamici, incat a ajuns sa fie considerata o normalitate, desi o femeie care sufera de tristetea de dupa nastere nu se simte chiar bine. Se poate simti perfect in regula intr-un minut, ca in celalalt minut sa izbucneasca in lacrimi. Se poate simti iritata si deprimata in general. Alte simptome includ:

• lipsa energiei• incapacitatea de a dormi• lipsa apetitului• stare de oboseala chiar si dupa somn• anxietate• ingrijorare excesiva• confuzie• ingrijorare excesiva asupra schimbarilor fizice• lipsa increderii• tristete• stare de coplesire

Desi suparatoare si neplacuta, tristetea de dupa nastere este combatuta, de obicei, de odihna, o dieta buna si suport moral din partea apropiatilor.

Ce este depresia postnatala?

Depresia postnatala este o afectiune, la fel ca diabetul sau bolile de inima. Poate fi tratata prin terapie, organizatii care ofera suport moral si prin medicamentatie cu antidepresive. Simptomele depresiei postnatale includ:

• o stare generala proasta, o stare de tristete• stari frecvente de plans• neliniste, anxietate, iritabilitate• lipsa interesului sau a placerii de a trai viata• lipsa apetitului• lipsa energiei si a motivatiunii de a face anumite lucruri• dificultati in a dormi, incluzand probleme cu adormitul, mentinerea somnului sau

dormitul mai mult decat de obicei• stari de vina, lipsa de speranta• crestere sau scadere inexplicabila in greutate

• o stare ca viata nu merita traita• interes scazut fata de copil

Desi multe femei devin depresive dupa nasterea bebelusului, unele dintre proaspetele mamici acuza aparitia simptomelor de depresie dupa cateva saptamani sau luni. Depresia instalata in primele 6 luni de la nastere poate fi considerata depresie postnatala.

In cazuri rare, o femeie poate dezvolta psihoza postpartum (postnatala, dupa nastere). Aceasta este o boala serioasa care include toate simptomele depresiei postnatale, la care se adauga ganduri de automutilare sau de a provoca rau copilului. Daca aveti unul din aceste simptome, este imperios necesar sa luati legatura cu medicul dvs.

Cine face depresie postnatala?

Depresia postnatala este mai probabil sa apara la mamicile care au au experimentat:

• depresie postanatala la sarcina anterioara• o depresie care nu a avut legatura cu sarcina• sindrom premenstrual acut• o relatie sau casnicie dificila sau stresanta• putini prieteni sau membrii ai familiei cu care sa discute• evenimente stresante in timpul sarcinii sau dupa nastere (cum ar fi o boala

serioasa in timpul sarcinii, nastere prematura sau dificila)

De ce fac femeile depresie postnatala?

Cauza exacta a depresiei postnatale este necunoscuta. Nivelul de hormoni se schimba in timpul sarcinii si imediat dupa nastere. Aceste schimbari ale nivelului de hormoni pot determina reactii chimice la nivelul creierului, reactii ce joaca un rol important in aparitia depresiei.

Faptul ca va simtiti deprimate nu inseamna ca sunteti o persoana/mama rea, ca ati facut ceva nepotrivit care sa va aduca in aceasta stare.

Cat dureaza depresia postnatala?

Durata varieaza de la mamica la mamica. Unele femei se simt bine dupa cateva saptamani, insa altele se simt prost sau “de parca n-ar fi in firea lor” pentru multe luni de zile. In cazul femeilor care prezinta simptome mai severe de depresie sau care au mai avut depresii in trecut, recuperearea poate dura mai mult. Trebuie doar sa-si aminteasca ca pot primi ajutor si ca se pot vindeca.

Ce fel de tratament ajuta in cazul depresiei postnatale?

Depresia postnatala se trateaza ca orice alta depresie. Suportul, sfatuirea (terapie prin vorba) si medicatia pot ajuta. Luati legatura cu medicul dvs. pentru a va indica tratamentul potrivit.

Daca alaptez, pot lua un antidepresiv?

Daca luati un medicament antidepresiv, acesta va ajunge in laptele dvs. Vorbiti cu medicul dvs. despre riscul administrarii unui antidepresiv in timp ce alaptati. Doctorul dvs. poate decide ce medicament puteti folosi in timp ce va alaptati bebelusul.

Ce pot face pentru a-mi reveni?

Daca ati nascut de curand si va simtiti trista, anxioasa, iritata, obosita sau prezentati orice alt simptom specific depresiei postnatale, amintiti-va ca nu sunteti singura in aceasta situatie si ca multe alte mamici au trait exact aceeasi experienta. Nu “va pierdeti mintile” si nici “nu innebuniti”. Iata cateva lucuri pe care le puteti face si pe care alte mamici le-au gasit folositoare in lupta cu depresia postnatala:

• gasiti pe cineva cu care sa vorbiti si caruia sa-i impartasiti sentimentele dvs• luati legatura cu cineva care va poate ajuta sa ingrijiti bebelusul, cu intretinerea

casei si alte treburi administrative. Acest sprijin binevenit ca poate ajuta sa gasiti ragaz pentru dvs. si sa va odihniti

• gasiti timp sa faceti ceva pentru dvs., chiar daca asta inseamna nu mai mult de 15 minute zilnic.

