Revistă premiată cu medalia şi diploma „Pamfil Şeicaru“ pentru literatură 2008

Director fondator:Ion Iancu Vale56

Anul 6iulie2012

Revistă literară şi de cultură româneascăFondată: mai 2007

Pictură de Constantin Popa

2 nr. 56 n iulie 2012

George Topârceanu Poeme 3Mircea Horia Simionescu Dicţionar onomastic 4Alina Safta Un suflet, o întreagă creaţie 5Ştefan Lucian Mureşanu Plânsul bacovian şi relevarea motivată... 6George Roca Epoca ştefaniană 8Mihai Samson Petrescu Poeţi, poezie şi critici 10Mihai Batog Bujeniţă Fascinaţia ipotezelor 12Valeriu Marius Ciungan Poeme 14Gheorghe Stroia Antologia universală şi „Comori de vise” 15Rudyard Kippling Învaţă de la toate (poem) 16Carmen Barbu Poeme 17Radu Petrescu Muscel Coteneştii dâmboviţeni 18Gheorghe Valerică Cimpoca Raţiune, iubire şi credinţă 20Ion Iancu Vale Marşul suicidar al protezelor 21Ion Ioancu Vale Durerea (poem) 21Corneliu Florea Dalai Lama 22Elena Buică Adrian Erbiceanu 24D.M. Altfel de aforisme 25Victor Sterom Breviare 26Viorel Roman Credinţă şi raţiune 27Emilia Dănescu Poeme 28Emil Niculescu Trismegistrări din mileniul III 29Petre Gheorghe Bârlea Între lumina solară şi lumina cuvântului 31Dorel Schor Copacul ca metaforă 33Alina Nicoleta Polina Panait Istrati 34Mario Varga Llosa Elogiul lecturii şi al ficţiunii 35Gheorghe Valerică Cimpoca Pelerinaj în Vale Sfântă 36Constantin Popa Natura umană 38

S e m n e a z ă î n a c e s t n u m ă r

Adresa redacţiei principale:Aleea Arcaşilor, bl. 36, sc. B, ap. 23, Târgovişte, România

Telefoane: 0722 702 578, 0741 732 122E-mail: ioniancuvale@yahoo.com

Tehnoredactare: Florin-Lucian Dragoş n 0730 863 602 n dragosflorinlucian@gmail.com l Culegere text: Reta Sofronie l Corectură: Manuela-Elena Dragoş

Revistă editată de Societatea cultural istorică „ARM“ Târgovişte n ISSN 1843-035X

Director editor: Gheorghe-Valerică Cimpoca, Redactor-şef (fondator): Mircea Cotârţă

Redactor principal (fondator): Sebastian DrăganColegiul redacţional: Grigore Grigore, Gheorghe Palel, Emil Stănescu

Florea Turiac, Lucian Constantin

Redacţii asociate - România: Bacău, Bistriţa, Braşov,Cluj-Napoca, Bucureşti, Deva, Focşani, Iaşi,Suceava, Turnu Severin, Hunedoara, Mangalia,Olăneşti, Oradea, Ploieşti); Alte ţări: Australia, Bel-gia, Canada, Danemarca, Elveţia, Franţa, Germania,Gibraltar, Israel, Italia, Macedonia, Portugalia, Re-publica Moldova, Serbia, Spania, S.U.A., Ucraina. Fo-toreporter: Tiberiu Rusescu.

Colaboratori principali: Mihai Antonescu, Mihai Ardeleanu, Eugen Axinte, Iulia Barcaroiu, Nicolae Bălaşa, ElenaBuică, Roni Căciularu, Luca Cipolla, George Coandă, Melania Cuc, Emilia Dănescu, Mircea Drăgănescu, EugenEvu, George Filip, Dan Gîju, Dimitrie Grama, Mirel Horodi, Djamal Mahmud, Alexandru Manafu Menuţ Maximin-ian, Gavril Moisa, Octavian Mihalcea, Monica Mureşan, Ştefan Lucian Mureşanu, Florin Vârlan Neamţu, EmilPersa, George Petrovai, Georgeta Resteman, Puiu Răducanu, George Roca, Viorel Roman, Dorel Schor, ClaudiaSerea, Delia Stăniloiu, Victor Sterom, Al. Florin Ţene, Ioan Ţepelea , Baki Ymeri, Raqel Weizman.

Răspunderea deontologică a materialelor publicate aparţine exclusiv semnatarilor

Apare sub egida Consiliului Judeţean Dâmboviţa prin Centrul Judeţean deCultură Dâmboviţa şi cu concursul Fundaţiei „Renaşterea Pietroşiţei - Ruralia“

3nr. 56 n iulie 2012

BlestemeUsure, prin lesia diminetii,La ceasul cînd se iscă precupetii,Am fost lovit din trecere o babăCe se ivise-n calea lumii, slabă.Gîndul, rămas în urma mea,O a ghicit zicînd pre ea:

În două surcele de vreasc să se facăPicerele tele, făptură buimacă.Presni-ti-ar timpanu,Să n-auzi cînd trece traivanul.Să uiti la cetanii tipiculSi psalmii în zi de Crăciun.Să n-ai după masă tutun.Să-ti pută buricul.

Vedea-te-as în vreo fituicăPus cu litere de-o schioapă.Curge-ti-ar pe-o nară tuică,Pe cealaltă numai apă.Lăuda-te-ar Bogdan DuicăSi pupa-te-ar Popa Iapă !

Răstoarne-se cerul, să-ti cadă-mprejurTăria sfărîmată în cioburi de-azur.Pornească-se vîntul, cînd somnul în-cepe,La să-ti necheze o mie de iepe.Stihia, deasupra, să macine-n guseNinsori de funingini si ploi de ce-nusse.Să latre la tine căzut în noroiZăvozii furtunii cu coada vulvoi.La urmă si muntii, sculati în picioareCu labele-n solduri porinind fiecare,Pe crestet să-ti calce, făcîndu-te turtă,Să nu se cunoască genunchii de burtă.

Pe tine, jivină de mare valoare,Te blestem s-adormi de-a-n picioareSi cînd vei cerca să mai scrii vreo su-dalmă,

Să-ti fete un soarece-n palmă.La fund, călimara apropae uscatăSă aibă si-o muscă-necatăSi, stropi de cerneală zvîrlind pe hîrtiePenita crăcită să nu vrea să scrie.Un dinte să-ti crească, de cremene lungăÎntors către lume să-mpungă,Iar altul, de cocă si moale, atins,Să-l simti că te doare-ntr-adins...La urmă, o droaie de tipuri nefaste,Profund imbecile si vag pederaste,Să-ti strîmbe-n nestire tinuta si graiul,Si-n uliti să crească alaiulVîrtej petrecîndu-te-n calePăcate, măscări, osanale.

Iar tu, piază rea,Nu te depărtaDe prin preajma sa.Dă-i în ochi albeată,În păr mătreată,În nas roseată,În inima un ceas rău,În piept o scoabăSi-n pat o babă.Fă din el păpuse,Să-l strivească-n useFată jucăuse:Să-i smulgă urechea si tîteleSă-i curgă prin coate tărîtele,Stuchi-l-ar mîtele !

Balada călătoruluiO, e-atât de bine când pe drumuri ninseÎntâlneşti o casă cu lumini aprinse,Un ogeac din care se ridică fum,Când te prinde noaptea călător ladrum!

Sania coboară clinul de pădure.Fug în urma noastră luminişuri sureŞi-n singurătatea care ne petrece,Peste vârf de arbori, asfinţitul receStrăbătând podoaba crengilor subţiriLuminează-n aer bolţi de trandafiri.

Dar amurgul palid a-nceput să scadă.Noaptea, ca un abur, creşte din ză-padă.Se ivesc departe măguri de hotar,Într-un loc se face drum pustiu decar,Şi-o fântână strâmbă pe lumina zării

Pare că sporeşte liniştea-nserării...

Drum de vis! E clipa mutei agonii

Când alaiul Nopţii zboară pe câmpii,

Când singurătatea umbrele-şi arată

Şi departe-n şesuri Ziua alungată

Lângă reci fruntarii alergarea-şi

curmă,

Cu ochi mari de spaimă să privească-

n urmă,

Să-şi adune-n locul unde-a-ncreme-

nit

Peste sâni de gheaţă părul despletit.

Ca-ntr-o presimţire sufletul ţi-e-

nchis.

Unde eşti? Îţi pare că trăieşti un vis...

Treci lăsând în urmă, la răspântii

mute,

Umbre solitare şi necunoscute,

Treci ducând o parte din tristeţea lor,

Un suspin, o rugă, un zadarnic dor.

Iar târziu, când taina dimprejur te

cheamă

Şi-ţi strecoară-n suflet un fior de

teamă,

Singur cu povara cugetului tău

Te cuprind deodată lungi păreri de

rău

După-o fericire care întârzie,

După câte n-au fost, dar puteau să fie,

După cele duse pentru totdeauna...

Astfel, cu mirare, te trezeşti când luna

Luminează somnul unei lumi din

basme,

Iar omătul umple noaptea de fan-

tasme.

O, e-atât de bine când pe drumuri

ninse

Întâlneşti o casă cu lumini aprinse,

Un ogeac din care se ridică fum,

Când te prinde noaptea călător la

drum!

Poeme de

George Topârceanu

4 nr. 56 n iulie 2012

Mircea HoriaSimionescu

BYRON Deoarecepresimt că n-am să ajungniciodată să scriu desprenumele LUCA şi pentrucă BYRON e un nume in-utilizabil, ofer cititoruluiurmătoarea piesă: SOM-NUL LUI MARTE.

16 ianuarie 1903.Scumpă Solange, gândulmeu e cu tine întot-deauna. în orele tale desomn, ore pentru minede veghe, gândul acestate răpeşte şi mi te aduceîn preajmă. Simt mân-gâierea ta, respiraţia taparfumată, şoaptele tale.încep lucrul la proiecte.Le las îndată. Sunt omulunei singure pasiuni.Uneori îmi este ruşine căeu, doctor în aerodina-mică, mă las copleşit deo dragoste atât de fier-binte. îmi găsesc conso-larea în gândul că, fiindtânăr, ştiu să închin vâr-stei ceea ce este al vâr-stei. îţi trimit sărutăridin inima Parisului etc.,etc., Luca.

25 ianuarie 1903 ...şin-are rost să te ruşinezi.Ţi-aş repeta de sute deori că te iubesc, că eştilumina mea... etc., etc.,Solange.

P.S. Bucureştiul e însărbătoare: 24 ianuarie ascos lumea pe străzi.

30 august 1906, Paris... încerc acum să con-struiesc un motor cu ex-plozie fără supape, peprincipiul proiectuluipremiat, anul trecut, îninstitut. Largi aplicaţii lacarele de luptă. Invenţia,dacă va reuşi, îţi va fi de-dicată, scumpă Solange.Pe curând, Luca.

8 septembrie 1906...Eşti lumina mea, ţi-aşrepeta de sute de ori căte iubesc etc., etc., So-lange.

19 februarie 1908.Ura! Pe baza brevetuluiobţinut pentru invenţiamea Dispozitiv simplude ochire precisă cuarma in semiobscuritate,am fost invitat la Atelie-rele Centrale ale Aviaţieidin localitatea S.P., la 16kilometri depărtare deLyon. Ştii cât mă gân-desc la tine... Luca.

24 februarie 1908.Sunt fericită. îţi repet desute de ori, de mii de orică te iubesc. Tu eşti etc.,etc., Solange.

P.S. Tata a fost ieri deo absurditate colosală.Pentru prima dată l-amauzit că vrea să mă mă-rite. A susţinut tot tim-pul mesei tâmpenia asta.Mama a plâns. Bănuiesccă are în vedere o per-soană anume - pe Filio-nescu, procurorul, saupe Blănaru de la BancaNaţională. Fii încredin-ţat...

30 martie 1908. Nuînţeleg. Despre ce căsă-torie e vorba? Tatăl tăudoar agrea dragosteanoastră. Sunt contrariat.Scrie-mi degrabă...

8 aprilie 1908. Fii li-niştit! Solange.

26 mai 1910, Rouen...Ce rost ar mai fi avutcorespondenţa noastră?Am suferit mult, desigur.

Cum ai putut face că-sătoria asta nepotrivită?M-a emoţionat nespuscă i-ai dat băiatului nu-mele meu. E o consolare,într-adevăr. Dar cespune el despre aceastăidee? în ceea ce mă pri-veşte, îţi rămân eterncredincios. Am inventatun proiectil de mitralierăcu traseu fumigen pe ul-tima jumătate a traiecto-riei. Premiul Consiliuluide Război al Franţei etc.,etc., Luca.

21 august 1910, Bucu-reşti ...Ţi-aş repeta desute de ori că te iubesc.Ai înţeles exact împreju-rările. îţi rămân şi eu, înfundul sufletului, credin-cioasă. M-a bucurat atâtde mult fotografia... Cumrămâne cu călătoria înAmerica? N-am înţeles,proasta de mine, ce e cuproiectilul-sfredel. Scrie-mi pe noua adresă, înCotroceni.

2 iulie 1912 ...în faţacărora am făcut demons-traţii foarte interesante,dar obositoare. Genera-lul Taylor m-a asiguratcă tancul sferic cu şenilesuprapuse va intra în fa-bricaţie încă în toamnaacestui an. Felicităripentru mica Lucia. Cumvăd, te învârteşti în jurulnumelui meu. Te sărut,Luca.

16 decembrie 1912.Eram la Găeşti la tantiMărie când am citit în

Universul despre călăto-ria ta în Bolivia mi separe riscantă experienţa,de aceea sunt îngrijoratăşi adesea nu izbutesc săînchid ochii şi să-mi li-niştesc gândurile. Visezades numai explozii în-grozitoare, iar tu înotândsub cascadele de flăcări...Dacă bombardamentulnu va avea precizia pecare ai imaginat-o? Lucaşi Lucia aud mai multepoveşti cu tunuri şi poli-goane de foc decât cuzmei şi Cosânzene etc.Solange.

15 iulie 1915. Cu greuţi-aş putea descrie far-mecul coastei califor-niene. (Urmează odescriere în poşta vii-toare.) Nu-mi pot ţinecuvântul de-a sta liniştit.Am scris coloneluluiHerbert Kopf rugându-1să începem neîntârziatexperienţele. Proteza nuva constitui o piedică înactivitatea mea viitoare.Am gata o „aripă cufantă”, pe care Handley-Page a şi introdus-o înexperiment. Mă bucurăcă urmăreşti ziarele pari-ziene. Da: iată-mă şi lau-reat al Societăţii Regalede Astronautică! Etc.,etc., Luca.

1 octombrie 1915.Războiul mă înfricoşeazănespus! Ai să-mi facimustrări: „Suflet de fe-meie!” O mamă se gân-deşte însă la copii. Luca,Lucia şi Lucan te sărutăodată cu credincioasa taSolange.

Va urma

Dicţionar onomastic (24)

5nr. 56 n iulie 2012

Alina Safta

Creaţia care depă-şeşte îngrădirile legatede rimă, ritm şi aduce încontexte diferite imagi-nea purităţii, divinităţii,sfinţeniei, sunt destinatea se înscrie în eternitate,prin valoare şi profun-zime. Muzicalitatea ver-surilor, tehnica refre-nului au ca principalscop evidenţierea unorsentimente profunde.Aceste trăsături se evi-denţiază de-a lungulcreaţiei ivănesciene.

Cezar Ivănescu, poetreprezentativ pentruaceastă perioadă tulbureîn care valorile sunt cugreu recunoscute, aduceîn sfera literaturii imagi-nea luminii şi ideea depuritate. Dincolo deaceste trăsături eviden-ţiate mai sus, poetul sedoreşte a fi indirect unadevărat ,,apostol” alpromovării credinţei,concepţiei creştine des-pre moarte şi viaţă, des-pre frumuseţea şisuferinţa pe care o im-plică iubirea, ca legăturăumană spre deosebire decea divină.

De-a lungul creaţieisale se observă accentelesimboliste, tehnicile spe-cifice acestui curent, darmai presus de toate tri-umfă muzicalitatea ver-sului şi accentele grave

redate prin specificul fi-inţei.

Niciun alt poet nu aredat în versuri străluci-toare şi pline de muzica-litate tulburătoareimaginea Fecioarei, sufe-rinţa lui Hristos ca CezarIvănescu şi prin acesteaeste un deschizător dedrumuri. Limbajul sur-prinde prin asocierea ne-ologismelor, cuvintelorîn franceză, prin filozofiacreştină. În mod indi-rect, este o carte ce sedeschide spre cultură,cunoaştere. Uneori poe-zia ivănesciană este greude pătruns de orice citi-tor. Mesajul criptic im-pune descifrare, concen-trare, meditaţie şi nuorice cititor poate pă-trunde în această lumepoetică. Pe de altă parte,atrage muzicalitatea ver-surilor, mesajul poetic,versurile de natură reli-gioasă. Ipostazele morţiiocupă un loc importantîn creaţia sa.

Înţeles, dar uneorineînţeles, poetul lasă ci-titorul să mediteze asu-pra existenţei după lec -tură. Poetul este un ne-obosit în căutarea per-fecţiunii imortalizateprin creaţie. El se înscrieîn lirica religioasă prinanumite creaţii care auca temă existenţa şi cre-dinţa creştină.

Moartea, viaţa, iubi-rea în diferite aspecte,sunt temele creaţiei ivă-nesciene.

De-a lungul creaţiei,apar ipostaze ale existen-ţei redate prin suflet. Su-fletul în creaţia poetuluieste evocat cu semnifica-ţii diferite: latura divină,umană. În credinţa po-pulară sufletul ocupă unloc important.

Sufletul apare alăturide moarte, de fiinţă, al-cătuind triada existen-ţială în creaţia ivă nes-ciană. Este o ipostază li-rică parcă ruptă de fiinţapoetului: ,,Sufletul meuVecinic mă plîngeai”, ...

„Suflet de cândLumea s-a-nceput,/Su-flete cât Lumea şi maimult,/Suflet fără ţară,fără grai,/Sufletul meuVecinic mă plîngeai.”

Creaţia sa se plămă-deşte pe idei, concepţiiantitetice: optimism-pe-simism, credinţă-tăgadă,viaţă-moarte şi se adre-sează cititorului, apro-piaţilor-discipolilor.Din colo de ideea demoarte sugerată prinver suri, se resimte lu-mina, credinţa, puritateasufletească. Poetul parecă trăieşte pentru cei dinjur şi că se hrăneşte dindragostea celor din jur,deşi uneori se eviden-ţiază suferinţa generatăde cei răi „Masca Min-ciunii celui Tare/cevinde Firea pe tejghea...”

Ideea de puritateapare şi în poezia ,,JEUD’AMOUR (Descântec)”în care sufletul poate fivictima muritorilor, ma-

terialului. ,,pentru ce tu,Suflete,/ să te-atingămâinile,/ care numarană-ţi fac/ care blândete prefac/ în izvor deplânsete?” Durerea iaamploare, pune stăpâ-nire peste divin, sfânt,sacru.

„JEU D’AMOUR(Dharma)” este o pre-zentare metaforică a vie-ţii, a călătoriei sufletului,rostului sufletului înviaţă şi după viaţă: ,,ni-meni nu te înţelege,/pentru ce-ai mai firămas,/ Suflete, subcruntă Lege,/ pentrugura cărui glas!”

Sufletul este parte de-taşată de fiinţă, el poatefi separat de fiinţă şiapare umanizat. În final,versurile se încarcă desemnificaţii simbolice,,Liberat de orice lege,/singur Lege ţi-ai rămas!”Repetiţia versurilor ac-centuează puterea Sufle-tului de a asiguraarmonia interioară, co-ordonată de Lege. În,,JEU D’AMOUR” , adre-sarea directă către iubităse face prin sintagma,,Îngerul meu”, ,,Sufletulmeu”, astfel, o altă vi-ziune asupra vieţii oaduce sentimentul iubi-rii. În finalul poeziei,mărturisirea tulbură-

Un suflet, oîntreagă creaţie

Continuare înpagina 16

6 nr. 56 n iulie 2012

Ştefan LucianMureşanu

Motto: În hainenegre, întunecate, / Euplâng în parcul de multpărăsit... / Şi-a mea se-renadă s-a rătăcit, / Înnote grele, şi bleste-mate... („Ecou de sere-nadă”, George Bacovia)

Cuvinte cheie: Baco-via, plâns, revelare, mo-tivaţie, fluid, interior,deusian, creaţie

La George Bacoviaplânsul este materia,fluidul incolor ce elibe-rează interiorul eului dedurerea, nu fizică, ciaceea care inspiră mila,regretul că o poţi ob-serva cu ochiul care um-breşte fiindul:„Plângeam, şi rătăceampe stradă / În noapteavastă şi senină”. La Ba-covia m-a interesat în-totdeauna, nu topica, numetrica pentru că aces-tea au fost analizate în-destul de teoreticieniiliteraturii, pe mine măpreocupă interiorul crea-ţiei sale, disecarea cu-vântului în dor şidurerea de dor prihănitde lumea umbrită deumbrele ce se distrugîntre ele prin distrugereapropriului fiind. El a fostprimul care a cugetatasupra revelaţiei, a ceea

ce adevărul apocalipticdezvăluie despre apusullumii, un apus pe care îldescrie în pagini memo-rabile sugerând trăiriletrecerii dintr-o dimen-siune în alta. Prin timpuldurerii sale înăbuşă, însingurătatea obscură,strigările eului şi lasă înnoapte umbrele palidesă-şi depene prin acţiu-nile lor amintirile dinviaţa ce au dus-o: „Oumbră, în odaie, peumeri m-apăsa - / Ve-deam ce nu se vede, vor-bea ce nu era” (Umbra),şi nu se vede în viaţalumii de ziuă. Iniţiat şiparcurgător al unei di-mensiuni ce nu era ceape care profanul o ob-serva, ci sesizabilă doareului elevat, poetul tră-ieşte şi vede în noapteaveşnică umbrele palideale celor deznădăjduiţi,prin lipsa de apărare:„Prin oraşele avute /Histerii de muritori, / Pesub corbii bocitori / Trecfemeile pierdute” (Deiarnă). Timpul este încănehotărât în a opri ciclul„e pur simove” şi, deaceea, prin vizionari secăuta domolirea lumes-cului însă plăcerea eraatât de puternică încâtpăcatul adamic triumfa:„Şi-atât de goală era

strada - / De-amanţi gră-dina era plină” (Fan-fara). Drumurile securăţă, în schimb locu-rile înguste, mărginiteatrag egoul împătimit,lipsit de cugetare. Plân-sul poetului este uman:„Că plâng şi nu ştiu undesă mă duc...” (Nocturnă)şi totdată derutant, cândcugetul pune stăpânirepe fiindul lui, dar şi de-usian când natura parti-cipă în totalitatea ei latrăirile regretului exis-tenţial: „În toamna careplânge pe-o veche mode-stie...” (Nocturnă).

