59337128 Firme Tip Remat
-
Upload
elias-mcgee -
Category
Documents
-
view
49 -
download
0
Transcript of 59337128 Firme Tip Remat
CAPITOLUL I
CONSIDERAŢII TEORETICE
Una dintre marile probleme ale vieţii moderne o constituie cea a colectării,
stocării, neutralizării ori eliminării deşeurilor.Ea este relativ nouă, apărând şi
dezvoltându-se rapid o dată cu revoluţia industrială. Deşeurile constituie astăzi
deopotrivă o provocare ecologică, prin impactul pe care acestea le au asupra
mediului şi una economică, întrucât reprezintă o importantă sursă de materii
prime şi energie.Politicile de management al deşeurilor, raţionale şi planificate
corespunzător pot contribui atât la conservarea resurselor naturale cât şi la
protejarea calităţii mediului, contribuind astfel la “dezvolterea durabilă” se referă
în esenţă, la acel tip de dezvoltare care asigură satisfacerea necesităţilor prezente,
fără a compromite posibilitatea generaţiilor viitoare de a-şi satisface propriile
cerinţe.
1.1. OBIECTIVELE COMUNITARE ÎN DOMENIUL GESTIUNII DEŞEURILOR.
La 14 septembrie 1989, Comisia Comunităţilor Europene prezintă
Consiliului şi Parlamentului European “Raportul asupra strategiei comunitare
pentru gestiunea deşeurilor”.Având în vedere precizările Raportului, la 7 mai
1990, Consiliul a adoptat Rezoluţia nr. 90/C 122/02 privind politica în materie
de deşeuri care a fixat obiectivele pentru perioada următoare:
• Prevenirea la sursă a producerii de deşeuri, reciclarea şi
reutilizarea acestora ca şi eliminarea sigură (fără risc ecologic)
reprezintă componente esenţiale ale unei politici eficiente în
domeniu.
1
• Produsele scoase pe piaţă trebuie să fie astfel concepute încât
să contribuie cât mai puţin posibil prin fabricarea, utilizarea sau
eliminarea lor finală la creşterea cantităţii sau nocivităţii
deşeurilor.
• Reciclarea şi reutilizarea deşeurilor trebuie încurajată atunci
când producerea lor nu poate fi evitată.
• Realizarea unei reţele de instalaţii de eliminare,
corespunzătoare normelor comunitare şi ţinând cont de cele mai
bune tehnologii, fără costuri excesive şi cât mai aproape de locul
de producere a deşeurilor.
• Prin Rezoluţia amintită, Consiliul stabileşte responsabilitatea
fiecărui stat membru pentru asigurarea unei infrastructuri
convenabile, care să asigure prevenirea, reciclarea, tratarea,
eliminarea şi reducerea mişcării deşeurilor, concretizate în
măsuri privind:
- încurajarea perfecţionării şi introducerii
tehnologiilor şi produselor "curate”; prezenterea rapidă a
condiţiilor ecologice ale produselor în vederea introducerii
sistemului comunitar de etichetare ecologică;
- prezentarea propunerilor specifice privind
ambalajele;
- finalizarea propunerilor privind incinerarea
deşeurilor industriale (pentru care nu există o altă
soluţie de valorificare), elaborarea normelor
auxiliare privind incinerarea deşeurilor menajere şi
a regulilor referitoare la depozitare.
2
O a doua strategie comunitară pentru gestiunea deşeurilor, actualmente în
vigoare, a fost aprobată prin Rezoluţia Consiliului din 24 februarie 1997.I se
adaugă cel de-al V-lea Program Comunitar de acţiune în domeniul mediului
pentru perioada 1998-2000 (intitulat “către o dezvoltare durabilă”). Pornind de la
constatarea că de la prima strategie comunitară în domeniu(1990) s-au înregistrat
importante progrese legislative economice şi tehnice în domeniul deşeurilor şi
totuşi producţia de deşeuri a continuat să crescă, actuala strategie se pronunţă
pentru o politică globală în materie, la nivelul Uniuni Europene, care să fie
dictată, în primul rând , de necesitatea de a defini un nivel ridicat de protecţie a
mediului ţinând cont de avantajele şi de costurile care pot să rezulte din acţiune
sau din lipsa acţiunii şi luând, de asemenea, în consideraţie cum se cuvine
funcţionarea pieţei interne.
Printre preocupările prioritare ale Uniunii se numără:unificarea
terminologiei şi definiţilor în domeniu, perfecţionarea statisticii şi
informarea.Astfel, se urmăreşte punerea la punct a unor terminologii şi definiţii
comune pentru a facilita realizarea unui grad mai ridicat de armonizare în cadrul
aplicării legislaţiei comunitare, precum şi revizuirea, în consecinţă, a catalogului
european al deşeurilor şi a listei deşeurilor periculoase în vederea ameliorării
eficacităţii lor operaţionale.Totodată, se recomandă realizarea unei distincţii mai
precise în ceea ce este deşeu şi ceea ce nu este, între activităţile de valorificare a
deşeurilor şi activităţile de eliminare a acestora, date fiind mai ales diferenţele de
regim juridic aplicabil.
În privinţa statisticii, pornind de la rolul pe care acesta poate să-l joace în
identificarea problemelor legate de deşeuri, evaluarea priorităţilor pentru
gestiunea acestora, precum şi în formularea şi urmărirea unor obiective realiste
în cadrul politicilor pertinente se preconizează stabilirea de către Comisie, în
cooperare cu Agenţia europeană pentru mediu şi statele membre, a unui sistem
3
comunitar fiabil de colectare de date relative la deşeuri, care să fie bazat pe
terminologie, definiţii şi clasificări comune şi care să funcţioneze la un cost
public şi privat cât mai scăzut.
Relativ la informarea publicului, aceasta este privită ca o componentă a
gestiunii generale a problematicii deşeurilor.
Ca principii strategice sunt reconfirmate:
- principiul poluatorul plăteşte,
- principiul responsabilităţii comune,
- principiul prevenirii,
- principiul precauţiei.
Primele două principii :- poluatorul plăteşte şi responsabilitatea comună –
cu acţiune complementeră, presupun că toţi actorii economici, inclusiv
producătorii, importatorii, distribuitorii şi consumatorii au propria lor parte de
răspundere în ceea ce priveşte prevenirea, valorificarea şi eliminarea
deşeurilor.În acelaşi sens se consideră că implicaţiile unui produs pentru
gestiunea deşeurilor trebuie luate în consideraţie în mod complect, adică pornind
de la faza de concepţie şi că, în acest context, producătorul unui produs are un
rol strategic şi o răspundere pentru întregul potenţial pe care acesta îl reprezintă
pentru gestiunea deşeurilor, prin concpţia sa, conţinutul său şi construcţia sa.În
sfârşit, se impune ca responsabilitatea diferiţilor agenţi economici să fie tradusă
în măsuri practice, ţinându-se seama de caracteristicile specifice fiecărei grupe
de produse şi de nevoia unui aplicări cât mai suple.
Principiul prevenirii este văzut mai ales ca exprimând cerinţa reducerii la
minimum a producţiei de deşeuri şi a proprietăţilor periculoase a acestora.Ea este
completată prin acordarea unei părţi mai mari protecţiei mediului în normele
tehnice, prin diminuarea prezenţei substanţelor periculoase (ale acestora)acolo
unde există soluţii mai puţin periculoase, recurgându-se în acest scop la sisteme
4
de ecoaudit şi datele ştiinţifice şi încurajarea schimbării modurilor de consum
prin informarea şi educarea populaţie.De asemenea, se au în vedere şi măsuri de
reducere importantă a volumului deşeurilor produse şi de asigurare a unor
niveluri crescânde de reutilizare, de reciclare şi de valorificare.
Principiul precauţiei prevede că, în cazul operaţiunilor de valorificare,
alegerea soluţiei de adoptat în fiecare caz în parte trebuie să aibă loc ţinându-se
seama de efectele ecologice şi economice, estimată la ora actuală, evaluând
realizarea progresului ştiinţific şi tehnic şi punându-se la punct analize ale
ciclului de viaţă: reutilizarea şi valorificarea materialelor trebuie să fie
considerate, în general, ca preferabile întrucât reprezintă cele mai bune soluţii în
planul protecţiei mediului.Un obiectiv urmărit cu prioritate de strategia
europeană îl constituie reducerea la minimum a eliminării deşeurilor prin
adoptarea, în acest sens, a unui complex de măsuri adecvate.Este vorba, de
exemplu, de promovarea punerii la punct şi aplicarea de analize a ciclului de
viaţă şi de ecobilanţuri şi de difuzare a informaţiilor rezultate, astfel încât să
contribuie la recenzarea priorităţilor viitoare în materie de gestiune a deşeurilor.
Tot aşa se au în vedere:
- promovarea sistemelor de retur, de colectă şi de valorificare, măsuri concrete în
vederea susţinerii pieţelor de produse reciclate care respectă exigenţele
comunitare,
- fixarea de criterii comunitare apropiate aplicabile operaţiunilor de valorificare a
deşeurilor, în special operaţiunilor de valorificare energetică, pentru a stabili un
echilibru de forţe în sectorul deşeurilor,
- aplicarea de norme comunitare adecvate de emisie la funcţionarea instalaţilor
care servesc la incinerarea deşeurilor, astfel încât să se asigure un nivel ridicat de
protecţie a mediului,
5
- respectarea strictă a normelor comunitare privitoare la emisiile provenind din
instalaţiile de incinerare în aer, apă şi sol etc.
Nu lipseşte nici în acest document programatic exigenţa unei planificări
adecvate a gestiunii deşeurilor la toate nivelurile de competenţă, inclusiv la
nivelurile local şi regional şi în caz de nevoie, cooperarea între statele
membre.Prezentată în liniile sale generale, actuala”Strategie comunitară pentru
gestionarea deşeurilor”relevă importanţa şi complexitatea acestei problema în
Europa occidentală.Ea se exprimă şi prin celelalte documente politico-
programatoare şi a îmbrăcat o semnificativă haină juridică într-un fascicul de
directive, regulamente şi decizii, deosebit de consistent în cadrul dreptului
comunitar.
1.2. INTEGRAREA ROMÂNIEI ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ ÎN DOMENIUL RECICLĂRII DEŞEURILOR
În ţările Uniunii Europene, reciclarea deşeurilor este considerată ca fiind
una dintre căiile de combatere a deteriorării mediului încojurător.
De altfel, în Acordul de asociere între România şi Comunităţile Europene
la articolul 81 –Mediul Înconjurător – se stipulează că în domeniul mediului
înconjurător şi al sănătăţii oamenilor – considerat a fi o prioritate – una dintre
direcţiile importante de acţiune este şi “reducerea cantităţii de deşeuri, reciclarea
şi eliminarea lor în condiţii de siguranţă, aplicarea convenţiei de la Basel”.
Printre mijloacele de realizare a acestui deziderat se menţionează:
- schimbul de informaţii şi experţi, inclusiv în domeniul transferului de
tehnologii curate ;
- armonizarea legilor (standarde comunitare).
Având în vedere aceste prevederi ale Acordului de asociere, la care se
adaugă cele referitoare la “abolirea restricţiilor cantitative la exportul în
comunitate şi a oricăror măsuri având un efect echivalent “, în scopul asigurării
6
compatibilităţii cu cerinţele integrării, pentru sectorul de reciclare a deşeurilor se
prevăd următoarele acţiuni :
- armonizarea legislaţiei în domeniu cu legislaţia comunitară, prin elaborarea
Legii deşeurilor şi a unor norme specifice, pe baza prevederilor cadru din Legea
protecţiei mediului înconjurător:
- elaborarea de standarde şi norme de calitate pentru deşeuri reciclabile, în
conformitate cu normele europene existente.
Principalele probleme care se ridică din punct de vedere al reciclării
deşeurilor în perspectiva integrării României în Uniunea Europeană, sunt:
- adaptarea societăţilor comerciale la condiţiile prevăzute în legislaţia şi
standardele armonizate,
- crearea şi /sau adaptarea structurilor şi a instituţiilor necesare pentru asigurarea
aplicării corecte a noilor reglementări.
De asemenea, în perspectiva eliminării restricţiilor privind schimburilor
internaţionale cu anumite categorii de deşeuri refolosibile (fier vechi,neferoase )
pentru a preîntâmpina exportul unor mari cantităţi ce ar putea crea dezechilibre
pe piaţa internă a acestor resurse, este necesară accelerarea procesului de
adaptare a raportului preţ-calitate la nivelurile europene.
1.3.RECICLAREA ÎN ROMÂNIA
1.3.1. SCURT ISTORICÎn România, începutul reciclării, ca activitate distinctă, este strâns legată
de industrializarea ţării în a doua jumătate a secolului XIX.În perioada dintre
cele două războaie mondiale era deja constituită, la nivel naţional, o reţea de
colectare şi valorificare a deşeurilor reciclabile (în special metalice şi de hârtie),
care funcţiona după regulile economiei de piaţă.În această perioadă îşi face loc în
7
România şi înregistrează un succes apreciabil conştiinţa publică a reciclării
deşeurilor pe fondul dezvoltării turismului şi urbanismului.
După cel de-al doilea război mondial, întrega activitate de reciclare intră
sub controlul statului şi va trebui să funcţioneze după cu totul alte
principii.Economia ţării era deja epuizată în urma războiului, iar politica de
industrilizare forţată reclamă resurse materiale sporite, astfel încât activitatea de
reciclare a deşeurilor avea în primul rând rolul de a contribui la construirea
acestor resurse:
- fier vechi pentru siderurgie,
- maculatură pentru hârtia necesară unei campanii fără precedent de schimbare a
conştiinţei şi mentalităţii politice şi individuale etc.
În această perioadă, statul a utilizat reţeaua de reciclare atât pentru
recuperarea şi valorificarea deşeurilor, cât şi pentru achiziţionarea unor materii
prime de origine animalieră din gospodăriile individuale (lână, piei,
păruri).Aspectul ecologic (euvironmental) al reciclării deşeurilor a fost în această
perioadă, ignorat aproape în totalitate.
În anii 1970-1980 se produce o nouă restructurare a sectorului.Se
înfiinţează o retea naţională de intreprinderi de stat- IJRVMR- al cărei obiect de
activitate îl constituie recuperarea şi valorificarea materialelor refolosibile.
Aceste întreprinderi sunt organizate după principiul teritorial, fiecare
acţionând la nivelul unui judeţ.În această periodă se realizează majoritatea
dotărilor:
- se construiesc, se dezvoltă sau se modernizează peste 50 centre de colectare –
prelucrare – livrare, concepute astfel încât să imprime activităţii un caracter
industrial, prin mecanizarea operaţiilor de prelucrare şi a celor de încărcare –
descărcare;
- se achiziţionează utilaje de import (Cehia, Rusia, China) sau din ţară;
8
- se completeză anual parcul de mijloace de transport şi de ridicare, în corelaţie
cu cantităţile colectate şi cu scoaterile din funcţiune;
- se construiesc(în deosebi în anii 80) un mare număr de puncte de colectare de
la populaţie – peste 500.
Sunt promovate acte normative care reglementeză obligaţiile unităţilor
economice, ale ministerelor şi a altor organe centrale şi locale în legătură cu
reciclarea materialelor, precum şi legi privind protecţia mediulul şi gospodărirea
apelor, care interzic eliminările de deşeuri ce ar putea dăuna sănătăţii publice sau
a mediului înconjurător.
După 1989, în contextul larg al transformărilor ce se produc în economia
românească, intreprinderile judeţene de recuperarea materialelor refolosibile sunt
transformate, prin Hotărârea Guvernului nr. 33/1991, în societăţi comerciale pe
acţiuni”REMAT”.Nu se produc modificări importante sub aspectul structurii sau
al legislaţiei specifice.
Totuşi, la nivelul sectorului se înregistrează o schimbare esenţială:
- apar firmele cu capital privat care acţioneaază cu mobilitate mai mare şi încep
să creeze probleme pe piaţa societăţilor comerciale cu capital de stat –
“REMAT”.
În lipsa unui coerent de monitorizare a acestei activităţi este dificil de
determinat care este în prezent structura şi mărimea exactă a societăţilor cu
capital privat ce acţionează în domeniu.
În legătură cu funcţionarea sectorului privat este de remarcat că în această
perioadă în care s-a produs liberalizarea totală a schimburilor, a preţurilor etc., în
care a lipsit cadrul regulator adecvat etapei, o serie de firme private s-au limitat
numai la rolul de intermediari între societăţile “REMAT” şi consumatorii finali,
poziţie favorizată de disponibilităţile băneşti ale firmelor private şi de existenţa
9
blocajului financiar care a afectat în egală măsură partenerii tradiţionali
(“REMAT”şi, respectiv, unităţile consumatoare ).
O altă direcţie în care s-au orientat cu prioritate firmele private a fost a
colectării şi prelucrării (prin topire-turnare) a metalelor neferoase, în condiţii, de
regulă, inadecvate, cu tehnologii rudimentare şi cu efecte economice şi ecologice
deosebit de grave pentru economie.
1.3.2. STRUCTURA ŞI CARACTERIZAREA GENERALĂ A SECTORULUI AGENŢI ECONOMICI ŞI AMPLASAREA TERITORIALĂ.
Industria reciclării din România, având ca principal obiectiv transformarea
deşeurilor refolosibile provenite de la agenţii economici şi populaţie în materii
prime secundare destinate consumului industrial, era reprezentată, la începutul
anului 1990 prin 41 intreprinderi judeţene de recuperare, care coordonau 172
centre şi circa 1.800 puncte de colectare, repartizate pe întreg teritoriul ţării, în
care lucrau 9.198 salariaţi. Prin Hotărârea Guvernamentală nr. 33/1991
întreprinderile judeţene de recuperare sunt transformate în societăţi pe acţiuni.
În perioada 1990-1996, urmarea descentralizării, a pregătirii societăţilor
pentru acţiunea de privatizare şi a necesităţii adaptării lor la condiţiile perioadei
de tranziţie, în structura sectorului au apărut unele modificări, astfel că în prezent
în reţeaua “REMAT” funcţionează 45 societăţi comerciale.
În reţeaua societăţilor “REMAT” un loc aparte îl ocupă “S.C. REMAT
Sulina”, unitate înfiinţată prin reorganizarea Şantierului Naval Sulina, al cărei
obiect de activitate îl reprezintă dezmembrarea şi repararea navelor fluviale şi
maritime de până la 12500 tdw, cu o capacitate anuală de dezmembrare de
25.000 tone.
10
1.4. REGIMUL JURIDIC ACTUAL AL DEŞEURILOR ÎN ROMÂNIA.
Se impune de precizat că o strategie generală asupra deşeurilor trebuie să
vizeze două obiective esenţiale: pe de o parte, valorificarea tehnico – economică
la parametrii maximi a acestei resurse iar,pe de altă parte, reducerea până la
eliminare a impactului său asupra mediului. În urma analizei reglementărilor –
cadru pertinent, având ca premisă “modalitatea de implementare” stabilită în
Legea nr. 137/1995, care prevede “adoptarea politicilor de mediu, armonizate cu
programul de dezvoltare se pot decela, fie şi la un nivel cu totul general, câteva
cerinţe strategice precum:
-Prevenirea şi limitarea impactului asupra mediului al deşeurilor de orice natură.