• Incercati sa cititi, sa faceti cateva exercitii fizice (plimbarile sunt perfecte pentru sanatatea dvs. si sunt usor de facut), faceti o baie relaxanta sau meditati

• tineti un jurnal. In fiecare zi, notati-va sentimentele si trairile. Este un mod de a va destainui si elibera gandurile si frustrarile. Odata ce incepeti sa va simtiti mai bine, va puteti intoarce sa cititi ce ati scris mai la inceput. Acest lucru va va ajuta sa va dati seama cat de mult ati progresat si cat de bine va simtiti

• chiar daca reusiti sa faceti doar un singur lucru de-a lungul unei zile, amintiti-va ca acesta este un pas mare in directia corecta. Vor fi zile cand o sa simtiti ca n-ati reusit sa faceti nimic, insa incercati sa nu va infuriati pe propria persoana cand acest lucru se intampla

• nu este nicio problema in a va simti coplesita. Nasterea aduce multe schimbari, iar ingrijirea bebelusului presupune multe responsabilitati. Iar cand nu te simti tu insuti, e normal ca toate aceste lucruri noi sa ti se para ca si cum ar fi mult prea mult

• nimeni nu asteapta de la dvs. sa fiti o “supermamica”. Fiti sincera in legatura cu cat de mult puteti face, cere-ti ajutorul oamenilor din jurul dvs. atunci cand aveti nevoie

• discutati cu doctorul in legatura cu starea dvs. Va poate oferi atat un sfat bun, cat si medicamente pentru a va ameliora situatia in care va aflati

http://www.emedonline.ro/sanatate/view.article.php?4

dr Roxana Rosca medic ginecolog

:

1. Ce este depresia postpartum? 2. Care sunt riscurile depresiei postpartum? 3. Semne si simptome 4. Care sunt cauzele depresiei postpartum? 5. Ce tip de tratament ajuta in cazul DPP ?

Dupa ce au nascut, aproximativ 70-80% din femei sufera un episod de depresie, furie, anxietate si vinovatie care dureaza cateva zile. Pentru o clipa se simt fericite si apoi imediat incep sa planga.

S-ar putea sa simta putina depresie, sa aiba o putere de concentrare mai mica, sa-si piarda apetitul sau chiar sa gaseasca dificil sa adoarma chiar si atunci cand copilul doarme. Aceste simptome incep de obicei la 3-4 zile dupa nastere si s-ar putea sa dureze cateva zile. La aproximativ 10% din noile mamici aceasta poate degenera intr-o severa depresie postpartum (numita si depresie postnatala), o forma de depresie majora care necesita tratament.

Experimentarea unei astfel de depresii nu reprezinta un semn de slabiciune. Pentru majoritatea femeilor acest lucru face parte din procesul nasterii. Vestea buna pentru aceasta situatie o reprezinta faptul ca intr-o combinatie de tratament, medicamente si ingrijire personala aceste simptome se pot inlatura

Depresia postpartum (DPP) afecteaza femei de orice varsta, de orice statut financiar si de orice rasa.

Fiecare femeie care este insarcinata, care a avut un copil cu cateva luni in urma sau care a pierdut o sarcina sau care tocmai a terminat de alaptat un copil poate suferi de DPP.

Numarul de copii pe care o femeie ii are nu schimba cu nimic posibilitatea de a dezvolta DPP. Noile mamici si femeile cu mai mult de un copil care au suferit de depresie prezinta un risc si mai crescut de DPP fata de femeile care nu au suferit niciodata de depresie.

Semnele si simptomele depresiei dupa nasterea unui copil variaza in functie de forma depresiei. Semnele si simptomele generale includ :

• nervozitate• un sentiment de inutilitate, esec sau vinovatie• reprize de plans• iritabilitate si nerabdare• neliniste• tristete• oboseala, imposibilitatea de a adormi (insomnie) sau ambele• schimbari de stare emotionala

In cazul DPP asemenea semne si simptome sunt mult mai intense si de durata mai mare. Acestea pot interfera cu abilitatea de a functiona si pot sa includa si:

• un sentiment de incatusare• teama de a nu te rani pe tine sau pe copil• capacitate de concentrare scazuta• lipsa de pofta de viata• un interes scazut pentru sex• o grija diminuata sau exagerata fata de copil• o pierdere sau crestere in greutate semnificativa• o retragere din viata sociala, fata de prieteni sau familie• DPP se poate instala dupa cateva zile sau chiar luni dupa nastere. DPP poate apare

dupa nasterea fiecarui copil, nu numai dupa prima nastere. DPP poate impiedica o femeie sa-si exercite activitatea zilnica. Cand abilitatea unei femei de a functiona este afectata aceasta reprezinta sigur un semn ca trebuie sa aiba in vedere propria sanatate cat mai curand. Daca o femeie nu primeste tratament pentru DPP simptomele se pot agrava si pot dura chiar si un an.

Desi DPP este o problema serioasa aceasta poate fi tratata cu medicamente si consiliere.

In cazul psihozei postpartum, care este extrem de rara, semnele si simptomele sunt chiar mai severe si de obicei apar mai devreme. Acestea includ :

• nervozitate si agitatie• confuzie si dezorientare• ganduri de ranire proprie sau a copilului• halucinatii si delir• paranoia• ganduri si declaratii ciudate

Psihoza postpartum reprezinta o afectiune mentala serioasa care poate afecta noile mamici. Aceasta afectiune poate apare foarte repede, in general dupa primele 3 luni dupa nastere. Femeile pot pierde deseori contactul cu realitatea, cu aparitia halucinatiilor auditive ( perceperea unor sunete care in realitate nu exista, cum ar fi o persoana care vorbeste ) si delir (observarea lucrurilor sub alte forme decat sunt ). Halucinatiile vizuale (observarea unor lucruri care de fapt nu exista) sunt mai putin frecvente. Alte simptome

includ insomnia (imposibilitatea de a adormi), agitatia, sentimente si comportament ciudate. Femeile care sufera de psihoza postpartum necesita tratament de urgenta si in majoritatea cazurilor este nevoie de medicamente. Unele femei sunt uneori internate in spital deoarece reprezinta un risc pentru siguranta lor si a persoanelor din jur.