În studiul pe care îlfac asupra creaţiei baco-viene, ca fapt hotărâtorîn desluşirea cât maiapropiată de adevăr a su-gestiei, încerc să mă stre-cor cu viul meu în fiindulşi eul poetului. Să tre-mur când gerul ierniipunea imaginativ stăpâ-nire pe trupul lui, sătranspir în somn, cândploaia aluneca materialpe clădiri, înecând stră-zile până la saturaţie, şisă-mi ascut, într-un im-pact ireal, auzul: „De-atâtea nopţi audplouând, / Aud materiaplângând...” (Lacustră),îmbinând, astfel, genera-lul, ploaia, cu particula-rul, plânsul, rezultând

durerea prin care se des-carcă energii din parteaamândurora, celest şi te-luric, revelări superioareexistenţei normale. Ba-covia plângea în singură-tatea lui aparentă pentrucă în permanenţă trupullui era însoţit de eul poe-tic, celest şi egoul teluric,uman, amândouă acesteentităţi participând efec-tiv la desele lui transfor-mări, treceri dintr-odimensiune în alta, ziuăşi noapte. Noaptea eraprielnică observării um-brelor, a siluetelor fanto-matice cu feţe palide, atrupurilor în descompu-nere, a cadavrelor acăror sicrie de plumb ţi-neau materia până laapropierea planului celeide a treia dimensiuni, re-velaţia. Natura şi omulsunt irealul şi realul careîncercă să se ignore, săse piardă în noapte în di-recţii călăuzite deumbre. Umbra zădărni-ceşte teama la omul pro-fan însă celui elevat îi dăsperanţa într-o realizarea unei existenţe supe-rioare, o dimensiune pecare o poate înţelegenumai în urma unuiciclu riguros de iniţiere.Marii înţelepţi au trecutcu toţii prin tot ceea ceBacovia expune în versullui, în coduri pe care cugreu le desluşeşti dacănu te transpui lumii încare eul fiindului său aexistat ca nefiind într-olume aparent telurică,urcătoare spre un nouînceput: „Paloarea, mu-tismul minează-al meupiept / Pe spatele ninsecrai-nou când apare; /Trec singur pe poduri defier solitare, / Şi-aştept în zăpadă... 4

Plânsul bacovian şirevelarea motivată

a unei descărcăriinterioare

7nr. 56 n iulie 2012

dar ce mai aş-tept?” (Plumb deiarnă). Această în-

trebare, „... dar ce maiaştept?” este tocmai răs-punsul la ars poetica sa,poezia „Plumb” şi „La-custră”. Poeme ale unuinefiind din care eul des-prins observă sosirea în-ceputului şi geme subgreutatea materială aplumbului, care îi apasăegoul înţepenit în siciriulteluricului în care deusîşi vede în descompu-nere propria-i creaţie.Însă, existenţa supe-rioară nu lasă să sepiardă ceea ce de fapt adat mişcare trupului pepământ, conştiinţa inte-ligentă, pe care o ridicăspre arcul albastru al ce-rului odată cu eul elibe-rat de greutateacenuşiului.

Bacovia se mişcă într-o lume care nu îi sesi-zează prezenţa sa fizică,el pluteşte prin toate lo-curile publice, dar şi prinspaţii unde pasul ome-nesc nu poate atinge ma-teria, datorită timpuluiimaterial şi nepămân-tean: „Într-o grădină pu-blică, tăcută, / Pe unnebun l-am auzit răc-nind”, acelaşi nebun dintoate timpurile careanunţă în pustie sfârşi-tul, prezicătorul, hrismo-sul lumii care nu doreştesă audă ceea ce vrea săspună fiindul fulgerat deviziuni: „Iar frunzele cudroaia se desprind; /Evânt şi-orice speranţă epierdută” Plumb detoamnă”. Ultimele douăversuri sunt tocmai re-prezentarea scenei înce-pututului dezastruluicosmic! Să ne apropiemmai mult de vizionarul

poet şi să continuăm ci-tând alte două versuricare întregesc imaginea:„Deja, au şi pornit pelumea eronată / Ecouride revoltă şi de jale...”(Plumb de toamnă) şi săîncercăm să le apropiemde textul biblic: „lumeaeronată” să fie însăşiconstatarea că omul estepropriul lui distrugătormaterial şi spiritual? Săfi avut o atât de puter-nică viziunea şi codificatBacovia să înştiinţezelumea că ne vom dis-truge cu propria ştiinţăşi ignoranţă? Să fi văzutînsăşi scena sfârşituluicând spune: „Ecouri derevoltă şi de jale”, revoltacelor care ne-au toleratcreaţia şi jalea noastră, acelor care am lumit şi amdesconsiderat iubirea deuman şi de speranţă a in-teligenţei protectoare,sfidându-ne prin igno-ranţa profană eul crea-tor: „Durere fără nume /Pe om... / Toţi se gân-deau la viaţa lor, / Ladispariţia lor” (Largo).Ar trebui să le citim pânămemoria noastră vaputea uni cugetul cu spe-ranţa asupra coduluiprincipal al acestor ver-suri bacoviene şi să con-ştientizăm că omul, cândîşi ignoră fiindul, este un„nimic”.

Plânsul lui GeorgeBacovia este un cuget, omaterializare a dureriifaţă de mişcarea omuluide la înserare şi până înzorii dimineţii, când um-brele se destramă, în-ghesuindu-se una câteuna în cavourile um-broaselor cimitire, undeliniştea este atât de pă-trunzătoare încât auzivoci fără a le putea des-

luşi şi sesizezi furişări deumbre pe care nu le poţivedea. Plânsul este jalea„... tălăngii când plouă!”„... şi sună umil / Ca totce-i iubire şi ură - / Cu-omuzică tristă, de gură”(Plouă), încheind că înmonotonia ploii se audeun copil ce nu poate fi al-tceva decât un urmaş atot ceea ce înseamnă „iu-bire şi ură”. Faptul căeste un iniţiat, un pro-fund ales al descifrăriitainelor naturii, dar şi aloamenilor pe care îi vedepalizi nu de boala fizică,ci de cea interioară, el,poetul, aude cum tălăn-gile spun „basme”, trăiriale celor care au fost şivor veni, iar lumea încare trăieşte este „goalăde vise” şi, atunci, într-un impas al eistenţei salese-ntreabă: „... Şi cum sănu plângi în abise, / Da,cum să nu mori şinebun? (Plouă). Totuşi,întrezărim în prezicerilecodificate ale poetului,care prevesteşte dezas-trul lumii învoite distru-gerii propriei fiinţe,precum Nostradamus:„Pe cer, va fi un marefoc, trăgând după el

urme de scântei”, şi ve-deri de bine, de lumină:„E clar şi numai soare”,puţine la număr, acestesclipiri ale liniştii se simtîntr-un fior, pentru cătot el, inţiatul desluşiriiumbrelor, fiinţează me-ditând: „În infinit pă-mântul se simtetresăltând: / Vor fi acumde toate cum este orişi-când, / Dar iar rămânetotul o lungă teorie”(Nervi de primăvară),pentru că el vede: „Roatamorii – violetă”. Acearază violetă care distrugeconştientul într-un mo-ment al timpului, repli-când revelaţia. LaBacovia apa curgătoareeste plânsul: „Plâns deape se repetă, / Încătotu-i adormit...” (Mati-nală), mările, oceanelesunt ochii Pământuluicare văd nevăzutul lumiiprofane unindu-se cu la-crimile elevatului, mate-rializate în interioruleului care suspină apăsatde palidul chip teluric:„Dar pierdută, cu ochibólnavi, / Furi, ironic,

4

Continuare înpagina 16

8 nr. 56 n iulie 2012

George Roca

Aceşti năvălitori ve-niţi din est, precum tăta-rii din Hoarda de Aur,treceau râul Nistru şiproduceau mari pagubelocuitorilor, pustiind sa-tele si înrobind popula-ţia. Pentru a face faţăacestor invazii, era abso-lut necesar o unitate aacestor mici formaţiunistatale şi dezvoltareaunei strategii comune deapărare.

Încă din vremea luiPetru Muşat (1374-1391)au fost puse bazele unuisistem defensiv bine or-ganizat, constând din ce-tăţi solide, construite dinpiatră. Exemple conclu-dente de acest fel de con-strucţii sunt cetăţile:Neamţ, Suceava, Ţeţina.Acestea aveau formaunui patrulater, având încolţuri turnuri de obser-vaţie şi atac, după mode-lul cetăţilor baltice, acăror influenţe au ajunsîn Moldova prin relaţiileacesteia cu Marele Cne-zat al Lituaniei[4].

Printre primele obiec-tive importante cu cares-a confruntat voievodulŞtefan cel Mare, încă dela inceputul domnieisale, au fost acelea de aconsolida şi modernizaapărarea ţării. Se cerea

neapărat, crearea unuisistem de amenajări câtmai perfecţionat, pentrua putea face faţă tehniciimilitare folosită de in-amici. In acest sens, s-apus, în primul rând, unmare accent pe îmbună-tăţirea şi dezvoltarea sis-temului defensiv alfrontierei de răsărit, cuprecădere a cetăţilor depe Nistru, Cetatea Albă(portul Moldovei lamare), Hotin, Soroca, Ti-ghina, pentru a stăviliexpansiunile străine, înspecial a tătarilor. Deasemenea, s-a pus un ac-cent deosebit pe con-struirea sau refacereaunor cetăţi sau curţi for-tificate din interiorulţării precum: Bacău,Baia, Chilia (aceasta a

fost reconstruită integralde Ştefan, în 1479, folo-sindu-se peste 800 de zi-dari şi 17 000 deajutoare), Cotnari, Cră-ciuna (fortificată în 1482cu scopul asigurării unuiavanpost împotriva tur-cilor), Hârlău, Iaşi,Neamţ (înălţând zidurilede piatră la peste 20 demetri), Orhei, Roman,Siret, Suceava, Ţeţina,Vaslui, etc.

3.2. Construcţiilereligioase

Cele mai de seamactitorii din timpul dom-niei lui Ştefan cel Mareau fost cele de lăcaşurisfinte. La început, dom-nitorul, a avut grijă să re-facă principalelemânăstiri ridicate de in-

aintaşii săi în scaun: Bis-triţa, Bohotin, Chiprieni,Dobrovăţ, Humor, Mol-doviţa, Neamţ, Probotaşi altele, ridicându-leconstrucţii noi şi ofe-ridu-le danii în sume debani, moşii, mori, iazuride peşte, prisăci etc.

În a doua jumătate asecolului al XV-lea s-auconstruit peste 44 de lă-caşuri noi de închinare,precum mânăstiri, bise-rici şi schituri, majori-tate după fiecare victoriecâştigată împotriva tur-cilor. Dintre cele mai re-numite se pot menţionacele din aşezările: Ar-bore, Bacău, Baia (Sfân-tul Gheorghe, numită şiBiserica Albă, ridicatădupă înfrângerea luiMatei Corvin), Bădeuţi(distrusă de armata aus-tro-ungară în 1917), Bă-lineşti, Borzeşti(Adormirea Maicii Dom-nului – din satul unde sezice că ar fi copilăritdomnitorul), Botoşani,Chilia, Dorohoi, Huşi(Sfinţii Apostoli Petru şiPavel, rezidită în secolulal XVII), Iaşi, Hârlău,Milişăuţi, Pătrăuţi (lângăSuceava), Piatra Neamţ,Pângăraţi, Popăuţi,Putna (unde se aflămoaştele domnitorului),Rădăuţi, Războieni,Reuseni (Tăierea Capu-lui Sfântului Ioan Bote-zătorul, jud. Suceava, pelocul unde a fost ucistatăl său), Siret, Suceava,Tazlău (de lângă Bu-huşi), Vaslui, Volovăţ,Voroneţ (biserica SfântulGheorghe, a fost con-struită pe locul fostuluischit al călugărului Da-niil Sihastru) şi multe al-tele.

Ctitoriile reli-

Epoca ştefaniană (2)

4

9nr. 56 n iulie 2012

gioase ale domni-torului Ştefan celMare, din afara

perimetrului naţionalmoldovenesc, au devenitadevărate simboluri deunitate naţională a ace-lor vremuri. În Ţara Ro-mânească, a construit obiserică la RâmnicuSărat (Hramul SfinteiParascheva) şi alte douăîn Transilvania, la Feleac(Cluj) şi Vad (pe râulSomeş), care au devenitşi scaune vlădiceşti.Demn de remarcat estefaptul că domnul moldo-vean a ajutat la refacereaa mai multor aşezămintebisericeşti aflate sub do-minaţie turcească, unexemplu fiind recons-trucţia mânăstirii Zo-grafu de la MunteleAthos. Altor mânăstiriatonite[5], precum Vato-ped, Grigoriu, Sf. Pavelşi Costamonid le-a oferitajutoare substanţiale înbani.

Mânăstirile moldove-neşti erau situate pe do-menii vaste careconţineau în afara de pă-mântul arabil, livezi, pă-şuni, păduri, vii şi sate.Acestea mai pot fi intâl-nite sub denumirea delavre[6], denumire pre-luată de la mânăstirile demari dimensiuni, apă-rute mai întâi în Egipt,iar mai apoi în Grecia şiRusia. O lavră împreunăcu chiliile călugărilorcare oficiau în cadrulsău, formeau o mică aşe-zare rurală.

Datorită expansiuniiotomane şi a duşmanilorveniţi din est, acesteaerau construite precumalte complexe monasticedin toate ţările balca-nice, sub forma unor an-

sambluri fortificate,după modelul celor de lacentrul monastic orto-dox de la Muntele Athos.Marea majoritate a mâ-năstirilor, dispuneau depropriul sistem de apă-rare, fiind inconjurate deziduri groase de piatrăsau cărămidă. În mijlo-cul îngrăditurii era si-tuată biserica, iar pelângă ziduri (în interior)erau dispuse chiliile că-lugărilor, depozite, ma-gazii, case de oaspeţi şilocuri de refugiu (adă-postiri) pentru cei dinafară în cazul când ace-ştia ar fi fost ameninţatide primejdii. În Mol-dova, cetăţile mânăsti-reşti de zid, suntînregistrate documentarşi arheologic abia în ul-tima perioadă a veaculuial XV-lea, începând cu1481, data fortificăriiMânăstirii Putna[7].

Bisericile moldove-neşti diferă de cele dinEuropa de vest datorităfaptului că au mai puţineferestre şi metereze, iarinfluenţele stilului goticsunt evidente doar laforma uşilor şi ferestre-lor. Datorită pictării pe-reţilor interiori şiexteriori, acestea seaseamănă foarte mult cubiserici medievale bizan-tine întâlnite în Grecia,Serbia sau Bulgaria, iardin punct de vedere arhi-tectural, majoritateaacestor construcţii deţino formă trifoidală (tri-conc), specifică şi stiluluimoldovenesc medieval.Aceste edificii se caracte-rizează prin armonie şieleganţă în proporţii,prin graţioasele turleconstruite pe naos sau pepronaos, prin acoperi-

şuri compartimentate,prin sistemul de boltirecu arce piezişe (cunoscutsub denumirea de bolţimoldoveneşti), şi prinfolosirea unor sisteme deornamentare ale faţade-lor cu arcarturi supra-puse şi frize compuse dindiscuri sau butoane deceramică smălţuită.

În arhitectura creş-tină, sunt folosite foartedes formele trifoidale,atât la desenul bazei lă-caşului de închinăciune(plan triconc), cât şi lacel al altarelor şi a arce-lor trilobate. Simboli-zând crucea şiTrinitatea[8], acest stil,care aminteşte de ele-ganţa frunzei de trifoi, sezice că îşi trage origineatot de la Muntele Athos,a penetrat în Moldovaprin Serbia şi Ţara Ro-mânească, fără să fieînsă, întâlnit prea frec-vent în alte părţi ale Gre-ciei. Bisericile construitede Ştefan cel Mare, ur-mează reguli structuraleclasice, având suprafa-ţele împărţite în secţiunibine definite:

Advonul (exonartex),sau pridvorul, este spa-

ţiul care precede pronao-sul, având caracter intro-ductiv. La început acestaera construit sub formadeschisă, delimitatuneori doar de o balus-tradă (Biserica Curţii,Bălineşti, ctitorită de lo-gofătul Tăutu în 1493),sau de arcade susţinutede stâlpi lemn sau piatră,care mai târziu a luatforma unei incăperi în-chise, prevăzută cu fe-restre. Primul pridvorînchis din Moldova a fostconstruit la biserica mâ-năstirii Putna.

Pronaosul (nartex),sau vestibulul, defineşteintrarea. Conform reguli- lor creştine, este situat înpartea de vest a clădirii,având forma unei săliţe -vestibul. Până în secolulal XVI-lea, acesta era se-parat de sala mare a bise-ricii, printr-un pereteplin, străpuns de o uşă.

Naosul (nava), esteîncăperea principală. A -cesta se evidenţiază des-eori, printr-o boltire cuarce frânte sau diagonale(piezişe, apărute în Mol-dova la 1487).

Va urma

4

10 nr. 56 n iulie 2012

Mihai SamsonPetrescu

Textele d-lui LiviuGrăsoiu sunt în chip pro-gramatic calibrate suc-cint aidoma unor pietrede talie aparţinând ace-lor vechi constructori decatedrale ce fasonau cumare rigoare, în modulebine proporţionate, frag-mentele de arce ogivale,de arhitrave, ancadra-mente sau frontoane.Pare că aceste două cărţiar fi fost scrise pe bazaunui plan general iniţiatîn spirit, bine croit, ce afost apoi, în timp, res-pectat fără cea mai micăabatere. Este meritulmaestrului capabil să re-ziste modelor efemere,prin timp, limitându-sestilistic la matricea fun-damentală. Răbdarea şicuriozitatea cercetăriiacelor pietre care să intreîn consonanţă într-unedificiu final, i-au fostcriticului buni aliaţi înîndelungatul travaliu.Dar acum, când toateelementele construcţieiau fost şlefuite şi cumplanul era deja trasat,alcătuirea cărţilor amin-tite s-a făcut aproape dela sine, cu calmul bineaşezat ce aparţine, cumprea bine ştim, şi omului

Liviu Grăsoiu.Reţinerea, măsura,

condensarea sunt cara-tele stilistice ale acestuispirit critic robust ce sedelimitează categoric deretorica dezlânată, devorbăria sforăitoare saude cea livrată la kilogramîn revistele literare(printre aşa-zise glumecare dezvăluie însă nu unfiresc zâmbet din cinişte oribile rânjete dinpartea aceloraşi pseudo-critici). Aici, cu o tenaci-tate pilduitoare, încâteva pagini, dl. LiviuGrăsoiu condenseazăesenţele operelor stu-diate făcând, de cele maimulte ori, şi o lucidă lu-minare a vieţilor autori-lor studiaţi.

Din cărţile acestoraautorul-critic reuşeşte săscoată la lumină ideileestetice aidoma cariati-delor poemelor valabilepe care ni le dezvăluie cufiecare pagină în cronicicare, fiecare îşi va ocupalocul în construcţia mi-nunată din vis, cea încăneaflată de nimeni, nouărămânându-ne senzaţiaproaspătă a redescoperi-rii, la lectură, a unormisterioase labirinturiimaginare pe care le-amfi văzut în mod cert altă-dată, în străfundurileconştientului iar acum leputem confirma.

Pentru d-l Liviu Gră-soiu, literatura românăeste un construct ce-şiare originile în evuri tre-

cute sau timpuri pre-zente integrate acestora,o operă de uriaşi stândpe tainele unor “blocuride piatră în care existăfăpturi din stră-străve-chime” (cf. AdrianManiu) şi în care zecilede autori dezvăluiţi, in-clusiv cei contemporani,au durat părţile lor de zi-dire, de lucrare izbutităcu mai puţine sau maimulte sacrificii.

Parcurgând paginilecelor două cărţi îi redesco-perim şi noi pe autori, îivedem ca oameni, le cân-tărim mostrele de gând şide sentimente, putând fiîncredinţaţi că de vor fifost lucruri minunate înoperă, ele au fost cu certi-tudine semnalate în scur-tul periplu critic.

Cărţile d-lui LiviuGrăsoiu sunt astfel croiteîncât să fie utile ca buneîndreptare, punţi şi po-duri către operele unor„scriitori de prim rang,dar şi despre alţii, defundal, a căror recitirerămâne profitabilă ori-când”[p.5].

Propun [scrie dom-nia sa pe coperta a patraa „Ferestrelor…”] în celece urmează, nu fraze sfo-răitoare, aducătoare desucces momentan, ciopinii consolidate [s.n.]în peste patruzeci de anide reflecţie şi trudă asu-pra faptelor înaintaşilor.

Această stăruinţă no-bilă întru comentareapoeziei a fost posibilă

numai înţelegând poezia[şi], în egală măsură peautorii ei” ne mai spunecriticul.

I-au fost călăuze, detimpuriu, „educaţia înfamilie şi în şcoală, lectu-rile bine direcţionate deoameni pregătiţi să ofacă” şi, credem noi, cri-ticii de mare valoare aigeneraţiei interbeliceîntre care Şerban Ciocu-lescu, Pompiliu Constan-tinescu şi, mai ales,Vladimir Streinu.

Acestuia din urmă, d-lLiviu Grăsoiu îi dedică unmedalion strălucitor pu-blicat în 2002, la aniver-sarea centenarului naş -terii criticului, intitulat închip inspirat:” Demni-tate, eleganţă, e ru diţie.Vladimir Streinu”.

Ni se pare, şi credemcă nu greşim că putemdescoperi în portretulfăcut maestrului său,contururile unui auto-portret iluminat de ma-rele model: “Aici [încalitate de critic literar]cred că împlinirea s-apetrecut la maximumdând strălucire mediuluiliterar dintre cele douărăzboaie. A contribuitcu prestanţa dată de ta-lentul literar şicultura întinsă laintrarea în eterni- 4

Poeţi, poezieşi critici (2)

Liviu Grăsoiu

11nr. 56 n iulie 2012

tatea civilizaţieiromâneşti a celeimai splendide din-

tre perioadele veaculuitrecut. A scris atunci stu-dii fundamentale desprecongenerii săi, dar şidespre clasicii din alteepoci şi literaturi”( p.122).

Dacă în acest citatputem regăsi liniile deforţă pe care însuşi criti-cul contemporan nouăle-a urmat în demersulsău critic, nu mai puţinapropiat de modelul săuni se pare dl. Liviu Gră-soiu când îl descrie peVladimir Streinu ca per-soană publică sau cafizic:” Se impunea prinfrumuseţe fizică, printr-o distincţie princiară,prin comentariile făcuteneostentativ şi întot-deauna elegante în stil şiprofunde în conţinut.Avea deopotrivă acces lalumea abstracţiunilor şila aceea a sensibilităţiiautentice”[p.123] (s.n).

***Citind şi transcriind

acest portret, mă vădîncă odată nevoit sărevin la actualitatea ro-mânească, din păcate,maculată când şi când de”mareea neagră” a belfe-rilor culturali.

„Mareea neagră” afost într-o vreme sin-tagma prin care se pre-zentau zone întinse dinocean afectate de scu-fundarea unor petrolierece aduceau cu ele moar-tea faunei şi florei, pro-ducând adevăratedezastre ecologice. Ai-doma acelora, lumeanoastră literară, domi-nată de mareea belferilorculturali trece nesimţi-

toare peste icoanele unormaeştrii ai stilului, aiculturii autentice şi uităde existenţa marilor cri-tici crezându-se ei a fie-terni şi atotputernici,pentru că, de fapt, suntdoar oameni fără rădă-cini...

***Şi totuşi, speranţele

noastre în „Creşterealimbii…” nu vor su-comba pentrucă avemalături nenumăraţi oa-meni pentru care poeziaşi autorii ei au rămas pri-lejuri de reală plăcere iarbucuria descoperirii orireîntâlnirii valorilorreale nu poate fi anulatăde nicio putere (falsă şivremelnică), de niciocenzură oricât de făţar-nic disimulată.

Doar pornind de pe oasemenea platformă ca ageneraţiei critice dintrerăzboaie, credem noi, sepoate dura o construcţiecritică autentică. D-lLiviu Grăsoiu se dove-deşte prin volumul„Poeţi şi Poezie” a fi unuldintre cei mai avizaţi cri-tici de poezie ai momen-tului. Unul redutabilprin fermitate, concizieşi amplă deschidere spreuniversul poeziei.

Ar fi suficient pentruînţelegerea afirmaţiei, săparcurgem sumarul căr-ţilor amintite pentru adistinge nume de primrang dar şi de fundalconvieţuind elegant înpaginile cărţilor sale. Neferim însă de capcanelelistelor în care au căzutcei pe care, pornind de lasintagma lui Adrian Ma-rino i-am numi „belferiiliteraturii române”. Nicilistele lui X sau Z şi nici

pseudo-canoanele aces-tora, mimetic însăilatepe urmele eminentuluiHarold Bloom, nu vorface o literatură auten-tică în România princeea ce au ele fals, su-biectiv, partizan şi nocivnu vor putea astupa pul-saţia de aur a inimii poe-ziei. Este mesajul ce sepoate descifra mai alesdin cartea purtând titlul„Poeţi şi Poezie” a d-luiLiviu Grăsoiu.

