55038441 Cursul Integrare Europeana

137
ISTORIA IDEII DE EUROPA PARTEA I ISTORIA IDEII DE EUROPA DE LA HESIOD PÂNĂ ÎN SECOLUL XIX Obiectivele cursului Cunoaşterea dezbaterii intelectuale asupra ideii de Europa de- a lungul celor 28 secole în care s-a derulat această istorie de la Hesiod şi până în zilele noastre. - în Antic hit ate gândi t ă de ma ri i isto ric i ş i geografi - în Evul Mediu: Impe ri ul Carolingi an, ideea Eur opei uni te creştine în jurul papalităţii - pr oiecte de Euro pa unit ă din se co lul XVII-XX culminând cu ideea de Statele Unite ale Europei avansată de Victor Hugo şi ideea de Uniune Europeană a lui Aristide Briand. - Istoria con strucţiei europ ene po stbe lic e şi instituţ i ile actuale Este un curs de istorie a ideilor, dar şi curs de istoria integrării, europene înfăptuite astăzi, care concretizează într-o realitate vie, ideea de Europă unită într-una din ipostazele sale. 1. Conceptul de Europa şi Integrarea European ă. Aspecte politice şi culturale Conceptul de Europa este o construcţie a spiritului uman care încearcă să definească anumite realităţi. Deoarece realitatea europeană a fost prea complexă pentru a putea fi descrisă printr-un concept unic, conceptul de Europa este unul mult dezbătut şi adesea controversat. A fost subiect de re flecţ i e pent ru mul ţ i gânditori, geografi, istoric i, filosofi, sociologi, literaţi şi oameni politici care nu au căzut de acord asupra unei definiţii sau descrieri unice. Euro pa a fos t de finit ă ca no ţ i un e ge ografic ă, is to ri c ă , culturală, politică. 3

Transcript of 55038441 Cursul Integrare Europeana

7/28/2019 55038441 Cursul Integrare Europeana

http://slidepdf.com/reader/full/55038441-cursul-integrare-europeana 1/137

ISTORIA IDEII DE EUROPA

PARTEA I

ISTORIA IDEII DE EUROPA DE LA HESIOD PÂNĂÎN SECOLUL XIX

Obiectivele cursului

Cunoaşterea dezbaterii intelectuale asupra ideii de Europa de-a lungul celor 28 secole în care s-a derulat această istorie de la Hesiodşi până în zilele noastre.

- în Antichitate gândită de marii istorici şi geografi- în Evul Mediu: Imperiul Carolingian, ideea Europei unite

creştine în jurul papalităţii- proiecte de Europa unită din secolul XVII-XX culminând

cu ideea de Statele Unite ale Europei avansată de Victor 

Hugo şi ideea de Uniune Europeană a lui Aristide Briand.- Istoria construcţiei europene postbelice şi instituţiileactuale

Este un curs de istorie a ideilor, dar şi curs de istoria integrării,europene înfăptuite astăzi, care concretizează într-o realitate vie, ideeade Europă unită într-una din ipostazele sale.

1. Conceptul de Europa şi Integrarea Europeană. Aspectepolitice şi culturale

Conceptul de Europa este o construcţie a spiritului uman careîncearcă să definească anumite realităţi. Deoarece realitatea europeanăa fost prea complexă pentru a putea fi descrisă printr-un concept unic,conceptul de Europa este unul mult dezbătut şi adesea controversat. Afost subiect de reflecţie pentru mulţi gânditori, geografi, istorici,filosofi, sociologi, literaţi şi oameni politici care nu au căzut de acordasupra unei definiţii sau descrieri unice.

Europa a fost definită ca noţiune geografică, istorică,

culturală, politică.

3

7/28/2019 55038441 Cursul Integrare Europeana

http://slidepdf.com/reader/full/55038441-cursul-integrare-europeana 2/137

 Europa geografică, este continentul mărginit de OceanulAtlantic, Marea Mediterană, Marea Neagră, Munţii Caucaz, MareaCaspică, Munţii Urali, Oceanul Arctic, incluzând Insulele Britanice,

Islanda, Sicilia, Corsica, Sardinia, Malta, Creta, Cipru.Continent mic, penultimul în ordinea mărimii (urmat deAustralia), ocupând 10,4 mil. km. Populaţia sa era în 1990 de 785,7mil. locuitori. Geografii georgieni şi armeni au determinatcomunitatea ştiinţifică mondială a geografilor să accepte ca limitasudică a Europei să fie plasată pe fluviul Arax din Caucaz, la graniţade nord a Turciei. Ţările caucaziene, considerate europene sub aspectgeografic, au intrat recent în Consiliul Europei. Evident, România sesituează în mijlocul Europei geografice, dar face parte şi din Europa

istorică.1  Apartenenţa istorică la Europa înseamnă participarea la

evenimentele şi fenomenele care au dat formele instituţionale alesocietăţii continentului:

- indoeuropenizare;- polis-urile greceşti şi Imperiul Roman;- creştinismul;- formarea popoarelor, naţiunilor şi statelor europene;

- revoluţia ştiinţifică şi industrială;- sistemul democratic modern.Conceptul istoric de Europa cuprinde spaţiul istoric al

evoluţiei societăţii umane care a creat actuala civilizaţie europeană.Conceptul de Europa ca civilizaţie şi cultură. Într-o

interpretare consacrată, cultura şi civilizaţia europeană se defineşte prin 5 elemente:

1. moştenirea culturii greceşti, inclusiv conceptul grec alindividului;

2. moştenirea civilizaţiei romane, inclusiv conceptul roman alcetăţeanului şi dreptul roman;

3. spiritualitatea indeo-creştină, inclusiv conceptul biblic al persoanei umane;

4. ştiinţa modernă şi tehnica;5. democraţia parlamentară.2

1 Vasile Vesa, Adrian Ivan, Istoria integrării europene, Cluj, 2000, p.16.2 Andrei Marga, Filosofia unificării europene, Cluj, 1995, p.165-166.

4

7/28/2019 55038441 Cursul Integrare Europeana

http://slidepdf.com/reader/full/55038441-cursul-integrare-europeana 3/137

Sub aspect geo-politic, limitele Europei  ridică problemeserioase: M-ţii Urali ca limită a Europei împart Rusia şi fosta U.R.S:S.în două. Se pune întrebarea: în ce măsură şi sub ce aspect este Rusia o

ţară europeană? Până la Petru cel Mare, la începutul secolului XVIIIRusia nu era considerată o ţară europeană de către cărturari şi oamenide stat. Petru cel Mare a încercat o europenizare internă a Rusiei şi aimpus-o în sistemul internaţional ca mare putere europeană.Fenomenul a durat până la Revoluţia bolşevică din 1917 care aînlăturat structura capitalistă a societăţii, iar U.R.S.S. a devenitadversar declarat al sistemului capitalist democratic european.

U.R.S.S. şi-a impus propriul sistem comunist asupra Europeide Est vreme de 5 decenii. În această perioadă occidentalii considerau

că Europa politică se întindea de la Atlantic până la zidul Berlinului.După Revoluţiile din 1989, naţiunile est-europene şi-au

 proclamat energic apartenenţa la Europa şi aspiraţia spre integrarea înstructurile europene şi euroatlantice.

Tot acum conceptul   de Europa de Est   s-a restrâns întregraniţele Rusiei. Conceptul american de Europa Centrală avansat deRichard Holbrook cuprinde spaţiul dintre Germania şi Rusia (de lafrontierele estice ale Austriei şi Germaniei la frontierele vestice ale

Rusiei). România, Bulgaria, Ţările Baltice şi Ucraina sunt ţăricentral - europene din această perspectivă. În anii Războiului Receimperativele politice făceau ca Grecia să fie considerată ţară vest-europeană, iar Polonia ţară est-europeană.

Apartenenţa Turciei la Europa stârneşte azi mari controverse.Europenizată de reformele lui Atatürk în perioada interbelică şimembră NATO din 1952, Turcia nu este primită în UniuneaEuropeană, iar euroideologii îi contestă apartenenţa la Europa. ValeryGiscard d’Estaing preşedintele Convenţiei Europene care a elaborat proiectul Constituţiei Uniunii Europene a declarat în 2002-2003 căTurcia nu este ţară europeană şi nu va fi primită în UniuneaEuropeană.

Raportul din 1992 al Comisiei Europene de la Bruxelles privind extinderea Europei prevede că termenul „european” combinăelemente geografice, istorice şi culturale care împreună definescidentitatea europeană. Nu precizează frontierele Europei.3

3 Vasile Vesa, Adrian Ivan, op.cit ., p.20.

5

7/28/2019 55038441 Cursul Integrare Europeana

http://slidepdf.com/reader/full/55038441-cursul-integrare-europeana 4/137

Definiţia dată Europei e una geo-politică, reprezentând spaţiulde aplicare a unui proiect politic, ale cărui dimensiuni spaţiale vor fideterminate de suma statelor participante. La fel, Consiliul Europei

are la bază îndeplinirea criteriilor politice de către ţările membre, nucriteriul geografic. Sunt azi 40 de state membre.Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa,

cuprinde „o Europă foarte mare” de la Vancouver la Vladivostok incluzând S.U.A., Canada, Statele ex-sovietice. Se depăşesc astfel,limitele continentului.

 Europa instituţională este reprezentată de UniuneaEuropeană. Aceasta era iniţial o Europă Mică, dar acum cuprinde 25state, care îndeplinesc o serie de condiţii:

- o economie de piaţă prosperă;- nivel de trai ridicat;- democraţie şi drepturile omului;- legislaţie comunitară.- voinţă de a crea o comunitate economică şi politică.Ţările foste comuniste care negociază din anul 2000 aderarea

la Uniunea Europeană fac eforturi pentru a îndeplini aceste condiţii.Un stimul în acest sens este şi intrarea ţărilor menţionate în NATO,

care le conferă apartenenţa la sistemul politic şi de valori occidentale,în primul rând democraţia şi economia de piaţă. România este parteazi a acestei mişcări istorice spre Europa instituţională. A fostacceptată la Summitul de la Praga pentru a deveni membră NATO(noiembrie 2002 – vizita lui Bush în România). În 2004 România estemembră cu drepturi depline NATO.

La Summitul de la Helsinki al Uniunii Europene (decembrie1999) s-a decis ca 12 ţări est-europene să înceapă negocierile deaderare la Uniunea Europeană, inclusiv România. La 1 mai 2004 intrăîn Uniunea Europeană 10 ţări est-europene: Ungaria, Polonia, Cehia,Slovacia, Estonia, Slovenia, Letonia, Lituania, Cipru, Malta. Româniaintră în 2007, împreună cu Bulgaria.

Integrarea europeană reprezintă aplicarea unei anumiteipostaze a ideii de Europă unită prin consimţământul reciproc.Uniunea Europeană reprezintă o Europă a unităţii, un tip decomunitate superioară europeană.

6

7/28/2019 55038441 Cursul Integrare Europeana

http://slidepdf.com/reader/full/55038441-cursul-integrare-europeana 5/137

Ideea de Europă are o istorie de 28 de secole de la Hessiod până azi, ca dezbatere intelectuală şi politică, după cum arată Denis deRougemont.

În cadrul istoriei ideii de Europa, Jean Baptiste Duroselledistinge 4 tipuri de comunitate superioară europeană a căror înfăptuires-a încercat. Astfel,  Europa unită prin forţă a fost reprezentată deImperiile lui Carol cel Mare, Napoleon I, Hitler. Aceste imperii aureunit prin forţă părţi importante ale continentului, dar nu au rezistat pentru că nu au avut consimţământul popoarelor supuse. Napoleon şiHitler au fost înfrânţi de marile puteri, dar şi de mişcările de eliberarenaţională a populaţiei supuse. Unificarea statelor naţionale, chiar înfăptuită prin forţă ca cea a Germaniei lui Bismark s-a dovedit mult

mai durabilă având consimţământul popular. Imperiul carolingian esteconsiderat reprezentativ şi pentru ideea Europei unite în jurul  principiului creştin. Principiul religios nu a fost însă suficient de puternic pentru a asigura durabilitatea unităţii politice. Ideeacreştinătăţii unite europene, Respublica Christiana a supravieţuit canăzuinţă în lumea medievală ducând uneori la solidarităţi şi acţiunicomune sub forma Cruciadelor.4

În lupta anti-otomană din sec.XIV-XVIII Ţările Române şi-au

afirmat apartenenţa la creştinătate, recunoscută de papalitate şi demonarhiile europene. Europa unităţii în diversitate se întemeiază pe state

independente care recunosc principiul echilibrului european şi principiul dreptului public european alcătuit din tratate internaţionale.Dreptul public european era fondat pe principiul legitimităţiimonarhice în sec.XVI-XIX, apoi pe principiul naţionalităţilor caretriumfă prin Tratatele de la Paris-Versailles din 1919-1920. SfântaAlianţă a fost o comunitate superioară europeană bazată pe principiullegitimităţii monarhice (1815-1853).

 Europa unită prin consimţământul reciproc reprezentareuniune a statelor într-o organizaţie supranaţională de tip federal.Ideea a fost promovată de personalităţi ilustre, precum Dante, regelePodiebrand al Boemiei, Aeneas Silvio Piccolomini, ducele de Sully,ministrul regelui Henric IV al Franţei, William Penn, abatele de

4  Jean-Baptiste Duroselle,  L’idée d’Europe dans l’histoire, Paris, 1965,

 p.315-322.

7

7/28/2019 55038441 Cursul Integrare Europeana

http://slidepdf.com/reader/full/55038441-cursul-integrare-europeana 6/137

Saint-Pierre, Napoleon III, Giuseppe Mazzini, Victor Hugo, PaulValery, Richard Coudenhove Kalergi, Aristide Briand, Iuliu Maniu,Jean Monnet, Robert Schuman, Valeri Giscard d’Estaing.

O ipostază a acestei idei de Europă unită prin consimţământulreciproc se aplică după 1950 prin integrarea europeană actuală.Ideea de Europa nu este acelaşi lucru cu integrarea Europeană

care este aplicarea unei anumite ipostaze a ideii de Europă Unită în perioada postbelică.

Ideea de Europa are o istorie de secole reprezentând modul încare cărturarii şi oamenii politici au gândit Europa şi şi-au reprezentatimagini ale Europei.

2. Ideea de Europa în AntichitatePrimul care a vorbit despre Europa a fost  Hesiod în urmă cu

28 de secole. El numea Europa teritoriul din nordul Grecieicontinentale. De aici conceptul a ajuns să acopere întregul continent.Tot pentru grecii antici Europa era un mit, cunoscutul mit al răpiriiEuropei. Europa era o prinţesă feniciană (fiica unui rege al oraşului-stat Tyr din Asia), de care s-a îndrăgostit Zeus. Europa nu l-a acceptatşi atunci Zeus s-a transformat într-un taur şi a răpit-o pe când aceasta

se scălda la ţărmul mării. A înnotat cu ea în spate până în insula Cretaunde s-a născut un copil care a devenit regele Minos al Creteiîntemeind civilizaţia minoică, cretană. Mitul exprimă ideea întemeieriiunei civilizaţii europene, cea minoică cretană într-o zonă de la vest deAsia. Pentru fenicienii antici „ereb” însemna ţinutul de la SoareleApune (ereb = Europa).5

Pentru  Herodot, Europa se întindea de la Oceanul Atlantic(coloanele lui Hercule – Gibraltar) până la Pontus Euxinus şi fluviulDon. Hotarele sunt neclare în Est şi Nord. Anticii nu cunoşteauîntregul continent. Zona cunoscută de ei era în jurul Mării Mediterane,mergând spre Nord până la Rin şi Dunăre, inclusiv Dacia.

În modul în care ei înţeleg Europa nimic nu arată o idee deEuropa încărcată cu sens politic. Grecii îşi reprezentau lumea la treinivele:

- Polisul lor;- Lumea greacă;

5 A. Marga, op.cit ., p.21.

8

7/28/2019 55038441 Cursul Integrare Europeana

http://slidepdf.com/reader/full/55038441-cursul-integrare-europeana 7/137

- Lumea barbară din afara şi din jurul lumii lor civilizateelene.6

Romanii îşi reprezintă lumea la două nivele: Imperiul Roman

şi Barbaricum.Imperiul a ajuns la maxima expansiune în timpul lui Traiancând a cuprins teritoriile Europene de până la Rin şi Dunăre la care seadăuga Dacia Romană. Acest imperiu cuprindea şi provincii asiatice şinord africane. Imperiul Roman nu era doar un imperiu european, ciunul mediteranean, se concentra în jurul Mediteranei (Mare Nostrum/Internum).

 Aristotel vorbeşte mult despre Europa mai ales în „Politica”spunând că grecii sunt altceva şi decât asiaticii şi decât europenii. Elexprimă conştiinţa superiorităţii civilizaţiei greceşti, dar nu avea nici o preferinţă pentru Europa care e pusă pe acelaşi plan cu Asia.

Alexandru Macedon a încercat să realizeze o comunitate dintoate popoarele supuse imperiului său şi căreia elenismul îi dădeatrăsăturile esenţiale. Imperiul Macedonean nu era Europa ci spaţiul şioamenii pe care îi putea supune. Imperiul său a cuprins în specialGrecia şi Orientul Antic iar Europa nu avea nici o semnificaţie politică pentru el (Helespontul = strâmtoarea Bosfor şi Dardanele).

Pentru greci există Europa şi Asia geografice dar ei vorbesc întermeni de greci şi barbari, nu europeni şi asiatici. Pentru ei, greciiaparţin unei comunităţi indiferent de unde sunt: Asia (Efes, Milet),Africa (Cyrene), Europa (Histria, Tomis, Callatis, Siracusa) iar europenii sunt tot barbari ca şi asiaticii.

În Imperiul Roman, geograful grec  Strabon în „Geografia”descrie Europa ca o zonă propice locuirii. Europa cuprinde Iberia,Galia, Britania, Germanii, Geţii, Sciţii până la Don, Tracia, Grecia,

Italia. Strabon consideră că romanii stăpânesc aproape întreagaEuropă în afară de nordul Dunării cuprins între Ocean şi fluviul Don.El nu cunoştea Scandinavia şi câmpia din Marea Baltică şi Marea Neagră. Dacia face parte din Europa geografică a lui Strabon.

Romanii considerau că lumea se împarte în două:1. Republica Romană;2. Barbarii de dincolo de Limes.7

6 J.B. Duroselle, op.cit ., p.30-34.7 J.B. Duroselle, op.cit., p.34-44.

9

7/28/2019 55038441 Cursul Integrare Europeana

http://slidepdf.com/reader/full/55038441-cursul-integrare-europeana 8/137

Civilizaţia greacă şi romană a avut un rol important înstructurarea civilizaţiei europene şi a identităţii europene. Grecii şiromanii au considerat Europa numai o simplă expresie geografică fără

a-i da un sens politic. Europenii de azi le datorează grecilor şiromanilor trei elemente din perspectiva ideii de Europa:1. Numele de Europa – creaţie a grecilor, preluat de romani şi

care a rămas neschimbat până astăzi. Numele altor teritorii s-aschimbat: Galia – Franţa; Pannonia – Ungaria; Dacia – România;Tracia şi Moesia – Bulgaria, Maris - Mureşul.

2. Definiţia geografică a Europei care cuprinde la sudteritoriile până la Marea Neagră, Marea Mediterană şi Gibraltar. LaVest limita este Oceanul Atlantic incluzând Insulele Britanice. La

 Nord, Scandinavia prea puţin cunoscută, la est fluviul Don (care sevarsă în Marea Neagră şi curge de la nord la sud trecând prin Rusia şiUcraina). Definiţia geografică anticilor este foarte aproape de ceamodernă. Şi definiţia modernă ezită în fixarea limitei estice a Europei,unii geografi considerând că Europa este o peninsulă a Asiei.

3. Contribuţia lor la structurarea civilizaţiei europene: culturaşi civilizaţia lor, alfabetul grec şi latin, limba latină, dreptul roman,literatura şi mitologia care au influenţat atât de mult cultura modernă,

arta greacă şi romană. Europa este opera oamenilor mai mult decât anaturii.Subliniem că spaţiul carpato-danubiano-pontic este inclus

fără nici o ezitare în conceptul geografic de Europa elaborat de greci şiromani de la Herodot la Plinius cel Bătrân. Coloniile Histria, Tomis şiCallatis intră în comunitatea greacă, iar Dobrogea intră în comunitateahelenistică creată de Alexandru Macedon. Daco-geţii sunt consideraţi barbari europeni, creatori de stat şi nu sălbatici ca germanii.

Provinciile Dacia şi Moesia sunt perfect integrare în Imperiulroman unitar, îi preiau limba şi civilizaţia, inclusiv cetăţenia romană.Românii preiau moştenirea romană şi creştină care sunt părţi esenţialeale specificului european.

3. Respublica Christiana şi Ideea de EuropaMileniul migraţiilor a dus la ruptura estului de vest şi nordului

de sud cu consecinţe asupra conceptului de Europa. Imperiul romanintră în criză şi este împărţit de împăratul Teodosius în 395 în Imperiul

Roman de Răsărit şi Imperiul Roman de Apus. În anul 476 cade

10

7/28/2019 55038441 Cursul Integrare Europeana

http://slidepdf.com/reader/full/55038441-cursul-integrare-europeana 9/137

Imperiul Roman de Apus, apoi Iustinian încearcă refacerea unităţiiimperiului. Bizantinii împăraţi şi intelectuali, gândesc în termeniiantici de Imperiul Roman, nu de Europa.

Germanii intră în Imperiu şi fondează regatele barbare:vizigot, ostrogot, franc, vandal, în partea de vest a fostului imperiuRoman.

Bizantinii au un dispreţ faţă de aceşti barbari iar regatele barbare occidentale urăsc Imperiul Bizantin.

Al doilea element de ruptură este Marea Schismă. Printradiţie, episcopul Romei ca urmaş al Sf. Petru deţinea primatul(autoritate) asupra celorlalţi episcopi, fapt acceptat în vest. Dar Imperiul Bizantin nu acceptă autoritatea unui papă aflat departe,

considerat ignorant şi care scapă autorităţii imperiale. Atunci apar schisma lui Fotius 863 şi Marea Schismă 1054. Divizarea Europeiîntre est şi vest a fixat limitele Republicii Christiana.

Ruptura nord-sud a fost cauzată de arabi. În anul 622 are locHegira lui Mahomed şi se fondează Imperiul arab care cucereşte toateteritoriile africane ale Imperiului bizantin şi fostului Imperiu Roman:Egipt, Libia, Tunisia, Algeria, Maroc, Palestina, Siria, Liban, la carese adaugă Arabia, Irakul, Persia. Arabii cuceresc şi Spania. Popoarele

antice şi africane s-au arabizat şi islamizat, proces similar cuelenizarea din timpul lui Alexandru Macedon şi cu romanizarea.Sistemul economic, politic şi cultural axat pe Mediterana a fostdefinitiv distrus. Europa catolică stopată la sud de arabi, la est deBizanţ, în schimb se extinde spre nord prin creştinarea popoarelor germanice: Regatul Francilor lui Clovis, Germania dintre Rin şi Elba,Scandinavia. Europa catolică se limitează la Europa Occidentală.

Imperiul Carolingian s-a numit în epocă ImperiumChristianum sau Respublica Christiana. Carol cel Mare s-a încoronatla Roma ca împărat în anul 800. Papa care era conducătorul BisericiiUniversale (catolice, Ecclesia Universalis), dorea ca Împăratul sădeţină puterea universală laică, politică. Carol a dorit să restaurezevechiul Imperiu Roman sau măcar cel Roman de Apus. Imperiulcarolingian cuprindea: Franţa de azi, Germania, nordul Italiei, NordulSpaniei, Danemarca, Marca de est (Austria). Nu era o restaurare aImperiului Roman pentru că nu acoperea suprafaţa, avea altă structurăsocială, etnică, avea o altă religie.

11

7/28/2019 55038441 Cursul Integrare Europeana

http://slidepdf.com/reader/full/55038441-cursul-integrare-europeana 10/137

Imperiul carolingian a realizat o unitate a Europei Occidentale prin forţă şi a unitate a Europei Occidentale în jurul ideii creştine. A fost considerat Respublica Christiana. Textele vremii

culese în Monumenta Germaniae Historica îl consideră pe Carol drept„rege al Europei” sau „împărat al Europei” şi îl numesc „părinte alEuropei.”

Imperiul s-a prăbuşit fiind împărţit prin Tratatul de la Verdundin 843, dar Respublica Christiana a dăinuit în conştiinţa oamenilor cavis, ca năzuinţă. Papii şi împăraţii Imperiului Romano-german auîncercat mereu revitaliarea Republicii Creştine. S-a reuşit chiar crearea unor solidarităţi creştine medievale care au dus la acţiunicomune precum Cruciadele. Europa se confundă cu Europa

Occidentală, cu Respublica Christiana în scrierile cărturarilor occidentali ai vremii între care şi Nithard. La fel şi bizantiniiConstantin Porfirogenetul şi Ana Commena în sec.X-XI echivaleazăOccidentul cu Europa.

În Evul Mediu termenul de Europa este folosit foarte rar lăsând locul conceptului de creştinătate. Creştinătatea catolică aveavocaţie şi aspiraţii universale dar era nevoită să se cantoneze înEuropa Occidentală. O serie de cărturari medievali au gândit proiecte

de Europă Unită Creştină pentru asigurarea Păcii Universale.Dante Alighieri în lucrarea De Monarhia – 1310 preconizaasigurarea păcii universale pe cale federalistă. Un împărat universaltrebuia să domnească asupra tuturor principilor.

Pierre Dubois a imaginat Republica Creştină ca o confederaţiecondusă de un consiliu de laici reprezentând fiecare ţară. Confederaţianu era condusă nici de Papa nici de împărat ci de un Conciliu.Conflictele dintre state trebuiau rezolvate prin arbitraj intern, arbitrulfiind Papa. Proiectul apare în lucrarea De recuperatione Terrae Sancte – 1308. La fel regele husit al Boemiei George Podiebrand propune în1464 crearea unei adunări numită Congregantio Concordiae a principilor creştini asociaţi pentru asigurarea păcii. El mai prevedeaarbitrajul internaţional şi sancţiuni internaţionale militare contra celuicare refuză arbitrajul. S-a adresat regelui Franţei Ludovic XI care arefuzat proiectul. Proiectul era îndreptat împotriva împăratului germanşi a Papei.

Aeneas Silvio Piccolomini, viitorul Papă Pius II. din sec. XV

scria că Christiana Comunitas este însăşi Europa care trebuie să se

12

7/28/2019 55038441 Cursul Integrare Europeana

http://slidepdf.com/reader/full/55038441-cursul-integrare-europeana 11/137

unească în faţa expansiunii otomane. El recunoştea autoritateatemporală a împăratului german.8

Din Creştinătatea europeană medievală făceau parte şi Ţările

 Române. Românii se considerau parte a creştinătăţii şi tot la felconsiderau şi papii, regii occidentali, cărturarii occidentali. ŢărileRomâne participă la cruciadele târzii la Nicopole şi Varna. Încorespondenţa dintre Ştefan cel Mare şi Papă, Ştefan spune că„Moldova este Poarta creştinătăţii” şi că dacă această Poartă va cădeaîn mâna păgânilor atunci întreaga creştinătate va fi în mare primejdie.Papa îi răspunde recunoscând şi confirmând spusele lui Ştefan celMare. Cronicarul polon Ian Dlugosz consideră că Ştefan ar trebui să preia conducerea cruciadei şi chiar a creştinătăţii în lupta antiotomană.

Corespondenţă similară cu papa şi cu unii principi occidentali aufoarte mulţi domnitori români: Ioniţă Caloianu, Basarab Întemeietorul,Mircea cel Bătrân, Vlad Ţepeş, Mihai Viteazul, Iancu de Hunedoara,Matei Basarab. Ei luptă „Pro Respublica Christiana”. Evident însă căsolidaritatea creştinătăţii pe care o doreau domnitorii români nu s-aurealizat.9

Treptat apariţia statelor monarhice centralizate, a statelor naţionale centralizate a slăbit autoritatea Papei şi a împăratului:

Franţa, Anglia, Spania, Suedia, Danemarca, Ungaria (în timpul luiMatei Corvin).Visul universalist şi ascensiunea statelor naţionale au

estompat aspiraţiile spre unitatea europeană. Pretenţiile universale alePapei îl făceau să nu se limiteze la Europa. Marile descoperirigeografice (1492) i-au făcut pe europeni să vadă că Europa nu estelumea toată, nici centrul lumii, ci doar o parte mică a planetei.Ascensiunea statelor naţionale care ţineau cont doar de propriileinterese şi dezbinările cauzate de reforma religioasă au fărâmiţat şimai mult creştinătatea. De aceea în sec. XVI-XVII se trece de lacreştinătate la Europa.

8 J.B. Duroselle, op.cit ., p.45-47.9  M. Bărbulescu, Pompiliu Teodor,  Istoria României, Bucureşti, 1998,

 p.225.

13

7/28/2019 55038441 Cursul Integrare Europeana

http://slidepdf.com/reader/full/55038441-cursul-integrare-europeana 12/137

4. Ideea de Europa în secolele XVI-XVIIIReligia nu mai influenţează decisiv politica europeană. Visul

creştinătăţii coordonatoare este înlocuit cu jocul statelor pe arena

internaţională. Din raţiuni de stat, regele catolic al Franţei Francisc Is-a aliat cu sultanul Soliman Magnificul împotriva împăratului catolicCarol Quintul.  Aspiraţia spre unitatea creştină dispare făcând locunei Europe a statelor . Statele mari care încearcă să-şi impunădominaţia sunt contracarate de coaliţii ale statelor vecine care asigurăo contrabalansare – echilibrul puterii. Din sec.XIV până la Tratatul dela Versailles principiul echilibrului european a funcţionat cu înălţări şicăderi, ameninţat de tendinţe hegemonice. După Războiul de 30 deani, pacea westfalică (1648) a consacrat principiul echilibrului

european. Hugo Grotius iniţiază dreptului internaţional. În practicăstatele suverane rivale sunt nevoite să admită anumite reguli, un drept public european format din tratatele internaţionale, mereu înschimbare. Ele acceptă principiul echilibrului. Istoricul Jean BaptisteDuroselle consideră că dreptul public european asigură o unitate îndiversitate a Europei statelor suverane. Dreptul public european erafondat pe legitimitatea monarhică în sec.XVI-XIX cu întrerupereaoperată de Revoluţia Franceză şi de Napoleon I. Dreptul public

european se fondează pe principiul naţionalităţilor, care se impune progresiv în sec.XIX şi prin sistemul tratatelor de la Paris-Versailles1919-1920. Ludovic XIV a fost omul timpului său. A dus o politică deafirmare a monarhiei absolutiste franceze ca stat suveran dornic sădevină arbitru al Europei. A vrut primatul în Europa nu hegemonia.Împotriva lui s-au format coaliţii după principiul echilibruluieuropean. Duroselle consideră că Ludovic XIV s-a situat în cadrulechilibrului european, nu împotriva lui. Nu a realizat o Europă unită prin forţă, precum Carol cel Mare.10 La sfârşitul sec.XVII şi începutulsec.XVIII., se trece de la Mica la Marea Europă după cum arată PierreChaunu. Europa sec. al XVII. era o Europă mică din cauza cuceririlor otomane în centrul şi sud-estul continentului şi a Crimeei în nordulMării Negre.

În jurul anului 1700 se produce trecerea de la Mica la MareaEuropă prin integrarea Ungariei, Transilvaniei şi Rusiei. ImperiulHabsburgic a anexat fostul Paşalâc de Buda şi Transilvania. Rusia a

10 J.B. Duroselle, op.cit ., p.71-102.

14

7/28/2019 55038441 Cursul Integrare Europeana

http://slidepdf.com/reader/full/55038441-cursul-integrare-europeana 13/137

fost europenizată de Petru I. El a europenizat forţat aristocraţia rusă şiarmata rusă, iar prin victoriile sale militare i-a obligat pe monarhiieuropeni să ia în considerare Rusia ca putere europeană în relaţiile

internaţionale în stabilirea echilibrului european. Tot atunci s-a produsşi criza conştiinţei europene (1680-1975) despre care scrie PaulHazard. Un element al acestei crize este triumful Europei în loculcreştinătăţii în doctrinele politice. Toţi suveranii şi miniştrii sec.XVIII-XIX scriu şi analizează situaţia internaţională în termeni deEuropa. Până la 1700 cuvântul Europa apărea foarte rar în texte. După1700 cuvântul Europa e pomenit de milioane de ori. Intră în folosinţacotidiană: în tratatele internaţionale, în operele lui Montesquieu întitluri de ziare (L’Europe Savante, L’Europe litteraire). Pentru omul

secolului XVIII Europa este cadrul. Există trăsături comune aleEuropei, divergenţe în sânul Europei, interese comune ale Europei, o pace în Europa. În secolul luminilor toţi se simt europeni, prinţi şiintelectuali, cosmopoliţi şi naţionalişti.

Pierre Chaunu arată că civilizaţia europeană în secolulluminilor se bazează pe o dezvoltare economică accentuată, revoluţieindustrială, agricultură intensivă, drumuri foarte bune, care fac să sereducă dimensiunile spaţiului – timp, deoarece comunicaţiile sunt tot

mai rapide, o creştere demografică accentuată, extinderea ştiinţei decarte şi dezvoltarea unei culturi de vârf iluministe. Toate acestea daueuropenilor din vestul continentului senzaţia că aparţin unei civilizaţiicomune, diferite de restul lumii. Limba franceză se vorbea în mediile politice şi intelectuale din toate ţările vest-europene.

Când călătoresc în zone mai puţin dezvoltate, cărturarii vest-europeni simt diferenţele având un sentiment de depeizare(dezrădăcinare), înstrăinare. Sentimentul acesta îl trăiesc când ajungSpania, sudul Italiei, Europa de Est în Polonia, în Rusia. Descriuaceste zone ca fiind sălbatice, înapoiate, barbar din cauza sărăciei,drumurile proaste, analfabetism, obiceiuri bizare, lipsă de maniere şieducaţie.11

Cosmopolitismul intelectualilor europeni în secolul luminilor Mulţi intelectuali consideră în secolul luminilor că ideea de

 patrie este o supravieţuire barbară şi că omul trebuie să se simtă

11 Pierre Chaunu, Civilizaţia Europei în secolul luminilor , Bucureşti, 1986,

 p.23-122.

15

7/28/2019 55038441 Cursul Integrare Europeana

http://slidepdf.com/reader/full/55038441-cursul-integrare-europeana 14/137

cetăţean al universului. Cosmopolitismul se manifestă mai întâi printriumful limbii franceze în mediile cultivate, în rândul aristocraţiei, lacurţile lui Frederik, Ecaterina II. Se vorbeşte despre Europa franceză

în secolul luminilor. Limba franceză se foloseşte în diplomaţie, înredactarea tratatelor, la conferinţe. Voltaire este un model de filozof cosmopolit. Articolul „Patria” arată că cel care vrea binele ţării salevrea răul ţărilor vecine şi atunci pledează ca omul să fie cetăţean alUniversului. Cosmopolitismul lui Voltaire este european pentru că popoarele europene sunt legate între ele, dinastiile sunt înrudite,creştine, un francez, un englez sau german par născuţi în acelaşi oraş.Europenii seamănă cu grecii antici.

Montesquieu nu vrea să facă bine Franţei pentru a face rău

Europei, căci asta ar fi o crimă.Rousseau scria că nu mai există francezi, germani, spanioli,

englezi, ci numai europeni. Toţi au aceleaşi gusturi, pasiuni, moravuri.Multe din aceste afirmaţii sunt amendabile (exagerate) din

 perspectiva realităţii. În epocă se lansează o serie de proiecte deunificare europeană având ca scop asigurarea păcii în Europa. Astfel,abatele de St. Pierre a proiectat pentru congresul de la Utrecht 1713 osocietate europeană, asociere de state suverane prevăzând un senat

 pentru conducerea sa, sancţiuni obligatorii pentru nerespectareatratatelor.Rousseau preia planul lui St. Pierre dar pentru state bazate pe

voinţa naţională nu pentru prinţi. William Penn scrie „Eseu asupra păcii în Europa”, Imanuel Kant are un proiect asemănător.

Pe lângă cosmopolitismul intelectualilor iluminişti există şi oaltă Europă, a naţionalismelor.

5. Ideea de Europa în vremea Revoluţiei Franceze şi a luiNapoleon

Revoluţia Franceză proclamă dreptul la libertate al oamenilor şi al popoarelor. Ideea de Europa a Revoluţiei Franceze este aceea deEuropă a naţiunilor libere. Ea luptă împotriva Europei monarhiilor feudalo-absolutiste coalizate.

Mulţi intelectuali au recunoscut în Revoluţia Franceză unfenomen european şi profesează un cosmopolitism revoluţionar: J.Bentham (Anglia), Hamilton (SUA), Schiller (Germania), Pestalozzi

16

7/28/2019 55038441 Cursul Integrare Europeana

http://slidepdf.com/reader/full/55038441-cursul-integrare-europeana 15/137

(Elveţia). În 1792 Adunarea legislativă franceză îi declară cetăţenifrancezi.

Adepţii monarhiilor absolutiste au gândit o Europă sub forma

unei republici de suverani independenţi, legaţi de interesul comun almenţinerii ordinii, păcii, echilibrului european şi legitimităţii de dreptdivin. Se desfăşoară lupte între cele două Europe: Europatradiţionaliştilor şi Europa adepţilor revoluţiei franceze.

În timpul lui Napoleon se conturează 3 Europe:- Europa hegemonică a lui Napoleon;- Europa tradiţională a monarhiilor absolutiste;- Europa naţionalităţilor.Realitatea europeană este destul de complexă pentru a nu

 permite o schemă unică.  Europa hegemonică a lui Napoleonreprezintă o Europă unită prin forţă, el a cucerit prin forţa armelor ţările din Vestul continentului pe care le-a inclus în imperiul său subdiferite forme: era Confederaţia Rinului, Confederaţia Helvetică,Regatul Italiei, Regatul Olandei, Regatul celor două Sicilii, RegatulSpaniei, Regatul Portugaliei, Marele Ducat al Varşoviei, conduse fiede el, fie de fraţii lui, sau de mareşalii lui. El a impus Codul Civil şi oîntreagă structură instituţională, legislativă, administrativă creată de

Revoluţia franceză. Impunând blocada continentală împotriva Anglieişi prin câştigarea de victorii militare a cuprins în sfera sa de influenţăPrusia, Imperiul habsburgic, Suedia. Este a II-a Europă unită cu forţadupă cea a lui Carol cel Mare, fără a cuprinde întregul continent.

Europa tradiţională a reuşit în cele din urmă să-l înfrângă pe Napoleon şi să-şi impună din nou propriile principii în epocarestauraţiei. Europa tradiţională este fondată pe următoarele principii:legitimitatea monarhică nu cea a suveranităţii poporului; echilibruleuropean; ambiţii moderate din partea fiecărui stat; dreptul ginţilor.Teoreticienii sunt: Joseph de Miastre, E. Bourke, iar practicienii sunt:Alexandru I, ţarul Rusiei, Metternich, cancelarul Austriei, Canning, premierul englez.12 

 Napoleon încălca aceste principii distrugând echilibruleuropean şi legitimitatea suveranilor. Ideea revoluţiei franceze esteaceea a suveranităţii poporului. Expresia instituţională a vechii Europetradiţionale este Sf. Alianţă.

12 J.B. Duroselle, op.cit ., p.138-168.

17

7/28/2019 55038441 Cursul Integrare Europeana

http://slidepdf.com/reader/full/55038441-cursul-integrare-europeana 16/137

6. Europa Sfintei AlianţeIa fiinţă în urma Congresului de la Viena din anul 1815.

Hotărârile acestui congres sunt restaurarea vechilor rânduieli dedinaintea Revoluţiei Franceze, dar nu o poate face în totalitate. Franţarevine la vechile graniţe, Imperiul Habsburgic îşi reface puterea, ţarulRusiei devine un arbitru al Europei, statele germane înfiinţate şimărite de Napoleon rămân ca atare sub influenţă austriacă ca şi celeitaliene. Se restaurează vechile dinastii: Bourbone în Franţa, Spania,Regatul celor două Sicilii. Franţa Restauraţiei revine în noul sistemeuropean, face parte din Sf. Alianţă din 1818 socotindu-se necesară pentru asigurarea echilibrului european şi considerându-se că este

diferită de Franţa lui Napoleon. Ministrul de externe francezTalleyrand este un mare susţinător al principiilor legitimităţii şiechilibrului, el spune la Congresul de la Viena că trebuia să se aplice principiul legitimităţii prin revenirea la vechile dinastii şi graniţe, pentru a nu fi exclusă Franţa. Dacă nu este posibilă revenirea lavechile graniţe, atunci ţările trebuie împărţite după regula echilibrului.„ Noua ordine trebuie să aibă garanţia principilor ” – (ziceaTalleyrand), ce presupunea o solidaritate europeană asigurată de Sf.

Alianţă.În Sfânta Alianţă au intrat marile puteri tradiţionale: ImperiulRusiei, Habsburgic, Regatul Prusiei toate în 1815 şi Regatul Franţei în1818. Se numeşte Sf. Alianţă, deoarece ţarul Alexandru I a vrut săexcludă Imperiul Otoman musulman. Anglia fiind o ţară cu regimliberal constituţional nu intră în această alianţă conservatoare, dar iniţiază Quadrupla Alianţă reunind Marea Britanie, Rusia, Prusia,Austria. Sfânta Alianţă şi Quadrupla Alianţă a garantat siguranţanoului sistem european, garanţia colectivă a regimului şi frontierelor,intervenţia colectivă împotriva mişcării revoluţionare.

