50 Ion Iancu Valeclimate.literare.ro/arhiva/50.pdf · Nicolae Nicoară Horia Dumnezeu (poem) 27...

40
Revistă premiată cu medalia şi diploma „Pamfil Şeicaru“ pentru literatură 2008 Director fondator: Ion Iancu Vale 50 Anul 5 ianuarie 2012 Revistă literară şi de cultură românească Fondată: mai 2007

Transcript of 50 Ion Iancu Valeclimate.literare.ro/arhiva/50.pdf · Nicolae Nicoară Horia Dumnezeu (poem) 27...

Page 1: 50 Ion Iancu Valeclimate.literare.ro/arhiva/50.pdf · Nicolae Nicoară Horia Dumnezeu (poem) 27 Emil Perşa Dacii de pe Nistru (poem) 28 Vavila Popovici Unirea Principatelor... 29

Revistă premiată cu medalia şi diploma „Pamfil Şeicaru“ pentru literatură 2008

Director fondator:Ion Iancu Vale50

Anul 5ianuarie

2012Revistă literară şi de cultură românească

Fondată: mai 2007

Page 2: 50 Ion Iancu Valeclimate.literare.ro/arhiva/50.pdf · Nicolae Nicoară Horia Dumnezeu (poem) 27 Emil Perşa Dacii de pe Nistru (poem) 28 Vavila Popovici Unirea Principatelor... 29

2 nr. 50 n ianuarie 2012

Mihai Eminescu Scrisoarea a treia 3Adrian Marino Altă Românie 6Augustin Deac Codex Rohonczy 7Aurora Peţan Limba română, patria mea 8Alex. Ştefănescu Mircea Horia Simionescu (biografie) 10Ştefan Lucian Mureşanu Actul de depeizare... 11Gheorghe Palel Catrene în gerar (pamflet) 13Pablo Neruda Pentru cine vrea să simtă că trăieşte 13Elena Armenescu Conspiraţia Universului 14Ionuţ Caragea Poem tradus 15Petru Birău Filosofia - personaj principal... 16Ion Iancu Vale Dor de ţâţă (poem) 17Lucian Gruia Esenţa lucrurilor 19Florin Niţulescu Cuvintele Eminescului 19Gheorghe Valerică Cimpoca Raţiune, Iubire şi Credinţă 20Sebastian Drăgan Zvon (poem) 20Ion Iancu Vale Mihai Eminescu şi Albert Einstein 21Ilie Marinescu Psihologia conduitei 22Ştefan Neagu Vino, a-nflorit iar teiul 23Constantin T. Ciubotaru Ultimul Făt-Frumos 24Elena Buică Gânduri la cumpăna anilor 25Mirel Horodi Avangarda românească 26Nicolae Nicoară Horia Dumnezeu (poem) 27Emil Perşa Dacii de pe Nistru (poem) 28Vavila Popovici Unirea Principatelor... 29Nicoleta Milea Iarna în Haiku 31*** Acesta este Alexander Hausvater 32Corneliu Leu Către Dimitrie Grama 35Mihai Batog Bujeniţă Terra - colapsul civilizaţiei 36Andreea Cristina Vîrlan Poeme grena 37George Petrovai Poeme 38Cristian Teodorescu Mentenanţa limbii române 38Theodor Răpan Lansare de carte 39

S e m n e a z ă î n a c e s t n u m ă r . . .

Adresa redacţiei principale:Aleea Arcaşilor, bl. 36, sc. B,ap. 23, Târgovişte, România

Telefoane: 0722 702 578, 0741 732 122

E-mail: [email protected]

Tehnoredactare: Florin-Lucian Dragoş n 0730 863 602 n [email protected] l Culegere text: Reta Sofronie l Corectură: Manuela-Elena Dragoş

Revistă editată de Societatea cultural istorică „ARM“ Târgovişte n ISSN 1843-035X

Redactor-şef (fondator): Mircea Cotârţă, Redactor principal (fondator): Sbastian DrăganColegiul redacţional: Grigore Grigore, Gheorghe Palel, Florea Turiac, Lucian Constantin

Apare sub egida Consiliului Judeţean Dâmboviţa prin Centrul Judeţean deCultură Dâmboviţa şi cu concursul Fundaţiei „Renaşterea Pietroşiţei - Ruralia“

Redacţii asociate - România: Bacău, Bistriţa, Braşov, Cluj-Napoca, Bucureşti, Deva, Focşani, Iaşi,Suceava, Turnu Severin, Hunedoara, Mangalia, Olăneşti, Oradea, Ploieşti, Vrancea);Alte ţări: Australia, Belgia, Canada, Danemarca, Elveţia, Franţa, Gibraltar, Israel, Italia, Macedonia,Republica Moldova, Serbia, S.U.A., Ucraina. - Fotoreporter: Tiberiu Rusescu.Răspunderea deontologică a materialelor publicate aparţine exclusiv semnatarilor

Mulţumim domnului prof. dr. Gheorghe Valerică Cimpocapentru sprijinul acordat la apariţia acestui număr

al revistei Climate literare.

Page 3: 50 Ion Iancu Valeclimate.literare.ro/arhiva/50.pdf · Nicolae Nicoară Horia Dumnezeu (poem) 27 Emil Perşa Dacii de pe Nistru (poem) 28 Vavila Popovici Unirea Principatelor... 29

3nr. 50 n ianuarie 2012

Un sultan dintre aceia ce domnesc peste vro limbă,Ce cu-a turmelor păşune, a ei patrie ş-o schimbă,La pământ dormea ţinându-şi căpătâi mâna cea dreaptă;Dară ochiu-nchis afară, înlăuntru se deşteaptă.Vede cum din ceruri luna lunecă şi se coboarăŞi s-apropie de dânsul preschimbată în fecioară.Înflorea cărarea ca de pasul blândei primăveri;Ochii ei sunt plini de umbra tăinuitelor dureri;Codrii se înfiorează de atâta frumuseţe,Apele-ncreţesc în tremur străveziile lor feţe,Pulbere de diamante cade fină ca o bură,Scânteind plutea prin aer şi pe toate din naturăŞi prin mândra fermecare sun-o muzică de şoapte,Iar pe ceruri se înalţă curcubeele de noapte...Ea, şezând cu el alături, mâna fină i-o întinde,Părul ei cel negru-n valuri de mătasă se desprinde:- Las' să leg a mea viaţă de a ta... În braţu-mi vino,Şi durerea mea cea dulce cu durerea ta alin-o...Scris în cartea vieţii este şi de veacuri şi de steleEu să fiu a ta stăpână, tu stăpân vieţii mele.

Şi cum o privea sultanul, ea se-ntunecă... dispare;Iar din inima lui simte un copac cum că răsare,Care creşte într-o clipă ca în veacuri, mereu creşte,Cu-a lui ramuri peste lume, peste mare se lăţeşte;Umbra lui cea uriaşă orizontul îl cuprindeŞi sub dânsul universul într-o umbră se întinde;Iar în patru părţi a lumii vede şiruri munţii mari,Atlasul, Caucazul, Taurul şi Balcanii seculari;Vede Eufratul şi Tigris, Nilul, Dunărea bătrână -Umbra arborelui falnic peste toate e stăpână.Astfel, Asia, Europa, Africa cu-a ei pustiuriŞi corăbiile negre legănându-se pe râuri,Valurile verzi de grâie legănându-se pe lanuri,Mările ţărmuitoare şi cetăţi lângă limanuri,Toate se întind nainte-i... ca pe-un uriaş covor,Vede ţară lângă ţară şi popor lângă popor -Ca prin neguri alburie se strevăd şi se prefacÎn întinsă-mpărăţie sub o umbră de copac.

Vulturii porniţi la ceruri pân' la ramuri nu ajung;Dar un vânt de biruinţă se porneşte îndelungŞi loveşte rânduri, rânduri în frunzişul sunător,Strigăte de-Allah! Allahu! se aud pe sus prin nori,Zgomotul creştea ca marea turburată şi înaltă,Urlete de bătălie s-alungau dupăolaltă,Însă frunzele-ascuţite se îndoaie după vântŞi deasupra Romei nouă se înclină la pământ.

Se cutremură sultanul... se deşteaptă... şi pe cerVede luna cum pluteşte peste plaiul Eschişer.Şi priveşte trist la casa şeihului Edebali;După gratii de fereastră o copilă el zăriCe-i zâmbeşte, mlădioasă ca o creangă de alun;E a şeihului copilă, e frumoasa Malcatun.Atunci el pricepe visul că-i trimis de la profet,Că pe-o clipă se-nălţase chiar în rai la Mohamet,Că din dragostea-i lumească un imperiu se va naşte,Ai căruia ani şi margini numai cerul le cunoaşte.

Visul său se-nfiripează şi se-ntinde vultureşte,An cu an împărăţia tot mai largă se sporeşte,Iară flamura cea verde se înalţă an cu an,Neam cu neam urmându-i zborul şi sultan după sultan.Astfel ţară după ţară drum de glorie-i deschid...Pân-în Dunăre ajunge furtunosul Baiazid...

La un semn, un ţărm de altul, legând vas de vas, se leagăŞi în sunet de fanfare trece oastea lui întreagă;Ieniceri, copii de suflet ai lui Allah şi spahiiVin de-ntunecă pământul la Rovine în câmpii;Răspândindu-se în roiuri, întind corturile mari...Numa-n zarea depărtată sună codrul de stejari.Iată vine-un sol de pace c-o năframă-n vârf de băţ.Baiazid, privind la dânsul, îl întreabă cu dispreţ:- Ce vrei tu?- Noi? Bună pace! Şi de n-o fi cu bănat,Domnul nostru-ar vrea să vază pe măritul împărat.La un semn deschisă-i calea şi s-apropie de cortUn bătrân atât de simplu, după vorbă, după port.- Tu eşti Mircea?- Da-mpărate!- Am venit să mi te-nchini,De nu, schimb a ta coroană într-o ramură de spini.- Orice gând ai, împărate, şi oricum vei fi sosit,Cât suntem încă pe pace, eu îţi zic: Bine-ai venit!Despre partea închinării însă, Doamne, să ne ierţi;Dar acu vei vrea cu oaste şi război ca să ne cerţi,Ori vei vrea să faci întoarsă de pe-acuma a ta cale,Să ne dai un semn şi nouă de mila Măriei tale...De-o fi una, de-o fi alta... Ce e scris şi pentru noi,Bucuroşi le-om duce toate, de e pace, de-i război.- Cum? Când lumea mi-e deschisă, a privi gândeşti că potCa întreg Aliotmanul să se-mpiedice de-un ciot?O, tu nici visezi, bătrâne, câţi în cale mi s-au pus!Toată floarea cea vestită a întregului Apus,Tot ce stă în umbra crucii, împăraţi şi regi s-adunăSă dea piept cu uraganul ridicat de semilună.S-a-mbrăcat în zale lucii cavalerii de la Malta,Papa cu-a lui trei coroane, puse una peste alta,

Scrisoarea a treiade Mihai Eminescu

Page 4: 50 Ion Iancu Valeclimate.literare.ro/arhiva/50.pdf · Nicolae Nicoară Horia Dumnezeu (poem) 27 Emil Perşa Dacii de pe Nistru (poem) 28 Vavila Popovici Unirea Principatelor... 29

4 nr. 50 n ianuarie 2012

Fulgerele adunat-au contra fulgerului careÎn turbarea-i furtunoasă a cuprins pământ şi mare.N-au avut decât cu ochiul ori cu mâna semn a face,Şi Apusul îşi împinse toate neamurile-ncoace;Pentru-a crucii biruinţă se mişcară râuri-râuri,Ori din codri răscolite, ori stârnite din pustiuri;Zguduind din pace-adâncă ale lumii începuturi,Înnegrind tot orizontul cu-a lor zeci de mii de scuturi,Se mişcau îngrozitoare ca păduri de lănci şi săbii,Tremura înspăimântată marea de-ale lor corăbii!...La Nicopole văzut-ai câte tabere s-au strânsCa să steie înainte-mi ca şi zidul neînvins.Când văzui a lor mulţime, câtă frunză, câtă iarbă,Cu o ură ne'mpăcată mi-am şoptit atunci în barbă,Am jurat ca peste dânşii să trec falnic, fără păs,Din pristolul de la Roma să dau calului ovăs...Şi de crunta-mi vijelie tu te aperi c-un toiag?Şi, purtat de biruinţă, să mă-mpiedec de-un moşneag?- De-un moşneag, da, împărate, căci moşneagul ce priveştiNu e om de rând, el este domnul Ţării Româneşti.Eu nu ţi-aş dori vrodată să ajungi să ne cunoşti,Nici ca Dunărea să-nece spumegând a tale oşti.După vremuri mulţi veniră, începând cu acel oaspe,Ce din vechi se pomeneşte, cu Dariu a lui Istaspe;Mulţi durară, după vremuri, peste Dunăre vrun pod,De-au trecut cu spaima lumii şi mulţime de norod;Împăraţi pe care lumea nu putea să-i mai încapăAu venit şi-n ţara noastră de-au cerut pământ şi apă -Şi nu voi ca să mă laud, nici că voi să te-nspăimânt,Cum veniră, se făcură toţi o apă ş-un pământ.Te făleşti că înainte-ţi răsturnat-ai valvârtejOştile leite-n zale de-mpăraţi şi de viteji?Tu te lauzi că Apusul înainte ţi s-a pus?...Ce-i mâna pe ei în luptă, ce-au voit acel Apus?Laurii voiau să-i smulgă de pe funtea ta de fier,A credinţei biruinţă căta orice cavaler.Eu? Îmi apăr sărăcia şi nevoile şi neamul...Şi de-aceea tot ce mişcă-n ţara asta, râul, ramul,Mi-e prieten numai mie, iară ţie duşman este,Duşmănit vei fi de toate, făr-a prinde chiar de veste;N-avem oşti, dară iubirea de moşie e un zidCare nu se-nfiorează de-a ta faimă, Baiazid!

Şi abia plecă bătrânul... Ce mai freamăt, ce mai zbucium!Codrul clocoti de zgomot şi de arme şi de bucium,Iar la poala lui cea verde mii de capete pletoase,Mii de coifuri lucitoare ies din umbra-ntunecoasă;Călăreţii umplu câmpul şi roiesc după un semnŞi în caii lor sălbatici bat cu scările de lemn,Pe copite iau în fugă faţa negrului pământ,Lănci scânteie lungi în soare, arcuri se întind în vânt,Şi ca nouri de aramă şi ca ropotul de grindeni,Orizontu-ntunecându-l, vin săgeţi de pretutindeni,Vâjâind ca vijelia şi ca plesnetul de ploaie...Urlă câmpul şi de tropot şi de strigăt de bătaie.În zadar striga-mpăratul ca şi leul în turbare,Umbra morţii se întinde tot mai mare şi mai mare;În zadar flamura verde o ridică înspre oaste,Căci cuprinsă-i de pieire şi în faţă şi în coaste,Căci se clatină rărite şiruri lungi de bătălie;Cad asabii ca şi pâlcuri risipite pe câmpie,În genunchi cădeau pedestri, colo caii se răstoarnă,Când săgeţile în valuri, care şuieră, se toarnăŞi, lovind în faţă,-n spate, ca şi crivăţul şi gerul,Pe pământ lor li se pare că se năruie tot cerul...Mircea însuşi mână-n luptă vijelia-ngrozitoare,Care vine, vine, vine, calcă totul în picioare;Durduind soseau călării ca un zid înalt de suliţi,Printre cetele păgâne trec rupându-şi large uliţi;Risipite se-mprăştie a duşmanilor şiraguri,Şi gonind biruitoare tot veneau a ţării steaguri,Ca potop ce prăpădeşte, ca o mare turburată -Peste-un ceas păgânătatea e ca pleava vânturată.Acea grindin-oţelită înspre Dunăre o mână,Iar în urma lor se-ntinde falnic armia română.

Pe când oastea se aşează, iată soarele apune,Voind creştetele nalte ale ţării să-ncununeCu un nimb de biruinţă; fulger lung încremenitMărgineşte munţii negri în întregul asfinţit,Pân' ce izvorăsc din veacuri stele una câte unaŞi din neguri, dintre codri, tremurând s-arată luna:Doamna mărilor ş-a nopţii varsă linişte şi somn.Lângă cortu-i, unul dintre fiii falnicului domnSta zâmbind de-o amintire, pe genunchi scriind o carte,S-o trimiţă dragei sale, de la Argeş mai departe:

"De din vale de RovineGrăim, Doamnă, către Tine,Nu din gură, ci din carte,Că ne eşti aşa departe.Te-am ruga, mări, rugaSă-mi trimiţi prin cinevaCe-i mai mândru-n valea Ta:Codrul cu poienele,Ochii cu sprâncenele;Că şi eu trimite-voiCe-i mai mândru pe la noi:Oastea mea cu flamurile,Codrul şi cu ramurile,Coiful nalt cu penele,Ochii cu sprâncenele.Şi să ştii că-s sănătos,Că, mulţămind lui Cristos,Te sărut, Doamnă, frumos.". . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Page 5: 50 Ion Iancu Valeclimate.literare.ro/arhiva/50.pdf · Nicolae Nicoară Horia Dumnezeu (poem) 27 Emil Perşa Dacii de pe Nistru (poem) 28 Vavila Popovici Unirea Principatelor... 29

nr. 49 n decembrie 2011 5

De-aşa vremi se-nvredniciră cronicarii şi rapsozii;Veacul nostru ni-l umplură saltimbancii şi irozii...În izvoadele bătrâne pe eroi mai pot să caut;Au cu lira visătoare ori cu sunete de flautPoţi să-ntâmpini patrioţii ce-au venit de-atunci încolo?Înaintea acestora tu ascunde-te, Apollo!O, eroi! care-n trecutul de măriri vă adumbriseţi,Aţi ajuns acum de modă de vă scot din letopiseţ,Şi cu voi drapându-şi nula, vă citează toţi nerozii,Mestecând veacul de aur în noroiul greu al prozii.Rămâneţi în umbră sfântă, Basarabi şi voi Muşatini,Descălecători de ţară, dătători de legi şi datini,Ce cu plugul şi cu spada aţi întins moşia voastrăDe la munte pân' la mare şi la Dunărea albastră.

Au prezentul nu ni-i mare? N-o să-mi dea ce o să cer?N-o să aflu într-ai noştri vre un falnic juvaer?Au la Sybaris nu suntem lângă capiştea spoielii?Nu se nasc glorii pe stradă şi la uşa cafenelii,N-avem oameni ce se luptă cu retoricele suliţiÎn aplauzele grele a canaliei de uliţi,Panglicari în ale ţării, care joacă ca pe funii,Măşti cu toate de renume din comedia minciunii?Au de patrie, virtute, nu vorbeşte liberalul,De ai crede că viaţa-i e curată ca cristalul?Nici visezi că înainte-ţi stă un stâlp de cafenele,Ce îşi râde de-aste vorbe îngânându-le pe ele.Vezi colo pe uriciunea fără suflet, fără cuget,Cu privirea-mpăroşată şi la fălci umflat şi buget,Negru, cocoşat şi lacom, un izvor de şiretlicuri,La tovarăşii săi spune veninoasele-i nimicuri;Toţi pe buze-având virtute, iar în ei monedă calpă,Chintesenţă de mizerii de la creştet până-n talpă.Şi deasupra tuturora, oastea să şi-o recunoască,Îşi aruncă pocitura bulbucaţii ochi de broască...Dintr-aceştia ţara noastră îşi alege astăzi solii!Oameni vrednici ca să şază în zidirea sfintei Golii,În cămeşi cu mâneci lunge şi pe capete scufie,Ne fac legi şi ne pun biruri, ne vorbesc filosofie.Patrioţii! Virtuoşii, ctitori de aşezăminte,Unde spumegă desfrâul în mişcări şi în cuvinte,Cu evlavie de vulpe, ca în strane, şed pe locuriŞi aplaudă frenetic schime, cântece şi jocuri...Şi apoi în sfatul ţării se adun să se admireBulgăroi cu ceafa groasă, grecotei cu nas subţire;Toate mutrele acestea sunt pretinse de roman,Toată greco-bulgărimea e nepoata lui Traian!Spuma asta-nveninată, astă plebe, ăst gunoiSă ajung-a fi stăpână şi pe ţară şi pe noi!Tot ce-n ţările vecine e smintit şi stârpitură,Tot ce-i însemnat cu pata putrejunii de natură,Tot ce e perfid şi lacom, tot Fanarul, toţi iloţii,Toţi se scurseră aicea şi formează patrioţii,Încât fonfii şi flecarii, găgăuţii şi guşaţii,Bâlbâiţi cu gura strâmbă sunt stăpânii astei naţii!

Voi sunteţi urmaşii Romei? Nişte răi şi nişte fameni!I-e ruşine omenirii să vă zică vouă oameni!Şi această ciumă-n lume şi aceste creaturiNici ruşine n-au să ieie în smintitele lor guriGloria neamului nostru spre-a o face de ocară,

Îndrăznesc ca să rostească pân' şi numele tău... ţară!

La Paris, în lupanare de cinismu şi de lene,Cu femeile-i pierdute şi-n orgiile-i obscene,Acolo v-aţi pus averea, tinereţele la stos...Ce a scos din voi Apusul, când nimic nu e de scos?

Ne-aţi venit apoi, drept minte o sticluţă de pomadă,Cu monoclu-n ochi, drept armă beţişor de promenadă,Vestejiţi fără de vreme, dar cu creieri de copil,Drept ştiinţ-având în minte vre un vals de Bal-Mabil,Iar în schimb cu-averea toată vrun papuc de curtezană...O, te-admir, progenitură de origine romană!

Şi acum priviţi cu spaimă faţa noastră sceptic-rece,Vă miraţi cum de minciuna astăzi nu vi se mai trece?Când vedem că toţi aceia care vorbe mari aruncăNumai banul îl vânează şi câştigul fără muncă,Azi, când fraza lustruită nu ne poate înşela,Astăzi alţii sunt de vină, domnii mei, nu este-aşa?Prea v-aţi atătat arama sfâşiind această ţară,Prea făcurăţi neamul nostru de ruşine şi ocară,Prea v-aţi bătut joc de limbă, de străbuni şi obicei,Ca să nu s-arate-odată ce sunteţi - nişte mişei!Da, câştigul fără muncă, iată singura pornire;Virtutea? e-o nerozie; Geniul? o nefericire.