- Supunerea unui regim special de gestionare şi gospodărire a transportului,
tranzitului, depozitării temporare sau definitive, distrugerii, manipulării, precum
şi a importului şi exportului deşeurilor periculoase.
- Interzicerea importului în România a deşeurilor de orice natură, în stare brută
sau prelucrată.
Elaborarea unei strategii naţionale privind gestionarea şi gospodărirea
raţională a deşeurilor devine în acest context, o necesitate impusă deopotrivă, de
nevoile realităţilor social-economice interne şi de cerinţele integrării în Uniunea
Europeană.
Cadrul juridic, general şi specific, al deşeurilor în România se compune
în prezent din 14 acte normative, din care 4 legi, 2 Ordonanţe Guvernamentale,
4 Hotărâri de Guvern şi 4 Ordine Ministeriale. Acestea se referă în esenţă la:
- protecţia mediului,
- administraţia publică locală,
11
- aderarea României la Convenţia de la Basel privind controlul transportului
transfrontalier al deşeurilor periculoase şi al eliminării acestora,
- măsurile pentru colectarea, reciclarea şi reintroducerea în circuitul productiv al
deşeurilor refolosibile de orice fel,
- organizarea de statistici publice,
- înfiinţarea de societăţi comerciale pe acţiuni în domeniul recuperării şi
valorificării materialelor refolosibile.
- regimul de import al deşeurilor şi reziduurilor de orice natură, precum şi al
altor mărfuri periculoase pentru sănătatea populaţiei şi pentru mediu,
- adoptarea unor măsuri pentru prevenirea şi combaterea poluării mediului de
către societăţile comerciale din a căror activitate rezultă unele deşeuri poluante
etc.
Acestora li se adaugă o serie de standarde tehnice naţionale aferente
domeniului.
În sfârşit, în baza şi în condiţiile Ordonanţei Guvernamentale 9/1992 se
realizează un Raport statistic anual privind gestiunea deşeurilor urbane (după
Catalogul european al deşeurilor cu unele “îmbunătăţiri”) şi un Internal
Monitoring of Waste Management.
Conform mai multor păreri avizate, actualul cadru juridic al deşeurilor este
departe de a fi suficient şi conform cerinţelor integrării europene.
De ultimă actualitate şi maximă importanţă este Ordonanţa de Urgenţă
privind regimul deşeurilor nr.78/2000, publicată în Monitorul Oficial al
României nr.283/22 iunie 2000, care reprezintă reglementarea cadru în domeniul
gestiunii deşeurilor. Promovarea acestei reglementări răspunde cerinţelor
prevăzute în Legea protecţiei mediului nr.137/1995 (articolele 22 şi 88) şi
totodată ,reprezintă unul dintre obiectivele prioritare ale politici de aderare a
12
României la Uniunea Europeană, respectiv armonizarea legislativă. La
elaborarea acestei ordonanţe, s-au avut în vedere în principal:
-Directiva 75/442/EEC pentru managementul deşeurilor, modificată prin
directiva 91/156/EEC.
-Directiva 91/689/EEC pentru deşeuri periculoase
-Regulamentul EEC/259/93 – privind supravegherea şi controlul
transferului de deşeuri în cadrul şi în afara Comunităţii Europene.
Principalele prevederi ale Ordonanţei:
- Stabileşte principiile generale care stau la baza
gestionării deşeurilor.
- Reglementează condiţiile generale privind
gestionarea deşeurilor.
- Stabileşte obligaţiile producătorilor, ale
transportatorilor şi operatorilor în domeniul
valorificării deşeurilor, precum şi al persoanelor
fizice.
- Prevede posibilitatea Guvernului de a stabili
facilităţi fiscale pentru cei care gestionează deşeuri.
- Stabileşte atribuţiile şi răspunderile autorităţilor
competente, respectiv Ministerul Apelor, Pădurilor
şi Protecţia Mediului, Ministerul Sănătăţii,
Ministerul Industriei şi Comerţului, M.L.P.A.T.,
Ministerul Agriculturii şi Alimentaşiei, Minsterul
Transporturilor, M.M.P.S., Ministerul de Interne,
Ministerul Funcţiei Publice, primari şi Consilii
locale.
13
Câteva prevederi importante ale Ordonanţei trebuie reţinute:
1. Gestionarea deşeurilor (colectarea, transportul, valorificarea şi
eliminarea) trebuie realizată în condiţii care să nu afecteze sănătatea
populaţiei şi a mediului înconjurător.În acest sens se interzice
abandonarea, înlăturarea sau eliminarea necontrolată a deşeurilor.
2. Aplicarea principiilor “poluatorul plăteşte” şi respectiv
“responsabilitatea producătorului “, legea prevede că aceste costuri
aferente activităţilor de colectare, transport, depozitare, valorificare sau
eliminare a deşeurilor, se suportă de către deţinătorul de deşeuri (prin
aceasta înţelegându-se producătorul de deşeuri sau persoana fizică sau
juridică care are în posesie deşeuri ) sau producătorul de produse care
generează deşeuri.
3. Producătorii de deşeuri sunt obligaţi să adopte măsuri pentru
prevenirea producerii deşeurilor, să separe deşeurile care totuşi s-au
produs înainte de colectare, în vederea valorificării sau eliminării, să nu
abandoneze deşeurile sau să nu le depoziteze în locuri necontrolate, să
stabilească responsabili din rândul salariaţilor, care să asigure
respectarea legii. De asemenea, producătorii de deşeuri sunt obligaţi să
asigure valorificarea sau eliminarea deşeurilor prin mijloace proprii sau
prin livrarea către unităţile autorizate în acest scop.
4. Operatorii în domeniul valorificării sunt obligaţi să deţină spaţii
special amenajate pentru depozitarea temporară a deşeurilor, cu
respectarea strictă a normelor de protecţie a populaţiei şi a mediului, să
folosească tehnologii şi instalaţii omologate pentru valorificarea
14
deşeurilor şi să evite formarea de stocuri de deşeuri ce urmează a fi
valorificate.
1.5. STUCTURA ŞI CARACTERIZAREA GENERALĂ A SOCIETĂŢILOR “REMAT”
Activitatea societăţilor “REMAT” constau, în principal, din :
• Colectarea deşeurilor refolosibile provenite de la agenţi
economici, instituţii, asociaţii, populaţie;
• Prelucrarea primară prin dezmembrare, sortare, tăiere,
presare, balotare, măcinare, brichetere;
• Livrarea materiilor prime secundare, obţinute din deşeuri, la
diverşi consumatori industriali.
Pentru cuprinderea acestor activităţi, fiecare societate “REMAT”are în
structură centre de colectare, prelucrare şi livrare ( în medie 3-5 centre ) şi
puncte de colectare amplasate îndeosebi în localităţile urbane.
În perioada 1990-1996, numărul punctelor de colectare s-a redus la
circa1200, urmare apariţiei Legii nr. 18/1991, prin care o serie de terenuri pe
care erau amplasate astfel de puncte au fost atribuite proprietarilor. De
asemenea, taxele solicitate în baza Legii nr. 27/1994, fiind deosebit de ridicate,
au dus la desfiinţarea unui mare număr de puncte de colectare. În reţeaua
societăţilor “REMAT” lucrează în prezent circa 6.000 de salariaţi
150
2000
4000
6000
8000
10000
1990 1996Fig.1.1. Evolutia IJRVMR
IJRVMR
Centre
Pcte colectare
Salariati
Societăţile “REMAT” cu cel mai mare număr de salariaţi sunt în
- Bucureşti Sud,
- Prahova,
- Cluj,
Numărul cel mai mic regăsindu-se la : Suceava.
Principalele categorii de deşeuri ce fac obiectul activităţilor societăţilor
“REMAT” sunt :
• Fier vechi,
• Deşeuri şi resturi de metale neferoase,
• Deşeuri de hârtie şi cartoane,
• Deşeuri de mase plastice,
• Spărturi de sticlă,
• Anvelope uzate şi deşeuri de cauciuc.
Trebuie remarcat faptul că în reţeaua “REMAT” nu există specializare pe
produs şi pe activitate, societăţile respective desfăşurând toate activităţile
specifice ( colectare + prelucrare + livrare ), pentru toate categoriile de deşeuri
ce fac obiectul acestui studiu.
O astfel de formă de organizare prezintă avantajul că asigură condiţii
pentru recuperarea resurselor existente într-o anumită zonă, printr-o singură reţea
de colectare; agentul colector executând şi operaţiunile de prelucrare.
În acelaşi timp apare dezavantajul, deloc neglijabil, al limitării
posibilităţilor de dotare corespunzătoare, cu utilaje de pregătire specifice fiecărei
categorii de deşeuri.
În ţările dezvoltate, firmele de colectare funcţionează, în general, separat de
firmele de reciclare. Fiecare dintre acestea dispune de maximum 20-25 de
16
salariaţi, o dotare de profil completă (mijloace de transport, de tipuri şi
capacităţi adecvate şi respectiv, utilaje tehnologice de reciclare ).
În aceste condiţii se asigură un management eficient, o calitate superioară
a deşeurilor reciclate şi în final, o eficienţă sporită pe întregul traseu colectare –
reciclare, cu efecte benefice şi în randamentele de prelucrare ale consumatorilor
industriali.
1.6 DOTAREA TEHNICĂ, GRADUL DE UZURĂ FIZICĂ ŞI MORALĂ
Unităţile de recuperare “REMAT “ dispun, în principal, de următoarele
utilaje tehnologice :
• 4 foarfece hidraulice de 80 tf. , pentru tăierea fierului greu
(3import Cehia + 1 import Anglia );
• 57 foarfece aligator (mecanice ) pentru tăierea barelor,
ţevilor, profilelor cu secţiuni mici ;
• 124 prese hidraulice pentru balotarea tablei de până la 4 mm
grosime ;
• 23 instalaţii pentru prelucrarea şpanului de oţel ;
• 22 sonete, din care 2 zdrobitoare cu bilă de 10 tone pentru
spargerea – mărunţirea fontei ;
• 2 instalaţii de granulat folie din polietilenă de joasă
densitate ;
• 36 mori de măcinat mase plastice ;
• 82 prese de balotat hârtie.
Capacităţile de prelucrare ale societăţilor “REMAT” însumează 1.667 mii tone.
17
În anul 1996 nivelul mediu de utilizare a capacităţiilor de prelucrare a fost de
circa 42 – 45 %. Principala cauză care a determinat acest nivel scăzut de prelucrare o
constituie lipsa de interes, insuficienta motivare a societăţilor “REMAT” pentru
creşterea gradului de prelucrare şi calităţii materialelor livrate consumatorilor, datorită
sistemului de preţuri practicate pe acestă piaţă în general fără diferenţieri
semnificative, între calităţile inferioare şi cele superioare.
Capacitatea zilnică de transport cu mijloace auto a societăţilor “REMAT”
însumează circa 5.600 tone ( determinată în funcţie de capacitatea normală a
mijloacelor de transport din dotare, numărul mediu de curse zilnice, gradul mediu de
încărcare şi respectiv, de utilizare ), acoperitoare până la un volum de transport de
peste 1,5 milioane tone/an.
Peste 30% din mijloacele fixe aflate în dotarea societăţilor “REMAT” prezintă
o uzură de peste 40%, iar circa 50% din mijloacele fixe sunt uzate sub 30%.
18
0
20
40
60
80
100
1996
%
Fig.1.2.nivel mediu de utilizare a capacitatii
cap.max.
cap.medie
Ca elemente negative faţă de ţările dezvoltate se evidenţează lipsa (respectiv
insuficienţa ) – instalaţiilor moderne de reciclare a deşeurilor : foarfece – ghilotină,
prese, shreddere, instalaţii de recilclare a sticlei, a maselor plastice etc.
Această carenţă îşi pune amprenta, în mod evident, asupra nivelului de
pregătire a deşeurilor derulate prin societăţile “REMAT” şi destinate industriei, cu
următoarele aspecte specifice :
Fier vechi
Pentru circa 60% din cantităţile colectate, principala tehnologie utilizată
este dezmembrarea, sortarea şi tăierea oxigaz, operaţiuni care se execută cu
următoarele consecinţe :
• productivitate redusă;
• risc crescut de infestare a fierului vechi cu metale neferoase –
cupru, plumb, staniu;
• tăierea la dimensiuni necorespunzătoare a metalului.
La oţelării, se introduce în cuptor fier necompactat corespunzător ( se practică
compactarea cu bile de oţel ), se fac încărcări succesine cu un număr mare de bene,
fiind influenţate productivitatea muncii şi consumurile specifice, la care se adaugă
riscul impurificării şarjei cu elemente nedorite.
O comparaţie între consumurile specifice cu fier vechi la cuptoarele electrice
din România, faţă de cele din ţările dezvoltate, se prezintă astfel :
19
Starea actuală de lucruri, în ceea ce priveşte pregătirea fierului vechi, îşi are
originea, aşa cum s-a menţionat anterior, în primul rând în politica de preţuri ridicate
pe această piaţă, total nestimulative pentru calităţile superioare.
La aceasta se adaugă limitarea până în anul 1990 şi, respectiv, imposibilitatea
financiară după acest an, pentru dotarea societăţilor “REMAT” cu utilaje la nivelul
tehnicii mondiale (îndeosebi foarfece de 800 – 1000 tf., pentru fierul greu) iar unele
utilaje achiziţionate din ţară, cu o fiabilitate scăzută, au creat serioase probleme în
prelucrarea anumitor categorii de fier vechi.
Metale neferoase.
Operaţiunile de dezmembrare, de separare a conductorilor din cupru sau
aluminiu de învelişul din mase plastice, de sortare a altor categorii, se realizează în
cea mai mare parte, manual, folosind tehnologii rudimentare, cu o productivitate
redusă şi uneori cu risc de poluare a mediului înconjurător.
Probleme doesebite, îndeosebi din punct de vedere al protecţiei mediului şi
sănătăţii lucrătorilor respectivi, crează lipsa dotărilor necesare pentru dezmembrarea
acumulatorilor uzaţi.
În ţările dezvoltate, pentru executarea operaţiunilor de dezmembrare – sortare
se utilizează tehnologii ecologice şi instalaţii de mare productivitate, ca , de exemplu :
• conductorii şi cablurile electrice de cupru sau aluminiu sunt
măcinate în mori de mare productivitate (3 – 5t/h), elementele
20
componente (metal şi mase plastice ) fiind separate pe cale
gravimetrică, obţinându-se un grad de selecţie de 93 – 99%
• motoarele electrice sunt măcinate în instalaţii de shredder,
realizîndu-se separarea metalelor feroase de cele neferoase la
un grad de selecţie de 95 – 99%
• acumulatorii uzaţi sunt procesaşi în instalaţii complete care
asigură concasarea, separarea pe componente, topirea,
rafinarea, turnarea şi filtrarea gazelor cu obţinerea de plumb şi
deşeuri de mase plastice, în condiţii de totală protecţie a
mediului înconjurător.
Deşeuri din hârtie şi cartoane.
O singură societate – REMAT Bucureşti Sud – dispune de un sistem mecanizat
de sortare pe calităţi.
În teritoriu, presele de balotare sunt montate, în general, la centrele reşedinţă de
judeţ. În aceste condiţii, numai 35 – 40% din cantitatea de maculatură este balotată,
iar sortarea se realizează în cae mai mare parte numai pe două categorii : hârtie şi
cartoane.
Acest mod defectuos de pregătire a maculaturii este încurajat şi de consumatori,
care nu acordă preţuri diferenţiate pe calităţi, ci, dimpotrivă, din dorinţa de a obţine
cantităţi cât mai mari, chiar supralicitaeză, fără a impune un minim de condiţii de
calitate.
În ţările avansate se practică sortarea riguroasă a deşeurilor de hârtii – cartoane
pe clase de calitate, firmele de reciclare utilizând în acest scop o întreagă gamă de
echipamente :
• instalaţii de sortare pe benzi,
21
• instalaţii de tip Shredder pentru distrugerea documentelor,
• instalţii de balotare.
Trebuie menţionat faptul că o sortare în mare se practică chiar la sursă,
îndeosebi la tipografii sau în reţeaua comercială – mari producători de deşeuri.În caz
contrar aceştia sunt obligaţi să suporte costurile de debarasare conform principuilui
“poluatorul plăteşte”.Sortarea pe calităţi este stimulată prin preţuri, care sunt într-un
raport de 1/5 sau chiar 1/6 între calităţile superioare şi cele inferioare.
Sortarea maculaturii pe calităţi permite utilizarea acesteia la fabricaţia unor
sortimente superiore de produse papetare, situaţie facilitată şi de existenţa, în dotarea
fabricilor de hârtie, a instalaţiilor de descernelizare.
Spărturi de sticlă.
La acestea societăţile REMAT nu efectuează nici o operaţiune de pregătire. În
măsura în care spărturile de sticlă se colectează sortate pe culori, direct de la sursă, se
asigură şi industria cu materiale selectate.Nerealizarea operaţiunilor de pregătire a
spărturilor de sticlă – la firmele de reciclare sau chiar la consumatori influenţează
negativ procesul de elaborare prin :
• infestarea masei sticloase cu materiale nedorite ( mai ales
metalice ),
• creşterea consumului energetic,
• deteriorarea calităţii produsului,
• degradarea cuptoarelor de topire.
În ţările avansate, firmele de reciclare a sticlei sunt dotate cu instalaţii speciale
de reciclare.
22
Firma MALTHA GLASS RECYCLING – Olanda, cea mai mare din Europa,
de exemplu, recicleză annual 200 mii tone spărturi de sticlă, respectiv circa 4.000
tone/săptămână. La fiecare secundă intră şi ies din intreprindere circa 10kg. de
spărturi din sticlă.Această firmă reciclează circa 95% din resursa existentă şi face
export în toată lumea.
Firma dispune de mijloace de transport (autocamioane, containere ) şi asigură
realizarea următoarelor operaţiuni :
• descărcare,
• separare obiecte mari prin trecerea sticlei prin grătate cu
ochiuri mari,
• demetalizarea prin procedeu magnetic sau gravimetric,
• separarea sticlei mari pe culori prin procedeu optoelectronic,
• separare alte corpuri (pietre, ceramică, lemn) gravitaţional,
• separare corpuri uşoare prin aspiraţie ( hârtie , folie,
plastic ),
• măcinare,
• recoltare probe pentru analize ( 1% din producţie este supus
controlului de calitate prin laboratoare proprii ).
Condiţiile de calitate asigurate de firma MALTHA GLASS RECYCLING sunt
superioare celor europene, procentul de impurităţi admis de firmă este de 50gr.
corpuri străine (pietre, lemne ) la 1000 kg sticlă şi, respectiv, 5 gr. metal la 1000 kg
sticlă.