Sfânta Alianţă creează „concertul european” despre care s-avorbit foarte mult în secolul XIX, Dar el a devenit o organizaţieeuropeană eficientă numai dacă puterile se puneau de acord. Intereseledivergente s-au manifestat în permanenţă. Sf. Alianţă s-a reunit înCongresele de la Tropau, noiembrie 1820, Leybach, ianuarie 1821,Verona, 1822, Aachen, (Aix la Chapelle) 1818. Congresul de la Paris1856, şi Congresului din 1878 la Berlin decid organizarea păcii.

Congresele Sfintei Alianţe hotărau intervenţii împotriva unor mişcări

18

7/28/2019 55038441 Cursul Integrare Europeana

http://slidepdf.com/reader/full/55038441-cursul-integrare-europeana 17/137

revoluţionare, în numele concertului european cu mandat colectiv, dar sunt intervenţii individuale.

Concertul European: reuniunea marilor puteri europene care

hotărau de comun acord măsurile pentru menţinerea păcii.Kissinger subliniază meritul Sfântei Alianţe ca organizaţie desecuritate colectivă care a menţinut pacea şi stabilitatea în Europavreme de câteva decenii. Sf. Alianţă este o organizaţie care a reprimatmişcări naţionale şi liberale care tindeau spre modernizarea Europei. 13

7. Europa naţionalităţilorSec. XVIII prefigurează naţiunea modernă care se va afirma

 puternic în sec.XIX-XX. Concepţia germană despre naţiune elaborată

Herder şi de alţi autori consideră că naţiunea se bazează peapartenenţa la o comunitate de limbă, de cultură, de etnie, de sânge.Este conceptul de naţiune culturală – Kulturnation – bazată peVOLKGSEIST – spiritul poporului. Există un spirit al fiecărui popor,un specific. Pe această concepţie se bazează naţionalismul german înmişcarea pentru unificarea tuturor celor care vorbesc limba germană(indiferent dacă vor sau nu).

Concepţia franceză despre naţiune se bazează pe voinţa de a

forma o naţiune şi un stat dincolo de apartenenţa etnică: naţiuneavolitivă, naţiunea de cetăţeni. Diferenţele sunt date de situaţiileistorice diferite, pentru că francezii au avut un stat centralizat, iar germanii au căutat fundamentul etnic pe care să-şi construiască propriul stat naţional.

Invazia lui Napoleon a provocat mişcări naţionaliste şielaborarea doctrinelor naţionaliste. Insurecţii naţionaliste antifrancezes-au desfăşurat în Spania, Rusia, Germania, Olanda. Peste tot există unnaţionalism spontan, instinctiv, zgândărit de trupele franceze deocupaţie.

Germania a avut răscoale mai slabe, dar a fost în schimb prima vatră a gândirii naţionale din Europa prin intelectualii săi:Herder, Schiller, Fichte, Göress, Arndt. Intelectualii germani au gânditiniţial că Revoluţia Franceză este un fenomen universal cosmopolit,dar după ocupaţia franceză, ei au abandonat această idee în favoareasentimentelor naţionale. De exemplu, Fichte a fost iniţial entuziasmat

13 Henry Kissinger, Diplomaţia, Bucureşti, 2002, p.67-88.

19

7/28/2019 55038441 Cursul Integrare Europeana

http://slidepdf.com/reader/full/55038441-cursul-integrare-europeana 18/137

de revoluţia franceză, era un cosmopolit kantian afirmând „nucontează dacă o naţiune se prăbuşeşte sau se ridică deasupra alteia,contează spiritul care rămâne întors spre lumină .” – 1793. În 1808 el

scrie celebrul „Discurs către naţiunea germană” în care spunea: „ Măadresez tuturor germanilor ” îndemnându-i să reînvie cultura germană,să educe naţiunea germană, să reaşeze limba germană la loc de cinste,să se unifice germanii într-un mare stat naţional german. Vor oGermanie mare, unificată, puternică între Franţa şi Rusia.14

 Naţionalismul generează trei curente de idei:1. şovinismul;2. ideea echilibrului şi a păcii în urma realizării statelor 

naţionale;3. după desăvârşirea eliberării şi unificării naţional-statale a

fiecărui popor, noile state naţionale să se reunească înStatele Unite ale Europei. Victor Hugo este un doctrinar strălucit al acestei ultime idei în secolul XIX.

În secolul naţionalităţilor ideea de naţiune cuprinde douăcomponente fundamentale:

- misiunea fiecărei naţiuni pe care o are de îndeplinit în

Europa după unificare;- armonia care va exista în Europa Naţiunilor.Se ajunge astfel la mitul unei Europe a naţiunilor după cum

arată istoricul Jean Baptiste Duroselle. Această afirmaţie este ilustratăde ideile oamenilor de cultură ai epocii, precum şi ale oamenilor  politici.

Poetul Beranger vorbeşte despre Sf. Alianţă a popoarelor.Hegel scrie că statul este absolutul, realizarea supremă a spiritului, iar spiritul german este esenţa Europei. Guizot consideră că Franţa esteavangarda Europei (prim ministru). Abatele Vicenzo Gioberti,doctrinar al unificării Italiei în jurul papalităţii afirmă primatul moralşi civil al italienilor. Jules Michelet afirmă primatul francezilor înEuropa. Cuvântul Europa apare în numele periodicelor: „JurnalEuropeenne”, „Revue Européene” la Paris. Guizot scrie cartea „Istoriagenerală a civilizaţiei în Europa.”

14 J.B. Duroselle, op.cit ., p.168-176, 207-233.

20

7/28/2019 55038441 Cursul Integrare Europeana

http://slidepdf.com/reader/full/55038441-cursul-integrare-europeana 19/137

Toate acestea demonstrează existenţa ideii de Europă ca idealal armoniei între naţiuni. Visul romanticilor naţionalişti nu se opreştela naţiune ci se extinde la Europa pe care ei vor să o construiască.

Saint Simon (un socialist utopic) doreşte reorganizarea ComunităţiiEuropene. Credea că există o astfel de comunitate. Philippe Buchezfondator al Societăţii revoluţionare secrete a Carbonarilor, preşedintele Adunării constituante în 1848 creează o şcoală filosoficăce militează pentru realizarea unei federaţii europene pe temeiuricreştine după îndeplinirea misiunii naţiunii franceze, de răspândire aideilor revoluţionare. Giuseppe Mazzini (cel mai importantrevoluţionar italian de la 1848) urmăreşte atât unificarea Italiei cât şiunificarea Europei. Afirmă misiunea naţiunii italiene de unificare pe

cale revoluţionară a Europei. Înfiinţează două Asociaţii revoluţionare:Tânăra Italie şi Tânăra Europă. Propune o federaţie a Republicilor  Naţionale Europene. Era convins că odată create statele naţionaleliberale, ele vor fraterniza în mod firesc. Abatele Gioberti proiecteazăo confederaţie de naţiuni creştine ce tinde să devină universală.Cărturarul italian Carlo Cattaneo preconizează Statele Unite aleEuropei. Cattaneo preconizează o unitate în diversitate a Europeigândind o organizaţie au caracter federal. Victor Hugo participă la o

serie de congrese de pace organizate de romantici: la Bruxelles, Paris,Frankfurt unde pledează pentru Statele Unite ale Europei. La Paris în1849 el susţine că: „Va veni o zi când voi, toate naţiunilecontinentului fără a vă pierde individualitatea, veţi constitui o federaţie europeană, două grupuri imense S.U.A. şi S.U.E. se vor ţinede mâini deasupra mărilor. In secolul XX va fi o naţiuneextraordinară cu capitala la Paris, care se va numi nu Franţa, ci Europa, iar mai târziu umanitate.”15

8. Europa lui Napoleon III Napoleon III, nepot de frate a lui Napoleon I, beneficiind de

 prestigiul lui Napoleon I s-a lansat în mişcarea revoluţionară paşoptistă ajungând preşedinte al Franţei şi proclamându-se împărat.În 1839 scoate broşura întitulată „Ideile napoleoniene” care propuneconstituirea unei asociaţii europene. Pentru aceasta trebuiau realizatemai întâi aspiraţiile naţionale ale tuturor popoarelor. Franţa avea

15 J.B. Duroselle, op.cit ., p.219.

21

7/28/2019 55038441 Cursul Integrare Europeana

http://slidepdf.com/reader/full/55038441-cursul-integrare-europeana 20/137

misiunea europeană de a contribui la realizarea aspiraţiilor naţionaleale italienilor, germanilor, românilor, polonezilor după care acestea săse asocieze. Napoleon III are aceleaşi idei cu ale romanticilor 

 paşoptişti Mazzini şi Buchez. Ca împărat, Napoleon III a fostcampionul principiului naţionalităţilor în Europa ajutându-se efectivla formarea statelor naţionale: România, Italia, Germania, i-a susţinut pe polonezi în lupta de eliberare de sub stăpânirea Rusiei. Totuşi nu aajuns să propună oficial crearea S.U.E. în plan politic.

În plan economic însă el creează după 1860 o veritabilăorganizaţie economică europeană bazată pe liber-schimbism. Aîncheiat tratate cu Anglia, Belgia, Olanda, Prusia, Austria, Turcia,Suedia, cu aproape toate ţările europene în afară de Rusia. A creat o

zonă a liberului schimb. A creat şi o uniune monetară latină la careaderă Franţa, Belgia, Elveţia, Italia şi pentru o scurtă perioadă Austro-Ungaria şi Grecia.

Europa economică a lui Napoleon III a fost o realitate,asigurând libera circulaţie a mărfurilor, persoanelor şi capitalurilor, precum şi o anumită unitate monetară. La aceasta se adaugă şiconvenţiile de stabilire pentru întreprinderile străine în Franţa.

Spre deosebire de Uniunea Europeană actuală, Europa

Economică a lui Napoleon III nu era o piaţă comună ci doar o zonă deliber-schimb.16

16 J.B. Duroselle, op.cit ., p.219-226.

22

7/28/2019 55038441 Cursul Integrare Europeana

http://slidepdf.com/reader/full/55038441-cursul-integrare-europeana 21/137

PARTEA II

IDEEA DE EUROPĂ UNITĂ ÎN PERIOADAINTERBELICĂ. PROIECTUL BRIAND

DE UNIUNE EUROPEANĂ

1. Proiectul Briand de Uniune Europeană şi SuveranitateaNaţională

Dezbaterea intelectuală asupra ideii de Europă are o istorie de

28 de secole, de la Hessiod până în zilele noastre. Proiectul Briand deUniune Europeană reprezintă momentul în care, pentru prima dată înistorie, ideea de Europă unită prin consimţământul reciproc a fost promovată, din sfera utopiilor intelectuale, în sfera politiciiguvernamentale şi a relaţiilor internaţionale. Pentru prima dată înistorie, guvernul unei mai mari puteri a promovat această idee în modoficial pe scena internaţională, cerând tuturor statelor europene să se pronunţe solemn asupra sa şi să construiască împreună o Uniune

Europeană. Prin aceasta, Proiectul Briand a declanşat cea mai amplădezbatere de până atunci a ideii de Europă unită în toate ţărileEuropei, la nivelul guvernelor şi parlamentelor, al partidelor politice şi presei, al elitelor politice şi intelectuale, al societăţii în ansamblul ei.Invitată să devină membru fondator al Uniunii Europene în anul 1930,România a participat din plin la această dezbatere internaţională.

Interesată de menţinerea păcii şi a statu-quo-ului versaillez, deasigurarea propriei securităţi, Franţa a încercat menţinerea stabilităţiiinternaţionale prin politica dusă de ministrul său de Externe din anii

1925-1932, Aristide Briand. El a încercat o reconciliere franco-germană pentru a atrage Germania într-un sistem internaţional desecuritate. Planul Briand a fost lansat mai întâi la Adunarea Societăţii Naţiunilor din septembrie 1929.

La 17 mai 1930, Franţa a remis oficial celorlalte 26 de stateeuropene membre ale Ligii Naţiunilor, „Memorandumul guvernuluifrancez asupra organizării unui regim de uniune federală europeană“(redactat în fapt de către Alexis Legér la 1 mai 1930), care dezvolta

ideile Proiectului Briand. Conceptele de „Uniune Europeană“,

23

7/28/2019 55038441 Cursul Integrare Europeana

http://slidepdf.com/reader/full/55038441-cursul-integrare-europeana 22/137

„Comunitate Europeană“, „Piaţa Comună“, libera circulaţie a persoanelor, mărfurilor, serviciilor şi capitalurilor, „uniune politică“,„uniune economică“, problema priorităţii politicului sau economicului

- toate au fost lansate de Proiectul Briand în 1930 şi au fost preluate înlimbajul comunitar postbelic, acoperind astăzi realităţi instituţionale.Briand concepea „Uniunea Federală Europeană“ ca o organizaţie decooperare politică şi economică paneuropeană. Considerăm căinstituţiile Uniunii Federale Europene aveau caracter interguvernamental (nu supranaţional), erau specifice pentru o uniunede state sau o confederaţie de state (nu pentru o federaţie sau un statfederal) şi copiau întocmai instituţiile Ligii Naţiunilor. Cele treiinstituţii ale Uniunii Federale Europene erau: „Conferinţa europeană“

(analoagă Adunării Generale a Ligii Naţiunilor), „Comitetuleuropean“ (analog Consiliului Ligii Naţiunilor) şi Secretariatul(analog Secretariatului Ligii Naţiunilor). Capitala Uniunii FederaleEuropene şi sediul tuturor instituţiilor sale trebuia să fie la Geneva, caşi sediul Ligii Naţiunilor. Subliniem că Briand proiecta o UniuneEuropeană de tip confederativ, cu caracter interguvernamental, nusupranaţional.

2. Reacţiile marilor puteri care au decis soarta PlanuluiBriand. Poziţiile statelor din Europa centralăUn complex de factori a determinat eşecul Planului Briand.

Marea criză economică mondială din 1929-1933 a determinat stateleEuropei să accentueze politica protecţionistă, pe care nu oabandonaseră din timpul Marelui Război. Barierele vamale tot mairidicate şi competiţia acerbă pentru pieţe de desfacere au tensionat totmai mult relaţiile dintre state. Inclusiv Anglia, promotoareatradiţională a liber-schimbismului a adoptat o politică protecţionistăimperială. Doctrina ţărănistă a porţilor deschise a eşuat în România.Celelalte state nu au acceptat reducerea protecţionismului, în cadrulunei cooperări economice internaţionale, aşa cum preconizau atâtProiectul Briand, cât şi alte planuri propuse în epocă. Mai mult, crizaeconomică a cauzat probleme sociale grave, care au favorizatascensiunea curentelor naţionalist-extremiste. De pildă în Germania,ascensiunea nazismului a presat guvernul Brüning să ducă o politicăexternă revizionistă agresivă.

24

7/28/2019 55038441 Cursul Integrare Europeana

http://slidepdf.com/reader/full/55038441-cursul-integrare-europeana 23/137

După moartea lui Stresemann, Briand nu a mai avut la Berlinun partener de dialog cu care să continue politica locarniană dereconciliere franco-germană. Guvernul Brüning a respins Planul

Briand şi a încercat Anschlussul economic. Fără nucleul franco-german, construcţia Uniunii Europene s-a dovedit imposibilă. Politicarevizionistă promovată de Mussolini a acutizat conflictul franco-italian. Mussolini respingea ostentativ ideea Paneuropei. Ungaria adeclarat solemn că nu adera la o Uniune Europeană care menţineagraniţele existente. Germania şi Italia cereau invitarea UniuniiSovietice care considera Proiectul Briand ca fiind o nouă conspiraţiecapitalist-imperialistă împotriva puterii sovietice.

Briand nu a reuşit să obţină nici măcar acordul Angliei. Marea

Britanie era mult mai interesată de imperiul său colonial mondial şi derelaţiile cu SUA, decât de apartenenţa la Europa. Mai mult, Angliacontinua să se alăture Germaniei în contracararea politicii franceze.Considerăm însă că ideea de Uniune Europeană, chiar în formula sainterguvernamentală, nu supranaţională, nu putea să devină o realitateinstituţională în condiţiile mentalităţii epocii, pentru care suveranitateanaţională era o dogmă sacrosanctă, ce nu putea suferi nici o limitaresemnificativă în numele unei Europe unite.

Proiectul Briand a fost susţinut de aliaţii Franţei, România,Iugoslavia, Cehoslovacia şi Polonia, care au iniţiat şi o înţelegereeconomică regională a Europei Centrale şi de Sud-Est, ca etapă înconstrucţia paneuropeană. Dar acest sprijin al unor ţări mici nu puteasă asigure succesul planului, care era respins de toate marile puteri aleEuropei.

Însă rămâne în istorie semnificaţia primei tentativeguvernamentale şi instituţionale de creare a unei Uniuni Europene princonsimţământul reciproc. Invitată să devină membru fondator alUniunii Europene în 1930, România şi-a asumat solemn aceastăopţiune şi a acţionat efectiv pentru realizarea sa.

3. Politica României de susţinere faţă de Proiectul Briandde Uniune Europeană

3.1. Răspunsul favorabil al Guvernului României la Planul  Briand de Uniune Europeană

Guvernul României s-a pronunţat oficial pentru o Uniune

Europeană prioritar economică bazată pe suveranitatea, egalitatea şi

25

7/28/2019 55038441 Cursul Integrare Europeana

http://slidepdf.com/reader/full/55038441-cursul-integrare-europeana 24/137

integritatea statelor naţionale. Mai mult, Guvernul Maniu a promovato strategie proprie de integrare paneuropeană, dinspre Europa central-sud-estică spre cea occidentală. Comparativ, integrarea europeană

 postbelică va începe în Europa occidentală. Însă în 1930, România aacţionat pentru o înţelegere regională central-sud-est-europeană caresă se extindă la nivel paneuropean. Acesta a fost scopul conferinţelor de la Bucureşti, Sinaia şi Varşovia, din vara anului 1930, care austructurat Blocul Statelor Agrare.

Strategia guvernului României a fost concepută şi promovatăde primul-ministru Iuliu Maniu (preşedintele PNŢ), în colaborare cuministrul Industriei şi Comerţului, Virgil Madgearu (doctrinarulţărănismului), ministrul de Externe George G. Mironescu, ministrul

Agriculturii, Ion Mihalache. Ministerele de Interne, al Muncii, alLucrărilor Publice şi al Armatei, conduse de miniştrii Al. Vaida-Voevod, Pan Halippa, Mihail Manoilescu şi respectiv de generalul Nicolae Condeescu, au analizat Memorandumul Briand, exprimându-şi în scris poziţia oficială de aprobare a acestuia. În favoarea UniuniiEuropene s-au pronunţat, de asemenea, ministrul de Finanţe MihailPopovici, ministrul Instrucţiunii Publice Nicolae Costăchescu, precumşi Grigore Gafencu, subsecretar de stat la Preşedinţia Consiliului de

Miniştri.În conformitate cu politica sa tradiţională de apărare a proprieiintegrităţi teritoriale cu ajutorul unui sistem de alianţe orientat spreFranţa şi în spiritul Ligii Naţiunilor, România a susţinut ferm ProiectulBriand de Uniune Europeană. Guvernul Iuliu Maniu a înţeles săsprijine Franţa în construcţia unei Uniuni Europene care să asigure pacea, securitatea, cooperarea şi îngheţarea frontierelor pe continent.Totodată, guvernul Maniu concepea Uniunea Europeană ca oorganizaţie economică aptă să soluţioneze criza economică desupraproducţie din 1929-1933, prin vânzarea stocurilor de cereale aleţărilor central-europene, între care şi România, în ţările vest-europene.Răspunsul guvernului Maniu la Memorandumul Briand exprimăasumarea solemnă a ideii de Europă unită de către România, înconformitate cu interesul său naţional de asigurare a securităţii şi bunăstării proprii.

Răspunsul afirma fără echivoc că „guvernul român, după ce astudiat Memorandumul prezentat de guvernul Republicii Franceze

asupra organizării unui regim de Uniune Federală Europeană, este

26

7/28/2019 55038441 Cursul Integrare Europeana

http://slidepdf.com/reader/full/55038441-cursul-integrare-europeana 25/137

fericit de a constata că este de acord cu principiile expuse în acestMemorandum şi declară că va da întregul său concurs pentrurealizarea proiectului de Uniune Federală Europeană”.

Răspunsul guvernului Maniu susţinea ideea lui Briand că„proiectul propus trebuie înfăptuit în cadrul Societăţii Naţiunilor”,deoarece nu dorea ca Uniunea Federală Europeană să se substituieLigii Naţiunilor. Guvernul României considera Uniunea Europeană cao „cooperare politică şi economică regională” în cadrul mondial alLigii Naţiunilor, menită să ajute la înfăptuirea scopurilor Ligii Naţiunilor şi să servească drept bază pentru o cooperare mondială.Mai mult, România declara că susţine „principiul integrării UniuniiFederale Europene în cadrul Societăţii Naţiunilor” cu scopul de a o

„întemeia pe o bază precisă şi recunoscută de toate ţările membre aleSocietăţii Naţiunilor, adică pe respectarea tratatelor, pe integritateateritorială a statelor, pe independenţa, suveranitatea şi egalitatea lor”.România acorda o importanţă maximă acestei idei, din perspectivainteresului său naţional.

Comparativ, răspunsul Ungariei susţinea ca UniuneaEuropeană să fie inclusă în Liga Naţiunilor, dar Pactul Ligii Naţiunilor să fie modificat în sensul de a admite revizuirea Tratatelor de Pace.

Ungaria declara că nu va adera la o Uniune Europeană care ar păstraneatins statu-quo-ul consacrat de Tratate şi nu ar accepta revizuirealor. De asemenea, Ungaria cerea soluţionarea problemei minorităţilor şi desfiinţarea Micii Înţelegeri.

După cum menţiona raportul francez, România se alătura unor ţări precum Austria, Belgia, Danemarca, Spania, Estonia, Finlanda,Irlanda, Letonia, Luxemburg, Norvegia, Portugalia, Polonia,Cehoslovacia şi Iugoslavia, în susţinerea necesităţii încheierii unuiPact al Uniunii Europene care „ să afirme principiul Uniunii moraleeuropene, să indice clar obiectul său esenţial pacific, să comporte pentru guvernele semnatare angajamentul de a lua contact curegularitate în reuniuni comune”.

În răspunsul său, guvernul Maniu era de acord doar cu douădintre instituţiile propuse de Briand, anume cu „conferinţa europeană,care se va întruni în mod periodic” şi cu „un secretariat provizoriu”,căruia îi fixa atribuţiile, ,,misiunea specială de a aduna întreagadocumentaţie şi de a studia problemele atinse în Memorand şi alte

 probleme indicate de diverse state”. Menţionând expres că aceste

27

7/28/2019 55038441 Cursul Integrare Europeana

http://slidepdf.com/reader/full/55038441-cursul-integrare-europeana 26/137

două instituţii ale Uniunii Europene „vor fi suficiente”„ pentruînceput ”, România respingea categoric înfiinţarea „ComitetuluiPolitic” propus de Briand, trecând practic competenţele acestuia

asupra „Conferinţei Europene”, ca element esenţial „de organizarereprezentativă şi executivă” şi asupra Secretariatului, care preluaatribuţia de organ de studiu. Motivaţia acestei opţiuni româneşti a fost,indubitabil, dorinţa de a evita crearea unui Directorat al marilor puterieuropene care să conducă Uniunea Europeană. Ca stat mic, cunoscândexperienţele anterioare ale „concertului european” al „puterilor garante”, ale Conferinţei de Pace şi ale Consiliului Ligii Naţiunilor,România dorea evitarea repetării lor şi promova egalitatea şisuveranitatea statelor. Raportul francez menţiona România alături de

Italia, Danemarca, Finlanda şi Letonia în opţiunea respingerii„Comitetului Politic”, şi alături de Austria, Danemarca, Finlanda şiLetonia în susţinerea necesităţii unui „secretariat provizoriu” de laînceput.

Comparativ, unele state precum Marea Britanie, Germania,Irlanda, Olanda şi Suedia nu doreau instituţii proprii pentru UniuneaEuropeană, iar Spania, Portugalia, Luxemburg propuneau amânareadiscutării problemei până la sesiunea din septembrie 1930. Numai

Iugoslavia şi Bulgaria susţineau instituţiile Uniunii Europene în forma propusă de Briand. O poziţie de principiu similară cu a României aexprimat Ungaria, care, relevând inegalitatea statelor în cadrulSocietăţii Naţiunilor (prin componenţa Consiliului Societăţii Naţiunilor), dorea ca în Uniunea Federală Europeană „să se evite orice predominanţă de acest gen în favoarea unuia sau a altuia dintre stateleeuropene”, promovându-se „egalitatea statelor” în noile instituţiieuropene.

Memorandumul afirma „necesitatea de a fixa directiveleesenţiale” pentru concepţia construcţiei europene, care trebuiau să fie,în viziunea lui Briand:

1) „ subordonarea generală a problemei economice - problemei politice”, deoarece numai după asigurarea păcii şisecurităţii statele ar accepta „ sacrificiile economice” ale „ politiciivamale liberale”;

2) „concepţia cooperării politice europene”: „o federaţie fondată pe ideea uniunii şi nu a unităţii, destul de suplă pentru a

respecta independenţa şi suveranitatea naţională a fiecărui stat ”, şi

28

7/28/2019 55038441 Cursul Integrare Europeana

http://slidepdf.com/reader/full/55038441-cursul-integrare-europeana 27/137

extinderea la nivelul întregii „comunităţi europene” a „ sistemului dearbitraj şi de securitate” , a „ politicii de garanţii internaţionaleinaugurate la Locarno”;

3) „concepţia organizării economice a Europei”: crearea unei pieţe comune cu libera „circulaţie a mărfurilor, capitalurilor şi persoanelor ”.

„ Răspunsul guvernului român” aproba toate cele trei„directive esenţiale” propuse de Briand, întrucât declara că nucontestă „valoarea a principiului subordonării generale a problemeieconomice celei politice” şi susţinea atât „o înţelegere politică foarte suplă”, cât şi „organizarea unei strânse colaborări pe tărâmul economic”. Însă pe lângă acest acord de principiu guvernul Maniu

 propunea o nuanţare de consistenţă, într-o viziune pragmatică, ceconsidera prioritară integrarea economică în procesul construcţieieuropene. Astfel, pornind de la problemele cu care se confruntaRomânia în acel moment, documentul arăta că „criza profundă care adevenit aproape generală, reclamă remedii urgente şi, pe de altă parte, a făcut să treacă pe primul plan problemele economice în preocupările celor mai multe state”. Aceasta era raţiunea invocată deguvernul Maniu pentru a susţine că „o colaborare economică poate fi

organizată fără o cooperare politică prealabilă”, după cum observa„raportul” francez, care includea România în seria statelor cesusţineau „interdependenţa problemelor politice şi economice”, alăturide Ungaria, Germania, Elveţia, Belgia, Cehoslovacia, Irlanda,Danemarca, Norvegia, Olanda, Polonia.Constatăm însă că răspunsul românesc nu respingea ideea construcţiei politice europene, pe care o considera necesară „pentru a permite”integrarea economică. De altfel raportul francez reţinea concepţiacooperării politice prealabile promovate de guvernul român, care „ar trebui aşezată, ca şi cea a Societăţii Naţiunilor, pe principiilerespectului tratatelor şi a integrităţii teritoriale a statelor ”, viziuneîmpărtăşită şi de Polonia. Mai mult, constatăm că răspunsul românescîşi însuşise conceptul politic de „Uniune Federală Europeană”, dorea„o cooperaţie activă şi permanentă a naţiunilor pe tărâmul politic şi pe cel economic”, susţinea „o antantă politică” stabilea principii politice ca temei ale acesteia şi propunea instituţii politice„reprezentative şi executive”.

29

7/28/2019 55038441 Cursul Integrare Europeana

http://slidepdf.com/reader/full/55038441-cursul-integrare-europeana 28/137

Toate acestea dovedesc că guvernul Maniu susţinea în modreal şi ideea unei comunităţi politice europene, deşi aşeza centrul degreutate al integrării pe comunitatea economică. Raportul între acestea

era sugerat destul de clar: în vreme ce „antanta politică” ar fi fost„foarte suplă”, cea economică ar fi fost „strânsă”, deci mult mai profundă. Observăm că ideea integrării prioritar economice europene, promovată de guvernul Maniu, reluând teza lui Briand din discursulde la Liga Naţiunilor din septembrie 1929, va fi problema centralăreţinută în dezbaterile Comisiei de Studii pentru Uniunea Europeană(noiembrie 1930-septembrie 1932) şi va reprezenta principiul de bazăal integrării europene postbelice.

Propunând „înfăptuirea treptată” a Proiectului Briand,

răspunsul guvernului Maniu sugera diplomatic dorinţa României de aaplica strategia alternativă de construcţie a Uniunii Europene în etape,începând cu o înţelegere economică central-sud-est-europeană. Dar răspunsul nu insista acum asupra strategiei graduale, deoareceRomânia dorea să susţină Proiectul Briand, nu să complice receptareaacestuia. Această strategie a fost însă prezentată de G.G. Mironescu şiVirgil Madgearu la Adunarea Generală a Ligii Naţiunilor dinseptembrie 1930, aflată sub preşedinţia lui Nicolae Titulescu.

3.2. Strategia României de integrare economică paneuropeană în etape

În spiritul doctrinei ţărăniste a „porţilor deschise”, ministrulMadgearu dorea ca, în relaţiile dintre ele, statele Europei să renunţe la protecţionism şi să aplice politici liber-schimbiste, mergând până lacrearea unei pieţe comune europene şi, deci, la integrarea economică paneuropeană.

Madgearu a susţinut în mod oficial această concepţie, careprezentat al României, la „Conferinţa pentru o acţiune economicăconcertată”, desfăşurată la Geneva, în februarie-martie 1930. El adeclarat că criza economică putea fi soluţionată „numai atunci când vom tinde spre o economie europeană unitară, în care circulaţiacapitalurilor, a lucrătorilor şi produselor să asigure stabilitatea şilibertatea caracteristice unităţilor economice”. Dându-şi seama căaceastă „unitate economică” paneuropeană nu se putea înfăptui dintr-o dată, el a propus Conferinţei (din martie 1930) aplicarea unei

strategii graduale, în etape, cerându-i să pună „cel puţin bazele unor 

30

7/28/2019 55038441 Cursul Integrare Europeana

http://slidepdf.com/reader/full/55038441-cursul-integrare-europeana 29/137

acorduri economice regionale, impuse de situaţia geografică a statelor europene, ca o primă etapă în drumul stabilirii unităţiieconomice europene”. Considerăm că, prin vocea lui Madgearu, statul

român s-a pronunţat în mod oficial, în martie 1930 pentru ideea deuniune economică europeană, de piaţă comună cu libera circulaţie a persoanelor, bunurilor, serviciilor şi capitalurilor.

Ca metodă, Madgearu a proiectat o înţelegere a statelor agrarecentral-sud-est-europene cu scopul ca aceste state să-şi armonizeze politicile de comerţ exterior, să elimine concurenţa dintre ele laexportul de cereale şi să impună înlăturarea protecţionismului agrar  practicat de statele vest-europene. Înfăptuirea acestei înţelegericentral-sud-est-europene s-a încercat la „conferinţele agrare” din vara

anului 1930 de la Bucureşti (româno-iugoslavo-ungară), Sinaia(româno-iugoslavă) şi Varşovia (cuprinzând 8 state). Aceste demersuriau fost concepute de Madgearu ca primele etape în strategia Românieide integrare economică central-europeană şi paneuropeană, strategie promovată concomitent şi convergent cu susţinerea „ProiectuluiBriand de Uniune Europeană”.Astfel, la Conferinţa Micii Antante de la Strbske Pleso (iunie 1930),miniştrii de externe Mironescu, Marinkovici şi Beneş au aprobat

Proiectul Briand, au aprofundat alianţa politică a celor trei state prinsemnarea Statutului Micii Înţelegeri şi au hotărât dublarea alianţei politice cu o înţelegere economică. Mica Antantă economică şi politică era menită să constituie un nucleu al integrării central-europene şi paneuropene.

Primul pas, în aplicarea acestor decizii, a fost Conferinţaeconomică româno-iugoslavă de la Sinaia, de la începutul lunii august1930, desfăşurată la nivelul miniştrilor agriculturii, comerţului şifinanţelor ai celor două ţări, în care Madgearu a avut un rol esenţial.Conferinţa a hotărât instituirea unei „uniuni vamale” româno-iugoslave în jurul căreia trebuia să se structureze treptat înţelegereaeconomică central-europeană şi apoi integrarea economico-politică paneuropeană, înfăptuindu-se, pe această cale, Proiectul Briand. Înviziunea lui Madgearu, „ faptul că s-a ajuns la convingerea că ouniune vamală este utilă interesează în primul rând economiilenaţionale ale celor două ţări, dar el pune în evidenţă în acelaşi timp,tendinţa de a se crea unităţi economice mai mari şi - pe calea

31

7/28/2019 55038441 Cursul Integrare Europeana

http://slidepdf.com/reader/full/55038441-cursul-integrare-europeana 30/137

înţelegerilor economice regionale - de a se ajunge la realizareaUniunii Economice Europene”.

În cadrul dezbaterilor bilaterale, ministrul român al

agriculturii, Ion Mihalache, a declarat oficial că rostul Conferinţei dela Sinaia era de a asigura o solidaritate a agricultorilor şi „mijloacecomune de luptă” împotriva cauzelor crizei economice: lipsa derentabilitate a gospodăriilor ţărăneşti, „cleştele concurenţei americane şi dumpingul rusesc”, „ protecţionismul exagerat al ţărilor industrialeoccidentale” în faţa produselor agricole din ţările central-sud-esteuropene exportatoare. El aprecia că „singura soluţiune” a crizeieconomice era ca între România şi Iugoslavia să se realizeze „ uniuneavamală mai întâi pentru produsele agricole şi mai apoi pentru cele

industriale”. În concepţia sa, „Uniunea vamală” româno-iugoslavă„intră în Planul Briand de a realiza o antantă europeană”, care aveamenirea de a soluţiona criza de supraproducţie. Iniţiativa acesteiînţelegeri economice regionale a fost luată fără a mai aşteptaînfăptuirea Proiectului Briand de Uniune Europeană, pentru a înlăturacât mai repede efectele crizei economice care se resimţea mai puternicîn regiunea Europei Centrale şi de Sud-Est. De aceea, la Conferinţa dela Strbske Pleso, cei trei miniştri de Externe au hotărât „ să realizeze o

antantă economică în cadrul Antantei politice a Micii Înţelegeri”.Astfel, a fost iniţiat un proces ascendent de construire a uneiînţelegeri economice central europene. Mihalache spunea că „tendinţace urmărim are un sens vertical, de la mica la marea antantă, putându-se asocia la ea şi alte ţări agricole. Încheind antanta economică întrestatele noastre, asigurăm succesul unor înţelegeri şi cu alte state”.

În această strategie, România a inclus şi Conferinţaeconomică româno-iugoslavo-ungară de la Bucureşti, la nivel deexperţi, din iulie 1930. Obiectivul concret al Conferinţei a fostelaborarea unui răspuns comun la chestionarul Ligii Naţiunilor cu privire la programul „negociaţiunilor ulterioare” proiectat la„Conferinţa pentru o acţiune economică concertată” de la Geneva dinmartie 1930. Conferinţa de la Bucureşti a adoptat, într-adevăr, un„răspuns” comun al celor trei state, urmărind asigurarea modalităţilor concrete de export al cerealelor lor în Occident, la preţuri„remuneratorii”. Răspunsul propunea ca statele vest-europene sărenunţe la protecţionismul lor agricol şi să cumpere produsele agricole

32

7/28/2019 55038441 Cursul Integrare Europeana

http://slidepdf.com/reader/full/55038441-cursul-integrare-europeana 31/137

din ţările central-europene într-un regim de „tratament vamal preferenţial”.

Răspunsul elaborat de Conferinţa experţilor de la Bucureşti a

căpătat valoare politico-diplomatică oficială, fiind adoptat deguvernele celor 8 state participante la Conferinţa de la Varşovia dinaugust 1930, la nivel de miniştri ai economiei, şi prezentat deMadgearu la Liga Naţiunilor, în septembrie 1930. El sublinia că cerculînţelegerii economice central-europene s-a lărgit treptat, de laConferinţa de la Sinaia (reunind 2 ţări cu 32 milioane locuitori) la ceade la Bucureşti (reunind 3 ţări cu 40 milioane locuitori), apoi la cea dela Varşovia (reunind 8 ţări cu 100 milioane locuitori), structurându-seastfel un puternic „Bloc al Statelor Agrare” capabil să-şi impună

 punctul de vedere în organizarea economiei europene. „BloculStatelor Agrare” (reunind cele 8 ţări: România, Iugoslavia, Ungaria,Cehoslovacia, Polonia, Estonia, Letonia, Bulgaria) a adoptat laConferinţa de la Varşovia un program în litera şi spiritul celui elaboratde Conferinţa experţilor de la Bucureşti. Programul tindea, în anumiteaspecte ale sale, spre o politică economică externă comună a„Blocului”, dar acesta nu se putea realiza decât prin încheierea deconvenţii economice multilaterale şi înfăptuirea unei reale „înţelegeri

economice regionale”.Madgearu considera „Blocul Statelor Agrare” drept „oorganizaţie permanentă pentru colaborarea ţărilor agricole ale Europei şi pentru coordonarea continuă a politicii lor economice”.„Blocul” dispunea de două instituţii: „Conferinţele periodice”,întrunite cel puţin o dată pe an, la nivel de miniştri ai economiei şi„Comitetul Permanent de Studii Economice”, a cărui misiune era săurmărească executarea rezoluţiilor Conferinţelor şi să pregăteascăaceste conferinţe.

Prin urmare, în cadrul dezbaterilor în plen ale AdunăriiGenerale a Ligii Naţiunilor din septembrie 1930, „Blocul Statelor Agrare” a adoptat o atitudine politică unitară, expusă de însuşi VirgilMadgearu în calitate de reprezentant al celor 8 state central-europene.În discursul său oficial, ministrul român a pledat pentru înfăptuirearezoluţiilor Conferinţei de la Varşovia, propunând statelor vest-europene să cumpere cerealele central-europene în regim preferenţial, prin „derogaţiune de la clauza naţiunii celei mai favorizate”.

33

7/28/2019 55038441 Cursul Integrare Europeana

http://slidepdf.com/reader/full/55038441-cursul-integrare-europeana 32/137

Madgearu susţinea această idee şi sublinia că „acţiuneaeconomică concertată” va contribui la modelarea şi structurarea„Uniunii Europene”. De aceea, el considera că, în scopul înfăptuirii

„Proiectului Briand”, adepţii ideii paneuropene trebuiau să susţină maiîntâi realizarea efectivă a unei solidarităţi economice europene, princontinuarea negocierilor de la Geneva. Urmărindu-şi propriile intereseeconomice naţionale de depăşire a crizei, statele central-europene îşiexprimau, prin reprezentantul lor, V. Madgearu, suportul politic pentru ideea unei cooperări economice paneuropene, care să conducăla realizarea Proiectului Briand de Uniune Europeană. Aceastăstrategie graduală de integrare paneuropeană a fost explicată deMadgearu în articolul publicat în ziarul francez  L'Europe  Nouvelle, în

care susţinea, cu toată claritatea, că „din punct de vedere european,acţiunea începută la Bucureşti, continuată la Sinaia şi al cărei program de îndeplinit şi etape succesive de parcurs au fost în mod amplu delimitate la Varşovia, este un pas spre realizarea Europei federale”.

În faţa Adunării Ligii Naţiunilor, Marea Britanie a acţionatîmpotriva proiectului francez de Uniune Europeană. Teza englezăsusţinea ca Planul Briand să fie trimis la Comisia a 6-a politică a Ligii

 Naţiunilor, fără a se înfiinţa o comisie specială pentru UniuneaEuropeană. Teza franceză susţinea să se înfiinţeze o comisie specială aSocietăţii Naţiunilor care să discute Planul Briand de UniuneEuropeană.

România s-a raliat tezei franceze, pronunţându-se pentruînfiinţarea Comisiei de Studiu pentru Uniunea Europeană ca procedură de urmat, dar a pledat şi pentru Planul Briand în ansamblulsău şi pentru propria strategie de construcţie paneuropeană prinintermediul etapelor regionale. Scopul final al României era instituireaUniunii Federale Europene propuse de Briand, dar Mironescu oferea ostrategie alternativă, mai pragmatică. În acest sens, el îşi reafirmaconcepţia exprimată în urmă cu un an, în noiembrie 1929, încunoscuta sa conferinţă „Politica păcii”, pe care o citează expres.Această concepţie a devenit astfel parte a doctrinei oficiale de politicăexternă a României. Mironescu îşi exprima convingerea „că prinasemenea uniuni regionale se va putea ajunge mai sigur laconstituirea marelui edificiu federal european (propus de Proiectul

Briand - n. n.). Ele vor fi stâlpii marii construcţii. Spuneam că trebuie

34

7/28/2019 55038441 Cursul Integrare Europeana

http://slidepdf.com/reader/full/55038441-cursul-integrare-europeana 33/137

 să se armonizeze întâi interesele a două, trei, apoi patru ţări, lărgind continuu cercul. S-ar stabili în felul acesta o uniune economicăregională, compusă din mai multe ţări. S-ar proceda după aceea la fel 

în altă regiune, apoi s-ar face legătura tuturor ”.Dar Mironescu nu respingea nici metoda propusă de Briand,ci căuta o convergenţă, o sinteză. El propunea folosirea simultană şiconvergentă a ambelor metode: atât cea proprie, graduală, cât şimetoda lui Briand, grandioasă, de integrare politică imediată,superficială, la scară paneuropeană. Ministrul de Externe romândeclara: „ Dar dacă eu (Mironescu - n. n.) cred că, în practică, s-ar ajunge mai sigur la o Federaţie Europeană, prin uniuni regionale,aceasta nu înseamnă defel că nu ar trebui să se creeze chiar de

acuma o legătură elementară şi suplă între toate ţările Europei (cum propunea Memorandumul Briand - n. n.). Dimpotrivă, acest sistem decontact şi de solidaritate permanentă ar facilita organizareamecanismului federal european. Subscriu deci la proiectul prezentat de d-l Briand ”.

