50214740 Ben Carson Maini Inzestrate 4cb16ed603c02

Dr.BEN CARSON & CECIL MURPHEY

Mâini înzestrate

Tehnoredactare: George Toncu

Corectura: Lavinia Goran

Coperta: Dragoº Drumaº

© 2003, Editura „Viaþã ºi Sãnãtate”, Bucureºti

www.viatasisanatate.ro

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale

Mâini înzestrate / Ben Carson & Cecil Murphey

– Bucureºti, 2003

ISBN – 973-9484-92-1

Dedic aceast„ carte

mamei mele,

Sonia CarsonSonia CarsonSonia CarsonSonia CarsonSonia Carson,

care ∫i-a sacrificat via˛a

pentru ca eu ∫i fratele meu

s„ avem o ∫ans„ de reu∫it„.

Cuprins

Introducere .............................................................................. 7

Capitolul 1 – „Cu bine, tãticule!” ........................................... 9

Capitolul 2 – O povarã grea .................................................. 15

Capitolul 3 – La opt ani ......................................................... 20

Capitolul 4 – O razã de speranþã ........................................... 27

Capitolul 5 – Un hobby ciudat ............................................. 39

Capitolul 6 – O fire îndãrãtnicã ............................................ 47

Capitolul 7 – Mama nu cedeazã ........................................... 53

Capitolul 8 – Când e vorba sã-þi alegi un colegiu ................ 58

Capitolul 9 – Regulile se schimbã ........................................ 65

Capitolul 10 – Un pas important ............................................. 74

Capitolul 11 – Al doilea pas.................................................... 86

Capitolul 12 – În largul meu ................................................... 96

Capitolul 13 – Un an deosebit .............................................. 107

Capitolul 14 – Maranda ......................................................... 117

Capitolul 15 – Agonie ºi extaz .............................................. 125

Capitolul 16 – Micuþa Beth ................................................... 136

Capitolul 17 – Trei copii deosebiþi ........................................ 144

Mâini înzestrate6

Capitolul 18 – Minunea ......................................................... 151

Capitolul 19 – Separarea gemenilor ..................................... 164

Capitolul 20 – Continuarea poveºtii ..................................... 174

Capitolul 21 – În viaþa de familie ......................................... 180

Capitolul 22 – THINK BIG ................................................... 185

Introducere

de Candy Carson

– Sânge! Mai aduceþi sânge!Comanda rupse tãcerea care domnea în sala de operaþie. În

ciuda celor cincizeci de unitãþi de sânge deja administrate, hemoragiapersista.

– Am terminat sângele izogrup, a venit temutul rãspuns.O tãcere apãsãtoare se aºternu peste salã. Se epuizase ºi ultimul

gram de sânge Rh negativ de grupã AB 4 din rezervele SpitaluluiJohns Hopkins. Dacã nu primeau sânge, cei doi gemeni de ºapteluni nãscuþi cu capetele lipite pierdeau unica lor ºansã de a începeo viaþã normalã.

Mama gemenilor, Theresa Binder, consultase toate cercurilemedicale, dar nu reuºise sã gãseascã decât o singurã echipã dispusãsã accepte condiþia operaþiei – aceea de a salva amândoi copiii.Toþi chirurgii i-au spus cã operaþia nu se putea face decât cu preþulvieþii unuia dintre cei doi bãieþi. Sã accepte ca unul dintre micuþiiei sã moarã? Nu, Theresa nici nu voia sã audã! La numai ºapteluni avea fiecare „personalitatea” lui, deºi capetele le erau lipite –în timp ce unul se juca, celãlalt mânca sau dormea.

Dupã luni întregi de cãutare, Theresa a aflat de echipa spitaluluiJohns Hopkins.

Înþelegând cât de gravã era situaþia, mulþi dintre cei ºaptezecide membri ai echipei s-au oferit sã doneze sânge.

Migãloasa operaþie dura deja de ºaptesprezece ore; pânã acum,totul mersese ca pe roate: anestezia – un procedeu complex, avândîn vedere cã vasele de sânge ale celor doi comunicau – se instalaseîn numai câteva ore; nici pregãtirea pentru devierea cardiovascularã

Mâini înzestrate8

nu depãºise limita de timp prevãzutã (se vede cã cele 5 luni deplanificãri ºi „repetiþii generale” îºi meritaserã efortul), ºi nicisecþionarea þesuturilor pânã la locul în care cei doi erau lipiþi nuprodusese mari greutãþi tinerilor (dar încercaþilor) neurochirurgi.Problema era însã cã, în urma procedurilor de deviere, sângele îºipierduse proprietatea de a se coagula ºi, ca urmare, toatã suprafaþacapetelor sângera din plin.

Din fericire, centrul orãºenesc de colectare a sângelui a livratîn scurt timp cantitatea de sânge necesarã pentru ca operaþia sãpoatã continua. Recurgând la toate strategiile posibile ºi la toatãîndemânarea lor, neurochirurgii au reuºit dupã câteva ore sãopreascã hemoragia. Operaþia îºi reluã cursul. Cei doi gemenisiamezi, Patrick ºi Benjamin, erau pentru prima oarã în viaþa lor...liberi!

Medicul primar neurochirurg care a coordonat ºi a conceputoperaþia nu e altul decât puºtiul care altãdatã colinda mahalaleleoraºului Detroit.

CAPITOLUL 1

„Cu bine, tăticule!”

– Tata n-o sã mai stea cu noi.– De ce? am întrebat din nou printre suspine.Nu puteam suporta acea hotãrâre din cuvintele mamei.– Eu îl iubesc pe tati, am adãugat printre hohote de plâns.– ªi el te iubeºte, Bennie..., dar, vezi tu, trebuie sã plece...

Trebuie sã plece de tot.– Dar de ce? De ce trebuie? Eu vreau sã stea cu noi.– Mã tem cã nu prea are de ales.– Eu sunt de vinã, nu-i aºa? Eu l-am supãrat.– Nu, Bennie, nu-i asta. Tata te iubeºte.Am izbucnit în plâns.– Atunci fã-l sã se întoarcã!– Nu pot! Nu mai pot face nimic!Mã strânse la piept cu braþele ei puternice, încercând sã mã

liniºteascã. Suspinele îmi trecurã încet, încet ºi lacrimile mi seuscarã pe obraji, dar imediat ce-ºi slãbi îmbrãþiºarea, întrebãrilenãvãlirã mai supãrãtoare ca înainte.

– Tatãl tãu a...Se opri. Chiar aºa copil cum eram, mi-am dat seama cã îºi cãuta

cuvintele ca sã-mi explice ceva ce eu de fapt nu voiam sã înþeleg.– Bennie, tatãl tãu a fãcut ceva rãu. Ceva foarte, foarte rãu...Mi-am ºters ochii cu dosul palmelor.– Atunci spune-i cã-l ierþi, numai sã nu plece!– Nu e vorba numai de iertare, Bennie...– Dar eu vreau sã stea aici cu noi, sã fim toþi împreunã: voi doi,

Curtis ºi cu mine...

Mâini înzestrate10

Mama încercã încã o datã sã-mi explice de ce trebuia sã plecetata, dar la opt ani, cât aveam eu pe atunci, explicaþiile ei mã lãsarãrece. Nici în ziua de azi n-aº putea spune în ce mãsurã am înþelesce se petrecea. Cert e cã ºi ceea ce înþelegeam, refuzam sã accept.Parcã s-a rupt ceva în mine când am auzit-o pe mama spunând cãtata nu se va mai întoarce niciodatã. Îl iubeam aºa de mult!

Se purta foarte atent cu noi. E drept cã era mai mult plecat, darcând stãtea acasã mã lua în braþe ºi se juca cu mine cât voiam...Multã rãbdare trebuie sã fi avut! Cel mai mult îmi plãcea sã mã joccu venele de pe dosul palmelor lui mari. Le apãsam ºi aºteptam sãvãd cum se îngroaºã. „Uite, iar au apãrut!” Râdeam, cãznindu-mãcu toatã puterea mâinilor mele de copil sã-i þin venele apãsate. Elstãtea liniºtit ºi mã lãsa sã mã joc cât voiam. Nu spunea nimic,numai câteodatã mã tachina spunându-mi: „Muºchi de broscuþã!”Apãsam atunci ºi mai înverºunat, dar, nereuºind s-o scot la capãt,de la o vreme mã plictiseam ºi-mi cãutam altã ocupaþie.

Deºi mama îmi spusese cã ar fi fãcut „ceva rãu”, nu mã puteamîmpãca deloc cu ideea cã tata era „rãu”. Se purta întotdeauna frumoscu mine ºi cu fratele meu, Curtis. Ne fãcea cadouri fãrã vreunmotiv special. Spunea doar: „M-am gândit cã þi-ar face plãcere”,ºi o licãrire fugarã îi lumina ochii negri.

Seara, când se apropia ora sã vinã de la lucru, nu-i mai dãdeampace mamei ºi mã uitam nerãbdãtor la ceas. Alergam afarã ºistãteam privind pânã îl vedeam venind pe strãduþã. „Taaatiii!”,þipam fugindu-i în întâmpinare. Mã lua pe sus pânã în casã.

Când a plecat el, s-a terminat cu toate. Pentru sufletul meu decopil, viitorul pãrea o întindere fãrã margini ºi fãrã speranþã. Nuputeam concepe viaþa fãrã tata ºi nu ºtiam, nici eu, nici Curtis,care avea 10 ani, dacã aveam sã-l mai vedem vreodatã.

* * *

Nu mai þin minte cât am plâns ºi cât am continuat cu întrebãrileîn ziua în care a plecat tata, dar ºtiu cã a fost cea mai tristã zi din

„Cu bine, tãticule!” 11

viaþa mea. De la o vreme, lacrimile au încetat, nu însã ºi întrebãrile.Sãptãmâni de-a rândul am asaltat-o pe mama cu toate argumenteleposibile sperând s-o pot îndupleca sã-l ierte – „Cum ne vomdescurca noi fãrã tata?” sau „De ce nu vrei sã mai stea cu noi? Numai face, îþi promit eu... Întreabã-l ºi pe el, dacã nu crezi!”

Degeaba. Ei stabiliserã totul între ei, înainte de a ne comunicaverdictul, mie ºi lui Curtis.

– Toate mamele locuiesc împreunã cu soþii ºi copiii lor, mãîncãpãþânam eu.

– Da, Bennie, dar, vezi tu, lucrurile nu sunt întotdeauna aºacum ar trebui sã fie.

– Tot nu vãd de ce.Mã gândeam la tot ce fãcuse tata pentru noi. De exemplu,

aproape în fiecare duminicã ne lua pe mine ºi pe Curtis la plimbarecu maºina. Fãceam vizite cunoscuþilor, dar de fiecare datã opreamºi la o familie anume. Tata vorbea cu cei mari, iar noi, copiii, nejucam. Abia mai târziu aveam sã aflu adevãrul: tata avea o altã„soþie” cu copii, despre care noi nu ºtiam nimic.

Nu ºtiu cum a aflat mama despre viaþa lui duplicitarã, pentru cãnu a ridicat niciodatã problema de faþã cu mine sau Curtis. Singurullucru pe care i l-aº reproºa acum, ca adult, este cã prea s-a zbãtutsã acopere adevãrul numai pentru ca noi sã nu aflãm cât de gravãera situaþia. Niciodatã n-a lãsat sã se vadã cât de mult suferea. Aºaconsidera ea cã e mai bine pentru noi. Abia dupã mulþi ani amînþeles ce voia sã spunã uneori cu „droguri ºi femei”.

Dar, chiar înainte ca mama sã afle de cealaltã familie, mi-amdat seama cã ceva se întâmplase între ea ºi tata. Ei nu se certauniciodatã, în schimb el pleca; în ultimul timp, pleca tot mai des ºipentru tot mai mult timp, iar noi, copiii, nu înþelegeam de ce.

Când am auzit-o pe mama spunând: „Tatãl tãu nu se maiîntoarce!”, parcã s-a rupt ceva în mine.

Nu i-am spus niciodatã mamei, dar în fiecare searã, înainte deculcare, mã rugam: „Doamne, ajutã-i pe tata ºi pe mama sã seîmpace!” Eram sigur cã Dumnezeu îi putea ajuta sã se împace, ca


sã fim din nou o familie fericitã. Nu suportam sã-i ºtiu despãrþiþi ºinu-mi imaginam viitorul fãrã tata.

Tata însã nu s-a mai întors. Au trecut zile, au trecut sãptãmâni,ºi am vãzut cã viaþa merge înainte ºi fãrã el. Eram sãraci ºi îmidãdeam seama cã mama îºi fãcea griji, deºi nu se plângea niciodatã.Cu timpul, (aveam vreo 11 ani), am înþeles cã eram mai fericiþinumai noi trei, fãrã tata. Aveam cel puþin liniºte. Nu mai trebuia sãstãm speriaþi în camerã ºi sã îndurãm acele tãceri mormântale carecuprindeau casa când mama ºi tata nu mai vorbeau unul cu altul.Am încetat atunci sã mã mai rog pentru ei în felul în care o fãcusempânã în acel moment.

– Nu-i aºa cã e mai bine cã s-au despãrþit? l-am întrebat odatãpe Curtis.

– Da, cred cã da, mi-a rãspuns el.Era exact ca mama: nu-mi spunea niciodatã ce simþea. Vedea

însã ºi el cã era mai bine decât înainte.Totuºi, gândindu-mã la zilele de dupã plecarea tatei, nu-mi

amintesc sã fi izbucnit în accese de furie sau altceva de genulacesta. Mama spune cã amândoi eram de nemângâiat ºi nu mãîndoiesc cã plecarea lui a însemnat o schimbare teribilã pentrunoi. Poate de aceea nu-mi mai amintesc exact ce anume s-aîntâmplat înainte de acea zi. Am gãsit probabil cã cel mai bunmijloc de a mã consola este uitarea.

* * *

– Bennie dragã, ºtii cã n-avem bani de aºa ceva!Nu exagerez dacã spun cã am auzit aceste cuvinte de sute de

ori, în lunile de dupã plecarea tatei – din pãcate erau foarteadevãrate.

Dacã ceream jucãrii sau dulciuri, cum eram obiºnuiþi, vedeamcum faþa mamei se întrista dintr-o datã. Nu putea sã ni le cumpere.De la o vreme am încetat sã mai cer. Ce rost avea, dacã tot nuprimeam? De câteva ori i-am surprins privirile pline de indignare,

„Cu bine, tãticule!” 13

dar imediat îºi regãsea calmul ºi ne spunea cã tata ne iubeºte, darnu-i dãdea nici un ban pentru noi.

Îmi amintesc vag cã a încercat de câteva ori sã obþinã pensiealimentarã, prin proces. Imediat dupã proces tata începea sã trimitãregulat bani – pentru un timp, e drept – dar suma nu era niciodatãîntreagã, pentru cã de fiecare datã gãsea câte-o scuzã de genul:„De data asta nu pot sã vi-i dau pe toþi, dar recuperez data viitoare.Promit!” Desigur cã nu recupera niciodatã ºi mama a renunþat dela o vreme la gândul de a obþine vreun ajutor de la el.

Faptul cã nu ne dãdea bani ne fãcea viaþa ºi mai grea, dar înnaivitatea mea copilãreascã nu i-o luam în nume de rãu. Nuînþelegeam totuºi cum ne putea iubi, iar pe de altã parte nu nedãdea bani de mâncare.

Unul dintre motivele pentru care nu-i purtam picã era acela cãmama nu-l vorbea niciodatã de rãu – cel puþin, nu de faþã cu noi.

Mai important însã mi se pare faptul cã mama a reuºit sã neinspire încredere în noua noastrã familie redusã dintr-o datã la treimembri. Îmi era dor ºi de tata, e drept, dar mã simþeam bine numaicu mama ºi cu fratele meu, pentru cã aºa eram într-adevãr fericiþi.

Mama, femeie aproape fãrã nici o educaþie, crescutã în mijloculgreutãþilor, într-o familie numeroasã, a fãcut minuni din viaþa ei ºia noastrã. Parcã o aud ºi acum spunând: „Lasã, Bennie, o sã vezicã totul va fi bine!” chiar în momentele în care pãrea cã nu maiexista nici o cale de ieºire; ºi nu erau deloc doar vorbe goale. Lerostea cu toatã convingerea ºi tocmai aceastã convingere ne dãdeaun sentiment de siguranþã.

Tãria ei de caracter se trãgea pe de o parte dintr-o credinþãprofundã în Dumnezeu, ºi pe de altã parte dintr-o uimitoare ca-pacitate de a ne inspira încredere mie, ºi lui Curtis. Eram conºtienþicã nu aveam bani ºi cã viitorul nu prevestea nimic bun, dar nu nefãceam griji cã nu vom avea ce mânca sau unde sta.

Crescând fãrã tatã, o împovãram pe mama cu o dublãrãspundere. Nu-mi aduc însã aminte sã fi auzit-o vreodatãplângându-se, ci dimpotrivã, se strãduia din rãsputeri sã fie mereu


stãpânã pe situaþie. Într-un fel o înþeleg foarte bine. Iar dacã trebuiasã stea ore întregi la lucru ºi sã ne lase singuri, nu ne supãram,pentru cã ºtiam cã o face pentru noi. Spiritul acesta de sacrificiu ºidãruire de sine a lãsat o impresie profundã asupra mea.

Abraham Lincoln a spus odatã: „Tot ce sunt sau sper sã devin,îi datorez mamei”. Poate cã n-aº folosi exact aceleaºi cuvinte, darnu pot trece cu vederea faptul cã ea, Sonya Carson, a avut oinfluenþã covârºitoare asupra mea. N-aº putea, aºadar, vorbi despresuccesele mele fãrã sã încep prin a vorbi despre mama. Povesteavieþii mele începe cu ea...

CAPITOLUL 2

O povară grea

– De ce tocmai bãiatul meu?... N-or sã îndrãzneascã ei aºa ceva!Mama privea absentã hârtia pe care i-o întinsese Curtis.– Pânã aici, domnilor!Curtis nu a trebuit sã-i citeascã decât câteva cuvinte, pentru ca

ea sã-ºi dea seama de intenþiile inspectorului.– ªi ce-ai sã faci acum? am întrebat surprins.ªtiam cã, dacã direcþia ºcolii hotãra într-o problemã anume, nu

era chip sã mai schimbi ceva.– Mã duc mâine dimineaþã la ºcoalã ºi rezolv eu problema,

spuse mama.Tonul vocii nu lãsa loc îndoielii. Curtis, cu doi ani mai mare

decât mine, tocmai intrase în ciclul gimnazial când inspectorul ahotãrât sã-l transfere la o ºcoalã profesionalã. În ultimul an fãcuseprogrese uriaºe ºi notele dovedeau cã-ºi reparase insuccesele dela început; ºcoala în cauzã era însã frecventatã în majoritate dealbi, ºi mama era sigurã cã hotãrârea inspectorului era dictatã deprejudecata cã negrii nu erau în stare sã facã o facultate.

Desigur cã n-am fost de faþã la întrevederea lor, dar mi-aducaminte foarte bine ce ne-a povestit mama în acea searã:

– I-am spus clar inspectoarei: „Fiul meu va intra la facultate.Nu vreau s-aud de nici o ºcoalã profesionalã!”

ªi-a pus apoi mâna pe capul lui Curtis ºi a adãugat:– Curtis eºti la cursurile pregãtitoare pentru facultate.Acest incident ilustreazã cât se poate de bine caracterul ei

puternic – nu era omul care sã accepte resemnat ordine, ci avea


planuri foarte clare în ceea ce ne privea. Era o femeie atractivãînaltã ºi subþire, genul de om muncitor ºi ambiþios care nu semulþumeºte cu jumãtãþi de mãsurã, ci face totul la modul absolut.Avea o inteligenþã ascuþitã ºi-ºi fãcea imediat o imagine deansamblu asupra unei situaþii, fãrã sã se piardã în amãnunte. Înplus, avea ºi o intuiþie uimitoare care îi spunea imediat cum sãacþioneze. Cred cã aceastã calitate o definea cel mai bine.

Ambiþia, hotãrârea ºi personalitatea ei puternicã au avut oinfluenþã hotãrâtoare asupra mea. N-aº vrea sã vã faceþi impresiacã am avut o mamã perfectã; de multe ori, mi se pãrea cã-mi cautãnod în papurã ºi mã trateazã fãrã pic de milã. Era de neclintit înconvingerile ei ºi n-ar fi lãsat de la ea nimic. Nu eram întotdeaunaîncântat s-o aud spunând: „Trebuie sã reuºeºti! Doar nu te-ai nãscutsã fii un ratat!” O altã replicã favoritã a ei era: „Roagã-L peDumnezeu ºi te va ajuta”. Copii fiind, nu eram prea încântaþi desfaturile ei. La rândul ei, avea mult de furcã cu neascultarea ºiîncãpãþânarea noastrã, dar nu se dãdea bãtutã.

Încurajãrile ei ne-au adus cu timpul convingerea cã putem reuºiorice ne-am propune. Încrederea ei o întãrea pe a noastrã. Parcã oaud ºi acum spunându-mi peste umãr: „Bennie, poþi reuºi. Sã nute-ndoieºti nici un moment!”

Mama n-avea decât trei clase primare, dar ea conducea totul încasã. Ea era cea care-l împingea de la spate pe tata sã facã una ºialta. Numai datoritã spiritul ei econom au reuºit sã strângã niºtebani ºi sã cumpere prima noastrã casã. Îmi permit sã cred cã, dacãar fi depins de ea, n-am fi avut niciodatã probleme financiare.Probabil cã pe atunci nu bãnuia nici pe departe în ce sãrãcie aveamsã ajungem peste câþiva ani.

Tata era exact la polul opus – tipul atletic, înalt de 1,88 m,obiºnuia sã spunã: „Tre’ sã fii întotdeauna un bãiat gigea. Îmbra-cã-te cum îþi place.” Punea mare preþ pe haine ºi avere ºi era foartesociabil. „Poartã-te întotdeauna frumos cu oamenii”, obiºnuia elsã spunã. „E foarte important. Dacã eºti amabil, ºi ei te vor trata lafel.” Amintindu-mi acum cuvintele lui, îmi dau seama cã pentru el

O povarã grea 17

conta foarte mult pãrerea celorlalþi. În ciuda greutãþilor pe care nile-a fãcut, îl consider „un om de treabã”.

Cred cã cel mai mult i-ar fi plãcut sã ne vadã îmbrãcându-nesofisticat ºi fãcând pe grozavii – în primul rând faþã de fete – unstil de viaþã cu care mã tem cã n-am fi ajuns prea departe. Îi suntrecunoscãtor mamei, în multe privinþe, cã ne-a scos din acel mediu.

În ce priveºte capacitatea intelectualã, tata înþelegea greuproblemele mai dificile, pentru cã se pierdea în amãnunte ºi pierdeaimaginea de ansamblu. Probabil cã aceasta era marea diferenþãdintre el ºi mama. În rest, amândoi se trãgeau din familii numeroase:mama avusese 23 de fraþi, iar tata 13. Când s-au cãsãtorit, tataavea 28 de ani, iar mama 13. Dupã mulþi ani, ne-a mãrturisit cãmãritiºul fusese o încercare disperatã de a scãpa din situaþia mizerãde acasã.

La scurt timp dupã cãsãtorie, s-au mutat ºi ei – la fel camajoritatea muncitorilor în perioada anilor ’50 – din Chatanooga,Tennesse, în Detroit. Cei din sud, din regiunile rurale, migrau înnord, unde sperau sã-ºi gãseascã de lucru în fabrici. ªi tata ºi-agãsit o slujbã la firma Cadillac; din câte ºtiu, acesta i-a fost primulºi ultimul loc de muncã. Aici a lucrat pânã în anii ’70 când a ieºitla pensie.

În afarã de aceasta, era ºi pastor la o bisericuþã baptistã. Îmiamintesc o singurã ocazie când m-a luat cu el la o predicã. Nu eragenul evangheliºtilor înfocaþi. Vorbea mai degrabã calm ºi nu ridicatonul decât foarte rar. Nu vorbea prea cursiv, dar îºi dãdea toatãsilinþa. Parcã-l vãd cum stãtea în faþa noastrã în acea duminicã,înalt ºi bine fãcut, cu razele soarelui reflectându-se în crucea marede metal care îi atârna pe piept.

* * *

– M-am gândit sã le fac o vizitã rudelor, aºa cã voi lipsi câtevazile, am auzit-o pe mama spunând la câteva luni dupã plecareatatei.


– Ne iei ºi pe noi? am întrebat cu sufletul la gurã.– Nu, merg singurã, spuse ea cu o voce scãzutã. Voi nu puteþi

lipsi de la ºcoalã.Înainte de a mã putea împotrivi, îmi spuse cã ne lasã în grija vecinilor.– Ne-am înþeles deja ºi puteþi dormi ºi mânca la ei pânã mã întorc.Poate cã ar fi trebuit sã mã întreb de ce pleca, dar n-am fãcut-o.

Îmi surâdea ideea de a sta la altcineva, pentru cã asta presupuneaniºte privilegii în plus ºi mâncare mai bunã, ca sã nu mai vorbimde perspectiva jocurilor straºnice cu copiii vecinilor.

Acesta a fost doar începutul ºi, în lunile care au urmat, faza s-areluat în repetate rânduri; de fiecare datã ne spunea cã trebuie sãplece ºi cã vecinii vor avea grijã de noi. Vãzând-o cum calculatotul cu grijã, ne simþeam liberi ºi fãrã probleme. În plus, aveamîncredere cã se va întoarce.

Deºi pare ciudat, faptul acesta dovedeºte totuºi cât de siguri nesimþeam acasã. Abia mult mai târziu am aflat unde mergea de faptmama, când pretindea cã-ºi viziteazã rudele. Când nu mai puteaface faþã situaþiei, se interna într-o clinicã de psihiatrie. Divorþul ocufundase într-o stare teribilã de depresie ºi confuzie; cred cã numaiputerea ei interioarã a ajutat-o sã-ºi dea seama cã avea nevoie deajutorul specialiºtilor ºi cã trebuia sã apeleze la ei. De fiecare datãstãtea în spital douã-trei sãptãmâni. Noi, copiii, nu ºtiam absolutnimic de tratament. Aºa a vrut ea.

Stresul a mai cedat cu timpul, dar prietenii ºi vecinii tot nu oconsiderau complet vindecatã. Mama n-a vrut ca noi sã aflãm câtde mult o afectaserã evenimentele din familie ºi de aceea nu ne-aspus nimic, însã pentru vecini tratamentul ei într-un spital de bolimintale era un subiect de bârfã inepuizabil, cu atât mai mult, cucât avea ºi un divorþ „la dosar”.

În mentalitatea vremii, acestea erau douã stigmate cât se poatede nefavorabile. Ca ºi cum n-ar fi fost destul cã trebuia sã ne poartenouã de grijã, era nevoitã sã se împace cu ideea cã era pãrãsitã detoþi prietenii tocmai acum, când avea mai mare nevoie de ei.

O povarã grea 19

Pentru cã mamei nu i-a plãcut niciodatã sã vorbeascã despredivorþul ei, oamenii bãnuiau ce era mai rãu ºi scoteau tot felul dezvonuri pe seama ei.

– Am ajuns la concluzia, mi-a spus ea odatã, cã cel mai înþeleptlucru ar fi sã-mi vãd de treaba mea ºi sã nu mã mai sinchisesc dece zice unul sau altul.

Uºor de spus, dar, când te gândeºti prin câte chinuri a trebuit sãtreacã singurã, îþi dai seama cât de greu trebuie sã-i fi fost.

În cele din urmã, nemaiavând resurse financiare la care sãapeleze, mama ºi-a dat seama cã nu mai putea acoperi cheltuielilemodeste ale casei. Casa îi revenise în urma divorþului. În final,dupã ce încercase zadarnic timp de câteva luni sã adune ceva bani,a închiriat-o, a strâns lucruºoarele ºi am plecat. A fost una dintrepuþinele ocazii în care l-am revãzut pe tata. A venit sã ne ducã cumaºina la Boston, unde locuia o sorã mai mare de-a mamei, carefusese de acord sã ne primeascã în gazdã. Ne-am mutat, aºadar, înlocuinþa familiei ei.

Jean Avery ºi soþul ei locuiau singuri. Copiii erau deja mari,fiecare la casa lui, aºa cã noi ne bucuram de toatã afecþiunea celordoi. În scurt timp, au devenit ca niºte pãrinþi pentru mine ºi Curtis,care aveam atâta nevoie de afecþiune ºi simpatie.

Mama a continuat tratamentul timp de un an dupã ce ne-ammutat noi în Boston. „Voiajele” durau acum trei-patru sãptãmâni.Deºi îi duceam dorul, unchiul William ºi mãtuºa Jean ne tratau cuatâta atenþie, încât ne împãcam repede cu lipsa ei. Ne asigurau cã„mama e bine” ºi, dupã ce primeau vreo scrisoare sau vreun telefon,ne spuneau: „Acuºi vine, peste câteva zile”. Trebuie sã recunosccã se descurcau de minune, iar noi n-aveam nici cea mai micãbãnuialã.

CAPITOLUL 3

La opt ani– ªobolaaaaniiii! am þipat cât mã þinea gura. Curtis, hai repede!

Uite unul acolo!ªi am arãtat cu oroare înspre niºte tufe din spatele blocului.– Uite ce mari sunt! am adãugat eu îngrozit. Mai ceva ca o pisicã!– Hai, lasã, cã nu sunt chiar aºa de mari, zise Curtis care încerca

sã parã mai matur ºi mai echilibrat, dar oricum trebuie sã recunosccã aratã oribil.

Fiind crescuþi în Detroit, nu eram absolut deloc pregãtiþi pentruviaþa într-un apartament bostonez. Prin camere, gândacii mãrºãluiaunestingheriþi ºi era imposibil sã scapi de ei. Obsesia mea erau însãºobolanii care miºunau peste tot: prin spatele blocurilor, prin tufesau prin grãmezile de gunoi. Iarna, se strecurau pânã în subsolul blocului.

– Eu nu cobor acolo singur pentru nimic în lume, þipam de fiecaredatã.

Îmi treceau fiori pe ºira spinãrii numai când mã gândeam.Câteodatã, vedeai ºerpi ieºind de prin tufe ºi încolãcindu-se

de-a lungul potecilor. Mi-aduc aminte cã odatã un ºarpe uriaº s-afuriºat în pivniþa blocului ºi cineva l-a omorât. Zile la rând, ºerpiiau fost singurul subiect de discuþie pentru noi, copiii.

– Cicã un ºarpe a intrat acum un an într-un bloc ºi a omorâtpatru copii, povestea unul.

– Te sugrumã ºi-apoi te înghite, se precipita altul.– Da’ de unde! râdea primul. Te muºcã sau te-nþeapã ºi gata,

s-a zis cu tine.Urmau ºi alte poveºti cu ºerpi ucigaºi. Bineînþeles cã nu le

credeam, dar prin simplul fapt cã le ascultam, eram speriat ºiobsedat tot timpul sã nu calc pe vreun ºarpe.

La opt ani 21

Noi, copiii, eram mai toatã ziua pe-afarã, aºa cã ne-am obiºnuitrepede cu imaginea sticlei sparte, a gunoiului, a caselor dãrãpãnateºi a maºinii poliþiei fãcând raiduri prin cartier. Dupã câtevasãptãmâni, totul ni se pãrea cât se poate de firesc. Nici unul dintrenoi n-a spus vreodatã ceva de genul: „Un om normal nu trãieºte înasemenea condiþii”. Cred cã spiritul de unitate din familia noastrã,întãrit de unchiul William ºi de mãtuºa Jean, m-a împiedicat sã mãpreocup prea mult de nivelul de trai din Boston.

Mama lucra mereu. Neobositã, ca de obicei. Rareori se întâmplasã aibã câteva clipe libere pentru noi, dar clipele acelea rãscumpãrautot restul. Începuse sã lucreze pe la familii mai înstãrite, îngrijindcopii sau fãcând menajul.

– Pari obositã, i-am spus într-o searã.Se întorsese târziu de la lucru, era întuneric, iar cei la care lucrase

fuseserã zgârciþi la platã. Se rezemã de spãtarul scaunului, în holulstrâmt.

– Mersi de compliment! spuse încet, în timp ce îºi scotea pantofii.Zâmbetul ei mã îngrijorã.– Ce v-a predat azi la ºcoalã? adãugã cu voce la fel de înceatã.Indiferent cât de obositã ar fi fost, nu uita sã ne întrebe de ºcoalã,

asta dacã eram încã treji când se întorcea de la lucru. Grija aceastapentru educaþia noastrã mi-a lãsat impresia cã ºcoala era pentru eaceva deosebit de important.

Aveam opt ani când ne-am mutat în Boston, dar eram mult maimatur decât alþi copii de vârsta mea. Odatã m-am surprinsspunându-mi: „Ce mai viaþã la opt ani! N-ai nici o grijã, toþi seocupã de tine, nu trebuie decât sã te joci ºi sã te zbengui cât aichef”, pentru ca apoi tot eu sã continuu: „Ei, dar nici asta n-o sãþinã la infinit... Sã mã distrez cât mai pot!”

Cu excepþia divorþului pãrinþilor, vârsta de opt ani a fost ceamai frumoasã perioadã a copilãriei mele; în primul rând, atunciam trãit cel mai fericit Crãciun din viaþa mea. Colindam magazineleîmpreunã cu fratele meu, Curtis, în cãutare de cadouri, unchiul ºimãtuºa ne asaltau cu o mulþime de daruri, ca sã nu mai vorbim demama care, pentru a ne face sã mai uitãm de tata, ne-a cumpãratmult mai multe jucãrii decât în alþi ani. Jucãria mea preferatã era omaºinuþã Buick cu anul de fabricaþie 1959, dar, dupã ce am primit


o trusã de chimie pentru experienþe, Buick-ul a trecut pe locul aldoilea. Niciodatã pânã atunci ºi nici mai târziu n-am avut o jucãriecare sã mã captiveze în aºa mãsurã; petreceam ore întregi cuinstrucþiunile în faþã, fãcând experienþe. Coloram hârtia de turnesolîn roºu sau albastru, fãceam cele mai curioase amestecuri ºi priveamfascinat cum substanþa din eprubetã fãcea bule sau îºi schimbaculoarea. Mã prãpãdeam de râs dacã apartamentul se umplea deun miros de ouã clocite sau... ºi mai rãu.

Tot la vârsta de opt ani am avut ºi prima mea experienþã religioasã.Eram adventiºti de ziua a ºaptea. În acea sâmbãtã memorabilã,pastorul Ford, un povestitor înnãscut, ºi-a ilustrat predica dinaintede masã printr-o întâmplare. Într-o þarã îndepãrtatã, un medicmisionar ºi soþia lui erau la un moment dat urmãriþi de niºte tâlhari.Aveau de învins multe obstacole: strãbãteau pãduri, se cãþãrau pestânci, dar nu se dãdeau bãtuþi. În cele din urmã, epuizaþi ºi curãsuflarea tãiatã, s-au trezit în faþa unei prãpastii. Erau prinºi în cursã.Deodatã au observat o deschizãturã în stâncã. Era destul de mare casã ascundã în ea doi oameni. Când bandiþii au ajuns la margineaprãpastiei, n-au gãsit nici urmã de misionari, de parcã-i înghiþisepãmântul. S-au întors cãtrãniþi, înjurând ºi bombãnind tot drumul.

Ascultam povestirea cu sufletul la gurã, de parcã eu aº fi fostcel urmãrit. Inima îmi bãtea sã-mi spargã pieptul de atâta încordare,teamã ºi disperare. Abia dupã ce bandiþii s-au îndepãrtat, am rãsuflatºi eu uºurat. Scãpasem cu viaþã!

În încheiere, pastorul Ford a îmbrãþiºat într-o privire toatã salaºi a spus:

– Cei doi erau în siguranþã, ascunºi în crãpãtura stâncii.Dumnezeu i-a ferit de primejdie.

Dupã predicã, am cântat „Stânca mântuirii” ºi pastorul ne-avorbit despre nevoia omului de a alerga la „Stâncã”, de a gãsiliniºte ºi siguranþã în Isus Hristos.

– Dacã ne punem toatã încrederea în Dumnezeu, a spus el,rotindu-ºi privirea peste salã, El ne va apãra.

Ascultându-l, mã gândeam la cei doi misionari. Într-atât mãidentificasem cu ei, încât la sfârºit mi-am spus: „Este exact cemi-aº dori: sã mã ascund într-o astfel de stâncã!”

La opt ani 23

Cu toate cã n-aveam decât opt ani, hotãrârea mi se pãrea cât sepoate de fireascã. Mã gândeam cã alþi copii de vârsta mea eraudeja botezaþi ºi, prin urmare, membri în toatã regula. La gândulacesta, m-am hotãrât. Apelul pe care pastorul Ford obiºnuia sã-lfacã de fiecare datã la sfârºitul predicii, îndemnându-ºi ascultãtoriisã-ºi predea viaþa lui Isus, ne-a propulsat, pe mine ºi pe Curtis, înfaþã. Câteva sãptãmâni mai târziu eram botezaþi.

Eram un copil destul de cuminte, dupã pãrerea mea. Boacãnelepe care le mai fãceam nu întreceau niciodatã limitele tolerate. Totuºi,mi-am dat seama cã aveam mare nevoie de Dumnezeu. În urmãtoriipatru ani, m-am strãduit sã practic tot ce învãþam la bisericã.

A mai existat ºi un alt motiv pentru care acea dimineaþã de sâmbãtãa marcat o piatrã de hotar în viaþa mea: atunci m-am hotãrât sãdevin medic misionar.

Predicile ºi studiile biblice erau deseori presãrate cu povestiridespre medici misionari care se aventurau în junglele Africii. Defiecare datã când se spuneau astfel de povestiri, eram numai ochiºi urechi. Ascultam vrãjit cum doctorii reuºeau sã vindece bolile ºisã aducã bucurie în vieþile acelor oameni.

– Cred cã ºtiu ce mi-aº dori, i-am spus mamei în timp ce neîntorceam acasã. Mã fac doctor. Mã laºi, mamã?

– Bennie, ascultã o clipã.Ne-am oprit din mers ºi ea m-a privit în ochi, apoi, punându-ºi

mâinile pe umerii mei, a spus:– Dacã Îi ceri ceva lui Dumnezeu ºi ai încredere cã El poate

sã-þi dea, atunci vei primi.– Da, eu cred cã voi ajunge doctor.– Atunci vei ajunge, a zis ea pe un ton rãspicat.Având asigurarea ei, n-am mai stat deloc în cumpãnã: îmi

gãsisem idealul.Ca majoritatea copiilor, n-aveam nici o idee despre ce ar trebui

sã fac pentru a ajunge medic, dar intuiþia îmi spunea cã, dacãînvãþam bine la ºcoalã, eram pe drumul cel bun. Pe la 13 ani numai eram la fel de entuziasmat de perspectiva misionarismului,dar n-am renunþat la ideea de a studia medicina.


Ne-am mutat în Boston în 1959. Doi ani mai târziu ne întorceamîn Detroit, oraºul nostru natal, ºi asta numai datoritã faptului cãmama reuºise sã punã pe picioare situaþia noastrã financiarã. Aveaea planurile ei – spera ca într-o zi sã ne întoarcem în vechea noastrãlocuinþã, pe care o dãdusem în chirie. Casa, cam de mãrimea unuigaraj mai spaþios, era una dintre acele clãdiri rectangulare ridicateimediat dupã rãzboi ºi probabil n-avea mai mult de 90 m2, dar erasituatã într-o zonã frumoasã, cu grãdini îngrijite ºi case la careþi-era mai mare dragul sã te uiþi.

Timpul trecea, dar situaþia noastrã rãmânea neschimbatã.– Încã puþinã rãbdare, ne liniºtea mama. Ne întoarcem noi în

casa noastrã. Deocamdatã nu ne putem permite, dar aºteptaþi numaisã mai treacã ceva timp. Pânã una alta, ne putem folosi de banii depe chirie.

Nu trecea nici o zi în care sã nu aducã vorba despre casã. Îiciteam hotãrârea în ochi ºi ºtiam cã, o datã ce-ºi punea în gând unlucru, nu se lãsa pânã nu obþinea lucrul respectiv.

Ne-am mutat într-un bloc în apropiere de o cale feratã, dincolode care se întindea, cenuºie, umedã, dominatã de furnale ºi brãzdatãde ºine, zona industrialã.

Locuiam la ultimul etaj. Mama se împãrþea în fiecare zi întredouã-trei slujbe: îngrijea copii, fãcea menajul ºi altele. Când eravorba de treburi casnice, spunea:

– Mã descurc. Chiar dacã nu ºtiu ceva la început, învãþ repede.De altfel, nici n-ar fi putut lucra altceva, pentru cã nu avea nici

o pregãtire. Fãcând însã aceste munci „de jos”, a ajuns sã cunoascãfoarte bine oamenii, ºi asta numai prin simþul ei foarte fin deobservaþie. Îi urmãrea cu interes pe cei la care lucra – majoritateaoameni înstãriþi ºi bine vãzuþi în societate –, iar când venea acasã,ne povestea: cei bogaþi fac ºi dreg cutare ºi cutare lucru, secomportã ºi gândesc aºa ºi aºa... Tot timpul ne „aproviziona” cuastfel de informaþii. „Lasã cã ºi voi veþi ajunge ca ei”, obiºnuia easã spunã zâmbind, dupã care adãuga: „Ba chiar ºi mai ºi!”

Mi se pare destul de ciudat cã mama îmi inspira aceste idealuritocmai într-o perioadã în care nu eram prea strãlucit la ºcoalã, maiexact spus, când eram codaºul clasei, poziþie pe care mi-am pãstrat-oîn toþi cei cinci ani de ºcoalã primarã.

La opt ani 25

În primii trei ani, la ºcoala generalã din Detroit, mi s-au pusniºte baze solide. Când ne-am mutat în Boston, eu trecusem înclasa a patra, iar Curtis era cu doi ani mai mare decât mine. Mamane-a transferat la o ºcoalã particularã a bisericii, crezând cã aici nise putea oferi o educaþie mai bunã, decât la o ºcoalã publicã. Dinnefericire, lucrurile n-au mers chiar aºa. Aveam numai note bune,dar nivelul clasei era la pãmânt. Când ne-am întors în Detroit, lavechiul sistem, am fost efectiv ºocat de diferenþã.

ªcoala din Detroit era frecventatã în majoritate de albi. Profesoriierau exigenþi, ºi ceilalþi din clasã erau cu mult înaintea mea latoate materiile. Spre disperarea mea, mi-am dat seama cã nuînþelegeam nimic din ce se preda. Eram ultimul, codaºul clasei,dar lucrul cel mai rãu e cã în Boston trãisem cu ideea cã eram unelev bun.

Ca ºi cum n-ar fi fost destul de dureros cã eram ultimul dinclasã, mã mai cicãleau ºi colegii, fãcându-mi viaþa insuportabilã.Aºa cum se întâmplã de obicei, dupã extemporale toþi comentaunotele celorlalþi. Nu se putea sã nu se audã din vreun colþ: „Las’ cãºtiu eu ce-a luat Carson!” „Ha, ha, un patru cât el de mare!” „Hei,tãrtãcuþã, ai avut mãcar un rãspuns corect?” sau „A avut data trecutãunul, ºi ºtiþi de ce? A vrut sã rãspundã greºit.”

Stãteam crispat ºi þeapãn în bancã ºi mã fãceam cã nu-i aud.Voiam sã-i las sã creadã cã nu-mi pãsa, dar îmi pãsa poate chiarmai mult decât trebuia ºi cuvintele lor mã rãneau, dar nu-mi puteampermite sã plâng sau sã o iau la fugã. Când vedeam cã începeau sãmã ironizeze, afiºam un zâmbet forþat.

Sãptãmânile treceau ºi eu ajunsesem sã mã împac cu gândul cãeram codaºul clasei. „Asta e. Ce sã-i faci? Se vede cã sunt preaprost.” Nu mã îndoiam deloc de asta, iar colegii cu atât mai puþin.

Deºi nimeni n-a fãcut vreodatã aluzie la culoarea pielii mele,sentimentul de inferioritate mi-a întãrit convingerea cã negrii, purºi simplu, nu puteau fi la fel de isteþi ca albii. Ridicam din umeriºi-mi spuneam cã trebuie sã accept realitatea: aºa a fost sã fie.

Parcã simt ºi acum tristeþea acelor ani. Cel mai dureros momentl-am trãit cu ocazia unui extemporal la matematicã. Eram în clasaa cincea. Ca de obicei, doamna Williamson ne spuse sã dãm fiecarelucrarea la colegul din spate, ca s-o corecteze, în timp ce ea citea


rãspunsurile corecte. Apoi fiecare îºi primea înapoi lucrareacorectatã ºi, în timp ce doamna Williamson ne striga numele, noispuneam notele.

Extemporalul se compunea din 30 de întrebãri. Cea care trebuiasã-mi corecteze lucrarea se numãra printre antipatiile mele.

Doamna Williamson începu sã ne strige numele. Atmosfera dinclasã devenise foarte încãrcatã. Stãteam nemiºcat în bancã,plimbându-mi privirea de la tablã la ºirul de geamuri pe care eraulipite figuri decupate din hârtie. În aer plutea un miros familiar decretã, iar eu mã fãceam tot mai mic în bancã, aºteptând cu groazãsã-mi aud numele.

– Benjamin?Doamna Williamson aºtepta sã-i spun nota.– Nouã, am îndrugat eu.– I-auzi! Bravo, Benjamin! (Pentru mine 9 puncte din 30 era

ceva incredibil.)Dar înainte de a-mi da seama ce se întâmplase, am auzit-o pe

fata din spatele meu þipând:– Nu „nouã”, „nulã”! Lucrarea e nulã, adicã nici un rãspuns nu

e corect.Chicotelile ei au stârnit hohote de râs ºi strâmbãturi în toatã clasa.– Ajunge! strigã învãþãtoarea.Dar era deja prea târziu. Asprimea fetei mi se înfipsese ca o

sãgeatã în inimã. În viaþa mea nu m-am simþit mai prost ºi maiabandonat ca atunci. Ca ºi cum nu era destul de rãu cã nurãspundeam niciodatã corect la lucrãrile de control, acum toatãclasa – cel puþin aºa mi s-a pãrut – râdea de prostia mea. Îmi veneasã intru în pãmânt.

Ochii mã usturau, dar n-aº fi plâns pentru nimic în lume. Maibine muream decât sã le dau ocazia sã vadã cât de mult sufeream.Am afiºat imediat o atitudine indiferentã ºi, pânã la sfârºitul orei,nu mi-am ridicat ochii de pe bancã, de la zeroul rotund din lucrare.

Aº fi putut rãmâne foarte uºor la convingerea cã aºa era viaþa,crudã, ºi cã toþi se înþeleseserã sã mã persecute pentru culoareapielii mele, dacã nu s-ar fi întâmplat ceva care avea sã-mi schimbecomplet concepþia despre viaþã.

CAPITOLUL 4

O rază de speranţă– Nu ºtiu... adicã, nu sunt sigur.La mijlocul clasei a cincea era obligatorie o vizitã medicalã la

oftalmologie.Mã simþeam din nou un netot din creºtet ºi pânã-n tãlpi. Bãiatul

dinaintea mea citise toate rândurile de pe tãbliþã, în timp ce eu mãfâstâceam deja de la al doilea rând.

– Urmãtorul! strigã asistenta cu voce energicã.Era rândul meu,– Încearcã sã citeºti fãrã sã te forþezi.Am încercat sã mã concentrez, m-am zgâit ºi, cu mare greutate,

am reuºit sã citesc primul rând de litere. Ca urmare a acestei„performanþe”, ºcoala îmi asigurã gratuit o pereche de ochelari.Când m-am dus sã mi-i prescrie, doctorul mi-a spus:

– Bãiete, cu vederea ta poþi fi considerat handicapat. Ai nevoiede ochelari foarte puternici.

E de presupus cam ce se întâmplase: vederea îmi slãbise treptat ºinimeni nu bãgase de seamã. Ziua urmãtoare mi-am pus ochelarii ºi...minune! Pentru prima datã vedeam la tablã, ºi asta din ultima bancã.

Ochelarii au fost primul pas; cu ei a început urcuºul. Notele auînceput sã creascã – nu spectaculos, dar cât de cât erau o asigurarecã sunt pe drumul cel bun.

Dupã teza de la mijlocul trimestrului, doamna Williamson m-aluat deoparte ºi mi-a spus:

– Benjamin, te-ai ridicat foarte mult în ultimul timp.Zâmbetul ei aprobator m-a ambiþionat ºi mai mult. ªtiam cã

voia sã mã încurajeze. Luasem un ºase la matematicã, ceea ceînsemna un progres considerabil.


Mã simþeam excelent la gândul cã luasem o notã de trecere.Îmi spuneam: „Am luat un ºase la mate. Asta înseamnã cã începsã-mi revin. Aºadar, mai am ºanse. Nu mai sunt cel mai prost dinºcoalã.” Un asemenea salt dupã numai jumãtate de trimestru –deºi între ºase ºi patru nu e prea mare diferenþã – era un motiv sãfiu optimist. Am simþit chiar pentru prima datã cã puteam s-o iauînaintea câtorva din clasã.

Mama nu era însã mulþumitã de þinta pe care mi-o pusesem. Oconsidera mult prea modestã.

– Ia uite, progresezi. Foarte bine! Sunt mândrã de tine. La urmaurmei, de ce n-ai lua o notã bunã? Doar eºti un bãiat isteþ!

Cu toate cã eu eram pânã peste poate de fericit, mama nu eraprea încântatã. Nota de la tezã ºi încurajarea doamnei Williamsonerau un motiv în plus ca sã-mi repete:

– Nu trebuie sã te mulþumeºti cu simplul fapt cã ai trecut. Tueºti mult mai capabil ºi poþi lua nu ºase, ci zece!

– Mami, dar gândeºte-te cã am trecut, mã smiorcãi eu, dezamãgitcã nu-mi aprecia meritul atât cât ar fi trebuit.

– Bine, bine, ai început sã te îndrepþi, e adevãrat, dar acumtrebuie sã mergi mai departe.

– Voi încerca, am spus eu nu prea hotãrât. Fac tot ce pot.– Trebuie. Te ajut ºi eu.Ochii îi scãpãrarã scurt. Ar fi trebuit sã-mi dau seama cã avea

deja ceva în minte, pentru cã nu se mulþumea sã spunã doar:„Trebuie sã fii mai bun”, ci avea sã-mi ºi arate în ce fel. Metoda eis-a dovedit a fi al doilea mobil.

Pânã la tezele de la jumãtatea anului, mama s-a abþinut sã-ºimai spunã pãrerea despre notele mele. Fusese sigurã cã notele dela ºcoala din Boston reflectau un progres, dar dupã ce a vãzut câtde mult lãsa de dorit educaþia noastrã pentru pretenþiile ºcolii dinDetroit, nu ne mai slãbea nici o clipã.

Mama nu m-a întrebat însã niciodatã: „De ce nu poþi fi ºi tula fel de bun ca ceilalþi?” Era prea sensibilã pentru a pune astfelproblema ºi apoi nu þinea atât de mult sã fac concurenþã celorlalþi,cât sã exploateze resursele mele intelectuale la maximum.

O razã de speranþã 29

– Am doi bãieþi deºtepþi, obiºnuia ea sã spunã. Deºtepþi foc, cemai!

– Dar eu fac tot ce pot. Uite, la matematicã am numai note bune.– Da, Ben, dar trebuie sã fii ºi mai bun, îmi spuse ea într-o

searã. Acum, cã ai început sã-þi revii la matematicã, aº zice cã etimpul sã înveþi tabla înmulþirii.

– Tabla înmulþirii?! am strigat eu disperat, neputând sã-mi credurechilor. Dar ºtii cât e de-nvãþat? Mi-ar trebui un an întreg!

