57916586 Combinari de Intreprinderi IFRS3 93

8/22/2019 57916586 Combinari de Intreprinderi IFRS3 93

1/42

UNIVERSITATEA ROMANO-AMERICANA

FACULTATEA DE RELATII COMERCIALE SI FINANCIAR-

BANCARE INTERNE SI INTERNATIONALE

MASTER GESTIUNEA SI AUDITUL AFACERII

IFRS 3

COMBINARI DE INTREPRINDERI

Profesor coordonator:

lect.univ. dr. Stefan Zuca

Masteranda:

STOICA VICTORIA ALINA

TUDOSA COSMINA

Bucuresti

- 2010 -

1


2/42

CUPRINS

Pag.Originile si inceputurile standardelor internationale de raportare

contabila

1.

Noua structura 4.

Procesul normalizarii IFRS 5.

Ierarhizarea standardelor 6.

Impactul adoptarii IFRS de catre companiile din UE 7.

Combinari de intreprinderi si situatii financiare consolidate 8.

Definirea termenilor 10.

Concepte, reguli si exemple 11.Fondul commercial si fondul commercial negativ 20.

Aspecte privind contingentele 22.

Amedamende propuse la IFRS 3 24.

Situatii financiare consolidate 26.

Studiu de caz 31.

Concluzii 41.

2


3/42

ORIGINILE SI INCEPUTURILE IASB

Raportarea financiara in lumea civilizata a evoluat pornind de la doua modele generale,

ale caror obiective erau intr-o oarecare masura diferite. Cea mai timpurie forma sistematizatade reglementare a contabilitatii s-a dezvoltat in Europa Continentala, fiind initiata in Franta inanul 1673. Aici, cerinta de bilant anual bazat pe valoarea justa a fost introdusa de catre guvernca metoda de protejare a economiei impotriva falimentelor.

Aceasta forma de contabilitate la initiativa statului, de a controla actorii economici, a fostcopiata si de alte state si a fost, mai tarziu, incorporata in Codul Comercial al lui Napoleon, in1807. Aceasta metoda de reglementare a economiei s-a extins rapid pe intreg teritoriulEuropei continentale, pe de o parte prin intermediul eforturilor lui Napoleon si pe de alta

parte, datorita dorintei organelor de reglementare europene de a imprumuta idei unele de lacelelalte.

Aceasta familie de legi cod privind practicile de raportare s-a dezvoltata si mai mult

in Germania, dupa unificarea acesteia din 1870, accentul mutandu-se de la valorile de piata lacostul istoric si amortizarea sistematica. Ea a fost utilizata mai tarziu de catre guverne ca bazaa evaluarii fiscale atunci cand au fost introduse impozitele pe profit, cu precadere la inceputulsecolului XX.

Acest model de contabilitate serveste, in principal, ca modalitate de moderare arelatiilor dintre companii individuale si stat. El ajuta la evaluarea fiscala si la limitarea platilorde dividende si este, de asemenea, o modalitate de protejare a functionarii normale aeconomiei, sanctionand afacerile individuale care nu sunt sigure din punct de vedere financiarsau care functioneaza intro maniera imprudenta ; desi, modelul a fost adaptat pentruraportarea pietelor de marfuri si pentru structurile (consolidate) de grup, acesta nu este scopulsau primar.

Celalalt model a fost utilizat de abia incepand cu secolul XIX si a aparut ca oconsecinta a revolutiei industriale. Industrializarea a creat nevoia unei mari concentrari decapital pentru desfasurarea proiectelor industriale (initial, canale si cai ferate) si pentruimpartirea riscurilor intre mai multi investitori.

In acest model, raportul financiar a reprezentat un mijloc de monitorizare aactivitatilor afacerilor de proportii in scopul informarii actionarilor (care nu faceau parte dinconducere). Raportarea financiara in scopurile pietei de capital s-a dezvoltat initial in MareaBritanie, intr-un mediu legal comun in care statul legifera cat mai putin posibil, lasand ungrad mare de posibilitati de interpretare pentru practica si pentru sanctiunile legale.

Aceasta abordare a fost rapid adoptata si in SUA, pe masura ce acestea au devenit maiindustrializate. Deoarece SUA a dezvoltat ideea grupurilor de companii controlate de un

singur sediu central (spre sfarsitul secolului XIX), aceasta filozofie de raportare financiara ainceput sa fie tot mai axata pe conturile consolidate si pe grup, decat pe companiileindividuale.

Din motive diferite, nici guvernul Marii Britanii si nici cel al SUA nu au consideratacest cadru de raportare ca fiind potrivit pentru scopurile impozitarii pe profit si, din acestmotiv, in timp ce rapoartele financiare ofera informatii pentru procesul de evaluare,fiscalitatea retine un curent legal separat, care a avut o mica influenta asupra raportariifinanciare.

Al doilea model de raportare financiara, in general cunoscut sub numele de raportareanglo- saxona, poate fi caracterizat ca axandu-se pe relatia dintre afacere si investitor si pefluxul de informatii catre pietele de capital. Guvernul utilizeaza in continuare raportarea ca peo modalitate de reglementare a activitatii economice (de exemplu, misiunea Comisiei deValori Mobiliare este de a proteja investitorul si de a asigura faptul ca pietele de titluri de

3


4/42

valoare functioneaza eficient), insa raportul financiar este indreptat catre investitor si nu catreguvern.

Nici una din cele doua abordari ale raportarii financiare prezentate mai sus nu este inmod special utila intr-o economie agrara sau intr-o economie formata in mare parte dinmicrointreprinderi, astfel incat, pe masura ce tarile s-au dezvoltat din punct de vedere

economic (sau au fost colonizate), au adoptat variante ale unuia sau altuia din aceste modele.IFRS sunt un exmplu al celui de-al doilea sistem de reguli de raportare financiara

orientat catre piata de capital. Normalizatorul international initial, Comitetul pentruStandardele Internationale de Contabilitate (IASC) a fost inffintat in 1973, intr-o perioada deschimbari majore in domeniul reglementarilor contabile. In SUA, Consiliul pentru Standardede Contabilitate Fianaciara (FASB) tocmai fusese creat, in Marea Britania primulnormalizator national isi incepuse functionarea de curand., UE lucra la principalul punct de pe

pragramul propriului plan de armonizare contabila (Directiva a IV-a) si atat SUA, cat siOECD aveau sa creeze in curand comitete contabile.IASC a fost lansat in preajma Congresului Mondial de Conatbilitate din 1972 (reuniune a

profesiei internationale care are loc o data la 5 ani), dupa intalnirea neoficiala dintre

reprezentantii profesiei britanice (Institutul Contabililor Autorizati din Anglia si Tara Galilor-ICAEW)si profesia americana (Institutul American al Contabililor Publici Autorizati-AICPA).In prima faza a existentei sale, IASC a avut diverse probleme. Odata ce FederatiaInternationala a Contabililor (IFAC) a fost creata in 1977 la urmatorul congres mondial, IASCa trebuit sa lupte impotriva incercarilor de a fi absorbit de IFAC. A reusit sa reziste, ajungandla un compromis prin care a ramas independent, insa toti membri IFAC deveneau automatmembri IASC, iar IFAC avea dreptul de a numi membrii Consiliului de Normalizare.Atat UE, cat si OECD au fost active in crearea reglementarilor internationale in anii 70, darIASC a reusit sa le convinga de faptul ca ar trebui sa lase regulile de evaluare si recunoastere

pe seama IASC.Cu toate acestea, proclamandu-se ca unic reglementator international, a avut dificultati mari ina convinge pe toti sa ii urmeze regulile. Desi corpurile profesionale membre erau teoreticangajate in promovarea utilizarii IAS la nivel national, in practica, doar putine organismenationale au avut influenta in normalizarea din tara lor, in timp ce altii (inclusiv SUA siAnglia) au preferat standardele nationale. In Europa, IAS au fost utilizate la scara mica inItalia si Elvetia, iar normalizatorii nationali din anumite tari, cum ar fi Malayesia, au inceputsa utilizaze IAS ca baza pentru standardele nationale, neadoptandu-le in forma creata deIASC.

IASC a intrat intr-o noua faza in 1987, care a dus direct la organizarea de astazi, atuncicand secretarul general, David CAIRNS, inconjurat de CVM din SUA, a negociat o intelegere

cu Organizatia Internationala a Comisiilor cu Titluri de Valoare (IOSCO). IOSCO era incautarea unui pasaport international comun cu care companiile sa poata fi acceptate pentruo cotare secundara in jurisdictia oricarui membru IOSCO.Conceptul era ca, oricare ar fi regurile de cotare de pe bursa primara a companiei, sa existe un

pachet minim comun pe care toate bursele de valori sa il accepte de la companiile straine caredoreau o cotare secundara. IOSCO era pregatit sa utilizeze IAS ca baza de raportare financiara

pentru acest pasaport, cu conditia ca standardele internationale sa poata fi aduse la nivelulstipulat de IOSCO. Pentru prima data, IASC avea un client clar si un rol clar pentrustandardele sale.Acest lucru a provocat o activitate frenetica de imbunatatire a standardelor existente, prininlaturarea numeroaselor tratamente alternative care erau permise de standarde. IASC si-a

lansat proiectul de comparabilitate si imbunatatiri pentru dezvoltarea unui set-nucleu destandarde pentru IOSCO.

4


5/42

Acestea au fost terminate in 1993, nu fara contradictii intre membri, dar, pentru mareadezamagire IASC, nu au fost acceptate la acel moment de IOSCO. Liderii IASC au fostnemultumiti, printre altele, de faptul ca IOSCO a dorit mai degraba sa adopte doar uneledintre standarde, mai degraba decat decat sa preia intregul proces al IASC, deci toatestandardele create.

In cele din urma, colaborarea lansata in 1995, atunci cand Sir Bryan Carsberg a preluat

functia de secretar general si a initiat o perioada frenetica in care standardele existente au fostdin nou revazute si revizuite, fiind de asemenea create si standarde noi pentru acoperirealacunelor. De aceasta data, setul de standarde a inclus, printre altele, si IAS 39, privindrecunoasterea si evaluarea instrumentelor financiare, care a fost acceptat, in ultimul momentsi cu mare dificultate, ca un standard interimar de compromis.In acelasi timp, IASC a infiintat un comitet pentru a veghea asupra viitoarei sale structuri.Daca avea sa fie normalizatorul recunoscut de organele de reglementare de la burselemondiale de valori, atunci avea nevoie de o structura care sa reflecte acest lucru.Modelul de normalizare anglo-saxon, in care profesionistii contabili isi stabilesc singuriregulile, fusese in mare parte abandonat in ultimii 25 de ani de la formarea IASC. Standardeleerau create in mare parte de consilii nationale dedicate ca FASB si nu de organisme ca

AICPA.IASC a facut tot posibilul sa incurajeze participarea acestora in anii 90, in cadrul

vechii sale structuri, dar a recunoscut ca pentru acest lucru era necesara o noua structura.Alegerea trebuia facuta intre o abordare reprezentativa de proportii (asemanatoare vechiistructuri), dar in care normalizatorii nationali sa aiba reprezentanti si un organism profesionalmic de normalizatori experimentati care sa lucreze independent.Sfarsitul acestei faze de normalizare internationala si rezolvarea acestor probleme au venit lao scurta perioada dupa aceea, in 2000. In mai, membrii IOSCO au votat la intalnirea loranuala sa adopte standardele IASC, dar a fost imediat depasit de anuntul din iunie 2000,conform caruia Comisia Europeana intentiona sa adopte IAS ca cerinta pentru cotarile

primare din statele membre.Aceasta adoptare completa de catre UE a eclipsat anuntul mai putin entuziast al

IOSCO, iar de atunci UE a devenit cel mai influent organism in ceea ce priveste standardeleinternationale. In iulie 2000, membrii ISAC au votat sa abandoneze vechea structura bazata peorganismele profesionale si sa adopte o noua structura: din 2000 standardele aveau sa fiecreate de un consiliu profesional si finantate de contributiile voluntare stranse de un nouorganism de supraveghere.

