6. DISCUŢII

41
VI DISCUŢII: CONSIDERATII SI INDICATII CHIRURGICALE Consideratii anatomice: traumatismele mainii implica frecvent afectarea mai multor tesuturi. țetuturile moi cele mai frecvent implicate in fracturi include cartilaje (cu fracturi intra- articulare), capsula articulara, ligamente, fascia si fibre dorsale. fracturile metacarpiene Extra-articulare sunt cele mai frecvente fracturi de mână şi sunt de obicei observate la adultii tineri. Cele mai multe dintre ele sunt supuse unui tratament neoperator, dar unele necesita interventii chirurgicale deschise. reducerea şi de stabilizarea sunt necesare pentru a permite mobilizarea precoce, care este esenţială pentru a preveni complicaţiile, cum ar fi edemul, rigiditatea în comun, aderente tenoperiosteale. În consecință, aceste fracturi pot avea urmări dezastruoase. In politraumatismele severe, pot fi afectate si tendoanele sau nervii. Multe fracturi metacarpiene se vindeca in trei pana la șapte săptămani, depinzând de locația fracturii. Locațiile anatomice folosite frecvent pentru descrierea fracturilor metacarpiene sunt baza, corpul, gâtul și capul. VI.1 Patogeneza : Descriere: fracturile metacarpiene reprezintă 35 % din totalul fracturilor mâinii și cele mai frecvente implică primul și al cincilea metacarpian. Multe dintre fracturile metacarpienelor se vindecă în trei pană la șapte săptămani, depinzând de locația fracturii. Fractura bazei metacarpianului: aceste fracturi sunt rezultatul unor lovituri foarte puternice ( accidente violente ), lovituri directe, strivire, când mai multe metacarpiene sunt de obicei implicate, mai ales intraarticular. Pot de asemenea sa apara concomitent cu avulsia flexorilor sau extensorilor incheieturii care rezulta dintr-o lovitira directa sau prin torsiune. Cele mai intalnite au loc la articulatia metacarpianului V cu osul hamat. Rata de vindecare variaza intre trei si sase saptamani.

description

ARTICOLUL DESCRIE TEHNICI DE REDUCERE CHIRURGICALA A FRACTURILOR OASELOR MÂINII

Transcript of 6. DISCUŢII

Page 1: 6. DISCUŢII

VI DISCUŢII: CONSIDERATII SI INDICATII CHIRURGICALE

Consideratii anatomice: traumatismele mainii implica frecvent afectarea mai multor tesuturi. țetuturile moi cele mai frecvent implicate in fracturi include cartilaje (cu fracturi intra-articulare), capsula articulara, ligamente, fascia si fibre dorsale. fracturile metacarpiene Extra-articulare sunt cele mai frecvente fracturi de mână şi sunt de obicei observate la adultii tineri. Cele mai multe dintre ele sunt supuse unui tratament neoperator, dar unele necesita interventii chirurgicale deschise. reducerea şi de stabilizarea sunt necesare pentru a permite mobilizarea precoce, care este esenţială pentru a preveni complicaţiile, cum ar fi edemul, rigiditatea în comun, aderente tenoperiosteale. În consecință, aceste fracturi pot avea urmări dezastruoase.In politraumatismele severe, pot fi afectate si tendoanele sau nervii. Multe fracturi metacarpiene se vindeca in trei pana la șapte săptămani, depinzând de locația fracturii. Locațiile anatomice folosite frecvent pentru descrierea fracturilor metacarpiene sunt baza, corpul, gâtul și capul.