Se ridicã ºi se apropie de mine.– Eu n-am decât trei clase ºi o ºtiu pânã la 12.– Dar, mamã...– Trebuie sã poþi. Concentreazã-te, învaþ-o ºi mâine, când vin

de la lucru, te ascult. O repetãm în fiecare searã pânã o vei ºtii maibine decât toþi ceilalþi din clasã.

Am încercat eu sã mai obiectez ceva, dar ar fi trebuit sã-mi dauseama de la bun început cã o vorbã de-a ei nu admitea comentarii.Nici nu-mi revenisem bine din ºoc, când picã ºi ultima bombã.

– ªi, adãugã ea, mâine dupã ce vii de la ºcoalã nu ieºi la joacãpânã nu o termini de învãþat.

Aproape cã mi-au dat lacrimile.– Cum sã-mi bag în cap toate astea? am întrebat eu arãtând disperat

cãtre coloanele de cifre de pe coperta caietului de matematicã.Uneori, mi se pãrea cã vorbesc cu un perete. Cu o faþã

inexpresivã ºi o voce asprã îmi spuse:– Nu pleci la joacã pânã nu înveþi toatã tabla înmulþirii!Mama nu era acasã când mã întorceam eu de la ºcoalã, dar nici

nu concepeam sã-i ies din vorbã. Aºa ne educase.Neavând de ales, am învãþat ºi tabla înmulþirii. N-a trebuit decât

s-o repet de mai multe ori ca sã se fixeze în memorie. Mama s-aþinut de cuvânt ºi m-a ascultat chiar în seara aceea, dupã ce a venitde la lucru. Faptul cã-mi acorda atâta atenþie ºi mã încuraja mi-adat motivaþia de care aveam nevoie.

Dupã câteva zile mi-am dat seama cã matematica nu era chiarimposibilã. Notele au început sã creascã simþitor ºi la un moment


dat am ajuns la acelaºi nivel cu ceilalþi. Nu uit niciodatã sentimentulpe care l-am avut atunci când, dupã un examen la matematicã,i-am rãspuns doamnei Williamson: „Douãzeci ºi patru”. Aproapecã am þipat de bucurie când i-am repetat: „Am douãzeci ºi patrude rãspunsuri bune!” Mi-a zâmbit într-un fel care mi-a dat de înþelescã era mulþumitã de progresul meu. Celorlalþi colegi nu le-am spusce se petrecea sau ce efect avuseserã ochelarii. De altfel, cred cãnici nu i-ar fi interesat.

Totul a devenit deodatã altfel ºi ºcoala a început sã-mi placã.Nu mai râdea nimeni de mine ºi nu mã mai strigau „prostul de lamate”. Mama însã nu s-a mulþumit numai cu tabla înmulþirii. Îmidovedise cã puteam învãþa, aºa cã a trecut la urmãtorul punct din„programul pedagogic”, care prevedea cã la fiecare materie trebuiasã iau note peste cota medie. Scopul mã încânta, mijloacele însãmai puþin.

– Cred cã pierdeþi prea mult timp la televizor, spuse ea într-osearã, închizându-ne televizorul tocmai la mijlocul programului.

– Nu mai mult decât alþii, m-am justificat eu, argumentându-icã unele programe erau foarte educative ºi cã pânã ºi cei mai bunidin clasã se uitau la televizor.

Fãrã sã ia în seamã pledoaria mea, stabili noua regulã care mi-afãcut tot atâta „plãcere” ca ºi cele dinainte:

– Începând de azi, n-aveþi nevoie sã vã uitaþi la mai mult de treiemisiuni pe sãptãmânã.

– Pe sãptãmânã?Într-o fracþiune de secundã mi-au trecut prin faþa ochilor toate

programele la care þineam ºi pe care aveam sã le pierd.În ciuda protestelor, ºtiam prea bine cã, dacã mama lua o

hotãrâre, nu rãmânea decât sã ne conformãm – doar eram niºtecopii ascultãtori. Sã nu mai spun cã încrederea pe care ne-o arãtane dezarma complet.

Curtis avea note mai bune decât mine, deºi era o haimana ºijumãtate, dar pânã ºi notele lui erau departe de a o mulþumi pemama. Searã de searã vorbea cu el în speranþa cã îi va corectaatitudinea ºi va reuºi sã-i trezeascã ambiþia de a reuºi, de a nu se


da bãtut aºa repede. Nici unul dintre noi nu aveam un modeldupã care sã ne formãm, ºi cred cã asta l-a afectat mult pe Curtiscare, fiind mai mare, vedea altfel lucrurile. Mama nu renunþa însãla munca de lãmurire, chiar dacã aparent aceasta pãrea sã nu deanici un rezultat. Prin afecþiunea pe care i-o arãta, prin fermitatea eiºi, de ce nu, prin regulile pe care ni le-a impus, Curtis a ajuns mairealist ºi a câºtigat mai multã încredere în capacitãþile proprii.

Mama ne fãcuse deja program ºi pentru timpul liber când nu neuitam la televizor.

– Mergeþi ºi împrumutaþi cãrþi de la bibliotecã. Trebuie sã citiþicel puþin douã cãrþi pe sãptãmânã. În week-end vã pun sã mi lepovestiþi.

Ascultam cu o figurã scepticã. Douã cãrþi pe sãptãmânã?! ªi eucare în toatã viaþa mea nu citisem o carte pânã la capãt... Chiar unape sãptãmânã era prea mult pentru mine!

ªi iatã cã ziua urmãtoare ne-a prins târându-ne picioarele cãtrebiblioteca orãºeneascã. Bombãneam cãtrãniþi, trãgând de timp,nedorind decât ca drumul sã nu se termine niciodatã. N-aveamîncotro; trebuia sã facem ce ne spusese mama. De ce? În primulrând, pentru cã o respectam – ºtiam cã nu glumea de data aceastaºi aºtepta de la noi sã ne comportãm în consecinþã – ºi în al doilearând, pentru cã o iubeam.

– Bennie dragã, îmi repeta pentru a nu ºtiu câta oarã, dacã ºtiisã citeºti, poþi afla lucruri despre absolut orice te intereseazã. Lumeaîºi deschide larg porþile pentru cel care stã cu cartea pe genunchi.Voi doi veþi reuºi în viaþã, pentru cã veþi deveni foarte curând ceimai pasionaþi cititori din ºcoalã.

Dacã stau sã mã gândesc, îmi dau seama cã ºi acum sunt totatât de convins ca ºi atunci cã avea dreptate. Avea încredere înnoi, atâta încredere, încât nu îndrãzneam sã o dezamãgim, cidimpotrivã, am ajuns sã fim mai siguri pe noi, sã avem mai multãîncredere în noi înºine.

Prietenii mamei o condamnau pentru severitatea cu care ne trata.Odatã am surprins întâmplãtor o discuþie în care o cunoºtinþã îi reproºa:


– Nu-þi dai seama ce le faci copiilor punându-i sã stea toatãziua cu cãrþile în faþã? Vor ajunge sã te urascã.

– N-au decât sã mã urascã, a venit rãspunsul, la care respectivarãmase fãrã cuvinte, dar ºtiu mãcar cã au primit o educaþie.

Bineînþeles cã n-am urât-o niciodatã. Îmi displãceau, ce-i drept,mijloacele ei de constrângere, însã reuºise sã mã facã sã înþelegcã toate erau spre binele meu. Nu uita sã-mi spunã aproape înfiecare zi:

– Din moment ce þi-ai pus în gând un lucru, înseamnã cã poþisã-l ºi obþii.

Fiindcã îmi plãceau animalele ºi natura în general, alegeamnumai cãrþi din acest domeniu ºi, dacã la alte materii eram ocatastrofã, la biologie mã întreceam pe mine însumi. Profesorul debiologie, domnul Jaeck, sesizã curând interesul meu ºi începu sãmã încurajeze dându-mi teme suplimentare, ca de exemplu, sã-iajut pe unii colegi sã recunoascã anumite pietre, animale sau peºti.Ajunsesem pânã acolo încât puteam numi ºi clasifica o rasã depeºti dupã ce identificasem câteva caracteristici. Eram singuruldin clasã care reuºise o asemenea performanþã. În sfârºit, excelamºi eu la o materie.

La început alegeam de la bibliotecã numai cãrþi despre animaleºi naturã, încât în clasa a V-a ajunsesem as la biologie. La sfârºitulanului puteam clasifica toate pietrele de pe marginea drumului.Citisem o mulþime de cãrþi despre peºti ºi despre universul acvaticºi începusem sã adun insecte de prin pârâuri, bãlþi ºi sã le examinezla microscopul domnului Jaeck.

Mi-am dat seama brusc cã reuºisem sã am rezultate bune la toatemateriile. De la o vreme, incursiunile la bibliotecã au început sã mãpasioneze cu adevãrat. Bibliotecarul ajunse sã ne cunoascã ºi nedãdea de fiecare datã sugestii, ºtiind cam ce fel de cãrþi ne interesau;nu uita niciodatã sã ne punã în temã cu ultimele apariþii. Curând amdescoperit farmecul cãrþilor de aventuri ºi de descoperiri ºtiinþifice.

Citind mult, mi-am îmbogãþit vocabularul ºi mi-am dezvoltatcapacitatea de înþelegere. Am ajuns cel mai bun la matematicã.


Pe lângã testele de la matematicã, concursurile sãptãmânale deortografie1 au fost pânã spre sfârºitul clasei a V-a niºte ore la caremã gândeam cu oroare. Mã poticneam la primele litere ºi trebuiasã mã aºez la loc în bancã; nu reuºeam niciodatã sã trec mãcar laal doilea cuvânt. Chiar dacã au trecut mai bine de treizeci de anide atunci, îmi aduc aminte foarte bine primul cuvânt care mi-atrezit interesul pentru spelling.

Doamna Williamson ne-a pregãtit pentru ultima sãptãmânã dinclasa a V-a un concurs recapitulativ de spelling, intenþionând sãne treacã prin toatã materia. Cum era de aºteptat, a câºtigat BobbyFarmer. Faptul nu m-ar fi surprins deloc dacã n-ar fi fost un micamãnunt la care nu mã aºteptam: ultimul cuvânt care i-a câºtigatreputaþia de învingãtor a fost „agriculturã”.

„ªi eu ºtiu sã-l citesc pe litere!” mi-am spus eu, însufleþindu-mãdeodatã. Îl citisem cu o zi înainte într-o carte de la bibliotecã. Cândcâºtigãtorul se aºezã, m-am simþit rãscolit de o ambiþie devoratoare.„Puteam ºi eu!” îmi spuneam, „ºi pun pariu cã, dacã m-apuc sãînvãþ, mã descurc la spelling mai bine decât Bobby”.

Era într-adevãr o provocare. Bobby era incontestabil cel maiinteligent din clasã. Transferându-se la noi, îi luã repede locul luiSteve Kormos, fostul favorit.

Bobby m-a impresionat la o orã de istorie. Doamna Williamsona menþionat cuvântul „in” ºi peste clasã se aºternu o tãcere mor-mântalã, nimeni neºtiind sã-l explice. Bobby, venit nu de mult,ridicã mâna ºi începu sã ne explice ce era inul, unde se cultiva ºicum femeile îl torceau ºi fãceau fire din el.

Ascultându-l, mã gândeam: „Trebuie sã fie un bãiat deºtept. ªicâte ºtie despre in...” ªi stând aºa pe gânduri, cu soarele deprimãvarã bãtând în ferestre, parcã am avut o revelaþie: „Dar ºi eupot citi foarte bine despre in ºi despre orice altceva, împrumutândcãrþi de la bibliotecã. Exact cum spune mama: „Dacã ºtii sã citeºti,poþi gãsi rãspunsuri la orice întrebare”.

1 În original spelling – citire sau rostire literã cu literã, lucru dificil pentruvorbitorii de limbã englezã, întrucât acelaºi sunet poate fi redat în scris prinlitere sau grupuri de litere diferite ºi fiecare literã are un „nume” (N.R.).


Aºa cã mi-am petrecut toatã vara citind. Când am început clasaa VI-a, ºtiam sã citesc literã cu literã, la prima vedere, o mulþimede cuvinte. Bobby ocupa în continuare locul de frunte, dar ºi eumã apropiam vitejeºte din urmã. În aceastã competiþie, setea decunoaºtere a pus cu totul stãpânire pe mine. Stãteam într-o zi ºireflectam: trebuie sã fie o senzaþie excelentã sã ºtii cã eºti cel maibun din clasã... Concluzia la care am ajuns a fost cã, dacã voiamsã simt aceastã senzaþie, n-aveam decât sã ajung primul.

Lectura pe care mi-o fãceam cu conºtiinciozitate mi-aîmbunãtãþit ortografia, vocabularul ºi capacitatea de înþelegere.Orele mi se pãreau mult mai interesante acum. Când am începutclasa a VII-a, la Wilson Junior High School, ajunsesem primul dinclasã. Mi-am dat însã curând seama cã acest lucru nu-mi aduceaprea multã satisfacþie; simplul fapt cã eram cel mai bun nu mãmulþumea, ºi aceasta numai datoritã influenþei mamei. Numuncisem numai de dragul concurenþei, doar pentru a fi mai bunca ceilalþi, ci mult mai mult, voiam sã ºtiu pentru sufletul meu cãeram bun ºi cã mai bun de-atât nu puteam fi.

Majoritatea colegilor din clasa a V-a ºi a VI-a s-au transferat laWilson, o datã cu mine. În decursul celor doi ani, relaþiile dintrenoi se schimbaserã radical. Chiar cei care mã tachinaserã veneauacum sã mã întrebe: „Hei, Bennie, cum ai rezolva tu problemaasta?”

Probabil cã radiam tot de fericire când le dãdeam rãspunsul.Mã respectau, ºi nu fãrã motiv. Era o plãcere sã iei note bune, sãînveþi mai mult ºi sã ºtii mai mult decât þi se cerea.

Wilson Junior era un liceu frecventat în majoritate de albi. Cutoate acestea, reuºisem, ºi eu ºi Curtis, sã ne menþinem printreprimii. La aceastã ºcoalã m-am remarcat pentru prima datã printrealbi. Îmi place sã cred cã dezvoltarea mea intelectualã a fost ceacare m-a ajutat sã înlãtur prejudecata despre inferioritatea negrilor.

ªi aceastã atitudine o datorez tot influenþei mamei, pe caren-am auzit-o niciodatã spunând ceva de genul: „Aºa sunt albii, cesã faci!” Deºi n-avea nici o educaþie ºi se cãsãtorise la treisprezeceani, fusese totuºi în stare sã-ºi facã o imagine clarã asupra societãþii,


aºa încât sã poatã susþine faþã de noi cã toþi oamenii sunt egali. Nudãdea niciodatã frâu liber prejudecãþilor când era vorba de rasã ºiaºtepta acelaºi lucru ºi de la noi.

Curtis ºi eu ne-am lovit de multe ori de prejudecãþi ºi ne-am fiputut lãsa foarte uºor intimidaþi, mai ales în acea perioadã a anilor’60, din care trei incidente mi-au rãmas dureros de vii în memorie.

Când am început sã frecventãm liceul Wilson Junior, obiºnuiamsã sãrim în câte un tren din mers, sã mai scurtãm din drum. Nedistram grozav. ªtiam cã nu era bine, dar eu cel puþin îmi împãcamconºtiinþa alergând dupã trenurile care nu circulau cu vitezã preamare. Fratele meu, în schimb, se repezea la cele mai rapide, careîncetineau la intersecþie. Îl invidiam observându-l cum opera: cândtrenul se apropia de intersecþie, îºi arunca clarinetul pe unul dintrevagoanele-platformã de lângã locomotivã, iar el sãrea în ultimulvagon. ªtia cã, dacã nu reuºea sã ajungã la vagonul din faþã, îºiputea lua adio de la instrument. Asta îl ambiþiona atât de mult,încât nu ºi-a pierdut niciodatã clarinetul.

Era o adevãratã aventurã, pe deasupra ºi periculoasã. De fiecaredatã când sãream în tren, inima îmi bãtea sã-mi spargã pieptul.Nu numai cã trebuia sã sãrim la momentul oportun ºi sã ne agãþãmcu toate puterile de vagon, dar trebuia sã ne asigurãm în primulrând cã nu suntem vãzuþi de conductori, care cunoºteau preabine acest gen de hobby ºi erau cu ochii în patru dupã puºtii deseama noastrã care escaladau trenurile la intersecþii. Noi eramînsã imbatabili.

Dacã am încetat sã ne cãþãrãm în trenuri, am fãcut-o din cutotul alte motive. Fugind de-a lungul ºinelor, într-o zi, când Curtisnu era cu mine, m-am trezit faþã-n faþã cu o ceatã de bãieþi – toþimai mari ºi toþi albi – care se îndreptau spre mine cu furia întipãritãpe feþe. Unul dintre ei agita un bãþ gros în mânã.

– Hei, negrule! mi-a strigat el pe un ton dispreþuitor.M-am oprit speriat, nefiind în stare sã mai scot nici un cuvânt.

Trebuie sã fi arãtat teribil de neajutorat. Cel cu bãþul m-a atins uºorpe umãr. M-am dat înapoi uºor, neºtiind ce avea sã urmeze. S-au


postat toþi în faþa mea ºi au început sã-mi arunce în faþã toategrosolãniile pe care le-ar fi putut nãscoci mintea mea.

Simþeam cã mã trec toate transpiraþiile. Am rãmas ca paralizat,privindu-mi þintã pantofii, prea speriat ca sã pot spune ceva sau são iau la fugã.

– ªtii cã negroteii n-au ce cãuta la Wilson? Dacã te mai prindemo datã, s-a zis cu tine! Ai auzit?

Ochii încruntaþi mã priveau reci ca gheaþa. Fãrã sã-mi ridicprivirea, am bâiguit un „cred cã da” anemic.

– Te-am întrebat dacã ai auzit! þipã unul dintre ei.Simþeam un nod în gât. Am încercat sã articulez un „da” cât

puteam eu de tare, dar nu prea mi-a reuºit.– Atunci ºterge-o cât poþi de repede ºi fii atent, cã data viitoare

îþi vine rândul!Am luat-o la fugã ºi nu m-am oprit pânã în curtea ºcolii. N-am

mai mers niciodatã la ºcoalã pe acel drum, aºa cã n-am mai dat ochiicu golanii; în schimb, s-a zis cu toatã distracþia noastrã ºi cu sãritul întrenuri. Intuiþia îmi spunea cã, dacã ar fi aflat, mama ne-ar fi mutatimediat de la acea ºcoalã, aºa cã n-am suflat nici o vorbã.

Un al doilea episod, de data aceasta mult mai dramatic, s-apetrecut când eram în clasa a VIII-a. La sfârºitul fiecãrui anºcolar se obiºnuia ca directorul ºcolii ºi dirigintele sã dea câteun premiu de onoare celor mai buni elevi din clasele a VII-a, aVIII-a ºi a IX-a. Curtis ºi eu am fost premiaþi. El era în clasa a IX-a,iar eu într-a VII-a.

La sfârºitul clasei a VIII-a, majoritatea au fost nevoiþi sãrecunoascã faptul cã eram un elev strãlucit. Am fost din noupremiat. La serbarea de sfârºit de an, o profesoarã se apropie demine ºi îmi înmânã diploma, dupã care se opri ºi, privind lamulþimea de elevi adunaþi, începu pe un ton ridicat:

– Aº vrea sã vã spun ceva chiar acum.ªi, spre oroarea mea, începu sã le facã moralã celor albi pentru

cã mã lãsaserã pe mine sã le-o iau înainte.– Nu vã obosiþi deloc! concluzionã ea foarte indignatã.


Cu alte cuvinte, era inadmisibil – dupã pãrerea ei – ca într-oclasã de albi un negru sã ia premiul întâi.

În timp ce ea continua cu reproºurile, eu încercam sã-mi punordine în gânduri. Fusesem jignit, asta era clar. Cât muncisem eusã ajung primul din clasã, ºi acum eram minimalizat ºi pus la colþîntr-o manierã atât de grosolanã! La început mi-am spus: „Dã-ipace. Nu-i decât o gâsculiþã proastã!”, dar apoi am simþit cumfuria punea stãpânire pe mine ºi mi-am zis: „Las’ cã v-arãt eu!”

N-am putut niciodatã sã înþeleg ce a determinat-o pe femeiaaceea sã spunã ce a spus. Îmi preda unele materii ºi îmi fãcuseimpresia cã mã simpatiza; ºtia foarte bine cã fusesem premiat pemerit. Ce a determinat-o atunci sã fie atât de nedreaptã? Nu-ºidãdea oare seama cã oamenii nu sunt la urma urmei decât oameniºi cã nu pielea sau rasa îi face mai inteligenþi sau mai reduºi? Demulte ori se întâmplã ca cei puþini sã aibã dreptate. Cum poatecineva sã nu-ºi dea seama de toate acestea?

În ciuda faptului cã m-am simþit jignit ºi furios, n-am spus nimic.Stãteam ºi mã uitam la ea cum se agita. Unii dintre albi îmi aruncaucâte o privire, dându-ºi ochii peste cap în semn de dezaprobare,vrând parcã sã-mi spunã: „Dacã atât o duce capul...”

Câþiva dintre cei care în urmã cu ceva timp mã tachinau, acumîmi erau prieteni ºi vedeam cã nu se simþeau bine deloc.

Nici despre acest incident nu i-am pomenit nimic mamei.Oricum n-ar fi ajutat la nimic ºi n-ar fi fãcut decât sã o rãneascã.

A treia confruntare a fost stârnitã de echipa de fotbal înjghebatãdin bãieþii de pe la blocurile din jur. În clasa a VII-a, fotbalul erapentru mine hobby-ul numãrul unu. Era deci cât se poate denormal ca, atât eu, cât ºi Curtis, sã dorim sã intrãm în echipã.Problema era cã nici unul nu eram prea grozavi. În comparaþie cualþii, eram mult mai slabi. Aveam totuºi un avantaj – eram iuþi; laalergat nu ne prindea nimeni. ªi, pentru cã fraþii Carson au fãcut oimpresie aºa de bunã, s-au gãsit câþiva albi care sã le bage beþe înroate.


Într-o dupã-amiazã, când pãrãseam împreunã cu fratele meu,Curtis, terenul de fotbal dupã antrenament, ne-am trezit înconjuraþide un grup de albi; nici unul nu avea peste treizeci de ani. Furiaameninþãtoare de pe feþele lor nu mai necesita nici un fel deexplicaþii. Nu eram sigur dacã fãceau parte din banda care mãameninþase pe calea feratã; nu ºtiam decât cã eram speriat demoarte.

Unul dintre ei pãºi în faþã.– Auziþi, tipilor: dacã vã mai prindem pe-aici, direct în râu

v-aruncãm!Se întoarserã apoi cu spatele ºi plecarã.Aveau oare de gând sã-ºi þinã promisiunea? Oricum, nu asta ne

preocupa pe noi, ci faptul cã nu ne voiau în echipã. Mergând sprecasã, i-am spus lui Curtis.

– Care e omul care mai joacã fotbal, dacã-i fluierat ºi desuporteri?

– Cred cã avem ceva mai bun de fãcut, mi-a rãspuns Curtis.N-am spus nimãnui care era motivul retragerii noastre ºi nici

nu ne-a întrebat nimeni vreodatã. Mamei i-am spus doar cã„ne-am hotãrât” sã nu mai mergem la fotbal. În plus, Curtis a amintitceva de „mai mult timp pentru lecþii”.

Hotãrâserãm sã nu-i spunem nimic mamei despre ameninþare,ºtiind cã dacã ar fi aflat s-ar fi consumat prea mult din cauza noastrã.

Privind înapoi, gãsesc cã e nostim: când eram mici, mama ne-aascuns adevãrul în legãturã cu tata ºi cu problemele ei, iar acumera rândul nostru sã o scutim de griji.

CAPITOLUL 5

Un hobby ciudat

– Care dintre voi ºtie ce-au fãcut indienii cu zdrenþele generaluluiCuster? întrebã ºeful bandei.

– Ei, hai, spune-ne odatã! se agitã unul cu un interes exagerat.– Le-au pus bine ºi acum le poartã Carson! Ha, ha, ha!– Chiar c-aºa aratã, se grãbi un altul sã aprobe.Simþeam un val de cãldurã nãvãlindu-mi în obraji.– Apropie-te numai de el, continuã primul. Miroase de parc-ar

avea o sutã de ani!Fiind noul venit în clasa a VIII-a, la liceul Hunter Junior, nu

puteam fi scutit de dureroasa experienþã a „capping-ului”. Cuvântulprovine de la verbul „capitalize” ºi în jargon înseamnã „a râde”sau „a-þi bate joc de cineva”. Ideea era sã faci cele mai usturãtoareremarci la modul cel mai hazliu cu putinþã.

Capping-ul se desfãºura întotdeauna în imediata apropiere avictimei ºi candidaþii la acest „post” se alegeau de preferinþã dintrecei cu haine ponosite ºi demodate. Capperii cu experienþã aºteptauîntotdeauna pânã ce în jurul nefericitei victime se adunau mai mulþigurã-cascã, dupã care începea o adevãratã competiþie a insultelor,care mai de care mai haioase.

Eu eram unul dintre subiecþii preferaþi. Nici atunci, ca de altfelnici acum, hainele nu însemnau mare lucru pentru mine. Cuexcepþia unei scurte perioade, n-am fost niciodatã preocupat de cepuneam pe mine, pentru cã mama îmi spunea întotdeauna:

– Bennie, interiorul conteazã. Te poþi îmbrãca cu cele maiscumpe haine ºi pe dinãuntru sã fii gol.


Îmi displãcea teribil gândul cã trebuia sã pãrãsesc liceul Wil-son Junior la mijlocul clasei a VIII-a, în schimb faptul cã ne mutamîn vechea noastrã casã mã fãcea sã-mi uit necazul. „Mergemacasã!” îmi spuneam mereu fericit. Restul nu mai conta.

Mulþumitã spiritului economic al mamei, situaþia noastrãfinanciarã nu mai arãta atât de rãu. Cu salariul ei de-atunci, neputeam permite sã ne mutãm în casa în care locuisem înainte dedivorþul pãrinþilor. Nu cã ar fi fost foarte spaþioasã – cu ochi mairealiºti s-ar putea spune: o cutie de chibrituri –, dar era a noastrã,ºi pentru noi era o adevãratã vilã, un loc fabulos.

Schimbarea locuinþelor însemna inevitabil ºi schimbareaºcolilor. Curtis a rãmas în continuare la Southwestern High School,iar eu m-am transferat la Hunter Junior High School, frecventatãîn majoritate de negri.

N-a trebuit mult timp pentru ca noii mei colegi sã-ºi dea seamacã eram bun la învãþãturã. Prinsesem gustul succesului ºi, chiardacã nu eram cel mai bun, þineam totuºi sã mã numãr printre primii.

Ajuns în acest punct, m-am vãzut confruntat cu o nouã problemã,o problemã de o naturã mai aparte, cu care n-avusesem de-a facepânã atunci. În afara momentelor de capping eram obsedat cumsã le demonstrez celorlalþi cã eram „de-al lor”. Nu fusesemniciodatã nevoit sã demonstrez ceva; mi se pãruse întotdeaunanormal ca ceilalþi sã mã respecte pentru notele bune. La HunterJunior funcþiona însã un alt sistem de valori. A fi acceptat implicao serie de condiþii: sã porþi anumite haine, sã frecventezi anumitelocuri, sã joci baschet ºi, desigur, sã stãpâneºti capping-ul.

Nu-i puteam cere mamei sã-mi cumpere hainele menite sã mã„înalþe” în ochii celorlalþi, ºi asta nu pentru cã aº fi ºtiut cât de greuse câºtigã banii – n-aveam de unde ºtii pe-atunci –, ci pentru cãvedeam cum lupta din rãsputeri sã nu mai depindã de ajutorulsocial. A reuºit aceastã performanþã când am trecut în clasa a IX-a.Mai primeam doar cartele alimentare. Ajutorul social ºi-a avut însãºi el rostul lui; fãrã el, mama nu s-ar fi descurcat ºi cu noi, ºi cucheltuielile casei. În ordinea prioritãþilor, garderoba ei – îngrijitã,

Un hobby ciudat 41

dar cam demodatã – rãmânea mereu pe ultimul loc. Fiind copil,n-aveam cum sã-mi dau seama de asta, iar ea nu s-a plâns niciodatã.

În primele sãptãmâni nu rãspundeam la provocãri. Tãcerea meanu fãcea însã decât sã-i încurajeze sã mã atace ºi mai tare. Mã simþeampãrãsit, ºi faptul cã nu mã puteam integra mã durea teribil. Mergândsingur spre casã, mã întrebam: „Oare ce se-ntâmplã cu mine? De cenu pot fi ca unul dintre ei? De ce trebuie sã fiu întotdeauna altfel?”pentru ca mai apoi, tot eu sã mã consolez: „Ei, la urma urmei nusunt decât o adunãturã de bufoni. Dacã aºa ºtiu ei sã se distreze, n-audecât. N-aveþi decât, bãieþi! Eu unul n-o sã vã fac jocul. Lasãc-ajung eu odatã ce-o sã ajung ºi v-arãt eu atunci...”

ªi totuºi mã simþeam respins, pãrãsit, dat la o parte. Voiam, caorice om, sã fiu agreat, sã nu rãmân mereu pe dinafarã. Dinnefericire, cu timpul am devenit tot mai insensibil la felul lor de afi ºi am încheiat chiar prin a mi-l însuºi: „Ei, bine bãieþi, dacã vreþicapping, v-arãt eu capping!”

Ziua urmãtoare aºteptam sã-nceapã hãrþuiala. N-a trebuit sãaºtept prea mult cã unul dintr-a IX-a a ºi-nceput:

– Vai, cãmaºa aia de pe tine a vãzut ºi primul, ºi-al doilea, ºi-altreilea, ºi-al patrulea rãzboi mondial!

– Bineînþeles, am rãspuns eu, doar maicã-ta a purtat-o.Toatã lumea a izbucnit în râs. Respectivul a fãcut ochii cât

cepele, nevenindu-i sã-ºi creadã urechilor, dar, neavând încotro, arâs ºi el ºi a zis:

– Hai cã-mi placi, tipule!N-a trecut mult ºi îi puneam la colþ pe cei mai buni capperi din

ºcoalã. Faptul cã eram invidiat pentru spiritul meu ascuþit îmi dãdeao senzaþie foarte plãcutã.

Începând de atunci, de fiecare datã când eram atacat, îi trânteamagresorului o replicã ºi mai usturãtoare – la urma urmei, asta eraregula jocului. Dupã nici douã sãptãmâni gaºca se dãdu bãtutã.Nimeni nu mai dorea sã mã asalteze cu sarcasme; probabil cã îºidãduserã seama cã n-o puteau scoate la capãt cu mine; ba unii mãocoleau, dar nici atunci nu-i slãbeam:


– Hei, Miller, cu o aºa faþã ºi eu m-aº ascunde pe unde-aº apuca!Cinic? Fãrã îndoialã, însã gãseam întotdeauna o scuzã: „Toþi

fac la fel. Mãnâncã sau vei fi mâncat”. Sau „Ce, nu ºtie ºi el de glumã?”Am uitat cam repede cum era în postura de victimã. Capping-ul

mi-a rezolvat una dintre cele douã mari probleme. Mai rãmâneauacum hainele: pe lângã faptul cã eram luat peste picior din cauzalor, eram considerat sãrac, ºi a fi sãrac însemna a nu fi bun denimic. Ciudat... Mã gândesc acum cã, de fapt, nici unul nu proveneadin familii înstãrite, aºa cã n-ar fi avut nici un motiv sã râdã dealþii. Desigur cã pe-atunci nu-mi dãdeam seama de anumite lucruri.Simþeam sãrãcia ca pe un stigmat, care îmi amintea mereu de lipsatatãlui. Pentru cã majoritatea colegilor aveau amândoi pãrinþii,ajunsesem la convingerea cã numai ºi numai din acest motiv oduceau atât de bine.

Când eram în clasa a IX-a, una dintre „datoriile mele casnice”mi-a dat multe dureri de cap. E vorba de cartelele alimentare, laora aceea indispensabile, cu care mama mã trimitea la magazin sãcumpãr pâine sau lapte. Pentru mine era un adevãrat coºmar. Mãgândeam tot timpul: „Dacã mã vede vreun prieten? Dacã se aflã laºcoalã?” Iar dacã se întâmpla într-adevãr sã mã întâlnesc cu vreuncunoscut la casã, mã fãceam cã am uitat ceva ºi mã ascundeamdupã vreun raft pânã când respectivul se îndepãrta. Abia dupã ceplecau toþi de la coadã apãream ºi eu cu cartelele mele.

Nu mã durea faptul cã eram sãrac, dar aº fi preferat sã mordecât sã ºtiu cã ceilalþi ar fi aflat acest lucru. Dacã aº fi stat sã mãgândesc mai bine la cartelele cu pricina, mi-aº fi dat seama cãmulþi dintre prietenii mei le foloseau. Mie însã îmi ardeau parcã înbuzunare de câte ori ieºeam cu ele din casã ºi de fiecare datãtremuram la gândul cã mã vede vreun cunoscut ºi ne scoate vorbe.

Clasa a IX-a stã ca o piatrã de hotar în viaþa mea. Treceamprintr-o perioadã de tranziþie: la note þineam pasul cu cei mai buni,iar la restul cu cei mai rãi. Lãsam în urmã copilãria. Viitorul ºi maiales visul meu, de a deveni medic, începeau sã mã preocupe totmai mult.

Un hobby ciudat 43

Când am trecut în clasa a X-a, presiunile din partea colegilorau devenit insuportabile. Principala mea preocupare erau acumhainele.

– Nu pot sã mã îmbrac cu pantalonii ãºtia! Râd toþi de mine, îispuneam mamei.

– Numai proºtii râd de hainele tale, Bennie, spunea ea. Nuhainele îl fac pe om.

– Da, mamã, dar toþi au haine mai bune decât mine, mã apãram eu.– Poate. ªi eu cunosc o mulþime de oameni care se îmbracã mai

bine decât mine, dar asta nu-i face cu nimic mai buni, îmi explicaea calmã.

Nu trecea o zi în care sã nu aduc vorba de haine ºi sã nu oasaltez cu pledoariile mele. Pentru mine, „hainele” erau: douãpulovere italieneºti, cu aplicaþii din piele de cãprioarã, pantalonide mãtase, ºosete de mãtase, pantofi din piele de crocodil, pãlãriicu boruri ascuþite, scurte de piele ºi paltoane din piele de cãprioarã.Vorbeam tot timpul de aceste lucruri, de parcã eram obsedat.Trebuia sã le am. Trebuia sã fiu ca ei.

Mama era dezamãgitã de mine ºi îmi dãdeam seama, dargândurile mele pendulau între garderoba sãrãcãcioasã ºi nevoiade a mã ºti acceptat de ceilalþi. În loc sã vin direct acasã de laºcoalã ºi sã-mi fac lecþiile, mergeam la baschet. Uneori stãteampânã dupã ora zece, unsprezece. ªtiam ce mã aºteaptã acasã ºiaveam replicile pregãtite.

– Bennie, nu-þi dai seama ce faci? mã mustra mama. Nu-i vorbacã mã dezamãgeºti pe mine, dar îþi ruinezi viaþa stând afarã cuorele ºi cerºind toatã ziua numai haine ºi iar haine.

– Nu-mi ruinez deloc viaþa, mã oþãram eu.Nu voiam sã ascult ºi nici nu puteam, pentru cã mintea mea

necoaptã nu ºtia altceva decât cã trebuie sã arãt ca ceilalþi.– ªtii, am fost mândrã de tine, îmi spunea mama. Ai muncit

mult. Nu da acum cu piciorul la toatã munca asta.– Dar o sã învãþ tot aºa, îi replicam eu. Am venit vreodatã cu

note rele?


Nu putea sã mã contrazicã în acest punct de vedere, dar ºtiamcã nu era împãcatã.

– O.K., bãiete, îmi spuse în cele din urmã.În sfârºit, dupã sãptãmâni de rugãminþi, am auzit mult aºteptatele

cuvinte:– Uite, îþi cumpãr lucrurile astea, dacã þi le doreºti atât. Dacã tu

crezi cã vei fi fericit, poftim, þi le cumpãr.– Mã vor face fericit! Sigur cã mã vor face!Greu de imaginat cât de insensibil puteam fi la nevoile ei! O

fãceam sã-mi cumpere haine pentru a fi ca ceilalþi, dar niciodatãnu aveam destule. Acum îmi dau seama cã oricâte pulovereitalieneºti, scurte de piele sau pantofi din piele de crocodil mi-ar ficumpãrat, nu erau niciodatã suficiente.

Notele au început sã scadã. Am ajuns un elev mediocru. Maitrist era faptul cã acest regres nu mã deranja deloc; important eracã fãceam parte din gaºcã. Mereu eram invitat pe la câte o petrecereºi mã distram de minune, mã distram aºa cum nu o fãcusemniciodatã pânã atunci. Eram de-al lor.

ªi totuºi nu eram fericit. Abandonasem adevãratele valori caredãduserã un sens vieþii mele.

Pentru a vã explica despre ce este vorba trebuie sã mã întorc cucâþiva ani înapoi ºi sã vã povestesc despre o vizitã pe care MaryThomas i-a fãcut-o mamei.

* * *

Când a fost internatã în spital la naºterea mea, mama a avutprimul contact cu adventiºtii de ziua a ºaptea. Mary Thomas veniseîn vizitã la spital ºi începuse sã-i vorbeascã despre Isus. Mama aascultat politicoasã, dar nu s-a arãtat prea interesatã de ce aveasã-i spunã femeia.

Mai târziu, divorþul i-a ºubrezit atât de mult nervii, încât a trebuitsã se interneze într-o clinicã de psihiatrie.

Un hobby ciudat 45

La un moment dat, ajunsese sã se gândeascã serios la sinu-cidere. Dar iatã cã într-o dupã-amiazã, primi o vizitã: era aceeaºiMary Thomas.

Aceastã femeie liniºtitã, dar plinã de râvnã a început sã-ivorbeascã despre Dumnezeu. Nu era un lucru nou pentru mama,care primise o educaþie religioasã, dar felul în care Mary Thomastrata religia era cu totul nou. Nu a constrâns-o pe mama ºi nici nua încercat sã-i spunã cât de pãcãtoasã era, ci i-a prezentat pur ºisimplu convingerile ei, fãcând din când în când pauze pentru aciti versete din Biblie care îi confirmau credinþa.

Mai mult decât atât, Mary Thomas se arãta preocupatã de mama.Era lucrul de care mama avea cea mai mare nevoie.

Nici înainte de divorþ mama n-o ducea prea bine. Era pur ºisimplu o femeie disperatã, cu doi copii dupã ea, cãrora nu le puteaasigura nici un viitor. Mulþi o considerau neconvenþionalã ºi ocondamnau. În acest moment a apãrut Mary Thomas, aducândultima razã de speranþã.

– Mai existã un izvor al puterii, Sonya. Poate fi al tãu, dacãvrei.

Erau exact cuvintele de care avea nevoie pentru a-ºi regãsiechilibrul. În cele din urmã a înþeles cã nu era singurã pe lume.

În urmãtoarele sãptãmâni, Mary a continuat sã-ºi prezinteconvingerile ºi mama a ajuns încetul cu încetul sã creadã într-unDumnezeu plin de iubire, întruchipat în Isus Hristos. Mary veneaîn fiecare zi la mama, îi vorbea, îi rãspundea la întrebãri ºi o ascultacu rãbdare.

Educaþia nu-i permitea mamei sã citeascã din Biblie, darvizitatoarea nu s-a dat bãtutã. Îi citea totul cu voce tare. Numaidatoritã acestei femei a învãþat mama sã citeascã ºi, o datã ce ºi-apus în gând sã înveþe, nimeni ºi nimic n-au mai putut-o opri. Exersaore întregi, citea cuvintele cu voce tare ºi, chiar dacã pe unele nule înþelegea, nu se descuraja. În cele din urmã ajunsese sã citeascãmateriale destul de complicate.


Mãtuºa Jean ºi unchiul William, la care am locuit dupã divorþulpãrinþilor, au devenit ºi ei adventiºti. A fost un motiv în plus pentruca mama sã ia hotãrârea de a se boteza. De atunci ºi pânã în ziuade azi este un membru activ ºi devotat al bisericii. Dupã convertireaei, a început sã ne ia ºi pe noi la bisericã. Adunarea adventistã estesingurul cãmin spiritual pe care l-am avut vreodatã.

Când am împlinit doisprezece ani, mi-am dat seama cã, deºimã botezasem la opt ani, nu înþelesesem prea bine ce înseamnã sãfii creºtin. Frecventam pe atunci biserica din Inkster. Dupã maimulte zile de frãmântãri, am mers la pastorul Smith ºi i-am spus:

– ªtiþi, eu am fost botezat, dar pe atunci n-am prea înþeles sensulbotezului.

– ªi acum înþelegi? m-a întrebat el.– O, cum sã nu! Acum am doisprezece ani, i-am rãspuns. Cred

în Isus Hristos. ªi El a avut tot doisprezece ani când L-au duspãrinþii la templu, în Ierusalim. Aº vrea sã fiu botezat din nou,pentru cã acum înþeleg mai mult ºi sunt pregãtit.

Pastorul Smith m-a ascultat înþelegãtor, cu un zâmbet pe buze.La puþin timp dupã acea discuþie, m-a botezat a doua oarã.

Privind acum în urmã, nu pot spune cu siguranþã care a fostmomentul întoarcerii mele. Probabil cã s-a petrecut atât de lent,încât nici nu mi-am dat seama. ªtiu însã cã la paisprezece aniînþelesesem pe deplin cã Dumnezeu ne poate schimba. Tot la aceavârstã am fost confruntat cu una dintre cele mai serioase problemedin viaþa mea, o problemã care mã putea ruina pentru totdeauna.

CAPITOLUL 66666

O fire îndărătnică

– Ai spus o prostie mai mare decât tine!Vocea lui Jerry acoperea hãrmãlaia de pe coridor. Am dat din

umeri ºi am zis aparent indiferent:– Ei, ºi?Nu voiam sã-mi mai aduc aminte. Rãspunsul de la ora de englezã

fusese penibil.– Nu-þi pasã? a adãugat el râzând strident. ªtii ceva? A fost cel

mai tâmpit lucru pe care l-am auzit anul acesta.M-am întors ºi l-am mãsurat din creºtet pânã-n tãlpi. Era mai

mare decât mine ºi mai solid.– Ei, lasã, cã ºi tu ai spus destule prostii, am spus ceva mai

moale.– Nu mai spune! Chiar aºa?– Chiar aºa. Nu mai þii minte sãptãmâna trecutã când...Replicile treceau de la unul la altul ºi, în timp ce vocea mea

rãmânea calmã, a lui devenea tot mai nervoasã. În cele din urmãm-am întors sã deschid dulapul. Îmi spuneam cã, dacã nu-l maibag în seamã, se potoleºte ºi pleacã. Tocmai mã chinuiam sãdeschid lacãtul când Jerry s-a apropiat de mine ºi m-a îmbrâncit.M-am împiedicat ºi mi-am ieºit din fire. În momentul acela amuitat cã era mai puternic decât mine. Am uitat ºi de copiii ºi deprofesorii care se îmbulzeau pe coridor ºi m-am nãpustit asupralui cu lacãtul în mânã. L-am lovit exact în frunte. A început sã þipeîmpleticindu-se înapoi, cu sângele ºiroindu-i pe faþã. ªi-a dus mânala frunte ºi, simþind sângele lipicios, a început sã strige ca din gurãde ºarpe.


Cum era de aºteptat, directorul m-a chemat la el în birou. Mãliniºtisem ºi am încercat sã mã scuz.

– A fost din greºealã. Nu l-aº fi lovit dacã îmi dãdeam seama cãam lacãtul în mânã.

Aºa ºi era. Îmi era ruºine. Un creºtin nu-ºi pierde cumpãtulîntr-un asemenea hal. Mi-am cerut iertare ºi de la Jerry ºi totul s-aterminat cu bine.

ªi firea mea? Uitasem. Nu eram eu omul care sã dea în capaltuia pentru cine ºtie ce fleac.

Dupã câteva sãptãmâni, mama mi-a adus o pereche de pantaloninoi. I-am luat în mânã, m-am uitat la ei ºi am dat din cap:

– ªi crezi cã eu pun aºa ceva pe mine? Nici nu mã gândesc.Nu-mi plac.

– Cum adicã nu sunt cum trebuie? mã întrebã ea uimitã.Era foarte obositã ºi n-avea chef de discuþii contradictorii, aºa

cã îmi spuse rãspicat:– Ai nevoie de o pereche de pantaloni noi. Îmbracã-i!– Nu, am þipat. Nu pun pe mine porcãria asta.I-am îndoit pe spãtarul scaunului din bucãtãrie.– Nu pot sã-i dau înapoi. I-am luat la preþ redus, spuse ea calm.– Nu mã intereseazã, am strigat eu. Îi urãsc. Mai bine mor decât

sã-i îmbrac!– Am dat mulþi bani pe ei, adãugã ea.– Nu-mi plac!A fãcut un pas înainte ºi-mi spuse:– Ascultã, Bennie, în viaþã nu faci numai ce-þi place.Simþeam un val de cãldurã în tot corpul.– Ba o sã fac, am þipat. Eu, eu...Mi-am ridicat mâna dreaptã. Curtis a sãrit din spate mi-a prins

mâinile trãgându-mã de lângã mama.Faptul cã eram aproape sã-mi lovesc mama ar fi trebuit sã-mi

dea de gândit. Poate cã ºtiam adevãrul, dar refuzam sã-l recunoscfaþã de mine însumi. Era o boalã, o boalã care pusese stãpânire pemine ºi mã fãcea iresponsabil.

O fire îndãrãtnicã 49

Nu eram un copil rãu. Suportam multe, dar, când paharul seumplea, pur ºi simplu nu mã mai puteam controla. Piatrã, cãrãmidã,bãþ, nu mai conta. Loveam. Dincolo de orice raþiune.

Prietenii care nu mã cunosc de copil cred cã exagerez atuncicând spun cã aveam o fire îndãrãtnicã. Vã voi povesti douãîntâmplãri, ca sã vã daþi seama cã nu exagerez deloc.

Odatã, un bãiat din vecini m-a lovit cu o piatrã. Nu mai þinminte cine a început cearta ºi cum s-a ajuns la bãtaie, dar ºtiu cãfuria mea s-a dezlãnþuit din nou. Am alergat de cealaltã parte adrumului, am ridicat un bolovan ºi l-am aruncat în capuladversarului. Cum de obicei, nu-mi greºesc þinta, i-am spartochelarii ºi nasul.

Al doilea incident s-a petrecut când eram în clasa a IX-a.Ascultam împreunã cu prietenul meu un post de radio, când el s-ahotãrât brusc sã schimbe frecvenþa.

– Asta numeºti tu muzicã? mã provocã el.– E prea bunã pentru gusturile tale, am strigat eu înºfãcând aparatul.– Hai, Carson, a început el, tu întotdeauna...Dar n-a apucat sã-ºi termine fraza pentru cã în acel moment am

devenit din nou sclavul furiei. Mi-am deschis briceagul pe care îlpurtam tot timpul la mine ºi l-am aruncat cu toatã puterea spre el.Briceagul s-a izbit de cataramã. Impactul a fost atât de puternic,încât lama s-a rupt în douã.

Vãzând lama ruptã am simþit cã mi se face rãu. Era sã-l omor.Era sã-mi omor prietenul! Dacã n-ar fi fost catarama, Bob ar fi fostmort acum. El n-a scos nici un cuvânt. Mã privea doar uimit,nevenindu-i sã creadã.

– Îmi pare rãu, am îngãimat eu, scãpând mânerul cuþitului.Nu-l puteam privi în ochi. Am luat-o la fugã spre casã.Din fericire, nu era nimeni acasã. M-am repezit în baie, am

încuiat uºa ºi m-am prãbuºit pe marginea cãzii.„Era sã-l omor pe Bob! Era sã-mi omor prietenul!” Þineam ochii

strânºi, dar imaginea nu-mi ieºea din minte: mâna mea, cuþitul,catarama, lama ruptã ºi faþa lui Bob.


„Asta e nebunie”, am spus în cele din urmã. „Fãrã îndoialã,sunt nebun. Un om normal nu-ºi omoarã prietenul.” Marginea cãziiera rece. Mi-am acoperit faþa cu mâinile. „La ºcoalã mã descurcatât de bine, ºi acum uite ce fac! De la opt ani visez sã ajungmedic. Cum sã ajung doctor cu un asemenea temperament? Cândmã enervez, îmi ies din fire ºi nu mã mai pot opri. Nu voi ajungeniciodatã nimic dacã nu-mi controlez temperamentul.”

Au trecut douã ore. Liniile verzi ºi maro de pe linoleum începeausã-mi joace în faþa ochilor. Simþeam un rãu de la stomac ºi eramdezgustat de mine însumi. „Nu voi ajunge niciodatã nimic, pânãnu scap de firea asta blestematã!”, am spus cu voce tare. „DacãBob nu avea catarama, era mort acum, iar eu luam drumul ºcoliide corecþie.”

Mã simþeam mizerabil. Cãmaºa transpiratã mi se lipise de spate.Mã uram. Mã uram ºi mai mult pentru cã eram neputincios.

De undeva, din strãfundurile minþii, simþeam un îndemn:„Roagã-te!” Mama mã învãþase sã mã rog. Instructorii de la cursulde religie din Boston ne spuneau deseori cã Dumnezeu ne ajutãdacã Îl rugãm. Luptasem luni întregi sã-mi stãpânesc tempera-mentul, crezând cã voi reuºi de unul singur. Abia acum mi-am datseama cã era ceva imposibil.

Simþeam cã nu voi mai putea da ochii cu cineva vreodatã. Cums-o mai privesc în faþã pe mama? Dar pe Bob? Nu putea decât sãmã urascã. Cum sã mai aibã încredere în mine?

„Doamne”, am murmurat, „ia-mi Tu firea asta, altfel nu voi finiciodatã liber. Cine ºtie ce voi face mai târziu, dacã acum era sã-miomor prietenul?!”

Aveam câteva noþiuni de psihologie (citeam de un an Psihologia

astãzi) ºi ºtiam cã temperamentul face parte din personalitateaomului, ori personalitatea nu se poate schimba. Chiar ºi astãzi sesusþine cã tot ce putem face este sã ne acceptãm limitele ºi sã necomportãm în consecinþã.

Lacrimile mi se prelingeau printre degete. „Doamne, doar Tupoþi sã mã schimbi. Tu mã poþi elibera de aceastã parte din

O fire îndãrãtnicã 51

personalitatea mea. Tu ai promis cã, dacã venim la Tine în rugã-ciune ºi Îþi cerem ceva dupã voia Ta, ne vei da. Eu cred cã poþiface aceastã schimbare în mine.”

M-am ridicat privind prin fereastra îngustã, implorând încãajutorul lui Dumnezeu. Nu puteam continua sã mã urãsc pentrutoate lucrurile rele pe care le fãcusem.

M-am aºezat apoi pe capacul WC-ului. Vedeam cu ochii minþiifuria ºi îmi încleºtam pumnii. Dacã nu mã schimbam, eram pierdut.„Sãraca mama!”, mã gândeam. „Ea are încredere în mine. Nu ºtiecât de rãu sunt.”

Simþeam cã mã scufund în întuneric. „Doamne, dacã Tu nu mãajuþi, pe altcineva nu mai am.”