NOUA STRUCTURA

Structura formala stabilita in 2001 are drept piatra de temelie Fundatia IASC, o

corporatie din Delaware. Administratorii Fundatiei IASC, prezidata de fostul presedinte alRezervei Federale SUA, Paul Volcker, au fost pe de o parte responsabilitatea de a strange cele15 milioane de dolari pe an, necesare finantarii procesului de normalizare, iar pe de alta parte,responsabilitatea de a numi membrii Consiliului pentru Standarde Internationale deContabilitate (IASB), pe cei ai Comitetului pentru Interpretarea Standardelor Internationale deRaportare Financiara (IFRIC) si pe cei ai Consiliului de Consiliere in privinta standardelor(SAC).

Consiliul de consiliere in privinta standardelor (SAC) se intalneste cu IASB de trei oripe an, in general, pentru doua zile. SAC are aproximativ 50 de membri, numiti in calitatepersonala (nu organizationala), dar sunt sprijiniti in general de organizatii care au un interesin raportarea internationala. Membrii de fata includ analisti, directori executivi de corporatii,

auditori, normalizatori si organe de reglementare de la bursele de valori. Membrii servescdrept canal pentru comunicarea dintre IASB si grupul sau mai mare de constituenti, sugerandteme pe agenda IASB si discutand pe marginea propunerilor IASB.

5


6/42

Comitetul pentru Interpretarea Standardelor Internationale de Raportare Financiara (IFRIC)este un comitet alcatuit in principal din parteneri tehnici in firme de audit, dar include deasemenea persoane care intocmesc situatiile financiare , precum si utilizatori. El succedeComitetul pentru Interpretarea Standardelor (SIC) care a fost creat de IASC.Functia SIC/IFRIC este de a raspunde intrebarilor tehnice venite din partea constituentilor cu

privire la modul de interpretare a IFRS- de fapt, de a acoperi golurile dintre diferitele reguli.

De curand, a inceput sa propuna de asemenea modificari la standardele IASB, drept raspuns ladificultatile operationale percepute sau din nevoia imbunatatirii uniformitatii.IFRIC are legaturi cu Grupul Operativ pe probleme emergente din SUA si cu organismesimilare, ca normalizatorii, in incercarea de a pastra convergenta la nivelul interpretarii. Elstabileste, de asemenea, relatii cu organele de reglementare de la bursele de valori, care pot fiimplicate in luarea deciziilor cu privire la acceptabilitatea practicilor contabile, care vor aveaefect asupra interpretarii IFRS.

Normalizatorii de legatura sunt organismele nationale din Australia, Canada, Franta,Germania, Marea Britanie, SUA si Japonia. Fiecare din aceste organisme are o relatie specialacu un membru al consiliului, care in mod normal detine functie in cadrul normalizatoruluinational si este responsabil pentru pastrarea legaturii intre organismul international si cel

national.Acest lucru, impreuna cu SAC, a reprezentat solutia la care s-a ajuns de catre vechiul IASC inincercarea de a pastra o anumita reprezentare geografica. Cu toate acestea, acest lucru a fostdepasit intr-o oarecare masura de evenimente: in ceea ce priveste UE , interactiunea sa cuIASB este intermediata de EFRAG, care nu are nici un membru de legatura oficial in cadrulConsiliului. Presedintele adjunct al IASB a indeplinit aceasta functie, dar, in timp ce Franta ,Germania si Marea Britanie au in mod individual membrii de legatura, EFRAG si ComisiaEuropeana sunt, pana in anest moment, in afara acestei structuri.Mai mult, exista multi normalizatori nationali, in special din tarile in curs de dezvoltare, carenu au reprezentant in SAC si, deci, nu au nicio legatura directa cu IASB, in ciuda faptului camulti dintre acestia incearca sa reflecte standardele IASB in propriile standarde nationale.La Congresul Mondial din anul 2002 din Hong Kong, IASB a organizat o intalnire deschisa

pentru normalizatorii nationali, care a fost intampinata cu entuziasm. Drept rezultat, IASB ainceput sa aloce timp pentru intalnirile formale de creare de legaturi intre normalizatori, lacare sa poata participa orice alti normalizatori interesati. Desi aceasta practica nu se ragasestenici in Constitutia IASB si nici in procedurile sale de lucru, ambele se afla intrun proces derevizuire la momentul de fata, iar modificarile pot fi facute in anii urmatorii ani.

Procesul normalizarii IFRS

Agenda IASB este determinata in mai multe feluri. Sunt facute sugestii de catre

administratori, SAC, normalizatorii de legatura, firmele internationale de audit si altii.Acestea sunt dezbatute de catre Consiliu, iar concluziile preliminare sunt discutate cu diverseorganisme de consultare.

IASB are, de asemenea, un comitet comun cu FASB pentru stabilirea agendei.Proiectele pe termen lung sunt puse intai pe agenda de cercetare, ceea ce inseamna caactivitatea preliminara este realizata prin colectarea informatiilor despre o anumita problemasi potentialele solutii. Proiectele pot ajunge pe agenda de lucru curenta si pe alte cai.

Din 2001, agenda a fost dominata de nevoia de a ocoli standardele mostenite, astfelincat sa se creeze o serie intreaga de standarde pentru companiile europene care se indreaptacatre IFRS si, de asemenea, pentru realizarea modificarilor urgente in numele convergentei(contabilitatea de achizitii si fondul comercial) si al imbunatatirii standardelor actuale. Aceste

nevoi au fost indeplinite in mare masura incapand cu a doua jumatate a anului 2004.Odata ce un proiect ajunge pe agenda curenta, procesul formal este ca personalul (un grup deaproximativ 20 de membrii ai personalului tehnic, angajati in cadrul IASB) sa creeze proiecte

6


7/42

de lucrari care sunt apoi discutate de catre consiliu in intalnirile deschise. In urma dezbaterii,personalul rescrie lucrarea sau scrie o lucrare noua, care este dezbatuta la o intalnireulterioara.

In teorie, exista un proces intern prin care personalul propune solutii, pe care Consiliulfie le aproba, fie le respinge; in practica, procesul este mult mai elaborat: uneori (in special

pentru proiectele ca instrumentele financiare), anumiti membrii ai Consiliului primesc o

responsabilitate speciala pentru proiect si discuta probleme la intervale regulate cu personalulrelevant, ajutand la crearea lucrarilor care ajung pe masa Consiliului.In mod egal, membrii Consiliului pot scrie sau vorbi direct cu membrii personalului in afara

procesului formal de intalniri pentru a le indica ingrijorarile lor cu privire la anumite aspecte.Procesul implica in mod normal:

1. discutarea unei lucrari prin prezentarea elementelor principale;2. pregatirea unui proiect de expunere care incorporeaza deciziile preliminare luate de catreConsiliu- in cadrul acestei faze, multe probleme sunt redezbatute, uneori de mai multe ori;3. publicarea proiectului de expunere;4. analiza comentariilor primite pe marginea proiectului de expunere.5. dezbatarea si emiterea standardului final, insotit de indrumarile de aplicare si de un

document care prezinta Baza pentru concluzii (motivele pentru care Consiliul a respinsanumite solutii, preferand altele).

Voturile exprimate pe marginea proiectului si pe marginea standardului final suntsecrete, insa, in afara de acest fapt, procesul este chiar foarte deschis, persoane din afaraavand chiar posibilitatea sa consulte rezumatele proiectelor pe website-ul IASB si sa participela intalnirele Consiliului daca doresc. Bineinteles, schimburile zilnice neoficiale dintre

personal si Consiliu nu sunt vizibile pentru public si nici intalnirile in care Consiliul ia deciziistrategice sau administrative.

Procedura de baza stabilita poate fi modificata in anumite circumstante. Daca proiectula iscat controverse sau este foarte dificil, Consiliul poate emite un document de discutiiinainte de a ajunge la stadiul emiterii proiectului de expunere. El a reemis un document dediscutii privitor la optiunile pe actiuni inainte de a se ajunge la IFRS 2, plata pe baza deactiuni.El procedeaza la fel si in privinta proiectului de raportare a performantelor si in privinta

proiectului privitor la standardele pentru intreprinderile mici si mijlocii. Un astfel dedocument de discutii poate sa prezinte doar lucrurile pe care personalul le considera

problematice sau poate la fel de bine sa indice opiniile preliminare ale Consiliului.Consiliul poate desemna sa organizeze o anumita forma de consultare publica in

cadrul procesului. La revizuirea lui IAS 39, Instrumente financiare : recunoastere si evaluarein 2003, el a organizat discutii la mese rotunde. Cei care au raspuns la proiectul de expunereau fost invitati sa participe la intalniri in grupuri mici cu membrii Consiliului, in care au putut

sa isi exprime opiniile si sa participe la dezbateri.Dincolo de aceste procese consultative oficiale, Consiliul a desfasurat de asemeneaincercari pe teren ale anumitor standarde (asa cum a facut de curand cu raportarea

performantelor si cu asigurarea), acolo unde voluntarii care intocmesc situatiile financiareaplica noile standarde propuse. Firmele internationale de audit primesc lucrari din parteaConsiliului ca rezultat al statutului lor de membri ai IFRIC si sunt, de asemenea, invitate sacomenteze neoficial pe parcursul diferitelor stadii ale dezvoltarii standardelor.