Prin ministrul său de Externe, România îşi reafirma suportul politic ferm pe care îl acordase Proiectului Briand în urmă cu un an, lalansarea acestuia, în cadrul Adunării Generale a Ligii Naţiunilor din

septembrie 1929. Mironescu reamintea acum că de la aceeaşi tribună,în urmă cu un an, el a declarat „că am cea mai profundă admiraţie pentru iniţiativa înţeleaptă şi generoasă a marelui bărbat de stat  francez (Briand - n. n.) şi că sunt cu desăvârşire convins de realizareaei”.

Acelaşi suport politic ferm, fără rezerve, a fost reiterat îninterpretarea oficială pe care ministrul de Externe a dat-o Răspunsuluiguvernului Maniu (8 iulie 1930) la Memorandumul Briand. El subliniacă „ guvernul meu a confirmat, prin răspunsul său, adeziunea României la proiectul Uniunii Federale propuse de guvernul francez,declarând că România consideră ca o datorie să acorde întregul eiconcurs înfăptuirii acestui proiect. Profund ataşată ideii de pace, ţaramea sprijină călduros iniţiativa aceasta, în care ea vede cea mai puternică garanţie a consolidării păcii, precum şi a progresuluicontinuu al Europei şi al omenirii”. Mironescu îşi reitera, apoi,„convingerea” că „este o necesitate absolută crearea unei Uniuni Europene, pentru a asigura viitorul vechiului nostru continent şi al 

civilizaţiei sale”.

35

7/28/2019 55038441 Cursul Integrare Europeana

http://slidepdf.com/reader/full/55038441-cursul-integrare-europeana 34/137

Rezoluţia adoptată de Adunarea Societăţii Naţiunilor, la 17septembrie 1930, prevedea înfiinţarea Comisiei de Studii pentruUniunea Europeană. Comisia a luat fiinţă efectiv la Geneva la 23

septembrie 1930, când s-a desfăşurat sesiunea sa de constituire,înainte de încheierea sesiunii Adunării Ligii Naţiunilor. Considerămcă adoptarea Rezoluţiei şi înfiinţarea Comisiei de Studiu pentruUniunea Europeană reprezentau un succes al Planului Briand şi al politicii pro-europene a României.

3.3.Titulescu, regele Carol şi Parlamentul: opţiunile lor proUE 

Proiectul francez de Uniune Europeană a fost problema

centrală discutată la sesiunea din septembrie 1930 a AdunăriiGenerale a Ligii Naţiunilor, prezidată de N. Titulescu. Unul dintremotivele alegerii lui Titulescu în fruntea forumului mondial a fosttocmai dezbaterea aici a planului de Uniune Europeană, după cumapreciau în epocă jurnaliştii specializaţi. Preşedintele trebuia să fie o personalitate de prestigiu care s-a identificat cu idealurile şi acţiunileSocietăţii Naţiunilor. Alegerea preşedintelui trebuia să „marchezemomentul şi duhul în care se va purcede” la înfăptuirea Proiectului

Briand de Uniune Europeană, „ proiect izvorât din ce este mai esenţial în spiritul Societăţii Naţiunilor ” scria presa vremii. Întrucât Briandînsuşi nu putea să candideze din cauza poziţiei sale delicate deiniţiator al proiectului, cel mai potrivit preşedinte s-a doveditTitulescu.

Cu autoritatea sa de preşedinte al forumului mondial,Titulescu a pledat în favoarea Planului Briand la UniversitateaCambridge, în faţa opiniei publice engleze şi internaţionale. El adeclarat că nu de revizuirea frontierelor are nevoie omenirea, ci despiritualizarea lor în cadrul Uniunii Europene, asigurându-se liberacirculaţie a persoanelor şi a fluxurilor economice. Remarcăm căspiritualizarea frontierelor a devenit o realitate în Spaţiul Schengen.Titulescu îşi exprima public credinţa că „Statele Unite ale Europei vor exista” ca organizaţie economică.

Programul paneuropenist al guvernului a fost inclus de douăori în mesajul tronului, fiind aprobat de ambele camere aleParlamentului (dominat de PNŢ). În noiembrie 1930, în mesajul

tronului către Corpurile Legiuitoare, regele Carol II, avându-l alături

36

7/28/2019 55038441 Cursul Integrare Europeana

http://slidepdf.com/reader/full/55038441-cursul-integrare-europeana 35/137

 pe prinţul moştenitor Mihai, a exprimat opţiunea României pentruUniunea Europeană. Răspunzând la mesajul tronului, Parlamentul ţăriia votat două moţiuni de susţinere pentru crearea neîntârziată a Uniunii

Europene.3.4. România stat membru al Comisiei de studiu pentru

Uniunea EuropeanăÎn anii 1930-1932, România a fost membru activ al Comisiei

de Studiu pentru Uniunea Europeană, în cadrul căreia a susţinutenergic tentativa de construcţie economică europeană. Titulescu a propus soluţii economice concrete în interesul ţărilor agrare dinEuropa Centrală şi de Sud-Est, pentru depăşirea crizei de

supraproducţie. Comisia a adoptat aceste soluţii şi a reuşit încheiereaunei convenţii privind instituirea Societăţii Internaţionale de CreditAgricol Ipotecar. Rezoluţiile Comisiei nu s-au aplicat din lipsa devoinţă politică a marilor puteri.

4. Receptarea Planului Briand de Uniune Europeană înSocietatea Românească

4.1.Opţiunile partidelor politice pentru Uniunea Europeană

în perioada interbelică: PNL, PSD, P.Poporului La nivelul elitei politice şi intelectuale a României interbelices-a realizat un consens de principiu privind aderarea la ideea deUniune Europeană. În favoarea unei integrări paneuropene prioritar  politice s-a exprimat principalul partid de opoziţie, PNL, prin vocilelui I.G. Duca, C. Argetoianu, Mircea Djuvara, Vespasian Pella. I. G.Duca şi-a exprimat cu fermitate, fără echivoc convingerea paneuropenistă: „ Eu cred, eu am încredere în Statele Unite ale Europei” ş i „ sunt un partizan al înfiinţării Statelor Unite ale Europei”.

Liderul PNL considera integrarea paneuropeană ca „onecesitate practică, un mijloc de salvare, de întărire şi de regenerare aEuropei” şi făcea un apel entuziast, pentru înfăptuirea acesteia. El seadresa presei în dorinţa ca ideea paneuropeană „ să pătrundă înconştiinţa popoarelor, ca să cucerească spiritele, ca să se poatărealiza”. Considerându-se unul dintre „apostolii ideii”, prea îndrăzneţe pentru acea epocă, I. G. Duca era gata să-şi asume toate riscurile şi

„decepţiile”, angajându-se într-o luptă de durată pentru schimbarea

37

7/28/2019 55038441 Cursul Integrare Europeana

http://slidepdf.com/reader/full/55038441-cursul-integrare-europeana 36/137

unor mentalităţi tradiţionale. În numele PNL, el a promovat realmenteun program politic de integrare paneuropeană politico-economică,încadrat în curentul general paneuropenist al epocii, dar exprimând şi

nuanţe proprii, specifice.Sub aspect structural, I. G. Duca a conceput „Statele Unite aleEuropei” ca „un fel de suprastat” de tip „federal”, având ca instituţiiun „guvern federal” şi un „parlament federal”. Această „federaţie” paneuropeană trebuia să se întemeieze pe statele naţionale întregite în1918, pe suveranitatea, integritatea şi consimţământul lor reciproc. Elopta deci pentru o integrare politico-economică paneuropeană în douăetape: mai întâi integrarea politică, instituţională, apoi cea economică,funcţională. Argumentul său era de ordin pragmatic, el apreciind că

integrarea politică era mai uşor de înfăptuit, având drept principalobstacol mentalităţile tradiţionale, pe care le credea mai uşor dedepăşit decât divergenţele de interese economice. El minimalizadivergenţele politice dintre state, precum şi rezistenţa vechilor mentalităţi, temându-se mai mult de divergenţele economice.Opţiunea procedurală a lui I. G. Duca devenea concordantă cuMemorandul Briand din 17 mai 1930, care preconiza integrarea prioritar-politică (deci contrariul celei susţinute în septembrie 1929),

dar era opusă celei a guvernului Maniu. Realitatea integrării postbeliceva valida însă integrarea prioritar-economică.Mai mult, începând din iunie 1930, PNL a analizat cu

seriozitate Memorandumul Briand în cadrul instituţional al cercului destudii al PNL, şi a elaborat chiar o concepţie paneuropenistă proprie.În septembrie 1930, când Proiectul Briand şi răspunsurile guvernelor erau dezbătute oficial în Adunarea Generală a Ligii Naţiunilor, PNLşi-a făcut cunoscută propria viziune paneuropeană, expusă de MirceaDjuvara în paginile principalului ziar liberal, Viitorul. Mircea Djuvaracontribuise în mod esenţial la structurarea concepţiei paneuropenisteliberale, astfel încât el îşi expunea, de fapt, chiar propria viziune.Djuvara pleda pentru prioritatea politicului, deoarece el se temea căîntr-o Uniune Europeană fără bariere vamale, ţările occidentale puternic industrializate vor falimenta economiile ţărilor central-sud-esteuropene mai sărace, care nu vor putea face faţă competiţieieconomice. Pe această cale economică, ţările mici din Europa Centralăşi de Sud-Est riscau să ajungă sub dominaţia marilor puteri

occidentale. De aceea, Djuvara atrăgea atenţia că nu era posibilă o

38

7/28/2019 55038441 Cursul Integrare Europeana

http://slidepdf.com/reader/full/55038441-cursul-integrare-europeana 37/137

egală îndreptăţire între state, în condiţiile în care ţările central sud-esteuropene erau mai sărace. El propunea ca soluţie stabilirea unei perioade de tranziţie pentru normalizarea economică şi asigurarea

şanselor egale pe piaţă, „într-o cinstită şi egal îndreptăţită federalizare europeană”.Potrivit doctrinei PNL, România trebuia să ducă o politică

 protecţionistă de dezvoltare a industriei naţionale şi a burghezieinaţionale, nu să rămână o ţară agrară şi nici să ducă o politică a porţilor deschise, cum preconizau ţărăniştii. În spiritul doctrinei PNL,Djuvara punea condiţii de salvgardare şi promovare a interesuluieconomic naţional al României în construcţia proiectatei UniuniEuropene. Concepţia liberală a lui Djuvara intra într-o contradicţie cu

concepţia ţărănistă a ministrului Virgil Madgearu privind modalităţileconcrete de organizare a uniunii economice europene. Dar opoziţialiberală era de acord cu guvernul ţărănist în susţinerea integrăriiRomâniei într-o Uniune Europeană, concepută în cadrul şi în spiritulLigii Naţiunilor şi mai ales care să garanteze suveranitatea naţională,independenţa, neamestecul în treburile interne, egalitatea între state şistoparea revizionismului.

Opţiunea paneuropenistă a lui I.G.Duca şi Mircea Djuvara era

împărtăşită de Constantin Argetoianu, unul dintre liderii de frunte aiPNL în anii 1927-1930. În viziunea sa, Paneuropa era o întrupare a„internaţionalismului politic” constructiv, a cărui înfăptuire era posibilă după realizarea aspiraţiilor naţionale în 1918.Internaţionalismul politic constructiv se concretiza prin instituireaSocietăţii Naţiunilor şi a Pan-Europei. La 2 februarie 1929,Argetoianu îşi exprima public convingerea că „chestiunea Pan- Europei este la ordinea zilei de mâine” şi va deveni o realitate.Înfăptuirea sa era stimulată atât de curentul „umanitarist”, pornit „de jos în sus”, care dorea reconcilierea între popoare, cât şi de un altcurent, „de sus în jos, pornit din sferele financiare şi industriale, acăror activitate şi influenţă domină viaţa politică a lumii întregi”,scria fostul ministru de Finanţe. În opinia sa, România trebuia să-şiînsuşească „noul crez european” care era perfect compatibil cu ţelurilesale naţionale. Considerăm că, încă înainte de lansarea PlanuluiBriand, Argetoianu chema România să se pregătească pentru a devenimembru fondator al viitoarei Uniuni Europene şi pentru a se afirma în

comunitatea internaţională a popoarelor civilizate.

39

7/28/2019 55038441 Cursul Integrare Europeana

http://slidepdf.com/reader/full/55038441-cursul-integrare-europeana 38/137

Edificiul Uniunii Federale Europene trebuia să se întemeieze pe principiile fundamentale ale egalităţii, independenţei şi securităţii,sublinia W. Pella.Constatăm că rezervele formulate de W. Pella faţă

de Comitetul Politic erau împărtăşite de aproape toţi reprezentanţiiRomâniei şi ai altor ţări mici, care se temeau de un Directorat almarilor puteri în Uniunea Europeană. Românii se temeau că un astfelde Directorat ar putea lua hotărâri împotriva integrităţii teritoriale şi asuveranităţii naţionale a unor ţări mici. De aceea, răspunsul oficial alguvernului Maniu a respins ideea înfiinţării Comitetului Politic alUniunii Europene.

Apreciem că deputatul liberal sugera să se confere instituţiilor Uniunii Europene o amplă dimensiune democratică şi reprezentativă.

Conform propunerii sale, Conferinţa Europeană ar fi devenit oinstituţie nu doar interguvernamentală ci şi interparlamentară şi, maimult, asigurând reprezentarea unor organizaţii nonguvernamentale,economice şi culturale. Astfel, în cadrul Conferinţei Europene aveausă fie reprezentate şi să se exprime atât interesele partidelor deopoziţie (cum era şi PNL în acel moment), cât şi interesele unor forţeeconomice şi instituţii culturale care puteau contribui la construcţiaeuropeană. Credem că în formularea acestei propuneri, Vespasian

Pella era inspirat şi de experienţa sa de delegat al congresele UniuniiInterparlamentare, unde reprezenta legislativul român ca deputat alopoziţiei liberale. Adept al doctrinei liberale, W. Pella dorea, asemenilui I.G. Duca şi Mircea Djuvara, ca, în Uniunea Europeană, Româniasă îşi poată continua politica protecţionistă, de dezvoltare industrială„prin noi înşine”, limitând influenţa capitalului străin asupra ţării.

Liderul PND, N. Iorga era preşedinte de onoare al UniuniiPaneuropene Româneşti în 1929.

P.S.D.Împărtăşind opţiunea Internaţionalei a II-a Socialiste

Muncitoreşti, Partidul Social-Democrat din România, încă de laCongresul său de unificare din 1927, şi-a asumat ideea agregăriistatelor într-o Uniune Europeană federală. După lansareaMemorandumului Briand (17 mai 1930) însuşi preşedintele PartiduluiSocial-Democrat din România, Constantin-Titel Petrescu, s-a pronunţat categoric pentru „ideea unificării statelor europene”, pentru

40

7/28/2019 55038441 Cursul Integrare Europeana

http://slidepdf.com/reader/full/55038441-cursul-integrare-europeana 39/137

„Statele Unite ale Europei”. Într-un articol publicat în ziarul„Socialismul” (organul central al PSD), C. Titel Petrescu sublinia căideea de Uniune Europeană era o veche idee a Internaţionalei

Socialiste, care l-a inspirat şi pe Aristide Briand. Liderul PSD credeacă edificarea Uniunii Europene era soluţia necesară pentru evitareaunui al doilea război mondial. Iar mişcarea socialistă românească şiinternaţională era de mult timp angajată în slujba acestui ideal. Maimult, el proclama solemn că „ideea unificărei statelor europene, numaimişcarea socialistă o va putea realiza”. Aceasta deoarece, credea el,„numai clasele muncitoare au interes” să asigure dezarmarea şiînfrăţirea popoarelor, să reorganizeze economia europeană pe bazeunitare, pentru depăşirea crizei de supraproducţie. Titel Petrescu visa

o Europă unită social-democrată.

Partidul Poporului

În Parlamentul României, ideea de integrare europeană a fost promovată pentru prima dată în istorie, în iulie 1926, prin vocea luiOctavian Tăslăuanu, senator averescan de Târgu Mureş. Scopul săuera de a determina implicarea românilor şi a României în mişcarea paneuropeană, în proiectarea şi construirea unei Europe unite cu

respectarea intereselor statului naţional unitar român desăvârşit prinMarea Unire din 1918. Tăslăuanu a dorit ca la primul Congres alUniunii Paneuropene, desfăşurat la Viena, în octombrie 1926, să participe o delegaţie a Parlamentului României, alături de cele alealtor ţări. În sprijinul acestei idei, el a mobilizat încă şase senatoriaverescani, între care şi pe filozoful Constantin Rădulescu Motru,fostul său profesor, directorul revistei Ideea europeană (1919-1928).În iulie 1926, pentru prima dată, o comisie parlamentară de politică

externă a Parlamentului României a adoptat un raport care susţineaideea de integrare paneuropeană.Raportul adoptat de comisia parlamentară era o sinteză a

doctrinei paneuropeniste elaborate de Tăslăuanu. Pe această cale,Tăslăuanu aducea în forul legislativ al ţării, ideile fundamentale,utopice pentru acea vreme, ale studiilor sale paneuropeniste, publicateîn volume şi reviste culturale şi politice. În document, el explica maiîntâi fundamentul economic al integrării paneuropene. El susţinea căfaza civilizaţiei agrare, care avea drept corespondent politic statele

41

7/28/2019 55038441 Cursul Integrare Europeana

http://slidepdf.com/reader/full/55038441-cursul-integrare-europeana 40/137

autarhice, era depăşită istoric, fiind urmată de revoluţia industrială dinsecolul XIX, care determina o interdependenţă economică mondială. Noua realitate a unităţii economice mondiale trebuia să determine o

nouă evoluţie politică, spre integrări ale statelor în confederaţii pancontinentaleTăslăuanu a acordat multă atenţie Proiectului Briand de

Uniune Europeană. El exprima poziţia Partidului Poporului, înoficiosul acestuia „Îndreptarea”. La 2 iulie 1930, fostul senator averescan de Tîrgu-Mureş considera că România şi Europa se află„între două revoluţii – revoluţia fascistă şi revoluţia sovietică ”, carevor declanşa un al doilea război mondial. În viziunea sa însă, „ acestor două revoluţii li se opun tendinţele de pacificare ale Franţei, care

 prin Memorandumul Briand cheamă la o colaborare frăţească popoarele Europei”. Tăslăuanu făcea în 1930 o profeţiesurprinzătoare, care se va împlini: „ Ideea federaţiei statelor europeneva triumfa, chiar dacă propunerile Briand ar suferi o amânare dincauza dezlănţuirii unui război. Ideile, pentru triumful lor, cer adeseori jertfe de sânge. E legea creaţiei”. Integrarea europeană ademarat efectiv după Al Doilea Război Mondial.

4.2. Opinii ale Extremei drepte şi ale lui Nichifor CrainicGrupările de extremă dreaptă din toate ţările continentului au

fost împotriva ideii de UE. La Bucureşti, N. Casian dezvolta teoriaconform căreia o conspiraţie iudeo-masonică mondială a „MariiFinanţe” evreieşti internaţionale dorea crearea Paneuropei şi unuiguvern mondial care să subjuge toate naţiunile ştergându-leidentitatea. El constata că „ pe tema întemeierii statelor Federale ale Europei, Paneuropei se duce de ani de zile o campanie monstră la noi

în ţară, ca şi pretutindeni. O lume întreagă de politicieni, scriitori, gazetari, bancheri, oameni de afaceri” acţiona în acest sens înRomânia. Amploarea curentului paneuropenist în România era orealitate evidentă, constatată cu revoltă de Casian. El se considera, pe bună dreptate, o voce singulară în spaţiul public românesc, carecontrazicea o opinie proeuropeană cvasiunanimă. Până în iunie 1931,Casian nu a găsit în România alte rezerve faţă de Planul Briand decâtcele exprimate de Nichifor Crainic din perspectiva spiritualităţiiortodoxe şi de Romulus Seişanu din perspectiva suveranităţii naţionale

42

7/28/2019 55038441 Cursul Integrare Europeana

http://slidepdf.com/reader/full/55038441-cursul-integrare-europeana 41/137

absolute. Comparativ, N. Casian respingea vehement orice idee deEuropă unită, din perspectiva unui antisemitism obsedant şi a unuietnonaţionalism radical.

În 1930 Nichifor Crainic nu respinge ideea de Uniune Europeană din perspectiva autohtonismului şi antioccidentalismului pe care le profesa, ci o acceptă din perspectiva idealului creştin de unire a popoarelor, a universalismului creştin. Crainic credea în idealul uneiEurope unite întemeiate pe spiritul creştin, singurul capabil să apropie popoarele între ele. Crainic elogiază pretinsa „unitate europeană”creştină a Evului Mediu idealizat. El pledează pentru reîntoarcerea lavalorile creştine medievale pe baza căreia să se construiască„Suprastatul european” după modelul Bisericii Ortodoxe. Pentru

construirea „Suprastatului european”, el propune metoda utopică aapropierii spirituale între popoare. Neomedievalismul paseist şiortodoxismul constituie elemente fundamentale ale gândirii luiCrainic, pe care se grefează efemera sa idee de „unitate europeană”. El propunea ca Uniunea Europeană să se construiască după modelul deorganizare a Bisericii Ortodoxe, care se baza pe „principiulautocefaliilor naţionale independente ca administraţie, dar unificate înspiritul universal şi în dogma ecumenică. Acest principiu al

diversităţilor naţionale, unificate supranaţional în spiritul şi în dogmauniversală, poate fi considerat ca arhetipul viitoarei confederaţii astatelor europene”. În viziunea lui Crainic, Uniunea Europeană trebuiaconcepută ca o confederaţie de state naţionale suverane egale,respectând principiul unităţii în diversitate. De asemenea, organizareaBisericii Ortodoxe se întemeia pe „ principiul sinodalităţii ortodoxecare îşi găseşte reflexul natural în organizaţiile democratice”,respingând inegalităţile şi „privilegiile de clasă”. După acest model,Uniunea Europeană trebuia să dispună de o conducere democratică, unConsiliu de state suverane egale, fără hegemonia vreunei mari puteri.În viziunea lui Crainic, România avea „un rol înălţător” în „opera păcii internaţionale” şi a construirii Uniunii Europene. Româniatrebuia să iniţieze o acţiune de apropiere regională între popoareleEuropei de Sud-Est, pentru ca acestea „să se regăsească în acel fondsufletesc comun, de două ori milenar, care este credinţa lor ortodoxă”.

43

7/28/2019 55038441 Cursul Integrare Europeana

http://slidepdf.com/reader/full/55038441-cursul-integrare-europeana 42/137

4.3. Opinii ale minorităţilor naţionalePartidul Maghiar din România şi-a exprimat poziţia faţă de

 planul Briand în special în revista de doctrină „ Magyar Kisebbség ”

(Lugoj), prin articole semnate de Ugron István, Késmárki Gergely şiJakabbffy Elemér, dar şi la Congresul Minorităţilor din Europa.Congresul Minorităţilor i-a adresat lui Briand o scrisoare deschisă încare îşi exprima poziţia faţă de planul francez de Uniune Europeană.Scrisoarea exprima dorinţa minorităţilor naţionale din Europa deasigurare a păcii şi cooperării între popoare şi aproba în principiuideea de UE, dar pretindea respectarea drepturilor minorităţilor. Acestdocument, foarte general în revendicările şi formulările sale, exprimaşi poziţia principalelor minorităţi etnice din România: maghiară,germană, evreiască, bulgară, rusă, ucraineană.

Ca reprezentant autorizat al Partidului Maghiar din România,în faţa Congresului Minorităţilor, Ugron István a făcut o pledoarie înfavoarea ideii de Uniune Europeană, care să se întemeieze perespectarea drepturilor tuturor minorităţilor din ţările continentului.Promovând o concepţie paneuropenistă modernă, conciliatoare şirealistă, Ugron István nu a cerut acum revizuirea graniţelor şi atratatelor, ci respectarea Tratatului Minorităţilor (din 1919) ca bază

 pentru Uniunea Europeană dorită. Fruntaşul maghiar împărtăşea cuconvingere concepţia contelui austriac R. Coudenhove-Kalergi privindconstituirea Statelor Unite ale Europei cu garantarea drepturilor minorităţilor. Până nu se acordă drepturi minorităţilor şi nu serealizează egalitatea dintre statele învinse şi cele învingătoare, „nu se poate vorbi de Paneuropa, ci numai de pannaţionalism”, scriaJakabffy Elemér.

La Congresul Minorităţilor din septembrie 1930,

reprezentantul minorităţii bulgare din România, dr. Teodor Toşef (Toşev), a exprimat idei asemănătoare cu ale liderilor maghiari.Teodor Toşev considera că întemeierea Uniunii Europeane „trebuie să fie precedată de realizarea efectivă a unui minimum de dreptate şiechitate faţă de toate minorităţile”.

Organizaţiile şi presa comunităţii evreieşti din România şi aleminorităţii germane nu au acordat nici o atenţie Planului Briand deUniune Europeană.

44

7/28/2019 55038441 Cursul Integrare Europeana

http://slidepdf.com/reader/full/55038441-cursul-integrare-europeana 43/137

4.4. Rolul elitei culturale şi al presei în promovarea ideii deUE în societatea românească

Biserica Ortodoxă Română şi Biserica Română Unită cu

Roma (greco-catolică) nu au luat nici o atitudine publică faţă dePlanul Briand de Uniune Europeană nici în presa lor bisericească, niciîn vreo publicaţie laică. Din rândurile clerului român ortodox, Nichifor Crainic şi Ioan Lupaş s-au pronunţat pentru o Europă UnităCreştină, în favoarea căreia au adus argumente biblice.

Prestigiosul Institut Social Român din Bucureşti, condus deacademicianul Dimitrie Gusti, a amplificat dezbaterea publică ideii deUniune Europeană în mediile elitei politice şi intelectuale româneşti.Institutul s-a angajat într-un program menit să aducă o contribuţie

românească la proiectarea şi realizarea UE şi a organizat importanteconferinţe pe această temă, antrenând personalităţi ale vieţii politice şiculturale. Remarcăm rolul marelui sociolog Dimitrie Gusti, înviziunea căruia crearea Uniunii Federale Europene corespundea uneilegi sociologice obiective, validată în timp, căci „istoria societăţiiumane este alcătuită din episoade de asociaţii federaliste”. În aceastăevoluţie socială federativă obiectivă, formarea şi unificarea statelor naţionale era o etapă, care trebuia urmată în mod logic şi necesar de

etapa agregării acestor state, în Uniunea Europeană de tip federal (şi înalte federaţii continentale), pentru a se trece ulterior la etapa uneisolidarităţi mondiale (în cadrul unei organizaţii mondiale precumSocietatea Naţiunilor). Dimitrie Gusti considera că UniuneaEuropeană era o necesitate atât ca soluţie a crizei politico-economiceeuropene, cât şi ca „o etapă necesară a unei evoluţii sociale în curs dedesfăşurare”.

Presa era capabilă şi să influenţeze opinia publică româneascăîn crearea unui sentiment proeuropean de masă, în măsura în careaproape toate ziarele susţineau Planul Briand. Considerăm căinfluentele gazete „Adevărul”, „Cuvântul”, „Argus”, „Dreptatea”,„Patria” deveniseră adevărate tribune ale ideii de Uniune Europeană,în favoarea căreia făceau o propagandă ferventă. Toate marile ziareindependente scriau aproape zilnic în 1930 despre Uniunea Europeanăfamiliarizându-şi cititorii cu demersurile întreprinse pentruorganizarea acesteia. Ziarul „Universul” abundă în informaţii, dar exprimă câteva atitudini rezervate, din perspectiva suveranităţii

naţionale. Susţinând politica lui Carol II, ziarul „Cuvântul” al lui Nae

45

7/28/2019 55038441 Cursul Integrare Europeana

http://slidepdf.com/reader/full/55038441-cursul-integrare-europeana 44/137

Ionescu, a pledat cu insistenţă pentru Planul Briand în 1930. Dar în1932, Nae Ionescu se va pronunţa categoric împotriva oricărei idei deUE, afirmând că „Europa nu există”.

Ideea de Europă Unită era susţinută în prestigioasele reviste„Convorbiri literare” şi „Viaţa Românească” prin articole semnate deConstantin Gane, respectiv de Mihail Ralea şi Constantin Vişoianu.Gruparea de la „Viaţa Românească” şi-a asumat ideea de UniuneEuropeană.

Considerăm semnificativ faptul că Planul Briand a intrat înmanualele româneşti de istorie universală pentru licee, ajungând să fie predat în aceste şcoli. Un număr de elevi români a învăţat în şcoală dinaceste manuale despre Planul Briand, receptând astfel ideea de Uniune

Europeană. Aceşti elevi se pregăteau să formeze viitoarele eliteeconomice, politice şi culturale ale ţării.Aşadar, „forţele profunde” ale României (partidele, presa, opinia publică) au susţinut politica proeuropeană a guvernului ţării. Româniaşi românii şi-au asumat ideea de Uniune Europeană în 1930. Evident,ei nu au fost nici primii, nici singurii adepţi a ideii, deci nu este vorbade protocronism. Românii îşi au locul lor în istoria ideii de EuropăUnită şi în galeria precursorilor integrării europene.

46

7/28/2019 55038441 Cursul Integrare Europeana

http://slidepdf.com/reader/full/55038441-cursul-integrare-europeana 45/137

PARTEA III

IDEEA DE UNIUNE EUROPEANĂ ÎN MANUALELEDE ISTORIE DIN ROMÂNIA INTERBELICĂ

1. Valoarea manualelor de istorie universală(alternative)din România interbelică

Planul Briand de Uniune Europeană a pătruns şi în câteva

manuale şcolare. Toate manualele de istorie din România interbelică promovau ideea europeană în diferitele sale ipostaze: Europa ca spaţiugeografic şi istoric, Europa ca civilizaţie, Europa creştină, Europa casistem politic, iar unele manuale ajungeau şi la ideea de Europă unită prin consimţământul reciproc. Ideea europeană este conturată printr-oavalanşă de imagini-tip, stereotipii, clişee lingvistice, care se repetă dela un autor de manuale la altul. Aceleaşi concepţii şi clişee se regăsescla toţi autorii, dovedind că ei şi mediul lor de profesori de istorie

împărtăşeau aceeaşi idee europeană. Evident, ideea europeană esteîntotdeauna subordonată ideii naţionale româneşti, care este pentru toţivaloarea supremă. Manualele şi profesorii de istorie transmiteaucopiilor ideea existenţei unei identităţi europene de cultură, civilizaţieistorie şi spiritualitate creştină, care a alcătuit sisteme politice, care aavut un destin propriu, iar românii au avut mereu o contribuţieimportantă la istoria şi civilizaţia europeană. Manualele subliniau rolulromânilor ca parte a Europei.

Manualele erau elaborate după o programă şcolară unică, ceexprima politica statului şi erau aprobate de Ministerul InstrucţiuniiPublice. Programa era foarte sumară, iar autorii aveau deplină libertateîn conceperea manualelor. Autorii erau istorici renumiţi precum N.Iorga, Ion Lupaş, P.P. Panaitescu, Andrei Oţetea sau profesori de liceucu mare experienţă didactică, precum D.D. Pătrăşcanu, D. Clinciu,Marin Dimitrescu, Emil Diaconescu, Lucia Pamfil Georgian etc.Circulau în total în toată perioada interbelică peste 100 de manualealternative de istorie universală şi a României, unele reeditate de

multe ori. Erau manuale de bună calitate ştiinţifică şi didactică.

47

7/28/2019 55038441 Cursul Integrare Europeana

http://slidepdf.com/reader/full/55038441-cursul-integrare-europeana 46/137

Diferenţele de la un autor la altul erau minime. Iorga accentua ideeanaţională şi cea a încadrării istoriei românilor în istoria universală.Lupaş sublinia ideea naţională şi ideea creştină, acordând o atenţie

mai mare istoriei românilor faţă de istoria altor popoare. D.D.Pătrăşcanu punea în relief importanţa sistemului democratic în istoriamodernă a Europei, fără a neglija formarea statelor naţionale. Îngeneral însă, similitudinea discursurilor este evidentă, iar valorile promovate sunt: independenţa şi unitatea naţională, libertatea, progresul, democraţia, pacea, Liga Naţiunilor şi ideea europeană.

Manualele lui I. Lupaş, D.D. Pătrăşcanu, T.G. Bulat, E.Diaconescu, fiind publicate în anii 1930-1935, se încheiau cuveritabile pledoarii pentru Planul Briand de Uniune Europeană. Aceste

manuale sugerau că Uniunea Europeană putea să fie concluzia logică adevenirii istorice a Europei moderne, în special după triumful principiului naţionalităţilor în 1918.Ioan Lupaş sublinia însă şidimensiunea pacifistă creştină a ideii de Europă unită. Se ştie căacademicianul Lupaş a fost protopop ortodox de Sălişte (1909-1920), profesor de istoria modernă a românilor la Universitatea din Cluj(începând din 1919), autorul a numeroase lucrări de istorie importante.El a fost un fruntaş al mişcării naţionale din Transilvania, iar după

1918 a fost partizanul lui Goga, făcând parte din Partidul Poporului(deputat), P. Naţional-Agrar şi Partidul Naţional-Creştin17.Profesorii Toma Bulat, Emil Diaconescu şi D.D. Pătrăşcanu

erau de orientare politică liberală, făcuseră carieră didactică şiscriseseră şi alte lucrări.

Dimitrie D. Pătrăşcanu (născut în 1872 în jud. Iaşi) eralicenţiat în litere la Univ. Iaşi şi profesor de istorie la Liceul „MateiBasarab” din Bucureşti. El a fost ales deputat PNL de mai multe ori,iar în 1935 ministrul liberal al Instrucţiunii Publice i-a aprobatvalorosul manual de istorie. Înainte de 1914, D.D. Pătrăşcanu făcea parte din gruparea liberală a lui C. Stere, care edita revista poporanistă„Viaţa Românească”. În vremea sa, D.D. Pătrăşcanu era un cunoscutscriitor satiric, considerat drept „singurul continuator al schiţelor lui I.L. Caragiale”18. D.D. Pătrăşcanu a murit în 1937, iar fiul său, avocatulLucreţiu Pătrăşcanu a devenit lider comunist.

17 L. Predescu, op. cit ., p. 500.18  Ibidem, p. 640.

48

7/28/2019 55038441 Cursul Integrare Europeana

http://slidepdf.com/reader/full/55038441-cursul-integrare-europeana 47/137

Considerăm semnificativ faptul că Planul Briand a intrat înmanualele româneşti de istorie universală pentru licee, ajungând să fie predat de profesori în aceste şcoli. Un număr de elevi români a învăţat

în şcoală din aceste manuale despre Planul Briand, receptând astfelideea de Uniune Europeană. Aceşti elevi se pregăteau să formezeviitoarele elite economice, politice şi culturale ale ţării.

2. Europa ca spaţiu geografic şi istoricManualele de „istoria universală” din România interbelică

tratează doar o parte a istoriei universale. Sub titulatura de „istorieuniversală” nu se regăseşte istoria întregii lumi, a Globului pământescîn ansamblul său şi a fiecărui popor de pe suprafaţa terestră.Manualele tratează doar o parte a istoriei universale: istoria europeanăşi ceea ce are legătură cu aceasta. Cu rare excepţii, istoria numită„universală” se limitează la un cadru european. Acesta este impus de programa şcolară, care promovează concomitent şi clişee „europene”.

Dacă programa pentru istoria antică acordă un loc importantcivilizaţiilor din Orientul antic, celelalte se limitează la a pretinde predarea doar a istoriei europene şi a ceea ce este legat de ea. Spreexemplificare, alegem „programa analitică din 1935 pentru istoria

contemporană” publicată de Pătrăşcanu la începutul manualului său(cuprinzând perioada dintre Revoluţia Americană şi anul 1935).Întâlnim aici următoarele formule:

1) „Napoleon. Războaiele cu Europa. Blocusul continental” încare Europa apare ca o entitate distinctă, asemenea unui stat capabil dea purta războaie cu alt stat, dar şi o situaţie de blocus ce poate fiimpusă continentului.

2) „Mişcările din Apusul Europei. Revoluţiile din 1830 în

Europa”. „Revoluţiile de la 1848 în Europa”: Europa este un cadruevenimenţial, dar evenimentele se produc la scara întregului continent,ducând la un destin comun al acestuia; Apusul Europei are un statutdistinct.

3) „Preponderenţa Germaniei în Europa”: Europa apare ca unsistem politic dominat de unul din statele sale.

4) „Chestiunea naţionalităţilor în Europa”: Europa are o problemă continentală, cea a naţionalităţilor.

49

7/28/2019 55038441 Cursul Integrare Europeana

http://slidepdf.com/reader/full/55038441-cursul-integrare-europeana 48/137

În afara clişeelor „europene” promovate, se tratează problemestrict europene: „Tratatele de pace, formarea şi întregirea statelor naţionale”, „Rusia sovietică-comunismul”, „Italia-fascismul”,

„Germania-hitlerismul”, „Societatea Naţiunilor”, „Mica Înţelegere”,etc. Istoria diferitelor state prezentată în manuale este istoria statelor europene.

Dintr-un total de 40 lecţii prevăzute de programă, doar următoarele 7 probleme sunt extraeuropene, dar toate strâns legate deistoria europeană.

1) „Formarea SUA” cuprinde şi impactul asupra ideologieirevoluţionare franceze şi asupra politicii europene.

2) „SUA până la Războiul Mondial”, lecţie esenţială şi pentru

relevarea fenomenului capitalist care aparţine în principal Europei, iar în afara ei doar SUA şi Japoniei, la care se adaugă impactul asuprarelaţiilor intereuropene.

3) „Japonia până la Războiul Mondial” pentru acelaşi motivca şi SUA.

4) „America Latină. Dobândirea independenţei” în strictărelaţie cu statul european Spania şi cu „Doctrina Monroe” care alimitat spaţiul de ingerinţă al statelor europene.

5) „Imperialismul colonial al statelor europene” este unfenomen specific european, de extindere la scară mondială aeuropenismului.

6) „Războiul Mondial” văzut în principal ca război european.7) „Societatea Naţiunilor”, privită ca o societate de naţiuni

europene.19

În total, programa afectează aproximativ 10% din problemelede tratat unor chestiuni extraeuropene, toate strâns legate de problematica europeană. Iar manualele s-au conformat programei.Astfel încât nu exagerăm afirmând că manualele de istorie universalăsunt de fapt manuale de istorie europeană. Europa este cea careinteresează, în Europa se petrec 90% din faptele şi fenomeneleistoriei tratate. Românii gândesc în cadre europene. O întreagăatmosferă a discursului didactic sugerează un destin comun al  Europei , state şi popoare într-o interdependenţă inevitabilă.

19 D.D. Pătrăşcanu, Istoria contemporană pentru clasa a VII-a secundară,

Bucureşti, 1935, p.2-7.

50

7/28/2019 55038441 Cursul Integrare Europeana

http://slidepdf.com/reader/full/55038441-cursul-integrare-europeana 49/137

Marele istoric Nicolae Iorga defineşte o „lume” medievală:„Cum s-au alcătuit cele trei culturi ale lumii: cultura latină în Apus,cultura bizantină în Răsărit şi cultura arabă în acelaşi Răsărit .”20

Această „lume” are ca nucleu Europa şi se caracterizează prinstrânse interdependenţe. Iorga teoretizează chiar viziunea saeuropocentrică: „ Împărăţia chineză n-avea legături strânse cu lumeaaceasta, aşa încât nu se cuvine a vorbi pe larg de dânsa.”21

„Celelalte părţi din Asia, China, India, Japonia n-aveaulegătură cu lumea.”22 „ Alte părţi de lume nu se cunoşteau încă.”23 Cualte cuvinte, el nu considera necesar a fi tratate alte spaţii decât celeuropean şi al Orientului Apropiat pentru motivul că nu au impactasupra acestora; iar interesul său nu depăşeşte cadrele amintite. Este

concepţia tuturor autorilor de manuale. Lupaş, de pildă, face o istorie aEuropei românocentrică. Viziunea limitată la cadrele europene şi îngeneral occidentocentrică este determinată de concepţiile istoricilor occidentali, care aveau această viziune, precum şi de legăturile caresunt stabilite cu istoria românilor, căreia ţin să-i releve locul şi rolul înaceastă istorie „universală”.

Limitele general – acceptate ale Europei istorice sunt, fărăexcepţie, limitele Europei geografice, de la Atlantic la Urali şi 

 Bosfor . Nu se are în vedere o geografie politică, o delimitare aEuropei după graniţele politice al statelor. În Vest delimitarea este maiclară: Oceanul Atlantic, fără a se pune la îndoială apartenenţa, bunăoară, a insulelor britanice la Europa.