Dar lăsaţi măcar strămoşii ca să doarmă-n colb de cronici;Din trecutul de mărire v-ar privi cel mult ironici.Cum nu vii tu, Ţepeş doamne, ca punând mâna pe ei,Să-i împarţi în două cete: în smintiţi şi în mişei,Şi în două temniţi large cu de-a sila să-i aduni,Să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni!

La steauaMihai Eminescu

La steaua care-a rasarit E-o cale-atât de lunga, Ca mii de ani i-au trebuitLuminii sa ne-ajunga.

Poate de mult s-a stins în drum În departari albastre,

Iar raza ei abia acum Luci vederii noastre.

Icoana stelei ce-a murit Încet pe cer se suie; Era pe când nu s-a zarit, Azi o vedem, si nu e.

Tot astfel când al nostru dor Pieri în noapte-adânca, Lumina stinsului amor Ne urmareste înca.

Page 6: 50 Ion Iancu Valeclimate.literare.ro/arhiva/50.pdf · Nicolae Nicoară Horia Dumnezeu (poem) 27 Emil Perşa Dacii de pe Nistru (poem) 28 Vavila Popovici Unirea Principatelor... 29

6 nr. 50 n ianuarie 2012

Adrian Marino

Pur şi simplu, uneori,nici nu ştii ce să crezi,când compari subtilita-tea, perfidia şi abilitateapoliticii ruseşti, cu in-ocenţa, pragmatismulîngust şi lipsă loială deintuiţie a partenerului denegocieri, specifică di-plomaţiei americano,Les Americains, Iese'ternels bernâs de l'his-toire (în franceză, con-statarea mea sună parcămai bine). Nu spun că nuexistă în SUA şi spiritelucide şi mari specialiştiîn problema sovieto-rusă. Dar nu ei conducpolitica americană. Măuit la privirile „diploma-ţilor" americani, a cărormediocritate, incompe-tenţă şi lipsă de expe-rienţă sar în ochi. Privirinaive, la orizont, vagi,apoase, convenţionale,total lipsite de luciditate,evident neinteresate de„restul lumii". Şi, în defi-nitiv, care este reflexulinstinctiv al unor Kissin-ger, Albright et comp.,foşti „europeni", refu-giaţi în SUA din cauzahitlerismului ? Doar dea-şi pune pielea la adă-post şi de a fugi de oricerisc. în timp ce, de parteaopusă, statul sovietic,

rus - sau cum vrem să-ispunem - şi-a păstrat in-tact aparatul serviciilorsecrete, toţi agenţii detoate tipurile, ducând opolitică de o remarcabilăcontinuitate. Ce i seopune? O permanentăimprovizaţie de tip în-gust pragmatic, wait andsee, fără perspectivă şipreviziune. Mereu de-vansată, mereu luatăprin surprindere, mereupusă în faţa faptului îm-plinit. Ocuparea aero-portului din Kosovo decătre ruşi, înaintea apa-riţiei trupelor KFOR -din acele zile de iunie1999 - este, orice s-arspune, o capodoperă deabilitate şi cinism poli-tico-diplomatic. Naivita-tea americană, încă odată, ridiculizată...

Nu este însă totul.Nici pe departe. Obsta-colul cel mai redutabil încalea integrării euroat-lantice a României este,de fapt, altul: poporulromân nu este „euro-pean", în sensul aderen-ţei şi, mai ales, alasimilării şi trăirii coti-diene a valorilor „occi-dentale”. Făceam o astfelde constatare încă din1987, în Evadări în lu -mea liberă (p. 173). întreidealul european şi posi-bilităţile sale de reali-zare, contradicţia esteper manentă şi, deocam-dată cel puţin, de nere-zolvat. Până la instituţiisupranaţionale şi regle-mentări internaţionale,până la legislaţie şi alteforme, mai mult sau maipuţin goale, este vorba,în primul rând, de o pro-

blemă de mentalitate şipsihologie colectivă. Re-flexul etnicist, naţiona-list, defensiv este încăfoarte puternic. In plus,valorile civilizaţiei euro-pene (precizie, rigoare,eficacitate, exactitate, le-galitate (trebuie reamin-tit mereu) etc. sunt de -parte de a fi asimilate.Haosul, brambureala,lucrul prost făcut şi demântuială numai „euro-pene” nu sunt. Şi tocmaiaceste aspecte sunt,orice s-ar spune, speci-fice şi dominante în Ro-mânia actuală.

În plus, isteria anti-americană, anti-NATO,cu prilejul bombarda-mentelor din Serbia, atâtde evidentă în presă şi,în general, în opinia pu-blică, dovedeşte că na-ţional-ceauşismul, „anti -imperialist" prin defini-ţie, este încă puternic. Oediţie specială la TV (16aprilie 1999) mi-a lăsatun gust amar. Jurnaliştiice vorbeau, încruntaţi şiagresivi, erau vocea Ro-mâniei profunde. Iarbietul Emil Hurezeanu,intimidat şi politicos,abia putea deschide,uneori, gura. Am zeci deexemple de şovinism şiagresivitate naţionalistă.Am făcut me reu teoria„Celor do uă Românii"(de exemplu, în Politicăşi cultură, pp. 187-l96).Sunt mai convins ca ni-ciodată că am dreptate.O Românie intelectuală,elitistă, prooccidentală,o minoritate fără au-dienţă şi o masivă Ro-mânie etnicistă, de„origine sănătoasă", încă

foarte departe de civili-zaţie (comunicaţii, servi-cii, legalitate, ordine),democraţie (pluralism,drepturile omului) şiabundenţii produselordi; consuni, aspecte caredefinesc, popular vor-bind, dar exact spus,„Eu ropa”, începând cuDinicu Golescu. O Ro-mânie subdezvoltată nupoate fi o ţară euro-peană. O aconă de neui-tat într-o cabană demunte, din zona Bicazu-lui, cu prilejul primei vi-zite a lui Matei în ţară.Din greşeală a plătit oconsumaţie şi cu o...piesă americană de 10cenţi. S-au strâns ime-diat zece capete să vadăaceastă minune. Miraj,mit american şi sărăcielucie, care ne defineşteîn întregimi. Dolarulconstituie mereu pentruromâni un cuvânt magic.

Este posibilă, în con-cluzie, o altfel de orien-tare externă şi deci o altăpolitică externă? Rămân,în esenţă, foarte sceptic.Vom vegeta mereu, sauîn orice caz, o lungă pe-rioadă, la periferia Euro-pei civilizate, ca o pro- vincie subdezvoltată, mi-zeră economic, sub in-fluenţa inevitabilă aimperialismului rus. Orealitate: cât timp întregaparatul de stat a fostformat sub comunism,în special aparatul dejustiţie şi serviciile se-crete, aproape că nici numai este nevoie de agenţiKGB. Ei, desigur, există.Şi încă din plin. Dar, defapt, noi suntem primiinoştri KGB-işti. Şi ceimai influenţi dintre toţi.

Va urma

Altă Românie (16)

Page 7: 50 Ion Iancu Valeclimate.literare.ro/arhiva/50.pdf · Nicolae Nicoară Horia Dumnezeu (poem) 27 Emil Perşa Dacii de pe Nistru (poem) 28 Vavila Popovici Unirea Principatelor... 29

7nr. 50 n ianuarie 2012

Augustin Deac

Întrebarea care sepune este: Cine era Vlad?

La pagina 214, îndreapta, se remarcă ominiatură, în care o soliea unei comunităţi de mi-gratori comunică împă-ratului bizantin anumiteştiri pe care le aflăm prinintermediul textuiui ală-turat: ERA VLAD/NEKTIUZ/ VLAD URA/GERBLAK/ LAKER FIU/ TIAOATERIO/TUI NEK/AOATERIO NIVLIT.

Descifrarea textuIui:“Mâniosul Vlad/a înfrântpe tiuzi/Vlad marele/câr-muitor al Blahi- lor/Atăiat pe fiul/lui Tiao carese teme/Ai tăi înfrânţivai/se tem de îngheţ”.

Textul ne informeazăcă Vlad, cârmuitorul vla-hilor, a învins în timp deiarnă pe tiuzi. Lupte aleromânilor cu migratoriisunt amintite şi de scrii-torul bizantîn MihailPsellos în opera sa Cro-nografia, VII, LXVIIIcare, refenindu-se la tre-cerea pecenegilor înmasă în Impeniul bizan-tin, sub conducerea luiTyrach, în iarna anului1048/1049, subliniazăfaptul că aceştia au ple-cat de la nord de gurileDunării, deoarece i-ausilit geţii (adică românii)

vecinii lor.Numeroase lucrări

ale scriitorilor bizantiniamintesc despre lupteleromânilor cu migratorii,iar geografii precizeazăcă ţara pecenegilor, şiapoi a cumanilor, era di-ferită de cea a vlahilor.

Codexul Rohonczy netransmite ştiri în legăturăcu reprezentările cosmo-gonice ale vlahilor. Astfel,la pagina 83, miniatura nedemonstrează că în cen-trul universului se aflăsoarele, în faţa căruia pă-mântul se roteşte parţialîn jurul axei sale, alter-nând astfel ziua cu noap-tea. Poziţia pământului şia soarelui, în reprezenta-rea cosmogonică, redătimpul zilei. În partea su-perioară a pământului,care are formă rotundă, seaflă mormântul lui IsusHristos şi ţările cunoscutede vlahi. În partea infe-rioară a pământului se aflăŢara moţilor, care este în-văluită de un întuneric ab-solut. Razele care flan-chează discul solar, ce seaflă în poziţie fixă în cen-trul universului, noteazăun an vag agricol de 360de zile şi unul lunar de 352de zile. La pagina urmă-toare, 84, ni se face cunos-cută consemnarea uneieclipse totale de soarecare, potrivit textelor bi-zantine, a fost observată laDunăre în anul 1090.

Concepţiile vlahilorasupra universului depă-

şesc limitele reprezentă-rii sistemului geocentrical lui Ptotomeu şi este,de fapt, începutul de-monstraţiei că pământulse învârteşte în jurul axeisale şi în jurul soarelui,fapt care a fost demons-trat matematic mult maitârziu de către Copernic.

Tot în textul Codexu-lui Rohonczy, marelecârmuitor al blahilor,Vlad, este prezentat,printr-o miniatură, cafiind ctitor de biserici.Este important faptul căîn complexul mănăsti-resc creştin descoperit înMunţii Buzăului, pe unuldintre pereţii unei bise-rici este consemnat, înpaleoslavă, numele unuictitor pe nume Vlad. Înapropierea cornplexuluimănăstiresc rupestru dela Aluniş, cercetările ar-heologice au pus în evi-denţă fragmente deziduri de cărămidă platăşi bolovani, ce pot fi da-tate în feudalismul tim-puriu. Acest fapt poateconfirma că bisericacreştină care sprijineastatul vlah ce era organi-zat pe teritoriile Munte-niei, sudul Moldovei şisud-estul Transilvanieiavea ca centru religioscomplexul mănăstirescamintit mai sus. Centrulpolitic al statului vlahputea fi Curtea de Argeş,unde s-au descoperitvestigii arheologice carepot fi datate înainte de

secolul al XIII-lea. Para-lel cu sprijinirea religieicreştine, statul vlah sus-ţinea şi dezvoltarea ştiin-ţelor, cum ar fi ma te-matica, astronomia etc.,care se învăţau în Cadrulmănăstirilor”...

Iată, aşadar, relevatăsemnificaţia deosebită adescoperirii şi descifrăriiacestui document istoric,autohton românesc, careilustrează existenţa unuipopor multimilenar, cult,luptător până la sacrifi-ciu pentru apărarea ţăriilor în faţa duşmanilor.

Partea VII-aCodexul românesc

cuprinde mai multetexte, redactate între se-colele XIIXII, ca Jură-mântul tinerilor vlahi,diferite discursuri rostiteîn faţa ostaşilor vlahi în-aintea luptelor cu migra-torii pecenegi, cumani,unguri, o Cronică pri-vind viaţa voievoduluiVlad, care a condus Vla-hia între anii 1046-1091,Imnul victoriei vlahilor,conduşi de Vlad asuprapecenegilor, însoţit de onotare muzicală din se-colele XII-XIII, diferitetexte religioase promo-vate de Biserica creştinăromânească, de rit orto-dox, care sprijinea statulromân şi lupta vlahilorpentru păstrarea integri-tăţii teritoriale a pamân-tului lor strămoşesc.

Va urma

O cronică românească însumând 448 depagini, din secolele XII-XIII, scrisă în limba românăarhaică cu alfabet geto-dacic.

Codex Rohonczy (9)

Page 8: 50 Ion Iancu Valeclimate.literare.ro/arhiva/50.pdf · Nicolae Nicoară Horia Dumnezeu (poem) 27 Emil Perşa Dacii de pe Nistru (poem) 28 Vavila Popovici Unirea Principatelor... 29

8 nr. 50 n ianuarie 2012

Aurora Peţan

Se vor găsi şi unii, nu puţini,care să susţină că tot ce se întâm-plă este absolut firesc şi că nimeninu are nimic cu noi şi cu limbanoastră. Mai mult, că cei care sus-ţin astfel de teorii sunt ori para-noici, ori naţionalişti măcinaţi defrustrarea că nu am fost capabilisă ocupam un loc mai în faţă pescena istoriei. E problema lor!Pentru cine are ochi să vadă,minte să înţeleagă şi suflet să cu-prindă, noi nu am fost, într-ade-văr, pe scena istoriei: noi suntemînsăşi această scenă. Eminescu aintuit acest lucru, şi dupa el şialţii. Însă pentru a câştiga acestrăzboi, trebuie să fim conştienţide valoarea nemărginită a limbiiromâne. A exprimat-o cel maisimplu şi firesc Nichita Stănescu:„A vorbi despre limba românăeste ca o duminică. Limba românăeste patria mea. De aceea, pentrumine, muntele munte se numeşte,de aceea, pentru mine, iarba iarbăse spune, de aceea, pentru mine,izvorul izvorăşte, de aceea, pentrumine, viaţa se trăieşte”.

Aurora Peţan despretăbliţele de plumb de la

Sinaia, o misterioasăarhivă regală dacică.

De mai bine de un an, cercetă-tori avizaţi sau amatori, pasionaţide istorie, ziarişti, fundaţii cultu-rale sunt angajaţi într-o adevăratăcursă contra cronometru, pentrua dezlega un mare mister al isto-

riei noastre vechi: Tăblitele deplumb de la Sinaia.

Peste 30 de plăci acoperite cuimagini şi înscrisuri într-o limbănecunoscută stau neinventariateîn subsolul Institutului de Arheo-logie Vasile Pârvan din Bucureşti,de mai bine de un secol, sub pre-textul că sunt niste falsuri neinte-resante. Ele contin o scriere într-olimbă necunoscută şi reprezentăriiconografice cu luptători înarmaţicu suliţi şi lănci, regi şi zei, tem-ple, palate, cetăţi, monograme şiînsemne heraldice, eternizate înplumb, cu răbdare şi migală, cuun simţ artistic aproape desăvâr-şit, misterios şi incitant. O lumeînviată parcă după un cataclismdar, paradoxal, puternică şi dereală.

În legătură cu acest fascinantsubiect, am realizat un interviu, înexclusivitate pentru „Observato-rul de Toronto”, cu doamna pro-fesor Aurora Peţan, cercetătorprin cipal la Institutul de Lingvis-tică „Iorgu Iordan - Al. Rosetti”,din Capitală, specialist în filologieclasică. Domnia sa a prezentat ocomunicare pe această temă laAcademia Română, fiind convinsăcă plăcuţele de plumb de la Sinaiareprezintă o parte a unei impor-tante arhive regale dacice.

Aurora Peţan a absolvit Facul-tatea de Limbi Străine, secţia La-tină-Greacă veche, are un mas te-rat în Filologie Clasică iar în pre-zent este doctorand în lingvistică.În anul 2001, a câştigat PremiulAcademiei „B.P. Hasdeu” pentrulingvistică, la 27 de ani.

R: Stimată doamnă Peţan,ce se ştie despre aceste plă-cuţe?

A.P: Se ştie de la primarii dinSinaia, din anii ’20-’30, că, în

preajma anului 1875, când s-a tur-nat fundaţia Castelului Peleş, s-adescoperit un mare tezaur, dinpie se de aur - plăci scrise în relief.Aceste plăci au fost copiate înplumb, din ordinul Regelui CarolI, la Fabrica de cuie din Sinaia.Până în prezent, nu au fost desco-perite dovezi certe în acest sens.Există însă o tradiţie orală, destulde serioasă.

Multă lume ştie despre acestlucru, însă nu a scris nimeni petema asta.

Plăcile de plumb au fost depo-zitate la Mănăstirea Sinaia şi, ime-diat după înfiinţarea MuzeuluiNaţional de Antichităţi, la sfârsi-tul secolului al XIX-lea, au fostaduse la Bucureşti, pe vremea luiGrigore Tocilescu.

În legătură cu plăcile de aur,există două ipoteze: una, că ar fifost topite de Regele Carol I şi fo-losite în vremea Războiului de In-dependenţă şi, a doua, că cel puţino parte din ele ar fi supravieţuit.Nu ştim ce s-a întâmplat cu ele: fieau ajuns, după unele speculaţii, înTezaurul de la Moscova, fie au fostvalorificate, într-un fel sau altul.

R: Dumnevoastră, ce in-formaţii detineţi despre plă-cuţele originale, din aur?

A.P: Informaţiile pe care ledeţin eu sunt foarte ciudate. Eleprovin de la o persoană din Repu-blica Moldova, care m-a contactatimediat după conferinţa mea din3 iunie 2004, de la Academia Ro-mână. Mă văzuse pe TVR Interna-ţional şi spunea că vine cu odelegaţie din partea AcademieiRuse. Mi-a arătat, într-adevăr, odelegaţie, semnată, parafată, princare era împuternicit să se ocupede culegerea de informaţiidespre aceste obiecte.

Limba română,patria mea (4)

4

Page 9: 50 Ion Iancu Valeclimate.literare.ro/arhiva/50.pdf · Nicolae Nicoară Horia Dumnezeu (poem) 27 Emil Perşa Dacii de pe Nistru (poem) 28 Vavila Popovici Unirea Principatelor... 29

9nr. 50 n ianuarie 2012

Persoana respectivă sus-ţinea că astfel de plăci

există pe teritoriul Rusiei, că suntfoarte asemănătoare cu cele de laSinaia, şi că, din informaţiile pecare le deţine, cel putin 40 depiese din aur ar mai exista înBanca Naţională a României.

R: Concret, ce v-a spus a -cest misterios personaj des-pre plăcuţele din aur ?

A.P: Ipoteza domniei sale eraurmătoarea: plăcile din aur nu arfi fost descoperite când s-a săpatfundaţia Castelului Peleş. Ele s-arfi aflat în posesia Mănăstirii Si-naia care, ca multe alte aşeză-minte creştine, a fost ridicată pe ocapiste, pe locul unui altar păgân.Deci, aceste plăci s-ar fi păstrat,de-a lungul secolelor, în grija ini-ţială a preoţilor precreştini şi, a -poi, ar fi fost transmise.

Personajul de care vă spu-neam, al cărui nume nu vi-l potface cunoscut, mai spune că fie-care mare trib geto-dacic avea oastfel de arhivă de texte, care sereînnoia periodic. Textele erauscrise de Marele Preot şi aveau ca-racter sacru, magic, erau închi-nate zeilor şi, ca atare, erau foarte,foarte bine păstrate.

În preajma războaielor cu Tra-ian, câteva ramuri ale neamuluidaco-get s-au desprins şi au luat-ospre Răsărit, împreună cu arhi-vele lor. El susţinea că aceste ar-hive ar fi ajuns pe teritoriul actualal Rusiei, odată cu această migra-ţie dacică.

Conform informaţiilor lui, lanoi în tară, ar mai exista vreo treidepozite: unul la Mănăstirea Tis-mana, un altul undeva în MunţiiBucegi şi unul chiar lângă Sarmi-zegetuza. Deocamdată, doar cel dela Sinaia ar fi fost scos la lumină.

Tot el susţine că au existat laSinaia 240 de piese şi că maimulte copii se află în diferite in-stituţii. Foarte plauzibil, pentru căştim, tot de la oameni din Sinaia,că unele copii în plumb au ajunsla prof. Nicolăescu Plopşor, altelela Dimitrie Pippidi, iar altele la In-

stitutul de Studii Politice, de pevremea comuniştilor.

Deci, piesele de aur, fie s-ausalvat şi au ajuns în Tezaurul de laMoscova, vreo 40 ar exista încă înBanca Naţională, fie au fost topite.Nu avem informatii sigure desprenici una dintre variante.

R: Dar, până acum, s-a o -cu pat cineva de ele ? Le-a stu-di at vreun cercetător?

A.P: Este un mare mister de ce,timp de mai bine de un secol, ni-meni nu s-a ocupat de acestepiese. Există informaţii absolut si-gure că şi Pârvan le cunoştea. Astasusţine Alexandru Vulpe, actualuldirector al Muzeului de Arheolo-gie „Vasile Pârvan”, al cărui tată,Radu Vulpe, a fost elevul lui Pâr-van.

Primul director al Muzeului,Grigore Tocilescu ştia despre ele,la fel ca mulţi alţii. Toată lumeaştia de existenţa lor, însă nimeninu a vrut să se ocupe de ele. Nuvăd nici o explicaţie de ce. Poatedoar dacă ei ştiau că a existat untezaur din piese de aur care a fostdistrus şi scoaterea la lumină a co-piilor ar fi dus la un scandal. Astaar fi o explicaţie. Cred că a fost do-sită povestea pieselor de plumb,pentru a nu se afla povestea celorde aur, care au dispărut. Pentru căerau acolo tone de aur. Dacă aufost cel puţin 200 de piese, imagi-naţi-vă.

R: Credeţi că istoricii auevitat, cu bună ştiinţă, să lecerceteze ?