Mase plastice.
23
Pentru mase plastice societăţile REMAT sunt dotate cu mori de măcinare cu
capacitate de 70 kg/oră amplasate, de regulă, la centrele reşedinţă de judeţ. Numai
două societăţi REMAT Bucureşti Nord şi REMAT Timiş dispun şi de instalaţii de
granulare.
În condiţiile date, circa 60% din resursele colectate este supusă numai unor
operaţiuni de sortare manuală, pe tip de polimer şi, eventual, pe culori.
Consecinţele acestei stări de lucruri sunt :
• utilizarea resurselor secundare pentru produse inferioare,
• neutilizarea la capacitate a mijloacelor de transport.
Firmele de reciclare mase plastice din ţările dezvoltate dispun de o dotare
completă :
• instalaţii de spălare – degresare,
• instalaţii de granulare.
1.7. COLECTAREA DEŞEURILOR REFOLOSIBILE
Nivelul resurselor şi, respectiv, al colectărilor de deşeuri refolosibile este
dependent de nivelul producţiei industriale şi al consumului intern care generează
astfel de resurse, parametrii în funcţie de care se calculează indicatorul specific –
gradul de participare a deşeurilor refolosibile în producţie.
Pentru a oferi o imagine completă asupra nivelului resurselor reciclabile
utilizate în producţie, pentru comparabilitate pe plan mondial şi pentru determinarea
indicatorilor specifici, în cele ce urmează se vor face referiri la cantităţile de deşeuri
reciclate la nivel naţional ( prin REMAT şi prin alte agenţii economice ) şi utilizate în
producţie.
24
Metale
Între deşeurile reciclabile, metalele feroase şi neferoase ocupă un loc aparte,
întrucât :
• fac parte din categoria resurselor neregenerabile, ale căror costuri
de obţinere din producţia internă sau din import manifestă, pe termen
lung, o tendinţă continuă de creştere ;
• în procesele de prelucrare şi cele de utilizare a bunurilor în care
sunt încorporate, de regulă, metalele nu-şi modifică semnificativ
proprietăţile fizico – chimice, putând face obiectul unui număr mare,
uneori chiar nelimitat, de cicluri de revenire în circuitul economic ;
• tehnologiile de prelucrare a metalelor recuperate au apărut şi s-au
perfecţionat aproape în paralel cu cele aferente resurselor originare
( minereuri ) , evoluţia reciclării multor metale identificându-se
practic cu cea a industriei metalurgice.
Pe plan mondial, se constată extinderea procedeului electric de elaborare a
oţelului în detrimentul oţelurilor bazate pe convertizoare cu oxigen, ceea ce va
conduce la creşterea consumului de fier vechi, fenomen în legătură cu care se ridică
două probleme :
- cantitativă ( va fi suficient fier vechi ? )
25
- calitativă ( va fi suficient fier vechi bun ? )
Resursa comercializată de fier vechi a cunoscut un curs ascendent în ultimii 27
de ani în toate ţările industrializate, distingâdu-se trei grupe mari de ţări : - ţările
mature – la care resurssa pare stabilizată ( SUA şi Anglia ) ;
- ţări ca Franţa, Benelux sauGermania, la care resursa a
crescut cu 2 – 3% annual, cu menţiunea că în Germania se înregistreză o
puternică creştere în ultimii cinci ani ;
- două ţări în care resursa a sporit rapid : Japonia cu un
coeficient de creştere de 5%/an şi Italia cu 7,5%/an.
În România, resursa comercializată de fier vechi în perioda 1990 – 1996 s-a
constituit exclusiv din surse interne, respectin :
a). Sectorul metalurgic care contribuie la constituirea resurselor de
fier vechi prin :
- resturi aferente scoaterii în procesele de obţinere a
semifabricatelor şi produselor metalurgice,
- fier vechi rezultat din oale de turnare, lingetiere, scule,
dispozitive recirculate în unitatea din care provin,
- oxizi şi tunder,
- metale extrase din zgurile de oţelărie, producţie curentă,
- metal extras din haldele vechi de zgură.
b). Procese de prelucrare a metalului.
c). Casări.
d). Activităţi de întreţinere şi reparaţii.
e). Populaţie.
Prelucrările impuse de consumatorii de fier vechi pe piaţa internă, unde s-au
dezvoltat relaţii concurenţiale adecvate, neexistând o altă alternativă de valorificare
26
(exportul ), nu au fost de natură să stimuleze pregătirea corespunzătoare a fierului
vechi de către societăţile de reciclare. Nu a existat nici o ofertă de preţ din partea
consumatorilor, pentru fier vechi înalt pregătit.
În aceste condiţii societăţile specializate nu sunt pregătite pentru a intra în
condiţii de competitivitaet pe piaţa europeană şi mondială a resurselor reciclabile.
Deşeuri metalice neferoase .
Biroul Internaţional de Statictică a Metalului (Londra ) relevă faptul că
deşeurile de metale neferoase recuperate participă în proporţie de 36% la realizarea
producţiei de cupru, 45% la producţia de plumb şi 24% la producţia de aluminiu.
De asemenea, statisticile Grupului Internaţional de Studii pentru plumb şi zinc
(Londra ) arată că din consumul total de zinc, circa 30% este acoperit din resurse
secundare.
Prin utilizarea metalelor neferoase provenite din recuperări, în locul materiilor
prime se conservă mari cantităţi de resurse energetice esenţiale, consumul fiind, de
pildă, de 25 de ori mai mic în cazul aluminiului sau de 8 ori mai mic în cazul
cuprului.
O menţiune specială trebuie făcută în legătură cu cuprul, la care se contată o
reducere continuă începând din 1989, atât a producţiei de cupru electrolitic, cât şi a
cantitţăilor recuperate şi introduse în consumul productiv.
27
Datorită nivelului scăzut al preţurilor practicate pe piaţa internă, o serie de
agenţi economici cu capital privat au achiziţionat importante cantităţi de deşeuri de
cupru, cu intenţia fie de a le exporta, fie de a le comercializa pe piaţa internă la preţuri
speculative, ceea ce a afectat, în primul rând sectoarele prelucrătoare.
Interesul pentru valorificarea resurselor de deşeuri de metale neferoase ( mai
ales cupru şi aluminiu ) pe fondul lipsei unei legislaţii specifice, adecvate, a condus la
proliferarea unor instalaţii rudimentare de topire – turnare, care nu întrunesc nici
minimum de condiţii tehnice, cu efecte grave privind :
- securitatea industrială ( infestarea fondului de metal neferos cu
elemente nedorite, consumuri energetice mari şi nejustificate ),
- protecţia consumatorului,
- protecţia mediului.
Nivelul scăzut al recuperărilor de deşeuri de metale neferoase a fost determinat
şi de reţinerea agenţilor economici de a disponibiliza deşeurile conţinute în mijloace
fixe casate sau neutilizate.
28
0
10
20
30
40
50
Cupru Plumb Aluminiu Zinc
%
Fig.1.3. Metale neferoase recuperate
Se estimează că volumul acestor resurse se ridică la peste 40.000 tone, din care
circa 8000 tone la agenţii economici din domeniul industriei.
Maculatura.
Importanţa maculaturii ca materie primă secundară pentru industria celulozei şi
hârtiei poate fi suficient ilustrată prin câteva cifre :
- prin utilizarea unei tone de maculatură : se reduce poluarea aerului cu 70%,
consumul de energie scade cu 70%, se foloseşte cu 60% mai puţină apă., se conservă
17 arbori.
Producţia mondială de hârtie şi cartoane a crescut continuu.
Capacitatea de productie mondială în industria papetară a crescut de la 198 milioane
tone în 1980, la 282 milioane tone în 1992, tinzând spre 600 milioane tone în 1998.
Consumul de hârtie a înregistrat aceeaşi dinamică crescătoare, fiind deosebit de
inegală, în funcţie de nivelul dezvoltării economice.
Potrivit unui studiu previzional intitulat “Celuloza şi hârtia în 2010” publicat de
FAO în anul 1994, media mondială a consumului de hârtie – carton pe locuitor a fost
în anul 1991 de 45kg.
Pentru ţările dezvoltate, media a fost de 152kg (unele atingând chiar
300kg/locuitor ), în timp ce în ţările în curs de dezvoltare era doar de 12kg ( ceea ce
corespunde unei jumătăţi din consumul mediu al ţărilor dezvoltate în anul 1913 ).
Volumul de maculatură folosit în industria mondială a crescut :
29
0
50
100
1970 1991 1993
.
mil. tone
Fig.1.4. Volumul de maculatura
Calităţile superioare reprezintă circa 20% din comerţul mondial, iar calităţile
medii circa 25 – 30%.
Ca urmare a creşterii cererii de maculatură, ţările dezvoltate îşi propun
obiective îndrăzneţe în privinţa recuperării şi reutilizării acesteia.
În Japonia, prin programul “Recycle 55” fabricile producătoare şi-au propus să
atingă, până la sfârşitul secolului, o recuperare a maculaturii de peste 56%.
În Marea Britanie, în scopul asigurării necesarului anual de cica 450mii tone
maculatură provenită din ziare şi reviste, fabrica de hârtie pentru ziar Aylesford,
aparţinând SCA, a investit 3 milioane de lire sterline pentru a-şi pune la punct
propriul sistem de colectare, în “containere albastre”. Uzina amintită va produce
hârtie de ziar 100% din maculatură.
Un alt exemplu îl constituie uzina SAICA 2 din Spania, inaugurată în
septembrie 1992, probabil cea mai modernă fabrică de hârtie din lume, la ora actuală.
Ea produce 250 mii tone de hârtie pe an, acoperindu-şi în proporţie de 97%, necesarul
de materii prime cu maculatură, întrebuinţează “tehnologii curate”, emisiile sale de
CO2 reprezintă un sfert din cele ale unei fabrici tradiţionale, iar epurarea reziduurilor
este deosebit de eficientă.
În Statele Unite, care deţin 83 de fabrici de descernelizare, s-au utilizat în anul
1994 30,3 milioane tone de maculatură .
Un exemplu aparte în domeniul colectării şi reciclării maculaturii îl constituie
Olanda, ţară considerată campioană mondială din acest punct de vedere. În domeniul
colectării şi reciclării maculaturii, activează 170 firme specializate, în care lucrează
circa 4000 de persoane.
În România, producţia şi consumul de hârtii – cartoane pe locuitor, precum şi
consumul de maculatură au fost marcate de următoarele aspecte :
- producţia de hârtie şi cartoane în 1996 a scăzut cu circa
60% faţă de 1989 şi se menţine relativ la acelaşi nivel cu anul 1992;
30
- consumul redus de hârtie şi cartoane pe locuitor situează
România din acest punct de vedere în categoria ţărilor în curs de
dezvoltare ;
- gradul de participare a maculaturii în producţie este
comparabil cu media mondială ( 35.4% ) înregistrând în 1996 o
uşoară scădere faţă de 1992.
În condiţiile în care cererea de maculatură a cunoscut o continuă creştere,
începând îndeosebi din 1992, când preţurile oferite de consumatori au fost la nivelul
preţurilor de pe piaţa mondială ( circa 60dolari/ tonă preţ mediu în 1994 ), colectările
menţinute la un nivel scăzut nu pot fi explicate decât prin :
- reducerea consumului intern care generează deşeuri
reciclabile, deci exclusiv hârtie igienică, hârtie tehnică, hârtie şi
carton pentru producţia de carte
- inexistenţa unui sistem eficient de colectare de la
populaţie, aspect ce va fi analizat într-un capitol separat.
Spărturi de sticlă.
Spărturile de sticlă constituie un material de înlocuire a unei părţi importante
din materiile prime utilizate la fabricarea sticlei ( sodă, nisip, feldspat etc ) proces în
cadrul căruia se realizează şi o însemnată economie de combustibil şi o reducere a
noxelor emise în atmosferă.
Pentru obţinerea unei tone de masă sticloasă, se pot utiliza în proporţie de 70%
spărturi de sticlă, ceea ce conduce la economisirea a circa 600kg materii prime şi
aproximativ 50kg de păcură.
Totodată, se obţine şi o reducere a emisiuniii de CO2 în atmosferă, de circa 3%.
31
În anul 1994, în ţările Comunităţii Europene s-au colectat şi reciclat 6698 mii
tone spărturi de sticlă, asigurându-se un grad de reciclare mediu de 46%.
Peste acest nivel se situează Olanda şi Elveţia ( peste 75% ), urmate de
Germania şi Danemarca cu peste 60%. Cel mai redus nivel, sub 30% se regăseşte în
Turcia şi Grecia.
Nivelul ridicat al reciclării în ţările amintite este determinat, pe de o parte, de
sistemele de colectare introduse în ţările respective, iar, pe de altă parte, nivelul ridicat
al taxelor impuse pentru depozitarea pe halde. În Germania, de pildă, taxele de
depunere pe haldă a spărturilor de sticlă se ridică la 350euro/tonă, faţă de 70euro/tonă
în medie pentru reziduurile menajere şi de circa 200euro/tonă cât reprezintă costul
maxim de colectare, pregătire, transport spărturi de sticlă.
În Olanda se realizează un grad de reciclare de 76% datorită, în primul rând,
organizării şi dotării corespunzătoare pentru colectare.La o populaţie de 15 milioane
de locuitori, în Olanda sunt amplasate 19500 containere pentru sticle sortate pe culori
( alb, verde, brun ), respectiv, un container la circa 800 locuitori.
În majoritatea ţărilor dezvoltate, fabricile de sticlărie îşi dezvoltă sisteme
proprii de colectare, care se adaugă la cele introduse de municipalitate.
În România, spărturile de sticlă circulă fie direct de la deţinător la utilizator, fie
prin reţeaua de colectare aparţinând REMAT.
În perioada 1990-1992, consumul de spărturi de sticlă s-a redus cu 55%, atât ca
urmare a diminuării producţiei ( cu circa 44% ), cât şi datorită opţiunii unităţilor
consumatoare pentru utilizarea cu prioritate a materiilor prime originare, deşi acestea
se realizează cu consumuri energetice ridicate.
Aceeaşi tendinţă oarecum diminuată se înregistrează şi după 1992, interesul
scăzut al consumatorilor pentru spărturi de sticlă s-a reflectat şi în nivelul preţurilor
practicate de aceştia, total nestimulative, care nu acoperă nici cheltuielile de
manipulare şi transport.
32
Pe piaţa europeană preţul spărturilor de sticlă, sortate pe culori şi lipsite de
corpuri străine, este de circa 75euro/tonă, faţă de circa 10euro/tonă cât se practică în
prezent în România.
Mase plastice.
În Europa principalele domenii de utilizare a polimerilor primari sunt:
- ambalaje 33%
- mobilă şi obiecte de uz casnic 25%
- construcţii civile şi industriale 20%
- electronică şi electrotehnică 10%
- agricultură 5%
- alte domenii 7%.
Principalii polimeri utilizaţi sunt cei de uz general respectiv :
- polietilenele PE;
- policlorura de vinil PVC;
- polipropilena PP;
- polistirenul PS;
- polietilenteraftalat PET.
Durata de viaţă a acestor materiale variază de la câteva ore ( cazul ambalajelor
alimentare ), până la zeci de ani ( conducte din reţeaua de alimentare cu apă a
imobilelor ).
Datele statistice relevă că din totalul deşeurilor de mase plastice, 66% se
regăsesc în reziduurile menajere, 19% provin şi pot fi colectate din industrie şi
comerţ, 4% din agricultură, 3% din demolări construcţii civile şi 8% din alte domenii.
33
Până în prezent, în majoritatea ţărilor dezvoltate, s-a creat o infrastructură de
colectare – sortare – compactare, precum şi unităţi de reciclare.
În Europa funcţionează circa 1600 firme de reciclare a deşeurilor de mase
plastice, din care peste 500 sunt în Germania şi aproximativ 300 în Italia. De
asemenea, în America circa 900 firme se ocupă de acest domeniu.
Există de asemenea, o piaţă a acestor resurse, un sistem de preţuri şi în anumite
situaţii chiar se poate vorbi de o eficienţă a reciclărilor. În general însă, din costurile
totale de colectare, transport, pregătire,reciclare numai 25% pot fi recuperate prin
vânzarea produselor obţinute din deşeuri.
Ca urmare , preocupările pentru reciclarea de mase plastice nu au dus decât la
rezolvarea parţială a problemelor pe care acestea le generează prin:
- acumularea lor în mediu,
- emisiile periculoase pentru stratul de ozon,
- ploile acide,
- efectul de seră.
Acestea constituie una dintre cele patru mari crize ecologice cu care se confruntă
omenirea.
În ţările Uniunii Europene, la nivelul anului 1990, doar circa 10% din resursele
de deşeuri de mase plastice se reciclau în vederea obţinerii de granule, diferenţa fiind
destinată incinerării ( circa 10% ) şi respectiv, depozitării pe sol ( circa 80% ).
Ca urmare a introducerii unor noi sisteme de colectare, în anul 1994 procentul
de reciclare, în ţările amintite a crescut cu circa 15%, evidenţiindu-se Germania, care,
urmare aplicării sistemului DSD ( punctul verde ) a atins un nivel de peste 20%.
Acest sistem s-a născut din iniţiativa producătorilor de ambalaje, preocupaţi de
rezolvarea problemelor vizând reciclarea produselor lor postutilizare ( faza de deşeu ).
34
Sistemul dual este finanţat prin aplicarea “puntului verde”, simbol care certifică
achitarea taxei de către producătorii de ambalaje, sumele astfel obţinute fiind utilizate
pentru :
- achitarea serviciilor prestate de firmele specializate în
colectare – sortare şi respectiv reciclarea deşeurilor;
- dezvoltarea infrastructurii necesare colectării şi sortării
deşeurilor.
Taxele percepute de DSD sunt diferenţiate pe tipuri de deşeuri în funcţie de
dificultăţile ( costurile ) de colectare – reciclare, astfel :
- plastic 3euro/kg
- aluminiu 1euro/kg
- carton compozit 1,66euro/kg
- tablă (conserve) 0,56euro/kg
- hârtii – cartoane 0,33euro/kg
- sticlă 0,16euro/kg.
Sistemul dual realizaeză colectarea selectivă, prin containere separate pentru
sticlă, hârtii – cartoane, alte ambalaje (plastic, aluminiu tablă, carton compozit ).
Prin aplicarea DSD, cotele de reciclare a ambalajelor uzate faţă de nivelurile
stabilite prin ordonanţă guvernamentală, au crescut considerabil ( 2 – 5 ori ).
Japonia, în anii 70 a dezvoltat puternic sistemul de selectare a deşeurilor de
mase plastice din reziduurile menajere, îndeosebi în preajma marilor oraşe.