În Est, două spaţii ridică unele probleme: cel rusesc şi celotoman. Rusia, chiar dacă până la Petru I, nu aparţine nici Europei cacivilizaţie, nici Europei ca sistem politic, aparţine Europei geografice.După Petru I, Rusia, putere europeană, este considerată ca stat care seîntinde pe două continente, separate de Munţii Urali, fiind comparatăîn acest sens chiar cu Anglia: „ În Asia numai două ţări europeneaveau posesiuni însemnate: Rusia şi Anglia.”24  Rusia apare, deci, ca

20  N. Iorga,  Istoria universală pentru clasa a II-a, vol.I., Bucureşti, 1919, p.70.21  Ibidem, p.72.22  Ibidem, p.145.23  Ibidem, p.149.24  E. Diaconescu,  Istoria universală. Epoca contemporană, pentru clasa a

VII-a secundară, Bucureşti, 1935, p.221.

51

7/28/2019 55038441 Cursul Integrare Europeana

http://slidepdf.com/reader/full/55038441-cursul-integrare-europeana 50/137

stat eminamente european, dar cu posesiuni întinse în Asia; „ Rusiacuprinde jumătate din Europa şi tot Nordul Asiei.”25  Este acesta unfenomen similar expansiunii coloniale a statelor europene în alte

continente: „ Europenii şi-au întins stăpânirea lor şi în multe regiuniale continentului asiatic.”26 cu diferenţa că în cazul Rusiei e vorba deo expansiune în prelungirea patriei europene, nu de teritorii de pestemări.

Turcia are o situaţie inversă faţă de Rusia: este un stat asiaticextins pe continentul european. Nucleul statului, civilizaţiei şi religieiturce este asiatic, prezenţa otomană în Europa apare ca o intromisiunenefirească şi reversibilă. Asiatici fiind, „aşa s-au deprins turcii a veniîn Europa”27

Ideea alungării turcilor din Europa este urmărită cu insistenţăde toţi autorii în tratarea a peste 4 secole de istorie. Spre exemplu, pentru sfârşitul secolului al XVI-lea „Slăbirea aceasta a turcilor ar fidat încredere creştinilor să se ridice asupra lor, pentru a-i goni din Europa”28, la Iorga. Iar conform lui Pătrăşcanu „ Niculai I doreanumaidecât să-i alunge pe turci din Europa”29, fapt care se produce înfinal, la începutul secolului XX.: „Turcia rămase în Europa aproapenumai cu Constantinopolul.”30 Astfel, în ciuda existenţei în Europa a

Turciei, stat asiatic, Europa nu este delimitată de graniţele sale politice, ci de Bosfor.Această Europă geografică şi istorică prezintă o oarecare

unitate din punct de vedere al civilizaţiei, al religiei creştine şi alsistemului politic de relaţii internaţionale stabilit, putând duce la oidee paneuropeană, federativă. Acestor probleme le-am dedicatcapitole speciale. Pe lângă viziunea unităţii superioare, manualele prezintă şi o viziune a diferenţelor naţionale şi regionale. Principaladiferenţiere regională este între Apusul şi Răsăritul Europei. Apusulapare ca nucleu al Europei, mai coerent prin creştinismul catolic şicultura latină, mai dezvoltat ca civilizaţie, concentrând puteri de mare

25  Ibidem, p.196.26  Ibidem, p.224.27 N. Iorga, op.cit ., p.193.28  Ibidem, p.237.29  D. Pătrăşcanu,  Istoria contemporană pentru clasa a VII-a secundară,Bucureşti, 1935, p.171.30  Ibidem, p.316.

52

7/28/2019 55038441 Cursul Integrare Europeana

http://slidepdf.com/reader/full/55038441-cursul-integrare-europeana 51/137

anvergură politică, model pentru Răsăritul Europei. Răsăritul aparemai fragmentat etnic şi religios, mai înapoiat ca civilizaţie, dominat deRusia şi Turcia contestându-i-se uneori chiar apartenenţa la Europa.

Apartenenţă pe care autorii insistă însă să o afirme, mai cu seamă înceea ce priveşte spaţiul românesc, cum face Iorga, de pildă: „ Petru I acălătorit în Apus sau în Europa, cum se zicea în Rusia ca şi la noi (ca şi cum noi, făcând parte din Răsărit, n-ar fi făcut parte dincontinentul Europa”)31. Aşadar,  spaţiul românesc aparţine Europeigeografice şi istorice, în ciuda situării în Răsărit şi a unei civilizaţiiretardate.

Un spaţiu al Europei Centrale nu apare definit ca atare. Înmanuale, Iorga îl pomeneşte în legătură cu planurile de expansiune

germane: „ Era vorba să se înfăptuiască în folosul Germaniei o Europă mijlocie (Mitteleuropa) care ar fi mers de la Berlin la Bizanţ  şi Bagdad (cei 3 B).”32 Dar, pentru Diaconescu, Imperiul Habsburgicera în Estul Europei: „ În Răsăritul Europei, unde erau popoare careduceau o viaţă grea sub stăpânirea Turciei, Austriei şi Rusiei. 33 , întimp ce Napoleon ajunse stăpânul Europei Centrale şi Apusene”34: oEuropă Centrală ce se limita la spaţiul german şi italian, excluzândImperiul Habsburgic.

 Europa apare ca un spaţiu geografic pentru o istoriecomună sau pentru istorii naţionale în interdependenţă, aceasta dacă privim Europa în faţă cu ea însăşi. Pentru că Europa în faţa alterităţii aaltor continente, oferă imaginea unei comunităţi  supraetnice, a uneiunităţi superioare. În faţa unor popoare extraeuropene, locuitoriicontinentului nostru transcend particularităţile etnice, devenind„europeni”. Clişeele lingvistice care ilustrează această idee suntnenumărate: Iorga arată cum popoarele de pe celelalte continente„erau nepregătite pentru lupta cu europenii”35, „Chinezii păstrau tot dispreţul lor pentru europeni”36, „ Europenii pătrunseră în Japonia”37,

31 N. Iorga, op.cit ., p.52.32  Ibidem, p.342.33 E. Diaconescu, op.cit ., p.105.34  Ibidem, p.96.35 N. Iorga, op.cit ., p.292.36  Ibidem, p.297.37  Ibidem, p.298.

53

7/28/2019 55038441 Cursul Integrare Europeana

http://slidepdf.com/reader/full/55038441-cursul-integrare-europeana 52/137

„Se dovedi ca Japonezii mai sunt în stare decât europenii să biruiască pe chinezi”38.

Toma G. Bulat afirma că „o mişcare izbucni în Egipt contra

europenilor”

39

. Georgian apreciază că „europenii s-au întins pe toatecontinentele”40. Dimitrescu vorbeşte despre Imperiul colonial germancare „avea o climă pe care europenii nu o puteau suporta”41, D.D.Pătrăşcanu povesteşte cum în Răscoala Boxerilor „europenii sunt ucişi”42. Diaconescu vorbeşte despre „interesul europenilor ” şi de„relaţiile Chinei cu europenii”43, iar Lupaş arată cum „Turcii auînchis europenilor drumul spre India”44 etc.

În concluzie, manualele exprimă conştiinţa unei istorii comune într-un spaţiu comun european, a unei unităţi superioare

europene pe deasupra diferenţelor şi particularităţilor. Europa e spaţiulistoriilor particulare, naţionale în interdependenţă, având elemente delegătură organică, un spaţiu al unităţii în diversitate. Iar  în faţaalterităţii, coeziunea europeană apare pregnantă, europenii sedefinesc ca o comunitate supraetnică faţă de popoarele extraeuropene,au interese comune, soartă comună, iar atitudinea celuilalt nu maiţine seamă de diferenţierile existente între popoarele europene.

3. Europa ca civilizaţieÎn manualele de istorie din România interbelică, civilizaţiaeuropeană apare ca un factor specific, distinctiv, care dă unitateEuropei geografice. Ele nu definesc clar civilizaţia europeană, dar aceasta este descrisă de-a lungul întregului discurs didactic. Istoriauniversală fiind în manualele în principal o istorie europeană, ele nuau în vedere decât zonele extraeuropene care au intrat în contact cu

38  Ibidem, p.299.39  T.G. Bulat,  Istoria modernă şi contemporană pentru clasa a VII-a

 secundară, Craiova, 1930, p.365.40  L.P. Georgian,  Istoria modernă şi contemporană pentru clasa a III-a

 secundară, Bucureşti, 1935, p. 224.41  M. Dimitrescu,  Istoria modernă şi contemporană pentru clasa a II-a

 secundară, Bucureşti, 1930, p.110.42 D. Pătrăşcanu, op.cit ., p.253.43 E. Diaconescu, op.cit ., p.232.44  I. Lupaş,  Icoane din istoria universală pentru clasa a II-a secundară,

Bucureşti, 1930, p.3.

54

7/28/2019 55038441 Cursul Integrare Europeana

http://slidepdf.com/reader/full/55038441-cursul-integrare-europeana 53/137

civilizaţia şi cu politica europeană.  Ideea de Europa ca civilizaţieapare mai ales în descrierea acelor zone care nu au aparţinut civilizaţiei europene, dar în contact cu aceasta, au preluat-o. În acest

sens adevărate stereotipii sunt trecerea la un stadiu superior decivilizaţie, de tip european, a Rusiei lui Petru I, a Japoniei Erei Meiji,a Egiptului lui Mehmet-Ali, a colonizării altor continente etc. Europaca civilizaţie se defineşte deci mai ales în raport cu alteritatea.

„ Istoria popoarelor apusene a fixat epocile istorieiuniversale” afirmă Lambrino, împărtăşind, opinia tuturor istoricilor români, care izvora dintr-o mentalitate colectivă. Aceste epoci suntdefinite de fenomene succesive de domeniul politicului şi alcivilizaţiei:

1) Epoca antică începe din mileniul IV înainte de Christos şise termină la anul 476 după Christos, odată cu căderea ImperiuluiRoman de Apus. În acest timp s-au format marile imperii din jurulMării Mediterane şi s-a dezvoltat civilizaţia greco-romană care stă labaza civilizaţiei actuale.

2) Evul Mediul se împarte în două perioade:a) În cea dintâi, care ţine de la 476 până la 1250  Europa

Creştină este zbuciumată de năvălirile barbare. Amestecându-se cu

vechea populaţie a Imperiului Roman, barbarii dau naştere la noi  popoare. b) Cea de-a doua perioadă durează de la 1250 până la

1453 şi corespunde alcătuirii statelor moderne.3) Epoca Modernă, care ţine de la căderea Constantinopolului

sub turci (1453) până la Marea Revoluţie Franceză (1789) secaracterizează prin dezvoltarea monarhiei absolute şi  formareastatelor unitare naţionale în Apus (Franţa, Anglia şi Spania). În ce priveşte cultura, în această vreme au loc înflorirea Renaşterii şi limbilenaţionale iau locul celor cu caracter universal (latina, greaca, slavona).Descoperirile geografice care au dus la răspândirea civilizaţiei europene în afara graniţelor continentului nostru şi au lărgit orizontulvieţii economice, aparţin de asemenea acestei epoci.

4) Epoca contemporană începe la 1789 şi ţine până în vremeanoastră. Ea se caracterizează prin transformarea monarhiilor absolute

55

7/28/2019 55038441 Cursul Integrare Europeana

http://slidepdf.com/reader/full/55038441-cursul-integrare-europeana 54/137

în state democrate, formarea conştiinţei naţionale şi ridicareaburgheziei capitaliste.45

Europa occidentală are, aşadar, o istorie împărţită

convenţional în epoci prin evenimente politice, dar care definesc ocivilizaţie unitară proprie, în evoluţie de-a lungul timpului. Amsubliniat  fenomenele de civilizaţie specific europene: civilizaţia greco-romană şi spiritualitatea creştină formează matriceacivilizaţiei europene, etnogeneza şi formarea statelor, evoluţiainstituţională de la monarhia absolută la democraţie, culturarenascentistă, evoluţia de la limbile cu caracter „universal” (de fapt  „european”) la cele naţionale, formarea conştiinţei naţionale,expansiunea civilizaţiei europene pe alte continente şi modul de

 producţie capitalist; toate definesc un tip de civilizaţie distinct,caracteristic continentului european, prioritare în Vestul său, dar care, decalate în timp, s-au produs şi în Est .

Autorul Scarlat Lambrino arată că evoluţia civilizaţieiromâneşti „este alcătuită din aceleaşi elemente caracteristice celor  patru epoce al Apusului”: civilizaţia romană până la 271 dupăChristos, „epoca năvălirilor încheiată cu întemeierea Principatelor ”,„timpul când aceste Principate se încheagă în state cu organizare

temeinică”, „ Evul Mediu ţine până la 1600, când domnia lui MihaiViteazul anunţă epoca modernă al cărui sfârşit îl aşezăm la revoluţialui Tudor Vladimirescu, adică odată cu redeşteptarea noastrănaţională”. Subliniază însă decalajul cronologic defavorabilromânilor.

Petre P. Panaitescu nu face decât să repete aceleaşi idei46,relevând faptul că „istoria românilor este o parte a istorieiuniversale”, specificând de asemenea că „noi am fost în întârziere faţăde  progresul realizat în Apus: la noi Evul Mediu a ţinut mai mult,înlocuirea culturii religioase şi a limbii slave a fost mult mai târzie.”47

Remarcăm, deci, o evoluţie unitară a civilizaţiei europene,chiar dacă nu şi sincronă, şi o încadrare a civilizaţiei româneşti în ceaeuropeană având ca model Vestul Europei, de-a lungul întregii istorii45  Scarlat Lambrino, Gh. Lazăr şi Virgiliu Arbore ,  Istoria românilor 

 pentru clasa a VIII-a secundară, Bucureşti, 1935, p.4.46  P.P. Panaitescu,  Istoria românilor pentru clasa a VIII-a secundară,Craiova, 1931, p. 3-4.47  Ibidem, p.4.

56

7/28/2019 55038441 Cursul Integrare Europeana

http://slidepdf.com/reader/full/55038441-cursul-integrare-europeana 55/137

 – în percepţia tuturor autorilor de manuale: aceeaşi concepţie, aceleaşinoţiuni, aceleaşi clişee, venind dinspre concepţia generală aistoriografiei ştiinţifice de înalt nivel, a României interbelice. Ideile

sunt mai clar şi mai concis exprimate în lecţiile introductive alemanualelor de istoria românilor, dar ele transpar în întreg discursuldidactic al tuturor manualelor (inclusiv de istoria universală). În modcert viziunea lor este a existenţei unei Europe a civilizaţiei şi a unei civilizaţii româneşti de tip european.

 Nucleul civilizaţiei europene este pentru toţi autorii – Occidentul; ei ţin să sublinieze orientarea românilor dintotdeaunaspre Vest , menţionând că există şi o cultură est-europeană cu influenţeasiatice. Iar aşezarea geografică a poporului român „este tocmai

acolo unde se întâlneşte Orientul cu Occidentul Europei. Aceasta sevede mai ales în privinţa culturii”, afirma Panaitescu.48 Undeterminism geografic a fixat specificul istoriei românilor, locul şirolul lor în cadrul civilizaţiei europene. „ Suntem vecini cu popoare decultură apuseană, Ungurii şi Polonii şi cu altele de culturărăsăriteană Bulgarii, Sârbii, mai înainte vreme Grecii şi Turcii. Acest lucru a avut o foarte mare înrâurire asupra civilizaţiei româneşti, cât  şi asupra istoriei politice.”

Panaitescu distinge 3 consecinţe majore ale acestei stări defapt:1) „ Prima consecinţă a acestei aşezări stă în faptul că cultura

românească e o cultură amestecată cu elemente din Orient şi dinOccident, lucru care se mai resimte în parte şi azi în obiceiuri şi înviaţa noastră politică. Până în perioada contemporană a fost  precumpănitoare la noi civilizaţia din Răsărit, bizantină şi slavă. Atât în vechea organizare a Principatelor, cât şi în stilul de clădire al bisericilor şi în scrierile cronicarilor, alături de modelele slave şibizantine se văd influenţe din apusul Europei.”49 Ideea este dezvoltatăîn lecţia XX „Organizarea politică, socială şi economică a Ţărilor  Române. Cultura slavă”, unde se arată „Principatele române erauorganizate după modelul statelor răsăritene din Europa, model luat dela Imperiul Bizantin prin intermediul bulgarilor şi sârbilor. Spredeosebire de statele din Apusul Europei, statele din răsărit erau unitare

48  Ibidem, p.6.49  Ibidem, p.6.

57

7/28/2019 55038441 Cursul Integrare Europeana

http://slidepdf.com/reader/full/55038441-cursul-integrare-europeana 56/137

şi puterea suveranului era aproape absolută. Aşa erau şi domnii ţărilor române.” Domnitorul român „se intitula «autocrat» ca şi împăraţiibizantini.”50  Aceeaşi idee o exprima într-un mod practic identic

Lambrino în privinţa politicului

51

şi a culturii

52

. Panaitescu relevăutilizarea limbii medio-bulgare şi a stilului bizantin.53

2) „ A doua consecinţă a fost rolul istoric de apărători ai creştinităţii  şi ai civilizaţiei, jucat de români împotriva turcilor. Aşezaţi la graniţa între apusul Europei şi regiunile răsăritenecuprinse de turci şi de tătari, poporul român a avut rolul unei santinele înaintate postate în faţa duşmanului. Noi am apărat la Dunăre, fie prin reprezentantul Ţării Româneşti, Mircea cel Bătrân, fie prin al Ardealului, Ioan Corvin de Huniade, fie prin al Moldovei

Ştefan cel Mare, civilizaţia Europei de barbaria turcească.”54

 Stereotipia „românii apărători ai creştinătăţii şi ai civilizaţiei europene” apare în toate manualele şi cu toate prilejurile posibile. Istoricii occidentali (între care şi profesorul Duroselle de laUniversitatea din Paris-Sorbona) demonstrează cum „creştinătatea”sec.XIV-XVII era în plină dezagregare şi încercările de unificare aEuropei creştine în faţa „terorii turce” au fost episodice şi au eşuat.Istoricii români acordă însă terorii turce o dimensiune hiperbolică, iar 

românilor un rol esenţial de salvatori ai Europei, fapt firesc de altfel.Într-un fel este percepută expansiunea turcă de la Bucureşti şi altfel dela Paris (Francisc I s-a aliat cu Soliman Magnificul).55

Lambrino, de pildă, susţine, că Iancu de Hunedoara „ şi-a pus spada în slujba creştinătăţii, cum va face mai târziu şi Ştefan cel  Mare”56, sau „Cum activitatea lui Ştefan fu pusă nu numai în slujba ţării sale, ci şi a creştinătăţii întregi, istoria Moldovei din acel timp seîncadrează în istoria universală.”57

50  Ibidem, p.143.51 S. Lambrino, op.cit ., p.147.52  Ibidem, p.173-174.53 P. Panaitescu, op.cit ., p.150.54  Ibidem, p.6.55  Jean-Baptiste Duroselle,  L’idée d’Europe dans l’histoire, Paris, 1965,

 p.78-96.56 S. Lambrino, op.cit ., p.121.57  Ibidem, p.145.

58

7/28/2019 55038441 Cursul Integrare Europeana

http://slidepdf.com/reader/full/55038441-cursul-integrare-europeana 57/137

Panaitescu continuă: „ Este de observat că acest rol nu aîncetat cu plecarea turcilor. Şi azi suntem santinela înaintată a Europei împotriva barbariei din Răsărit .”58 Trimiterea este directă la

 pericolul bolşevic dinspre Rusia. La lecţia XLVI, el arată că bolşevizarea Ungariei în 1919 „era o mare primejdie pentru Europaîntreagă, deoarece revoluţia comunistă câştigase o poziţie în mijlocul continentului. Soldaţii români însă au salvat Europa şi Ungaria de primejdia comunistă. Încă odată românii îşi făcură datoria de străjeri pentru apărarea Europei.”59 

Aceeaşi idee la Lambrino60, iar Pătrăşcanu, vorbind derevoluţia Rusă arată că „bolşevicii s-au găsit în luptă cu întreaga Europă.”61

  Mesajul final al tuturor manualelor este de apărare ademocraţiei, păcii şi prosperităţii şi defavorabil regimurilor totalitare agresive.

Din păcate, acest rol de apărător ai civilizaţiei europene a fostdefavoarea construirii în România a unei civilizaţii avansate de tipeuropean: „este foarte glorios pentru noi că am avut acest rol şi am ştiut să-l îndeplinim, dar nu e mai puţin adevărat că, în timp ce Europa apuseană putea să se dezvolte în linişte, să cultive artele şi să

 se îmbogăţească, istoria noastră este plină numai de războaie şi de prădăciuni. Aceasta a făcut ca civilizaţia la noi să înflorească maitârziu ca în Apus şi abia în perioada contemporană să ne putemconsolida ca stat liber. De aceea nu putem spune că aşezarea noastră geografică a fost prea fericită.”62

3) Potrivit lui Panaitescu, aşezarea geografică a spaţiuluiromânesc are şi o consecinţă de ordin economic: „ Românii sunt aşezaţi la malul Dunării de Jos şi la gurile ei. Dunărea formează pentru Europa o mare arteră de circulaţie, aşa a fost din vremurilecele mai vechi. Prin urmare, România are un rol în istoria economicăa Europei prin aceea că este aşezată la capătul celei mai mari arterede navigaţie interioară a continentului. Comerţul cel mare al Saşilor,

58 P. Panaitescu, op.cit ., p.6.59  Ibidem, p.352.60 S. Lambrino, op.cit ., p.402.61 D.D. Pătrăşcanu, Istoria contemporană pentru clasa a VIII-a secundară,Bucureşti, 1935, p.319.62 P.P. Panaitescu, op.cit ., p.6.

59

7/28/2019 55038441 Cursul Integrare Europeana

http://slidepdf.com/reader/full/55038441-cursul-integrare-europeana 58/137

 Polonilor şi Genovezilor în Evul Mediu prin ţările noastre cât şiluptele cu Ungurii şi Turcii, precum şi între cele două state pentru stăpânirea Chiliei se explică prin această aşezare. Şi azi importanţa

economică a României se bazează în mare parte pe negoţul pe Dunăre.”63

Această ultimă idee se regăseşte prea puţin în alte manuale,ceea ce presupune că este opinia particulară a lui Panaitescu. Lupaş de pildă, din contră, consideră că situarea geografică a Ţărilor Române afost nefavorabilă din punct de vedere economic în epoca modernă, dincauza marilor descoperiri geografice.64

Dar, celelalte idei au devenit clişee mentale pentru întreg poporul român, şi se regăsesc în discursurile politice (ex. Dezbaterile

Adunării Deputaţilor din epoca interbelică).În sens larg, noţiunea de „civilizaţie europeană”  cuprinde

totalitatea creaţiei umane, materiale şi spirituale. Am rezervat însăcapitole speciale privind „ Europa unită după principiul creştin”,„ Europa ca sistem politic” (relaţiile internaţionale bazate perespectarea echilibrului european şi a unui drept public european) şi„ Europa unităţii prin consimţământul reciproc” (planurile lui Kalergi şi Briand), astfel încât ne vom referi în acest capitol doar la

stereotipurile privind celelalte fenomene de civilizaţie europeană.1) Un prim clişeu este „ Dominaţia culturii franceze în Europa”. Pentru Bulat de pildă „ Dacă Europa a luptat contra pretenţiei de supremaţie politică a Franţei lui Ludovic XIV, ea primibucuroasă hegemonia ei spirituală.”65 Aşadar, dacă Europa politică aluptat împotriva dominaţiei Franţei, există o Europă culturalădominată benevol de aceasta. Limba şi literatura franceză au devenituniversale: „Secolul lui Ludovic XIV refăcu uniunea popoarelor încultul frumuseţii franceze.”66 Astfel, după unitatea culturală maiveche, dominată de Biserică, Europa are o nouă unitate culturală, dupămodel francez, care apropie popoarele europene.

63  Ibidem, p.7.64 I. Lupaş,  Icoane din istoria universală pentru clasa a II-a secundară debăieţi şi fete, Ed.I., Bucureşti, 1930, p.5.65 T.G. Bulat, Istoria modernă şi contemporană. Manual pentru clasa a VI-a

 secundară, Craiova, 1930, p.33.66  Ibidem, p.43.

60

7/28/2019 55038441 Cursul Integrare Europeana

http://slidepdf.com/reader/full/55038441-cursul-integrare-europeana 59/137

7/28/2019 55038441 Cursul Integrare Europeana

http://slidepdf.com/reader/full/55038441-cursul-integrare-europeana 60/137

urmare există un cod vestimentar şi de înfăţişare personală de tipeuropean. Iar „ruşii se deprinseră acum a se bate europeneşte”73, faptdescris de Iorga: „ Europa era deprinsă cu războaie încete, cu

 suverani care stăteau la curte, felul ei de luptă era al înconjurărilor de cetate şi al frumoaselor întâlniri pe câmpul de luptă în care numai puţini cădeau jertfă”74, o întreagă mentalitate războinică europeană.Cantemir socotea că „turcii nu mai pot să steie împotriva unei oştirieuropene” ca cea formulată de Petru I.75 Prin urmare, „ Rusia se simţidestul de tare şi luminată, de europenizată pentru a se amesteca înafacerile acestei Europe bătrâne, care o dispreţuise până atunci ca peo ţară sălbatică.”76

Armata rusă, instituţie de tip european de acum, devine

elementul esenţial al integrării Rusiei în Europa ca civilizaţie, căci„regimentele ruseşti erau făcute şi înarmate întocmai ca regimenteleeuropene”77. Mai mult, prin forţa astfel dobândită, Rusia se integreazăşi în Europa ca sistem politic reuşind: „ să arate că sunt şi ruşi în Europa şi că nu se poate purta război însemnat pe continent fărăamestecul lor.”78

Lupaş relevă cum Petru I a ridicat Rusia „într-un rând cu statele europene” prin civilizaţie79, Georgian că „ Dorinţa lui Petru

era să civilizeze Rusia după chipul ţărilor din Apus”80

, Bulat, deasemenea, că Rusia era o ţară „semibarbară” „cu moravuri orientale şicu o organizare ca a Imperiului Chinez”81, dar sub Petru „ruşiicăutară să se apropie de Europa” „ Rusia putu trece la o ţarăcivilizată”82, „ Rusia începu să părăsească viaţa sa asiatică şi să se

73  Ibidem, p.59.74  Ibidem, p.57.75  Ibidem, p.61.76  Ibidem, p.98.77  Ibidem, p.113.78  Ibidem, p.113.79 I. Lupaş, op.cit ., p.48-49.80 L.P. Georgian, op.cit ., p.49.81 T.G. Bulat, op.cit ., p.69.82  Ibidem, p.70.

62

7/28/2019 55038441 Cursul Integrare Europeana

http://slidepdf.com/reader/full/55038441-cursul-integrare-europeana 61/137

7/28/2019 55038441 Cursul Integrare Europeana

http://slidepdf.com/reader/full/55038441-cursul-integrare-europeana 62/137

considerată superioară tuturor continentelor din acest punct de vedere(ca de altfel din toate punctele de vedere).

În viziunea lui Iorga, „ Japonezii fuseseră în stare să deprindă

de la europeni toate înnoirile tehnice, ajunseră să aibă industrii proprii şi învăţământ ştiinţific. Împrumută de la europeni, partide întotul asemenea cu partidele din Europa. Şi Japonia ca şi ţărileindustriale din Europa trebuie să-şi caute un debuşeu”93. Europa aredeci o civilizaţie specifică, preluată de Japonia Erei Meiji:învăţământ, tehnică, industrie, viaţă politică internă pluripartidistă .Urmarea adoptării civilizaţiei europene este, ca şi în cazul Rusiei, uncomportament de tip european în relaţiile internaţionale, identic cu alstatelor din sistemul politic al Europei. Spre deosebire de Rusia însă,

Japonia nu se integrează în Europa, ci civilizaţia europeană şi sistemul politic european se extind, se mondializează.

Toma G. Bulat apreciază că „ Japonia a asimilat cu uşurinţăinstituţiile Europei moderne”. Modalitatea a fost contactul direct întrecivilizaţii: „ La început Japonezii făcuseră apel la europeni, apoiveniră ei înşişi în Europa”, iar urmarea a fost progresul: „ Japonia seridică în rândul statelor moderne”, iar faptul are şi consecinţe politiceinternaţionale: „ Europa trebuie să ţină socoteală de această nouă

 putere, ambiţioasă şi doritoare de a arăta lumii valoarea sa.”94

Pătrăşcanu descrie de asemenea importul de civilizaţieeuropeană prilej pentru a defini această civilizaţie prin care aceasta edefinită: „ Regimul feudal e desfiinţat şi o nouă Constituţie proclamăegalitatea tuturor cetăţenilor  în faţa legii, fură numiţi prefecţi  cum făcuse Napoleon. Se creară şcoli de toate gradele, se reformă justiţia punându-se în vigoare legislaţia franceză şi germană; se cheamă tot  felul de misiuni europene, civile şi militare, se trimiseră cu grămadatineri în şcolile apusene. Ca urmare a tuturor acestora s-au constituit întinse reţele de căi ferate şi linii telegrafice, armata fu organizată şiinstruită europeneşte şi în 1889 Mutsu-Hito stabili un regimconstituţional şi reprezentativ”95. Pătrăşcanu relevă astfel, elementeledefinitorii prin care civilizaţia europeană se distinge de altele:infrastructura, justiţia, legislaţia, modul de producţie, învăţământul,

93 N. Iorga, op.cit ., p.299.94 T.G. Bulat, op.cit ., p.377.95 D. Pătrăşcanu, op.cit ., p.253.

64

7/28/2019 55038441 Cursul Integrare Europeana

http://slidepdf.com/reader/full/55038441-cursul-integrare-europeana 63/137

regimul politic; Europa este capitalistă, democratică, modernă lasfârşitul secolului XIX.

Percepţia problemei este aceeaşi în celelalte manuale de

istorie universală, chiar dacă textele nu au aceeaşi forţă expresivă. Ungen similar de alteritate este reprezentat de India şi China, care seîntâlnesc numai la Diaconescu. Acesta, după ce arată, ca toţi ceilalţi,că „Japonezii s-au folosit de progresele civilizaţiei europene spre a-şiasigura propăşirea ţării lor”96, explică cum „ La Pekin s-a deschis o şcoală în care se învăţau ştiinţele barbare europene”97  şi „ subinfluenţa europeană, unii chinezi încearcă emanciparea femeii şicopilului”98, ceea ce sugerează existenţa unor ştiinţe specificeeuropene, ca şi a unor relaţii social-familiale de tip european,

căutându-se o aculturaţie. De asemenea, indienii se folosesc de progresele civilizaţiei europene”99 dar şi „Cultura europeană înatingere cu cea indiană s-a influenţat de concepţiile spirituale ale gânditorilor indieni” care sunt de altă factură, întrucât „ India îşi arecivilizaţia ei, în care religia joacă un rol important ”100 spre deosebirede cea europeană modernă, laicizată.

5)  Europa faţă de ea însăşi ca civilizaţie este descrisă princlişee care însă nu au aceeaşi structură cu clişeele care apar în

contextul contrapunerii faţă de alteritate. Istoria politică fiind cea care predomină în mod covârşitor în manuale, definirea civilizaţieieuropene are un rol secundar şi uneori chiar aleatoriu.

1) Iorga relevă o dezvoltare urbanistică sincronă: „În toateţările din Europa oraşele ajunseră acum la o dezvoltare mult maimare”101, o similitudine a formei de guvernământ monarhico-absolutiste, faţă de care Anglia sec. XVIII era o excepţie: „ Anglia erao ţară care se cârmuia prin sine, pe când toate celelalte ţări din Europa erau cârmuite prin suveranii lor ”102. Ideea că sultanul „ pentrucreştini la un loc, pentru legea şi civilizaţia lor, avea cel mai mare

96 E. Diaconescu, Istoria universală epoca contemporană pentru clasa a VII-a secundară, Bucureşti, 1935.97  Ibidem, p.235.98  Ibidem, p.235.99  Ibidem, p.230.100  Ibidem, p.228.101 N. Iorga, op.cit ., p.35.102  Ibidem, p.71.

65

7/28/2019 55038441 Cursul Integrare Europeana

http://slidepdf.com/reader/full/55038441-cursul-integrare-europeana 64/137

dispreţ ”103, exprimă nonapartenenţa Turciei la civilizaţia europeană deesenţă creştină, care apare unitară în faţa alterităţii reprezentate decivilizaţia islamică. Se constată şi o percepţie comună europeană a

alterităţii: Imperiul Marelui Mogul era „un stat despre care europeniineştiutori spuneau toate minunăţiile, închipuindu-şi europeniineştiutori că acolo se găsesc cele mai mari bogăţii şi plăceri de pe faţa pământului”104, deci un imaginar european, un element dementalitate comună. Apare şi ideea unei Turcii care se vrea europeană prin civilizaţie, când apare „Sultanul Selim III cel înţelegător pentruviaţa europeană”105.  Modelul napoleonian stă la baza civilizaţiei europene moderne: „ Europa se îndreaptă în ce priveşte rânduialaadministrativă după reformele lui Napoleon”, „ şi în administraţie şi

în legi societatea europeană întrebuinţează cu folos aceste daruri alemarelui împărat.”106 O unitate culturală este dată de circulaţiacurentelor literare: „ Li se zice romantici. Acelaşi cuvânt seîntrebuinţează şi faţă de scriitorii din alte părţi ale Europei care au scris în aceeaşi vreme şi în acelaşi spirit ”107 sau „În toată Europa sefăcea literatură realistă”108. Un alt efort de integrare a Turciei încivilizaţia europeană: „Sultanul Mehmed credea că turcii trebuie să se schimbe în toate după modelul popoarelor din Europa”109 – este sortit

eşecului, astfel încât Ţarul Nicolae I a vrut ca „turcii a căror  stăpânire o socotea o pată pentru viaţa creştină şi civilizată a Europei să fie goniţi în Asia, de unde venseră.”110  Turcia, care geografic stăpâneşte teritorii din Europa, este considerată asiatică prin civilizaţie şi religie.

2) Istoricul Ioan Lupaş vorbeşte de o „Europă monarhică şiaristocratică”111, în sec. XVIII, de o circulaţie a ideilor liberale şinaţionale112, despre un sistem de valori culturale europene în care se

103  Ibidem, p.89.104  Ibidem, p.104.105  Ibidem, p.193.106  Ibidem, p.183.107  Ibidem, p.221.108  Ibidem, p.315.109  Ibidem, p.232.110  Ibidem, p.261.111 I. Lupaş, op.cit ., p.73.112  Ibidem, p.66.

66

7/28/2019 55038441 Cursul Integrare Europeana

http://slidepdf.com/reader/full/55038441-cursul-integrare-europeana 65/137

încadrează românii, încât lucrările lui D. Cantemir „erau preţuite întoată Europa”113, iar tiparul s-a răspândit în toată Europa114.

3) Bulat remarcă o ideologie comună „Tendinţele liberale ale

 popoarelor din Europa”

115

, o atitudine comună a europenilor datoratăunei mentalităţi comune: „ Descrierile lui Silvio Pellico asuprachinurilor suferite aici emoţionează întreaga Europă”116, „ Puterileeuropene interveniseră mai ales după îndemnul spiritelor luminatecare-şi amintesc de splendoarea Greciei vechi”117. Trateazăfenomenul capitalist la nivelul întregii Europe, peste graniţele politice:„ În 1880 a început în toată Europa o mişcare protecţionistă”118. Maimult, consideră că „ Partidele au împins Europa către un regimdemocratic şi impregnat de socialism”119, o evoluţie generală în

 Europa spre democraţie.4) Autoarea Lucia Pamfil Georgian constată „după Revoluţia

 Franceză un mare progres în Europa atât în ştiinţe cât şi în artă şiliteratură”120, „Omenirea se ridică mereu pe scara civilizaţiei. Centrul luminos al civilizaţiei nu ai este însă Răsăritul ca în antichitate, ci Apusul ”121. Se evidenţiază, aşadar, o unitate culturală a Europei (careaproape singură înseamnă „omenirea”), având ca focar Occidentul.Tratarea capitalismului şi a expansiunii coloniale este realizată tot la

scară europeană.5) Dimitrescu arată cum „tiparul” s-a răspândit în toatăEuropa”, „arabii au transmis busola europenilor ”, Lisabona făcând uncomerţ european, era numită „Capitala Europei”, „ Europenii aurăspândit civilizaţia şi creştinismul în America”, „Cunoaştereacivilizaţiei vechi a schimbat cu desăvârşire faţa Europei în vremea Renaşterii”122, tentativele de europenizare a Turciei: „Soliman Magnificul ca organizator intern poate sta alături de oricare din

113  Ibidem, p.65.114  Ibidem, p.7.115 T.G. Bulat, op.cit ., p.69.116  Ibidem, p.253.117  Ibidem, p.268.118  Ibidem, p.342.119  Ibidem, p.342.120 I.P. Georgian, op.cit ., p.218.121  Ibidem, p.218.122 M. Dimitrescu, D.N. Burileanu, op.cit ., p.4-7.

67

7/28/2019 55038441 Cursul Integrare Europeana

http://slidepdf.com/reader/full/55038441-cursul-integrare-europeana 66/137

 suveranii Europei”123, „Tinerii turci voiau să europenizeze imperiul ”impunând o constituţie în 1908.124

6) Pătrăşcanu defineşte epoca contemporană (după 1789) prin

„introducerea în Europa în locul monarhiei absolutiste a monarhieiconstituţionale”, fiind epoca în care „ Drepturile omului şi alecetăţeanului se răspândesc în toată Europa”, fiind şi „ Epoca Naţionalităţilor ”125. Remarcă o circulaţie a ideilor care creează oideologie comună europeană: „ Enciclopedia Franceză a avut oinfluenţă enormă asupra Europei şi a contribuit la întronarea ideilor moderne. A avut cititori şi în ţările noastre”126, spaţiul românesc fiindinclus în această zonă. „ Mişcarea literară şi artistică în veacul XIX”deşi tratată pe ţări, are o valoare universală, dar în principal

europeană.  România se racordează la evoluţia democraticăapuseană: „Constituţia garanta românilor toate drepturile şilibertăţile practicate în Apus mai demult ”127  Europa este civilizată,creştină, paşnică, democratică, reformistă, şi vrea să-şi impunămodelul : „O conferinţă se ţine la Londra în martie 1877 prin careTurcia fu somată să facă reforme pentru supuşii săi creştini”128,„Ţările industriale, în special Anglia, Belgia, Franţa, Germania se găseau în fruntea civilizaţiei omenirii.”129 Viziunea e mondializată

după 1870, dar raportată tot la Europa Occidentală care-şi extindecivilizaţia: „ În toate aceste colonii englezii au introdus civilizaţia”130. Afirmă existenţa unei literaturi europene, în care scriitorii români s-au integrat ca valoare în sine, dar au fost marginalizaţi ca valoare decirculaţie: „Sunt nişte scriitori care, în orice ţară s-ar fi ivit, ar fi fost  printre cei mai iluştri reprezentanţi ai literaturii”, „ Dar din pricinalimbii noastre necunoscută peste hotare, ei au rămas nerelevaţi înmişcarea literară europeană.”131

123  Ibidem, p.41.124  Ibidem, p.198.125 D. Pătrăşcanu, op.cit ., p.7-8.126  Ibidem, p.27.127  Ibidem, p.194.128  Ibidem, p.197.129  Ibidem, p.242.130  Ibidem, p.245.131  Ibidem, p.266.

68

7/28/2019 55038441 Cursul Integrare Europeana

http://slidepdf.com/reader/full/55038441-cursul-integrare-europeana 67/137

Capitalismul, socialismul, presa sunt prezentate ca fenomenespecifice europene şi nord-americane132. Semnificativă esteconsiderarea Rusiei ţariste ca „stat anacronic în Europa”133, din cauza

absolutismului şi represiunii, apoi blamarea regimurilor totalitare(bolşevic, fascist, şi hitlerist) ce contravin propriului sistem de valorial autorului şi al României în general, care este democratic. La rândulsău, Diaconescu apreciază că „regimul parlamentar s-a introdus întoate ţările civilizate.”134

În concluzie, remarcăm o concepţie unitară a tuturor autorilor de manuale despre Europa ca civilizaţie. Diferenţele care apar între undiscurs şi altul, ţin de o firească diferenţiere a personalităţii autorilor,de valoarea ştiinţifică a manualelor, de nivelul şcolarilor cărora li se

adresează (clasa a II-a sau a VII-a) şi sunt chestiuni de prezentare maidetaliată sau mai sumară a fenomenelor.  Istoricii au imaginea unei civilizaţii europene unitare, având ca model şi pivot Occidentul  Europei. Remarcă un decalaj cronologic în defavoarea Estului  Europei, dar insistă pe racordarea României la modelul Apusean. Este o civilizaţie superioară tuturor civilizaţiilor Globului, iar adoptarea modelului european înseamnă întotdeauna un mare progresal civilizaţiei. Este o civilizaţie în evoluţie, de la modelul imperiilor 

feudalo-absolutiste, la cel al statelor naţionale capitaliste şidemocratice, de la înapoiere la progres economic, social, cultural.Valorile naţiunii, democraţiei şi progresului sunt urmărite în mod special ca valori europene, din prisma axiologică a României interbelice, care le cultiva. Din acest punct de vedere se considerăRusia până la Petru cel Mare ca noneuropeană, apoi anacronică laînceputul secolului XX şi primejdioasă în epoca interbelică, iar Turcia, deşi geografic în Europa, ca şi Rusia – nu a reuşit decât subAtatürk să creeze o civilizaţie europeană (când geografic ieşise dinEuropa).