Care sunt cauzele depresiei postpartum?

Nu exista o cauza clara a DPP. Este posibil ca factorii emotionali si cotidieni sa joace toti un rol. DPP pare a fi corelata cu modificarile nivelelor hormonale care au loc dupa nastere. Aceste schimbari hormonale tind parca sa conduca la DPP in cazul in care persoana respectiva a mai suferit de de depresie inainte, daca are un sprijin insuficient din partea partenerului sau a familiei sau daca este sub foarte mult stress.

Fiecare femeie prezinta un risc de DPP dupa primele cateva luni dupa nastere, avort sau in timpul sarcinii. Femeile cu antecedente de depresie sau DPP prezinta un risc mai crescut. Antecedente familiale sau personale de tulburare bipolara cunoscuta sub denumirea de boala maniaco-depresiva cresc riscul de psihoza postpartum.

Schimbari fizice

Dupa nastere organismul trece printr-o serie de schimbari fizice care pot conduce la depresie. Imediat dupa nastere nivelele hormonale variaza. De exemplu nivelele de estrogen si progesteron - care cresc in timpul sarcinii - scad dramatic. Aceasta schimbare brusca determina depresia, asa cum o schimbare minora a nivelelor hormonale poate conduce la o schimbare de stare de spirit inainte de menstruatie. Hormonii produsi de glanda tiroida pot scadea de asemenea radical. Aceasta glanda localizata la baza gatului ajuta la reglarea metabolismului - modul in care este folosita si pastrata energia provenita din alimente. Daca tiroida nu produce destui hormoni exista posibilitatea sa te simti obosit, epuizat sau deprimat. O simpla analiza a tiroidei poate determina daca DPP este cauzata de aceasta. In paralel cu schimbarile nivelelor hormonale, cantitatea de sange din organism, presiunea sangelui, sistemul imunitar si metabolismul, toate se schimba dupa nastere. Aceste schimbari pot influenta modul in care te simti fizic si emotional determinand aparitia oboselii si a schimbarilor emotionale.

Factori emotionali

Daca te odihnesti foarte putin si te simti depasita de atributiile de a avea un nou nascut, problemele minore pot parea imense. Executarea cu dificultate a unor actiuni care inainte pareau simple poate duce la frustari sau depresie. Alte influente emotionale care pot contribui la depresie includ :

• un sentiment al identitatii pierdute - cine erai inainte de nasterea copilului• o experienta a nasterii nesatisfacatoare, cum ar fi lipsa partenerului sau

experimentarea unor complicatii mediclae care sa te faca sa-ti fie greu sa ai grija de copil

• anxietate, dubii sau asteptari nerealiste in legatura cu viitoarea calitate de mama perfecta sau de copil perfect

• sentimentul de a te simti mai putin atragatoare• sentimentul de ca ai mai putin control asupra vietii tale

Influentele modului de viata

Factori din modul de viata pot conduce de asemenea la depresie. De exemplu :

• un copil cu un nivel ridicat de nevoi• epuizarea datorata purtarii de grija unui nou copil sau a mai multor copii• probleme financiare• lipsa sustinerii din partea partenerului, familiei sau prietenilor• durere dupa nastere sau complicatii la nastere• probleme in relatie

Ce tip de tratament ajuta in cazul DPP ?

DPP se trateaza ca si orice tip de depresie cu sustinere, consiliere si medicatie. E important de stiut ca DPP se trateaza si dispare. Durata tratamentului depinde de cat de sever se manifesta DPP. Aceasta se poate trata cu antidepresive si psihoterapie. Femeile cu DPP sunt sfatuite sa se alature unor grupuri formate din alte femei care sufera de acelasi lucru si sa discute cu acestea. Daca o femeie alapteaza, trebuie sa-si consulte medicul inainte de a lua antidepresive. Unele din astfel de medicamente ajung in laptele matern si nu ar trebuie folosite.

Care sunt riscurile netratarii DPP?

Daca ai nascut recent si te simti trista, anxioasa, irascibila, obosita sau ai vreun simptom mentionat trebuie sa-ti amintesti ca si alte femei au suferit de acest lucru. Nu esti in situatia de a-ti pierde mintile sau de a innebuni si nu ar trebuie sa simti ca trebuie sa suferi. Iata cateva lucruri pe care le poti face si care le-au ajutat pe alte femei :

• Gaseste o persoana cu care sa poti vorbi si careia sa-i impartasesti sentimentele tale. Nu petrece prea mult timp singura. Imbraca-te si fa o plimbare scurta.

• Ia legatura cu persoanele care te pot ajuta la ingrijirea copilului si la treburile casnice.

• Gaseste timp sa faci ceva si pentru tine. Chiar daca este doar pentru 15 minute pe zi. Incearca sa citesti, sa faci exercitii (mersul pe jos este benefic si usor de facut), sa faci o baie sau sa meditezi.

• Pastreaza un jurnal. In fiecare zi noteaza sentimentele si emotiile pe care le traiesti ca o modalitate de a te elibera de ele. Odata ce ai inceput sa te simti mai bine poti incepe sa recitesti jurnalul - asta te va ajuta sa realizezi cat de mult te simti mai bine.

• Chiar daca intr-o zi reusesti sa faci un singur lucru asta reprezinta un pas inainte. Vor fi si zile in care nu vei putea sa faci nimic. Incearca sa nu te enervezi cand se va intampla asta.

