55534528 ATESTAT credite bancare

Colegiul Economic Ion Ghica Targoviste

Proiect pentru susţinerea

examenului de certificarea competenţelor

profesionale – Nivel III

Calificarea: Tehnician in activitati

economice

TEMA: Studiul privind creditele bancare

ÎNDRUMATOR,

Prof. Ana Maria Manea CANDIDAT,

Savu Ancuta

Florentina

clasa a XII-a D

Targoviste, 2013

TEMA: Studiul privind

creditele bancare

CuprinsARGUMENT............................................................................................................................................................4

CAPITOLUL I. FINANTELE INTEPRINDERII........................................................................................................6

I.1.1.ESENŢA ŞI ROLUL FINANŢELOR ÎNTREPRINDERII.....................................................................................................6

I.1.2FUNCŢIILE FINANŢELOR ÎNTREPRINDERII................................................................................................................8

I.1.3.CAPITALUL ÎNTREPRINDERII: CONCEPT ŞI FORME DE MANIFESTARE ALE ACESTUIA.......................................................10

CAPITOLUL II. SURSE DE FINANTARE.CREDITUL PE TERMEN SCURT...............................................................11

II.1SURSELE DE FINANTARE ALE AFACERILOR..............................................................................................................11

II.1.1.Fondurile proprii si cele imprumutate................................................................................................11

II.1.2. Creditul bancar..................................................................................................................................13

II.1.3. Emiterea de actiuni si obligatiuni......................................................................................................13

II.1.4. Programe speciale de finantare........................................................................................................14

II.1.5. Fondurile de capital de risc................................................................................................................15

II.1.6. Leasing..............................................................................................................................................16

II.1.7. Creditele de la furnizori si clienti.......................................................................................................17

II.2 CREDITELE BANCARE PE TERMEN SCURT..............................................................................................................18

II.2.1 Destinatie:..........................................................................................................................................18

II.2.2.Avantajele creditelor pe termen scurt................................................................................................18

CAPITOLUL III. STUDIU DE CAZ..................................................................................................................... 27

III.1. STUDIU DE CAZ PRIVIND CREDITELE BANCARE........................................................................................27

III.1.1. Stai la rând să dai bani.....................................................................................................................28

III.1.2.BEŢIA DE CUVINTE............................................................................................................................29

III.1.3. ÎNTÂI BANII, APOI VEZI ŞI MARFA!...................................................................................................29

III.1.4. “TE VĂD, TE VĂD !”..........................................................................................................................29

III.1.5. COSTURILE UNUI CREDIT..................................................................................................................30

III.1.6.DOBÂNDA ANUALĂ EFECTIVĂ (DAE).................................................................................................32

Bibliografie...........................................................................................................................................................34

ARGUMENT

Pentru a-si realiza obiectul de activitate in vederea obtinerii de profit, orice

intreprindere cu activitate industriala, comerciala, de servicii sau de alta natura, efectueaza in

mod curent tranzactii de cumparari si vanzari de bunuri si servicii.

Operatiile curente de cumparari si vanzari de bunuri si servicii dau continut functiei

comerciale a unei firme si se efectueaza pe baza politicilor de cumparari si vanzari stabilite de

managerii firmei.

In capul societatilor comerciale cu obiect de activitate comercializarea marfurilor la

pret cu amanuntul numarul tranzactiilor de cumparari si vanzari este nelimitat in cursul unei

perioade de gestiune luata in considerare, deoarece marfurile sunt acele elemente de stocuri

care se achizitioneaza in vederea revanzarii fara a suferi modificari sau cu modificari

neesentiale .

Derularea operatiunilor de cumparari si vanzari de marfuri se face de regula plecand

de la pretul de vanzare din care se exclud reducerile comerciale operate, adica pretul definitiv

negociat intre vanzator si cumparator. Marfurile la pret de vanzare cu amanuntul presupun o

evaluare initiala la pret de vanzare , ajungandu-se la valoarea pretului cu amanuntul prin

aplicarea marjei brute.

Pentru realizarea funcţiilor contabilităţii: de informare, decizie şi control, este necesar

ca în urma lucrărilor curente de contabilitate să se sintetizeze periodic informaţiile generate de

conturi şi calculele contabile, în documente de sinteză expresiv şi relevante, accesibile nu

numai specialiştilor, ci şi celor interesaţi de gestiunea unităţii patrimoniale în calitate de:

investitor, administrator, bancă, creditor, fiscalitate şi alte organisme economice şi sociale.

Aceste documente de sinteză constituie obiectul de bază al contabilitaţii financiare, deoarece

redau o imagine fidelă asupra situaţiei patrimoniale, rezultatelor şi situaţiei financiare a

întreprinderii.

Potrivit Legii 31/1990 privind societăţile comerciale şi a Legii Contabilităţii 82/1991,

toţi agenţii economici ( toate persoanele juridice ) sunt obligaţi să întocmească bilanţ contabil.

4

Bilanţul este documentul oficial de sinteză al tuturor unităţilor patrimoniale. Bilanţul

contabil contribuie să dea o imagine fidelă, clară şi completă a patrimoniului, a situaţiei

financiare şi asupra rezultatelor obţinute de unitatea patrimonială, care presupune:

- respectarea cu bună credinţă a regulilor privind evaluarea patrimoniului;

- respectarea principiilor: prudenţei, permanenţei metodelor, continuitatea

activităţii bilanţului de deschidere cu cel de închidere, a noncompensării;

- posturile înscrise în bilanţ trebuie să corespundă cu datele înregistrate în

contabilitate, puse de acord cu inventarul.

Procedeu principal al metodei contabilităţii şi bază informaţională fundamentală,

bilanţul propriu-zis este un tablou care cuprinde în formă sintetică şi în expresie valorică

mijloacele economice

Bilanţul este documentul contabil de sinteză, prin care se prezintă activul şi pasivul

unităţii patrimoniale la închiderea exerciţiului, precum şi în celelalte situaţii prevăzute de

Legea Contabilităţii.

Importanţa bilanţului contabil derivă din funcţiile pe care acesta le îndeplineşte:

1) funcţia de generalizare a datelor contabilităţii;

2) funcţia de cunoaştere a mersului activităţii economico-financiare;

3) funcţia previzională.

1) Funcţia de generalizare a datelor în ciclul contabil de prelucrare a informaţiilor

izvorăşte din necesitatea de a grupa datele dispersate ale contabilităţii curente, după criterii

bine stabilite, într-un număr restrâns de indicatori, care să poată oferi o imagine de ansamblu

asupra situaţiei economico-financiare a unităţii patrimoniale.

2) Funcţia de analiză a mersului activităţii economico-financiare se manifestă prin

aceea că, pe baza bilanţului contabil se analizează periodic, gradul realizării indicatorilor

proiectaţi şi a rezultatelor, se identifică rezerve şi se stabilesc măsuri de perfecţionare a

activităţii economice şi financiare.

Adunările Generale ale Acţionarilor, Consiliile de Administraţie, managerii unităţilor

patrimoniale analizează periodic situaţia economico-financiară, pe baza bilanţului contabil, a

anexelor sale şi a raportului de gestiune, componente de bază ale dării de seama contabile.

3) Funcţia previzională constă în posibilitatea oferită de bilanţ de a orienta activitatea

viitoare. În acest scop, întocmirea bugetului de venituri şi cheltuieli pentru perioadele

următoare se fundamentează pe situaţia patrimonială şi a rezultatelor din perioada considerată

baza de raportare.

Capitolul I.

Finantele inteprinderii

I.1.1.Esenţa şi rolul finanţelor întreprinderii

Teoria financiară se împarte în 3 compartimente mari:

1. Finanţe publice – studiază modul de formare şi repartizare a fondurilor băneşti

aflate la dispoziţia organelor de administrare publică.