Între autorii analizaţiîn aceasta putem dis-tinge nenumăraţi poeţicare pentru dragostea delimbă, de cultură şi poe-zie au îndurat ani grei detemniţă sub regimul co-munist, ca abia după1989 să-şi poată publicaoperele.

Din inimile acestorautori poezia nu a pututfi ştearsă indifernt la câteprivaţiuni au fost supuşi.„Die ge danken sind frei”suna un vers dintr-uncântec al evreilor din la-gărele de concentrare na-zistă. Din coace deCar paţi, Pan M. Vizirescua putut trăi „în pridvorulceresc” graţie poeziei şicredinţei în Dumnezeu,zeci de ani. Un om cudestin frânt dar un poetcu suflet de sfânt a prinsiarăşi viaţă preţ de câtevaclipe în inimile noastre,prin cartea despre Poeţişi Poezie.

Pe filele cărţii, ici şiacolo, criticul îşi lasă li-bere gândurile, osaturateoretică a întregului de-mers : „Poezia rămâne,după noi, suprema şi su-perba încoronare a crea-ţiei în plan literar, iargrija faţă de ea ar trebuisă se manifeste la toţi

aceia care au crezut şicred în frumuseţe, puri-tate, nobleţe spirituală”(p.5) (s.n). Iată un prin-cipiu care înobilează de-mersul şi a trebuit să fiesubliniat. La fel, cel dinArgument (p.6): „Maicorecta aşezare a valori-lor manifestate în poezianoastră contemporanăeste pledoaria din urmă-toarele pagini, reprodu-când atitudinea subsem-natului expusă în revis-tele de cultură, la Radioşi Televiziune în vremurimult nefavorabile poeţi-lor şi poeziei. Am crezutşi cred în cei despre caream scris”. (p.6) (s.n.).

Dar, dincolo de acesteiluminări, dezveliri lo-cale, am putut distingeîn paginile cărţii Poeţi şipoezie elementele funda-mentale ale obiectuluiunic cercetat în şi prin,ori, dincolo de cazuisticapropusă (poeţii supuşiatenţiei noastre). Dar,pentru ce, în definitiv, arfi cu totul specială opticad-lui Liviu Grăsoiu?

Ce este deci Poezia şicine sunt poeţii pentrudomnia sa?

Răspunsul îl găsim îndouă moduri de mani-festare recognoscibile înoperele autorilor, fie ei,tipologic încadraţi în vi-zionari ori artişti, în sia-jul unei departajări uşorreductive de altfel darîncă operante aici, genMarcel Raymond.

Va urma

4

12 nr. 56 n iulie 2012

Mihai BatogBujeniţă

Apare folosirea focu-lui, schimbându-se astfelregimul alimentar, ceeace va determina modifi-cări şi în structura anato-mică. În paleoliticulmijlociu, Neanderthalulfolosea arme de silex, ră-zuitoare (racloare) pen-tru curăţarea pieilor deanimale şi cojitul lemnu-lui, vârfuri din silex pen-tru împuns şi tăiat,folosite probabil şi cavârfuri de lance pentruvânătoare, vârfuri bice-fale, mai reduse nume-ric: burine şi gratoareîntrebuinţate pentru râ-câit şi tăiat. În aceastăperioadă se ajunge la odiviziune naturală amuncii: vânatul - înde-letnicire a bărbaţilor, iarculesul - practicat defemei. O altă îndeletni-cire era aceea a pescuitu-lui.

În paleoliticul supe-rior, Homo sapiens fosi-lis produce cuţite,străpungătoare, răzui-toare şi dălţi lucrate printehnica aşchierii, avândambele margini ascuţite.Sunt realizate în marecantitate vârfurile desilex pentru suliţe dearuncat, sau pentru să-geţile lansate cu propul-

sorul. Apare tehnica pre-lucrării osului, fildeşuluişi cornului (pentru su-liţe, harpoane, ace decusut). În paleoliticul su-perior, vânătoarea serealiza şi cu ajutorul ar-cului (descoperiri în nor-dul Europei).

AŞEZĂRI ŞILOCUINŢE.

La început, strămoşiioamenilor trăiau în aşe-zări aflate în aer liber,dar căutau să se adăpos-tească şi în peşteri, pen-tru ca, în paleoliticulmijlociu, Neanderthalie-nii să-şi construiască co-libe prevăzute chiar şi cuvetre, spaţiu pentru dor-mit, activităţi domestice,sau evacuare. Se con-stată o creştere a densi-tăţii şi o oarecarestabilitate într-un anu-mit loc. În aceeaşivreme, în continuare,erau folosite şi adăpos-turi sub stânci. Apare,totodată, tendinţa deconcentrare a grupurilorumane şi de revenire pe-riodică în acelaşi loc.

RELAŢIILESOCIALE

Pentru paleoliticul in-ferior, dovezile arheolo-gice care pot aduceelemente în această pro-blemă sunt sărace. Des-igur, o societate bazatăeconomic pe cules, pes-cuit şi vânătoare cu aju-torul unor arme şi unelteprimitive, în strânsă le-gătură cu o muncă puţinproductivă, avea un ca-racter egalitar, bazat pesolidaritatea grupurilorsociale. În paleoliticulsuperior, femeia obţineîn cadrul societăţii o po-ziţie deosebită (dovadă:descoperirea unor figu-rine antropomorfe şi aunor înmormântări cuocru roşu, precum şi aunor morminte cu po-doabe ce au aparţinutunor femei).

VIAŢA SPIRITUALĂVenus dinWillendorf

Din paleoliticul mijlo-ciu există dovezi mate-riale privind grija faţă decei morţi: depuneri ri-

tuale, dar concomitentse practicau şi unele sa-crificii rituale umane.Alături de cel înmor-mântat se depuneauofrande: unelte din pia-tră, dinţi de ren sau decerb, coarne de capră demunte. Corpul era presă-rat cu ocru roşu.

ARTAApar: capacitatea de a

percepe realitatea în cu-lori, reproducerea artis-tică a activităţiiproductive, a omului pri-mitiv. Există reprezen-tări fantastice despre omşi realitatea înconjură-toare (magia, totemis-mul ş.a.). Arta plastică semanifestă prin decora-rea cu motive geometricea obiectelor de uz casnic(arie geografică largă:Anglia, Rusia, Africa).Sunt specifice numeroa-sele statuete antropo-morfe din argilă, piatră,os sau fildeş cu o semni-ficaţie şi funcţie magică.În paleoliticul superiorse remarcă pictura şigravura rupestră (sudulFranţei, nordul, estul şisudul peninsulei Iberice,regiunea Saharei, munţiiTassili). Sunt redate fi-guri de animale în miş-care (urs, bizon, cal,cerb, ţap de munte)combinate cu motivegeometrice. Rar apar fi-guri umane; mai rar aparpăsări iar plante deloc.Arta paleoliticului supe-rior avea o funcţie pre-ponderent magică - LaFerrasse, Niaux, Lascaux(Franţa), Altamira (Spa-nia) ş.a.

***Prin urmare, se veri-

fică în timp toateafirmaţiile ante-

Fascinaţiaipotezelor (2)(posibilele adevăruri dinlegenda lui Grui-Sânger)

Imaginaţia este mai importantă decâtcunoaşterea, cunoaşterea este limitată,

imaginaţia înconjoară lumea.Albert Einstein

4

13nr. 56 n iulie 2012 13

rioare şi, foarteimportant, se de-

limitează temporal acti-vităţile care duc lareprezentări rupestreprecum şi motivaţiileprofunde ale nevoilor detip cultural. Rămâneînsă o nelămurire! De laapariţia lor şi până la ie-şirea din funcţionalitatepicturile rupestre îşi în-deplinesc rolul pentrucare au fost create apoi,prin nefolosire, intră înuitare, iar mişcările telu-rice le scot chiar dintr-oeventuală posibilitate dea fi văzute în mod cu-rent. Spre binele tuturordeoarece numai aşa elese pot păstra în formaoarecum iniţială. Existăînsă alte indicii despreaceste locuri, pentru că,în mod normal, o aseme-nea realizare cu impactemoţional şi cultural pu-ternic, pe o perioadădestul de îndelungată,este vorba de mii de ani,ar fi normal să dea naş-tere altor forme de cul-tură prin care să le fiemenţionată existenţasau, de ce nu, funcţiona-litatea…

Folclorul din spaţiulcarpatic, unul dintre ace-lea destul de puţin afec-tate de influenţelereligioase ori de alte cul-turi de contact pare săaibă răspuns la aceastăîntrebare. Există o le-gendă, cea a lui Grui-Sânger, care aminteştedespre o asemenea peş-teră pictată, dar şi, meta-foric, despre menirea eiîn raport cu activitateaumană preponderentă înpaleolitic, vânătoarea.

Această legendă, des-tul de puţin cunoscută înoriginal, dar prelucrată

de Vasile Alecsandri şiadaptată cerinţelor poe-tice şi normativelor ro-mantismului târziu, esteaparent simplă:

Un vânător, Grui-Sânger, personaj prezen-tat într-o sumbrămăreţie, trăieşte într-uncodru întunecat ca şifirea sa dar îngrozeşte pecei din jur, care nu maisunt vânători, ci păstorisau agricultori, cu fireasa sângeroasă, cu nestă-vilita sa dorinţă de aucide. La un moment,dat tatăl său vine încodru pentru a-l dojeni,însă confundat fiind demintea rătăcită a fiuluieste ucis. Apoi, plin deremuşcări acesta se re-trage într-o peşteră undeaprinde un foc. La lu-mina flăcărilor vede pic-tate pe pereţi animalelepe care le ucisese, dar şialtele, considerată deSânger ca fiind nemaivă-zute. Destul de ciudatpentru un vânător care,putem presupune că ştiafauna pe care o vâna.Sau poate tigrii de peş-teră (felina de la Cuciu-lat) ori „rinocerul” de laColiboaia îi erau necu-noscute? Flăcările şi chi-nurile sufleteşti alepersonajului dau o ciu-dată impresie de mişcarea fiinţelor de pe pereţiipeşterii. În nebunia sa,Sânger aruncă săgeţispre ele, în timp ce, însu-fleţite parcă de flăcări,reprezentările se mate-rializează şi îl sfâşie cughearele şi colţii, iar al-tele, cu copitele, îi ames-tecă trupul în solulpietros al peşterii. Maitârziu, ca o eternă adu-cere aminte a acesteiosânde divine, dreaptă şi

necruţătoare, din sân-gele său creşte un arborecu frunze roşiatice numitsânger. Acest arboreintră şi el în legende, fărănici o legătură aparentăcu prima, fiind, la unmoment dat, consideratlemnul din care a fostcioplită crucea Mântui-torului. Este vorba des-igur de interpretăritârzii, influenţate evi-dent de creştinism şicare au o importanţă de-osebită, precum vomvedea, chiar şi în aborda-rea de faţă. Aşa cum ammai arătat, poetul VasileAlecsandri pune în ver-suri această legendă şi îimodifică sfârşitul, însăproblematica de bază ră-mâne. Cum ştim însă dindefiniţie că o legendăconţine un sâmbure deadevăr (Povestire tradi-ţională în proză sau înversuri, transmisă, deobicei, pe cale orală, încare faptele fantasticesau miraculoase pot aveaun suport istoric real;DEX) ,cred că este foarteimportant să ne stră-duim a ajunge la acestsâmbure.

1. Este cert că legenda

certifică existenţa celpuţin a unei peşteri careare pe pereţi reprezen-tări de animale cu refe-rire, s-ar părea destul destrictă, la activitatea devânătoare, dar sugereazăşi o funcţie ritualică a an-samblului, fie ea şi de pe-depsire a abuzurilor.Este posibil ca aceastăfuncţie să fi fost determi-nată şi de o nevoie ase-mănătoare celor dinzilele noastre, respectiv,împuţinarea sau dispari-ţia fondului cinegetic, in-cluzând toate conse cin-ţele acesteia, până chiarla înfometarea comuni-tăţii umane, deci posibiladispariţiei a acesteia.

2. Figura vânătoruluiGrui-Sânger este prezen-tată cu o evidentă admi-raţie deşi ea nu exprimăde fel încredere sau sim-patie: „Ivindu-se pemunte o înaltă arătare/Ce stă în dreptul lunei c-o bardă groasă-n mână…Şi până-n ziuă urlă dulăiide la stână”… Grui-Sân-ger, ucigaşul, e regele pă-durei! (Vasile Alecsan-dri; Grui-Sânger, Poeziialese; ed. Minerva, Buc.,1990). Va urma

4

14 nr. 56 n iulie 2012

SISIF PECASA SCĂRILORurcam pe casa scărilor,şi parcă nu se mai sfârşea,vopseaua insalubră, de ulei,striatăpe betonul miserabil,rece, spoiala varului, anume nedesă-vârşită,o cenuşie umbră nedesăvârşită în-soţea

urcam pe casa scărilor,cu becuri sterpe, imbecile, muri-bunde,halucinând din două în două etajetăcutul martor era balustradaplastic infinită(scurt circuite isbucneau în negre,umezi, filamente)la îndrăsneţele-mi viraje

era o lumină–absentă, chioară,becuri de patruzecifrumoasă cum ştiamte aşteptau pe casa scărilor (şi n-aitrecut)să treci

urcam pe casa scărilorvar pe manşete,pe genunchii al-truişti,înţelepţi,spre casă,şi rezemat contemplativ lângă ta-bloul de contoarepărea ca urc (urcam ?) şi poatechiar urcamo scară nesfârşită,tot mai naltă,mai frumoasă !

DESPRE MINEai fost vreodată pasăre?eşti?nici nu trăisemrăsăritul ce în piept mi-l creşti

o luminoasă pasăreîmi întindeacoastele elasticeşi pielea mi-era mai lucioasăpe arcele de coliviesubţiri,fantastice

eram frumos aşacu organele transparentela vedere,o luminoasă pasăre îmi apăsasternul frumoscu luminoasă putere

ea nu era o pasăre de pradă,mi-am dat seama ,nu îmi va sparge sternul cu ciocul,nu îi vor creşte prin umerii meiaripi fantastice

pur şi simpluaici şi-a făcut cuibul

eaeram eu !

RĂSĂRITULscriam? acest poem ascunssub faţa de masă a cantinei, în carouri,sub fustele negre, populare,zăream subţiorii în splendoarea loracele sbărcituri de piele, acel păr,mătăsos,prelung,spălat duminecasuav mirositor

pantofii groşi de piele,

perechile febrile,încinse, rotative,tropăiau pe tavanîţi căutam pupila centrifugă-n maioneza boeufşi-n pandişpan

lumina dimineţii se iţea-ntrescânduri paralelevechi, lungi, de roasă cheresteaun abur mic în urma trenului deturtă dulceşi-a mopului cu plete lungi de catifea

cu mâna stângă -mbrăţişam picio-rul şchiop de masăsubţioara de rumeguş umedă,suav mirositoareşi încercam s-ating cu mânadreaptă răsăritulşi să mă sprijin de luminăcătre soare !

ETANŞAveam fereastra la şoseaua prin-cipalăSimţeam cumplit şi mă durea unsoare ipocrit pe daleUn puzzle cenuşiu, abstract, întreborduri,fără-nţeles eraIubita mea în pijamale

Treceau maşini, caroserii fărăşofer,cu vise-ncorporateÎn sensuri unice, opuse,giratorii,îşi căutau o caleTreceau haotic, treceau, ci mădurea, ci fără înţeles eraIubita mea în pijamale

Muşcau cupe înfometate un peri-metru gri din viitorul şantierŞenile grele înveleau excavatorulgalben în sclipitoare zaleFără-nţeles, clădiri fără proiect şifără oameni-escaladau spre cerIubita mea în pijamale

Aveam fereastra la şoseaua prin-cipalăUn termopan german, perfectetanş, cu albe balamale,Mă prefăceam că nu aud cum în-chidea din robinetul de la baiePesemne apa caldă, ci fără înţeles era,Ştia că scriu poemul, trecea tiptilspre dormitorIubita mea în pijamale !

Poeme de

ValeriuMarius

Ciungan

15nr. 56 n iulie 2012

Editura Armonii Cul-turale are plăcerea să văsemnaleze apariţia Anto-logiei universale „CO-MORI DE VISE”(Poveşti, povestiri,amintiri) 2012.

Lucrarea, antolo-ghează 23 de autori ro-mâni, din Europa,Canada şi Statele Unite:Cristian Petru Bălan(Chicago, SUA), ElenaBuică (Toronto, Ca-nada), Angela Burtea(Brăila), Ovidiu Creangă(Toronto, Canada), An-dreea-Maria Dănilă(Şugag, Alba), George-Nicolae Stroia (Adjud,Vrancea), Gabriel Drag-nea (Bucureşti), EmilDruncea (Feteşti, Ialo-miţa), Mariana ZavatiGardner (Norfolk, An-glia), Vasile SevastreGhican (Tecuci, Galaţi),Ramona Sandrina Ilie(Focşani, Vrancea), Ro-dica Elena Lupu (Bucu-reşti), Ionel Marin(Focşani, Vrancea), Năs-tase Marin (Galaţi), Spe-ranţa Miron (Galaţi),Maricica Stroia (Adjud,Vrancea), Geta Mocanu(Galaţi), Ştefan Radu

Muşat (Bucureşti), IoanMuţiu (Bucureşti), Da-niel Roxin (Bucureşti),Aga Lucia Selenity (Bra-şov), Mariana Vicky Vâr-tosu (Focşani, Vrancea),Gheorghe A. Stroia(Adjud, Vrancea).

Motivaţia unei astfelde lucrări este pe cât desimplă, pe atât de înălţă-toare, având în vedere călucrările destinate copii-lor şi, implicit, tuturorcelor cu suflet de copil,sunt din ce în ce mai slabreprezentate în peisajulcultural românesc ac-tual: „Nimic nu se com-pară cu vârsta inocenţei,protejată de bătăile dearipi ale îngerilor provi-denţiali şi pământeni,deopotrivă. Comori devise se adresează tuturorcelor ce poartă în sufletCopilul şi Copilăria, indi-ferent de vârstă sau pozi-ţionarea „fizică” în vastulexistenţial cotidian. Fărănicio îndoială subscriem– cu toţii – vârstei uni-versale a zâmbetelor şi afericirii, hrănindu-ne cuvise ori amintindu-ne de

persoane dragi, sositedin evul aromat depoame coapte. Poate,dintr-o nevoie fireascăde a redeveni, fie şi pen-tru o clipă, copii – cu pri-virea curată şi surâsulscăldat de lumina tangi-bilă a Raiului. Subscriemacelei vârste când, pele-rini într-o lume plină defeerie, strângeam – înpriviri mirate – oceanede căldură şi puritate.Frumuseţea şi unicitateaacelor vremuri le putem

redobândi, doar scriinddespre şi pentru ei. Ast-fel, vom dărui lumina vi-selor ori amintiriloradultului, acestor măr-găritare de mare preţ dinviaţa noastră – copiii.Fie ca aceste ape limpezi,COMORI DE VISE, săajungă aşa cum au fostele revărsate, din sufle-tele creatorilor lor, cătreinimile viteze, pline decuraj şi de speranţă, aletuturor celor cu simţirecurată de copil! Fie ca la-crimile vărsate spre adu-cere aminte să văocrotească şi pe voi – co-piii – precum talismanuldragostei de părinte! Fieca toate aceste gânduri,scrise din dragoste pen-tru voi, să vă umple exis-tenţa de o stare depermanentă bucurie, delinişte deplină, pentrufericirea vieţilor voastre,pure încă!”

Gheorghe Stroia prezintă:

Apariţie editorială de excepţie - Armonii culturale:Antologia universală „Comori de vise”

16 nr. 56 n iulie 2012

toare apare ca un triumfal iubirii ,,Sufletul meu,fără tine,/ Morţii cu-amândouă mâni mă-mpart!” În ,,JEUD’A MOUR (FecioareiFericitoarei Sora Soare-lui)” - primele versuri serepetă la sfârşitul poeziei

şi creionează im-aginea iubirii maipresus de fiinţă,de existenţă, iubi-rea este un senti-

ment mai presus de fire,de efemer, pentru că efe-merul atrage efemerita-tea, acesta pare a fimesajul versurilor: ,,!ceicare se iubesc n-au voiesă se vadă,/ să-şi uiteChipul lor, să-şi uite Su-fletul;”

Titlurile au o încărcă-tură simbolică deoarececonţin cuvântul JEU, careimplică anumite reguli,dar şi viaţa ca joc, tragismşi plăcere deopotrivă.

Semnificative suntversurile din ,,III EK-STAZA”- ,,Sufletul tăudornic să se-nchine/ setot năruie pe sine”,...,,!mă-aşteptaţi cu Su-fletul tremurând”...caretrădează parcă gândirea

cititorului, care l-a cu-noscut pe Cezar Ivă-nescu, pentru căversurile, cântările salefac sufletele noastre sătremure, să tresară.

Cu Cezar Ivănescu sedeschide drumuri cătreliteratura de inspiraţiereligioasă care îmbracăaspecte tragice, tulbură-toare, dar care implicănenumărate abordări.

împrejurul din salonulparfumat. / Şi privirea-ţicade vagă peste apa largovală” „(Poemă înoglindă).

Bacovia coboară înnegura de vremi ca undorit al demiurgului şicelor contemporani tim-pului său, însă nu trăiri-lor sale, le deschide ochiisă vadă nevăzutul ce va fisă fie: „Vezi, din anticulfotoliu - / Agonia violetă,/ Catafalcul, / Şi grădinacangrenată, / În oglindalarg-ovală încadrată înargint...” (Poema înoglindă). Este un „Spa-ţiu, infinit, de o tristeţăarmonioasă...” un „Larg,miniatură de vremuriviitoare” (Alb), pe carepoetul doreşte să le facăauzite şi văzute ca ac-ţiuni viitoare ale Univer-sului în ceea ce priveşteplaneta lumii trecătoare.Tristeţea bacoviană nueste una materială, afaptului că trupul său acedat, la un moment dat,răului teluric, ci una spi-rituală, a unui gând ele-vat ce se înalţă în noapteşi coboară în ziuă, che-

mând-o la fiindul săuuman. Plânsul său nueste o manifestare mala-divă, o stare umană,plânsul bacovian este orevelare motivată a uneidescărcări interioare:„Adorm... ascult... /Afară, la fereastră,toamna a spus: / - Of!...”(Nocturnă), un „of” pecare numai el îl înţelegeşi îl simte pentru că esteparte din lumea nevă-zută a celor ce ştiu, ce audorit pe timpul şederii întimpul teluric să des-chidă ochii lumii profanespre adevăr, pentru că elcunoaşte ceea ce „nimi-cul” ignoră: „E mult decând dormim în umbră,/ În cimitirul violet...”(Amurg).

Când constată inutilfiindul teluric, ca parte alumii din care trupu-imaterie se dezintegreazăîn timpul tăcut al lumes-cului, meditează şi re-gretă: „Şi dacă vremeaiar întoarce / Nedume-riri în jurul meu, / Uniad, dezgust îmi esteviaţa, / Nu este cum a fimai rău” (Şi dacă), ca

apoi, în liniştea univer-sală a iniţiaţilor lumii,care din când în când îşimai abat cu regret adieride entităţi măreţe asupraegoului teluric, să sus-pine: „Un rai, plăcereeste viaţa - / Nu are cuma fi mai bine” (Şi dacă).