M-am strecurat afarã din baie ºi mi-am luat Biblia. Amdeschis-o la cartea Proverbelor ºi am început sã citesc. Am datchiar peste pasajul în care se spune cã cei iuþi la mânie îºi facsinguri necazuri. Versetul 32 din capitolul 16 m-a impresionat celmai puternic: „Cel încet la mânie preþuieºte mai mult decât unviteaz, ºi cine este stãpân pe sine preþuieºte mai mult decât cinecucereºte cetãþi.”

Buzele mi se miºcau mute în timp ce citeam. Mi se pãrea cãversetele acestea au fost scrise special pentru mine. Cuvintele mãcondamnau, dar îmi dãdeau ºi speranþã. Dupã un timp, am simþit opace interioarã. Tremurul mâinilor a încetat ºi lacrimile mi s-auuscat pe obraji. Ceva se întâmplase în timpul acesta cât am stat înbaie. Cred cã Dumnezeu mi-a auzit strigãtele. Am avut un senti-ment de uºurare ºi ceva îmi spunea cã în inima mea se petrecuse oschimbare. Mã simþeam un alt om. Eram un alt om.

Într-un târziu, m-am ridicat, am pus Biblia pe marginea cãzii ºim-am îndreptat spre chiuvetã. Mi-am spãlat faþa ºi mâinile, mi-amnetezit hainele ºi am ieºit din baie ca un om renãscut. „Nu maisunt sclavul furiei. Niciodatã. Sunt un om liber!”

Din acea zi, dupã acele ore lungi în care m-am luptat cu mineînsumi ºi am implorat ajutorul lui Dumnezeu, n-am mai avutniciodatã probleme cu temperamentul.


În acea dupã-amiazã m-am hotãrât sã citesc în fiecare zi dinBiblie. Pãstrez ºi astãzi acest obicei. Cartea Proverbelor, este,bineînþeles, cartea mea preferatã. În fiecare dimineaþã, primul lucrupe care îl fac este sã deschid Biblia ºi sã citesc câteva versete.

Nu pot spune decât cã a fost un miracol. Prietenii mei psihologiîmi spun deseori cã deþin încã în mine un imens potenþial deirascibilitate ºi poate cã au dreptate, dar, de la acest incident, nus-a mai întâmplat niciodatã sã am accese de furie ºi nici mãcarsã-mi pierd cumpãtul.

Am o capacitate uluitoare de a suporta stresul ºi zeflemeaua.Cu ajutorul lui Dumnezeu, pot depãºi destul de uºor situaþiileneplãcute. El m-a ajutat sã-mi supun firea mea rebelã, o datã pentrutotdeauna.

În orele acelea cât am stat în baie, mi-am dat seama cã, dacãreuºesc sã mã înfurie, oamenii pot face cu mine ce vor. De ce sã lepermit deci altora sã-mi dirijeze viaþa?

Cu timpul, am ajuns sã mã amuz pe seama celor care încercauintenþionat sã mã agaseze – nu pentru cã m-aº crede mai bun decâtalþii, dar îmi place, pur ºi simplu, sã râd în sinea mea de neghiobiaunor astfel de indivizi. Ei bine, nu mai au nici o putere asupra mea.Sâc!

Motivul e clar ca lumina zilei. Începând din acea zi teribilã –n-aveam decât paisprezece ani pe-atunci – credinþa în Dumnezeua devenit o trãire sufleteascã intensã, a ajuns efectiv o parte dinmine. Fredonam tot timpul „Isus e totul pentru mine”, ºi acesta arãmas de atunci cântecul meu preferat. Când sunt irascibil, cânteculîmi spulberã indispoziþia. Explicaþia pe care le-am dat-o tinerilorcare m-au întrebat sunã cam aºa: „În mine, soarele strãluceºte tottimpul, nu þine cont de împrejurãri”.

Când mã gândesc la Isus Hristos, la prietenia dintre noi, cândîmi aduc aminte cã pentru El, Creatorul universului, nimic nu esteimposibil, îmi dispare orice neliniºte. Am dovada din propriaexperienþã cã Dumnezeu poate face orice.

Începând de la paisprezece ani am început sã mã gândesc laviitor. În sfârºit, strãdaniile mamei ºi ale profesorilor erau rãsplãtite.

CAPITOLUL 7

Mama nu cedeazăCând m-am interesat pentru prima datã de spitalul Johns

Hopkins aveam zece ani. Mi se pãrea pe atunci cã nu exista emisiunedespre medicinã în care sã nu aparã o personalitate din JohnsHopkins. De fiecare datã, îmi spuneam: „Aici aº vrea sã ajungcând voi fi doctor! Se descoperã atâtea metode noi de a-i vindecape bolnavi!”

Cã voiam sã devin doctor nu încãpea nici o îndoialã, darn-aveam nici cea mai vagã idee ce specialitate sã aleg. La treispre-zece ani îmi schimbasem opþiunea de la medicinã generalã lapsihiatrie. Televizorul avusese ºi el partea lui în aceastã alegere;psihologii îmi apãreau ca niºte intelectuali foarte dinamici, careºtiau întotdeauna cum sã rezolve problemele altora. La vârsta aceea,devenisem foarte conºtient ce înseamnã banul ºi îmi spuneam cã,la atâþia nebuni câþi are America, aveam toate ºansele sã fac oavere bunicicã cu psihiatria.

Curtis mi-a risipit ºi ultimele îndoieli, fãcându-mi cadou de ziuamea un abonament la revista Psihologia astãzi. A fost cel maifrumos cadou pe care l-am primit vreodatã. Fratele meu era ºi unprieten ideal. În mod sigur nu i-a fost uºor sã-ºi cheltuiascã baniistrânºi cu atâta greutate în dupã-amiezele pe care ºi le petrecealucrând în laborator.

Curtis nu era numai generos, ci era ºi foarte sensibil.ªtiindu-mã pasionat de psihologie ºi psihiatrie, alesese sã mã ajutepe aceastã cale. Deºi Psihologia astãzi era o revistã destul de greoaiepentru vârsta mea, unele articole erau destul de inteligibile, ca sãmã facã sã aºtept cu nerãbdare numãrul urmãtor. Citeam ºi cãrþi îndomeniu ºi mã închipuiam deja un fel de duhovnic. Toþi colegii


veneau la mine cu problemele lor ºi îmi fãcea plãcere sã stau ºisã-i ascult. Învãþasem ºi anumite tehnici, de exemplu sã punîntrebãri de genul: „N-ai vrea sã discutãm mai pe îndelete?” sau„Ce te supãrã astãzi?” Îndatã sufletele se deschideau ºi limbile sedezlegau. Poate cã mulþi profitau pur ºi simplu de ocazie pentru a-ºiînºira toate necazurile, dar erau ºi câþiva dispuºi sã asculte. Gândulcã ceilalþi mã considerau demn de încredere mã fãcea sã mã simtfoarte bine.

„Aºa deci, Benjamin”, îmi spuneam într-o zi, „ai gãsit în sfârºitce cãutai ºi ai trecut direct la subiect.”

M-am mai rãzgândit o datã, însã mult mai târziu, în timpulstudenþiei.

Mama nu înceta sã-mi atragã atenþia asupra atitudinii mele ºi nue de mirare cã a reuºit în cele din urmã sã mã îndrepte pe calea ceabunã. Era foarte perseverentã când era vorba sã-mi formeze caracterulºi metoda ei a prins; nu-mi fãcea moralã. Avea alte metode, multmai subtile. Învãþa pe de rost poezii ºi proverbe pe care mi le recitaori de câte ori avea ocazia. Era un fenomen. Nu gãsesc un cuvântmai potrivit. Avea o poezie preferatã, „Nu da vina pe alþii”, pe caren-am gãsit-o scrisã nicãieri. Ideea era cã de fiecare datã se gãsescscuze când nu-þi dai toatã osteneala sã realizezi ceea ce þi-ai propus.Nimeni nu e vinovat pentru eºecurile altuia. Destinul þi-l faci cupropriile mâini. Totul e sã profiþi de ocazii atunci când þi se oferã ºisã porþi singur responsabilitatea pentru alegerile pe care le faci. Mamanu m-a slãbit pânã n-am înþeles pe deplin cã, în ultimã instanþã, suntsingur rãspunzãtor pentru viaþa mea; cã, dacã voiam sã realizez ceva,era timpul sã iau frâiele în mâini.

N-a trecut mult ºi notele mele au început sã creascã simþitor. Înclasele a XI-a ºi a XII-a mã numãram, din nou, printre cei maibuni. Revenisem la bunele obiceiuri.

În afarã de mama, a mai existat o singurã persoanã în aceastãperioadã care a lãsat o impresie puternicã asupra mea: doamnaMiller, profesoara de limba englezã. Mã remarcase în clasa a IX-ala orele de englezã ºi îmi spunea multe lucruri suplimentare. Eramândrã de mine. Ea a fost cea care m-a învãþat sã disting poezia ºi

Mama nu cedeazã 55

literatura bunã, în general. Stãtea lângã mine în timp ce refãceamtemele din clasã pânã corectam ºi ultima greºealã.

A fost teribil de dezamãgirã când am început sã iau note slabe,în clasa a X-a. Deºi nu mai preda la clasa noastrã, a continuat sã seocupe de mine ºi ºi-a dat seama cã motivul principal pentru careaveam numai note slabe era totala mea indiferenþã faþã de ºcoalã;renunþam repede, în loc sã mã ambiþionez ºi sã lupt.

Desigur cã vedeam dezamãgirea ei cu privire la mine ºi, peatunci, pãrerea ei conta mai mult decât a mamei. Mi-am dat seamaîn cele din urmã cã, dacã era cineva vinovat de situaþia mea ºcolarã,acela eram eu. Am început sã mã înstrãinez încet, încet de gaºcamea. Hainele nu mai contau atât de mult.

O datã rezolvatã problema hainelor ºi a atitudinii, s-a îmbunãtãþitºi situaþia ºcolarã.

În liceu, am avut câþiva profesori care au însemnat foarte multpentru mine: m-au încurajat, mi-au arãtat interes, pur ºi simplu numi-au dat voie sã renunþ. Pe doi dintre ei i-am admirat în moddeosebit. Frank McCotter, profesorul de biologie, era alb, înalt de1,75 m, de constituþie medie, ºi purta ochelari. Dacã l-aº fi vãzut pestradã, fãrã sã ºtiu cine era, aº fi spus: „Uite un profesor de biologie!”

Domnul McCotter punea mare preþ pe aptitudinile mele; mã încuraja,îmi dãdea ore suplimentare, mã însãrcina sã pregãtesc experimente pecare sã le prezint celorlalþi în clasã ºi sã supraveghez laboratorul.

Al doilea profesor pe care l-am admirat se numea Lemuel Doakersºi era dirijorul formaþiei muzicale a ºcolii. Era un negru bine fãcut,mai tot timpul serios, deºi, când era vorba de glume, nu-l întreceanimeni. Domnul Doakers cerea întotdeauna perfecþiunea. Nu eramulþumit dacã îi cântam corect o piesã. Trebuia sã cântãm perfect.

Domnul Doakers nu era dintre aceia pe care nu-i intereseazãaltceva decât propria materie; mã încuraja întotdeauna sã studiezmai departe. Deºi mã ºtia talentat la muzicã, îmi spunea:

– Carson, în primul rând studiul. Nu uita ordinea prioritãþilor!Cred cã era o atitudine demnã de toatã lauda, având în vedere

cã tocmai el era profesorul de muzicã. Pe lângã calitãþile muzicale,


îi apreciam curajul; era unul dintre puþinii profesori care nu se lãsaintimidat de huliganii ºcolii. Nu suporta nedreptatea.

* * *

Îmi vine de multe ori sã râd când mã gândesc la „cheia succesuluimeu”. Totul a început când mama ne-a stabilit norma de douãprograme ºi douã cãrþi pe sãptãmânã. Printre puþinele emisiuni pecare le vizionam era ºi „College Bowl”, un concurs de tipul „Cineºtie câºtigã”, la care participau studenþi din toatã þara. Moderatorulpunea întrebãri din felurite domenii ºi cine rãspundea primul câºtiga.

Toatã sãptãmâna aºteptam sã vinã duminica. Nutream un gândascuns: sã apar ºi eu o datã la emisiune. ªtiam cã, pentru a avea oºansã, trebuia sã acumulez cunoºtinþe din multe domenii, aºa cã-idãdeam zor cu lectura.

Dupã ce Curtis a terminat ºcoala, i-am „moºtenit” slujba de lalaborator. Profesorii, vãzându-mã atât de setos dupã învãþãturã,îmi dãdeau ore suplimentare ºi îmi recomandau ce fel de cãrþi sãcitesc. Eram bine pregãtit la materiile ºcolare, în schimb aveammari lipsuri la muzicã ºi la artã, în general.

Când aveam timp, dupã cursuri, mã repezeam la Institutul deArtã din Detroit. Atât m-am plimbat prin sãlile de expoziþii, încâtam ajuns sã ºtiu cu ochii închiºi toate tablourile. Împrumutam ºicãrþi de la bibliotecã. Treptat, subiectul a început sã mã pasioneze.În scurt timp, recunoºteam toate operele celebre ºi puteam spuneîn dreptul fiecãreia titlul, autorul ºi stilul. Am învãþat multe lucruridespre artiºti: unde ºi când s-au nãscut, unde ºi-au fãcut studiileetc. La College Bowl recunoºteam acum la prima vedere titlurileºi autorii operelor celebre.

Urmãtorul domeniu pe care trebuia sã-l stãpânesc, dacã voiamsã particip la concurs, era muzica clasicã. În acest stdiu am fostînsoþit de privirile curioase ale celor din jur: când rupeam buruienileîn grãdinã sau tundeam iarba, ascultam întotdeauna la radio muzicãclasicã. Era ceva neobiºnuit pentru un negru, pentru cã majoritateaasociazã negrii cu jazzul.

Mama nu cedeazã 57

La început, ca sã fiu sincer, nu-mi prea plãcea muzica clasicã,dar din nou Curtis a fost acela care mi-a venit în ajutor. Pe atunciera înrolat în marinã. Venind o datã în permisie, a adus câtevadiscuri, printre care ºi Simfonia a VIII-a de Schubert, pe care oasculta de dimineaþa pânã seara.

– Curtis, am izbucnit la un moment dat, cum poþi asculta aºa obazaconie?

– Mie îmi place, a rãspuns el.Ar fi vrut sã-mi explice câte ceva despre muzicã, dar pe atunci

n-aveam rãbdare sã-l ascult. În schimb, de atâtea ori a ascultatdiscul în cele douã sãptãmâni cât a durat permisia, încât m-amsurprins la un moment dat fredonând melodia. Mi se pãrea oaresau începuse sã-mi placã?

N-ar fi trebuit sã fie ceva nou pentru mine, pentru cã ºi eu ºiCurtis luaserãm ore de clarinet încã din clasa a VII-a. Pentru mamafusese un efort enorm; la început împrumutam clarinetul ºi foloseampartiturile vechi ale lui Curtis. Mai târziu am trecut la corn, iar înclasa a IX-a am luat chiar ore de canto.

Curtis mi-a trezit pasiunea pentru Schubert. Odatã, de ziua mamei,i-am cumpãrat – vorba vine cã i-am cumpãrat – un disc cu uverturidin operele lui Rossini. Wilhelm Tell îmi plãcea cel mai mult.

Urmãtorul punct din „programã” au fost ariile din opereleitaliene ºi germane. Mã documentam întâi despre condiþiile în careau fost scrise operele; ajunsesem atât de pasionat, încât nu mai eranevoie sã-mi impun lectura pentru College Bowl. Muzica ajunseseun scop în sine ºi mã fascina peste mãsurã.

Când am intrat la colegiu, eram în stare sã spun în dreptul oricãreipiese numele compozitorului, fie cã era vorba de muzicã clasicãsau pop. La recunoaºterea stilurilor aveam un simþ extraordinar. Edrept cã mi-l ºi cultivasem.

În colegiu, ascultam în fiecare searã la radio „Topul celor 100”,un program care transmitea exclusiv muzicã clasicã. Dupã ce amajuns sã-i cunosc pe toþi cei 100, m-am hotãrât sã-mi lãrgescspectrul muzical ºi cu alte genuri. Dar ce n-am fãcut pentru a apãreala emisiune! Se vede însã cã... n-a fost sã fie.

CAPITOLUL 8

Când e vorba să-ţi alegiun colegiu

Priveam pierdut la bancnota de 10 dolari de pe masã, ca ºicând aº fi aºteptat ca ea sã îmi uºureze alegerea. Voiam sã merg lasigur. Analizasem problema din toate unghiurile, mã rugasem, darnu mã puteam hotãrî nicidecum.

Era nostim într-un fel. Primisem oferte de la aproape toatecolegiile celebre, dar, pentru cã trebuia sã plãtesc o taxã de 10dolari la înscriere, nu puteam trimite formulare decât la unul singur.Mai târziu, mi-am dat seama cã aº fi putut împrumuta foarte simplubani sã mã înscriu la mai multe colegii sau le-aº fi putut explicacelor de-acolo situaþia ºi m-ar fi primit ºi fãrã cei 10 dolari. Peatunci însã gândeam altfel. Probabil cã era spiritul acela deindependenþã inoculat de mama, care refuza sã depindã demãrinimia altora doar pentru a fi admis la facultate.

Universitatea din Michigan recruta mulþi negri ºi se remarcaatât prin merite academice, cât ºi sportive. În plus, îi scutea detaxe pe locuitorii statului. Era însã prea aproape. Eu voiam sã pleccât mai departe. ªtiam cã puteam intra la orice facultate, dar nu mãputeam hotãrî. La bacalaureat aveam note bune, luasem premiulIII ºi, pe deasupra, toate facultãþile cãutau negri. Dupã ce terminamla colegiu introducerea în studiul medicinei ca materie de bazã ºipsihologia secundar, eram numai bun de medicinã.

Mult timp nu m-am putut împãca cu gândul cã terminasem liceulcu premiul III. Trebuie sã fie un defect de caracter, pentru cã înaceastã privinþã n-am reuºit sã mã schimb. Nu cã aº fi þinut neapãrat

Când e vorba sã-þi alegi un colegiu 59

sã fiu primul, dar în cazul acesta chiar s-ar fi putut. Dacã nu m-aºfi lãsat influenþat de ceilalþi, în graba mea de a le câºtiga favoarea,aº fi terminat liceul cu premiul I. Acum ºtiam cel puþin de ce trebuiasã mã feresc la colegiu. Voiam sã fiu cel mai bun student.

Trecuserã deja câteva sãptãmâni ºi încã nu mã puteam hotãrî.Pe la începutul verii, lista mea se redusese la douã nume: Harvardºi Yale. Ambele erau colegii de elitã, ceea ce fãcea ca alegerea sãfie ºi mai grea.

Poate pãrea ciudat, dar ceea ce m-a determinat sã fac alegereadefinitivã a fost o emisiune de la televizor. Într-o searã de duminicã,studenþii de la Yale i-au învins pe cei din Harvard, la College Bowl,cu un scor de 510 la 35. Din momentul acela n-am mai stat pegânduri. „Voi merge la Yale!”, mi-am zis.

Peste o lunã eram admis ºi aveam în buzunar o bursã care îmiacoperea 90% din costuri. Vestea ar fi trebuit sã mã umple debucurie, în schimb eu am primit-o cu mult calm ºi nu fãrã o oarecarearoganþã (Doar reuºisem tot ce-mi propusesem!).

Cãminele studenþeºti din campus erau un vis. Din sufrageria cuºemineu ºi rafturi pentru cãrþi, zidite în perete, intrai în dormitoarelecare dãdeau cãminului un aer tihnit. Fiecare apartament era ocupatde doi sau patru studenþi.

Colindam campusul, admirând clãdirile gotice ºi zidurileacoperite cu iederã. „Reduta” mã aºtepta s-o cuceresc. ªi de cenu? Cu inteligenþa mea...

Dupã o sãptãmânã însã nu mai eram la fel de convins desuperioritatea mea intelectualã. Aici toþi erau inteligenþi, talentaþi,receptivi, la modul superlativ. Yale era o adevãratã provocare;lucram ºi învãþam alãturi de zeci de studenþi eminenþi ºi nu maieram ceva deosebit. Toþi cei alãturi de care învãþam erau la fel,dacã nu ºi mai buni. Pãrea cã timpul meu de glorie apusese.

Într-o zi, în timp ce stãteam la masã cu câþiva colegi, am ajuns,din vorbã în vorbã, la notele de la bacalaureat:

– Eu am suflat testul cu peste 1.500 de puncte, începu unul.– Nu-i rãu, se amestecã altul.


– Dar tu câte ai fãcut? se oþãrî primul.– A, în total 1.540 sau 1.550, nu mai ºtiu exact.Am rãmas perplex vãzând cu câtã uºurinþã vorbeau de procente

peste 90% din totalul punctelor de la examen. Eu tãceam chitic, canu cumva sã fiu luat la întrebãri. Îmi cam pierise cheful de vorbã.

A fost prima datã când m-am gândit cã s-ar putea sã nu fiuchiar atât de inteligent cum crezusem ºi înfumurãrii mele i-au camcãzut corniþele. Totuºi, nu m-am impacientat prea tare. N-aveamdecât sã le demonstrez cã nici eu nu eram mai prejos; notele aveausã o dovedeascã.

Curând am fost nevoit sã descopãr cã studiul la Yale nu semãnadeloc cu ce fusesem eu obiºnuit la liceu. Profesorii ne pretindeausã învãþãm materia pe mãsurã ce ne-o predau ºi, dacã voiai sã nurãmâi pe dinafarã, n-aveai încotro. În liceu mã strecurasem printrematerii învãþând numai ce-mi plãcea ºi tocind restul cu câteva zileînainte de examen. Acum nu mai mergea.

Cu fiecare zi rãmâneam tot mai mult în urmã, mai ales la chimie.Nu-mi dau seama de ce nu învãþam. Desigur cã aº fi putut înºira omulþime de scuze, dar motivul principal era cã în laboratorul de chimieeram cu totul strãin de ce se petrecea în jurul meu. Mai dureros era cãse apropiau examenele de semestru ºi eu nu eram pregãtit deloc.

Ziua dinaintea examenului de chimie m-a gãsit rãtãcind princampus, galben de fricã. Eram sigur cã voi cãdea cu brio la chimieºi nu aveam absolut nici o scuzã. Îmi târam picioarele rãscolindfrunzele de toamnã cãzute pe marginea drumului. Jocul de luminiºi umbre de pe zidurile acoperite cu iederã pãrea sã-mi facã înciudã; pânã ºi frumuseþea acelei zile de toamnã mi se pãreadispreþuitoare. Eram un ratat. Nu aveam nici cea mai micã ºansãsã trec la chimie. „Eminentul din Detroit” ºi-a dat repede seama ceînseamnã acest lucru: eliminarea din cursul introductiv de medicinã.Mi-au revenit în minte scene din clasa a V-a: „Hei, Carson, tãrtãcuþã,câte rãspunsuri bune ai avut astãzi?”

Deºi trecuserã mulþi ani de atunci, vocile îmi rãsunau foarteclar în minte.


Ce caut eu de fapt la Yale? Era o întrebare îndreptãþitã pe caren-o puteam ocoli. Oare cine îmi închipui cã sunt? Nu sunt decâtun amãrât de negru dintr-un amãrât de cartier din Detroit. Ce cauteu printre atâtea capete luminate? Am zvârlit cu piciorul o piatrãîn iarba arsã. „Terminã odatã!”, mi-am zis. „Lasã lucrurile aºa cumsunt, nu le complica ºi mai rãu!”

Încercam sã-mi amintesc încurajãrile profesorilor: „Benjamin,tu eºti un bãiat inteligent ºi vei ajunge departe în viaþã!” Prin neguragândurilor, o auzeam pe mama: „Bennie, dacã vrei, poþi; chiarmai bine decât alþii. Eu am încredere în tine!”

Am fãcut drum întors printre clãdirile înalte. Un lucru era clar:trebuia sã învãþ. Acum! „Nu te mai gândi la decepþii!, îmi repetam.Poate reuºeºti sã mai repari ceva.” Priveam siluetele frunzelor carese desprindeau din copaci pe fondul cerului roºiatic de toamnã.Îndoielile pãreau sã înãbuºe din nou plãpânda licãrire de speranþã.

Aºa cum se întâmplã de obicei, în ultimã instanþã am apelat laDumnezeu. „Am nevoie de ajutor”, m-am rugat. „ªtii cã mi-amdorit dintotdeauna sã ajung medic. Am crezut cã era ºi voia Ta.Toatã viaþa am muncit numai pentru asta. Sã fi fost totul în zadar?Dacã nu reuºesc la chimie, trebuie sã mã gândesc la altceva.Ajutã-mã cel puþin sã gãsesc altceva.”

Ajuns în camerã, m-am trântit în pat, epuizat de atâta încordare,ºi am rãmas cufundat în întuneric. Zgomotele serii ajungeau pânãla mine în liniºtea camerei: maºini trecând încoace ºi-ncolo, studenþipovestind în parc, sub fereastra mea, frunze foºnind în bãtaiavântului, liniºte... Iar eu, un puºti înalt ºi deºirat, stãteam acolo cucapul în mâini. Prea târziu... Din situaþia în care mã gãseam nuexista nici o cale de ieºire. Într-un târziu am aprins lampa ºi amînceput sã mã plimb prin camerã încoace ºi-ncolo repetând: „Bun.Cad la chimie, n-ajung medic. Ce fac?” Nu mã puteam gândi lanici o altã meserie. Pedagogie? Economie? Nu, mulþumesc.

Mã agãþam disperat de Dumnezeu: „Aratã-mi ce sã aleg sau fão minune ºi ajutã-mã sã trec la chimie!” Dupã ce am terminatrugãciunea m-am liniºtit, deºi nu aveam încã nici un rãspuns.


Dumnezeu nu-mi trimisese nici o viziune, dar ceva îmi spunea cãtotul avea sã se termine în favoarea mea.

Îmi puneam toate speranþele în bunul obicei al profesorilor dechimie de a da o ultimã ºansã celor ameninþaþi cu repetenþia. Dacãaceºtia reuºeau sã treacã la examenul final, li se iertau toate„pãcatele” din timpul semestrului.

Se fãcuse ora zece ºi eram teribil de obosit. Am dat neîncrezãtordin cap la gândul cã mai puteam recupera ceva pânã dimineaþa.„Încearcã, hai, fã un efort!”, am spus apoi cu voce tare. „Fã tot cese mai poate face!”

Urmãtoarele douã ore le-am petrecut cu nasul în cartea dechimie, tocind formule ºi ecuaþii. Indiferent de ce avea sã seîntâmple la examen, eram hotãrât sã dau totul din mine, sã fiemãcar o înfrângere demnã.

În timp ce mâzgãleam formule dupã formule ºi mã chinuiam sãtocesc ceva ce nu înþelegeam, îmi devenea din ce în ce mai clarfaptul cã aveam sã-mi ratez examenul. Cursul în sine nu fusesedeloc greu. Adevãratul motiv era cã, în ciuda succeselor mele dinliceu, eu nu eram obiºnuit sã învãþ sistematic; în timpul semestruluitrãgeam de timp ºi înainte de examen învãþam repede - repede ceapucam.

Se fãcuse miezul nopþii. Literele începeau sã se estompeze,memoria refuza sã mai acumuleze ceva. M-am trântit pe patmurmurând: „Doamne, îmi pare rãu. Iartã-mã cã Te-am dezamãgit!”Apoi am adormit.

Am avut un vis ciudat. Dimineaþa îmi era atât de viu în minte,încât nu mai ºtiam dacã fusese numai vis sau se întâmplase aievea.Se fãcea cã stãteam singur în cabinetul de chimie. Deodatã, uºa sedeschise lãsând sã intre un personaj nebulos care se îndreptã spretablã ºi începu sã rezolve probleme. Eu îmi luam de zor notiþe.

Când m-am trezit, mi-am amintit majoritatea problemelor ºile-am scris repede sã nu-mi scape din memorie. Rezolvãrile le-ammai uitat, dar aveam cel puþin textul ºi le puteam cãuta. Am cãutato explicaþie apelând la cele câteva noþiuni de psihologie pe care le


aveam ºi mi-am zis cã problemele nerezolvate, care m-au preocupatatât de intens în timpul zilei, trebuie sã se fi proiectat prinsubconºtient în planul visului.

M-am îmbrãcat, am mâncat ceva în grabã ºi m-am îndreptatspre cabinetul de chimie cu un sentiment de resemnare. Nu ºtiamdacã ceea ce învãþasem era suficient ca sã trec, dar de un lucrueram sigur: de atâta încordare ºi zbucium, sinapsele funcþionaucam anapoda.

În imensa salã de chimie de 1.000 de locuri, ochii þi se opreauîn primul rând asupra tablelor postate în faþã pe un piedestal. Alãturise aflau o catedrã ºi o mãsuþã pentru experimente. Zgomotul paºilorse spãrgea izbindu-se de pereþii sãlii...

În cele din urmã, îºi fãcu apariþia ºi profesorul ºi începu sã neîmpartã subiectele fãrã prea multã vorbã. Îi urmãream miºcãrilegrãbite. Împãrþea foile cu subiecte în dreapta ºi-n stânga, sub privirileîncordate ale celor 600 de studenþi care aºteptau. Aºteptam ºi eu –cam absent, ce-i drept – urmãrind cum razele soarelui pãtrundeauprin ferestrele mici ºi se reflectau pe peretele opus. Pãcat de aºafrumuseþe de toamnã...

Într-un târziu, am primit ºi eu subiectele ºi m-am repezi sã lecitesc. Primul lucru care mi-a venit în minte a fost coloana sonorãde la „Zona crepuscularã”. Aveam senzaþia cã pãºisem pe acel tãrâmdintre vis ºi realitate. Am rãsfoit precipitat foile cu subiecte. Îmirâdea inima în mine vãzând cã bãnuielile se adeveresc: erau exactaceleaºi probleme pe care fantasma visului meu le scrisese pe tablã.

De pe prima paginã ºtiam toate rãspunsurile. Nu puteam scriecât de repede aº fi vrut. Am întors pagina. Din nou o problemãcunoscutã. Nu-mi venea sã cred, dar n-aveam timp de cãutatexplicaþii. Scriam repede, repede, de fricã sã nu-mi scape ceva.Cãtre sfârºitul testului, când visul începuse sã mi se ºteargã dinmemorie, nu mai gãseam rezolvãrile. Era însã suficient. Reuºisem!

„Doamne, ai fãcut o minune!”, am murmurat pãrãsind sala.„Iar eu Þi-am promis cã nu Te voi mai pune niciodatã într-oasemenea situaþie.”


Am hoinãrit prin campus mai bine de o orã. Eram fericit, ºitotuºi simþeam nevoia sã fiu singur. Trebuia sã-mi fac ordine printregânduri. De când mã ºtiu, nu mi se întâmplase sã am un astfel devis ºi nici nu auzisem de aºa ceva pânã atunci. Mã depãºea, cutoate cunoºtinþele mele în materie de psihologie.

Singura explicaþie pe care mi-o puteam da mã lãsa un momentfãrã respiraþie. Pãrea umilã în simplitatea ei. Dintr-un motiv greude înþeles, Dumnezeul universului, care þine în mâini galaxiile, agãsit cu cale sã coboare într-o camerã de cãmin de pe Pãmânt,lângã un negru descurajat care visa sã ajungã doctor.

A trebuit sã respir adânc de mai multe ori, când am realizat prince trecusem. Mi-au venit în minte cazuri asemãnãtoare relatate înBiblie. Nu se întâmplase prea des ca Dumnezeu sã dea rãspunsuriconcrete poporului Sãu, ºi iatã cã acum o fãcea pentru mine. Mãiertase ºi venise sã mã mângâie cu o minune.

„Acum ºtiu sigur cã e ºi voia Ta sã ajung doctor”, I-am spus.„Promit sã fac tot ce îmi stã în putinþã ºi promit cã... n-o sã se maiîntâmple!”

Aceastã experienþã mi-a spulberat toate îndoielile ºi, mai presusde toate, m-a convins cã Dumnezeu avea un plan special cu mine.Ceva îmi spunea cã mã aflam pe drumul cel bun, pe drumul alesde Dumnezeu.

Când se afiºarã rezultatele la chimie, Ben Carson se afla printreprimii, cu 97 de puncte.

CAPITOLUL 9

Regulile se schimbă

În anii de colegiu mi-am continuat obiceiul din liceu – de îndatãce începea vacanþa, porneam ºi eu în cãutarea unui loc de muncã.În vara dinaintea bacalaureatului lucrasem într-un laborator debiologie al Universitãþii de Stat din Wayne. Acum, cã terminasem,aveam nevoie urgent de un loc de muncã. Îmi trebuiau bani dedrum, haine, cãrþi, în fine, o mulþime de cheltuieli care depãºeaucu mult economiile mele.

În liceu avusesem o aºa-numitã consilierã, cu care mãînþelesesem foarte bine. Se numea Alma Whittley. Când mi-a auzitpovestea, s-a arãtat foarte dispusã sã mã ajute.

– Am niºte relaþii la firma Ford, a spus ea repede.În momentul urmãtor era deja cu receptorul în mânã, cerând

legãtura cu centrala firmei. Îmi amintesc foarte bine convorbirea:– Avem aici un tânãr pe nume Ben Carson. E un bãiat inteligent,

are deja o bursã pentru Yale ºi are nevoie de o slujbã ca sã-ºiadune bani pentru ºcoalã.

A urmat o pauzã, dupã care a continuat:– Vã rog sã-i gãsiþi neapãrat un loc...ªi persoana de la celãlalt capãt al firului a încuviinþat. Astfel, în

prima zi de dupã terminarea liceului, mã numãram printre angajaþiifirmei Ford, la centrala de administraþie din Dearborn. Era un locprivilegiat, un „big time” cum îi spunea mama. În fiecare zi trebuiasã mã prezint în cãmaºã albã ºi cravatã.

Slujba aceasta m-a învãþat o mulþime de lucruri despre lumeade dincolo de ºcoalã. Relaþiile îþi deschideau uºile, dar randamentulhotãra dacã rãmâneai sau nu pe poziþie. Cunoºtinþele îºi aveau ºi


ele rostul lor, dar nu erau suficiente. Regula suna cam aºa: „Cunoº-tinþele, pãstreazã-le pentru tine. Nouã aratã-ne ce poþi!”

Am tras din greu în vara aceea, ca de altfel în toate slujbele pecare le-am avut, chiar dacã erau doar temporare. Voiam sã le arãtcã sunt cel mai bun angajat pe care l-au avut vreodatã.

Dupã primul an petrecut la Yale, am gãsit o slujbã superbã casupraveghetor la o aºa-zisã „highway crew”, o echipã care strângeagunoiul de pe strãzi.

Guvernul statului concepuse sistemul acesta de supraveghere,în special pentru a-i þine ocupaþi pe studenþi. Echipa trebuia sã sedeplaseze pe autostrada din vestul oraºului Detroit care ducea cãtreperiferii ºi sã strângã gunoiul în pungi, într-o încercare de a pãstracurãþenia pe autostrãzi.

De regulã, supraveghetorii aveau multã bãtaie de cap cu echipelelor, pentru cã puºtii gãseau tot timpul scuze pentru a se eschiva.

– Astãzi e prea cald, începea unul.– Sunt prea obosit de ieri, se vãicãrea altul.– Nu vãd ce rost are toatã munca asta. Oricum, mâine va fi

totul la loc. Cine mai ºtie dacã am lucrat sau nu? Ca sã nu maivorbim de platã...

Mai târziu am aflat cã supraveghetorii erau mai mult decât fericiþidacã fiecare dintre cei ºase membri ai echipei umpleau douã pungipe zi. Oricine îºi dãdea seama cã pentru o astfel de normã nu eranevoie de mai mult de o orã. N-aveþi decât sã spuneþi cã sunt maicatolic decât papa, însã pentru mine era o pierdere de timp sã-milas echipa sã se moºmondeascã o zi întreagã la douãsprezece pungi.Din prima zi i-am pus sã umple între 100 ºi 200 de pungi.

Cei de la departamentul pentru serviciile publice au rãmasliteralmente cu gurile cãscate când le-am spus rezultatele.

– Dar cum se face cã bãieþii tãi au reuºit o asemenea perfor-manþã? Aºa ceva n-am mai întâlnit la nici o altã echipã!

– Ah, am eu micile mele tertipuri, spuneam râzând.Dacã aº fi spus prea multe, s-ar fi putut gãsi cineva care sã mã

oblige sã schimb regulile. Metoda mea era cât se poate de simplã.Diferenþa era cã nu se încadra în tiparele stabilite.

Regulile se schimbã 67

Vã povestesc toate acestea pentru cã incidentul ilustreazã câtse poate de bine un aspect al mentalitãþii mele. Nu pot sã spun cãîmi face o deosebitã plãcere sã ignor legile. Ce s-ar întâmpla dacãnu le-aº respecta în chirurgie, ca sã dau doar un exemplu? Se poateîntâmpla însã ca astfel de reguli sã fie un impediment, ºi atunci celmai bun lucru e sã fie desfiinþate sau, pur ºi simplu, ignorate.

În a patra zi de lucru le-am spus bãieþilor:– Ce ziceþi, bãieþi, se face cald sau nu?– Cald e cam puþin spus! se grãbi unul sã mã aprobe, dupã care

toþi încuviinþarã în cor.– Dacã-i aºa, am continuat, hai sã ne înþelegem. De mâine încolo

începem la ora 6, când e încã rãcoare.– Aoleu, dar cine se trezeºte la ora aia?– Aºteaptã sã termin, l-am liniºtit eu pe cel care mã întrerupsese.

(Echipele trebuiau sã lucreze de la 7,30 pânã dupã-amiaza la 16,30,cu pauzã de o orã.) Dacã voi – ºi mã refer acum la toþi ºase –ajungeþi la timp, ca la ora 6 sã fim pe stradã ºi lucraþi repede sãumpleþi 150 de pungi, sunteþi liberi indiferent când terminaþi.

Din fericire, am reuºit sã le explic noua regulã înainte sã mãîntrerupã, aºa cã am continuat:

– Dacã reuºiþi sã strângeþi atâta gunoi în douã ore, vã duc înapoiºi sunteþi liberi toatã ziua. Desigur cã veþi fi plãtiþi ca pentru o ziîntreagã.

Propunerea mea a fost analizatã pe toate pãrþile. Înþeleseserãcam ce urmãream. În câteva zile au ajuns la o sutã de pungi. Eragreu ºi groaznic de cald, mai ales dupã-amiaza, dar le plãcea lanebunie sã se laude faþã de ceilalþi cu „trofeele” lor. Provocarea îistimula. Începuserã sã fie într-un fel mândri de munca lor, chiardacã cei mai mulþi o considerau josnicã.

Deci, zis ºi fãcut. La ora 6 dimineaþa toþi erau prezenþi. Lucraude nu le ajungeau mâinile. Ajunseserã sã cureþe în 2-3 ore porþiuneade autostradã la care altãdatã lucrau o zi întreagã.

– O.K., bãieþi, spuneam dupã ce ultima pungã era umplutã. Sun-teþi liberi!


Nu aºteptau sã le spun a doua oarã. Lucrau cu multã voie bunã.Momentul culminant al zilei era apelul de plecare la departamentulde transporturi. Asta se întâmpla pe la ora nouã, când ceilalþi abiaîºi fãceau apariþia.

– Voi aveþi de gând sã mai lucraþi astãzi? striga vreunul dintrebãieþii mei.

– Azi n-o sã fie prea multã mizerie. Superman cu oamenii luiau trecut pe-acolo ºi-au curãþat totul, rãspundeau noii veniþi.

– Numai sã nu v-alegeþi cu vreo insolaþie! mai apucam sã strigîn urma camionului.

Era clar cã ceilalþi supraveghetori ºtiau totul, dar n-au spus niciodatãnimic. ªi, chiar dacã ar fi fãcut-o, n-aveam decât sã aduc dovezilemuncii noastre. N-ar fi trebuit sã procedãm în acest fel, pentru cãregulamentul prevedea ºi orele de lucru, dar metoda dãdea rezultate.Mai mult decât atât, nici unul dintre supraveghetori nu a comentatvreodatã. Cred cã motivul pentru care tãceau era, în primul rând,cã echipa noastrã muncea mai repede ºi mai mult decât toate.

Unii sunt nãscuþi sã lucreze, pe alþii îi împing mamele de laspate. Strategia mea, valabilã ºi în medicinã, a fost întotdeauna:„Repede ºi bine”. Nu trebuie neapãrat sã ne agãþãm de niºte reguliabsurde, dacã putem folosi o metodã mai bunã, atâta timp cât aceastae rezonabilã ºi nu deranjeazã pe nimeni. Cineva mi-a spus odatãcã a fi creativ înseamnã sã faci ceva dintr-o perspectivã diferitã.

În vara urmãtoare, la sfârºitul celui de-al doilea an de colegiu,m-am întors la Detroit sã-mi reiau slujba de supraveghetor; în anulprecedent, directorul departamentului de transport, Carl Seufert,îmi spusese la plecare:

– Vino ºi la varã. Îþi þinem locul.Din pãcate, în vara anului 1971, economia se afla într-o situaþie

de crizã care se resimþea îndeosebi în ramura transporturilor. Pentrucã supraveghetorii erau bine plãtiþi, posturile se gãseau din ce înce mai greu. Numai studenþii cu relaþii serioase, angajaþi cu multeluni înainte, mai aveau ºanse sã gãseascã ceva de lucru.

Mã gândeam cã, din moment ce Carl Seufert îmi promisese unloc, nu mai era nevoie sã-i cer încã o datã confirmarea în vacanþade iarnã. Când m-am anunþat pe la sfârºitul lunii mai, directoarea


de personal s-a scuzat spunând cã toate posturile erau deja ocupate.A încercat sã-mi explice cã posturile erau puþine ºi cererile multe,dar cunoºteam deja situaþia foarte bine. Sãraca femeie n-avea nicio vinã ºi mi-am dat seama cã n-avea sens sã mã cert cu ea; eravina mea cã nu anunþasem mai devreme.

Eram totuºi optimist. Mai trist era cã optimismul meu s-a doveditneîntemeiat. Asemenea altor sute de studenþi, a trebuit sã fac tristaconstatare cã nu se mai gãsea nicãieri nimic de lucru. Timp dedouã sãptãmâni am colindat strãzile, având acelaºi itinerar:dimineaþa mã urcam în autobuz, coboram în centru ºi întrebam latoate firmele ºi magazinele pe unde treceam.

– Ne pare rãu, n-avem nevoie.Acelaºi rãspuns, cu mici variaþii, uneori pe un ton compãtimitor,

alteori spus cu iritarea celui nevoit sã repete pentru a mia oarã.În mijlocul acestei cãutãri disperate, Ward Randall junior apãru

ca un înger salvator. Ward terminase colegiul la Yale cu vreo douãdecenii în urmã ºi lucra ca avocat în Detroit. Ne-am cunoscut laîntâlnirea lui cu foºtii colegi de facultate. Mã simpatiza pentru cãaveam, ca ºi el, o slãbiciune pentru muzica clasicã.

Ne întâlneam deseori sã luãm prânzul împreunã, dupã caremergeam de obicei într-o catedralã unde se þineau concerte de orgã.Ward mã invita de multe ori la concertele ºi simfoniile la care mergeacu familia ºi datoritã lui am descoperit multe locuri de interes cul-tural din împrejurimile oraºului Detroit, pe care altfel nu mi-aº fiputut permite sã le vizitez, din motive financiare. Era un omcumsecade, o adevãratã încurajare pentru mine. ªi astãzi îl apreciezla fel de mult.

Dupã ce am cutreierat oraºul în lung ºi-n lat, fãrã succes, mi-amzis: „Aºa nu mai merge. E timpul sã pun în aplicare metodele mele”.Pe cele convenþionale le epuizasem fãrã nici un rezultat.

Mi-am adus aminte de domnul Standart, la care fusesem înaudienþã pentru admiterea la colegiu. Era vicepreºedintele Agenþieide Publicitate Young & Rubicum, una dintre cele mai mari agenþiide stat. Mi se pãruse foarte amabil.

Am intrat întâi la biroul de personal al firmei, unde am fostîntâmpinat cu deja cunoscutele cuvinte: „Ne pare rãu, n-avem...”,


dupã care, cu toatã ruºinea, am fãcut stânga-mprejur ºi am urcat labirourile direcþiunii. Mã gândeam cã, din moment ce domnulStandart mã intervievase ºi-mi dãduse o recomandare bunã, trebuiasã ºi aibã o pãrere la fel de bunã despre mine.

„Numai sã pot trece de secretarã”, îmi spuneam în gând. ªtiamcã nimeni, dar absolut nimeni, nu putea sã aibã vreo întrevederecu el, dacã nu se anunþa în prealabil. Mi-am zis însã cã n-am nimicde pierdut ºi am intrat.

Când secretara îºi ridicã ochii spre mine, am pus banda:– Mã numesc Ben Carson ºi sunt student la Yale. Aº vrea sã

vorbesc un minut cu domnul Standart.”– Sã vãd dacã vã poate primi, îmi spuse ea.Intrã în birou ºi, dupã un minut, domnul Standart însuºi ieºi sã

mã întâmpine. Îmi întinse mâna zâmbind. Privirile ni se întâlnirã.– Frumos din partea ta sã vii sã mã vezi, îmi spuse. Cum îþi

merge la Yale?Urmarã formalitãþile obiºnuite, dupã care am trecut la subiect.– Domnule Standart, am nevoie de o slujbã. De douã sãptãmâni

caut disperat ºi nu gãsesc nimic.– Nu mai spune! Ai încercat jos la birou?– Am încercat, dar degeaba.– Pãi, hai sã vedem ce putem face.Ridicã receptorul ºi formã un numãr. Între timp, eu mãsuram

biroul cu privirea. Arãta exact ca cele de la televizor. N-am auzitcu cine vorbea, dar am prins ultimele cuvinte:

– Vã trimit un bãiat. Îl cheamã Ben Carson. Faceþi-i un loc.Atât. Nici un cuvânt dur, nici un ordin rãstit; doar cuvântul

unui om cu greutate.Dupã ce i-am mulþumit domnului Standart, m-am întors la biroul

de personal. De data aceasta m-a primi directorul în persoanã.– Nu avem nevoie de personal, dar vã putem face un loc la

departamentul de distribuþie.– Nu conteazã. Am nevoie de o slujbã pentru restul verii.„Slujba” se dovedi destul de amuzantã; trebuia sã circul prin

oraº ºi sã adun sau sã distribui pachete ºi scrisori. Era o singurãproblemã. Nu câºtigam destul ca sã economisesc ceva ºi pentru


ºcoalã. Dupã trei sãptãmâni, m-am hotãrât sã-mi dau demisia ºisã-mi caut o slujbã mai bãnoasã. „La urma urmelor”, îmi spuneam,„dacã metoda a prins la domnul Standart, de ce n-ar prinde ºi laCarl Seufert de la transporturi?”

Se apropia sfârºitul lunii iunie. Pãrea o nesãbuinþã din parteamea sã mai caut o slujbã la ora respectivã, dar mi-am zis cã nustricã sã încerc.

M-am dus direct la biroul domnului Seufert; din fericire, acestaa avut timp sã mã primeascã. Dupã ce i-am povestit toate peripeþiiledin vara aceea, mi-a spus:

– Ben, pentru bãieþi ca tine se gãseºte întotdeauna o slujbã.Seufert era supraveghetor-ºef în construcþii ºi rãspundea în

acelaºi timp ºi de curãþenia autostrãzilor.– De vreme ce toate posturile sunt ocupate, zise el, de ce n-am

scoate unul nou?Se gândi un moment, apoi continuã:– Uite cum facem: strângem o echipã ºi te punem supraveghetor.

Mulþumit?ªi iatã cum, cu puþinã creativitate ºi ceva mai multã îndrãznealã (ca

sã nu-i spun altfel), mi-am recãpãtat vechea slujbã la care, bineînþeles,am aplicat metodele din vara precedentã, cu aceleaºi rezultate.

De câte ori mã întâlneam cu Carl Seufert, fie la plecare, fie întimpul lucrului când trecea pe la noi, îºi fãcea timp sã schimbecâteva cuvinte cu mine.

– Ben, îmi spuse nu o datã, eºti un bãiat de milioane. Marenoroc cã te-am angajat!

Altã datã ºi-a pus mâna pe umãrul meu ºi mi-a spus:– Te vãd foarte sigur pe tine ºi sunt convins cã ai putea realiza

orice þi-ai propune.Mi se pãrea cã o aud pe mama. Îmi plãcea tot mai mult.– Ben, tu eºti un bãiat talentat. Cred cã vei ajunge departe. Eu

unul sunt bucuros cã te-am cunoscut.N-am uitat niciodatã cuvintele lui.Un an mai târziu, în 1972, am lucrat la firma Chrysler la o

bandã rulantã, unde asamblam aripi de maºini. Mã strãduiamsã-mi fac treaba cât mai bine. Poate nu vã vine sã credeþi, dar dupã


numai trei luni am fost promovat; la sfârºitul verii, verificamapãrãtoarele de soare ºi ºtergãtoarele din spate la maºinile sport ºiconduceam maºinile terminate pânã la locurile de parcare, de undeurmau sã fie ridicate.

Îmi plãcea munca la Chrysler; osteneala mea era apreciatã ºirãsplãtitã. Am învãþat în vara aceea o lecþie preþioasã pe care n-ovoi uita niciodatã. Când mama ne dãdea sfaturi, nu prea le bãgam înseamã, ca majoritatea copiilor de altfel. Acum constatam din proprieexperienþã cã avusese dreptate când ne spunea cã, indiferent defelul muncii pe care o faci, dacã dai dovadã de conºtiinciozitate, veifi apreciat ºi promovat. ªi, pentru ca sã folosesc cuvintele ei: „Bennie,nu conteazã ce culoare are pielea unui om. Dacã eºti bun, vei firecunoscut, pentru cã, în ciuda prejudecãþilor lor, oamenii vor alegeîntotdeauna ce e mai bun.” Acum vedeam câtã dreptate avusese.

Lipsa banilor mi-a stat ca un spin în coastã în tot timpul anilorde colegiu, însã tocmai acest impediment mi-a dat de douã oriocazia sã descopãr cã Cineva acolo sus avea grijã de mine. Primadatã s-a întâmplat în anul II. Ajunsesem la un moment dat sã numai am nici o leþcaie în buzunar, nici mãcar pentru un bilet deautobuz, sã merg la bisericã. Nu aveam nici o speranþã, oricât aº fisucit ºi rãsucit situaþia pe toate feþele.

Am hoinãrit toatã ziua prin campus. Mã sãturasem sã-mi facmereu griji pentru cele mai banale lucruri, ca pasta de dinþi sautimbrele.

„Doamne”, m-am rugat, „ajutã-mã! Cel puþin un bilet deautobuz sã-mi pot lua. Te rog!”

Hoinãrind fãrã nici un scop, m-am trezit în faþa capelei Battelcare se gãsea în vechiul campus. Mã îndreptam spre suporturilepentru biciclete, când ochii mi-au cãzut pe o bancnotã de 10 dolariaflatã la câþiva paºi de mine.

„Îþi mulþumesc, Doamne”, am spus în timp ce o ridicam. Parcãnu-mi venea sã cred cã þineam din nou bani în mânã.

Un an mai târziu mã gãseam din nou într-o astfel de crizã – fãrãnici un ban în buzunar, fãrã nici o speranþã sã gãsesc vreunul.Desigur cã am luat din nou drumul capelei Battel, dar de data


aceasta n-am mai gãsit nici o bancnotã de 10 dolari. ªi pentru cã onenorocire nu vine niciodatã singurã, profesoara de psihologiene-a anunþat cã lucrãrile noastre fuseserã arse din greºealã. Cu altecuvinte, trebuia sã repetãm examenul.