• Este normal sa te simti coplesita. Nasterea aduce multe schimbari iar rolul de parinte este provocator. Cand nu te simti in apele tale aceste schimbari s-ar putea sa-ti para prea mult. Inceteaza sa te mai obligi sa faci tu totul. Realizeaza atat cat poti si restul lasa-l la o parte. Cere ajutor pentru treburile casei si hranirile de noapte.

• Nimeni nu se asteapta sa fi o « Supermama ». Fi sincera cu capacitatile tale si cere ajutor si celor din jur.

• Discuta cu doctorul despre ceea ce simti. Acesta poate oferi consiliere si/sau medicamente care te pot ajuta. Nu te jena in a spune ceea ce te preocupa. Nu toate cadrele mediclae iti pot spune daca suferi de DPP. Cere referinte pentru o persoana profesionista care este specializata in tratarea depresiilor.

• Odihneste-te din plin. Incearca sa te odihnesti de fiecare data cand copilul doarme.

• Discuta cu sotul, partenerul, familia si cu prietenii tai despre cum te simti.• Petrece o parte din timp numai cu sotul sau cu partenerul tau.• Discuta si cu alte mame astfel incat sa poti invata si din experienta acestora.

Psihoza post-partum (PPP)

Tulburare emotionala relativ rara, PPP nu survine decat intr-un caz sau doua din 1000 nasteri (0,1 sau 0,2%). Totodata, psihoza post-partum este mult mai grava decat primele doua forme de depresie si necesita tratament si evaluare psihiatrica.

Simptomele psihozei apar in primele 4 saptamani dupa nastere si constau in: stari de confuzie si dezorientare, incoerenta, agitatie psihomotorie, schimbari bruste de dispozitie, sentimente de deznadejde si culpabilitate, halucinatii si delir.

Strategii de prevenire a tulburarilor emotionale post-partum la tinerele mame

Cele 40 de saptamani de sarcina, nasterea si mai ales saptamanile care urmeaza sunt extrem de solicitante pentru tanara mamica, atat fizic, dar si psihologic.

Iata cateva sfaturi pentru a traversa mai usor aceasta perioada:

Nu trebuie sa ai asteptari prea mari. Exista multe mituri legate de instinctul matern, care te pot face sa ai asteptari irealiste fata de tine si de ce poti face. Ingrijirea unui nou-nascut si calitatile de mama nu sunt innascute; toate acestea se invata! De aceea, este foarte important sa participi la cursuri prenatale si sa te informezi cat mai mult in timpul sarcinii (cu ajutorul medicului de familie, ginecolog sau obstetrician, dar si al lecturilor). Pe parcursul primelor saptamani petrecute cu copilul tau, vei invata foarte multe si vei deveni mai competenta in calitate de mama. Astfel, te vei simti mai implinita in noul rol de mamica. Acelasi fenomen se produce si la sotul tau, care trebuie sa participe zilnic la ingrijirea copilului.

Un alt mit legat de maternitate, pretinde ca dragostea pentru copil este neconditionata inca de la nastere. Dar, ca majoritatea proaspetelor mamici, esti atat de obosita de programul de hranire al bebelusului si de lipsa de somn, incat este normal sa iti pierzi uneori rabdarea si sa te simti neputincioasa in fata copilului care plange intruna. Acest lucru nu inseamna ca nu iti iubesti copilul.

Invata sa ceri ajutorul sotului, parintilor, prietenelor, sau chiar grupurilor de consiliere si suport pentru tinerele mame.

Tine legatura cu alte mame tinere. Astfel, vei profita de experienta lor si iti vei da seama ca nu esti singura in aceasta situatie.

Nu pierde timpul cu lucruri lipsite de importanta. Mai mult decat oricand, trebuie sa-ti stabilesti prioritatile. De exemplu, nu se intampla nimic daca nu faci curatenia de primavara anul acesta. Invata de asemenea sa imparti grijile si responsabilitatile cu sotul tau. Pe cat posibil, redu factorii de stres legati de mediul de viata. De exemplu, nu este recomandat sa iti schimbi locuinta imediat dupa nasterea copilului. Asteapta intai sa se creeze o anumita obisnuinta.

Odihneste-te cat mai mult. Ai de recuperat multe ore de somn. Decat sa faci curatenie in casa sau sa speli in timpul siestelor copilului, mai bine dormi cateva ore.

Impartaseste grijile si preocuparile cu sotul, cu o prietena buna sau cu un membru al familiei. Foarte des, simplul fapt ca vorbesti despre problemele tale te face sa te simti mai bine.

Nu renunta complet la momentele tale de relaxare. Poti sa imparti grijile, sa reduci responsabilitatile si sa-ti reorganizati programul in asa fel incat sa poti iesi din cand in cand din casa.

Nu ezita sa lasi copilul in grija familiei din cand in cand. Bunicii vor fi incantati sa aiba grija de copil, iar tu ai nevoie de cateva momente doar pentru tine sau impreuna cu sotul tau.

Baby blues

Se estimeaza ca intre 50 si 80% din proaspetele mamici sufera de “baby blues”. Simptomele isi fac aparitia in general intre a 2-a si a 10-a saptamana dupa nastere si se intensifica in a 3-a zi post-partum. Acest tip de depresie pasagera nu dureaza decat 2-3 zile si dispare de la sine.

Cauze

Cauzele acestor tulburari emotionale sunt legate de dificultatile de adaptare psihologica si sociala la noul rol de mama, de modificarile hormonale, de oboseala si de senzatia de singuratate.

Semne si simptome

Principalele simptome sunt tulburarile somnului (insomnii), tulburari ale apetitului (anorexie), crize de plans incontrolabil, modificari de dispozitie, iritabilitate, hipersensibilitate emotionala, tulburari cognitive (pierderea memoriei, dificultati de concentrare), sentimente de incompetenta, de vina si de oboseala extrema.