Conştient de tot ce aresă fie poetul-om trăieştenu pentru a fi, ci pentruideea înălţătoare a euluicreator, care se va des-prinde din trupul umbrei

sale urcând, de fapt, acolounde îi este locul, într-odimensiune superioară afiinţei matricei sale:„Când vântul va boci, dinnou, la cei de jos, la cei desus, - / La geamul tău, înspaima nopţii, ca un pre-lung fi nal,/ Voi repeta căanii trec mereu mai greu,şi mai brutal. // Va bateploaia... şi târziu, la gea-mul tău voi plânge-ncet...”(Nervi de toamnă).

Plânsul bacovian...Urmare din pagina 7

Un suflet...Urmare din pagina 5

Rudyard Kipling: Învaţă de la toate

„Învaţă de la ape să ai statornic drum,Învaţă de la flăcări că toate-s numai scrum,Învaţă de la umbră să taci şi să veghezi,Învaţă de la stâncă cum neclintit să crezi.

Învaţă de la soare cum trebuie s-apui,Învaţă de la piatră cât trebuie să spui,Învaţă de la vântul ce adie pe poteciCum trebuie prin lume, de liniştit să treci.

Învaţă de la toate, căci toate sunt surori,Cum treci frumos prin viaţă, cum poţi frumos să moriÎnvaţă de la vierme, că nimeni nu-i uitat…Învaţă de la nufăr să fii mereu curat.

Învaţă de la vultur, când umerii ţi-s greiŞi du-te la furnică să vezi povara eiÎnvaţă de la greier, când singur esti să cânţi,Învaţă de la lună să nu te înspăimânţi.

Învaţă de la păsări să fii mai mult în zbor,Învaţă de la toate, că totu-i trecător,Ia seamă, fiu al jertfei prin-lumea-n care treci,Să înveţi din tot ce piere, tu să traieşti în veci!

17nr. 56 n iulie 2012

COJI DE PORTOCALESunt încă femeia cu mâini delicate,Care-ţi cojea adesea portocale dulciÎn vase vechi de dragoste pătate,Iubeam arome tari şi ne hrăneau... năluci.

Când ai plecat de-aici, pe drum de primăvară,Ţi-am dat o portocală, cu tine să o iei,De-ţi va fi greu sau sete în arşiţa de varăSă bei o picătură stoarsă din trupul ei.

Eu sunt încă aici, şi de pământ mă rup,Căci de-atâta vreme, te uit, amar suspin...Năucitor mă doare, că boala e în trup,Mănânc o portocală şi de dureri m-alin!

Dar ce-i un fruct zemos alăturea de tine?Nici nu-mi aduc aminte prea bine cum a fost,Iubirea ta o uit, se stinge-ncet în mineMocnit, dar cu durere, şi vise fără rost!

Trecut-au anii-n zbor, o lume ne desparte... Doar amintiri rămas-au pe farfuria goală,Şi gândurile sumbre - vechi dorinţi deşarte Şi cojile uscate din trup... de portocală.

PLATONIE PE FORUMULUNUI CENACLU VIRTUAL(Improvizând o parodie cu poetul G.R.) Ea: Tulburătoare îmbrăţişare, tulburător sărut,Înfiorată le-am primit fără să ştiu că-s de-mprumutMi le-ai lăsat în suflet doar un pic, Eterna clipă pentru mine, pentru tine nimic!

El: Nu-s de-mprumut iubita mea stăpână,

Dar eu te văd cam rar pe net... o zi pe săptămână,Şi am uitat să merg, pe calea cea bătuta Doar ştii zicala cu... ochii care nu se văd se uita!

Ea: De calea ce-ai uitat, pot să-ţi aduc aminte,Dar ce rost are, când tu nu eşti cuminte!De acuma, alteia-i, oferi al tău dulceag amorAceeaşi serenadă veche şi-acelaşi trist decor!

El: În trupul tău, văzut-am mai multe universuriCe nu le pot descrie, nici dac'-aş vrea, în viersuriCând mă gândesc la tine, din unghiul meu obtuzMă pierd în labirintu-ţi şi-apoi devin confuz!

Ea: De mă iubeai era de ajuns un singur univers,Oriunde-n depărtări cu tine aş fi mers,Te mai gândeşti la mine? Cât vrei să mai aştept?Că unghiul cel obtuz să redevină drept!

El: O, cât eşti tu de bună, vrând să-mi mai dai o şansăDe-atâta bucurie, mă pierd şi cad în transă.Mă văd bătând pământul, ca să mă-ntorc la tineDar mă trezesc şi cuget că ceea ce fac nu-i bine!

Ea: De vrei să te întorci, eu dorul nu-mi amânMăcar pentru o zi, cu tine să rămân!Să retrăim trecutul şi tot ce am fi vrut Aştept înfiorată, sărutul de-mprumut!

NOSTALGIE(Improvizând o parodie cu poetul G.R.) GR: Reverie printre glastreAdmirând florile-albastreCa un pui de bogdaprosteCare cântă a dragoste...Gângurit de guguştiucMă-ndeamnă să mă duc...Să mă duc ori unde, aiurea,Să mă iubesc cu pădurea.Să văd o turmă de oiPăscând iarbă în zăvoiŞi un munte cu tichieDe zăpadă argintieSă ascult frunza cum creşteŞi o vorbă-n româneşte...

CB: Pe la porţi să văd mătuşiPrunci frumoşi scâncind la uşiVeselie cu cireşe la urecheZambetul fără perecheScoate pâinea din cuptorCântă jale, cântă dorDragoste pe fân uscatVară dulce, pere coapteLuna plină, stele-n şoapteCuget liber, trup uşorCâmpuri multe, drumuri lineCălător... eu vin spre tine!

Scrisori de departePoeme de Carmen Barbu

18 nr. 56 n iulie 2012

Radu PetrescuMuscel

Preotul Cotenescu afost compozitor şi publi-cist, secretar de redacţieal revistei “Cultura”, or-ganul Asociaţiei Gene-rale a CântăreţilorBisericeşti din România,fiind invitat în repetaterânduri de Nicolae Iorgala Universitatea de varăde la Vălenii de Munte caprofesor specializat peprobleme muzicale (mu-zică psaltică, folclor şi bi-zantinologie muzicală).Remarcabil este faptulcă preotul-profesor Ghe-orghe Cotenescu a avutun număr egal de confe-rinţe (13) cu toţi ceilalţispecialişti în materie laun loc, clerici sau laici,care au fost de asemeneainvitaţi (mitropolitul TitSimedrea, preotul-profe-sor universitar şi acade-mician Nicolae M.Popescu, profesorii uni-versitari Gh. Moisescu şiMihail Vulpescu; EmilRiegler-Dinu, uniculdoctor în muzicologiepână în anul 1938).Comparativ, cei patruconferenţiari cu numegrele ce se trăgeau dinjudeţele Argeş, Dâmbo-viţa şi Muscel (Radu

Gyr-Demetrescu, Flo-rian Ştefănescu-Goangă,Costin Petrescu şi VictorSlăvescu), au însumatdoar 12 conferinţe.

Bun orator şi stăpânpe sine în situaţii dificile,a făcut faţă cu brio pro-vocării pe care a consti-tuit-o prezenţa înParlamentul ţării, con-tracarând inteligent şi cuumor fin ostilitatea ma-nifestată virulent pe du-rata mandatului său

(1931-1932) de opoziţiaconstituită în acel mo-ment din reprezentanţiiP.N.Ţ., fiind desemnat înunanimitate de deputa-ţii-preoţi să ţină discur-sul de omagiere asemicentenarului poetu-lui şi omului politic Oc-tavian Goga.

Susţinerea pe plan lo-gistic a partizanilor dinmunţii Muscelului con-duşi de colonelul martirGheorghe Arsenescu l-a

transformat în deţinutpolitic (1949-1950). An-chetat iniţial la Câmpu-lung de maiorul MihailChicoş şi ulterior în celu-lele-depozit ale Securită-ţii din Piteşti de cătresadicul căpitan de Secu-ritate Ion Cârnu (viitorulşef anonim de serviciuadministrativ la Trustu-lui de ConstrucţiiBacău), va fi condamnatîn cadrul primului lotformat din 37 de musce-leni, în frunte cu elevulsău Pimen Bărbieru, sta-reţul schitului Cetăţuia-Negru Vodă şi liberaliitătărăscieni NicolaeEnescu şi Ion Constanti-nescu-Mărăcineanu.

Din acelaşi lot trebuiasă facă parte şi nepotulsău din Izvoarele, TraianGh. Marinescu-Geagu,fiind arestaţi amândoi înaceeaşi lună (martie1949). La alegerile din 19noiembrie 1946, acesta îlfăcuse de râs pe învăţă-torul Gogu Popescu,impus cu forţa de comu-nişti în funcţia de prefectîncă din noiembrie 1944,dând foc urnelor um-plute din timp cu voturiştampilate în favoarea“soarelui” B.P.D. Alege-rile au trebuit repetate,iar Siguranţa şi apoi Se-curitatea l-au hăituit ne-încetat pe Geagu prinţară. În vara anului1948, Geagu a apelat launchiul său din Stoe-neşti-Muscel, iar acesta agarantat pentru el în faţacolonelului GheorgheArsenescu, organizatorulrezistenţei anticomu-niste din munţii Musce-lului şi Făgăraşi-lor de sud. Arse-

Coteneştiidâmboviţeni,

vrednici slujitori aialtarului, şcolii şi culturii (2)

4

Biserica nouădin Stoeneşti

19nr. 56 n iulie 2012

nescu l-a protejatcât a putut, dar

mult-prea tânărul Geagus-a întors în mai multerânduri la Izvoarele,fiind capturat viu înmartie 1949, dar rănit, înurma unui incidentarmat soldat cu morţi.La mai puţin de un an (4februarie 1950), a fostexecutat demonstrativ –fără judecată şi condam-nare-, la intersecţia dru-mului naţionalCâmpulung-Târgoviştecu drumul comunal spreIzvoarele. Pentru aşa-zisa lui fugă de sub es-cortă – în realitatepentru intimidarea lo-calnicilor – cadavrul afost păzit în permanenţă,iar rudele l-au putut în-momânta creştineşteabia după două zile, con-form certificatului dedeces şi crucii ridicatedupă 1990.

Înaintea judecării şicondamnării sale re-troactive (mai 1950),preotului Gheorghe I.Cotnescu i-a fost dat săse întâlnească în închi-soare şi cu viitorul proto-pop Vasile Chiţu, fostulsău elev de la Seminaruldin Curtea de Argeş.Mărturia scrisă a aces-tuia este pilduitoare.

“În luna februarie aanului 1950 am fostarestat. Şi pentru că fu-sesem condamnat înlipsă de Tribunalul Mili-tar Bucureşti, am fostdepus la închisoarea mi-litară din Bucureşti –Uranus – până la rejude-care. Acolo l-am întâlnitpe părintele Cotenescu.Acelaşi om: optimist,plin de haz şi de umor.

Optimismul său radiaîmprejur, făcându-i peceilalţi deţinuţi să fie maiîncrezători în libertate şio viaţă mai bună. Fuseseşi el „amestecat în sara-mura penală” – cumzicea el – pentru că adă-postise de ploaie pe niştefugari în casa sa. Eravorba de grupul de rezis-tenţă din Făgăraş (colo-nelul Arsenescu,Arnăuţoiu, etc.). Aşteptaşi el să fie judecat de Tri-bunalul Militar Bucu-reşti”.

„Cadavrul viu” ce pă-răsise penitenciarul Pi-teşti, condus decăpitanul-dănţuitor Ale-xandru Dumitrescu, aprimit instantaneu stig-matul social de “paria”,purtându-l demn până lamoartea care ni l-a răpitîn februarie 1965. Alăturide el au suferit Paras-chiva Răuţoiu (soacra sa,unica persoană din Stoe-neşti expropriată dedouă ori, în 1945 şi în1949), prezbitera Elisa-beta Cotenescu (pe careo alinta Veruţa), precumşi cei trei copii ai lor, ofată şi doi băieţi.

În cadrul Memorialu-lui Rezistenţei Antico-muniste de la Sighet, ceidoi membri ai aceleiaşifamilii dâmboviţene –preotul Gheorghe I. Co-tenescu şi Traian Gh.Marinescu-Geagu -, figu-rează la loc de cinste

Pe lângă apostolatulsău întru credinţă, preo-tul-profesor Gheorghe I.Cotenescu a iubit şcoalaşi copiii, pe care i-a în-drumat şi ajutat, iar ace-ştia l-au îndrăgit şirespectat. Printre ei se

numără valori perene aleortodoxiei româneşti,precum patriarhii IustinMoisescu şi Teoctist Ară-paşu, arhiepiscopii Ghe-rasim Cristea şi EftimieLuca, episcopul-vicarRoman Stanciu, vicarulpatriarhal Atanasie Glat-covschi, arhimandriţiimari duhovnici SofianBoghiu, Grigorie Băbuş,Tănase Petroniu, RomanBraga, Felix Dubneac,Iustin Pârvu, profesoriiIoan Rămureanu, AntonUncu, Ioasaf Ganea, în-văţatul preot Ilie Băciou,originar din Rucăr ş.a.(viitorul protector alpoetului Adrian Pău-nescu).

Era un om simplu,prietenos nevoie mare cucopiii şi cu cei nevoiaşi,îngăduitor şi înţelegătorla solicitările orişicui,veşnic cu un surâs înflo-rit pe buzele lui cărnoaseşi cu o vorbă de duh cenu putea să supere pe ni-meni.

Acordarea titluluide „Cetăţean

de OnoarePOST-MORTEM”Aşa cum autorităţile

din alte judeţe şi munici-pii capitale de judeţ ono-rează memoria perso -nalităţilor locale sau ori-ginare din respectivelejudeţe şi localităţi, cumerite deosebite pe plancultural, didactic şi bise-ricesc, la rândul meu amînaintat documentaţianecesară (cu peste 70 dereferinţe: enciclopedii,dicţionare, cărţi, broşuri,studii şi comunicări şti-inţifice, articole, emi-siuni televizate) atâtConsiliului JudeţeanDâmboviţa, cât şi Primă-riei Municipiului Târgo-vişte, în vederea a cor dă-rii titlului de „Cetăţeande Onoare POST-MOR-TEM” preotului-profesorGheorghe I. Cotenescu.

Să-i fie memoria veş-nică, iar viaţa pildă deurmat pentru toţi aceiacari îşi fac scopul vieţiidin preaslăvirea biseri-cii, a şcolii şi a culturiinaţionale, din păzireaadevăratelor valori mo-rale, din păstrarea şisporirea bunului ob-ştesc, dăruindu-şi fărăpreget toate puterileprea binelui cetăţeanu-lui.

4

20 nr. 56 n iulie 2012

Gheorghe ValericăCimpoca

Ca să ajungi la Dumne-zeu ai nevoie în primulrând de multă iubire, atâtfaţă de El cât şi faţă decreaţia Lui. De ce Dumne-zeu a vrut ca oamenii săajungă la El şi prin cele aleminţii?. De ce ne cere săsporim mai mult în celeale inimii? Oare aflînd noişi noi lucruri, nu ne apro-piem mai mult de Creato-rul nostru? Sau inima şiraţiunea nu pot fi elemăcar egale? Deosebireadintre a-L afla pe Dumne-zeu pe calea minţii şi a-Lafla pe calea inimii este caaceea dintre a-L descrie şia-L iubi. Nici oamenii nusimt nevoia ca, spre exem-plu, vecinii lor să-i descrieîn amănunt, ci vor dacă sepoate, să fie iubiţi de ei.Raţiunea înseamnă a vorbidespre ceva, pe cînd iubi-rea înseamnă a trăi lucrulacela. Raţiunea este doarteoria despre iubire, pecînd iubirea este adevărataesenţă a tot ce există bun.Raţiunea poate fi uşorconvinsă, prin dovezi, săcedeze, pe cînd inima nuştie de dovezi. Oricîte ar-gumente i-am aduce, deorice fel, ea o ţine pe a ei.Ba mai mult, ea este ceacare duce la întunecarearaţiunii ,,Căci din inimăies gânduri rele (Matei 15,19). Dumnezeu este iubiremai intii de toate. Pe de

altă parte, Dumnezeu necheamă mai ales la vinde-carea inimii pentru că,deşi cu defecte, raţiuneaeste în general exactă înfuncţionarea ei. Rece, cal-culată, dar exactă, raţiu-nea îi determină peoamenii de ştiinţă să fieatît de convinşi că au drep-tate în tot ce spun; ei nugreşesc prin faptul că sîntraţionali, ci pentru că seamestecă în cele ale inimiicu instrumente ale raţiu-nii. Însă pentru a ajunge laMarele Adevăr avem ne-voie mai întîi de toate săiubim. Acesta trebuie săfie paşaportul nostru pen-tru veşnicie, iar cunoaşte-rea şi judecata raţionalăvor fi la momentul potrivito joacă de copii. Ni se vordezvălui atunci toate tai-nele pe care nu le-amputut cunoaşte în viaţaaceasta. Pe cînd dacă vomşti cu precizie totul, dar nuvom iubi, dincolo va fimult prea tîrziu ca să învă-ţăm. Raţiunea, care nu in-seamna decat inteligenta,bun simt, dreapta soco-tinta, a fost data de Dum-nezeu ca sa fie pusa tot inslujba mantuirii. Dupa pa-rerea mea, raţiune fără iu-bire nu există. Iubirea estecu siguranta mai impor-tanta, este axul central(fara de care nimic nu arevaloare) insa ratiunea arerolul ei, bine definit. Ra-ţiunea omului moderntinde să se confunde cuştiinţa, care impiedică pecei mai mulţi oameni sădevină credincioşi. Lupta

dintre iubire şi raţiune nueste singura luptă. În tri-unghiul de aur Raţiune,Iubire şi Credinţă apare şio a doua luptă între Ra-ţiune şi Credinţă. Relaţiadintre raţiune şi credinţăaşa cum reiese din disputalui Leibniz cu autorul„Dictionnaire histo - riqueet critique”, Pierre Bayle afost analizată cu multăatenţie de critici. Aceastărelaţie vizează o diferenţăde poziţie, unanim cunos-cută între „Dumnezeulteologilor”, şi „Dumnezeulfilosofilor”. În legătură curelaţia dintre raţiune şicredinţă se pot schiţa treiposibilităţi: 1) Prima are învedere afirmaţia ateistă căraţiunea şi revelaţia suntincompatibile, şi trebuie,drept urmare, să respin-gem revelaţia în favoarearaţiunii; 2) a doua posibili-tate poate fi consideratădrept antiteza celei dintâişi anume raţiunea şi reve-laţia sunt în continuare cafiind incompatibile, darraţiunea este cea care erespinsă de data asta în fa-voarea unui salt (orb, ne-raţional) în credinţă; 3) atreia posibilitate este re-prezentată de sinteza sco-lastică a raţiunii şicredinţei, întâlnită în gân-direa Sf. Toma d’Aquino şia unora din discipolii săicontemporani. Trebuie săţinem cont de faptul caexistă si alte perspective,dincolo de disputa, mai fa-miliara la noi, dintre cei cesusţin ca intre ştiinţă si re-ligie exista o opoziţie ire-

conciliabila si cei ce susţinca aceasta opoziţie poatefi, intr-un fel, depăşită.Credinţa intervine în ge-neral acolo unde raţiuneasingură nu poate fi, nupoate da un fundament.Acesta este cazul prin ex-celenţă, faţă de care cre-dinţa nu vine săsuplinească o incapacitatea gândirii mele, ci o di-mensiune a fiinţei mele.Credinţa nu este integralfundamentată de raţiune,dar nu este nici antiraţio-nală, pentru că în credinţacreştină intră o bună partede argumentaţie. Speranţase naşte din credinţă şi semanifestă prin iubire.Iisus Hristos, dragostea luiDumnezeu arătată cătrenoi, este Speranţa noastrăpentru că El este „Chipullui Dumnezeu Cel nevă-zut” (Coloseni 1, 15), Crea-torul, Proniatorul şidestinaţia ultimă a lumii şia existenţei create. El esteFiul lui Dumnezeu CelUnul născut, întrupat pen-tru noi oamenii şi pentru anoastră mântuire. El esteSperanţa noastră pentrucă prin El avem viaţă (cf. IIoan 4, 9). El este Spe-ranţa noastră pentru că Eleste Adevărul suprem şiveşnic (cf. Ioan 14, 6). Eleste Speranţa noastră pen-tru că El este Pacea noas-tră, Cel ce a împăcat pe omcu Dumnezeu (cf. Efeseni2, 14). Iisus Hristos, Milui-torul şi Binefăcătorul nos-tru, este Speranţa noastrăpentru că El a asumat fireaumană, a curăţit-o, a sfin-ţit-o şi a ridicat-o în slavă,în intimitatea iubirii veş-nice a Preasfintei Treimi.Hristos-Domnul este Uşacare ne conduce în interio-rul vieţii şi al comuniuniidumnezeieşti, Uşa princare dacă va intra cinevase va mântui (cf. Ioan 10,9). Sfârşit

Raţiune, Iubireşi Credinţă (7)„Inima are raţiunile ei pe care raţiunea

nu le cunoaşte” Blaise Pascal

prof

. dr.

Gheo

rghe

Vale

rică C

impo

ca

Ion Iancu Vale

Undeva, pe întinsaCâmpie a Tăcerii, Ulti-mul Far semnalizeazăpalid şi intermitent. Firesticloase şi rare de iarbăstrăpung fără convingerecochilia roşietică şi fărâ-micioasă a solului. Cu-renţi incandescenţi deaer învolburează pânzealbe de praf, generândtornade rebele. Miasmefetide viciază aerul, inci-tând Marea angoasă sprea-şi flutura aripile cenu-şii. Cortegii şerpuitoarede proteze se precipităbusculându-se, într-unlugubru scârţâit de bala-male ruginite, către Ulti-mul Far, ignorândNelimitata Crevasă as-cunsă dincolo de el. Ulti-mul Far pâlpâiespasmodic atrăgând im-placabil unduitoareaprocesiune ce înaintează

peste întinderea pustiepe care, din loc în loc,gnaisuri gigantice, dia-mantin şlefuite, le aţincalea. Undeva, în spateleUltimului Far, perfid as-cunsă, Nelimitata Cre-vasă îşi macină canintăcerea spaţială, aştep-tând cu răbdare Irevoca-bilul Dar. Bizaraprocesiune compusă dinproteze din material sin-tetic, metalice sau dinlemn, plăci dentare, pe-ruci, vase sanguine arti-ficiale, ochi de sticlă şialte organe aparţinândcândva - sau trebuind săaparţină - fiinţelor

umane, dotate acum deVeşnica Putere Obscurăcu afectivitate senzo-rială, se târăşte chinuită,parcă, de ictusuri comi-ţiale spre unica luminărămasă. Ultimul Far, fas-cie plăpândă şi efemerăîn vasta şi orbitoarea se-miobscuritate, pâlpâiagonic. Deodată protezaunui picior, proteza uneimâini şi o perucă bărbă-tească se detaşează degrosul masei. Mâna, su-prapusă piciorului vârâtîntr-un bocanc militar,se caţără pe coama unuignais, fluturând în dege-tele răşchirate perucadecolorată. Un glas ca-vernos împunge zarea,făcând uriaşul convoi săse oprească şi să asculteInspirata Tripletă: „În-cotro te îndrepţi, Poporal Protezelor, spre ce ţeliluzoriu îţi porţi paşii?Lumina aceea e înşelă-toare, Universul sprecare ne ademeneşte, fals.Opreşte-te, Popor al Pro-tezelor! Marşul nostrueste suicidar. Să rămâ-nem unde suntem şi săredăm vieţii câmpiaaceasta, să ocrotim sâm-burele încă viu, să înte-meiem pe tărâmul acestaun nou spaţiu vital! Săne oprim, Popor al Pro-tezelor, lumina aceea neademeneşte spre auto-distrugere! Opriţi-vă, câtmai e timp, opriţi-vă!”Inspirata Tripletă taceaşteptând reacţia mulţi-

mii. În rândul protezelorse iscă freamăt şi ele seagită un timp, sfătuindu-se. Într-un târziu, untunet format din mii deglasuri despică zarea:„Nu-i adevărat! vrem săscăpăm din acest impe-riu al deznădejdii. Acolounde se zăreşte luminatrebuie să fie bine! În-ainte, Popor al Proteze-lor, înainte!” Şi protezeleîşi reîncep marşul cu şimai multă vigoare, stri-vind sub tălpi InspirataTripletă. Timpul trece şidistanţa dintre UltimulFar şi mărşăluitori semicşorează. Deodată, fi-rava lumină disparetotal. Cenuşiul devineaproape negru şi mate-rial. Protezele încreme-nesc. Teama planeazădemenţial deasupragloatei. Apoi, antrenatede o groază totală, sco-ţând un vaier prelung,protezele se aruncă într-un ultim asalt, rostogo-lindu-se unele pestealtele în gura larg căscatăa Nelimitatei Crevase,care le înghite horcăindabisal. Pe întinsa Câmpiea Tăcerii, uriaşul spaţiuplumburiu nu mai estetulburat de nimic. Doarfarmacistul Figuerascaută în continuare ab-solut nimic.