VI.1 Patogeneza :

Descriere: fracturile metacarpiene reprezintă 35 % din totalul fracturilor mâinii și cele mai frecvente implică primul și al cincilea metacarpian. Multe dintre fracturile metacarpienelor se vindecă în trei pană la șapte săptămani, depinzând de locația fracturii.Fractura bazei metacarpianului: aceste fracturi sunt rezultatul unor lovituri foarte puternice ( accidente violente ), lovituri directe, strivire, când mai multe metacarpiene sunt de obicei implicate, mai ales intraarticular.Pot de asemenea sa apara concomitent cu avulsia flexorilor sau extensorilor incheieturii care rezulta dintr-o lovitira directa sau prin torsiune. Cele mai intalnite au loc la articulatia metacarpianului V cu osul hamat. Rata de vindecare variaza intre trei si sase saptamani.Fractura corpului metacarpian: aceste fracturi sunt produse prin compresie longitudinala, torsiune sau impact direct si apar extraarticular. Fracturile pot fi clasificatein cominutive, transversale, spiralate sau oblice. Acestea se vindeca mai lent decat cele localizate mai proximal sau mai distal din cauza corticalei osoase ce se gaseste acolo. Rata de vindecare variaza intre trei si sapte saptamani.Fracturi ale gatului metacarpian: aceste fracturi rezulta dintr-o forta de compresiune cum ar fi o lovitura puternica cu pumnul inchis. Punctul cel mai slab al osului metacarpian este gatul extraarticular. De cele mai multe ori aceste fracturi apar in cel de-al patrulea sau al cincilea os metacarpian si sunt adesea numite ca “fractura boxeurului” . trauma provoaca dislocarea capului metacarpian. Rata de vindecare este intre trei si cinci saptamani.Fracturi ale capului metacarpian: aceste fracturi rezulta din impactul direct, care pot implica smulgerea ligamentelor colaterale si cominutia extensiva este frecventa. Aceste fracturi sunt de obicei intraarticulare si de cele mai multe ori necesita reducere si fixare prin metode chirurgicale.etiologie: fracturile metacarpienelor reprezinta 35 % din fracturile mainii si de obicei implica primul si al cincilea metacarpian. Fractura gatului este locatia cea mai comuna pentru fracturi metacarpiene, fiind cea mai vulnerabila portiune a osului. Aceste fracturi apar cel mai frecvent la sporturile de contact precum boxul si artele martiale.Managementul chirurgical versus nechirurgical: majoritatea fracturilor metacarpienelor pot fi tratate fara operatie, folosind metode fara deschidere chirurgicala, care pun accentul pe aliniere si

Page 2: 6. DISCUŢII

imobilizare. se urmareste pozitionarea articulatiilor metacarpofalangiene in flexie si a articulatiilor interfalagiene in extensie maxima, exceptand fracturile.Principii de respectat la imobilizarea fracturii(1) mentinerea reducerii fracturii (2) contractures through positioning,(3) a nu se imobiliza o fractura mai mult de trei saptamani (4) articulatiile neimplicate nu ar trebui imobilizate in circumstantele unei fracturi stabile(5) cutele pielii nu ar trebui prinse in cadrul imobilizarii(6) se incurajeaza mobilizarea timpurie pentru alunecarea tendoanelor.Cand este indicata operatia, alegerea implantului influenteaza cursul vindecarii fracturi. Vindecarea osului nu se poate realiza decat prin fixare rigida. Avantajul vindecarii din prima faza prin imobilizare rigida este reducerea anatomica precisa. Acest lucru este deosebit de important în fracturi articulare unde incongruențele articulare ar putea conduce la patologii articulare degenerative. Dezvantajul este în acel moment sunt două răni care trebuiesc vindecate: fractura si incizia țesutului moale. Vindecarea secundară a osului este realizată prin implanturi coaptive. Un avantaj al vindecării secundare este că există întreruperi minime ale țesuturilor moi care duce la obținerea unor cicatrici mai mici. există totuși un dezavantaj pentru perioadele lungi de impobilizare protectivă care pot duce la contractura și atrofierea țesuturilor moi. Procedura chirurgicală: se apelează la sprijinul chirurgiei atunci când fracturile nu pot fi reduse cu manipulare neinvazivă sau când tehnicile neinvazive eșuează să mențină alinierea și stabilitatea adecvată a fragmentelor de fractură. Instrumentele utilizate în fixarea fracturii se împarte în două categorii: Prima categorie este fixarea coaptivă, care folosește instrumente precum fixatorii externi, a tijei intramedulare, broșe Kirschner’s (K), agrafe sau fire intraosoase, care țin mențin stabilitatea fracturilor fara compresie. A doua categorie este fixarea rigidă, care utilizează dispozitive precum placi, șuruburi, benzi cu fire in tensiune, fire de 90-90 care mențin fractura fixă prin comprimare.Stadiul acut / Stare severă: concluziile examenului clinic (deficiențe cheie)Deficiențe severe ale mobilitații mai multor articulații• edem și echimoză în jurul articulației implicate sau a întregii mâini• pierderea mobilitații active și passive a articulației implicate• sensibilitate majoră la palparea articulației implicateStadiul subacut / stare moderată: concluziile examenului clinic (deficiențe cheie)Deficiențe MODERATE ale mobilității mai multor articulații, ca mai sus, exceptând:• edem moderat• pierderea moderată a mobilității active și passive a articulației implicate.• sensibilitate moderată la palpare a articulației implicate.Stadiul final / condiție UŞOARĂ: concluziile examenului clinic (deficiențe cheie)Depreciere ușoară a mobilității mai multor articulațiiCa mai sus, exceptând:• edem ușori• ușoara pierdere a mobilității active și passive a articulațiilor implicate• sensibilitate ușoara la palpare a articulațiilor implicate