IERARHIZAREA STANDARDELOR

Cadrul general este utilizat de catre membrii Consiliului si de catre personal in cadrul

dezbaterii si ei se asteapta ca cei care fac comentarii pe marginea proiectelor de expunere saisi formuleze argumentele pe baza acestui cadru. Cu toate acestea, cadrul general nu este

7


8/42

intentionat a fi folosit direct de catre auditori si persoanele care intocmesc situatiile financiarein determinarea metodelor lor contabile.In cadrul revizuirii din 2003 a IAS 8, IASB a introdus o ierarhie a regulilor contabile care artrebui urmata de persoanele care intocmesc situatiile financiare in cautarea solutiilor la

problemele contabile. Aceasta ierarhie arata ca indrumarea cu cea mai mare autoritate esteIFRS si ca persoanele care intocmesc situatii financiare ar trebui sa caute indrumari dupa cum

urmeaza :1. IAS/IFRS si interpretarile SIC/IFRIC, atunci cand acestea se aplica unei tranzactii sau

conditii.2. In absenta unui astfel de standard aplicabil direct, va fi utlizat rationamentul pentru

dezvoltarea si aplicarea unei politici contabile care sa fie relevanta pentru nevoileutilizatorilor de luare a deciziilor si credibila, in sensul ca situatiile financiare :reprezinta fidel pozitia financiara, performanta financiara si fluxurile de trezorerie aleentitatii de raportare ; reflecta fondul economic al tranzactiilor, evenimentelor siconditiilor, mai degraba decat simple forme legale ale acestora ; sunt neutre ; sunt

prudente ; sunt complete sub toate aspectele semnificative.3. Daca acest lucru nu este posibil, persoana care intocmeste situatiile financiare ar trebui

sa priveasca apoi catre cele mai recente standarde ale altor normalizatori careutilizeaza un cadru conceptual similar in dezvoltarea standardelor sale, ca si catre altecarti de contabilitate si practici din industrie care nu intra in conflict cu indrumarile denivel mai inalt.

4. Doar daca nici una din solutiile de mai sus nu este suficienta, atunci persoana careintocmeste situatiile financiare ar trebui sa caute direct in Cadrul General.

De fapt, daca IFRS nu acopera un subiect, persoana care intocmeste situatiile financiare artrebui sa se uite in GAAP nationale, iar solutia cea mai evidenta sunt US GAAP, partial,

pentru ca este cel mai complet set de standarde si partial pentru ca pe piata globala de capital,US GAAP sunt alternativa cea mai bine inteleasa (iar utilizarea US GAAP inlatura elementelede reconciliere din formularul 20-F pentru entitatile straine inregistrate la CVM).In orice caz, avand in vedere intentia profesionala a IFRS si US GAAP de a converge, ar fiilogic ca indrumarile sa fie cautate in alte seturi de standarde, cu exceptia cazului in care USGAAP nu abordeaza aspectele care necesita clarificare.

IMPACTUL ADOPTARII IFRS DE CATRE COMPANIILE DIN UE

Efectul trecerii la IFRS va varia de la tara la tara si de la companie la companie.Principiile contabile general acceptate (GAAP) din multe tari europene au fost dezvoltate inscopuri fiscale si de alta natura de reglementare, astfel incat principiile difera de la tara la tara.

Paginile web ale multor firme de contabilitate din UE subliniaza in momentul de fatacomplexitatea si confuzia potentiala implicate de tranzatia la IFRS.Complexitate inseamna cost. Un studiu realizat pe 1000 de companii europene indica

faptul ca acel cost mediu al conformarii din randul companiilor din Marea Britanie va ajungela aproximativ 360.00 lire. Aceasta cifra se ridica la 446.000 de lire pentru o companie din top500; la 625.000 d elire pentru companiile cu o valoare de capitalizare de piata intre 1 miliardsi 2 miliarde de lire; si la 1 milion de lire pentru companiile evaluate la mai mult de 2 miliardede lire.

Totusi, implementarea nu este singura dificultate si, este posibil, sa nu fie nici macarcea mai importanta. Modificarile in principii pot reprezenta modificari semnificative insituatiile profitului si pierderilor si in bilanturi. Intr-un studiu efectuat in anul 2002 asupra

companiilor din UE, doua treimi din cei care au raspuns au indicat ca adoptarea IAS ar aveaun impact mediu pana la maxim asupra afacerii lor.

8


9/42

Unul dintre cele mai importante efecte ale trecerii la IFRS se va reflecta in relatiilelegale ale companiilor. In mod evidend, companiile trebuie sa faca prezentarilecorespunzatoare pentru detinatorii de interese, pentru a explica asa cum se cuvine modificarilesi impactul acestora. In plus, contabilii si avocatii trebuie, de asemenea, sa revizuiasca

prezentarile explicate pe larg in josul paginilor, cerute de IFRS in situatiile financiare.Cei care intocmesc proiectele trebuie sa examineze utilizarea modificarilor adverse

semnificative in contextul afacerilor ale caror venituri pot face obiectul unei volatilitaticontabile. Contractele privind datoriile, capitalurile proprii si leasingul financiar pot necesita orestructurare datorata modificarilor neanticipate in rezultatele de raportare aparute dinutilizarea IFRS.

Spre exemplu, IFRS pot necesita o reclasificare a anumitor instrumente financiareanterior prezentate ca si capitaluri proprii in bilantul unor companii in componentele decapitaluri prorpii si datorii. In plus, IFRS permit companiilor sa ajusteze valorile contabile aleinvestitiilor imobiliare la valorile juste ale pietei cu orice castiguri reflectate in contul de

profit si pierdere.Persoanele cu functii executive pot fi ingrijorate in ceea ce priveste sistemele de

compensare legate de cresterea castigurilor intre datele de evaluare, cand castigurile pot fi stat

de volatile sau pot sa fie pur si simplu ingrijorate de faptul ca acordurile de compensare suntlegate de rezultate care nu mai sunt realiste.

Putine companii doresc sa utilizeze in continuare GAAP in documente, din cauzacosturilor implicate de mentinerea a doua sisteme separate de contabilitate. Drept rezultat,companiile, avocatii si contabilii acestora vor trebui sa reexamineze contractele in luminaefectului anticipat al IFRS asupra situatiilor financiare ale companiilor.

COMBINARI DE INTREPRINDERI

SI

SITUATII FINANCIARE CONSOLIDATE

Contabilizarea combinarilor de intreprinderi a fost supusa unei revizuiri complete inSUA de catre IASB si in alte jurisdictii in ultimii ani, acest proces este planificat a continua

pentru inca catva timp.IFRS 3, introdus in anul 2004, sub forma SFAS 141, renunta la metoda uniunii

intereselor si trateaza fondul comercial care provine din achizitia de activ necorporal cu duratade viata nederminata. Standardul prevede, de asemenea, ca activele si datoriile dintr-o filiala,unde exista un interes minoritar, se vor evalua la valoare justa, inclusiv partea de interes

minoritar.IASB si FASB urmaresc un proiect comun pentru a revizui mai departe inregistrareacombinarilor de intreprinderi, ceea ce ar trebui sa rezulte intr-un viitor apropiat.

Normalizatorul de standarde analizeaza si aria de aplicabilitate a consolidarii, deci se poateastepta la o revizuire a IAS 27, dar nu pentru anul 2006.

Cand o combinare se inregistreaza ca o achizitie, activele achizitionate si datoriileasumate sunt inregistrate la valorile lor juste, folosind contabilitatea achizitiilor. Dacavaloarea justa a activelor nete achizitionate este egala cu o alta valoare decat cea a pretului deachizitie total, excedentul (sau, mai des intalnit, deficienta) este numit, in general, fondcomercial (o deficienta este un fond comercial negativ).

Fondul comercial de acest tip poate proveni doar in contextul unei combinari de

intreprinderi. Atata vreme cat valorile juste ale multor active si datorii pot fi stabilite imediat (si intr-o tranzactie efectuata in conditii comerciale obiective, trebuie sa fie cunoscute partilor),anumite probleme de recunoastere si masurare apar in mod inevitabil. Printre acestea sunt

9


10/42

valoarea contingentului promis fostilor detinatori si entitatii achizitionate si stabilirea masuriiin care anumite cheltuieli care apar in virtutea tranzactiei, cum ar fi cele care tin de eliminareafacilitatilor duble, trebuie sa fie tratate ca parte a unei tranzactii sau ca element dininregistrarea post-achizitie.

La nivel practic, entitatile achizitionate sunt fie pastrate ca filiale operative, fie activelesi datoriile acestora sunt absorbite intr-o intreprindere existenta a achizitorului. Raportarea

financiara consolidata a entitatii care subzista sau a societatii mama va fi identica in oricarecaz, dar in primul caz situatiile financiare proprii ale filialei pastreaza valorile contabile

bazate pe costul istoric ale acesteia, asa ca va fi nevoie sa se pastreze inregistrari MEMO,astfel incat majorarile si scaderile la nivelul activelor si datoriilor (pentru a reflecta valorile

juste de la data achizitiei, ajustate mai departe pentru amortizare si alte situatii surveniteulterior pana la data situatiei financiare) sa poata fi facute la pregatirea situatiilor financiareconsolidate.

Cand activele si datoriile sunt transferate, inregistrarile pentru unitatea careachizitioneaza vor reflecta noile valori contabile ale activelor si datoriilor de la data achizitiei.

Problemele contabile majore care afecteaza combinarile de intreprinderi si elaborareasituatiilor financiare consolidate sau combinate sunt urmatoarele :

1. Recunoasterea si masurarea corespunzatoare a activelor si datoriilor entitatilor care secombina ;

2. Eliminarea soldurilor si tranzactiilor dintre companii la elaborarea situatiilor financiareconsolidate.

Acest capitol pune in discutie si contabilizarea aplicabila domeniilor cu problemespeciale, cum ar fi achizitiile inversate si practicile care apar si au implicatii contabilecompelxe, cum ar fi entitatile cu scop special.

In referentialul elaborat de IASB exista anumite standarde contabile si de raportare, carevizeaza direct consturile consolidate :

Norma contabila Aspecte ale consolidarii vizate

IAS 21 ``Efectele variatiei cursurilor

monedelor straine``

Conversia conturilor societatilor aflate instrainatate

IAS 27 ``Situatiile financiare consolidate si

contabilizarea perticipatiilor in filiale``

Perimetrul de consolidare, consolidare prinmetoda integrarii globale

IAS 28 ``Contabilizarea participatiilor in

cadrul intreprinderilor asociate``

Consolidare prin metoda punerii inechivalenta

IAS 29 ``Prezentarea conturilor in

economiile hiperinflationiste``

Conversia conturilor filialelor situate in tarilecu o puternica inflatie

IAS 31 ``Informarea financiara relativa laparticipatiile in cadrul intreprinderilor de

tip joint-ventures (asocierilor in

participatie)``

Consolidarea prin metoda integrariiproportionale

IFRS 3 ``gruparile de intreprinderi`` Determinarea si tratamentul contabil alfondului comercial pozitiv sau negativ``

10


11/42

DEFINIREA TERMENILOR

Consolidare contabila

= procesul de combinare a situatiilor financiare ale unei societati mama si a uneia sau maimultor filiale distincte sau separate in mod legal.

Achizitie

= o combinare de intreprinderi in care o entitate (achizitorul) obtine controlul asupra activelornete si operatiunilor unei alteia (entitatea achizitionata) in schimbul unui transfer de active,angajare de datorii sau emitere de actiuni.