Iatã-mã, aºadar, din nou în amfiteatru, alãturi de alþi 150 destudenþi. Dupã ce ne-a împãrþit subiectele, profesoara a ieºit dinsalã. Nu apucasem sã le citesc, când am auzit o voce din spate:„Ãstora le arde de glume?” Dupã câteva clipe, când am cititsubiectele, am avut aceeaºi reacþie. Erau incredibil de dificile, dacãnu chiar imposibile. Aduceau pe undeva cu ceea ce fãcusem lacursuri, dar erau în aºa fel concepute ºi formulate, încât sunt sigurcã ar fi dat de furcã ºi unui psiholog cu experienþã.

– Las-o baltã, îi spuse o colegã vecinei. Mai învãþãm ºi-l dãm latoamnã.

Se strecurarã amândouã afarã din salã. Le urmarã alþii trei, apoialþii ºi alþii. Dupã zece minute, abia dacã mai rãmãseserãm o sutãîn salã ºi exodul continua. Jumãtate plecaserã fãrã sã predealucrarea.

Eu continuam sã citesc subiectele, întrebându-mã tot timpul:„Cum pot pretinde aºa ceva de la noi?” Privind în jur, am observatcã mai rãmãseserãm doar ºapte. Dupã o jumãtate de orã eram singur.Rezistam cu greu ispitei de a pleca dupã ceilalþi. Mã rugam tottimpul ca Dumnezeu sã-mi arate ce sã scriu. Nu mã interesa ce sepetrece în jurul meu.

Deodatã uºa clasei se deschise cu zgomot, întrerupându-mi firulgândurilor. Întorcându-mã, am dat cu ochii de profesoarã; înmomentul acela mi-am dat seama cã nu mai era nimeni în salã.Profesoara se îndreptã spre mine însoþitã de un fotograf de laredacþia ziarului local care îmi ºi fãcu repede o pozã.

– Ce se întâmplã aici? am întrebat mirat.– Am vrut doar sã vedem cine e cel mai cinstit student. O glumã.

Din câte vãd, reuºitã.ªi îmi întinse o bancnotã de 10 dolari. Aºa puteam spune ºi eu

cã gluma nu fusese rea deloc.

CAPITOLUL 10

Un pas important

– Numele meu e Lacena Rustin, dar toþi îmi spun Candy.O priveam uluit, fascinat de zâmbetul ei.– Îmi pare bine, a fost tot ce am reuºit sã articulez.Se numãra printre nou-veniþii pe care i-am întâmpinat în acea

zi la clubul Grosse Pointe County. În Grosse Pointe locuieºte toatã„crema” oraºului Michigan. Limuzinele superbe parcate în faþavilelor sunt o adevãratã atracþie turisticã.

Colegiul Universitãþii Yale organizase un program pentru a lefacilita celor nou-veniþi integrarea, motiv pentru care venisem ºieu împreunã cu alþi câþiva „veterani” sã-i întâmpin pe studenþii dinMichigan. Ideea mi se pãrea strãlucitã, gândindu-mã cât de bineîmi prinseserã ºi mie relaþiile la început.

Candy era o fatã foarte drãguþã. Când am vãzut-o, primul meugând a fost: „Uite o fatã simpaticã!” În jurul ei plutea un fel deexuberanþã care te fermeca. Vorbea cu unul ºi cu altul, împãrþindzâmbete în stânga ºi în dreapta; mã simþeam pur ºi simplu bine înprezenþa ei.

Avea 1,70 m, deci era ceva mai scundã decât mine. Ceea cem-a captivat cel mai mult la ea a fost temperamentul, firea ei foartedeschisã – probabil pentru cã eu sunt mai tãcut ºi introspectiv.

Prietenii comuni din Yale mã tachinau:– Ben, ce-ai zice sã-i dai o întâlnire lui Candy?Ulterior am aflat cã ºi prietenele ei îi spuneau cam aceleaºi

lucruri:– Cum þi se pare Ben? V-aþi potrivi de minune.

Un pas important 75

Deºi eram în anul III când am întâlnit-o, nu eram deloc pregãtitpentru o relaþie. Cu buzunarele mele prin care bãtea vântul ºi ideeafixã de a deveni medic – idee care presupunea ani ºi ani de studiuºi stagii –, dragostea era ultimul lucru la care m-aº fi gândit.Ajunsesem prea departe ca sã mã las distras de o aventurã. ªi maiera ceva. Eram atât de timid! Mai ieºeam în oraº cu grupul meu deprieteni ºi mai fixam din când în când câte o întâlnire, dar nuavusesem niciodatã o relaþie sãnãtoasã, nici mãcar în faza de proiect.

Am început ºcoala. O vedeam din când în când pe Candy. Nicinu s-ar fi putut altfel, de vreme ce amândoi ne gãseam în programulpregãtitor pentru medicinã.

– Bunã, Candy. Cum merg cursurile?– Fantastic, rãspundea ea de obicei.– Cu alte cuvinte, te-ai obiºnuit.– Cred cã voi lua zece la toate examenele.Auzind-o, îmi spuneam: „Fata asta trebuie sã fie foarte isteaþã”.

Aºa ºi era. ªi mai surprins am fost sã aflu cã era violonistã înorchestra simfonicã din Yale ºi în cadrul Societãþii Bach – poziþiela care nu ajungea oricine. În orchestrã cântau numai muzicienide elitã.

Pe mãsurã ce timpul trecea, aflam lucruri tot mai interesantedespre Candy Rustin. Când ne întâlneam prin campus, muzica eraprincipalul nostru subiect de discuþie. Deºi ne întâlneam destul dedes, eram doar prieteni. Sã fi fost oare atât de cufundat în cãrþilemele, încât sã nu-mi dau seama ce simþeam pentru talentata meacolegã sau mi-era teamã sã recunosc faþã de mine însumi cesentimente nutream?

Tocmai în perioada în care întrevederile mele cu Candydeveneau tot mai dese ºi mai lungi, biserica din New Haven, pecare o frecventam, cãuta un organist. Îi vorbisem de multe ori luiCandy despre Aubrey Tompkins, dirijorul corului. Dupã ce amînceput sã cânt în cor, Aubrey mã lua în fiecare searã cu maºina larepetiþii. Din anul II a început ºi colegul meu de camerã, LarryHarris, sã cânte în cor. Aubrey ne invita în fiecare sâmbãtã seara


la el, aºa cã ajunseserãm sã-i cunoaºtem foarte bine familia. Alteorine plimba cu maºina sã ne arate locurile de interes turistic dinNew Haven. Era nelipsit de la operã. Mã invita de multe ori sã-lînsoþesc la Opera Metropolitanã din New York.

– Uite la ce m-am gândit, i-am spus într-o zi lui Candy. Tot eºtitu talentatã la muzicã. Ce-ai zice dacã þi-aº spune cã biserica noastrãcautã un organist? Nu-þi pot spune sigur cât ai câºtiga, dar ºtiu cãse plãteºte bine.

N-a stat prea mult pe gânduri.– Bineînþeles. Încerc cu plãcere.Am ezitat un moment. Uitasem un amãnunt.– Crezi cã te poþi descurca? Aubrey ne dã piese destul de grele.– Cu puþin exerciþiu, pot cânta orice.Cu prima ocazie i-am vorbit lui Aubrey despre Candy. A fost

încântat:– Excelent! Cheam-o odatã sã o ascult!La urmãtoarele repetiþii, Candy se instalã la orgã ºi începu sã

cânte. Dupã pãrerea mea, cânta destul de bine, dar se vede cã pianulnu era punctul ei forte. La vioarã ar fi putut cânta orice piesã laprima vedere, în schimb la orgã nu mai exersase de la bacalaureat.Nu avea de unde ºti cu ce piese dificile ne „delecta” Aubrey ºitocmai pe Mozart, favoritul lui, nu-l stãpânea prea bine la orgã.

Dupã ce o lãsã sã cânte câteva minute, Aubrey îi spuse politicos:– Ascultã, dragã, ce-ai zice sã cânþi în cor?Poate s-ar fi simþit jignitã, dacã nu ar fi avut un simþ al valorii

proprii atât de dezvoltat. Ea era o maestrã a viorii. Orga nu era,pur ºi simplu, punctul ei forte.

– E-n regulã, spuse, îmi dau seama cã nu sunt prea grozavã laorgã.

Urmã deci sfatul lui Aubrey ºi se alãturã vocilor noastre. Aveao voce de alto foarte plãcutã. Dintre toþi, eu mã simþeam cel maifericit. Au îndrãgit-o toþi chiar din prima searã ºi, pentru cã îi fãceaplãcere sã cânte cu noi, biserica „Muntele Sionului” a devenit dinacel moment ºi biserica ei.

Un pas important 77

Nu era nici deosebit de religioasã ºi nici prea familiarizatã cuBiblia, în schimb era foarte deschisã ºi dispusã sã înveþe. Pentruaceasta, s-a înscris la un curs biblic special organizat de bisericanoastrã, care începea toamna ºi se termina primãvara. O însoþeamºi eu câteodatã. În compania ei, totul mi se pãrea mai interesant.

Când vorbeºte despre peregrinajul ei spiritual, Candy spune cãa simþit întotdeauna o sete de Dumnezeu. Dacã o întrebaþi ce agãsit atât de deosebit la Biserica Adventistã, vã va rãspunde:

– Oamenii. Dragostea cu care mi-au explicat credinþa lor.Iniþial, familia ei n-a fost de acord ca ea sã se alãture unor creºtini

care mergeau sâmbãta la bisericã, însã cu timpul nu numai cã i-auacceptat hotãrârea, dar mama lui Candy a devenit ea însãºiadventistã.

* * *

Întâlnirile noastre de dupã ore au devenit în curând un obicei.Ne plimbam prin campus, prin oraº. Eram îndrãgostit.

În anul 1972, cu câteva zile înainte de Sãrbãtoarea Recoltei,direcþiunea a lansat o campanie de publicitate care viza studenþiidin împrejurimile oraºului Detroit. Ne-am oferit ºi noi voluntari.Am închiriat o maºinã mai micuþã, iar cu banii rãmaºi am pututmânca excelent la un restaurant. Numai noi doi. Au fost niºte clipede neuitat.

Petreceam mult timp împreunã. Mi-am dat seama cã þineam laea aºa cum nu þinusem la nici o altã fatã. Colegiul ne însãrcinasesã intervievãm studenþi care obþinuserã un punctaj de peste 1.200de puncte la testul de opþiuni. Am luat la rând toate liceele dinDetroit, dar n-am gãsit nici un absolvent care sã îndeplineascãaceastã condiþie. Ca sã nu ne întoarcem cu mâinile goale, ne-amîndreptat cãtre cartierele prospere, Bloomfield Hills ºi Grosse Pointe.Aici am gãsit, în sfârºit, câþiva interlocutori dispuºi sã discute despreo eventualã înscriere la Yale, dar de recrutat, n-am recrutat penimeni.


Am profitat de ocazie pentru a-i face cunoºtinþã lui Candy cumama ºi cu câþiva prieteni din copilãrie. Am rãmas în Detroit maimult decât prevedea programul nostru. Ziua urmãtoare trebuia sãmã prezint cu maºina la agenþie, ceea ce însemna cã toatã noapteatrebuia sã conduc.

Era frig. Stratul subþire de zãpadã care se aºternuse peste ziîncepea sã se topeascã. De zece zile, de când plecasem de la Yale,nu mai ºtiusem ce înseamnã sã dormi liniºtit o noapte întreagã. Nuºtiu cum se fãcea cã nu aveam niciodatã timp suficient. Când nueram pe teren cu propaganda mea pentru Yale, eram în vizitã laprieteni.

– Nu sunt sigur cã voi rãmâne treaz, am anunþat-o pe Candy înmijlocul unui cãscat. Autostrãzile sunt atât de monotone!

Rãspunsul pe care mi l-a dat a fost ulterior foarte controversat.Eu þin minte cã mi-a spus ceva de genul: „Nu-þi face probleme,Ben. Te þin eu treaz.” (Bineînþeles cã nici ea nu dormise mai multca mine.) Ea susþine cã mi-ar fi spus: „Lasã, cã nu adormi. Nu-þimai face probleme.”

Ne îndreptam furtunos spre Conneticut. Limita de vitezã era pe atuncide 110 km/h, dar cred cã depãºisem de mult 150 km/h. Eram obosit,nedormit, ºi nimic nu mi se pãrea mai plictisitor decât sã vãd aceleaºiºi aceleaºi marcaje, ca niºte fantasme albe în noaptea fãrã lunã.

La intrare în Ohio, pe Candy a doborât-o somnul. Nu m-amîndurat sã o trezesc. Aventura fusese pe cât de palpitantã, pe atâtde obositoare. Îmi spuneam cã, dacã se va odihni câteva ore, vomputea face schimb ºi va trece ea la volan.

Pe la ora unu zburam cu viteza vântului pe autostrada Inter-state 80. Mi-aduc aminte cã tocmai trecuserãm de indicatorul careanunþa cã ne apropiem de Yougstown. În maºinã era cald, iarmâinile strângeau moale volanul. De o jumãtate de orã nu maivãzusem nici o maºinã. M-am relaxat, simþindu-mã stãpân pesituaþie ºi am aþipit foarte uºor ºi firesc.

M-a trezit zgomotul pe care îl fãceau cauciucurile în impact cuplãcuþele metalice reflectorizante care delimitau benzile. Am deschis

Un pas important 79

ochii exact în momentul în care roþile din faþã ieºeau de pe carosabil.Maºina ieºi cu totul de pe ºosea, iar lumina farurilor a fost înghiþitãde întunericul nopþii. Am ridicat automat piciorul de pe acceleraþieºi am înºfãcat volanul cu amândouã mâinile, smucindu-l cu toatãputerea spre stânga. În aceste câteva secunde tensionate mi-a trecutprin faþa ochilor, ca pe o peliculã, toatã viaþa mea de pânã atunci.Auzisem cã numai înainte de moarte se întâmplã aºa. „Gata”, mãgândeam, „s-a zis cu mine”. Cu ochii minþii, revedeam toatesecvenþele importante, începând din copilãrie. „Aºadar, asta a fosttotul. Acum urmeazã sfârºitul.” Cuvintele acestea îmi reveneau înminte mereu ºi mereu, ca o obsesie.

La viteza pe care o aveam, ar fi trebuit sã ne rãsturnãm cândam rãsucit volanul, în schimb maºina începu sã se învârtã încerc ca un titirez. Am dat drumul volanului, fixat pe ideea morþiipe care o simþeam apropiindu-se. La un moment dat, maºina seopri. Eram pe banda din dreapta, în direcþia de mers, cu motorulpornit. Am îndreptat volanul aproape inconºtient, tremurânddin tot corpul. O secundã mai târziu, un TIR interminabil trecupe lângã noi, zgâlþâindu-se ºi sãltând pe toate cele optsprezeceroþi imense.

Am tras pe banda din dreapta ºi am oprit motorul. Inima îmibãtea sã-mi spargã pieptul; mã strãduiam sã respir din nou nor-mal. „Trãiesc!”, repetam în neºtire. „Slavã Domnului! Nu-mi vinesã cred. Îþi mulþumesc, Doamne. Numai Tu ne-ai scãpat cu viaþã!”

Candy trebuie sã fi fost foarte obositã, pentru cã n-a auzit nimicîn tot acest timp. Se trezi abia la auzul vocii mele.

– De ce ai parcat aici? mã întrebã miratã. S-a stricat ceva lamaºinã?

– Nu, nu-i nimic. Culcã-te, o liniºtii eu.Se vede cã observase ceva neobiºnuit în tonul vocii mele, pentru

cã nu mã slãbi:– Hai, Ben, nu fi ºi tu aºa! Îmi pare rãu, poftim. N-am vrut sã adorm.Am respirat adânc.– Totul e în regulã, am spus zâmbindu-i în întuneric.


– Nu poate fi totul în regulã, de vreme ce stãm pe loc.Spune-mi ce s-a întâmplat.

M-am aplecat înainte ºi am rãsucit cheia în contact.– Am fãcut ºi eu o pauzã, am spus cu o indiferenþã forþatã în

timp ce acceleram.– Ben, te rog.Cu un amestec de teamã ºi uºurare, am tras din nou pe banda

din dreapta ºi am oprit motorul.– O.K., am rãsuflat uºurat. Am aþipit.Inima îmi zvâcnea încã ºi toþi muºchii îmi erau crispaþi în timp

ce povesteam.– Am crezut cã vom muri, am spus în încheiere.Ultimele cuvinte abia se mai auzirã. Candy îºi puse mâna într-a

mea.– Dumnezeu ne-a scãpat de la moarte. Cred cã are un plan cu noi.– Aºa mã gândeam ºi eu.Nici unul dintre noi n-a mai adormit tot restul drumului.

Conversaþia urma nestingheritã. La un moment dat, Candyspuse:

– Ben, de ce te porþi întotdeauna atât de drãguþ cu mine?Adineauri, de exemplu, când am adormit în loc sã-þi þin de urât?

– ªtiu ºi eu? Poate cã aºa e firea mea.– Ben, nu e numai atât.– A, da. Aºa e firea mea când e vorba de studenþii din anul II.– Ben, nu poþi fi serios mãcar un minut?O fâºie violetã brãzda orizontul. Priveam drept înainte ºi

strângeam volanul cu amândouã mâinile. Auzind-o pe Candy,aveam o senzaþie neobiºnuitã, parcã mi se zbãtea ceva în piept.

– De ce sunt atât de amabil?Îmi venea greu sã fiu serios dupã ce glumisem atâta timp.– Pentru cã îmi placi, Candy. Îmi placi foarte mult.– ªi eu þin la tine, Ben. Mai mult decât la oricine de pânã acum.Nu i-am rãspuns. Am încetinit ºi am oprit motorul. A fost primul

nostru sãrut.

Un pas important 81

Eram doi copii naivi care nu prea aveau habar ce însemna sãfixezi o întâlnire sau sã înfiripezi o idilã. Un lucru ºtiam însãamândoi: ne iubeam.

De atunci, am fost nedespãrþiþi. Relaþia noastrã nu m-a distrasde la studiu, ci dimpotrivã. Având-o pe Candy alãturi, eram ºi maihotãrât sã termin cât mai curând facultatea. Nici ea nu ºi-a neglijatstudiile. Era foarte ocupatã: muzicã, psihologie ºi medicinã înacelaºi timp nu era un lucru uºor. În cele din urmã, a renunþat lamedicinã ca sã se dedice cu totul muzicii. Candy e foarte inteligentã.Dacã face un lucru, poþi fi sigur cã lucrul acela nu putea fi maibine fãcut.1

* * *

O problemã care îi preocupa pe mulþi era cum sã ajungã la medicinãdupã ce terminau cursurile pregãtitoare. Sistemul era urmãtorul:dupã cei patru ani de cursuri introductive, trebuia sã fii admis la ofacultate, unde sã-þi continui studiile în urmãtorii patru ani.

– Dacã nu sunt admis, obiºnuia sã spunã unul dintre colegiimei, înseamnã cã mi-am irosit toþi aceºti patru ani.

– N-am nici cea mai micã idee dacã mã vor primi la Stanfordsau... altundeva, spunea altul dupã ce-ºi trimisese cererea.

Când venea vorba de cererile înaintate diferitelor facultãþi,discuþia lua cam întotdeauna aceeaºi direcþie. Eu nu mã implicamdecât rareori, pentru cã astfel de vãicãreli îmi displãceau teribil.

Odatã, când toþi se înfierbântaserã, iar eu stãteam impasibil,unul nu a mai putut rãbda ºi îmi zise:

– Carson, tu nu-þi faci probleme deloc, din câte vãd.– Nu, am rãspuns indiferent. Eu ºtiu sigur cã ajung la

Universitatea din Michigan.– Bine, dar cum poþi fi aºa de sigur pe tine?

1 Nu m-a surprins faptul cã, în ultimul ei an la Yale, Candy a cântat lapremiera europeanã a operei „Mass” (Massachusetts, „Trouble in Haiti”) deLeonard Bernstein. Îl cunoscuse personal pe compozitor, la Viena.


– Foarte simplu, doar e universitatea lui tata.– I-auziþi! zise el întorcându-se cãtre ceilalþi. Tãticu’ lui Carson

e mare ºef la Michigan!Câþiva mã privirã stupefiaþi. Nu era de mirare, dacã te gândeºti

cã pãrinþii lor posedau terenuri industriale imense.Îmi plãcea sã mã distrez pe seama lor. Poate cã n-a fost cinstit.

Creºtin fiind, credeam cã Dumnezeu, Tatãl meu ceresc, era Celcare a creat universul ºi care þinea totul sub control. Prin extensie,Dumnezeu era ºi „proprietarul” universitãþii din Michigan.

Am absolvit colegiul la Yale cu o medie rezonabilã, deºi eramdeparte de a mã clasa printre primii. ªtiam însã cã depusesemefortul maxim ºi eram mulþumit.

Lãsând gluma la o parte, adevãrul era cã nu mã îndoiam niciun minut cã nu aveam sã fiu admis la Michigan. Înaintasem cerereaavând ferma convingere cã era voia lui Dumnezeu sã devin medic.Prin urmare, nu aveam de ce sã mã tem cã voi fi respins. Cei maimulþi trimiseserã cereri la zeci de facultãþi, în speranþa cã cel puþinuna dintre ele îi va primi. Eu alesesem Michiganul din douã mo-tive: în primul rând pentru cã era în statul meu, ceea ce însemnaautomat cheltuieli mai puþine, ºi în al doilea rând pentru cã aveareputaþia uneia dintre cele mai bune facultãþi din America. Maitrimisesem o cerere la Johns Hopkins ºi una la Wayne, darrãspunsul de la Michigan a venit foarte repede, aºa cã le-am retras.

Candy mai avea doi ani la Yale, însã am descoperit multe cãide a învinge timpul ºi distanþa care ne despãrþeau. Ne scriam înfiecare zi. ªi astãzi mai avem fiecare câte un pacheþel în care pãstrãmscrisorile de atunci.

Când ne puteam permite, vorbeam la telefon. Odatã am sunatla Yale ºi nu ºtiu cum, nici unul dintre noi nu se îndura sã închidã.Sã fi fost din cauza singurãtãþii, a faptului cã treceam amândoiprintr-o perioadã dificilã sau pentru cã, fiind departe unul de altul,simþeam, pur ºi simplu, nevoia de a auzi vocea celuilalt? Nu ºtiu.Cert este cã am vorbit nici mai mult nici mai puþin de... ºase ore.Atunci nu-mi pãsa, pentru cã fiecare secundã era preþioasã.

Un pas important 83

Ziua urmãtoare însã am început sã mã gândesc cu îngrijorarela nota de platã. Într-o scrisoare chiar am fãcut haz pe seamafaptului cã trebuia sã economisesc în toatã cariera mea de medicpentru a o achita. Mã întrebam ce-i puteau face cei de la centralãunui amãrât de student, care nici minte nu prea avea, iar baninici atât. Aºteptam înfrigurat ziua în care aveam sã primesc notade platã ºi când aceasta a venit... surprizã: convorbirea de ºaseore nu apãrea nicãieri! N-am cerut nici o lãmurire. Discutândmai târziu cu Candy, am ajuns la concluzia cã funcþionarul carea vãzut nota de platã trebuie sã-ºi fi spus cã nu putea fi vorbadecât de o greºealã. Nici un om conºtient n-ar fi putut vorbi ºaseore la telefon.

Vara m-a surprins, ca de obicei, în goanã dupã o slujbã ºi, totca de obicei, nu gãseam nimic. Începusem cãutãrile cu trei luniînainte, dar oraºul Detroit tocmai trecea printr-o crizã economicã,ceea ce îi fãcea pe cei mai mulþi sã exclame:

– Sã te angajãm?! În fiecare zi semnãm scrisori de concediere.În acest timp mama lucra la familia Sennet; îngrijea copiii.

Domnul Sennet era directorul fabricii de oþel cu acelaºi nume.Vãzând cât eram de trist, mama s-a dus la domnul Sennet ºi i-aspus:

– Are ºi el, sãracul, nevoie de o slujbã. Nu l-aþi putea ajuta cumva?– Cum sã nu? rãspunse acesta foarte amabil. Dacã e vorba de

bãiatul dumitale, trimite-l încoace.ªi aºa mi-am gãsit o slujbã. Eram singurul angajat pe varã. Spre

surprinderea mea, maistrul mã învãþã sã manevrez macaraua;era un post de rãspundere, pentru cã lucram cu bare de oþel decâteva tone, pe care trebuia sã le mut dintr-o parte în alta. Caºofer de macara, aveai nevoie ºi de câteva noþiuni de fizicã –nu ºtiu dacã maistrul meu îºi dãdea seama de asta sau nu – pentrua deplasa braþul macaralei în aºa fel, încât obiectele prinse sã nuse legene când erau ridicate ºi aºezate în camioanele parcate strâns unullângã altul.


Cu aceastã ocazie am devenit conºtient de o capacitate deosebitãcu care fusesem înzestrat – un dar divin, cred – o coordonareextraordinarã între privire ºi miºcãri.

Am convingerea cã Dumnezeu ne dã tuturor daruri, iar noi, larândul nostru, avem privilegiul deosebit de a le cultiva pentru a-Isluji ºi a fi de folos umanitãþii. Coordonarea de care vorbeam are oimportanþã vitalã în chirurgie; dincolo de armonia dintre mâini ºiochi, ea reprezintã capacitatea de a înþelege relaþii fizice, de a gânditridimensional. Un chirurg bun trebuie sã prevadã consecinþelefiecãrei miºcãri, pentru cã de multe ori nu poþi vedea ce se întâmplãde cealaltã parte a operaþiei.

Unii au darul coordonãrii miºcãrilor fizice; îi vedem pe primelelocuri la jocurile olimpice. Alþii au o voce frumoasã, alþii învaþãlimbi strãine cu foarte mare uºurinþã, iar alþii au o înclinaþie naturalãspre ºtiinþele exacte. Am întâlnit oameni care par a avea o capaci-tate unicã de a-ºi face prieteni. Din anumite motive, pe care singurnu le înþeleg, eu am aceastã capacitate de a vedea lucrurile tridi-mensional ºi mi se pare cât se poate de firesc. Pentru mulþi medici,acest lucru nu e deloc ceva de la sine înþeles ºi nu puþini suntchirurgii care nu reuºesc sã ºi-l însuºeascã niciodatã. Fãrã acest„ceva” se vor izbi la tot pasul de greutãþi.

Un coleg din Yale m-a fãcut pentru prima datã atent la aceastãcalitate neobiºnuitã. Jucam fotbal de masã. Cu toate cã nu maijucasem pânã atunci, eram foarte rapid ºi uºor în miºcãri.

Când am fãcut o vizitã la Yale, în 1988, l-am întâlnit ºi pe acestcoleg. Avea acum o catedrã întreagã. Mi-a spus râzând cã fusesematât de bun la fotbal, încât botezaserã câteva miºcãri „trageri Carson”.

Atât în timpul studiilor de medicinã, cât ºi în anii de mai târziu,am învãþat sã apreciez aceastã calitate. Este cel mai frumos dar pecare l-am primit din partea Cerului ºi totodatã motivul de la careîºi trag faima „mâinile înzestrate”.

* * *

Un pas important 85

Dupã primul an de medicinã, mi-am gãsit un post de asistent laradiologie. A fost prima mea varã în care am avut program devoie. Am învãþat multe lucruri despre razele Roentgen, despre felulcum funcþioneazã ºi cum se foloseºte aparatura. Nu ºtiam pe atuncicât de folositoare aveau sã-mi fie mai târziu, în munca de cercetare.

Administraþia facultãþii le oferise studenþilor din anii mai mariposibilitatea de a preda ca demonstratori. Ultimul meu an fuseseexcelent: mã evidenþiasem ºi primisem recomandãri de la toatesecþiile. Am fost desemnat sã predau anilor I ºi II metode fizice dediagnosticare. Le arãtam studenþilor cum sã facã examenul deauscultaþie (cum sã ausculte inima ºi plãmânii), cum sã verificereflexele ºi aºa mai departe. Experienþa mi-a prins ºi mie bine,pentru cã mã stimula sã învãþ, sã nu mã fac de ruºine.

La începutul facultãþii eram departe de a mã numãra printre ceidin elitã. Primul an a trecut fãrã sã mã desprind de mediocritate, ºiaceasta pentru cã mã foloseam doar de memoria imediatã.Mergeam la cursuri, dar nu reþineam prea multe lucruri. Dacãprofesorul mai era ºi plictisitor, chiar cã nu mã alegeam cu nimic.Nici nu prea învãþam, ce-i drept. Abia când am citit cursurile,mi-am dat seama cã aceasta era singura metodã sã învãþ ceva.

În anul II nu mai frecventam cursurile, în schimb mã sculam laora ºase ºi, pânã nu stãpâneam materia la perfecþie, nu mã opreamdin învãþat. Cei care voiau sã câºtige un ban ºi aveau un spiritîntreprinzãtor, mergeau la cursuri ºi îºi luau notiþe pe care apoi levindeau. Eu mã numãram printre clienþi. Cu notiþele profesorilorºi cãrþile recomandate eram cât se poate de bine dotat.

În anul II, singurul lucru pe care îl fãceam era sã mã scol la oraºase ºi sã învãþ pânã seara, la unsprezece. Când am trecut în anulIII ºi am început practica în spital, aveam toatã materia la degetulmic.

CAPITOLUL 11

Al doilea pas

„Trebuie sã existe o metodã mai simplã”, îmi spuneam,urmãrindu-l pe docent. Cu toate cã era un neurochirurg excelent,avea greutãþi la localizarea foramenului oval (un orificiu de la bazacraniului). Pacienta pe care o opera suferea de aºa-numita nevralgie

de trigemen, o boalã care se manifestã printr-o durere insuportabilãîn regiunea feþei.

– Acum urmeazã partea cea mai grea, îmi explica medicul întimp ce tatona terenul cu un ac lung ºi subþire. Totul e sã localizeziforamenul.

În mine se dãdea o adevãratã luptã. „Abia ai început ºi tu practicala neurochirurgie ºi îþi închipui cã eºti deºtept nevoie mare. Nuuita, bãiete, cã ei fac acest lucru de ani de zile!” „Ceea ce nuînseamnã neapãrat cã ºtiu absolut totul”, rãspundea altã voce.„Las-o baltã acum. Vei avea ºi tu odatã ocazia sã schimbi lumea!”

ªi aº fi „lãsat-o baltã”, într-adevãr, dacã n-aº fi fost obsedat deideea unei metode mai simple. Se pierdea mult prea mult timppreþios bâjbâind dupã foramen. Desigur cã ºi pacientul suferea.„O.K., isteþule”, mi-am zis. „Descoperã tu ceva mai bun!”

Eram în anul III la Facultatea din Michigan. În fiecare lunã fãceampracticã la câte o secþie. Dupã schimbul de argumente pro ºi contrade care tocmai am amintit, m-am pus pe treabã. Am profitat de faptulcã îmi fãcusem câþiva prieteni cât timp lucrasem ca asistent laradiologie ºi le-am spus ce mã frãmânta. S-au arãtat foarte interesaþide ideea mea ºi mi-au pus la dispoziþie aparatura din secþia lor.

Dupã mai multe zile în care mi-am muncit creierii încercând totfelul de metode, am dat peste o tehnicã foarte simplã: am plasat

Al doilea pas 87

douã inele de metal pe craniu, unul în faþã ºi altul în spate, ºi le-amaliniat în aºa fel încât foramenul sã cadã chiar între ele. Seeconomisea mult timp ºi energie. Iatã care a fost raþionamentul:mi-am spus cã, de vreme ce douã puncte determinã o dreaptã,puteam plasa un inel pe craniu cu aproximaþie în spatele zonei încare se afla foramenul, ºi un altul pe partea frontalã a craniului.Vizualizând craniul cu ajutorul razelor Roentgen, îl puteam aduceîn poziþia în care cele douã inele se suprapuneau, iar foramenulcãdea exact pe linia determinatã de acestea.

O datã descoperit, procedeul pãrea foarte simplu, dar nimãnuinu-i venise ideea mai devreme. Cât despre mine, intenþia mea erasã gãsesc o metodã care sã-mi uºureze munca, nicidecum sã facimpresie.

Un timp, m-am frãmântat, copleºit de întrebãri: Sunt oare pecale sã pãºesc pe un tãrâm neexplorat sau o e totul doar o iluzie?M-am liniºtit în cele din urmã, spunându-mi cã ceea ce conta eracã metoda îmi era de folos. Am început sã o aplic ºi am pututconstata cât de utilã era. Dupã douã încercãri le-am spusprofesorilor despre noua mea descoperire ºi le-am demonstrat-o.Conducãtorul didactic m-a urmãrit atent ºi a dat din cap zâmbindaprobator:

– Carson, e fantastic!Trebuia sã fiu fericit cã nu fusesem luat peste picior. ªi

uite-aºa, ceea ce începuse ca un simplu interes pentru neuro-chirurgie se transformã curând într-o adevãratã pasiune. Nu erapentru prima datã când mi se întâmpla acest lucru. „Trebuie sãºtiu mai mult”, mã surprindeam de multe ori spunându-mi. Citeamavid tot ce-mi cãdea în mânã. Aceastã concentrare intensã,combinatã cu setea nepotolitã de a afla mereu mai mult, au fãcutca, fãrã voia mea, sã-i pun în umbrã pe interni.

În anul IV de medicinã mi-am dat seama cã în neurochirurgieeram mai documentat decât mulþi interni. La vizite, profesorii necereau întotdeauna pãrerea asupra diagnozei; dacã printre internise aºternea liniºtea, toate feþele se întorceau spre mine:


– Spune, Carson!De obicei, ºtiam, deºi nu eram decât student. Fiind conºtient cã

excelam la acest capitol, mã simþeam, cum e ºi firesc, puþinorgolios. Muncisem din greu ca sã acumulez aceste cunoºtinþe ºirezultatele dovedeau cã munca îºi meritase efortul. ªi de ce nu, laurma urmei? Dacã tot aveam de gând sã devin medic, atunci sã fiucel mai bun cu putinþã ºi cel mai bine pregãtit.

Internii începurã sã-mi cedeze din responsabilitãþile lor. Nu voiuita niciodatã cuvintele unui intern:

– Carson, tot ºtii tu atâtea. Ce-ai zice sã iei pagerul meu ºi sãrãspunzi la apeluri? Dacã nu te descurci cumva, strigã-mã. Suntpe coridor, trag un pui de somn.

Desigur cã regulamentul nu permitea aºa ceva, dar am vãzutcât era de epuizat ºi, pe de altã parte, mã bucuram cã mai puteamînvãþa ºi eu câte ceva. Nu a trecut mult ºi au început ºi alþii sã-midea pagerele ºi sã-mi cedeze din cazurile lor.

Într-un fel, profitau de pe urma mea, pentru cã fiecare sarcinãîn plus însemna mai multã muncã, respectiv mai mult timp pentrumine. Dar nu conta. Eram atât de pasionat de neurochirurgie, încâtaº fi acceptat ºi mai multe sarcini dacã mi s-ar fi cerut. Sunt sigurcã profesorii ºtiau ce se petrecea, dar n-a spus nici unul nimic, iareu, nici atât.

Îmi plãcea foarte mult viaþa de student la medicinã. Când seiveau probleme, eram primul care sã rãspundã. Nu am fost pusniciodatã într-o situaþie din care sã nu pot ieºi. Mã înþelegeamfoarte bine cu internii. Pe scurt, am ajuns la concluzia cã nici oaltã specialitate nu mi-ar fi adus atâtea satisfacþii ca neurochi-rurgia.

De multe ori, trecând din salon în salon, în timpul vizitelor, mãîntrebam: „Cum trebuie sã fie mai târziu, dacã acum, când nu suntdecât student, e atât de minunat?!” Luam parte zilnic la vizite ºifrecventam cursurile din sala de operaþii. Mã cuprindea un fel defebrã a cunoaºterii la gândul cã îmi dezvoltam calitãþile ºi câºtigamexperienþã. Aveam de gând sã devin „un chirurg ilustru”.

Al doilea pas 89

Mã apropiam de încheierea anului IV de medicinã ºi urma sãîncep practica. Nu încãpea nici o îndoialã cã, în ceea ce priveºtealegerea profesiei, eram pe drumul cel bun.

Pregãtirea noastrã profesionalã prevedea printre altele ca mediciispecialiºti sã ne prezinte fiecare specialitatea lui. Neurochirurgiimi-au fãcut întotdeauna o impresie deosebitã. Tot ce spuneau saune arãtau ei mi se pãrea fascinant. Vãzând pozele unor pacienþiînainte ºi dupã operaþie, exclamam:

– Incredibil! Chirurgii aceºtia pot face absolut orice!La început, priveam uluit creierul uman pe masa de operaþie ºi

mâinile medicilor lucrând la acel centru care coordoneazã inteli-genþa, sentimentele ºi miºcãrile. Îmi priveam apoi mâinile ºi mi leimaginam operând. Eram sigur cã îmi descoperisem vocaþia. Atunciam luat hotãrârea care avea sã devinã mai târziu cariera ºi însãºiviaþa mea. Toate aspectele carierei mele cãpãtau acum un sens:interesul meu pentru neurochirurgie, entuziasmul crescând pentrucreierul uman ºi, nu în ultimul rând, acel dar divin al coordonãriiîntre miºcãri ºi privire – „mâinile mele înzestrate”. Neurochirurgiadevenea astfel cea mai fireascã alegere.

În timpul celui de-al treilea an de externat, fiecare student trebuiasã lucreze prin rotaþie pe câte o secþie. Am înaintat o cerere pentrua lucra douã luni în secþia de neurochirurgie ºi mi s-a aprobat. Înambele luni m-am evidenþiat prin munca mea.

Facultatea din Michigan avea un program excelent la neurochi-rurgie. Sunt de pãrere cã cel mai bine e sã faci practica în acelaºiloc în care ai ºi învãþat ºi aº fi rãmas în continuare acolo dacã nuintervenea ceva neaºteptat.

Într-o zi, în mod întâmplãtor, am fost martor la o discuþie caremi-a rãsturnat toate planurile de a rãmâne la Michigan. Era vorbadespre ºeful clinicii de neurochirurgie.

– E pe cale sã se retragã, spuse un docent care nu mã observase.– Sã fie oare vorba de ceva serios? întrebã altul.– Mai mult ca sigur. Chiar el mi-a spus-o. Sunt niºte conflicte

politice la mijloc.


Aceastã conversaþie întâmplãtoare m-a fãcut sã-mi revizuiescplanurile de viitor. Eventualele schimbãri de personal nu-mi puteaufi decât nefavorabile. Un ºef de secþie care nu ºtie niciodatã cât varãmâne în funcþie va face ca printre interni sã domneascã haosul.Pãrerile ºi preferinþele se vor împãrþi ºi se va ajunge în cele dinurmã la noi schimbãri de personal. Nu voiam sã fiu implicat într-oastfel de situaþie, pentru cã mi-ar fi afectat serios viitorul.

La cele de mai sus s-a adãugat ºi admiraþia mea pentru spitalulJohns Hopkins, aºa cã nu mi-a fost greu sã mã decid: îmi voi facepractica la Hopkins. Am trimis fãrã ºovãire cererea în toamna anului1976. Îmi spuneam cã, la urma urmei, nu eram cu nimic mai prejosdecât colegii mei de an. Aveam numai note mari ºi un punctajrezonabil la examenul cu comisia naþionalã. Un singur aspect mãneliniºtea: Johns Hopkins accepta doar douã cereri din o sutãdouãzeci ºi cinci.

La câteva sãptãmâni dupã ce trimisesem cererea am primit multaºteptatul rãspuns, prin care eram invitat pentru interviu la JohnsHopkins. Asta nu însemna desigur cã eram ºi admis, dar era oricumprimul pas. Nu toþi cei înscriºi erau chemaþi pentru interviu.

* * *

Felul lui plãcut de a fi mi-a risipit imediat emoþiile. Dr. GeorgeUdvarhelyi era ºeful programului de neurochirurgie. M-a primitîn biroul lui spaþios, decorat cu obiecte de artã de bun-gust. Fumulde pipã lãsa în încãpere o aromã dulce. Când a început sã-mi punãîntrebãri, am simþit un uºor accent maghiar ºi mi-am dat seama cãmã asculta atent. Ceva îmi spunea cã omul acesta avea sã fie corectîn aprecieri.

– Spune-mi ceva despre tine, începu el, privindu-mã peste masade lucru.

Avea un fel de a fi direct ºi deschis care mã liniºtea. Am rãsuflatuºurat ºi l-am privit în faþã. Aveam oare curajul sã fiu eu însumi?„Doamne, ajutã-mã!”, m-am rugat în gând. „Dacã e voia Ta sã ajungaici, atunci ajutã-mã sã dau rãspunsurile care sã-mi deschidã uºile!”

Al doilea pas 91

– Johns Hopkins a fost prima mea alegere. Prima ºi ultima.Vreau sã încep aici chiar din toamnã.

Oare nu mã exprimasem prea direct? Nu conta. Sã fiu mãcar euînsumi, dacã tot trebuia sã mã întorc la Baltimore, iar dacã aveamsã fiu acceptat, atunci sã fiu acceptat pentru ceea ce sunt ºi nupentru cã aº fi reuºit sã-mi creez o imagine favorabilã.

Dupã ce ºi-a fãcut o impresie despre mine, dr. Udvarhelyi aatacat problema medicinei.

– Cum de te-ai hotãrât sã devii medic? mã întrebã.Mâinile i se odihneau pe birou.– Ce aspiraþii nutreºti? Ce specialitãþi te intereseazã în primul

rând?De fiecare datã mã strãduiam sã rãspund cât puteam de clar ºi

concis. La un moment dat, în timpul conversaþiei, dr. Udvarhelyiaminti în treacãt despre un concert la care fusese cu o searã înainte.

– A, da. A fost frumos, am aprobat eu.– Ai fost la concert? întrebã el foarte surprins. Þi-a plãcut?– Foarte mult, am rãspuns, adãugând cã violonistul nu fusese

la înãlþimea la care m-aº fi aºteptat.Se aplecã înainte ºi spuse cu însufleþire:– Tocmai asta îmi spuneam ºi eu! Tehnic era bun, nimic de zis,

dar...Nu mai reþin restul convorbirii, ºtiu doar cã dr. Udvarhelyi se

simþea în elementul sãu. Am discutat în jur de o orã despre muzicaclasicã, despre anumiþi compozitori ºi diferenþele de stil. Parcã nu-ivenea sã creadã cã un negru din Detroit ºtia atâtea lucruri despremuzica clasicã.

Pãrãsind biroul, mã întrebam dacã nu cumva, fãrã sã fi avutnici cea mai micã intenþie, îl influenþasem pe dr. Udvarhelyi, darmã consolam spunându-mi cã, la urma urmei, el deschisesesubiectul ºi condusese discuþia în aceastã direcþie.

Dupã mulþi ani de la aceastã întrevedere, dr. Udvarhelyi mi-amãrturisit cã mã recomandase cu cãldurã doctorului Long,preºedintele comisiei.


– Ben, mi-a spus, m-au impresionat ºi notele ºi recomandãriletale, dar mai presus de toate m-a impresionat felul în care te-aipurtat în timpul conversaþiei.

Deºi nu l-a menþionat, sunt sigur cã factorul decisiv care l-adeterminat sã mã recomande a fost interesul meu pentru muzicaclasicã. Mi-am amintit cu satisfacþie de timpul pe care îl investisemca licean pentru „College Bowl”. Îmi reproºam cã pierd prea multãvreme cu arta ºi alte lucruri de care nu aveam nevoie.

Cu ocazia aceasta am înþeles cã orice lucru învãþat îºi are rostullui. Îmi vin în minte câteva cuvinte ale apostolului Pavel: „Pe dealtã parte, ºtim cã toate lucrurile lucreazã împreunã spre binelecelor ce iubesc pe Dumnezeu, ºi anume spre binele celor ce suntchemaþi dupã planul Sãu” (Romani 8,28).

În cazul meu, muzica clasicã a fost cea care m-a apropiat deCandy ºi m-a ajutat sã fiu admis într-unul dintre cele mai buneprograme de neurochirurgie din Statele Unite.

Indiferent de domeniul în care lucrezi, dacã te strãduieºti sãînveþi cât mai mult ºi sã câºtigi experienþã, munca ta va fi rãsplãtitã.Acest lucru s-a adeverit în cazul meu. În afarã de aceasta, cred cãDumnezeu are un plan pentru fiecare om, un plan ale cãrui detaliile aflãm pe parcursul vieþii, chiar dacã uneori n-avem nici o ideedespre mersul lucrurilor.

Când am primit vestea cã am fost admis la Johns Hopkins, parcãpluteam. Aveam aºadar privilegiul de a studia în clinica pe care oconsideram „cea mai...” din lume.

Dintr-odatã s-au risipit toate îndoielile. Încrederea în mineînsumi, pe care o datorez mamei ºi credinþei în Dumnezeu, mãajuta sã spun cã sunt un medic bun. Ce nu ºtiam, puteam învãþa.

– Aºa cum alþii pot, eu de ce n-aº putea? îi spuneam deseori luiCandy.

Poate eram puþin prea optimist, dar nu eram încrezut ºi nici numã consideram superior celorlalþi. ªtiam sã apreciez la fel de bineºi meritele altora.

În orice carierã, fie cã eºti electrician, secretarã, muzician sauchirurg, trebuie sã ai încredere în tine ºi în capacitãþile tale. Sã ai o

Al doilea pas 93

asemenea siguranþã încât sã poþi spune: „Pot totul. Dacã nu ºtiuceva, întreb.” Foarte simplu.

* * *

Fusesem evidenþiat în repetate rânduri pentru munca mea laUniversitatea din Michigan. Acum urma sã intru în ultima ºi pro-babil cea mai importantã fazã a studiului.

În viaþa particularã o duceam ºi mai bine. Candy a absolvitfacultatea din Yale în primãvara anului 1975, iar pe data de 6 iuliene-am cãsãtorit.

Pânã atunci locuisem împreunã cu fratele meu, Curtis, care nuera cãsãtorit ºi se hotãrâse, dupã patru ani de serviciu în marinã,sã-ºi termine studiile la Facultatea din Michigan. Am închiriatîmpreunã cu Candy un apartament în Ann Arbor. Ea ºi-a gãsitcurând un post prin Forþele de muncã. În cei doi ani care au trecutpânã mi-am încheiat studiile, rãspundea de cererile pentru ºomajºi fãcea menajul.

Abia aºteptam sã ne mutãm din orãºelul Ann Arbor, în Balti-more, unde se afla spitalul Johns Hopkins. Candy a început sãlucreze pentru o societate de asigurãri. Datoritã contractului demuncã limitat, activitatea ei se reducea la munca monotonã debirou. O vreme a vândut ºi aspiratoare. Mai târziu a obþinut unpost de asistentã de redacþie pentru un profesor de chimie din JohnsHopkins.

Doi ani a lucrat la redactarea ºi tipãrirea publicaþiilor spitaluluiJohns Hopkins, timp în care a frecventat ºi câteva cursuri. Fiindangajatã a universitãþii ºi cãsãtoritã cu un intern, era scutitã detaxele de ºcolarizare.

ªi-a reluat studiile ºi, la scurt timp, ºi-a luat licenþa în economieºi s-a angajat la o bancã comercialã.

Eu, pe de altã parte, munceam din greu ca intern la JohnsHopkins. Urmãream printre altele sã am relaþii bune cu toþi, pentrucã nu cred în realizãrile la care ajungi de unul singur. Într-o echipã,


fiecare îºi are rostul lui ºi trebuie sã fie conºtient de importanþa pecare o are munca lui. Unii medici înclinau însã sã-i subapreciezepe ceilalþi, ºi asta mã irita cel mai mult. Ei nu „se coborau” sãvorbeascã cu „omul simplu”, cu infirmiera sau cu femeia deserviciu. Felul lor de a se comporta mã durea foarte mult, pentrucã eu mã simþeam ataºat de angajaþii care lucrau cu conºtiinciozitate.Fãrã sprijinul lor, medicii nu s-ar putea miºca.

M-am strãduit chiar de la început sã intru în vorbã cu personalulauxiliar, cu aºa-ziºii „oameni de jos”, ºi sã încerc sã-i cunosc. Laurma urmei, ºi eu mã trãgeam din unii ca ei. În mama avusesemun dascãl excelent. Ea m-a învãþat cã toþi oamenii sunt egali.Venitul sau poziþia socialã nu-i face nici mai buni, nici mai rãi.Când aveam un minut liber, treceam prin secþii ºi intram în vorbãcu unul ºi cu altul, încercând sã le reþin numele.

Deºi nu intenþionam, am ajuns la un moment dat sã profit de peurma acestui fapt. Am descoperit câteva asistente ºi infirmiere cuo vechime de 25-30 de ani. Puteam învãþa multe din experienþalor ºi n-am lãsat sã-mi scape ocazia. Mi-am dat seama cã eleobservau anumite detalii din evoluþia pacienþilor, pe care eu nuaveam cum sã le aflu. Pentru cã se aflau tot timpul în apropiereapacienþilor, sesizau schimbãrile înainte ca acestea sã devinãevidente. O datã ce le câºtigam încrederea, îmi spuneau în cineputeam avea încredere ºi în cine nu. Mã anunþau de îndatã ceintervenea ceva pe secþie. Nu o datã s-a întâmplat ca asistentele sãse întoarcã dupã ce ieºeau din schimb, ca sã-mi mai spunã câteceva despre un anumit pacient. Personalul nu era obligat sãraporteze astfel de detalii, însã mulþi îºi dezvoltaserã în decursultimpului o capacitate uimitoare de a prevedea complicaþiile ºirecidivele. ªtiau cã se puteau baza pe mine, pentru cã îi ascultamºi mã bizuiam pe observaþiile lor.

Probabil cã întreþineam aceste relaþii ºi dintr-o dorinþã de acompensa comportamentul altor medici. Îmi displãcea sã vãd cumun intern ignora sugestia unei asistente sau cum un infirmier erafãcut cu ou ºi cu oþet pentru cine ºtie ce fleac.

Al doilea pas 95

Cert este cã, datoritã sprijinului pe care mi l-au dat aceºti oameni,am fost în stare sã fac o impresie bunã ºi sã dau randament înmuncã.

Accentuez acest aspect de fiecare datã când mã adresez tinerilor„Este imposibil ca cineva sã fie absolut inutil, le spun. Dacã

sunteþi atenþi ºi politicoºi cu ceilalþi, ºi ei vã vor trata la fel. Indiferentcã urcaþi sau coborâþi în ierarhia socialã, veþi întâlni acelaºi gen deoameni. În plus, gândiþi-vã cã fiecare este un copil al luiDumnezeu.”

Eu am convingerea cã a fi un neurochirurg bun nu înseamnã ate ridica deasupra celorlalþi. Singura diferenþã e cã Dumnezeumi-a dat un talent pe care aºteaptã sã-l dezvolt în folosul celorlalþi.

CAPITOLUL 12

În largul meu

Vãzând cã mã îndreptam în direcþia ei, asistenta îºi ridicãplictisitã privirea ºi mã întrebã absentã, oprindu-se un moment dinscris:

– Pentru cine ai venit?Din tonul vocii am înþeles cã mã lua drept unul dintre

brancardieri. Purtam halatul verde care nu-mi trãda ocupaþia.– N-am venit sã ridic pe nimeni.Am privit-o zâmbind. Mi-am dat seama cã singurii negri pe

care îi vãzuse pe secþie fuseserã brancardierii.– Sunt noul intern.– Noul intern?! Dar nu puteþi... vreau sã spun cã... adicã..., se

bâlbâi într-o încercare nereuºitã de a se scuza.– Nu face nimic, i-am spus, încercând s-o scot din încurcãturã,

mai ales cã eram obiºnuit cu astfel de situaþii. Sunt nou aici aºa cãn-aveaþi de unde ºti cine sunt.