2. Finanţele întreprinderii – studiază modul de formare şi utilizare a fondurilor

băneşti aflate la dispoziţia agenţilor economici.

3. Finanţele individuale – analizează modul de formare şi investire a banilor

persoanelor private (populaţia)

Toate aceste 3 forme de manifestare se află într-o interacţiune continuă deoarece

populaţia plătind impozite contribuie la formarea veniturilor finanţelor publice, întreprinderile

prin salarii şi impozite iarăşi contribuie la formarea veniturilor publice şi venituri personale,

iar bugetul de stat prin funcţia lui de repartiţie contribuie la formarea veniturilor întreprinderii

şi populaţiei.

Finanţele întreprinderii cuprind relaţiile economice care apar în procesul formării şi

distribuirii resurselor financiare aflate la dispoziţia întreprinderii în scopul obţinerii profitului

maxim. Domeniul de studiu al finanţelor întreprinderii sunt banii şi relaţiile care apar în

momentul utilizării şi câştigării banilor, cât şi toate formele pe care banii le pot lua în procesul

circulaţiei lor ( bani, materie primă, materie în curs de execuţie, produse finite, creanţe, bani).

Rolul finanţelor întreprinderii este legat de argumentarea diferitor variante de decizii

de investire şi finanţare, asigurarea utilizării eficiente a resurselor întreprinderii, determinarea

exactă a necesarului de resurse materiale şi financiare şi procurarea lor la cel mai mic preţ

reprezintă responsabilităţile de bază a gestiunii financiare în cadrul întreprinderii.

Finanţele întreprinderii iau parte activă la realizarea circuitului fondurilor, contribuind

la asigurarea resurselor băneşti necesare procurării mijloacelor fixe, activelor circulante şi

salarizării personalului, având un rol important în desfăşurarea procesului de producţie,

desfacerea produselor, şi în final repartizarea veniturilor obţinute.

6

Capitolul I. Finantele inteprinderii

Bazele conceptuale ale fiecărei ştiinţe pot fi formulate prin definirea obiectului de

studiu. Obiectul de studiu al finanţelor întreprinderii sunt relaţiile financiare, resursele

financiare şi fluxurile financiare.

În vederea obţinerii unei înalte eficienţe, unui profit maxim, activitatea financiară a

întreprinderilor trebuie organizată în mod ştiinţific pornind de la obiectivele pe care şi le

propun fiecare întreprindere, ţinând seama de cerinţele economiei de piaţă, de exigenţele

cererii şi ofertei.

Asupra organizării, funcţionării şi eficienţei finanţelor întreprinderilor influenţează

într-o măsură importantă metodele de management al întreprinderilor.

Finanţele întreprinderii pot fi privite din 3 puncte de vedere:

1. din punct de vedere practic finanţele fac obiectul unei acţiuni spre atingerea unui

scop definit. Analiza financiară este o primă acţiune a practicii financiare şi reprezintă un

studiu a situaţiei trecute în scopul consolidării întreprinderii în viitor. Scopul analizei

financiare este identificarea posibilităţilor viitoare de creştere şi generare a fluxurilor pozitive

de numerar. Gestiunea financiară este o altă componentă a practicii financiare şi reprezintă

ansamblul acţiunilor de administrare a resurselor financiare ale întreprinderii. Deosebim

gestiune financiară pe termen scurt care cuprinde gestiunea stocurilor, creanţelor, pasivelor

curente, numerarului şi gestiune financiară pe termen lung care cuprinde gestiunea

investiţiilor, capitalurilor proprii, datoriilor financiare.

2. finanţele fac obiectul unei politici a managerilor întreprinderii privind alegerea unei

strategii financiare ce vizează atingerea obiectivului principal. Componentele principale ale

politicii financiare sunt:

Politica de investiţie care caracterizează comportamentul întreprinderii vizavi de

iniţierea proiectelor investiţionale;

Politica de finanţare care caracterizează modul în care investiţiile vor fi finanţate

(surse proprii, surse împrumutate);

Politica de dividend caracterizează modul în care profitul net va fi distribuit.

3. finanţele reprezintă o teorie sine stătătoare care dispune de o metodologie

capabilă să găsească soluţii la toate problemele financiare apărute.

7


I.1.2Funcţiile finanţelor întreprinderii

Funcţia financiară a întreprinderii poate fi definită ca ansamblul activităţilor de

asigurare şi repartizare a fondurilor băneşti necesare desfăşurării rentabile şi continue a

activităţii întreprinderii, precum şi de analiză şi control a rezultatelor obţinute.

Se evidenţiază trei funcţii principale ale finanţelor întreprinderii:

-funcţia de asigurare – presupune asigurarea întreprinderii, în cantitatea necesară şi la

timpul oportun, cu resurse financiare. Criteriul principal care stă la baza realizării

funcţiei de asigurare este costul capitalului;

-funcţia de repartiţie – prin realizarea acestei funcţii se constituie şi se repartizează un

sistem cuprinzător de fonduri în scopul satisfacerii necesităţilor de producţie şi ale

altor necesităţi la nivel de întreprindere. În acelaşi timp funcţia de repartiţie a

finanţelor se manifestă în procesul formării şi repartizării veniturilor, precum şi în cel

al constituirii şi utilizării unor fonduri din afara întreprinderii cu titlu definitiv sau

temporar.

În cadrul întreprinderilor manifestarea funcţiei de repartiţie se concretizează prin

formarea unor fonduri financiare:

1) fondul de dezvoltare economice

2) fondul de cercetare ştiinţifică

3) fondul de stimulare suplimentară a muncii

4) fondul de asigurare în situaţii de risc

5) fondul pentru protecţia muncii

6) fondul de rezervă

7) fondul de invenţii, inovaţii şi raţionalizări.

Funcţia de repartiţie nu poate fi circumscrisă numai la mecanismele, formele,

metodele, structurile şi pârghiile financiare privind formarea şi repartizarea unor fonduri

băneşti pentru scopurile menţionate mai sus. Organele financiare nu pot să-şi încheie

activitatea odată cu formarea şi repartizarea fondurilor, dimpotrivă această activitate trebuie

continuată şi urmărită.

Concomitent cu funcţia de repartiţie se manifestă şi funcţia de control a finanţelor

întreprinderilor.

8


Funcţia de analiză şi control - care are ca scop asigurarea utilizării eficiente a

capitalului şi este executată atât de persoane cu funcţii din cadrul întreprinderii cât şi de

organe cu funcţii în acest domeniu, cum ar fi: CCEC, Inspectoratul fiscal, Ministrul

Finanţelor, Departamentul Vamal, etc.

Deosebim trei forma de control financiar:

* preventiv – se exercită asupra documentelor ce angajează plăţi din resursele

financiare ale firmei având ca obiectiv încadrarea în prevederile bugetare şi este executat

înaintea efectuării operaţiunilor economico financiare. Scopul acestui control este prevenirea

unor operaţiuni ilegale şi preîntâmpinarea imobilizărilor de resurse financiare.

*Curent (de gestiune) – se execută în timpul realizării operaţiunilor economico -

finaniare;

*Posterior – se execută după încheierea exerciţiului financiar şi are ca scop

identificarea factorilor ce au contribuit negativ la obţinerea unor rezultate nesatisfăcătoare şi

contribuie la luarea deciziilor privind activitatea de viitor a întreprinderii.

De asemenea deosebim control intern şi control extern:

*Contorului intern este executat de către persoane abilitate în acest domeniu din cadrul

întreprinderii (contabilul şef, ditrectorul financiar, managerul general, acţionarii) şi are ca

obiectiv evitarea imobilizărilor de fonduri în urma nerespectării termenilor de încasări şi plăţi,

neîndeplinirea contractelor de producere şi livrare.