21nr. 56 n iulie 2012

Marşul suicidaral protezelor

DUREREAIon Iancu Vale

este sămânţa vieţii ce pântecu-o refuză

când visul de-a fi mamă mocneşte viu în spuză

e pomul ce rodind îşi etalează fala

şi un topor stupid îi curmă verticala

este reproşul vitei, mugind tânguitor

când o ucide setea şi n-o duci la izvor

e zâmbetul ce-ngheaţă nedumerit pe gură

când celui ce-i faci bine te minte şi te fură

e gânguritul alb al pruncului ce suge

pe care un părinte îl leapădă şi fuge

e perna îmbibată cu plânsul de fecioară

ce în zadar aşteaptă iubitul într-o seară

e scârţâitul porţii ce omenesc scânceşte

când pe pribeag în casă, stăpânul nu-l primeşte

e deseori Poetul ce tainic germinând

cu silnicia vieţii se năruie luptând

e Ţara mai ales ce sacru te alarmă

şi-n crudă nepăsare nu te transformi în armă

22 nr. 56 n iulie 2012

Corneliu Florea

Printre cei mai valoroşi con-temporani ai generaţiei noastre,Dalai Lama ocupă una dintre celemai înalte şi speciale poziţii îngândirea prodigioasă a umanităţiide la răscrucilele noului mileniu.Însăşi viaţa sa este un epos al gân-dirii, pe care o şlefieşte cu inteli-genţă şi fineţe, începând cuîndepărtata şi înţeleaptă învăţă-tura buddistă până la ştiinţele mo-derne de astăzi, ce vor săcuprindă, dezlege şi să stăpâ-nească toate tainele macroscopu-lui şi microcosmosului. Oameniide ştiinţă au intrat într-o compe-tiţie stranie în a domina întreguniversul, pe care înţelepţii bud-dismului, de mult, l-au băgat într-un atom, fiind doar o materie înpermanentă mişcare şi transfor-mare după nişte legii la care min-tea ştiinţifică a lumii încă nu aajuns.

Buddha a avut înţelepciunea săprecizeze că nimic nu este stabil şiveşnic în univers şi fiecare trebuiesă observe şi să contemple tot ceeste în jurul lui! Astfel, punândcuriozitatea, observaţia şi medita-ţia înainte unei dogme, Buddha aeliberat omul, gândirea şi acţiu-nile sale, conturând în învăţăturilesale doar că toţi suntem egali întrenoi şi trebuie să trăim în înţele-

gere şi armonie, în cordialitateprin înţelepciune şi morală. Ar-monia fiind sublimul convieţuiriiumane.

Dalai Lama s-a născut în 1935şi la vârsta de doi ani a fost ales al14-lea lama, adică liderul buddistal tibetanilor. La şase ani a înce-put o prodigioasă educaţie cu artaşi cultura tibetană, sanscrita, lo-gica şi medicina şi mai ales, stă-ruitor cu disciplina monahală abuddismului, cu înţelepciunile luiBuddha, cu doctrina sale atât debenefice corpului şi minţii ome-neşti. De la început a dat dovadăde o superioară dotare intelec-tuală, de avidă curiozitate şi ascu-ţit spirit de observaţie ce suntfactori stimulatori ai unei gândirisuperioare până în sferele înalteale comprehensiunii absolute. Înplus, Dalai Lama are un şarmpersonal rar întîlnit, atractiv prinmodestie nedisimulată şi cumse-cădenie aleasă şi ar fi devenit celmai iubit şi apreciat lider dacăChina nu ar fi ocupat Tibetul în1950, forţndu-l în toate felurile,chiar şi prin atentate să păra-sească Tibetul în 1959. Este omare nedreptate socială pentruTibet, pentru Dalai Lama, dar şiun căştig pentru cultura actulă aomenirii, pentru că el nu a rămasla stadiu de exilat urgisit ci a atinscotele cărturarului internaţionalrecunoscut prin cele peste şapte-zeci de cărţi scrise şi ca iniţiatorulşi coordonatorul ciclului de confe-rinţe internaţionale Mind and Lifeîn care se dezbat cele mai înain-tate idei şi descoperiri ştiinţificeale omenirii. Lista oamenilor deştiinţe şi cultură care participă laacest ciclu periodic de conferinţeîn marile metropole ale lumii suntdovadă de prestigiu şi valoare.

Dalai Lama este peste tot îmbrăţi-şat cu drag şi repect, ascultat caun mare înţelept budist ce îmbo-găţeşte filosofia omenirii. El estedeţinătorul Premiul Nobel pentruPace acordat în 1989 pentru sus-ţineriea, fără violenţă, a eliberăriipoporului său de sub ocupaţia chi-neză.

De curând a apărut în EdituraHumanitas o carte semnată deSanctitatea Sa Dalai Lama „UNI-VERSUL ÎNTR-UN SINGURATOM” pe care din curiozitate amluat-o şi am citit-o cu interes daram făcut-o pe îndelete, cu pauzede meditaţie mai ales în parteadoua în care dezbate cuprinzătorconştiinţa umanităţii. Volumuleste extraordinar fiindcă m-a pur-tat de la atom la univers şi de laamebă la encefal. E o cale foartelungă care a durat vreo zece, ci-sprezece miliarde de ani, şi aşa,pot zice de ce Dalai Lama a inti-tulat-o cum a făcut, fiindcă în cele240 de pagini e ca şi cum a în-ghesuit într-un atom o parte dinîntrebările şi răspunsurile omeni-ririi de-a lungul istoriei gândirii eidespre necuprinderea timpului şispaţiului, iar când ajunge la între-bările cele mari de când şi de cine,preferă să ne îndemne la observa-ţie şi contemplare decât să ne afi-şeze o nouă dogmă religioasă pelângă cele pe care omenirea le aredeja, dar nu dau răspunsuri valideadevărului.

Nu, omenirea de mii de ani nuse mulţumeşte doar cu plăsmuiridivine sau biblice, cu porunci şicanoane, cu percepte şi dogme cicaută concret începutul şi pe înce-putorul lumii, lume care a pornitde la un atom şi a ajuns la univers,cu toate ale ei. Aşa e omuliscoditor peste limitele sale 4

Dalai Lama: „Universulîntr-un singur atom”

23nr. 56 n iulie 2012

de înţelegere şi cunoaşterepe care le are. Iar, DalaiLama mai pune paie pe

focul iscodirilor afirmând: mariledescoperiri din fizică, începând cuperioada copernicană au dat naş-tere ideii ca realitatea nu este aşacum ne pare nouă! Are dreptateînţeleptul buddist, şi, să nu maivorbim în ce bâlci idiologic a in-trat lumea de atunci încoace, cânddupă fiecare descoperire epocalătot mai înflăcărate şi inflamabiledevin disputele filosofice, reli-gioase şi ştiinţifice. De când au în-ceput să apară uimitoareledescoperiri şi ideile aferente lor,dogmele teiste - iudaismul, creşti-nismul, islamismul - sunt în pier-dere continuă. Pierderile auînceput cu Galileleo Galilei, carecu luneta lui a scos mica noastrăplanetă, cât un bob de grâu, dincentrul universului şi a agăţat-o,într-un colţ de univers, cu o orbităde un soare ce nu-i mai maredecât un bostan ! Ce decepţie peunii orgolioşi ce se credeau că uni-versul e colonia pământului lor.Zâmbim ca Buddha, înţelegator şiînţelept, pentru că învăţătura luinu a făcut asemenea greşeli ab-surde. Astăzi, învăţăturile bud-diste pot conlucra cu dezvoltareaştiinţelor şi cu cele mai avansateidei ale futurologiei, pentru căBuddha a fost mai înţelept la vre-mea lui; s-a abţinut să răspundă laîntrebarea cine şi când a făcut uni-versul, îndemnându-şi discipoliila observaţie, experiment, gân-dire, ceea ce dogmatici teişti nu aufăcut-o şi acum rămân în urmă,tot mai în urmă, mai singuri, pă-răsiţi. E doar o chestiune de edu-caţie şi timp. Dalai Lama e preainteligent, cult şi buddist aşa că nuface asemenea referiri sau aluzii,orale sau în scrise, dar prin exem-plele folosite din învăţăturilebuddiste, reiese clar acest lucru.

Acum, lumea teistă se află înfaţa unui adevărat tsunami dedescoperiri ştiinţifice, ce puneconcepţia divină într-un mareimpas, total dezorientată de reali-

tăţile demonstrate ştiinţifice, nubazate pe naraţiuni biblice, mi-nuni şi miracole fără acopeririideologice sau ştiinţifice. Iar DalaiLama, fără să menţioneze nici ceamai mică referire la teişti, îlplimbă prin istorica galerie a şti-inţelor, ideilor şi filosofiei actuale.

Cosmologia modernă, cu careîncepe marele tur, a ajuns deja lao concluzie fermă: Universul nos-tru în forma actuală nu este nicietern nici static. Această teză de-monstrată retează, fără graţie,eternităţile ca realităţi, inclusivconceptul de suflet. Punct. Încontinuare Dalai Lama etaleazăidei, concepte şi fapte despre per-manenta modificare a universuluiînceput acum, aproximativ, zece,cincisprezece miliarde de ani cuacel Big Bang – explozie de uni-vers – după care urmează pe-rioade de ordine şi haus aleuniversului, până ce se sfârşeşteprintr-un Big Crunch, pe care-ltraducem în acest caz cu mareacontracţie, atât de mare încât totuniversul, probabil, intră într-unsingur atom, care apoi, din noupoate să explodeze într-un cutotul şi cu totul alt nou univers. Cefrumos să dai drumul imaginaţieicând nu eşti sigur de nimic! Ori-cum, atât cosmologia modernă câtşi buddismul nu acceptă ideeauniversului static, etern. Cosmo-logia buddistă stabileşte cicluluniversului în felul următor: înprimul rând, există o perioadă aformării, apoi urmează perioadaîn care Universul dăinuie şi o pe-rioadă în care este distrus, iar înfinal perioada de vid, de dinainteaformării unui Univers nou (DalaiLama, Universul într-un singuratom, pag 102). Paralelism abso-lut între învăţatura buddistă deacum douămii cinsute de ani şiştiinţa actuală.

Originea vieţii, Dalai Lama oprezintă aşa cum trebuie, ca pe celmai mare miracol al Universului .Este copleşit de biologie, de oa-menii care au dus-o de la observa-ţii empirice şi descrieri

amănunţite la conceptele dezvol-tării şi descoperirea tainelor şiforţelor selecţiei naturale. Estefascinat de originea specilor a luiDarvin: „Cred că teoria darwinistăa evoluţiei, cel puţin cu adausurilede informaţie ale geneticii mo-derne, ne oferă o descriere co-erentă a evoluţiei vieţii umane pePământ”. Buddismul ca învăţă-tură a gândirii meditative liberenu îl opreşte pe Sanctitatea Sa dela o asemenea afirmaţie ba maimult să se entuziasmeze, şi să-lîmbrăţişeze, fără rezerve, peLUCA = Last Universal CommonAncestor, considerat în geneticazilelor noastre primul organism,format din ADN (acid dezoxinu-cleic) nici cât o bacterie, dar celmai vechi strămoş comun al vieţiipe pământ. Apoi ne prezintă cuaceiaşi pasiune Genomul Umanacei 23 de cromozomi care suntsuportul zecilor de mii de genecare unindu-se cu ceilalţi 23 decromozomi ai sexului opus redaufiinţa omenească. Câtă memorie şiforţă au cei 46 de cromozonii uniţiîn ai reda pe Adam şi Eva, cumapar ei în celebra pictură a lui Mi-chelangelo din Capela Sixtina.

Să zâmbim senin, admirativcât de mult omenirea savantă adescoperit din tainele vieţii pe pă-mânt , dacă ştiinţa, genetica prinmetode biotehnice a ajuns să şicoloneze viaţa dând omenirii ceamai faimoasă oaie: Dolly!

Aici în faţa extraordinarei ingi-neriei genetice, pe cât de uimi-toare pe atât de tulburătoare săne oprim, să-l ascultăm pe DalaiLama, să medităm şi să fim pre-cauţi ca el. Lumea ştiinţifică să nurepete în genetică aceleaşi greşelipe care le-au săvârşit colegii lordin fizică, în cercetarea şi aplica-ţiile nucleare. Pentru că efecteleingineriilor genetice împinsepeste limitele raţiunii şi a bioeticiivor fi şi mai catastrofale decât celenucleare!

4

24 nr. 56 n iulie 2012

Elena Buică

Am avut o zi bunăcând am primit vestea căpe 21 aprilie 2012, laMontreal a fost lansatvolumul de poezii „Prin-tre silabe" (Editura Sin-gur, Târgovişte, 2012),semnat de poetul AdrianErbiceanu - cunoscut înlumea scriitorilor cana-dieni nu numai ca poet,ci şi ca preşedinte şi co-fondator al AsociaţieiScriitorilor de Limbă Ro-mână din Quebec(ASLRQ) şi ca director alEditurii de limbă ro-mână din capitala pro-vinciei. Volumul ainaugurat colecţia celor50 de volume de versuricu rimă, din cadrul Pro-iectului „Întoarcereapoetului risipitor", subîndrumarea şi îngrijireaEditurii Singur din Târ-govişte. M-a bucuratreîntalnirea cu poeziilesale fiindcă ele au pute-rea să lumineze o zonăsensibilă din câmpultrăirilor frumoase, poeziicare încântă prin dulceleşi nemuritorul stil clasic.

Cele 60 de poeme alevolumului se înscriu pelinia ce-l defineşte pe au-torul lor. Chiar de la pri-mele pagini te laşi sedus,ca de-o vrajă, rămâi cap-tiv paginilor ei, de parcăte-ai afla sub influenţaunui puternic câmpmagnetic. Şi în aceastănouă apariţie editorialăautorul adună fiorul ro-mantic în poeme care în-cântă prin muzicalitateşi cuminţenie orânduităîn ineditul şi spontanei-tatea metaforelor, prinesenţializare, prin har,rigoare, concentrare,disciplină, simboluri

fundamentale ale prozo-diei - daruri poetice lacare ar râvni orice trudi-tor al cuvântului în caresusură versul tăinuit înadâncuri. Sunt poeziiscurte, ca nişte bijuteriidelicate, dar încărcate cuputerea de va crea emo-ţii şi trăiri revelatoare.

Actul creaţiei nefiinduşor, putem spune căprin efortul său, autoruls-a învins pe sine şi ne-adăruit poezii care ajutăspiritul să aspire spreculmile înaltului şi aledesăvârşirii, căci ce al-tceva înseamnă poeziapentru poetul Adrian Er-biceanu, dacă nu pute-rea izbăvitoare afrumuseţii pure?

El ne mărturiseşte,chiar în primele pagini,că „Anticipând vibrarea/Nestăvilită, dusă la ex-trem" este „purtat degând", cu modestie şichiar cu umilinţă, printezaurul aduceriloraminte şi-atunci, „deprin culise strâng uita-rea/ Şi-o mântui ros-tuind-o în poem"(Intermezzo).

Ne ţine cu cartea în-

delung deschisă, cel maiadesea, poezia de medi-taţie. Bogată în nuanţefilosofice, meditaţia estela ea acasă, căci viaţa l-aînzestrat pe autor şi cudarul gândului profund,cel al înţelepciunii. Suntpoezii cu o gamă infinităa reverberaţiilor spiri-tuale care pătrund înadâncul fiinţei noastre,lumindu-l. Tumultul su-fletesc atinge esenţa şi nereîntoarce la valoarea in-trinsecă a ceea ce sun-tem, ne poartă spresinele nostru. Meditaţiilesale devin subtile filtreprin care nu pot trecedecât esenţializări aleunor idei, trăiri, aspira-ţii, poetul modelând rea-litatea în imaginiliterar-artistice „grele”de sensuri: „Atras înfocul sacru, pe nevrute,/Poftirile mă strâng, ne-omeneşti,/ Să uit de tân-guire şi virtute,/ Pedrumul rătăcirilor lu-meşti.// Ci-ntemniţată-n umbrele trecute,/Tăcerea doare... spre aşti că eşti!..." (Nelinişti)

Poetul mânuieşte cumăiestrie sugestia pen-

tru a ne transmite gân-duri şi sentimente, zes-trea unei cromaticisufleteşti tulburătoare:„Se leagănă, de somn,cărarea,/ Pe umbrelungi, mereu mai lungi,/Învăluind în vis uita-rea.../ Cât timp îţi tre-buie s-ajungi?"// (Tupoate ştii). Precum înoperele marilor poeţi,într-o viziune largă, în-tâlnim şi în creaţia poe-tului Adrian Erbiceanusentimentul cosmic îm-pletindu-se cu cel pă-mântesc: „Din încifrareaspre albastru/ În liniştiîncropii oceane/ Şi li-nişti-peşti, şi diafane/Căderi spre oare careastru?" (Trecea odoamnă). Folosind inte-rogaţia retorică, poetulinstituie starea de inte-racţiune permanentă cucititorul.

Nu puteau lipsi dinversurile poetului AdrianErbiceanu nici anumitenuanţe folclorice menitesă trezească în noi nos-talgia plaiului mioritic,cum se întâmplă în disti-hul ce are drept titlu cu-vântul care, numaipentru români are o re-zonanţă specială –„Dor": „Jos la răscruce,gata de ducă/ Ce mă maiţine, mă tot hurducă.//Dorul atârnă frunza sa-racă/ Dragostea vine,dragostea pleacă...//Prind, ca din palme, săse resfire/ Cioburi păs-trate în amintire...// Cao minciună consola-toare/ Vremea mă ninge,clipa mă doare".

Creaţiile lui AdrianErbiceanu au darul de ane fascina şiprintr-o simpli-tate şi cuminţenie 4

Adrian Erbiceanu:„Printre silabe”

25nr. 56 n iulie 2012

inconfundabilă alimbajului poetic,cu frumuseţi năs-

cute din armonii inte-rioare, din învăluiri şireverii, trebuindu-ţi omare dexteritate pentrua le stăpâni. Pentru fru-museţea ei, redau în în-tregime poezia „Casalcia", un poem în caregingăşia feminină şi fru-museţea naturii suntilustrate în cuvinte sim-ple - departe însă, desfera superficialului saubanalului -, în construc-ţia căreia predominăcomparaţia. Imaginilevizuale îţi dau impresiacă te afli în faţa unui pic-tor măiestrind penelul şidirijând pensula cumâna-i plină de har sprefixarea reperelor, pe carele îmbracă apoi într-ofeerie de culoare.

„Prin sălcii vântul sefrământă./ La nesfârşit

fixându-şi straiul/ Cafata, ce de mijloc frântă,/Îşi bate rufele cumaiul.// Deposedat, se-mpleticeşte,/ În propria-i intimitate,/ Ca fata ce,pălind, roşeşte,/ C-oprinzi cu poale sufle-cate.// Ca salcia ce numai scapă/ De vânt, prinvânturi despletită./ Stăfata, pân`la brâu în apă,/Şi mă tot duce în ispită.”Poeziile de dragosteocupă un loc însemnat încreaţia autorului. Suntpoezii de o mare sensibi-litate, dar, în acelaşitimp, stăpânite de o notăde sobrietate. Femeiaeste spiritualizată, suge-stiile învăluite în decenţăşi nobleţe, dezvăluie oaleasă educaţie a autoru-lui, iar căldura umană pecare o degajă, îmbrăţi-şează frumosul şi emoţiacu sinceritate şi trăirepoetică unică. „Misterul

focului albastru/ pe apestinse de rubin/ în ochiităi ascund dezastrul/ vi-sului clipelor ce vin.//Transcrisă-n falii de lu-mină,/ disimulate îneter,/ uimirea strânge şidezbină// averea clipe-lor ce pier.// Din fulgui-rea ce precede/dezlănţuirea de ninsori/oricât ai vrea, oricât aicrede/ timp nu-i pentrumăsurători.// Doar ges-tul, simpla arătare/ dinprea adâncul răscolit,/desfide clipa caremoare…// Pierzându-te... m-am regăsit!”//(Misterul focului)

„Alunecam ca o is-coadă/ Ce prinde firulde-nceput,/ Când întu-nericul - pe stradă/ Mă-nvăluia-n necunoscut./Şaradă trasă prin şa-radă!.../ Scăpat din frâie,aş fi vrut/ Să mă revezi;să-ţi fiu dovadă/ Că sunt

pe urma ta pierdut./ Măavea suflet o tornadă,/Ardeam închis în dordurut/ Şi steaua meamijea... să cadă/ Dinvisul frânt... nestrăbă-tut...// De-atuncea nute-am mai văzut!" (Peurma ta) Am convinge-rea că istoria literaturiiromâne care urmează ase scrie de-acum înaintenu va pierde din vedereoriginalitatea şi sensibi-litatea acestor creaţii, încare firescul şi plenitu-dinea vieţii sunt pietrede temelie aşezate cu mi-gală în edificiul spiritualridicat din poeziile luiAdrian Erbiceanu, biju-terii componistice princare respiri prospeţimeaşi trăieşti fiorul poetic cuecouri romantice, amin-tind de poezia emines-ciană - parte neruptă dinsufletul românilor,oriunde s-ar afla ei.

4

Altfel deaforisme

Propus de D.M.

Cu dragostea omoritimpul, cu timpul omoridragostea.

Răzbunarea e dulce şinu are calorii.

Dacă n-ai ce face, fă-oîn altă parte.

Când bărbatul are osituaţie proastă, caută ofemeie. Când situaţia seîm bunătăţeşte, mai cautăuna.

În dictatură, cineva tefoloseşte cum vrea. Îndemocraţie, ai dreptulsă-l alegi pe cel care o săte folosească aşa cumvrea el.

Dacă soţia nu vor-beşte dimineaţa cu tine,înseamnă că beţia deaseară ţi-a reuşit.

Mai rău decât unprost leneş e un prost cuiniţiativă.

M-au urmărit multegânduri profunde, daram fost întotdeauna maiiute decât ele.

Întâmplarea e inevita-bilul apărut din senin.

Dacă şeful e idiot,lasă-l s-o afle de la altul.

În orice căsnicie, ci-neva are întotdeaunadreptate, iar bărbatul ni-ciodată.

Nu-i greu să te laşi debăut, greu e să înţelegi dece trebuie să te laşi debăut.

Oamenii cu bani suntde două feluri: apăraţi de

poliţie ori căutaţi de po-liţie.

Şi în casa de nebuniexistă vecini.

Oricât te-ai strădui,cineva va munci maipuţin decât tine şi va câş-tiga mai mult.

Nu salarile-s mici, lu-nile sunt prea lungi.

Când iubeşti cu ade-vărat, nici măcar bigu-diurile nu te mai sperie.

Principala problemă aomului e că el singur îşicreează probleme.

Dacă nu ai griji şi duş-mani, e posibil să nu te finăscut.

Cine munceşte toatăziua nu mai are timp săcâştige.

Viaţa e liniuţa dintredata naşterii şi data mor-

ţii.