Combinare de intreprinderi

Aducerea impreuna a unor intreprinderi separte intr-o entitate economica, ca urmare aobtinerii de catre o intreprindere a controlului asupra activelor nete si operatiunilor unei alteia.

Combinare

= orice tranzactie prin care o intreprindere obtine controlul asupra activelor si bunurilor uneialte intreprinderi, indiferent de forma intreprinderii care reiese din tranzactia de combinare.

Situatii financiare combinate

= situatiile financiare care prezinta pozitia financiara si/sau rezultatele financiare aleoperatiunilor unor entitati legal separate, legate prin titlul comun de proprietate, ca si cand arfi o entitate unica.

Situatii financiare consolidate

= situatiile financiare ale unui grup prezentate ca cele ale unei singure entiati economice

Control

= puterea de a guverna politicile financiare si operationale ale unei entitati, in scopul obtineriide beneficii din activitatile acesteia

Metoda bazata pe cost

= o metoda contabila prin care investitia este recunoscuta la nivelul costului. Investitorulrecunoaste profitul din investitie doar in masura in care el primeste distributii din profiturilenete acumulate, care apar dupa adata achizitiei.

Data achizitiei

= data la care controlul asupra activelor nete si a operatiunilor entitatii achizitionate estetransferat efectiv catre achizitor.

Valoarea justa

= valoarea pentru care un activ ar putea fi schimbat sau o datorie achitata in cadrul uneitranzactii desfasurate in conditii obiective intre parti interesate si in cunostinta de cauza

Fond comercial

= excedentul costului unei achizitii de intreprinderi inregistrata ca o achizitie (adica prin

metoda de cumparare) fata de valoarea justa a activelor nete din aceasta.

11


12/42

Grup

= o societate mama si filialalele acesteia

Interes minoritar

= acea parte din profit sau pierdere si din activele nete ale unei filiale atribuibilaparticipantilor la capitalurile proprii, care nu sunt detinute, direct sau indirect, prin filiale, decatre societatea mama

Fondul comercial negativ

= aceasta valoare reprezinta excedentul net al valorii juste a activelor nete la o achizitie deintreprinderi, inregistrate ca o achizitie.

Societate mama

= o entitate care are una sau mai multe filiale

Metoda uniunii de interese= o metoda contabila utilizata anterior pentru o combinare de intreprinderi, care se bazeaza peun schimb reciproc si pe continuarea participatiilor in capitalurile proprii din entitatile care secombina. Nu mai este valabil conform IFRS sau GAAP.

Metoda de cumparare

= o metoda contabila utilizata pentru o combinare de intreprinderi care recunoaste ca oentitate care se combina a fost achizitionata de o alta. Aceasta stabileste o noua baza pentruentitatea achizitionata. Metoda de cumparare se va folosi pentru achizitii.

Castiguri incasate in etapa de pre-achizitie

= un cont folosit pentru a raporta castigurile unei filiale atribuibile titlului de proprietateconsiderat procentual achizitionat la data interimara, in perioada de raportare curenta.

Filiala

= o entitate, inclusiv o entitate fara personalitate juridica, cum ar fi un parteneriat, care estecontrolata de o alta entitate (societate mama).

Profit nerealizat intre companii

= excedentul pretului tranzactiei fata de valoarea contabila a unei pozitii (de regula, stocurisau utilaje de productie) transferat de la (sau catre) societate mama catre ( de la) filiala (sau

una dintre filiale) si nu vandut unei entitati exterioare. In scopul situatiilor financiareconsolidate, recunoasterea trebuie sa fie amanata pana la o realizare ulterioara, printrotranzactie cu o parte exterioara.

CONCEPTE, REGULI SI EXEMPLE

Introducere in combinarile de intreprinderi

Toate combinarile de intreprinderi sunt, in scopuri contabile, considerate a fi achizitii,prin care o entitate (societate mama) preia controlul managerial al celeilalte entitati sau asupraactivelor si datoriilor acesteia. Aceasta este independenta de forma legala a combinarii deintreprinderi.

Astfel, doua entitati se pot consolida pentru a crea o a treia intreprindere. In modaltenativ, o entitate poate achizitiona, contra numerar sau capital, capitalul unei alteintreprinderi, ceea ce poate fi urmat sau nu de o fuziune oficiala a entitatii achizitionate in

12


13/42

entitatea care achizitioneaza. In alte cazuri, o entitate poate pur si simplu sa achizitionezeactivele altei entitati, cu sau fara asumarea datoriilor ei. O intreprindere poate intra intr-unacord conform caruia o alta entitate sa-i gestioneze activele si datoriile.

Uniuni de interese

Utilizarea metodei de punere in comun a intereselor (sau uniunilor de interese) a fostraspandita timp de 50 de ani, in special in SUA. Aceasta a evoluat pentru a aborda anumitecombinari, de regula pentru entitati de aproximativ aceeasi marime si efectuand operatiunisimilare, in care identificarea unui achizitor a fost ingreunata de faptul ca toate sau majoritatea

participatiilor in capitalurile proprii ale entitatilor care se combinau ramaneau participatii incapitalurile proprii apartinand entitatii combinate.

In timp, criteriile stricte s-au erodat in asa fel incat chiar si fuziunile dintre entitati demarimi diferite, unde era de presupus ca identitatea partii achizitionate era usor de stabilit,erau adesea tratate ca uniuni de interese.

Motivatia primordiala pentru acest tratament contabil a fost evitarea prezentarilorcostului de achizitie real, care ar fi necesitat majorari ale valorii contabile a multor active si,

destul de frecvent, recunoasterea fondului comercial, ceea ce ar fi incarcat operatiunileviitoare cu cheltuieli de depreciere si amortizare mai mari.

In final, abuzurile legate de contabilitatea punerii in comun a intereselor au devenitclare si intolerabile. De aceea, normalizatorii de standarde au retras acest tratament contabil,desi combinarile de intreprinderi care l-au utilizat in trecut, cum ar fi Daimler Chrysler, nu aufost obligate sa declare punerile in comun de interese din trecut.

Normalizatorul din SUA a revocat contabilizarea punerii in comun a intereselorimediat (cu intrare in vigoare de la mijlocul anului 2001, iar IASB a facut acelasi lucru de lainceputul anului 2004.

Contabilizarea achizitiei

In majoritatea combinarilor de intreprinderi, o intreprindere castiga controlul asupraalteia, iar identitatea achizitorului poate fi stabilita imediat. Conform IFRS, este necesar sa seidentifice achizitorul pentru toate combinarile de intreprinderi, deoarece metoda contabilizarii

punerii in comun a intereselor a fost eliminata din 2004, ca fiind o metoda contabilainacceptabila pentru astfel de tranzactii.

In general, o intreprindere care se combina si obtine mai mult de jumatate dindrepturile de vot ale celeilalte intreprinderi care se combina, este achizitorul. In cazuriexceptionale, cumparatorul nu detine jumatate din drepturile de vot, dar identitateaachizitorului va fi partea care obtine puterea, daca :

1. Mai mult din jumatate din drepturile de vot ale celeilate intreprinderi in virtutea unuiacord cu ceilalti investitori (de exemplu, conventiile de vot fiduciar sau alte prevedericontractuale).

2. A avea control asupra politicilor financiare si de exploatare a celeilalte intreprinderi,conform unui statut sau contract.

3. A numi si revoca majoritatea consiliului director sau altui organism echivalent deconducere a celeilalte intreprinderi.

4. A exercita majoritatea voturilor in sedintele consiliului director sau organismului deconducere echivalent.

Alti indicatori ai aceleiasi parti, care a fost achizitorul, in orice combinare de intreprinderi

sunt urmatorii :

13


14/42

a.) Valoarea justa a unei entitati este in mod semnificativ mai mare decat valoareajusta a celeilalte entitati care se combina ; in acest caz, o entitate mai mare ar ficonsiderata achizitorul.

b.) Combinarea intra in vigoare printr-un schimb de drepturi de vot cu numerar ;entitatea care plateste in numerar ar fi considerata achizitorul.

c.) Conducerea unei intreprinderi este capabila sa domine selectarea conducerii

unei entitati combinate ; entitatea dominanta va fi considerata achizitorul.

Principala problema de contabilitate in achizitiile de intreprinderi este aceea a alocariipretului de achizitie a activelor individuale obtinute si datoriilor asumate. In aceasta privinta,IFRS 3, asa cum s-a aratat in Baza sa pentru Concluzii, prevede ca ceea ce s-a recunoscutreprezinta activele si datoriile care existau in entitatea achizitionata la data achizitiei, iarevaluarea lor se bazeaza pe valoarea lor pentru entitatea achizitionata si nu pentru utilizarealor ulterioara.

Orice active sau datorii care rezulta dintr-o combinare de intreprinderi, fata de celeexistente in momentul combinarii, nu sunt recunoscute in cadrul alocarii pretului deachizitionare. Aceasta reprezinta o schimbare fata de IAS 22, care permitea ca unele

provizioane de restructurare sa fie recunoscute in cadrul combinarii.Asa cum se intampla in cazul traditional, daca valoarea justa a activelor nete (adica

activele dobandite minus datoriile asumate) este mai mica decat costul de achizitie agregat,surplusul reprezinta fondul comercial.

Fondul comercial este considerat un activ cu durata de utilizare nedefinita, dar este,desigur, suspus testelor de depreciere conform IAS 36. Daca valoarea justa a activelor netedobandite este mai mare decat costul, aceasta diferenta va fi un fond comercial negativ si va fiimediat preluat la venit.

Atunci cand mai putin de 100% din actiunile entitatii dobandite este detinut deachizitor, apare o complicatie in intocmirea situatiilor consolidate si trebuie calculat un interesminoritar. Activele si datoriile dobandite sunt inca deplin incluse in situatiile financiareconsolidate ale societatii mama, fiind evaluate la valoarea justa, care are implicatii in

prezentarea interesului minoritar.Cealalta caracteristica majora distincta a metodei contabilitatii de achizitionare este

aceea ca nici unul dintre conturile entitatii dobandite (inclusiv castigurile obtinute) nu vaaparea in situatiile financiare consolidate. Cu alte cuvinte, participatiile in capitalurile propriiale actionarilor entitatii dobandite sunt eliminate de investitia societatii mama conformsituatiilor financiare consolidate.

Achizitii inverse

IFRS 3 recunoaste posibilitatea achizitiilor inverse, unde achizitorul devine o filiala a

companiei dobandite. Acestea sunt caracterizate de o entitate care emite actiuni in schimbulactiunilor entitatii sale dobandite tinta, astfel incat controlul trece la entitatea dobanditadatorita numarului de actiuni suplimentare emise de achizitor. In astfel de cazuri, data fiindidentitatea nominala sau legala a achizitorului si a entitatii dobandite, in scopuri contabile,intreprinderea ai carei actionari controleaza acum entitatea combinata este achizitorul.