*Controlul extern este executat de către organele financiare centrale şi locale care

urmăresc veridicitatea calculării impozitelor şi taxelor datorate la stat, modul de aplicare a

preţurilor şi tarifelor, calcul salariilor, etc. Organele cu funcţii de control sunt: Curtea de

Conturi, Serviciul fiscal de Stat, CCEC, Ministerul Finanţelor, Băncile, Creditorii, etc.

9


I.1.3.Capitalul întreprinderii: concept şi forme de manifestare ale

acestuia

Capitalul este un stoc de valori sau de active, care intrate în circuitul economic pot

genera profituri posesorilor lor.

Din punct de vedere economic capitalul poate fi caracterizat ca:

1. factorul principal al producţiei;

2. resursele financiare a întreprinderii care aduc venit.

3. sursa principală de formare a bunăstării deţinătorilor lui, etc.

Capitalul poate fi clasificat conform următoarelor particularităţi:

I. După apartenenţă:

- capital propriu

- capital împrumutat

II. După scopul de întrebuinţare

- capital de producţie – caracterizează mijloacele întreprinderii investite în

activele operaţionale pentru efectuarea activităţii;

- capital împrumutat – reprezintă acea parte care se foloseşte în procesul de

investire în instrumentele monetare (depuneri pe termen lung şi scurt în băncile

comerciale), precum şi în instrumentele bursiere (obligaţiuni, certificate de depozit,

cambii);

- capital speculativ – caracterizează acea parte a acestuia, care se întrebuinţează

în procesul efectuării operaţiunilor speculative financiare (bazate pe diferenţa de

preţuri la procurarea derivativelor cu scopuri de speculaţie )

III. După formele de investire, capitalul este în formă materială, nematerială şi

bănească, care este folosit pentru formarea fondului statutar

IV după obiectul investirii:

- capital fix;

- capital circulant

10

Capitolul II.

Surse de finantare.Creditul pe termen scurt

II.1Sursele de finantare ale afacerilor

Sursele potentiale de fonduri pentru finantarea activitatii sunt:

- fondurile proprii si fondurile imprumutate;

- creditele bancare;

- emiterea de actiuni;

- emiterea de obligatiuni;

- finantarile din programe speciale;

- fondurile de cfapital de risc;

- leasingul;

- creditele de la furnizori si clienti;

-creditele pe efecte de comert

II.1.1.Fondurile proprii si cele imprumutate

Acestea reprezinta cel mai frecvent punct de plecare in cazul afacerilor mici si noi.

Institutiile financiare sunt mai putin deschise - in special in perioade de instabilitate

economica - firmelor aflate la inceput decat celor cu o "istorie" deja bine conturata. Aceasta

decizie se bazeaza pe ratele mari de "mortalitate"? inregistrate de afacerile noi.

Fondurile proprii ofera avantajul unei sigurante mai mari - nu vor fi retrase in cazul

deteriorarii situatiei financiare, ca in cazul unui credit bancar. Nu este necesara expunerea

detaliata a planului de afaceri in fata unor parteneri externi, si nici aprobarea acestora pentru

luarea deciziilor importante.

Aceasta sursa de finantare asigura deci flexibilitate, siguranta si independenta.

Totodata, in perspectiva atragerii de surse de finantare exterioare firmei angajarea unor

11

Capitolul II. Surse de finantare.Creditul pe termen scurt

fonduri proprii reprezinta o garantie a motivatiei intreprinzatorului pentru asigurarea

succesului afacerii.

Dezavantajele finantarii din surse proprii sunt si ele importante:

- fondurile proprii sunt in general destul de limitate si pot frana dezvoltarea afacerii;

- in caz de nereusita, pierderea va fi suportata in intregime de intreprinzator (sau de

apropiatii sai);

- firma va fi putin cunoscuta de institutiile financiare si va putea mai greu mobiliza

fonduri in situatii speciale.

Data fiind conjunctura economica care a caracterizat evolutia economiei romanesti in

perioada de tranzitie, majoritatea intreprinzatorilor nu au avut rezerve suficiente si nici nu au

avut intotdeauna posibilitatea sau curajul de a apela la credite bancare.

Aproape fara exceptie, prietenii si cunoscutii au reprezentat una din cele mai

importante surse de capital initial de imprumut pentru exemplele de afaceri prezentate in

cadrul acestui curs.

12


II.1.2. Creditul bancar

Creditul bancar reprezinta o sursa principala de fonduri, in special pentru firmele mici

si mijlocii. In cazul Romaniei, accesul la credit al firmelor noi sau de mici dimensiuni este

mai dificil.

Avantajele creditului bancar:

- obtinerea de fonduri suplimentare, peste cele proprii;

- stabilirea unei relatii cu o institutie financiara cunoscuta, accesul mai usor la alte

servicii furnizate de catre banca;

- obtinerea unui credit poate functiona ca un semnal ce atesta viabilitatea afacerii in

fata altor investitori potentiali;

- in cazul anumitor forme de credit exista un grad de flexibilitate in ceea ce priveste

sumele angajate, datele la care se angajeaza sumele respective, dobanzile si termenele de

rambursare;

- necesitatea de a convinge banca de viabilitatea afacerii sau simpla completare a unei

cereri de creditare poate "forta" intreprinzatorul sa isi analizeze in mod obiectiv afacerea, sa

obtina o imagine clara a situatiei sale financiare si un tablou al punctelor slabe, punctelor tari,

oportunitatilor si amenintarilor care caracterizeaza situatia firmei.

Dezavantaje ale creditului bancar:

- reticenta bancilor in ceea ce priveste finantarea noilor firme, banca avand nevoie de

siguranta ca va primi inapoi banii acordati drept credit, in timp ce firmele nou-infiintate nu

ofera aceasta garantie, din diferite motive (nu au istoric, nu au experienta, nu au foarte multe

elemente care sa faca din aceste firme elemente stabile in cadrul economiei);

- riscul de a pierde garantiile depuse sau chiar riscul de faliment in cazul nerestituirii

creditului;

- implicarea unui factor "extern" in managementul firmei, aparitia unor restrictii;

- expunerea la riscuri noi - de exemplu riscul ratei dobanzii;

- riscul intreruperii creditarii in cazul unor evenimente nefavorabile pentru firma.

II.1.3. Emiterea de actiuni si obligatiuni

Emiterea de actiuni si obligatiuni reprezinta o sursa importanta de finantare pentru

firmele mari, dar sunt foarte putin accesibile firmelor aflate la inceput.

13


II.1.4. Programe speciale de finantare

Firmele au acces la diferite programe de finantare nerambursabile. Surse potentiale de

finantare sunt programele Uniunii Europene, cele ale guvernului Romaniei, ale USAID etc.

(O sursa cuprinzatoare de informatii in acest domeniu este website-ul www.finantare.ro).

Obtinerea unor astfel de finantari presupune:

- informarea permanenta asupra programelor existente;

- studierea criteriilor de eligibilitate, a documentatiei necesare, a termenelor de

depunere a cererilor de finantare si a conditiilor de derulare a finantarii si de evaluare a

proiectului;

- selectarea variantelor potrivite cu profilul de activitate al firmei;

- alcatuirea documentatiei necesare si depunerea proiectului.

Este recomandabila evaluarea riguroasa a sanselor de reusita ale cererii de finantare

inainte de a o initia; pot fi astfel evitate consumuri ineficiente de timp si bani.

Este posibil ca insusi programul sa sugereze posibilitati de extindere/diversificare a

activitatii firmei.