Strategii/ abordarea intervențiilor:

Page 3: 6. DISCUŢII

VI.2 Managementul reducerii fara deschidereFaza Acută / stare gravă: săptămanile 1-3obiective: Controlul edemului și al dureriiintervenție externă• comprese • gheața, ridicarea fragmentului implicat, TENS• edem si Positionarea articulației Metacarpofalangiene in flexie la 70 de grade in atele protectoareFaza subacută / stare moderată: săptămanile 2-5 obiective: Controlul oricăror simptome reziduale de edem și durereprevenția apariției redoarei articulației metacarpofalangiene Prevenția contracturii muscular intrinsecimobilizare protejată și alunecarea tendonului• comprese• gheață, ridicarea fragmentului afectat, contracția musculară isometrică (menținerea articulației metacarpofalangiene in flexie și a articulației interfalangiene in extensie)• flexia dinamică sau progresivă protectivă a atriculației metacarpofalangiene• îndrumarea pacientului catre mobilizare activă intrinsecă• inițierea alunecării tendonuluiFaza stabilă / stare ușoară: săptămanile 5-8 obiective: mobilizare totală cu mișcare completăPrevenția creșterii edemului sau dureriiÎntoarcerea la utilizarea ușoară• PROM la toate articulațiile• tehnici de mobilizare a articulațiilor• atele mobile pentru tendoanele și articulațiile incă rigide• folosirea mâinii în activitățile zilnice• continuarea exercițiilor pentru alunecarea tendoanelor• gheață și ridicarea fragmentului afectat după necesitateIntervenții pentru performanță înaltă / cerințe înalte de funcționare pentru muncitori sau atleți peste 8 săptămâniobiective: Normalizarea puteriiInițierea dezvoltării aptitudinilor specific pentru sport sau slujbă• exerciții progressive pentru rezistență• activități specifice Sportului sau slujbei

VI.3 Managementul reducerii cu deschidere

Faza acută / stare gravă: săptămanile 1-3obiective: Controlul edemului și al dureriiPrevenția infecțieiProtejarea vindecării fracturii cu atela Mobilizarea controlată și alunecarea tendonuluiGama completă de mișcări este un obiectiv incipient pentru fixarea rigidăMișcarea în fixarea coaptivă versus AROM protectoare (studiul Weiss )• compresie –bandaj /manușă izotonă