Contabilizarea achizitiilor

Metoda achizitiei trebuie sa fie utilizata pentru raportarea achizitiilor ; tranzactiatrebuie inregistrata intr-un mod similar cu cel aplicat altor achizitii de active. Adica, pretul deachizitie trebuie sa fie alocat diferitelor active care se obtin, net fata de orice datorii asumate

in tranzactie, evaluat la valoarea justa a activelor nete, procesul de alocare va fi direct, cufiecare activ inregistrat la valoarea justa.

14


15/42

Daca pretul este mai mare dact valoarea justa a activelor nete identificabile, diferentaeste tratata ca fond comercial, asa cum se arata mai jos, deoarece activele individualeidentificabile nu pot fi inregistrate cu valori mai mari decat respectivele lor valori juste. Inmod similar, daca valorile juste ale activelor nete identificabile depasesc pretul platit, existaun fond comercial negativ .

Achizitia trebuie sa fie recunoscuta la data efectuarii., deoarece aceasta forma de

combinare de intreprinderi este o tranzactie discreta care are loc intr-un anumit moment,generata de o schimbare de proprietate si avand ca rezultat schimbari in bazele decontabilitate.

Standardul specifica faptul ca data achizitiei este aceea cand controlul activelor nete sioperatiunile entitatii dobandite sunt incluse in situatiile consolidate numai de la datatranzactiei. Situatiile financiare pentru perioadele anterioare nu sunt refacute pentru a reflectacombinarea (desi rezultatele pro forma pentru perioadele anterioare pot, desigur, sa fie

prezentate in scopul unei analize suplimetare).Achizitiile ar trebui sa fie contabilizate la costul platit sau suportat. Costul este suma

in numerar platita sau valoarea justa a altei recompense data actionarilor entitatii dobandite.El include costurile tranzactiei, cum ar fi taxele legale si contabile, cheltuielile bancare de

investitii si altele. In functie de terminii angajamentului de achizitie, el poate include si unelerecompense contingente.

Activele si datoriile individuale ar trebui sa fie recunoscute separat la data dobandirii,daca este atat probabil ca orice beneficii economice asociate sa intre in intreprindere., cat si cao evaluare credibila a costului sau valorii juste la achizitor sa fie disponibila.

Imobilizarile necorporale se presupune ca au intotdeauna, in aceste scopuri, beneficiiviitoare. In cazul majoritatii achizitiilor, aceste conditii vor fi imediat indeplinite, deoarece,intr-o tranzactie desfasurata in conditii obiective, partile cunosc in mod normal pretul platit,iar achizitorul nu-si incheie achizitionarea pana cand toate beneficiile asteptate nu vor curgecatre el in perioadele ulterioare.

Stabilirea pretului de cumparare

In cazul unor achizitii, se poate da un pachet de diferite forme de recompensare. Asacum se stipuleaza adesea in regulile contabile, evaluarea primara ar trebui sa fie valoarea justaa oricaror active cedate in cadrul tranzactiei ; acestea pot include, in afara de numerar, biletela ordin, actiuni si chiar active functionale ale achizitorului.

Cu exceptia cazului in care se schimba numerar, valorile juste pot fi diferite de valorilede inregistrare. Astfel, biletele la ordin pot fi purtatoare de o rata a dobanzii diferita de rata

pietei, caz in care se va face o prima reducere la obligatie.

Exemplu : un bilet la ordin pe 2 ani, de 10 milioane de $, purtator de 5% dobanda esteoferit intr-o achizitie de intreprinderi, intr-un mediu in care cumparatorul ar plati in modnormal 8% din fondurile indatorarii, pretul real de cumparare va fi calculat ca fiind putin maiscazut decat valoarea nominala de 10 milioane de $.

In mod similar, actiunile comune ale achizitorului vor avea intotdeauna, in modvirtual, o valoarea de piata diferita de valorile medii sau declarate. Daca exista o piata activa

pentru actiuni, atunci trebuie sa se faca referire la pretul citat, iar IFRS 3 arata ca acesta oferacea mai buna dovada a valorii juste si trebuie sa fie utilizat, cu exceptia circumstantelor rare.

Daca pretul de piata din orice data poate fi demonstrat ca nu reprezinta un indicatorcredibil, trebuie sa se ia in consideratie alte dovezi sau metode.

Daca titlurile sunt slab tranzactionate sau deloc sau daca actiunile unei companii cotate

sunt oferite cu restrictii (sa nu se vanda pentru o perioada fixa de timp), ar fi necesar sa sestabileasca o valoare rezonabila.

15


16/42

In cazuri extreme, valoarea justa a participatiilor proportionale in activele nete aleachizitorului reprezentate de actiuni va fi utilizata ca masura de evaluare, oricare dintre ele

poate fi determinata mai obiectiv.Daca achizitorul schimba unele dintre activele sale, fie active functionale care au fost

supuse amortizarii, fie titluri de plasament sau alte active de investitii, cum ar fi terenulnefolosit pentru marfurile entitatii dobandite, din nou trebuie sa se faca o evaluare a valorii

juste. Valoarea contabila, chiar daca activele ar fi fost ajustate la valoarea justa conformmetodei de reevaluare permisa de IAS 16, nu ar trebui sa fie considerata ca fiind valoare justa

pentru scopuri de contabilizare a combinarii de intreprinderi, decat daca este coroborata cualte elemente justificative.

Daca achizitia urmeaza sa fie platita in timp, costul ce se va reflecta va fi valoareaactualizata a platilor ulterioare, actualizata la costul de imprumut obisnuit al entitatii careachizitioneaza, avand in vedere termenii acordului, cu conditia ca platile viitoare sa fie

probabile si sa poata fi masurate in mod credibil.Daca nu poate fi masurata la data achizitiei, aceasta trebuie sa fie ajustata ulterior.

Totusi, atunci cand se face o plata aditionala catre vanzator, ca urmare a unor garantii date deachizitor in raport cu valoarea activelor cedate (ex : valoarea de piata a actiunilor

achizitorului), ajustarea nu se face la costul achizitiei, ci la valoarea compensarii initiale datevanzatorului.

Achizitii in etape

In multe situatii, controlul asupra unei entitati nu se obtine intr-o singura tranzactie, cimai degraba, dupa o serie de astfel de tranzactii. De exemplu, o intreprindere poateachizitiona 25% din participatiile altei entitati, ulterior achizitionand inca 20%, iar apoi inca10%. Dupa a doua cumparare, achizitorul va detine controlul asupra entitatii achizitionate.Preocuparea la nivel contabil este sa se afle in ce moment combinarea de intreprinderi a avutloc si cum trebuie masurat costul achizitiei.

IFRS 3 stipuleaza ca pretul de achizitie se masoara in raport cu datele de cost sivaloare justa, incepand cu fiecare tranzactie de schimb. In exemplul mentionat mai sus, ar finecesar sa se acorde atentie compensatiei platite pentru fiecare dintre cele trei achizitiiseparate de actiuni ; daca nu sunt in numerar, acestea ar trebui sa fie evaluate asa cum s-a

precizat anterior. In masura in care valoarea compensatiei date a fost diferita de valoarea justaa activelor nete aferente, masurate la data schimbului respectiv, fondul comercial sau fondulcomercial negativ ar trebui sa fie recunoscut. S-ar putea intampla ca achizitii succesive sa sefaca la prime mai mari decat valoarea justa si la actualizari la valori juste.In exemplul de mai sus, prima achizitie rezulta in detinerea a 25% din participatii la entitateaachizitionata, ceea ce este peste pragul care se presupune ca influenta semnificativa se va

exercita de catre investitor.Astfel, metoda punerii in echivalenta ar trebui sa fie folosita incepand cu momentulprimului schimb si continuand pana la cel de-al doilea schimb (cand se detin 45% dinparticipatiile in capitalurile proprii).

Un aspect important este, totusi, acela ca diferenta dintre cost si valoarea justa aparticipatiilor de baza la activele nete ale entitatii in care se investeste va fi tratata ca fiindfond comercial negativ si vor fi contabilizate ca fiind conforme cu prevederile IFRS 3.

In consecinta, aceasta trebuie sa fie calculata asa cum se prezinta in acest capitol.Valoarea fondului comercial (sau a fondului comercial negativ) la data urmatoarei tranzactiide schimb nu ar trebui sa fie inclusa in urmatoarea calculare a fondului comercial. Cu altecuvinte, fiecare etapa din secventa tranzactionarii ar trebui sa fie contabilizata ca fiind o

tranzactie aparte.

16


17/42

Cand controlul a fost preluat, valoarea justa a activelor nete ale filialei ve reprezenta ocombinatie dintre valorile juste la diferite momente de timp. Deoarece valorile juste suntevaluate pe masura ce are loc fiecare etapa din procesul de achizitie si, de indata ce s-a facut oevaluare, acestea nu sunt reajustate ulterior datorita unei achizitii viitoare de participatii incapitalurile proprii.

In exemplul precedent, valoarea justa a activelor nete este stabilita la 25% pana la

prima achizitie, alte 20% pana la a doua achizitie si in cele din urma 45% pana la a treiaachizitie. Deoarece valorile depind de datele respectivelor tranzactii, este posbil ca atat fondulcomercial cat si fondul comercial negativ sa poata fi prezente simultan.

Inregistrarea activelor achizitionate si a datoriilor asumate

Activele achizitionate si datoriile asumate intr-o combinare de intreprinderi trebuie safie inregistrate la valori juste. Daca achizitorul a obtinut un interes de 100% pentru entitateaachizitionata, procesul acesta este direct (integrare globala).

Dupa cum s-a mentionat anterior, daca costul depaseste valoarea justa a activelor neteachizitionate, excedentul este considerat ca fiind fond comercial si capitalizat ca activ

necorporal, ce se va supune amortizarii.

Stabilirea valorii juste

Contabilizarea achizitiilor necesita stabilirea valorii juste a fiecaruia dintre activelecorporale si necorporale identificabile ale societatii si a fiecareia din datoriile acesteia la datacombinarii (cu exceptia activelor care urmeaza a fi revandute si care urmeaza a fi inregistratela valoarea justa minus costurile de vanzare, conform IFRS 5).

IFRS 3 ne da cateva exemple clare cu privire la modul in care sa se trateze anumiteactive, in special cele necorporale, dar nu ofera nici o indrumare generala cu privire lastabilirea valorii juste. FASB a emis in 2004 un proiect de expunere pentru un document careofera indrumari cu privire la masurarea valorii juste. Probabil ca revizuirile din faza a doua laIFRS 3 fie vor ingloba aceste indrumari, fie vor face referire la alte indrumari ce vor fi emisede IASB.

Lista de mai jos este intocmita pe baza Anexei B la IFRS 3.