În anii 80 însă, datorită costurilor ridicate legate de reciclare, s-a renunţat la
acest sistem în favoarea incinerării şi îngropării.Japonia dispunea în anul 1989 de
capacităţi de incinerare însumând 170.000 tone/zi.
Prezenţa deşeurilor de mase plastice în reziduurile urbane ridică puterea
calorică a acestora şi, respectiv, cantitatea de căldură recuperată. Uneori se practică
35
îmbogăţirea de conţinut de mase plastice a reziduurilor urbane (puterea calorică a
deşeurilor de mase plastice fiind echivalentă cu cea a combustibililor lichizi : circa
10.000 kcal/kg ).
În România, începutul colectării maselor plastice, în vederea reciclării, datează
din anul 1980, când s-au recuperat 205 tone.
În perioada următoare, nivelul recuperărilor a crescut constant, ajungând în 1989 la
18.000 tone : - polietilene 10.200 tone
- PVC 7.500 tone
- polistiren şi ABS 1.100 tone.
Nivelul colectărilor de mase plastice este influenţat, ca şi celelalte categorii de
deşeuri, de nivelul producţiei şi implicit al cererii interne.
În perioada 1989 – 1996 , cererea de deşeuri din mase plastice a fost ca şi
inexistentă din partea unităţilor din domeniul industriei (care au optat pentru utilizarea
resurselor primare), numai unităţile cooperaţiei meşteşugăreşti şi firmele cu capital
privat care au apărut în domeniu manifestând oarecare interes pentru utilizarea acestor
materiale.
După 1992 se constată creşterea cererii din partea industriei, astfel că deşi
producţia s-a diminuat în continuare, totuşi colectarea s-a menţinut la un nivel
constant.
1.8. COLECTAREA DEŞEURILOR REFOLOSIBILE DE LA POPULAŢIE
Problema deşeurilor este percepută ca fiind unul din elementele de bază care
condiţionează calitatea vieţii, colectarea şi eliminarea lor fiind cotată, ca importanţă,
imediat după alimentarea cu apă şi energie electrică.
36
Compoziţia şi caracteristicile deşeurilor provenite de la populaţie sunt
influenţate de o serie de factori :
• caracterul aglomerării : - zone urbane sau rurale
- industriale
- turistice
- climatul şi anotimpul,
- tipul de locuinţă predominant (bloc, vilă, locuinţă
individuală)
- nivelul de trai.
Managementul deşeurilor generate în gopodăriile populaţiei are în vedere
aspecte tehnice, administrative şi economice, acestea din urmă fiind cele care, de fapt,
condiţionează cel mai puternic serviciile oferite locuitorilor unor aşezări.
În ţările dezvoltate, găsirea unor sisteme, utilaje şi echipamente eficiente şi
comode pentru colectarea deşeurilor de la populaţie reprezintă o problemă căreia i se
acordă o deosebită importanţă.
Compoziţia medie a deşeurilor se prezintă astfel:
37
Fig1.5. Nivele mondiale
materii org.
alte materiale
sticlametale
plastic
hartie si carton
Fig 1.6. Europa de vest
materii org.
alte materiale
sticla
metale
plastic
hartie si carton
Obţinerea unor cantităţi mai mari de resurse reciclabile din aceste deşeuri este
condiţionată, în primul rând, de colectarea selectivă, sistemele utilizate fiind, în
general următoarele :
- containere speciale, fixe sau mobile, amplasate în zone
aglomerate, pe străzi frecvent circulate;
- containere speciale amplasate în gospodăriile individuale
;
- puncte de colectare fixă, cu precădere contra cost sau pe
bază de voluntariat ;
- colectori individuali voluntari (care, de regulă, aparţin
unor organizaţii neguvernamentale cu caracter ecologic, şcolilor,
bisericilor, unor cluburi sportive) care acţionează pe sistemul “din
casă în casă” sau “din uşă în uşă”.
În cea mai mare parte, containerele depunerii selective a deşeurilor (pe de o
parte, reciclările: hârtie, sticlă, plastic metal şi pe altă parte, reziduuri menajere
fermentabile) sunt amplasate prin grija municipalităţii, care asigură atât preluarea
deşeurilor, cât şi transportul celor reciclabile la punctele de selectare (aparţinând, de
38
Fig 1.7. SUA
materii org.
alte materiale
sticla
metale
plastic
hartie si carton
Slice 7
regulă, unor firme particulare, care realizează trierea materialelor pe tipuri) şi
respectiv, a deşeurilor fermentabile la rampele de depozitare.
Un aspect deosebit de important ce reţine atenţia în acest domeniu este nivelul
taxelor practicate pentru ridicarea deşeurilor : - pentru deşeurile amestecate, nesortate
pe cele două mari categorii reciclabile şi reziduuri menajere – taxele sunt în general,
de două ori mai mari decât cele percepute pentru deşeuri sortate.
Astfel de sisteme se asigură în Franţa, Italia, Spania, Anglia.
Cantitatea de deşeuri are valori mai ridicate în marile aglomerări urbane :
Bucureşti, Braşov, Cluj etc iar populaţia rurală circa 1 milion tone deşeuri/an.
Singurul sistem de colectare a deşeurilor refolosibile provenite de la populaţie
este reprezentat prin punctele de colectare apaţinând societăţilor REMAT , reţea total
insufiecientă faţă de resursele potenţiale reciclabile.
Întrucât nu există un sistem organizat şi respectiv, dotarea necesară pentru
colectarea selectivă a deşeurilor, direct de la sursă, acestea sunt evacuate o dată cu
reziduurile menajere direct la rampele de depozitare ale localităţilor, consecinţele
fiind următoarele :
- distrugerea unor însemnate cantităţi de resurse reciclabile
( în medie anual peste 100 mii tone de hârtii – cartoane, circa 40 mii
tone sticlă, 40 mii tone plastic, 80 mii tone metal),
- ocuparea unor mari suprafeţe de teren : numai rampele
de depozitare organizate însumează peste 1200 ha,
- poluarea mediului înconjurător.
Tarifele practicate de societăţile de salubritate pentru colectarea, transportul şi
depozitarea deşeurilor preluate din gospodăriile populaţiei nu sunt diferenţiate, aşa că
nu stimulează selectarea deşeurilor, respectiv nu descurajează evacuarea celor
reciclabile o dată cu materialele organice.
39
Alături de organizare şi dotare, un factor deosebit de important pentru reuşita
acţiunilor de reciclare a deşeurilor îl reprezintă nivelul de informare, de educare şi de
implicare a publicului în aceste activităţi.
Până în anul 1989, un rol foarte important în acţiunile de recuperare şi implicit,
de educare a tinerilor l-au deţinut unităţile de învăţământ.
Începând din anul 1990 însă, numai foarte puţine şcoli au mai agreat ideea
recuperării – şi numai pentru maculatură – refuzul de implicare fiind motivat mai
curând de nivelul general de “educaţie ecologică” decât din cauze obiective.
În ultimii ani, s-a constatat, în numeroase zone din ţară, şi îndeosebi în capitală,
creşterea interesului pentru participarea la acţiunile de recuperare, o serie de iniţiative
pornind chiar de la conducerea şcolilor respective .
Gradul de participare, încă redus al publicului la colectarea selectivă a
deşeurilor conduce la concluzia că este necesară organizarea de campanii de
conştientizare, utilizând toate mijloacele specifice unei acţiuni de o asemenea
amploare.
1.9. CONCURENŢA NELOIALĂ ŞI FURTURILE DE MATERIALE RECICLABILE.
Concurenţa este benefică, dar numai în măsura în care este egală. În ultima
vreme diverşi “intreprinzători” au găsit soluţii de a ocoli legea şi de a colecta şi
valorifica pe alte căi materiale refolosibile, realizând nu numai o concurenţă neloială,
dar şi păgubind statul de importante fonduri. Foarte multe persoane fizice au început
să colecteze materiale refolosibile – în special fier vechi sau materiale neferoase – pe
principiul “E la el în curte, face ce vrea”. Acestă activitate este ilegală, neplătindu-se
taxe la stat (impozit pe venit, TVA, impozit pe profit), nerepectându-se legile de
40
protecţie a mediului. În plus neplătindu-şi taxele la stat, aceştia pot oferi preţuri mai
bune clienţilor.
Din păcate, autorităţile nu iau nici o măsură împotriva acestor persoane, astfel
încât oricine are o căruţă poate colecta deşeuri pentru ca apoi să le vândă societăţilor
de recuperare a materialelor . A devenit oarecum familiară imaginea căruţelor care
străbat oraşele în căutarea preţioaselor resurse refolosibile. În esenţă, ar putea fi vorba
de o activitate benefică atâta timp cât economia câştigă prin readucerea în circuitul
productiv a unor mari resurse, care înainte de 1989 se colectau mai mult prin muncă
patriotică. Condiţia este să fie vorba de întreprinderi corecte din care bugetul statului
să-şi ia partea conform regulilor fiscale, dar şi cei care practică o asemenea
îndeletnicire să realizeze un câştig corespunzător efortului depus. Numai că, din
păcate, ceea ce se întâmplă în acest domeniu a scăpat se pare de sub control,
practicându-se în voie furtul, evaziunea şi în esenţă concurenţa neloială faţă de
societăţile comerciale de profil ce înţeleg să-şi desfăşoare corect activitatea.
Autorităţile statului nu controlează acest domeniu în care se vehiculează resurse de
sute şi mii de miliarde lei. În capitală spre exemplu, pe lângă centrele de colectare au
răsărit peste noapte anunţurile de colectare, în special a materialelor neferoase. Acolo,
cei avizaţi, între care majoritatea rromi ştiu că pot preda liniştiţi, fără să li se ceară
datele de identificare, la preţuri deseori mai bune ca la unităţile de stat (acum
privatizate prin metoda MEBO), instalaţii sau echipamente de irigaţii descompletate
de la cine ştie ce I.A.S., bucăţi de şine de tramvai, capace de canalizare din fontă,
acumulatori etc.
Dacă, pentru a rezista acerbei concurenţe, societăţile de recuperare a
materialelor reciclabile cresc preţurile de achiziţie peste cele afişate de competitori, se
trezesc în faţa porţii cu sute de căruţe încărcate ochi cu fier vechi însoţite de ţigani.
Însă cu rromii sete greu de lucru, fac scandal dacă nu le convine preţul, şi deseori vin
la cântărit cu căruţe cu fier vechi, iar dedesubt pun bolovani, ca să atârne la cântar.
41
O altă problemă sunt furturile. Diverse persoane sar zilnic gardurile
întreprinderilor de reciclare, îşi umplu căruţele, apoi se prezintă la poarta aceleiaşi
intreprinderi pentru a le vinde înapoi materialele. Deasemenea se practică sistemul de
furturi din vagoane şi din port. S-au înfiinţat chiar puncte de colectare în port deşi
Marea Neagră nu genereză fier vechi.
REMAT Bucureşti de pildă, dacă vrea să încarce marfa în vagoane ca să plece
la combinatele siderurgice, trebuie să facă tren complet direct din curtea intreprinderii
şi să ajungă acolo. Însă odată ce vagonul este scos din gară, într-o oră este golit la
jumătate. Poliţia gării nu poate să ia măsuri. Astfel bugetul statului este păgubit cu
zeci de miliarde de lei prin neplata din comerţul cu fier vechi.
Pericolul tolerării haosului în acest domeniu rezidă nu numai în neîncasarea
unor venituri fiscale, ci şi în orientarea unor resurse spre valorificări care nesocotesc
regulile tehnologice.
1.10. ESTIMAREA PRIVIND EVOLUŢIA SECTORULUI ÎN PERIOADA 1996 – 2005.
În concordanţă cu obiectivele şi măsurile avute în vedere la nivel naţional, se
promovează creşterea gradului de recuperare şi, respectiv, de participare în producţie
a resurselor refolosibile, după cum urmează :
Tabel 1.1. Evoluţia gradului de recuperare
Realizări Estimări1995 2000 2005
Fier vechi 55 58 58Cupru 33 36 41Plumb 47 48 52
Aluminiu 12 20 25Zinc 25 27 32
Hârtii cartoane 34 44 46Sticlă 11 21 23
42
Mase plastice 9 15 16
Economiile estimate a se realiza ca urmare a creşterii gradului de participare a
principalelor categorii de deşeuri refolosibile în producţie prezintă următoarele
niveluri :
Tabel 1.2. Economii estimate
Consum de deşeuri
mii tone
Producţia obţinută
mii tone
Economia realizată
mii $1996 2000 2005 1996 2000 2005 1996 2000 2005
Fier vechi 4275 4900 5800 4070 4670 5525 383 439 519Cupru 17 32 39 15 29 35 3,2 6,2 7,4Aluminiu 16 34 43 14,5 31 39 9,2 19,6 24,7Plumb 14,6 18 20 12,2 15 16,7 3,9 4,8 5,3Hârtii cartoane 142 232 276 118 193 230 10,7 17,5 20,8Sticlă 220 280 300 200 255 273 8,9 11,3 12Mase plastice 15 20 25 12,5 16,7 20,8 7 9,4 11,7Total 425,9 507,8 600,9
În această periodă, prin societăţile REMAT se vor derula următoarele cantităţi
de deşeuri refolosibile :
Tabel 1.3. Cantităţi deşeuri refolosibile
Realizări Estimări1996 2000 2005
Fier vechi 1193 1379 1619Cupru 8 12 16Plumb 10 13 16Aluminiu 7 9 11Zinc 1 1 1Hârtii cartoane 68 110 131Spărturi sticlă 18 22 24Mase plastice 10 14 16Anvelope uzate 6 15 16Total 1321 1575 1850
Corespunzător cantităţilor de deşeuri refolosibile ce se vor recupera şi
valorifica, principalii indicatori economico-financiari ai societăţilor REMAT vor
înregistra următoarea evoluţie :
43
Tabel 1.4. Evoluţia indicatorilor economico-financiari
Indicatori U.M. Realizări Estimări1999 2000 2005
Volum colectat Mii tone 1.065 1.575 1.850Venituri totale Mil. Lei 91.547 135.259 158.876Cheltuieli totale Mil. Lei 83.258 123.012 144.490Profit brut Mil. Lei 8.289 12.247 14.860Număr mediu
salariaţi
Nr. Persoane 6.020 6.320 6.700
Productivitatea
muncii
Tone/salariat 177 249 275
Din analiza datelor prezentate rezultă că volumul activităţii societăţilor
REMAT în următorii ani, se va dubla, profitul brut va creşte de circa 2,5 ori, numărul
salariaţilor va creşte cu circa 11%, în condiţiile în care şi productivitatea va înregistra
o creştere cu circa 77%.
Aceste niveluri reflectă viabilitatea societăţilor REMAT , precum şi faptul că
sunt în măsură să susţină, din surse proprii, efortul investiţional aferent dotărilor
propuse.
Pentru înfiinţarea sistemului de colectare selectivă a deşeurilor de hârtii –
cartoane, spărturi de sticlă şi mase plastice, provenite din gospodăriile populaţiei, se
preconizează următoarele surse :
• bugete locale,
• societăţi de recuperare,
• consumatori de resurse secundare,
• investitori străini.
În acest scop, se are în vedere realizarea de asocieri între factorii menţionaţi
(practică frecvent întâlnită în ţările Uniunii Europene), creându-se astfel cadrul
44
instituţional necesar pentru constituirea surselor, realizarea investiţiilor, valorificarea
deşeurilor recuperate şi, pe acestă cale armonizarea investiţiilor.
CAPITOLUL II
PREZENTAREA SOCIETĂŢII “REMAT SA” BRAŞOV
45
S.C.”REMAT”S.A. are sediul în Braşov, strada Timişu Sec nr.1.
S.C.”REMAT” S.A. Braşov este succesoarea Intreprinderii Judeţene pentru
Recuperarea şi Valorificarea Materialelor Refolosibile, urmare apariţiei Legii 15/1990
prin H.G. 33/1991.
S.C.”REMAT”S.A. Braşov este înregistrată în Registrul Comerţului Braşov sub
nr. J 08/85/18.02.1991.
Codul fiscal al societăţii este R 1088125.
Capitalul social al firmei este de 5.180.225.000 lei
Numărul de personal : 246 salariaţi.
Cifra de afaceri în 2001: 24.302.109 mii lei
Cifra de afaceri în 2002: 26.681.579 mii lei
Profit pe anul 2002: 2.990.762 mii lei.
OBIECT DE ACTIVITATE – Principala activitate din cadrul obiectului de
activitate îl constituie recuperarea şi valorificarea materialelor refolosibile.
SITUAŢIA PRIVATIZĂRII – Societatea s-a privatizat prin metoda MEBO,
cererea de menţiuni privind privatizarea, fiind înregistrată la Registrul Comerţului
Braşov cu nr. 2220/29.11.1994.
Actele constitutive ale societăţii – statutul şi contractul de societate s-au încheiat şi
autentificat în 18.11.1994.
Contractul încheiat cu F.P.S. este contractul 564/29.09.1994.
Prin acest contract s-au cumpărat un număr de 145.046 acţiuni, cu o valoare
nominală de 25.000 lei în sumă totală de 3.626.150.000 lei, reprezentând 70% din
capitalul social al S.C.”REMAT”S.A. Braşov.
Preţul convenit a fost de 18822 lei/acţiune, total 2.730.000.000 lei.
46
MODALITĂŢI DE PLATĂ – Suma de 546.000.000 lei reprezentând 20% din
preţul contractului, s-a achitat până la data de 21.11.1994.
Suma de 2.184.000.000 lei reprezentând 80% din preţul contractului, a fost eşalonată
în 18 rate începând cu 30.09.1995 şi până la 20.12.2003.
Dobânda a fost negociată pentru partea de 80% la 7% pe an şi s-a calculat la data
semnării contractului.
2.1. CARACTERIZAREA SOCIETĂŢII.
2.1.1.SCURT ISTORIC.
Activitatea de recuperare şi valorificare a materialelor reciclabile metalice
feroase şi neferoase s-a organizat după anul 1945, începând cu anul 1951 prin H.C.M
303/16.04.1951 prin înfiinţarea unui depozit de colectare şi valorificare a metalelor,
cu centre de colectare în Braşov, Sibiu, Mureş şi Sf. Gheorghe.
În 1965 s-a înfiinţat Intreprinderea de Colectare şi Prelucrare a Metalelor cu
secţie şi în Braşov.
În 1965 Comitetul Executiv Braşov, i-a atribuit în folosinţă o suprafaţă de
19.200 m.p. , teren situat pe strada Timişu Sec nr. 1 pe care s-au făcut investiţii,
constând în magazii, depozite şi grup administrativ, cale ferată uzinală şi s-au făcut
dotări cu utilaje şi instalaţii specifice activităţii de recuperare şi prelucrare a metalelor.
În anul 1970 s-a creat I.C.M. Braşov, extinzându-se activitatea cu noi puncte de
colectare în oraşele din judeţul Braşov ( Făgăraş, Rupea ).