La prima vizitã pe secþia de terapie intensivã eram îmbrãcat înhalatul alb, „halatul de maimuþã” cum îi spuneam noi, internii.N-am intrat bine ºi am ºi auzit o asistentã strigându-mã:

– Ai venit pentru domnul Jordan?– Nu, îmi pare rãu.– Sigur? întrebã ea încreþindu-ºi fruntea. Numai el era programat

pentru respiraþie artificialã.Între timp, mã apropiasem destul de mult încât sã-mi poatã citi

numele de pe ecuson sub care scria „intern”.– Oh, îmi pare rãu, spuse ea vizibil afectatã de gafã.

În largul meu 97

Cred ºi eu cã îi pãrea. Mi-ar fi plãcut sã îi spun ceva de genul:„Nu face nimic, doamnã. Toate reacþiile noastre se bazeazã peexperienþa trecutã. Dacã n-aþi mai întâlnit nici un intern negru pânãacum, nu e de mirare cã m-aþi luat drept asistent, pentru cã asistenþiisunt singurii negri pe care i-ai vãzut în halat alb.” Am zâmbit ºiam plecat mai departe.

Era desigur inevitabil ca unii pacienþi albi sã refuze sã fie trataþide un medic negru. O doamnã îi spunea odatã doctorului Long:

– Îmi pare rãu, dar eu nu vreau sã fiu tratatã de un negru.Dr. Long avea un rãspuns pregãtit în astfel de situaþii, pe care îl

dãdea pe un ton calm ºi categoric:– Vedeþi uºa? Puteþi s-o folosiþi liniºtitã. Iar dacã vã rãzgândiþi,

dr. Carson vã stã la dispoziþie.N-am aflat decât mult mai târziu de incidentele acestea, povestite

de dr. Long. Þinea cu înverºunare la punctul lui de vedere,respingând orice prejudecatã, când era vorba de culoarea pieliisau de apartenenþa etnicã. Simþeam însã ostilitatea unor pacienþi.(Trebuia sã fi fost orb sã nu observi!). Felul în care se purtau ºirãceala lor spuneau atât de mult, încât nu mai era nevoie de cuvinte.Gãseam însã de fiecare datã puterea necesarã sã-mi spun cã pãrereaunora ca aceºtia nu însemna pãrerea tuturor.

Ori de câte ori vreun pacient începea sã obiecteze, dr. Long îlameninþa cu externarea. Din câte ºtiu, nici un pacient n-a pãrãsitvreodatã clinica.

Ca sã fiu sincer, trebuie sã spun cã acest amãnunt nu mã preaafecta. De câte ori mã izbeam de astfel de prejudecãþi, auzeamparcã vocea mamei spunându-mi:

– Unii oameni sunt ignoranþi. Trebuie educaþi.Cea mai grea rãspundere pe care o simþeam ºi atunci ºi în anii

de mai târziu a fost aceea de a le oferi adolescenþilor de culoare unexemplu. Tinerii aceºtia trebuiau sã-ºi dea seama cã singura calede a ieºi din starea lor deplorabilã este sã-ºi exploateze talentelecu care au fost dotaþi, sã nu aºtepte ca alþii sã le rezolve problemele.Nu ºtiam dacã voi realiza ceva în viaþã, dar voiam sã le demonstrez


cã se poate ajunge departe, chiar dacã eºti dezavantajat social.Eu nu sunt cu nimic mai bun decât majoritatea tinerilor de culoaredin ziua de azi.

ªi, pentru cã tot am atins subiectul acesta, aº vrea sã mai spuncã multe dintre problemele legate de rasã ºi-ar gãsi rezolvarea dacãnoi, cei care constituim aceastã minoritate, am sta pe picioarelenoastre, fãrã sã mai aºteptãm sã vinã alþii ºi sã ne scoatã din stareaîn care ne aflãm.

În sistemul de valori din societatea modernã, numai cei maibuni sunt apreciaþi. Fãrã a adopta un astfel de sistem egocentrist,trebuie totuºi sã facem tot ce ne stã în putinþã pentru a fi de foloscelor din jurul nostru.

Eu am motive sã sper. Am observat, de exemplu, cã unvietnamez care emigreazã în Statele Unite se izbeºte la început deprejudecãþi din partea tuturor: fie albi, fie negri, fie sud-americani.Nici unul nu cere însã ceva de pomanã, ci acceptã sã facã muncilecele mai de jos. Intelectualii nu se dau înapoi de la mãturat, dacãaceasta înseamnã o muncã plãtitã cinstit. Cu timpul, mulþi ajungproprietari de terenuri ºi impresari.

Cam acesta ar fi mesajul pe care vreau sã-l transmit tinerilor.Nu poþi ajunge dintr-un salt vicepreºedinte într-o întreprindere.Chiar dacã ai reuºi, nu þi-ar folosi prea mult pentru cã nu ai ficapabil pentru munca respectivã.

Gãsesc cã e mult mai potrivit sã-þi ocupi locul care þi se cuvineºi sã avansezi prin muncã.

* * *

Povestea mea ar rãmâne neterminatã dacã nu v-aº povesti unincident petrecut în timpul cât am lucrat ca intern pe secþia dechirurgie generalã.

În perioada aceea am intrat în conflict cu un medic-ºef dinGeorgia, pe nume Tommy. Individul acesta nu putea sã se împacecu ideea cã trebuia sã lucreze cot la cot cu un negru, tocmai înJohns Hopkins. Cu toate cã nu mi se împotrivea fãþiº, era destul cã

În largul meu 99

îmi fãcea mereu observaþii usturãtoare, îmi tãia replica, mã ignorasau se purta grosolan.

În cele din urmã, conflictul a izbucnit când l-am întrebat:– De ce e nevoie sã luãm sânge pacientului X? Am mai...– Pentru cã aºa am spus! tunã el.Am fãcut cum mi-a ordonat. De fiecare datã când îl mai întrebam

ceva cu „de ce...”, îmi trântea aceeaºi replicã. Cãtre searã s-a iscat ooarecare neînþelegere. Eu n-aveam nici un amestec, dar el era foartenervos ºi ºtiam din experienþã cã în astfel de cazuri nu-i trecea prearepede. S-a rãsucit spre mine ºi a început ca de obicei:

– Ascultã, eu sunt un tip de treabã, dar...Nu mi-a trebuit mult ca sã constat cã aceste cuvinte dezminþeau

imaginea favorabilã pe care încerca sã ºi-o facã. De aceastã datãmi-a spus verde în faþã:

– Te crezi cineva, pentru cã ai primit aprobarea pentru neurologiemai repede decât alþii, nu? Toþi spun cã eºti aºa ºi pe dincolo, daraflã cã în ochii mei nu faci nici cât o ceapã degeratã. Eºti un ticãlos,asta eºti. ªi sã-þi fie clar, Carson: te pot da afarã înainte s-apucisã te ºtergi la nas!

Spectacolul a durat mai multe minute. Îl tot acest timp, l-amprivit fãrã sã scot nici un cuvânt. Când, în sfârºit, a fãcut o pauzãca sã mai respire, l-am întrebat cât am putut de calm:

– Aþi terminat?– Da, am terminat.– Bine.Atât. Mai mult nici nu era nevoie. A fost ultimul cuvânt pe care

mi l-a adresat. Cât despre mine, pretinsa lui influenþã nu mã îngrijoradeloc. Cu toate cã era medic-ºef, nu el, ci medicii primari luaudeciziile. Nu voiam însã sã-i dau ocazia de a mã avea la mânãreacþionând violent sau înfruntându-l. Îmi fãceam datoriaconºtiincios, aºa cum credeam eu de cuviinþã. Nimeni altcineva nus-a plâns de mine, aºa cã nu trebuia sã iau în serios ameninþãrile lui.

În secþia de chirurgie am întâlnit o mulþime de chirurgiînfumuraþi ºi foarte siguri pe ei. Nu-i puteam suporta. Abia aºteptam


sã vinã timpul sã mã mut. Am ajuns în sfârºit ºi la neurochirurgie.Era cu totul altã viaþã! Doctorul Long, ºeful secþiei, era cel maicumsecade om pe care l-am întâlnit. Ar fi avut tot dreptul sã fieîncrezut, pentru cã ºtia absolut orice, cunoºtea pe oricine ºi, dinpunct de vedere tehnic, era cel mai bun din lume. Cu toate acestea,gãsea întotdeauna timp sã vorbeascã cu oamenii ºi se purta politi-cos cu toatã lumea. Chiar de la început, când nu eram decât intern,se arãta întotdeauna dispus sã-mi rãspundã la întrebãri.

De staturã mijlocie, înalt cam de 1,80 m, cu câteva fire albe latâmple – aºa arãta când l-am cunoscut. Acum e aproape cãrunt.Avea o voce profundã, de bas. Mulþi din Johns Hopkins îl maiimitã încã. ªtie, dar face haz pe tema aceasta, pentru cã are un simþal umorului foarte dezvoltat.

Acest om a devenit mentorul meu. L-am admirat chiar din primazi când l-am întâlnit. În anul 1977, când am venit la Hopkins, nuerau decât foarte puþini negri ºi nici unul nu frecventa facultatea lazi. Mai era un medic-ºef la chirurgie cardiacã, pe nume LeviWatkins, ºi un intern care studiase tot la Yale, Martin Goines.1

La chirurgie generalã sunt mulþi interni, dar la neurochirurgierândurile se mai rãresc. Pe vremea aceea, nimeni nu voia sã setransfere la neurochirurgie. La sfârºitul perioadei în care activasemca intern, din cei treizeci, câþi eram în total, doar cinci s-au arãtatinteresaþi de neurochirurgie. Era un singur loc, dar pe lângã noimai erau o sutã douãzeci ºi cinci de candidaþi de la alte facultãþi.

Îmi mai rãmâneau ºase ani ca intern: unul la chirurgie generalãºi cinci la neurochirurgie. Trebuia sã fac doi ani de chirurgiegeneralã pentru cã alesesem neurochirurgia. Perspectiva nu mãprea încânta, dar n-aveam de ales. Chirurgia generalã îmi displãceacumplit. Cãutam disperat o portiþã de scãpare. Cred cã aº fi fost înstare sã renunþ ºi la Johns Hopkins ºi sã mã mut la oricare alt spitalcare m-ar fi primit ºi cu un singur an de chirurgie. Fusesemrecomandat cu multã cãldurã de toate secþiile unde lucrasem caintern. Practica la neurochirurgie se apropia de sfârºit, ceea ce

1 Martin Goines lucreazã în prezent ca orelist la Spitalul Sinai din Baltimore.

În largul meu 101

însemna cã trebuia sã-mi caut o altã clinicã universitarã. Tocmaicând eram în aceastã situaþie criticã, doctorul Long mã chemã înbiroul sãu.

– Ben, spuse, ai fãcut treabã bunã ca intern.– Mulþumesc, am rãspuns încântat.– ªtii, la neurochirurgie i-ai uimit pe toþi.Aº fi vrut sã par indiferent, dar cred cã radiam de fericire.– Uite la ce m-am gândit, continuã el, aplecându-se puþin înainte.

Ar fi în interesul nostru dacã ai rãmâne la neurochirurgie în anulîn care ar trebui sã faci chirurgie generalã.

– Mulþumesc foarte mult, am reuºit cu greu sã bâigui.Parcã îmi pieriserã toate cuvintele. Era un rãspuns prea clar la

rugãciunile mele.

* * *

Între anii 1978 ºi 1982 am lucrat ca intern la Johns Hopkins. Înanul 1981 eram medic-ºef la Spitalul Municipal din Baltimore,care aparþinea de Johns Hopkins.

Mi-aduc aminte de un incident petrecut în acest spital. Într-o zi,a fost adus de urgenþã un individ lovit la cap cu o bâtã de baseball.În acest timp, în Boston se întâlnea Asociaþia Neurochirurgilor dinSUA. Majoritatea medicilor, inclusiv cel care rãspundea de clinicadin Baltimore, erau plecaþi la conferinþã. Profesorul de serviciudin Johns Hopkins rãspundea de toate spitalele.

Pacientul adus de urgenþã a intrat în comã. Situaþia se agravavãzând cu ochii. Începusem sã mã agit. „Trebuie fãcut ceva”, îmispuneam, ºovãind ce-i drept când mã gândeam la lipsa mea deexperienþã. Sunam din minut în minut la medicul din corpulprofesoral, dar nu rãspundea nimeni. Deveneam tot mai neliniºtit.Îmi dãdeam seama cã omul va muri dacã nu intervin în vreun fel,ºi acest fel însemna o lobectomie1, operaþie pe care eu n-o maifãcusem niciodatã.

1 Lobectomia înseamnã îndepãrtarea lobului frontal.


Ce era de fãcut deci? Ilegalitatea unei astfel de intervenþiinesupravegheate mã îngrijora mai mult decât eventualelecomplicaþii medicale. Dar ce fac dacã încep operaþia ºi se porneºteo hemoragie pe care n-o mai pot opri? Sau dacã intervin cine ºtiece complicaþii ºi nu voi ºti ce sã fac? ªtiam cã, dacã se întâmplãceva, voi fi tras la rãspundere ºi prima întrebare pe care o voi auziva fi: „De ce ai fãcut-o?” Pe de altã parte, îmi ziceam: „Dar dacãnu operezi, ce va fi?” Rãspunsul era clar: omul murea.

Ed Rosenquist, asistentul medicului din sala de operaþie, mi-aînþeles frãmântarea ºi mi-a spus:

– Începeþi!– Aºa voi face, am rãspuns.Hotãrârea o datã luatã, mi-a risipit orice urmã de neliniºte.

Trebuia sã operez! Trebuia sã fac tot ce puteam!– Pregãtiþi pacientul pentru operaþie! am ordonat asistentei ºefe,

strãduindu-mã sã par cât mai stãpân pe mine.Am început apoi sã mã pregãtesc ºi eu, împreunã cu Ed, pentru

operaþie.În momentul când am început operaþia propriu-zisã, eram

complet relaxat. Am deschis cutia cranianã ºi am îndepãrtat lobulfrontal ºi pe cel temporal drept, care erau teribil de inflamaþi. Era ooperaþie grea. Vã întrebaþi, desigur, cum poate cineva trãi fãrãaceste pãrþi ale creierului. În unele situaþii, nu sunt absolutindispensabile.

Operaþia a decurs fãrã complicaþii. Omul ºi-a revenit la câtevaore dupã anestezie, fãrã leziuni sau tulburãri motorii. Totuºi operaþiam-a marcat puternic. Zile în ºir am fost obsedat de gândul cã puteauapãrea complicaþii ºi cã puteam fi acuzat pentru ceea ce fãcusem.

Când s-a aflat, nimeni nu mi-a reproºat nimic. Toþi îºi dãdeauseama cã omul ar fi murit cu siguranþã dacã nu l-aº fi adus urgentpe masa de operaþie.

* * *

În largul meu 103

Munca în cercetare, din anul V, a marcat apogeul perioadei deinternat. Tumorile cerebrale ºi neuro-oncologia constituiau obiectulprincipal al preocupãrilor mele, de care deveneam tot mai pasionat.Aº fi rãmas în cercetare, dar n-aveam la dispoziþie animalele delaborator de care aveam nevoie pentru a le implanta tumoricerebrale. Dacã experimentele fãcute pe animale mici dãdeaurezultate utile, se putea începe dezvoltarea unui tratament în folosuloamenilor. Aceasta e cea mai rezonabilã formã de cercetare a unormetode noi de tratament.

Experimentele fãcute pe ºoareci, maimuþe ºi câini dãduserãrezultate bune, însã cercetãtorii se loveau de anumite greutãþi:rezultatele experimentelor pe câini erau inexacte, maimuþele costauo avere, iar cobaii erau ieftini, dar mult prea mici pentru a-i puteaopera sau pentru a-i vizualiza la tomografia computerizatã sau larezonanþa magneticã nuclearã.

Aveam de depãºit trei obstacole: sã fac rost de un animal potrivitcare sã dea rezultate exacte la experimente ºi sã fie suficient demare pentru a fi operat. Intenþia mea era sã experimentez pe oanumitã specie de animale care sã rãmânã apoi specia de bazã cândaveam sã continuãm cercetarea tumorilor cerebrale. Câþiva cercetãtoriºi oncologi care fãcuserã deja câteva descoperiri m-au avertizat:

– Ben, dacã ai de gând sã te lansezi în cercetarea tumorilorcerebrale, sã nu te aºtepþi la rezultate mai devreme de doi ani.

Când am luat hotãrârea sã mã ocup de acest proiect cred cãeram în stare sã lucrez ºi mai mult de doi ani. Singurul impedi-ment erau animalele. Am început cu ºobolani, dar a trebuit sãconstat în curând cã erau mult prea mici. În plus, detest acesteanimale. Îmi trezesc prea multe amintiri din viaþa de mahala dinBoston. Am renunþat la ºobolani ºi am început sã caut altceva. Ampetrecut urmãtoarele sãptãmâni discutând cu mai mulþi colegi. Unuldintre meritele clinicii Johns Hopkins este cã are specialiºtidesãvârºiþi în absolut toate domeniile. Am început sã întreb în stângaºi-n dreapta:

– Ce animale spuneaþi cã folosiþi? Aha. Nu v-aþi gândit ºi laaltele?


Dupã un timp, mi-a venit ideea sã folosesc iepuri albi din NouaZeelandã. Întruneau perfect toate condiþiile. Cineva m-a îndrumatcãtre dr. Jim Anderson care folosea curent aceastã rasã de iepuripentru cercetãrile sale.

Laboratorul din Blaylock Building m-a rãscolit. Era o încãperedotatã cu un aparat Roentgen, o masã chirurgicalã pentruexperimente, un frigider, un incubator ºi o chiuvetã adâncã.

Dupã ce m-am prezentat doctorului Anderson, am trecut directla subiect

– Am auzit cã folosiþi de mult timp iepuri.– Da, aºa e, încuviinþã el.Îmi descrise apoi rezultatele pe care le obþinuse folosind o

substanþã producãtoare de tumori în ficat ºi rinichi, pe care el onumea VX2. Cercetãrile dãduserã rezultate destul de constante peo perioadã mai îndelungatã.

– Jim, i-am spus, tocmai studiez o tumoare cerebralã ºi mãgândeam sã folosesc iepuri. ªtii cumva ce fel de tumori se potdezvolta în creierul lor?

– Pãi, VX2 se poate instala ºi la nivelul creierului, spuse elgândind cu voce tare.

– Crezi cã ar funcþiona cu VX2?– De ce nu? De vreme ce funcþioneazã în alte regiuni, nu vãd

de ce n-ar funcþiona ºi pe creier.Dupã o pauzã, continuã:– Dacã vrei, putem încerca.– Eu sunt gata, i-am rãspuns.Jim Anderson mi-a fost de mare folos în cercetãrile mele. Am

încercat iniþial sã separãm mecanic celulele canceroase tãind culamelele porþiuni mici din tumori. Din pãcate, acestea nu au maicrescut. Am implantat apoi în creierul iepurilor bucãþi din tumori,de data aceasta cu succes. Tumorile au început sã creascã. Pentrua experimenta ceea ce noi numim „test de viabilitate”, am apelatla dr. Michael Colvin, care lucra ca biochimist în laboratorul deoncologie ºi care m-a trimis la un alt biochimist, doctorul JohnHilton.

În largul meu 105

Dr. Hilton ne-a sugerat sã folosim enzime care sã dizolveþesuturile învecinate, dar sã nu afecteze celulele canceroase. Dupãsãptãmâni întregi de încercãri, dr. Hilton a gãsit în cele din urmãcombinaþia de care aveam nevoie. Rezultatul a întrecut toateaºteptãrile: celulele au supravieþuit aproape 100%. Ne-am îmbunã-tãþit apoi experimentele prin încã o metodã: cu un ac subþire, im-plantam celule în creier. Toate începeau sã creascã. Între a 12-a ºia 14-a zi, toþi iepurii au murit de tumori cerebrale.

Un asemenea rezultat exact ºi invariabil ne-a permis sã trecemla faza urmãtoare ºi sã aflãm cum cresc tumorile. Am recurs latomografia computerizatã1 ºi ne-am bucurat ca niºte copii cândam identificat tumorile pe film. Cea mai recentã descoperire la orarespectivã era RMN2, o tehnicã elaboratã în Germania, care nu nestãtea însã la dispoziþie.

Jim Anderson a dus câþiva iepuri în Germania ºi a identificattumorile prin RMN. Aº fi vrut tare mult sã-l însoþesc, dar îmi lipseaubanii de avion.

În anul 1982 am folosit ºi un PET3. Hopkins s-a numãrat printreprimele spitale din þarã care a primit un astfel de aparat.

1 În cazul tomografiei computerizate, spre deosebire de radiografiiletradiþionale, diminuarea razelor X se mãsoarã prin intermediul unor detectori.Cu ajutorul unui program complicat, computerul transpune valorile obþinuteîn imagini.

2 Prin RMN (Rezonanþã Magneticã Nuclearã) se pot evidenþia nu numaimodificãrile anatomice, ci ºi cele de metabolism. La baza acestei metode demãsurare stã principiul cã nucleii atomici se rotesc în jurul propriei axe,rotaþie care poartã denumirea de spin. În cazul RMN-ului, se induc atomii dehidrogen prin intermediul unui câmp magnetic. Dupã îndepãrtareamagnetului, efectul câmpului magnetic sau semnalul de rezonanþã magneticãpoate fi mãsurat ºi transpus în imagini printr-un program complicat la com-puter.

3 PET (Positron Emission Tomography) foloseºte substanþe radioactive caresunt injectate în vasele sanguine cerebrale ºi metabolizate ulterior de celule.Semnalele radioactive care rezultã sunt mãsurate ºi imprimate cu ajutorulcomputerului. Substanþele radioactive sunt apoi eliminate prin plãmâni. PETse foloseºte în special pentru a vizualiza circulaþia cerebralã ºi procesele demetabolism de la nivelul creierului.


Primele mãsurãtori ºi investigaþii s-au fãcut pe iepurii noºtri cutumori. Rezultatele cercetãrilor noastre au ajuns ºi prin revistelemedicale.

La ora actualã, majoritatea celor din Hopkins folosesc modelulnostru de tumoare cerebralã.

Un astfel de experiment dureazã în mod normal ani întregi,dar, datoritã spiritului nostru de colaborare, am reuºit sã definitivãmmodelul în numai ºase luni.

Pentru acest proiect mi s-a acordat titlul de „Internul Anului”,ceea ce înseamnã cã, în loc de a mucezi doi ani în laborator,terminam dupã un singur an ºi mã puteam întoarce pe secþie.

Am intrat în ultimul an cu forþe noi. Drumul pânã aici fuseselung ºi abrupt.

Departe de Candy, orele mi se pãreau ani întregi. Studiu, pacienþi,crize, iar studiu, iar pacienþi. Eram în sfârºit pregãtit sã pun mânape instrumente ºi sã le mânuiesc. Am învãþat, de exemplu, cum sãextirp tumori cerebrale ºi sã corectez anevrisme. Anevrismele aparsub forme foarte variate, motiv pentru care e nevoie de clame dediferite mãrimi, care de multe ori trebuie puse în locuri greuaccesibile. Am exersat de atâtea ori, încât procedeul acesta decomprimare a devenit o a doua naturã, iar instinctul a ajuns sã-mispunã imediat ce clamã sã folosesc.

Am învãþat sã corectez malformaþii ale oaselor ºi þesuturilor ºisã operez pe mãduva spinãrii, sã cântãresc un sfredel pneumaticîn mânã, sã-l verific ºi sã-l folosesc pentru a tãia osul la câþivamilimetri de nervii ºi þesuturile creierului. Am învãþat când trebuiesã fiu „agresiv” ºi când sã mã retrag, sã tratez atacuri ºi sã lucrezaproape de trunchiul cerebral. În acel ultim an ca intern, mi-amînsuºit toate acele calitãþi care au fãcut ca instrumentele chirurgicalesã se transforme în mâinile mele în adevãrate unelte ale vindecãrii.

Aici s-a încheiat activitatea mea ca intern. Un alt capitol al vieþiiurma sã se deschidã în faþa mea, fãrã sã-mi dau seama – aºa cumse întâmplã de cele mai multe ori la cotiturile vieþii.

CAPITOLUL 13

Un an deosebitBryant Stokes n-a aflat nici pânã în ziua de astãzi care a fost

adevãratul motiv pentru care nu luam în serios propunerea lui.Credeam cã îºi dã singur seama, fãrã sã fiu nevoit sã-i spun în faþãce gândeam despre oferta lui. Spuneam doar „Nu sunã rãu deloc”sau „Cine ºtie? Poate într-o zi...”

– Ar fi locul ideal pentru tine, insista el.De fiecare datã când Stokes deschidea subiectul, gãseam câte

o scuzã, dar reflectam întotdeauna la ceea ce-mi spunea. O singurãpromisiune mã ispitea: „Aici câºtigi experienþã într-un an câtaltundeva în cinci”.

Insistenþa lui mã nedumerea. Bryant era originar din Perth, dinvestul Australiei, ºi lucra în Statele Unite ca medic primar neuro-chirurg. Ne înþelegeam excelent. Îmi spunea de multe ori:

– Ia spune, de ce nu vii tu în Australia la clinica noastrã universitarã?Ar fi un loc ideal pentru tine.

Cãutam întotdeauna sã schimb subiectul.– Mulþumesc, dar nu cred cã e chiar ce mi-aº dori.Sau:– Glumeºti! Australia e tocmai la celãlalt capãt al pãmântului.

Dacã începi sã sapi un tunel în Baltimore, ieºi în Australia.– Sau te urci în avion ºi ajungi în douãzeci de ore, replica el

râzând.– Ce sã caut acolo fãrã tine? încercam eu sã fiu evaziv.Ceea ce mã neliniºtea cu adevãrat erau zvonurile despre politica

de apartheid a Australiei, despre care se spunea cã ar întrece-o pecea a Africii de Sud. Nu puteam merge în Australia, pentru simplulmotiv cã eram negru ºi politica de acolo promova societatea albilorîn exclusivitate. Oare Bryant nu-ºi dãdea seama de aceasta?


Aºadar, mi-am luat gândul de la Australia. Pe lângã faptul cãexistau aceste probleme de rasã, nu vedeam ce avantaje mi-ar fiadus un an de specializare în Australia, în afarã de faptul cã erainteresant.

Dacã Bryant n-ar fi fost atât de insistent, probabil cã nu mi-aº fibãtut capul cu propunerea lui. Dar nu exista discuþie în care sã nulase sã-i scape câte o aluzie de genul: „Australia þi-ar plãcea, sãºtii”.

Planurile mele arãtau însã cu totul altfel. Dr. Long, care eramedic-ºef la secþia de neurochirurgie ºi totodatã mentorul meu,mã asigurase cã puteam rãmâne la Johns Hopkins ºi dupã perioadaîn care lucrasem ca intern.

– Aº fi încântat sã rãmâi la noi, îmi spunea el ori de câte oriavea ocazia.

Nu puteam decât sã accept. Pentru mine era o perspectivãstrãlucitã. Baltimore devenise centrul universului.

Cu toate cã îmi luasem gândul de la Australia, ideea mã maiobseda încã. Parcã nu putem merge nicãieri fãrã sã dau de cinevacare mã saluta cu un accent australian. De câte ori deschideamtelevizorul, auzeam reclama: „Vizitaþi Australia! Vizitaþi þara ursuluikoala!” Un post de radio a transmis chiar o emisiune specialã despreAustralia. Nemaiputând suporta, am întrebat-o în cele din urmã peCandy:

– Ce se întâmplã? Vrea Dumnezeu sã ne spunã ceva?– Nu ºtiu, rãspunse ea, dar n-ar strica sã discutãm problema.În minte îmi reveneau din nou îngrijorãrile trecute, îndeosebi

politica exclusivistã a albilor. Am rugat-o pe Candy sã meargã labibliotecã ºi sã caute câteva cãrþi despre Australia, pentru a neputea face cât de cât o idee. În ziua urmãtoare, am primit un telefon:

– Am gãsit ceva interesant despre Australia, începu ea.Vorbea cu atâta însufleþire, încât nu m-am putut abþine sã n-o

întreb despre ce e vorba.– Politica aceea care te neliniºtea... Ei bine, s-a zis cu ea.

Guvernul a abrogat legea în anul 1968.

Un an deosebit 109

Am tras aer în piept. Ce sã însemne toate astea?– Poate cã ar trebui sã luãm în serios invitaþia lui Bryan, i-am

spus. Poate chiar trebuie sã mergem în Australia.ªi am început cercetãrile. Ne însufleþeam tot mai mult pe mãsurã

ce citeam. Când am început însã sã discutãm cu prietenii, amconstatat cã ei nu erau la fel de încântaþi ca noi.

– De ce þineþi sã mergeþi tocmai în Australia? ne întrebã unul.– Veniþi voi înapoi dupã o sãptãmânã! ne asigurã altul.– Doar n-ai de gând sã-i faci una ca asta lui Candy! Nici aici nu

i-a fost prea uºor, darmite acolo, îmi reproºarã mai mulþi.Nu mi-am putut ascunde o grimasã la auzul unor astfel de sfaturi

„prieteneºti”.Candy era însãrcinatã ºi pãrea într-adevãr un act nebunesc sã

zbori tocmai acum la celãlalt capãt al lumii. Problema era cãpierduse deja o sarcinã în luna a cincea cu un an în urmã; ar fitrebuit sã nascã gemeni. Acum era din nou însãrcinatã ºi doctorulîi prescrisese repaus la pat începând din luna a patra, pentru caincidentul sã nu se mai repete. Candy a întrerupt serviciul ºi aînceput sã se îngrijeascã mai mult.

Cu toate cã situþia ei era delicatã, de câte ori se ridica problemasãnãtãþii ei, Candy rãspundea hotãrât:

– Are ºi Australia destui medici buni.Poate cã nici prietenii noºtri ºi nici noi înºine nu realizam cã, de

fapt, hotãrârea era deja luatã. E drept cã ne aflam abia în fazaformalitãþilor: înaintasem o cerere la Spitalul Sir Charles Gardinerdin centrul medical Queen Elisabeth II. Dupã douã sãptãmâni, amprimit rãspunsul. Eram acceptat.

– Uite rãspunsul! i-am spus lui Candy.Parcã ea era ºi mai fericitã decât mine. Am fixat data plecãrii în

luna iunie 1983. Cu ultimii bani pe care-i mai aveam am cumpãratbilete – doar dus – aºa cã, ºi dacã am fi vrut, nu ne mai puteamîntoarce. Destinaþia era clarã: medic în curs de specializare.

Aventura era ispititoare din mai multe motive: în primul rând,banii. În toatã viaþa mea nu avusesem atâþia bani cât urma sã primesc


aici într-un an – 65.000 de dolari. Numai noi ºtiam cât le duceamlipsa.

Deºi problema rasialã fusese teoretic rezolvatã, pe drum aveamamândoi emoþii. Nu ºtiam ce primire avea sã ni se facã. Temerilenoastre erau întemeiate: eram un chirurg necunoscut, într-un spitalstrãin ºi apoi nu trebuia sã uit cã se puteau ivi complicaþii cu Candy.

Australienii ne-au primit în schimb cu braþele deschise ºi faptulcã fãceam parte din Biserica Adventistã ne-a deschis multe uºi. Înprima sâmbãtã, înainte de începerea serviciului divin, am fãcutcunoºtinþã cu pastorul ºi cu alþi câþiva membri. În timpul predicii,pastorul a anunþat:

– Avem în mijlocul nostru o familie din Statele Unite. Vor fimusafirii noºtri timp de un an.

Ne-a prezentat apoi membrilor invitându-i sã ne urezebun-venit. Nu s-a terminat bine predica ºi ne-am trezit asaltaþi dintoate pãrþile. Vãzând-o pe Candy însãrcinatã, mai multe surori auîntrebat-o de ce avea nevoie. Pentru copil nu luaserãm nimic cunoi, greutatea bagajelor fiind limitatã. Fraþii noºtri au început sãvinã unul cu un leagãn, altul cu o pãturicã, un cãrucior ºi cunenumãrate invitaþii la cinã.

Cei de la spital nu puteau înþelege cum se fãcea cã, dupã numaidouã sãptãmâni, aveam deja atâtea cunoºtinþe. Un coleg venit cucinci luni înaintea mea m-a întrebat odatã:

– Ce faci desearã?I-am rãspuns cã luãm cina la familia X. Cu câteva zile în urmã

îi spusesem cã o altã familie ne-a invitat într-o excursie cu maºinaîn împrejurimile oraºului Perth.

– Cum se face cã aveþi atâþia prieteni? se mirã el. N-au trecutnici douã sãptãmâni de când aþi venit. Mie mi-au trebuit luni dezile ca sã-mi fac atâtea relaþii.

– Noi ne tragem dintr-o familie numeroasã, i-am rãspuns.– Vrei sã spui cã aveþi rude ºi-aici?– Într-un fel, da, i-am rãspuns zâmbind, dupã care i-am explicat:

ca bisericã, ne considerãm familia lui Dumnezeu, ceea ce înseamnã

Un an deosebit 111

cã noi între noi suntem fraþi ºi surori. Iatã de ce membrii bisericiine-au tratat ca pe membri ai familiei.

Nu mai auzise aºa ceva pânã atunci.

* * *

Australia mi-a plãcut încã din prima zi: oamenii, atmosfera,þara – totul era minunat. Ca intern, se presupunea cã trebuia sã mãocup de majoritatea cazurilor – era un motiv în plus sã-mi placã înAustralia. ªi Candy se afla în elementul ei: era prim-solistã la vioarãîn orchestra din Nedlands ºi cânta ºi cu vocea într-un grup deprofesioniºti.

Nu trecuse decât o lunã de la venirea noastrã în Perth cândm-am confruntat cu primul caz dificil, care avea sã dea o orientarecu totul nouã activitãþii mele de chirurg.

Medicul-ºef diagnosticase un neurinom acustic la o pacientã, otumoare care creºte la baza creierului ducând la surzenie, slãbireamuºchilor feþei ºi, în final, paralizie. Femeia avea dureri de capinsuportabile. Vãzând cã tumoarea era mare, medicul a înºtiin-þat-o dinainte pe pacientã cã nu putea garanta pentru nervii cranieni.Ascultând prognoza, l-am întrebat:

– Dar dacã am folosi un microscop?– Sigur, sigur, meritã sã încerci.Deºi politicoase, cuvintele lui ascundeau o zeflemea usturãtoare:

„Tu, mucosule? Încearcã numai ºi-ai sã te convingi singur ceispravã mare ai sã faci.” Nu-l puteam condamna, ba chiar îlînþelegeam într-un fel.

Operaþia a durat zece ore fãrã întrerupere. Eram epuizat, darfericit. Scosesem tumoarea, salvând în acelaºi timp ºi nervii.Medicul-ºef o asigurã pe pacientã de o refacere completã.

Nu dupã mult timp, femeia a rãmas însãrcinatã ºi ºi-a botezatcopilul cu numele medicului, crezând cã acestuia i se datora reuºitaoperaþiei. Nu ºtia cã eu fãcusem toatã treaba. Aºa merg lucrurile înAustralia. Internul lucreazã sub auspiciile medicului-ºef, cãruia îi


revine meritul tuturor reuºitelor; dacã i se cuvin sau nu, asta e altãproblemã. Ceilalþi medici ºtiau în schimb totul ºi au început sã mãtrateze cu respect. Veneau pe rând la mine ºi-mi spuneau:

– Carson, n-ai vrea sã faci tu operaþia asta?Nu refuzam niciodatã, pentru cã scopul meu era sã învãþ ºi sã

acumulez experienþã. La mai puþin de douã luni de la sosirea meaîn Australia, fãceam câte douã-trei craniotomii pe zi; deschideamcraniul ºi scoteam cheaguri de sânge sau tratam anevrisme.

Operaþiile lungi presupun ºi un efort fizic susþinut; nu e lucruuºor sã stai ore întregi în picioare, lângã masa de operaþie. De ladoctorul Long am învãþat cum sã rezist; îi urmãream atent toatemiºcãrile. Acum îi sunt recunoscãtor pentru toate tumorile pe carele-a operat.

Neurochirurgii nu-mi cunoºteau stratagemele, dar vedeaurezultatele ºi îmi acordau mai multã libertate decât le era permis.Pentru cã mã descurcam bine ºi mã arãtam mereu dornic de acâºtiga experienþã, agenda mi se umplea pânã la refuz. Nu puteamvorbi de rutinã, pentru cã nici un caz nu semãna cu altul. În curând,devenisem un adevãrat expert în domeniu.

Dupã câteva luni am ajuns la concluzia cã aveam un motivdeosebit pentru a-I mulþumi lui Dumnezeu cã ne-a adus în Austra-lia. În anul pe care l-am petrecut aici am câºtigat foarte multãexperienþã ºi mi-am perfecþionat tehnica. Mã simþeam în largulmeu în timp ce operam pe creier. Mi-am dat seama cât de inspiraþifuseserãm alegând Australia, pentru cã unde altundeva aº fi avuteu posibilitatea sã operez atât de mult?

Am avut ºi destule cazuri dificile, chiar spectaculoase, ºi nu odatã I-am mulþumit lui Dumnezeu pentru îndemânarea pe care amcâºtigat-o datoritã lor. Un astfel de caz dificil a fost ºefulpompierilor din Perth, cãruia i-am depistat o tumoare imensã carecuprindea toate vasele importante de sânge din partea anterioarã abazei creierului. De trei ori a trebuit sã-l operez, pentru a-i extirpatumoarea. Nu i-a fost deloc uºor, dar a depãºit cu bine situaþia.

* * *

Un an deosebit 113

Naºterea primului nostru copil, Murray Nedlands Carson, la12 septembrie 1983, a marcat o nouã piatrã de hotar în viaþa noastrã(Nedlands era numele cartierului în care locuiam).

Anul se apropia încet, încet de sfârºit, iar Candy începu sã facãbagajele. Ce urma acum? Unde aveam sã lucrez?

Imediat dupã întoarcerea mea în SUA, ºeful secþiei de chirurgiea spitalului Provident din Baltimore a venit la mine ºi mi-a spus:

– Ben, bãnuiesc cã n-ai de gând sã rãmâi la Hopkins. Ai facefoarte bine dacã te-ai muta la noi.

Spitalul Provident oferea asistenþã medicalã în special negrilor.– La Hopkins nu-þi vor da nici un pacient. Sunt obsedaþi de

rasism. Îþi vei irosi talentul în instituþia asta ºi nu vei ajunge nicãieri.Am dat din cap gânditor. „Poate cã are dreptate”, mi-am spus.

L-am lãsat sã spunã tot ce avea de spus. Hotãrârea îmi aparþinea,oricum.

– Vã mulþumesc pentru ostenealã, i-am spus apoi. Nu zic cã nuaveþi dreptate, dar eu unul n-am observat încã prejudecãþi la nimeni.Aº vrea sã mã conving personal.

– Foarte bine. Îþi mai spun doar cã vei avea mult de suferit.– Poate cã aveþi dreptate, am repetat, simþindu-mã oarecum flatat

cã se ruga atâta de mine.De fapt, þineam sã ajung cu orice preþ la Hopkins. Vãzând cã

nu are succes, interlocutorul meu schimbã tactica:– Uite, Ben, noi avem mare nevoie de cineva cu talentul tãu.

Gândeºte-te la tot binele pe care l-ai putea face alor tãi.– Apreciez foarte mult oferta ºi interesul dvs.ªi nu minþeam. Aº fi vrut foarte mult sã-i spun cã nu voiam sã-i

ajut numai pe negri, ci pe oameni în general.– Daþi-mi timp de un an de zile, am continuat eu. Dacã nu voi

reuºi, dupã cum spuneþi, mã voi gândi mai serios la oferta dvs.Din fericire, n-a fost nevoie s-o fac niciodatã.N-aº fi putut spune ce mã aºteptam sã gãsesc la Johns Hopkins,

dar ceea ce am gãsit a fost exact contrariul a ceea ce mi se


prevestise. Dupã câteva sãptãmâni, nu-mi mai vedeam capul detreburi. Nu-mi ajungea timpul pentru câþi pacienþi aveam.

Dupã întoarcerea din Australia, în anul 1984, am observat cãtoþi mã considerau un medic competent. Motivul principal, pentrucare Îi mulþumesc lui Dumnezeu, este cã m-a binecuvântat cu multãexperienþã în anul acela petrecut în Australia.

Câteva luni mai târziu, ºeful secþiei de neurochirurgie infantilãa fost numit ºef la chirurgia Universitãþii Brown. Eu mã ocupamdeja de majoritatea cazurilor de pediatrie. Dr. Long a propuscomisiei de medici sã mã numeascã ºef al secþiei de neurochirurgieinfantilã. Argumentul sãu era cã, deºi aveam numai 33 de ani,aveam o experienþã remarcabilã ºi o îndemânare inegalabilã.

– Sunt convins cã va face faþã, le-a spus, dupã cum avea sã-mipovesteascã mai târziu.

Culmea e cã nici un membru al comisiei acelei „instituþii rasiste”nu s-a împotrivit. Când dr. Long mi-a fãcut cunoscutã numirea,am fost peste mãsurã de fericit. Am simþit o recunoºtinþã profundãfaþã de Dumnezeu ºi m-am umilit în faþa Lui.

În zilele care au urmat n-am fãcut altceva decât sã repet: „Sã fieoare adevãrat?” Eram ca un copil care îºi vedea un vis împlinit.Iatã-mã deci ºef al secþiei de neurochirurgie infantilã din JohnsHopkins! ªi n-am decât 33 de ani. Cine s-ar fi gândit?

Multora nu le venea sã creadã. Unii pãrinþi fãceau eforturiimense sã-ºi aducã copiii la secþia noastrã. Nu o datã mi s-aîntâmplat ca, intrând într-un salon, pãrinþii sã mã întrebe:

– Nu mai vine odatã doctorul Carson?– Eu sunt doctorul Carson, le rãspundeam zâmbind.Mã amuza sã-i vãd cum încercau sã-ºi stãpâneascã surpriza.

Nu ºtiu dacã aceasta se datora faptului cã eram negru sau faptuluicã eram atât de tânãr. Era probabil o combinaþie a celor douã.

Imediat ce depãºeam faza formalitãþilor, mã aºezam lângã ei ºiîncepeam sã discutãm despre problema copilului. La încheiereadiscuþiei toþi erau convinºi cã îmi cunoºteam meseria.

Un an deosebit 115

Odatã am fost întrebat de bunica unei fetiþe pe care trebuia sã ooperez:

– Doctore Carson, aþi mai operat aºa ceva pânã acum?– Încã nu, i-am rãspuns eu cu o faþã serioasã, dar de citit pot citi

destul de bine ºi iau cãrþile de medicinã în sala de operaþie.A început sã râdã, dându-ºi seama de naivitatea întrebãrii.– Dacã mã gândesc bine, cred cã am fãcut în jur de... o mie de

astfel de operaþii. Cam trei sute pe sãptãmânã, am continuatzâmbind, pentru cã nu voiam sã o fac sã se simtã prost.

Nu mã simþeam deloc jignit. ªtiam cã îºi iubea nepoata ºi cãvoia sã o ºtie în siguranþã. În formã brutã, gândurile ei ar suna camaºa: „Arãþi de parcã nici n-ai fi început medicina”.

Cu timpul, m-am obiºnuit cu acest tip de conversaþie ºi am ajunssã prevãd reacþiile. Mi se pare totuºi curios cã de multe ori negrii,ºi în special cei mai în vârstã, mã priveau cu mai multã suspiciunedecât albii. Cei mai mulþi pur ºi simplu nu puteau crede cã eramºeful secþiei de neurochirurgie, iar cei care credeau, erau fermconvinºi cã nu obþinusem postul pe merit. Mã priveau suspicioºi,întrebându-se dacã nu cumva numirea mea se voia a fi o expresiea integrãrii negrilor. „În acest caz”, îºi spuneau, „individul nu preaare habar de medicinã”. Erau suficiente însã câteva minute dediscuþie pentru ca zâmbetul sã le reaparã pe feþe, ca dovadã cã lecâºtigasem încrederea.

De multe ori, era mai uºor sã lucrez cu pacienþi albi, chiar cucei mai vãdiþi bigoþi. Îi vedeam reflectând îndelung, pentru ca înfinal sã concluzioneze: „Individul trebuie sã fie ceva deosebit casã stea unde stã”.

Astãzi nu mai sunt pus în astfel de situaþii, pentru cã majoritateapacienþilor ºtiu exact cum arãt, înainte de a veni la clinicã. ªi, pentrucã am ajuns atât de cunoscut, mulþi vin ºi spun:

– Nu vreau sã fiu operat decât de doctorul Carson.Prin urmare, operaþiile îmi sunt programate cu luni de zile înainte.

Desigur cã sunt nevoit sã refuz unele cazuri. Mi-ar fi imposibil sãfac toate operaþiile care mi se cer, de aceea mã vãd nevoit sã mai


spun ºi „nu” din când în când. În altã ordine de idei, consider cã efoarte nimerit sã predau cazuri ºi altor chirurgi, care se aratãinteresaþi. Nici eu n-aº fi câºtigat îndemânarea de acum dacã nus-ar fi gãsit alþii care sã-mi cedeze din cazurile lor.

Dupã un an de la promovare, m-am vãzut confruntat cu unadintre cele mai dificile operaþii din viaþa mea. Numele fetiþei eraMaranda. Nici nu-mi închipuiam pe atunci cât de mult avea sã-miinfluenþeze aceastã fetiþã cariera ºi cât de puternic avea sã fieimpactul operaþiei asupra atitudinii medicilor faþã de o tehnicãmedicalã mult controversatã.

CAPITOLUL 14

Maranda

– Sunteþi singurul spital care ne-a mai dat puþinã speranþã, spuseTerry Francisco, strãduindu-se sã-ºi stãpâneascã tremurul din voce.Toate spitalele la care am fost pânã acum ne-au spus cã nu se maipoate face nimic pentru fetiþa noastrã. Ajutaþi-ne! Vã rugãm dinsuflet!

Ultimii trei ani fuseserã îngrozitori pentru acest cuplu. Pemãsurã ce treceau lunile, îngrijorarea se transforma în disperare.Vãzându-ºi copilul la un pas de moarte, doamna Francisco îl sunãdisperatã pe dr. John Freeman la Johns Hopkins.

Am întâlnit-o pentru prima datã pe Maranda în anul 1985. Nicinu-mi închipuiam pe atunci cât de mult avea sã-mi influenþezeaceastã fetiþã, cu pãr ºaten, cariera mea de medic. Aceasta aînsemnat pentru mine prima operaþie de hemisferectomie1.

1 Procedeul chirurgical cunoscut sub numele de „hemisferectomie” a fostintrodus de dr. Walter Dandy, unul dintre primii neurochirurgi ai SpitaluluiJohns Hopkins, în urmã cu 50 de ani. În neurochirurgie sunt trei nume cele-bre: Harvey Cushing, Walter Dandy ºi A. Earl Walker. Unul dupã altul s-auperindat pe scena spitalului Hopkins începând din anul 1800.

Dandy a fost primul care a încercat o hemisferectomie, dar pacientul i-amurit pe masa de operaþie. Prin anii ’30-’40, încercãrile s-au înmulþit, darefectele secundare ºi mortalitatea ridicatã a operaþiei au scos-o din categoriametodelor acceptate. A fost reluatã prin anii ’60 pentru a trata atacurile careînsoþeau aºa-numita „hemiplegie infantilã”. Dupã introducereaelectroencefalogramei (EEG), chirurgii mai experimentaþi au apelat din noula hemisferectomie.

Dereglarea activitãþii electrice a creierului putea fi localizatã acum la nivelulunei regiuni bine delimitate a creierului. În ciuda eºecurilor de pânã atunci,


La numai 18 luni, Maranda avusese primul atac generalizat, oconvulsie caracteristicã epilepsiei. Dupã ce douã sãptãmâni mai târzius-a declanºat al doilea atac, medicul de familie i-a prescris untratament antispastic. La patru ani, atacurile apãreau tot mai des,afectând doar partea dreaptã a corpului. Aceste atacuri îºi aveauoriginea în emisfera stângã a creierului ºi afectau jumãtatea dreaptã acorpului. Maranda nu era în stare sã vorbeascã mai devreme de douãore dupã atac. Când am cunoscut-o, avea în jur de o sutã de atacuri pezi, la intervale de trei minute. Nu se putea folosi de jumãtatea dreaptãa corpului. Atacurile începeau cu un tremur uºor în colþul drept algurii, dupã care toatã partea dreaptã a feþei se schimonosea; urmaun tremur al mâinii drepte ºi al piciorului ºi culmina într-o convulsieputernicã a întregii jumãtãþi drepte a corpului.

– Nici nu poate mânca, ne spunea mama.Din cauza atacurilor, risca sã se înece. Fuseserã nevoiþi sã o

alimenteze printr-o sondã nazalã.Maranda nu mai putea nici sã vorbeascã, nici sã meargã, nici

sã mãnânce, ca sã nu mai vorbim de învãþat. Lua tot timpul medica-mente. Pentru ca sã-l citez pe Don Colburn de la Washington Post,

chirurgii sperau într-o reuºitã. Au urmat cel puþin trei sute de operaþii, darmortalitatea ºi morbiditatea s-au dovedit din nou foarte ridicate. În multecazuri, pacienþii pierdeau tot sângele ºi mureau pe masa de operaþie. Alþiirãmâneau cu hidrocefalie sau cu o mulþime de alte efecte secundare ºi fiemureau ulterior, fie îºi pierdeau controlul asupra funcþiilor organismului.

Prin anii ’40, un medic din Montreal, pe nume Theodore Rasmussen, adescoperit lucruri interesante despre boala de care suferea Maranda. El aajuns la concluzia cã boala afecta o jumãtate a creierului, iar efectele serepercutau asupra celeilalte jumãtãþi a corpului (jumãtatea stângã a corpuluieste controlatã în cea mai mare proporþie de jumãtatea dreaptã a creieruluiºi invers).

Nu se ºtie nici în ziua de astãzi care sunt motivele pentru care inflamaþiase limiteazã la o singurã jumãtate ºi nu se extinde în tot creierul. Rasmussen,care crezuse mult timp în eficacitatea hemisferectomiei, a continuat sã opractice când toþi ceilalþi au renunþat la ea.

Ca posibile cauze ale bolii, specialiºtii sugereazã traume cerebrale,anomalii congenitale, tumori sau un eventual virus.

Maranda 119

„Maranda trãia în scurtele intervale dintre douã atacuri”. Numaisomnul îi aducea puþinã liniºte.

Când situaþia s-a agravat, pãrinþii au început sã ia toþi specialiºtiila rând; de fiecare datã, diagnosticul era altul. Mulþi au etichetat-ope Maranda drept retardatã mintal din cauza epilepsiei. Pãrinþiiintrau în fiecare clinicã plini de speranþã ºi plecau dezamãgiþi.Încercaserã tot felul de medicamente ºi regimuri; la sfatul unuimedic, i-au dat chiar ºi câte douã ceºti de cafea tare pe zi.

– Pânã acum am încercat treizeci ºi cinci de feluri de medica-mente, ne spunea Terry. De multe ori, nici nu mã mai recunoºteasub influenþa lor puternicã.

Luis ºi Terry Francisco nu au renunþat, în ciuda tuturor impedi-mentelor. Întrebau în stânga ºi-n dreapta ºi citeau tot ce le cãdea înmânã. Era vorba de singurul lor copil. Luis era manager într-unmagazin universal, dar venitul sãu mediu nu era un motiv sãrenunþe la luptã.

– Dacã existã în lumea asta un loc unde Maranda poate fivindecatã, îl vom gãsi, spunea el.