A.P: Probabil. Istoricii şi arhe -o logii consacraţi nu s-ar fi bucuratsă renunţe la tot ce scriseseră pâ -nă atunci, acceptând atât de multeinformaţii noi care ar fi dus, într-adevăr, la rescrierea istoriei noas-tre vechi, şi nu numai a noastră,pentru că sunt lucruri care privescistoria întregii Europe. Faptul căun Pârvan, un Tocilescu sau unRadu Vulpe au spus că sunt fal-suri, a constituit o etichetă defini-tivă. Nimeni nu a încercat să vadădacă nu cumva este altfel.

R: Ce ne mai puteţi spune,

în legătură cu aceste plăci deplumb?

A.P: Istoria acestor plăcuteeste foarte zbuciumată. Până decurând, nu se ştia că există o legă-tură între Sinaia şi aceste piese.Inginerul Dan Romano, care a in-vestigat 20 de ani această poveste,publicându-şi rezultatele cercetă-rii în volumul „Cronică apocrifăpe plăci de plumb?”, nu ştia nimicdespre Sinaia. El cunoştea doarcele două piese care există în de-pozitul muzeului de la mănăstire.Eu am dat peste o carte a lui Ior-dache Moldoveanu, „Dacii vor-besc”, care cunoştea cele douăpie se de la Sinaia. Domnul Mol-doveanu a vorbit cu un inginer dinSinaia, pe nume Ionescu, care as-tăzi nu mai trăieşte. Acesta a fostfoarte pasionat de istoria acestorplăcuţe. El i-a spus că ar fi existatzeci de piese şi că provin de la Re-gele Carol I. În acelasi timp, isto-ricul Augustin Deac a ţinut oco municare în 2003, la CongresulInternaţional de Dacologie, des-pre plăcile de aur de la Sinaia.Însă nu a avut ecou. Ştiu doar cădeţine fotografii inedite după plă -ci, pe care noi nu le cunoastem, le-am văzut numai proiectate. Dinpăcate, Deac a murit şi nu amajuns la documente şi la arhiva pecare o deţinea. Vorbind cu cei dela Institutul de Arheologie, amaflat că ei ştiu, cu siguranţă, cătoate aceste plăci provin de la Mă-năstirea Sinaia.

În anii ’40, când Romalo le-afotografiat, mai erau o sută şiceva, iar în anii ’70, au dispăruttoa te. Romalo a căutat şi în inven-tare, dar ele nu au fost niciodatăinventariate.

Nu există absolut nici o infor-maţie că ele ar fi existat vreodată.În 2002-2003, au reapărut 35 depiese, nu se ştie de unde. Ce s-aîntâmplat cu restul, nu ştim. Cele35 de piese, aflate astăzi în Mu-zeul Institutului de Arheologie nusunt nici acum inventariate.

Va urma

4

Page 10: 50 Ion Iancu Valeclimate.literare.ro/arhiva/50.pdf · Nicolae Nicoară Horia Dumnezeu (poem) 27 Emil Perşa Dacii de pe Nistru (poem) 28 Vavila Popovici Unirea Principatelor... 29

10 nr. 50 n ianuarie 2012

Alex. Ştefănescu

Mircea Horia Simio-nescu s-a născut la 23 ia-nuarie 1928, la Târ go -vişte (într-o casă de pestrada Maior Brezişanu,„la 150 de metri de casanatală a lui Grigore Ale-xandrescu şi 300 demetri de cea a lui IonHeliade Rădulescu”-cum va explica el însuşiîntr-un curriculum vi -tae). Tatăl său, StelianSimionescu, era ofiţer deinfanterie, iar mama,Irina Simionescu (în-ainte de căsătorie: Po-pescu) - oficiantă poş -ta lă. La 15 octombrie1929 copilul dobândeşteun frate, Constantin Cri-şan Simionescu (pe careîl va evoca în diferitecărţi sub pseudonimulTitye, lăudându-i, îndeo-sebi, „geniul tehnic”).

Viaţa liniştită dinmicul oraş de provincieşi rudele numeroaseintră într-o mitologie deuz personal a viitoruluiscriitor. Moartea prema-tură a tatălui său (la 41de ani) întunecă tempo-rar, dar nu distruge seni-nătatea acestei repre -zentări a copilăriei.

Între 1936-1948, Mir-cea Horia Simionescueste elev al Şcolii nr. 1 şi,succesiv, al Liceului “Ie-năchiţă Văcărescu” din

Târgovişte. Ca elev deliceu îşi îndeplineşte fărăzel obligaţiile şcolare(obţinând totuşi notemari); în schimb parti-cipă cu însufleţire, ală-turi de un grup deprieteni dintre care sedetaşează viitorii scrii-tori Radu Petrescu şiCostache Olăreanu, laeditarea unor reviste ar-tizanale: Carnet literar,Cântece noi, Spada,Cloşca cu pui, Oraşul denikel, Colorado, Metrucub, Mogador etc. şi aunor plachete-manus-cris, cu producţii poeticeneconvenţionale. Tineriicitesc cărţi alese, româ-neşti şi franţuzeşti, le co-mentează şi se por treti-zează reciproc în jurnaleintime redactate într-unstil elegant (jurnalul luiMircea Horia Simio-nescu din 1946, transcriscu mici modificări, vaapărea în 1987, sub titlulsemnificativ Trei o -glinzi). Se configureazăastfel o grupare literarăde spirite livreşti pe carecriticii o vor numi cân-dva Şcoala de la Târgo-vişte.

În 1948, Mircea HoriaSimionescu devine stu-dent al Facultăţii de Filo-logie a Universităţii dinBucureşti. După doi anipărăseşte însă facultatea(pe care o va absolvi abiaîn 1964, cu lucrarea dediplomă Lirica lui G. Că-

linescu) şi se angajeazăca reporter la Scânteia.Lunga perioadă (1950-1969) petrecută în redac-ţia acestui ziar (“organcentral” al PMR şi, din1965, al PCR) reprezintăpentru scriitor o pier-dere de timp, prin prac-ticarea unei vieţi duble,şi, totodată, un capitol debiografie care îl va facevulnerabil în faţa adver-sarilor literari. Scrie pu-ţine reportaje propriu-zise şi face, în treacăt,cronică muzicală. Înschimb lucrează perse-verent, neştiut de nimeni(decât de vechii săi prie-teni din Târgovişte) la ooperă literară originalăşi multă vreme nepubli-cabilă, din cauza unei vi-zibile inaderenţe laestetica oficială. Abia în1968, în condiţiile “dez-gheţului” ideologic carefavorizează relansareavieţii literare, debuteazăca scriitor (cu povestireaCum l-am trădat pe Pas-cal, publicată în revistaLuceafărul).

În 1969, devine şefulde cabinet al lui DumitruPopescu, numit de cu-rând secretar cu propa-ganda al CC al PCR. Totîn 1969, în flagrantă con-tradicţie cu noul său sta-tut de funcţionar alpartidului comunist, pu-blică primul volum, Dic-ţionar onomastic, dintr-o tetralogie de un non-

conformism şocant: In-geniosul bine temperat.

În toamna lui 1971primeşte funcţia de di-rector adjunct al direc-ţiei “Muzică” din cadrulConsiliului Culturii şiEducaţiei Socialiste (a -tunci înfiinţat), iar în ia-nuarie 1972 ocupă postulde director al Operei Ro-mâne. În 1974 îşi pre-zintă demisia.

După un an de trata-mente în diverse spitalepsihiatrice, se retragedefinitiv din viaţa pu-blică şi se refugiază laPietroşiţa (la 30 de kilo-metri de Târgovişte)unde descoperă plăcereade a-şi construi singur ocasă, de a sădi pomi şi dea scrie în linişte. Înscurtă vreme începe săpublice cărţi într-un ritmmai alert şi este recunos-cut ca un scriitor impor-tant de către critică şipublic.

După 1989, locuieştealternativ la Bucureşti şila Pietroşiţa. Îşi spunerar cuvântul, în presă,asupra vieţii politice, daratunci când o face nuezită să incrimineze per-sistenţa unor structuricomuniste. Se plângecelor apropiaţi de stareaşubredă a sănătăţii sale.Totuşi, lucrează intens şipublică noi cărţi, dintrecare se remarcă romanulPaltonul de vară, din1996.

La o noua lectură:

Mircea Horia SimionescuBiografie (n. 23 ianuarie 1928 - d. 18 mai 2011)

Page 11: 50 Ion Iancu Valeclimate.literare.ro/arhiva/50.pdf · Nicolae Nicoară Horia Dumnezeu (poem) 27 Emil Perşa Dacii de pe Nistru (poem) 28 Vavila Popovici Unirea Principatelor... 29

11nr. 50 n ianuarie 2012

Ştefan LucianMureşanu

A fost o vreme cândnu-mi doream suspinulcenuşiu bacovian, pen-tru că în sufletul meurozul strălucea dantelatşi plin de lumină surâză-toare, cu aripi ce mă du-ceau numai spre lumină.

Timpul a trecut, rozuls-a izinit de respiraţiagrea a celor care singurise aureolizau ca a atot-ştiutori, şi interiorul meua început încet, încet sădevină cenuşiu şi dinadâncurile telurice să măstrige întunericul. Baco-via s-a simţit năruit deboală, nu de cea pe carecorpul lui o făcea vizi-bilă, ci de cea interioară,care îi săpa zi de zi şan-ţuri adânci în existenţasa: Amurgul galben m-aîngălbenit, şi m-apasă, /Ca geamuri galbene, culacrimi ce nu mai curg(Scântei galbene). Încreaţia poetului galbenuleste stânjenitoarea cu-loare a bolii, nu a luminiieminesciene, ci un semnal oboselii fizice pentrucă această oboseală esteun rezultat al existenţeiunei lumi ce îl extenua.Bacovia trăieşte în inte-riorul umbrit de răvăşiri,de neînţelesuri sau maibine spus el se preface că

nu le înţelege, sugerând:E mult de când dormimîn umbră, / În cimitirulviolet… (Amurg). Pentruel timpul este nemărginitpentru că boala nevinde-cabilă şi rezultatul ei,moartea, sunt în depli-nătatea patronajului e -tern a ceea ce este te -luric. El nu înceteazăprin actul morţii să-şi în-trerupă fiindul pentru căexperienţa, din timpulvieţii l-a legat de lumeade dincolo: Eu singur, cuumbra, iar am venit, / O,statui triste şi dărâmate,/ Pansele negre, catife-late, / Vise, ah, vise, aici,au murit (Ecou de sere-nadă). Viul înfăptuit şidăruit omului Bacovia l-a făcut să conştientizezecă poate lupta cu neguracare-i tulbura adânc fi-rava fiinţă prin creaţiaminţii, că puterea de-usiană îl menise să dez-văluie lumii tainiceletrăiri ale mitului întune-ricului. El nu dezvăluieceea ce cu ochiul minţiistrăbate în cenuşiul mor-bid al locurilor de pier-dere a umbrei, cisugerează că viaţa îşi areun rost şi poate existaoriunde. El este un me-lancolic, un nostalgic al

luminii şi numai greauaîncercare a vieţii l-a făcutsă preumble, în noapte:În haine negre, întune-cate…, plângând, dardupă cine? Ne declarănouă poetul în vreunadintre lucrările sale de cecenuşiul a pus stăpânirepe toată fiinţa sa iar su-fletul îi plânge cu lacrimiamare un prezent? Înstudiul său, Figuri şiforme literare, eseistul şicriticul literar TudorVianu spunea: Opera aabsorbit în întregime pepoet şi lipsa de îndemnde a-l cerceta pe acestaîn ipostaza lui umanăprovine tocmai din fap-tul că îl găsim în între-gime în opera sa, pe careo contopeşte cu singură-tatea şi cu fiindul său înnefiind, pentru că lumeacenuşie în care îşi poartăexistenţa este o lume lip-sită de umbre. Bacoviaeste tunelul timpului,creaţia sa literară stră-bate prin lumină întune-ricul şi descoperă, pen -tru eternitate, formeleunui univers pe care ceiîn viaţă îl credeau pier-dut.

Născut firav şi petre-cut în trup de o boală ceîl va urmări toată viaţa

sa, timp de 76 de ani,poetul cântării cenuşii, abolii, a frigului, a ploiiinterminabile şi inunda-bile a fiinţei ascunse, acimitirului cu toate edifi-ciile morbide şi înspăi-mântătoare au făcut dinpoezia bacoviană un de-liciu al crizei de melan-colie, de zădărnicie asuferinţei. În fapt, Baco-via descoperea şi aduceala lumină o lume, pe careîndestulaţii înfăşuraţi înblănuri cu buze groaseunsuroase şi burţi lăsatepeste centurile de labrâu, nu o vedeau şi nudoreau să o ştie. El va su-gera pierzania, va cântacavoul şi singurătateasumbră tocmai pentru ada posibilitatea luminiisă se înalţe şi să dea pu-tinţa observaţiei, pentrucă el, ca literat lumi-nează prin sobrietateamijloacelor expresive pecare le distribuie în poe-zia sa Şi-acorduri de cla-vire/Pierdute în surdină;/ Şi-n tot e-un marş fu-nebru / Prin noapte, cesuspină (Nocturnă). Su-netele diferitelor instru-mente muzicale: violină,clavir etc. sunt prezenteîn creaţia bacoviană nuatât ca o trezire dinamorţire a spiritelor câtşi ca o veche pasiunepentru muzică şi violinăa poetului. El creeazănoua poezie simbolistăîn literatura română, înfirul celei buadelairiene,dar cu parcurs rimbau-dian pe nişte căi ascunseale nefiindului la care seadaugă sinceritatea dra-matică a confesiunii,care a derutat pe mulţiexegeţi: - Tot altuia, demine, aminte să-iaduc… / O, nu mai 4

Actul de depeizareîn scânteile galbene

bacovieneŞi-am plâns la geam, şi m-a cuprins

delirul - / Amar, prin noapte vântulfluiera pustiu. (George Bacovia)

Cuvinte cheie: depeizare, suspin, bacovian,fiind, poet, umbra, triste, vise, negre.

Page 12: 50 Ion Iancu Valeclimate.literare.ro/arhiva/50.pdf · Nicolae Nicoară Horia Dumnezeu (poem) 27 Emil Perşa Dacii de pe Nistru (poem) 28 Vavila Popovici Unirea Principatelor... 29

cânta, harmoniepri beagă, / Că

plâng, şi nu ştiu unde măduc (Nocturnă).

În poezia lui vom ob-serva spontaneitateaunei mărturisiri, şi nueste singura în creaţiapoetului băcăuan, spon-tană şi sfioasă, uneoride-a dreptul vetustă şidesuetă, care a dat naş-tere unuia dintre farme-cele sumbrului cenuşiu,greu de precizat în artabacoviană unde sugestiaeste profundă şi con-stantă.

Nu cred că voi greşiafirmând că George Ba-covia este cel mai marecreator de atmosferă dinliteratura noastră, şi ospun ca unul care m-amtranspus cu toată fiinţamea în cenuşiul sumbrual creaţiei lui, constatândcă această atmosferă ar fiputut fi un rezultat al so-brietăţii, discreţiei încare simplitatea ampli-fica sugestia îmbogă-ţind-o însă departe de ao deservi.

Vom cita primul ca-tren din poezia Frig pen-tru a urmări discreţia cucare poetul încearcă să-şicreioneze, în linii mari, obiografie, o prezentarerăzleaţă cu sugestii ce teîmping la necrezut: Suntlângă un gard rupt, suge-stia, un cartier mărginaşal unei localităţi, Şi vân-tul bate cu frunze ude - ,nici nu putea lipsi efectulploii, care este atât dedureroasă în poezia luiBacovia, Sunt mai urât,sunt supt, descriere su-mară a unei boli, careurâţeşte chipul prin slă-birea trupului, a feţei încare obrajii devin tot maiconcavi şi mult mai

apropiaţi de figurile ca-daverice şi continuă cuultimul vers: Frigul în-cepe sticla s-o ude; caresticlă? Pot fi ochii, carese umezesc continuu dincauza frigului sau chiarferestrele încălzite pe in-terior însă ochii nu suntei consideraţi, în folclor,ferestrele minţii noastre!Înăuntrul lui suferinţaindubitabilă a bolii îiducea în incandescentcorpul slăbit iar ochii îitrădau prin umezealacare îl supăra necontenittristeţea: O, trebuie să fietrist departe-n prăpă-stii… / Fulgi de zăpadărătăcitori (Frig).

Codul creaţiei baco-viene este însăşi biogra-fia sa, discret notată cutoate trecerile timpuluişi a deznădejdii: Era maidemult o stradă, / Oşcoală, şi bruma cădea -/ Prin săli, ca nimeni să-l vadă, / Un elev singura-tic pălea (Scânteigalbene), trepte de ini-ţiere ale unui rit funda-mental de trecere afiindului prin existenţial.Naşterea sa este cenuşiulşi culorile umbrelor carese întrezăresc printrevieţile trecătoare. Atât degrea i-a fost starea matu-rităţii încât cu greu şi vagîşi aminteşte de treaptade început a vieţii undecopilăria este inexistentăîn creaţia sa. Poezia ba-coviană este strâns le-gată de boala trupuluisău iar versurile sale, înmarea majoritate expri-mate în catrene, smulgalbul îndoliindu-l pentrucă sufletul său a pătrunscu greu în trupul vlăguitşi a gemut neîncetatpână când clipa părăsiriia venit. El a plâns ca un

introvertit neînţeles,pentru că glasul lui a fostînecat încă de la naştereîn suferinţă: În hainenegre, întunecate, / Euplâng în parcul de multpărăsit…/ Şi-a mea sere-nadă s-a rătăcit, / Înnote grele, şi bleste-mate…(Ecou de sere-nadă), maturitatea fiindcea care l-a făcut să con-ştientizeze că singurulleac al ocolirii suferinţeiera poezia şi talentul cucare se născuse de amărturisi în versuri. In-strumentele muzicale, pecare poetul le aminteştedes în poeziile sale, sunt:clavirul, violina, pianulce dau liniştea umbrelorcare se înalţă în beznanopţii ca adunătoare devieţii, pentru că el, poe-tul tainelor, simte apro-pierea semenilor deceasul despărţirii delumea vie şi vede duce-rea spre odihnă a trupu-rilor obosite de vicii.Locurile în care tăcereaabundă în cenuşiul păciisunt cimitirele cu plăcilelor grele în care se înfigspre aduceri aminte cru-cile, de care se agaţă co-roanele cu totornamentul lor sumbru:Şi-n tot e-un marş fune-bru / Prin noapte, cesuspină (Nocturnă).

Morbidul bacoviandin volumul de poeziiScântei galbene nu dis-truge fiindul, îl iniţiazăşi-l pregăteşte pentru olume a misterelor, a gân-dirii profunde şi a elibe-rării de greul exis ten-ţialului vicios. El iubeştedar într-un alt fel şi ex-trovertirea lui stârneşteinstinctul însă îl lasăîntr-un mod aparte să semanifeste: Apoi veni şi-o

blondă în salon…/ Şi-aproape goală prinse,adormită, / De pe calvir,o scripcă înnegrită - / Şiurmări, pierdută, marşulmonoton (Marş fune-bru). Umanul din el tân-jeşte după plăcerea de atrăi dar trupul nu-l ajută:- Valsa o blondă-n alb, şicu pantofi de-argint…/Aprind, pe masă lampa,şi iarăşi mă dezbrac, //Mă clatină spre pat al in-somniei pas - / În creie-rul meu plânge unnemilos taifas (Dormi-tând) lăsându-se dobo-rât de galbenul pă -mântiu al bolii sale, careîl petrece spre negrul ce-nuşiu. Este un cenuşiucare va începe să-i tul-bure energiile teluriceîncă din 1914 şi va cul-mina, şapte ani mai târ-ziu, în anul 1921,secătuindu-l până înclipa în care îşi va dăruisufletul înaltului celestdeusian.

Suferinţa poetuluieste de nedescris, este cao iniţiere, ca un aşeză-mânt pregătit pentru undrum ştiut, o siguranţă atrecerii, a uşurării spremotivaţia neîntoarcerii.Toţi aceia, care în viaţatelurică au avut de sufe-rit de pe urma fragilităţiitrupului, şi-au mlădiatsufletul într-un vaiet alcodului liturgic. Bacoviafracţiona în versul luitimpul şi îl măsura cufiecare zi ce îi trecea ca opovară, întunecându-i şizgârcindu-i fiindul însă îllumina spre o lume tai-nică a deplinei meditaţiideusiene: O, nu maicânta, harmonie pri-

12 nr. 50 n ianuarie 2012

4

Continuare înpagina 18

Page 13: 50 Ion Iancu Valeclimate.literare.ro/arhiva/50.pdf · Nicolae Nicoară Horia Dumnezeu (poem) 27 Emil Perşa Dacii de pe Nistru (poem) 28 Vavila Popovici Unirea Principatelor... 29

13nr. 50 n ianuarie 2012 13

Catreneîn gerar

- pamflet -Gheorghe Palel

Scriitorul scârtărescuStăruie în chip şi fel

Să-l dea jos pe EminescuŞi să se cocoaţe el

Altul nici el nu e teafărArogantă farfara

Îl numeşte pe Luceafăr„Cadavrul din debara”

Sunt şi acoliţi ce spun„Elocvent” şi „ explicit”Că Poetul a fost nebunCă-i vetust şi depăşit

Ei s-au adresat mulţimiiSocotindu-se înalţii

Demni de laurile primeEminescu? La şi „ alţii”

Spre aceste lighioaneBieţi slujbaşi ai nu ştiu cui

Cum nu vii tu Ţepeş Doamne

Adevărul să le spui?