În anul 1972 s-a mai dat în folosinţă I.C.M.- ului Braşov, un teren în suprafaţă
de 19.100 m.p. tot pe strada Timişu Sec nr. 1, pe acest teren constituindu-se actualul
sediu administrativ al societăţii comerciale REMAT S.A. Braşov.
47
În ianuarie 1980, s-a format I.J.R.V.M.R. Braşov, prin comasarea I.C.M.
Braşov cu D.C.A. Braşov. Cu acestă ocazie, activitatea întreprinderii s-a diversificat,
colectându-se şi valorificându-se întrega gamă de materiale refolosibile, metalice şi
nemetalice, precum şi produse de origine animală – lână, piei, păruri şi oase.
În acestă formă, I.J.R.V.M.R. a funcţionat până în anul 1985, când s-a înfiinţat
I.A.P.M.P.O.A. Braşov, care a preluat din activitatea I.J.R.V.M.R. Braşov colectarea
şi prelucrarea produselor de origine animală.
În 1991 – urmare apariţiei Legii 15/1990, prin H.G. 33/91, I.J.R.V.M.R.
Braşov, s-a transformat în societatea comercială REMAT S.A. Braşov.
La data de 29.11.1994, S.C. REMAT S.A. Braşov, s-a privatizat prin metoda
MEBO.
2.2. ORGANIZARE.
Societatea are ca organe de conducere :
• Adunarea Generală a Acţionarilor,
• Consiliul de Administraţie,
• Comitetul Director.
Conducerea executivă este asigurată de trei directori de execuţie :
• Directorul comercial,
• Directorul tehnic,
• Directorul economic.
Societatea are în structura organizatorică 3 centre cu depozite, gestiuni şi
ateliere :
• Braşov,
• Făgăraş,
48
• Rupea.
De asemenea în structura organizatorică cuprinde servicii şi birouri.
CAPACITĂŢI – GRAD DE UTILIZARE.
Societatea este dotată cu clădiri, construţii speciale, maşini de forţă şi utilaje
electrice, maşini, utilaje şi instalaţii de lucru, aparate şi instalaţii de măsură, control şi
reglare, mijloace de transport. Gradul mediu de utilizare al capacităţilor din dotare
este de 70 –90 %.
TEHNOLOGII.
În cadrul societăţii se folosesc diverse tehnologii prin care se asigură sortarea
materialelor recuperabile, dezmembrarea lor, măcinarea, mărunţirea, balotarea, tăierea
cu flacără oxiacetilenică etc.
Prin aceste tehnologii se asigură transformarea industrială a deşeurilor
nepregătite în sortimente pregătite conform standardelor în vigoare. Aceste sortimente
pregătite permit efectuarea unui transport eficient ( asigurându-se încărcarea
vagoanelor la capacitate ), realizându-se totodată o greutate specifică corespunzătoare
pentru prelucrarea în industria metalurgică a materialelor refolosibile.
Având în vedere specificul activităţii, societatea are o dotare tehnologică
corespunzătoare.
Gradul de uzură al utilajelor din dotare este între 30 – 90%.
Nomenclatorul de produse şi structura produselor şi serviciilor oferite de
societate acoperă cerinţele specifice ale beneficiarilor interni.
2.2.1 STRUCTURA DE PERSONAL.
49
În cadrul societăţii structura generală şi pe meserii a personalului este
următoarea :
• ingineri 3,8%
• economişti 0,4%
• subingineri 0,4%
• contabili 4,2%
• tehnicieni 3,4%
• funcţionari aditivi 1,7%
• maiştri 2,1%
• lăcătuşi mecanici 8%
• mecanici auto 1,7%
• electricieni 1,3%
• pregătitori materiale şarje 60%
• sortatori 6,3%
• maşinişti 4,2%
• macaragii 2,5%.
Se constată în perioda 1998 – 1999 o reducere a numărului de salariaţi şi o
creştere a productivităţii muncii pe salariat.
2.3. PRINCIPALII INDICATORI.
50
CIFRA DE AFACERI a cunoscut o creştere continuă începând cu anul 1996
ajungând ca de la cifra de afaceri de 17.070.480 mii lei din 1999 să se ajungă în anul
2001 la o cifră de afaceride 26.681.479 mii lei, în condiţiile unei creşteri a producţiei
fizice de peste 40%.
Până în prezent societatea nu a angajat împrumuturi bancare şi şi-a achitat
obligaţiile către furnizori şi bugetul de stat.
Societatea nu a beneficiat de fonduri de restructurare iar după privatizare nu a
primit de la F.P.S. – cu titlu gratuit, fonduri pentru achitarea datoriilor sau pentru
investiţii productive.
PIAŢA ŞI COMERCIALIZAREA .
PIAŢA INTERNĂ – CONJUNCTURA DE PIAŢĂ.
a). În prezent oferta de materiale recuperabile prelucrate este influenţată de
concurenţa puternică apărută în domeniul activităţii de reciclare a deşeurilor şi în
special în cel al comercializării acestora ca atare, fără o prelucrare industrială conform
standardelor în vigoare.
De asemenea oferta de materiale recuperabile în general este puternic
influenţată de situaţia financiară a principalilor beneficiari (combinate metalurgice, de
prelucrare a hârtiei etc).
Principalii concurenţi ai societăţii la toate materialele recuperabile sunt fireşte
chiar beneficiarii industriali ai acestora, în special societăţile din judeţ care pot oferi
preţuri superioare la materialele nepregătite.
O altă categorie de concurenţi, sunt celelalte societăţi de tip REMAT din ţară.
Privatizarea acestora a determinat o concurenţă acerbă pe piaţa materialelor
recuperabile între aceste societăţi. Menţinerea societăţii în piaţa materialelor
51
recuperabile a judeţului, va fi determinată şi de investiţiile ce se vor realiza în
perioada următoare, pentru prelucrarea superioară a deşeurilor.
Având în vedere confidenţialitatea negocierilor purtate de fiecare agent
economic, nu se pot furniza date concrete privind volumul şi structura ofertei pe
principalii concurenţi şi preţurile practicate de aceştia.
b). Principalii beneficiari ai societăţii sunt :
1. la materiale recuperabile feroase : - toate combinatele siderurgice,
2. la materiale recuperabile neferoase : - S.C. NEFERAL Bucureşti şi
METROM Braşov,
3. la deşeuri de hârtie : - toate combinatele de prelucrare a hârtiei,
4. la deşeuri de mase plastice : - toate fabricile de mase plastice din
ţară.
Nici în privinţa cererii de materiale recuperabile nu deţinem date certe asupra
consumului pe fiecare beneficiar în parte. Din activitatea desfăşurată până în prezent
putem aprecia însă faptul că cererea de materiale recuperabile pregătite conform
standardelor în vigoare este superioară ofertei. Marea majoritate a agenţilor economici
specializaţi în recuperarea materialelor reciclabile livrează materiale în stare
nepregătită sau sortate în mod sumar. Acest lucru impune ca o necesitate efectuarea
de investiţii pentru asigurarea prelucrării industriale a deşeurilor, în conformitate cu
cerinţele beneficiarilor.
c). În ceea ce priveşte piaţa internă de desfacere a produselor societăţii
comerciale REMAT S.A. Braşov, în general aceasta este aceeaşi ca a tuturor
societăţilor specializate în domeniul reciclării materialelor.
Pe parcursul desfăşurării activităţii, relaţiile cu partenerii au devenit
tradiţionale, industria reciclării fiind furnizorul cel mai important de materie primă
pentru siderurgia românească, precum şi pentru industria de prelucrare a hârtiei .
Astfel :
52
1. la deşeuri feroase : - S.C.”REMAT”S.A. Braşov este furnizor constant
pentru S.C. SIDERURGICA S.A. Hunedoara, S.C. INDUSTRIA SÂRMEI
S.A. Câmpia Turzii, SIDERMET Călan, S.C. SOCOMET S.A. Oţelul Roşu,
COST Târgovişte etc,
2. la deşeuri neferoase : - REMAT S.A. Braşov este furnizor tradiţional
pentru S.C. NEFERAL S.A. Bucureşti şi METROM Braşov,
3. la deşeuri de hârtie : - REMAT S.A. Braşov a asigurat în mod constant
livrări către ECOPAPER S.A. Zărneşti, CELHART S.A. Prundul Bârgăului,
DONARIS S.A. Brăila, PEHART Petreşti, CAHIRO Scăieni.
Preţurile practicate cu aceşti beneficiari, sunt în general cele impuse la
negocierile purtate. Interdicţia livrării la export a materialelor recuperabile până în
1998, a determinat într-un anumit sens o politică de monopol a preţurilor din partea
beneficiarilor, ceea ce a condus la o scădere permanentă a preţurilor comparative în
valută .
Singurele elemente determinante în stabilirea preţurilor a fost în această
situaţie, gradul de prelucrare industrială a materialelor recuperabile. Având în vedere
cele de mai sus, pentru menţinerea la un nivel corespunzător a volumului materialelor
colectate, societatea a efectuat permanent investiţii pentru dotare în vederea creşterii
gradului de prelucrare a deşeurilor livrate beneficiarilor.
d). Exportul materialelor recuperabile a fost interzis până în anul 1996. Din
acest an, au început să se facă exporturi doar cu contingent şi doar cu fier vechi. Din
1998 exportul de fier vechi este complet liber.
Societatea “REMAT” S.A. Braşov exportă din 1998, fier vechi în Turcia,
Austria şi alte ţări din U.E., 50% din producţia firmei este livrată la export iar 50% la
intern. În general se preferă piaţa internaţională deoarece beneficiarii străini plătesc
marfa la timp sau chiar în avans, iar preţurile sunt cu 30% mai ridicate decât în ţară .
53
Pentru REMAT S.A. Braşov şi în general pentru societăţile specializate în
reciclarea fierului vechi, ar fi de preferat să livreze toate cantităţile colectate şi
prelucrate către beneficiarii interni, decât să se livreze la export, acţiune care
presupune eforturi suplimentare : - procurarea de vagoane speciale pentru export,
încărcare pe vagoane, cheltuieli suplimentare etc. Condiţia minimă ce trebuie
îndeplinită este însă încasarea contravalorii mărfurilor livrate mai rapid, chiar la
preţuri sensibil inferioare celor externe.
2.4. MISIUNEA FIRMEI.
“REMAT” S.A. este o firmă ce activează în domeniul recuperării şi
valorificării materialelor refolosibile.
Activitatea generală a firmei, este orientată spre căutarea continuă a noi căi de
colectare şi reciclare a deşeurilor, în vederea reducerii impactului acestora asupra
mediului înconjurător, a conservării resurselor naturale, şi nu în ultimul rând, a
îmbunătăţirii calităţii vieţii pe pământ .
Misiunea care ne conduce în permanenţă, este aceea de a furniza clienţilor
noştri produse de cea mai bună calitate, respectiv materiale de fabricaţie provenite din
prelucrarea superioară, cu tehnologii performante, a deşeurilor .
Reuşita, va depinde în mare măsură de calitatea, gradul de implicare şi
convingere a personalului, fapt ce ne determină să angajăm, să motivăm şi să instruim
cei mai buni oameni .
Considerăm că permanenta preocupare pentru colectarea şi îmbunătăţirea
calităţii produselor cerute pe piaţă, ne va asigura succesul.
Pentru a îi depăşi pe concurenţii noştri, este absolut necesar să îmbunătăţim
tehnologia de prelucrare a deşeurilor.
54
Vom face tot ce ne stă în putinţă pentru a diminua efectul nociv generat de
deşeuri prin acumularea lor în mediu, problemă care, alături de emisiile periculoase
pentru stratul de ozon, de ploile acide şi efectul de seră, constituie una din cele patru
mari crize ecologice cu care se confruntă omenirea .
2.5. ANALIZA SITUAŢIEI STRATEGICE A S.C. REMAT S.A.
2.5.1. ANALIZA MEDIULUI ÎNCOJURĂTOR.
Mediul înconjurător (extern) alunei organizaţii cuprinde totalitate elementelor
(factorilor sau variabililor) din afara organizaţiei care o afecteză într-un fel sau altul.
Problema fundamentală a analizei mediului înconjurător este de a înţelege modul în
care influenţează organizaţia şi modul în care o va face în viitor. Această analiză se va
axa pe trei direcţii principale :
• analiza mediului înconjurător general,
• analiza mediului încojurător competiţional,
• analiza contextului de dezvoltare a strategiei.
2.5.1.1 ANALIZA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR GENERAL
Mediul înconjurător general cuprinde elementele externe (tendinţe şi
condiţionări) care afectează în mod relativ uniform un număr mare de organizaţii şi au
o influenţă indirectă asupra organizaţiei de referinţă, în timp ce influenţa inversă este
nesemnificativă.
Aceste elemente sunt clasificate pe baza naturii influenţei exercitate asupra
organizaţiei în următoarele categorii, constituite ca medii specfice :
• factorii politico-legali ce formează mediul politico-legal,
• factorii economici ce formează mediul economic,
• factorii socio-culturali ce formează mediul socio-cultural,
• factorii tehnologici ce formează mediul tehnologic.
55
Analiza influenţei acestor categorii de factori asupra organizaţiei este denumită
analiza PEST, după iniţialele principalelor categorii de factori menţionate.
Aria de interes a S.C. REMAT S.A. Produsele firmei sunt comercializate după
cum urmează : materiale reciclabile feroase şi neferoase se livrează în proporţie egală
în ţară – Bucureşti, Suceava, Miercurea Ciuc, Zărneşti etc – (piaţa naţională) şi în
străinătate – Austria, Turcia (piaţa internaţională). Celelalte materiale reciclabile sunt
valorificate către beneficiari interni din industria celulozei şi hârtiei şi industria
maselor plastice.
Mediul politico –legal.
La nivel local, taxele practicate de administraşia locală blochează iniţiativa
privată în reciclare . Deşeurile colectate de la populaţie au scăzut considerabil, unul
din motive fiind nivelul de taxe aplicate de administraţia locală pentru terenurile
ocupate cu punctele de colectare, care în prezent ajung până la nivelul a 5.000
lei/mp/zi. Taxele nu pot fi acoperite din contravaloarea materialelor colectate,
valorificate, având în vedere că trebuie plătit şi angajatul care stă la punctul de
colectare şi transportul acestor materiale. Asfel gradul de recuperare a deşeurilor
provenite de la populaţie s-a diminuat, scăzând şi sursele de materii prime pentru
firmele specializate în recuperarea materialelor. Dacă deşeurile care rezultă de la
agenţii economici sunt, în general, recuperate, cantitatea de deşeuri de la populaţie a
scăzut.
La nivel naţional, legislaţia s-a modificat favorabil, permiţând exportul
materialelor recuperabile peste hotare. Până în 1996 exportul acestor materiale a fost
interzis, fapt ce a permis controlarea de către beneficiarii interni, a pieţei deşeurilor, în
sensul că aceştia au păstrat preţurile la un nivel scăzut. Începând din anul 1996, în
baza Acordului European şi a Acordului de Comerţ Liber, încheiate de România cu
alte ţări din AELS, CEFTA şi cu Turcia, exportul de materiale recuperabile a fost
liberalizat treptat, respectiv, stabilindu-se contingente pentru anii 1996 şi 1997 şi
56
liberalizându-se total, începând cu 01.01.1998. Acest fapt a avut ca şi consecinţă
posibilitatea agenţilor economici cu activitate în domeniul reciclării de a dirija o parte
din resurse către export, asigurându-se astfel pe această cale lichidităţile necesare
continuării activităţii şi chiar efectuării de investiţii în utilaje specifice domeniului.
Diferenţa de calitate a început să fie apreciată corect prin preţuri. Un aspect demn de
reţinut este faptul că la ora actuală, preţurile practicate pe piaţa internă sunt cu 30%
mai mici faţă de preţurile practicate pe piaţa externă.
În ceea ce priveşte mediul economic, se poate spune că blocajul financiar
generat de inflaţie influenţează puternic industria reciclării materialelor. Blocajul
financiar a acţionat drastic mai ales în marile unităţi industriale ale economiei
naţionale, astfel repercutându-se şi asupra firmelor specializate în reciclarea
deşeurilor, motiv pentru care marea majoritate a acestora au înregistrat scăderi
deosebite ale producţiei industriale. Pe lângă blocajul financiar, o puternică influenţă
a avut-o şi restrângerea activităţii economice a principalilor beneficiari. Practic, în
ultimii trei ani au dispărut din relaţiile comerciale beneficiarii din industria deşeurilor
de sticlă, şi s-a diminuat considerabil colaborarea cu industria celulozei şi hârtiei şi
prelucrarea maselor plastice. Este de remarct faptul că structura beneficiarilor în acest
domeniu a evoluat favorabil în ceea ce priveşte beneficiarii externi în dezvoltarea
consumatorilor interni. În timp ce materialele livrate la export se achită anticipat sau
prin acreditiv irevocabil, încasările pentru materialele livrate la intern, se realizează cu
mari întârzieri şi în cea mai mare parte prin compensări .
Mediul tehnologic este în continuă dezvoltare. Creşterea firmelor din domeniul
reciclării este condiţionată de nivelul dotărilor tehnologice de care dispun . Politica
conducerii societăţii REMAT Braşov a fost aceea a acumulării intense de capital,
tocmai în scopul efectuării unei intense activităţi de investiţii în utilaje specifice
domeniului. Astfel la ora actuală "REMAT “ Braşov este a doua firmă din ţară, în
ceea ce priveşte dotarea tehnică, după “REMAT” Bucureşti.
57
În mediul socio-cultural se înregistrează, în general, o tendinţă de îngrijorare
din partea populaţiei în ceea ce priveşte poluarea mediului. Însă populaţia din
România îi lipseşte educaţia, mentalitatea că trebuie să participe la strângerea
deşeurilor şi sortarea lor corespunzătoare. În acest sens, o campanie de conştientizare
a populaţiei asupra efectelor poluării mediului şi asupra căilor de diminuare a poluării,
corelată cu înfiinţarea mai multor puncte de colectare ar putea duce la o implicare cu
adevărat din partea populaţiei şi la o creştere a resurselor de materii prime
recuperabile.
2.5.1.2. ANALIZA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR COMPETIŢIONAL.
Mediul înconjurător competiţional defineşte vecinătatea imediată a organizaţiei,
fiind constituit din acele elemente – indivizi, grupuri sau alte organizaţii, ce au
influenţă directă şi asupra cărora poate exercita o influenţă semnificativă.
Intensitatea competiţiei diferă de la industrie la industrie şi este determinată de
un număr de factori ce au fost grupaţi de către M. Porter în cinci “forţe”. Rezultanta
acestor forţe va determina performanţele parţiale într-o industrie, măsurate în
indicatori ai profitabilităţii. În funcţie de acestă rezultantă vor fi formulate anumite
strategii în încercarea de a dobândi o poziţie mai avantajoasă în competiţie.
Cele cinci forţe ce constituie modelul Porter sunt următoarele :
a). ameninţarea noilor intraţi,
b). ameninţarea produselor de substituţie,
c). puterea de negociere a furnizorilor,
d). puterea de negociere a consumatorilor,
e). nivelul rivalităţii.
a). Ameninţarea noilor intraţi.