În iarna anului 1984, au aflat în sfârºit numele bolii. Dupã ce seconsultase în prealabil cu un medic pediatru, doctorul Thomas Reilleyde la Centrul de Epilepsie Infantilã al Spitalului de Pediatrie dinDenver a stabilit diagnosticul de encefalitã de tip Rasmussen – oboalã foarte rarã care începea cu o inflamaþie a meningelui ºi avea oevoluþie lentã, dar susþinutã. Reilley ºtia cã, dacã diagnosticul eracorect, nu mai era nici un minut de pierdut. Prognosticul era clar:hemiplegie, retardare mintalã ºi, în final, moartea. Chirurgia erasingura ºansã pentru Maranda. Medicii de la spitalul din Denveri-au provocat o comã cu ajutorul barbituricelor, în speranþa cã oprindactivitatea creierului vor înceta ºi atacurile. Imediat ce a ieºit dincomã, a apãrut ºi primul atac. Cel puþin acum se ºtia cã atacurile nuse datorau unei dereglãri a biocurenþilor, ci unei degenerãriprogresive – o dovadã în plus cã diagnosticul fusese corect.

Reilley îi aranjã Marandei o examinare la Spitalul Universitardin Los Angeles, care era cel mai apropiat ºi avea o experienþã


în diagnosticarea epilepsiei de tip Rasmussen. O biopsie cranianãa certificat diagnosticul. Familia Francisco a primit cea mai grealoviturã.

– Cazul e inoperabil, i-au înºtiinþat medicii. Nu se poate facenimic.

Probabil cã acesta ar fi fost sfârºitul poveºtii, dacã pãrinþiiMarandei ar fi renunþat. Terry se agãþa însã de fiecare crâmpei desperanþã. Dacã auzea de vreun specialist, nu ezita sã ia imediatlegãtura cu el. Dacã acesta nu o putea ajuta, nu uita sã-l întrebe:

– Nu ne puteþi îndruma la altcineva?În final, ajunsese la dr. John Freeman, pediatrul-ºef de la secþia

de neurochirurgie din Johns Hopkins, care era vestit pentrutratamentul atacurilor. Terry îi descrise la telefon toate simptomeleºi, ca rãspuns, i-a fost dat sã audã cele mai încurajatoare cuvintedin ultimele luni:

– Se pare cã Maranda e o candidatã la hemisferectomie.– Adevãrat? Credeþi cã ne puteþi ajuta? întrebã Terry, ferindu-se

sã foloseascã cuvântul „vindecare” de teamã sã nu sufere o nouãdezamãgire.

– Cred cel puþin cã existã o ºansã, spuse el. Trimiteþi-mirezultatele examinãrilor, filmele de la tomografia computerizatã ºitot ce mai aveþi.

John Freeman lucrase în Spitalul Universitar din Standfortînainte ca hemisferectomia sã „cadã în dizgraþie”. Deºi nu operasepersonal, asistase la douã astfel de operaþii ºi era ferm convins deutilitatea metodei.

Mama Marandei copie toate rezultatele ºi le puse la poºtã înaceeaºi zi. Dar se temea sã-ºi facã speranþe prea mari.

John Freeman a studiat atent materialul, dupã care a venit lamine ºi, întinzându-mi filmele, mi-a spus:

– Ben, uitã-te ºi tu peste ele.Mã lãsã sã le parcurg, apoi continuã:– M-am gândit la un procedeu numit „hemisferectomie”. Nu

cred cã ai auzit...

Maranda 121

– De auzit am auzit, cum sã nu, dar personal n-am avut nici uncaz.

Dãdusem nu de mult peste un articol într-o revistã, dar tonul nuera deloc optimist.

– Cred cã o hemisferectomie ar putea salva copilul, spuse Freeman.– Chiar atâta încredere aveþi în aceastã metodã?– Da.Privirile ni se încruciºarã.– Crezi cã ai putea-o face? mã întrebã.Vãzând cã ºovãiam, a început sã-mi prezinte motivele logice

care îi dãdeau siguranþa cã aceastã metodã chirurgicalã putea reuºifãrã efecte secundare.

– Sunã rezonabil, i-am spus, însufleþit la gândul unei noi aventuri.Nu aveam desigur de gând sã mã avânt pe un teren necunoscut

ºi nici John nu aºtepta aºa ceva de la mine.– Dã-mi puþin timp sã studiez problema ºi-þi voi da un rãspuns

concret.Eram nerãbdãtor s-o întâlnesc pe Maranda ºi m-am bucurat când

pãrinþii au adus-o la Hopkins pentru examinãri. Vãzând-o cât erade drãguþã, am simþit o greutate pe inimã la gândul suferinþelorprin care trebuia sã treacã. Avea patru ani ºi locuia în Denver.Obiºnuia sã spunã:

– Eu vin din Denverado.Dupã examinãri amãnunþite, discuþii interminabile cu John Free-

man ºi alþii, eram în cele din urmã hotãrât sã le dau acordul meu.Tatãl Marandei fusese nevoit sã se întoarcã în Denver pentru anu-ºi pierde serviciul, aºa cã am luat-o deoparte pe Terry ºi i-amspus:

– M-am gândit sã fac o hemisferectomie, dar aº vrea sã ºtiþi cãn-am mai fãcut aºa ceva pânã acum. Aº vrea sã înþelegeþi...

– Orice, doctore Carson. Faceþi orice credeþi de cuviinþã, cã pânãacum nimeni nu ne-a putut ajuta.

– E o operaþie foarte periculoasã. Maranda poate muri sub ochiinoºtri.


Þineam sã o fac conºtientã de aspectul negativ.– Poate rãmâne cu handicapuri, am continuat. Creierul îi poate

fi serios afectat.Mã strãduiam sã-mi pãstrez tonul vocii calm, sã n-o sperii prea

tare. Privirile ni se întâlnirã.– Ce se va întâmpla cu Maranda dacã nu acceptãm?– Boala se va înrãutãþi. Mã tem cã în cele din urmã va muri.– Înseamnã cã nu prea avem de ales. Dacã existã o speranþã,

fie ea cât de micã...Expresia feþei trãda lupta prin care trecea pentru a lua o hotãrâre.– Operaþi-o!O datã hotãrârea luatã, Terry ºi Luis au început sã-i explice

Marandei ce însemna operaþia. Terry a luat o pãpuºã ºi i-a arãtatcum aveam sã o tai trãgând linii pe capul pãpuºii.

– Cred cã te vei alege cu o frizurã cam scurtã, îi spuse ea.Marandei îi surâdea ideea.Asiguratã cã fiica ei înþelegea ce presupune o astfel de operaþie,

atât cât putea la cei patru ani ai sãi, Terry continuã:– ªi ce þi-ai dori cel mai mult dupã operaþie?Ochii cãprui ai Marandei privirã neclintit pentru o clipã faþa

mamei:– Sã nu mai vinã atacurile.Cu lacrimi în ochi, Terry îºi strânse fetiþa la piept. Parcã nu mai

voia sã-i dea drumul.– Asta vrem ºi noi, draga mea.În noaptea dinaintea operaþiei am trecut prin camera de joacã a

secþiei de pediatrie. Luis ºi Terry Francisco ºedeau pe margineagropii cu jucãrii, un loc preferat al copiilor. O girafã pe rotile stãteaîn mijlocul camerei. Peste tot erau numai maºinuþe ºi camioaneîmprãºtiate. De-a lungul unui perete, cineva aliniase animale depluº. Terry mã întâmpinã bucuroasã. Eram uimit de calmul ei ºi delicãrirea din privire. Naturaleþea ei îmi spunea cã era împãcatã ºipregãtitã pentru orice. Maranda se juca în apropiere.

Maranda 123

Cu toate cã îi avertizasem cu privire la eventualele complicaþiicând îºi dãduserã consimþãmântul, voiam sã mã asigur încã o datãcã fusesem bine înþeles. M-am aºezat lângã ei ºi am început sã leexplic pas cu pas fiecare fazã a operaþiei.

– Sunt sigur cã aþi fost deja puºi în temã cu toate, am început.Operaþia va dura în jur de cinci ore. Dacã se porneºte o hemoragie,Maranda riscã sã moarã sub ochii noºtri. În plus, existã o mulþimede pericole: sã rãmânã paralizatã, sã nu mai poatã vorbi, sã suferedereglãri ale sistemului nervos etc. Pe de altã parte, dacã totuldecurge bine, poate scãpa de atacuri.

– Înþelegem ºi vã mulþumim pentru explicaþie, spuse Terry.– De un lucru sunt însã sigur, am adãugat. Aº vrea sã înþelegeþi

cã, dacã nu intervin în vreun fel, starea ei se va agrava într-atât,încât va trebui sã o internaþi. În cele din urmã va muri.

Dãdu din cap, prea miºcatã ca sã poatã vorbi. Mi-am dat seamacã înþelesese ce voiam sã-i spun.

– Riscul unei nereuºite e foarte mare, am continuat. Leziunease gãseºte pe emisfera stângã (cu excepþia stângacilor, emisferastângã rãspunde de vorbire ºi de miºcãrile jumãtãþii drepte acorpului). Aº vrea sã vã atrag atenþia, le-am spus, fãcând o pauzãmai lungã pentru a mã asigura cã eram ascultat, cã riscul cel maimare este ca Maranda sã nu mai poatã vorbi sau sã rãmânãparalizatã pe jumãtatea dreaptã a corpului, aceasta în caz cã vasupravieþui operaþiei. Vreau sã fiþi conºtienþi de riscul pe care vi-lasumaþi.

– Doctore Carson, suntem pe deplin conºtienþi, a spus Luis. Fiece-o fi. E singura noastrã ºansã.

În timp ce mã ridicam sã plec, am mai adãugat:– ªi încã ceva: aº vrea sã vã cer un lucru, un lucru pe care-l cer

tuturor pacienþilor mei.– Cu plãcere, spuse Terry.– Cereþi-ne orice, adãugã ºi Luis.– Rugaþi-vã! Ajutã foarte mult.– Ah, da, cum sã nu, zâmbi Terry.


E un lucru pe care-l cer tuturor pãrinþilor, în primul rând pentrucã sunt convins de necesitatea lui. Pânã acum, n-am fost refuzatniciodatã. Dacã îmi lipseºte timpul sã port discuþii religioase cupacienþii, îmi place sã le reamintesc cel puþin de prezenþa iubitoarea lui Dumnezeu. Cred cã acest puþin pe care îl fac este suficient.

Trebuie sã mãrturisesc cã, în drum spre casã, eram speriatgândindu-mã la operaþie ºi la posibilitatea unui eºec. Doctorul Longîmi spuse cã avusese un astfel de caz, aºa cã am parcurs împreunãîncã o datã toatã procedura. Abia mai târziu mi-am dat seama cãuitasem sã-l întreb dacã operaþia îi reuºise sau nu (!).

Puteau apãrea o groazã de complicaþii, dar, cu ani în urmã,ajunsesem la convingerea cã Dumnezeu nu m-ar fi pus într-osituaþie din care sã nu pot ieºi, aºa cã nu aveam de gând sã-mipierd acum timpul agitându-mã fãrã rost. Eram de pãrere cã nuaveam nimic de pierdut dacã interveneam într-un caz în careoricum moartea ameninþa la orizont. Dacã nu interveneam cu ohemisferectomie, moartea ar fi fost rezultatul final. Aºa, îi dãdeamfetiþei mãcar o ºansã.

În cele din urmã, am spus: „Doamne, dacã Maranda moare,moare, dar ºtim cã am fãcut tot ce am putut”. Gândul acesta m-aliniºtit ºi am putut adormi.

CAPITOLUL 15

Agonie și extaz

Era o muncã de pionierat. Un singur lucru ne mai lipsea:succesul. Cazurile de recuperare completã erau atât de rare, încâthemisferectomia nu se înscria pe lista metodelor chirurgicaleacceptate.

Eram hotãrât sã fac tot ce îmi stãtea în putinþã pentru a reuºi.Douã lucruri îmi erau clare în minte: dacã nu operam, Marandamurea. În ce mã privea, mã pregãtisem pânã în cel mai micamãnunt, iar restul îl încredinþasem în mâna lui Dumnezeu.Apelasem la dr. Neville Knuckey, pe care îl cunoscusem în Aus-tralia, rugându-l sã mã asiste la operaþie. Era un medic foarte capabilºi tocmai venise la Hopkins într-un schimb de experienþã.

Am întâmpinat greutãþi chiar de la începutul operaþiei, aºa cãcele cinci ore ajunserã zece. Aveam mereu nevoie de sânge pentrutransfuzie. Creierul Marandei era foarte inflamat; sângera de îndatãce-l atingeam. Operaþia n-a constituit un record doar din punct devedere al timpului, ci ºi al gradului de dificultate.

Începutul n-a fost greu deloc: o tãieturã minusculã în pieleacapului. Chirurgul asistent aspira sângele în timp ce eu cauterizamvasele de sânge. Pentru a þine tãietura deschisã, am fixat-o cu clamede oþel.

În mica salã de operaþie era liniºte ºi rãcoare... Am tãiat maideparte. Tubul aspira din nou sângele, vasele erau cauterizate. Amfãcut ºase gãuri în craniu, fiecare de mãrimea unui nasture. Gãurileformau un semicerc care pornea din faþa urechii stângi, se arcuiape tâmplã ºi se termina în spatele urechii. Umpluserãm fiecaregaurã cu cearã purificatã pentru a amortiza vibraþiile produse de


fierãstrãul pneumatic. Cu acest fierãstrãu am unit gãurile ºi amridicat jumãtatea dreaptã a craniului, descoperind suprafaþacreierului.

Creierul era inflamat ºi neobiºnuit de greu, fapt care sporeadificultatea operaþiei. Anestezistul injectã o substanþã antiinfla-matoare, iar Neville introduse un cateter subþire în interiorulcreierului pentru a drena excesul de secreþii.

De opt ore tãiam cu o atenþie încordatã. Instrumentele minus-cule se miºcau cu o precizie microscopicã între þesut ºi vase,speriate sã nu atingã cumva pãrþile fragile ale creierului. Arterelemari de la baza creierului sângerau nãvalnic, în timp ce eu mãchinuiam sã gãsesc linia care despãrþea þesutul de vase. Nu eradeloc uºor sã detaºezi creierul de arterele prin care pulsa viaþa întrupuºorul acela firav.

Maranda a pierdut mai bine de cinci litri de sânge în timpuloperaþiei, ceea ce înseamnã cã a primit prin transfuzii un volum desânge dublu faþã de cel normal.

În tot acest timp, asistentele îi þineau la curent pe pãrinþi cumersul operaþiei. Îi vedeam parcã aºteptând ºi întrebându-seîngrijoraþi de ce dura atât. Gândurile mi s-au îndreptat cãtreDumnezeu ºi I-am mulþumit pentru înþelepciune ºi pentru favoareape care mi-o fãcea cãlãuzindu-mi mâinile.

Într-un târziu, am terminat. Craniul a fost pus la loc ºi fixat cusuturi solide. În sfârºit, puteam sã ne relaxãm. Dupã ce asistentami-a luat ºi ultimul instrument din mânã, mi-am permis luxul dea-mi miºca umerii ºi a-mi roti capul. ªtiam cu toþii cã îndepãrtareaemisferei reuºise. Atinsesem imposibilul. „Dar ce va urma?”,m-am întrebat. Nu ºtiam dacã pusesem capãt atacurilor. Nu ºtiamdacã Maranda va mai putea merge ºi vorbi. Nu ne rãmânea decâtsã aºteptãm. M-am retras un pas înapoi împreunã cu Neville, întimp ce asistentele îndepãrtau câmpul operator steril ºi anestezistulscotea cablurile din monitorul pe care erau afiºate funcþiile vitaleale Marandei. A fost îndepãrtatã ºi masca de oxigen ºi Maranda aînceput sã respire singurã.

Agonie ºi extaz 127

O priveam atent, încercând sã surprind o miºcare. Nu se întâmplaînsã nimic. Se miºcase puþin în sala de operaþie, dar nu a rãspunscând asistenta i-a strigat numele. Ochii i-au rãmas închiºi. „E preadevreme”, mã gândeam, aruncându-i o privire lui Neville. „Setrezeºte ea.” N-aveam însã nici o asigurare.

Soþii Francisco petrecuserã mai mult de zece ore în sala deaºteptare destinatã aparþinãtorilor. Au refuzat invitaþiile asistentelorde a ieºi la aer ºi nu s-au miºcat din loc, rugându-se ºi sperând.Camera, decoratã în culori calde, degaja o atmosferã intimã, darcât de intimã poate fi o salã de aºteptare a unui spital? Asistentelemi-au povestit mai târziu cã, pe mãsurã ce orele dimineþii treceauºi se fãcea amiazã, cei doi deveneau tot mai tãcuþi. Doar îngrijorareade pe feþele lor mai vorbea.

Am însoþit targa pe care Maranda era scoasã din sala de operaþie.Pãrea atât de micã ºi neajutoratã sub cearºaful verde! Asistentul otransporta la secþia de terapie intensivã pentru copii. Sticla deperfuzie atârna deasupra patului. Pleoapele îi erau congestionateîn urma anesteziei îndelungate, diferenþele de tensiune i-au dereglatsistemul limfatic producând inflamaþii. Faþa îi arãta grotesc.

Pãrinþii, atenþi la orice zgomot, au auzit imediat pe coridorscârþâitul cãruciorului pe care era targa ºi într-o clipã au fost lângãnoi.

– Aºteptaþi! spuse Terry cu un glas stins.Era palidã ºi ochii aveau contururi roºii. Se aplecã deasupra

tãrgii ºi îºi sãrutã fetiþa. Pleoapele Marandei tremurarã uºor.– Mami ºi tati, vã iubesc!Terry izbucni în lacrimi de bucurie, iar Luis îºi acoperi faþa cu

mâinile.– A vorbit! þipã o asistentã. A vorbit!Stãteam ºi eu uluit ºi fericit, martor la acest eveniment istoric care

depãºea toate aºteptãrile. I-am mulþumit în tãcere lui Dumnezeu.Când am realizat însemnãtatea reacþiilor Marandei, am simþit

cã mi se taie respiraþia. Deschisese ochii, îºi recunoscuse pãrinþii,vorbea, auzea, rãspundea, gândea.


Scosesem o jumãtate din creier, jumãtatea în care se afla ºicentrul vorbirii, ºi iatã cã Maranda vorbea. Era puþin agitatã pentrucã targa nu era prea comodã; întinse piciorul drept, miºcã mânadreaptã.

Vestea s-a rãspândit cu repeziciune ºi toþi, de la paznici ºibrancardieri pânã la medici, au alergat sã vadã cu ochii lor minunea.

– Incredibil!– Nu-i minunat?!– Slavã Domnului! am auzit o voce.

* * *

Reuºita operaþiei era de o importanþã copleºitoare pentruMaranda ºi pãrinþii ei, dar nu mã gândisem cã putea prezenta vreuninteres pentru cineva din afarã. O priveam în primul rând ca pe ourgenþã, ºi abia apoi ca pe o muncã de pionierat. Dacã eu nureuºeam, s-ar fi gãsit altcineva sã o facã. Pentru presã era însã unsubiect de senzaþie. Reporterii au început sã dea nãvalã. DonColburn de la Washington Post mi-a luat un interviu pe baza cãruiaa scris un articol impresionant (ºi ca acuitate, ºi ca lungime), încare descria amãnunþit operaþia ºi familia Marandei. EmisiuneaEvening Magazine a transmis un documentar din douã pãrþi desprehemisferectomie.

Maranda a contractat o infecþie, dar antibioticele i-au venitrepede de hac. Starea ei se îmbunãtãþea vãzând cu ochii. În sfârºit,îºi vãzuse dorinþa împlinitã: nu mai avea atacuri. Singureleimpedimente erau o lipsã de coordonare a miºcãrilor de fineþe alemâinii drepte ºi o uºoarã ºchiopãtare, defect pe care îl avea ºi înaintede operaþie. Acum ia ore de dans.

Maranda a apãrut la emisiunea lui Phil Donahue. Eu refuzaseminvitaþia din mai multe motive. În primul rând, pentru mine conteazãfoarte mult impresia pe care o fac asupra celorlalþi. Nu eram deloctentat de ideea sã devin o personalitate a lumii mediatizate sau sã


trec drept o celebritate. În al doilea rând, îmi dãdeam seama deinfluenþa subtilã pe care o putea exercita toatã aceastã pompãasupra caracterului. Pericolul este cã, dacã þi se tot repetã cât deaºa ºi pe dincolo eºti, începi sã crezi, chiar dacã lupþi din toateputerile sã reziºti ispitei. În al treilea rând, nu-mi luasem încã toateexamenele orale pentru diploma de neurochirurg. La exameneleorale, candidaþii se prezintã în faþa unei comisii de neurochirurgi,care o zi întreagã îi întreabã tot ce se poate întreba. Intuiþia îmispunea cã un candidat care face vâlvã la televizor nu putea fi preabine vãzut. Trãgând linie ºi adunând, am constatat cã aveam maimult de pierdut, decât de câºtigat dacã apãream la emisiune. În alpatrulea rând, nu voiam sã stârnesc invidia nimãnui. Nu þineam cutot dinadinsul sã aud replici de genul:

– A, cutãrescu. Îl ºtim. Se crede cel mai grozav doctor din lume.Au mai pãþit-o ºi alþii.Am discutat problema cu John Freeman, pentru cã ºi el era

implicat. John e mai în vârstã decât mine ºi are deja titlul de profesor.E un om cãruia îi port un respect profund.

– John, i-am spus, pe tine nu te afecteazã cu nimic comentariilealtora, pentru cã ai deja o reputaþie. De ce n-ai merge tu în loculmeu?

Nu s-a arãtat prea încântat, dar mi-a înþeles motivele.– E-n regulã, Ben, mi-a spus.A apãrut la Phil Donahue Show ºi a explicat tehnica

hemisferectomiei.Acesta a fost primul ºi ultimul meu contact cu acest gen de

reporteri. De fiecare datã când primesc astfel de invitaþii, mãgândesc de zece ori înainte de a rãspunde. Prima întrebare pe carele-o pun este: „Care este scopul interviului?” Dacã scopul e sã-mifacã mie reclamã sau sã le ofere telespectatorilor un divertisment,le spun clar cã nu mã intereseazã.

* * *


Maranda trãieºte fãrã jumãtatea stângã a creierului, ºi aceastadatoritã unui fenomen pe care noi îl numim plasticitate. Cele douãjumãtãþi ale creierului nu sunt atât de strict delimitate pe cât secredea. E drept cã fiecare are funcþii diferite – una este responsabilãde vorbire, iar cealaltã de simþul artistic – dar în creierul copiilorexistã multe interferenþe. Plasticitatea presupune ca unele funcþiiîndeplinite de un anumit grup de celule din creier sã fie preluatede un alt grup. Mecanismul rãmâne încã un mister.

Teoria mea, susþinutã ºi de alþi specialiºti în domeniu, este cã lanaºtere celulele nu au o funcþie specificã. Îmi place sã spun cã„n-au crescut încã”. Dacã li se întâmplã ceva celor specializate,cele nespecializate au capacitatea de a le înlocui ºi de a le preluafuncþia. Pe mãsurã ce organismul se maturizeazã, aceste „celulejoker” se specializeazã rând pe rând, astfel încât existã tot maipuþine celule în stare sã preia funcþiile altora.

La vârsta de 10-12 ani, procesul de specializare este aproapecomplet încheiat, iar celulele nu mai au posibilitatea sã-ºi schimbefuncþia. Din acest motiv, „celulele joker” sunt întâlnite numai lacopii.

Vârsta nu este însã factorul decisiv. Eu iau în consideraþie ºimomentul izbucnirii bolii. Am operat ºi o fatã de 21 de ani, penume Christina Hutchins. În cazul ei, atacurile începuserã la vârstade ºapte ani ºi progresaserã foarte lent. Presupunerea mea, adeveritãulterior, a fost cã, din moment ce degradarea creierului ei începusela vârsta de ºapte ani, s-a produs o transferare a funcþiilor înporþiunile neafectate. Am operat-o pe Christina ignorând vârsta.Astãzi are o medie de 9,50 la învãþãturã.

Douãzeci ºi unu dintre cei douãzeci ºi doi de pacienþi cuhemisferectomie au fost de sex feminin. Pânã acum n-am gãsitnici o explicaþie. Teoretic, femeile nu sunt mai predispuse decâtbãrbaþii la tumori cerebrale. Cred cã nu e decât purã întâmplare ºiprobabil cã timpul va echilibra raportul. Asistenta mea, Carol James,mã cicãleºte de multe ori spunându-mi:


– Asta pentru cã femeilor nu le trebuie decât jumãtate de creierca sã gândeascã la fel ca bãrbaþii.

* * *

95% dintre copiii cãrora le-am fãcut hemisferectomie au scãpatde atacuri. La restul, atacurile apar doar ocazional. Aproape toþis-au dezvoltat intelectual dupã operaþie, pentru cã nu mai eraubombardaþi în mod constant de atacuri ºi nu mai trebuiau sã iamedicamente în cantitãþi industriale. Îmi permit sã spun cã 100%dintre pãrinþi se declarã mulþumiþi. Acest fapt conteazã foarte multpentru noi.

Hemisferectomia devine tot mai popularã. La sfârºitul anului1988, chirurgii de la Clinica Universitarã din Los Angeles operaserãdeja ºase cazuri. Din câte ºtiu, eu deþin recordul în domeniu.(Doctorul Rasmussen e încã în viaþã, dar ºi-a întrerupt de multactivitatea.)

Unul dintre motivele pentru care rata de succes e atât de ridicatãla Hopkins este cã în secþia noastrã de neurologie ºi neurochirurgieinfantilã domneºte buna înþelegere. Spre deosebire de cei din Aus-tralia, noi nu cultivãm nici un „star” în mijlocul nostru. În anulpetrecut în Australia am observat cã unii specialiºti nu se arãtaudeloc încântaþi de succesele altora, ceea ce fãcea ca subalternii sãnu se înghesuie sã fie remarcaþi.

ªi pentru secþia noastrã de terapie intensivã n-am decât cuvintede laudã. Spiritul de colaborare a molipsit pânã ºi personaluladministrativ. Lucrãm cu toþii cot la cot pentru a alina suferinþelealtora ºi ne spunem unul altuia toate pãsurile. Ben Carson nu edecât un membru al acestei echipe.

* * *

Un singur pacient mi-a murit dintre toþi cei cãrora le-am fãcuthemisferectomie. De atunci, am mai fãcut cel puþin treizeci de


operaþii. Cea mai tânãrã pacientã a avut trei luni. Operaþia ar fi fosto simplã rutinã dacã nu intervenea o hemoragie, datoratã lipsei detrombocite, care sã afecteze jumãtatea sãnãtoasã a creierului. Odatã ce situaþia a fost pusã sub control, fata a început sã-ºi revinãºi nu a mai avut atacuri.

Cazul lui Jennifer a fost o experienþã dureroasã. Am operat-opentru prima datã la vârsta de cinci luni. Sãrmana mamã eradisperatã. Primele atacuri au apãrut la câteva zile dupã naºtere.Din rezultatele de la EEG, tomografia computerizatã ºi RMN, amconstatat cã cea mai mare parte a activitãþii anormale pãrea sã-ºiaibã originea în partea posterioarã a emisferei drepte. Dupã unstudiu atent, am hotãrât sã îndepãrtez doar acea porþiune.

Operaþia promitea sã aibã succes. Jennifer ºi-a revenit repede:reacþiona la auzul vocilor noastre, a început sã se miºte ºi frecvenþaatacurilor a scãzut simþitor. Din pãcate, doar pentru o vreme, pentrucã atacurile au revenit dupã un timp.

În data de 12 iulie 1987 i-am scos ºi restul emisferei drepte.Operaþia a decurs fãrã incidente ºi nu a durat decât opt ore, dar,probabil, pentru cã Jennifer avea doar unsprezece luni, m-a epuizatcomplet. Am pãrãsit sala de operaþie extenuat, lucru care mi seîntâmplã foarte rar.

Am urcat în maºinã ºi am plecat spre casã. Drumul dureazã înjur de treizeci ºi cinci de minute. Mai aveam trei kilometri pânãacasã, când pagerul începu sã sune. Eram sigur cã se întâmplaseceva cu Jennifer. „O, nu”, am oftat, „nu copilul acesta!” Când amajuns acasã, m-am repezit la telefon ºi am sunat la spital. Sora ºefãmã înºtiinþã:

– Imediat dupã ce aþi plecat a fãcut stop cardiac. Acum oreanimeazã.

I-am explicat repede lui Candy despre ce e vorba ºi am sãrit înmaºinã, fãcând drumul pânã la spital în numai douãzeci de minute.

Se strãduiau încã s-o readucã la viaþã când am ajuns eu. M-amalãturat echipei. „Doamne, Te rog mult, n-o lãsa sã moarã!” repetammereu.


Dupã o jumãtate de orã mi-am ridicat ochii spre sora ºefã pefaþa cãreia am citit aceleaºi temeri: „Nu se mai întoarce”.

Mi-a trebuit o voinþã de fier sã nu izbucnesc în lacrimi la gândulpierderii acestui copil. M-am grãbit înspre camera în care aºteptaupãrinþii. Mã priveau cu teamã. „Îmi pare rãu!” au fost singurelecuvinte pe care am putut sã le spun. Pentru prima datã în viaþamea, am plâns în public. Îmi pãrea aºa de rãu de pãrinþi ºi depierderea pe care o sufereau! În aceste unsprezece luni de când senãscuse fetiþa, au acoperit toatã gama de sentimente, începând dela încredere ºi speranþã ºi terminând cu îngrijorare, disperare ºidurere.

– A fost un copil curajos, mã auzeam spunându-le. Nu înþelegde ce n-a reuºit.

Echipa noastrã lucrase ireproºabil.Durerea întipãritã pe feþele pãrinþilor era mai mult decât puteam

îndura. Jennifer era singurul lor copil. Mama avea ea însãºiprobleme serioase cu sãnãtatea ºi fãcuse un tratament la CentrulCurativ din Bethesda. Vãzând-o cum se zbãtea între propriileprobleme ºi cele ale fetiþei, mã întrebam: „Nu seamãnã oare cuistoria lui Iov din Biblie?”

Pãrinþii plângeau. Ne consolam reciproc. Dr. Patty Vining, unuldintre neurologii care mã asistaserã la operaþie, intrã în camerã.Era la fel de dãrâmatã ca ºi mine. Încercam totuºi sã mângâiemfamilia îndureratã. Nu-mi amintesc sã fi simþit pânã atunci atât deintens durerea unei pierderi. Parcã mi-ar fi murit toþi cei dragi ºi aºfi rãmas singur.

Deºi erau copleºiþi de durere, cei doi soþi au dat dovadã demultã înþelegere. Le-am admirat curajul cu care au înfruntat moarteaunicului lor copil. Au fost deplin conºtienþi de riscul pe care ºi-lasumaserã. Erau oameni foarte inteligenþi ºi puneau o mulþime deîntrebãri. Ceruserã chiar sã vadã rezultatul examinãrilor. De câteori îi întâlneam, îmi spuneau cã îmi erau foarte recunoscãtori pentrufaptul cã fãcusem tot posibilul sã le salvez fetiþa.


N-am aflat nici în ziua de astãzi care a fost cauza morþii luiJennifer. La autopsie n-am descoperit nimic.

* * *

Deºi am continuat sã „funcþionez”, în zilele care au urmat,simþeam cã plutesc pe undeva între durere ºi disperare. ªi astãziochii mi se umplu de lacrimi când îmi aduc aminte de Jennifer.

Cel mai greu lucru în meseria mea de chirurg este sã le daupãrinþilor o veste rea. De când sunt eu însumi tatã, îmi vine ºi maigreu, pentru cã acum ºtiu ce înseamnã sã-þi fie copilul bolnav. ªtiuce aº simþi dacã aº afla cã unul dintre bãieþii mei ar avea o tumoare:aº simþi cã mã scufund într-un ocean fãrã margini, strigând,implorând sã mi se arunce un colac de salvare. Dincolo de raþiunese aflã o teamã, o teamã imensã. Am surprins-o la mulþi dintrepãrinþii care veneau cu copiii la Hopkins.

În cazul lui Jennifer, nu cred cã sunt complet împãcat cu mineînsumi. Fiecare deces îmi lasã o cicatrice în suflet, aºa cum fiecaredeces în familie lasã urme adânci, care nu se ºterg niciodatã.

Numai gândul cã mai erau mulþi oameni care aveau nevoie deajutorul meu a reuºit sã mã smulgã din aceastã depresie.

Mã simt responsabil pentru fiecare rezultat al operaþiilor. Atuncimi-am dat seama pentru prima datã de acest lucru ºi cred cã fiecaremedic pe care îl intereseazã cât de cât starea pacientului sãu simteaceastã responsabilitate.

Îmi spuneam de multe ori: „Poate nu se întâmpla dacã nuoperam sau poate cã ar fi fost mai bine s-o opereze altcineva...” Efoarte greu sã reacþionezi lucid în astfel de situaþii. Totuºi, dacãprivesc în urmã la activitatea noastrã din Johns Hopkins, îmi dauseama câþi morþi ar fi existat dacã nu interveneam noi.

Unii reuºesc sã se împace mai uºor cu eºecurile decât alþii. Poatecã motivul principal pentru care îmi vine atât de greu sã accept uneºec este cã am luptat întotdeauna sã fiu cel mai bun ºi sã fac totulla modul absolut. De multe ori i-am spus lui Candy:


– Cred cã Dumnezeu ºtie asta ºi nu lasã sã mi se întâmple preades.

Deºi cazul lui Jennifer m-a marcat profund ºi n-aº fi vrut sã maitrec niciodatã printr-o astfel de experienþã, nu m-am putut þine ladistanþã de pacienþii mei. Lucrez cu oameni, operez oameni, fiinþecreate de Dumnezeu, oameni care au nevoie de ajutor. Nu-miînchipui cum aº putea opera pe creierul unei fetiþe, avându-i viaþaîn mâini, fãrã sã mã implic. Mã simt ataºat mai ales de copiii caren-au avut posibilitatea sã-ºi trãiascã viaþa din plin.

CAPITOLUL 16

Micuţa Beth

Când Beth Usher a cãzut din leagãn, în anul 1985, nimeni nui-a luat în serios cucuiul, dar, la scurt timp dupã aceea, cucuiul cupricina i-a declanºat prima crizã – cel puþin aºa susþineau pãrinþii.Pânã în acel moment, Beth, în vârstã de ºase ani, fusese perfectsãnãtoasã.

Pãrinþii n-au ºtiut pânã atunci ce însemna un atac. Speriaþi, aualergat la medici, care i-au sfãtuit sã nu-ºi facã probleme pentru cãBeth nu arãta ca un copil bolnav.

– Se mai întâmplã uneori sã aparã astfel de atacuri dupã loviturila cap, dar nu trebuie sã vã alarmaþi.

Dar atacurile n-au încetat. Dupã o lunã a apãrut al doilea. Pãrinþiiau început sã se agite. Medicul de familie a pus-o sub tratament ºii-a liniºtit: totul avea sã fie în regulã. Peste trei zile a urmat însã oa treia crizã. Medicamentele nu aveau nici un efect. În ciudatratamentului, atacurile se înteþeau.

Tatãl, Brian Usher, era locþiitorul antrenorului echipei de fotbala Universitãþii din Conneticut, iar mama, Kathy Usher, se ocupacu strângerea de fonduri pentru departamentul de atletism în cadrulunui club. Au pornit amândoi în cãutare de informaþii; se consultaucu diferiþi specialiºti în speranþa cã vor gãsi un antidot pentru atacuri.În ciuda eforturilor lor, crizele apãreau tot mai des.

Kathy Usher continua sã caute cu încãpãþânare. Într-o bibliotecã,a dat peste un articol în care se descriau hemisferectomiile fãcutela Hopkins. În aceeaºi zi a sunat la dr. Freeman:

– Aº vrea sã aflu mai multe lucruri despre hemisferectomie,dacã se poate.

Micuþa Beth 137

Dupã câteva minute, dr. Freeman era la curent cu toatã povesteafetiþei. John a fixat data examinãrii pe 6 iulie. Am examinat-oîmpreunã ºi am revãzut istoricul bolii. Beth se simþea încã destulde bine. Nu avea decât în jur de zece atacuri pe sãptãmânã. Era ofetiþã tare scumpã ºi plinã de viaþã.

Conform obiceiului, le-am spus pãrinþilor la ce sã se aºtepte încel mai rãu caz, convins fiind cã, dacã erau bine informaþi, puteaulua o hotãrâre mai înþeleaptã. Dupã ce a ascultat cu atenþie, KathyUsher a dat din cap, spunând:

– Cum sã-i facem aºa ceva lui Beth? Acum parcã-i merge maibine.

ªi John ºi eu am înþeles foarte bine refuzul lor ºi nu le-am forþathotãrârea – ºi aºa foarte dificilã.

Te cutremurai numai la gândul cã un copil fãrã griji ºi problemetrebuia sã suporte o asemenea operaþie radicalã. Beth se simþeaperfect sãnãtoasã, ºi aceasta fãcea ca situaþia ei sã fie ºi maineobiºnuitã. E mai uºor de luat o hotãrâre când copilul e la un pasde moarte. În astfel de momente, pãrinþii spun de obicei:

– Va muri. Dacã nu facem nimic, va muri cu siguranþã. Sã-idãm cel puþin o ºansã.

Cu Beth era însã altceva.– Nu e chiar atât de rãu. Mai bine renunþãm, hotãrârã pãrinþii.Familia se întoarse în Conneticut cu un amestec de speranþã,

nehotãrâre ºi teamã. Sãptãmâna trecea ºi atacurile lui Beth deveneautot mai dese. Ajunsese sã nu-ºi mai poatã controla o jumãtate a corpului.

În octombrie 1986, pãrinþii au adus-o din nou la Hopkins pentruexaminãri. Era greu de imaginat cât de mult avansase boala încele trei luni; nu mai înþelegeam ce spunea. Voiam sã aflãm, printrealtele, dacã centrul vorbirii fusese mutat pe emisfera sãnãtoasã.

I-am narcotizat jumãtatea bolnavã, dar, din pãcate, narcoza acuprins creierul întreg, aºa cã n-am putut afla dacã dupã operaþieva putea vorbi sau nu.

Dupã întrevederea din iulie, atât eu, cât ºi John eram fermconvinºi cã hemisferectomia era singura ºansã pentru Beth.


Vãzând cã boala evolua, pãrinþii au început sã se gândeascã totmai serios la operaþie. Ajunºi în aceastã fazã, am considerat cã eracazul sã-i zorim. Unul dintre noi le-a spus chiar:

– Cu cât mai repede, cu atât mai bine pentru Beth.Sãracii pãrinþi nu mai ºtiau ce sã facã. Îi înþelegeam; acum o

aveau pe Beth cel puþin în viaþã, deºi nu ºtiau pentru cât timp.Dacã operaþia nu reuºea, putea sfârºi în comã, paralizie sau chiarmoarte.

– Întoarceþi-vã acasã ºi mai gândiþi-vã, le-am sugerat. Trebuiesã fiþi convinºi de ce faceþi.

– Se apropie Sãrbãtoarea Recoltei, interveni John. Staþi cu ea,luaþi-o de Crãciun acasã, dar, adãugã el rugãtor, nu lãsaþi lucrurilesã continue tot aºa.

Clasa lui Beth pregãtise o scenetã pentru Crãciun. Rolul însemnafoarte mult pentru Beth: fãcuse repetiþii dupã repetiþii ºi acum sevedea în sfârºit pe scenã. În mijlocul piesei însã au cuprins-oconvulsiile. Era prea mult. În aceeaºi zi pãrinþii s-au hotãrât sãaccepte operaþia.

În anul 1987, cãtre sfârºitul lunii ianuarie, au adus-o din nou laHopkins. Simþeam încã tensiunea din vocea lor. Hotãrârea era însãluatã. Am parcurs împreunã cu ei toate etapele operaþiei. Le-amexplicat din nou toate riscurile ºi, privindu-le feþele, mi-am datseama ce luptã teribilã se dãdea în sufletul lor.

– Am fost nevoiþi sã ne hotãrâm, ne-a spus Brian Usher. ªtimcã e singura speranþã.

Prin urmare, am fixat data operaþiei. Beth a fost transportatã încãrucior ºi pregãtitã pentru operaþie. Pãrinþii aºteptau, sperând ºirugându-se.

Operaþia în sine a decurs fãrã complicaþii, dar dupã operaþieBeth a rãmas într-o stare de letargie ºi n-a mai putut fi trezitã. Nuºtiam ce sã mai cred. I-am fãcut în aceeaºi noapte o tomografiecomputerizatã. Filmul arãta cã trunchiul cerebral era inflamat, lucrudeloc neobiºnuit în cazul unor astfel de operaþii. I-am asigurat pepãrinþi cã totul era în regulã.

Micuþa Beth 139

– Se va trezi peste câteva zile, când inflamaþia va ceda.Pe feþele lor citeam însã neîncrederea. Nu-i puteam condamna

cã luau cuvintele mele drept vorbe goale, de rutinã. Dacã m-ar ficunoscut mai bine, ar fi ºtiut cã nu-mi place sã ascund adevãrul.Credeam sincer cã Beth avea sã-ºi revinã.

Kathy ºi Brian au început sã arunce unul asupra altuia vina dea fi acceptat operaþia. Ajunseserã la faza presupunerilor de genul:„Dacã nu era...” ºi-ºi fãceau reproºuri pânã ºi din cauzaaccidentului: „Dacã eram lângã ea...”, „Dacã nu-i dãdeam voie laleagãn”, „Dacã nu eram de acord cu operaþia... cel puþin o maiaveam lângã noi încã un an sau doi. Aºa, n-o s-o mai vedemniciodatã...”

Au stat ore în ºir lângã pãtuþul ei la terapie intensivã, neluân-du-ºi ochii de la faþa ei, urmãrind miºcãrile pieptului ºi þãcãnitulregulat al instalaþiei de oxigen.

– Beth, draga noastrã Beth...Într-un târziu, au plecat, aruncând o ultimã privire tristã spre fetiþã.Mã simþeam nenorocit. Nu-mi reproºaserã nimic, nici nu

acuzaserã pe nimeni, dar, dupã ani ºi ani de experienþã, am ajunssã intuiesc emoþiile nerostite. Mã durea teribil pentru Beth ºi nuputeam face nimic decât sã aºtept. John îmi împãrtãºea optimismul.Încercam amândoi sã-i încurajãm pe pãrinþi spunându-le: „Îºi revine!Am mai avut cazuri în care trunchiul cerebral s-a inflamat din cauzatraumei. Uneori zac sãptãmâni întregi ºi chiar luni în comã, dar îºirevin.”

Ar fi vrut sã mã poatã crede. Îi vedeam cum se agãþau de fiecarecuvânt cu care îi încurajam, dar ceva îmi spunea cã nu mã credeau.

Deºi eram noi înºine convinºi de asigurãrile pe care le dãdeampãrinþilor, nici John, nici eu nu puteam ºti dacã Beth avea sã setrezeascã sau dacã avea sã ne scape printre degete. Nu mai fuseserãmpuºi într-o astfel de situaþie pânã atunci. Nu aveam altã explicaþiedecât cã trunchiul cerebral era traumatizat. Situaþia nu era atât degravã, încât sã nu-ºi mai poatã reveni, dar zilele se scurgeau ºiBeth rãmânea nemiºcatã.


Au trecut douã sãptãmâni. O examinam în fiecare zi. Îmi veneatot mai greu sã dau ochii cu pãrinþii. Mã priveau disperaþi,neîndrãznind sã-ºi mai facã iluzii. De fiecare datã, trebuia sã lespun: „Nici o schimbare, deocamdatã”. Credeam în acel „deocam-datã”, în ciuda tuturor aparenþelor.

Întreg personalul era de partea noastrã. Asistentele ne încurajaucând pe noi, când pe pãrinþi. Când am început sã dau semne deîngrijorare, mai mulþi medici ºi asistente s-au grãbit sã mã încurajezespunându-mi cã totul avea sã se termine cu bine. Conteazã foartemult sã te simþi încurajat. Ceilalþi au intuit din tãcerea mea ce mãpreocupa. A fost o perioadã grea pentru toþi, inclusiv pentru Beth.

Încetul cu încetul a început sã-ºi revinã, dar coma persista. Amtransferat-o într-o secþie normalã.

Soþii Usher îºi petreceau fiecare minut liber lângã Beth. Îivorbeau tot timpul ºi îi puneau casete video cu programul ei favorit,„Vecinii domnului Rogers”. Fred Rogers a venit personal s-o vadãcând a auzit despre cazul ei; i-a luat mânuþa ºi i-a vorbit, dar... nicio miºcare.

Într-o noapte, tatãl stãtea întins în salon pe un pat de campanie.Somnul nu i se lipea nicidecum de pleoape. Era ora douã noaptea.

– Tati, mã mãnâncã nasul.– Ce?! strigã el.Dintr-o sãriturã a fost lângã pat.– Mã mãnâncã nasul.– Beth vorbeºte! Vorbeºte!Brian Usher fugi pe coridor, uitând cã n-avea pe el decât lenjeria.

Dar cui îi mai pãsa acum?– O mãnâncã nasul! îi strigã el asistentei.Toþi s-au nãpustit dupã el în salon. Beth stãtea liniºtitã, cu un

surâs pe buze:– Mã mãnâncã. Tare.Au fost primele cuvinte. ªi-a revenit vãzând cu ochii.

* * *

Micuþa Beth 141

Fiecare hemisferectomie are povestea ei. Mã gândesc deexemplu la Denise Baca, o fetiþã de 13 ani din New Mexico. Auadus-o la noi în „status epilepticus”, o stare convulsivã permanentãcare dura de douã luni ºi nu-i mai permitea nici sã respire fãrãaparat. I se fãcuse traheotomie, pentru cã nu-ºi mai putea controlarespiraþia. Jumãtate de corp îi era paralizatã ºi nu mai vorbea decâteva luni.

Cu câþiva ani înainte fusese un copil perfect sãnãtos. Pãrinþiiconsultaserã toate clinicile din New Mexico ºi din împrejurimi.Toþi specialiºtii au ajuns la concluzia cã focarul primar era situatîn zona Broca ºi în centrul motor de pe scoarþa cerebralã – celedouã secþiuni vitale din emisfera dominantã.

„Nu putem face nimic pentru dvs.”, erau cuvintele pe carepãrinþii le-au auzit în cele din urmã.

Poate cã acestea ar fi fost ultimele cuvinte dacã un prieten defamilie nu ar fi citit un articol despre Maranda Francisco. Acesta îisunã imediat pe pãrinþi; mama sunã la rândul ei la Johns Hopkins.

– Aduceþi-o aici sã vedem despre ce este vorba, a venit rãspunsul.Nu era deloc un lucru uºor sã o transporte din New Mexico în

Baltimore, pentru cã Denise depindea de instalaþia de oxigen carenecesita un sistem de transport special. A ajuns totuºi cu bine laHopkins.

Dupã ce am examinat-o, pãrerile s-au împãrþit; unii erau pentruhemisferectomie, alþii o considerau o încercare nebuneascã. Aveauºi motive: în primul rând, vârsta. În al doilea rând, faptul cã atacurileveneau din regiuni care fãceau operaþia foarte dificilã, dacã nuchiar imposibilã. În al treilea rând, organismul îi era slãbit din cauzaatacurilor; avea ºi apã la plãmâni. Un neurolog din opoziþie ne„profetizã”:

– Vã moare pe masa de operaþie. Nu din cauza hemisferectomiei,ci a stãrii generale.

Cuvintele lui porneau dintr-o îngrijorare sincerã. Dr. Freeman,Viring ºi eu eram însã de cu totul altã pãrere. Noi trei eram singuriicare ne ocupam de hemisferectomii, aºa cã îmi permit sã spun cã


aveam ceva experienþã ºi eram mai bine puºi în temã decât alþii.Pânã la urmã, eram cei mai în mãsurã sã-i apreciem ºansele dereuºitã. Fãrã operaþie, ar fi murit negreºit; aºa, era încã un candidatviabil la hemisferectomie ºi, la urma urmei, noi trei hotãram dacãera cazul sã fie operatã sau nu.

Am þinut mai multe conferinþe în care ne-am susþinut punctulde vedere, aducând dovada cazurilor anterioare. La acesteconferinþe n-am invitat numai medici din cercul nostru, ci ºi pealþii, din afarã, care manifestau interes pentru cazul Denisei, ºile-am prezentat din nou toate argumentele.

Din cauza acestor controverse am fost nevoiþi sã amânãmoperaþia. În mod normal, am fi trecut imediat la acþiune, dar opoziþiade care ne-am izbit în acest caz ne-a fãcut atenþi ºi prevãzãtori; nutrebuia s-o ignorãm, dar ultimul cuvânt ne aparþinea.

Criticul nostru a mers pânã acolo încât a scris o scrisoare ºefuluisecþiei de neurochirurgie ºi le-a trimis copii ºefului de la chirurgie,directorului spitalului ºi altor persoane cu greutate. În scrisoareafirma cã Johns Hopkins n-ar fi trebuit sã accepte sub nici o formãoperaþia ºi îºi enumera cu meticulozitate motivele.

Poate cã aºa trebuia sã se întâmple. În astfel de situaþii, e foartegreu sã-þi stãpâneºti sentimentele. Eram convins cã respectivul aveaintenþii bune prin faptul cã nu voia ca spitalul nostru sã fie implicatîn cine ºtie ce fapte de eroism. Alþii însã n-au reuºit sã treacã cuvederea antipatiile personale ºi au privit toatã disputa ca pe un„atac la persoanã”.

În ciuda contraargumetelor cu care eram asaltaþi, am rãmas toþitrei la convingerea cã singura ºansã pentru Denise era operaþia.Nu ne fusese interzisã de colegii de la etajele superioare. Motivulpentru care am ezitat a fost cã nu voiam sã ne implicãm personalpentru cã, dacã o fãceam, controversa avea sã afecteze moralulîntregului personal al spitalului.

M-am rugat mai multe zile, cerându-I lui Dumnezeu sã intervinã.Mã rugam în maºinã, în timpul vizitelor ºi seara, pe genunchi,lângã pat. Nu întrevedeam însã nici o rezolvare.

Micuþa Beth 143

ªi iatã cã totul s-a rezolvat de la sine. „Adversarul” nostru aplecat la o conferinþã peste ocean. Acum era momentul!

I-am explicat ºi domnului Baca, aºa cum le explicasem ºicelorlalþi:

– Dacã nu facem nimic, va muri sub ochii noºtri. Dacã intervenim,avem cel puþin o ºansã.

– Sã-i dãm aceastã ºansã, spuse mama curajoasã.Pãrinþii erau tot timpul la spital. Îi înþelegeam foarte bine. Starea

lui Denise se înrãutãþea vãzând cu ochii. Începuse numãrãtoareainversã...

Dupã operaþie, Denise a zãcut câteva zile în comã, dar, dupã ces-a trezit, am constatat cã atacurile dispãruserã. La externareîncepuse deja sã vorbeascã. Câteva sãptãmâni mai târziu mergeala ºcoalã ºi fãcea progrese uimitoare.

* * *

Nu am resentimente faþã de colegul care a stârnit controversa.El era efectiv convins cã operaþia era nelalocul ei; în plus, avea totdreptul sã ridice obiecþii. Credea cã în acest fel apãrã intereselepacienþilor ºi ale instituþiei.

Cât despre mine, am rãmas cu douã lecþii din povestea lui Denise:în primul rând, cã Dumnezeu nu permite sã fiu într-o situaþie dincare sã nu pot ieºi, iar în al doilea rând, cã atunci când eºti conºtientde posibilitãþile ºi de limitele tale ºi îþi cunoºti meseria, nici o criticãnu te poate afecta, indiferent de reputaþia, popularitatea, puterea ºipãrerea criticilor.

Nu bãnuiam atunci câte operaþii controversate îmi rezervaulunile urmãtoare...