Page 4: 6. DISCUŢII

• gheață si elevarea membrului• debridarea rănii / controlul infecției•atela detașabilă pentru toaleta suturii și AROM protectoare pentru fixare coaptivă• atele dinamice pentru întinderea cu fixare rigidă a țesuturilor moi• Instruirea pacientului pentru mobilizareFaza SubAcută / stare moderată: săptămânile 4-6obiective: Protecția vindecării fracturii cu atele (după îndepărtarea K-wires și pins)Controlul oricăror simptome reziduale de edem și de durerePrevenția contracturii cicatricealeRestaurarea AROMÎnceperea recăpătării forței (pentru fixări rigide)• atele detașabile pentru protecție și AROM în afara atelei• gheața, comprese si elevare dacă este necesar• masaj frecționat pentru cicatrici• exerciții AROM desfășurate în afara atelei din oră în oră apoi ROM-procedura intreagă.• redobândirea forței cu rezistență ușoară (pentru fixare rigida)Faza finală / condiție ușoară: săptămânile 6-8obiective: începerea întăririi forței musculare (pentru fixare coaptivă)întregul spectru de mișcări (pentru fixare coaptivă)consolidare progresivă (pentru fixare rigidă)Monitorizarea edemului și a durerii• consolidare timpurie pentru rezistența ușoară• atele mobile sau statice pentru a depași contracturile țesutului moale• continuarea exercițiilor ușoare pentru rezistența progresivă (fixare rigidă)• gheața și ridicarea membrului în funcție de necesitățiIntervenție pentru performanță înaltă / funcționare la parametri înalți pentru muncitori sau atleți: săptămânile 8+La fel ca și în cazul managementul și reabilitarea reducțiilor închiseobiective: Normalizarea puteriiInițierea dezvoltării aptitudinilor specific pentru sport sau slujbă• exerciții progressive pentru rezistență• activități specifice Sportului sau slujbeiTipuri de abordari chirurgicale si indicațiile lorScopul tratamentului chirurgical este de a restabili lungimea corectă şi alinierea metacarpienelor afectate.Chirurgii pot alege opţiunea cea mai adecvată pentru fiecare locaţie în funcţie de tipul de fractura dintr-o gamă largă de metode de fixare.Aceste fracturi sunt de obicei cauzate de o forţă directă de impact. Acestea sunt clasificate în funcţie de regiune anatomica pentru a-l ajuta pe chirurg să selecteze opţiunea adecvată de tratament (Fig. 1).

Page 5: 6. DISCUŢII

Fig. 1: Fracture modela: fractură transversăb:fractură oblică C: fractură Spiralată d: fractură de baza metacarpianului e: fractura de cap de metacarpian f: fractură cominutivăDiagnosticul se bazeaza pe incidențe radiologice antero-posterioare şi laterale. În unele situații poate fi necesară incidența oblică . astfel trebuie să se obțină toate informaţiile necesare privind tipul şi locaţia de fracturi.Scopul tratamentului chirurgical este reducerea anatomică a fracturii. Obiectivele reducerii sunt corectarea deformării de rotaţie (dacă există) si reabilitarea lungimii metacarpienelor este obligatorie pentru a menţine arxul transversal şi prehensiunea.Procedura de fixare internă trebuie să fie din punct de vedere tehnic perfectă pentru a asigura o reducere durabilă anatomic, care va permite mobilizarea corespunzătoare precoce.În concluzie, deplasarea maximă acceptabilă în astfel de fracturi depinde de oasele metacarpiene implicate. Stabilirea unor limite superioare de acceptabilitate a permis medicilor de a defini indicaţii pentru tratamentul chirurgical și nechirurgical [1] :

angularea dorsală mai mică de 35 ° pentru inelar si degetul mic angularea dorsală mai mică de 10 ° pentru index şi degetul mijlociu maxim 2 mm scurtare rotaţie metacarpiană exclusă (a oricărui os metacarpian)

Postoperator, mâna este imobilizată într-o orteza în poziţie cu încheietura mâinii în extensie, metacarpienele în flexie la 50 de grade, astfel că riscul potenţial de deplasare secundar este redus la minimum.VI.3.1 Fixare Intramedulară

Page 6: 6. DISCUŢII

Fig. 3: vedere laterală - fractură transversală a colului metacarpianului V

Fig. 4: vedere AP - fractură transversală a colului metacarpianului V• Indicatii: 

Fractura transversală sau oblică de col de metacarpian II cu angulare de mai mult de 15 grade, şi de metacarpian V, cu o angulatie volară de mai mult de 35 de grade (fig. 3, 4, 5).