58
Activitatea specifică de colectare şi prelucrare a deşeurilor este în prezent
supusă autorizării organelor de specialitate din Ministerul Industrie şi Comerţului
(Ordonanţa Guvernamentală nr. 33/1995). Autorizarea se face în mod distinct pentru
activitatea de colectare şi pentru activitatea de colectare – prelucrare. Dacă pentru
colectare autorizarea se face doar prin simpla dovadă a deţinerii unui spaţiu adecvat şi
autorizat de organele administraţiei locale, activitatea de colectare – prelucrare, pentru
a fi autorizată este necesar să dispună pe lângă spaţiile necesare desfăşurării acestei
activităţi şi de utilaje specifice pentru prelucrarea deşeurilor. Din acest punct de
vedere se poate constata că intrarea pe piaţa deşeurilor nu prezintă dificultate pentru
cei care desfăşoară o simplă activitate comercială, de achiziţionare şi livrare a
deşeurilor. În schimb, activitatea de colectare şi prelucrare industrială necesită eforturi
investiţionale deosebite, costurile utilajelor de prelucrare fiind foarte ridicate (de pildă
preţul unei foarfece hidraulice din import se ridică la peste 300.000$). Câteva preţuri
informative la utilaje sunt prezentate în ANEXĂ. Efortul investiţional este cu atât mai
mare, cu cât, în ultimii ani, structura deşeurilor a evoluat de la materiale cu densitate
mare (grele), la materiale uşoare care necesită utilaje specifice de prelucrare. În fine,
durata mare de recuperare a investiţiei în contextul reducerii resurselor şi schimbării
structurii acestora, face neatractivă orice iniţiativă în acest domeniu.
Identitatea de marcă joacă un rol important în acest domeniu.
Unităţile “REMAT” din ţară au deja un renume încă dinainte de 1998. Însă
“REMAT” Braşov s-a impus pe piaţă prin gradul înalt de prelucrare a deşeurilor şi
seriozitatea deosebită în realizarea contractelor.
O altă barieră care se va ridica în calea potenţialilor investitori în domeniu va fi
aceea a alinierii legislaţiei ecologice româneşti la standardele internaţionale.
Activitatea de reciclare fiind o constituentă a activităţii de protecţie a mediului
înconjurător, vor fi necesare o serie de măsuri cu caracter ecologic vizând protecţia
solului, aerului şi a apei.
59
b). Ameninţarea produselor de substituţie.
Restructurarea industriei siderurgice şi retehnologizarea marilor unităţi
industriale din acest sector a creat condiţii pentru dezvoltarea intensă a sectorului
reciclării deşeurilor. Retehnologizarea amintită a condus la scăderea consumului de
minereuri de fier, crescând importanţa materialelelor secundare reciclabile. Din acest
punct de vedere, se poate spune că activitatea de reciclare nu este ameninţată din
perspectiva utilizării decătre marii consumatori industriali a unor materiale de
fabricaţie primară.
c). Puterea de negociere a furnizorilor.
La ora actuală, industria din România nu produce datorită situaţiei economice
dificile. Materia primă pentru societăţile de recuperare a materialelor provine, cea mai
mare parte, din retehnologizarea industriei, mai precis, utilaje învechite şi
neperformante care sunt înlocuite cu altele mai noi, constituie materia primă pentru
societăţile de recuperarea materialelor.
Datorită facilităţilor acordate în domeniul exportului s-a dezvoltat în mod
deosebit reţeaua marilor comercianţi de materii recuperabile (achiziţionarea şi
vânzarea), cu predilecţie către exportul acestor materiale, resursele pe piaţa internă
sunt deci deficitare. Resursa fiind esenţială, iar numărul de furnizori redus, aceştia pot
exercita presiuni asupra beneficiarilor.
d). Puterea de negociere a consumatorilor.
Fiind una din ramurile atractive pentru privatizare în anii 1990-1995, industria
de reciclare a devenit câmpul de manifestare a unei puternice concurenţe în domeniul
achiziţionării deşeurilor. O dată cu trecerea anilor, necesitatea prelucrării deşeurilor în
scopul satisfacerii cerinţelor calitative ale beneficiarilor a condus treptat la
concentrarea activităţii de prelucrare în câteva firme puternice, care şi-au putut
permite efectuarea de investiţii în utilaje adecvate acestui sector. S-a realizat o
diferenţiere tot mai pregnantă între multitudinea de agenţi cu activităţi de prelucrare a
60
deşeurilor şi agenţi cu activitate de colectare. Atât timp cât a existat o restricţionare a
exportului, beneficiarii interni au putut controla piaţa deşeurilor din punctul de vedere
al preţului, astfel încât simpli colectori cât şi prelucrătorii deşeurilor practicau preţuri
de livrare acceptate de beneficiar. Odată cu liberalizarea completă a exportului, în
1998, prelucrătorii de deşeuri industriale au putut obţine preţuri mai apropiate de
valoarea reală. A început să fie apreciată calitatea, iar puterea de negociere a
consumatorilor a scăzut.
e). Nivelul rivalităţii.
Pe acestă piaţă există relativ puţini concurenţi, însă de mărime şi importanţă
mare.
Ierarhizarea forţelor se prezintă astfel :
• putere mare au furnizorii şi concurenţa, în timp ce noii intraţi,
produsele de substituţie şi puterea de negociere a consumatorilor nu
reprezintă ameninţări.
2.5.1.3. ANALIZA CONTEXTULUI DE DEZVOLTARE A STRATEGIEI.
Pentru a înţelege strategia unei organizaţii, aceaste trebuie asociată unui anumit
context – Contextul specific unui moment şi unui loc dat va face ca o anumită
strategie să genereze efectele pozitive dorite sau un faliment. Caracteristicile unei
strategii sunt relevante doar interpretate corelat cu ansamblul caracteristicilor
mediului.
Contextele se ordonează după următoarele criterii :
• relaţia produs – profit,
• stadiul de dezvoltare a industriei,
• structuri concurenţiale speciale,
• dimensiunea organizaţiei.
61
În ceea ce priveşte relaţia produs – profit, “REMAT” Braşov este o societate
comercială ce produce bunuri tangibile şi urmăreşte să-şi maximizeze profiturile.
În ceea ce priveşte studiul de dezvoltare a industriei, dacă pe plan internaţional
industria reciclării este una matură, la nivelul României se poate spune că această
industrie este în dezvoltare, având încă un mare potenţial de creştere.
Structura concurenţială o reprezintă o industrie fragmentată.
Din punct de vedere al dimensiunii organizaţiei se poate spune că “REMAT”
Braşov se încadrează în contextul marii organiaţii adresându-se mai multor tipuri de
consumatori prin gama diversificată de produse.
2.5.2. ANALIZA MEDIULUI INTERN.Mediul intern conţine totalitatea elementelor asupra cărora organizaţia are
influenţă determinantă şi, teoretic, un control total.
Studiul mediului intern al organizaţiei trebuie să stabilească care sunt resursele
de care dispune aceasta şi dacă este capabilă să urmeze strategia aleasă. Înţelegerea
mediului intern este un prim pas necesar în formularea unei strategii .
2.5.2.1. ANALIZA LANŢULUI VALORII.
Înţelegerea legăturii dintre competenţele(resursele) organizaţiei şi poziţia sa
competiţională are la bază cunoaşterea mediului în care activităţile organizaţiei
generează valoare adăugată. Legătura este teoretizată în ceea ce se cheamă “analiza
lanţului valorii”.
Cel mai cunoscut model de lanţ al valorii este cel al lui Michael Porter. El a
argumentat faptul că înţelegerea avantajelor competiţionale începe cu identificarea
activităţilor creatoare de valoare. Conform acestui model, activităţile unei organizaţii
sunt împărţite în două mari categorii :
• activităţi primare,
62
• activităţi de susţinere (suport).
Activităţile primare sunt grupate în cinci arii principale :
• logistică internă,
• producţia (operaţiile),
• logistica externă,
• marketingul şi vânzările,
• service-ul.
Activităţile de susţinere sunt legate de prima categorie şi sunt grupate în patru
arii principale :
• procurarea,
• dezvoltarea tehnologiei,
• managementul resurselor umane,
• infrastructura.
Activităţi primare.
La nivelul mediului intern al societăţii “REMAT” Braşov se constată
următoarele :
• Logistica internă şi cea externă sunt puncte forte ale firmei.
Stocurile de produse finite practic zero, dat fiind faptul că activitatea
este ritmică şi organizarea de aşa natură încât ceea ce se produce
zilnic, se livrează în aceeaşi zi printr-un sistem de transport propriu.
Stocurile de materie primă sunt foarte mari, ceea ce este bine pentru
firmă, aceasta având permanent resurse la dispoziţie.
• Producţia de asemenea este generatoare de valori, prin prelucrarea
superioară a materialelor recuperabile. În cadrul firmei nu există un
compartiment de marketing. Există doar un birou pentru desfacerea
63
materialelor recuperabile care are sarcina comercializării producţiei
realizate în cadrul societăţii în funcţie de categorii.
Activitatea de susţinere.
Aprovizionarea este unul dintre punctele forte ale firmei, în timp firma reuşind
să-şi creeze o relaţie foarte bună cu furnizorii constanţi de materii prime. Pe lângă
aceasta, în cadrul firmei există un birou de colectare care are ca atribuţii descoperirea
de noi resurse de deşeuri la nivel judeţean şi naţional, încheierea de contracte şi
evidenţa şi urmărirea evoluţiei colaborării cu furnizorii. Tehnologia de care dispune
firma este foarte performantă datorită investiţiilor masive efectuate în acest domeniu,
fiind factorul de maximă importanţă în generarea valorii produsului final.
Departamentul de resurse umane din cadrul firmei este foarte bine organizat şi
eficient. Performanţele personalului sunt permanent monitorizate. Se recrutează, se
motivează şi se specializează personalul.
Concluzia ce se desprinde din analiza lanţului valorii este că factorii
determinanţi din valoarea produsului, ce conferă în acest moment avantaj
competiţional, sunt reprezentaţi în primul rând de tehnologie, apoi de aprovizionare,
logistică internă şi externă şi de managementul resurselor umane.
2.5.2.2. ANALIZA COMPETENŢELOR FUNCŢIONALE.
Competenţele funcţionale definesc ştiinţa utilizării resurselor într-un mod
specific funcţiilor organizaţiei :
• producţie,
• marketing,
• cercetare – dezvoltare,
• personal,
• financiar.
64
Atributele funcţionale sunt importante în măsura în care ar putea genera
avantaje competiţionale pe termen lung şi modul în care acestea pot fi corelate pentru
abţinerea unui efect sinergetic.
Producţie (operaţii).
Amplasarea geografică a societăţii analizate este în Braşov, oraş situat în
centrul ţării. Furnizorii constanţi ai firmei se află în judeţul Braşov iar distanţa faţă de
beneficiarii interni este optimă, aceştia fiind dispersaţi pe teritoriul ţării (Braşov,
Zărneşti, Suceava, Miercurea Ciuc, Bucureşti, Adjud etc) . În ceea ce priveşte
exportul, transportul pe calea ferată şi pe mare este dezavantajos. Dintre cele două
forme, mai avantajoasă este livrarea pe mare având în vedere că în port se pot realiza
stocuri de marfă pregătită care poate fi livrată imediat ce i s-a asigurat mijlocul de
transport. Pe calea ferată transportul este afectat în special de lipsa vagoanelor puse la
dispoziţie de cărăuşi (vagoane acceptate în transportul internaţional). Procesul
tehnologic pentru diferitele materiale este următorul :
- Fierul greu. Odată ajuns în intreprindere acesta se sortează pe
materiale uşoare şi materiale grele. Materialele uşoare se supun debitării şi sortării
anumitor categorii de materiale. Tabla, de pildă, se supune operaţiei de balotare. Alte
categorii de materiale se debitează cu foarfeca hidraulică (se obţine mărunţirea
materialului) în scopul creşterii densităţii materialelor prelucrate în vederea
transportului. Materialele grele se supun unei operaţii de debitare cu aparat de tăiere
oxiacetilenic, petrogen, aparat cu plasmă.
- Materialele neferoase. Se sortează, se separă pe familii mari (cupru,
aluminiu, alamă, bronz, plumb). Fiecare familie în funcţie de caracteristicile tehnice şi
de conţinutul în material util se supun resortării şi unor operaţii specifice de prelucrare
(debitare, presare, turnare).
- Hârtia. Se sortează pe clase de deşeuri în funcţie de specificul mărfii
din care provine deşeul (carton, hârtiei de scris etc). Prin sortare se realizează
65
eliminarea impurităţilor (metal, lemn, pământ), deşeurile fiind apoi balotate după
sortare.
- Mase plastice. În general se prelucrează prin mărunţire, obţinându-se
granule pe categorii de mase plastice şi culori.
Calitatea joacă un rol foarte important în acest domeniu. REMAT Braşov
lucrează la standardul european în domeniu. Firma oferă clienţilor săi chiar şi un
certificat de calitate pentru mărfurile pe care le livrează.
Se poate spune că producţia se realizează la comandă pe stoc. Stocurile foarte
mari de materie primă, permit realizarea şi livrarea de produse finite exact în ziua în
care clientul doreşte să-i parvină. Sistemul este foarte bine pus la punct, conducerea
fiemei fiind permanent preocupată de reducerea până la zero a stocurilor de produse
finite şi creşterea permanentă a stocurilor de materie primă.
Marketing.
Firma nu dispune de un compartiment de marketing, misiunea păstrării
contactului cu piaţa revenindu-i directorului economic. Un astfel de compartiment
este foarte necesar în vederea realizării unei creşteri a gradului de colectare a
deşeurilor.
Cercetare – dezvotare.
Un compartiment de cercetare – dezvoltare propriu-zis nu există în cadrul
firmei. În schimb, există un “birou de investiţii” a cărei sarcină este : cunoaşterea
ultimelor realizări în utilaje specifice activităţii de prelucrare şi elaborare de programe
de investiţii adecvate capitalului disponibil, în scopul dotării societăţii cu utilaje
productive la nivelul tehnicii moderne. De asemenea, acest birou se ocupă şi de
problema înlocuirii tehnologiei existente cu noutăţi în domeniu.
Personal.
Conducerea firmei a pus mai mult accent pe disciplinarea şi organizarea
muncii, decât pe formarea şi şcolarizarea personalului. Acest lucru se datorează
66
faptului că majoritatea personalului este implicat direct în producţie. În acest domeniu
specializarea nu este foarte importantă, fiind nevoie de muncitori necalificaţi. Astfel,
personalul din intreprindere îşi foloseşte timpul eficient şi doar în interes de serviciu.
Deasemenea nu există absenteism. La nivel superior, personalul este foarte bine
calificat (ingineri, contabili etc), în primul rând pentru că s-au angajat doar persoane
bine pregătite profesional şi apoi pentru că se face tot posibilul pentru a menţine
capacitatea angajaţilor de a satisface condiţiile posturilor ce li s-au atribuit.
Ceea ce trebuie avut în vedere în legătură cu personalul este că, datorită
privatizării societăţii prin metoda MEBO, toţi angajaţii sunt şi acţionari. Ei percep
firma ca fiind într-o anumită măsură a lor, ceea ce îi stimulează să muncească şi să
dorească maximizarea profitului firmei pentru a încasa dividende mai mari.
Finanţe.
Responsabilitatea gestionării financiare îi revine directorului economic. Acesta
se ocupă de colectarea resurselor financiare necesare activităţii şi urmăreşte controlul
strict al utilizării acestora prin intermediul contabilităţii.
2.5.2.3. CULTURA ORGANIZAŢIONALĂ.
Cultura organizaţională reprezintă un set de caracteristici distinctive ale
organizaţiei generate de filosofia, atitudinile, credinţele şi sistemul de valori ce stau la
baza activităţii şi acţiunilor acesteia. Elementele ce explicitează cultura
organizaţională sunt miturile, ritualurile, legendele, limbajul, simbolurile sau
povestirile ce au ca subiect organizaţia, la care se adaugă norme de comportament faţă
de salariaţi sau consumatori şi alte aspecte raţionale.
În cazul firmei REMAT S.A. Braşov cultura organizaţională este reprezentată
de următoarele aspecte mai importante :
- imaginea onomastică a firmei,
67
- istoria organizaţiei,
- limbajul specific (mai ales în sectoarele direct
productive),
- vechimea în muncă a personalului.
2.5.3. RELAŢIA MEDIU INTERN-MEDIU EXTERN ŞI ANALIZA
INFLUENŢEI LOR SIMULTANE.
Cel mai cunoscut instrument de analiză a relaţiei mediu intern – mediu extern îl
reprezintă aşa numita analiză SWOT. Acest model presupune că organizaţia va aborda
o strategie prin care să se “alinieze” aspectelor esenţiale ale mediului intern şi
mediului înconjurător.
Punctele tari ale firmei (Strengths) :
- relaţii bune şi constante cu furnizorii de materii prime,
- calitatea superioară a produselor,
- utilaje performante,
- personal bine pregătit şi motivat,
- poziţie bună pe piaţă,
- resurse financiare disponibile pentru investiţii.
Punctele slabe ale firmei (Weaknesses) :
- lipsa unui compartiment de marketing care să ia “pulsul”
pieţei,
- transportul transfrontalier dificil de realizat datorită
poziţiei geografice a firmei,
- lipsa unui compartiment de cercetare – dezvoltare.
Oportunităţi (Opportunities).
68
- tendinţa de modificare a mentalităţii oamenilor cu privire la protecţia
mediului şi reciclare,
- liberalizarea exportului,
- modificarea sistemului legislativ, care va ridica noi bariere în calea
investitorilor în acest domeniu.
Amenajări (Threats).
- concurenţa mare reprezentată de firme relativ puţine dar
puternice,
- blocajul financiar care va aduce beneficiarii firmei în
incapacitate de plată,
- concurenţa neloială.
Ca urmare, se impune adoptarea unei strategii de tipul W.O. corelată cu o
strategie de tip S.T. .
Strategia W.O. va viza înfiinţarea unui departament de marketing în vederea
organizării de campanii de informare a populaţiei cu privire la protecţia mediului şi
găsirea de noi metode de colectare a deşeurilor de la populaţie.
Strategia S.T. va avea ca obiectiv realizarea unor investiţii în achiziţionarea de
acţiuni la alte societăţi de profil din ţară pentru a face faţă concurenţei. Deasemenea
se va creea un compartiment special de a asigura recuperarea creanţelor de le
principalii clienţi, prin aprovizionarea cu mărfuri din specificul producţiei acestora
(compensare) şi crearea unui sistem comercial adecvat pentru desfacerea acestora. În
acest fel se va realiza un circuit mai rapid al capitalului în ciclul bani-marfă-bani.
69
CAPITOLUL IIIANALIZA INDICATORILOR.