CAPITOLUL 17

Trei copii deosebiţi

Medicul stinse lanterna ºi se ridicã de pe patul lui Bo-BoValentine.

– Nu credeþi cã ar fi timpul sã lãsãm copilul ãsta în pace? mãîntrebã, arãtând cu capul spre fetiþa de patru ani.

Era luni dimineaþa. Îmi fãceam vizita obiºnuitã. Când am ajunsla Bo-Bo, ºeful secþiei mi-a explicat:

– Singurul semn de viaþã e reacþia pupilelor la luminã.Din examinarea fundului de ochi am stabilit cã era vorba de

presiune intracranianã. I-au provocat comã barbituricã ºi au creathiperventilaþie pentru ca presiunea sã scadã. Nu se vedea însã niciun rezultat.

Micuþa Bo-Bo se numãra printre nefericitele victime aleaccidentelor de maºinã. Fusese lovitã de un camion. Sâmbãtã ºiduminicã zãcuse inconºtientã la secþia de terapie intensivã, cu unmonitor introdus în craniu pentru a-i mãsura presiunea. Pe mãsurãce presiunea creºtea, micuþa pierdea ºi puþinele funcþii pe care lemai avea: miºcarea ºi reacþia la stimuli.

Înainte de a-i rãspunde medicului, m-am aplecat asupra luiBo-Bo ºi i-am ridicat pleoapele. Pupilele erau fixe ºi dilatate.

– Parcã mi-aþi spus adineauri cã pupilele mai reacþioneazã, amspus întorcându-mã îngrozit spre medic.

– Bineînþeles, ripostã el. Chiar înainte de a intra dvs. în salonam verificat reflexul.

– Aºadar, chiar acum s-a întâmplat? Pupilele sunt dilatate.Urgenþã de gradul patru! am strigat, pãstrându-mi totuºi calmul.Trebuie sã facem ceva. Chiar acum!

Trei copii deosebiþi 145

M-am întors spre asistenta din spatele meu:– Spuneþi la sala de operaþie cã suntem pe drum.– Urgenþã de gradul patru! þipã ºi ea, luând-o la fugã pe coridor.Urgenþele de acest fel îi mobilizeazã pe toþi. Echipa sãlii de

operaþie lucreazã tãcut ºi repede. Nimeni nu strigã ºi nimeni n-aretimp de explicaþii.

Doi medici au înºfãcat patul lui Bo-Bo ºi au ieºit cu el în goanãpe coridor. Din fericire, operaþia programatã pentru ora aceea nuîncepuse încã. În drum spre sala de operaþie m-am abãtut încabinetul unui neurochirurg mai vârstnic decât mine, care aveaexperienþã în accidente traumatice. În timp ce personalul fãceapregãtirile de rigoare, i-am explicat ce se întâmplase.

– Auzi, nu te bãga, a fost rãspunsul lui, în timp ce se ridica sãplece. Îþi pierzi timpul.

Am rãmas mut. Nu mã aºteptam la o astfel de reacþie din partealui. N-am stat prea mult pe gânduri, pentru cã timpul nu-mipermitea. Bo-Bo era încã în viaþã. Aveam o ºansã – micã, ce-idrept –, dar nu trebuia sã-i dau cu piciorul.

Bo-Bo a fost aºezatã pe materialul moale de pe masa de operaþieºi învelitã cu un cearºaf de verde-deschis. În câteva minute eragata de operaþie. Am început prin a-i tãia cutia cranianã ºi a-iîndepãrta partea din faþã, dupã care a urmat secþionarea înveliºuluiexterior, dura mater. Între cele douã emisfere cerebrale se gãseºtecoasea, o regiune pe care, secþionând-o, puteam obþine oechilibrare a presiunii în emisfere. Folosind dura mater de la undonator, i-am acoperit creierul, dându-i astfel posibilitatea sã seinflameze ºi sã se retragã fãrã sã afecteze organele învecinate. Amcusut-o ºi i-am închis craniul la loc. Operaþia a durat exact douã ore.

În urmãtoarele ore, Bo-Bo rãmase în comã. Mi se rupea inimala vederea pãrinþilor care aºteptau neliniºtiþi în jurul patului. ªtiamfoarte bine prin ce treceau. Mai dureros era cã nu le puteam promitenimic.

Într-o dimineaþã, am observat o uºoarã reacþie a pupilelor ºimi-am spus: „Poate, poate”. Dupã douã zile, Bo-Bo a început sã


miºte. Îºi întindea din când în când picioruºele sau se rãsucea înpat ca ºi cum ºi-ar fi cãutat o poziþie mai comodã. Într-o sãptãmânãera mult mai activã ºi reacþiona la atingere. Când nu mai existanici o îndoialã cu privire la recuperarea ei, i-am cusut la locporþiunea de craniu pe care o îndepãrtasem.

Dupã ºase sãptãmâni, Bo-Bo era din nou fetiþa de patru ani,isteaþã ºi plinã de energie.

Am fost încã o datã fericit cã n-am ascultat de „sfaturile”criticilor.

* * *

De atunci n-am mai avut decât un singur caz de craniotomie, ºianume în vara anului 1988. Charles (nume fictiv), un bãieþel dezece ani, fusese lovit rãu de o maºinã. Când asistenta a anunþat cãpupilele lui Charles erau fixe ºi dilatate, am ºtiut cu toþii cã nu maiera nici un minut de pierdut. Clinica era arhiplinã în acea zi. L-amtrimis pe medicul de serviciu sã-i spunã mamei cã trebuia sã-loperãm de urgenþã pe Charles ºi sã-i îndepãrtãm o porþiune dincraniu, într-un un ultim efort de a-i salva viaþa.

– Nu ºtim dacã vom reuºi, îi spuse asistenta mamei, dar doctorulCarson crede cã meritã sã încercãm.

Sãrmana mamã nu se aºtepta la aºa ceva.– Nu, nu, nici sã nu vã gândiþi! Lãsaþi copilul sã moarã în liniºte.

Nu vã pot permite sã faceþi experimente pe copilul meu!– Dar aºa am avea cel puþin o ºansã...– O ºansã? Eu vreau mai mult decât o ºansã. Lãsaþi-l în pace!Reacþia ei nu era condamnabilã. Cu trei zile înainte, îi spusesem

cã starea bãiatului se înrãutãþise atât de mult, încât nu mai puteamgaranta cã avea sã-ºi mai revinã, ºi iatã cã acum individul ãsta dinfaþa ei o zorea sã-ºi dea consimþãmântul pentru o operaþie care dinstart nu promitea nimic.

M-am dus sã-i vorbesc personal. Mi-am luat timp sã-i explic peîndelete cã n-aveam de gând sã-i tãiem copilul în bucãþi.


– Daþi-mi voie sã vã relatez un caz pe care l-am avut nu demult. O fetiþã tare dulce. O chema Bo-Bo.

Când am terminat povestea, am adãugat:– Uitaþi care e problema: nu ºtiu dacã operaþia va reuºi sau nu,

dar nu vãd de ce am renunþa când mai avem o scânteie de speranþã,fie ea cât de micã. În cel mai rãu caz, Charles va muri, lucru carese va întâmpla oricum.

Când a înþeles cum stãteau lucrurile, mi-a spus:– Vreþi sã spuneþi cã Charles ar mai avea totuºi o ºansã?– Dacã îl operãm, cu siguranþã.– Atunci, bineînþeles cã sunt de acord, spuse ea. Mã temeam

numai cã îl tãiaþi degeaba.M-am abþinut sã-i mai explic cã aºa ceva nu ne stã în fire, în

schimb i-am repetat cã era singura ºansã. Îºi dãdu imediatconsimþãmântul în scris, iar eu m-am repezit cu bãiatul în sala deoperaþie.

Ca ºi în cazul lui Bo-Bo, trebuia sã îndepãrtez o parte a creieruluiºi sã secþionez coasea dintre cele douã emisfere, sã acopãr creierulcu o dura mater donatã ºi sã cos la loc craniul.

Aºa cum mã aºteptam, Charles a rãmas timp de o sãptãmânã încomã. Auzeam ici-colo vociferãri de genul: „E o cauzã pierdutã.Jocul s-a terminat.”

La vizita sãptãmânalã, s-a ridicat problema lui Charles. Eun-am putut participa, pentru cã mã aflam în operaþie, în schimble-am cerut colegilor sã-mi povesteascã ce s-a discutat.

– Ce pãrere aveþi? îl întrebã un medic pe un intern.– Mi se pare cã de data aceasta a cam întrecut mãsura.– Curatã nebunie! izbucni altul, dând glas nãdufului tuturor.Unul dintre neurochirurgii de faþã, care era familiarizat cu astfel

de cazuri, spuse:– Mã ºi miram sã se termine cu bine.Un altul adãugã:– Bãiatul nu ºi-a revenit încã ºi nici nu cred cã-ºi va mai reveni

vreodatã. Dupã pãrerea mea, operaþia a fost cu totul nelalocul ei.


Mã întreb cât de viteji ar fi fost dacã aº fi fost ºi eu de faþã. Celeºapte zile de comã pledau totuºi în favoarea lor. Ceva îmi spuneacã bãiatul acesta mai avea o ºansã. Sã fi fost doar încãpãþânarea?În orice caz, eram hotãrât sã nu renunþ.

În cea de-a opta zi, o asistentã observã un tremur uºor alpleoapelor. Povestea lui Bo-Bo se repeta. La scurt timp dupã aceeaa început sã vorbeascã, iar o lunã mai târziu l-am trimis larecuperare. De atunci a fãcut progrese uimitoare. Sunt sigur cã îºiva reveni în timp.

Spre deosebire însã de Bo-Bo, Charles nu a scãpat complet deatacuri; accidentul fusese mai grav ºi, în plus, Charles era ºi cucâþiva ani mai mare.

Dupã ºase luni de la operaþie, Charles era activ, mergea, vorbeaºi avea o personalitate dinamicã. Mai presus de toate însã, mama evãdit recunoscãtoare cã fiul ei se aflã încã în viaþã.

* * *

Un alt nume pe care nu-l voi uita niciodatã e Danielle. Cândam vãzut-o pentru prima datã, avea cinci ani. Se nãscuse cu otumoare care crescuse cu timpul, ajungând de mãrimea capului.Prietenii „binevoitori” o sfãtuiau pe mamã sã o abandoneze într-unspital.

– Nu! se apãra ea. E copilul meu, eu l-am nãscut. E carne dincarnea mea.

Îngrijirea cerea un efort supraomenesc: de trei ori pe zi trebuiasã-i schimbe hainele pentru ca tumoarea care supura sã nu seinfecteze.

Mama lui Danielle mã sunã la birou; citise într-un articol dinLadies Home Journal cã aº fi operat cazuri de care nimeni nu voiasã se atingã. Dr. Carol James, asistenta mea, mi-a întins receptorulspunând:

– Cred cã te-ar interesa.Dupã ce am ascultat povestea, i-am dat dreptate.


– Spune-i mamei sã-mi trimitã filmele ºi rezultatele de la analize.În mai puþin de o sãptãmânã ºtiam tot istoricul bolii. Mi-am dat

seama cã situaþia lui Danielle era fãrã ieºire: tumoarea deformasecreierul ºi se extinsese fãcând imposibilã refacerea tegumentelor.Trebuia sã existe totuºi o modalitate sã scoatem tumoarea ºi sãînchidem craniul la loc.

Am luat legãtura cu Craig Dufresne de la chirurgie plasticã ºicu dr. Peter Philips, un neuro-oncolog pediatru, specializat întratamentul copiilor cu tumori cerebrale. În cele din urmã, amdescoperit o metodã. Ulterior, dr. Dufresne avea sã înlocuiascãpielea capului cu fâºii luate de pe spate. Dupã ce pielea astfeltransplantatã se vindeca, dr. Philips ºi Lewis i-au prescrischemoterapie pentru a distruge celulele tumorale rãmase.

Operaþia a durat nouãsprezece ore, lucru care nu ne-a surprinspe nici unul. Tot ce conta acum erau însã rezultatele: reuºiserãmsã scoatem tumoarea ºi sã transplantãm pielea.

Am lucrat cot la cot cu dr. Dufresne. Eu am avut nevoie deaproape jumãtate din timp pentru a îndepãrta tumoarea; în celenouã ore rãmase, dr. Dufresne a acoperit craniul cu fâºii de pieleºi muºchi. Pe la jumãtatea operaþiei, i-am spus:

– Sper cã nu ne sancþioneazã...La care el a dat din cap în semn cã nu. Simþeam cã era la fel de

optimist ca ºi mine.Operaþia a reuºit. Conform prevederilor noastre, dupã câteva

sãptãmâni, Danielle se afla din nou pe masa de operaþie, de aceastãdatã pentru a-i îndepãrta pielea transplantatã, astfel încât sângelesã-ºi reia cursul normal în locul operaþiei.

Danielle a început sã se simtã mai bine ºi sã se comporte caorice copil normal. Pãrinþii erau în culmea fericirii. Fiecare miºcare,care altora li se pare un lucru de la sine înþeles, era pentru ei oadevãratã minune: o mânuþã întinsã, un zâmbet.

Apoi totul a luat-o razna: respiraþia, stomacul, rinichii. Nubãnuiam cã aveau vreo legãturã cu tumoarea. Întreg personalulsecþiei de terapie intensivã, de la medici pânã la asistente, se


strãduia sã þinã în funcþiune plãmânii ºi rinichii lui Danielle.Ne-am unit ºi noi eforturile cu ale lor. Am fãcut tot ce era omeneºteposibil, dar Danielle a murit. La autopsie am descoperit în tot corpulmetastaze. Operasem prea târziu. Dacã venea cu o lunã maidevreme, poate cã mai avea ºanse.

Pãrinþii ºi bunicii fetiþei, care veniserã din Michigan sã fie lângãea la operaþie, s-au dovedit foarte înþelegãtori în lungile luni deaºteptare. Le-am admirat maturitatea de gândire cu care auîntâmpinat moartea lui Danielle.

– Þinem sã vã spunem cã suntem întru totul de acord cu ceeace faceþi aici, la Hopkins, au spus pãrinþii.

– Vã suntem recunoscãtori, a încuviinþat bunica, pentru cã aþiavut bunãvoinþa sã operaþi un caz pe care toþi l-au consideratimposibil.

Cuvintele mamei mi-au rãmas întipãrite în memorie. Cu o voceînãbuºitã de durere, mi-a spus:

– ªtiu cã sunteþi un om al lui Dumnezeu ºi cã El þine toatelucrurile în mâna Lui. ªtim cã aþi fãcut tot ce v-a stat în putinþãpentru a ne salva fetiþa. Vã suntem recunoscãtori, chiar dacãlucrurile nu s-au terminat cum ne-am fi dorit.

Am relatat aceastã întâmplare ca sã ºtiþi cã nu toate cazurile auun sfârºit fericit. Cred cã degetele de la mâini nu mi-ar ajungepentru a numãra nereuºitele.

CAPITOLUL 18

Minunea

Când am intrat în salonul lui Craig Warnick, am dat peste25-30 de persoane care se rugau. S-au înþeles sã se roage fiecarepe rând cât timp avea sã dureze operaþia. Am rãmas literalmenteuimit. Nu numãrul lor mã uimea, ci scopul pentru care se adunaserã.M-am alãturat pentru câteva minute rugãciunilor lor. Când am datsã plec, Susan, soþia lui Craig, m-a însoþit pânã la uºã. Mi-a zâmbitcu cãldurã ºi mi-a spus:

– Nu uitaþi ce v-a spus mama dvs.– Nu. Nu voi uita, i-am rãspuns.Cuvintele mamei îmi erau prea vii în minte ca sã le pot uita. Le-am

amintit odatã de faþã cu Susan: „Bennie, dacã Îi ceri ceva lui Dumnezeuºi crezi în inima ta cã îþi va da, poþi fi sigur cã vei primi ce ai cerut”.

– Meditaþi ºi dvs. la aceste cuvinte, am îndemnat-o la rândulmeu pe Susan.

– Eu cred în ele, mi-a spus. Cred din toatã inima.Chiar dacã n-ar fi spus-o, o citeam pe faþa ei.Strãbãtând coridorul, mã gândeam la Craig ºi Susan ºi la toatã

nenorocirea de care avuseserã – ºi mai aveau – parte.Susan Warnick e o asistentã excelentã; lucreazã la noi, în secþia

de neurochirurgie infantilã. Soþul ei suferã de o boalã numitã VonHippel-Lindau (VHL), care se manifestã prin tumori localizate pecreier ºi retinã ºi are un caracter ereditar. Tatãl lui Craig avusese înnumai câþiva ani patru tumori.

Pentru Craig, calvarul începuse în anul 1974, când i se desco-perise prima tumoare. Pe atunci nu se ºtiau prea multe lucruri despre


VHL. Chirurgii i-au extirpat tumoarea fãrã sã bãnuiascã ce aveasã urmeze.

Toate aceste suferinþe din ultimii treisprezece ani mi-au revenitîn minte în timp ce mergeam pe coridor. Gândul meu se îndreptãapoi spre Susan. O admiram pentru abnegaþia de care dãdea dovadã.Dumnezeu îi dãduse lui Craig partenerul ideal.

Susan mi-a spus odatã cã amândoi au ºtiut de la început cãiubirea lor era ceva special, un dar ceresc. S-au cunoscut în liceu,când ea avea paisprezece ani, iar el era cu doi ani mai mare. Niciunul nu s-a gândit vreodatã sã-ºi caute alt prieten. S-au botezatamândoi încã din timpul liceului ºi sunt ºi astãzi membri activi înbiserica din care fac parte.

La vârsta de douãzeci ºi doi de ani, Craig a aflat, în sfârºit,numele bolii. I s-a spus cã probabilitatea sã aparã ºi alte tumori erafoarte mare. Craig avea deja la dosar o operaþie la plãmâni, una laglandele suprarenale ºi douã rezecþii ale tumorilor de pe creier ºide pe retinã.

În ciuda solicitãrii fizice, Craig continuã sã frecventeze colegiulîn intervalele dintre operaþii. Dupã prima operaþie rãmãsese cudificultãþi la înghiþire ºi probleme de echilibru, sechele care nu audispãrut niciodatã în întregime.

În anul 1978, Craig a început sã se plângã de dureri de cap ºivãrsãturi, simptome care au persistat cu o regularitate alarmantã.Înainte de a face vreo examinare, ºtiau, atât el, cât ºi Susan, cã eravorba de o nouã tumoare. Doctorul care îl trata nu a observat nimicºi le-a risipit temerile. În schimb, rezultatele examinãrilor le-aconfirmat. Craig s-a pregãtit pentru a doua intervenþie.

În noaptea dinaintea operaþiei, neurochirurgul i-a spus mameilui Craig:

– Doamnã, nu ºtiu dacã voi reuºi sã scot tumoarea fãrã sã facdin fiul dvs. un invalid.

Deºi voiau sã fie pregãtiþi pentru tot ce era mai rãu, cuvintele acesteai-au fãcut sã se simtã lipsiþi de orice speranþã. Ultimul lucru pe caredoctorul i-l spuse lui Susan în noaptea din 19 aprilie 1978 a fost:

Minunea 153

– Dupã operaþie, îl gãsiþi la secþia de terapie intensivã. Clar?Dând sã plece, adãugã:– Sperãm...Pentru Susan, acesta a fost unul dintre puþinele momente în

care a pus la îndoialã recuperarea lui Craig.Craig a supravieþuit operaþiei, dar, la lista lungã de complicaþii,

s-au adãugat printre altele vederea dublã ºi imposibilitatea de a înghiþi.ªi cu menþinerea echilibrului avea probleme; nu mai putea nici sã steaîn ºezut. Starea fizicã era mizerabilã, iar cea psihicã, la pãmânt. Era pepunctul de a renunþa la luptã, dar, Susan nu voia sã se dea bãtutã.

– Te faci bine, îi spunea mereu.Câteva luni mai târziu, Craig s-a internat la Centrul de Recuperare

„Samariteanul milos”. Numai faptul cã a fost primit acolo e ominune. În cei doi ani care au urmat a beneficiat de cel mai buntratament posibil ºi a fãcut progrese uimitoare.

„Îþi mulþumim, Doamne!”, se rugau împreunã cu familiile dupãfiecare pas înainte. Craig ºi Susan nu se mulþumeau însã numai cuatât. În rugãciunile lor zilnice, implorau vindecarea.

Zilele petrecute la centrul de recuperare n-au fost deloc uºoarepentru Craig. Tânãrul viguros de altãdatã era acum, cu 37 dekilograme mai slab, numai piele ºi oase. Fãcea progrese, dar drumulcare îi stãtea înainte era încã lung. Mesele lui durau mai bine de oorã. Nu mai putea merge, dar nu renunþa la colegiu; cãruciorul nuera un impediment.

De fiecare datã când mã gândesc la credinþa lor, ºi în special lacea a lui Susan, stau ºi mã minunez.

– Va merge singur, le spunea ea tuturor. Cât de curând.Dupã doi ani de recuperare intensã, Craig a fãcut primii paºi...

alãturi de Susan, spre altar. S-au cãsãtorit pe data de 7 iunie 1980.În ziarul local din Baltimore a apãrut un articol despre povesteade dragoste care a smuls un tânãr din ghearele morþii.

Craig se avântã cu însufleþire în cursurile de la colegiu ºi absolviîn ianuarie 1981. Îºi gãsi curând un post în cadrul administraþieifederale, post care fusese special proiectat pentru handicapaþi.


Veºtile bune nu se þin lanþ, din pãcate. Cãtre sfârºitul anului auapãrut tumori în glandele care secretã adrenalina. Glandele i-aufost scoase, ceea ce însemna cã va fi dependent de medicamentepânã la sfârºitul vieþii.

La scurt timp dupã acest incident, Susan îl întâlni pe dr. Miller,un oftalmolog din Hopkins, care îi spuse:

– Acum ºtiþi cel puþin numele bolii: Hippel-Lindau. Aºa senumea cel care a descoperit-o.

ªi îi înmânã un articol despre boalã. În timp ce citea, dr. Millerîi mai spuse cã rata îmbolnãvirilor este de 1 la 50.000. Tumorileapar de regulã în plãmâni, rinichi, inimã, splinã, ficat, glandeleproducãtoare de adrenalinã ºi pancreas. Susan îºi dãdu seama ceînsemnau toate acestea pentru Craig. Îºi ridicã privirea de pe foaieºi privi spre dr. Miller. Amândoi aveau lacrimi în ochi. Mai târziu,Susan mãrturisea:

– Lacrimile lui m-au mângâiat mai mult decât toate cuvintele.Am fost surprinsã sã descopãr cã existã medici care manifestã atâtacompasiune faþã de pacienþi. Lacrimile acelea m-au fãcut sã simtcã era cineva care mã înþelegea ºi suferea alãturi de mine.

Susan ºtia acum la ce sã se aºtepte în viitor. „O boalã incurabilã,aºadar”, spuse mai mult pentru sine. „Va trebui sã o ducem toatãviaþa cu noi, sã fim mereu în aºteptarea unei noi operaþii.” Ochii ise împãienjenirã din nou. Dr. Miller dãdu din cap, în timp ce spuneacu o voce guturalã:

– Acum ºtiþi cel puþin cu ce aveþi de-a face.Susan hotãrî cã pentru Craig era mai bine sã nu afle deocamdatã

nimic. Lipsa unei perspective l-ar fi descurajat complet în starea încare se afla. Ea îºi continuã în schimb cercetãrile. În urmãtoareleoptsprezece luni scrise scrisori tuturor medicilor care îi puteau dainformaþii. Acum afirmã cã are cea mai voluminoasã bibliotecã despecialitate din lume. O cred. A dat telefoane în toatã Americainteresându-se de locurile în care se fãceau cercetãri asupra acesteiboli. A devenit o adevãratã expertã în VHL ºi þine încã pasul cuultimele descoperiri.

Minunea 155

VHL este asociatã cu un fel de orbire. Fiind o boalã congenitalã,este contractatã de 50% dintre copiii care au avut pãrinþi bolnavi.Sora lui Craig, care are acum patruzeci de ani, a avut prima tumoarela vârsta de doisprezece ani. Din fericire, se pare cã a fost ºi ul-tima.

Când Susan i-a spus adevãrul, în cele din urmã, Craig a rãspunssimplu:

– Bãnuiam cã trebuie sã fie ceva serios. Tumorile apãreaumereu.

Amintindu-ºi cât de mult a ajutat-o compasiunea dr. Miller,Susan a ajuns la concluzia cã o asistentã poate face foarte multpentru pacienþi prin simplul fapt cã se aratã preocupatã de starealor. S-a hotãrât deci sã devinã asistentã.

În anul 1984, dupã ce a terminat cursurile, a primit post lasecþia de neurologie infantilã din Hopkins, post pe care ºi l-a pãstratpânã astãzi. Nu am fost surprins sã descopãr în ea o asistentãexcelentã.

În anul 1986, în luna septembrie, Susan a observat simptomeleunei noi tumori. În acest moment, mi-am fãcut eu apariþia. Susanm-a rugat sã mã ocup de Craig.

La tomografia computerizatã am vizualizat trei tumori. Le-amscos fãrã complicaþii.

Dereglãrile endocrinologice necesitau mai multe sãptãmânipentru a se normaliza. Nu a trecut mult ºi a apãrut o altã tumoare,de data aceasta în centrul creierului, formatã în jurul unui chist.

La operaþie am fost asistat de un medic-ºef foarte capabil, penume Art Wong. Am luptat amândoi sã secþionãm corpus callo-sum care uneºte cele douã emisfere ºi sã pãtrundem în centrulcreierului pentru a scoate tumoarea.

Operaþia a decurs fãrã complicaþii. Rugãciunile continuau,fãcând abstracþie de statistici. Craig îºi revenea – încet, dar sigur.

În anul 1988 a venit temuta veste: Craig avea o tumoare petrunchiul cerebral, un loc considerat inaccesibil. Trebuia totuºi fãcutceva. Craig ºi Susan mi-au solicitat ajutorul.


– Îmi pare rãu, le-am spus. Îmi este imposibil sã-i fac loc înprogramul de operaþii.

Susan ºtia foarte bine cã eram îngropat pânã la gât în operaþii.Nu-mi venea deloc uºor sã spun „nu”.

– V-aº sfãtui sã apelaþi la un neurochirurg specializat în problemevasculare, le-am spus.

– Eu aº vrea totuºi sã te ocupi tu, spuse Craig cu voce slabã.– Dacã se poate, continuã Susan. ªtim cât de ocupat eºti ºi

înþelegem, dar...Dupã o discuþie îndelungatã, în care mi-am pus la lucru toatã

puterea de convingere, Craig s-a hotãrât sã aleagã un alt chirurg.Acesta intenþiona sã aplice o metodã nouã, aºa-numitul cuþit

gamma, dar, dupã ce a vorbit cu suedezul care lansase metoda, adecis cã nu era alegerea idealã pentru cazul lui Craig.

Între timp, starea lui Craig se înrãutãþea. Nu mai putea înghiþideloc, faþa îi era insensibilã ºi avea dureri de cap îngrozitoare. S-ainternat de urgenþã la 19 iunie 1988.

Susan m-a sunat acasã. Ascultând-o, mi-am dat seama cã nuputeam sta cu mâinile în sân. Trebuia fãcut ceva. Tãceam, încercândsã nu dau ascultare sentimentelor. În cele din urmã, mi-am spus:„O.K. Voi tãia pe altcineva din program”.

L-am programat pentru ziua urmãtoare la ora 18. Nu cred cãam vãzut vreodatã doi oameni mai fericiþi decât Craig ºi Susan laauzul veºtii. Parcã numai gândul cã operam eu le dãdea o paceinterioarã.

– Totul se aflã în mâinile lui Dumnezeu, le-am spus.– Da, dar noi credem cã Dumnezeu se foloseºte de mâinile

tale, îmi dãdu Craig replica.Deºi acceptasem sã fac operaþia în ciuda faptului cã tumoarea

se gãsea într-un loc considerat inaccesibil, am þinut sã le reamintesc:– Nu vã pot promite nimic pânã nu vãd despre ce e vorba.

Dacã e trunchiul cerebral în joc...M-am oprit, nevoind sã le spun direct cã nu puteam face nimic.– Înþelegem, spuse Craig, iar Susan aprobã.

Minunea 157

– Dar, am adãugat, tot ce nu se aflã pe trunchi poate fi scos.– Totul se va termina cu bine, spuse Susan cu convingere.Într-un fel, era ciudat sã mã vãd încurajat de soþia unui pacient.Acceptasem operaþia fãrã sã am nici cea mai vagã idee ce metodã

sã aplic. M-am consultat ºi cu alþi medici, dar nici unul nu mãputea sfãtui în acest caz. „Voi deschide craniul ºi voi vedea desprece e vorba”, mi-am spus în cele din urmã. Nu le promisesem nimic,dar nu pãreau sã aibã nevoie de asigurãri suplimentare. Erau maiîncrezãtori chiar decât mine.

ªi aºa am ajuns la dupã-amiaza dinaintea operaþiei, când i-amgãsit rugându-se în salon.

A fost o operaþie dificilã. A trebuit sã mã folosesc de unmicroscop pentru a distinge tumoarea dintre multitudinea de vasecare o înconjurau. Am studiat trunchiul cerebral ºi dintr-un unghi,ºi din altul, dar, în afara faptului cã era inflamat, n-am observatnimic. „Dar tumoarea trebuia sã fie pe trunchi”, îmi spuneam. L-amînþepat în mai multe locuri. Datoritã mulþimii de structuri ºi fibrevitale care fac ca cea mai uºoarã iritare sã aibã urmãri drastice,trunchiul cerebral era considerat o zonã inaccesibilã. Presupuneamcã tumoarea avea un chist în mijloc; dacã presupunerile seadevereau, puteam drena chistul obþinând o scãdere a presiuniiintracraniene. N-am dat de nici un chist, în schimb am provocat ohemoragie îngrozitoare. Eram fericit dacã reuºeam sã repar totul,sã nu fie mai rãu decât fusese.

În jurul orei douã noaptea, dupã opt ore de operaþie, am reuºitsã-l închid ºi sã-l trimit la terapie intensivã. Trecuse prin atâtea,încât trebuie sã fi fost complet epuizat.

Când am intrat a doua zi în salon, am rãmas perplex. Parcã nicin-ar fi fost operat: zâmbea, se miºca, ºi fãcea chiar glume. Dupãce mi-am revenit, le-am spus cã fusesem sigur cã tumoarea se aflape punte, o regiune a trunchiului cerebral.

– Aveam de gând sã deschid puntea, le-am spus, dar n-am putut-oface asearã, pentru cã operam deja de opt ore ºi eram obosit. Vreausã-mi ºtiu toate capacitãþile în stare de funcþionare când mã


aventurez pe un astfel de teren neexplorat. Nu e o operaþie pe caresã o faci la miezul nopþii.

– Atunci fã-o acum, îmi spuse Craig.– Nu prea avem de ales, nu? întrebã Susan.– Riscul ca Craig sã moarã pe masa de operaþie este de 50%, le-am

rãspuns.Nu era deloc uºor, dar era necesar sã le spun.– Dacã scapã cu viaþã, am continuat, mai existã pericolul sã

rãmânã paralizat sau cu alte afecþiuni ale sistemului nervos.– Înþelegem, a spus Susan. Vrem totuºi sã continui. Noi ne rugãm

pentru o minune ºi credem cã Dumnezeu o va face prin tine.– N-avem nimic de pierdut, adãugã Craig. Dacã e sã mor, mor

ºi aºa.Am programat operaþia câteva zile mai târziu. ªtiam cã Susan

ºi Craig erau foarte credincioºi. Acum o dovedeau mai mult decâtoricând. Nu încetau sã repete:

– Vrem o minune ºi credem cã o vom primi de la Dumnezeu.Un asistent împinse cãruciorul lui Craig în sala de operaþie ºi

pregãtirile au început. Craig stãtea cu faþa în jos pe masa de operaþie,cu capul fixat într-o ramã, pentru a evita miºcãrile. Medicii i-auras încã o datã capul. O asistentã îl acoperi cu un cearºaf ºi operaþiaîncepu.

– Voi face o micã deschizãturã în trunchi, am murmurat pentruceilalþi.

Am deschis trunchiul cerebral cu un instrument electric spe-cial, care favoriza coagularea. Asistentul aspira cu un tub sângelecare continua sã curgã. „ªi acum?”, m-am întrebat. „Doamne,ajutã-mã sã vãd ce am de fãcut!”, mã rugam în tãcere.

Obiºnuiesc sã mã rog întotdeauna înainte de operaþii. De dataaceasta însã, m-am rugat tot timpul: „Doamne, acum totul depindede Tine. Fã ceva!” Adevãrul e cã n-aveam nici cea mai vagã ideedespre ce trebuia sã fac.

Minunea 159

M-am oprit ºi am privit în gol, în timp ce-I spuneam lui Dumnezeu:„Craig va muri sub ochii mei dacã nu-mi arãþi ce sã fac”. Dupãcâteva secunde ºtiam rãspunsul. Sã fi fost intuiþia?

– Laserul, vã rog.Pãrea cel mai logic lucru din lume. Folosindu-mã de laser, am

încercat sã fac o micã deschizãturã în trunchi. Am reuºit sã pãtrundmai în profunzime. Am dat de ceva tare. „E tumoarea”, mi-amspus. Am tras cu grijã, dar nu se miºca. Am ezitat. Nu voiam sã fiuprea brutal, dar nici nu puteam lãrgi orificiul, pentru cã lucramchiar pe trunchi. Anesteziºtii nu-ºi luau ochii de pe monitoarelecare arãtau activitatea creierului.

– Potenþialul bioelectric a încetat, a venit temuta veste.Este ca ºi atunci când observi la EKG cã inima înceteazã sã mai

batã. Era semn cã o parte a creierului încetase sã funcþioneze. Dinfericire, cealaltã parte a trunchiului cerebral rãmãsese intactã.

– Nu putem renunþa, de vreme ce am ajuns pânã aici, am spus,nevoind sã mã gândesc cât de grave puteau fi urmãrile.

„Doamne, acum nu mai pot da înapoi. Condu-mi Tu mâinile!”,mã rugam.

Degetele trãgeau, miºcau ºi rãsuceau pânã ce tumoarea începusã cedeze. Am tras încã o datã atent ºi, cu un „plop”, ghemotoculieºi. Trunchiul îºi reveni imediat la mãrimea normalã. Tumoareaera scoasã, dar complicaþiile rãmâneau. Încercam sã nu mã gândescla ce avea sã se întâmple. Chiar dacã Craig supravieþuia – lucruprea puþin probabil – rãmânea un invalid.

Operaþia a mai durat patru ore. Am închis totul la loc, dar mãsimþeam teribil de nenorocit.

– Am fãcut tot ce am putut, am spus cu voce tare.Cuvintele nu m-au fãcut însã sã mã simt cu nimic mai bine.

* * *

În continuare, o voi lãsa pe Susan sã vã povesteascã ce s-a maiîntâmplat. A înregistrat pe o casetã povestea lui Craig ºi experienþaprin care a trecut ea dupã prima operaþie din anul 1988.


SUSAN WARNICK:O mulþime de prieteni ºi rude au venit la mine în noaptea

operaþiei. Eram bucuroasã sã vãd cã nu eram singurã. În momentelede liniºte, citeam din Biblie. Mã strãduiam sã alung îndoielile, darsimþeam cum mã încolþeau din toate pãrþile. Nu-mi dau seama dece mã simþeam atât de deprimatã. Avusesem atâta încredere înDumnezeu ºi fusesem atât de sigurã cã va face o minune!... CândCraig dãdea semne de descurajare, eram imediat lângã el ºi-lîmbãrbãtam. Îi spuneam cã vieþile noastre se aflau în mâna luiDumnezeu. Fusesem atât de tare, ºi acum...

Nimic nu m-a putut smulge din acea depresie. Îmi amintesc cãle spuneam celor din sala de aºteptare:

– Nu m-am simþit niciodatã aºa. Parcã aº fi învinsã. Poate cãDumnezeu vrea sã mã facã sã înþeleg cã totul are o mãsurã. Poate...poate e mai bine dacã se terminã aºa.

Desigur cã toþi încercau sã mã mângâie, dar nu puteam decâtsã aºtept îngrijoratã.

La un moment dat, l-am vãzut pe dr. Carson intrând. A începutsã ne explice ceva despre localizarea tumorii, despre afectareacreierului ºi ne-a spus ceva de genul:

– Era foarte probabil sã se întâmple. Îi dau cu indulgenþã maxi-mum câteva luni de trãit.

Despre dr. Carson se spune cã nu-ºi dezvãluie niciodatãsentimentele ºi nu-ºi pierde cumpãtul când stã de vorbã cu pacienþii.Are o voce caldã, prietenoasã, ºi uneori vorbeºte atât de încet,încât trebuie sã fii foarte atent ca sã poþi auzi ce spune. Îmi simþeamfiecare fibrã a corpului încordatã în timp ce-l ascultam pronunþândsentinþa de moarte a lui Craig. N-am plâns, dar am început sã tremurdin tot corpul. Îmi dãdeam seama, dar nu mã puteam controla.Craig moare! Aceste douã cuvinte mã obsedau.

Doctorul Carson îmi spusese de la început cã va încerca sãscoatã tumoarea dacã eram de acord, dar cã era foarte probabil caCraig sã rãmânã pe jumãtate paralizat sau sã moarã.

Pentru câteva minute nu am vãzut nimic în faþa ochilor. Craigsã moarã?

Minunea 161

Dr. Carson stãtea în faþa mea încercând sã mã consoleze. Dupãce timp de paisprezece ani cercetasem totul despre VHL ºi mãtemusem de o tumoare pe puntea centralã, iatã cã inevitabilul seprodusese. Craig... Craig al meu avea sã moarã. Îl pierdeam!

– Tumoarea a fost chiar în centrul punþii, continuã dr. Carson.În acel moment, am ridicat ochii ºi l-am vãzut în faþa mea pe

omul Benjamin Carson. Era obosit, îi vedeam cearcãnele din jurulochilor. „De obicei, nu aratã aºa”, mi-am spus. S-a întâmplat cevacu el. Mi-am dat brusc seama: doctorul Carson era descurajat.Învins.

Mi-am dat seama cã fusesem atât de preocupatã de propriadurere, încât nu mã gândisem la ce se petrecea în sufletul doctoruluiCarson. Aveam în faþa mea un om care nu mai reuºea sã-ºi ascundãemoþiile. Mã gândeam: „Omul acesta scoate jumãtãþi de creier ºiface operaþii pe care nimeni nu s-ar încumeta sã le facã”. Acumciteam pe faþa lui tristeþe. Tristeþe ºi disperare. Pentru un momentam uitat de mine ºi de Craig. Îmi pãrea tare rãu de el. Era la capãtulputerilor.

Dupã ce a terminat de vorbit, s-a întors ºi a plecat. Privindu-lcum se îndepãrta, îmi repetam: „Îmi pare aºa de rãu de el!” Amalergat ºi l-am ajuns din urmã pe coridor.

– Ben, i-am spus, nu trebuie sã-þi faci reproºuri.L-am strâns în braþe, apoi m-am întors în salon. Cu o zi înainte

fusese externat un pacient ºi asistenta mi-a dat voie sã dorm însalonul liber. Stãteam întinsã pe pat, cu ochii pironiþi în tavan.Eram furioasã. Ah, cât de furioasã eram! Nu-mi amintesc sã fisimþit vreodatã o emoþie atât de puternicã.

„Doamne”, am murmurat în întuneric, „am trecut prin atâtea...Aceasta e cea mai mare nenorocire din viaþa mea. Doamne, suntfurioasã pe Tine. Dacã tot aveai de gând sã mi-l iei, de ce n-aifãcut-o atunci, în 1981 sau dupã prima operaþie? Dacã eºti atât deiubitor, cum poþi lãsa un om sã treacã prin atâtea pentru ca la urmãsã moarã?” Totul mi se pãrea fãrã sens. „Vrei sã fiu vãduvã la 30de ani. Nu vom avea niciodatã un copil împreunã.” Mã gândeam


la alte femei care rãmãseserã fãrã soþi. „Cel puþin ele au copiii. Eun-am pe nimeni.” Mã simþeam atât de nenorocitã, încât aº fi vrutsã mor în momentul acela.

Dupã câteva minute m-am dus la baie. Am tresãrit la vedereafeþei strãine care mã privea din oglindã. M-am întors în pat simþin-du-mã mai nenorocitã ca niciodatã. Mi se pãrea cã toatã viaþa meafusese o greºealã. „Absurd. Toate strãdaniile, toatã grija... Pentrunimic? Ce voi face fãrã Craig? Cum poþi aºtepta de la mine sã-micontinui viaþa fãrã el?”

Am dat frâu liber durerii. L-am acuzat pe Dumnezeu pentru cãvoia sã mi-l ia pe Craig dupã ce mã lãsase sã fac din el centrulvieþii mele. Extenuatã, am încetat sã mai vorbesc în cele din urmã.Într-un moment de liniºte, Dumnezeu mi-a spus ceva. N-am auzitnici o voce, dar cuvintele erau foarte clare: „Craig nu e al tãu, casã Mi-l ceri. Nu-þi aparþine þie, Susan. E al Meu.”

Mi-am dat seama cât de prostesc mã purtasem. Craig ºi eu nepredasem inimile lui Hristos încã din liceu. Aparþineam amândoilui Dumnezeu, aºa cã nu eram îndreptãþitã sã îl cer pentru mine.

Cu câteva zile înainte, ascultasem o emisiune la radio, în careun pastor relata istoria lui Avraam. Avraam trebuia sã-l jertfeascãpe Isaac, pe care îl iubea cel mai mult (vezi Geneza 22). Mi-amspus: „Craig e un Isaac al meu. Doamne, vreau sã Þi-l ofer, la felca Avraam.”

Am simþit o pace interioarã ºi am adormit.

* * *

BEN CARSON:În dupã-amiaza care a urmat celei de-a doua operaþii, am intrat

în salonul lui Craig. Am crezut cã nu vãd bine: Craig ºedea în pat.L-am privit câteva momente cu ochii mari, dupã care, pentru a-miascunde surprinderea, i-am spus:

– Miºcã braþul drept.L-a miºcat.

Minunea 163

– Acum pe stângul.Din nou miºcãri normale. Picioarele, la fel. Totul era perfect

normal. Nu gãseam nici o explicaþie. La înghiþire avea încã greutãþi,dar în rest totul pãrea O.K.

– Cred cã Dumnezeu are un amestec în treaba asta, am spus.– Cred cã Dumnezeu are un amestec în toate, rãspunse el.În dimineaþa urmãtoare, i-am scos tubul de oxigen.– Mã goliþi de tot? râse Craig.Fãcea haz de cele întâmplate.– Craig, îþi dai seama cã a fost o minune?– Da!Toatã faþa îi radia.Dupã vreo ºase luni de la aceastã întâmplare, îmi petreceam

seara în familie când m-am auzit chemat la telefon. Era Susan.Recunoscându-mi vocea, nu-ºi mai pierdu timpul cu prezentãrile,ci strigã pur ºi simplu:

– Doctore Carson! N-o sã vã vinã sã credeþi! Craig a mâncat ofarfurie întreagã de spaghete ºi chiftele. O farfurie î n t r e a g ã!Poate înghiþi!

Am mai stat puþin de vorbã ºi mã simþeam foarte bine la gândulcã devenisem o parte din viaþa lor. Mi-am dat seama cât denepãsãtori trecem pe lângã niºte lucruri care ni se par de la sineînþelese, ca înghiþitul, de exemplu. Oamenii ca Susan ºi Craig auînvãþat sã le aprecieze.

* * *

Craig îºi va reveni cu timpul la starea dinaintea operaþiei, cualte cuvinte va fi din nou activ. Sistemul nervos îi fusese puþindereglat de când l-am cunoscut. Mai are ºi acum tremurãturi uºoareºi dificultãþi la înghiþire, cu siguranþã datoritã celei de-a douaoperaþii în care aproape cã ºi-a pierdut viaþa. Din nefericire, vormai putea apãrea tumori, dar e foarte improbabil sã fie localizatela nivelul trunchiului cerebral.

La ora actualã, Craig se pregãteºte sã-ºi ia licenþa în teologie.

CAPITOLUL 19

Separarea gemenilor

– Îmi pusesem în gând sã-i omor ºi apoi sã mã sinucid, povesteaTheresa Binder.

În anul 1987, când se afla în a opta lunã de sarcinã, aflase cãavea gemeni siamezi.1

– O, Doamne, þipa. Nu se poate! Ce gemeni? E un monstrubolnav ºi oribil.

În urmãtoarele trei zile n-a fãcut decât sã plângã ºi sã segândeascã cum sã scape de sarcinã. „Somnifere!”, a fost primulgând. O cutie întreagã ºi termina cu toate.

– Simþeam cã nu mai pot trãi ºi credeam cã e mai bine aºa ºipentru ei, ºi pentru mine.

Dar nu a putut înghiþi tabletele. Gândurile atingeau limiteleabsurdului. În disperarea ei, se agãþa de orice ar fi putut-o smulgedin acest coºmar – sã fugã, sã se arunce de pe fereastrã...

– Numai sã mor o datã, se auzea spunând.

1 Gemenii siamezi reprezintã una dintre 70.000-100.000 de naºteri, iar ceicu capetele lipite, una dinte 2-2,5 milioane. Numele de siamezi vine de laSiam, locul naºterii lui Chang ºi Greg (1811-1879) pe care P.T. Barnum i-aexpus în multe locuri din America ºi Europa.

Majoritatea gemenilor siamezi mor la naºtere sau la scurt timp dupã aceea.Din câte se ºtie, pânã în prezent s-au fãcut în jur de cincizeci de operaþii,dintre care, în cel mult zece cazuri, ambii nou-nãscuþi au rãmas în viaþã.Reuºita depinde nu numai de îndemânarea chirurgilor, ci ºi de felul þesutuluipe care cei doi îl împart. Niciodatã nu se mai fãcuserã operaþii pe gemeninãscuþi cu capetele lipite. Cele mai fericite cazuri au fost operaþia la ºold saupiept, dar de fiecare datã riscul era foarte mare. ªansa de a supravieþui era îngeneral de 50%.

Separarea gemenilor 165

Pânã într-o dimineaþã, când ºi-a dat brusc seama cã nu era dreptsã se sinucidã. Moartea ei atrãgea dupã sine moartea altor douãfiinþe care aveau dreptul la viaþã.

Theresa se resemnã. Era pregãtitã sã înfrunte soarta ºi sã accepterezultatele, oricare ar fi fost ele.

ªi cât de fericiþi fuseserã ei, cu numai câteva luni înainte, lagândul unui copil! Soþul Theresei avea treizeci ºi ºase de ani. Înprimele luni de sarcinã, au aflat cã aveau gemeni.

– Eram atât de fericitã, îºi aminteºte Theresa, încât I-am mulþumitlui Dumnezeu pentru acest dar îndoit.

Cei doi soþi din Ulm au cumpãrat câte douã rânduri de hãinuþe,un cãrucior dublu, un pãtuþ dublu ºi... au început sã aºtepte.

Patrick ºi Benjamin s-au nãscut prin cezarianã la 2 februarie1987. Cântãreau împreunã 4,025 kg. Capetele le erau lipite la spateunul de altul. Au fost duºi la spitalul de copii imediat dupã naºtereºi Theresa nu i-a vãzut decât dupã trei zile. Când i-au adus, Josefstãtea în apropiere s-o prindã în caz de nevoie. Theresa se uitã lacei doi bebeluºi din faþa ei: doi bãieþei – copiii ei – ºi inima i seînmuie. Au podidit-o lacrimile. Îºi îmbrãþiºã soþul ºi copiii.

– Sunteþi ai noºtri ºi vã iubim, spuse.Dragostea de mamã n-a pãrãsit-o nici o clipã pe Theresa,

dimpotrivã, cu cât situaþia devenea mai disperatã, cu atât grija eipentru copii creºtea.

Tinerii pãrinþi au trebuit sã înveþe sã-i þinã în braþe pe cei doi,pentru cã feþele lor erau îndreptate în direcþii opuse, Theresa trebuiasã-i sprijine de o pernã când îi alãpta ºi sã þinã în fiecare mânã câteo sticlã.

Deºi nu împãrþeau nici un organ vital, cei doi aveau în comuno secþiune a craniului, pielea ºi o venã importantã care face legãturaîntre creier ºi inimã.

Dupã cinci sãptãmâni de la naºtere, cei doi soþi ºi-au luat copiiiacasã.

– Dragostea noastrã nu a încetat nici o clipã, povestea Josef.Erau copiii noºtri.


Având capetele lipite, bãieþii n-au putut învãþa sã se miºte caceilalþi copii. Totuºi, încã de la început, se comportau ca douã entitãþiseparate: de multe ori unul dormea în timp ce celãlalt plângea.

Soþii Binder trãiau cu speranþa cã bebeluºii lor blonzi ºi bucãlaþiaveau sã fie despãrþiþi într-o zi. În starea în care se aflau, eraucondamnaþi sã stea toatã viaþa întinºi în pat, cu faþa în sus – operspectivã tristã pentru doi copii.

– Am trãit cu o speranþã care mi-a dat puterea sã merg maideparte, îmi spunea Theresa cu ocazia primei noastre întrevederi,speranþa cã voi gãsi într-o zi medicii care sã facã aceastã minune.

Searã de searã, Theresa adormea visând cã-ºi îmbrãþiºa copiii,cã se juca cu ei, dupã care îi punea cu grijã în douã cãrucioare.Petrecuse multe nopþi cu faþa scãldatã în lacrimi, întrebându-sedacã putea avea loc o asemenea minune. Nu se mai întâlniserãcazuri în care doi gemeni siamezi lipiþi la capete sã fie separaþi cusucces.1

– N-am renunþat la speranþã. Nu puteam. Erau copiii mei. Eierau cel mai important lucru din viaþa mea, spunea ea. Eram hotãrâtãsã merg pânã la capãt pentru a le da o ºansã de a începe o viaþãnormalã.

Pediatrii din Germania ne-au contactat la Hopkins, întrebânddacã echipa de la chirurgie infantilã putea concepe un plan pentrua separa gemenii. Aºa am intrat eu în joc.

Operaþia mã tenta, sã fiu sincer. Ar fi fost cea mai riscantã ºimai aventuroasã dintre câte fãcusem, iar pe de altã parte, dacãreuºeam, le ofeream gemenilor singura ºansã de a începe o viaþãnormalã. Desigur cã nu depindea numai de mine. Eram o echipãîntreagã. Doctorul Mark Rogers, ºeful secþiei de terapie intensivã

1 În data de 16 martie 1982, Alex Haller ºi echipa lui de douãzeci ºi unu demembri din Johns Hopkins le-au operat cu succes pe gemenele lui Carol ºiCharles Seluaggio din Salisbury, Massachussetts. Operaþia a durat zece ore.Emily ºi Francesca erau lipite între piept ºi abdomenul superior, având încomun cordonul ombilical, pielea, muºchii ºi cartilagiile costale. Obstrucþiileintestinale le-au fãcut cele mai mari greutãþi.


pentru copii din Johns Hopkins, era coordonatorul. Am strâns ºapteanesteziºti pediatri, cinci neurochirurgi, doi specialiºti în chirurgiecardiacã, cinci de chirurgie plasticã ºi, lucru la fel de important,zeci de asistente ºi tehnicieni. În total eram ºaptezeci. Timp decinci luni urma sã ne pregãtim intens pentru aceastã operaþie unicã.

Craig Dufresne, Mark Rogers, David Nichols ºi eu ne-am deplasatîn Germania. În cele cinci zile pe care aveam sã le petrecem acolo,Dufresne intenþiona sã introducã pungi de silicon sub pielea capuluiîn locul în care cei doi erau lipiþi, pentru ca aceasta sã se întindã,astfel încât în momentul operaþiei sã poatã acoperi plãgile operatorii.