Fractură oblică cu scurtare (fig. 5). Fracturi de ax transversal (fig. 6).

 

Page 7: 6. DISCUŢII

Fig. 5: fractura oblică

Fig. 6: fractura de arbore Transverse• Metoda de fixare:Fixarea Intramedulară a fost realizată folosind tehnica Foucher 1976 de [2,3,4] şi principiile Hacketal. Aceasta tehnica foloseste broșe de 1,0 mm sau 1,2 mm, cu vârf curbat la 20 de grade cu ajutorul unui cleşte. (fig. 7).

Page 8: 6. DISCUŢII

Fig. 7: broșă de 1,0 mm, cu un vârf curbatAlternativ, poate fi utilizat cui de titan rupe-off.Această tehnică este simplă şi oferă agresivitate minimă , iar rezultatul funcţional este foarte satisfăcător.• Abordarea chirurgicala: Pacientul este poziţionat în decubit dorsal pe masa de operatie cu membrul superior accidentat aşezat pe o masă radiotransparenta pozitionată perpendicular pe corpul pacientului. Procedura se efectueaza sub anestezie locala, cu un garou plasat în partea superioară a braţului.Primul pas este stabilirea punctului de intrare sub ghidaj fluoroscopic (Fig. 8). Acest punct este, de obicei, situat în încheietura mâinii ori distal (cu încheietura mâinii în înclinare dorsoulnară). 

Figura 8: Determinarea punctului de intrare sub ghidaj fluoroscopicO incizie se face pe partea dorsolaterală a mâinii. Pentru a evita deteriorarea ramurilor dorsale digitale ale nervului ulnar şi a tendoanelor extensoare ale celui de-al cincilea metacarpian, acestea sunt atent împărţite cu forceps Halstead şi retrase în condiţii de siguranţă retrase.• Tehnica chirurgicala:Un bandaj sau un prosop împăturit Velpeau este plasat sub mână pentru a ridica mâna şi, astfel, se evita interferenţele cu instrumente chirurgicale. Apoi, o gaură pilot se face în marginea

Page 9: 6. DISCUŢII

metacarpienelor implicate, posteromedial, perpendicular pe suprafata osului, cât mai aproape posibil de oasele carpiene. Mâna este plasată în înclinaţie radială pentru a oferi un acces uşor la baza metacarpianului V.  se avansează câţiva milimetri paralel cu axul lung al metacarpiene (Fig. 8).

Fig. 9: axul metacarpianuluiGaura trebuie să fie suficient de mare pentru a găzdui două fire intramedulare. Numărul de fire depinde de diametrul osului. Dificultăţi pot fi întâlnite când nu poate găzdui un singur fir (fig. 9).Fiecare fir este introdus în canalul medular şi a avansat până la site-ul de reducere a fracturii în aşteptare (fig. 10)

Page 10: 6. DISCUŢII

Fig. 10: firul este avansat în canalul medular până la site-ul fracturii

Fig. 11: Jahss manevră.

Page 11: 6. DISCUŢII

După fragmentele au fost relocate prin aplicarea de tracţiune axială, reducerea se realizează cu ajutorul manevrei Jahss (fig. 11). Această manevră implică flexie de metacarpian la 90 de grade. Apoi, presiunea ascendentă se aplică de-a lungul falangei proximale în timp ce contra-presiunea se aplică de-a lungul parții dorsale a metacarpienelor. Se introduce broșa intramedulară se împinge în sus cu o mişcare în sensul acelor de ceasornic şi apoi urmează o răsucire in sens invers acelor de ceasornic pentru a facilita penetrarea epifizei distale metacarpiene. 