Evoluţia societăţii “REMAT” S.A. Braşov a avut o traiectorie acsendentă din
1994, când s-a privatizat prin metoda MEBO, şi până în prezent. Principalii indicatori
şi evoluţia lor pe parcursul a patru ani sunt prezentaţi în tabelul următor :
Tabel 3.1. Evoluţia principalilor indicatori
Indicatori 2000 2001 2002 2003Venituri
totale18.545.566 22.254.679 26.705.615 27.506.783
Cheltuieli totale
15.293.268 18.351.921 22.022.305 22.682.974
Profit impozabil
3.252.298 3.902.758 4.683.310 4.823.809
Impozit profit
1.235.873 1.483.048 1.779.658 1.833.047
Profit net 2.016.425 2.419.710 2.903.652 2.990.047
Dividende totale
480.000 576.000 691.200 700.000
Fond de dezvoltare
500.000 1.483.710 2.039.652 2.290.762
70
După cum se poate observa veniturile au crescut de la an la an. Cauzele acestei
creşteri au fost multiple, în primul rând creşterea producţiei fizice :
Tabel 3.2. Creşterea producţiei fizice 2000-2001
2000 2001Sortimentul Tone Mii lei tone Mii leiDeşeuri feroase
80.400 9.802.800 96.000 11.704.835
Deşeuri neferoase
3.096 3.629.100 4.500 5.274.855
Deşeuri hârtie
2.250 603.880 3.000 805.173
Alte deşeuri - 130.400 - 150.100
Tabel 3.3. Creşterea producţiei fizice 2002-2003
2002 2003Sortimentul tone Mii lei tone Mii leiDeşeuri feroase
100.000 12.192.537 105.000 12.802.164
Deşeuri neferoase
4.900 5.743.730 5.200 6.095.387
Deşeuri hârtie
3.500 939.368 3.700 993.047
Alte deşeuri - 170.000 - 200.000
71
0123456
2000
2001
2002
200
3
mii tone
Fig. 3.2. Cresterea prod. neferoase si hârtie
neferoase
hartie
Creşterea producţiei afost posibilă datorită grijei permanente a conducerii
intreprinderii de a dota firma cu utilaje cât mai competente în domeniu, pentru
prelucrarea materialelor intreprinderii la standarde europene.
Tabelul de mai jos reflectă clar valoarea alocată pentru investiţii din profitul
net:
Tabel 3.4. Valoarea pentru investiţii din profitul net
Indicatori 2000 2001 2002 2003Profit net 2.016.425 2.419.710 2.903.652 2.990.762
Fond de dezvoltare
500.000 1.843.710 2.039.652 2.290.762
72
0
20
40
60
80
100
120
2000
2001
2002
2003
m ii tone
Fig. 3.1. Cresterea prod. feroase
feroase
0500
1,0001,5002,0002,5003,000
2000 2001 2002 2003
mii lei
Fig.3.3. Valoarea investitiilor din prof. net
profit net
fond dezv
Cantitatea de bani alocată pentru fondul de dezvoltare a crescut de la an la an.
În 2000, 24% din profitul net a luat calea investiţiilor, apoi în anul 2001 procentul a
crescut la 76%. În anul 2002 s-a diminuat la 70% pentru ca în final să crească din nou
la 76%. Iată deci, ce mare parte din profit a fost alocată investiţiilor productive, în
detrimentul fondului alocat pentru dividende.
Necesitatea introducerii unor tehnologii performante s-a impus abia în 1996
când a început liberalizarea exportului (între 1996-1998 doar cu contingent). Până la
această dată, datorită faptului că pe piaţa internă nu s-au dezvoltat relaţii concurenţiale
adecvate, prelucrările impuse de consumatorii de fier vechi nu au fost de natură să
stimuleze pregătirea corespunzătoare a fierului vechi de către societatea de reciclare.
Nu a existat nici o ofertă de preţ din partea consumatorilor de fier vechi înalt
pregătit. Însă, odată cu liberalizarea exportului, “REMAT”S.A. Braşov, trebuia să
devină competitivă şi pe piaţa mondială din punct de vedere al prelucrării superioare a
fierului vechi. Tabelul următor reflectă evoluţia vânzărilor firmei la export şi la intern:
Tabel 3.5. Evoluţia vânzărilor interne şi la export
Indicatori2002 2003
Venituri totale 26.705.615 27.506.783Venituri din export 14.955.144 15.403.798
73
Venituri din vânzarea la intern
11.750.741 12.102.985
După cum arată cifrele, atât în 2002 cât şi în 2003 veniturile la export au fost
mai mari decât cele din vânzarea mărfurilor în ţară. Veniturile obţinute din export au
reuşit să asigure firmei lichidităţile necesare continuării activităţii şi efectuării de
investiţii în utilaje.
Trebuie menţionat faptul că şi la ora actuală, preţurile la export sunt mai mari
cu 30% faţă de cele oferite în ţară pentru fierul vechi recuperat.
În primele cinci luni din acest an, licenţele de export în scop statistic emise de
Ministerul Industriei şi Comerţului au prevăzut preţuri cuprinse între 178-183$/tonă
FOB, iar preţul oferit de combinatele siderurgice din ţară s-a situat în jurul a
74
0
5,000
10,000
15,000
20,000
25,000
30,000
2002 2003
mii lei
Fig. 3.4. Vânzari interne si export
venituri totale
venituri export
venituri intern
155$/tonă. Totodată, în timp ce fierul vechi livrat la export se achită anticipat sau prin
acreditiv irevocabil, încasările pentru fier vechi livrat la intern se realizează cu mari
întârzieri şi în cea mai mare parte prin compensări.
Situaţia economică a producătorilor de oţel din ţară este foarte precară datorită
blocajului financiar care are ramificaţii puternice la toate nivelurile. Majoritatea
clienţilor firmei, din ţară, sunt în incapacitate de plată. Bilanţul oferă o imagine clară a
datoriilor clienţilor către REMAT S.A. Braşov.
Tabel 3.6. Datorii clienţi
indicatori 2002 2003Venituri totale 26.705.615 27.506.783
Clienţi de încasat 534.112 1.650.406
Dacă în 2002 datoriile clienţilor către firmă reprezentau 2% din veniturile
firmei, în anul 2003 procentul a crescut la 6%.
O grijă mare s-a acordat şi aprovizionării cu materie primă. Conducerea firmei
a fost preocupată permanent de creşterea stocurilor de materie primă pentru a avea
materiale de fabricaţie la discreţie.
Situaţia stocurilor la 31.12.2002 şi la 31.12.2003 se prezintă astfel :
Tabel 3.7. Situaţia stocurilor
Indicatori 2002 2003Stocuri materie primă 750.631 111.039
Stocuri de produse finiteprelucrate
- -
75
Stocurile de produse finite sunt zero. Activitatea fiind ritmică, producţia zilnică
este livrată beneficiarilor în aceeaşi zi, printr-un sistem de transport propriu şi bine
pus la punct.
Pentru a realiza cantitatea de produse finite comandată de beneficiari, este
permanent nevoie de materie primă. De aceea stocurile de materie primă trebuie să fie
cât mai mari. Acest lucru este posibil, datorită faptului că materia primă nu este
perisabilă, iar stocurile mari produc creşteri ale profitului brut care depăşesc creşterea
costurilor determinate de stocare. Firma deţine depozite private suficiente, astfel încât
nu este necesar să închirieze spaţiu în depozite publice.
În urma analizei acestor indicatori se constată următoarele :
• venitul şi respectiv profitul net al firmei au crescut de la an la an,
fapt ce a permis efectuarea de investiţii în utilaje,
• utilajele mai performante şi eficiente au condus la creşterea
producţiei cantitativ şi calitativ, şi la comercializarea producţiei de
fier vechi recuperabil la export,
• cifra de afaceri a crescut de la 25.624.572 mii lei în 2002 la
26.666.268 mii lei în anul 2003,
• numărul personalului a scăzut de la 250 angajaţi în 2002 la 246
angajaţi în 2003,
• productivitatea muncii a crescut dela 102.498 mii lei la 108.400
mii lei în aceeaşi perioadă.
Tabel 3.8. Indicatori principali
Indicatori 2002 2003Cifra de afaceri 25.624.572 26.666.268Numărul de personal 250 246Cheltuieli cu personalul
1.608.993 1.122.807
76
Productivitatea muncii
102.498 lei/pers 108.400 lei/pers
După cum se observă, situaţia economică a firmei este bună la ora actuală. Pe
viitor va trebui menţinută această traiectorie ascendentă. Dacă producţia va creşte în
acelaşi ritm ca până acum, pe următorii trei ani se preconizează următoarele valori :
Tabel 3.9. Evoluţia producţiei pe următorii trei ani
2004 2005 2006Sortiment tone Mii lei tone Mii lei tone Mii lei
Deşeuri feroase
107.000 13.046.015 110.000 13.411.791 115.000 14.021.420
Deşeuri neferoase
5.400 6.329.825 5.700 6.681.482 6.000 7.033.139
Deşeuri hârtie
3.800 1.019.886 3.900 1.046.725 4.000 1.073.564
Alte deşeuri
- 220.000 - 240.100 - 250.100
În concordanţă cu producţia ce se va realiza, indicatorii de prognoză arată
astfel:
Tabel 3.10. Evoluţia indicatorilor de prognoză
77
102
104
106108
110
112
114
116
2004 2005 2006
mii tone
Fig. 3.5. Evolutia prod. a produselor feroase
feroase 0
1
2
3
4
5
6
2004 2005 2006
mii tone
Fig.3.6. Evolutia prod.neferoase si hârtiei
neferoase
hartie
Denumire 2004 2005 2006Venituri
totale28.331.986 29.181.945 30.057.403
Cheltuieli totale
23.363.463 24.064.366 24.786.297
Profit impozabil
4.968.523 5.117.579 5.271.106
Impozit profit 1.888.039 1.944.680 2.003.020
Profit net 3.080.484 3.172.899 3.268.086
Dividende totale
700.000 700.000 700.000
Fond de dezvoltare
2.380.484 2.472.899 2.568.086
CAPITOLUL IVSOLUŢII DE RAŢIONALIZARE A ACTIVITĂŢII
ORGANIZAŢIEI.
4.1.STRATEGIA SOCIETĂŢII
Datorită situaţiei solide pe care o are “REMAT” S.A. Braşov la ora actuală, se
impune adoptarea unei strategii de creştere, prin mărirea cotei de piaţă şi a cifrei de
afaceri simultan cu o strategie de creştere externă, respectiv, o achiziţie orizontală
pentru mărirea bazei de materii prime şi a clientelei.
78
4.2. CĂI DE IMPLEMENTARE A STRATEGIEI.
Prima schimbare ce va trebui făcută în cadrul firmei va fi modificarea
organigramei, prin introducerea în structura funcţională a unui departament de
marketing şi a unui departament de cercetare – dezvoltare.
Departamentul de marketing va avea ca prim obiectiv exploatarea tendinţei de
îngrijorare a populaţiei cu privire la poluare, prin organizarea unei campanii de
informare. Pentru moment, în oraşul Braşov, există câteva organizaţii
neguvernamentale active în domeniul colectării selective a deşeurilor (cum este Pro
Democraţia). Ele desfăşoară activităţi pentru informarea publicului, stimularea şi
educarea pentru o corectă tratare a deşeurilor. Privitor la acestă practică recentă, care
prezintă în articole din presă, radio sau televiziune, toate argumentele pozitive ale
avantajului reciclării, este de aşteptat o creştere a interesului pentru reciclare. Acest
interes crescut poate fi extins cu ajutorul unei asemenea campanii de conştientizare a
publicului. Campania de conştientizare a publicului trebuie să clarifice cetăţenilor că
reciclarea hârtiei şi sticlei colectate selectiv are loc într-adevăr şi să demonstreze că
realizarea colectării selective poate să aibă succes într-un sistem bine organizat.
Proiectul va trebui să aibă un nume specific şi sigla firmei “REMAT” S.A.
Braşov, pentru a fi evitate confuziile cu alte iniţiative, chiar asemănătoare. Pentru
realizarea unei campanii eficiente este nevoie de următoarele mijloace :
• birou de informaţii,
• ziare,
• staţii de radio locale,
• staţii locale de televiziune,
• broşuri,
• postere în zone şi în holul blocurilor, şcolilor şi asociaţilor de
locatari ale blocurilor de locuinţe.
79
Aceste metode vor trebui să conducă la dezvoltarea interesului populaţiei
pentru acţiuni de protecţie a mediului şi pe această bază, determinarea participării
voluntare la acţiuni de colectare selectivă a deşeurilor. De asemenea vor trebui găsite
metode de a face cât mai uşoară sarcina populaţiei. Vor trebui înfiinţate cât mai multe
puncte de colectare şi containere separate pentru diferitele categorii de materiale
reciclabile. Consecinţa acestei acţiuni va fi creşterea bazei de materii prime pentru
“REMAT” S.A. Braşov.
O activitate propriu-zisă de cercetare – dezvoltare nu va putea fi susţinută în
cadrul firmei deoarece implică costuri uriaşe pe care firma nu şi le permite încă. Un
departament de cercetare – dezvoltare este însă necesar datorită importanţei
tehnologice în acest domeniu, care conferă cea mai mare valoare produsului finit al
firmei prin calitate. Acest compartiment va prelua sarcinile biroului de investiţii deja
existent în cadrul firmei la care se adăuga : organizarea evidenţei capacităţilor de
producţie, elaborarea şi aplicarea de soluţii în vederea creşterii gradului de utilizare a
capacităţilor de producţie, stabilirea momentelor de înlocuire a tehnologiilor şi
controlul continuu al calităţii produselor.
Creşterea profitului se poate face prin scăderea costurilor sau prin creşterea
valorii vânzărilor. Valoarea vânzărilor la rândul ei, poate să crească fie prin creşterea
volumului producţiei, fie prin creşterea preţurilor la produse.
O creştere a preţurilor ar putea fi riscantă dat fiind faptul că pe piaţa internă
contractele nu sunt onorate nici la preţurile actuale. Plăţile se fac cu întârziere şi de
cele mai multe ori prin compensări. Pe piaţa externă, produsele firmei au succes
tocmai datorită preţului redus datorat forţei de muncă mai ieftine din România. Mai
trebuie menţionat faptul că preţurile pe piaţa externă sunt oricum cu 30% mai ridicate
decât în ţară. Avantajul firmei “REMAT” S.A. Braşov faţă de firmele din alte ţări
constă în faptul că oferă o anumită calitate (la standard european) la un preţ mai redus
faţă de alte firme.
80
Creşterea producţiei fizice va fi posibilă prin activitatea eficientă a
compartimentului de cercetare – dezvoltare şi prin utilarea cu mijloace de producţie
suplimentare. Scăderea costurilor va fi posibilă într-o mai mică măsură prin colectarea
selectivă de la populaţie.
O altă măsură care va trebui luată, va fi crearea unui compartiment special în
subordinea directorului comercial, care va avea ca obiect de activitate crearea unui
sistem comercial adecvat pentru desfacerea mărfurilor obţinute în compensare de la
clienţi. Acest compartiment este necesar pentru păstrarea clientelei interne care este în
incapacitate de plată datorită blocajului financiar din ţară.
Achiziţionarea de acţiuni la alte firme de profil din ţară va permite societăţii
REMAT S.A Braşov extinderea ariei de influenţă şi mărirea bazei de materii prime
pentru desfăşurarea activităţii.
În ceea ce priveşte portofoliul de afaceri al firmei, acesta nu va putea fi
modificat. Materialele prelucrate în cadrul firmei la ora actuală corespund cererii de
pe piaţă. Introducerea în circuitul productiv a altor materiale cum ar fi sticla, nu vor
aduce beneficii firmei datorită inexistenţei cererii.
4.3. PROPUNERI PRIVIND ÎMBUNĂTĂŢIREA ACTIVITĂŢII “REMAT”S.A. BRAŞOV.
Întotdeauna au existat oameni preocipaţi să colecteze, să prelucreze şi să
folosească produse degradate sau disponibilizate de primii utilizatori. Dar declanşarea
primului şoc petrolier din anii 1972 – 1973 a făcut ca omenirea să se găsească, prima
oară, confruntată cu o realitate dură : ”resursele naturale sunt limitate” şi ca urmare,
dezvoltarea economică trebuia gândită în alţi termeni. S-a ajuns la înţelegerea faptului
că deşeurile reciclabile reprezintă nu doar surse de poluare, ci, mai ales, resurse de
materii prime, că acţiunile ce trebuie intreprinse în legătură cu deşeurile vizează nu
numai politica de mediu, ci, în egală măsură, şi alte politici : economică,tehnologică şi
cea care priveşte problemele consumatorului.
81
Reacţia a numeroase ţări, îndeosebi a celor industrializate, în faţa acestor noi
abordări a fost promptă : s-a trecut la coordonarea, reglementarea şi organizarea
activităţii de recuperare, la dirijarea eforturilor de cercetare pentru găsirea celor mai
eficiente soluţii de reciclare.
Ca o mărturie a importanţei acordate reciclării deşeurilor, pe fondul
preocupărilor pentru protecţia mediului ambiant, stă faptul că, începând încă din anul
1975, Comunitatea Europeană a emis un ansamblu de directive vizând gestiunea
deşeurilor, care tind spre armonizarea progresivă a reglementărilor din statele
membre.
Programele de acţiune ale Comunităţii Europene în domeniu au stabilit
direcţiile de bază ale politicii comunitare privind managementul deşeurilor.
Primele trei programe (1973 – 1976; 1977 – 1981; 1982 – 1986) au conturat o politică
bazată pe : prevenirea deşeurilor, reciclarea deşeurilor, eliminarea sigură a
reziduurilor nerecuperabile.
Al patrulea program (1987 – 1992), precum şi cel în curs de derulare pun un accent
deosebit pe nevoia de măsuri pentru introducerea de “tehnologii curate” şi a
“produselor curate”.
Rezultatele măsurilor intreprinse nu au întârziat să apară.
Astăzi în industria reciclării din întrega lume lucrează peste 1,5 milioane de
oameni, care, anual, colectează, procesează şi reciclează peste 500 milioane de tone
de materiale, cu o valoare de circa 50 miliarde se dolari. În ţările aparţinând Uniunii
Europene, peste 60% din deşeurile industriale şi 95% din cele agricole sunt reciclate.
În S.U.A. reciclarea deşeurilor ocupă locul patru între sectoarele economice
considerate a fi cele mai semnificative, în următorii 10 ani.
Din punct de vedere al impactului cu mediul înconjurător, efectele reciclării se
apreciază prin prisma conservării resurselor naturale (petrol, minereuri, păduri, ape
etc), a reducerii consumurilor energetice şi nu în ultimul rând, a suprafeţelor de teren
82
ce ar trebui afectate depozitării deşeurilor. În asigurarea bazei mondiale de resurse,
materialele reciclabile deţin ponderi însemnate :
• oţel - 44%,
• cupru - 36%,
• aluminiu - 24%,
• plumb - 45%,
• zinc - 30%,
• hârtie-cartoane - 30% .