Inainte de a se angaja pe aceasta cale, intreprinzatorul va trebui sa estimeze corect

efectele unei astfel de miscari strategice. Fondurile acordate in conditii teoretic avantajoase se

pot dovedi o problema in cazul in care firma nu are capacitatea de a le folosi in conditiile

prevazute de finantator.

In plus, intreprinzatorul trebuie sa fie constient de importanta conditiilor referitoare la

contributia proprie in cadrul proiectului, precum si la eventualele garantii.

Mai mult, contractarea unui consultant pentru realizarea unei cereri de finantare este,

in ea insati, a activitate care comporta o serie de riscuri: pe langa riscurile legate de

confidentialitatea datelor privind firma, uneori consultantul nici nu are intentia de a realiza

macar documentatia solicitata.

De obicei, persoanele care incearca asemenea actiuni se incadreaza intr-un anumit

"portret robot":

- Se arata foarte sigure pe ele;

- Se lauda cu relatii in institutiile care deruleaza programul de finantare;

- Pot incerca sa obtina bani pentru ghidul solicitantului sau pentru alte documente din

pachetul informativ, care sunt disponibile gratuit la sediile agentiilor si pe Internet;

14

http://www.finantare.ro/


- Cer toti banii inainte: de regula, in cazul consultantei reale, se solicita o parte din

bani inainte - procentual din valoarea finantarii, aproximativ 2% - si un comision de succes -

de exemplu, 5% - daca proiectul e aprobat;

- Sumele cerute variaza foarte mult de la un client la altul;

- Pot practica preturi de dumping, foarte reduse in comparatie cu firme concurente sau,

dimpotriva, pot cere foarte mult.

II.1.5. Fondurile de capital de risc

Fondurile de capital de risc sunt surse de finantare specializate in investitii in cazul

carora probabilitatea unui esec este mai mare - dar cazurile de succes sunt suficiente pentru a

compensa pierderile.

Fondul de risc investeste in capitalul firmei - de regula ca actionar minoritar -, urmand

sa isi retraga aceasta participatie dupa o anumita perioada (de regula 3-5 ani). Fondul de risc

castiga din diferenta dintre valoarea participatiei intre momentul efectuarii investitiei si cel al

lichidarii participatiei la capitalul firmei.

Principalele avantaje ale acestei forme de finantare sunt:

- primirea unei infuzii de capital pe o perioada indelungata, timp in care nu trebuie

platite dobanzi (nici dividendele nu sunt o prioritate a acestui tip de fond);

- primirea unei sume care nu figureaza in evidentele firmei ca datorii ci ca surse

financiare proprii. Prin urmare, capacitatea de indatorare a firmei nu este afectata;

- o data cu banii, fondul aduce si specialistii sai care vor asista intreprinzatorul la

managementul firmei;

- pastrarea controlului majoritar asupra capitalului firmei;

- existenta unui semnal asupra viabilitatii firmei pe termen mediu.

Exista si dezavantaje ale acestei forme de finantare, cum ar fi:

- dificultatea de obtinere a fondurilor (in general, in economiile dezvoltate, se

apreciaza ca numai 1% din cererile de finantare sunt aprobate);

- necesitatea de a participa cu fonduri proprii considerabile la afacere (fondurile de risc

sunt de regula actionari minoritari);

- implicarea unui partener extern in managementul firmei;

- necesitatea unor eforturi suplimentare privind prezentarea regulata a situatiei firmei

catre fondul de investitii;

15


- necesitatea gasirii unei surse alternative de finantare in momentul retragerii fondului

de risc si posibilitatea interpretarii acestei retrageri ca un semnal negativ privind firma.

In Romania, fondurile de capital de risc nu sunt destinate in special IMM-urilor, ci mai

ales firmelor mari care doresc o infuzie de capital pentru o anumita perioada.

Evident, exista posibilitatea ca un fond de risc sa doreasca sa fie partener si cu o firma

nou-infiintata.

II.1.6. Leasing

Leasing - ul este o forma speciala de realizare a operatiei de creditare pe termen mediu

si lung pentru procurarea, de regula, de echipament industrial.

Echipamentul este cumparat de catre societatea de leasing si se inchiriaza ulterior

solicitantului. De multe ori, solicitantul insusi este mandatat in numele societatii de leasing sa

cumpere echipamentul de care are nevoie.

Contractul de leasing se incheie apoi intre societatea de leasing si solicitant si prin

acest contract solicitantul primeste in folosinta echipamentul. Aceasta forma de leasing se mai

numeste si leasing comercial, si reprezinta forma principala de leasing.

Forme speciale de leasing sunt lease-back si time-sharing:

- in forma de lease-back, posesorul echipamentului se confunda cu solicitantul care are

nevoie urgenta de bani. In acest caz, el vinde utilajul unei societati de leasing, inchiriindu-l

apoi de la aceasta;

- in forma de time-sharing, sunt mai multi solicitanti care vor sa utilizeze acelasi

echipament, dar fiecare il foloseste o anumita perioada de timp.

Indiferent de forma in care se face leasingul, la sfarsitul perioadei solicitantul are mai

multe optiuni:

1. Incetarea contractului;

2. Continuarea lui pentru o noua perioada de timp;

3. Cumpararea utilajului la pretul prestabilit.

16


II.1.7. Creditele de la furnizori si clienti

Din momentul in care firma a primit bunurile/serviciile livrate de catre furnizori si

pana in momentul platii efective, intreprinzatorul beneficiaza efectiv de un credit din partea

furnizorului. O situatie asemanatoare apare in cazul in care clientii firmei platesc anticipat.

Evident, acest tip de finantare reciproca se face intre parteneri de afaceri care prezinta

incredere unul pentru celalalt, iar sumele care se vehiculeaza nu sunt foarte mari, dar sunt

suficiente pentru a optimiza fluxul de numerar al unei firme pentru o perioada scurta de timp.

Este in interesul firmei sa prelungeasca perioada de plata a furnizorilor si, in acelasi

timp, sa isi incaseze cat mai repede creantele. Aceasta "optimizare" nu trebuie totusi sa

afecteze relatiile de afaceri ale firmei.

Acumularea unor datorii excesive intre parteneri poate duce la blocaje financiare.

Cunoasterea metodelor alternative de plata si negocierea avantajoasa a contractelor sub acest

aspect se pot dovedi extrem de utile in managementul firmei.

17


II.2 Creditele bancare pe termen scurt

Creditul - operatiunea prin care se ia in stapinire imediata resurse, in schimbul unei

promisiuni de rambursare viitoare, in mod normal insotite de plata unei dobinzi ce

remunereaza pe imprumutator.

II.2.1 Destinatie:

• Credit pe termen scurt destinat sprijinirii activitatii curente; acordat pentru

acoperirrea temporara a deficitelor sau ciclurilor de capital de lucru;

• Plati in activitatea curenta (contracte de achizitii sezoniere sau ocazionale);

• Plati ale furnizorilor de materii prime, bunuri sau servicii, executarea contractelor

destinate vanzarii sau retailului / distributiie;

• Finantarea TVA, ca supliment al creditului de investitii accesat de catre client;

• Plata datoriilor la bugetul de stat (ramas dupa eveniment);

• Preluarea creditelor de la alte banci (acordate pentru sprijinirea activitatii curente);

• Alte destinatii a activitatii curente.