Page 12: 6. DISCUŢII

Fig. 12: Reducerea şi fixare a fracturii metacarpieneVârful îndoit de sârmă intramedular trebuie să se oprească până în osul subcondral (fig. 12). Firele sunt poziţionate divergent. Se elimină riscul de a avea un deficit rezidual interfragmentar. 

Page 13: 6. DISCUŢII

Fig. 13: tăierea capătului firuluiCapătul posterior al firului este îndoit la 90 ° şi tăiat la câţiva milimetri sub suprafaţa pielii (fig. 13).

Page 14: 6. DISCUŢII

Fig. 14: incidențe AP și laterală poziţia firelor intramedularePoziţia corectă a firelor intramedulare se verifică pe incidențele AP și laterală (fig. 14). Dupa operatie, mâna este imobilizată pentru 3 săptămâni.După 45 de zile de la operaţie, firele pot fi îndepărtate.  VI.3.2 Fixare retrogradă (tehnica Kapandji) [5]

• Indicarea:Aceasta tehnica este indicată pentru tratamentul fracturilor transversale de bază metacarpiană a degetului mare. • Metoda de fixare:Fixarea se realizează cu ajutorul a două fire intramedulare de 1,5 mm cu vârfuri curbate.• Abordarea chirurgicala:Primul pas este stabilirea de punctul de intrare sub ghidaj fluoroscopic. Apoi, două incizii dorsolaterale sunt făcute. Pentru a evita deteriorarea ramurile dorsale digitale ale nervului radial, acestea sunt retrase în condiţii de siguranţă cu ajutorul unui forceps Halstead.• Tehnica chirurgicala:Două orificii de intrare se fac de la intersecţia epifizelor și a metafizei.  Prima parte de 1,5 mm de sârmă este introdus în partea ulnară a metafizei distal a primului metacarpian. Firul este avansat spre baza metacarpianului depasind 1 mm de la linia de fractură (fig. 15).

Fig. 15: Poziţia firului în cursul reducerii

Page 15: 6. DISCUŢII

Reducerea se realizează prin plasarea metacarpienelor afectate în poziţie în timp ce aplicarea contra-presiunii, cu degetul mare de la capătul distal al metacarpienelor (fig. 16).

Fig. 16: manevra de reducere

Fig. 17a: firele sunt ancorate în osul spongios al epifizei proximale a primului metacarpian

Page 16: 6. DISCUŢII

Primul fir ar trebui să fie ancorat în osul spongios al epifizei proximale, la acelaşi nivel cu suprafaţa articulară a osului metacarpian. Al doilea fir (1,5 mm), se introduce în partea radială a primului metacarpian şi avansat într-o manieră similară (fig. 17).

Fig. 17b: Ambele fire sunt ancorate în os spongios al epifizei proximale a primului metacarpianCapetele firelor sunt îndoite la 90 ° şi tăiate la câţiva milimetri sub suprafata pielii. VI.3.3 Sistemul de reducere cu placa [1,2,4,6,8]• Indicații:- fracturi de metacarpiene Instabile lungi, oblice sau spiralate (fig. 18).

Page 17: 6. DISCUŢII

Fig. 18a: fractură spiralată de metacarpian

Fig. 18b: fractură spiralată de metacarpian- fractura de bază de metacarpian al policelui (fig. 19).

Page 18: 6. DISCUŢII

Fig. 19: fractura de bază de metacarpian• Metoda de fixare:Fixarea este asigurată de plăci maleabile de 1 mm grosime care pot fi tăiate, şi şuruburi autofiletante corticale, cu un diametru de 1,7 mm.Plăci drepte sunt folosite pentru fracturi de arbori şi L de plăci de bază pentru degetul mare metacarpiene sau fracturi arborelui (fig. 20 & 21).• Abordarea chirurgicala:O incizie longitudinală se face paralel cu muşchiul extensor, centrat pe oase metacarpiene (fig. 20). Gedda-Moberg volare de abordare ar fi de preferat pentru a obţine acces uşor la baza degetului mare (fig. 21). Periostal de separare de la sediul fracturii ar trebui să fie minim.