Sărăcia nu se vindecă.A dovedit-o medicinafără plată.

Dacă într-un cuvântde cinci litere ai comisşase greşeli, una e de pri-sos.

Un adult e omul carenu mai creşte în înălţimeşi începe să crească în lă-ţime şi grosime.

Prietenii pot fi şi falşi,duşmanii sunt întot-deauna autentici.

Nu-ţi băga în captoate fleacurile, fiindcănu-ţi mai rămâne locpentru prostie.

Un optimist este unom insuficient informat.

Femeile fac din nimictrei lucruri: salate, coa-furi şi drame.

Nicolae GrigoreMărăşanu, Fiaraimpară, Ed. Tipo -

Moldova, Iaşi, 2011Poezia creată de poe-

tul brăilean Nicolae Gri-gore Mărăşanu e plinăde o transparenţă a sin-cerităţii, de o transfigu-rare vădită cu imaginilapidare cu stări dezvă-luind inedite - perle - desugestivitate proiectivă.Poetul desenează cu openiţă fină şi tuş albas-tru pe foşnetul eternită-ţii o poezie modernă,înrudită până-n structurinebănuite cu marea poe-zie a lumii contempo-rane şi care, se des -făşoară intim în timp şispaţiu creând o para-lume. În fine, provocareaacestei cărţi pare că-vinede la un aşa-zis - palim-sest - în care poemele al-cătuiesc o ţesătură defibre semantice. „Gândadoarme vântul,/sui lacocoşul de vânt pe-aco-periş,/mai tăifăsuim,/elîmi spune: mai mută şitu/înţelesurile din cu-iburile iniţiale,/aşează-ledirect pe idee;/de pildă,de ce coroana de spini/să ardă aura frunţii/ cra-niul vocalelor împără-teşti,/mai aproape cre a-ţiei?/Va fi ca şi când aimobila/după alte prezi-ceri camera de gazare,/

ventricolul stâng,/ guraleului./La care-i răs- pund: dragule-fără-pe -ne,/te-aş crede/ (te-n -vârţi doar du pă cum ba tevântul)/ dar raţiunea as -ta vine din coa dă,/dinpala vântului ce te câr-meşte/ neîntemeierii să-i fii stindard” (Cocoşulde vânt)

Grigore Grigore,Apa trece, pietreleo-ngână, Ed. Rora,Târgovişte, 2010

Nu am citit în aceastăcarte niciun poem caresă nu plece de la concep-tul ontic, să nu se conto-pească până la ultimulcuvânt cu vibraţia uneiatitudini, cu freamătulprofund al sufletuluiîntru aflarea rostuluiexistenţial şi intersecta-rea cu semnificaţiile cog-nitive. Conştiinţă poeticămodernă, pentru careiluzia realului nu e un re-fugiu, ci, mai degrabă, ostare ontologică a fiinţei.Grigore Grigore lasă im-presia, dar şi certitudi-nea unui creator pentrucare viziunea şi inspira-ţia sunt - angajate - înmutaţii etice şi estetice,vădit obsesive, căutândsă decodifice prin versuriparadigmatice, arcadelerealităţii.

„Suntem ca iarba;când vântul bate/Se-apleacă în semn desalut/Oricâte vânturi ovor străbate/Rămânedreaptă ca la-nceput/Caviaţa noastră să fievară/Şi ochii veşnic desoare plini/Atâta pace

am strâns în ţară/Că le-ar ajunge şi la străini/Deşi pământul ştie preabine/Ce ne mai doare/cene-a durut/Cu câtă trudăpeste ruine/Ani de aurne-am - netrecut. (Sun-tem ca iarba)

Christina Witteisbach,Confuzie seducătoare,

Ed. Domino, Brăila,2009

Romanul metafizic şificţional - confuzie sedu-cătoare - ni se înfăţişeazăca o iniţiere într-o altfelde iubire, aflată, bu-năoară, în... libertate.Personajul Divine plon-jează într-o realitate vi-sată de a deveni actriţăde film - şi chiar devineîn urma unui concurs -realizând că viaţa nu-ialcătuită numai din de-cepţii, deprimări şi sufe-rinţă (mai ales dupămoartea părinţilor săi)refugiindu-se în dome-niul inefabil al creaţieiartistice, în care - mareaiubire - dintre Serena şiJoseph - protagoniştiifilmului în care Divine -cu numele de scenă Se-rena - reverberează şi încuplul natural Divine-Lucas, punând în evi-denţă o altfel de sen si-bilitate conectată la par-curgerea necesară a ori-cărui - spaţiu existenţial- prin situarea momente-lor pe o altă parte dialec-tică a devenirii întrufiinţa, în fine, există înaceastă - confuzie sedu-cătoare - o imensă ri-goare prozodică, unechilibru interior, o în-trepătrundere de spaţii

stilistice comparabile cusimfonismul marilor ro-mane moderne.

Mihai Antonescu,Marianty, Ed. Rora,Târgovişte, 2011Capabil să dezvolte

registre epice - tematicevariate, prozatorul MihaiAntonescu în romanulsău - Marianty - aspiră larecompunerea unui spa-ţiu ficţional inedit, unuiunivers de imagini deve-nite unitate de măsură atrăirilor asumate, într-un fel, lumea recreatăaproape meditativ, axio-matic, însetat mai multde concret decât de ireal.Treptat, proza aceasta,prinsă parcă de o mânăcerească în vâltoareaunui vis în care eroina selasă a fi cunoscută în totce are sufletul ei mai la-birintic - de la copilăriepână la maturitate, de lacandoarea unui copil detreisprezece ani până ladurerea pierderii unicu-lui fiu, descoperă alte şialte orizonturi sau lasălocul uneori al trecerii înamintiri nedisimulate,alteori în meditaţii filo-zofice, dezvoltând ampleşi neaşteptate sensuri.Viziunea romantică a cu-noaşterii, este adesea -împinsă - într-o persua-sivă ancorare în realita-tea unei proze moderne.Fraza epică, tot timpulsugestivă, subtilă, pro-voacă interferenţe cultu-rale şi livreşti, ofe rin-du-ne, prilejul meditaţieişi, de ce nu, al descoperi-rii. Proza acestui roman,nai mult reflexivă decâterotică deşi nu lipsescscenele erotice, nemora-bile, este o elegie văzutăca loc initiatic, ca spirit,ca existenţă.

26 nr. 56 n iulie 2012

Victor Sterom

BREVIAREde Victor Sterom

27nr. 56 n iulie 2012

Viorel Roman

Mircea Eliade a de-monstrat convingător ne-voia oamenilor de a seorienta în viaţa prin dife-renţierea clară dintre tim-pul şi spaţiul sacru şiprofan. Şi după filozofulMartin Heidegger existădouă feluri de a gândi, am-bele perfect legitime, darcare nu au nimic de a faceuna cu alta. Una orientatăspre scopul, rostul existen-ţei, imposibil de măsurat şiquantificat, dar absolut ne-cesară şi una, să-i zicempractică, matematică,orientată spre obţinereaunor rezultate palpabile,concrete, pe care omul lepoate stăpâni, reproduce şile poate demonstra ştiinţi-fic în sensul ştiinţelor na-turale.

Spaţiul şi timpul sacrusunt un domeniu al gândi-rii speculative orientatespre sensul, raţiunea de a fia omului şi cel profan re-zervat activităţii raţionalconcrete, cuntificabile. Săurmărim relaţia dintre cre-dinţă şi raţiune de a lungultimpului. Nu numai Hei-degger ne atrage atenţia căîn vremea noastră în caregândirea ştiinţifică, cuanti-ficabila, să-i zicem mate-matică, sărbătoreşte untrumf după altul, desigurspre binele tuturora, oame-nii sunt oarecum tentaţi săpierda din vedere nesesita-tea de a reflectată şi asupralor înşişi, pentru că, laurma urmelor, fiecare om

trebuie să creadă în ceva!Credinţă, după Eliade,

Löwith, Ratzinger, papaBenedict XVII, este punc-tul de plecare a tuturor ac-ţiunilor mai mult sau maipuţin cuantificabile şi fărăde care omul ar fi completdezorietat în viaţă, într-untimp şi spaţiu fără repere.Omul nu trăieşte numaidin concret, din pâinea zil-nică, el vrea, trebuie să ştie,dece e pe lume, cum să-şiorganizeze viaţă şi ce sealege de el după moarte.

Pozitivismul zilelornoastre este în contradicţieflagranta cu creştinismul,pentru că ne obligă să nemărginim la metodologiaştiinţelor naturale, carefără doar şi poate ne-a îm-bogăţit cotidianul, dar prinpretenţia de a ocupa şi do-meniul credinţei, a rostuluiexistenţei, ne îngusteazăorizontul vieţii.

Să nu pierdem din ve-dere că libertatea omuluide a stăpânii prin cerceta-rea metodică realitateaconcretă, este precedată decredinţa că aceasta este şiposibilă şi necesata. Dar săne reîntoarcem la zorileumanităţii când experien-ţele religioase se concreti-zau în mituri, după care aurmat, după Ratzinger, treiforme de a le confirma saudepăşi.

Prima formă de a de-păşi fază primitivă a mitu-lui este experientamisticului, care intră încontact direct cu Absolutulşi apoi cu comunitatea sa,cu cei care nu au acest har,aşa că ei se mărginesc, saumai bine zis sunt obligaţi înal crede pe primul şi semulţumească cu o credinţăde mâna a doua. În felulacesta mitul este conservatprin experienţa misticului.

A doua formă este revo-

luţia monoteistă, a căreiforma clasică o găsim încredinţa Israelului undemitul este înlăturat, de-nunţat ca o simplă făcăturaa omului şi Absolutul estepropagat de profeţii carevorbesc în numele, la che-marea lui Dumnezeu. Ve-chiul, Noul Testamen şiCoranul sunt textele fun-damentale ale tradiţie mo-noteiste, abrahamice.

A treia formă este raţio-nalismul, iluminismul, acăror rădăcini pornesc dela filozofii greci din anti-chitate. Pentru ei miturilesunt o formă de cunoaştereprimitivă, preştiinţifică,care trebuie depăşită şi în-locuită cu Absolutul cuno-ştiinţelor raţionale. Religiaeste astfel inutilă, fără im-portanţă, ea poate fi tole-rată în cel mai bun caz căun ceremonial politic al ce-tăţii.

Ultima formă de depă-şire a mitului nu mai arenimic de a face cu religia,din contră, raţionalismul,materialismul urmăreştelichidarea formelor preşti-inţifice şi este astăzi ceamai răspândită formă deabordare a adevărului. ÎnFranţa laicismul a devenitpe această cale chiar opseudo religie de stat cu unWeltanschauung propriu.Nu este deloc exclus caacest curent ştiinţific săaibe în faţă un viitor chiarmai strălucit decât cel dinzilele noastre. Pretenţia deabsolut a cunoştiinţelor şti-inţifice îşi depăşeşte man-datul şi vrea să ocupe totWeltanschauung-ul, să în-locuiască absolutul, care seafla, după cum am consta-tat, pe un palier paralel, in-compatibil curaţionalismul, iluminismulcotidian.

Să urmărim, împreună

cu Löwith şi Ratzinger, eta-pele istorice ale cunoaşte-rii: orientarea magică,metafizică şi cea din zilelenoastre, ştiinţifică, mode-lul fiind cel, să-i zicem ma-tematic, din ştiinţelenaturale, care fiecare arede a face cu o credinţă şicare-i stă oarecum în cale.Oamanii au renunţat azi săcaute sensul ascuns al exis-tenţei. Această înclinaţie aspiritului pare contempo-ranilor aproape o pierderede vreme, fără şansa unuirezultat care să meriteefortul. De aceea, mai binesă ne concentrăm asupraceea ce avem concret înmână şi ne putem face peaceastă cale viaţa cât maiagreabilă. Aşa am începutpe nesimţite să pierden dinvedere examinarea realită-ţii, adevărului şi să accep-tăm satatus-ul quopozitivist, fără perspectivasensului vieţii. Cum s-aajuns aici?

Verum est ens, exis-tenţă era adevărul. Pentruomul din antichitate şi dieera medievală existenţă eraadevărată pentru că era aDivinităţii. Gândul, faptadin perspectiva CreatoruluiSuprem sunt unitare. Ceface omul este o activitatemeşteşugărească mai multsau mai puţin intampla-tore, perisabilă şi nu arenimic de a face cu adevă-rata cunoaştere. După Des-cartes istoria nu e ştiinţă.Universitatiile medievalenu se preocupau de cerce-tarea ştiinţifică.

Verum quia factum,adevărata cunoaştere pen-tru noi este numai ceea cefacem singuri. După Des-cartes, filozoful Giambat-tista Vico (1688-1744)schimbă paradigma scolas-ticii, Verum est ens înVerum quia factum. DupăLöwith şi Ratzinger acesta

Credinţă şi raţiune

Continuare înpagina 30

28 nr. 56 n iulie 2012

Duelul clipelorÎn viaţa noastră efemeră,Ne-am întâlnit pentru o clipă,Să ne salvăm când o himerăÎn suflete ni se-nfiripă,

Să ne subjuge fără arme,Furându-ne şi libertateaDin fiinţa care-acum adoarme,Sfidând lasciv eternitatea.

Duelul clipelor ne cerne,Prin sita care răscoleşte,Iubirile ce nu-s eterne,Aşa cum am crezut orbeşte.

În jocul ei ne prinde viaţa,Mereu o luăm de la-nceputCuminţi, şi spargem iarăşi gheaţa,Să ardem clipe ce-au trecut,

Ca din cenuşa lor să facemPotecile care ne-or duceSpre vremurile-n care trecem,Punând trecutului o cruce.

Leagăn de dorTu, mare, cu al tău talaz...Ce dor mi-a fost să îmi cuprinziCu braţe-albastre-al meu obraz,Văpaia-n suflet să-mi aprinzi.

Să picuri perle de-amintiriPeste trecutul prăfuit,Să ştergi prea multele-amăgiri,Ce viaţa mi-au secătuit.

Ce dor mi-a fost, dar n-am ştiutCă-n sânul tău, de-o să revin,O să mă simt ca nou născutŞi voi primi un alt destin.

Te las să-mi fii leagăn de dorŞi nu te voi uita nicicând,Murmurul tău liniştitorÎl voi purta mereu în gând.

Povestea noastrăEu, steaua ta cea norocoasă,În zori pe cer răsar sfioasă.Tu, lasă-mi un sărut pe talpă!Povestea noastră să înceapă.

Te poartă tainic pe-a ei punteCorabia cu pânze rupte,Dar singur nu mai eşti pe mare,Steaua ce-a răsărit nu moare.

Te cheamă zvonuri de chitareLa orizont, în depărtare.Corăbier haihui, vâsleşte!

Te-aşteaptă steaua din poveste.

poem cu o fată de iarbăstrânge-mă în braţe miansă mă fac micăşi să încapîn palmele tale făcute căuş

ia-mă cu tinehai să fugim într-o floareşi să ne ascundem sărutulacolo

spui că buzele mele au gustullui dumnezeu

fată de iarbă îţi voi ficu trupul risipit în icoane

Flori de mărMă rătăcesc privind în ochii tăi,În care au crescut doar flori de gheaţă.Se vor prelinge ţurţuri în văpăiCând buzele-mi arzânde le-or da viaţă.

Mă regăsesc, păşind pe fruntea ta,În cutele brăzdate de-amintiri.Nicicând, iubitule, nu voi uitaSperanţa înecată în priviri.

Cu palmele întinse peste timp,Când florile de măr pe tâmple-or ninge,Iubirea-mi va fi veşnic anotimpŞi puritatea ei nu se va stinge.

Ce dor îmi e!Ce dor îmi e de mâna ce-mi dădeaiCând ne plimbam în parc pe-alei pustiiŞi drăgăstos la mine te uitai.Păream că suntem iarăşi doi copii.

Ce dor îmi e de ochii tăi adânci,Aveau în ei ceva ispititor,Şi-ar fi putut să mişte din loc stânci,Redând un sentiment liniştitor.

Ce dor îmi e de buzele fierbinţi,Sărutul lor cu sete când sorbeam,Mă răscoleau şi îmi trezeau dorinţi,Cu patimă, din suflet te iubeam.

Ce dor îmi e de glasul tău duiosCând aţipită-abia te auzeamChemându-mă atât de drăgăstos,Încât spre tine-ndată mă-ntorceam.

Ce dor îmi e de clipa ce-a trecutÎn noaptea ce-o doream fără sfârşit!Îmbrăţişaţi în cute de-aşternut,Mijind, devreme, zorii ne-au trezit...P

oem

e d

e E

mil

ia D

ănes

cu

29nr. 56 n iulie 2012

Emil Niculescu

După „Epicriza“, vo lumde versuri apărut a nul pre-cedent, Octavian Mihalcearevine cu un alt set de „foide observaţie“, grupate subtitlul „Poezii“ (FundaţiaCulturală Antatres, 2012),parcă mult mai eliptice,mai puţin „caligrafice“, maiabstrase decodărilor obiş-nuite, lecturii leneşe/le-jere.

Textele stau sub protec-ţia vigilentă a unei proce-sări tainice şi temeinice,nocturne, în vecinătatea at-hanorului, unde are spe-ranţa nestrămutată a fiobţinut, ca şi confratelesău, Magistrul „din maha-laua celestă Ţicău“ – Amaurum non vulgi, leones –poezia; către acolo par săconducă notaţii abreviateprecum: Încă arde steauaprinciarî/ când urmărimdrumul fierului/ încercarea nisipurilor arse („Transede noapte“); e o lucrare dinnopţile lui Hermes, al cărei„jurnal“ noctambulic îlţine: ai păşit/ ai fost tri-mis/ pe uşa deformată dinfaţa triunghiului// aproapetremurând („Deschis“). fi-indcă expunerea în profanincumbă primejdia căderiidin „aera nova“:

„faima cotidiană asal-tează aerul// ţintă pestenoi păcate“(„De trei ori îninimă“). Sunt, îndeobşte,flash-uri stranii şi insolitecomunicând inchietudini:poveste văratică/ într-ooglindă de sânge („Înoglindă“), un minut cele-bru incendiat („Limpede“),uşi bântuite în miezul foto-grafiei („Numărătoareruptă“), divulgate cumvaîmpotriva voinţei celui carele-a surprins, depozitarul,custodele unor reţete aflatesub incidenţa magiei, careştie că opera la negrucalcă/ pe semne crăpale(„Opera la negru“), clădităpe mereu cenuşa vorbelor

frumoase („Parolă“). Repu-dierea vechilor „arte poe-tice“ derivă polemic dinconştiinţa unei solitudiniorgolios asumate, commu-nicată pithiatic, ca un semnde benevolenţă cenzurată:deschidere simplă – rui-nele zilei se împart/ istoriitrecute pentru ştiuta since-ritate a poeziei// sânge în-velit cu pril.ejul întrecerii/tărâmului limpede postum(„Sinceritatea în poezie“).Umbra Creatorului, ce serevarsă asupra operei lu-meşti a lucrătorului Său,este aceea punitivă ema-nată de paginile VechiuluiTestament, chiar atuncicând s-ar vorbi de (o fa-nată) iubire: acelaşi cântecde seară/ poartă forţa dan-surilor pierdute// unul pealtul ne alungăm/ dinpreajma destinului// ierta-rea nu e bună pentru ce vafi // acest poem s-a născutsă uite binele („Dans“);sau: cercetează groapa fărăfund// ar putea fi o cunu-nie tăiată/ de îngeri captivi(„Suma ochilor doriţi“).

Arta îşi are stigmatele şiobedienţele/ascultările (însens monahal) sale, iar celbântuit de acest har şi pe-deapsă le ştie dar se resem-

nază/izolează spre a nu fisupus unui şi mai gravafront, compasiunea: cudantelă neagră pe umeriigoi/ fiecare muză poartăalături/ blestemele celemai lungi („Dantelă ne-agră“); în consecuţie, cura-jul nu e decât un regret/rupt din sufletul echilibru-lui („Curaj“). Cavalerulacestei istorii repetitive laorice întrupare, ca un pa-limpsest (am găsit pe viaţăunul dintre nuduri/ nu ştiudacă cel mai bun posibil/(…) vitraliile vor privi în-apoia trupului gol/ ce sepierde sub tuşele groase -„Sub tuşele groase“) estehărăzit a hălădui prin lo-curi maştere, asemenea le-gendarului SfântGheorghe, într-un opeisajde roci aride, parcă irlan-dez, „la răscruce de vân-turi“: pe drum sunt bestii şibasme/ mâine vor curgerâuri triste/ prin venelepietrelor// legile se scundfără limite/ şi urmeazăinimi alungate/ în cinsteavântului („Bestii şibasme“).

Se sugerează un anoni-mat al acestui tip de marti-raj literar, al combustiilorfără încetare şi saţiu: aşa

cum trece istoria/ / fumulnu aduce liniştea/ varuluistins eliberat/ în piatră(„Muza de piatră“); nostal-gia faptei, alta decât aceeaa vânării de vânt, îşi flu-tură, când şi când banie-rele: citeşte-mi liniasângelui/ ar trebui să fiuaici/ când nu sunt/ decâtun cuţit pierdut („Fără afi“), chiar când toate par afi fost deja hotărâte, legali-zate, parafate ( timbru petimbru lipit - „Dindreapta“).

Arar nostalgia unei par-tenza, nici aceasta promi-ţătoare de zodii mai faste(marea mult aşteptată/fără ţărmuri/ a venit tât-ziu// singurătatea retezândcapete - „Salvamar“), sprezone australe cu lună in-certă sau viitor întrebător,sau boreale (din centruliernii tremură paşi sinceripe gheaţă - „Vulpi pegheaţă“), mântuitoare prinhipotermie şi nădăjdui-toare graţie unor tehnicicriogenetice: în adorarealimpezimii/ printre cum-plitele geruri fine/ careuneori pot să învie/ celemai frumoase naufragii(„Cele mi frumoase naufra-gii“).

În pofida avariţiei cucare se confesează, uneoriemite „semnale“, cu o to-pică specială şi vagi rezo-nanţe din telegramecaragialiene, anunţând re-manenţa absurdului înmundan ca pe un ingre-dient aferent, greu impres-criptibil: Urmuz în lumeîncă („Nuanţe păzite“).

În schivnicia voită aatelierului/laboratoru-lui/claustrului alchimic,suspect de auster faţă defastuoasele „hale“ ale oni-ricului Leonid Dimov (in-teresat mai puţin deperfecţiunea „capului deoperă“ decât de proteiceleaventuri ale com-postului, unde mij-loacele preţuiesc

Trismegistrăridin mileniul trei

4

Emil Niculescu Octavian Mihalcea

30 nr. 56 n iulie 2012

mai abitir ca sco-pul, care, ca ur-mare a halu cinan-

tului sentiment de meravi-glio, poate fi scăpat, fărămari pierderi, din vedere,el nefiind decât un cap-compas, un azimut ce nuambiţionează a deveni oterra ferma), Octavian Mi-halcea îşi ascetizează, cred,în exces expresia, cu me-todă, în ideea că, dacă,apud Şerban Foarţă, poeziaeste penttru copii şi iniţiaţi,poate renunţa la toate ludi-cităţile „compromiţătoare“în favoarea unei rigoriacerbe, alpine, orgolioasăpână la refuzul prezenţeioricăror şerpaşi.