II.2.2.Avantajele creditelor pe termen scurt

• Abordare flexibila si rapida

• Beneficiati de lichiditati in maximum 24 de ore de la semnarea contractului de credit

• Acoperirea a pana la 80% din valoarea efectelor de comert

• Puteti oferi clientilor termene de plata pana la 90 zile, mai lungi decat cele cu care i-ati

obisnuit

• Nu aveti nevoie de garantii materiale

• Dobanzi si comisioane competitive

• Produse personalizate in functie de necesitatile dumneavoastra

Credtele pe termen scurt reprezinta solutia ideala de finantare pentru societatile care:

• Au nevoie urgenta de capital de lucru

• Detin creante ce provin din livrari de marfuri, executari de lucrari si prestari de servicii

• Doresc sa ofere/ ofera clientilor termene de plata mai lungi

• Nu detin alte garantii in afara de propriile incasari

• Sunt societati mici sau mijlocii

18


• Sunt infiintate de curand

• Doresc sa fie judecate dupa activitatea curenta si de perspectiva, nu dupa marimea

patrimoniului detinut

• Au o crestere rapida a afacerilor sau activitati sezoniere

• Au acces insuficient la alte surse de finantare

Dupa scopul utilizarii creditele se clasifica in modul urmator:

1. credite acordate agriculturii, industriei alimentare - astfel de credite se

elibereaza in scopul finantarii producerii in agricultura si in industria alimentara;

2. credite acordate pentru constructie si imbunatatire funciara - se elibereaza

pentru finantarea constructiilor si imbunatatirii funciare;

3. credite de consum - se elibereaza petroanelor fizice pentru cheltuieli

gospodaresti de familie si alte cheltuieli personale;

4. credite acordate industriei energeticii si a combustibilului - se elibereaza pentru

finantarea producerii de resurse energetiece si agenti energetici (gaz, benzina

electricitate, etc.;

5. credite acordate bancilor - se elibereaza altor banci, deasemenea presupune

acordarea de overdrafte temporare;

6. credite acordate guvernului - se elibereaza Guvernului RM si municipalitatilor.

7. credite acordate industriei comertului - sunt eliberate pentru finantarea

industriei, comertului si in scopuri profesionale;

8. credite acordate pentru procurarea imobilului - sunt acordate pentru procurarea

imobilului;

9. credite acordate pentru constructia drumurilor si transportare - sunt eloverate pentru

constructia drumurilor si dezvoltarea domeniului transportarii;

10. alte credite acordate clientilor.

Operariunea de creditare priveste doua parti. O parte acorda creditul, cealalta parte il

primeste. Operatiuni de creditare pot interveni intr-o gama ampla de relatii intre indivizi cit

sub forma unor acorduri personale simple, cit si sub forma de tranzactii formalizate si

formulate in cadrul unor contracte complexe.

Partile implicate, tipul de instrumente utilizate si conditiile in care creditul este

consimtit, sunt extrem de diverse. In amplitudinea sa, esenta raportului de credit se dezvaluie

prin analiza trasaturilor caracteristice:

19


1. Subiectele raportului de credit, creditorul si debitorul prezinta o mare diversitate in

ce priveste apartenenta la structurile social-economice, motivele angajarii in raport de credit si

durata angajarii sale etc.

In calitate de creditori se afrima intreprinderile, care manevreaza importante

disponibilitati monetare. Pe de alta parte intreprinderile prin repartizarea profitului, constituie

fonduri de rezerva, remunereaza actionarii, ceea ce majoreaza global capacitatea de creditare

a economiei nationale. In acelas timp cresterea venitului populatiei, prin angajarea masiva in

procesele economice, prin nivel inalt de productivitate a muncii si prin economisire, a facut

din populatie un factor major in operatiuni de creditare, in primul rind in rol de creditor.

In calitate de debitori alaturi de intreprinderi si populatie se afirma si statul, ca unul

din principalii debitori. In tarile dezvoltate atit intreprinderi si populatia sunt debitori majori,

cit si statul este un debitor major. Indatoririle sale se potcompara in volum cu cele ale

populatiei si interprinderilor.

2. Promisiunea de rambursare, element esential al raportului de credit, presupune

riscuri, si necesita, in consecinta, adesea, angajarea unei garantii. In raporturile de credit,

riscurile probabile sunt:

- riscul de nerambursare consta in probabilitatea intirzierii platii sau a incapacitatii de

plata datorita conjuncturii, dificultatilor sectoriale, sau dificientelor imprumutatului.

- riscul de imobilizare survine la banca, sau la detinator de depozite, care nu este in

masura sa satisfaca cererile titularului de depozite, din cauza unei gestiuni nereusite a

creditelor acordate.

- garantia personala este angajamentul luat de o terta persoana de a plati, in cazul in

care debitorul este in incapacitate. In cazul garantiei simple, garantul are dreptul de a discuta

asupra indeplinirii obligatiei sale, de a cere executarea primordiala a debitorului si, in cazul

care exista mai multi garanti, sa raspunda numai pentru partea sa. In cazul garantiei solidare

20


garantul poate fi tras la raspundere pentru a plati, concomitent, sau chiar inaintea debitorului,

daca aparent prezinta conditii preferabile de solvabilitate.

3. Termenul de rambursare ca trasatura specifica a creditului are o mare varietate. De

la termene foarte scurte, 24 ore, termen practicat intre banci pe pietele mondiale, si incheindu-

se cu termene de la 30 la 50 de ani si chiar 100, in cazul imprumuturilor pentru constructia de

locuinte.

Pentru creditele pe termen scurt, creditele acordate intreprinderilor, sau credite de

consum, este caracteristica rambursarea integrala la scadenta. Creditele de termen mijlociu si

lung implica adesea rambursarea esalonata.

4. Dobinda, este o caracteristica esentiala a creditului. In acordurile de credit s-a

incetatenit clauza dobinzii fixe. Insa in anii 70 a aparut notiunea de dobinda variabila, ce

variaza in dependenta de inflatie.

5. Tranzactia (Acordarea creditului). Creditul poate fi consimtit in cadrul unei

tranzactii unice; acordarea unui imprumut, vinzarea unei obligatiuni, angajarea unui depozit.

In ultimul timp s-a dezvoltat sistemul de credit deschis, in cadrul caruia imprumuturile

efective intervin la intervale liber alese de debitor.

Acordarea creditelor, este un act de mare importanta, in vederea caruia creditorul

trebuie sa-si asigure o buna informare si documentare pentru evitarea riscului.

In acest sens bancile isi creaza un cadru propriu de informare si documentare, sau

apeleaza la agenti specializati care studiaza capacitatea de plata si, respectiv potentialul

economic al firmelor.

In economie actioneaza trei mari categorii de participanti (denumiti agenti ultimi sau

unitati de cheltuieli), care sunt apreciati dupa rezultatul bugetului lor:

unitatile excedentare, care economisesc (si cauta plasament pentru aceste economii)

aceste unitati fiind de fapt familiile;

unitatile deficitare ale caror cheltuieli de dezvoltare in principal, sunt superioare

propriilor lor acumulari sau economii, aceste sunt intreprinderi non-financiare;

unitati cu situatii alternative, respectiv uneori excedentare, alteori deficitare, situatii in

care se afla administratia si exteriorul.

Este evident ca in aceasta acceptiune se porneste de la considerarea ecuatiei general

acceptata: economii = investitii, care exprima orientarea fluxului economic general si deci

releva faptul esential ca in economie exista doi poli: imprumutatorul final si imprumutatul

21


ultim, participanti preponderenti ai procesului de redistribuire a capitalului in economie, intre

care se desfasoara multiple circuite, un prin circuit este reprezentat de datoria primara.

Principalii intermediari financiari sunt intermediarii monetari sau bancari (respectiv

bancile comerciale si banca de emisiune). Intermediarii financiari bancari emit active

secundare, constituite esential prin diferitele forme de moneda in circulatie. O alta categorie

de intermediari financiari, intermediarii financiari non-bankari, in principal organisme

specializate in colectarea economiilor, casei de economii, fonduri de pensii, companii de

asigurari, nu au putere sa creeze moneda. Acestea emit in principal quasi-moneda si uneori si

active financiare specifice, valori mobiliare.