1. Instrumente financiare tranzactionate pe o piata activa- valoride de piata curenta.2. Instrumente financiare netranzactionate pe o piata activa- valorile juste estimate,

stabilite pe o baza conforma cu cotele aferente castigurilor de pret, a rezultatelor din

dividende si a ratelor de crestere preconizate a titlurilor de valoare comparabile aleentitatilor care au caracteristici similare.3. Creante- valorile actualizate ale sumelor ce vor fi primite, stabilite prin utilizarea

ratelor de dobanda curente, minus ajustarea aferenta creantelor irecuperabile.4. Stocuri

a. produsele finite si stocurile de marfa- preturile de vanzare estimate minussuma costurilor cu cedarea si un profit rezonabil.

b. Stocurile aferente productiei in curs de executie- preturile de vanzareestimate ale produselor finite minus suma costurilor cu finalizarea, costurile cucedarea si un profit rezonabil.

c. Stocurile de materii prime- costurile de inlocuire aferente

17


18/42

5. Imobilizari corporale- la valoarea de piata, dupa cum s-a stabilit la evaluare ; in lipsavalorilor de piata, se va folosi costul de inlocuire depreciat. Terenul si cladirile vor fievaluate la valoarea de piata.

6. Activele necorporale identificabile (brevete, licente)- valorile juste stabilite inprimul rand cu referire la pietele active conform IAS 38 ; in lipsa datelor de piata, sevor folosi cele mai bune informatii disponibile, fluxurile de trezorerie actualizate fiind

utile doar cand se pot dezvolta informatiile cu privire la fluxurile de trezorerie, caresunt direct atribuibile activului si care sunt in mare masura independente de fluxurilede trezorerie din alte active.

7. Activele nete din fonduri de beneficii pentru angajati sau obligatii pentruplanurile de beneficii determinate- valoarea actuala actualizata a beneficiilor

promise, minus valoarea justa a activelor respective. (Este de mentionat faptul ca unactiv poate fi recunoscut doar in masura in care acesta este disponibil pentruintreprindere sub forma de recuperari sau reduceri din contributiile viitoare).

8. Active si datorii fiscale- valoarea beneficiilor fiscale care provin din pierderile fiscalesau din impozitele ce se platesc in raport cu castigurile sau pierderile nete. Valoarea cese inregistreaza reprezinta netul efectul fiscal al unei noi prezentari a altor active si

datorii identificabile la valori juste.9. Datorii (cum ar fi valorile sau efectele comerciale de platit, datoria pe termen

lung, garantiile, creantele de plata)- valoarea actualizata a sumelor ce vor fi platite,stabilite la ratele de dobanda corespunzatoare ; actualizarea nu este necesara pentrudatoriile pe teremne scurt, unde efectul este nesemnificativ.

10. Obligatii aferente contractelor cu titlu oneros si alte datorii identificabile- lavaloarea actualizata a sumei ce va fi platita.

11. Datorii contingente- suma pe care ar percepe-o un tert pentru a asuma acele datorii.Valoarea trebuie sa reflecte estimarile cu privire la fluxurile de trezorerie mai degrabadecat unicul rezultat cel mai probabil a se obtine. (Este de mentionat faptul camasurarea ulterioara trebuie sa cada sub incidenta IAS 37 si in multe cazuri ar apela laderecunoastere. IFRS 3 prevede o exceptie pentru astfel de datorii contingente, dacaacea masura ulterioara va fi stabilita la cea mai mare valoare recunoscuta conformIFRS 3 sau suma prevazuta de IAS 37).

Cheltuieli cu articole identificabile pentru cercetare si dezvoltare in curs de

desfasurare (IPR&D) achizitionate in combinarea de intreprinderi

Articolele pentru cercetarea si dezvoltarea in curs de desfasurare achizitionate ca parte dincombinarea de intreprinderi trebuie sa fie inregistrate ca activ necorporal, separat de fondulcomercial, cand se pot separa sau daca apar ca urmare a unor drepturi contractuale sau legale.

Daca IPR&D ar fi supuse unor termene contractuale sau nu sunt separabile, ar forma oparte din valoarea atribuibila fondului comercial. Recunoasterea articolelor pentru cercetareasi dezvoltarea in curs de desfasurare nu sunt in concordanta cu IFRS-ul actual, privitor lacosturile cu cercetarea si dezvoltarea (care impune trecerea la cheltuieli a costurilor cucercetarea, in timp ce costurile cu dezvoltarea sa fie capitalizate si amortizate), dar este indezacord cu GAAP, care cere ca IPR&D sa fie trecute la cheltuieli imediat dupa achizitie.(GAAP prevede, de asemenea, ca costurile cu cercetarea si dezvoltarea in curs sa fie trecute lacheltuieli imediat ce sunt realizate).

Cheltuielile ulterioare cu IPR&D achizitionate intro combinare de intreprinderi, daca ar fifost recunoscute ca activ separat de fondul comercial, ar fi inregistrate in conformitate cu

prevederile IAS 38. Daca cheltuielile ulterioare sunt pentru un proiect care este in scop de

cercetare, prin natura sa, acestea vor fi recunoscute la cheltuieli atunci cand sunt realizate, dardaca proiectul este in scop de dezvoltare, prin natura sa, cheltuiala ar fi capitalizata doar dacaentitatea poate satisface criteriile pentru amanare din IAS 38.

18


19/42

Ajustarea ulterioara a activelor achizitionate si a datoriilor asumate

IFRS 3 precizeaza ca valorile recunoscute initial pot fi modificate ulterior doar daca s-aprodus o eroare (sau unde acordul prezinta aspecte contingente). In acest caz, in conformitatecu IAS 38, corectia se face retrospectiv pentru a modifica situatiile financiare, ca si canderoarea nu s-ar fi produs.

Acolo unde exista o modificare la nivelul estimarilor, aceasta se va inregistra in modprospectiv si modificarea se va regasi la profit pentru perioada curenta si pentru cele viitoare.Singura exceptie este in cazul modificarii la impozitele amanate. Acolo unde activul aferentimpozitului amanat nu s-a incadrat pentru recunoastere, dar a fost recunoscut ulterior,

beneficiul este tratat ca profit, dar se va face si o modificare la fondul comercial inregistratinitial, tot la profit.

SIC 22 a prevazut o clarificare cu privire la modul in care sa se calculeze modificareala nivelul contului (conturilor) pertinente de activ sau de datorii. SIC 22 afirma ca astfel deajustari trebuie sa fie calculate ca si cand valorile nou distribuite ar fi utilizate de la dataachizitiei.

Astfel, in cazul unui activ care se depreciaza, cum ar fi un brevet, ajustarea trebuie sa

tina seama de valoarea deprecierii sau a amortizarii care ar fi fost recunoscuta ulterior dateiachizitiei, daca activul ar fi fost recunoscut in intregime la acea data.

Acest lucru este necesar pentru a evita perioade ulterioare incarcate cu deprecierianuale mai mari decat ar fi fost cazul, daca nu ari fi intervenit lipsa capacitatii de a repartizacosturile corect la data achizitiei, asa cum s-a intamplat.

SIC 22 mentioneaza, de asemenea, ca ajustarile la valorile incluse in contul de profit sipierderi, cum ar fi deprecierea sau amortizarea fondului comercial, sunt incluse in categoriacorespunzatoare profitului sau cheltuielilor prezentate in contul de profit si pierderi. Deci,aceste ajustari nu pot fi separate de clasificarea obisnuita care ar fi fost potrivita si, deexemplu, redata ca un tip de tranzactie neoperationala si necurenta.

In final, SIC 22 prevede prezentarea valorii unei ajustari recunoscute in contul deprofit si pierderi din perioada curenta care se leaga de perioade comparative si anterioare. Deexemplu, daca ajustarea majoreaza cheltuielile de depreciere in perioada curenta cu 15.000 $,iar 10.000 $ din majorare rezulta din recalcularea efectelor ajustarii la active identificabile pe

baza anului comparativ, acest fapt va fi prezentat. Acest lucru este necesar pentru a evitaimplicatiile eronate provenind din valorile comparative care sunt prezentate.

Totusi, IFRS 3 abordeaza si situatia in care valorile juste se pot repartiza provizoriu incontabilitatea initiala, datorita lipsei unor informatii. Astfel de valori provizorii se pot folosi

pentru un maximum de douasprezece luni de la data achizitiei. Daca este necesar sa seelaboreze un bilant inainte de sfarsitul perioadei de 12 luni, va trebui sa se foloseasca valorile

provizorii. Cand se folosesc valorile provizorii, ajustarile ulterioare sunt trecute retrospectiv

de la data achizitiei.

Alocarea costului de achizitie cand achizitorul obtine mai putin de 100% din

dreptul de vot al entitatii achizitionate

Cand un achizitor obtine participatii majoritare, dar nu un control de 100% la o altaentitate, procesul de inregistrare a tranzactiei este probabil mult mai complicat. Partea deexploatare achizitionata care nu este detinuta de achizitor, dar pretinsa (in sens economic) deinterese exterioare, se denumeste interes minoritar.

Nu toti normalizatorii de standarde au cazut de acord daca, intr-o situatie in carefondul comercial sau fondul comercial negativ se va raporta, sa il evalueze doar in raport cu

pretul platit de catre detinator (majoritar) sau daca sa se majoreze bilantul si pentru partea

minoritara.

19


20/42

IAS 22 a permis ambele abordari, dar IFRS 3 specifica faptul ca activele si datoriilesunt evaluate in intregime la valoarea justa, iar interesul minoritar este ajustat corespunzator

pentru a reflecta proportia relevanta din activele nete.Conform IFRS 3, toate activele si datoriile identificabile (adica, exclusiv fondul

comercial) sunt recunoscute la valorile lor juste, inclusiv acelea care corespund interesuluiminoritar la participatiile in capitalurile proprii. Aceasta inseamna ca exista o majorare a

valorii pentru a egala evaluarea ce s-a facut intreprinderii indirect de catre noul detinatormajoritar.

Conform acestei abordari, interesul minoritar aratat in bilantul consolidat va fiprocentul minoritar inmultit cu activele nete ale filialei, asa cum sunt raportate in bilantulconsolidat al societatii mama.

Fondul comercial va fi raportat, ca si in tratamentul de baza, pentru a reflecta doarexcedentul platit de detinatorul majoritar in plus fata de valoarea justa a activelor neteidentificabile achizitionate.

Aceasta abordare foloseste pretul de achizitie pentru interesul majoritar ca un indicatoral valorii intregii entitati achizitionate. Punctul forte al acestei abordari este acela ca activelesi datoriile entitatii achizitionate sunt evaluate intrun mod consecvent, cel mai probabil

folosind cele mai recente date de evaluare stabilite in mod obiectiv.

Fondul comercial si fondul comercial negativ

Fondul comercial

= reprezinta pretul de achizitie excedentar varsat intr-o achizitie de intreprindere in raport cuvaloarea justa a activelor nete identificabile obtinute.

Probabil ca atunci cand o intreprindere care achizitioneaza plateste o prima, aceastaconsidera ca intreprinderea valoreaza mai mult decat suma valorilor activelor corporale si aactivelor necorporale identificabile, altfel tranzactia nu ar fi fost efectuata in acesti termeni.Fondul comercial care provine din achizitii trebuie sa fie recunoscut ca un activ.