Page 19: 6. DISCUŢII

Fig. 20a: Fixarea cu placa

 Fig. 20b: Fixare cu placă

Page 20: 6. DISCUŢII

 Fig. 20c: Fixarea cu placă

 Fig. 20d: Fixarea cu placă

Page 21: 6. DISCUŢII

 Fig. 20e: Fixarea cu placă – imagine radiologică după reducere• Tehnica chirurgicala:Placa este conturată şi plasată pe partea laterală a oaselor metacarpiene (fig. 21 & 22), pentru a evita acțiunea asupra muschiului extensor. Eliberarea parţială a mușchiului interosos este necesară. Reducerea este menţinută cu o clemă. Placa este fixată cu două şuruburi corticale de fiecare parte a fracturii. 

Page 22: 6. DISCUŢII

Fig. 21a: Utilizarea unui placi de fixare bazei metacarpianului policelui

Fig. 21b: Utilizarea unui placi de fixare bazei metacarpianului policelui

Page 23: 6. DISCUŢII

Fig. 21c: Utilizarea unui placi de fixare bazei metacarpianului policelui

Page 24: 6. DISCUŢII

Fig. 21c: Utilizarea unui placi de fixare bazei metacarpianului policelui

Page 25: 6. DISCUŢII

Fig. 22a: fixare percutană transversală a unei fracture de bază de metacarpian IV

Page 26: 6. DISCUŢII

Fig. 22b Utilizarea unui placi de fixare a bazei metacarpianului policelui

VI.3.4 Fixare percutană [1,2,6,8]• Indicarea:Fixare percutană este indicată pentru fixarea fracturilor instabile transversale de baza sau fractura de metacarpienele al doilea şi al cincilea.• Metoda de fixare:Fractura de metacarpiene este fixată cu broșe de 1 mm sau 1,2 mm • Abordarea chirurgicala:Firele se inserează percutanat, având grijă să se evite deteriorarea pediculilor neurovasculare, flexoare si tendoanele extensoare.• Tehnica chirurgicala:Fire ar trebui să se introducă folosind un driver puternic, dar cu viteza scăzută pentru a evita încălzirea necrozantă a osului cortical. Firele nu trebuie să interfereze cu articulatiile sanatoase. Pentru a evita deplasareaa fracturii în timpul inserarii, două fire plasate într-un model de cruce sunt necesare pentru a stabiliza fractura şi pentru a evita crearea unei axe de rotaţie. Poziţia lor este verificată cu ajutorul radiografiei. Ambele firele sunt tăiate doar sub piele, acestea trebuie să fie suficient de lungi pentru a fi îndepărtate cu uşurinţă mai târziu. VI.3.5 Fixare transversală [1]

• Indicarea:  Fractură instabilă a gâtului metacarpianului V (sau altor metacarpiene)

Page 27: 6. DISCUŢII

fracturi cominutive de bază a metacarpienelor. • Metoda de fixare:Fixarea este furnizatăde două broșe de 1,2 mm sau 1,5 mm.• Abordarea chirurgicala:Firele se introduc percutanat sau prin incizii, cu grijă, pentru a retrage şi a proteja ramurile nervoase senzoriale pe parcursul procedurii. • Tehnica chirurgicala:Reducerea se realizează cu ajutorul manevrei Jahss sau de tracţiune axială. Ambele firei sunt inserate cu ajutorul unui mic instrument de putere de viteză, în următoarea ordine:

prima broșă este plasată proximal pentru a asigura metacarpienele lezate de metacarpienele adiacente

al doilea fir este plasat distal (fig. 22 & 23).