Piaţa deşeurilor refolosibile este mondială prin excelenţă. Schimburile
comerciale internaţionale s-au extins permanent, constatându-se o mişcare din zonele
bogate în resurse (SUA şi Europa Occidentală) spre ţări ca Japonia, Coreea de Sud,
Taiwan, Turcia.
Volumul fierului vechi, de exemplu, care traversează anual frontierele, se
apropie de 100 milioane tone, iar cantitatea de maculatură este de 12 –13 milioane
tone.
În Acordul de asociere între România şi Comunitatea Europeană, la articolul
814 – Mediul Înconjurător, se stipulează că în domeniul mediului înconjurător şi al
sănătăţii oamenilor – considerat a fi o prioritate – una din direcţiile importante de
acţiune este şi :”reducerea cantităţii de deşeuri, reciclarea şi eliminarea lor în condiţii
de siguranţă, aplicarea Convenţiei de la Basel” (Convenţia de la Basel conţine
reglementări cu privire la deşeurile periculoase). Printre mijloacele de realizare a
acestui deziderat se menţionează : - schimbul de informaţii şi experţi, inclusiv în
domeniul transferului de tehnologii curate; - armonizarea legilor (standarde
comunitare).
83
Având în vedere aceste prevederi ale Acordului de asociere, în scopul asigurării
compatibilităţii cu cerinţele integrării, pentru sectorul de reciclare a deşeurilor se
prevăd următoarele acţiuni :
• armonizarea legislaţiei în domeniu cu legislaţia comunitară, prin
elaborarea Legii deşeurilor şi a unor norme specifice, pe baza
prevederilor cadru din Legea protecţiei mediului înconjurător,
• elaborarea de standarde şi norme de calitate pentru deşeuri
reciclabile, în conformitate cu normele europene existente .
Principalele probleme care se ridică din punct de vedere al reciclării deşeurilor
în perspectiva integrării României în Uniunea Europeană sunt :
• adaptarea societăţilor comerciale la condiţiile prevăzute în
legislaţia şi standardele armonizate,
• crearea şi/sau adaptarea structurilor şi a instituţiilor necesare
pentru asigurarea aplicării corecte a noilor reglementări.
În România, până în anul 1996 au existat limitări respectiv restricţii la export,
care au avut un efect pozitiv în ceea ce priveşte protejarea resurselor destinate
consumatorilor interni, dar au avut şi un efect negativ, întrucât au permis, pe de o
parte, menţinerea artificială a unor preţuri pe piaţa internă, cu mari abateri faţă de
piaţa internaţională, iar, pe de altă parte, au limitat accesul societăţilor de reciclare la
utilaje şi tehnologii moderne, obţinute de la producătorii tradiţionali de pe piaţa
externă.
În urma liberalizării schimburilor cu fier vechi şi în perspectiva liberalizării
schimburilor cu celelalte resurse secundare, proces inevitabil în următorii 2-3 ani,
firmele vor avea acces pe piaţa externă, în condiţii de competitivitate, numai în
măsura în care vor putea pregăti deşeurile colectate, în conformitate cu normele şi
standardele internaţionale.
84
De aici apare necesitatea alinierii la standardele europene de calitate, care
prevăd condiţii mult mai exigente decât cele cu care au operat societăţile de reciclare
pe piaţa internă.
Spre exemplu, standardul intern pentru hârtii – cartoane, clasifică maculatura
pe 10 clase de calitate, iar standardul european prevede 49 de clase de calitate,
împărţite în 4 grupe (calităţi obişnuite, medii, superioare şi kraft).
Creşterea nivelului de performanţă în domeniul reciclării deşeurilor este
condiţionată şi de asigurarea unui management eficient, bazat pe trei seturi de criterii
selective : de profitabilitate, de protecţie a mediului, strategice.
La noi în ţară se simte nevoia unui management “total” în domeniul reciclării, care să
se bazeze pe planificare, prin care să se asigure coordonarea tuturor activităţilor
vizând deşeurile (de la producere până la eliminare).
Studiul “Reciclarea deşeurilor industriale – diagnostic şi plan de acţiune”,
elaborat în cadrul Programului PHARE, menţionează că în România valoarea
planificării este subestimată, neglijându-se faptul că prin aceasta se poate asigura o
mişcare controlată a deşeurilor şi aplicarea unor soluţii adecvate.
În ţările occidentale există structuri de planificare care includ organisme
guvernamentale, ale administraţiei locale, reprezentanţi ai industriei, comerţului şi ai
consumatorilor, precum şi organizaţii ecologice neguvernamentale. Aceste structuri
au ca principal obiectiv elaborarea programelor periodice privind managementul
deşeurilor.
În România este necesară crearea unui organism guvernamental cu competenţe
la nivel naţional care să asigure managementul în domeniul gestiunii deşeurilor. O
activitate de reciclare competitivă, atât pe plan intern, cât şi pe plan internaţional, nu
poate fi realizată fără un sistem informaţional adecvat. Reciclarea deşeurilor este
prin excelenţă un domeniu care cere, în timp real, informaţii privind surse, destinaţii,
85
intrări şi ieşiri de deşeuri, preţuri, activitate bursieră, legislaţii, regulamente şi
dispoziţii regionale, naţionale sau locale.
În acelaşi timp, consumatorii industriali îşi bazează deciziile pe informaţii
privind situaţia deşeurilor, informaţii care stau la baza strategiilor elaborate de
organismele de specialitate, privind utilizarea resurselor primare, protecţia mediului
înconjurător etc.
În prezent, informaţiile furnizate prin Comisia Naţională pentru Statistică sunt
limitate, neacoperind cerinţele din România.
Un sistem eficient de monitorizare a deşeurilor necesită un timp relativ lung (2
–2,5 ani), precum şi investiţii importante pentru dotarea cu ordinatoare, tehnică de
prelucrare şi transmitere a datelor, la care se adaugă un suport legislativ şi
organizatoric solid.
În perspectiva aderării României la Uniunea Europeană, monitorizarea
deşeurilor capătă o importanţă deosebită, întrucât reprezintă o componentă de bază a
politicii de protecţie a mediului înconjurător.
Armonizarea legislaţiei interne cu legislaţia comunitară în domeniul
reciclării deşeurilor trebuie să aibă în vedere elaborarea unor reglementări privind
gospodărirea deşeurilor, bazate pe principiile avute în vedere în legislaţia Uniunii
Europene şi care să promoveze o ierarhizare a priorităţilor : prevenire, reciclare,
eliminare.
Pentru restructurarea industriei de reciclare a deşeurilor refolosibile în
perspectiva integrării României în Uniunea Europeană şi având în perspectivă
importanţa economică şi ecologică a sectorului, se propun următoarele măsuri :
1. Reactualizarea şi completarea cadrului reglementar actual, în scopul
stimulării reciclării deşeurilor refolosibile, prin introducerea de suprataxe
pentru eliminarea deşeurilor reciclabile în amestec cu reziduuri menajere şi,
respectiv,pentru evacuarea la rampele de depozitare a deşeurilor refolosibile.
86
2. Înfiinţarea de asociaţii între factorii interesaţi, în scopul finaţării dotărilor
corespunzătoare pentru colectarea selectivă de la populaţie.
3. Acordarea, de către Comisiile Locale, cu scutire de taxe pentru agenţii
economici interesaţi, a unor spaţii adecvate pentru amenajarea de puncte de
colectare a deşeurilor refolosibile de la populaţie, cu respectarea normelor
de urbanism şi protecţie a mediului.
4. Iniţierea, în unităţile de învăţământ a unor ample programe educaţionale
privind reciclarea deşeurilor şi protecţia mediului înconjurător.
5. Revederea sistemului organizatoric funcţional în corelare cu modificările
mediului economic.
CAPITOLUL VIDENTIFICAREA EFICIENŢEI MĂSURILOR DE
PERFECŢIONARE PROPUSE.
Prima schimbare ce va trebui făcută în cadrul firmei, va fi modificarea
organigramei, prin introducerea în structura funcţională a unui departament de
marketing şi a unui departament de cercetare-dezvoltare.
Departamentul de marketing va avea ca prim obiectiv exploatarea tendinţei de
îngrijorare a populaţiei cu privire la poluare, prin organizarea unei campanii de
informare.
87
Privitor la acestă practică recentă, care prezintă în articole din presă, radio sau
televiziune, toate argumentele pozitive ale avantajului reciclării, este de aşteptat o
creştere a interesului pentru reciclare.
Campania de conştientizare a publicului trebuie să clarifice cetăţenilor că
reciclarea hârtiei şi sticlei colectate selectiv are loc într-adevăr şi să demonstreze că
realizarea colectării selective poate să aibă succes într-un sistem bine organizat.
Această metodă va trebui să conducă la dezvoltarea interesului populaţiei
pentru acţiuni de protecţie a mediului şi pe acestă bază, determinarea participării
voluntare la acţiuni de colectare selectivă a deşeurilor. Vor trebui înfiinţate cât mai
multe puncte de colectare şi containere separate pentru diferitele categorii de
materiale reciclabile.
Consecinţa acestei acţiuni va fi creşterea bazei de materii prime pentru “REMAT”
S.A. Braşov.
Eficienţa acestei măsuri, aceea de a înfiinţa un departament de marketing, este
că firma poate să fie mai aproape de cerinţele pieţii, de tendinţele ei, putând lua
“pulsul” pieţii.
Crearea unui departament de marketing poate fi o măsură eficientă, dacă
implementarea programului de conştientizare a populaţiei se va face profesionist şi va
avea ca rezultat final,pe lângă ecologizarea naturii şi protecţia mediului înconjurător,
şi creşterea bazei de materii prime pentru “REMAT” S.A. Braşov.
În raportul cu nivel actual de reciclare şi cu potenţial de resurse refolosibile, se
apreciază că, pentru creşterea nivelului de performanţă în domeniu, prezintă un interes
deosebit optimizarea sistemelor de colectare de la populaţie.
Studiile şi analizale prognoză efectuate în acest sens relevă următoarele date
necesare managementului din ramurile şi sectoarele implicate :
• pe termen mediu şi lung, se justifică introducerea sistemelor de colectare
selective, în localităţile urbane cu populaţie de peste 100 mii locuitori (33
88
localităţi având o pondere de 64% din total populaţie urbană), numai pentru
deşeuri de hârtie, spărturi de sticlă şi mase plastice, care se regăsesc într-o
proporţie mai mare (5%, 3% şi 2%) în reziduurile menajere,
• cele mai indicate tipuri de containere sunt cele de 2.600 litri, pentru
hârtie şi mase plastice şi 3.300 litri pentru sticlă, compartimentate pe trei
culori,
• acest tip de containere trebuie amplasate în locuri publice cu o frecvenţă
de 1 container/800-1000 locuitori, pentru hârtie şi mase plastice şi 1
container la 2000-2500 locuitori pentru sticlă,
• periodicitatea optimă de evacuare a deşeurilor colectate este de 2-3 ori pe
săptămână.
Cantitatea de deşeuri estimate a se recupera în medie anual, din cele 33
localităţi urbane se pot ridica la 44000 tone hârtie, 16000 tone mase plastice şi 28000
tone sticlă, cu un trend de circa 3-5%.
Veniturile ce s-ar putea obţine în preţuri august 2003 :
• 11,32 miliarde lei, prin valorificarea hârtiei,
• 11,12 miliarde lei, prin valorificarea maselor plastice,
• 17,50 miliarde lei, prin valorificarea spărturilor de sticlă.
TOTAL VENITURI : 39,94 miliade lei.
Cheltuieli :
89
• containere pentru hârtie (8000 buc.) 1,72 miliarde lei,
• containere pentru mase plastice (8000 buc.) 1,85 miliarde lei,
• containere pentru sticlă (3200 buc.) 1,41 miliarde lei
• costuri operare (transport, sortare
materiale, igienizare) 14,6 miliarde lei.
TOTAL CHELTUIELI 18,58 miliarde lei.
Pe baza datelor de mai sus rezultă că pentru a fi eficientă, investiţia se
recomandă a se efectua de un grup de investitori (pentru compesarea cheltuielilor),
perioada de amortizare fiind în acest caz sub un an.
Eficienţa prognozată din studiul analizelor-prognoză efectuate este următoarea :
1. Obţinerea unei creşteri până în anul 2007 faţă de anul 2003 a gradului de
colectare a materialelor refolosibile de la populaţie, cu 150% prin înfiinţarea
a încă 10 puncte de colectare în Braşov.
2. Creşterea cotei de piaţă la nivel naţional la 30% până în anul 2007.
3. Creşterea ratei profitului la 30% ăn următorii 2 ani.
4. Înfiinţarea unui departament de marketing.
5. Înfiinţarea unui departament de cercetare – dezvoltare.
6. Achiziţionarea de acţiuni la firme concurente din ţară.
O activitate propriu-zisă de cercetare – dezvoltare nu va putea fi susţinută în
cadrul firmei deoarece implică costuri uriaşe pe care firma nu şi le permite încă. Un
departament de cercetare – dezvoltare este însă necesar datorită importanţei
tehnologice în acest domeniu, care conferă cea mai mare valoare produsului finit al
firmei prin calitate. Acest compartiment va prelua sarcinile biroului de investiţii deja
90
existent în cadrul firmei la care se va adăuga : organizarea evidenţei capacităţilor de
producţie, elaborarea şi aplicarea de soluţii în vederea creşterii gradului de utilizare a
capacităţilor de producţie, stabilirea momentelor de înlocuire a tehnologiilor şi
controlul continuu al calităţii produselor.
Creşterea producţiei fizice va fi posibilă prin activitatea eficientă a
compartimentului de cercetare – dezvoltare şi prin utilarea cu mijloace de producţie
suplimentare. Scăderea costurilor va fi posibilă într-o mai mare măsură prin
colectarea selectivă de la populaţie.
Din punct de vedere al impactului cu mediul înconjurător, efectele reciclării se
apreciază prin prisma conservării resurselor naturale (minereuri, petrol, păduti, ape
etc), a reducerii consumurilor energetice şi nu în ultimul rând, a suprafeţelor de teren
ce ar trebui afectate depozitării deşeurilor.
În procesele de producţie, resursele secundare obţinute prin reciclarea
deşeurilor au înlocuit materiile prime în diferite proporţii, ajungând chiar până la
100%, în funcţie de tehnologiile şi reţetele de fabricaţie aplicate.
De exemplu în anul 2001, prin utilizarea în procesele de producţie a circa 3,3
milioane tone de deşeuri s-au realizat economii (prin reducerea importurilor, a
consumurilor energetice şi a altor costuri) de circa 303 milioane de dolari, după cum
urmează :
Tabel 5.1. Economii realizate prin reducerea importurilor
Deşeuri refolosibile
Consum de deşeuri în anul 2003(mii tone)
Producţia obţinută cuconsum de deşeuri(mii tone)
Economia realizată la cursul mediu pe anul 2003 (mil. dolari)
91
Fier vechi 3.068,0 2.922,0 274,7
Cupru 8,8 8,0 1,7
Aluminiu 14,3 13,0 8,2
Plumb 12,5 10,4 3,3Hârtie – cartoane
92,0 76,6 7,0
Sticlă 150,0 136,4 6,0
Mase plastice 3,0 2,5 1,4Total 3.348,6 302,3
Rezultă că, în medie fiecare tonă de deşeu colectat şi reintrodus în consumuri
productive, în anul 2001, a determinat o economie de circa 90 –95 dolari la care
trebuie adăugate efectele necuantificate în prezent, respectiv cele ecologice :
conservarea resurselor naturale (reducerea consumului de minereuri, apă, lemn etc),
reducerea noxelor eliminate în atmosferă, etc.
Având în vedere cota de piaţă prognozată de 30%, “REMAT” S.A. Braşov îşi
va putea mării baza de materii prime, în urma colectării selective a deşeurilor
refolosibile de la populaţie, cu circa 13200 tone deşeuri de hârtie, cu 4800 tone
deşeuri de mase plastice, cu circa 8400 tone spărturi de sticlă în fiecare an, cu un trend
de 3 – 5%. Valoric aceste deşeuri sunt estimate la valoare de circa 12 miliarde lei.
CAPITOLUL VICONCLUZII
1. Industria de reciclare a deşeurilor menajere şi industriale refolosibile,
deţin un rol important în susţinerea unor sectoare industriale de bază,
contribuind în proporţii de până la 50% la acoperirea necesarului de materii
92
prime ale acestora. Totodată , reciclarea acestor deşeuri reprezintă una din
soluţiile (poate cea mai puţin costisitoare) de prevenire a deteriorării
mediului înconjurător.
2. Nivelele realizate în România, din punct de vedere al gradului de
participare în producţie a deşeurilor refolosibile, nu sunt comparabile, în
general, cu media europeană. De asemenea, în ceea ce priveşte calitatea
deşeurilor livrate consumatorilor interni sau externi, există serioase decalaje
faţă de performenţele înregistrate în ţările dezvoltate şi aceasta se datorează
fie inutilizării la capacitate a utilajelor şi instalaţiilor de reciclare existente,
fie datoritălipsei unor dotări adecvate diferitelor categorii de deşeuri,
îndeosebi nemetalice.
3. Preţurile practicate pe piaţa internă a deşeurilor menajere şi industriale
refolosibile – cu excepţia maculaturii – nu stimulează nici recuperarea, nici
pregătirea la nivelul standardelor europene.
4. Există o cerere în continuă creştere şi o ofertă apreciabilă de deşeuri
reciclabile, îndeosebi de la populaţie, elemente de natură să încurajeze
dezvoltarea şi modernizarea sectorului.
5. Obiectivele strategice prognozate de specialiştii români şi vest europeni
asigură creşterea cantităţii de deşeuri recuperabile şi utilizate în producţie, la
peste 6,5 – 7,8 milioane tone în anul 2005, cu o rată medie anuală de 4 –
7%.
6. Modernizarea societăţilor de recuperare din reţeaua “REMAT” şi altele,
presupune pentru perioada 2003 – 2007 , surse financiare însumând peste
17,7 milioane de dolari.
7. Realizarea infrastructurii necesare pentru colectarea selectivă a
deşeurilor menajere şi industriale refolosibile de la populaţie, necesită
fonduri însumând 63,1 miliarde lei care ar putea fi asigurate prin finanţare
93
din partea factorilor interesaţi : administraţia publică locală, societăţile de
recuperare, consumatorii de deşeuri, prin programe construite punctual,
folosindu-se surse externe atrase, unele chiar şi nerambursabile.
8. Obiectivele “Strategiei de restructurare a industriei de reciclare a
deşeurilor refolosibile” menţionate, sunt în concordanţă cu obiectivele
“Strategiei Comunitare în domeniul gestiunii deşeurilor"” respectiv la
nivelul standardelor din Uniunea Europeană şi chiar ale S.U.A. şi Japonia.
94