Soldul din contul fondului comercial trebuie sa fie revizuit la fiecare data de bilant,pentru a se stabili daca activul a suferit vreo depreciere. Daca fondul comercial nu mai esteconsiderat probabil a fi recuperat in intregime din operatiuni profitabile ale intreprinderiiachizitionate, acesta ar trebui sa fie redus sau eliminat complet.

Orice eliminare a fondului comercial trebuie sa fie trecuta la cheltuieli. De indata ceeste redus, fondul comercial nu mai poate fi trecut ca un activ, reflectand inca o data

preocuparea ca masurarea independenta a fondului comercial sa nu mai fie posibila si cafondul comercial achizitionat sa poata fi inlocuit, dupa achizitie, de fondul comercial generat

pe plan intern, care nu urmeaza a fi recunoscut.Este de mentionat faptul ca fondul comercial este inregistrat, in cazul achizitiilor de

mai putin de 100% doar pentru pretul platit de societatea mama in plus fata de valorile justeale activelor nete identificabile ale filialei.Aceasta inseamna ca nici un fond comercial nu se imputa intereselor minoritare pe

baza pretului platit de majoritate, desi aceasta s-ar putea schimba cand IASB va completa fazaa doua a revizuirii combinarilor de intreprinderi. Cata vreme activele nete identificabileatribuibile minoritatii sunt majorate la valori implicate in decizia de achizitie luata demajoritate, fondul comercial nu va fi imputat pentru actiunile minoritare.

Deprecierea fondului comercial

Sa presupunem ca o entitate achizitioneaza o alta entitate intr-o tranzactie inregistrata

ca achizitie, iar dupa alocarea pretului de achiztie la toate activele si datoriile identificabile, varamane un excedent de 500.000 de $.

20


21/42

Sa mai presupunem ca, in scopuri de depreciere, se stabileste ca intreprindereaachizitionata cuprinde 7 unitati distincte generatoare de trezorerie.

Fondul comercial inregistrat la achizitie trebuie alocat celor 7 unitati generatoare detrezorerie. Totusi, se poate intampla ca fondul comercial sa fie asociat doar unora dintre cele 7unitati generatoare de trezorerie, caz in care fondul comercial recunoscut in bilant trebuie safie alocat acelor active sau grupuri de active.

IAS 36 prevede ca valoarea recuperabila a fiecarei unitati generatoare de trezorerie sase calculeze si sa se compare cu fondul comercial alocat acelei unitati. Daca valoarearecuperabila este mai mica decat valoarea contabila, trebuie sa se faca o reducere ladepreciere.

O pierdere din depreciere este absorbita de fondul comercial si, doar cand fondulcomercial a fost eliminat complet, orice pierderi ramase din depreciere se trec la alte activedin grup (proportional doar daca nu este posibil sa se masoare valorile recuperabile aleactivelor individuale).

Acest lucru se poate, oarecum, arbitrar, dar este si logic, deoarece puterea decumparare excedentara reprezentata de fondul comercial trebuie sa fie considerata a fi

pierduta daca valoarea recuperabila a unitatii generatoare de trezorerie este mai mica decat

valoarea contabila a acesteia.Aceasta este si o abordare conservatoare si va diminua sau elimina prezentarea acelui

activ adesea neinteles si intotdeauna considerat suspect, fondul comercial, inainte ca valorilecontabile ale activelor corporale si necorporale identificabile sa fie ajustate.

Inversarea deprecierii anterior recunoscute a fondului comercial

Cu privire la inversarea unei deprecieri care tine de o unitatea generatoare detrezorerie, care a inclus fondul comercial ce a fost recunoscut intr-o perioada precedenta,datorita naturii speciale a fondului comercial, IAS 36 a impus o cerinta conform careiainversarile sa nu poata fi recunoscute ca reduceri anteriaore la fondul comercial.

Astfel, o recuperare ulterioara a valorii unitatii generatoare de trezorerie va fi alocatadoar la activele care nu au legatura cu fondul comercial. (Ajustarile la acele active nu se potface pentru valori mai mari decat cele necesare pentru a le readuce la valorile contabile la careacestea ar fi fost declarate in prezent, daca deprecierea nu ar fi fost recunoscuta).

Fondul comercial negativ

In anumite combinari de intreprinderi cu achizitii, pretul de achizitie este mai micdecat valoarea justa a activelor nete achizitionate. Diferenta a fost, in mod traditional,denumita fond comercial negativ.

Unele persoane sugereaza ca, din moment ce tranzactiile in conditii comercialeobiective nu favorizeaza, de regula nici una dintre parti, probabilitatea ca achizitorul sa obtinaun chilipir este considerata a fi foarte mica, iar situatiile clare de fond comercial negativ suntmai adesea rezultatul unei erori de masurare (adica, valorile juste atribuite activelor sidatoriilor au fost incorecte intro anumita masura) sau a unei imposibilitati de a recunoaste odatorie contingenta sau actuala (cum ar putea fi pentru plata indemnizatiilor pentru angajati).

Totusi, fondul comercial negativ poate proveni si din riscul de pierderi viitoare, cum arfi cazul BMV, care si-a vandut unitatea de productie ROVER unui consortiu pentru suma de 1$.

Problema contabila este modul de gestionare a acestui sold creditor, care este rezidual

dupa ce activele si datoriile identificabile sunt inregistrate la valorile lor juste (sau alte valoriprescrise) corespunzatoare.

21


22/42

Punctele de vedere difera si tratamentul contabil prescris s-a schimbat substantial de lastandardul initial IAS 22, prin revizuirea acestuia din 1993 si apoi prin versiunea din 1998,ajungand acum la solutia IFRS 3, care este aceea de a trece creditul la profit imediat, dar doardupa reevaluarea masurii in care nu exista nici o greseala de calcul a valorii juste a activelor sidatoriilor achizitionate.

Aspecte privind contingentele

In anumite combinari de intreprinderi, pretul de achizitie nu este fix la momentulschimbului, dar este in schimb dependent de evenimentele viitoare. Exista doua tipuri majorede evenimente viitoare care ar putea, de regula, sa fie folosite pentru a modifica pretul deachizitie : performanta entitatii achizitionate si valoarea de piata a contravalorii acordate

pentru achizitie.Contingenta cel mai frecvent intalnita implica performanta post-achizitie a entitatii sau

operatiunile achizitionate. Aceasta este adesea denumita provizion pentru beneficii viitoare. Incazul in care contravaloarea contingentului este probabil sa devina platibila si poate fimasurata in mod credibil la data achizitiei, o estimare ar trebui inclusa in costul achizitiei.

In cazul in care contravaloarea contingentului nu este platita mai tarziu, trebuie sa sefaca o ajustare la costul de achizitie. Aceasta va duce in mod normal la o ajustare a fonduluicomercial.

In cazul in care contravaloarea contingentului nu este nici probabila si nici nu se poateestima in mod credibil, nu se face nici o estimare, dar daca in viitor o plata devine probabila sinu poate fi estimata, trebuie sa se faca o estimare pentru a recunoaste acest cost adaugat inacel moment.

Cel mai rar observat tip de ajustare post- achizitie care poate aparea este atunci candun achizitor a garantat suma contravalorii oferite. De exemplu, daca au fost emise actiuni,entitatea care achizitioneaza poate garanta ca pretul de piata al acestora nu va cobori sub unanumit nivel pe un orizont de timp definit, in general nu mai mult de unul sau doi ani.

Daca suma contravalorii oferite scade si achizitorul este obligat sa faca o plataulterioara, aceasta este ajustat in functie de valoarea capitalului varsat initial si nu in functiede pretul de achizitie al filialei.

Astfel, conturile de capital ale achizitorului ar fi ajustate, de obicei, prin majorareavalorii nominale declarate a actiunilor emise (deoarece se vor oferi acum mai multe actiuni) si

prin scaderea capitalului varsat suplimentar.

Cerintele de prezentare

IFRS 3 a adaugat un numar bine definit de noi prezentari fata de cerintele existente.Principiul declarat este acela ca utilizatorii trebuie sa poata evalua natura si efectul financiarale oricaror combinari care au fost derulate pe durata exercitiului financiar sau dupa data

bilantului.

Cerintele detaliate cuprind :

1. Numarul de instrumente de capital emise sau cu posibilitatea de a fi emise ca ocontravaloare de achizitie si valoarea justa a acelor instrumente.

22


23/42

2. valorilor recunoscute incapand cu data achizitiei pentru fiecare categorie de active sidatorii ale entitatii achizitionate.

3. valorii contabile a fiecarei categorii de active si datorii ale entitatii achizitionateimediat inainte de combinarea de intreprinderi.

4. Valorii oricarui excedent al valorii juste a activelor nete identificabile ale entitatiiachizitionate fata de costul de achizitie (adica fondul comercial negativ) si pozitia

acesteia in contul de profit si pierderi in care este recunoscut excdentul.5. Unei descrieri a factorilor care au contribuit la un cost de achizitie care a dus la

recunoasterea fondului comercial sau a unei descrieri a naturii oricarui excedent alvalorii juste a activelor nete identificabile ale entitatii achizitionate peste costul deachizitie.

6. Valorii profitului sau pierderilor entitatii achizitionate incluse la profit sau pierderi aleentitatii care raporteaza in exercitiul respectiv.

7. Cumulativ, a informatiilor cerute a fi prezentate pentru fiecare combinare deintreprinderi, pentru acele combinari de intreprinderi care sunt nesemnificative, luateindividual.

8. Veniturilor si profitului sau pierderilor entitatii combinate, in perioada de raportare, ca

si cand data achizitiei pentru toate combinarile de intreprinderi pe durata perioadei deraportare ar fi fost inceputul perioadei de raportare, doar daca acea prezentare arnecesita costuri si eforturi nejustificate.

9. In perioadele ulterioare unei combinari de intreprinderi, a oricarui castig sau oricareipierderi legata de activele achizitionate sau datoriile asumate, care sunt de o asemeneamarime, natura sau incidenta, incat prezentarea sa fie relevanta pentru intelegerea

performantei financiare a entitatii combinate.10. Reconcilierii valorii contabile a fondului comercial, care trebuie sa fie modificata

pentru a necesita diferente nete de schimb care sa provina din conversia situatiilorfinanciare ale unei entitati straine, care vor fi, de asemenea, aratate separat.

Acorduri tranzitorii

IFRS 3 se aplica la toate combinarile de intreprinderi din data de 31.03.2004. Pentrucombinarile anterioare, stabdardul se va aplica in mod prospectiv. Acolo unde o entitate aredeja fond comercial, amortizarea inceteaza si, in schimb, se va prevedea testarea deprecierii.Aceasta s-ar aplica si la fondul comercial implicit unei investitii contabilizate prin metoda

punerii in echivalenta.Orice fond comercial negativ preexistent la momentul la care sunt adoptate standardele

trebuie sa fie trecut direct la rezultatul reportat. Aceasta s-ar aplica si fondului comercialnegativ implicit unei investitii contabilizate prin metoda punerii in echivalenta.

Un activ necorporal achizitionat intr-o combinare de intreprinderi inainte ca standardele safie adoptate si nu intruneste criterii de recunoastere din IAS 38 revizuit, ar fi clasificat ca fondcomercial.