4. Europa creştină medievalăCreştinismul este, în viziunea manualelor de istorie din

România interbelică, o dimensiune fundamentală a Europei, care îi

132  Ibidem, p.267-274.133  Ibidem, p.303.134 E.Diaconescu, op.cit ., p.174.

69

7/28/2019 55038441 Cursul Integrare Europeana

http://slidepdf.com/reader/full/55038441-cursul-integrare-europeana 68/137

 pune bazele şi-i dă unitate. Creştinismul este spiritul Europei, esenţacivilizaţiei sale. Creştinătatea este viziunea unei unităţi superioare,după un principiu, cel creştin. Creştinătatea se vrea universală, dar 

Europa este cadrul în care poate crea o unitate, unitatea Europei fiindun pas spre unitatea universală. Fenomenul este reliefat şi de mareleistoric francez Jean-Baptiste Duroselle.135

1.  Nicolae Iorga descrie pentru Evul Mediu timpuriu douăimperii creştine prin excelenţă: Imperiul Bizantin creştinat maidemult, şi Imperiul Carolingian, care asigură expansiuneacreştinismului în Europa Occidentală: Carol cel Mare era „ împărat al  Apusului”, dorind „ să răspândească legea creştină”, dar „ Împărăţia Răsăritului nu l-a recunoscut ca împărat al Apusului.”136 Creştinătatea

apare divizată şi evoluând antinomic. Europa Occidentală are o maimare coerenţă, întrucât „papii cei mari întăriseră Biserica şi făcură căîntreaga lume apuseană să se plece cu evlavie înaintea lor.”137

Papalitatea este cea care asigură unitatea lumii creştineapusene. Aceasta este întărită politic, prin crearea ImperiuluiCarolingian. Europa are, pentru partea ei apuseană, unitatea după principiul creştin, dar şi prin forţă, realizată de către imperiu. DupăCarol cel Mare, Otto cel Mare creează din nou o „ Împărăţie

 Apuseană”. Iorga subliniază clar unitatea Europei apusene medievale:„ Europa de Apus avea ca legătură, credinţa creştină catolică, limbalatină în Biserică şi în purtarea treburilor şi judecăţilor, ascultarea înceea ce priveşte lucrurile sufleteşti de papa de la Roma, şi o oarecaretragere de inimă pentru împărăţie.”138

Europa Occidentală dispune de 4 elemente de unitate,creştinismul catolic în jurul papalităţii, limba latină oficială în stat şi înBiserică şi hegemonia Imperiului Romano-German. Pentru Europa deRăsărit se remarcă lipsa unei astfel de unităţi, fiind descrise entităţi politice în plină frământare „ pe la anul 1300”: „ Împărăţia Bizanţuluitrăia greu”, „ungurii slăbiseră”, invazia tătară bulversase zona etc.139

135 J.B. Duroselle, op.cit ., p.45-71.136  Nicolae Iorga,  Istoria universală, (476-1684) pentru clasa a II-a

 secundară cu adaosuri care se pot întrebuinţa în clasa a VI-a, vol.I., Ediţia a5-a, Bucureşti, 1919, p.35.137  Ibidem, p.54.138  Ibidem, p.59.139  Ibidem, p.143.

70

7/28/2019 55038441 Cursul Integrare Europeana

http://slidepdf.com/reader/full/55038441-cursul-integrare-europeana 69/137

Între Estul şi Vestul Europei există deci o sciziune religioasă, politică şi culturală, Iorga descriind modul „cum s-au alcătuit cele treiculturi ale lumii: cultura latină în Apus, cultura bizantină în Răsărit 

 şi cultura arabă din acelaşi Răsărit .”

140

„ Respublica Christiana” din Europa Occidentală sedescompune progresiv. Mai întâi asistăm la un conflict între cei doi poli în jurul cărora gravita lumea creştină: „ Lupta papei cu Împăratul  pentru puterea asupra Lumei.”141 Apoi se constituie unităţi politicedistincte: „ Acum se ridică în Apus ţări europene”142, care intră înconflict între ele, cel mai important fiind Războiul de 100 de ani.Consecinţa este că „ papii şi împăraţii din vremea Războiului de 100de ani au slăbit, acum nu se mai simţea nevoia unei singure domnii

asupra lumii.”143

În faţa turcilor, Europa apare ca „Creştinătate”, apărată deromâni în lupta lor pentru independenţă sub marii voievozi. Faţă deameninţarea otomană, Europa creştină pare a căuta o unitate necesară,care să ducă la acţiuni politice comune de tip cruciat: „ Bucuria a fost mare în Creştinătate” în urma victoriilor asupra Imperiului Otoman144 

şi „Slăbirea aceasta a turcilor ar fi dat încredere creştinilor să seridice asupra lor, pentru a-i goni din Europa.”145 Europa, chiar 

dezbinată, este esenţialmente creştină, excluzând Imperiul Otomanmusulman, necreştin şi chiar anticreştin, care se află doar geografic înEuropa, ca o incluziune nedorită, periculoasă şi posibil de rejectatînapoi în Asia. S-a încercat mereu unirea Europei în faţa ameninţăriiotomane, dar nu s-a reuşit, rivalităţile interstatale în Europa fiind prea puternice. Turcia ajunge să fie chiar folosită în rivalităţileintereuropene prin alianţa cu Franţa împotriva lui Carol Quintul146.

Astfel se înfiripă sistemul politic european bazat pe echilibru,care ţine prea puţin cont de unitatea creştină în faţa păgânilor.Reforma şi Războiul de 30 de ani, intercreştin, a accentuat

140  Ibidem, p.145.141  Ibidem, 70.142  Ibidem, 65.143  Ibidem, p.135.144  Ibidem, p.174.145  Ibidem, p.135.146  Ibidem, p.237.

71

7/28/2019 55038441 Cursul Integrare Europeana

http://slidepdf.com/reader/full/55038441-cursul-integrare-europeana 70/137

destrămarea „Creştinătăţii” şi ascensiunea Europei ca sistem politic.147 

Cu toate că sistemul politic european se baza pe legitimitate, apoi penaţionalitate şi pe echilibru de forţe între state148, el avea şi un

fundament creştin, care exclude Turcia: Sfânta Alianţă este creştină,iar Rusia păstrează idealul cruciadei târzii Ţarul Nicolae I urmărea ca„turcii, a căror stăpânire o socotea o pată pentru viaţa creştină şicivilizată a Europei, să fie goniţi înapoi în Asia, de unde veniseră.”149 

Este însă doar interesul egoist al unui stat creştin. Un alt stat creştinare un interes contrar: „ Anglia voia păstrarea împărăţiei turceşti în Europa.”150 Papalitatea, care cândva dăduse chiar o unitate politică aEuropei, este în secolul XIX doar un conducător spiritual supustulburărilor politice. Unitatea religioasă a Europei Apusene se menţine

însă, şi Europa politică se interesează de soarta papei, astfel, încât la1848 „când locuitorii din Roma se ridicară împotriva papei, Napoleon al III-lea trimise, cu învoirea Europei, un corp de armatăasigurând pe stăpânitorul sufletesc al Europei Apusene.”151

Idealul creştin antiotoman, deşi însuşit de Rusia şi subordonatintereselor sale, subzistă totuşi pentru Balcani în secolul XIX:„ Alexandru I voia să-şi aibă rolul de aşa-zisă liberare a Creştinătăţii, şi prin urmare de însuşire a provinciilor locuite de creştini.”152 În faţa

musulmanilor de pretutindeni, europenii sunt asimilaţi creştinilor,chiar la începutul secolului XX: „ În Algeria locuitorii băştinaşi uraudomnia europenilor şi a creştinilor .”153 Concertul european are oatitudine unitară în faţa Turciei: „ Europa nu cruţa Turciei nici un fel de umilire.”154  Statele balcanice care luptă împotriva Turciei laînceputul secolului XX se definesc tot ca creştine.155 Putem conchideaşadar că, pentru Iorga, Europa apare ca o comunitate creştină, care înEvul Mediu timpuriu a avut o unitate politică ce s-a destrămat

147  Ibidem, p.211.148 J.B. Duroselle, op.cit ., p.321.149 N. Iorga, op.cit., p.268.150  Ibidem, p.261.151  Ibidem, p.263.152  Ibidem, 251.153  Ibidem, 191.154  Ibidem, 308.155  Ibidem, p.329.

72

7/28/2019 55038441 Cursul Integrare Europeana

http://slidepdf.com/reader/full/55038441-cursul-integrare-europeana 71/137

 progresiv rămânând doar un vis. Dar esenţa creştină a Europei s-a păstrat, chiar fără a-i asigura unitatea după principiul religios.

2) Ioan Lupaş, începându-şi discursul cu secolul XV insistă

mai mult asupra unităţii Creştinătăţii, fără a o vedea divizată înApuseană şi Răsăriteană ca Iorga, subliniind rolul românilor caaparţinători ai Creştinătăţii şi apărători ai acesteia. Astfel, Moldova luiŞtefan cel Mare era „ poarta creştinătăţii”, pe care a apărat-o fără a fisprijinit de monarhii creştini.156 Acelaşi rol îl joacă şi Petru Rareş într-un moment când „Ţările creştine sunt ameninţate” de expansiunea luiSoliman Magnificul.157 O deosebită importanţă acordă Ligii Creştine,„o mare alianţă a popoarelor europene pentru a porni războiul sfânt contra păgânilor ”, Ligă în care Mihai Viteazul şi-a avut locul său bine

definit.158

Dar Creştinătatea este în descompunere. Francisc I spargeunitatea lumii creştine în faţa turcilor prin alianţa cu Soliman.159 ApoiEuropa e divizată de Reforma între catolici şi protestanţi, astfel încât„luptele religioase au pornit iarăşi cu înverşunare şi mai aprinsă, sfâşiind în două tabere potrivnice popoarele din Europa centrală şiapuseană.”160 Sfânta Alianţă din 1815 exclude totuşi Sultanul dinrândul suveranilor Europei.161

Lupta pentru independenţă a României lui Carol I este văzutăîn continuitatea voievozilor medievali, care au fost „energiciapărători ai creştinătăţii în Orient ”162. Europenii creştini, se disting demahomedani sau non europeni şi în momentul în care, în 1882 Angliaocupa Egiptul „ sub pretextul de a-i apăra pe europeni, ameninţaţi demahomedani.”163

Iar alianţa din primul Război Balcanic este considerată„Confederaţiune a popoarelor creştine din Balcani” împotriva Turciei

156  Ibidem, p.329.157 I. Lupaş,  Icoane din istoria universală pentru clasa a II-a, secundară,Bucureşti, 1930, p.9.158  Ibidem, p.22.159  Ibidem, p. 29.160  Ibidem, p.21.161  Ibidem, p.32.162  Ibidem, p.79.163  Ibidem, p.110.

73

7/28/2019 55038441 Cursul Integrare Europeana

http://slidepdf.com/reader/full/55038441-cursul-integrare-europeana 72/137

 păgâne.164 Se remarcă la Lupaş o preocupare insistentă asupra esenţeicreştine a Europei şi a istoriei românilor, expresie a concepţiei salecreştine şi naţionale.

3)  Lucia Pamfil Georgian remarcă o perpetuare a ideii decreştinătate la sfârşitul secolului XVII, arătând că „la îndemnul papei,creştinii au făcut o Ligă Sfântă”, vorbind de „armatele creştine” şi de scopul de „a scoate pe turci din Europa”165, principiul creştin putândduce la acţiuni politice comune. Tot o esenţă creştină defineşte popoarele subjugate”166  iar „ Ruşii voiau să termine odată cu turcii şi să-i alunge din Europa”167.

4) Idei asemănătoare exprimă şi Toma George Bulat , care,arată că în momentul 1683, când „turcii înaintară necontenit spre

centrul Europei”, „toată Europa se cutremură”, apoi se uni şi„Creştinii câştigară victoria.”168 Aşadar, în faţa terorii turce, Europase constituie într-o comunitate creştină ce acţionează politic unitar.Factorii politici din spaţiul românesc se integrează în acest efortcomun: Şerban Cantacuzino „a căutat să se apropie cât mai mult de politica creştină împotriva turcilor .”169 Ulterior rămâne în seamaRusiei „ politica de eliberare a creştinilor ”170, dar pentru interese destat, expansioniste, individuale. Iar împotriva Turciei, stat asiatic, care

„ stăpânea în Europa întreaga peninsulă Balcanică” se desfăşoară„răscoala creştinilor ” în 1876.5. Autorii  Marin   Dimitrescu şi  Demetru   Burileanu în

manualul lor conturează o Europă creştină văzută dinspre ŢărileRomâne şi raportată la primejdia otomană. Se apreciază că Vlad Ţepeşşi Ştefan cel Mare „au întrupat virtuţile neamului românesc apărând creştinătatea de primejdia turcilor .”171  Lupta pentru independenţă aromânilor are astfel valenţe europene, pentru că „turcii erau duşmanii

164  Ibidem, p.118.165  Ibidem, p.122.166  L.P. Georgian,  Istoria modernă şi contemporană, pentru clasa a III-a

 secundară, Bucureşti, 1935, p.44.167  Ibidem, p.155.168  Ibidem, p.196.169  T.G. Bulat,  Istoria modernă şi contemporană, pentru clasa a VI-a

 secundară, Bucureşti, 1930, p.59.170  Ibidem, p.64.171  Ibidem, 226.

74

7/28/2019 55038441 Cursul Integrare Europeana

http://slidepdf.com/reader/full/55038441-cursul-integrare-europeana 73/137

creştinătăţii” şi prin urmare Europa creştină are reacţii emoţionalecomune: „ Întreaga creştinătate tresaltă de bucurie aflând de izbândalui Ştefan.”172 Dinspre spaţiul românesc, creştinătatea apare unitară, cu

interese comune, care trebuie să ducă la acţiuni comune: „Ştefan cereajutor de la principii creştini, că în ziua în care Moldova, această poartă a creştinătăţii, va cădea în mâna turcilor întreaga creştinătateva fi primejduită.”173 Dinspre Occident însă, unitatea de acţiune aEuropei creştine are o mult mai redusă importanţă, astfel încât„ principii creştini se făcuseră ca omul din poveste: n-aude n-avede.”174 Imaginea spaţiului românesc ca  poartă a creştinătăţii  s-a perpetuat însă peste veacuri, relevând o conştiinţă naţională şieuropeană a românilor, după cum reiese din discursul lui Carol I citat

de autori, în care se arată că Ştefan a fost „nu numai fala neamuluiromânesc, dar şi un erou al creştinătăţii, căci a întrupat în el,împreună cu virtuţile firii româneşti şi măreţul avânt al cruciaţilor, punând singur stavilă valului năvălitor al islamismului.”175

Europa creştină reuşeşte parţial şi acţiuni politice comune, prin „alianţa creştină contra turcilor ” în care se integrează MihaiViteazul.176  „Căpetenia alianţei creştine era împăratul Germaniei,căruia principii creştini români i se recunoşteau vasali.”177 Se creează

şi o instituţie comună, „armata creştină care a ţinut piept turcilor .”178

Războiul de 30 ai sfâşie Europa creştină, dar „norocul creştinătăţii a fost ca turcii au stat liniştiţi în timpul acestui flagel european.”179  La sfârşitul secolului XVII are loc ultima acţiunecomună a unei Europe unită după principiul creştin: „ Leopold ceruseajutor de la toţi suveranii Europei. Papa face apel la regele Franţei. În contra turcilor se formează o Sfântă Alianţă”180 Ţările Române suntşi acum integrate: „ În luptele dintre statele creştine şi turci,

172  Ibidem, p.258.173  M. Dimitrescu şi D.N. Burileanu,  Istoria modernă şi contemporană

 pentru clasa a II-a secundară, Bucureşti, 1930, p.35.174  Ibidem, p.37.175  Ibidem, p.38.176  Ibidem, p.38.177  Ibidem, p.41.178  Ibidem, p.46.179  Ibidem, p.47.180  Ibidem, p.48.

75

7/28/2019 55038441 Cursul Integrare Europeana

http://slidepdf.com/reader/full/55038441-cursul-integrare-europeana 74/137

domnitorii Ţării Româneşti au avut întotdeauna inima îndreptată sprecreştini” şi „mânat de sentimentul creştinesc, Cantemir a trecut de partea lui Petru I. Turcii biruie însă pe creştini la Stănileşti.”181 În

fine se subliniază că Sfânta Alianţă din 1815 care a organizat Europaca sistem politic este „o legătură creştină între suveranii Europei.”182

Remarcăm aceleaşi imagini şi stereotipii în ce priveşte Europacreştină în toate manualele. Se consideră că, în faţa ameninţăriiotomane, o unitate a Europei după principiul creştin era necesară, şichiar s-a realizat parţial în mai multe momente. Românii apar întotdeauna ca apărători ai creştinătăţii, fie ea unită sau nu. Chiar dacăEuropa creştină nu s-a prezentat unită în faţa Turciei, aceasta nu aintrat în Europa ca sistem politic, Sfânta Alianţă fiind tot creştină.

Aceasta deşi statul otoman era prezent geografic în Europa.

5. Europa ca sistem politic modernÎn viziunea manualelor din România interbelică, Europa între

sec.XVI-XX reprezintă un sistem politic de relaţii internaţionale întrestatele continentului. Principala sa caracteristică este principiulechilibrului european, o practică ce opune o coaliţie europeană unuistat prea puternic şi ameninţător. Este o Europă în conflicte, subminată

de rivalităţile interstatale, deseori sfâşiată de războaie de anvergurăcontinentală, dar şi de ideile naţionaliste liberale şi de revoluţii.Europa este un sistem politic în evoluţie. Este o viziune comunătuturor manualelor, ilustrată prin aceleaşi imagini, clişee şi stereotipii.

1.  Nicolae Iorga consideră că Ludovic al XIV-lea este unexemplu tipic de suveran ambiţios, dornic de hegemonie asupraEuropei, care pune în funcţiune sistemul politic european. El apreciazăcă „ Ludovic al XIV-lea ţine să stăpânească Europa întreagă”183 

„ pentru gloria de a se şti mai mare în Europa şi ascultat de toţi suveranii ceilalţi”184, „ stăpânitor mai mare peste stăpânirile Europei”185 ceea ce înseamnă că urmărea o unitate europeană prinforţă, dar nu desfiinţând statele, monarhiile europene, ci supunându-le

181  Ibidem, p.57.182  Ibidem, p.75.183 Nicolae Iorga, Istoria lumii în vremile mai nouă, vol.II., pentru clasa a III-a sec., Ed. IV, Bucureşti, 1919, p.5.184  Ibidem, p.13.185  Ibidem, p.39.

76

7/28/2019 55038441 Cursul Integrare Europeana

http://slidepdf.com/reader/full/55038441-cursul-integrare-europeana 75/137

hegemoniei sale. Aşadar nu un cuceritor asemenea sultanilor caredistrugeau toate structurile statale în expansiunea lor în Europa.Sistemul european a reacţionat prin coaliţii ce au zădărnicit astfel de

 planuri. În aceeaşi epocă, sistemul european e completat prin intrareaîn forţă pe scena politică, a Rusiei lui Petru I, care introduce Rusia atâtîn Europa ca civilizaţie, cât şi în Europa ca sistem politic: „ Petru avu prilej să arate Europei ce poate oastea lui cea nouă, să se aşeze astfel  prin biruinţă în rândul celorlalţi suverani.”186  Echilibrul european însecolul XVIII este instabil. „ În Apusul Europei se amestecă toate puterile, chiar şi Rusia. Ele încearcă să întemeieze o nouă stare delucruri în Europa.”187

Este o Europă a monarhiilor, ce se va menţine ca atare, în liniimari până după Primul Război Mondial, cu excepţia Angliei: „ Angliaera o ţară care se guverna prin sine, pe când toate ţările din Europa se guvernau prin suveranii lor .”188  Există o ordine politicăinternaţională în Europa: „ Ecaterina ajunsese cunoscătoare arosturilor politice din Europa”.189 În acest cadru, orice schimbaretrebuie să obţină consensul celorlalte puteri din sistem, altfel se ajungela conflicte. Ecaterina voia să pună un rege al Daciei „dacă se va învoi

diplomaţia europeană.”190

O bulversare al acestui sistem al monarhiilor feudalo-absolutiste o aduce Revoluţia Franceză şi Imperiul lui Napoleon I:„ Revoluţia Franceză schimbase toate rosturile şi sfărâmase toatelegăturile cele vechi”, în Apusul Europei.191 Ideologia subversivă şiatitudinea războinică a Franţei revoluţionare au declanşat o nouăreacţie a Europei tradiţionale: „ Franţa era în războiu, se poate zice,cu toată Europa”, se poartă „ Luptele Franciei cu Europa”192, pentruca, biruitor Napoleon, „ să-şi impuie voinţa lui Europei.”193  Ceeace încercase Ludovic al XIV-lea, a reuşit Napoleon I: Europa unită

186  Ibidem, p.55.187  Ibidem, p.89.188  Ibidem, p.71.189  Ibidem, p.132.190  Ibidem, p.143.191  Ibidem, p.149.192  Ibidem, p.160.193  Ibidem, p.176.

77

7/28/2019 55038441 Cursul Integrare Europeana

http://slidepdf.com/reader/full/55038441-cursul-integrare-europeana 76/137

 prin forţă, o Europă diferită de cea a echilibrului european, dar şi deesenţa monarhico-aristocratică de până atunci. Se produc modificări încivilizaţie: „ şi în administraţie şi în legi societatea europeană

întrebuinţă cu folos aceste daruri ale marelui împărat .”

194

 Una dintremanifestările acestei Europe unite prin forţă a fost „ Blocul continental ” care „împiedica orice putere din Europa de a mai primimărfurile din Anglia.”195  Anglia supusă blocadei şi Rusia cu care Napoleon „ şi-a împărţit lumea” au rămas în afara Europeinapoleoniene. În rest, „ Europa întreagă mergea, de voie, de nevoie,după Napoleon.”196 Dar Europa lui Napoleon coexistă cu Europatradiţională, care îl combate, sfârşind prin a înlătura această Europăunită prin forţă: „ Dacă-l recunoscuseră Puterile Europene ca

împărat, o făcuseră numai de frică. Dar ele erau hotărâte să seunească din nou între dânsele pentru a căuta să-l răpuie.”197

Ordinea europeană impusă de Napoleon a fost înlocuită cu onouă ordine europeană prin Congresul de la Viena: „ Rânduiala nouăa Europei după căderea lui Napoleon.” Cei doi împăraţi şi regelePrusiei s-au întrunit la Viena „ pentru a da o nouă rânduială tuturor afacerilor europene. Era ca după moartea unui negustor când trebuieca toate afacerile lui să fie socotite şi potrivite.”198 Congresul de la

Viena este forul decizional care pune ordine în Europa, transformând-o într-un nou sistem politic: „hotărî în privinţa ţărilor şi popoarelor din Europa”199, astfel încât Europa devine o comunitate şi are „viaţă”comună: „Viaţa Europei de la Tratatul de la Viena: Sfânta Alianţă a Regilor.”200 Acest sistem politic se vrea, aşadar creştin şi conservator-monarhic: „Suveranii care au stăpânit Europa în acea vreme”alcătuiesc o comunitate, o organizaţie europeană cu putere de decizieşi acţiune în sensul menţinerii ordinii europene stabilite: „ Îndată ceîntr-una din ţările Europei poporul se arătă nemulţumit, se ţinea un

194  Ibidem, p.183.195  Ibidem, p.190.196  Ibidem, p.197.197  Ibidem, p.184198  Ibidem, p.206.199  Ibidem, p.208.200  Ibidem, p.211.

78

7/28/2019 55038441 Cursul Integrare Europeana

http://slidepdf.com/reader/full/55038441-cursul-integrare-europeana 77/137

astfel de congres din care ieşea trimiterea unei oştiri împotriva celor care tulburaseră ordinea, buna rânduială a Europei.”201

Această unitate în diversitate devine un concert european care

respectă un drept public european bazat pe legitimitatea monarhică. Iorga vorbeşte despre „ sistemul care domnea atunci în Europa, adicăde a se trimite împotriva unui popor răsculat un număr de trupe luatedin statele cârmuite după cuviinţă, adică după principiul absolutist .”202 Sistemul politic al Sfintei Alianţe, creştin fiind, excludeImperiul Otoman.

Europa legitimităţii nu este însă singura Europă. Ea coexistăcu o Europă a liberalilor şi naţionalităţilor, a revoluţiilor care urmăresccrearea unei noi ordini europene, bazată pe principiul naţionalităţilor 

şi al liberalismului. Aceasta subminează Europa legitimităţiiimperiilor multinaţionale, feudale şi absolutiste, şi se impune treptat îndecurs de un secol, triumfând prin Tratatele de la Paris (1919-1920). Iorga descrie „luptele liberalilor din ţările europene”, care au de-aface cu o acţiune unitară a concertului legitimist: „ s-au temut de unamestec din partea Europei”203. Faptul că Europa tradiţională estesubminată de aceste forţe noi este demonstrat de constatarea că „ Din Europa toată, numai Anglia trăi fără nici o zguduiră”204, iar 

„Revoluţiile de la 1848 au cuprins toată Europa, putem, zice.”205

În perioada postpaşoptistă un suveran european apare caexponent al noii Europe a naţionalităţilor. Dreptul public European bazat pe principiul naţionalităţilor îl va înlocui pe cel bazat pelegitimitatea monarhică, remarcă şi istoricul francez J.B. Duroselle.206 

 Napoleon al III-lea, „visa pentru Europa întreagă o nouă alcătuire petemeiul nou al osebirilor între neamuri: politica naţională”207,  Iorgainsistând asupra „ planurilor lui Napoleon al III-lea de a schimba cudesăvârşire faţa Europei, dând popoarelor cea mai mare parte adorinţelor lor legiuite.”208  Iorga pledează el însuşi în favoarea noii

201  Ibidem, p.214.202  Ibidem, p.224.203  Ibidem, p.215.204  Ibidem, p.237.205  Ibidem, p.245.206 J.B. Duroselle, op.cit ., p.321.207 N. Iorga , op.cit., p.251.208  Ibidem, p.258.

79

7/28/2019 55038441 Cursul Integrare Europeana

http://slidepdf.com/reader/full/55038441-cursul-integrare-europeana 78/137

Europe a naţionalităţilor, din prisma intereselor româneşti pe care, caom politic şi de cultură le-a susţinut în propria-i viaţă.

Sistemul politic al echilibrului european se menţine însă şi

acţionează împotriva Rusiei care îl ameninţă prin tendinţele saleexpansioniste împotriva Imperiului Otoman. Europa acţionează unitar,excluzând şi contracarând tendinţele de spargere a echilibrului. Se produce „ Amestecul Europei în Războiul Crimeii”,209 „ Întreaga Europă de Apus se ridicase, fie cu arma, fie cu mijloace diplomaticeîmpotriva tendinţelor ruseşti de expansiune.”210  Orice acţiune de politică externă, a unui stat, pentru a avea sorţi de izbândă fără atulbura pacea, are nevoie de acordul Concertului European: „ Austriaocupase Principatele cu învoirea Europei”.211 În acest context, spaţiul

românesc nu are rol de subiect al sistemului politic european, ci doar de obiect, asupra căruia „Europa” îşi exercită voinţa. Dar românii îşi pot impune interesul naţional, iar Concertul Europei este nevoit să îlaccepte: „Unirea a fost recunoscută de puterile europene”212. Oricum,în Concertul European, care cuprindea doar marile puteri, românii nuau putut accede niciodată. Chiar dacă „diplomaţia europeană trebuia să ţină seama de principiul naţionalităţilor ”213, consecinţeleRăzboiului de Independenţă sunt decise nu de popoare, ci de Europa:

„cele trei judeţe basarabene pe care Europa le dase Moldovei prinTratatul de la Paris” sunt cedate Rusiei, şi „ primim din partea Europei Dobrogea.”214

Dreptul public european apare consemnat în tratate carealcătuiesc adevărate „Constituţii ale Europei”,  Iorga vorbind de„ prevederile Constituţiei celei nouă pe care o dăduse Europei,Convenţia de la Paris din 1856 ”215, idee ce sugerează o mare coerenţăa sistemului.

Cu diferite prilejuri, până la Primul Război Mondial ConcertulEuropean manifestă atitudini unitare: „Tot mai mult europenii se

209  Ibidem, p.264.210  Ibidem, p.263.211  Ibidem, p.266.212  Ibidem, p.268.213  Ibidem, p.319.214  Ibidem, p.325.215  Ibidem, p.264.

80

7/28/2019 55038441 Cursul Integrare Europeana

http://slidepdf.com/reader/full/55038441-cursul-integrare-europeana 79/137

amestecă în afacerile Chinei”216; „ Încă de atunci ar fi luat Micadoul Coreea dacă nu s-ar fi amestecat Europa”217; „ Europa nu era pregătită pentru a se opune acestei încălcări din partea Angliei”218;

„ Ruşii simţeau foarte bine că Europa nu-i va lăsa să cucereascăConstantinopolul ”219; „ Puterile europene” s-au amestecat în problemele balcanice220, „ Europa nu cruţa Turciei nici un fel deumilire.”221 Dar rivalităţile s-au dovedit a fi mai puternice decâtcoeziunea sistemului politic, astfel încât de la ideea de concert s-atrecut la conflagraţie în 1914: „ Anglia care oferise o conferinţăeuropeană se declară pentru Franţa năvălită.”222 Manualul fiind scrisîn 1919, Iorga nu cunoştea încă noua Europă interbelică, dar încheiecu o pledoarie pentru principiul naţionalităţilor, pentru ordine şi

 pace.223

2. Autoarea Lucia Pamfil Georgian exprimă în fond aceleaşiopinii privind sistemul politic european. „ Războiul de 30 de ani care zguduia  Europa”224 a dat o puternică lovitură unităţii Europei după principiul creştin, dar a creat Europa ca sistem politic pe bazaechilibrului şi legitimităţii monarhice: prin pacea din Westfalia „ s-a stabilit echilibrul statelor Europei.”225

Odată creat, sistemul funcţionează împotriva celui care-l

ameninţă. „Statele Europei s-au hotărât atunci să se unească şi să pornească în contra lui Ludovic al XIV-lea.”226  Afirmaţia că „laînceputul veacului al XVIII-lea în statele Europei erau aceştimonarhi”227, sugerează un cadru istorio-politic, o Europă a monarhilor.Ea este însă subminată de ideologia Revoluţiei Franceze: „ Revoluţia

216  Ibidem, p.263.217  Ibidem, p.266.218 N. Iorga, op.cit ., p.268.219  Ibidem, p.319.220  Ibidem, p.325.221  Ibidem, p.264.222  Ibidem, p.335.223  Ibidem, p.347.224  L.P. Georgian,  Istoria modernă şi contemporană de la 1648 până azi.Manual pentru clasa a III-a, sec., Bucureşti, 1935, p.5.225  Ibidem, p.109.226  Ibidem, p.21.227  Ibidem, p.92.

81

7/28/2019 55038441 Cursul Integrare Europeana

http://slidepdf.com/reader/full/55038441-cursul-integrare-europeana 80/137

 Franceză a împrăştiat în toată Europa gândurile de libertate şiegalitate.”228  Prin urmare, Revoluţia provoacă reacţia sistemului politic european: „ Anglia pusese la cale coaliţia europeană contra

 Franţei” şi „ Prusia făcea parte din coaliţia Europei.”

229

Ideologia şitendinţele expansioniste ale Imperiului au ridicat „ Europa contra lui Napoleon.”230 Unirea Europei napoleoniene prin forţă a fost efemeră,căci „ Franţa care fusese în fruntea Europei a rămas învinsă.”

Congresul de la Viena a dat o nouă ordine Europei pe bazaunei ideologii legitimiste, conservatoare, reacţionare, care s-aconfruntat cu revoluţiile popoarelor: „Sfânta Alianţă avea scopul să serăspândească în Europa dreptatea, pacea, credinţa, să se înăbuşeorice revoluţie din Europa”, iar, „ Puterea Sfintei Alianţe au simţit-o

 statele Europei.”231

„ Anul 1848 în Europa”232, ameninţă şi zguduie puternic principiul legitimist, ajungându-se în final la o nouă ordine politicăeuropeană, pe baza principiului naţionalităţilor prin sistemul Tratatelor de la Paris-Versailles: „Se împlineau 104 ani de când Europa fuseseorânduită prin Congresul de la Viena. Orânduirea aceea era însă făcută din dorinţa suveranilor, fără aprobarea popoarelor. Acum însă pacea s-a încheiat pe baza principiului naţionalităţilor .”233 Şi într-un

caz şi în altul, remarcăm însă, existenţa unei ordini politice europeneşi a unui drept public european, bazat iniţial pe legitimitateamonarhică, apoi pe naţionalitate, o unitate în diversitate.

Concertul European funcţionează prin congrese, cum este celdin 1856: „ La Paris s-a ţinut un congres la care au luat parte toate statele mari ale Europei.”2341 Dar concertul se sparge în 1871: „ Paceade la Frankfurt a despărţit statele Europei în două tabere care s-auînarmat şi vor lupta în Războiul Mondial .”235

Împărţirea în blocuri militare este antinomul ConcertuluiEuropean, ceea ce face ca Primul Război Mondial să fie de cu totul alt

228  Ibidem, p.110.229  Ibidem, p.128.230  Ibidem, p.148.231  Ibidem, p.153.232  Ibidem, p.272.233  Ibidem, p.197.234 1  Ibidem, p.217.235  Ibidem, p.260.

82

7/28/2019 55038441 Cursul Integrare Europeana

http://slidepdf.com/reader/full/55038441-cursul-integrare-europeana 81/137

tip decât cele purtate atâta timp cât Europa ca sistem politic bazat peechilibru a supravieţuit: nu o coaliţie europeană care înfrânge un stat puternic, ci două coaliţii adverse care se devorează reciproc. „Starea

în care au trăit statele Europei de la 1914 se numeşte paceaarmată.”236

Imperialismul colonial mondializează sistemul european, dar şi rivalităţile de pe continent: „ Europenii s-au întins pe toatecontinentele, căutând să aibă cât mai multe colonii” şi „ germanii auîncercat să ocupe colonii în Africa, unde au venit în conflict cucelelalte popoare europene.”237 Viziunea autoarei asupra istoriei dedupă 1870 se mondializează, rămânând însă europocentrică: „ AstăziSUA sunt în fruntea tuturor statelor pământului.”238

Remarcăm că, expuse mai succint, ideile Luciei PamfilGeorgian, le reiau pe cele ale lui Iorga: aceeaşi concepţie, aceeaşiviziune.

3. T.G. Bulat , descrie de o manieră similară Europa ca sistem politic. Puterea lui Ludovic XIV este prezentată după aceeaşistereotipie: „ Franţa ajunse puterea cea mai însemnată din Europa”,iar Ludovic al XIV-lea era „arbitrul Europei.”239 Sistemul europeannu poate admite un arbitru, de aceea „ politica marelui rege ridicase

contra Franţei cea mai mare parte a Europei”240

, „ Franţa luptacontra întregii Europe.”241 Exista şi o opinie publică elitară europeanăce reacţionează emoţional: „  Ludovic susţinu la tronul Angliei pe Iacob al II-lea, ceea ce indispune toată Europa.”242

Monarhii sunt cei care alcătuiesc acest sistem politic, un fel demare familie de suverani, chiar dacă „ suveranii Europei” au conflicteîntre ei. Prin forţă, Rusia, după adoptarea civilizaţiei europene, intră însistemul politic european.243  Tot prin forţă, Prusia intră „în rândul marilor puteri europene.”244

236  Ibidem, p.223.237  Ibidem.238  Ibidem.239 Toma George Bulat, op.cit., p.12, 16, 20.240  Ibidem, p.16.241  Ibidem, p.77.242  Ibidem, p.95.243  Ibidem, p.208.244  Ibidem, p.215.

83

7/28/2019 55038441 Cursul Integrare Europeana

http://slidepdf.com/reader/full/55038441-cursul-integrare-europeana 82/137

Franţa Revoluţiei şi a lui Napoleon primejduieşte Europamonarhică, şi în consecinţă „ Republica Franceză fu silită să se batăcu toată Europa”, pentru că, „regii îşi dădură mâna contra

 Franţei.”

245

Prin forţă, Napoleon ajunse „ stăpânul Europei”

246

, dar Bulat precizează că „ Napoleon conducea jumătate din Europa de peatunci”, apoi că „avuse la picioarele sale întreaga Europă”247, creândun nou sistem politic, ce înlocuia Europa unităţii în diversitate cuEuropa unităţii prin forţă, dar efemer.

Căderea lui Napoleon a făcut loc unei noi Europe a unităţii îndiversitate: „Se strânse la Viena un congres pentru a hotărî în privinţa aşezării Europei celei nouă”, „organizarea spiritual-politicăa Europei, se fixa pe celei cinci mari puteri ale Europei sunt: Franţa,

 Anglia, Prusia, Austria şi Rusia.”248 Sistemul este creat pe bazaconsimţământului reciproc între părţi printr-o convenţie care agreeazădiversitatea statelor într-o organizaţie. Sfânta Alianţă este definită ca o„ societate de prim ajutor reciproc al regilor contra popoarelor .”249 

Forţele profunde ameninţă această Europă a suveranilor: „ Europa esteameninţată de un incendiu”, de „tendinţele liberale ale popoarelor din Europa.”250 Europa are o coeziune dată şi de creştinism, şiacţionează unitar în problemele Turciei, care nu face parte din sistem:

„ Puterile Europene urmăresc cu atenţie Turcia pentru a lua ele locul de puteri protectoare şi a înlătura Rusia.”251 Concertul European bazat pe principiul echilibrului, nu poate deci admite o putere preamare pentru Rusia. Dar în afara concertării, există şi grave rivalităţi:„ Puterile europene, cu interese diverse, fură pe punctul să înceapă unrăzboi între ele.”252  Bulat  descrie Revoluţiile de la 1848, formareastatelor naţionale şi democratizarea ca fenomene europene.

Europa continuă să rămână un sistem politic ce acţioneazăunitar, vorbindu-se de un „amestec al Europei în treburile Turciei.”253 

245  Ibidem, p.239.246  Ibidem, p.248.247  Ibidem, p.253.248  Ibidem, p.253.249  Ibidem, p.281.250  Ibidem, p.281.251  Ibidem, p.351.252  Ibidem, p.351.253  Ibidem, p.336.

84

7/28/2019 55038441 Cursul Integrare Europeana

http://slidepdf.com/reader/full/55038441-cursul-integrare-europeana 83/137

Dar acesta este tot mai mult ameninţat de rivalităţile inter-europene:„ Europa a trăit atunci sub ameninţarea unui nou război.”254 După1870 viziunea relaţiilor internaţionale se mondializează, Europa

devenind tot mai mult o simplă expresie geografică în loculconcertului politic: Germania dorea „hegemonia nu numai în Europa,ci în lumea întreagă.”255 Concertul European este înlocuit cu blocuriregionale rivale, Tripla Alianţă fiind o „ grupare formidabilă de popoare în centrul Europei”256, iar „ pretenţiile imperialismului german vor tulbura echilibrul european şi pacea lumii.”257 Europaapare atentă la problemele româneşti: „Chestiunea românilor asupriţi fu adusă la cunoştinţa Europei care nu rămase indiferentă faţă deaceastă luptă.”258  În preajma Primului Război Mondial, Europa ca

sistem politic dispare, fiind distrusă de „rivalităţile imperialismuluidiferitelor popoare din Europa.”259  Numai într-o „ Europă care se aflăîn flăcări”260 se poate desfăşura şi lupta românilor pentru unitatenaţională.

Vechiul sistem politic european nu permitea realizareaidealului naţional românesc, dar, „Tratatele din 1919 au transformat harta Europei”261  după principiile Wilsoniene, recunoscând juridicRomânia Mare.  Bulat  lasă să se înţeleagă că un nou sistem politic

european nu s-a creat după război, Europa fiind divizată într-un număr mai mare de state cu interese diverse şi apărând state totalitare.262

4.  D.D.Pătrăşcanu, într-un manual care prezintă istoriauniversală începând cu Revoluţia Franceză, exprimă aceleaşi idei, înaceleaşi formule lingvistice, doar de o manieră mai amănunţită.

Mai întâi conflictul dintre Franţa revoluţionară, apoinapoleoniană şi Europa monarho-feudală, cu extinderea ideilor revoluţionare şi naţionaliste: „ Dărâmarea Bastiliei produse o mare

254  Ibidem, p.357.255  Ibidem, p.357.256  Ibidem, p.388.257  Ibidem, p.411.258  Ibidem, p.408.259  Ibidem, p.431.260  Ibidem, p.448.261  Ibidem, p.449.262  Ibidem.

85

7/28/2019 55038441 Cursul Integrare Europeana

http://slidepdf.com/reader/full/55038441-cursul-integrare-europeana 84/137

impresie nu numai în Franţa ci în întreaga Europă”263, iar Convenţiavoia „a distruge pretutindeni banda regilor ”264, declarând „războiregilor .” Prin urmare, „ Europa se coalizează împotriva Franţei

revoluţionare.”