Separarea era partea care îmi revenea mie. Ulterior, Donlin Longurma sã se ocupe de unul, iar eu de celãlalt. Pentru ca ºansele dereuºitã sã fie maxime, eram asistaþi de cea mai calificatã echipã demedici din Johns Hopkins: Bruce Reitz, ºeful secþiei de chirurgiecardiacã, Craig Dufresne, profesor-asistent la chirurgie plasticã,David Nichols, anestezist pediatru ºi Donlin Long, ºeful secþiei deneurochirurgie. Mark Rogers era coordonatorul ºi purtãtorul nostrude cuvânt.

M-am deplasat în Germania, pentru cã nu vãzusem decâtradiografiile gemenilor ºi trebuia sã constat personal în ce condiþiese afla sistemul nervos.

Cu douã sãptãmâni înaintea plecãrii, au pãtruns în locuinþanoastrã niºte hoþi ºi ne-au furat printre altele ºi seiful, pe care nul-au putut deschide. Era cam de mãrimea unei cutii de pantofi ºiþineam în el toate actele importante, printre care ºi paºapoartele.

Mã gândeam eu cã nu va fi uºor sã fac rost în douã sãptãmânide alt paºaport, dar nu credeam cã e imposibil. Am sunat la serviciulde paºapoarte, de unde mi s-a spus politicos:

– Ne pare rãu, domnule dr. Carson, dar nu se poate într-untimp aºa de scurt.

Am sunat la poliþie.– Ce ºanse am sã-mi recuperez actele, în primul rând paºaportul?– N-aveþi nici o ºansã, a venit rãspunsul. Astfel de obiecte nu

se mai gãsesc niciodatã. Fie ajung la gunoi, fie sunt arse, dar degãsit nu se mai gãsesc.


Dupã ce am pus receptorul jos, m-am rugat: „Doamne, trebuiesã-mi faci rost cumva de un paºaport dacã vrei sã iau parte laoperaþie!” Am încercat apoi sã nu mã mai gândesc la paºaport. Numi-a fost prea greu, pentru cã avem oricum o mulþime de lucruripe cap.

Dupã douã zile, primesc un telefon. Era poliþistul:– Vã vine sã credeþi cã v-am gãsit documentele?– A, da, îmi vine sã cred, cum sã nu?Uimit de rãspunsul meu, îmi mai spuse cã un detectiv rãscolea

un container cãutând ceva, când a dat peste o pungã cu o foaie pecare era scris numele meu. A scotocit mai departe ºi a gãsit ºicelelalte documente.

Datoritã lucrurilor gãsite, au demascat o întreagã bandã de hoþiîn zona cuprinsã între Baltimore ºi Washington D.C. ºi ne-auînapoiat ºi aparatura care ni se furase din casã.

Echipa noastrã ºi-a petrecut urmãtoarele cinci luni fãcând planuriºi analizând fiecare complicaþie care putea apãrea în cursuloperaþiei. Am mers pânã acolo, încât am racordat toatã aparaturasãlii de operaþie la un acumulator de curent, pentru ca sã fimasiguraþi în caz cã se întrerupea curentul. Aveam câte un exem-plar dublu din toate aparatele: douã monitoare cu care suprave-gheau funcþiile vitale în timpul operaþiei, douã aparate pentrurespiraþie artificialã ºi mese alãturate care se detaºau dupã cegemenii aveau sã fie separaþi.

La sfârºitul celor cinci luni, totul era atât de organizat, încâtaveam uneori impresia cã pregãtim o operaþiune militarã, nu ooperaþie. Am stabilit pânã ºi locul pe care trebuia sã-l ocupe fiecaremembru al echipei. Am redactat un pliant de zece pagini în caream descris fiecare pas al operaþiei.

Am fãcut cinci „repetiþii generale”, fiecare de câte trei ore, lacare ne-am folosit de pãpuºi ºi am analizat totul din nou, toateaspectele.

Am spus de la bun început cã nu vom opera înainte de a neasigura cã avem suficiente ºanse de reuºitã. Nici eu ºi nici doctorul


Long nu puteam ºti dacã unele porþiuni critice ale þesutului cere-bral, ca de exemplu centrul vãzului, erau separate sau nu. Dinfericire, singurul organ pe care cei doi îl aveau în comun era sinusulsagital superior, un sistem de drenaj de o importanþã vitalã.

Operaþia gemenilor a început la ora 7:15, pe data de 5 septembrie1987. Am ales aceastã zi pentru cã la sfârºit de sãptãmânã spitalulera mai puþin aglomerat ºi aveam mai mult personal la dispoziþie.

Mark Rogers i-a sfãtuit pe pãrinþi sã rãmânã în camera de la ho-tel, sã se mai relaxeze cât timp avea sã dureze operaþia. Bineînþelescã nu s-au putut „relaxa”. Nici unul dintre ei nu s-a miºcat nici unminut de lângã telefon. În timpul celor douãzeci ºi douã de ore,doctorii i-au þinut la curent cu mersul operaþiei.

Chirurgii Ritz ºi Cameron au introdus dupã anestezie catetere(subþiri cât firul de pãr) în vasele de sânge principale pentru aurmãri toate schimbãrile pe monitor. Capetele erau poziþionate înaºa fel încât sã evite alunecarea sau presiunea prea mare. Am tãiatpielea capului ºi am îndepãrtat þesutul osificat care unea cele douãcapete. L-am pãstrat pentru a-l folosi mai târziu la „reconstituire”.

Urmãtorul pas a fost sã deschidem dura mater, lucru deloc uºor,pentru cã trebuia sã fim foarte atenþi la circumvoluþiunile durei ºila ramificaþiile arteriale anormale care se formaserã între creierulunuia ºi al celuilalt.

Înainte de a trece la secþionarea sinusurilor venoase, trebuia sãîntrerupem toate legãturile care existau între creierii gemenilor.Pentru aceasta, am izolat porþiunea superioarã ºi pe cea inferioarãceva mai jos de locul de confluenþã al sinusurilor. Din nefericire,locul era hipertrofiat ºi a început sã sângereze îngrozitor. Am reuºitsã oprim hemoragia acoperind locul cu fibre musculare. Situaþiane-a constrâns sã trecem mai repede decât plãnuisem la urmãtoareaetapã, ºi anume la hipotermie. La sesiunile de repetiþii, stabilisem cãaveam nevoie de trei pânã la cinci minute pentru a separa ºi a refaceimediat structurile vasculare ale celor doi. Fiecare era conectat la unaparat „inimã-plãmân” care pompa ºi rãcea sângele la 20 de gradeCelsius. Temperatura scãzutã reducea metabolismul aproape la zero,permiþându-ne sã oprim bãtãile inimii ºi circulaþia sângelui pentru


aproximativ o orã, fãrã sã aparã afecþiuni ale creierului. Circuitulsangvin trebuia întrerupt cât timp lucram la refacerea venelor.Gemenii se aflau într-o stare asemãnãtoare morþii clinice.

Dacã circulaþia sângelui în creier nu se reinstala dupã cel multo orã, apãreau defecte ireparabile în þesuturile creierului care aveaunevoie de anumite substanþe din sânge. Cu alte cuvinte, dupãinstalarea hipotermiei trebuia sã acþionãm repede. (Aceastã tehnicãpoate fi aplicatã numai la copiii sub 18 luni, la care creierul se aflãîncã în formare ºi este destul de flexibil pentru a-ºi reveni dupã unastfel de ºoc.)

Au trecut douãzeci de minute de la instalarea hipotermiei. Eraora 23:30. Ne apropiam de momentul culminant. Craniile eraudeschise, iar eu mã pregãteam sã secþionez vena subþire ºi albastrãcare unea capetele ºi transporta sângele de la creier la inimã. Eraultima legãturã dintre cei doi. Am secþionat-o, dupã care amdespãrþit cele douã mese ºi doctorul Long l-a luat în primire peunul dintre bãieþi. Patrick ºi Benjamin erau, pentru prima oarã înviaþa lor, liberi.

Libertatea nu era însã totul. Mai aveau de trecut un obstacolmortal. Înainte de a relua circulaþia sângelui, trebuia sã refacîmpreunã cu doctorul Long douã vene noi din fosta venã comunãfolosind secþiunile de pericard pe care le extrãsesem înainte.

Cineva a pornit ceasul de pe perete. Aveam o orã la dispoziþie.Le-am avertizat pe asistente:

– Vã rog sã nu-mi spuneþi cât e ceasul sau câte minute au mairãmas.

Nu voiam sã ºtiu, pentru cã era un stres inutil. N-aveam nevoiesã aud: „Mai veþi ºaptesprezece minute” ºi aºa mai departe. Lucramcât de repede puteam. Le-am fãcut instructajul:

– Când a trecut ora, daþi drumul pompelor. Dacã se scurge totsângele, asta e. Am fãcut tot ce am putut.

Nu voiam sã provocãm afecþiuni creierului. Din fericire, ºi Long,ºi eu eram obiºnuiþi sã lucrãm sub presiunea timpului.


Aveam un sentiment ciudat: corpurile erau atât de reci, încâtaveam impresia cã lucrez pe cadavre. Pentru un moment, m-amîntrebat dacã aveau sã mai miºte vreodatã.

* * *

Conform planurilor noastre, secþionarea sinusurilor trebuia sãdureze între trei ºi cinci minute. În celelalte cincizeci ºi cinci deminute rãmase urma sã refacem sinusurile înainte de a reluacirculaþia.

„O, nu!”, am murmurat, respirând apãsat. Întâmpinam dejagreutãþi. Aveam nevoie de mai mult timp decât plãnuisem pentrua reface la geamãnul meu punctul de confluenþã al sinusurilor.Pentru un neurochirurg, aceasta e zona cea mai de temut, pentrucã sângele circulã cu o asemenea vitezã, încât în câteva minutes-ar putea scurge în întregime printr-un orificiu de mãrimea unuicreion.

În loc de trei minute, am avut nevoie de douãzeci pentru asepara vasele. Ne mai rãmâneau patruzeci pentru a termina treaba.Din fericire, specialiºtii în chirurgie cardiacã au observat atentconfiguraþia sinusurilor în timp ce le secþionam ºi au tãiat fâºii demãrimi exacte din pericard. Deºi tãiate „dupã ochi”, fâºiile sepotriveau perfect.

Cred cã trecuserã patruzeci ºi cinci de minute când mi-am datseama cã timpul se apropia de încheiere. Nu era nevoie sã mã uitla ceas; simþeam tensiunea celor din jur, de parcã i-aº fi auzitspunându-ºi: „Oare terminã la timp?”

Long terminã primul. Eu am terminat cu câteva secunde înainteca sângele sã-ºi reia cursul. Reuºisem!

Urmã un moment de tãcere. Se auzea doar zgomotul ritmicfãcut de inima-plãmân artificialã.

– S-a fãcut! am auzit o voce în spatele meu.Am dat afirmativ din cap, dupã care am oftat adânc, dându-mi

seama cã-mi þinusem respiraþia în ultimele clipe de încordare.Tensiunea se citea pe feþele tuturor.


Dupã ce am pus inimile în funcþiune, ne-am izbit de al doileaobstacol major: sângele se scurgea sãlbatic prin toate vasele micicare fuseserã atinse în timpul operaþiei. În ultimele trei ore, am încercattoate metodele posibile pentru a opri hemoragia. La un moment datsimþeam cã nu vom reuºi. Litru dupã litru, sângele se scurgea dintrupurile gemenilor, iar rezervele scãdeau vãzând cu ochii.

Hemoragia nu ne-a luat prin surprindere, pentru cã fuseserãmnevoiþi sã diluãm sângele cu o substanþã anticoagulantã înainte dea-i racorda pe cei doi la inima-plãmân artificialã. Era deci cât sepoate de normal ca, în momentul în care am repus inimile înfuncþiune, sângele sã curgã nestãvilit din plaga operatorie. Creiereletraumatizate au început sã se inflameze îngrijorãtor – avantajulera cã inflamaþia astupa unele vase – dar nu voiam sã maiîntrerupem încã o datã circulaþia.

ªi iatã cã a venit ºi temutul moment în care ni s-a spus cã sângelefusese epuizat în întregime. Rogers sunã la centrul unde se pãstrasângele colectat pentru transfuzii.

– Ne pare rãu, dar nu avem prea mult sânge la dispoziþie,rãspunse vocea de la celãlalt capãt al firului. Am cãutat în tot oraºul.

– Donez eu dacã e nevoie, s-a oferit cineva când Rogers a venitcu vestea.

Alþi ºase i s-au alãturat. Gest nobil, dar nu tocmai practic. Punctulde colectare a sângelui din Hopkins sunã în cele din urmã la CruceaRoºie americanã care a trimis zece unitãþi, exact cantitatea de careaveam nevoie.

La sfârºitul operaþiei, am numãrat unitãþile consumate: erauºaizeci – un volum care îl depãºea de câteva ori pe cel normal.Plãgile operatorii mãsurau mai mult de patruzeci de centimetri îndiametru.

În tot acest timp, cineva îi þinea la curent pe pãrinþi cu mersuloperaþiei. Bineînþeles cã nu mai rezistaserã sã stea la hotel ºiveniserã în sala de aºteptare.

Câteva asistente ne aprovizionau cu mâncare în rarele pauzepe care ni le permiteam. Plãnuisem sã aplicãm o „creaþie” a lui


Dufresne care consta într-o plasã de titan amestecatã cu o pastã deoase sfãrâmate luate din porþiunea comunã a craniilor. Oaselecraniului aveau sã creascã în jurul plasei, ºi aceasta nu mai trebuiaîndepãrtatã.

În primul rând trebuia sã închidem craniile înainte ca inflamaþiasã facã acest lucru imposibil. Le-am provocat gemenilor o comãbarbituricã pentru a reduce metabolismul creierului, dupã careLong ºi eu ne-am retras, iar Dufresne ºi echipa lui de chirurgieplasticã, au intrat în acþiune, cosând de zor pielea capului la loc.Pe unul l-au cusut complet, iar la celãlalt au mai rãmas doar câtevaporþiuni neacoperite. Dufresne a fost nevoit sã-ºi amâne pe altãdatã aplicarea plasei de titaniu.1

Pielea nu a fost suficientã pentru a acoperi amândouã capetele;pe Benjamin l-am cusut provizoriu cu o plasã chirurgicalã. Dufresnevoia sã finiseze cusãturile la o altã operaþie, dacã gemenii aveausã-ºi revinã... Dacã...

1 Benjamin ºi Patrick au mai trecut de douãzeci ºi douã de ori prin sala deoperaþie pânã când pielea capului le-a fost cusutã în întregime. Dufresne afãcut majoritatea operaþiilor.

CAPITOLUL 20

Continuarea poveștii

... Dacã aveau sã-ºi mai revinã. Era întrebarea care ne preocupaîn fiecare minut al operaþiei. Dacã... „O, Doamne”, mã rugam întãcere, „ajutã-i sã trãiascã. Ajutã-i sã reziste!”

Chiar dacã supravieþuiau operaþiei, nu puteam face nici oapreciere mai devreme de câteva sãptãmâni. ªtiam cã aºteptareaavea sã devinã de nesuportat. Trãiam cu frica de a nu surprindesemnele unei traume cerebrale. Pentru a permite destindereacreierului, am provocat o comã artificialã cu fenobarbital. Fenobar-bitalul reduce drastic metabolismul cerebral. Îi supravegheam lamonitoare; creierii se inflamaserã îngrijorãtor, dar faptul acesta nune-a luat prin surprindere. Þineam indirect inflamaþia subobservaþie, urmãrind schimbãrile survenite în ritmul cardiac ºitensiunea arterialã ºi vizualizând tridimensional creierul printomografia computerizatã.

Operaþia s-a încheiat la ora 5:15, dupã douãzeci ºi douã de oretensionate. Când echipa noastrã a pãrãsit sala de operaþie în ropotulde aplauze al celor care aºteptau afarã, Rogers s-a dus direct laTheresa Binder ºi, cu faþa luminatã de un zâmbet, a întrebat-o:

– Pe care vreþi sã-l vedeþi întâi?Theresa a încercat sã rãspundã, dar au podidit-o lacrimile.

* * *

De îndatã ce am trecut la punerea în aplicare a planului operaþiei,serviciul relaþiilor publice din Johns Hopkins a anunþat presa. Eravorba de un eveniment istoric. Nu ºtiam cã sala de operaþie ºi

Continuarea poveºtii 175

coridoarele erau ticsite de reporteri care ar fi fost în stare sã intre ºiîn sala de operaþie dacã nu i-ar fi oprit cei de la serviciul desecuritate al spitalului. Câteva posturi locale de radio þineau publiculla curent cu fiecare fazã a operaþiei, fapt care fãcea ca, în modinevitabil, mii de oameni sã devinã indirect implicaþi în acesteveniment din lumea chirurgicalã. Mai târziu am aflat cã mulþidintre cei care au urmãrit ºtirile ºi-au întrerupt activitatea din timpulzilei ºi s-au rugat pentru noi.

Abia dupã ce am pãrãsit sala de operaþie ne-am dat seama câteram de obosiþi. Eu unul simþeam cã mã prãbuºesc. Nici nu maiputea fi vorba sã rãspund la întrebãri, aºa cã Rogers a fost nevoitsã amâne conferinþa de presã pentru dupã-amiazã.

În momentul în care am pãºit în sala de conferinþe, am fostliteralmente copleºit de amploarea pe care o luase operaþia: salaera ticsitã de reporteri, camere de filmat ºi microfoane. Mi se pareciudat cã de multe ori nu-þi dai seama de importanþa unui lucru pecare îl faci. Singura mea preocupare în acea dupã-amiazã erauPatrick ºi Benjamin; nu-mi trecuse nici un moment prin minte cãaceastã operaþie „memorabilã” avea sã stârneascã atâta vâlvã înmass-media ºi cred cã nici unul dintre noi nu era pregãtit sã facãfaþã miilor de întrebãri cu care ne asaltau reporterii. Trebuie sã fioferit un spectacol jalnic cu halatele noastre ºifonate ºi cu feþeletrase de obosealã. Eram însã fericiþi. Fãcusem primul pas. Primul,dar ºi cel mai greu.

– Reuºita acestei operaþii nu constã numai în separareagemenilor, a declarat Mark Rogers la deschiderea conferinþei, ciîn faptul cã ne-a dãruit doi copii sãnãtoºi.

Ascultându-l pe Mark, mã gândeam cât de recunoscãtor trebuiasã fiu pentru faptul cã fãcusem parte din aceastã echipã. Timp decinci luni am fost unul pentru toþi ºi toþi pentru unul. Personalul dela terapie intensivã ºi medicii consultanþi de la Centrul de copii aufost formidabili; dupã ce am terminat noi ce aveam de fãcut, le-ampredat ºtafeta, iar ei, fãrã sã pretindã nici o recompensã, ºi-au dattoatã silinþa sã contribuie la reuºita operaþiei.


Nu m-am putut abþine sã nu adaug câteva cuvinte la cele spusede Rogers:

– Având în vedere gradul de dificultate al operaþiei, am fostsurprins sã constat cât de bine funcþionam ca echipã. Încurajân-du-ne unii pe alþii, putem atinge performanþe mult mai înalte decâtne închipuim.

Mark Rogers ºi eu rãspundeam la majoritatea întrebãrilor. Laun moment dat, s-a pus întrebarea: „Ce ºanse de supravieþuire augemenii?”, la care eu am rãspuns: „50%”.

– Noi am analizat toate aspectele, am spus, ºi, în mod normal,ar trebui sã reuºeascã, dar, aºa cum se întâmplã atunci când faciun lucru pentru prima oarã, nu e exclus sã aparã o complicaþie lacare nu te-ai gândit.

Un reporter a pus o altã întrebare-capcanã:– Vor vedea amândoi?– Nu putem ºti deocamdatã.– De ce?– În primul rând, pentru simplul motiv cã sunt puþin cam tineri

ca sã ne-o spunã singuri (râsete), iar în al doilea rând, pentru cãsistemul lor nervos a fost atât de mult afectat, încât va dura puþintimp pânã când ne vom putea pronunþa cu privire la funcþia lorvizualã. La ora actualã, nu pot vedea sau urmãri cu privirea obiectele.

(În ziua urmãtoare, toate ziarele aveau un subiect de senzaþie:„Gemeni orbi în urma operaþiei”. Bineînþeles cã nici n-am pomenitde aºa ceva. Tot ce am spus a fost cã nu ºtiam încã.)

– Vor supravieþui? Vor fi normali? întrebãrile ne asaltau dintoate pãrþile.

– Acum totul depinde de Dumnezeu, am spus.Nu aveam alt rãspuns.În ciuda pesimismului cu care aºteptam rezultatul operaþiei,

trebuie sã mãrturisesc cã mã simþeam mândru pentru meritul de afi lucrat cot la cot cu cele mai marcante personalitãþi din lumeamedicalã. Colaborarea noastrã nu se încheia neapãrat o datã cuoperaþia. Sãptãmânile care au urmat operaþiei au dovedit încã o


datã spiritul nostru de unitate, pentru cã perioada postoperatorien-a fost mai puþin spectaculoasã decât operaþia. Pãrea cã toþi –începând de la sanitari ºi terminând cu asistentele – se implicaserãpersonal în acest „eveniment”. Eram o echipã, o echipã excelentã.

Patrick ºi Benjamin Binder au rãmas în comã zece zile. Cu altecuvinte, timp de o sãptãmânã ºi jumãtate n-am putut afla nimic. Sevor mai trezi? Vor fi normali? Handicapaþi? Aºteptam ºi ne întrebam.Ne îngrijoram ºi ne rugam.

N-am fãcut un lucru neobiºnuit provocându-le coma ºi nu erapentru prima datã când fãceam asta. Copiii cu traumatismecraniene severe aveau nevoie de o perioadã în care sã stea în comãpentru ca presiunea intracranianã sã revinã la valoarea normalã.

Supravegheam fãrã întrerupere funcþiile vitale ale gemenilor ºipalpam fâºiile de piele pentru a vedea cât erau de întinse. Iniþial,au fost foarte întinse, dar încetul cu încetul au început sã se înmoaie,semn cã inflamaþia ceda. În momentul în care concentraþiabarbituricelor scãdea ºi surprindeam vreo miºcare, strigam:

– Uite, miºcã!Ne agãþam de fiecare crâmpei de speranþã.„Dumnezeu va avea grijã”, îmi spuneam. „Aºa cum a avut ºi

pânã acum.”În sãptãmânile care au urmat, aºteptam din clipã în clipã ca

cineva sã vinã ºi sã îmi spunã: „Doctore Carson, veniþi repede!Unul dintre gemeni a fãcut stop cardiac! E la reanimare!” Niciacasã nu aveam liniºte. Aºteptam sã sune telefonul ºi sã aud temutaveste. Nu cã n-aº fi avut încredere în Dumnezeu sau în echipanoastrã, dar navigam în ape necunoscute ºi oricând puteau apãreacomplicaþii la care nu mã gândisem. Din fericire, vestea rea întârziasã vinã.

La mijlocul celei de-a doua sãptãmâni, am hotãrât cã era timpulsã suspendãm coma.

– Miºcã! am strigat. Uite, ºi-a miºcat piciorul! Uite!– Miºcã! am mai auzit o voce în spatele meu.– Sã vedeþi cã scapã amândoi!


Nu se poate descrie în cuvinte cât de fericiþi eram cu toþii. Eramca niºte pãrinþi care nu se mai saturã sã exploreze fiecare pãrticicãa nou-nãscutului lor. Fiecare miºcare, începând de la un cãscat ºiterminând cu îndoirea degetelor de la picioare, era un motiv desãrbãtoare pentru tot spitalul.

A urmat mult aºteptatul moment care ne-a miºcat pe toþi pânãla lacrimi. De îndatã ce efectul fenobarbitalului s-a atenuat,amândoi au deschis ochii ºi au început sã se uite în jur.

– Uite, vãd amândoi! Se uitã la mine! Uite, uite, vede când îmimiºc mâna!

Cineva care nu cunoºtea istoria celor cinci luni de pregãtire,muncã, îngrijorãri ºi temeri ne-ar fi luat drept nebuni.

În zilele care au urmat, mã surprindeam de multe ori întrebân-du-mã: „Oare chiar e adevãrat? Aºa sã fie?” Nu m-aº fi aºteptat sãtrãiascã nici 24 de ore, ºi iatã cã fãceau progrese în fiecare zi.„Doamne, Îþi mulþumesc, Îþi mulþumesc din suflet!”, repetam lanesfârºit. „ªtiu cã numai mâna Ta a fost la lucru.”

Complicaþiile postoperatorii au fost minime. La terapie intensivãerau supravegheaþi de anesteziºtii pediatri care fãcuserã parte dinechipa operatorie, aºa cã puteam spune cã beneficiau de asistenþãde prima mânã.

Întrebarea care se punea era: Ce se întâmplase oare cu sistemulnervos? Mai puteau învãþa oare sã meargã? Mai erau normali?

Cu fiecare sãptãmânã care trecea, Patrick ºi Benjamin deveneautot mai activi ºi receptivi la ceea ce se petrecea în jurul lor. Patrickajunsese sã se joace cu jucãrii, sã se rostogoleascã de pe-o partepe alta ºi sã-ºi foloseascã destul de bine picioarele.

Într-o zi însã, cu aproximativ trei sãptãmâni înainte de dataexternãrii, a aspirat mâncare în plãmâni. O sorã l-a gãsit în pat custop respirator. L-au reanimat de urgenþã, dar nu se putea ºti câttimp zãcuse fãrã respiraþie. Era cianotic. N-a mai fost acelaºi dupãacest incident. Nu puteam ºti în ce mãsurã îi fusese afectat creierul,pentru cã, în mod normal, acesta nu poate rezista decât câtevasecunde fãrã oxigen.


În momentul externãrii îºi revenise deja destul de bine ºi fãceaprogrese. Nici Benjamin nu se lãsa mai prejos, deºi avusese reacþiimai lente la început. Ajunsese în stadiul în care fusese Patrick înaintede stopul respirator.

Din pãcate, nu vã pot spune mai multe despre evoluþia lui Patrickºi Benjamin dupã ieºirea din spital, pentru cã pãrinþii au încheiatun contract cu revista Bunte. Vã pot spune însã cu certitudine cã,pe data de 2 februarie 1982, doi bãieþi drãgãlaºi ºi viguroºi îºisãrbãtoreau cea de-a doua aniversare.

CAPITOLUL 21

În viaţa de familie

Vocea agitatã a lui Candy m-a trezit dintr-un somn adânc pe laora douã noaptea:

– Ben, Ben, scoalã-te!Mi-am afundat capul ºi mai tare în pernã. Avusesem o zi grea.

Împreunã cu biserica, organizasem un concurs de alergare pedistanþa de 1,5 sau 10 km, pe care l-am numit „Healthy Choices”(Alegeri sãnãtoase). Eu trebuia sã fac examenul obiectiv la faþalocului, în timp ce specialiºtii îi sfãtuiau pe concurenþi cum sã-ºiîmbunãtãþeascã stilul de viaþã ºi tehnica de alergare.

Candy era în ultima lunã de sarcinã.– Am dureri, mã anunþã.Am fãcut un efort supraomenesc sã deschid ochii.– La ce intervale?– La douã minute.Impulsul ajunse cu întârziere la creier.– Îmbracã-te! i-am spus sãrind din pat.Drumul pânã la Hopkins dura o jumãtate de orã. La prima

naºtere, travaliul durase opt ore. Speram ca de data aceasta sãscãpãm mai uºor.

– Durerile au început abia acum câteva minute, spuse Candy,în timp ce cobora din pat.

Se opri în mijlocul camerei.– Ben, acum sunt mai dese.Vocea îi suna atât de natural, de parcã anunþa starea vremii.Nu-mi amintesc ce i-am rãspuns. Eram preocupat sã mã îmbrac.

În viaþa de familie 181

– Cred cã iese copilul, am auzit-o spunând. Acum!– Eºti sigurã?Dintr-o sãriturã am fost lângã ea. Am apucat-o de umeri ºi am

ajutat-o sã se întindã în pat. Capul copilului apãruse deja. Nu eramagitat ºi nici ea nu-ºi pierduse cumpãtul. Parcã ar fi nãscut în fiecarelunã câte un copil.

Dupã câteva minute þineam în mânã copilul.– E bãiat, am spus. Mai avem un bãiat.Candy încercã sã zâmbeascã, dar contracþiile continuau. Urma

placenta. Am strigat-o pe mama, care stãtea la noi în acest timp:– Mamã, adu prosoape! Sunã la 911!Cred cã vocea mea suna ca la urgenþele de gradul IV.– Daþi-mi ceva. Cu ce sã prind cordonul ombilical?Nu ºtiam pe ce sã pun mâna mai repede. Fãrã sã-mi rãspundã,

Candy s-a dat jos din pat ºi a mers pe picioarele ei pânã la baie, deunde s-a întors cu un ac mare de siguranþã. Am prins cordonul.Dupã câteva minute, a sosit ºi Salvarea ºi i-a dus pe Candy ºi pecopil la spital. I-am pus copilului numele Benjamin Carson.

Prietenii m-au întrebat mai târziu:– Cât ai cerut pentru asistenþã la naºtere?

* * *

„Sunt mult prea ocupat”, îmi spuneam pentru a nu ºtiu câtaoarã. „Aºa nu mai merge”. Trebuia sã fac ceva.

Ca majoritatea celor de la Hopkins, eram confruntat cu o dilemãserioasã. Cariera de neurochirurg într-un spital universitar cereaun sacrificiu mult mai mare decât munca într-un cabinet particu-lar. „Cum sã-mi fac timp ºi pentru familie?”, mã întrebam de multeori.

Din nefericire, neurochirurgia este un domeniu foarteimprevizibil. Oricând pot apãrea probleme, multe dintre ele foartecomplexe, necesitând o investiþie enormã de timp. Deºi mãdedicasem doar practicii clinice, timpul nu-mi ajungea niciodatã.


Dacã mai adãugam ºi cercetãrile de laborator, care erau deasemenea necesare, scriptele, pregãtirea discursurilor, implicareaîn proiectele academice ºi, în ultimul timp mai ales, prezentareaunor discursuri menite sã-i motiveze pe tineri, îmi dãdeam seamacã nu-mi rãmânea nici o orã liberã pentru familie. Vreau sã spuncã, dacã nu eram atent, unele aspecte ale vieþii aveau de suferit.

Am stat mai multe zile cu programul în faþã, analizând punctcu punct, sã vãd ce puteam elimina. Nu era nimic care sã nu-miplacã, dar nici n-aº fi putut face totul. Am hotãrât cã prioritateanumãrul unu era familia. Cel mai important lucru era sã fiu un soþºi un tatã bun. Sfârºitul de sãptãmânã îi revenea aºadar familiei. Înal doilea rând, nu voiam sã-mi neglijez activitatea propriu-zisã deneurochirurg. Trebuia sã fac tot posibilul pentru ca pacienþii meisã beneficieze de o asistenþã de cea mai înaltã calitate. În al treilearând, voiam sã fiu un model pentru tineri.

Deºi eram convins cã fãcusem alegerea idealã, realizarea ei nua fost deloc uºoarã. Îmi venea destul de greu sã renunþ la unelelucruri care îmi fãceau plãcere, de exemplu sã public articole, înreviste medicale în care sã împãrtãºesc descoperirile mele ºi sãtrezesc interesul pentru o cercetare mai profundã, sau sã þindiscursuri publice. Desigur cã toate acestea mi-ar fi facilitatavansarea în grade academice, dar aceasta se întâmplã oricum,poate nu cu aceeaºi repeziciune.

Un lucru la fel de important era biserica. Acum sunt prezbiterºi director al departamentului „Sãnãtate ºi temperanþã” în bisericadin Specerville. Cu alte cuvinte, prezint programe speciale ºicoordonez activitãþile medicale. De asemenea, sponsorizãmmaratoane, în cadrul cãrora eu mã ocup de examinarea medicalã.Biserica noastrã pune un mare accent pe sãnãtate. Tuturor lerecomand revistele Vibrant Life ºi Health.

La ªcoala de Sabat, am o grupã cu care studiez aspectelecreºtinismului ºi importanþa lui pentru zilele noastre.

Primul pas în direcþia eliberãrii de obligaþii l-am întreprins înanul 1985. Eram atât de aglomeraþi la clinicã, încât am fost nevoiþi

În viaþa de familie 183

sã mai angajãm un neurochirurg pediatru. Pentru mine a fost ouºurare considerabilã, iar pentru Hopkins, o întreprindere singularã,pentru cã, de la înfiinþarea clinicii – în urmã cu un secol – secþia deneurochirurgie infantilã a fost condusã doar de câte un ºef. Acume vorba sã mai angajeze unul, pentru cã avem foarte multe cazuri.

În ciuda surplusului de personal, problema mea n-a fostrezolvatã. În anul 1988, am ajuns la concluzia cã, indiferent cât derepede ºi de eficient aº fi lucrat, nu puteam sã termin tot ce aveamde fãcut, chiar dacã aº fi stat la spital pânã la miezul nopþii. Amluat o hotãrâre de care, cu ajutorul lui Dumnezeu, am reuºit sã mãþin: sã pãrãsesc spitalul la ora 19:00 sau cel târziu la ora 20:00. Îiputeam vedea pe copii cel puþin înainte de a merge la culcare.

– Nu pot termina totul, i-am spus lui Candy care era cu totul departea mea. E imposibil. Mereu se mai gãseºte ceva de fãcut, aºacã mai bine las lucrul neterminat la ºapte decât la unsprezece.

M-am þinut de program. La ora 19:30 îmi termin lucrul la spitalºi dupã douãsprezece ore îl reiau. E mult sã lucrezi 11-12 ore, dar14-17 ore depãºea limitele rezonabilului.

Invitaþiile la conferinþe implicã printre altele cãlãtorii lungi.Întotdeauna îmi iau familia cu mine. Mai greu va fi dupã ce vorîncepe copiii ºcoala. De fiecare datã când sunt invitat sã þin discursuri,întreb dacã mi se poate oferi transport ºi cazare pentru toatã familia.

Mama va veni în curând sã locuiascã la noi, ceea ce înseamnãcã eu ºi Candy vom aveam mai mult timp pentru noi doi. Considercã e foarte important sã fim împreunã. Fãrã sprijinul ei n-aº fi ajunsceea ce sunt.

* * *

Încã înainte de a ne cãsãtori, am avertizat-o pe Candy cã nu mãva vedea prea des pe acasã.

– Te iubesc, dar voi fi foarte ocupat dupã ce voi ajunge doctor.Voi avea foarte puþin timp liber. Dacã poþi trece peste acest amãnunt,ne cãsãtorim, dacã nu, cred cã ar fi o greºealã.


– Nu e nici o problemã, mi-a spus ea.Eram oare egoist? Îmi întuneca oare idealismul devotamentul

faþã de aceastã fatã care avea sã devinã soþia mea? La ambeleîntrebãri se poate rãspunde afirmativ, însã nu se poate spune cãnu eram conºtient de starea lucrurilor.

Candy s-a descurcat foarte bine. Mulþumitã sprijinului pe careîl primesc din partea ei, pot înfrunta mai uºor greutãþile.

Ca intern ºi ca stagiar, lucram în jur de o sutã pânã la o sutãdouãzeci de ore pe sãptãmânã. Candy nu mã vedea prea des. Osunam ºi, dacã avea timp, venea ºi-mi aducea de mâncare.Petreceam astfel câteva minute împreunã.

În acea perioadã, Candy s-a hotãrât sã-ºi continue studiile:– Ben, mi-a spus, oricum sunt singurã. De ce sã nu fac ceva util

în timpul acesta?Candy are un spirit foarte creativ ºi îl exploateazã la maximum.

A înfiripat un cor într-o bisericã ºi o micã orchestrã în alta. ÎnAustralia a fãcut acelaºi lucru.

În prezent avem trei copii. Rhoeyce, nãscut la 21 decembrie1986, a întregit familia. Eu am crescut fãrã tatã ºi n-aº vrea ca ºicopiii mei sã treacã prin aceeaºi experienþã tristã. E mult mai im-portant sã mã cunoascã decât sã mã vadã la televizor sau în reviste.Soþia ºi copiii sunt cei mai importanþi din viaþa mea.

CAPITOLUL 22

THINK BIG

Candy ºi cu mine nutrim de mult timp un vis: sã vedem înfiinþat peplan naþional un fond de burse pentru tinerii dotaþi intelectual, care nuau însã posibilitatea materialã sã studieze; sã le asigurãm studiul în oricedomeniu ºi în orice instituþie. Majoritatea burselor filantropice se daupe criterii politice. Depinde cât de influenþi sunt cei care trag sforile.

De asemenea, visãm sã înfiinþãm o bursã care sã promovezetalentul, sã descoperim adevãratele valori ºi sã le dãm o ºansã desucces. Mi-aº dori foarte mult sã mã aflu într-o poziþie de unde sãpot face ceva pentru a realiza acest vis.

Eu practic sistemul THINK BIG.1

– Care e cheia succesului tãu? m-a întrebat odatã un tânãr negru.Nu era pentru prima datã când mi se punea aceastã întrebare.

De atâtea ori a trebuit sã rãspund, încât am alcãtuit un acrostih.– THINK BIG, i-am rãspuns.Sã vã explic mai pe larg ce înseamnã THINK BIG.

T = TALENTRecunoaºte ºi acceptã talentele cu care te-a înzestrat Dumnezeu.

Toþi avem talente. Cultivã aceste talente ºi pune-le la lucru în carierape care þi-o alegi.

Vei avea un avantaj încã din start, dacã-þi aminteºti de T de la talent.T, de asemenea = TIME (TIMP)

1 Joc de cuvinte. Think (engl) = a se gândi, a chibzui, a socoti; big = mare,

important, mãreþ, generos. Titlul urmãtoarei cãrþi a lui Ben Carson, Think Big

a fost tradus Gândeºte cutezãtor. (N.R.)


Învaþã sã apreciezi timpul. Dacã ºtii sã te organizezi, oameniise pot bizui pe tine. Astfel, dai dovadã cã eºti demn de încrederealor. Învaþã sã nu-þi iroseºti timpul. Timpul înseamnã bani ºi efort.Unii au darul de a ºi-l organiza foarte eficient, alþii trebuie sã înveþe.Nu e greu, ascultaþi-mã pe mine.

H = HOPE (SPERANÞÃ)Nu umbla de colo-colo cu faþa trasã, aºteptând mereu sã se

întâmple cine ºtie ce catastrofã. Gândeºte-te la lucrurile bune careîþi stau în faþã ºi nu le lãsa sã treacã pe lângã tine neobservate.

H, de asemenea = HONESTY (ONESTITATE)Dacã faci un lucru necinstit, va urma inevitabil un al doilea

lucru necinstit pe care vei fi nevoit sã-l faci pentru a-l acoperi peprimul ºi îþi vei complica inutil viaþa. La fel e ºi cu minciunile.Dacã eºti însã cinstit, nu va trebui sã-þi încarci memoria cu toateminciunile pe care le-ai spus. Cel mai simplu lucru este sã spuiadevãrul.

I = INSIGHT (PERSPICACITATE)Ascultã-i atent pe oamenii care au fost deja în locul în care vrei

sã mergi. Învaþã din greºelile lor în loc sã le repeþi. Citeºte cãrþibune, de exemplu Biblia, pentru cã îþi deschid perspective noi deînþelegere.

N = NICE (AMABILITATE)Fii amabil cu oamenii, fãrã deosebire. Dacã te porþi frumos cu

ei ºi ei se vor purta la fel. Ce te costã sã fii politicos?K = KNOWLEDGE (ªTIINÞÃ, CUNOªTINÞÃ, CUNOAªTERE)ªtiinþa este cheia unei vieþi independente, este cheia tuturor

visurilor, speranþelor ºi aspiraþiilor. Dacã deþii multe cunoºtinþe,sau, mai exact spus, dacã deþii mai multe cunoºtinþe decât alþiiîntr-un anumit domeniu, îþi semnezi singur recomandarea pentrusucces.

B = BOOKS (CÃRÞI)Þin sã subliniez faptul cã o lecturã atractivã este mult mai

eficientã decât audierea unor discursuri sau vizionarea la televizor.

THINK BIG 187

Când citeºti, mintea lucreazã, îmbinând literele în cuvinte ºi asociindcuvintele cu idei.

Un cititor pasionat se aseamãnã într-o oarecare mãsurã cu uncampion la ridicarea greutãþilor. Nici un campion nu se aºteaptãsã ridice din prima zi o greutate de 200 de kilograme; îºi antreneazãmuºchii începând cu greutãþi mici ºi trecând treptat la greutãþi maimari. La fel e ºi cu intelectul: ni-l dezvoltãm citind, gândind,folosindu-ne imaginaþia.

I = IN-DEPTH LEARNING (ÎNVÃÞARE APROFUNDATÃ)Tocilarii nu mai ºtiu nimic dupã douã sãptãmâni de la examen.

Pentru cei care învaþã însã sistematic, ºi nu doar superficial,cunoºtinþele devin o parte din propria fiinþã. Ajung sã se înþeleagãmai bine pe ei înºiºi; fiecare cunoºtinþã nouã vine sã îmbogãþeascãtezaurul.

G = GOD (DUMNEZEU)Nu te considera niciodatã prea mare pentru Dumnezeu. Nu-L

scoate din viaþa ta!Obiºnuiesc sã-mi închei discursurile spunându-le tinerilor

urmãtoarele cuvinte: „Dacã vã veþi aminti aceste lucruri, dacã veþiaplica regula THINK BIG, nimeni ºi nimic nu vã va putea împiedicasã aveþi succes în orice veþi întreprinde”.

Preocuparea mea pentru tineri, ºi în special pentru ceidezavantajaþi social, a început în vara în care am recrutat candidaþipentru colegiul Universitãþii Yale. Când am vãzut cât de mulþi eraucei care nu atinseserã un punctaj satisfãcãtor la testul de opþiuni,m-am simþit profund îndurerat, pentru cã ºtiam din proprieexperienþã cã notele nu reflectã întotdeauna realitatea. Am întâlnitmulþi tineri cu o inteligenþã sclipitoare, dar care, dintr-un motivsau altul, nu aveau note mari la examen.

– Ceva nu funcþioneazã cum trebuie în societatea noastrã, i-amspus nu o datã lui Candy. Sistemul acesta îi împiedicã, pur ºi simplu,pe tineri sã se afirme. Cei mai puþin favorizaþi de soartã ar aveaniºte realizãri incredibile dacã li s-ar oferi sprijinul de care aunevoie.


Am luat faþã de mine însumi angajamentul sã-i încurajez petineri de câte ori se iveºte prilejul. De când am devenit mai cunoscut,subiectul favorit al discursurilor mele publice este sã-i învãþ pecopii sã-ºi punã þinte înalte ºi sã le atingã. Sunt atât de solicitat,încât nu pot rãspunde la toate invitaþiile care mi se fac. Încercsã-i ajut cât pot pe tineri, fãrã sã-mi neglijez familia.

Problema tineretului american este una dinte preocupãrile meleprimordiale. Sunt foarte revoltat de accentul pe care televiziuneaamericanã îl pune pe sport. Mult prea mulþi tineri îºi irosesc energiaºi timpul pe terenurile de baschet, baseball sau fotbal, visând sãajungã un Michael Jordan, o Reggie Jackson sau un O.J. Simpsonºi sã câºtige un milion de dolari pe an. Ei nu-ºi dau seama câþidintre cei care nutresc astfel de visuri ajung sã ºi le vadã împlinite.Cei mai mulþi sfârºesc în mizerie ºi deznãdejde.

Dacã nu e sport, e muzicã. Sunt atâtea formaþii, ºi multe dintreele într-adevãr bune, care sacrificã totul pentru a lua parte la ocompetiþie, negândindu-se cã doar una din zece mii câºtigã. În locde a-ºi investi tot timpul ºi energia în sport sau muzicã, tineriiaceºtia inteligenþi ºi talentaþi ar trebui sã-ºi petreacã timpul citind,cultivându-se ºi asigurându-ºi o carierã pentru mai târziu.

Nu pot decât sã condamn televiziunea pentru vina de a propagaastfel de visuri grandomane. Îmi iau timp sã stau de vorbã cu astfelde tineri ºi încerc sã-i determin sã-ºi dea seama cã au datoria moralã,faþã de mediul din care au provenit, de a-ºi da toatã silinþa pentrua deveni ceva în viaþã. Îi îndemn sã-i observe atent pe cei cares-au realizat în viaþã, iar celor realizaþi le spun:

– Duceþi-i pe copii în casele voastre, arãtaþi-le maºina, faceþi-isã înþeleagã cã o duceþi bine. Explicaþi-le cã existã ºi alte cãi de ate realiza în viaþã, în afarã de muzicã ºi sport.

Mulþi tineri sunt foarte naivi. De multe ori i-am auzit spunând:„Eu mã fac doctor” sau „avocat” sau „director la o firmã” fãrã sãaibã nici cea mai micã idee despre ce presupunea aceasta.

Le vorbesc ºi pãrinþilor, ºi învãþãtorilor, ºi tuturor celor implicaþiîn educaþie ºi îi rog sã þinã cont de nevoile tinerilor. Trebuie sã li se

THINK BIG 189

spunã ce schimbãri sã facã în viaþa lor. Au nevoie de ajutor. Fãrãajutor, nu vor reuºi niciodatã sã se îndrepte. Sã vã dau un exemplu:în luna mai a anului 1988, ziarul local din Detroit publica un reportajdespre mine, în suplimentul de duminicã. Am primit o scrisoarede la cineva care citise articolul. Respectivul lucra într-un birou deasistenþã socialã ºi avea un bãiat de 13 ani care voia sã îmbrãþiºezeaceeaºi carierã. Totul ar fi fost cum nu se poate mai bine dacã nuintervenea imprevizibilul: tatãl a rãmas peste noapte fãrã slujbã.Cei doi au ajuns sã trãiascã de pe o zi pe alta. Era atât de deprimat,încât se gândea la sinucidere. Din întâmplare, a dat peste articolulde care am amintit, dupã care mi-a scris:

„Povestea vieþii dvs. mi-a schimbat cu totul viaþa ºi mi-a dat orazã de speranþã. Exemplul dvs. m-a îndemnat sã-mi adun forþeleºi sã iau totul de la capãt. Acum am o nouã slujbã ºi lucrurile parsã se îndrepte. Articolul acela mi-a schimbat viaþa.”

Am primit o mulþime de scrisori de la studenþi care nu sedescurcau la ºcoalã, dar, vãzându-mã la televizor ºi citind despremine, au gãsit motivaþia ºi puterea necesare pentru a-ºi îndoieforturile. Lucrul acesta înseamnã cã sunt pe cale sã se dedice cutotul þintei pe care ºi-au pus-o.

O mamã care rãmãsese singurã cu copiii mi-a scris cã unulvoia sã se facã pompier, iar celãlalt medic. Citiserã toþi trei povesteamea. Viaþa mea ºi felul în care mama mã ajutase sã mã schimb audeterminat-o efectiv sã se întoarcã la ºcoalã. În momentul în careîmi scria fusese admisã la drept. ªi copiii îºi îmbunãtãþiserã situaþiaºcolarã ºi se descurcau acum foarte bine. Scrisorile de acest fel mãfac foarte fericit.

Într-un gimnaziu din suburbiile oraºului Baltimore am înfiinþatun club pe care l-am numit „Ben Carson”. Condiþiile pe care trebuiesã le îndeplineascã un student pentru a deveni membru sunt sã nuvizioneze mai mult de trei programe la televizor ºi sã nu citeascãmai puþin de douã cãrþi pe sãptãmânã. Când am vizitat ºcoala, mis-a pregãtit o surprizã unicã: membrii clubului, care se interesaserãdinainte de mine, au organizat un concurs. Cine rãspundea la mai


multe întrebãri în legãturã cu viaþa mea, câºtiga. La vizita mea, ceiºase câºtigãtori au venit pe scenã ºi mi-au pus tot felul de întrebãri.Eram uimit sã descopãr cât de multe lucruri ºtiau despre mine.I-am mulþumit lui Dumnezeu ºi m-am smerit vãzând cã reuºisemsã-i influenþez prin exemplul vieþii mele.

Nu mã pot obiºnui cu gândul cã vizitez anumite locuri ºi suntîntâmpinat de oameni dornici sã mã vadã. Nu înþeleg încã pe deplinmotivele, dar îmi dau seama cã în ochii negrilor reprezint un cazfãrã precedent: un om din mijlocul lor, care s-a realizat pe planmedical, nu prin muzicã sau sport.

Nu sunt un caz singular, sunt unul dintre cele câteva care existã.Am, de exemplu, un prieten de culoare, pe nume Fred Wilson, caree inginer în Detroit. Firma Ford l-a clasificat printre primii opt ingineridin lume. Este de o inteligenþã sclipitoare ºi a muncit din greu, darpuþini au auzit de el. Când apar în public, îmi place sã gândesc cã îireprezint pe toþi aceia care au demonstrat cã a fi membrul uneiminoritãþi rasiale nu înseamnã în mod automat a fi inferior.

Le-am vorbit multor studenþi despre Ford Wilson ºi despre alþinegri care au reuºit performanþe remarcabile fãrã sã facã vâlvã ºisã atragã atenþia mass-media asupra lor. Faptul cã eu am ajunscunoscut se datoreazã poziþiei pe care o ocup la Hopkins; presa eimediat cu ochii pe tine dacã faci ceva mai deosebit ºi vestea serãspândeºte cu repeziciune. Cunosc mulþi oameni care au realizatlucruri incredibile, dar, pentru simplul motiv cã activeazã îndomenii mai puþin spectaculoase, nu sunt cunoscuþi decât în cercurimai restrânse.

Unul dintre scopurile pe care le urmãresc este sã mã asigur cãtinerii au auzit despre aceºti oameni supradotaþi ºi au descoperit înei niºte modele, pentru cã în acest caz îºi pot pune þinte mai înalte.

Un alt lucru pe care îl urmãresc este sã-i încurajez sã secunoascã pe ei înºiºi ºi sã descopere talentele cu care au fostînzestraþi de Dumnezeu. Toþi avem talente. Succesul în viaþãdepinde de felul în care descoperim ºi folosim aceastã „materieprimã”.

THINK BIG 191

Sunt un neurochirurg bun. Nu e o laudã, ci un fel de a spune cãam descoperit capacitatea înnãscutã pe care mi-a dat-o Dumnezeu.Pãºind cu siguranþã ºi punându-mi la lucru mâinile înzestrate, amajuns sã mã perfecþionez tot mai mult.

N-aº vrea sã rãmânã nimeni cu impresia cã, o datã ce seconformeazã principiului THINK BIG ºi îºi exploateazã talentele,toate piedicile vor dispãrea. Toþi avem probleme, dar totul depindede felul în care le privim. Dacã le vedem ca pe niºte bariere, vomrenunþa uºor. „Nu putem reuºi”, ne vãicãrim. „Nu putem mergemai departe. Ele ne împiedicã sã reuºim.” Dacã le vedem doar cape niºte obstacole, ne putem închipui cã trecem peste ele. Oameniirealizaþi nu au mai puþine probleme decât alþii, ci au convingereacã nimic nu-i poate împiedica sã continue.

Indiferent de domeniul ales, în momentul în care am înþeles cãfiecare obstacol nu face decât sã ne pregãteascã pentru urmãtorul,putem fi siguri cã ne aflãm pe drumul care duce la succes.

Tipografia „Viaţă și Sănătate”Str. Valeriu Braniște 29, sector 3, București

Tel. 021.323.00.20

50214740 Ben Carson Maini Inzestrate 4cb16ed603c02

Documents

Transcript of 50214740 Ben Carson Maini Inzestrate 4cb16ed603c02