Oare cine vrea şi poateSă-şi îngăduie s-asculte

Blasfemii neruşinateÎn cortegii de insulte

Nechemaţii scribi netrebniciS-au făcut pe-aici stăpâniLuând soldă de nemernici

Pentru-a fi anti-români

Mândri, gureşi, detractoriiCu-ndârjire aiurează

Susţinând că-s salvatoriiCare îl demitizează

Se vede din toate celeCă ei nici nu l-au citit

Nu-i cunosc zilele greleEminescu nu-i un mit

Este cel ce străluceştePrin divina-i fantezieSuflet ce ne ocroteşte Cu sublima-i poezie

Eminescu-i ştie bine Pe-aceşti ieftini fanfaroniŞi le-a zis cum se cuvine

Nonvalori şi epigoni

I-a stigmatizat în versulTragic şi clarvăzător

Anunţându-i soartei mersul

În „ Mai am un singur dor”

Sub al cosmicului focPrevestea cu glas de cetini„ Un mormânt fără noroc”

Şi iată fără de prieteni

Clevetiri de invidiePe Geniu nu-l pot atinge

Şi oricâtă duşmăniePe Luceafăr nu-l ajunge

El rămâne pe veciePrecum marea, râul, ramul

Întrupând în veşnicieDuhul ce-l păstrează neamul

Decât să trăim îngenunchi, mai binemurim în picioare!

Pablo Neruda

4Moare câte puţin cinese transformă în sclavulobişnuinţei, urmând înfiecare zi aceleaşi traiec-torii, cine nu-şi schimbăexistenţa, cine nu riscăsă construiască cevanou, cine nu vorbeşte cuoamenii pe care nu-i cu-noaşte.4Moare câte puţin ci ne-şi face din televiziune unguru.4Moare câte puţin cineevită pasiunea, cine pre-feră negrul pe alb şipunctele pe „i” în loculunui vârtej de emoţii,acele emoţii care învaţăochii să strălucească, of-

tatul să surâdă şi careeliberează sentimenteleinimii.4Moare câte puţin cinenu pleacă atunci cândeste nefericit în lucrulsău, cine nu riscă certulpentru incert pentru a-şiîndeplini un vis, cine nu-şi permite măcar o datăîn viaţă să nu asculte sfa-turile „responsabile”.4Moare câte puţin cinenu călătoreşte, cine nuciteşte, cine nu ascultămuzică, cine nu cautăharul din el însuşi.4Moare câte puţin cine-şi distruge dragostea,

cine nu se lasă ajutat4Moare câte puţin cine-şi petrece zilele plân-gându-si de milă şidetestând ploaia care numai încetează.4Moare câte puţin cineabandonează un proiectînainte de a-l fi început,cine nu întreabă de fricăsă nu se facă de râs şicine nu răspunde chiardacă cunoaşte întreba-rea.4Evităm moartea câtepuţin, amintindu-ne în-totdeauna că „a fi viu”cere un efort mult maimare decât simplul fapt

de a respira.4Doar rabdarea cu-minte ne va face să cuce-rim o fericire splendidă.Totul depinde de cum otrăim...4Dacă va fi să te înfier-banţi, înfierbântă-te lasoare.4Dacă va fi să înseli, în-şeală-ţi stomacul.4Dacă va fi să plangi,plânge de bucurie. Dacăva fi să minţi, minte înprivinţa vârstei tale.4Dacă va fi să furi, furăo sărutare.4Dacă va fi să pierzi,pierde-ţi frica. Dacă va fisă simţi foame, simtefoame de iubire.4Dacă va fi să doreşti săfii fericit, doreşte-ţi înfiecare zi...

Pentru cine vreasă simtă că trăieşte

Page 14: 50 Ion Iancu Valeclimate.literare.ro/arhiva/50.pdf · Nicolae Nicoară Horia Dumnezeu (poem) 27 Emil Perşa Dacii de pe Nistru (poem) 28 Vavila Popovici Unirea Principatelor... 29

14 nr. 50 n ianuarie 2012

Elena Armenescu

Viaţa pe Pământ pre-supune acest paradoxîntre tendintele păman-testi de care sunt legateinstinctele de vieţuire siînmulţire adică firea ani-malică, pământeană,care sălașuiesc în acelașicorp cu firea dumneze-iască, divină care aspiră,dorește puritate, blânde-ţe, mângâiere, dragoste.

Unii reușesc să le îm-pace, altii nu, lâsand săîncline balanţa prepon-derent sau exclusiv spreuna din ele, la antipoziaflându-se bruta si sfân-tul.

În călătoria noastraprin viaţă avem un drumsinuos și ne apropiem –după împrejurări - cândde unul când de altul.Totul este să devenimconștienţi și să alegem,nu calea de mijloc carecu siguranţă ne conferaun confort căldicel,numai ca ea duce spreNicaieri. Mergând doarpe această cale, parcurgirânduri de vieţi, cummerge o pisicuţă sau uncâine pe bandă! Aureamediocritas, cunoscutuldicton antic nu cred seaplică în acest caz! Cuatat mai mult, ceibinecuvantaţi cu viaţălungă, după ce trec de 60de ani – vârsta recoman-dată și de budisti- tre-buie să lase altora grijileprivind administrareaaverii (cine o are) și toatecelelalte preocupări mă-runte și banale de caretrebuia să se ocupe, iartimpul caștigat dinaceste renunţări să-l fo-losească pentru spiritua-lizare. Cum?

Respectând Legile di-

vine (sintetizate în Celezece Porunci) la careadaugam cele 4 legi spi-rituale din filozofia in-diană:

- prima lege: „Persoa-nele pe care le întalneștisunt persoanele potri-vite”. Cu alte cuvinte, ni-meni nu intră în viaţanoastră din întâmplare;toate persoanele cu careinteracţionăm se aflăalături de noi cu unmotiv, acela de a ne ajutasă învăţăm lecţiile deviaţă care apar și să con-tinuăm drumul perso-nal;

- a doua lege: „Ceea ceni se întamplă este sin-gurul lucru care ni seputea întampla”. Nimic,absolut nimic din ceea cese produce în viaţa noas-tră nu ar fi putut să se în-tâmple în alt mod (nicimăcar detaliul cel mainesemnificativ). Nuexistă: “dacă aș fi făcutcutare lucru, s-ar fi pro-dus cutare alt lucru.Toate și fiecare în partedintre situaţiile care se

produc sunt perfecte, cutoate ca mintea și egoulnostru nu le acceptă.

- a treia lege: „Oricemoment în care se în-cepe este momentul co-rect”. Totul începe înmomentul potrivit, niciînainte, nici după; cândsuntem pregatiţi pentruca ceva nou să apară înviaţa noastră, exactatunci apare (începe);

- a patra lege : „Cândceva se termină, se ter-mină”. Dacă ceva a luatsfârșit în viaţa noastră,este pentru proprianoastră evoluţie, deci celmai bine este sa închizicapitolul și să mergi în-ainte îmbogăţit cu aceaexperienţă.

Cred că nu este în-tâmplător că citeștiaceste rânduri acum, tudragule cititor; acest textajunge la tine azi pentrucă ești pregătit(ă) să în-telegi că “nici un fulg dezăpadă nu cade nicio-data în locul greșit”.

Cam asta înţelegea șiLeibnitz când spunea că:

„trăim in cea mai bunădintre lumile posibile”.

Revenind la ideea cătrebuie să devenimconștienţi de ceea ce esteîn jurul nostru, să nulăsăm să se întâmple ca oîntâlnire mirabilă cu opersoană sau implicareaîntr-un proiect care ne-ar ajuta în evoluţia noas-tră să treacă aproapeneobservată, să nu-i dămatenţia cuvenită. Astadesigur depinde și de ca-pacitatea noastră de aidentifica beneficul -desigur spiritual - înviaţa noastră. Totul estesa știi ce cauţi și sădorești cu ardoare acelCEVA, așa cum spuneîntr-unul dintre cele mailuminoase pasaje dincarţile sale, iniţiatulscriitor Paulo Coelho:

„Când iti dorești cuardoare ceva, întreg uni-versul conspiră pentru ate ajuta să-ţi împlineștidorinţa”.

Ideea aceasta atât desimplă este prezentata învolumul Alchimistul(care a fost dramatizat șipus în scenă și în Româ-nia) De altfel, din maitoate carţile lui rezultăideea că Universul(Dumnezeu) ne iubeșteși ne vrea binele! Toatecâte ţi le vei dori se vorîmplini. Tu singurpăcătuiești în faţa viselortale și renunţi la ele, cre-zându-le de neatins Toc-mai de aceea, gândireapozitivâ, urcușul pedrum oricât de greu ar fi, sunt numai etape înrealizarea unui scopînălţător. Cu cât crezimai puternic în visul tău,cu cât îţi dorești maiaprig ca el să se în-făptuiască cu atat 4

ConspiraţiaUniversului

Page 15: 50 Ion Iancu Valeclimate.literare.ro/arhiva/50.pdf · Nicolae Nicoară Horia Dumnezeu (poem) 27 Emil Perşa Dacii de pe Nistru (poem) 28 Vavila Popovici Unirea Principatelor... 29

15nr. 50 n ianuarie 2012

iţi vor apărea încale mai multe

posibilităţi pentru cavisul să devină realitate.

E normal să te temi, enormal să șovăi. Indoialaîti aduce aminte că eștiom, numai un nebun searuncă uneori către ţelullui fără minte, fără săevalueze primejdiile… îtidorești să ajungi acolo …e important, dar cum veiajunge oare?

Mergând pe drum ţise vor deschide noi per-spective, privind deacolo calea se va vedeamai clar … dar numaidacă ai curajul să fi urcatpe acel drum, careatenţie! Uneori este saupoate fi spinat ori plin decapcane, ispite,renunţărisau chiar rătă-ciri. Dorinţa și încrede-rea ta în reușită îţicreează și determină vii-

torul.In urmă cu peste do-

uăzeci de ani – într-oconvorbire cu un prietenscriitor ce se întorseserecent din India – amajuns la această conclu-zie că Universul răs-punde chemării șivoinţei umane cucondiţia ca el, omul săurmeze Calea. Mi-amin-tesc că în momentuldespărţirii prietenul meu

mi-a spus ferm, sublini-ind prin tonusul vocii:

- Ţine minte Elena,nu uita drumul!

Mie cred că mi-a folo-sit acel îndemn de aceeamă adesez în specialcelor care sunt acumîncă nehotarâţi:

- Identificaţi-vă ţelulapoi mergeţi direct spreel cu convingerea că seva împlini!

4

Păsări la capuneori dragostea te loveşte ca un bumerangîn moalele capuluiexact atunci când sperai să prinzi pasărea-n zboralteori îţi înfige ghearele-n ochişi-ţi ciopârţeste ficatulvezi tuîn înaltul cerului sunt doar păsări de pradăaşa că mai bine stai cu capu-n pământşi le priveşti doar umbrelerotindu-se-n jurul tăuca într-o horăa morţii

Ocells al capde vegades l’amor et colpeix com un bumerangen les temples del capjustament quan esperes atrapar l’ocell en vold’altres et clava les urpes als ulls i t’esbocina el fetge

miraendalt del cel només hi ha ocells depredadorsaixí que millor restes amb el cap baixi els fites només les ombresvoletejant al teu voltantcom en la dansade la mort

Pájaros en la cabezaA veces el amor te golpea como un bumerangen los pulsos de la cabezajusto cuando esperas atrapar el pájaro en vuelootras, te clava las garras en los ojos y te destroza el hígadovesen lo alto del cielo sólo hay pájaros depredadoresasí que mejor estás con la cabeza gachay les miras sólo las sombrasrevoloteando a tu alrededorcomo en la danzade la muerte

Os envío un poema delrumano-canadiense IonuţCaragea, Păsări la cap[Pájaros en la cabeza] queresponde a la frase hechaexpresiva de ‘tener la ca-beza llena de pájaros’ yque tanta fortuna ha te-

nido en diversas lenguas. Un poema fuerte: la visión delamor difiere de la del pajarillo lírico. Hete acá el amorcomo un pájaro depredador -más bien pajarraco- capazde picotearnos el hígado y al que no deberíamos ni si-quiera mirar, cuando desde el cielo desciende a revolo-tear sobre nuestras cabezas. Vuelo en círculos que el

poeta no dudará en asociar a la danza dela muerte.Poeta, prosista de ficción, autor de aforismos, crítico,

editor y promotor cultural, Ionuţ Caragea nació en Con-stanţa (1975). Desde 2003 vive en Canadá. Es miembrode la Unión de Escritores de Rumanía, Filial Iaşi, cofun-dador y vicepresidente de la Asociación de Escritores deLengua Rumana de Québec, Se considera a sí mismocomo un poeta nacido en Google. Ionuţ Caragea ha pu-blicado 22 libros en rumano y francés, en las editorialesStef, Fides, Elmis y ASLRQ. En prosa de ficción utiliza elpseudónimo Snowdon King.

Pueden consultarse su biografía, poemas y otros ex-tremos en su blog http://www.ionutcaragea.ro

Ionuţ Caragea tradus de poetulspaniol Pere Bessó González

(poemul „Păsări la cap” în catalană şi valenciană)

Page 16: 50 Ion Iancu Valeclimate.literare.ro/arhiva/50.pdf · Nicolae Nicoară Horia Dumnezeu (poem) 27 Emil Perşa Dacii de pe Nistru (poem) 28 Vavila Popovici Unirea Principatelor... 29

16 nr. 50 n ianuarie 2012

Petru Birău

Venit în continuareatrilogiei ,,Insula viscolu-lui”, romanul autobio-grafic ,,Geamănul dinoglindă” (Editura Nico,Târgu- Mureş, 2012), alprolificului scriitor şipromotor cultural AlFlorin Ţene, complec-tează pledoaria omuluide cultură temeinic im-plicat în cunoaşterea şiprezentarea timpuluisău, în slujirea prin cu-vânt a aproapelui, cutoată dăruirea, întregultalent şi totala sa expe-rienţă de viaţă. Dealtfelcartea are un motto edi-ficator:,,Să iubeşti peaproapele tău ca pe tineînsuţi” (Iacov 2. 8.)

Fiecare dintre celetrei romane ce alcătuiesctrilogia ,,Insula viscolu-lui” (,,Chipul dinoglindă”, ,,Insula visco-lului” şi ,,Orbul din Mu-zeul Satului”), reprezintăanumite etape în forma-rea spirituală şi în crea-ţia lui Al Florin Ţene, dela valorificarea unor în-semnări făcute pe unşantier, la decriptareatainelor disimulate înconsumarea anumitormomente de răscruce aleistoriei, de la transpune-rea unor fragmente oni-rice, până la cele mai

profunde investigaţiipsihologice în imanentulpersonajelor, sau de la li-rismul unor evocări, laanaliza pertinentă a eve-nimentelor sociale încare autorul a fost impli-cat direct.

Ca o încununare aacestora, romanul ,,Gea-mănul din oglindă” re-prezintă cântecultriumfului, al scriitoruluiînvingător prin Cuvânt,care s-a luptat pas cu pasca să impună o viziune,un crez. Această luptăeste evidentă pe tot par-cursul edificării opereisale, de la poezie, la eseusau cronică, dar mai aleseste pregnantă în impre-sionantele sale romaneautobiografice. Uneori,aşa cum reiese dinscrieri, îl întâlnim căzut,trist, ori singur, dar ni-ciodată învins. În roma-nul ,,Geamănul dinoglindă” îl regăsim tri-umfător. Aici Al FlorinŢene nu mai ezită, numai caută, nu mai în-treabă, aici este întrebat,aici oferă răspunsuri, serelevă ca un înţelept care,prin harul lui Dumnezeu,a biruit toate obstacolele,are o operă vastă, a înte-meiat o Ligă a scriitorilorcu sute de membrii, pecare o conduce, editeazămai multe reviste, arecâteva cenacluri literarefondate, deţine nenumă-rate premii, se bucură de

recunoaştere în ţară şistrăinătate, este membrual unei Academii (ce şi-arputea dori mai mult unscriitor?). De pe aceastăpoziţie, a celui care a în-vins prin Cuvânt, ne vor-beşte scriitorul Al FlorinŢene în romanul ,,Gea-mănul din oglindă” şi cao mărturie că în toatăaceastă luptă a simţitsprijinul lui Dumnezeu,care nu l-a părăsit nicio-dată, fiecare capitol alcărţii începe cu o po-runcă Biblică în loc demotto, fiecăreia din celezece zile, care determinăacţiunea cărţii, cores-punzându-i una din celezece porunci ale Decalo-gului lui Moise.

În roman întâlnimmai multe personajecheie, a căror evoluţiedetermină naraţiunea cese desfăşoară precum unfir ariadnic într-un labi-rint: în primul rândDumnezeu, ca un Ve-gheator prin prezenţaCuvântului Său din Sfin-tele Scripturi, dar maiales ca Stăpân al desti-nului uman, prin impe-rativul Legii date pentrumântuirea omenirii,avem apoi autorul acărui spiritualitate o re-găsim proiectată în tipo-logia mai multorpersonaje (trasătură ca-racteristică pentru prozalui Al Florin Ţene). Întreacestea Naratorul (auto-

rul), care însumează ca-racteristicile psihologicea trei personaje: Florin,scriitor şi critic literar,Constantin Ene, ziarist,profesor de jurnalistică,Dreptaciul, adeptul uneiorientări de dreapta,pornit (alături de adver-sarul său Stângaciul) încăutarea şi susţinereaunui ideal împlinit pe untărâm al fericirii, apoisoţia scriitorului, TitinaNica Ţene, prezentă înipostaza de soţie iubi-toare şi bunică grijulie(Tina) dar şi scriitoare,Aura, care cu subtilitateinfluenţează benefic spi-ritul creator al soţului, înacelaşi timp edificândpropria creaţie. Mai în-tâlnim câteva personajesecundare (studenta,primarul, colegii, etc.),ce dau culoare scrierii şipun în evidenţă subiec-tul romanului, care nueste altul decât viaţa pre-zentată aşa cum a fost eacreată şi mai ales cumtrebuie ea trăită.

Dincolo de toate aces-tea, personajul principal,care în celelalte romanea putut fi doar intuit,subsumat unei intrigifactuale, şi care apareaici în toată plenitudineasa, izvorând din optimis-mul învingătorului, esteFilozofia.

Folosind-o ca perso-naj principal în acestroman, Al Florin Ţeneface din filozofie un ţel,un scop al vieţii. Ca săpoţi birui toate greută-ţile, să impui un punctde vedere propriu şi au-tentic şi mai ales să de-păşeşti acel sentiment alfrustrării, dat de nume-roasele decepţii şisă ajungi la o ma- 4

Filozofia - personajprincipal în romanul

,,Geamănul dinoglindă”

Page 17: 50 Ion Iancu Valeclimate.literare.ro/arhiva/50.pdf · Nicolae Nicoară Horia Dumnezeu (poem) 27 Emil Perşa Dacii de pe Nistru (poem) 28 Vavila Popovici Unirea Principatelor... 29

17nr. 50 n ianuarie 2012

turitate spiritualăcu sufletul încăr-

cat de fericirea unei con-cepţii pozitiviste,optimiste, reconfortante,nu este puţin lucru:

,,Există mari biruitoriai istoriei literaturii”(pag. 102), Al FlorinŢene este unul dintre ei.

Filozofia dobândităde autor în vasta sa ca-rieră scriitoricească şi înbogata experienţă deviaţă, relevată în roma-nul ,,Geamănul dinoglindă”, este una sem-nificată de coloană, deieşirea din labirint (aşacum este şi capodoperalui Brâncuşi de la TârguJiu), de ascendent, ten-dinţă a înălţării verticalespre infinire şi are ca fi-nalitate o restauraţie, oreaşezare pe temeliacreaţiei, de pe care omula luat-o într-o direcţiegreşită (urmare a dicto-nului lui Nietzsche:„Dum nezeu a murit”),eşuând în postmoderni-tatea care a reclamatepuizarea re sur selorcreatoare ale umanităţiişi s-a rezumat la sfera re-contextualizării culturiisub influenţa unei socie-tăţi a consumului.

Filozofia lui Al FlorinŢene reîntemeiază o pa-radigmă, prin care îlredă pe Dumnezeu omu-lui şi pe om lui Dumne-zeu, aceasta în spiritulcelor spuse de Marlaux:,,Secolul XXI va fi unul re-ligios sau nu va fi deloc”,cuvinte ce nu au putut ficontrazise până astăzi.Filozofia ca învăţăturăsănătoasă, ca îndreptarspre Divinitate, este defapt singura temelie pecare poate fi reaşezatăcultura în secolul XXI,

pentru a putea mergemai departe şi Al FlorinŢene a intuit foarte bineacest lucru. Vremeaidealismului a trecut,vremea oniricului s-a în-cheiat, vremea medita-ţiei s-a dus odată cuintrarea în secolul vite-zei, vremea romantis-mului a fost depăşită şiea, vremea psihologiei afost consumată şi iată căa sosit o vreme a filozo-fiei, a unei filozofii apli-cate, implicată înatingerea dezideratuluiuman, întoarcerea laDumnezeu şi acceptareaLui ca Tată şi Mântuitor,cu toate tainele Sale, tre-când peste veleităţilearoganţei umane pre-tinsă a fi atotcunoscă-toare:,,…ce este omul?De unde vine? Care estescopul vieţii? Ce în-seamnă fericirea?(…)Cred că răspunsul îl vomafla, numai atunci cândDumnezeu va dori acestlucru. Restul sunt specu-laţii ale spiritului uman.”(pag. 89)

Al Florin Ţene pro-clamă cu tărie în roma-nul ,,Geamănul dinoglindă” această caleunică de salvare a spiri-tualităţii umane, cu totce ţine de ea, în acestsecol XXI, printr-o filo-zofie subordonată înţe-lepciunii lui Dumnezeu,singura modalitate princare omul se poate rea-propia de Dumnezeu şide destinul pentru care afost menit.

Ca o reflexie înoglindă a ceea ce trebuiesă facă omul pentru adobândi această filozo-fie a învingătorului,avem cele zece poruncisub spectrul respectării

cărora se desfăşoară celezece capitole corespon-dente, toate fiind cu-prinse în una singură:,,Să iubeşti pe aproapeletău ca pe tine însuţi” cucare începe cartea.