Un rol deosebit in creatia datoriiei secundare si efectuarea finantarii indirecte il au

intermediarii financiari bancari. Acestea acitoneaza prin operarea unor transformari care sunt

necesare sau sunt dorite de clientii lor. In primul rind, intermediarii financiari bancari care

transforma active financiare in active lichide promovind preferintele pentru lichiditatile

clientilor lor. Detinatorii de acitve finaciare, formele datoriei primare, care, prin natura lor,

sunt conitionate si riscante, le ofera bancilor spre achizitie, obtinind active lichide, expresia

datoriei secundare.

In al doilea rind, intermediarii financiari bancari transforma economiile pe termen

scurt in imprumuturi pe termen mediu si lung. Se rezolva astfel o contradictie fundamentala

in fluxul economiei-investitie. In timp ce familiile prefera in general sa formeze depozite pe

termen scurt, fapt ce corespunde preferintelor lor pentru lichiditate, intreprinderile doresc sa

beneficieze de inprumuturi pe termen mediu si lung, in masura sa asigure infaptuirea

proiectelor lor de dezvoltare.

Astfel aceasta “armonizare” a “capacitatii de finantare” a familiilor cu “nevoile de

finantare” a intreprinderilor, care constituie continutul finantarilor indirecte, evita devenirea

inutila a unei parti din economii si creaza implicit conditii pentru un inalt nivel al finantarii si

deci al investitiilor si dezvoltarii economice.

22


II. Particularitatile operatiunilor creditare in ROMÂNIA.

Operatiunile de creditare sunt efectuate pe baza urmatoarelor legi si regulamente:

1. Legea institutiilor financiare nr. 121-p din 27/12/97;

2. Regulament provizoriu a BNR cu privire la creditul bancar, nr 14 din 26/03/93;

3. Regulament BNR nr. 3/09 cu privire la creditele mari din 01/12/95;

4. Regulament BNR nr. 1/09 privind incheierea acordurilor cu persoane afiliate

bancilor comerciale, inclusiv eliberarea creditelor din 10/11/93;

5. Instructiunea nr. 8/1001 privind ordinea de acordare a creditelor in valuta

straina din 02/02/96

6. Legea cu privire la gaj nr. 838-XIII, 23/05/96;

7. Regulament provizoriu al BNR privind modul de eliberare a garantiilor si

cautiunilor;

8. Legea cu privire la anreprenoriat si intreprinderi;

9. Codul civil;

10. Codul de procedura civila;

11. Codul penal.

Pentru efectuarea creditarii eficiente, e necesara efectuarea urmatorilor pasi:

a) definirea scopului creditarii;

b) analiza informatiei si documentelor prezentate la banca in vederea aprobarii

creditului;

c) analiza creditelor ;

d) asigurarea rambursarii creditelor;

e) urmarirea creditelor .

Definirea scopului creditarii.

Agentii economici inregistrati in palata de stat de inregistare pe linga ministerul

justitiei in mod stabilit care au deschis contul de decontare in banca, pot beneficia de credite

pe un termen nu mai mare de 12 luni (credit pe termen scurt) pentru efectuarea platilor

23


necesare legate de activitatea curenta, de la un an pina la 5 ani (credit pe termen mediu),

credite investitionale si ipotecare, mai mult de 5 ani in cazuri exceptionale in baza unor

programe binedeterminate.

Credite pot fi oferite in urmatoarele scopuri:

cerearea unor fonduri fixe noi (capitalul de baza), extinderea, reconstructia,

reutilizarea tehnica a acelora in actiune si restabilirea celor uzate si in vederea majorarii

capitalului de circulatie al agentilor economici;

acumularea rezervelor sezoniere (provizorii) de valori material-marfare, de productie

nefinisata, de productie finita si marfuri;

evidenta cambiilor;

satisfacerea necesitatilor de consum ale populatiei;

rascumpararea patrimoniului de stat;

alte scopuri, la unele necoincidente dintre incasari si plati in procesul circulatiei

capitalului propriu.

Dupa scopul utilizarii creditele se clasifica in modul urmator:

1. credite acordate agriculturii, industriei alimentare - astfel de credite se

elibereaza in scopul finantarii producerii in agricultura si in industria alimentara;

2. credite acordate pentru constructie si imbunatatire funciara - se elibereaza

pentru finantarea constructiilor si imbunatatirii funciare;

3. credite de consum - se elibereaza petroanelor fizice pentru cheltuieli

gospodaresti de familie si alte cheltuieli personale;

4. credite acordate industriei energeticii si a combustibilului - se elibereaza pentru

finantarea producerii de resurse energetiece si agenti energetici (gaz, benzina electricitate,

etc.;

5. credite acordate bancilor - se elibereaza altor banci, deasemenea presupune

acordarea de overdrafte temporare;

6. credite acordate guvernului - se elibereaza Guvernului si municipalitatilor.

7. credite acordate industriei comertului - sunt eliberate pentru finantarea

industriei, comertului si in scopuri profesionale;

8. credite acordate pentru procurarea imobilului - sunt acordate pentru procurarea

imobilului;

24


9. credite acordate pentru constructia drumurilor si transportare - sunt eloverate

pentru constructia drumurilor si dezvoltarea domeniului transportarii;

10. alte credite acordate clientilor.

Creditul nu poate fi utilizat pentru acoperirea bresilor financiare, lipsei de spirit

gospodaresc si pierderi.

Informatia si documentele prezentate la banca in vederea aprobarii creditului pentru

primirea unui imprumut agentul economic prezinta la banca urmatoarele:

a. cererea clientului de acordare a creditului;

b. informatia de baza despre client: darile de seama - contabile pentru anul

precedent (inclusiv bilanturile lunare); contractele privind actiunile creditare; business-planul

pentru perioada curenta; prognozarea circulatiei mijloacelor banesti in perioada de folosire a

creditului, pe linga aceasta, in cazul creditarii pentru activitatea de investire trebuie prezentata

argumentarea tehnico-economica, documentatia de proiect si deviz, concluzia respectiva a

organului corespunzator, concluzia expertizei ecologice, proiectul resurselor de finantare;

c. argumentarea tehnico-economica a creditului si termenul rambursarii acestuia

In dosarul personal al creditului se afla umatoarele documente:

1. permisiunea de acordare a creditului, eliberata de organul competent

2. contractul de credit cu toate completarile, precum si dispozitiilie directiei

operatiuni bancare

3. documentele prezentate de client

4. documentatia privind asigurarea creditului

a.) in caz ca se depune gaj:

contract de gaj;

certificat de inregistare notariala;

nota informativa despre controlul la fata locului a averii si estimatia gajului;

alte documente prezentate la intocmirea gajului;

informarea ce confirma posibilitatea realizarii gajului.

b) in cazul ca se da garantie, se depune cautiune:

25


garantie, cautiune legalizata notarial;

analiza situatiei financiare a garantului, cautionatarului;

aviz despre inregistrarea garantiei sau contractului cu banca-garant despre ordinea

executarii scrisorii de garantie.

c) in cazul ca este de acord cu cesiunea numerarului:

acord despre cesiunea numerarului

26

Capitolul III.

Studiu de caz

III.1. STUDIU DE CAZ PRIVIND CREDITELE BANCARE

Studiul de faţă s-a bazat, în principal, pe studierea paginilor de internet ale băncilor.