Prevenire si tratament

Familia si prietenii tinerei mame trebuie sa o sprijine, asigurand-o ca nu este decat o stare trecatoare.

Depresia post-partum (DPP)

Depresia care survine la cateva saptamani dupa nastere se numeste depresie post-partum.

DPP este mai severa decat “baby blues” si afecteaza o femeie din 6. Primele manifestari ale acestui tip de depresie apar in a 3-a saptamana post-partum si se intensifica in saptamanile 7 sau 8. Depresia post-partum este mai putin cunoscuta si nu este intotdeauna identificata si tratata, deoarece multe din modificarile normale asociate sarcinii provoaca simptome similare in acelasi interval de timp.

Oboseala, tulburarile somnului, reactiile emotionale puternice si modificarea greutatii corporale se pot produce in timpul sarcinii sau dupa nastere. Dar aceste simptome pot fi si semne ale depresiei.

Astfel, numeroase femei nu sunt constiente de instalarea depresiei. DPP afecteaza in mod negativ nou-nascutul, dar si mama, deoarece compromite stabilirea unei bune relatii intre cei doi si impiedica dezvoltarea psihologica si generala a copilului.

Din pacate, chiar daca depresia post-partum este mai frecventa decat diabetul gestational sau decat nasterea prematura, ea nu beneficiaza de aceeasi atentie din partea studiilor medicale recente.

Cauze

Conform cercetarilor recente, cauzele DPP sunt multiple si includ factori biologici, psihologici si sociali.

Semne si simptome

Simptomele pot fi prezente timp de cateva saptamani sau chiar luni. Doar 4% din cazurile de DPP persista mai mult de 12 luni.

Simptomele cazurilor usoare de DPP sunt similare celor ale “baby blues”-ului, dar sunt prezente mai mult timp (peste 2 saptamani). In cazul unei DPP severe, simptomele sunt identice unei depresii grave: tristete, pierderea interesului, dificultati de concentrare, agitatie sau lentoare psihomotorie, senzatie de oboseala exagerata, tulburari ale apetitului (anorexie sau bulimie), tulburari ale somnului (insomnii), scaderea libidoului, ganduri de sinucidere, sentimente de culpabilitate legate incapacitatea de a avea grija de copil si o anxietate excesiva in legatura cu starea de sanatate a copilului.

Prevenire si tratament

Ca si in cazul depresiilor grave, este importanta recunoasterea precoce a simptomelor si obtinerea unui ajutor de specialitate. Tratamentul depresiei post-partum este medicamentos, psihoterapeutic sau ambele.

Sursa : http://www.romedic.ro/firme.phpGhid medical online

Mămicilor li se spune că trebuie să fie fericite în timpul sarcinii şi, cu atât mai mult, după ce au adus pe lume copilaşul, dar nu li se spune că aceste perioade sunt perioade de risc pentru sănătatea mentală a femeii. De ce? Pe lângă depresie, pot apare concomitent cu perioada de sarcină, alte tulburări psihiatrice: starea de stres urmând travaliului, Baby- Blues (stare de plâns nejustificată, labilitate emoţională, îngrijorare cu privire la capacitatea maternă), psihoza puerperală (halucinaţii şi idei delirante) şi depresia post-partum.

Atitudinea practicienilor, a specialiştilor a fost una de neglijenţă, limitare sau banalizare a suferinţei reale a femeii însărcinate şi a mamei, nu de puţine ori atitudinea lor constituind un factor agravant, cu urmări dezastruoase.

Depresia gravidei este o tulburare depresivă majoră, care debutează în perioada dintre concepţie şi naştere, survine primul trimestru de sarcină; în literatura psihiatrică se notează că una din şapte femei însărcinate suferă de depresia antinatală. Vorbim de o femeie care înainte de a rămâne însărcinată NU a fost deprimată, nu a fost diagnosticată cu depresie.

Tratamentul medicamentos pune problema stabilirii unui compromis între sănătatea mamei şi cea a fătului, deoarece substanţele administrate mamei trec în circulaţia fetală, putând pune în pericol dezvoltarea fătului. Toate medicaţiile psihotrope ajung la făt putând cauza malformaţii (teratogenitate), sechele în dezvoltarea copilului(inteligenţă, comportament), sindrom perinatal la nou-născut. Antidepresivele au ca efecte secundare sindromul de sevraj a noului născut la triciclice: plâns anxios, iritabilitate, chiar convulsii, retenţie urinară, obstrucţie intestinală. Neurolepticele, antiemeticele administrate pentru a suprima stările de vomă, antrenează o creştere semnificativă a riscului de malformaţii ale fătului. Benzodiazepinele, fac parte din clasa sedativelor,anxioliticelor, repspectiv: diazepamul şi alprazolamul, cresc riscul de despicături labio-palatine:buza de iepure, sindrom neonatal: hipotonie musculară, dificultate în reglarea temperaturii corporale, stopuri respiratorii, iar mai târziu se pot constata întârzieri în dezvoltarea copilului.

De cele mai multe ori, citim sau ni se spune că nu se cunosc sau nu sunt bine cunoscute efectele acestor medicamente asupra femeii însărcinate şi a fătului, deoarece sunt interzise cercetările, experimentările asupra femeii însărcinate, iar rezultatele se obţin din cazuri izolate.

Rog mămicile să urmeze cu reponsabilitate indicaţiile medicului şi să evite medicamentaţiile, să recurgă la psihoterapie, cosiderată chiar de psihiatrii ca fiind :” cea mai sigură formă de tratament la femeia însărcinată” ( vezi DSM IV şi “Psihiatria femeii”-I.O.GODFROID, Ed.Dacia, Cluj-Napoca, 2006 etc.).