Mijloacele de expresiefolosite de autor suntmultiple şi diverse: nara-ţiunea, interviul, dialo-gul, descrierea,dramatizarea, intriga,poezia, etc., toate consti-tuindu-se la un momentdat într-un labirint com-plex, în care cititorulpare pierdut, cu spiritua-litatea scriitorului şi acelor din jur disipată şireflectată de o multitu-dine de oglinzi sufleteşti,cu juxtapunerea unorbiografii aparent para-lele şi totuşi conver-gente, cu reliefarea unorfapte şi valori, cu evoca-rea unor evenimentemajore, uneori drama-tice, în toate acestea filo-zofia, esenţa deînţelepciune a autoruluivine şi face lumină, lă-murind o cale, orientândcugetul cititorului cătreDumnezeu, singurul de-ţinător al răspunsurilorabsolute şi de la carevine inspiraţia, cunoaş-terea şi puterea demuncă: „…erudiţia nuînlocuieşte talentul. A tebaza numai pe erudiţiecomportă în mod sigurriscul de a creea ceva in-sipid, sterp şi anost.Numai talentul împletitcu inspiraţia, erudiţia şiexperienţa concură lacrearea unor opere via-bile.” (pag.88)

Cu toată această filo-zofie dobândită în anigrei de muncă şi luptă cunenumăratele piedici detot felul şi cu toate aceste

adevăruri revelate, scrii-torul Al Florin Ţene nudevine un infatuat, nu îşiface o aură de neprihă-nit, aşa cum se întâmplăîn multe dintre autobio-grafiile unor scriitoricare ţin să-şi înalţe dincuvinte monumente demerite şi virtuţi, el ră-mâne la modestia omu-lui conştient şi deslăbiciunile sale, le recu-noaşte şi le asumă, nu seascunde în faţa cititoru-lui, ci vine cu tot sufletuldeschis:,,Iar noi, ca re-dactori la reviste literare,pentru a promova ideo-logia partidului condu-cător, eram obligaţi săscriem în spiritul realis-mului socialist şi să maidăm cu subsemnatul pela Secu... despre unul,despre alta... Altfel nu neţineau redactori.(...) Nude bună voie (...) Am fostobligat. Îmi fugise frateleîn Germania Federală şidacă nu dădeam cu sub-semnatul, mă dădeauafară din serviciu. (...) Înastfel de condiţii, eramtrimis la munca de jos...în mină...” (pag. 93)

Probabil datorită a -cestei sincerităţi, după ceam terminat de citit ro-manul ,,Geamănul dinoglindă” şi îl aveamproaspăt în memorie,am avut sentimentul căvreau să-l recitesc şi amfăcut-o dar acel senti-ment nu s-a stins. Defapt aceasta este unadintre caracteristicilescrierilor valoroase, suntscrise cu sufletul şi astase simte în timpul lectu-rii.

Cartea „Geamănuldin oglindă”, este un da-ghereotip, o im-agine în care viaţa

4

4

Page 18: 50 Ion Iancu Valeclimate.literare.ro/arhiva/50.pdf · Nicolae Nicoară Horia Dumnezeu (poem) 27 Emil Perşa Dacii de pe Nistru (poem) 28 Vavila Popovici Unirea Principatelor... 29

18 nr. 50 n ianuarie 2012

se reflectă inver-sată, precum în

oglindă, pornind de laun precept Divin, defal-cat apoi în cele zecefracţiuni ale sale, pen-tru a fi asimilat de spi-ritualitatea umană şitransformat prin subli-mare într-o filozofie deviaţă, într-o metaforă areîntoarcerii la Dumne-zeu, la Izvorul vieţii, de-terminată în finalulromanului ca o conclu-zie, sau ca un feed-back,rezultat al întâlnirii vie-ţii cu Viaţa: „Viaţa omu-lui, gândea la volanConstantin, este pre-

cum cursul Oltului, carepoate căpăta un numărnelimitat de forme, darizvorul lui este întot-deauna unul singur: ce -va ce seamănă cu la -cri ma.” (pag. 184)

Al Florin Ţene faceîncă odată dovada, prinacest roman, că este unscriitor al esenţelor psi-hologice tainice, al su-blimelor rezonanţe spi -rituale, al filozofieitranscedentale, la carepot să se înalţe doar ceice reuşesc să străbatălabirintul vieţii, fără săle fie ucis sufletul.

4

beagă, / Că plâng, şi nuştiu unde să mă duc(Nocturnă).

Plânsul bacovian dinvolumul Scântei galbene,pe care îl publică la cinciani distanţă de fatidiculmoment al declanşăriibolii sale, este un semnaldureros al poetului faţăde ignoranţa, superficia-litatea profanului: Şiplâng, şi cu plânsul înnoapte / Răchita de-afară mi-i soră (Miezulnopţii). Este aceeaşistare pe care Mântuito-rul a tot avut-o până înclipa trădării de cătreomul Iuda. El plânge deceea ce vede şi alţii nupot vedea: Am ajuns,acum, pe un câmp deape…/ În luncă, meditaun poet cunoscut - /Părea că de oameni numai încape; / De-această-ntâmplare, atâtde rău mi-a părut (Scân-tei galbene), caută un

drum şi pe toate aparfeţe galbene, pământii,suferinde de nepricepereşi tocmai de aceea se în-tunecă cerul iar vântulbate smulgând viaţa co-pacilor cu siluete fanto-matice. Frunza areaceeaşi culoare galbenăca a feţei pământii aomului, o îmbătrânireprematură din cauzagrelei suferinţe a sufletu-lui întinat unde: Nimic-nicia m-a prins pe stradă(Nervi de primăvară).

Când fiindul poetu-lui-om era obosit decătre umbra omului pro-fan creatorul adormea cuteama de primăvară şiatunci auzea un: Vals fu-nebru, depărtat… (Nervide primăvară), vals ce îilegăna visurile şi îl purtaîntr-un timp dorit cu iu-bita lui: Acum, suspinăvalsul, şi mai rar, / O,lasă-mă acum să te cu-prind…/ - Hai, să valsăm

iubito, hohotind, /Dupăal toamnei bocet mor-tuar (Vals de toamnă).Întristarea bacovianăeste izvorul luminii dinlumea spre care misterulîl atrăgea, melancolia eradurerea că puţini dintreoamenii pe care îi ob-serva, trecând pe străzilebântuite de umbre, vorputea să îl însoţească înlumea peste care odatăaşternută placa deplumb nimeni nu va maiavea puterea revenirii.

Penultima poezie avolumului bacovian seintitulează Dimineaţă in-terpusă unei romanţe şimarchează un începutterminat al existenţeisale, un ritual al pregăti-rii şi îndeplinirii uneiadintre dorinţele pămân-teşti: O cafea neagră… şi-o ploaie de gheaţă,spălarea trupului şi con-servarea unui viciu,Când spiritul mai ardeculori în odaie - / O pri-vire pe-o carte, pe straie,extrem de bine studiateaceste gesturi, aparent

omeneşti pentru că elerau deja o apariţie, poe-tul nespecificând actua-litatea, el sugereazăpregătirea plecării iniţia-tului, care, pentru ultimadată, îşi mai foloseşte în-deletnicirea citituluipentru că în lumea încare se va duce tot se vapetrece prin gând iarstraiele sunt gătitul pre-gătitului de lungul drumşi spune: Şi pasul mă-ndrumă în dimineaţă, iarochii lui s-au închis pen-tru totdeauna în dimi-neaţa zilei de 22 mai1957. Culmea calculuimatematic, anul în care amurit poetul însumândcifra 22, zi în care Baco-via, obosit de boala ce-istăpânise aproape jumă-tate din existenţa sa pă-mânteană, şi-a lăsattrupul dus în liniştea lo-curilor tainice: Stam sin-gur în cavou… şi eravânt…/ Şi scârţâiau co-roanele de plumb(Plumb).

Actul de depeizare...Continuare din pagina 12

Dor de ţâţăIon Iancu Vale

în pruncie marea lui atracţieca a oricărui copil, de altfel

a fost sânul lăptosal mamei sale

în tinereţe l-au încântatpână la extaz

sânii tari şi frumoşi ai iubiteimai târziu s-a îndrăgostit

de ţâţaulciorului cu vin

acum matur fiindse întreabă obsedant

„moartea o fi având ţâţe?”

Page 19: 50 Ion Iancu Valeclimate.literare.ro/arhiva/50.pdf · Nicolae Nicoară Horia Dumnezeu (poem) 27 Emil Perşa Dacii de pe Nistru (poem) 28 Vavila Popovici Unirea Principatelor... 29

19nr. 50 n ianuarie 2012

Lucian Gruia

Politicienii şi guver-nanţii, pentru a-şi cos-metiza imagina publică,desigur în scopuri elec-torale, publică volumede versuri. Majoritateadintre ei rămân la stadiulsimplilor versificatori,dar există şi unele excep-ţii. Herman Van Rom-puy reprezintă unadintre ele, pe care o sem-nalăm cu sinceritate şiplăcere. S-a născut înanul 1947 la Etterbeek(Belgia), a studiat filoso-fia şi economia la Uni-versitatea Catolică dinLeuven, a ocupat funcţiiimportante în guvern:Vice-prim-ministru şiMinistrul bugetului(1993-1999), Preşedin-tele Camerei Reprezen-tanţilor (2007-2008),Prim-ministru (2008-2009), iar din decembrie2009 a fost ales Preşe-dinte al Consiliului Eu-ropean al Şefilor de Stateşi Guverne.

Pe lângă volume deconsideraţii politice apublicat şi cărţi de medi-taţii personale, precumşi haiku-uri, gen liric încare a fost atras de poe-tul şi prietenul său, BartMessoten. A început săpublice haiku-uri la in-sistenţele altui prieten li-

terat, Jooris Van Hulle.Pentru Herman Van

Rompuy haiku-ul repre-zintă nu numai o formăpoetică ci un mod deviaţă organic, înfrăţit cunatura, în care omul des-coperă în lumea minia-turală a gâzelor,plantelor, precum şi întrecerea anotimpurilor,marile cicluri cosmice.

Într-adevăr, haik-iştirespectă un cod care,prin sorgintea japonezăa genului, mă duce cugândul la codul Busido,samurailor. Codul acestapoetic reprezintă respec-tul absolut faţă de naturăşi faţă de semeni. Orgo-liul şi invidia sunt ex-cluse. Un adevărathaik-ist, înainte de a-şipublica textele, cere pă-rerea colegilor, pentru a-şi verifica valoarearealizărilor.

Volumul bilingv, ro-mâno-neerlandez, pecare-l prezentăm, HA-IKU (Ed. Limes, Cluj-Na-poca, 2011) a fost tradusde poeţii Constantin Abă-luţă şi Jan H. Mysjkin.

În Cuvânt înainte, au-torul consideră că prinhaiku se ajunge la esenţacuvântului, iar atenţia cucare poetul urmăreştenatura, îi aduce revelaţii,alinare şi împăcare cuexistenţa. Cartea se des-chide cu un haiku gene-ric, care aşează mesajulliric în matca virtuţilorfundamental-umane:„Domnul, bunătatea, iu-birea, / primite şi dăruite/ îţi umplu viaţa”.

Ciclul Anotimpurilorreiterează mitul eterneireîntoarceri, ciclicitateanaturală fiind reconfor-tantă pentru precaracondiţie umană. Să ur-mărim pas cu pas schim-bările naturii, ţopăindîmpreună cu pasăreacare ne duce din primă-vară în miezul verii: „In-augurând zorii / păsărileciripesc. / Aud primă-vara.”; „Ţopăind de zor,/ pasărea din iarbă, hop/ în miezul verii.”

Ridurile chipurilornoastre şi frunzele scoro-jite ne poartă inevitabilspre toamnă: „În soareletoamnei / grămezi:frunze scorojite / cris-pate.” Urmele noastreefemere, fixate o clipă deger, se vor destrăma cu-rând în mcirla neantului:„Ger sculptând în lut /model de tălpi de pantof./ Mâine mocirlă.”

Capitolul Momenteaglutinează fotografiiimpresioniste marine:„Pescăruş olog / drept caun băţ în mare. / Neatinsde frig.”, sau scurtevideo-clipuri, din caream ales două tonifiante,în care iubirea asigurăcontinuitatea vieţii: „Peiazul meu coboară /două raţe sălbatice. / Pu-ruri împreună.”; „Cuibgol în vârf de / copac, -până-l acopăr / frunzelenoi.”

Haiku-urile reunitesub titlul Aici şi altundeîncearcă să surprindă at-mosfera locală din pere-grinările autorului prin

lume sau prin ţara na-tală. Exemplificăm prindouă texte, în primul,transcendentul umani-zat pare mirat de gălăgiaturiştilor: „Gotic recules/castelul se zgâieşte/lazarva noastră.” (Herto-ginnedal), în celălalt, pe-reţii mănăstirii simbo -lizează reculegerea înpustiu a pustnicilor:„Monahi se roagă/întrepereţi nuanţa / nisipuluipustiei.” (Westvleteren)

Ultimul capitol, Pedrum /drumul vieţii, de-dicat trecerii timpului,cuprinde meditaţii asu-pra sensului existenţei„Cimitir: viaţa/freamă-tă-n vârf de arbori/pestemorminte.”; „Tu m-ai în-văţat / esenţa lucrurilor:/ trăieşti, adică dai.”(Ziua Mamelor 2005)

Concluzia se desprindefiresc, rostul vieţii este sădăruieşti tot ce ai mai bunîn tine. Şi Herman VanRompuy ne-a dăruit,printre altele, aceste fru-moase haiku-uri.

Herman Van Rompuy

„Esenţa lucrurilor”

CuvinteEminescului

Florin Niţulescu

Prin ochiul tău paremai aproape luminaReflectată de luciullacului albastru;Pleoapele se ridicăo dată cu ceaţa rămasăpe durerile-ţi netratate.

„Luceafăr neîmblânzit”,dar coborât în nemurire,„Proletar” ce scrie versurialături de îngeriCe urmează a ficompozitorii muziciiVeronicăi.

Tu, cu Micle şi cu minesă mai scriemPredicate fără subiecte,complemente fără atribute...

Page 20: 50 Ion Iancu Valeclimate.literare.ro/arhiva/50.pdf · Nicolae Nicoară Horia Dumnezeu (poem) 27 Emil Perşa Dacii de pe Nistru (poem) 28 Vavila Popovici Unirea Principatelor... 29

20 nr. 50 n ianuarie 2012

Gheorhe ValericăCimpoca

Omul este singura fi-inţă care percepe energiilenemateriale, folosind pelângă Raţiune şi alţi doifactori pe care i-am numitIubire şi Credinţă. Îm-preună cei trei factori con-stituie stâlpii de susţinerea spiritualităţii şi care îidau omului substanţă şi îlplasează în coordonatelespaţialităţii şi temporabi-lităţii, făcându-l conştientde rolul lui în trecerea peacest Pământ şi contri-buind la transcederea luicătre o altă viaţă, cătreDumnezeu. Pentru aflareaadevărului, a sensului vie-ţii şi a căi spre ţinta finalăcare este Dumnezeu, tre-buie ca fiecare om să se înzestrezeîn această viaţă temporară cu toţicei trei factori, care îi deschidacestuia poarta de trecere cătreviaţa infinită. Poarta prin caretrece o numim poarta momentu-lui adevăr şi nu se deschide ori-când şi oricui. Nici unul din ceitrei factori nu apar la naştere şinici nu se moştenesc. De aceea,fiecare om urmează o cale lungăde educare şi învăţare pentru a seînzestra cu cei trei factori: raţiune,iubire şi credinţă. Dumnezeu ne-a lăsat liberi să alegem mijloaceleşi calea de a ne îndrepta către El.

Ca şi Charles Darwin, cei maimulţi oameni consideră raţiuneaca fiind stâlpul principal care acondus, conduce şi susţine evolu-ţia speciilor până la om. Raţiuneaa stat la baza dezvoltării crieruluispeciilor până la nevertebrate.După aceste specii ne-am împie-dicat ca şi Charles Darwin şi nuştim cum au apărut vertebratele şinici omul, fiinţa supremă de peacest pământ. Savanta Rita Levi,laureată a premiului Nobel in me-dicină pe anul 1986, la cei 76 ani,consideră că raţiunea la om estefiica imperfecţiunii. La neverte-

brate, care sunt perfecte, totuleste programat. La noi oamenii,nu! Şi la fiinţa imperfectă recur-gem la raţiune, la valorile eticepentru a discerne între bine şi rău.Această raţiune nu este o raţiunepură, logică, ci un comportamentiraţional care îşi are originea îninimă. Majoritatea dintre noi nune ascultăm inima, care, pe lângăfaptul că bate intr-un ritm contro-lat, ne spune prin comportamen-tul nostru multe lucruri şiniciodată nu vom reuşi s-o facemsă tacă. Şi chiar dacă ne prefacemcă nu ascultăm ce spune, ea va staîn pieptul nostru repetând mereutot ce crede despre viaţă şi lume.Nimeni nu reuşeşte să fugă depropria inimă. De aceea este maibine să o ascultăm ce spune.

Raţiunea care îşi are origineaîn minte este în general rece, cal-culată şi exactă în funcţionarea ei.Raţiunea îi determină pe oameniide ştiinţă să fie atât de convinşi căau dreptate în tot ceea ce spun. Einu greşesc prin faptul că sunt ra-ţionali, ci prin faptul că se ames-tecă în problemele inimii cuinstrumentele raţiunii. Raţiuneapoate fi uşor convinsă să cedeze

prin dovezi şi argu-mente logice, cu price-pere şi câteva argu -mente matematice. Ini-ma, oricâte formule amaplica asupra ei, nu maiştie să spună adevărul,nu mai ştie să facă ceeace a fost făcută să facă,adică să iubească. Iubi-rea apare numai prininimă şi ne apropie maimult de Creatorul nos-tru. Dumnezeu nu vreaca oamenii să ajungă laEl prin cele ale minţii, cine cere a spori mai multîn cele ale inimii. Darnumai oamenii, care pelângă raţiune şi iubire,au şi credinţă sunt pecalea de a-L afla şi a-Liubi pe Dumnezeu.

Va urma

ZVONLui Ion Iancu Vale,

de Sfântul Ioan - 2012

Sebastian Drăgan

Umblă un zvon că ai plecat de acasăŞi cu ochiul sticlos de lup flămândAi strivit lumina lunii în urletAşa cum ai strâns în braţeRisipind foc geros drăgăstosO coapsă de femeie sau douăCăutând rima perfectaŞi ritmul astralPrin cărnurile lorMereu bete, mereu alteleNiciodată UnaE neliniştea scârţâind la uşă

Umblă un zvon că te-ai găsitDrept şi mândru când toţiAu încetat să te mai cauteŞi nu vrei să spui nimănuiCe putere măiastră-i nebuniaCând îmbrăţişezi cu răsuflareaPoemele ce le deseneziCu degetul muiat în cer

Umblă un zvonc-ai sugrumat cuvântulstorcând din el eresulneînţelesulaşa umblă un zvon.

Raţiune, Iubireşi Credinţă (1)

Page 21: 50 Ion Iancu Valeclimate.literare.ro/arhiva/50.pdf · Nicolae Nicoară Horia Dumnezeu (poem) 27 Emil Perşa Dacii de pe Nistru (poem) 28 Vavila Popovici Unirea Principatelor... 29

21nr. 50 n ianuarie 2012

Ion Iancu Vale

Pe zi ce trece se aprofundeazătot mai mult ideea că Eminescu afost şi este un iniţiat, un mesagerde sorginte celestă cu destin cris-tic. O explicaţie în acest sens ne-opoate oferi ( şi ar fi de ajuns pen-tru cei de bună credinţă) opera şitragismul său existenţial dar şi as-pecte biografice insolite.

În acest sens vine şi o teoriemai recentă conform căreia ma-rele savant apatrid, fizicianul Al-bert Einsten ( n. 14 martie 1879-d. 18 aprilie 1955) s-ar fi inspiratîn celebra sa „teorie a relativităţii”din viziunile astrale prezente înunele din creaţiile românului ne-pereche, în special din poemele: „La steaua”, „ Luceafărul”, „ Rugă-ciunea unui dac”, „ Scrisoarea I” ...

Se zice că aceasta s-ar datoracontactului, cu opera şi viziunilespeciale ale Poetului, pe care Sa-vantul l-a avut graţie corespon-denţei sale cu o braşoveancă,admiratoare a lui Mihai Emi-nescu, şi care i-a pus la îndemânălui cărţile eminesciene aflate încirculaţie la vremea când Emi-

nescu avea 20 de ani de viaţă te-restră şi încă 19 până la trecerea înnefiinţă.

În sprijinul teoriei enunţatemai sus vine şi reputatul cărturarromân Academicianul Mihai Cim-poi cu o lucrare ce în curând arputea să vadă lumina tiparului.

Nu cred că există poet , proza-tor sau orice alt artist român caresă-l fi iubit cu adevărat pe Emi-nescu şi să nu-i fi dedicat într-unfel sau altul prinos de iubire şi ve-neraţie. Am făcut-o şi eu prin anii80, într-un ciclu de poeme (dedi-cate şi altor mari nume) intitulatMicroadulaţii). Iată-le în conti-nuare:

Cum să nu-l venerezica pe Soare,

când un asemenea astru,atât de efemer,

dar totuşi interminabil,a flăcărat

până la orbirefirmamentul uman?

A gândit, a iubit şi a suferitpentru tot neamul românesc,

dinainte şi de după el.De aceea se nasc, mereu,

atâţia, care se prosternăşi varsă o lacrimă,

hrănindu-i eternitatea.

Dacă un monolit graniticar deprinde minunata taină

a slovelor,şi l-ar citi, s-ar înfioraprecum unda unui lac

deşteptată de vânt.Ar prinde glas şi s-ar răzvrăti,

acuzând viaţaşi sensul ei incert.

El va exista atâta vremecât natura va mai zămisli

plopi, chiar şi fără soţ,în pofida celor careîl latră în neştire,căci glas de câinenu ajunge la cer.

Unde în altă parte,putea el să-şi dorească

a muridecât la o margine de Mare,

preştient convinscă Apa este o fiinţă vie,veşnică şi ocrotitoareşi singurul Zeu văzut.