Revizuirea IAS 38 s-ar aplica activelor necorporale recunoscute la momentul la carestandardele sunt adoptate. Orice schimbare care rezulta de aici asupra duratei de viata utilaestimata (inclusiv o schimbare de la o viata limitata la o viata nelimitata) ar fi contabilizata inmod prospectiv ca o schimbare de estimare.

Amendamente propuse la IFRS 3

IFRS 3, asa cum a fost emis initial, a inclus o exceptie de la aria de aplicabilitate pentruentitatile mutuale si pentru entitatile aflate sub control comun. IASB a decis, ulterior, ca acest

23


24/42

lucru nu a fost necesar si a emis un amendament care a retras aceasta exceptie de la aria deaplicabilitate. Aceasta decizie a intrat in vigoare in anul 2005.

IFRS 3 a fost s-a desprins dintr-un poriect IASB in doua parti, care se ocupa decontabilizarea combinarilor de intreprinderi si care are, de asemenea, un proiect cu privire laraportarea financiara consolidata si subiecte conexe.

Aceasta a doua faza se va ocupa de procedurile contabile specifice, care provin din

contabilitate la achizitii si de probleme speciale privind combinarile de intreprinderi, cum ar fiasocierea in participatiuni si combinarile de entitati care se afla deja sub control comun.

Faza a doua a proiectului , care s-a finalizat in anul 2005, va aborda diverse proceduri decontabilizare a achizitiilor. Printre acestea, exista mai multe probleme legate de intereseleminoritare, inclusiv urmatoarele :

- Daca ar trebui sa se recunoasca partea din fondul comercial a intereselor minoritare(adica, daca pretul platit pentru interesele majoritare ar trebui sa fie extrapolat lavaloarea implicita a intregii entitati achizitionate, inclusiv partea minoritara, carerezulta dintr-o majorare a valorii intereselor minoritare raportate pentru fondul

comercial).- Cum trebuie sa fie contabilizate scaderile la nivelul participatiilor in capitalurile

proprii ale societatii mama dupa o combinare de intreprinderi (atat cu cat si farapierderea controlului).

Faza a doua a proiectului ia in considerare si tratamentul ce se va prescrie pentruachizitiile de actiuni succesive (cunoscute si ca achizitii in etape). Abordeaza si problemelereferitoare la masurarea contravalorii acordate pentru o achizitie, inclusiv :

- daca data masurarii titlurilor emise cu valoare de compensatie trebuie sa fie dataachizitiei in scopul convergentei FASB.

- Daca data achiztiei este aceea la care controlul trece la achizitor.- Daca costurile directe ale achizitiei, cum ar fi onorariile pentru juristi si experti,

trebuie trecute la cheltuieli.- Daca contrvaloarea contingentului trebuie sa fie recunoscuta la data achizitiei la

valoare justa.- Daca ajustarile ulterioare la valoarea contingentului clasificata ca datorie nu trebuie sa

fie tratat la costul de achizitie.- Daca contravaloarea contingentului care ia forma instrumentelor financiare care sunt

trecute in categoria capitalului trebuie sau nu sa se masoare din nou, ulteriorrecunosterii initiale a acesteia.

- Daca exceptia la IAS 39, care exclude contravaloarea contingentului din aria deaplicabilitate a standardului, trebuie sa fie inlaturata.

Faza a doua cauta sa rezolve mai multe probleme cu privire la masurarea activelor neteidentificabile achizitionate, inclusiv :

- Modul in care valoarea justa a activelor si datoriilor trebuie sa fie calculata, inclusiv oproblema posibila de indrumare generala cu privire la masurarea valoarii juste cadocument separat, dupa cum se procedeaza la FASB.

- Daca activele si datoriile contingente canstau dintr-un element conditional si unelement neconditional. In cazul acesta doar elementul neconditional se inscrie in

categoria celor recunoscute ca activ sau datorie, iar valoarea atribuita acestuia va fi infunctie de probabilitatea unui element conditional care devine neconditional.

24


25/42

- Daca probabilitatea nu trebuie sa fie un criteriu de recunoastere pentru recunoastereaactivelor si datoriilor dintr-o combinare de intreprinderi, dar acea probabilitate afluxurilor viitoare de trezorerie trebuie sa fie incorporata in calcularea valorii juste.

Ierarhia valorii juste, asa cum a fost elaborata pana in prezent, este urmatoarea :

Nivelul 1 : Estimarea valorii juste este stabilita in raport cu preturile observabile dintranzactiile de pe piata pentru active sau datorii identice la data masurarii sau aproape deaceasta.

Nivelul 2 : Daca preturile observabile pentru activele sau datoriile similare nu suntdisponibile, estimarea valorii juste se poate stabili prin folosirea tranzactiilor la vedere aleunor active sau datorii similare.

Nivelul 3 : In lipsa observatiilor de la nivelele 1 si 2, estimarea este stabilita prin tehnicide evaluare, folosindu-se abordarile de piata, profit si cost. Datele de pe piata trebuie sa fiemaximizate, iar folosirea estimarilor si ipotezelor interene trebuie sa fie minimizate.FASB si IASB au incercat sa hotarasca faptul ca proiectul referitor la combinarile deintreprinderi va exclude problemele legate de recunoasterea initiala si de masurare a

obligatiilor aferente palnurilor de beneficii.Totusi, IASB va lua in considerare abordarea evaluarii prin care combinarea de

intreprinderi in sine va influenta masurarea obligatiilor aferente beneficiilor post-garantare.De exemplu, daca ipotezele achizitorului cu privire la viitoarele salarii, numarul de angajatietc. sunt diferite de cele ale entitatii achizitionate, acestea sunt cele care ar trebui sa fiefolosite.

Alte probleme similare supuse analizei se vor concentra asupra schimbarilor efectuatede achizitor in palnul entitatii achizitionate de a oferi beneficii angajatilor entitatiiachizitionate, care sa fie compatibile cu beneficiile oferite propriilor angajati sau de a reduceori elimina planul, care ar trebui, in mod discutabil, sa fie tratate ca un eveniment post-achizitie si sa nu afecteze masurarea achizitiei ; si asupra unei prevederi ca achizitorul saamendeze planul ca o conditie a combinarii de intreprinderi impusa de proprietarii entitatiiachizitionate.

Un alt subiect dezbatut este noua contabilitate de baza, care este cunoscuta si ca noulinceput sau contabilitatea de sus in jos. Aceasta problema a fost dezbatuta de normalizatoriide standarde din SUA timp de mai bine de 20 de ani fara a fi rezolvata (desi SEC prevede onoua contabilitate de baza in circumstante foarte bine definite, pentru societatile publice).

Aceasta problema ar fi trebuit sa fie abordata de faza a doua, dar a fost amnata pentruo a treia faza, in ciuda unui oarecare entuziasm din partea unor membri IASB pentru aceasta,ca fiind o solutie pentru preocuparea legata de faptul ca contabilitatea combinarilor deintreprinderi prevede un amestec nesatisfacator de informatii legate de costul istoric si de

valoarea curenta.

25


26/42

Situatii financiare consolidate

Ias 27, revizuit de proiectul de ameliorari al IASB, prescrie cerinte pentru prezentareasituatiilor financiare consolidate. O societatea mama trebuie sa prezinte situatii financiareconsolidate pentru a respecta IFRS, doar daca nu se aplica toate din urmatoarele conditii :

1. Este o filiala cu participatii detinute integral sau detinute de actionari minoritari,inclusiv aceeia care nu au drept de vot in alt mod, care convin unannim ca societateamama nu trebuie sa prezinte situatii financiare consolidate.

2. Titlurile acesteia nu sunt tranzactionate la bursa.3. Nu este pe cale de a emite titluri pe pietele de valori mobiliare.4. Societatea mama curenta sau cea mai recenta publica situatii financiare consolidate

care respecta IAS.

Conform prevederilor IAS 27 revizuit, atunci cand conditiile de mai sus sunt satisfacute intotalitate si, drept urmare, societatea mama alege sa nu isi prezinte stiuatiile financiare

consolidate, dar, in schimb, sa prezinte situatii financiare separate, investitiile in filiale, inentitati controlate in comun si in asociatii care sunt consolidate, proportional consolidate saucontabilizate pe baza metodei punerii in echivalenta in situatiile financiare consolidateelaborate in conformitate cu cerintele IAS 27 sau in situatiile financiare elaborate inconformitate cu cerintele IAS 31 sau IAS 28, acestea se vor inregistra fie la costuri, fie laactive financiare disponibile pentru vanzare in conformitate cu IAS 39, in situatiile financiareseparate ale investitorului.

Aceeasi metoda trebuie sa se aplice pentru fiecare categorie de investitii. Cu alte cuvinte,daca raportarea financiara consolidata este anticipata, tot astfel va fi si contabilizarea, dupametoda punerii in echivalenta sau cea a consolidarii proportionale.

Ias 27 revizuit stipuleaza ca in baza metodei costului, un investitor isi recunoaste investitiaintr-o alta entitate la cost. Venitul este recunoscut doar in masura in care investitorul primestedistributii din profiturile nete cumulate ale entitatii in care s-a investit aparute dupa dataachizitiei facute de investitor. Distributiile primite peste aceste profituri sunt consideraterecuperari ale investitiei si sunt contabilizate ca reducere a costului investitiei (adica sunt

privite ca rentabilitate a capitalului).Mai mult, investitiile in filiale, entitati controlate in comun si entitati asociate care sunt

contabilizate in conformitate cu IAS 39, in situatiile financiare vor fi contabilizate in acelasifel si in situatiile financiare separate ale investitorului si in situatiile financiare ale unei entitatimama, care nu este obligata sa prezinte situatii financiare consolidate.

IAS 27 prevede ca utilizatorii situatiilor financiare ale unei societati mama, ale unei

asocieri in participatie sau ale unui investitor intr-o entitate asociata sunt, in general,preocupati de nevoia de a fi informati cu privire la pozitia financiara, la rezultatele operatiuniisi la modificarile pozitiei financiare a grupului in ansamblu.

Aceasta nevoie este deservita de situatiile financiare consolidate sau de situatiilefinanciare in care entitatea asociata este contabilizata in baza metodei punerii in echivalenta,care prezinta informatii financiare despre grup ca entitate economica unica, fara a tine cont degranitele legale ale entitatilor juridice separate.

Situatiile financiare consolidate cuprind, conform IAS 27, societatea mama si toatefilialele acesteia, externe sau locale, atunci cand aceste entitati sunt controlate de societateamama. Pentru a determina acest lucru, controlul se presupune ca exista atunci cand societateamama detine, direct sau indirect, prin intermediul filialelor, mai mult de jumatate din

drepturile de vot ale unei entitati, cu exceptia cazului in care, in circumstante exc

57916586 Combinari de Intreprinderi IFRS3 93

Documents

Transcript of 57916586 Combinari de Intreprinderi IFRS3 93