Fig. 23În fracturi cap metacarpiene, broșa distală ar trebui să fie plasată la o anumită distanţă de la ligamentele colaterale, pentru a evita rigiditatea comună postoperatorie. VI.3.6 Şuruburi [1,2,4,6,8]• Indicații: fracturi de metacarpiene oblice, lungi / spiralate.• Metoda de fixare: Fixarea este furnizată de suruburi autofiletante corticale diametru 1,7 mm.• Abordarea chirurgicala: Metacarpienele lezate sunt abordate printr-o incizie longitudinală centrată pe axul osului.

Page 28: 6. DISCUŢII

• Tehnica chirurgicala: Expunere completa a focarului fracturii este necesară pentru a evalua fractura. Periostal minim de separare se conturează de-a lungul spiralei. Reducerea este realizată cu tracţiune axială a degetului pentru a restabili lungimea osului. Reducerea anatomică este obligatorie . fragmentele osoase nealiniate sunt o sursă de probleme de rotaţie. Reducerea este menţinută cu ajutorul a doua cleme Verbrugge. Unul trebuie să verifice cu atenţie alinierea axială a degetului, şi lipsa de rotaţie atunci când se face un pumn. Un minim de două şuruburi osoase sunt utilizate. Plasarea şurub offset este necesar ca şuruburi trebuie să fie întotdeauna perpendicular pe linia de fractură. În nici un caz nu ar trebui să le slăbească spirala. Această metodă de fixare este foarte fiabil şi permite mobilizarea precoce (fig. 24).  

Fig. 24a: fracturi oblice lungi fixate cu suruburi osoase

Page 29: 6. DISCUŢII

Fig. 24b: fracturi oblice lungi fixate cu suruburi osoase

Page 30: 6. DISCUŢII

Fig. 24c: fracturi oblice lungi fixate cu suruburi osoase

Page 31: 6. DISCUŢII

Fig. 24d: fracturi oblice lungi fixate cu suruburi osoase

VI.3.7  Fixator extern [1,6,7]• Indicații: fracturi complexe, Deschise, mărunţite, duble sau fracturi asociate cu os şi / sau pierdere de piele (fig. 25 & 26).

Page 32: 6. DISCUŢII

Fig. 25a: dispozitiv de fixare externă Beaubourg folosit într-o fractură deschisă cominutivă a primului metacarpian

Fig. 25b: dispozitiv de fixare externă Beaubourg folosit într-o fractură deschisă cominutivă a primului metacarpian

Page 33: 6. DISCUŢII

Fig. 26a: a cincea fractura de metacarpiene cu pierderea de masa osoasa tratate de cu fixare externă

Page 34: 6. DISCUŢII

Fig. 26b: a cincea fractura de metacarpian cu pierderea de masa osoasa tratate de fixare externă

Fig. 26c fractura de metacarpian V cu pierderea de masa osoasa tratate cu fixare externă• Metoda de fixare:Fixarea este asigurată de un dispozitiv de fixare externă constând în fire Beaubourg de 1,0 mm sau 1,2 mm fixate unul de altul cu ciment acrilic (fig. 25 & 26), printr-un tub de plastic umplut cu ciment, sau de mini-Hoffmann fixator.• Abordarea chirurgicala: firele se introduce oblic, printr-o incizie dorsala, în scopul de a păstra mobilitatea.• Tehnica chirurgicala:Firele sunt interconectate folosind tije subţiri. După reducere, fiecare conexiune este asigurată cu ciment osos. Acest lucru permite mobilizarea precoce.Scopul este de a realiza alinierea fracturii şi de a menţine lungimea segmentului digital. VI.4  CONCLUZIE Oasele metacarpiene formează cadrul osos de secţiunea de mijloc de mână. Fiecare tip de fractură trebuie tratată corespunzator, ceea ce înseamnă: abordarea adecvată chirurgical, dispozitiv corespunzător, şi poziţionarea corectă a dispozitivului. Obiectivul de management chirurgical al leziunilor metacarpiene este de a realiza reducerea corespunzătoare şi o stabilitate perfectă a site-ului fracturii (e), care este esenţială pentru a permite mobilizarea precoce.