Poeţii, adică mulţi din-tre aceştia (care, oricum,

statistic, sunt inflaţionişti),privind pe această ambra-zură, rămân prizonieriiunui teatru vetust, consi-deraţi şi evaluându-sedrept dramatis personae,ges ti culanţii vânzând ace -eaşi marfă (alungaţi din ce-tate dar, încă, nu şi dintemplu, din raţiuni care nescapă) nevoiaşilor incapa-bili de abstract; faţă de ei,Octavian Mihalcea pare alua o ambiguă , oricum re-zervată, atitudine; conci-liantă, totuşi, cu neşansalor de a obţine „produsulfinit“ şi infinisabil: paşi albipe fostul drum al teatrului/ca versul neterminat depoeţii himerici („Drumulteatrului“). Final cu inefa-bilă cortină. De unde, ad-miţând că ar primi, după

expresia blândului, ocupatpână peste cap cu insigni-fiantele, Petre Stoica, fer-mier de „iepuri şi ano-timpuri“,„un potop de sim-patii“, autorul ar părăsi clă-direa pe scara de serviciu.Volumul atinge un metas-tadiu , interesant din punctde vedere experimentului,dar poate prea radicalizatîncât să permită o conti-nuare în aceeaşi octavă. Deîmaginat, să zicem, oscriere cuneiformă unde,împotriva inutilei calofilii,caielelor li s-a tăiat „floa-rea“. Când îşi îngăduie re-laxări, în funcţie de timp şiexpresii solitare („Cro-chiu“), edictele lui Octa-vian Mihalcea au nu numaisolemnitate ci şi vibraţie:către toate porţile sacre ce

au curs în beznă/ cătretoate corăbiile scufundateîn zorii nunţilor de fier/către toate focurile trudindpe maluri mişcătoare//acest oracol al oglinzilorînveninate cu aur/ aceastădezvelire îngropată înploaie// pe malul ud se fa-brică vise („Visele se fa-brică“). Amintitoare aleunei notaţii a lui Matei Că-linescu, din „Viaţa şi opi-niile lui Zaharias Lichter“:Cuvântul se bea în tăcere/în ploaie/ în Dumnezeu.Prin „venele plutitoare“ale autorului circulă infor-maţia că undeva se învaţăprăbuşirea la fix; este ceeace , aici, îl face recognosci-bil: o exactitate ambiguă,saturniană.

4

e momentul în care aparegândirea modernă şi se setermină vechea metafizică.Ei demonstrează mai de-parte cum Divinitatea s-atransformat pe nesimţiteîn Progresul, la care ne în-chinăm, mai mult sau maipuţin, noi astăzi. Vico îl ur-mează formal pe Aristotel,după care adevărata cu-noaştere este aceea a cu-noaşterii originii, esenţeifenomenului, dar el mergemai departe şi afirma căputem afla numai adevărulpe care l-am produs noi în-şine. Astfel vechia egalitatedintre Adevăr şi Existenteaeste înlocuită cu Adevărulşi Realitatea, pe care a pro-dus-o omul. Astfel preocu-parea primordială aspiritului uman nu mai eexistenţa ca atare, ci reali-tatiile produse de om. Cos-mosul nu este produsulomului şi în ultimă in-stanţă este de nepatrus, deaceea omul modern începesă se preocupe de operă sa

proprie, palpabilă. Dacă întrecut sensul existenţei eraforma supremă a gândiriiea devine dintr-o dată ne-semnificativă şi ceea eradesconsiderat, istoria, pelângă matematică, devinadevăratele ştiinţe. Maimult decât atâta istorieaînghite şi transformă maitot împrejurul ei. Filozofiadevine prin Comte, Hegel ochestiune a istoriei, teolo-gie la fel. Nu numai econo-mia este văzută de Marxdin punct de vedere istoric,dar ci chiar şi ştiinţele na-turale. La Darwin avem dea face cu istoria vieţii. Într-un cuvânt numai ceea ceface omul era cogniscibi. Elînsuşi devine în final unfactum.

Verum quia faciedum,adevărul este de realizat.Tranziţia de la Verum cumfactum la Verum quia fa-ciedum este bine definităde Marx: filozofii au inter-pretat până acum lumea,acum e important să o

schimbăm. Adevărul numai constă în existenţa caatare, nici în faptele oame-nilor din trecut, ci înschimbarea lumii. Şi tri-umful istoriei asupra spe-culaţiilor păleşte în faţanoii acţiuni, a viitorului lu-minos la care trebuie să seraporteaze acum adevărul.

La început, creştinis-mului şi raţionalismul, ilu-minismul făceau casă bunăîmpreună şi la ascentiuneaistoricismului creştinii auţinut oarecum pasul, însăcurentul care vede adevă-rul în schimbarea lumii adus la Războiul Rece. Orto-docşii s-au baricadat înmesianicul Lagăr comu-nist, iar occcidentali erauîncercaţi şi ei de cânteculde sirenă al adevărului dinviitorul mai bun cu ajuto-rul teologiei eliberării, deaceiaşi sorginta. Criza ge-nerată de implozia Lagăru-lui ortodoxo-comunist şiiluziei viitorului de aur aomului nou în est şi de eşe-cul teologiei eliberării învest, continuă, pentru cărefacerea armoniei pier-dute dintre credinţă şi ra-ţiune şi pe această bază

refacerea unităţii creştinese lăsă aşteptate. Atâtavreme cât adevărul este derealizat în viitor, că pânăacuma, desigur în formenoi dar cu aceisi măduvă,criza se va perpetua şi ea înforme la fel de diverse.

Problematica credinţăşi religie este vastă, totuşicâteva repere se pot des-prinde din lucrările pe carele-am folosit în prezenta-rea de mai sus, MirceaEliade: Geschichte der reli-gioesen Ideen. Freiburg1978-91; Karl Löwith: Wel-tgeschichtliche und Heil-geschehen. Dieteologischen Vorausset-zungen der Geschichtsphi-losophie. Stuttgart 2004;Jopseph Ratzinger: Einfü-hrung în das Christentum.Muenchen 1968 şi Glaube,Wahrheit, Tolerenz. Frei-burg 2003, şi nu în ultimulrând Fides et Ratio, 1998,în care Fericitului papaIoan Paul ÎI vede în relaţiadintre credinţă şi raţiune -subtitlul enciclicii - celedouă aripi, care permit spi-ritului uman să se înalte şisă privească adevărul.

Credinţă şi raţiuneUrmare din pagina 27

31nr. 56 n iulie 2012

Petre-GheorgheBârlea

Din această simbiozăse naşte evocarea de at-mosferă, tabloul deepocă, viziunea holisticăasupra vremurilor şi lo-curilor. Se remarcă unoarecare contrast de tipsemănătorist între uni-versul rural şi universulcitadin. Primul este acelaal copilăriei şi adolescen-ţei şi, în consecinţă, estecald, luminos, chiar dacănu lipsit, uneori, de tene-brele unor întâmplăritragice - cunoscute, darnu trăite direct de scrii-tor. Cel de-al doilea estefrust, cenuşiu, imperso-nal, reprezentând loculîn care se declanşează în-clinarea spre morbid apovestitorului, ca în ca-pitolul al doilea, Rava-giile Gripei Alpha (p. 26sqq) din prima parte aromanului, intitulată, dealtfel, Cartea supravie-ţuirii, ori scena unor im-agini apocaliptice, caacelea din Cartea buni-cului.

Întreaga scenografieeste însufleţită de şirulnesfârşit al personajelor,episodice - unele, per-manente - altele, legateîntre ele prin rudenie saunumai prin convieţuireaîn spaţiul evocat. Zeci de

nume dau titlurile unorsubcapitole care în-seamnă tot atâtea po-veşti de viaţă, uneori, încâte două sau mai multeepisoade: Dulcea Anne-lize, Prima Annelize;Ion, fratele geamăn al luiIonim, Iancu, Didina,Marioara, Nicu Garabet,Caius, Carmencita de labâlci, Jenel, Tegan,Iancu Garabet şi mulţialţii, în afară de Librarul,Studentul şi Bunicul,care revin sistematic cucomentariile şi poveştilelor, rostite sau scrise.Cum spuneam, fiinţeleumane sunt foarte bineintegrate în natura-mamă. Înainte ca Iancusă fie chemat la oaste,unde avea să pice la da-torie, ca şi strămoşulsău, căzut în Războiuldin 1877, săteanul pre-simte nenorocirea ascul-tând foşnetul frunzelor,ciripitul păsărilor şi vân-tul care vălătucea noriivineţi pe cerul plumbu-riu. Ca toţi oamenii de laţară, ţăranii din Brezoa-iele ştiu să citească sem-nele din cartea naturii.

Peste toate acesteastăpâneşte însă forţa sal-vatoare a Cuvântului. Înromanul lui Emil Stă-nescu toată lumea po-vesteşte sau scrie. ExistăPoveştile Mamei, Poveş-tile Bunicului, Povesteaboiernaşului Stan, Caie-tele vechi etc. Scrisuleste, de altfel, o con-stantă în viaţa persona-jelor şi buniculaminteşte de cele trei

serii de însemnări făcutede membrii familiei sale.Acestea nu au pututajunge în faza de carte ti-părită, din cauza vitregii-lor vieţii autorilor, darele se vor contopi în car-tea nepotului, cel ce de-vine pentru bătrân„Floarea gândurilormele". Cu o doză de nar-cisism abia mascat, auto-rul se dezvăluie în maimulte rânduri în iposta-zele nepotului iubit, pri-vilegiat în familie,datorită calităţilor sale,ale Studentului care, ală-turi de Librar şi de alţinaratori, duc până lacapăt viziunile şi năzuin-ţele acestor iubitori aiCuvântului - el fiind pri-mul din neamul său carereuşeşte să devină Croni-carul oficial recunoscutal marilor evenimente şial marilor oameni ai ţi-nutului,

Nu întotdeauna dis-cursul raportat estefoarte convingător, celpuţin la nivel formal.Unul dintre povestitoriredă întâmplările dinviaţa lui Tegan, ţăranuldestoinic, dar cumplitmarcat de destin (lucratde mâinile şi intrigile se-menilor săi din sat),ajuns ciudatul, dacă nuchiar nebunul satului. Laun moment dat, acestadecide să povestească elînsuşi cel mai durerosepisod din viaţa sa şi oface, la mulţi ani de laevenimente, ca un ominstruit, în fraze ample,aproape nişte perioade

sintactice din retoricaclasică, nu lipsite de anu-mite stângăcii, în ter-meni aleşi din stilulliterar, dacă nu chiarînalt:

..Soţia era ghemuităîn palme şi vărsa cu vio-lenţă lacrimile, alături decopilul meu şi am reuşitsă privesc uşa fostei case,imprimându-mi o greaţătotală ..." (p. 207).

Cronicarul, unul din-tre cei despre care nuştim dacă reprezintă saunu un alter ego al auto-rului, pare să nu ştie sauignoră cu bună ştiinţă căexistă niveluri şi registreale limbii care pot con-feri veridicitate şi identi-tate social-culturalăpersonajului, prin modulde exprimare. De aceeanu putem spune dacărespectivul ,.discurs ra-portat” este în mod in-tenţionat transmis caatare, poate din vreunuldintre carnetele de în-semnări, despre care, deasemenea, nu ştim dacăreprezintă realitatea sauo convenţie literarăuzuală în tehnica roma-nescă.

În schimb, trebuieluate sigur ca opţiuni es-tetice ale autorului expe-rimentele grafice careafectează cam ju-

Între lumina solară şilumina cuvântului (2)

4

Emil Stănescu

32 nr. 56 n iulie 2012

mătate din pagi-nile masivului

volum. Arhitect în viaţade toate zilele, care princartea de faţă face do-vada că nu doar coche-tează cu literatura, EmilStănescu a vrut să com-bine sincretic cele douăarte în pagini culese cucorp şi caracter de literediferite de la un capitolla altul, de la un paragrafla altul, etc. De exem-plu, goticul stilizat, spe-cific grafiei IT, dominăpagini întregi din carte.Alte zeci de pagini suntculese cu fonturi şi di-mensiuni diferite pentruliterele ă şi ş etc.

Sigur, se poate invocao trimitere la valoarea es-tetică a manuscriselorvechi, a incunabulelorgotice, a textelor medie-vale şi renascentiste cuslove meşteşugite artisticsau, oarecum în altă or-dine, mai apropiată deconcepţia artistică a pro-zatorului discutat aici,Caligramele lui Apolli-naire. Dar, în prima seriede precedente, este vor badespre un stil unitar, co-erent, susţinut de stilul şitehnica vremii, iar în aldoilea, despre poezii re-lativ scurte, nu de zeci şizeci de pagini dintr-unroman. Toate acesteschimbări de litere, alesedintre cele mai fastuosornate grafic, pot pro-duce fiori estetici unuiplastician, dar pe citito-rul de rând îl pot derutasau obosi, credem noi.

În rest, impresio-nează încrederea autoru-lui în puterea cuvântuluide a evoca, de a salva dela uitare locuri, oamenişi fapte, dar şi de a zidi olume. Personajele există

în măsura în care „ se po-vestesc”, indiferent destatutul lor social, profe-sional etc., de la Eufro-sina, văduva eroului dela Griviţa, la Tegan,Caius s.a., apoi la cei treinaratori consacraţi, iarde la aceştia la autorulînsuşi, cel care se dedu-blează şi se dezvăluiesuccesiv ca atare, în epi-soade diferite ale ţesătu-rii narative (dominată deo tehnică „ a punerii înecou” originală, co-erentă, asupra căreia neface atenţi chiar autorul,pe coperta a patra).

Confesiunile, dezvă-luirile, istorisirile acestorpersonaje sunt convin-gătoare. Scenele de viaţăsunt vii, replicile credi-bile, iar mentalitateacare stă la baza atitudini-lor şi faptelor celor cepopulează Sudul Medianeste bine esenţializată înexpresii caracteristice.Una dintre ele, de exem-plu, surprinde foartebine profilul identitar ro-mânesc, în general: „Cesă-i faci? N-ai ce-iface…”

Asemenea ziceri şifapte sunt strânse cugrijă de cei mai con-ştienţi dintre „povesti-tori”, în caiete,manuscrise, jurnale per-sonale, documente deepocă etc. Motivul „Căr-ţii” domină, cum s-avăzut, această simbiozăîntre viaţa trăită şi viaţapovestită. Însăşi struc-tura romanului se înte-meiază pe patruconsistente „cărţi”, dis-puse simetric – prima şia treia, de câte o sută depagini, a doua şi a patra,de câte două sute de pa-gini, a doua şi a patra, de

câte două sute de pagini:Cartea supravieţuirii,Cartea lui Tegan, Carteabunicului, Cartea bros-cuţei.

Când spuneam cătotul se mitologizează înproza lui Emil Stănescu,avem în vedere nunumai pendularea oa-menilor şi faptelor întrereal şi fabulos, ca într-osaga nordică, autohtoni-zată într-o epopee a su-dului, ci şi motivulSoarelui, prezent înroman de la titlu până laultimile pagini. Teoriasolară cu privire la ge-neza miturilor, combi-nată cu teoria cli ma- tologică, au făcut carierăîn interpretarea în inter-pretarea textelor repre-zentative ale omenirii.Ori, autorul cărţii Subsoarele sudului tocmaiasta face: reconstituieprin lumina Cuvântuluio comunitate umanăcare trăieşte şi creează înstrânsă legătură cu ciclu-rile şi ritmurile naturii,sub semnul Soarelui,care poate fi şi nimicitor,dar este mai ales dătătorde energii, de viaţă şi de

speranţe.Concluzionând, pu -

tem spune (în consenscu opiniile exprimate decriticul şi istoricul literarEugen Negrici, dar şi dealţi comentatori) că prinacest roman identitar,Emil Stănescu face do-vada unui mare rafina-ment stilistic, cu uneletrimiteri şi la MirceaHoria Simionescu de acărui prietenie s-a bucu-rat, rafinament stilisticaplicat unei structurispaţio-temporale binedefinite, ţinând de pro-priile sale origini.

Este de notat şi faptulcă prin schimbarea na-turii obiectului analizat(satul Sudului Median înraport cu oraşul de pro-vincie, capitala) autorultârgoviştean prin adop-ţie nu a pierdut pariul cupropria artă dovedindaceeaşi acuitate a abor-dării stilistice a univer-sului vizat precum cea atriadei fondatoare a Şco-lii de la Târgovişte : M.Horia Simionescu, RaduPetrescu şi Costache O -lă reanu, înscriindu-se înaceastă tradiţie în chiporiginal, lucru cu totulremarcabil.

4

Dorel Schor

Nu stiu daca primul copac apa-rut in constinta umanitatii este celal cunoasterii, pomul din care li s-a interzis lui Adam si Evei sa se in-frupte… Dar este, in mod sigur,una din multiplele prezente meta-forice ale unui personaj cu multi-ple semnificatii. Copacul vietii,copacul cunoasterii, copaculabundentei, copacul fratele omu-lui – astfel este vazut in religie, inistorie, in filozofie, in folclor si intraditie. Era firesc ca si in arte,mai cu seama in pictura, sa aparaca simbol, martor si insemn al vi-talitatii.

In recent aparutul album alLianei Saxone Horodi unul din ca-pitole se intituleaza Copaci, ace-stia constituind unul din motivelecentrale in creatia artistei. In con-ceptia acesteia, copacii se identi-fica cu existenta umana. Incoroana bogata si in ramurile in-

dreptate adesea in directii neas-teptate exista ceva dramatic, ne-stiut, precum exista si in soartaoamenilor…Cu aceeasi sperantaperena si dorinta de continua in-oire.

Batia Bombiger este o artistacare picteaza aproape numai co-paci pe care ii inzestreaza cu per-sonalitate, gestica umana sienergie, sugerind in compozitiemult mai mult decit imagineaconcreta. Intr-un stil neoexpre-sionist ea incearca cu succes posi-bilitati variate de interpretarecromatica, bogata sursa de imagi-natie, tocmai pentru ca aceastasursa se impune prin diversitate.

Trairi si reprezentari paraleleintre om si copac descoperim si inmult din lucrarile pictoritei ZilaHeldenberg. Tuse largi, generoasese risipesc intr-un ansamblu ex-presiv din care se simte tensiuneatrairii instinctive. Ca si alti ma-nuitori ai penelului, cea ce o preo-cupa in peisajul vegetal esteintilnirea cu miracolul formelor siculorilor, cu forta generativa a na-turii.

Copacul este, fara indoiala, unsimbol al evolutiei si al continui-tatii – tema reprezentativa atit debogata in semnificatii. Copacul

este si un simbol al verticalitatii(copacii mor doar in picioare !).Miriam Cojocaru a surprins arbo-rii in diverse ipostaze, cu vegeta-tie bogata sau cu crengiledezgolite, subliniind caracterul ci-clic al fenomenului vital, de laviata la moarte si la regenerare.

Am ilustrat subiectul cu lucraridin operele unor pictori femei.Poate intimplator sau nu, existaprobabil o mai fireasca autoiden-tificare poetica si rationala intrecreatie in toate sensurile cuvintu-lui si disponibilitatea mentala sisufleteasca feminina, loc de imbi-nare secreta intre pragmatismulcotidian si fantezia care servesteideea.

33nr. 56 n iulie 2012

Copacul ca metaforă

O provocarepentru pictori

34 nr. 56 n iulie 2012

Alina NicoletaPolina

Ponderabilitate isto-ric-realistă, obiectivitatepolitică, circuit turistic şisocial înscris într-o litera-tură confesională memo-rabilă, neasumat-raţională, dar mărginităde o atitudine vindica-tivă, acesta este compozi-ţional, profilulanticomunist pe care Pa-nait Istrati îl oglindeşte în“Spovedanie pentru în-vinşi”, o alăturare nomi-nală neomogenă careilustrează stadiul spiri-tual colectiv, critic repri-mat al unui împăcat cuneizbutirea unei auten-tice schimbări a naţiuniisovietice. Susţinător almasei muncitoare, expo-nent sovietic nedeclarat,prelevat ca şi tip umandin poporul ingrat, Istratisusţine - naiv schimbareaconceptuală, civică, ulte-rior, dar slab concentratpolitică, a acestei orân-duiri contemporane cudestinul său francofon.

Preliminariile “Spove-daniei” interesează prinaccentul meditativ, prac-tic şi pemanent combatival unui susţinător declasă socială. Un compli-cat prolog, subtil, plin decomplexe abordări exem-

plificatoare, sustrase din-lăuntrul comunităţii ca-talogate ca având cea mairadicală moralitate ci-vică: Rusia. Panait Istratierijează în poziţia simpa-tizantului, iniţial intimi-dat de crudul adevărpolitic, pe urmă restabili-zat de cunoaştere prinparticipare, avansează înpoziţia de aderent şI par-tizan al bolşevismului.Aşa cum el însuşi men-ţiona “apariţia bolşevis-mului, după Zimmervaldşi Kienthal mă subjugăprin fermitatea, preciziaşi curajul său. Am aderatde îndată, a doua zi dupăRevoluţia din Octombrie,fără să ţin seama că măaflam atunci în Elveţia.”Un idealist trist, hedonistpedant şi dezinformat, cuo atitudine civică insta-bilă, autorul aderă la unechilibru statutar nefun-damentat, această poziţieasigurând calificării “în-vins” o însemnătate cul-pabilă. Altruist, solidarconvins, acesta coalizeazăcu ideea vindicativă a vic-timelor capitalismuluicriminal, victime claus-trate de comuniştii exe-

crabili. Scârbit de gându-rile obscure, împins deserenitatea occidentală -idilică - autorul debarcăîn Franţa, la Paris, nomi-nalizat ca oraş Lumină alcivilizaţiei occidentale.Lucrurile nu sunt dife-rite, ori dacă sunt, celpuţin au acelaşi scheletpsihologic. Antinomic so-ciale, acelaşi rudimentartragic demers de revolatăcontra sistemului, mate-rializat în această patriecivilizată în gesturi teri-bile: prunc-ucidere, ma-sacru şi repugnante faptecare colorează sadic masade jos, petele de culoaresunt creionate machiave-lic de înăbuşirile oameni-lor ajunşi în praguldisperării, mizeriei, nimi-cului uman. Posibil că înFranţa, Istrati să fi pututgăsi elementele pioni ne-cesare pentru a devalori-fica şi milita împotrivaideologiei care încurajascindarea maselor, ante-punerea lor cu drepturi şifavoruri nemiloase, darsperanţa a fost iute inhi-bată de mirajul “infante-rismului care venise dintranşee, în suprema elită

a gândirii franceze de tra-diţie revoluţionară“. Is-trati este un amărâtînvins, un individ carecapitulează aparent, darînlăuntrul căruia lupta,decizia de continuareîncă este pronunţată. Nusubjugă victoria uneistări actuale destructive.Continuă, exemplificăbalansează stările sociale,selectează şi iniţiază pla-nuri concrete, căci ţintasa îi mistuie sufletul sim-plu: eliberarea oprimaţi-lor de pretutindeni.Mizeria, disperarea, sub-jugarea, nedreptatea suntpunctul nevralgic pe carenefericitul dezrădăcinatva trebui să-l liniştească.

Destinul acestui dez-rdăcinat mioritic este res-cris prin prisma uneiatitudini fruntaşe, decla-rate, Istrati nuanţându-şipoziţia de pro gra- matorpolitic al schimbării.Lucru încercat prin călă-toria sa îndelungată, careîi va genera inflamator opoziţie antinaţionalistă,antisovietică, favoritistă,nejustificată precum re-dundant se poate observala idealistul socialism. În-treaga sa confesiune res-piră o formă abuzivsimplistă, un accept al re-semnării, o simetrie so-cială încurajatoare. Re-plicile sale memorialisti-ce cuprind substanţa an-cestrală a luptătorilor în-setaţi de dreptate, purtaţiorgolios şi vitejeşte spreîndeplinirea unei ordiniuniversale echilibrate.Sto icism, abnegaţie, vir-tuţi morale şi civice indu-bitabile, acestea desem-

itinerarul unui francofon -partizan al lumii noi

“Spovedanie pentru învinşi” - oracolul schimbări

Continuare înpagina 37

Panait Istrati -Istoria unei

schimbări (I)

35nr. 56 n iulie 2012

Dacă i-aş pomeni înacest discurs pe toţiscriitorii cărora le dato-rez ceva, puţin sau mult,prezenţa umbrei lor ne-ar scufunda în obscuri-tate. Sunt extraordinarde mulţi. Nu numai că eimi-au dezvăluit secretelemeseriei de a scrie, darm-au ajutat să explorezstrăfundurile fiinţeiumane, să-i admir în-drăzneala, dar să mă şiîngrozesc de rătăcirile ei.Ei au fost prietenii careau dat dovadă de înţele-gere, sprijinindu-mă să-mi împlinesc destinul, eiau fost cei care au dataripi vocaţiei mele, şi amdescoperit în cărţile lorcă, şi în cele mai rele si-tuaţii în care te puneviaţa, există speranţă şică merită să lupţi să tră-ieşti, cel puţin pentrufaptul că fără viaţa dinnoi şi din jurul nostrum,nu vom putea nici săcitim, nici să imaginămpoveşti.