Băncile prezentate au fost cele incluse în pagina de internet a Băncii Naţionale a României, ca

entitate care supraveghează şi reglementează funcţionarea băncilor comerciale. Din această

listă au fost ignorate băncile care nu lucrează cu persoanele fizice sau care nu oferă credit de

consum. De asemenea, nu au fost studiate ofertele de credite imobiliare sau ipotecare, întrucât

ele constituie o categorie aparte a crediului, care nu face parte din legislaţia referitoare la

creditul de consum uzual.

Nu au fost luate în studiu instituţiile financiare nebancare, care sunt companii

comerciale, şi nu bancare, dar oferind şi ele credit pentru consum (de exemplu „Credisson”).

Ele au fost ignorate pentru că situaţia lor este în prezent în dispută, autorităţile urmând să

elaboreze o serie de reglementări privind obligaţiile acestor firme astfel ca să se elimine ceea

ce Asociaţia Băncilor susţine că este „concurenţă neloială”, referindu-se mai ales la situaţiile

de „credit doar cu buletinul”. Există informaţii precum că proiectul de reglementare prevede

chiar că aceste companii să nu mai acorde credit pentru „populaţie”, adică pentru

consumatori.

Aceste instituţii financiare nebancare duc o politică de publicitate agresivă, în care cel

mai des se întâlneşte promisiunea „credit doar cu buletinul”. Recent, magazinele Altex şi

Flanco au lansat sistemul de a oferi „perioade de graţie”, adică în primele luni din termenul de

creditare nu se plătesc rate. Dar orice avantaj are un preţ, în acest caz dobânda ajunge uneori

chiar să dubleze preţul (de exemplu, la cumpărarea unui bun de uz casnic, se percepe o

dobândă anuală efectivă – detalii despre ea mai jos – de 32,59%, care va duce la dublarea

preţului într-un termen de 4 ani).

Înainte de a trece la prezentarea detaliată a concluziilor, este potrivit să oferim o serie

de explicaţii privind unele abordări generale ale creditului de consum. Câştigul cel mai rapid,

în această situaţie când se cumpără astfel de bunuri în rate, este obţinut de magazine; băncile

câştigă şi ele, şi încă frumos, dar într-un interval mult mai lung. Cu toate acestea, măsurile de

27

Capitolul III. Studiu de Caz

limitare a creditării vizează în primul rând consumatorul final, căruia i se impun o serie de

condiţii restrictive.

Ne referim la politica dusă de Banca Naţională în acest domeniu, o politică urmărind

reducerea nivelului de credite contractate de consumatorii persoane fizice; această politică se

concretizează, printre altele, în obligaţia impusă băncilor de a nu accepta solicitări de creditare

din partea persoanelor care, pentru a plăti rata lunară, trebuie să renunţe la mai mult de 30%

din veniturile lor.

Motivul acestei atitudini a BNR de limitare a creditului „neguvernamental” (adică cel

care nu este contractat de autorităţile guvernamentale, precum Ministerul Finanţelor) constă în

faptul că se importă prea mult, în comparaţie cu exporturile. Iar aceste importuri sunt puse pe

seama aparatelor electronice, a bunurilor casnice de folosinţă îndelungată. Este o realitate

faptul că se cumpără în rate astfel de echipamente din import, dar problema nu trebuie pusă în

seama consumatorilor, ci în seama producătorilor interni; dacă fabricile româneşti de

televizoare, frigidere şi alte asemenea aparate nu au reuşit să realizeze produse de calitatea

cerută de consumatori, este o soluţie greşită, dar comodă, de a penaliza discernământul

consumatorilor. Pe de altă parte, ponderea deţinută în totalul importurilor de astfel de produse

electrocasnice este cu mult mai mică decât importurile echipamentelor industriale.

III.1.1. Stai la rând să dai bani

Trebuie ţinut cont şi de modalitatea de plată a ratelor la credit. Cea mai obositoare

metodă este să mergeţi în fiecare lună la bancă, să staţi la două-trei cozi ca să plătiţi rata. În

plus, puţine bănci au program cu publicul şi după-amiaza.

Din contra, o metodă comodă este să plătiţi rata prin bancomat; pentru aceasta trebuie

să aveţi, în primul rînd, un card, şi în al doilea rând trebuie să aveţi o convenţie cu banca

privind efectuarea acestui tip de plăţi. Majoritatea consumatorilor au card făcut prin serviciul

unde lucrează, ei având un cont unde primesc salariul.

La fel de comod este să plătiţi folosind serviciile prin internet, denumite în general e-

banking (electronic banking), dar şi aici, în prealabil trebuie să încheiaţi o convenţie specială

cu banca, prin care veţi primi o parolă specială prin care puteţi efectua transferuri dintr-un

cont în altul, de la distanţă. Desigur, trebuie să aveţi şi un cont unde primiţi regulat veniturile,

din care veţi achita rata de credit.

28


III.1.2.BEŢIA DE CUVINTE

O dificultate în compararea ofertelor de creditare constă şi în faptul că băncile

obişnuiesc să particularizeze, prin denumiri specifice, fiecare tip de credit. Există astfel

denumiri care, la prima vedere, ascund tipul de credit de bază. Astfel, de exemplu pentru

creditul pentru nevoi personale, nenominalizate, adică prin care clientul este liber să cumpere

ce vrea, există denumiri precum: Alpha4All, Divers, Clasic, Expresso, etc.

III.1.3. ÎNTÂI BANII, APOI VEZI ŞI MARFA!

Un handicap pentru comparararea ofertelor de creditare îl constituie faptul că în multe

cazuri costul creditului se află doar după depunerea actelor de solicitare de către client.

Transparenţa informaţiilor devine şi mai problematică în cazul în care pentru evalurea

documentelor banca percepe un „comision de analiză”; dacă, după analiză, clientul doreşte să

opteze pentru altă bancă, mai ieftină, el va fi obligat să abandoneze nu doar solicitarea de

creditare, dar şi cheltuielile percepute pentru acest comision.

III.1.4. “TE VĂD, TE VĂD !”

Băncile şi-au luat măsuri de protecţie şi consultă bazele de date pe calculator în care

sunt trecuţi toţi clienţii care au obţinut credit, precum şi situaţia restituirii acestora. Astfel,

dacă un client este rău-platnic, acest lucru este ilustrat în aceste evidenţe, iar banca poate

refuza acordarea unui credit.

Băncile solicită acordul clienţilor ca informaţiile despre ei să fie înregistrate în aceste

baze de date. Acest acord se dă prin semnarea unui document cu diverse nume, de genul

Acord de transmitere, prelucrare si consultare a informatiilor la S.C. Biroul de Credit S.A. sau

Acord de consultarea a bazei de date a Centralei Riscurilor Bancare

După cum se vede, există mai multe organizaţii care deţin astfel de baze de date, din care cele

mai cunoscute sunt S.C. Biroul de Credit S.A şi Centrala Riscurilor Bancare.

29


Dar, atenţie: în contractul dintre Biroul de Credit şi bănci e stipulat că orice sumă

restantă , indiferent de nivelul acesteia, trebuie să se transmită instituţiei! În legătură cu aceste

informaţii, un client declara unui ziar central: „M-am trezit că sunt refuzat de cinci bănci, pe

motiv că sunt rău-platnic. Când m-am dus să mă interesez la Biroul de Credite, aflu că nu ştiu

ce dobândă reziduală de 1 leu şi şaptezeci de bani îmi calculaseră la bancă. Culmea e că

nimeni din banca aia nu mi-a spus de această sumă, că vă daţi seama că aş fi achitat-o! Aşa,

m-am trezit cu o groază de necazuri din cauza unor funcţionari incompetenţi”.