265

„Crearea Imperiului francez aduse un şir deconflicte cu Europa, care nu putea admite planurile lui Napoleon”,„ Englezii au ridicat pe rând împotriva lui Napoleon aproape toate statele Europei.”266 William Pitt, uitându-se la harta Europei zice:„ Luaţi-o de acolo, zece ani nu va fi bună de nimic”. „ Într-adevăr  Napoleon făcu mari schimbări în Europa”267, ceea ce semnificăcucerirea, transformarea şi unificarea Europei prin forţă. „ Dar Europanu dori să se lase prefăcută şi vânturată de Napoleon şi de aceea Anglia ridică Coaliţia a IV-a.”268 De fapt, Napoleon nu a reuşit să

unească prin forţă întreaga Europă: Anglia a rămas în afară,opunându-i-se blocul continental, iar Rusia era un partener cu largăautonomie de mişcare. ” Napoleon se învoi cu Alexandru să împartă Europa: Rusia rămânea stăpână în Răsărit, iar Napoleon îşi rezerva Apusul .”269 Afirmaţia că, pentru a-şi atinge scopurile, „ar fi trebuit ca Napoleon să fie stăpânul întregii Europe”270, înseamnă că el astăpânea doar o parte din Europa. Este aceasta un discurs mai riguro,exprimând mai exact adevărul istoric, dar care nu e prea mult deosebit

de ideea că Napoleon era stăpânul Europei, cum apare în alte manuale.O idee nouă este trezirea Europei naţionalităţilor împotriva Europei lui Napoleon: „Când se auzi că Napoleon a fost învins în Spania, o mare speranţă încolţi în sufletul popoarelor apăsate.”271  Totuşi, Europamonarhică va decide sfârşitul Europei napoleoniene: „Se ridicaserăîmpotriva lui Napoleon toţi suveranii Europei”, „ suveranii l-audeclarat tulburătorul păcii Europei.”272

263 D.D. Pătrăşcanu , Istoria contemporană pentru clasa a VII-a secundară,Bucureşti, 1935, p.36.264  Ibidem, p.44.265  Ibidem, p.70.266  Ibidem, p.72.267  Ibidem, p.75.268  Ibidem, p.78.269  Ibidem, p.83.270  Ibidem, p.84.271  Ibidem, p.93.272  Ibidem, p.97.

86

7/28/2019 55038441 Cursul Integrare Europeana

http://slidepdf.com/reader/full/55038441-cursul-integrare-europeana 85/137

După căderea lui Napoleon, Europa monarhică a rămasdominantă, dar se va înfrunta cu cealaltă Europă, a naţionalităţilor,apreciază Duroselle.273  În acest sens, Pătrăşcanu scria că: „ Pacea

 Europei, stabilită de Congresul de la Viena, era foarte greu deasigurat, fiindcă Congresul ţinuse seama numai de interesele suveranilor, călcând în picioare dorinţele popoarelor .”274 Europamonarhică este cea tradiţională: „reprezentanţii puterilor Europei au stabilit vechea stare de lucruri”, cu ideologie creştină conservatoare:„ În locul cuvintelor libertate, egalitate, frăţie, împrăştiate de Revoluţia Franceză în întreaga Europă, să se aşeze precepteleevanghelice dreptate, credinţă şi pace.”275  Concertul european creatfuncţiona prin congrese care „trebuiau să studieze starea Europei şi

 să ia măsurile trebuincioase, să facă poliţia Europei.”276 Turcia esteexclusă din acest concert european, dar se află în atenţia sa, cu unstatut special: „ Protectoratul Rusiei asupra Turciei punea în mare primejdie liniştea Europei, puterile Europei tremurau ca nu cumvaruşii să ocupe Constantinopolul. Atunci se încheie la Londra un tratat  prin care Turcia era luată sub protecţia Europei.”277 De asemenea,„Grecii făcură apel la Europa, iar puterile Europei, sub protecţiacărora era luată Grecia, interveniseră şi făcură din noul stat un regat 

constituţional .”278

Revoluţia de la 1848 este o încercare de a înlocui EuropaMonarhică cu Europa liberală şi a naţionalităţilor.279 Spaţiul românescnu era exclus din acest proces: „Curentul revoluţionar care a zguduit mare parte din Europa a influenţat şi pe românii din Principate.”280 

Dar, statele româneşti nu fac parte din sistemul politic european, cecuprinde doar marile puteri. Românii beneficiază însă de sprijinul lui Napoleon al III-lea, campion al construirii Europei naţionalităţilor:„ El a fost cel mai puternic sprijinitor al eliberării noastre de sub ruşi

273 J.B. Duroselle, op.cit .274 D.D. Pătrăşcanu, op.cit ., p.98.275  Ibidem, p.99.276  Ibidem, p.119.277  Ibidem, p.116.278  Ibidem, p.128.279  Ibidem, p.138.280  Ibidem, p.163.

87

7/28/2019 55038441 Cursul Integrare Europeana

http://slidepdf.com/reader/full/55038441-cursul-integrare-europeana 86/137

 şi turci şi al unirii Moldovei cu Muntenia.”281  O opinie publicăeuropeană sprijină formarea statelor naţionale în Europa, şi estenecesar acest sprijin. De aceea Cavour a ştiut să atragă „atenţia

 Europei asupra Italiei”

282

şi idealul unirii românilor „era cunoscut în Europa.”283

Sistemul politic european era în evoluţie. Când Rusia adevenit ameninţătoare, „Turcia fu luată sub protecţia colectivă a Europei”, „Turcia ceru ajutor de la puterile Apusului”.284 Rusia a fostînfrântă în Războiul Crimeii şi prin urmare „ Franţa a căpătat  preponderenţă în Europa”, iar „ Napoleon al III-lea era arbitrul  Europei.”285 Concertul european poate funcţiona prin congrese precumcel de la Paris din 1856286, şi poate acţiona unitar, luând Turcia sub

garanţie colectivă. Dar prezenţa în concert se bazează doar pe rangulde mare putere, impus prin forţă şi recunoscut de parteneri. Astfel,spre exemplu, prin succese militare, „ Prusia se ridicase la rangul demare putere a Europei.”287  Acţiunile de forţă însă nu pot distrugeechilibrul european, căci sistemul reacţionează: „ Europa nu încuviinţă Pacea de la San Stefano” obligând Rusia să-şi restrângă pretenţiile, înCongresul de la Berlin.288

Românii caută să se integreze într-o Europă a naţionalităţilor,

ca stat independent european: „ Românii s-au gândit să-şi aducă laîndeplinire şi ultima lor dorinţă exprimată de divanurile ad-hoc de aaduce un domnitor dintr-o dinastie europeană”289  şi „ Neatârnarea României o aşează în rândul statelor libere europene gata să lucreze şi ea pentru progresul omenesc.”290 Se remarcă însă rolul minor jucat pe scena europeană. Neobţinând rangul de mare putere, nu poate fi unelement decisiv al sistemului politic european. I se remarcă rolul balcanic şi participarea la politica europeană, dar numai ca stat mic, cu

281  Ibidem, p.175.282  Ibidem, p.167.283 D.D. Pătrăşcanu, op.cit ., p.163.284  Ibidem, p.165.285  Ibidem, p.165.286  Ibidem, p.165.287  Ibidem, p.184.288  Ibidem, p.191.289  Ibidem, p.204.290  Ibidem, p.234.

88

7/28/2019 55038441 Cursul Integrare Europeana

http://slidepdf.com/reader/full/55038441-cursul-integrare-europeana 87/137

aspiraţii regionale, spre deosebire de componentele sistemului, cu rolmajor decizional.

După 1870, viziunea se mondializează. Dar nu se creează un

sistem politic mondial, cu participarea unor state extraeuropene. SUA,„ ţinându-se deoparte de politica europeană”291, creează un sistem politic paralel cu cel european, prin Doctrina Monroe dominândcontinentul american. Imperialismul colonial al statelor europeneextinde atât concertul, cât şi rivalităţile europene pe plan mondial. Unexemplu de concertare, este acţiunea diplomatică împotriva Japoniei,când „ puterile Europei interveniră pentru a salva integritateaChinei.”292

În acelaşi timp, coeziunea Concertului European are de

suferit: „ Întreaga Europă s-a resimţit de duşmănirea franco-germană. Alianţele care s-au făcut mai apoi au împins trebuinţa înarmărilor înîntreaga Europă. Pacea sub care a trăit Europa de la 1870 încoaceexplică în buna parte războiul .”293 Cu toate că războiul s-a produs,autorul rămâne convins că Europa ca sistem politic subzistă: în 1914faţă de ultimatumul Austriei adresat Serbiei „ Europa înspăimântatăinterveni”294  şi apoi, în 1919-1920 „ Reprezentanţii Congresului de pace de la Paris s-au ocupat numai de chestiunile politice, fără să ţie

 seama că Europa este şi un organism economic, de aceea continentul nostru a avut de suferit după asta.”295

În aceste condiţii, România, a trebuit să participe la „marelerăzboi între statele europene”, ca stat european cu aspiraţii naţionale,dar pacea va depinde tot de Europa: „ Atunci România, aşa credeaCarol I, avea să ia cu uşurinţă Bucovina, Ardealul şi Banatul,neavând ce face altceva Europa cu ele.”296

România a profitat de „ principiul naţionalităţilor ” ş i de„ principiul de autodeterminare” care au fost aşezate la baza nouluidrept public european după Primul Război Mondial căci „Statele Europei aşa cum au reieşit din tratatele de pace de după marele

291  Ibidem, p.253.292  Ibidem, p.289.293  Ibidem, p.290.294  Ibidem, p.314.295  Ibidem, p.303.296  Ibidem, p.333.

89

7/28/2019 55038441 Cursul Integrare Europeana

http://slidepdf.com/reader/full/55038441-cursul-integrare-europeana 88/137

război, sunt mai toate statele naţionale”297, în condiţiile în caredispăruseră militarismul prusac şi ţarismul, „imense rezervoare deunde îşi extrăgeau puterea de viaţă toate elementele reacţionare din

 Europa.”

298

Considerăm suficientă această succintă prezentare a percepţieiEuropei în câteva manuale pentru a putea conchide că viziunea esteaceeaşi, sunt aceleaşi imagini şi clişee lingvistice. O prezentare aoricăror altor manuale fie de istoria universală, fie de a românilor nuface decât să repete, încă odată şi încă odată, aceeaşi informaţie mereuredundantă, devenind inutilă. Faptul demonstrează o întreagăconcepţie comună, una şi aceeaşi în întreg discursul didactic.Repetarea aceloraşi formule înseamnă stereotipii, şi deci, o mentalitate

colectivă a istoricilor din România interbelică.Europa este văzută şi ca un sistem politic. Acesta este o

Europă a unităţii în diversitate, o Europă a statelor rivale, care ducrăzboaie între ele, culminând cu Primul Război Mondial. Dar pe lângăinteresele care le învrăjbesc, ele au un interes comun care le leagă într-un sistem. Ele acceptă două principii: al echilibrului european, şi alunui drept public european, adică anumite reguli ce generează oordine europeană în haosul rivalităţilor. Este tipul de Europă cel mai

 puţin coerent dintre toate.Baza dreptului public european este în evoluţie, ca şi sistemulînsuşi. Mai întâi dreptul public european era fondat pe legitimitateamonarhică, între secolul al XVII-lea şi Primul Război Mondial. El îşigăseşte expresia ideală în Sfânta Alianţă care a creat o organizaţieeuropeană, un concert ce a acţionat unitar. Această Europă nu a fostsingura. Ea a fost contestată de revoluţia franceză şi de Imperiulnapoleonian, care au venit cu principii noi, apoi de mişcărilenaţionaliste şi liberale. Europa tradiţională s-a surpat progresiv, prăbuşindu-se definitiv în 1918.

Europa unităţii prin forţă a fost realizată efemer şi incompletde Napoleon. Un om de fier a canalizat în acest sens forţele colectiveirezistibile: expansiune revoluţionară, naţionalismul, setea de glorie.Dar forţa sa a fost insuficientă în faţa Europei tradiţionale şi chiar a popoarelor ce se deşteaptă la viaţa naţională. Dispariţia lui Napoleon a

297  Ibidem.298  Ibidem.

90

7/28/2019 55038441 Cursul Integrare Europeana

http://slidepdf.com/reader/full/55038441-cursul-integrare-europeana 89/137

lăsat să se înfrunte cele două forţe: Europa tradiţională şi Europanaţionalităţilor.

„Dreptul public european” fondat pe principiul naţionalităţilor 

se dezvoltă progresiv în secolul al XIX-lea, prin revoluţiile dintre anii1815-1830 (în care este încadrată şi cea a lui Tudor), din 1848 (extinsăşi în Ţările Române), prin formarea statelor naţionale Grecia, Serbia,Germania, Italia, România. Campion al impunerii acestui principiueste aclamat Napoleon al III-lea, mare sprijinitor al românilor. În acestcontext este subliniat rolul românilor, care-şi urmăreau idealulnaţional. Triumful dreptului public european bazat pe principiulnaţionalităţilor este sistemul de Tratate de la Versailles, idealizat deautori datorită recunoaşterii formării României Mari.

La limita unităţii în diversitate este situaţia dintre 1870-1914,a blocurilor politico-militare care sparg Concertul European şi reducrolul congreselor şi conferinţelor europene. Dreptul public europeanrespectat e pe cale de dispariţie, şi chiar echilibrul european e înlocuitcu o balanţă de putere fragilă, ce va duce la război. În timpul PrimuluiRăzboi Mondial, Europa ca sistem politic dispare în flăcări, dar autoriio văd renăscând prin pacea încheiată. După 1871 viziunea devineuniversală, deşi europocentrică, prin rolul SUA şi Japoniei şi prin

extinderea sistemului european prin imperiile coloniale.Sistemul politic european cuprinde numai marile puteri:Franţa, Anglia, Prusia, Rusia, Austria, mai târziu Italia. Turcia esteexclusă din Sfânta Alianţă care e creştină, apoi de propria slăbiciune,fiind protectorat colectiv. România, deşi după 1859 se afirmă în cadrulimpunerii principiului naţionalităţilor ca stat european independent, nuintră în sistem. Ea depinde de sistem. Puterile îl modifică prin preponderenţa uneia sau alteia, provoacă războaie europene, au puterede decizie, dar nu se pot sustrage dependenţei de sistem. DependenţaRomâniei apare mai accentuată, iar puterea ei de decizie în sistem,neînsemnată.

91

7/28/2019 55038441 Cursul Integrare Europeana

http://slidepdf.com/reader/full/55038441-cursul-integrare-europeana 90/137

PARTEA IV

DE LA IDEALUL EUROPEI UNITE LAREALITATEA INTEGRĂRII EUROPENE

POSTBELICE

1. Ideea europeană şi Consiliul EuropeiDezbaterea intelectuală asupra ideii de Europă are o istorie de

28 de secole, de la Hesiod până în zilele noastre. Această dezbatere arelevat multitudinea de sensuri atribuite conceptului de Europa:Europa geografică, Europa ca civilizaţie, Europa unităţii politice subdiferite forme299. Construcţia unei Europe unite s-a încercat fie în jurulideii creştine, sub formă de „Respublica Christiana”, fie prin forţaarmelor sub forma imperiilor lui Carol cel Mare, Napoleon şi Hitler,fie sub forma unităţii în diversitate prin recunoaşterea de către statelesuverane a unui „drept public european”, al tratatelor, care să asigureechilibrul european, fie ca Europă unită prin consimţământul reciproc.

Europa unită prin consimţământul reciproc a fost gândită de-alungul secolelor, în diferite variante, de personalităţi ilustre, precumDante, regele Podiebrand al Boemiei, Henric IV, abatele de Saint-Pierre, Napoleon I şi Napoleon III, Giuseppe Mazzini, Victor Hugo,

299 Denis de Rougemont, Vingt-huit siécles d'Europe, Paris 1961; BernardVoyenne, Histoire de l'idée europeéenne, Paris 1964, Vasile Vese şi AdrianIvan,  Istoria integrării europene, Ed. Presa Universitară Clujeană, Cluj-

 Napoca, 2001.

92

7/28/2019 55038441 Cursul Integrare Europeana

http://slidepdf.com/reader/full/55038441-cursul-integrare-europeana 91/137

Paul Valery, Kossuth Ortega y Gasset, R. Coudenhove-Kalergi,Aristide Briand, Jean Monnet şi Robert Schuman, Charles de Gaulle,H. Kohl.O anumită concepţie de Europă unită prin consimţământul

reciproc devine azi o realitate vie prin integrarea europeană postbelică,ce răspunde unor necesităţi concrete ale lumii contemporane300.W. Churchill în 1946 a ţinut celebrul său discurs de la Zurich în carechema la crearea Statelor Unite ale Europei (în completareadiscursului de la Fulton în care a lansat războiul rece şi conceptul deCortina de Fier). Ca urmare s-au dezvoltat o serie de mişcări proeuropene după o tipologie ideologică: creştin-democrată(incluzându-i pe părinţii Europei R. Schuman, K. Adenauer, JeanMonnet, A. de Gasperi, P.H. Spaak), social-democrată, conservatoare

(Churchill), liberală. Au participat şi români emigraţi precum G.Ciorănescu, Gr. Gafencu. Militanţii pro-europeni s-au întrunit înCongresul de la Haga (1948 ) iar un an mai târziu (1949) au creatConsiliul Europei.

Consiliul Europei este un organism interguvernamental, nusupranaţional, având mai degrabă o forţă morală, fiind departe de a fiun bloc politico-militar ca NATO sau economico-politic ca UE.Consiliul Europei se ocupă cu promovarea drepturilor omului şi a

democraţiei în Europa, sub egida sa s-au încheiat convenţii importante- Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, Convenţia privindDrepturile Minorităţilor, s-a adoptat faimoasa Recomandare 1201,s-au garantat drepturile homosexualilor. Fireşte că la ConsiliulEuropei a putut adera şi România în 1993, respectând drepturileomului şi valorile democraţiei. Dar aceasta este departe de a fi totul:Consiliul Europei nu înseamnă încă integrare europeană, deşiîmpărtăşirea valorilor sale este absolut indispensabilă integrăriieuropene propriu-zise. Consiliul Europei are sediul la Strasbourg şiare ca instituţii Consiliul de Miniştri, Adunarea Parlamentară aConsiliului Europei, Secretariatul (Daniel Tarchis - dr. Honoris Causala Universitatea BB Cluj), Curtea Europeană a Drepturilor Omului de pe lângă Consiliul Europei, Comisia Europeană a Drepturilor Omuluietc. România are deputaţi în Adunarea Parlamentară a ConsiliuluiEuropei la Strasbourg. Curtea Europeană a Drepturilor Omului de pe

300  Jean-Baptiste Duroselle,  L'idée d'Europe dans l'histoire, Paris 1965,

 p. 315-331.

93

7/28/2019 55038441 Cursul Integrare Europeana

http://slidepdf.com/reader/full/55038441-cursul-integrare-europeana 92/137

lângă Consiliul Europei judecă procese privind casele naţionalizatedin România.

2. Planul Schuman şi integrarea europeanăIntegrarea europeană propriu-zisă a fost lansată în practică prin Planul Schuman (9 mai 1950) care chema la reconcilierea franco-germană, la constituirea Comunităţii Europene a Cărbunelui şiOţelului şi la înfiinţarea unui organism supranaţional: Înalta AutoritateCECO. Prin Tratatul de la Paris (1951) s-a înfiinţat prima comunitateeconomică europeană CECO, formată din 6 state (Franţa, Germania,Italia, Belgia, Olanda, Luxemburg) - Europa celor 6 (azi 25). Punândîn comun, sub conducerea unei autorităţi supranaţionale, industria

Cărbunelui şi Oţelului a Franţei şi Germaniei a devenit imposibil unrăzboi între cele 2 state. Cele 2 naţiuni erau despărţite de o rivalitatemultiseculară care a generat războaie pustiitoare: Războiul de 30 ani(sec.XVII), Războiul de 7 ani (sec.XVIII), Războaiele napoleo-niene(1800-1815), Războiul franco-prusac (1870), Primul RăzboiMondial, Al Doilea Război Mondial, Parisul a fost ocupat de 2 ori:în1870 şi 1940. Şi iată că la exact 5 ani de la ziua victoriei împotrivalui Hitler (9mai 1950) a demarat procesul reconcilierii istorice franco-

germane care a devenit o realitate efectivă, cu forţă paradigmatică.De-a lungul ultimelor decenii, un câmp de bătaie a fost transformatîntr-una din cele mai prospere zone economice ale lumii, iar cuplulFranţa-Germania a devenit motorul integrării europene. Evident, esteun bun model pentru o reconciliere între România şi Ungaria. Franţaşi Germania au înţeles că au mult mai mult de câştigat prinreconciliere decât prin conflict, şi că în acest fel îşi servesc mai bineinteresul naţional.

 Nu trebuie însă uitat că începuturile integrării s-au produs încondiţiile Războiului Rece, pentru a crea un bloc economic care săsusţină organizaţia militară a NATO (creată în 1949) şi a avut loc subumbrelă americană. Paradoxal, Stalin a fost cel mai mare unificator alEuropei Occidentale. Jean Monnet, eminenţa cenuşie a acestui procesintegraţionist spunea: „Ţările noastre sunt prea mici pentru lumea încare trăim”, subliniind că nu pot face faţă singure ameninţării ruse laadresa securităţii lor şi nici concurenţei americane şi japoneze, faptvalabil şi astăzi.

94

7/28/2019 55038441 Cursul Integrare Europeana

http://slidepdf.com/reader/full/55038441-cursul-integrare-europeana 93/137

Este interesant de remarcat că marii făuritori ai ComunităţiiEuropene, părinţii fondatori ai Europei unite proveneau tocmai dinzonele disputate, aflate în litigiu între aceste state, din regiunea

Lotharingiei: astfel Robert. Schuman (ministrul de externe al Franţei)era din Alsacia - Lorena, Konrad Adenauer (cancelarul Germaniei) eradin Köln (fusese primar), Jean Monnet era din Cognac, Paul Spaak era prim-ministru în Belgia, Alcide de Gasperi prim-ministru al Italiei eraoriginar din Tirol.

Sediile instituţiilor europene au fost stabilite în aceleaşi zone:Consiliul Europei la Strasbourg capitala Alsaciei, al CECO laLuxemburg, al Comunităţii Economice Europene (UE) la Bruxelles,Tratatul de la Maastricht semnat în Olanda - tocmai pentru a marca

unificarea europeană exact în regiunile generatoare de conflict întrecut. În plus, părinţii Europei au fost cu toţii oameni politicidemocrat-creştini. R. Schuman a fost beatificat de Biserica Catolică(Fericiţi făcătorii de pace), Congresul de la Haga (1948) a fostinaugurat sub binecuvântarea papei.

În scopul înfăptuirii idealului Statelor Unite ale Europei, JeanMonnet a conceput o metodă pragmatică, funcţionalistă, de integrare pe sectoare, mai întâi în plan economic. Statele s-au înţeles

negustoreşte, urmărindu-şi propriile interese economice, şi căutând săobţină un profit material concret. Procedura s-a dovedit profitabilă, şistatele au prosperat, fapt ce a determinat adâncirea şi extindereaintegrării de-a lungul ultimelor decenii.

3. Marile etape ale construcţiei europene

În 1951se înfiinţează CECO.Integrarea europeană s-a dovedit profitabilă, şi statele au

 prosperat, fapt ce a determinat adâncirea şi extinderea integrării de-alungul ultimelor decenii. Astfel, în 25martie 1957 s-au semnatTratatele de la Roma, prin care se înfiinţau Comunitatea EconomicăEuropeană (Piaţa Comună) şi Euratomul (Comunitatea Europeană aenergiei Atomice). Piaţa Comună a Cărbunelui şi Oţelului s-a extins şila celelalte produse, în tendinţa de a crea o uniune vamală. Într-adevăr,în 1968 au fost suprimate toate taxele vamale între statele comunitare.

Au rămas însă bariere non-vamale între state, constând îndiferenţele de impozitare, în standardele de calitate diferite de la o ţară

95

7/28/2019 55038441 Cursul Integrare Europeana

http://slidepdf.com/reader/full/55038441-cursul-integrare-europeana 94/137

la alta faţă de acelaşi produs. În 1986 a fost încheiat însă Actul UnicEuropean (reuşita lui J. Delors) vizând crearea unei reale Pieţe UniceEuropene, cu cele 4 libertăţi: libera circulaţie a persoanelor, bunurilor,

serviciilor şi capitalurilor.În 7 februarie 1992 a fost semnat Tratatul de la Maastrichtcare, pe lângă aprofundarea integrării economice (Uniunea economicăşi monetară, cu moneda unică Euro) prevedea şi instituirea Uniunii politice europene, printr-o politică externă şi de securitate comună, şi prin cooperarea în domeniul justiţiei şi afacerilor interne (PESC şiJAI). Tratatul de la Maastricht instituie cetăţenia UE.

S-a instituit astfel UE, care continuă integrarea economică, prin crearea monedei unice Euro şi prin desăvârşirea liberei circulaţii,

 prevăzută şi în Tratatul Schengen, dar care, până acum nu a reuşit săinstituie Comunitatea Politică (politică externă şi de securitatecomună).

Fireşte, succesele economice deosebite ale integrării europeneau determinat mereu noi şi noi state să ceară aderarea la ComunităţileEuropene. Astfel, în 1973 Europa celor 6 a devenit Europa celor 9 prinaderarea Angliei, Irlandei şi Danemarcei, în 1981 a aderat Grecia, iar în 1986 Spania şi Portugalia, ajungându-se la Europa celor 12.

În 1995 au aderat Austria, Suedia şi Finlanda, formândEuropa celor 15, iar procesul continuă cu lărgirea spre Estul Europei şispre Sud.

La 1mai 2004 aderă 10 ţări:  ESTONIA, LETONIA, LITUANIA, POLONIA, UNGARIA, CEHIA, SLOVACIA, SLOVENIA, MALTA, CIPRU , formând-Europa celor 25.

În 2007 aderă: ROMÂNIA şi BULGARIA.

Este adevărat că procesul integraţionist s-a dovedit dificil,lent, şi se observă şi azi acest lucru. Geloase pe suveranitatea lor,statele au evitat crearea unei comunităţi politice, Anglia a aderat târziuşi a fost destul de eurosceptică, C. de Gaulle a împiedicat temporar aplicarea principiului supranaţionalităţii, Tratatul Maastricht a fostratificat cu greutate, negocierile pentru moneda unică au fostanevoioase, Europa de Est a fost lăsată pe dinafară până acum.Paharul european, se spune, e plin până la jumătate. Din perspectivăistorică însă, trebuie să observăm că de la 9 mai 1950 până azi s-a

realizat enorm. Statele Occidentale au aderat la Comunitatea

96

7/28/2019 55038441 Cursul Integrare Europeana

http://slidepdf.com/reader/full/55038441-cursul-integrare-europeana 95/137

Europeană pentru a-şi servi interesul naţional, a-şi asigura prosperitatea, securitatea şi pacea. Acelaşi interes îl au şi ţările dinEstul Europei. Procesul integraţionist a fost ascendent, de la Planul

Schuman la „Euro” şi de la Europa celor 6 la Europa celor 25. Stateleşi-au limitat propria suveranitate prin libera lor voinţă, ştiind că ceeace câştigă este mai important decât ceea ce pierd. Dacă integrareaeuropeană nu le-ar fi adus atâtea beneficii, aceasta s-ar fi destrămat,statele ar fi abandonat-o. Dar dimpotrivă, statele continuă să seintegreze.

4. Instituţiile Uniunii Europene Consiliul de Miniştri reunind miniştrii de resort pentru

fiecare problemă discutată, (care nu se confundă cu Consiliul deMiniştri al Consiliului Europei). Consiliul Uniunii Europene sauConsiliul de Miniştri este principalul for de decizie al UniuniiEuropene, format din miniştrii celor cincisprezece state membre, carerăspund de problemele aflate pe ordinea de zi: afaceri externe,

agricultura, industrie, transporturi sau oricare alt domeniu. Cu toate că participarea miniştrilor se realizează in formule diferite, în funcţie de problema aflata in discuţie, Consiliul este o instituţie unica. Fiecaretara din Uniune deţine prin rotaţie preşedinţia pe o perioada de saseluni.

Consiliul European (nu se confundă cu Consiliul Europei) -cuprinzând şefii de state şi de guverne ai UE ia deciziile majore.Acestea sunt organe interguvernamentale de decizie ale UE. Deciziilelor sunt aplicate de Comisia Europeană.

Comisia Europeană = organ managerial şi de execuţie,supranaţional, cu preşedinţii J. Delors, J. Santére, R. Prodi, JoseBaroso.

Atribuţii:1) are iniţiativa legislativă (propune legile UE),2) este gardianul Tratatelor UE (atenţionează şi da în judecată

statul infractor)

97

7/28/2019 55038441 Cursul Integrare Europeana

http://slidepdf.com/reader/full/55038441-cursul-integrare-europeana 96/137

3)este managerul UE (execută politicile UE, gestionează bugetul UE) şi negociator(reprezintă UE in negocierea tratatelor custatele din afară, inclusiv în negocierile de aderare ale României).

Curtea Europeană de Justiţie (nu se confundă cu CurteaEuropeană a Drepturilor Omului de pe lângă Consiliul Europei) are puteri foarte mari, judecând litigiile dintre state, sau dintre state şi UE,obligând astfel statele să respecte Tratatele Comunitare.

Parlamentul European e ales din 1979 direct de cetăţeni,deci nu e format din delegaţii ale Parlamentelor naţionale, ca laConsiliul Europei).NU se confundă cu Adunarea Parlamentară aConsiliului Europei. În cadrul Parlamentului European deputaţii

formează grupuri parlamentare nu pe criterii etnice, ci ideologice:grupul parlamentar democrat-creştin, liberal, social-democrat, nugrupul parlamentar francez, englez, german. Are rol de colegislator,codecizie în anumite probleme. Controlează Comisia Europeană ca peun guvern, dar decizia se ia în principal în Consiliul de Miniştri şi înConsiliul European.

Prin Tratatul Maastricht se aplică principiul subsidiarităţii, prin care deciziile specifice se iau la 3 nivele: regional, naţional şi

comunitar. Statul-naţional este însă temelia comunităţii europene şiactorul politic principal. Principiul subsidiarităţii are menirea de aasigura luarea deciziilor cât mai aproape de cetăţean. Mai exact, este principiul conform căruia Uniunea nu întreprinde acţiuni (cu excepţiadomeniilor care ţin exclusiv de competenţa sa) dacă acestea nu suntmai eficiente decât acţiunile întreprinse la nivel naţional, regional saulocal. Acest principiu este strâns legat de principiile proporţionalităţiişi necesităţii, conform cărora nici una dintre acţiunile întreprinse deUniune nu trebuie să depăşească nivelul care este necesar pentrurealizarea obiectivelor Tratatului.

Uniunea Europeană se identifică prin următoarele simboluri:- un drapel: douăsprezece stele galbene pe fond albastru, simbolizând popoarele Europei, formează un cerc, simbol al uniunii. Numărul de12 este simbolic şi nu indica numărul de state membre. Este invariabil;- un imn: "Odă bucuriei", preludiul celei de-a patra părţi a Simfoniei aIX-a de Ludwig van Beethoven, a fost adoptată ca imn european decătre Şefii de State şi de Guverne din Uniunea Europeană, reuniţi în

cadrul Consiliului European, în iunie 1985, la Milano. Fiecare ţară îşi

98

7/28/2019 55038441 Cursul Integrare Europeana

http://slidepdf.com/reader/full/55038441-cursul-integrare-europeana 97/137

 păstrează imnul naţional. Nu s-a stabilit o versiune oficială pentrutextul imnului.

- o zi: 9 mai – ziua Europei în amintirea declaraţiei Schuman

din 1950- o monedă unică: Euro - Începând cu 1 ianuarie 1999, Euro adevenit moneda europeană unică. Bancnotele şi monedele Euro au fost puse în circulaţie începând cu 1 ianuarie 2002. Sigla monedei Euroeste inspirată din litera epsilon a alfabetului grec şi de prima litera acuvântului Europa. Cele două linii paralele simbolizează stabilitateaEuro.

5. Aderarea României la Uniunea EuropeanăSocietatea noastră este frământată de câteva întrebări

referitoare la integrarea europeană: Este România o ţară europeană saunu? De ce România este ţinută la porţile Europei până în 2007? Nucumva prin integrarea europeană românii şi-ar pierde identitateanaţională? Care sunt beneficiile şi costurile integrării României înUE?

1) Este România o ţară europeană sau nu? România aparţineEuropei geografice, istorice şi culturale. Nu aparţine însă UniuniiEuropene şi civilizaţiei capitaliste occidentale. Conceptul geografic deEuropa cuprinde, în mod convenţional spaţiul de la Atlantic la M.Urali. Conceptul istoric de Europa include spaţiul istoric al evoluţieisocietăţii umane ce a creat actuala civilizaţie de tip european şi e legatde Conceptul cultural de Europa, care defineşte o cultură europeană aunităţii în diversitate, având ca fundamente comune moştenireaistorică a culturii greceşti, a civilizaţiei romane, a spiritualităţiicreştine, a democraţiei parlamentare moderne, a ştiinţei şi tehniciimoderne, după cum arată şi filosoful Andrei Marga. În sfârşit,conceptul instituţional al Europei cuprinde binecunoscutele structurieuropene: UNIUNEA EUROPEANĂ(UE).

2) Nu cumva prin integrarea europeană românii şi-ar pierdeidentitatea naţională?

UE nu tinde să desfiinţeze statul-naţional nici să suprimeidentitatea naţională a nici unui popor. Este un adevăr evident că, deşi

integraţi în Comunitatea Europeană, francezii nu sunt mai puţin

99

7/28/2019 55038441 Cursul Integrare Europeana

http://slidepdf.com/reader/full/55038441-cursul-integrare-europeana 98/137

francezi, olandezii nu sunt mai puţin olandezi, grecii nu sunt mai puţingreci. UE nu a impus nici o limbă oficială, toate limbile oficiale alecelor 25 state membre sunt limbi oficiale ale UE: franceza, greaca,

letona, maghiara. În sistemul de vot stabilit la nivelul instituţiilor europene nu se permite hegemonia unei mari puteri sau chiar a 2 sau 3mari puteri asupra statelor mici. Luxemburgul sau Grecia,suprareprezentate, nu simt vreo oprimare din partea Germanei, preşedintele J. Santér era luxemburghez. E o unitate în diversitate, ocomunitate foarte pluralistă.

Iată de ce, într-o viitoare integrare europeană, nimeni nu vacere nici românilor, nici maghiarilor, nici germanilor să renunţe lalimba lor, la religie, la tradiţii, la cultura proprie, la identitatea

naţională. UE are nevoie de români europeni, de maghiari europeni,nu de europeni de nicăieri. UE nu seamănă cu Uniunea Sovietică nicicu SUA. (Şi afirm cu toată claritatea: cei care afirmă că românii îşi vor  pierde identitatea prin integrarea europeană nu cunosc nimic despreEuropa).

3) De ce însă UE nu a votat integrarea României până în2007? Pentru că UE este în primul rând o uniune vamală, cu liberacirculaţie a persoanelor, bunurilor, serviciilor şi capitalurilor.

Includerea României va obliga România să suprime taxele vamale laimport, expunându-se astfel liberei concurenţe cu puternica economieoccidentală. Economia românească, atât de neperformantă, ar falimenta rapid şi oamenii ar rămâne pe drumuri. Ar fi un dezastru şi pentru România, şi pentru Occident, mai ales că, în atari condiţiiromânii nu ar avea nici putere de cumpărare pentru produseleoccidentale. Pe de altă parte, libera circulaţie a persoanelor, ar permiteromânilor să se stabilească liber şi să lucreze în Germania, Franţa,Anglia, Spania, Italia, unde standardul de viaţă este mult superior. Săne gândim atunci câţi tineri ar mai rămâne în România?

Iată de ce, România nu poate intra în UE decât când va ajungecompatibilă cu nivelul acesteia de dezvoltare economică şi custandardul ei de viaţă. Înainte de a intra România în Europa, estenecesar să intre Europa în România, să aducem Europa acasă. Este,aceasta o problemă de civilizaţie(economie capitalistă dezvoltată,democraţie, legislaţie de model occidental), nu de vot favorabil al UE.Intrarea în NATO, e mult mai uşoară, fiind într-adevăr o problemă

 politică de vot, de alianţă politico-militară. Problema aderării

100

7/28/2019 55038441 Cursul Integrare Europeana

http://slidepdf.com/reader/full/55038441-cursul-integrare-europeana 99/137

României la UE este aceea a dezvoltării social-economice capitalistedupă model occidental, iar aceasta trebuie să se facă pentru interesulRomâniei, nu al Europei. În acest fel, ideea naţională se armonizează

 perfect cu ideea europeană. Trebuie să fim eurocompatibili şieurocompetitivi. Repet, să aducem Europa acasă, şi atunci vom intraîn Europa.

La 1mai 2004 aderă 10 ţări:  ESTONIA, LETONIA, LITUANIA, POLONIA, UNGARIA, CEHIA, SLOVACIA, SLOVENIA, MALTA, CIPRU .

2007 aderă: ROMÂNIA şi BULGARIA.

4) Care sunt criteriile UE ce trebuie îndeplinite?Pentru a intra în UE, România şi toate ţările candidate trebuie săaplice aceleaşi reguli şi standarde pe care toate statele membre leaplică deja. Aceste reguli au fost reafirmate şi definite încă odată deConsiliul European de la Copenhaga din iunie 1993, denumitecriteriile de aderare de la Copenhaga. România şi celelalte ţăricandidate trebuie să îndeplinească CRITERIILE DE ADERARE DE 

 LA COPENHAGA:a) CRITERIUL POLITIC : stabilitatea instituţiilor caregarantează democraţia, statul de drept, drepturile omului, drepturile pentru minorităţi. Este singurul criteriu care a trebuit îndeplinit înaintede începerea negocierilor de aderare. România a îndeplinit criteriul politic până în1999, când Consiliul European de la Helsinki a hotărâtca România să înceapă negocierile de aderare.

b) CRITERIUL ECONOMIC : existenţa unei economii de piaţăfuncţionale, precum şi capacitatea de a face faţă presiunii concurenţeişi forţelor pieţei din Uniunea Europeană ;

c) CRITERIUL LEGISLATIV : adoptarea acquis-uluicomunitar, a legislaţiei UE (organizată în cele 31de capitole,însumând 90 mii pagini de legislaţie). Este esenţială capacitateaRomâniei de a-şi asuma obligaţiile de membru al UE, incluzândadeziunea la obiectivele uniunii politice, economice şi monetare.

d) CRITERIUL CAPACITĂŢII ADMINISTRATIVE  (subliniatde Consiliul European de la Madrid din decembrie 1995 şi Göteborg

din iunie 2001): defineşte importanţa crucială a capacităţii ţărilor 

101

7/28/2019 55038441 Cursul Integrare Europeana

http://slidepdf.com/reader/full/55038441-cursul-integrare-europeana 100/137

candidate de a implementa şi aplica acquis-ul. De aceea Româniatrebuie să depună eforturi substanţiale pentru consolidarea şireformarea structurilor sale administrative şi juridice. Trebuie

eficientizate după model occidental, înlăturate corupţia, incompetenţa,ineficienţa, (şpaga, pilele, favoritismele, promovarea non-valorii,încălcarea legilor, lipsa de respect faţă de cetăţean, pierderea de timp).Legislaţia aflată pe hârtie trebuie aplicată corect, în viaţa noastrăsocială, de către o administraţie eficientă, competentă, suplă şi onestă.

Dacă nu îndeplinim aceste criterii, nu vom aderala UE. Totuşi, acquis-ul comunitar se va aplica în mareparte numai după aderare şi, chiar după aderare vomavea perioade de tranziţie de câţiva ani pentru

aplicarea sa treptată. Din partea sa, UE acordăRomâniei un ajutor financiar masiv şi permanent, învederea aderării. Fondurile nerambursabile acordateRomâniei cresc de la o medie anuală de 640milioaneEuro în 2003 la 1miliard de Euro în 2006.301 Este ceamai mare sumă pe care UE o oferă vreunui stat dinafara sa. Noi trebuie sa avem capacitateaadministrativă de a elabora proiecte viabile pentru a

absorbi aceşti bani şi a-i folosi în totalitate cu maxim deeficienţă şi de impact. Banii se dau în cadrulprogramelor:

- PHARE pentru consolidarea administraţieipublice, infrastructură, dezvoltare regională.

- ISPA pentru drumuri şi protecţia mediului.- SAPARD pentru agricultură şi dezvoltare rurală.- SOCRATES, LEONARDO, JEAN MONNET pentru

 învăţământ.Pachetul financiar pentru România pe anii 2007-2009 cuprinde 6miliarde Euro.

5. Care sunt beneficiile şi costurile integrării în UEpentru cetăţenii României?

După aderare, cetăţenii României vor avea parte de beneficiileşi costurile implicate de marea Piaţă Unică europeană, cu libera

301 Guvernul României, ABC-ul integrării în UE , Bucureşti, 2004, p.52.

102

7/28/2019 55038441 Cursul Integrare Europeana

http://slidepdf.com/reader/full/55038441-cursul-integrare-europeana 101/137

circulaţie a persoanelor, mărfurilor, serviciilor şi capitalurilor, precumşi de politicile comune ale UE. Mai mult, cetăţenii români vor deveniautomat şi cetăţeni europeni cu drepturi depline. Cetăţenia europeană

este condiţionată de cetăţenia naţională şi vine în completareaacesteia, adăugând noi drepturi:- dreptul de liberă circulaţie şi de stabilire într-una dintre

statele membre ale Comunităţii;- dreptul de a vota şi de a candida în statul de rezidenţă la

alegerile europene şi la alegerile locale, cu anumite condiţii;- dreptul de petiţie în Parlamentul European;- dreptul de a depune la Mediatorul European o reclamaţie cu

 privire la funcţionarea defectuoasă a instituţiilor comunitare;

- protecţia pe teritoriul statelor terţe din partea ambasadelor şiconsulatelor oricăruia dintre statele membre;

1) Mai concret, vom putea călători liber în toate cele 27 ţăriale UE ca dintr-un judeţ în altul, fără să mai fim opriţi la graniţe, fărăsă ni se mai controleze paşapoartele. Vom putea să locuim la Roma,Barcelona, Lisabona, să lucrăm acolo în condiţii egale, legal, săderulăm afaceri, să beneficiem de asistenţă medicală, ajutor de şomaj,

 protecţie socială.2) Dacă locuim în Roma, putem vota la alegerile locale pe primarul Romei şi pe consilierii săi locali. Putem chiar să candidăm lafuncţia de primar al Romei sau de consilier local. Putem să îi votăm peeurodeputaţii pe care Roma îi trimite în Parlamentul European de laStrasbourg. Putem chiar să candidăm la alegerile parlamentareeuropene pentru un fotoliu de eurodeputat. Dar nu vom avea dreptulde a alege si a fi aleşi la alegerile naţionale, pentru Parlamentul Italiei.