Depresia post-partum se instalează lent, insiduos, constituie rar obiectul unei instruiri în cadrul pregătirii universitare a medicilor, ceea ce duce la nedepistarea sa şi continua suferinţă a lăuzei.

DPP poate apare între a doua şi a opta săptămână postnatală, este multifactorială, corespunde modelului bio-psiho-social. Factorii biologici : scăderea concentraţiei plasmatice a beta-endorfinelor, dereglarea hormonală prin scăderea progesteronului, estradiolului, cortizolului, prezenţa anticorpilor tiroidieni; vârsta mamei etc. Factori psihici: probleme de cuplu, a fost neglijată de părinţi sau orfană, doliul, divorţul , celibatul pot fi consideraţi factori precipitanţi; sarcina multiplă, malformaţia fătului, toxicomania, travaliul prelungit, cezariana, folosirea forcepsului etc.Factori intrapsifici: imaturitatea afectivă mamei, restructurarea personalităţii prin asumarea rolului de mamă; o femeie devenită mamă fără a dori aceasta, o va face să gândească iraţional, să facă evaluări negative la adresa sa în termeni de autodepreciere, imcompetenţă, percepţia negativă a imaginii corporale. Factori sociali: mediul defavorizat din care provine, suport afectiv inadecvat din partea familiei.

Cum îţi poţi da seama dacă suferi de DPP?

Simptome:

• Insomnie, incapacitate de adormire• Tristeţe care persistă de-a lungul zilei

• Interes scăzut faţă de orice activitate• Dificultăţi de concentrare• Modificări de apetit• Anxietate• Irascibilitate• Sentiment de vinovaţie, autoblamare• Atacuri de panică• Tendinţa de suicid

DPP se caracterizează prin autodepreciere şi sentimente profunde de incapacitate de a răspunde nevoilor coplilului, anxietate. Te simţi iritată de strigătele bebeluşului, neglijezi alăptarea, anxietatea ta faţă de copil fiind un semn important, apar tulburări de somn, dificultăţi de adormire deşi te simţi epuizată fizic.

De ce să iei urgent măsuri?

Pentru că suferi, iar în suferinţa ta înţelegi greşit bebeluşul, te comporţi iritată şi , la rândul lui, bebeluşul va fi iritat, apare cercul vicios care vă va marca pe amândoi.

Pe termen lung, copilul poate prezenta întârzieri în limbaj, retardare mentală, tulburări de comportament, unii pot deveni copiii bătuţi de alţi copii.

Fă diferenţa între schimbările emoţionale specifice perioadei de după naştere şi DPP. E normal să ai stări de anxietate, dar când ai atacuri de panică şi plângi fără vreun motiv întemeiat şi te autoblamezi, caută un psihoterapeut, caută să nu fugi de situaţiile de care te temi, ai curajul să le înfrunţi şi garantez că nimic din ceea ce gândeşti că vei păţi nu se va întâmpla! Curajul de a înfrunta situaţia te vindecă!

DPP poate afecta orice femeie după ce a născut sau la câteva luni dupa naştere. Soţul, soacra, părinţii lăuzei, din neştiinţă, o privesc pe proaspăta mamă ca pe un bolnav psihic, ca pe o mamă rea, incapabilă, judecând-o după emoţiile ei negative disfuncţionale: furie, frică, anxietate, autodepreciere constantă, considerând că acestea nu pot surveni în maternitate. Prin comportamentul lor oferă dovezi lăuzei că nu se comportă normal, că este incapabilă să fie mamă, astfel, suferinţa atinge cote maxime şi poate apare riscul suicidului matern.

Bebeluşul e al tău, nu are acum importanţă dacă l-ai dorit sau nu, el este parte din trupul tău şi are imprimată vocea ta în sufletului lui, e al tău , pur şi simplu. Cum nimic nu e întâmplător pe lume, bebeluşul are va îmbogăţi prin prezenţa şi sufletul lui viaţa ta.

UITĂ-TE CUM TE PRIVEŞTE bebeluşul tău şi primeşte PRIMA LECŢIE DE EDUCAŢIE MENTALĂ: aşa cum te priveşte el, AŞA SĂ TE PRIVEŞTI ŞI TU PE TINE ÎNSĂŢI! E dragoste, acceptare necondiţionată, colaborare, empatie, congruenţă!

EL e primul tău terapeut şi îţi vrea binele, te vede frumoasă, puternică emoţional, iubitoare, vede ceea ce tu, acum, nu vezi: puterea sufletului de a hrăni o altă viaţă, VEDE iubirea din tine!

Sfaturi la ceas de depresie post-partum:

Înainte de toate eşti femeie, aşa că răsfaţă-te cu lucruri feminine, ungeţi corpul cu creme hidratante şi plăcut mirositoate, îngrijeşte-te de faţa ta, de părul tău.

Alege culori deschise şi evită negrul atunci când te îmbraci. Kilogramele în plus nu sunt eticheta unui desfrâu alimentar sau a unei tulburări de conduită alimentară, ci urmarea unui act de creaţie: ai dat viaţă unui suflet. Vei reveni la greutatea la care te simţi tu bine dacă te priveşti cu dragoste şi dai comenzile raţionale creierului tău.

Fă plimbări scurte cu bebeluşul şi dormi odată cu el. Dă-le celor din jurul tău ocazia să-şi asume din responsabilităţile tale, nu fă totul singură! Nu scrie nicăieri că eşti la dipoziţia tuturor sau că nu eşti o persoană bună dacă nu redevi fântâna dorinţelor ceorlalţi!!!Nu eşti fântâna dorinţelor sau eternul maestru de ceremonii!