Mihai Eminescu şi Albert Einstein

Page 22: 50 Ion Iancu Valeclimate.literare.ro/arhiva/50.pdf · Nicolae Nicoară Horia Dumnezeu (poem) 27 Emil Perşa Dacii de pe Nistru (poem) 28 Vavila Popovici Unirea Principatelor... 29

22 nr. 50 n ianuarie 2012

Ilie Marinescu

„Cel mai greu lucrueste să te cunoşti pe tineînsuţi, iar cel mai uşoreste să dai sfat altora”,după cum bine spuneaThales din Milet, deaceea, uneori trebuie săîi cunoşti pe alţii ca să tepoţi cunoaşte pe tine. Încondiţii psihologice şisocio-economice nor-male, conduita repre-zintă o traducere în faptea conştiinţei şi este fruc-tul gândirii prin manieraîn care pregăteşte o ac-ţiune care te poate puneîntr-o anumită luminămai mult sau mai puţinfavorabilă. Trebuie săştii însă, că indiferent deconduita pe care o ai, eanu depinde numai detipul de activitate ner-voasă, ci şi de legăturiletemporare care s-au con-stituit în decursul vieţiitale. Acceptarea şi tole-ranţa de sine, atitudineata necritică, poate con-duce la pasivitate, lalipsa de angajare şi par-ticipare la viaţa socială,de aceea, decisive pentruconduita şi activitateaumană sunt conştiinţa şiraţiunea. În familie, con-duita ta va fi afectată deprezenţa celorlalţimembri, iar motorulcare trebuie să-ţi anime

conduita este interesul şidorinţa de autoperfecţio-nare.

Comportamentsau conduită?

Noţiunea de conduităeste mult mai complexădecât cea de comporta-ment fiindcă exprimămai bine realitatea psi-hologică a acestui feno-men antrenând întreagapersonalitate aflată îninterdependenţă cu me-diul înconjurător. Decâte ori nu afirmi despreo persoană că are o con-duită demnă de urmat,sau chiar tu însăţi vrei sămanifeşti o conduităcare să-i facă pe ceilalţisă te admire sau să te in-vidieze, însă aceasta pre-supune un anumit efortdin partea ta. Ai avutocazia în vacanţa petre-cută în diverse locuri dinţară sau străinătate săconstaţi că sunt per-soane care au avut oanumită conduită în di-verse ipostaze şi cărorafie vroiai să le aprecieziconduita fie să le criticisau chiar te-ai indentifi-cat cu conduita lor. Dar,oare, ai lăsat în urma taacele impresii care să tefacă să te simţi altfeldecât ceilalţi a căror con-duită ai criticat-o

uneori?

Cine-i responsabil?Ai fi tentat să crezi că

societatea, statul, trebuiesă-şi asume rolul de aregla şi controla con-duita umană, însă chiartu eşti o parte din socie-tate şi trebuie să iei ati-tudine la modul decomportare al multor in-divizi, dar indiferenţaeste una din componen-tele care contribuie laconduita unoara, ce artrebui să nu fie tolerată.Fără a fi acuzat de miso-ginism, nu de puţine oriam văzut în vacanţă, per-soane care venite parcăde pe altă lume, afişau cudezinvoltură o conduităcare m-a făcut să credfaptul, că nu vârsta estemotivul conduitei ci decele mai multe ori antu-rajul în care vrând săepateze în persoane de„gaşcă” lăsau impresiaunei proaste creşteri fieprintr-un limbaj trivial,obscen, fie prin gesturicare ar fi trebuit să apar-ţină mai degrabă triburi-lor africane. Chiar lavolanul unor maşini su-perbe, am fost siderat săconstat o concurenţăacerbă a sexului frumos,în limbaj, cu unii „bădă-rani” care vor să pară su-periori rasei animaliere.

Te poţi schimba?Conduitele se însu-

şesc, sunt învăţate ca ur-mare a interacţiunilordintre organismul umanşi mediul natural şi cul-tural şi sunt determinatede condiţiile sociale, deexperienţa de viaţă, deeducaţie, de gradul decultură, de însuşirile psi-hice ale fiecăruia, şi ca-pătă o valoare, osemnificaţie, un sens,deoarece satisfac anu-mite trebuinţe, nevoi,dorinţe etc. Conduitelepot îmbrăca diverseforme: intelectuale, sen-timentale, sociale, mo-rale fiind conştiente sauinconştiente. Cel maifrumos lucru atunci, ră-mâne a trăi frumos, aprelua modele din socie-tate pentru a putea fi larândul tău model pentrualţii; de aceea conduitaeste cea mai măiastrăartă pe care o dobândeştitrăind, preluând-o chiardin cărţi, iar prin însuşi-rea valorilor ei să te au-todefineşti printr-oadaptare la schimbărileşi provocările vieţii de zicu zi.

Mai multeîntrebări, mai

multe răspunsuri.Înclinaţiile naturale

îţi definesc personalita-tea, iar felul de a te com-porta, temperamentul.Aşa cum aparţii uneiadin cele 12 zodii, la fel teîncadrezi într-unul dincele 16 tipuri de persona-litate. Dacă te-ai regăsitîntr-unul dintre ele îţipui deja o serie de între-bări şi eşti înclinat săreacţionezi caatare. Iei o decizie

Psihologia conduitei

Cum să fii modelde conduită pentru

cei din jur.

4

Page 23: 50 Ion Iancu Valeclimate.literare.ro/arhiva/50.pdf · Nicolae Nicoară Horia Dumnezeu (poem) 27 Emil Perşa Dacii de pe Nistru (poem) 28 Vavila Popovici Unirea Principatelor... 29

23nr. 50 n ianuarie 2012

pornind de lafapte sau de la in-

tuiţie? Îţi planifici viaţasau te laşi luat de val? Îţiformezi părerea imediatsau după o îndelungatăreflecţie? Îţi reîncarci ba-teriile în mijlocul seme-nilor sau preferisingurătatea? Iată doarcâteva întrebări la carevei găsi cu uşurinţă unrăspuns şi în funcţie deacestea, te vei încadraîntr-unul dintre tipurilede personalitate, ba maimult, îţi va fi mult maiuşor să descoperi la per-soana din faţa ta anu-mite trăsături de atracţiesau respingere, de des-chidere sau nu către co-municare.

Personalitateamea o laud, pe a

ta o critic.Înainte de a critica,

autocritica poate fi la felde benefică pentru îm-bunătăţirea proprieiconduite, devenind astfelun model pentru cel pecare tocmai l-ai criticat.Poţi fi foarte afectat dacăcineva te critică, chiarpentru o greşeală mi-noră, cum şi tu poţi cri-tica o altă persoană carela rândul ei se va simţi

afectată. Ştii regula:laudă în public şi criticăîn particular; de aceeadiscuţia cu o persoană(prieten, prietenă) pecare tocmai ai criticat-otrebuie să aibă loc întrepatru ochi ca nimeni sănu audă, fiind un lucrude bun simţ, pentru a nute întreba apoi, de ce aiavut parte de o reacţieostilă. Aşa după cum amspus mai sus, fiecare areun anumit tip de perso-nalitate pe care încearcăsă şi-l apere. De aceea, încele mai multe cazuri,ostilitatea este provocatăde faptul că persoana pecare tocmai ai criticat-onu ascultă cu adevărat, ciîşi face griji legate de cevor crede cei care fărăvoia lor au luat parte ladialogul vostru. Aceastao va determina să secerte, tot pentru ure-chiile celor care ascultă.De aceea, atunci cândvrei să critici, nu încercasă distrugi imaginea desine şi personalitatea ce-luilalt, ci mai degrabă făacest lucru pentru a îm-bunătăţii viitorul relaţii-lor tale. Fiecarepersonalitate are şi de-fecte şi calităţi, iar aces-tea ar trebui subliniate

din când în când.

Nu confundaţiaprecierea cu

linguşirea.Pe bustul eroului me-

xican Alvaro Obregoneste scris: „Nu-ţi fie fricăde duşmanii care teatacă. Păzeşte-te de prie-tenii care te linguşesc”.Nu vreau să credeţi căpropovăduiesc linguşi-rea; departe de mineacest gând. Vorbesc maidegrabă despre un noustil de viaţă. Foloseşte celimbaj vrei dar nu ex-prima niciodată altcevadecât ceea ce simţi cuadevărat. Dacă te-aiputea opri o vreme să în-ţelegi punctul de vedereal celuilalt, n-ar mai finevoie să te serveşti delinguşeală atât de ieftinăşi falsă. Una dintre celemai neglijente aspecteale existenţei cotidieneeste aprecierea. Te eschi-vezi să-ţi lauzi fiul saufiica atunci când ia notebune, şi uiţi să-i încura-jezi când reuşesc să facăprima căsuţă pentru pă-sărele. Fiţi generoşi înaprobare şi darnici înlaude şi vă vor fi apre-ciate cuvintele.

Aplică ceeace citeşti.

Ori de câte ori plecide acasă, poartă-ţi capulsus şi umple-ţi plămâniicu cât mai mult aer, in-spiră adânc lumina soa-relui, întâmpină-ţicolegii sau prietenii cuun zâmbet şi pune-ţitoată inima în strângereade mână. Concentrează-te asupra lucrurilor mă-reţe pe care le-ai dori săle faci şi apoi cu scurge-rea zilelor, te vei sur-prinde profitând de toateocaziile posibile pentrua-ţi îndeplini idealul.Crează în mintea ta im-aginea persoanei capa-bile şi utile care vrei sădevii şi doar acest gândadânc purtat în minte teva transforma cu fiecareoră în persoana pe careai visat-o. Gândul deţinesupremaţia; a gândi co-rect înseamnă a creea.Te vei modela după idea-lul pe care îl porţi în su-flet. Chinezii anticideţineau o mare înţelep-ciune pe care ar trebui săo întipăreşti în minte:„un om care nu ştie săzâmbească nu trebuiesă-şi deschidă magazin”.Surâsul tău îţi oglindeştebunăvoinţa.

4

Ştefan Neagu

Vino, a-nflorit iar teiulLui Eminescu pe Copou

Ne-om cuibări pe banca vecheŞi-om asculta al timpilor ecou.

Veni-va poate şi Poetul NeperecheNe va citi din cartea lui măiastrăLuceferi, stele, frumuseţi celeste

Le vom privi pe-a gândului fereastră.

Balsamuri vor pluti prin aerŞi îngeri vor zbura pe cer

Cădea-vor flori asupra noastrăCa-ntr-un colind cu Lerui-Ler.

Vom admira a teiului splendoareŞi vom gusta a lui dulceaţă

Nici nu vom şti când ziua moareŞi-a răsărit o nouă dimineaţă.

Cuprinşi de dor şi-ndrăgostiţiNe vom plimba de mână pe aleiO Veronică-mi vei părea, iubito,

Cu părul nins de florile de tei.

Vino, a-nflorit iar teiul

Page 24: 50 Ion Iancu Valeclimate.literare.ro/arhiva/50.pdf · Nicolae Nicoară Horia Dumnezeu (poem) 27 Emil Perşa Dacii de pe Nistru (poem) 28 Vavila Popovici Unirea Principatelor... 29

24 nr. 50 n ianuarie 2012

Constantin T.Ciubotaru

Am făcut un curs fa-cultativ de Istorie a arte-lor. Ca filolog m-aminteresat mai ales deviaţa artiştilor, de posi-bila corelaţie dintre ar-tele plastice şi literatură.Am citit şi cumpăratmulte cărţi din colecţia„Eseuri” şi am urmăritmai ales interferenţadintre arte, evoluţia gîn-dirii estetice. Şi m-a inte-resat mai ales posi bili-tatea de a cunoaşte reda-rea frumosului în artă.Deci declar că nu sunt uncunoscător avizat în tai-nele picturii.

L-am întîlnit pe artis-tul plastic şi licenţiatul înistorie Constantin Popala Madrid, anul trecut încafeneaua „Niram Art”,unde mi-am lansat car-tea în limba spaniolă:„Los securistas fueronextraterrestres”, EdituraNiram Art, Madrid. Lisa-bona-Berlin.2010. Primaimpresie: un flăcău, unstudent, despre care m-am îndoit că a avut cî-teva expoziţii în ţară şi înSpania. Volubil, fărăcomplexe, chiar simpa-tic, ne-am apropiat pen-tru că ne preocupauaceleaşi probleme şi maiales că aveam păreri oa-recum diferite despre ge-neraţia de sacrificiu.Fiindcă „sacrificiile” ge-neraţiei mele s-au supra-pus parţial cu ale d-luiPopa şi ale copiilor mei.

Ca artist a venit cu oidee interesantă despre„Sindromul lui Ulysse” şi

„Pierderea inocenţei”,despre care am comentatcândva. Această pro-blemă îl macină pentrucă este presantă pentrugeneraţia de astăzi. Acestsentiment poate fi înţe-les, dar altceva esteatunci cînd este trăit. Şinepoţii şi verişorii şi ve-cinii sau foştii mei eleviplecaţi în lume să-şi facăun viitor îl trăiesc. Darcei care-l simt, care în-cearcă să-l decanteze şitranspună în imagini ar-tistice sunt creatorii defrumos.

Toţi cei care pleacă înlume sunt nişte Feţi Fru-moşi! Şi ei doresc să de-vină proprii lor „regi”(să-şi facă un regat,adică un loc unde să fiefericiţi!), să cucereascăinima iubitelor viitoaresoţii... Şi ei vor fi supuşiunor probe pe care tre-buie să le treacă, normalcă sunt altele, pentru căşi noi trăim în alte tim-puri. Calului cu una saumai multe inimi, caremerge sau zboară i-a luatlocul caii-putere de laautobuze sau avioane.Nici duşmanii nu maisunt aceiaşi pentru im-aginaţi: zmei, balauri orizgripţori. Duşmanii noi-lor Feţi Frumoşi sunt ne-cunoaşterea limbiiţărilor unde ajung,modul de viaţă, nesigu-ranţa zilei de mâine, ru-perea de familie, de totce au acumulat pânăacum. Teama zilei demîine, frica primilor so-siţi fără acte că vor fi tri-mişi acasă, singurătatea,dublată de lipsa de inti-

mitate, umilinţa pe caretrebuie s-o accepte, căciacum nu sufletul, nuidealul sau visul con-tează ci trupul, materia-lul, concretul:foamea,frigul, sănătatea. Este în-şelat de ai lui, de ceilalţi,este insultat, plătit maipuţin decăt a muncit. Nuare drepturi ci numaiobligaţii. Şi toate acesteapentru că şi el vrea să-şicăştige o pîine, fiindcăacasă nu are unde, iaraici „pe celălalt tărâm”...nu există câini cu covrigiîn coadă.

Artistul suferă pentrucă el trăieşte la alt nivelrealitatea. Pentru că, aşadupă cum observa Con-stantin Popa în contactcu acest „capitalism săl-batec” el îşi pierde in-ocenţa şi intimitatea,condiţii primordiale pen-tru creator. Devine unuldinte miile de imigranţi:indiferent, brutal, apa-rent insensibil. Dă im-presia că şi-a pierdutpuritatea, delicateţea,visul, zborul... De fapt eladună şi sub masca scep-ticului, a ironiei sau apa-rentei indiferenţe el îşiclădeşte un depozit deimagini artistice cărora leva da viaţă folosind mij-loace specifice. Suferăpentru că vrea să-şi con-cretizeze trăirile!

Unul dintre Feţi-Fru-moşii contemporani esteConstantin Popa. I-amvăzut tablourile. Şi m-am întrebat cît a suferitomul care reuşeste „săscrie” cu culoarea o„Cântare plastică a omu-lui contemporan”. Edifi-

cator, fantastic, mi separe faptul că titlurile ta-blourilor sunt materiali-zarea metaforică atablourilor pe care suntsigur că exegeţii plasticio vor atesta. Luminaideilor – Filozofia – ge-nerează Naşterea univer-sului material! Societa-tea contemporană im-pune Contaminarea, In-stinctul de supravieţuire!Secolul al XX-lea a adusCiuma roşie - Comunis-mul şi Fascismul - careau impus Politica. O ob-servaţie care mi se pareinteresantă: „Istoria esteun scorpion care se în-toarce îndărăt peste vea-curi şi se ucide cupropriul ac”! Comunis-mul „distruge capitalis-mul, se vrea Progres, darredevine Capitalism săl-batec”. Europenii dinSpa nia, Anglia, FranţaOlanda, Portugalia sauItalia şi... merg să cuce-rească „Lumea nouă”, fă-cîndu-i robi pe indigeni,iar acum, după sute deani europenii din fostulLagăr Comunist merg înaceleaşi state să fie larândul lor inrobiţi!

Artistul cunoaşte şi înviaţă, ca orice om mo-mente de lumină denu-mite „Floare Al -bastră” sau „Adi -

Ultimul Făt-Frumos!

4

Page 25: 50 Ion Iancu Valeclimate.literare.ro/arhiva/50.pdf · Nicolae Nicoară Horia Dumnezeu (poem) 27 Emil Perşa Dacii de pe Nistru (poem) 28 Vavila Popovici Unirea Principatelor... 29

25nr. 50 n ianuarie 2012

Elena BuicăToronto

Trecem grăbiţi printimp parcă mânaţi de unzor neînţeles. Tot maistrâmtorat este cuprisultimpului faţă de necu-prinsul imperiului umanal fiecăruia din noi. Rit-mul alert în care trăimne-a luat în vârtejul lui.Parcă ieri era cândscriam rânduri peaceeaşi temă, gânduri lacumpăna anilor, cu unan, doi, trei în urmă, anipe care îi simţim ca spul-beraţi de nici nu mai neamintim de ei.

Trec zilele în goanănebună, dar se oprescparcă înaintea încheieriiunui an ca să se uitepuţin înapoi, cu puţin în-ainte de a-şi plia ultimafilă din calendar şi de ada ştafeta anului carevine pentru a ne pune oîntrebare, tot în zorulvremurilor trăite, căcilumea acum nu mai e ceape care o ştiam noi maidemult: „Ei, cum ţi se

pare că a fost anul acestaşi ce ţi-ai mai dori de lacel care urmează?”.

In ceea ce mă priveştepersonal, cumpănesc şizic: între dorinţele expri-mate acum un an şi îm-plinirea lor, traista paresă fie mai încărcată faţăde alţi ani, mulţumităCelui de Sus. Puterea Luis-a văzut în câteva pro-bleme de sănătate pecare le vedeam cauzepierdute. Ca o compen-sare pentru problemeleprecare de sănătate, aufost cateva împliniri peplanul preocupărilorpentru scris, pe măsuraputerilor mele. Imi dori-sem să mai tiparesc ocarte izvorâtă din lumi-nişurile sufletului şi gân-durilor mele şi„Luminişuri" au apărutsub îngrijirea editoareiElena Rodica Lupu laBucureşti unde i s-afăcut dublă lansare,prima organizată deLiga Scriitorilor Românişi a doua lansare de cătreAcademia Dacoromânăde la care am primit şi oonorabilă Diplomă deExcelenţă. Am primit cu-vinte de caldă aprecierepentru carte, iar dacă

sunt şi altfel de păreri,m-am împăcat cu gândulcă diferenţele între oa-meni formează minună-ţiile lumii lui Dumnezeu.Au apărut anul acestadoua dicţionare ale scrii-torilor români în care fi-gurez şi eu, deasemenea,sunt prezentă şi într-oAntologie de poezie şiproză scoasă prin sâr-guinţa directorului revis-tei „Starpress Interna -ţional”, Ligya Diaco-nescu, precum şi în altedouă Antologii şi un altdictionar care sunt acumsub tipar, în care vaapare şi numele meu.Tot în anul acesta amatins cel mai marenumăr de scrieri publi-cate în numeroase re-viste online sau pesuport de hârtie publi-cate în lumea întreagă.De asemenea am avutmai multe scrieri publi-cate în volumele altorscriitori şi mai multe re-ferinte despre scrierilemele. Astfel, îmi iaurămas bun de la acest ancu mulţumire pentru căa fost rodnic.

Mi-am mai dorit anultrecut ca cele două ţăride suflet, România şi Ca-

nada să prospere şi oa-menii să-şi găsească îm-plinirea rostului lor peacest pământ. In Româ-nia nu au mai fost tulbu-rările din anul anterior,dar s-au simţit destul dedureros urmările pentrucei aflaţi la limita exis-tenţei şi totuşi speranţanu i-a părăsit pe oameni.Canada s-a ţinit maibine, ţinând cont decriza care a cuprinslumea întreagă şi care,oricum a ciupit ceva dintraiul nostru de pânăacum.

Pentru anul ce ur-mează doresc să fie bineîn lume, Canada şi Ro-mânia să prospere, iarmie să-mi dea puterea şipriceperea de a croihaine gândurilor şi trăi-rilor mele ca să le scot înlume sub formă descrieri. Doresc tuturoroamenilor din lumeprosperitate, sănatate şiîmpinirea dorinţelor debine, la care adaug unplus de afecţiune şi demulţumire celor care s-au aplecat asupra rându-rilor aşternute de mine.

La mulţi ani cu sănă-tate!

Gânduri la cumpănaanilor 2011-2012

na”. Una dintre ce -le mai grele probepe care trebuie săle treacă neo-FeţiiFrumoşi este cealegată de dezmem-brarea familiei,

sau când îşi caută refu-giul în Religie, Contami-nare şi Greutateaintegrării. Oare suntemşi noi, ca mai toate po-poarele, ca Iuda, Victi-mile predestinării? Şi o

întrebare, care nu sevrea polemică: Viitorulartelor în ţările unde mi-lioane de locuitori dintr-o altă ţară îşi caută unrost se va concretizaprintr-o artă a lor sau şi

aici miturile naţionale sevor unifica, completa şiuniversaliza devenindun bun estetic al omeni-rii? Şi... „naţionalul” seva păstra doar în nu-mele creatorilor?!

4

Page 26: 50 Ion Iancu Valeclimate.literare.ro/arhiva/50.pdf · Nicolae Nicoară Horia Dumnezeu (poem) 27 Emil Perşa Dacii de pe Nistru (poem) 28 Vavila Popovici Unirea Principatelor... 29

26 nr. 50 n ianuarie 2012

Mirel Horodi

După Conferinţa In-ternaţională despreavangarda românească,care a avut în luna ia-nuarie la UniversitateaEbraică din Ierusalim(despre care am relatatîn Observator Cultural,nr. 588, din 14 ianuarie2011), publicul israelianare acum ocazia să cu-noască o serie de artiştiplastici în cadrul expozi-ţiei Artişti evrei de avan-gardă din România, cares-a deschis vineri 11 no-iembrie 2011, la MuzeulIsrael din Ierusalim.