Adesea m-am între-bat dacă în ţări ca a mea,unde există atât de pu-ţini cititori şi atât demulţi săraci, atât demulţi analfabeţi, atât demultă nedreptate, undecultura este un privilegiude care are parte unfoarte mic număr de oa-meni, să scrii nu estecumva un lux solipsist.Dar aceste îndoieli nicio-dată nu mi-au sufocatvocaţia, căci am conti-nuat mereu să scriu,chiar şi în acele perioadecând nevoia de a supra-vieţui îmi acapara ceamai mare parte din timp.Cred c-am acţionat cuînţelepciune căci, pentrua înflori literatura, într-osocietate, trebuie mai

întâi să ai acces la mareacultură, la libertate, laprosperitate şi la justiţianeîncrădită, fără de careliteratura nu ar puteavreodată să existe. Dato-rită literaturii, datorităconştinţelor pe care le-amodelat, datorită dorin-ţelor şi elanurilor pe carele-a inspirat, datorită de-zamăgiri provocate derealitatea care prinaceste dezamăgiri a in-spirat o poveste, civiliza-ţia umană este mai puţincrudă ca pe vremea cândpovestitorii au început săumanizaze viaţa cu fabu-lele imaginate de ei. Noiam fi fost într-o situaţiede viaţă mult mai readecât suntem acum dacăn-am fi avut parte decărţile bune scrise de ei,pe care noi le-am citit;am fi fost mai confor-mişti, mai puţin îngrijo-raţi, mai puţin neliniştiţiiar spiritul critic, moto-rul progresului, nici n-arfi existat. Aşa cum ascrie, a citi înseamnă deasemenea să protesteziîmpotriva insuficienţelorvieţii. Cel care caută înficţiune ceea ce el nu aexprimat, fără să simtădeloc nevoia de a spuneacest lucru, nici chiar dear cunoaşte acest lucru,că viaţa, aşa cum este ea,nu este suficientă pentrua satisface nevoia noas-tră de absolut, fundam-

net al condiţiei umane,că viaţa ar trebui să fiemai bună. Noi oamenii,inventăm ficţiuni pentrua putea trăi într-un anu-mit fel mai multe vieţi pecare ne-am fi dorit să leavem, mai ales în situa-ţia în care nu dispunemdecât de o singură viaţă.

Fără ficţiuni am fimai puţin conştienţi deimportanţa libertăţiicare face ca viaţa săpoată fi trăită, de impor-tanţa iadului atunci cândviaţa devine un infern,mai ales când libertateaeste călcată în picioarede un tiran, de o ideolo-gie sau de o religie. Ceicare se îndoiesc că litera-tura ne scufundă înadâncurile visului desprefrumuseţe şi fericire, nepun în alertă împotrivaoricărei forme de asu-prire, întrebându-ne dece toate regimurile, gri-julii să controleze com-portamentul cetăţenilorde când se nasc pânămor, se tem de literaturăîn aşa măsură încât sta-bilesc sisteme de cen-zură pentru a reprimalibertatea de exprimareprin literatură şi ajungsă-i supravegheze, cufoarte mare neîncredere,pe scriitori indepen-denţi. Aceste regimuripolitice ştiu foarte bine,într-adevăr, riscul pecare şi-l iau lăsând im-

aginaţia să vorbeascăliber prin intermediulcărţilor şi îşi dau seamacât de subversivă devineficţiunea când cititorulcompară libertatea pecare o face posibilă cuobscurantismul şispaima care ne pândeştezilnic în lumea reală încare trăim. Că vor saunu, că ştiu sau nu cei cefabulează, inventând po-veşti, nu fac altcevadecât să propage nemul-ţumirea, arătând călumea este prost alcă-tuită, că viaţa din spaţiulimaginarului este cumult mai bogată şi maimulţumitoare decât ru-tina cotidiană. Aceastăconstatare, dacă ei o în-rădăcinează în sensibili-tatea şi în conştiinţaoamenilor, îi fac pe cetă-ţeni mai greu de mani-pulat, crezând astfel, cugreu, minciunile celorcare ar vrea să-i facă săaccepte, în spatele gratii-lor, în faţă inchizitorilorşi călăilor, că trăiescfoarte bine şi în cea maimare siguranţă pentruziua de mâine.

Traducere: Mircea Cotârţă(mircea.cotarta@yahoo.com)

Ziarele sunt autorizate săpublice acest text în oricelimbă, numai după data de 7decembrie 2010, ora 17.30,ora oraşului Stokholm.

Fundaţia Nobel 2010

Mario Varga Llosa

Elogiul lecturiişi al ficţiunii (2)

36 nr. 56 n iulie 2012

Gheorghe ValericăCimpoca

Oraşul Ierusalim esteun loc sacru, cei care l-auvizitat spun, că nu sepoate descrie în cuvinteceea ce simte cel care seaflă în acest oraş. Esteoraşul în care dominăspiritualitatea dar în ace-laşi timp, este oraşul încare a curs cel mai multsânge şi cele mai multelacrimi. În cea de-a douacarte sfântă a evreilor,Talmudul (prima fiindBiblia), se spune că la în-ceput Dumnezeu a îm-părţit frumuseţea în zecepărţi şi ar fi dat nouăpărţi oraşului Ierusalimşi o singură parte restu-lui lumii. La fel ar fi făcutDumnezeu cu ştiinţa, pecare o împarte în zecepărţi, dă nouă părţi Ieru-salimului şi o parte res-tului lumii. Apoi,Dumnezeu a împărţit tri-steţea în zece părţi şi ar fidăruit nouă părţi Ierusa-limului si o singură parterestului lumii. Tristeţease manifestă de 3000 anişi s-a amplificat cu tim-pul.

Străbătând Ierusali-mul ai impresia că mergiprin timp. Stau îm-preună vestigiile romanecu monumentele creş-tine şi cu construcţiilemoderne. Toţi cuceritoriiIerusalimului şi-au pusamprenta pe oraş distru-gând sau construind.Astfel că Ierusalimul esteun amestec de arhitec-tură veche şi nouă. Noupentru Ierusalim nu estereprezentat de edificiimoderne sau alte con-

strucţii civile care să fo-losească umanităţii, cizidul care separă Ierusa-limul de vest de cel deest. Aceasta este tristeţeacare te înconjoară acumîn mileniul al III-lea. Lo-cuitori ai aceluiaşi statsunt separaţi de un zidcare încalcă toate drep-turile omului. Am crezutcă în cea mai sfântă ţarăexistă o armonie per-fectă între oameni. Is-raelienii sau străinii aude fapt o mulţime de po-sibilităţi de a pătrundesau ieşi din Ierusalim: eipot ajunge în centru şi pealte căi, atât prin nord,cât si prin sud. Nu şi pa-lestinienii din Cisiorda-nia, pentru care estemult mai greu să intre înoraşul de trei ori sfânt.Am crezut că găsim răs-

punsul la această tristeţela Bethleem, nu departede Ierusalim.

Noi am fost cazaţi laBethleem, locul în careS-a născut MântuitorulHristos, oraş situat la 8kilomtrii de Ierusalim,oraş din Cisordania cuaproximativ 25.000 delocuitori. Din 1996 ora-şul Bethleem se află subadministraţia autorităţiipalestiniene, în compen-saţie Ierusalim care seaflă sub administraţiaautorităţii israeliene.

Biserica NaştereaDomnului din Bethleemeste unul dintre cele maiimportante locuri creş-tine de închinare.Aceasta biserica a fost ri-dicata pe locul peşterii încare S-a născut Mântui-torul Hristos şi este una

dintre cele mai vechi bi-serici creştine din lumepăstrate până astăzi. Bi-serica Naşterea Domnu-lui din Tara Sfânta seaflă în partea de răsărit aoraşului Bethleem. Com-plexul ce o înconjoară,include în afara de bazi-lica propriu-zisa, o mă-năstire ortodoxa, unacatolică si una armeană.In anul 326, Sfântul Îm-părat Constantin şimaica sa, Sfânta Elena,au hotărât ridicarea uneibiserici deasupra peşte-rii. Această primă bise-rică a NaşteriiDomnului, închinata ladata de 31 mai 339, aveaun plan octogonal şi erapoziţionată chiar deasu-pra peşterii. În centrulacesteia, o gaura larga de4 metri, înconjurata cu obalustrada, oferea o pri-vire de ansamblu a peş-terii. Această biserică afost distrusă de câtre îm-păratul Iustinian în anul530, pentru a putea ri-dica, în locul ei, o bise-rica mult maiîncăpătoare. Perşii aucruţat Biserica Naşteriiîn timpul invaziilor dinanii 614 deoarece, con-form legendelor, aceştiaau rămas profund im-presionaţi de o reprezen-tare a Magilor care s-auînchinat Pruncului, adu-când daruri. Ca un mira-col biserica a supra-vieţuit tuturor încercări-lor naturale sau umanela care a fost supusă. Lafel ca si la Biserica Sfân-tului Mormânt, şi aici,părţi din BisericaNaşterea Domnu-lui se afla sub

„Naşterea supranaturala a lui Cristos, învierea şiridicarea Lui la ceruri, rămân adevăruri eterne,oricâte îndoieli ar aduce faptele istorice despre

realitatea acestora.” David Friedrich Straus

4

Pelerinaj în Ţara Sfântă. Bethleem (3)

37nr. 56 n iulie 2012

controlul diferite-lor confesiunicreştine. In anul

1852, grija Biserica Naş-terii s-a încredinţat maimultor centre creştine.Astfel, biserica se află îngrija romano-catolicilor,a armenilor si a grecilorortodocşi. Grecii se în-grijesc, cu precădere, deîntreţinerea în bunastare a Peşterii Naşterii.O uşă de mici dimen-siuni încrustata in zidulgros de piatra al BisericiiNaşterii, numită şi uşapocăinţei, a fost făcută şiamplasată în zid în pe-rioada otomana, cu sco-pul de a împiedica penecredincioşi să intre în-ăuntru calare. De aseme-nea, această uşă, pelângă faptul ca obligă peoricine să descalece depe cal, obligă pe vizitatorşi la o plecare a capuluiîn semn de cinstire a lo-cului. Lăcaşul are trei al-

tare: unul central şi douamai mici aflate în absi-dele laterale. Din acesteabside se coboară în Peş-tera Naşterii Domnului,propriu-zis, o mică grotănaturală, situată chiarsub altarul central.

Peştera NaşteriiDomnului, o grotă rec-tangulară aflată dede-subtul bisericii, estepunctul de maxim inte-res şi cinste al întregii bi-serici. În acest loc seajunge coborând treptelece pornesc din absidelelaterale. Această grota afost cinstită ca loc alNaşterii lui Hristos încădin secolul al II-lea. Ostea de argint încrustatăîn piatră marcheazăchiar locul în care a fostaşezat Hristos. Inscripţiaîn limba latina de pemarginea stelei de argintspune următoarele: "Hicde Virgine Maria JesusChristus natus est."

Steaua de argint estestrăjuita de cincispre-zece candele care ard înpermanenţă. Dintreacestea, 6 aparţin greci-lor, 5 armenilor si 4 lati-nilor. Nu poţi să nuremarci în Paşterea Naş-terii Domnului asemă-narea cu a mormântuluiMântuitorului. Este"Naşterea Domnului",sau "Punerea in mor-mânt?” Legătura întreaceste doua evenimente:Hristos Se naşte, Hristosmoare, căci numai astfelHristos învie. Numai ast-fel omul poate avea onoua viaţă. La “plinireavremii”, în peştera dinBethleem, Fiul, născutdin veci din Tatăl, S-a în-trupat din FecioaraMaria. “Lumina carestrăluceşte în întuneric ”,pe care întunericul nu acuprins-o „S-a făcuttrup şi S-a sălăşluit întrenoi”. Lumina din acea

sfânta noapte care varadia peste veacuri, risi-pind întunericul dinlume şi strălucind în su-fletele celor care îl vorprimi pe Hristos, nu estenimic altceva decât lu-mina pascala căci, bucu-ria adusa de Naşterea luiHristos, trimite la cea aÎnvierii Domnului. Estebucuria abolirii morţii.Aici în Ţara Sfântă nedăm seama că omul câttrăieşte pe Pământ esteîn căutarea sensului vie-ţii Dacă e ca viaţa să aibăun rost, atunci trebuie săexiste deopotrivă unsens şi în suferinţă. Sufe-rinţa face parte din viaţăşi este de nedezrădăcinatdin ea, precum soarta şimoartea. Fără suferinţăşi moarte, viaţa omuluinu este întreagă.

Va urma

4

nează exponentul uneiclase sociale revolate. In-tenţiile sale discursive,tonul ascendent, hiper-bolizarea eroului demasă, imaginea sacrifi-ciului uman în numelemisiunii colective, acesteartificii stilistice îmbogă-ţite de ambiţia autoruluimărunţesc credinţa reu-şitei salvării naţionale. Is-trati, ba este ferm,optimist, adunându-şialături dispuşii militanţipentru dreptate, ofe-rindu-le puştile cele maigroaznice, cele care do-boară oricari virus uman,ba se retrage abrupt din

mijlocul mulţimii pentrua o învinovăţi de impo-tenţe reactive. El însuşisubliniază, nepregetândla ofensele şi falsele clasi-ficări: “mă cert cu toatălumea, dar mai ales cuspeţa umană care - con-ştient sau nu - înşală petoată lumea (...) - este unanumit revoluţionar,ocupând toate treptele dela apostol la canalie.”

Preludiul lui Istratieste unul naiv, concen-trat într-o forţă interioarăcritic - neutră, cu subtili-tăţi uneori restrânse. Dela teorii socialiste reacţio-nare la insolente acuzaţii,

stilul literar al autoruluipluteşte în pedanterism,într-o oratorie ambiguă,privind spaţiul ca pene-trabil, în postura de mar-tor, dar şi colportor alunei gândiri furnizate deceea ce se întâmplă înUniunea Sovietică. Seserveşte de recurente is-torii individuale, pentru aînfăţişa aşa-zisa teroaresovietică, biciuieşte ver-bal şi generos modifică-rile interne, criticând şi o

figură memorabilă a spa-ţiului balcanic tranzitoriudin punct de vedere poli-tic: Maxim Gorki. Culpa-bilizat pentru com plici-tatea la falimentul Revo-luţiei sovietice, pentrusolicitudinea ascunderiiunui Adevăr Ştiut, prinGorki se încheie nominalaceastă sugestivă teză an-ticomunistă, cu exube-rante accente instinctiv -vindicative.

Istoria unei schimbări...Urmare din pagina 34

38 nr. 56 n iulie 2012

Constantin Popa

Caracteristica princi-pală a naturii umaneeste lipsa libertăţii (pen-tru că nu se pot viola le-gile fizicii, suntemdependenţi de resurse şiîn final murim), omulfiind închis într-o reali-tate materială limitată.Dumnezeu a creat cadrulnecesar apariţiei omului,in urma evoluţiei (evolu-ţionism teist). Conside-răm că nimic material nua existat înainte de BigBang, ci doar Dumnezeucare este infinit.

Din pricina anumitorconcepte, precum omni-potenţa şi atotcunoaşte-rea lui Dumnezeu, seproduce un conflict inceea ce reprezintă pro-blema logică a răului,enunţată prima data deEpicur astfel: dacă Dum-nezeu ştia că răul va apă-rea, de ce nu l-a eliminat,sau de ce a creat viaţa?Nu face asta ca naturaumană să fie victimacreaţiei, iar responsabilde asta să fie Dumnezeu,ca şi creator? Ca răs-puns, gânditorii creştiniprecum Sfântul Augus-tin, sau Vasile cel Mare,propun ideea „liberuluiarbitru”, astfel că răul setransferă alegerii greşite

a creaturilor (precumLucifer şi Adam), Dum-nezeu apărând ca o fiinţaiubitoare care pune la în-demâna omului atât bi-nele cât şi răul, pentru caalegerea să nu fie unamecanică, ci din proprievoinţă. În sprijinul libe-rului arbitru vine şi gân-direa filosofului Platin-ga, care consideră că deşiDumnezeu este omnipo-tent, este posibil ca bi-nele moral să nu existefără răul moral, iar înceea ce priveşte răul na-tural, consideră că es teposibil logic ca fiinţe li- bere non-umane (demo-nii) să fie responsabilede apariţia lui. Însa,această ipoteză nu ras-punde întrebării: esteomul o victimă a crea-ţiei?, pentru că în acestcaz natura umană estevictima alegerii altor fi-inţe, şi nu a alegerii pro-prii.

Rămânând în para-metrii acestei gândiri, şiconsiderând că liberularbitru este în natura luiDumnezeu, atunci tre-buie sa fie etern, dândnaştere unui paradox,pentru că este absurd săconsider că mântuireaaduce cu sine „viaţa veş-nică” atâta timp cât libe-rul arbitru este etern,pentru că cei mântuiţi auîn continuare posibilita-tea să alegă răul în para-

dis, un rău cauzator demoarte eternă, deci libe-rul arbitru nu este etern.Si, atunci de ce răul areconsecinţe eterne prinmoartea veşnică surve-nită în urma Judecăţii deApoi, dacă răul are exis-tenţa limitată la viaţamaterială? De ce unlucru finit (răul) are con-secinţe infinite? Pe dealtă parte considerăm cănatura umană este păcă-toasă prin definiţie, însasperăm (prin mântuire)la o lume cu o predispo-ziţie mai mică sprepăcat. Întrebarea care seridică fiind: de ce a fostnevoie de lumea cu pre-dispoziţie ridicată sprepăcat când se putea olume (pe care oricum odorim, esenţa religiilorfiind salvarea omului dinviaţa materială şi paradi-sul etern), liberă, cu opredispoziţie spre răumai mică, precum a fostlumea înainte de păcat,sunt „lumile necăzute înpăcat” (Iov 1, 6-7) şi va fiparadisul (răul naturalfiind exclus, din momentce este absurdă ideea căîn rai ar mai putea existasuferinţă si moarte, spreexemplu). Cu alte cu-vinte, pentru ce existărăul fizic (moartea,boala, suferinţa, cutre-mure, epidemii, etc),dacă liberul arbitrupoate să funcţioneze fără

el? De ce Biblia, refe-rindu-se la crearea omu-lui şi problema răuluisusţine: „L-ai făcut pen-tru puţină vreme cupuţin mai prejos decâtîngerii, l-ai încununat cuslava şi cinste…” (Evrei2.7). Acest „mai prejos”înseamnă mai vulnera-bil, mai predispus la că-dere, comparativ cu altefiinţe din Univers, omuldevenind prin asta cobaial unui experiment cos-mic?

O altă problemăadusă liberului arbitrueste ca nu Eu am ales săma nasc într-o lume arăului, în care existăboală şi suferinţă, ci amajuns aici prin „violarea”liberului meu arbitrutranscendental, ceea cema face să consider că li-berul arbitru are atribu-ţii limitate la realitateamaterială, nefiind trans-cendental, viaţa, în acestcaz având un alt scopdecât mântuirea celordrepţi şi condamnareapăcătoşilor. Teologi pre-cum Sf. Augustin, Sf. Va-sile cel Mare, Sf. Grigoriede Nyssa, considerau cărăul nu există, ci estedoar absenţa binelui(privatio boni), prin ur-mare nefiind creat deDumnezeu, însa permispentru a produce unbine mai ma re.Continuând a -

Metafizica

„Natura umană”

4

39nr. 56 n iulie 2012

ceasta idee, Leib-niz, considera că

trăim în cea mai bunalume posibilă, în timp ceSchopenhauer, Freudsau Nietzsche îl contra-zic, considerând naturaumană ca sclavă a dorin-ţelor, care neputând fiîmplinite produc sufe-rinţă. Criticând şi eu idealui Leibniz, consider cănatura umană ar fi pututfi liberă şi fără existenţarăului fizic, şi că viaţamaterială este o conti-nuă luptă pentru supra-vieţuire într-o lume ahazardului.

Contrar filosofiei libe-rului arbitru se întâl-neşte Determinismul,care afirmă că orice eve-niment fizic, inclusivgândirea şi acţiunileomului, este determinatîn mod cauzal de un lanţneîntrerupt de cauză-consecinţă nefast. Deter-minismul biologic,genetic, psihic, ambien-tal sau educaţional, faceca natura umană să nufie atât de liberă, cifoarte puternic influen-ţată de circumstanţe

care sunt mai presus depresupusul autocontrolşi libertate dat de liberularbitru. Există şi o formăde echilibru între celedouă teorii, denumităCompatibilism, care îşiare originea în filosofialui David Hume, consi-derând că omul este liberdoar atunci când voinţalui este determinată depropriile convingeri,propriul caracter, pro-priile dorinţe. Determi-nismul în aceastăsituaţie este necesarpentru liberul arbitru,pentru că dacă acţiunilenu sunt determinate deconcepţiile mele, de con-vingerile mele, de dorin-ţele mele, nu potconsidera că acţiunilesunt libere şi personale.Se impune o diferenţiereîn conceptul de alegere.Pe de o parte este alege-rea metafizică, transce-dentală, din afaraexistenţei, dincolo deviaţa materială, la carenoi nu am participat,pentru că nu am alesliber sa ne naştem, iar pede altă parte este alege-

rea existenţei materiale,cotidiene, pe care ofacem din necesitateasupravieţuirii, aceastăalegere fiind liberul arbi-tru si se înfăptuieşte prinvoinţă.

Am văzut că noţiunilede suflet preexistent, şiliber arbitru etern suntfalse, pentru că suntdoar consecinţe ale lumiimateriale, am văzut de-asemenea că şi determi-nismul este limitat lalumea materială, pentrucă un determinism me-tafizic - predestinaţia, arînsemna controlul luiDumnezeu asupra vieţii,şi deci lipsa absolută a li-berului arbitru, fapt pecare îl considerăm fals.Aşadar, liberul arbitrueste propriu naturiiumane, a realităţii mate-riale şi stă la baza mora-lului, la baza supravie-ţuirii, interacţiunii si ar-moniei dintre fiinţele ra-ţionale. Animalele nu auliber arbitru şi nicimoral, pentru că diversi-tatea biologică este oconsecinţă a luptei pen-tru supravieţuire (selec-

ţia naturală), şi nu o con-secinţă a alegerii prin ra-ţiune şi voinţă.

Natura umană tre-buie dezgolită de apa-renţe si descătuşată dinlanţurile percepţiilorsenzoriale, iar prin inter-mediul raţiunii putemcunoaşte ca suntem„marionetele” simţuri-lor, dorinţelor si deter-minismului genetic,biologic, psihologic, cul-tural, religios şi social, şică liberul arbitru chiardacă creează voinţa larandul lui este limitat. Laun nivel superficial neajută să fim proprii „stă-pâni”, să luam deciziiproprii in funcţie de ne-cesităţile supravieţuirii,însa la un nivel profundvoinţa este redusa la ne-fiinţă. Spre exemplu,putem să alegem prinvoinţă liberă ce să mân-căm, însa nu putemalege să nu mâncămdeloc, astfel că, oricâtăvoinţă am avea nuputem lupta împotrivalimitarii naturii umane.

Grafica acestui număreste semnată deDoug Landis,

un artist care, în lipsamâinilor, picteazăcu ajutorul gurii.

4

Cărţi noi în bibliotecarevistei Climate literare

40 nr. 56 n iulie 2012