Respectă-te şi vei fii respectată! Ia-ţi o oră doar pentru tine!

Nimeni nu a reuşit vreodată să facă totul perfect, aşa că ar fi de preferat să nu te apuce acum dorinţa de perfecţiune, deoarece nici mentalul tău, nici corpul tău nu sunt la cotele lor performante, mai mult, nici dacă ar fi la cote perfomante, n-ai reuşi să faci totul perfect!

Caută să râzi cât mai des, să te bucuri de orice fir de soare, de orice lucru. Ia exemplu de la flori, de la copaci, de la animale, cum trăiesc înflorirea, maternitatea. Când cineva vrea să-ţi spună ceva de rău, refuză să asculţi, n-ai motive să primeşti vibraţii negative în sufletul şi trupul tău!

Combate gândurile care-ţi provoacă furie şi depresie, întrebându-te: ”mă ajută să gândesc aşa? “

Vorbeşte frumos cu tine mai ales când ţi-e greu sau nu ai reuşit să faci un anumit lucru! NU poţi spune că eşti proastă, slabă, incompetentă ori alte etichete prosteşti, deoarece asta ar însemna că de când te-ai născut până vei muri nu ai fost şi nu vei fi nici o fracţiune de secundă deşteaptă, competentă, puternică, ceea ce nu există!

Ai dreptul să te susţi când greşeşti sau te-ai comportat prosteşte! REPET: nimeni nu e perfect, nici măcar cei care îţi dau sfaturi sau te judecă!

Râsul face bine sănătăţii, alege să râzi în loc să plângi. Când râzi, scade hormonul stresului -cortizolul-, se produc endorfinele care îţi întăresc sistemul imunitar, dispar durerile, activezi resursele tale interne. În Elveţia se ţin seminarii pe această temă: terapia prin râs, vindecând persoanele cu dureri articulare, stări depresive şi tulburări de

somn, se îmbunătăţeşte memoria. Pe uşa fiecărui cabinet din Elveţia stă posterul care ne arată un tip “murind” de râs, ţinându-se cu mâinile de burtă; sub imagine scrie cu litere de-o şchioapă:Râsul face bine sănătăţii!

Indiferent cum e situaţia în care eşti, nu e cel mai rău lucru care ţi se poate întâmpla, aşa că nu o catastrofa, poţi să o suporţi, să faci ceva să o schimbi, nu depinde de nimeni să fii fericită, puterea e a ta. E o veste super, nu-i aşa?

Nu te compara cu alte femei, bebeluşul tău te vrea pe tine, aşa cum eşti tu: frumoasă, delicată, sensibilă, puternică, curajoasă! El e sigur că eşti aşa şi tocmai a venit din tine: are dovezi pe care tu nu le-ai conştientizat sau nu îţi vine să crezi!

Alege culoarea galbenă, portocalie sau verde în dormitor şi în camera copilului, acestea vor trata neliniştea, frica, te vor ajuta să te împaci cu tine însăţi, să fii caldă şi relaxată.

Învaţă să ceri ceea ce doreşti, nu fă presupuneri şi scenarii în legătură cu ce ar putea răspunde sau cum s-ar comporta persoana solicitată. Foloseşte un ton calm, natural, nu unul afectat, agresiv sau plângăcios! Ai un timbru al vocii unic, plăcut, verifică-l, ascultă-te vorbind calm şi vei redescoperi cât de plăcută e vocea ta!

Alege starea de bine, de siguranţă, indiferent de atitudinea celorlalţi, deoarece tu nu eşti o frunză în vânt să te mişti, să suferi sau să te bucuri în funcţie de atitudinile celorlalţi!

Aşează-ţi sub pernă un săculeţ cu levănţică, vei fi mai relaxată şi vei adormi uşor.

Priveşte-ţi copilul în ochi şi zâmbeşte-i! Va ştii că ai găsit drumul spre tine însăţi. Va ştii că te-ai hotărât să iubeşti ceea ce el iubeşte atât de mult: pe TINE!

Primul pas spre sănătate, pas pe care poţi să-l faci uşor, constă în enumerarea, scrierea lucrurilor şi a evenimentelor care te-au bucurat în viaţă şi pentru care poţi mulţumi că au existat! Starea de mulţumire te echilibrează, te vindecă. Priveşte, caută lucrurile care îţi plac sau te bucură, ele există, sunt acolo şi aşteaptă să le observi! Observă tot ce îţi aduce un surâs pe faţă şi spune în gând: mulţumesc. Vor apare tot mai multe bucurii în fiecare zi dacă faci primul pas şi te vei încuraja să-i faci pe următorii! Verifică! Menţine surâsul pe buze!

Ţine un jurnal în care să-ţi monitorizezi activităţile zilnice, lăsând loc şi neprevăzutului; notează numele persoanelor importante pentru tine care fac parte din viaţa ta şi enumeră ce-ţi place la ele, care sunt calităţile lor observate la tine şi cum doreşti ca ele să se comporte cu tine! Nu scrie ce nu doreşti, ce nu îţi place la ele, cum nu doreşti să se comporte! Axându-te pe calităţile lor, pe ce îţi place din comportamentul lor, vei observa mai des aceste lucruri, vei transmite o vibraţie pozitivă şi aceste persoane vor veni spre tine cu deschidere, cu bucurie. Oare de ce vor face astfel? Răspunsul e simplu: nu există om care să nu fie amabil şi deschis cu

o persoană care le observă sufletul, partea frumoasă, care printr-un cuvânt sau zâmbet le spune că sunt apreciate, simpatizate, practic că au valoare!