Această importantăexpoziţie, care a fost ini-ţial prezentată la Muzeulde Istorie a Evreilor dinAmsterdam (31 mai - 2octombrie 2011), reali-zată din iniţiativa istori-cului de artă Radu Stern,a fost adusă la Ierusalim,prin colaborarea dintreMuzeul Israel (directorJames S. Snyder), Mu-zeul din Amsterdam (di-rector Joël Cahen) şiInstitutul CulturalRomân din Tel Aviv (di-rector Gina Pană).

În prospectul bilingv(ebraică şi engleză) al ex-poziţiei de la Ierusalim,este publicat amplul stu-diu al lui Radu Sterndespre cauzele număru-lui mare de artişti evreicare au făcut parte dinavangardă. Punctul devedere al autorului estecă acest lucru nu se dato-rează unei atracţii deose-

bite a evreilor pentrumodernitate, ci mai degrabă faptului că în Ro-mânia, în prima jumă-tate a secolului alXX-lea, dominau curen-tele xenofobe şi ultrana-ţionaliste în cultură, carerespingeau integrareaartiştilor evrei, conside-raţi venetici, în culturanaţională românească.În aceste condiţii eranormal ca artiştii evreisă îmbrăţişeze tendinţeleartistice avangardiste,care erau în mod naturalcosmopolite şi universa-liste. După părerea auto-rului, problema nu estede ce atît de mulţi evreiau fost atraşi de curen-tele de avangardă, ci dece atît de puţini româniau mers pe această cale.Explicaţia este că artiştiiromâni s-au concentratpe exprimarea în operelelor a „specificului naţio-nal“. În mod paradoxal,tocmai artiştii care s-aualăturat curentelor deavangardă şi care s-auafirmat pe plan interna-

ţional au adus faimă, încele din urmă, artei şiculturii româneşti.

În cadrul expoziţieisînt prezentaţi şapte ar-tişti: prima generaţieeste reprezentată de Ar-thur Segal (1875-1944),cel care a introdus artamodernă în România; adoua generaţie este re-prezentată de TristanTzara (1895-1962), Mar-cel Janco (1895-1984),M.H.Maxy (1895-1971)şi Victor Brauner (1903-1966); a treia generaţieeste reprezentată deJules Perahim (1914-2008) şi Paul Păun(1915-1994). Trebuie su-bliniat că doi dintre arti-ştii selectaţi, TristanTzara şi Paul Păun, aufost în primul rînd poeţi,aşa că lucrările lor deartă plastică nu sînt re-prezentative pentrucreaţia lor sau pentruevoluţia artelor plastice.Criteriul stabilit de RaduStern de a selecta operecreate pînă în 1938, cînda început prigoana con-

tra artiştilor evrei, seaplică artiştilor care auemigrat (Segal, Janco şiBrauner), creaţia lor ul-terioară nemaifiind le-gată de ţara de origine,România. În schimb,pentru artiştii rămaşi înRomânia, acest criteriunu se poate aplica înmod absolut. De pildă,Paul Păun este prezentîn expoziţie cu lucrăridin 1943-1944 şi chiardin 1970, după ce a pără-sit România. De aseme-nea, este interesantăprezenţa lui Maxy cudouă lucrări în care ar-tistul încearcă să revinăla stilul său, eliberîndu-se de pincipiile realismu-lui socialist, adoptatedupă instaurarea regi-mului comunist în Ro-mînia. Este vorbadespre tabloul „Compo-ziţia“, din 1966 şi de con-strucţia „Comuniştii“,din 1969.

Expoziţia este organi-zată în jurul a două cen-tre de creaţie, în ordinecronologică: Zürich şiBucureşti. La Zürich, pelîngă Tzara şi Janco esteinclus şi Segal, artistulcu care se deschide expo-ziţia, întrucît, deşi acestan-a fost dadaist, a cola-borat cu cei de la CabaretVoltaire. Remarcabilesînt lucrările lui ArthurSegal „Interior“ (1911),realizat în tehnica unorpensulaţii divizate şi„Femeia citind“ (1920),în care artistulaplică teoria sa de

Avangarda românească laMuzeul Israel din Ierusalim

4

Page 27: 50 Ion Iancu Valeclimate.literare.ro/arhiva/50.pdf · Nicolae Nicoară Horia Dumnezeu (poem) 27 Emil Perşa Dacii de pe Nistru (poem) 28 Vavila Popovici Unirea Principatelor... 29

27nr. 50 n ianuarie 2012

echivalenţă de in-teres a întregului

spaţiu al tabloului, cuprelungirea picturii peramă. Marcel Janco şiVictor Brauner sînt celmai bine reprezentaţi înexpoziţie. Dintre operelelui Marcel Janco remar-cabile sînt tabloul „Bal laZürich“ (1917) şi măştilecreate de artist pentruspectacolele Dada. Vic-tor Brauner impresio-nează prin portrete şiprin lucrările sale supra-realiste. Acestora li sealătură creaţiile luiM.H.Maxy, dintre careremarcabilă este „Nudulcu idol“ (1924).

Se poate urmări în ex-poziţie evoluţia suferităde artiştii plastici avan-gardişti din România îndecursul celor două de-cenii după Primul Răz-boi Mondial, trecînd dela dadaism la forme decubism, constructivismşi abstracţionism, pentrua reveni la expresionism(în cazul lui Janco) sauevoluţia de la simbolismla suprarealism (în cazullui Brauner). Aşa cum adeclarat Adina Kamien-

Kazhdan, curatoarea is-raeliană a expoziţiei,dacă artişti ca MarcelJanco, Victor Braunersau Arthur Segal eraucunoscuţi în Israel, lu-crările lor fiind chiar ex-puse în expoziţiile per-manente ale Muzeului,M.H. Maxy, care n-a pă-răsit România şi s-a inte-grat ulterior artei co -muniste, era complet ne-cunoscut. Unul din re-zultatele expoziţiei estecunoaşterea acestui im-portant pictor în afaraRomâniei.

Una din tematicile in-teresante ale expoziţieieste abordarea de cîtreartişti a portretului. Celmai interesant estemodul în care VictorBrauner abordează a -ceastă temă. De la modulsimbolist din portretulColombei Voronca (1926)sau al lui André Breton(1934), la portretul ca-leidoscopic al lui IlarieVoronca (1925) şi la celsuprarealist al lui SaşaPană (1930). În cazul luiMarcel Janco evoluţiaeste evidentă: de la por-tretul sub formă de

mască a lui Tristan Tzara(1919), la portretele frag-mentate ale Miliţei Pe-traşcu şi al lui JacquesCostin pînă la portretulde femeie (1922-1924),realizat în spirit expre-sionist. Portretele luiM.H.Maxy sunt toate înspirit constructivist. Re-marcabil este portretul„Madona electrică“ din1926.

Expoziţia pune în evi-denţă faptul că, datorităacestor artişti, Bucure-ştiul a fost în anii ’20 şi‘30 unul din centreleartei de avangardă euro-pene. O dovedeşte, prin-tre altele, ExpoziţiaInternaţională „Contim-poranul“ din anul 1924,cu participarea unor ar-tişti cu reputaţie interna-ţională: Kurt Schwitters,Hans Arp, Paul Klee,Hans Richter, Constan-tin Brâncuşi etc. Toto-dată, la Bucureşti apă -reau numeroase revisteavangardiste, unele e -xemplare fiind expuse învitrinele expoziţiei: Con-timporanul, editat din1922 pînă în 1932, de IonVinea şi Marcel Janco;

75 HP, scoasă în 1924 deVictor Brauner şi poetulIlarie Voronca; Punct,revistă constructivistă,editată în 1924 de ziaris-tul şi poetul Scarlat Calli-machi, cu colaborarea luiBrauner, Janco şi Vo-ronca; Integral, revistăde sinteză avangardistă,editată în 1925 de Maxy.În 1928 Saşa Pană a scosrevista unu, care a pro-movat suprarealismul şipe Victor Brauner.

În concluzie, expozi-ţia Artişti evrei de avan-gardă din România de laMuzeul Israel, este uneveniment artistic ex-cepţional, atît prin cali-tatea exponatelor cît şiprin prezentarea lor; evi-denţiem pe curatorii ex-poziţiei de la Amster -dam, Radu Stern şi Ed-ward van Voolen, cărorali s-a alăturat Adina Ka-mien-Kazhdan, de laMu - zeul Israel. Expozi-ţia de la Ierusalim ră-mîne deschisă pînă pe 18februarie 2012, dupăcare va fi deplasată înStatele Unite. În finalsperăm că va ajunge şi laBucureşti.

4

DumnezeuNicolae Nicoară Horia

Ce simt eu niciodată nu mă înşel,E un ceva în lucrurile toate,Dacă este şi cum este ElSă nu vă întrebaţi cu răutate.

Pe uliţe, prin pieţele murdare,În rugăciunea cea adeseoriNu am strigat vreodată-n gura mareCă Dumnezeu e dincolo de nori.

Să creadă cine vrea şi cine poate,Citească cel ce ştie din Scriptură,Pentru credinţa care ne desparte

Eu altor neamuri nu le-am purtat ură.

La orice închinare mă voi duce,Nu-mi trece nicio umbră peste gândŞi dacă cineva nu-şi face cruceCând aude clopotul plângând...

Genunchii ce se frâng lângă icoaneSă-şi mântuie în pace jertfa lor,Copil crescut pe dealuri transilvaneJignirile de orice fel mă dor...

Aşa m-au învăţat în vremuri grelePărinţii mei, părinte sunt şi eu,De undeva, de dincolo de stele,Se uită înspre mine Dumnezeu!

Nu spun că I-am văzut vreodată faţa,

De auzit îl tot aud mereuDe când mă poartă pe pământ viaţaŞi-L simt acolo, în oftatul meu...

Page 28: 50 Ion Iancu Valeclimate.literare.ro/arhiva/50.pdf · Nicolae Nicoară Horia Dumnezeu (poem) 27 Emil Perşa Dacii de pe Nistru (poem) 28 Vavila Popovici Unirea Principatelor... 29

28 nr. 50 n ianuarie 2012

DACII DEPE NISTRUde Emil Perşa

1

DACII DE PE NISTRU intră în CETATEA ALBĂSă se aşeze la Masa Istoriei Imperiului RomanSă-l aştepte să vină lângă Ei IMPĂRUTUL BUREBISTAAvând în mâini o Sabie de Fier şi o Cupă cu Vin,Să le vorbească despre ARTA RĂZBOIULUI înDACIA MARE şi despre ORAŞE SI SATEConstruite în Antichitate sub GalaxiaAlfabetului Latin coborâtă în OLIMPSă-l ilumineze pe Zeus pe Stânca Vulturiloralbi sub care curg două Izvoare,In zori se duc în Poiana ZimbrilorSă aprindă FOCUL LUI PROMETEU al iubiriiPentru Părinţi si copii Să privească în Turnul Cavalerilor TemplieriCum înfloreşte o Floare,Să citească o Carte de Piatră pe careSunt scrise legende şi Poveşti cu litere de aurSă viseze pe Pământul STĂMOŞILOR unOrizont luminat primăvara de oPajişte cu Narcise înflorite în Coridorul De raze strălucitoare coborât într-oLivadă de Pruni de pe Lacul Cerului Senin.â

2

Deschid ATLASUL ISTORICSă privesc HARTA BASARABIEI tipărită peCartonul Albastru al Marii Uniri din 1 DECEMRIE 1918Să visez Viaţa Românească întreTISA,PRUT,NISTRU ŞI MARE,Să ascult Imnul Naţional:„DEŞTEAPTĂ-TE ROMÂNE”cântat de un Trubadur ano-nim laORGA MAGNIFICĂ în Muzeul de Artă a Istoriei subICOANA INVIERII LUI ISUS HRISTOS aşezată înVitrina cărţilor tipărite în limba română,Să-mi fie dor de MAMA când îi scriu unPoem şi o ScrisoareSă o visez în viaţa când intră înCASA PĂRINTEASCĂSă-mi dea în dar un buchet cu SânzâieneŞi trei Spice de Grâu secerate de STRĂMOŞII NOŞTRI de pe CÂMPIA ROMÂNĂ,Să urc în zori în TRENUL LIBERTĂŢIIPOPORULUI ROMÂNSă cobor în ORAŞUL CHIŞINĂUSă privesc pe Aleea cu Arbori SeculariStatuia lui ŞTEFAN CEL MARE ŞI SFÂNTSculptată în PIATRA DIN CARPAŢI întreO FRUNZĂ DE LAUR ŞI O FLOARE.

3

DACII LIBERI se aşează în iarba magneticăPe malul Râului NISTRUSă privească Soarele Dimineţii de VarăCe urcă pe un MUNTE MAGICSă-l lumineze la ROMA pe ÎMPĂRATUL TRAIAN iarLa SARMISEGETUZA pe REGELE DECEBAL înOrizontul nemuriri celor două războaie dintreDACI ŞI ROMANI,Sub Amurgul Byzantin intră înCETATEA CHILIA,să urce pe Terasa Sfântului trecutSă bea apa vieţii dintr-un VAS DE LUTDescoperit de EI în CETATEA SOROCALăngă O CRUCE DE AUR,Când soarele răsare la TIGHINA se duc la ISMAIL să urce în Bărcile mari de Cedru adus din IERUSALIMSă plutească pe un canal lung de Stuf în DELTA DUNĂRIISă coboare în DACIA-ROMANĂ laTOMIS unde a trăit Poetul Roman OVIDIU înCASA LATINĂ iluminat de un vechi tezaur, NOAPTEA se aşează pe PIATRA LUNIISă privească FLORILE INVIERII înflorite pe Platoul Ro-manilorSă trăiască clipe magice,iluminate de OSTEA nemuritoare răsărită pe CALEA LACTEESă plutească pe Râul IORDAN ce curge linÎn TUNELUL TIMPULUI apărut în alţi ANI.

4

Marele Poet MIHAI EMINESCU vine de la CERNĂUŢI la HOTINSă scrie pentru ROMÂNII ce trăiesc în BASARABIA oepopeeSă o citească în PALATUL CULTURII construit la CHIŞINĂU aşezat la Masa Limbii RomăneStrăluminat de CANDELA ALBASTRĂ aprinsă de El,Are în ochi o iubire mare pentruVERONICA MICLE când priveşte Aurora BorealăCe străluceşte pe INSULA ŞERPILORSă-i fie dor de CASA NATALĂ de la IPOTEŞTI şi de cerul copilăriei dispărut În UNIVERS pe un ASTRU,Sub un CURCUBEU ce pluteşte în CARPAŢIO visează pe MAMA Sa şiVIAŢA ROMÂNEASCĂ de la CAHUL înZarea Mănăstirii VORONEŢ unde în AltarulSfinţilor Apostoli: PETRU ŞI PAVEL aînflorit un TRANDAFIR ALBASTRU,Când zorile strălucesc pe TERASA MAGILORPOETUL NAŢIONAL AL ROMÂNILOR DE PRETU-TINDENIUrcă într-o TRĂSURĂ ROŞIE pe care-i pictat un VulturalbSă călătorească pe DRUMUL cu PLOPI fără soţ înOrizontul cu ZÂNE îmbrăcate în galben undeASTĂZI îl redescopăr în SalonulTapetat cu crini şi orhidee într-un CASTEL.

Page 29: 50 Ion Iancu Valeclimate.literare.ro/arhiva/50.pdf · Nicolae Nicoară Horia Dumnezeu (poem) 27 Emil Perşa Dacii de pe Nistru (poem) 28 Vavila Popovici Unirea Principatelor... 29

29nr. 50 n ianuarie 2012

Vavila Popovici,SUA

În fiecare an, la 24 ia-nuarie, sărbătorim Uni-rea PrincipatelorRomâne, căci fapteleî na inte - mergătorilornoștri sunt cele care nepermit să fim astăzi ceeace suntem. Și să fimmândri de ceea ce sun-tem! Cu acest prilej neamintim și de cei care aupus umărul la realizareaei. Ideea Unirii Moldoveişi a Ţării Româneşti,avansată încă din secolulal XVIII-lea, a devenitdupă războiul Crimeii(1853 - 1856) o temă deprim plan a dezbateriipolitice, atât în cele douăPrincipate, cât şi pe planinternaţional. Situaţiaexternă se arăta favora-bilă; înfrângerea Rusieişi hegemonia politică aFranţei ofereau un con-text prielnic punerii înpractică a proiectului, cuatât mai mult cu cât îm-păratul Napoleon al III-lea, dorea un bastionrăsăritean favorabil poli-ticii sale, care să contra-balanseze expansiunearusească.

Deciziile adoptateprin Tratatul de pace dela Paris (18-30 martie1856) prevedeau intra-rea Principatelor Ro-

mâne sub garanţia colec-tivă a puterilor euro-pene, revizuirea legilorfundamentale, alegereaAdunărilor ad-hoc caresă exprime atitudinearomânilor în privinţaunirii, integrarea în gra-niţele Moldovei a trei ju-deţe din sudul Basa -rabiei (Cahul, Bolgrad,Ismail), trimiterea înPrincipate a unei Comi-sii Europene cu misiu-nea de a propune „bazeleviitoarei lor organizări”.

La 22 septembrie1857 s-a adunat DivanulAd-hoc al Moldovei careera favorabil unirii, iar la30 septembrie cel alŢării Românești şi prindocumentele redactateau pus bazele fuzionăriicelor două principate.De fapt, Adunările ad-hoc aveau caracter con-sultativ şi erau alcătuitedin reprezentanţi ai bise-ricii, marii boierimi, bur-gheziei, ţărănimii clă -caşe, cu scopul de a facepropuneri referitoare larealizarea unirii Princi-patelor Române. Întreţăranii fruntaşi care auluat parte împreună cuboierii cu episcopii şi cumitropolitul ţării la Di-vanul ad-hoc din Mol-dova, în 1857, era şi

vrânceanul Ion Roată,om cinstit şi cuviincios,cum sunt mai toţi ţăraniiromâni de pretutindeni.Desfiinţarea hotarului dela Focşani (Vrancea)echivala cu Unirea celordouă Principate şi creapremisele punerii teme-liei statului naţional uni-tar român. În ziua de 5februarie 1859, cânddomnitorul Cuza a fostoaspetele oraşului Foc-şani, mii de oameni i-auieşit în cale în drumuldinspre Mărăşeşti, peunde venea de la Iaşi. Seconsemnează că în cin-stea Domnitorului s-auridicat pe şosea, pe uli-ţele pe unde trebuia sătreacă, arcuri de triumfîmpodobite cu verdeaţăşi înfăşurate în pânză tri-coloră; tarafuri de lăutaricântau „Hora Unirii”, va-luri de flori se revărsauîn calea Domnitoruluicare cobora din dili-genţă. Despărţit în două– Focşanii Moldovei şiFocşanii Munteni – deun braţ al Milcovului,oraşul întruchipa, înacea vreme, situaţiacelor două ţări vecine şisurori. Ajungând lahotar, unde era al doileaarc de triumf, Domnito-rul s-a oprit, şi a chemat

la el pe cei doi soldaţicare făceau de strajă lahotar: un moldovean şiun muntean și spu-nându-le că sunt fraţi, i-a pus să se îmbrăţişeze.Apoi a dat poruncă cafiecare să meargă la ca-zarma lui şi să comunicecomandanţilor că de aziînainte şi pe vecii vecilor,Domnitorul Principate-lor Unite, a ridicat găr-zile de la hotarul dintreromâni, de la Focşani.Însoţit de mai marii ora-şului şi de mulţimea deoameni, Cuza a merspână în centru, la Podulde Piatră, unde au jucatcu toţii „Hora Unirii”.Poetul focşănean Dimi-trie Dăscălescu, scria cuacest prilej poezia „O zifrumoasă”, aşa cum arămas în inimile români-lor ziua de 5 ianuarie:„Azi, Românul dove-deşte/ Că-n sfârşit s-adeşteptat,/ Și că-n faptăvredniceşte/ Libertateace-a visat.” Aici, în Mol-dova, a fost ales în una-nimitate, la 5-17 ianuarie1859, liderul unionistAlexandru Ioan Cuza, re-prezentantul „PartideiNaţionale”. Deoarece întextul Convenţiei nu sestipula că domniialeşi în cele două

24 ianuarie - 153 deani de la UnireaPrincipatelor

Române

4

Page 30: 50 Ion Iancu Valeclimate.literare.ro/arhiva/50.pdf · Nicolae Nicoară Horia Dumnezeu (poem) 27 Emil Perşa Dacii de pe Nistru (poem) 28 Vavila Popovici Unirea Principatelor... 29

30 nr. 50 n ianuarie 2012

Principate să fie persoaneseparate, conducătorii lup-

tei naţionale au decis ca alesulMoldovei să fie desemnat şi înŢara Românească. Adunarea elec-tivă a Ţării Româneşti era domi-nată de conservatori, caredeţineau 46 din cele 72 mandate.În această situaţie, liberalii radi-cali au iniţiat, prin intermediultribunilor, o vie agitaţie în rândulpopulaţiei Capitalei şi al ţăranilordin împrejurimi. Zeci de mii deoameni s-au aflat în preajma Adu-nării. Unul dintre tribuni nota căpoporul era gata „să năvălească înCameră şi să o silească să pro-clame ales pe alesul Moldovei".Așa s-a propus la 24 ianuarie 1859alegerea lui Alexandru Ioan Cuza,această alegere fiind acceptată înunanimitate. Era un pas impor-tant către definitivarea UniriiPrincipatelor Romane, înfăptuiriistatului naţional român unitar.Impusă sub o puternică presiunepopulară, alegerea ca domn alŢării Româneşti a lui AlexandruIoan Cuza și-a găsit confirmareadeplină la marea manifestare pri-lejuită de sosirea alesului naţiuniiîn capitala munteană. Problemaurmătoarea era recunoaşterea in-ternaţională a alegerilor. Faptulîmplinit la 24 ianuarie 1859 eraconsiderat de Poartă şi de Austriadrept o încălcare a Convenţiei dela Paris. Situaţia creată în celedouă Principate a determinatConferinţele internaţionale de laParis, din 26 martie - 7 aprilie și25 august - 6 septembrie. La ceade a doua Conferinţă, sub presiu-nea evenimentelor internaţionale- războiul dintre Franţa și Sardi-nia împotriva Austriei fiind pecale să înceapă - marile puteri eu-ropene au fost nevoite să accepteunirea înfăptuită de români. Cuzaa fost recunoscut ca domn al Prin-cipatelor, recunoașterea sa fiindlimitată numai pe durata vieţiiacestuia.