3) Vom avea dreptul de petiţie către Parlamentul European,indiferent unde locuim.

4) Vom avea dreptul să ne adresăm mediatorului european cuo reclamaţie privind funcţionarea defectuoasă a instituţiilor UE,indiferent unde locuim.

5) Dacă ajungem într-un stat din afara UE, în care Românianu are ambasadă sau consulat, putem beneficia de protecţie din parteareprezentanţelor diplomatice ale statelor membre UE, care existăacolo.

103

7/28/2019 55038441 Cursul Integrare Europeana

http://slidepdf.com/reader/full/55038441-cursul-integrare-europeana 102/137

6) Diplomele noastre de licenţă şi calificările profesionale vor fi recunoscute în toate cele 27 de state UE. Un student ar putea studiaun semestru în Târgu-Mureş, un semestru în Lisabona, un alt semestru

la Berlin, beneficiind de recunoaşterea reciprocă a examenelor prinsistemul de credite transferabile, şi chiar cu bursă Erasmus de la UE.7) Vom putea cumpăra automobile occidentale şi alte mărfuri

din ţările lor de origine şi să le aducem acasă fără să mai plătim taxevamale. Putem vinde mărfuri româneşti liber în Occident. Produseleoccidentale de bună calitate vor invada piaţa românească, fără să plătească vamă. Putem derula afaceri liber în Occident, inclusiv îndomeniul serviciilor (taximetie, hoteluri), comerţului, industriei.8)Piaţa românească va fuziona cu piaţa germană, italiană, franceză,

care au fuzionat deja între ele, formând Piaţa unică europeană. Vatrebui să facem faţă concurenţei cu firmele germane, italiene,franceze, britanice, să fim competitivi pe piaţă. Produsele fabricate înRomânia vor respecte standardele de calitate europene. Toate acesteasunt foarte dificile pentru firmele româneşti, unele vor falimenta.Consumatorul va cumpăra produse de calitate europeană, dar la preţurimai mari, tot europene.

9) Preţurile vor creşte şi se vor alinia la cele occidentale. Dar 

şi nivelul de trai al românilor va trebui să crească în acelaşi sens.România va deveni o societate capitalistă şi democratică după modeloccidental.

10) Respectarea drepturilor omului şi a legilor ca în Occidentva avea o garanţie reală în UE.

11) Vom putea putea candida si vota pe eurodeputaţii pe careregiunea noastră îi va trimite în Parlamentul European de laStrasbourg. În iunie 2004, noi vom vota pentru prima dată la alegerieuropene. România va fi reprezentată corect în toate instituţiile UE, participând la procesul decizional european, sporindu-şi influenţa şi prestigiul în lume. Limba română va deveni una dintre limbile oficialeale UE, iar documentele importante ale UE vor fi traduse şi în limbaromână.

12) România europeană se va bucura de pace, stabilitate,integritate, menţinerea graniţelor existente, suveranitate, prosperitate.Se vor înfiinţa regiuni de dezvoltare, pe criterii economice, pentru aabsorbi fonduri de la UE. În mod voluntar, ca toate ţările membre

România îşi va limita propria suveranitate naţională, delegând o parte

104

7/28/2019 55038441 Cursul Integrare Europeana

http://slidepdf.com/reader/full/55038441-cursul-integrare-europeana 103/137

din atributele suveranităţii sale către instituţii supranaţionale (ComisiaEuropeană, Curtea Europeană de Justiţie), în domeniul economic. Dar România va fi membru cu drepturi depline şi egale în conducerea UE.

În unele instituţii, statele sunt reprezentate proporţional cu populaţialor. Având o populaţie mai numeroasă, ţara noastră va fi mai binereprezentată decât Ungaria, Bulgaria, Estonia, Letonia, Lituania,Cehia, Slovacia, Slovenia, Malta, Cipru, Belgia, Olanda, Luxemburg,Danemarca. In instituţiile UE, România va avea :

1) în Parlamentul European –33eurodeputaţi din 732, aleşi denoi prin vot universal.

2) în Consiliul European-1membru din 27(preşedintele ţăriisau primul-ministru).

3) în Consiliul de Miniştri-14voturi din 345, deci 5,49% dintotalul voturilor necesare adoptării unei decizii cu majoritate calificatăşi 15,38% din voturile necesare blocării deciziilor.

4) în Comisia Europeană- 1comisar european român din 27.5) în Curtea de Justiţie Europeană-1judecător.6) în Tribunalul de Primă Instanţă-1judecător.7) în Comitetul Economic şi Social-15membri din 344, aleşi

de noi prin vot universal.

8) în Comitetul Regiunilor-15membri din 344, aleşi de noi prin vot universal.9) în Curtea de Conturi-1membru din 27.10) în Consiliul General al Băncii Centrale Europene-1

membru din 29 (guvernatorul BNR)11) în Consiliul Guvernatorilor la Banca Europeană de

Investiţii-1membru din 27 (ministrul de finanţe), plus un număr adecvat de directori în Consiliul Director.

Negocierile de aderare Negocierile determină condiţiile de integrare în Uniunea

Europeană a fiecărui stat candidat.302 Până la data aderării la Uniune,statele trebuie să adopte acquis-ul, respectiv legislaţia construită pe baza Tratatelor fondatoare ale UE (Roma, Maastricht, Amsterdam şi Nisa), şi chiar a Constituţiei UE. NU SE NEGOCIAZĂ DACĂROMÂNIA VA ADOPTA ŞI APLICA SAU NU LEGISLAŢIA

302 Tema nr.20, Infoeuropa.

105

7/28/2019 55038441 Cursul Integrare Europeana

http://slidepdf.com/reader/full/55038441-cursul-integrare-europeana 104/137

COMUNITARĂ. România SE ANGAJEAZĂ SĂ ADOPTE ŞI SĂAPLICE ACQUIS-UL COMUNITAR IN ÎNTREGIME,iar Comisiaeuropeană verifică acest lucru, inclusiv prin rapoartele de ţară

 prezentate anual în luna octombrie. ROMÂNIA NEGOCIAZĂ DOAR TERMENELE ÎN CARE CANDIDATUL VA ADOPTA ŞI APLICAACQUIS-UL ŞI, ÎN SPECIAL, EVENTUALELE ARANJAMENTEDE TRANZIŢIE, care vor fi strict delimitate în timp şi condiţiile deaplicabilitate. În contextul unor aranjamente similare anterioare, unor state membre proaspăt intrate în Uniune le-a fost permis să parcurgăîn etape (stabilite cu exactitate în cursul negocierilor) procesul necesar  până la respectarea, în întregime, a prevederilor anumitor legi şireglementări. Înţelegeri similare se încheie şi între UE şi România. S-a

mai negociat numărul reprezentanţilor României în instituţiile UE,contribuţia României la bugetul UE, sumele de bani pe care UE le vaaloca României prin participarea la programe europene, la fondurilestructurale ale UE.

Guvernul României, reprezentat de ministrul negociator-şef Vasile Puşcaş (în anii 2000-2004), negociază cu UE, reprezentată deConsiliul de Miniştri (la nivel de miniştri, adjuncţi ai miniştrilor, sauCOREPER) şi de Comisia Europeană (prin comisarul pentru extindere

Gunter Verheugen sau Directoratul General pentru Extindere), reuniţitoţi în cadrul unor conferinţe de negociere.1) Se realizează mai întâi o examinare analitică (denumită

screening) bilaterală a acquis-ului pentru a identifica acele domenii încare România va avea dificultăţi în aplicarea aquis-ului la dataaderării.

2) Apoi, pentru fiecare capitol de negociere, GuvernulRomâniei îşi pregăteşte poziţia de negociere sub forma unui documentde poziţie, cuprinzând propunerile sale.

3) La acest document de poziţie, UE răspunde cu prezentarea propriei poziţii de negociere, denumită poziţia comună a UE. Proiectulde poziţie comună este pregătit de Comisia Europeană şi este aprobatîn unanimitate de statele membre, de Consiliul de Miniştri, apoi este prezentat de către Preşedinţia Consiliului de Miniştri (deţinută prinrotaţie de către statele membre pe intervale de câte şase luni).

4) Se negociază un compromis între cele două poziţii.Comisia Europeană are rolul de a identifica acele concesii reciproc

acceptabile.

106

7/28/2019 55038441 Cursul Integrare Europeana

http://slidepdf.com/reader/full/55038441-cursul-integrare-europeana 105/137

5) Când România şi UE se pun de acord, capitolul respectiv seînchide provizoriu303. În momentul în care se ajunge la o poziţiecomună între România şi Uniunea Europeană, capitolul respectiv se

consideră închis provizoriu.Închiderea provizorie a capitolului de negociere reprezintă oconfirmare a faptului că angajamentele asumate de statul candidat cu privire la adoptarea legislaţiei din domeniul respectiv sunt consideraterealizabile. Un criteriu de o importanţă similară în închiderea provizorie a capitolului respectiv este evaluarea capacităţii administra-tive şi instituţionale de a aplica legislaţia, în forma agreată. Pânăacum, nu au existat solicitări (din partea Comisiei Europene) de aredeschide capitole de negociere. Închiderea tuturor celor 31 de

capitole constituie adoptarea acquis-ului comunitar de către statulcandidat, îndeplinind astfel unul dintre criteriile de aderare. Ritmulnegocierilor este dictat de gradul de pregătire a statului candidat şi decomplexitatea subiectului.

România încheie negocierile de aderare până la sfârşitulanului 2004, va semna Tratatul de aderare în 2005 şi va adera efectivîn 2007.

Rezultatele negocierilor sunt încorporate în proiectul tratatului

de aderare. Acesta este supus spre aprobare Consiliului şi apoiParlamentului European. După semnare, tratatul de aderare este supusspre ratificare statelor membre şi statului candidat România. Înanumite cazuri, acest lucru se face prin referendum. Tratatul intră învigoare, iar statul candidat devine stat membru, la data aderării.Fiecare stat membru va trebui să ratifice tratatele de aderare, de obicei printr-un act al Parlamentului. Dezbaterile provocate cu acest prilejdau posibilitatea reprezentanţilor poporului din fiecare stat membrusă-şi expună părerea cu privire la extindere. Aprobarea publică aextinderii este exprimată în principal prin procedura de aprobare aParlamentului European, precum şi prin ratificarea fiecărui statmembru şi a fiecărui stat candidat, în unele ţări fiind necesarăorganizarea unui referendum.

Capitolele de negociere

303 Guvernul României, ABC-ul integrării în UE , Bucureşti, 2004, p.47.

107

7/28/2019 55038441 Cursul Integrare Europeana

http://slidepdf.com/reader/full/55038441-cursul-integrare-europeana 106/137

Capitolele de negociere au rezultat ca urmare a divizării (dinraţiuni metodologice) a acquis-ului comunitar, care reprezintăansamblul de drepturi şi obligaţii comune ce unesc statele membre în

cadrul Uniunii Europene. Cele 31 de capitole constituie cadrul denegociere dintre statele candidate şi Uniunea Europeană.

Capitolul 1 - Libera circulaţie a mărfurilorCapitolul 2 - Libera circulaţie a persoanelorCapitolul 3 - Libera circulaţie a serviciilorCapitolul 4 - Libera circulaţie a capitaluluiCapitolul 5 - Dreptul societăţilor comercialeCapitolul 6 - Politica în domeniul

concurenţeiCapitolul 7 – AgriculturaCapitolul 8 – PescuitulCapitolul 9 - Politica în domeniul

transporturilorCapitolul 10 – ImpozitareCapitolul 11 - Uniunea economica şi

monetara

Capitolul 12 - StatisticaCapitolul 13 - Politica socială şi ocupareaforţei de muncă

Capitolul 14 - EnergieCapitolul 15 - Politica industrialăCapitolul 16 - Întreprinderile mici şi mijlociiCapitolul 17 - Ştiinţa şi cercetareaCapitolul 18 - Educaţie, formare

profesională şi tineretCapitolul 19 - Telecomunicaţii şi tehnologiainformaţiei

Capitolul 20 - Cultura şi politica în domeniulaudiovizualului

Capitolul 21 - Politica regională şicoordonarea instrumentelor structurale

Capitolul 22 - Protecţia mediului înconjurător

108

7/28/2019 55038441 Cursul Integrare Europeana

http://slidepdf.com/reader/full/55038441-cursul-integrare-europeana 107/137

Capitolul 23 - Protecţia consumatorilor şi asănătăţii

Capitolul 24 - Justiţia şi afacerile interne

Capitolul 25 - Uniunea vamalăCapitolul 26 - Relaţii externeCapitolul 27 - Politica externă şi de

securitate comunăCapitolul 29 - Dispoziţii financiare şi

bugetareCapitolul 30 - InstituţiiCapitolul 31 - Altele

PARTEA V

ESEU BIBLIOGRAFIC

1. Incursiune în istoriografia ideii de Europă Unită

109

7/28/2019 55038441 Cursul Integrare Europeana

http://slidepdf.com/reader/full/55038441-cursul-integrare-europeana 108/137

Istoriografia occidentală a relevat importanţa Planului Briandatât din perspectiva relaţiilor internaţionale interbelice, cât mai alesdin perspectiva istoriei ideii de Europă unită. Astfel, istoricul Jean-

Baptiste Duroselle (prof. la Univ. Paris-Sorbonne) în lucrarea clasicăHistoire des relations internationales de 1919 à nos jours,abordează Planul Briand ca act al politicii de securitate colectivă promovată de Franţa pe scena internaţională interbelică. Duroselleconsideră eşecul Planului Briand drept primul eşec al securităţiicolective. Autorul încadrează Planul Briand în capitolul „Primeleeşecuri ale securităţii colective (1929-1933)”, după capitolul „Europala apogeul securităţii colective (1925-1929)”. Duroselle insistă asupra propunerii lui Briand de a extinde la toate statele europene regimul de

securitate creat prin Pactul de la Locarno şi asupra faptului că marile puteri au respins acest proiect, iar Germania a încercat chiar unAnschluss economic304. În cartea L’idée d’Europe dans l’histoire,Paris, Payot, 1965, Duroselle acordă o mare importanţă ProiectuluiBriand, în seria tentativelor guvernamentale de organizare europeană.Istoricul francez încadrează Proiectul Briand în categorianumeroaselor planuri de Europă unită prin consimţământul reciproc,avansate de intelectuali de-a lungul secolelor, cu menţiunea că

ministrul de externe francez a ridicat la nivel guvernamental aceastăveche utopie, pentru prima dată. Dar Briand s-a limitat la un proiectinterguvernamental, nu a prevăzut instituţii supranaţionale, remarcăDuroselle. Lucrarea sugerează menirea Proiectului Briand de a suplinicarenţele sistemului internaţional Versaillez, care nu putea garanta pacea. Planul francez a eşuat deoarece pulsul european, era foarte slabîn acea vreme a crizelor şi naţionalismelor, explică Duroselle 305. 

Duroselle, Denis de Rougemont, Bernard Voyenne, HenryBrugmans, Jean-Luc Chabot, Charles Zorgbibe, Pierre Milza, SergeBerstein, Peter M. Stirk, Walter Lipgens, Andrea Bosco, ElizaCampus şi Ladislau Gyemant, subliniază caracterul Planului Briand de precursor al integrării europene postbelice306.

304 Jean-Baptiste Duroselle,  Histoire des relations internationales de 1919à nos jours, Paris, Armand Collin, 2001, ediţia a 12 a, vol. I, p. 137-140.305 Idem, L’idée d’Europe dans l’histoire, Paris, Payot, 1965 p.315-331.306 Denis de Rougemont, Vingt-huit siècles d’Europe, Paris, 1961 ; Bernard

Voyenne,  Histoire de l’idée européenne, Paris, 1965 ; Henry Brugmans,

110

7/28/2019 55038441 Cursul Integrare Europeana

http://slidepdf.com/reader/full/55038441-cursul-integrare-europeana 109/137

Planul Briand este abordat în numeroase lucrări occidentale înspecial franceze. Nu este menirea demersului nostru să analizezeistoriografia occidentală a problemei. Vom remarca însă două lucrări

de referinţă. Mai întâi, teza de doctorat în ştiinţe politice laUniversitatea Grenoble susţinută şi publicată în 1978 de Jean-LucChabot analizează aprofundat „ideea de Europă unită” în perioadainterbelică. El analizează din perspectivă politologică „ideologiaeuropeistă”, sub toate aspectele. În acest context, Chabot considerăPlanul Briand ca fiind „tentativa instituţională în cadrul Societăţii Naţiunilor (sept. 1929 – sept. 1932)” de înfăptuire a ideii EuropeiUnite. Chabot tratează propunerea Briand ca gest politic şi caideologie, constatând lipsa de claritate juridică a conceptelor folosite

de ministrul de Externe francez. El explică eşecul iniţiativei franceze prin faptul că majoritatea ţărilor continentului nu au vrut săabandoneze nimic din atributele lor suverane pentru a construi ceva încomun. Eşecul acestei tentative instituţionale în cadrul Ligii Naţiunilor antrenează pierderea influenţei curentului european însocietate. Mişcările europene se consolează cu ideea antantelor regionale în perspectiva unei dorite Uniuni Europene, dar Europa sedezbina tot mai mult, după cum aprecia Chabot307.

Cea mai importantă carte dedicată reacţiilor ţărilor europenela Proiectul Briand este culegerea de studii apărută sub titlul Le PlanBriand d’Union fédérale européenne, în 1998, editată de istoriciielveţieni Antoine Fleury şi Lubor Jilek 308. Volumul reuneşte lucrările prezentate la colocviul internaţional de la Geneva din septembrie1991, pe această temă. Istorici reprezentativi din aproape toate ţărilecontinentului prezintă reacţiile statelor lor la Planul Briand,valorificând rezultatele respectivelor istoriografii naţionale şidocumente din arhivele diplomatice din aproape toate capitaleleeuropene. Astfel, istoricii germani Martin Vogt şi Peter Krűger au

 L’idée européenne 1920-1970, Bruges, 1971 ; Charles Zorgbibe, Histoirede la construction européenne, Paris, PUF, 1993, p. 9-11 ; Pierre Milza şiSerge Berstein, Istoria secolului XX , Bucureşti, Ed. ALL, 1998, p. 46 ; PeterM. R. Stirk , European Unity in context. The Interwar Period , London 1989,

 p84-98307 Jean-Luc Chabot, L’idée d’Europe unie de 1919 à 1939, Grenoble, 1978.308  Antoine Fleury şi Lubor Jilek  (ed.),  Le Plan Briand d’Union fédérale

européenne, Ed. Peter Lang, Berna, 1998.

111

7/28/2019 55038441 Cursul Integrare Europeana

http://slidepdf.com/reader/full/55038441-cursul-integrare-europeana 110/137

analizat cu acribie poziţia negativă a Berlinului faţă de planul francez,istoricul italian Marta Petriccioli a reliefat diferenţele de opinii întreMussolini şi Dino Grandi privind răspunsul nefavorabil al Italiei,

Robert Boyce a explicat reacţia ostilă a Londrei în contextul crizeiliberalismului britanic. Andrea Bosco a cercetat în detaliu modul încare factorii de răspundere din Foreign Office au formulat intereselemondiale ale Imperiului Britanic faţă de Europa şi de ProiectulBriand. Istoricul maghiar Mária Ormos a prezentat reacţia Ungarieiîntr-o lumină favorabilă, încercând să atenueze realitatea răspunsuluirevizionist al guvernului de la Budapesta, ostil Planului Briand.Istoricul maghiar Magda Adám identifică punctele de convergenţă în poziţiile statelor danubiene faţă de proiectele franceze de integrare.

Istoricul rus Zinaida Belousova relevă atât atitudinea antieuropeană alui Stalin, cât şi dificultatea studierii arhivelor sovietice.

Istoricul bulgar Milena Semkov evidenţiază răspunsul pozitiv alguvernului Liapcev la Planul de UE, în timp ce presa de la Sofiarămânea naţionalistă revizionistă. Istoricul slovac BohumilaFerencuhova tratează receptarea Planului Briand în Cehoslovacia,istoricul iugoslav Milan Vanku menţionează poziţia Belgradului, iar specialiştii polonezi Joseph Laptos, Andrzej Chrzanowski şi Tomasz

Schramm relevă locul proiectelor paneuropeniste în istoria ţării lor.Academicianul Dan Berindei abordează politica favorabilă aRomâniei faţă de Planul Briand, având meritul de a introduce aceastătemă în circuitul ştiinţific occidental. Răspunsul oficial al Madriduluişi atitudinea elitelor spaniole, inclusiv a lui Ortega y Gasset sunt prezentate în lucrările a patru autori spanioli. Reacţiile Portugaliei,Greciei, Albaniei, Austriei, Lituaniei, Letoniei, Norvegiei,Danemarcei, Elveţiei, Olandei şi Belgiei sunt tratate de istorici dinţările respective. Studiile din volum sunt grupate în cinci secţiuni:

I „Intelectuali şi mişcări favorabile ideii europene” (reunind 4lucrări),

II „Aspecte economice ale proiectelor de Uniune Europeană”(reunind 4 studii),

III „Mediile politice şi opinia publică” (reunind 5 lucrări),IV „Poziţia unor instituţii internaţionale” (reunind trei lucrări

referitoare la Societatea Naţiunilor, Institutul Internaţional deAgricultură de la Roma şi Internaţionala verde a partidelor ţărăneşti) şi

112

7/28/2019 55038441 Cursul Integrare Europeana

http://slidepdf.com/reader/full/55038441-cursul-integrare-europeana 111/137

7/28/2019 55038441 Cursul Integrare Europeana

http://slidepdf.com/reader/full/55038441-cursul-integrare-europeana 112/137

 poziţiei României, pe care o face astfel cunoscută mediilor academiceoccidentale de astăzi310. 

În aceleaşi medii se remarcă teza de doctorat susţinută la

Sorbona de istoricul francez de origine română Traian Sandu, subcoordonarea profesorului Jacques Bariéty (din comisie făcând parte şi profesorii Vasile Vesa, Jean-Paul Bled, Catherine Durandin). Pe bazatezei sale, Traian Sandu a publicat cartea Le système de sécuritéfrançais en Europe centre-orientale. L’exemple roumain 1919-1939 Paris, L’Harmattan, 1999. El a analizat în cap. IX Planul Maniude Confederaţie danubiană şi reacţia guvernului de la Bucureşti laPlanul Briand sub aspectul politicii de securitate franceze şi româneştiîn perioada ianuarie 1929 – decembrie 1930. Întemeindu-se pe

arhivele diplomatice de la Paris şi Bucureşti, Traian Sandu considerăcă Franţa a aderat efemer la Planul Maniu (febr.-iun. 1929), iar România a aprobat în principiu Planul Briand în septembrie 1929.România a aderat cu rezerve la Planul Briand în 1930 în ciuda faptuluică Franţa a abandonat România în faţa ameninţării sovietice din 1930.Autorul conchide că România a dat un răspuns favorabil laMemorandumul Briand, chiar dacă restauraţia carlistă a iscat unelesuspiciuni trecătoare în relaţiile româno-franceze. În acest context,

Traian Sandu se referă şi la contractele franco-române prin careBucureştiul cumpăra de la Paris material de război311.Planul Briand a fost analizat şi din perspectiva relaţiilor 

româno-britanice. Istoricul Gheorghe Paşcalău analizează comparativatitudinile diferite ale României şi Angliei faţă de Planul Briand,dedicând acestei probleme un subcapitol în cartea sa Relaţii politiceromâno-engleze (1929-1933). Paşcalău evidenţiază atitudinea pozitivă a guvernului şi a presei româneşti faţă de proiectul francez, cusublinierea principiului respectării suveranităţii şi integrităţii statelor în Uniunea Europeană propusă. Ziarele româneşti au reflectat şi poziţia negativă adoptată de guvernul britanic şi de presa londonezăcare accentuau angajarea Angliei faţă de propriul imperiu colonial, îndetrimentul Europei. Politica Angliei şi a statelor revizioniste au310  Dan Berindei, „La Roumanie et le Plan Briand” în Antoine Fleury şiLubor Jilek (ed.),  Le Plan Briand d’Union fédérale … p.461-472.311  Traian Sandu,  Le système de sécurité français en Europe centre-orientale. L’exemple roumain 1919-1939 Paris, L’Harmattan, 1999,

 p. 319-360.

114

7/28/2019 55038441 Cursul Integrare Europeana

http://slidepdf.com/reader/full/55038441-cursul-integrare-europeana 113/137

cauzat eşecul Planului Briand, apreciază autorul. El remarcădivergenţele româno-engleze privind atât proiectul Briand, cât şi problema revizuirii tratatelor 312.

Istoricul Eliza Campus, după o viaţă dedicată cercetăriirelaţiilor internaţionale interbelice şi politicii externe a României, neoferă o valoroasă sinteză privind Ideea federală în perioadainterbelică , Bucureşti, Ed. Academiei Române, 1993. Autoareaconsideră că ideea federală este o trăsătură caracteristică a istorieisecolului XX, oferind soluţii pentru evoluţia Uniunii Europene actualeşi pentru convieţuirea paşnică între state. Eliza Campus semnaleazămai întâi planurile federale concepute de A.C. Popovici şi deîmpăratul Carol de Habsburg, analizează planul francez de

Confederaţie danubiană (1918-1919), planul de Uniune vamală austro-germană (1931) şi Planul Tardieu de Confederaţie danubiană (1932),Planul Briand de Uniune Europeană, Mica Înţelegere şi ÎnţelegereaBalcanică. Planul Briand beneficiază de un capitol consistent, fiindsingurul demers paneuropean, în timp ce toate celelalte sunt proiecteşi organizaţii regionale. Eliza Campus relevă relaţia dintre concepţia paneuropeană a lui R. Coudenhove-Kalergi şi Planul Briand,considerat ca „ soluţie pentru salvgardarea păcii şi securităţii

europene”, în faţa ascensiunii revizionismului313

.Briand a prezentat schiţa planului său în faţa primei conferinţeeuropene (septembrie 1929), apoi a propus Memorandumul francez, lacare guvernele europene au trebuit să răspundă. Autoarea descrie cu precizie Memorandumul Briand şi trece în revistă răspunsurileguvernelor, urmând grila Raportului oficial francez. Lucrarea pune înevidenţă atitudinea favorabilă a României şi pledoaria pro-europeană alui Titulescu, în contrast cu revizionismul Germaniei, Italiei, Ungarieişi Bulgariei şi cu poziţia obstrucţionistă a Angliei. Eliza Campusconsideră că a doua conferinţă europeană (septembrie 1930) s-aîncheiat sub semnul colaborării, prin rezoluţia de înfiinţare a Comisieide Studiu pentru Uniunea Europeană. În viziunea sa, Planul Briand,„deşi poseda în nucleul său de bază interese de mare putere, a conţinut312 Gh. Paşcalău, Relaţii politice româno-engleze 1929-1933, Ed. Didactică şiPedagogică, Bucureşti, 1995, p. 98-109, subcapit. „Anglia, România şi planulBriand de Uniune federală europeană”.313 Eliza Campus,  Ideea federală în perioada interbelică, Bucureşti, Ed.

Academiei Române, 1993, p. 51-82.

115

7/28/2019 55038441 Cursul Integrare Europeana

http://slidepdf.com/reader/full/55038441-cursul-integrare-europeana 114/137

totuşi multe idei cu caracter efectiv democratic federal”, idei viabilecare pot servi drept model integrării europene actuale. Eliza Campusconsideră că şi Mica Înţelegere şi Înţelegerea Balcanică au avut la

 bază o concepţie federală democratică, definită ca „asocierea, pe bazereale democratice, a unor state suverane, respectând cu stricteţe principiul deplinei egalităţi în drepturi şi respingând, concomitent,orice formă de predominare”. Autoarea distinge foarte clar întregenerosul Plan Briand şi celelalte planuri federative (cel francez deConfederaţie danubiană din 1919, planul de Uniune vamală austro-germană din 1931 şi Planul Tardieu din 1932) care serveau numaiinteresele marilor puteri şi ale marilor trusturi, împotriva unor ţărimici ale zonei314. Ea susţine categoric că revizionismul a fost

„principalul factor care a împiedicat înfăptuirea Uniunii Europene”.Totuşi, în opinia noastră, cauzalitatea eşecului Planului Briand estemai complexă, după cum demonstrăm în cap. II .

Eliza Campus afirmă de nenumărate ori că Mica Înţelegere şiÎnţelegerea Balcanică au avut „caracter federal”. Nu putem fi de acordcu aceste afirmaţii, deoarece se ştie că nici una dintre cele două alianţenu a avut nici guvern federal unic, nici parlament federal unic, nicicurte de justiţie unică, nici un şef de stat federal, nici armată federală,

nici poliţie federală, nici constituţie federală. Considerăm că MicaÎnţelegere şi Înţelegerea Balcanică erau doar alianţe politico-militaredefensive împotriva revizionismului Ungariei şi respectiv Bulgariei,nici măcar nu erau alianţe erga omnes. Ele au constituit organizaţiiinternaţionale cu caracter inter-guvernamental, care funcţionau princonferinţe periodice ale miniştrilor de externe. Considerăm că niciPlanul Briand nu avea caracter federal, ci doar confederal, inter-guvernamental, propunând crearea unei organizaţii interguver-namentale315, fapt argumentat în cap. I al tezei.

Tematica abordată de Eliza Campus este aprofundată deGheorghe Sbârnă în lucrarea: Românii şi proiectele federaleeuropene interbelice, Bucureşti, 2002, tratând:

I. „Planuri şi proiecte federale europene în primul deceniuinterbelic”;

II. „Românii şi Proiectul Briand”;

314  Ibidem.315  Ibidem.

116

7/28/2019 55038441 Cursul Integrare Europeana

http://slidepdf.com/reader/full/55038441-cursul-integrare-europeana 115/137

III. „România şi Planul Tardieu”;IV. „Conferinţele balcanice – un nou model de gândire şi

acţiune pentru o federaţie regională europeană”. Gh. Sbârnă dedică

un capitol consistent reacţiilor româneşti la Planul Briand, referindu-se la o serie de articole publicate în presa vremii. Lucrarea se bazeazănumai pe izvoare editate, nu apelează la documente de arhivă. Este deapreciat, în special, publicarea în acest volum a unui număr de 46 dedocumente privind proiectele federale europene interbelice,reprezentând în special articole semnate de politicienii şi publicişti,apărute în gazetele timpului316.

Din perspectiva istoriei relaţiilor internaţionale, prof. univ. dr.Viorica Moisuc remarcă semnificaţia Proiectului Briand pentru

organizarea păcii şi securităţii generale după primul război mondial.Iniţiatorul Pactului Briand-Kellogg a propus o Uniune Europeană carecopia instituţiile Societăţii Naţiunilor. Autoarea apreciază că PlanulBriand nu s-a bucurat de simpatie, deoarece majoritatea statelor nuvoiau să-şi ştirbească suveranitatea şi respingeau ideea copierii Ligii Naţiunilor. Factorii care au concurat la eşecul proiectului francez aufost: „interesele foarte diferite ale marilor puteri, paralelismul cuSocietatea Naţiunilor, aprehensiunile micilor state, foarte atente la

orice le-ar fi adus atingere suveranităţii lor ”, conchide istoriculViorica Moisuc 317.În lucrarea Europa în derivă (1918-1940). Din istoria

relaţiilor internaţionale (2001), profesorii univ. dr. ieşeni IoanCiupercă şi Emilian Bold remarcă însemnătatea Planului Briand şicaracterul său vizionar, menţionând şi opinia lui Titulescu în această privinţă318.

George Ciorănescu abordează Planul Briand din perspectivaistoriei ideii federaliste şi a rolului românilor în această istorie.Personalitate marcantă a exilului românesc, George Ciorănescu (1918-1993) a fost un om politic distins şi un intelectual de o reală valoare.Refugiat în Occident în 1947, el a militat împotriva comunismului la

316  Gheorghe Sbârnă,  Românii şi proiectele federale europene interbelice,Ed. Sylvi, Bucureşti, 2002.317 Viorica Moisuc, Istoria relaţiilor internaţionale, Ed. Fundaţiei Româniade Mâine, Bucureşti, 2002, p. 142-143.318 Emilian Bold, Ioan Ciupercă, Europa în derivă (1918-1940). Din istoria

relaţiilor internaţionale,Casa Editorială Demiurg, Iaşi, 2001.

117

7/28/2019 55038441 Cursul Integrare Europeana

http://slidepdf.com/reader/full/55038441-cursul-integrare-europeana 116/137

Radio Europa Liberă (unde a deţinut funcţii de răspundere între 1955-1984) şi a avut un rol activ în mişcarea pentru unificare europeană(cofondator al NEI - Mişcarea democrat-creştină pentru integrarea

europeană - în 1948, deputat de Viena în Parlamentul European în1954), membru al Mişcării Federaliste Europene în 1984). Erudit deformaţie enciclopedică, Ciorănescu este autorul a peste 100 de lucrări pe teme istorice, politice, economice, literare etc319. Între acestea,remarcabilă este opera sa de tinereţe, Românii şi ideea federalistă,reprezentativă pentru concepţia care l-a călăuzit o viaţă. Este teza sade doctorat în ştiinţe politice, susţinută la Universitatea Cluj în 1946care, rămasă nepublicată până în 1996, îşi păstrează pe deplin valoareaştiinţifică şi semnificaţia. Lucrarea are la bază o documentaţie bogată,

cuprinzând documente, presă şi opere publicate, dar nu face apel laizvoarele arhivistice.

Elaboratul său are o dublă valoare, fiind atât o analiză pertinentă a proiectelor politice promovate de diferite personalităţi, câtşi o sinteză de anvergură cuprinzând un segment important de istoriaideilor în epocile modernă şi contemporană. George Ciorănescu şi-aconcentrat demersul asupra planurilor de organizare a EuropeiCentrale într-o construcţie de tip federal, problemă acută în perioada

imediat postbelică, redevenită temă de reflecţie în epoca post-comunistă. El prezintă succesiunea de planuri federaliste care au pornit din spaţiul românesc sau vizau acest spaţiu, precum şimotivaţiile care le-au generat. O galerie impresionantă de personalităţiapare într-o nouă lumină: primii federalişti - Ignatie Martinovici, Napoleon I, Mihail Sturdza; revoluţionarii munteni care visau o nouăEuropă democratică, grupaţi apoi în jurul lui Mazzini: N. Bălcescu, D.Brătianu, I. Eliade, Gh. Sion; exponenţii mişcării naţionale din Ardeal,care se opuneau anexării la Ungaria: S. Bărnuţiu, A. Şaguna, A. Iancu,Al. Mocioni, A. C. Popovici, Al. Vaida Voevod. Eruditul autor denunţă politica expansionistă a Germaniei în spaţiul Mitteleuropei şi prezintă interesul Franţei în epoca interbelică de a crea o confederaţiedunăreană care să contracareze tentativele rivalei sale. În acestcontext, Ciorănescu priveşte Mica Înţelegere ca o construcţie

319  George Ciorănescu,  Românii şi ideea federalistă, Bucureşti, Ed.Enciclopedică, 1996, 184 p.

118

7/28/2019 55038441 Cursul Integrare Europeana

http://slidepdf.com/reader/full/55038441-cursul-integrare-europeana 117/137

federalistă şi analizează reacţiile la Planul Tardieu: poziţia favorabilăa PNŢ exprimată de Maniu, Mihalache, Madgearu şi atitudineanegativă a guvernului Iorga, opiniile exprimate de personalităţi

maghiare ca Istvan Bethlen, Elemer Hantos etc. Deosebit desemnificativă este şi prezentarea impactului proiectului paneuropeanal lui Briand asupra statelor europene, în special a României.Concluzia operei lui Ciorănescu este însă surprinzătoare: el se opune proiectului federalist central-european din 1946, sesizând intereseleanti-româneşti care l-au generat. Dar din perspectiva interesuluinaţional, autorul se declară un federalist convins, militând în 1946 pentru o federaţie balcanică, apoi vreme de decenii - pentru integrareavest-europeană, afirmând vocaţia României de a participa la o

unificare pan-europeană.Istoricii Vasile Vesa şi Adrian Ivan acordă o atenţie aparte

Proiectului Briand în excelenta sinteză Istoria integrării europene,Presa Universitară Clujeană, Cluj Napoca, 2001. Lucrarea analizeazăPlanul Briand în cadrul capitolului dedicat istoriei ideii europene, caact precursor al integrării europene postbelice. Autorii sunt preocupaţiîn special de problema raportului dintre suveranitatea naţională şisupranaţionalitate în cadrul proiectului francez, influenţat puternic de

mişcarea paneuropeană a contelui Richard Coudenhove-Kalergi. Rodal mentalităţii epocii sale, Planul Briand nu putea propune instituţiisupranaţionale federale. Autorii remarcă impactul şi dezbaterea de idei pe care Planul Briand a generat-o în rândul ţărilor europene,favorizând „mai mult ca niciodată până la el trecerea ideii unificării Europei din sfera utopiilor filosofico-poetice în planul realizărilor concrete”. 320

Un alt universitar clujean, Ladislau Gyémánt, în valoroasalucrare Preistoria construcţiei europene(1999), dedică un capitolmişcării paneuropene şi Proiectului Briand. Planul Briand esteîncadrat în seria de proiecte care, de la Carol cel Mare până larezistenţa antifascistă alcătuiesc, în concepţia autorului, „preistoriaconstrucţiei europene”. Istoria construcţiei europene cuprinde doar epoca postbelică. Aceasta în vreme ce alţi autori consideră PlanulBriand ca parte a istoriei ideii de Europă unită. Valorificând în special

320  Vasile Vesa şi Adrian Ivan,  Istoria integrării europene, Presa

Universitară Clujeană, Cluj Napoca, 2001, p. 33-37.

119

7/28/2019 55038441 Cursul Integrare Europeana

http://slidepdf.com/reader/full/55038441-cursul-integrare-europeana 118/137

rezultatele istoriografiei germane, Ladislau Gyémánt analizează cuacribie dimensiunile ideologice şi diplomatice ale Planului Briand,insistând asupra impactului acestuia în relaţiile franco-germane.

Răspunsul Germaniei a fost decisiv pentru eşecul planului francez.Atitudinile negative ale Angliei, Italiei, Ungariei, Uniunii Sovietice,ale presei fasciste şi revizioniste sunt menţionate în lucrare. Nu seaminteşte poziţia României. Autorul remarcă pe bună dreptate căBriand a propus un proiect nu federativ, ci confederativ, pentru amenaja susceptibilităţile naţionaliste ale epocii şi a căuta uncompromis. Planul Briand a reprezentat momentul culminant al politicii de reconciliere franco-germană interbelică, iar după eşeculsău ascensiunea forţelor naţionaliste totalitare a pregătit calea spre al

doilea război mondial, conchide Ladislau Gyémánt321.Cartea profesorului Ovidiu Pecican (de la aceeaşi Facultate de

Studii Europene), Europa, o idee în mers, Cluj Napoca, 1997, estede o factură diferită. Lucrarea nu abordează Planul Briand, dar publicăun număr de articole semnate de personalităţi din România interbelică, precum Dimitrie Gusti, I. G. Duca, O. Tăslăuanu şi Paul Zarifopol petema Uniunii Europene322.

Profesorul universitar clujean Marcel Ştirban, în lucrarea

Politica externă a României în perioada interbelică, apărută în1993, analizează şi publică integral interpelarea lui Iuliu Maniu dinaprilie 1934, adresată ministrului de Externe Titulescu. Maniu îşi promova atunci proiectul de confederaţie central-sud-est europeană,iar Titulescu vorbea despre integrarea statelor şi spiritualizareafrontierelor 323. 

În monografia sa dedicată lui Iuliu Maniu, istoricul Ioan Scurtu publică aceeaşi interpelare a liderului PNŢ pe tema Confederaţieicentral-sud-est europene324.

Într-o altă monografie Iuliu Maniu, semnată de istoricul ApostolStan, se analizează pe scurt concepţia confederalistă a omului politic

321Ladislau Gyémánt, Preistoria construcţiei europene, Ed. Fundaţiei pentruStudii Europene, Cluj Napoca, 1999.322  Ovidiu Pecican,  Europa, o idee în mers, Ed. Fundaţiei pentru StudiiEuropene, Cluj Napoca, 1997.323  Marcel Ştirban,  Politica externă a României în perioada interbelică,Cluj-Napoca, 1993.324 Ioan Scurtu, Iuliu Maniu, Bucureşti, 1994.

120

7/28/2019 55038441 Cursul Integrare Europeana

http://slidepdf.com/reader/full/55038441-cursul-integrare-europeana 119/137

ardelean. Apostol Stan menţionează şi faptul că Ion Mihalacheîmpărtăşea această concepţie a lui Iuliu Maniu, pe care îl consideră un„european desăvârşit”325.

Istoricul Marin Nedelea analizează gândirea politică a lui G.G.Mironescu, menţionând discursurile sale în favoarea PlanuluiBriand326. 

Considerăm că istoriografia românească a remarcat importanţaPlanului Briand şi a receptării sale în România atât din perspectivaistoriei ideii de Europă unită, cât şi din perspectiva relaţiilor internaţionale interbelice.