Sursa : http://www.psihora.ro/2009/08/28/depresia-post-partum-post-natala/

Psiholog Ramona Pencea , Cabinet individual de psihologie.

Desi nasterea unui copil este un motiv de fericire, bucurie, implinire pentru mama lui, totusi uneori apar si probleme (si nu ne referim aici la cele strict medicale).

Cine si-ar imagina ca imediat dupa aducerea pe lume a unui bebelus frumos si sanatos, o tanara mamica a carei nastere a decurs in bune conditii, care si-a dorit copilul, care este inconjurata de familie ar putea plange cu lacrimi amare, ar putea fi cuprinsa de vinovatie, tristete sau chiar stari de panica?

Vorbim astazi despre aceste stari psihologice negative care apar dupa nastere, in perioada post-natala.

Prima dintre ele si cea mai putin grava este cunoscuta "stare de baby blues", ce se face simtita cam din a treia zi consecutiva nasterii. Ea este determinata de modificarile majore aparute in viata femeii atat sub aspect biologic cat si sub aspect psihologic.

Poate fi recunoscuta usor dupa lacrimile care curg "fara motiv", tristete chiar parere de rau dupa burtica "pierduta".

Mamicile se sperie la gandul ca aceasta stare se va agrava, ca n-au motive sa o aiba, ca "ceva nu e in regula". Insa starea dispare spontan in cateva zile, astfel incat in afara de cateva vorbe bune si putina odihna in plus nu e nevoie de altceva!

Din punct de vedere psihologic aparitia acestei stari este momentul cand femeia "realizeaza" pasul facut, avand ragazul sa se uite in jurul sa vada ca viata lor s-a schimbat, ca bebelusul care era pana nu demult ascuns in burtica isi face mereu simtita prezenta si nevoile.

Urmatoarea, in ordinea gravitatii, este "depresia post-natala sau post-partum". Ea apare in primul an dupa nasterea copilului si nu dispare de la sine.

Este o forma mai serioasa de depresie dominata de sentimente de vinovatie, senzatia mamei ca este incapabila sa se ocupe in mod corespunzator de bebelus, tristete, cosmaruri si pierderea interesului. Uneori, femeia traieste o senzatie acuta de vid, dorinta sexuala se

reduce considerabil si pot apare chiar crize de panica.

Ajutorul unui specialist este necesar atat pentru diagnostic cat si pentru un ajutor terapeutic. Dat fiind faptul ca este perioada alaptarii, tratamentul medicamentos este exclus.

Ce ramane de facut dupa ce constatam ca starea persista chiar dupa ce familia si prietenii au incercat cu vorbe bune, incurajari, plimbari, glume sau surprize placute!

In acest moment este clar ca in interiorul femeii, in psihicul ei se petrece ceva, "ceva" despre care uneori simte nevoia sa vorbeasca, "ceva" care nu e tocmai vesel sau placut, ganduri, stari care o framanta, pe care a incercat sa le dea la o parte, sa le ascunda considerand ca va scapa de ele cu timpul.

A pune in cuvinte ceea ce simte, asa cum simte, cu cuvintele care ii vin in mod liber poate fi foarte util, adica a da o forma "ceva-ului" dinauntrul ei, pe care il percepe bulversat, rascolit, speriat.

Forma cea mai grava dar si cea mai rara este "psihoza post-partum" care se face simtita in primele 2 saptamani dupa nastere. Este o stare patologica severa in care femeia pierde contactul cu realitatea.

Pot aparea idei delirante, hiperactivitate extrema, inchidere in sine, ambivalenta fata de copil sau chiar idei de suicid sau infanticid. in aceste cazuri mama este cel mai adesea separata de copil si tratata intr-un serviciu de psihiatrie pentru a nu pune in pericol viata acestuia si pentru ca nu poate sa-i acorde ingrijirile necesare.

Efectele negative ale depresiei post-natale asupra dezvoltarii bebelusului. In cazul in care nu este vorba despre ceva trecator si mama trece intr-adevar printr-o perioada grea din punct de vedere psihologic, copilul este afectat in privinta dezvoltarii afective.

Atasamentul care se formeaza in primele luni de viata, relatia emotionala cu mama, schimbul afectiv dintre cei doi are de suferit in conditiile in care mama este deprimata, trista, lipsita de interes sau de energie. La bebelusii a caror mame sufera de depresie se constata mai des tulburari somatice de tipul insomniilor, colicilor, vomei si psihologice (plans, agitatie, lipsa zambetului, a ganguritului etc).

Ce e de facut? Primul lucru ar fi depistarea cat mai timpurie a acestei stari. Atunci cand femeia isi da seama ca "ceva nu e in regula", cand apar primele cosmaruri, stari de neliniste, anxietate, tristete sa poata consulta un specialist, intreba despre ce i se intampla, despre ce este cu ea.

In momentul cand depresia este diagnosticata, urmeaza alegerea unei variante terapeutice, adica modul in care femeia poate beneficia de ajutor din partea unui psihoterapeut. Atunci cand ea se poate deplasa de la domiciliu si accepta sa vina la cabinet, variamta cea mai buna este cea a unei terapii "in diada", adica impreuna cu bebelusul ei.

In acest mod, femeia nu resimte ca o neglijenta sau ca o parasire absenta ei de langa copil pentru a merge la psiholog. In plus, bebelusul chiar foarte mic "beneficiaza" si el de ameliorarea starii mamei, de vorbele ei, de caldura din bratele ei.

In conditiile in care femeia nu poate veni la psiholog, exista si varianta unei interventii psihologice, de tipul consilierii la ea acasa sau prin variante indirecte de tip "mail" sau "online".

Sursa : articol publicat de Psiholog Anca Munteanu