III.1.5. COSTURILE UNUI CREDIT

Probabil că nimeni nu va fi surprins, astăzi, că trebuie să plătească o dobândă pentru

banii împrumutaţi. Şi totuşi, nu dobânda este primul lucru care îl atrage pe un viitor client, ci

suma pe care trebuie s-o plătească, reprezentând rata lunară prin care restituie creditul. El îşi

face socoteala: „atâţia lei pe lună am de dat, mă descurc ce rămâne? Uite că-mi ajunge! Aşa

că, fuga la bancă, să iau un televizor cu plasmă, cu ecranul cât peretele!”.

Dar, de ce să nu alegem oferta cea mai avantajoasă şi în domeniul creditelor, cum

facem când cumpărăm un obiect sau un serviciu „clasic”? Pentru aceasta, trebuie să urmărim

două elemente: dobânda şi comisioanele. Dobânda este un cost mai uşor de aflat, deşi nu toate

băncile informează clienţii despre dobânzile practicate; de multe ori, dobânda nu se află decât

după ce clientul a înaintat dosarul de creditare, pentru analiza căruia va trebui să plătească o

sumă, din categoria comisioanelor. Or, aceste comisioane sunt mai puţin transparente şi

reprezintă un cost foarte serios, pe care băncile îl includ în creditul oferit.

Iată mai jos o serie de comisioane practicate de bănci, nu de toate, dar multe dintre ele

sunt prezente peste tot:

• comision de deschidere cont, cuprins între 8 şi 15 lei noi, în funcţie de bancă

• comision de retragere, aprox. 1,5-2% din valoarea sumei retrase

• comisionul de administrare a contului curent, în valoare de aprox. 0,5 euro pe lună.

comision de transfer, de aprox. 0,5-1% din sumă; dacă mai intervine şi o bancă

intermediară, comisioanele ajung până la 3%.

• comision de analiză a dosarului de 5-10 euro

30


• comision de acordare a creditului. În unele cazuri, acesta este prestabilit (între 500 şi

800 RON) sau este calculat ca procent din valoarea creditului (între 3 şi 6%).

• comision de înregistrare în arhiva electronică, care în majoritatea cazurilor este de 20

euro.

• taxă de management a dosarului care poate fi percepută o singură dată pe an, de

1,75-2,5%, sau care trebuie plătită lunar, de 0,1-0,15% pe lună.

• comision de risc. Dacă este reţinut o singură dată, acesta ajunge până la 800 lei noi,

iar dacă este inclus în dobândă este în jurul a 0,15% din valoarea creditului.

• comision de evaluare a imobilului În cazul creditelor imobiliare/ipotecare, care

ajunge şi la 100 de euro. Unele bănci cer, prin intermediul firmelor de evaluări, doar

25 de euro.

Pentru ca un consumator să poată compara între diversele oferte ale băncilor, legislaţia

europeană (preluată şi în ţara noastră) a introdus conceptul de „dobândă anuală efectivă”

(DAE), care reprezintă costul total al creditului, compus din dobândă şi comisioane. De aceea,

vă recomandăm să vă interesaţi de acest indicator DAE când vă atrage un anumit credit,

pentru a cunoaşte costul mai real al împrumutului. Despre DAE, citiţi detalii în capitolul

următor. Un exemplu demn de urmat este dat de Banca Transilvania (detalii la capitolul

respectiv).

Privind dobânda, o serie de bănci atrag clienţii prin afirmaţii care, la o citire mai

atentă, sunt inutile; de exemplu, „se percepe dobândă numai asupra sumei datorate”. Altele

susţin că oferă credit cu dobânda de 0%; dacă este aşa, atunci trebuie să ştiţi preţul cu care

cumpăraţi frigiderul, televizorul sau calculatorul este mult, mult mai mare decât preţul

practicat în alte magazine.

Dăm mai jos o listă informativă privind o serie de aparate care se pot cumpăra pe

credit, conform ofertei „Carrefour” valabilă 1-13 martie 2006, unde magazinul vinde

produsul, dar creditul este oferit de Banca Comercială Română. Am grupat produsele în

acelaşi tabel, unde am calculat preţul final după achitarea creditului, diferenţa în lei şi în

procente. După cum se poate constata, cumpărând un produs pe credit, a cărui restituire se

face în 5 ani, costul acestuia creşte cu aprox. 58% faţă de preţul plătit la cumpărarea cu banii

jos.

31


Trebuie menţionat un fapt foarte important: şi pe piaţa bancară, ca în general în viaţă,

lucrurile se schimbă. Aşadar, nivelul dobânzilor se poate schimba de la un an la altul, sau

chiar mai des. În prezent, dobânzile au o tendinţă de scădere. În această tendinţă intervin o

serie de factori, precum rata inflaţiei, dobânda practicată de Banca Naţională, reglementările

în vigoare, concurenţa dintre bănci, dobânda pe piaţa inter-bancară (vezi detalii la prezentarea

băncii Piraeus Bank) etc.

Tocmai din acest motiv a apărut pe piaţa românească un nou tip de serviciu bancar,

„brokerii bancari”. De exemplu, firma „Creditlink” îşi oferă serviciile privind refinanţarea

unui credit: este vorba de a găsi o altă bancă, unde costurile creditului aflat în derulare sunt

mai mici decât la banca unde s-a făcut iniţial împrumutul.

III.1.6.DOBÂNDA ANUALĂ EFECTIVĂ (DAE)

Dobanda anuala efectiva (DAE) este definita ca reprezentand costul total al creditului

pe care clientul il are de platit si contine o serie de costuri asociate cu creditul respectiv:

dobanda anuala, costul asigurarii, comision analiza dosar. DAE trebuie să fie prezentata in

fiecare oferta de credit de consum in care apar elemente de cost ale creditului respectiv:

dobanda anuala, comisioane, rata/ anuitate.

DAE permite compararea ofertelor de credit ale bancilor prin prisma costurilor

suportate de consumator in cazul contractarii unui credit. La o dobanda si durata similara in

cazul a doua oferte de credit, in urma comparatiei DAE pot rezulta valori diferite deoarece

DAE include tot ce trebuie platit in plus fata de dobanda creditului.Cunoscand DAE, se poate

sti intr-adevar cat costa un credit si se pot face comparatii intre diferitele oferte de credit.

Calculul DAE este obligatoriu numai pentru creditele de consum, adică pentru: nevoi

personale, bunuri de folosinta indelungata, credite de vacanta, carduri de credit, precum si

pentru credite pentru achizitionarea de autoturisme. Rata de plată (anuitatea) nu este

influentată de DAE.

32


III.2. APLICATIE

Societatea comercială SC.PETA.SRL. primește un credit în sumă de 6000 lei, pe o perioadă

de 3 luni, pentru care se percepe dobanda simplă de 12 % pe an.Creditul urmează să fie

restituit în tranșe egale lunare.Se cere determinarea anuității și componentele acesteia.

Perioada Credit inițial Dobânda Sumă dobândă Rata Anuitate

1. 6000 12% 180 2000 2180

2. 4000 12% 120 2000 2120

3. 2000 12% 60 2000 2060

Total 5000 360 6360

33

Bibliografie

1. Capotă, Valentina – Finanţarea afacerii, manual pentru clasa a XII-a, Editura

Akademos Art, Bucureşti, 2007

2. Pântea, Iacob Petru – Contabilitatea financiară românească, Editura Intelcredo, Deva,

2009

3. Ristea, Mihai – Contabilitatea financiară a întreprinderii, Editura Universitară,

Bucureşti, 2005

4. www.clopotel.ro

5. www.bancatransilvania.ro

6. Www.google.ro

7. www.referatele.com

8. www.referate.ro

9. www.romexterra.ro

10. http://www.studiidecaz.ro

34

55534528 ATESTAT credite bancare

Documents

Transcript of 55534528 ATESTAT credite bancare