2. CARTEA  ROMÂNIA ŞI PROIECTUL BRIAND DE 

UNIUNE EUROPEANĂ Lucrările menţionate mai sus au deschis drumul pentru o

cercetare cuprinzătoare şi aprofundată a problemei.Aceasta este raţiunea pentru care propunem o cercetare

monografică a acestui important capitol de istorie românească şieuropeană, în cartea noastră Simion Costea, România şi ProiectulBriand de Uniune Europeană, Editura Universităţii Petru Maior,Târgu-Mureş, 2004. Demersul nostru îşi propune o contribuţie

documentară şi interpretativă la reconstituirea istorică a politiciiRomâniei faţă de Planul Briand şi la receptarea sa în societatearomânească interbelică. Cartea tratează perioada cronologică cuprinsăîntre septembrie 1929 (data lansării Planului Briand) şi septembrie1932 (data desfiinţării Comisiei de Studiu pentru Uniunea Europeană,marcând eşecul proiectului francez). Reliefăm reacţia diplomaţieiromâneşti la planul francez, dar şi strategia de politică externă aRomâniei vizând construirea Uniunii Europene în etape. Analizămimpactul Proiectului de Uniune Europeană în dezbaterea de idei dinsocietatea românească interbelică. Subliniem însemnătatea asumăriiopţiunii paneuropeniste în 1930 pentru locul şi rolul românilor înistoria ideii de Europă unită. Este deci o teză de relaţii internaţionale,

325  Apostol Stan , Iuliu Maniu. Naţionalism şi democraţie. Biografia unuimare român, Bucureşti, Editura Saeculum I. O., 1997.326 Marin Nedelea, Istoria României. Compendiu de curente şi personalităţi

 politice, Bucureşti, Ed. Niculescu, 1994, vol. II, p. 156-166.

121

7/28/2019 55038441 Cursul Integrare Europeana

http://slidepdf.com/reader/full/55038441-cursul-integrare-europeana 120/137

tratând o problemă de politică externă a României şi o teză de istoriaideii de Europă unită327. 

Elaboratul nostru se întemeiază in principal pe documente din

Arhiva Ministerului Afacerilor Externe, fondurile Geneva,Convenţii, România, Dosare Speciale, documente din ArhiveleNaţionale Istorice Centrale, fondurile Casa Regală, PreşedinţiaConsiliului de Miniştri, Ministerul Propagandei Naţionale, MicrofilmeFranţa, din Arhiva Quai d’Orsay. Nu omitem nici volumele dedocumente diplomatice publicate (britanice, franceze, germane,italiene), memoriile şi jurnalele. Menţionăm Arhiva Dimitrie Gusti dela Biblioteca Academiei Române şi fondul Saint-Georges de laBiblioteca Naţională a României. Periodicele politice şi culturale

româneşti interbelice reprezintă surse de o importanţă aparte.Concepţia istoriei relaţiilor internaţionale (avansată de

Federico Chabod, Pierre Renouvin şi J.B. Duroselle) ne impune să nune limităm doar la aspectele diplomatice, ci să studiem şi „forţele profunde” (opinia publică şi grupurile de presiune). Am cercetatdezbaterea Planului Briand atât la nivelul guvernului şi Parlamentului,cât şi al partidelor politice, al elitei politice şi culturale a ţării, al preseiliterare şi al manualelor şcolare, al presei de mare tiraj. Duroselle

demonstrează că pentru perioada anterioară anului 1936 (când auapărut sondajele de opinie) singurele mijloace accesibile oriunde înlume pentru a cunoaşte opinia publică sunt studierea presei şi aalegerilor parlamentare. Studierea presei ne relevă în generalcunoaşterea opiniei unei elite. Pe de altă parte, ziarele caută să placăcititorilor lor, reproducându-le opiniile. Ziarele pot încerca şi săinfluenţeze publicul. Expresie a opiniei publice, presa este şiinstrument de propagandă. Gazetele pot susţine interesele unor grupuri politice şi financiare328.

Am cercetat, cu mijloacele istoricului, cât de profund a pătruns ideea de Uniune Europeană în societatea românească, până lanivelul manualelor şcolare din învăţământul elementar şi al preseicotidiene de mare tiraj. Am avut în vedere şi „grupurile de presiune”:

327  Simion Costea,  România şi Proiectul Briand de Uniune Europeană,Editura Universităţii Petru Maior, Târgu-Mureş, 2004, 400pagini.328 J.B.Duroselle, L’Europe de 1815 à nos jours, Paris, 1965, p. 225-260.

122

7/28/2019 55038441 Cursul Integrare Europeana

http://slidepdf.com/reader/full/55038441-cursul-integrare-europeana 121/137

 partidele politice cu liderii şi presa lor, minorităţile naţionale, bisericile, unele instituţii culturale, organizaţii nonguvernamentale.

În primul capitol al lucrării analizăm în detaliu geneza şi

conţinutul Proiectului Briand de Uniune Europeană şi raportarea saconceptuală la suveranitatea naţională. Abordăm reacţiile diplomaticeale Marilor Puteri care au hotărât soarta Proiectului Briand şi avansămunele consideraţii privind cauzele eşecului său.Capitolul 2 al cărţii dezvoltă pe larg poziţia diplomatică a Românieifaţă de Planul Briand. Am urmărit atitudinea României de-a lungulcelor patru etape ale evoluţiei Planului Briand:

1) lansarea sa la Liga Naţiunilor în septembrie 1929;2) Memorandumul Briand şi răspunsurile guvernelor (mai – 

august 1930);3) dezbaterea chestiunii la Liga Naţiunilor în septembrie

1930;4) discutarea problemei în Comisia de Studiu pentru Uniunea

Europeană (1930 - 1932).Capitolul 2 reconstituie atât reacţia României faţă de planul

francez de Uniune Europeană cât şi iniţiativa României de integrareregională si paneuropeană în consens cu Proiectul Briand. Mai întâi

trebuie studiate concepţiile miniştrilor români care au formulatstrategia guvernului României de integrare regională şi paneuropeană.Investigăm apoi consultările iniţiate de România cu aliaţii săi dinregiunea Europei Centrale în vederea adoptării şi aplicării acesteistrategii. Cartea interpretează răspunsul guvernului României laMemorandumul Briand precum şi rolul conferinţei de la Sinaia înstrategia sa activă de integrare economică regională şi paneuropeană.

Reconstituim poziţia României fată de Planul Briand laAdunarea Ligii Naţiunilor şi rolul lui Titulescu. În finalul capitolului,demonstrăm că politica externă a guvernelor Maniu şi Mironescu afost confirmată şi susţinută de opţiunea regelui Carol II şi aParlamentului României pentru Uniunea Europeană.

Capitolul 3 al cărţii insistă asupra receptării Planului Briand însocietatea românească şi a dezbaterii de idei pe care a generat-o petema Uniunii Europene. Pentru aceasta utilizăm publicaţiile vremii şimanuscrise din „Arhiva Dimitrie Gusti” de la Biblioteca AcademieiRomâne. Lucrarea acordă o atenţie deosebită poziţiei favorabile a

PNL, cel mai de seamă partid de opoziţie al momentului, dar cu o

123

7/28/2019 55038441 Cursul Integrare Europeana

http://slidepdf.com/reader/full/55038441-cursul-integrare-europeana 122/137

vocaţie guvernamentală dovedită. Întemeindu-ne pe presa vremii şi pedocumente din Arhiva MAE, analizăm concepţiile lui I.G. Duca,Mircea Djuvara, C. Argetoianu şi V.V. Pella, în contextul doctrinei lor 

neoliberale. Luăm în considerare şi orientarea principalului organ de presă al partidului şi distingem punctele de convergenţă şi dedivergenţă între poziţia liderilor liberali faţă de Planul Briand şi politica guvernului PNŢ.

Se remarcă opţiunea PSD pentru o Europă unită, înconcordanţă cu orientarea Internaţionalei Socialiste. Nu neglijăm niciPartidul Poporului, apelând la ziarele sale „Îndreptarea” şi „Ţara Noastră” şi analizând concepţia senatorului averescan OctavianTăslăuanu. Nu puteau lipsi câteva opinii ale extremei drepte româneşti

 privind Planul Briand de Uniune Europeană, de menţionat fiind cea alui Nichifor Crainic, mentorul revistei „Gândirea”, doctrinar alortodoxismului etnicist.

Lucrarea reliefează poziţiile adoptate de minorităţilenaţionale din România faţă de ideea de Uniune Europeană, analizândconcepţia exprimată de liderii Partidului Maghiar şi de reprezentantulminorităţii bulgare din România la Congresul Minorităţilor de laGeneva. Am cercetat presa maghiară, germană şi evreiască din

România dar şi periodicele Bisericii Ortodoxe Române şi ale BisericiiRomâne Unite cu Roma (greco-catolică). Remarcăm rolul InstitutuluiSocial Român, utilizând publicaţiile vremii şi „Arhiva D. Gusti” de lasecţia manuscrise a Bibliotecii Academiei Române.

Se evidenţiază receptarea ideii de Europă unită în prestigioasele reviste cultural-literare ale ţării „Convorbiri literare”,„Viaţa Românească” şi „Gândirea” şi modul în care mentorii lor şirespectivele grupări din jurul lor au înţeles să-şi asume sau nu promovarea acestei idei politice. O însemnătate aparte are presacotidiană de mare tiraj, capabilă să aducă Planul Briand la cunoştinţaunor mase mari de cititori, să imprime ideea de Europă unită înstraturi largi ale societăţii.

În capitolul de concluzii reliefăm semnificaţia faptului istoriccă România şi românii şi-au asumat ideea de Uniune Europeană în perioada interbelică.

3. O perspectivă filosofică asupra ideii europene:

124

7/28/2019 55038441 Cursul Integrare Europeana

http://slidepdf.com/reader/full/55038441-cursul-integrare-europeana 123/137

Andrei Marga,  Filosofia unificării europene, ed. a II-arevăzută şi adăugită, Cluj, Editura Biblioteca Apostrof, 1997, 392 p.

Autor al unei vaste opere filosofice de erudiţie, incluzând

volumele  Herbert Marcuse. Studiu critic, Cluj, 1980, Cunoaştere şi sens. Perspective asupra pozitivismului, Bucureşti, 1984,  Acţiune şiraţiune în concepţia lui Jurgen Habermas, Cluj, 1985, Introducere în filosofia contemporană, Bucureşti, 1988,  Raţionalitate, comunicare,argumentare, Cluj, 1991, Introducere în metodologia şi argumentarea filosofică, Cluj, 1993 etc., Andrei Marga este o personalitate de primrang a culturii române.

Adept convins al pragmatismului, Andrei Marga concepe ofilosofie care porneşte de la realitatea factuală a vieţii şi serveşte

transformării acesteia în sensul intereselor umane superioare. Întreagasa operă păstrează sensul asumat al filosofiei de a cunoaşte lumea caîntreg, a da o fundamentare a ştiinţelor şi a oferi un reper pentruacţiunile oamenilor. În aceeaşi perspectivă se situează şi Filosofiaunificării europene, care după ediţia din 1995, datorită impactuluideosebit pe care aceasta l-a avut, cunoaşte o actuală ediţie, din 1997,într-o formă revăzută şi adăugită. Acest excepţional demers constituieo abordare a procesului unificării europene într-o viziune filosofică,

având şi scopul de a da un cadru conceptual studiilor europene şi a propune soluţii unor probleme filosofice întâmpinate azi deconstrucţia europeană.

Cartea se pronunţă deschis pentru continuarea celor două procese evolutive ale integrării europene: aprofundarea până launificare şi extinderea sa asupra Europei Central-Estice. Definind paradigma ca un sistem de convingeri şi valori al unei comunităţi, postulatul său fundamental este că paradigma naţională (care adominat Europa în sec. XVIII-XX) trebuie să fie depăşită (întrucâtîmbracă azi forma unui naţionalism aparte, care favorizează refuzulmodernizării, dictatura, izolaţionismul şi conflictele), iar în loculacesteia se impune paradigma europeană, care admite un fond comunal culturilor naţionale europene, este purtătoare de progres şi pace, şiare drept consecinţă unificarea europeană.

După ce a lansat în mod practic, instituţional, studiileeuropene la Cluj-Napoca, profesorul Marga universitar le defineşteaici ca studii care pleacă de la perspectiva unificării europene, fie ele

specializate disciplinar (istorie, economie, drept, politologie etc.)

125

7/28/2019 55038441 Cursul Integrare Europeana

http://slidepdf.com/reader/full/55038441-cursul-integrare-europeana 124/137

abordând probleme limitate în spaţiu (naţionale, locale etc.), sau precedând în timp (ca subiect) procesul efectiv al integrării europene.

Stabilind că europenitatea este decisă de apartenenţa la cultura

europeană, distinsul filosof se lansează în demersul temerar dedefinire a specificului acestei culturi care, fiind imposibilă prinmetode ştiinţifice, este realizată prin apelul la mari gânditori şi prinmetoda pragmatică a identificării valorilor consacrate în procesulintegrării europene. Deşi nazismul, comunismul şi naţionalismulaparţin culturii europene, care este duală, ele sunt respinse din raţiuni pragmatice, întrucât nu servesc integrării.

Sunt sintetizate reflecţiile asupra crizei europene ale marilor filosofi contemporani (Husserl, Heidegger, Horkheimer, Adorno,

Spengler, Jaspers, Foucalt, Popper, Habermas) şi sunt fixate 7concepte cu ajutorul cărora poate fi analizată. De acord cu AndréPhilip, Andrei Marga apreciază că azi trecem printr-o epocă detransformări asemănătoare cu a Renaşterii sau Revoluţiei Franceze,când raţiunea, ideologiile, instituţiile şi valorile actuale sunt depăşitede evoluţia realităţii şi vor trebui înlocuite. Ieşirea din criză esteschimbarea de paradigmă, unificarea europeană şi creativitatea; existăo şansă a renaşterii europene prin regăsirea identităţii europene şi prin

adoptarea strategiei destinului comun, apreciază filosoful.Concepţiile relativismului istoric (Herder), cultural (Dilthey),social (Mannheim), cognitiv (Goodman), moral (Wittgenstein) şifilosofic (Rorty) legitimează ideologiile izolaţioniste şi dogmatice, deaceea Andrei Marga le prezintă şi le combate cu argumente pertinente,arătând că în procesul unificării paneuropene trebuie găsite valoricomune europene, propunând ca alternativă, istorismul organizat în jurul învăţării din experienţe mai bune.

Abordând procesul efectiv al unificării europene, autorul aratăcă ideea este veche şi are premise solide (reconcilierea franco-germană, necesităţi economico - politice etc.), care îndreptăţesc perspective optimiste: chiar dacă paharul european e gol pe jumătate,el e plin pe jumătate şi continuă să se umple.

În modelarea noii Europe, filosoful prezintă concepţiile careau existat, pentru a conchide că soluţia trebuie să fie o „Europă foartemare“ (în care reconcilierea româno-maghiară ar juca un rolimportant), Europa democratică, Europa federală şi Europa

subsidiarităţii. Criza de identitate va fi depăşită, în concepţia sa, prin

126

7/28/2019 55038441 Cursul Integrare Europeana

http://slidepdf.com/reader/full/55038441-cursul-integrare-europeana 125/137

formarea unei naţiuni europene, similară naţiunii tradiţionale, având la bază comunitatea economică, cea politică şi mai ales cea culturalăeuropeană (care se va forma printr-o educaţie ce va crea o conştiinţă a

identităţii europene). Este necesar şi un mod de a gândi european, ceeace înseamnă promovarea paradigmei europene în locul paradigmeinaţionale.

Baza filosofică a procedurii unificării europene, arată autorul,este metoda pragmatică ţinând cont de piedici, dar pe baza moşteniriiculturale europene, realizând o unitate în diversitate, pe baza valorilor solidarităţii şi libertăţii (regula noningerinţei în afacerile interne putând fi încadrată în problema drepturilor omului), proceduri juridiceîn realizarea cărora trebuie mobilizaţi şi indivizii.

Andrei Marga subliniază rolul deosebit pe care politica SUAl-a avut în realizarea integrării europene prin concepţia universalistă(care s-a impus în faţa celei naţionaliste de tip gaullist) şi prinimpunerea valorilor democraţiei americane în statele europene.Arătând că imaginea Americii în cultura europeană este unadeformată, filosoful susţine ideea interferenţei între cele două culturi,care azi împrumută mult una de la alta, astfel încât se produce oamericanizare a Europei, şi devine demn de promovat conceptul unei

culturi euroamericane pe baza unor valori comune.Subliniind faptul că politica metafizică a fost combătută atâtde adepţii metafizicii (Nietzsche), de criticii metafizicii(Wittgenstein), cât şi de adepţii politicii realiste (Carl Schmidt),autorul arată că politica metafizică a dus la fundamentalismul islamic,comunist şi naţionalist, astfel încât ameninţă unificarea europeană.Căutând politica cea mai potrivită pentru unificarea Europei, AndreiMarga arată că aceasta trebuie să fie una non-metafizică, dar nu lipsităde o viziune generală şi cu repere morale, o politică realistă, dar nurealpolitik (bazată pe exclusivism naţional). La întrebarea dacă seînvaţă sau nu din istorie, autorul respinge răspunsurile lui Hegel,optimist şi sceptic, dând răspunsul pragmatic: învăţarea din istorie esteo posibilitate, nici mai mult nici mai puţin; ea trebuie realizată pentrua nu repeta greşelile trecutului, în vederea integrării. Filosofia postmodernismului (Lyotard) e combătută întrucât, refuzând undiscurs asupra întregului, face imposibilă teoria necesarăconştientizării situaţiei şi acţiunii.

127

7/28/2019 55038441 Cursul Integrare Europeana

http://slidepdf.com/reader/full/55038441-cursul-integrare-europeana 126/137

Andrei Marga adoptă o atitudine tranşantă împotrivanaţionalismului est-european de azi, care este unul specific, stopândmodernizarea, democratizarea şi integrarea, spre deosebire de cel

clasic care a fost progresist, liberal şi prooccidental, şi de celoccidental de azi; e promovat de foştii securişti, activişti, comunişti şide intelectuali necompetitivi; viitorul principiului naţional esteestompat de integrare, în cadrul căreia se va realiza o unitate îndiversitate.

Autorul consideră că identificările etnice tradiţionale, cu faţaspre trecut (N. Crainic, Blaga, Iorga) se bazează pe argumentediscutabile şi frânează integrarea; mult mai productivă esteidentificarea modernă cu faţa spre viitor, prin prestaţii economice şi

culturale (Lovinescu), care demonstrează că imaginea de naţionalişti, pe care o au românii după ’89, este parţial falsă. Intensitateaidentificărilor etnice azi are explicaţii istorice, dar soluţia este ceaoferită de Lovinescu şi de Rezoluţia Adunării de la Alba Iulia din 1Decembrie 1918, apreciază filosoful.

Arătând că terapia de şoc a dus la scăderea nivelului de trai,fapt ce a favorizat ascensiunea naţional-comunismului în tranziţiarăsăriteană, profesorul propune ca alternativă o strategie constructivă

care, pe lângă „libera iniţiativă“ să ia în calcul randamentul economicşi funcţionalitatea instituţiilor. În sfârşit, Andrei Marga apreciază căevoluţiile din Estul Europei între anii 1989-95 infirmă filosofiile luiMarx, Fukuyama, Herder, Blaga, Crainic, Iorga, Heidegger, şivalidează filosofia pragmatică.

Faţă de prima ediţie, în această a doua ediţie, autorul adaugăabordări noi, de o deosebită consistenţă. Astfel, în capitolulÎntemeierea moralei, analizând criza morală a tranziţiei răsăritene,cauzată de instrumentalizarea eticii în perioada comunistă, propune, casoluţie pentru viitor, justificarea moralei printr-un pragmatism reflexivşi critic. Apoi, în capitolul Un conflict al civilizaţiilor ?, prezentândtezele lui Huntington, care consideră Europa (inclusiv România)scindată în două civilizaţii bazate pe confesiune, Andrei Marga aduceargumente solide împotriva lor, susţinând că statele se confruntă subimperiul intereselor politico-economice mai curând decât sub cel alafinităţilor civilizaţionale. La capitolul Identificarea etnică laromâni, profesorul clujean adaugă o tipologie a intelectualilor,

 pledând pentru modelul paneuropeanului şi analizând opera lui Adrian

128

7/28/2019 55038441 Cursul Integrare Europeana

http://slidepdf.com/reader/full/55038441-cursul-integrare-europeana 127/137

Marino, pe care îl consideră ca având rolul lui E. Lovinescu înaspiraţia sincronistă actuală a culturii române. Ca încheiere, într-unnou şi amplu capitol, intitulat Liberalismul astăzi, Andrei Marga

întreprinde o exegeză a concepţiilor liberale, propunând ca soluţie osinteză a acestora pe baza fundamentelor comune.Excepţională operă de erudiţie, cartea sintetizează într-o

concepţie remarcabilă gândirea filosofică modernă şi contemporană privitoare la problematica europeană. Andrei Marga lansează idei noi,originale, de o mare valoare teoretică, este un creator de concepte pentru studiile europene, pune probleme şi deschide drumuri pentrustudii viitoare, specializate disciplinar.

Simion Costea

IZVOARE ŞI BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ329

I. IZVOARE ISTORICE 

I.A. Izvoare arhivistice

329 Studenţii trebuie să citească obligatoriu numai lucrările subliniate cubold. Celelalte reprezintă bibliografia pe baza căreia a fost elaborat acestcurs. Bibliografia în integralitatea sa oferă studentului si un model pentrustucturarea unei lucrări de licenţă sau de masterat pe tema Istoriei ideii deEuropa şi a integrării europene.

129

7/28/2019 55038441 Cursul Integrare Europeana

http://slidepdf.com/reader/full/55038441-cursul-integrare-europeana 128/137

Arhiva Ministerului Afacerilor Externe al României, Bucureşti,(AMAE)Fond Dosare speciale, vol. 192, 193, 194, 195, 201, 202, 203.

Fond Geneva, vol. 47, 167, 168, 169.Fond Mica Înţelegere, vol. 8, 21, 29.Fond 71/1920-1944, România, vol. 22, 23, 24.Fond 2 Convenţii A 23, vol. 1, 2, 3.

Arhivele Naţionale Istorice Centrale, Bucureşti, (ANIC)Fond Microfilme Franţa; rola 39, 163.

Fond Casa Regală Carol II, dosarele 48/1930,94/1930, 110/1930,129/1930.Fond Preşedinţia Consiliului de Miniştri, dosarele 18/1930.

Fond Ministerul Propagandei Naţionale, dosarele 148/1929, 270/1930,236/1928-1933.

Biblioteca Academiei Române, Bucureşti, secţia manuscriseArhiva Dimitrie Gusti

Biblioteca Naţională a României, secţia Colecţii specialeFond Saint Georges, pachetul PCVIII D1 Theodor Emandi

Archives du Ministère des Affaires Étrangères Français, Paris(AMAE France).

I.B. Izvoare editateI.B1. Colecţii şi volume de documente

Akten zur Deutschen Auswärtigen Politik, 1918-1945, seria B,1925-1933, vol. XV-XVI, Vanderboek & Ruprecht, Göttingen, 1980-1981.

Briand, Aristide, Discours et écrits de politique étrangère, Plon,Paris, 1965.

 Documents diplomatiques français 1932-1938 seria I, vol. I,Imprimerie Nationale, Paris, 1966-1968.

 Documents on British Foreign Policy 1919-1939, seria a II-a, vol.I, His Majesty’s Stationary Office, London, 1956.

 Documents on German Foreign Policy, seria C, vol. I-V, H.M.S.O.

London, 1953-1966.

130

7/28/2019 55038441 Cursul Integrare Europeana

http://slidepdf.com/reader/full/55038441-cursul-integrare-europeana 129/137

 Documents on the History of European Integration, Edited byWalter Lipgens, Berlin, 1985, vol. I.

 I Documenti diplomatici italiani, seria VII, 1922-1935, vol. IX,

Istituto Poligrafico dello stato, Roma, 1962Mironescu, G. G., Cuvântări, vol. I-II, Tipografiile Române Unite,Bucureşti, 1930.

Scurtu, Ioan, Mocanu, Constantin, Smârcea, Doina, Documente privind istoria României între anii 1918-1944, Ed. Didactică şiPedagogică, Bucureşti, 1995.

Stelandre, Yves, L'idée europeenne dans l'entre deux guerres. Documents, Ed. Academia, Louvain, 1992.

 Nicolae Titulescu, Discursuri, (ed. R. Deutsch), Bucureşti, 1967.

 Nicolae Titulescu, Documente diplomatice, (ed. G. Macovei), Ed.Politică, Bucureşti, 1967, ( N.T.D.D.).

Vianu, Al., Zorin Zamfir, Relaţii internaţionale în acte şidocumente, Bucureşti, 1974.

I.B2. Memorii, jurnale

Gafencu, Grigore, Însemnări politice, Ed. Humanitas, Bucureşti,1991.

Ionescu, Nae, Roza vânturilor , Ed. Hyperion, Chişinău, 1993.

Maniu, Iuliu, Testament moral-politic, (ed. Victor Isac), Ed.Gândirea Românească, Bucureşti, 1991.Tabouis, Geneviève, Douăzeci de ani de tensiune diplomatică, Ed.

Politică, Bucureşti, 1967.Tăslăuanu, Octavian, Obsesia europeană, Bucureşti, 1996.Titulescu, Nicolae, Politica externă a României, Bucureşti, 1994.

131

7/28/2019 55038441 Cursul Integrare Europeana

http://slidepdf.com/reader/full/55038441-cursul-integrare-europeana 130/137

I.B3. Periodicele interbelice

„Adevărul” (Bucureşti), 1930

„AGRU” (Blaj), 1929-1932„Argus” (Bucureşti), 1929-1932„Arhiva pentru ştiinţa şi reforma socială” (Bucureşti), 1930„Biserica Ortodoxă Română” (Bucureşti) 1929-1932„Convorbiri literare” (Bucureşti), 1926„Curentul” (Bucureşti),1930„Curierul israelit” (Bucureşti), 1929-1932„Cuvântul” (Bucureşti), 1930-1932„Dimineaţa” (Bucureşti), 1930„Dreptatea” (Bucureşti), 1929-1931„Epoca” (Bucureşti), 1930„Gândirea” (Bucureşti), 1930„Glasul minorităţilor” (Lugoj), 1930„Ideea europeană” (Bucureşti), 1919„Îndreptarea” (Bucureşti), 1930-1931„Klingsor” (Braşov), 1930„L’independence roumaine” (Bucureşti), 1930

„Magyar Kissebbség” (Lugoj), 1930„Monitorul Oficial” (Bucureşti) partea a III-a, Dezbaterile Adunării

Deputaţilor, Dezbaterile Senatului, 1930-1931„Neamul Românesc” (Bucureşti), 1930„Patria” (Cluj), 1930

„Revue de Transylvanie” (Sibiu), 1944„Ţara noastră” (Cluj), 1930„Universul” (Bucureşti), 1930

„Viaţa Românească” (Bucureşti), 1930-1931„Viitorul” (Bucureşti), 1930

II. BIBLIOGRAFIE

II.A. Instrumente de lucru

132

7/28/2019 55038441 Cursul Integrare Europeana

http://slidepdf.com/reader/full/55038441-cursul-integrare-europeana 131/137

 Bibliografia istorică a României, vol. 1-9, Ed. Academiei Române,Bucureşti, 1951-1999.

Calafeteanu, Ion şi Popişteanu, Cristian (coord), Politica externă a

 României. Dicţionar cronologic, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică,Bucureşti, 1986.Daşcovici, Nicolae, Interesele şi drepturile României în texte de

drept internaţional public, Iaşi, 1936. Dictionnaire diplomatique, ADI, Paris, 1933. Enciclopedia Blackwell a gândirii politice, Bucureşti, 1999. Enciclopedia Minerva, Cluj, 1930. Enciclopedia României, Bucureşti, 1940.Gheorghe Gheorghe, Tratatele internaţionale ale României, 1921-

1939, vol. III, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1980.Mamina, Ion şi Scurtu, Ioan, Guverne şi guvernanţi, 1916-1938,

Ed. Silex, Bucureşti, 1996.Mamina, Ion, Monarhia constituţională în România. Enciclopedie

 politică. 1866-1938, Ed. Enciclopedică, Bucureşti, 2000.Mourre, Michel, Dictionnaire encyclopédique d’histoire, Nouvelle

edition, Bordas, Paris, 1986. Nedelea, Marin, Istoria României. Compendiu de curente şi

 personalităţi politice, vol. 1-2, Ed. Niculescu, Bucureşti, 1994. Nestorescu-Bălceşti, Horia, Ordinul Masonic Român, Ed. Şansa,Bucureşti, 1993.

Predescu Lucian, Enciclopedia României, Cugetarea, Ed.Saeculum, Bucureşti, 1999.

II.B. LUCRĂRI GENERALE

Bărbulescu, Mihai; Deletant, Dennis; Hitchins, Keith; Papacostea,Şerban; Teodor, Pompiliu, Istoria României, Ed. Enciclopedică,Bucureşti, 1998.

Calafeteanu, Ion, Politică şi interes naţional în Româniainterbelică, Ed. Enciclopedică, Bucureşti, 1998.

Campus, Eliza, Din politica externă a României, 1913-1947 , Ed.Politică, Bucureşti, 1980.

Dobrinescu, Valeriu, Florin, Relaţii româno-engleze (1914-1933),Univ. Al. I. Cuza, Iaşi, 1986.

133

7/28/2019 55038441 Cursul Integrare Europeana

http://slidepdf.com/reader/full/55038441-cursul-integrare-europeana 132/137

Duroselle, Jean-Baptiste, Histoire diplomatique de 1919 à nos jours, ed. a X-a, Dalloz, Paris, 1990.

Duroselle, Jean-Baptiste, L’Europe de 1815 à nos jours, PUF,

Paris, 1964.Kissinger, Henry, Diplomaţia, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1998.Moisuc, Viorica (coord.), „ Probleme de politică externă a

 României”, vol. I, II, III, Ed. Militară, Bucureşti, 1971, 1977, 1988.Petrencu, Anatol, Istoria universală, Ed. Museum, Chişinău, 1995.Stan, Apostol, Iuliu Maniu. Naţionalism şi democraţie. Biografia

unui mare român, Ed. Saeculum I.O., Bucureşti, 1997.Ştirban, Marcel, Politica externă a României în perioada

interbelică, f. ed., Cluj-Napoca, 1993.

Vesa, Vasile şi Puşcaş, Vasile (coord.), Dezvoltare şi modernizareîn România interbelică, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1988.

Zorgbibe, Charles, Histoire des Relations Internationales, vol. I-IV, PUF, Paris, 1995.

II.C. LUCRĂRI SPECIALE

Argetoianu, Constantin, Naţionalism şi internaţionalism, Ed.Ramuri, Craiova, 1929.Bărbulescu Petre, România la Societatea Naţiunilor (1929-1939),

Ed. Academiei, Bucureşti, 1975.Barraclough, Geoffrey, European Unity in Thought and Action,

Basil Black, Oxford, 1963.Benda, Joulien, Discours à la nation europeenne, Paris, 1933.Binder, Hellmuth, Stadiul actual al ideii federalizării europene,

Bucureşti, 1933.Bonnefous, Edouard, L’idée européenne et sa realisation, Ed. du

Grand Siècle, Paris, 1950;Bonneville, Georges, Profets et temoins de l’Europe, Sijthoff,

Leiden, 1961.Brănişteanu, B., Societatea Naţiunilor şi Federaţia europeană, în

„ Adevărul ”, din 1 octombrie 1930.Brugmans, Henry, L'idée européenne 1920-1970, Ed. De Tempel,

Bruges, 1970.

Campagni, Ugo, Patria Europa, Roma, 1960.

134

7/28/2019 55038441 Cursul Integrare Europeana

http://slidepdf.com/reader/full/55038441-cursul-integrare-europeana 133/137

Campus, Eliza, Ideea federală în perioada interbelică, Ed.Academiei Române, Bucureşti, 1993.

Carr, Edward Hallet, Nations ou fédéralisme, PUF, Paris, 1946.

Chabot, Jean-Luc, L'idée d'Europe unie de 1919 à 1939, Grenoble,1978Ciorănescu, George,  Românii şi ideea federalistă, Ed.

Enciclopedică, Bucureşti, 1996.Costea, Simion, Ideea europeană în manualele de istorie din

 România interbelică, în ” Marisia (Arheologie - Istorie)” , nr.XXV/1996, Tg. Mureş, p. 443-468

Costea, Simion, G. G. Mironescu - exponent al opţiunii României pentru Proiectul Briand la Liga Naţiunilor (1929-1930), în „ Anuarul 

 Institutului de Cercetări Socio-Umane „Gh. Şincai””, I, 1998, p. 94-111.

Costea, Simion, Ideea de unificare europeană în doctrina şiacţiunea politică a lui Iuliu Maniu (1924-1937), în „ Revista Bistriţei”,nr. XII-XIII, 1998-1999, p. 391-402.

Costea, Simion, Europe United by Mutual Consent - a Pattern in Romanian History Textbooks Between the Two World-Wars, în„Studia Universitatis Babeş-Bolyai, Studia Europaea”, XLI, nr. 1-

2/1996, p. 225-230.Costea, Simion, Iuliu Maniu - A Forerunner of EuropeanUnification în vol. „ Romania and European Integration”, coord.Ovidiu Pecican, EFES, Cluj-Napoca, 1999, p. 99-125.

Costea, Simion, Virgil Madgearu şi Grigore Gafencu-exponenţiai strategiei României de integrare economică central-europeană şi paneuropeană, în „ Anuarul I.C.S.U. „Gh. Şincai”, Târgu Mureş, nr.II, 1999, p. 175-190.

Costea, Simion, Răspunsul guvernului României la Proiectul  Briand de Uniune Europeană (1930) în volumul „ Lucrările sesiuniide comunicări ştiinţifice a Universităţii „Petru Maior” Târgu-Mureş,27-28 octombrie 2000”, vol. 14 (Istorie), Ed. Universităţii „PetruMaior” Târgu-Mureş, 2000, p. 15-22 (tipărit în aprilie 2001).

Costea, Simion, Rolul Conferinţei de la Sinaia în strategia României de integrare economică regională şi paneuropeană (1930),în volumul „ Lucrările sesiunii de comunicări ştiinţifice a Universităţii„Petru Maior” Târgu-Mureş, 27-28 octombrie 2000”, vol. 14

135

7/28/2019 55038441 Cursul Integrare Europeana

http://slidepdf.com/reader/full/55038441-cursul-integrare-europeana 134/137

(Istorie), Ed. Universităţii „Petru Maior” Târgu-Mureş, 2000, p. 23-30.

Costea, Simion, Proiectul Briand de Uniune Europeană şi

 suveranitatea naţională (1930), în „ Ziridava”, nr. XXII, 2000, p. 199-222.Costea, Simion, Românii şi ideea de Uniune Europeană în

 perioada interbelică, în „ Academica”, XI, 11 (131), septembrie 2001, p. 7 şi 12.

Costea, Simion, Opţiunea regelui Carol II şi a Parlamentului României pentru integrarea paneuropeană în „ Anuarul I.C.S.U.„Gh.Şincai””, Târgu-Mureş, nr. III-IV, 2000-2001, p. 124-135.

Costea, Simion, Reacţiile Ungariei lui Horthy şi Italiei lui

 Mussolini la Planul Briand de Uniune Europeană, în „ Angustia”, nr.6, 2001, p. 213-225.

Costea, Simion , Ideea de „Statele Unite ale Europei” în gândirea politică a lui I. G. Duca, în „Studia Universitatis „Petru Maior”. Historia”, Târgu-Mureş, nr. I, 2001, p. 112-118.

Costea, Simion, Dimitrie Gusti - un precursor al integrăriieuropene, în „ Anuarul I.C.S.U. „Gh. Şincai””, nr. V, 2002, p. 150-170.

Costea, Simion, Ideea de Uniune Europeană în concepţiile lui Mircea Djuvara şi Constantin Argetoianu (1929-1930), în „StudiaUniversitatis Petru Maior. Historia”, nr. 2, 2002, p. 247-259.

Costea, Simion, România şi Proiectul Briand de Uniune Europeană, Ed. Universităţii „Petru Maior” Târgu-Mureş, 2004.

Crainic, Nichifor, Pacifism, în „Gândirea”, an X, nr. 4, aprilie1930.

Coudenhove-Kalergi, Richard, Pan-Europa, Ed. Pro Europa, TârguMureş, 1997.

Curcio, Carlo, Europa-storia di un idea, Firenze, 1958;Dahriman, Georges, Pour les Etats confédéres d'Europe, Paris,

1929.Dalmas, Claude, Histoire des projets d’unification politique de

l’Europe 1815-1970, Ed. Uga, Heule, 1971;Djuvara, Mircea, Memorandumul domnului Briand , în „Viitorul ”,

an XXII, nr. 6784, 17 septembrie 1930.

136

7/28/2019 55038441 Cursul Integrare Europeana

http://slidepdf.com/reader/full/55038441-cursul-integrare-europeana 135/137

Duca, I.G., Statele Unite ale Europei, conferinţă ţinută la palatulSindicatului ziariştilor din Bucureşti, decembrie 1929, în„Observatorul” din 20 decembrie 1929

Duroselle, Jean-Baptiste , L'idée d'Europe dans l'histoire, Ed. Denöel, Paris, 1965.Ferraru, V. I., Proiectul de Uniune a Statelor Europene, Bucureşti,

1935.Fleury, Antoine et Jilek, Lubor (ed.), „Le Plan Briand d’Union

 fédérale européenne”, Ed. Peter Lang, Berna, 1998;Gusti, Dimitrie, Problema Federaţiei Statelor Europene, în

„ Arhiva pentru ştiinţa şi reforma socială”, 1930, p. 1-99.Gyémánt Ladislau, Preistoria construcţiei europene, EFES,

Cluj-Napoca, 1999;Hannesy, Jean, Diplomatie nouvelle et fédéralisme, PUF, Paris,

1942.Hannesy, Jean, Le principe fédératif , PUF, Paris, 1940.Husar, Alexandru, Ideea europeană, Institutul European, Iaşi,

1993.Jilek, Lubor, L'esprit européen en Suisse de 1860 à 1940, Geneve

1990.

Jouvenel, Bertrand de, Vers les Etats-Unis d'Europe, Valois, Paris,1930.Lecerf, Jean, Histoire de l'unité europeenne, Paris, 1965.Lupaş, Ioan, Icoane din istoria universală, Bucureşti, 1930.Lupu, N.Z., Aristide Briand , „ Diplomaţi iluştri”, vol. IV, Ed.

Politică, Bucureşti, 1983, p. 355-416.Manoilescu, Mihai, Statele Unite ale Europei, aspectul economic,

în „Observatorul ”, 15 august 1929Marc, Alexandre, Histoire des l’idées et des mouvements

 fédéralistes, PUF, Paris, 1956;Marga, Andrei, Filosofia unificării europene, Ed. Biblioteca

Apostrof, Cluj-Napoca, 1998.Marino, Adrian, Pentru Europa, Ed. Polirom, Iaşi, 1995.Marino, Adrian, Revenirea în Europa, Ed. Aius, Craiova, 1996.Mario, Telo, Vers une nouvelle Europe?, Bruxelles, 1992Masclet, Jean-Claude, L'union politique de l'Europe, PUF, Paris,

1973.

Masnata, Albert, Nationalités et federalisme, Lausaune, 1933.

137

7/28/2019 55038441 Cursul Integrare Europeana

http://slidepdf.com/reader/full/55038441-cursul-integrare-europeana 136/137

Merle, Marcel, Pacifisme et internationalisme (XVII-XX-e siecles),Colin, Paris, 1966.

Miroir, André (ed.), „ Pensée et construction européennes”, Ed.

Émile Van Balberghe, Bruxelles, 1990.Paşcalău, Gheorghe, Relaţii politice româno-engleze (1929-1933),Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1995.

Paun, Nicolae, Institutiile UE , Cluj-Napoca,2003.Pecican, Ovidiu, Europa, o idee în mers, EFES, Cluj-Napoca,

1997.Pella, V.V., Uniunea Federală Europeană, în „Universul ” din 5, 6,

7, 8, 9, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 19 iunie 1930Petrescu, C.-Titel, Statele Unite ale Europei, în „Socialismul ”, 22

mai 1930.Pistone, Sergio, L'idea dell unificazione europea dalla prima alla

 seconda guerra mondiale, Torino, 1975.Ploesteanu, Grigore, Stan Apostol, Utopia confederalismului 

 pasoptist , Bucuresti, 2001.„Revue d’Europe Centrale”, Le Plan Tardieu, tome V, numero 2,

1997;Riou, Gaston, Europe, ma patrie, (preface de R. Poincare), Paris,

1928.Riou, Gaston, S'unir ou mourir , (Precédé d'une declaration de M.Arisitide Briand) Paris, 1929.

Sbârnă, Gheorghe, Românii şi proiectele federale europeneinterbelice, Ed. Sylvi, Bucureşti, 2002.

Seişanu, Romulus, Federalizarea Europei se poate realiza?,conferinţă ţinută la radio, 11 septembrie 1930, în „Universul ” din 12septembrie 1930.

Seişanu, Romulus, Uniunea Europeană şi interesele Micii Înţelegeri – Rezervele ce se impun – în „Universul ”, 24 mai 1930.

Suarez, Georges, Briand, sa vie, son oeuvre. Avec son journal ,Plon, Paris, 1938-1941, vol. V-VI.

Vesa, Vasile şi Ivan, Adrian, Istoria integrării europene, Ed. Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2001.

Vişoianu, Constantin I., Organizarea federativă a Europei, în„Viaţa românească”, nr. 12/1930

Voyenne, Bernard, Histoire de l’idée européenne, Payot, Paris,

1964.138

7/28/2019 55038441 Cursul Integrare Europeana

http://slidepdf.com/reader/full/55038441-cursul-integrare-europeana 137/137

 Zorgbibe, Charles, Histoire de la construction européenne , PUF, Paris, 1993.