Alexandru Ioan Cuza născut la20 martie 1820 în Moldova a fostprimul domnitor al Principatelor

Unite și al statului naţional Ro-mânia, la 5 ianuarie 1859 - alesdomn al Moldovei, iar la 24 ia-nuarie 1859 şi al Ţării Românești.Devenit domnitor, Cuza a dus osusţinută activitate politică şi di-plomatică pentru recunoaştereaunirii de către puterea suzerană şiputerile garante şi apoi pentrudesăvârşirea unirii PrincipatelorRomane, pe calea înfăptuirii uni-tăţii constituţionale şi administra-tive, care s-a realizat în ianuarie1862, când Moldova şi Ţara Ro-mânească au format un stat uni-tar, adoptând oficial, în 1862,numele de România, cu capitala laBucurești, cu o singură adunare şiun singur guvern.

După realizarea unirii, domni-torul Alexandru Ioan Cuza îm-preună cu colaboratorul său celmai apropiat, ministru și apoiprim-ministru Mihail Kogălni-ceanu, iniţiază importante re-forme interne, cele maiim portante fiind: secularizareaaverilor mânăstireşti (1863), re-forma agrară (1864) si reforma în-văţământului (1864), care au fixatun cadru modern de dezvoltare alţării.

Şirul de reforme iniţiate deCuza şi venirea mai apoi pe tronulPrincipatelor Unite a domnitoru-lui Carol I, au făcut ca actul de la1859 să fie ireversibil. Din 1866,potrivit Constituţiei promulgate la1 iulie, Principatele Unite încep săse numească oficial România.Cuza însă, în anul 1866, a fostobligat să abdice; o coaliţie a par-tidelor vremii, denumită şi „Mon-struoasa coaliţie”, a hotărâtaceasta din cauza orientărilor po-litice diferite ale membrilor săi,care au reacţionat astfel faţă demanifestările autoritare ale dom-nitorului. A fost exilat și a trăit laViena și Florenţa. A murit în 1873la Heidelberg (Germania), dar afost adus în ţară și înmormântatla castelul familiei sale de la Rugi-noasa (judeţul Iași), apoi înhumatla Biserica Sfinţii Trei Ierarhi dinIași. Complotiştii au reuşit să-şi

realizeze planurile atrăgând departea lor o fracţiune a armatei, l-au constrâns pe domnitor să ab-dice într-o noapte a lunii februarie1866. La aceasta a contribuit în-suşi Al. I. Cuza, care nu numai cănu a luat măsuri în privinţa facto-rilor reacţionari, ci, într-un dis-curs, s-a arătat dispus să renunţela tron în favoarea unui principestrăin (fapt susţinut şi de o scri-soare adresată unui diplomatstrăin).

În fiecare an, în ziua de 24 ia-nuarie, sărbătorim Unirea, „MicaUnire” cum i se mai spune, darfără de care nu am fi putut săvârșifaptele mari de mai târziu. Anulacesta se împlinesc 153 de ani dela înfăptuirea ei. Cu acest prilej neamintim și de cei care au pusumărul la realizare. Unul dintreaceștia este și Ion Roată, intrat înistorie ca o legendă. Cunoscut şisub numele de Moş Ion Roată, afost un ţăran român, deputat înDivanul Ad-hoc şi un susţinătorînflăcărat al Unirii PrincipatelorMoldova și Valahia şi al reformeiagrare din Principatele Unite Ro-mâne. Se spune că semna prin pu-nerea degetului muiat în cerneală- puntea de veacuri a neștiutoruluide carte - oficial semnând cu pa-rafa primită în Divanul ad-hoc,dar era înzestrat nativ cu o minteageră și o judecată dreaptă, fiindcunoscut ca un om cinstit, „cu gâ-dilici la limbă”, adică spunea ade-vărul fără menajamente, neavând„ascunzători în suflet”, după cumîl caracteriza Ion Creangă. Cinstit,cu alte cuvinte! Pentru spiritul săude dreptate, Ion Roată a fost con-siderat de către ţărani ca fiind celmai dârz și mai competent repre-zentant al lor, care să le poatăapăra interesele. A avut, se spune,o apariţie meteorică pe scena isto-rică a ţării.

Hora Unirii are o semnificaţiesfântă pentru noi românii. Citindcartea „Ultimul tren spre Roma-nia” a lui Anatolie Paniș, m-a im-presionat figura lui Con stantinStere, remarcabil om de cul-

4

4

Page 31: 50 Ion Iancu Valeclimate.literare.ro/arhiva/50.pdf · Nicolae Nicoară Horia Dumnezeu (poem) 27 Emil Perşa Dacii de pe Nistru (poem) 28 Vavila Popovici Unirea Principatelor... 29

IARNASoare zgribulit-Ferestre îngheţate,Ninsoare în prag.

INIMĂ NINSĂÎntroienire-Păsări mirate la geamAlb sfredelitor.

ALTĂ IARNĂFoc în ninsoare-Vinovată iubire Sclavă pe cruce…

RUBINAlb în feresatră-La gura sobei dorulPrima iubire.

ÎNDURARESmochin fulguit-Recviem în troieneSuspină cerul.

NOAPTE DEIARNĂÎnzăpezire-Intunericul urcăLa primul popas.

INIMĂHeliopolis-Infidelă zăpadaRâde groparul.

ANCORĂAtingeri albe-Cavaler trandafirul

Sângeriu dorul.

31nr. 50 n ianuarie 2012

tură (jurist, profesor, gaze-tar, scriitor, om politic)

care a trăit între anii 1865 – 1936,despre care îmi povesteau și ceidin familie. Acest scriitor, în altmoment al istoriei ţării, a cerutunirea cu România, spunând:„Fraţii mei basarabeni, a sositclipa marii noastre izbăviri! Sun-tem la un pas de a ne desăvârși li-bertatea! Acum ori niciodată...” Ela citit delegaţiilor ruși și ucrai-neni, hotărârea ţăranilor dinjudeţul Hotin: „Ţinând seama cătimp de 14 veacuri Basarabia afost ţinut al României, că a făcutparte din același neam... ceremastăzi în mod solemn în faţa lumiiîntregi, Unirea Basarabiei cu Ro-mânia”. Autorul povestește cumBasarabia s-a alăturat Românieinu prin război, ci prin conștientăvrere, cum s-a înfiripat cea maiformidabilă horă din toate câte s-au cunoscut, cuprinzând în mijlo-cul ei o piaţă și mai apoi străzilede jur împrejur ale Chișinăului,hora care a ţinut o noapte, cumdouă zile mai târziu deputaţii ba-sarabeni erau alături în parla-mentul și guvernul României,alături de rege și regină, hora cu-prinzând de data aceasta întreagapiaţă de la Iași.

Hora este un dans popular în

Balcani, în România. Se danseazăpe muzică cu un ritm specific, într-un cerc închis, dansatorii ţinându-se de mână, făcând trei pașiînainte și unul înapoi. Se danseazăla aniversări, diferite festivaluri șiîn spaţiile rurale; tradiţia la noi, laromâni era, ca în fiecare sfârșit desăptămână, ţăranii din sate să seîmbrace în costume naţionale și sădanseze acest dans, bucurându-sede comuniune.

Să amintim că Hora Unirii,poezia scrisă de Vasile Alec-sandri, a fost publicată pentruprima dată în 1856, în revista„Steaua” a lui Mihail Kogălni-ceanu. Muzica a fost compusă deAlexandru Flechtenmacher , iar înziua de 24 ianuarie, când s-au unitMoldova și Ţara Românească,sub conducerea lui AlexandruIoan Cuza, s-a dansat și s-a cântataceastă Horă a Unirii.

În minte îmi vine dialogul des-cris de Creangă: „…Și Roată seduce și vrea să ridice bolovanul,dar nu poate. –Ia, du-te și dum-neata moș Vasile, și dumneata…În sfârșit, se duc ei vreo trei-patruţărani, urnesc bolovanul din loc, îlridică pe umeri și-l aduc lângăboier. –Ei, oameni buni, vedeţi?S-a dus moș Ion și n-a putut facetreaba singur; dar când v-aţi mai

dus câţiva într-ajutor, treaba s-afăcut cu ușurinţă, greutatea n-amai fost aceeași. Povestea cânte-cului: „Unde-i unul nu-i putere,/La nevoi și la durere;/Unde-smulţi puterea crește/Și dușmanulnu sporește.” Așa și cu Unirea, oa-meni buni…”

HORA UNIRII: Hai să dămmână cu mână/ Cei cu inima ro-mână,/ Să-nvârtim hora frăţiei/Pe pământul României!/ Iarbarea din holde piară!/ Piarădușmănia-n ţară!/ Între noi să numai fie/ Decât flori și omenie!/Măi muntene, măi vecine,/ Vinăsă te prinzi cu mine/ Și la viaţă cuunire,/ Și la moarte cu-nfrăţire!/Unde-i unul, nu-i putere/ Lanevoi și la durere;/ Unde-s doi,puterea crește,/ Și dușmanul nusporește!/ Amândoi suntem de-omamă,/De-o făptură și de-o sa -mă,/ Ca doi brazi într-o tulpină,/Ca doi ochi într-o lumină./ Amân-doi avem un nume,/ Amândoi osoartă-n lume,/Eu ţi-s frate, tumi-ești frate,/ În noi doi un sufletbate!/ Vin’ la Milcov cu grăbire/Să-l secăm dintr-o sorbire,/ Ca sătreacă drumul mare/ Peste-anoastre vechi hotare./ Și să vadăsfântul soare,/ Într-o zi de sărbă-toare,/ Hora noastră cea fră -ţească/ Pe câmpia românească!

4

IARNA înHAIKUde Nicoleta Milea

Page 32: 50 Ion Iancu Valeclimate.literare.ro/arhiva/50.pdf · Nicolae Nicoară Horia Dumnezeu (poem) 27 Emil Perşa Dacii de pe Nistru (poem) 28 Vavila Popovici Unirea Principatelor... 29

32 nr. 50 n ianuarie 2012

„Adevărul”: V-aţinăscut la Bucureşti,aţi emigrat în Israel.Aveţi ceva rădăciniaustriece, aţi stat untimp în Irlanda, lo-cuiţi în Canada, iarazi aveţi spectacoleînapoi în România.Câte limbi vorbiţi, defapt?

Alexander Haus-vater: Nici nu mai ştiu.Câteodată descopăr câteo limbă pierdută. Am re-descoperit rusa, lucrândîn Rusia, crezând că opierdusem. Viaţa mea aînceput între un tată care

venea din Bucovina şivorbea numai germană,şi mama, care avea oeducaţie pur româ-nească. Amândoi auvenit însă la Bucureştifoarte tineri şi amândoiau fost influenţaţi defelul în care oraşul trăiaînainte de război. Iar po-vestea mamei e că a fostprima femeie de afaceriîn România la timpulrespectiv.

A: Ce făcea maiexact?

AH: A fost primul di-rector femeie de aici, la ofirmă agrară argenti-niană, din Buenos Aires,care cred că se numeaContim. S-a lăsat de astacând m-a născut pemine, după război. Întimpul ăla, ea traversalumea, era îmbrăcată încostum cu pantalon, cutotul neobişnuit la epoca

respectivă. Şi tata făceabusiness, avea o fabricăde bachelită, un predece-sor al plasticului. Dar elera mai mult un om deafaceri poet. Nu-miamintesc vreodată să fimâncat seara acasă.Eram întotdeauna prinrestaurante, teatre,operă, aveau o bandă deprieteni artişti, boematimpului respectiv, pecare tata o sponsoriza.După naţionalizare, el adevenit directorul pro-priei fabrici, dar conti-nua să facă lucruridenecrezut: dădea masade prânz tuturor munci-torilor şi îi chema şi peprietenii lui, artişti, carecântau, recitau, făceauteatru! Sute de munci-tori, poate needucaţi,aveau parte de o expe-rienţă culturală extraor-dinară! Dar până la

urmă el a fost arestat, celpuţin de două ori: la Bra-şov şi la Oradea. Cândrevenea din închisoare,mama şi cu mine îl aş-teptam la Gara de Nord.Apărea fără păr, tunsfoarte scurt, blond, înalb, ca un zeu. Mi sepărea că închisoarea aiaera o scenă de luptă, încare tatăl meu deveneaun erou.În aceeaşi pe-rioadă aţi început şişcoala primară.

A: Unde s-a întâm-plat asta?

AH: Primele douăclase în Bucureşti, de la 6ani. Educaţia mea în Ro-mânia e foarte straniepentru că n-am avuttimp să merg prea multla şcoală, iar când măduceam eram dat afarăpentru că ştiam totul.Tata a avut un gând gre-şit şi a pus pe mine unuldintre oamenii lui, carede la 4 ani m-a învăţat săscriu, să citesc... Erampractic produsul acestuitânăr, care se numeaLeon şi era un student lafizică venit din Galaţi.Stătea cu mine câte 10ore pe zi şi îmi spuneatot felul de lucruri. Aşacă eram între el şi o pro-fesoară de franceză carenu mă învăţa limba, darîmi vorbea despre cul-tura şi civilizaţia fran-ceză.Cu mama sa, PattyHausvater.

A: V-a deschis ape-titul pentru tipul ăstade cultură?

AH: Mi-a deschis a -petitul pentru revoltă,cum să fug de ea, cum sămă fac că înţeleg şi să măgândesc la alte lucruri.Deci erau ei, plusşcoala obişnuită,care era la epoca

Acesta esteAlexanderHausvater

Copilul AlexanderHausvater a stat trei zilepe plaja oraşului Aşke-lon, deşi ştia de la radiocă o ţară întreagă îlcaută. La 18 ani regizorula absolvit Facultatea deŞtiinţe Politice la Univer-sitatea din Tel Aviv.Năs-cut în România tulburede la sfârşitul anilor '40,Alexander Hausvatereste şi acum „un căutătoral adevărului”. Spectaco-lele sale sunt renumitepentru refuzul de a seconforma normei, pen-tru că Hausvater crede înexperiment, chiar şi petexte clasice. Cu o educa-ţie scoţiană, făcută în Is-rael, la Tabeetha School,completată apoi la „Ha-bima" (Şcoala TeatruluiNaţional din Israel), vii-torul regizor a învăţatdin şcoala generală Sha-kespeare pe dinafară,ceea ce îl face „să gă-sească şi acum noi înţele-suri ale unor cuvinte pecare le ştie din copilărie".Ar preda „românismul"în şcolile din România,dar şi „leadership" - cumsă fii responsabil pentrudeciziile privind propriaviaţă şi să încerci să fii celmai bun în orice ai face.

4

interviu

Page 33: 50 Ion Iancu Valeclimate.literare.ro/arhiva/50.pdf · Nicolae Nicoară Horia Dumnezeu (poem) 27 Emil Perşa Dacii de pe Nistru (poem) 28 Vavila Popovici Unirea Principatelor... 29

33nr. 50 n ianuarie 2012

respectivă totalbazată pe o gân-dire sovietică. Dis-

cursul era că ruşii auinventat totul, ei au făcuttotul! Eram copil, darmi-am dat seama dedualitatea teribilă dinşcoală, adică de min-ciuna asta, pe care tre-buie s-o înveţi pe de rost,s-o comunici, s-o ex-primi, ca să supravieţu-ieşti şi să iei note mari;în timp ce adevărul ade-vărat n-aveai voie să-lspui nimănui, pentru cădispărea tata! Eram dejaprodusul multor culturi,pentru că atunci cândpărinţii au aflat că vomemigra în Israel l-aurugat pe marele rabin(Moses) Rozen, să măînveţe ebraică.

A: Câţi ani aveaţicând aţi plecat? Cumv-aţi adaptat la lu -mea cu totul diferităde acolo?

AH: Aveam vreo 8sau 9 ani şi am ajunsacolo la un punct foartefragil în viaţa mea. Pă-rinţii mei, care hotărâ-seră să plece mai multpentru mine, m-au dat laînceput la un kibbutzcare se numea Nitzanim,lângă oraşul Aşkelon, pemalul Mediteranei, înapropiere de Fâşia Gaza.Kibbutzul e un exemplude gândire pur socialistă,cum nu a mai existat ni-căieri în lume, decât înIsrael şi numai la timpulacela. Adică oameni dintoată lumea, cu meseriidiverse şi cu experienţeextraordinar de diferite,se întâlnesc într-un kib-butz ca să facă prin rota-ţie tot ce e nevoie caacesta să funcţioneze.Adică oamenii lucrau la

grajd, la câmp sau ori -unde era nevoie, iarnoap tea păzeau cu puş -ca-n mână. Mai mu reacâte unul, pentru că e -ram atacaţi în fiecarenoapte. Dar eu am fostextrem de influenţat deîntâlnirile cu oamenii deacolo. Iar la fiecare douăsăptămâni trebuia să lu-crez în sala de mese, fie-care copil făcea câte cevaînainte să meargă laşcoa lă. Deci o edu caţiepractică foarte solidă...Una de necrezut! Iar unadin întâlnirile mele celemai importante a fost lagrajd, unde discutam cuMax, profesor de chimiela universitatea din Leip-zig. El mi-a spus ce a în-semnat pentru propriafamilie alegerea demo-cratică a lui Hitler, ce aurmat, era un fel de mar-tor al istoriei. Întâlneamacolo, la construcţii, oa-meni care au lucrat cuTroţki, Stalin, Castro! Şiam fost afectat de mărtu-riile acestor oameni, carevorbeau despre istorie cadespre experienţa lorprivată de viaţă. Ei aumâncat istoria, s-au cul-cat cu istoria, era un felde demistificare absolutde necrezut. Eram foartelegat de un bătrân careera fost general în ar-mata poloneză, şi careîncă purta uniforma. Eraresponsabil de un câmpde legume şi purta tottimpul o puşcă din tim-pul războiului napoleo-nic. El nu ştia decâtpoloneză şi ceva idiş, eunu înţelegeam nici una,nici alta. Şi atunci am în-ceput un fel de „jibe-rish", adică o limbăinventată din sunete şigesturi, dar în care ne în-

ţelegeam. El spunea căpentru a fi general, tre-buie mai întâi să fii sol-dat. Dar ca să treci de lasoldat de la general, nuanulezi soldatul, el ră-mâne în tine. Avea unumor extraordinar şi-mispunea câteodată: „A -cum vorbeşte soldatul,acum - generalul". Şi câ-teodată îi spuneam: Amimpresia că soldatul emult mai deştept decâtgeneralul. (Zâmbeşte).Cum era viaţa la kib-butz? Era sublim. Eraaşa de sublim, că n-amputut să suport. Pentrucă totul era ordonat, pla-nificat, totul era de unidealism absolut extraor-dinar. Kibbutzul are re-putaţia că a dat Isra -elului cei mai buni sol-daţi, piloţii cei mai extra-ordinari, paraşutiştii ceimai grozavi. Era o întâl-nire între Sparta şiAtena. Dar eu n-am pu -tut să suport rigiditatea,colectivismul, faptul că ţise spunea unde să fii, cesă fii. Şi mi-am rugat pă-rinţii să mă scoată de-acolo cât mai repede.Dar părinţii mei, imi -granţi care încercau să seorganizeze, mi-au ceruttimp. Fiind un copil totalnecontrolat şi necontro-labil am decis să-i învăţminte şi am fugit dinkibbutz. Am stat trei zilepe plaja oraşului Aşke-lon, ştiind de la radio căo ţară întreagă mă caută!

A: Cum s-a termi-nat aventura?

AH: Am venit pe josacasă, o distanţă de 90de kilometri, şi m-am as-cuns sub un pat. Mi-amauzit părinţii cum plân-geau, am ieşit şi amzis:sper că nu mă mai

daţi la kibbutz. Şi amvrut să merg la şcoalaengleză, care era subegida Church of Scotland(n.r. - Biserica Scoţiei),un loc în care mergeaude obicei copiii diploma-ţilor. Iar TabeethaSchool a devenit unpunct major al educaţieimele. Obiectivul ei, scrispe toate zidurile, era caelevii săi să atingă ce nu-meau ei „leadership".Adică trebuia creat dinfiecare copil un lider. Înorice meserie, în orice si-tuaţie! Lider înseamnăsă fii subiectul vieţii taleşi nu obiectul ei. Mareaproblemă în România ecă toţi par să-şi însuşitinversul. Toţi dau vinape cineva! Dacă ar fi tre-cut prin TabeethaSchool, toţi ar fi respon-sabili pentru tot! Iar în-văţatul începea cuShakes peare şi se ter-mina cu Shakespeare, iarla Bac întrebările înce-peau cu recită „Romeo şiJulieta”, actul 2 scena 2,de la linia 24 la linia 140!Şi acum, când deschidShakespeare învăţ cevanou. Pe aceleaşi cuvintepe care le-am ştiut oviaţă întreagă. Pentru cădoar prin prisma expe-rienţei înţelegi Shakes-peare cu adevărat.U niversitatea...? Univer-sitatea a fost influenţatăde tatăl meu, foarte bol-nav atunci şi care o viaţăîntreagă şi-a închipuit căvoi fi diplomat. Aşa căpentru el am „luat” laŞtiinţe politice. Când amterminat şi era pe patulde moarte, m-am dus laMinisterul de Externe săcaut un job şi amprimit unul înAfrica. Trei zile 4

4

Page 34: 50 Ion Iancu Valeclimate.literare.ro/arhiva/50.pdf · Nicolae Nicoară Horia Dumnezeu (poem) 27 Emil Perşa Dacii de pe Nistru (poem) 28 Vavila Popovici Unirea Principatelor... 29

34 nr. 50 n ianuarie 2012

mai târziu el amurit, iar eu amfăcut şi Literatură

engleză şi Teatru. Multmai târziu, când m-amdus în Irlanda să termino teză bazată pe (JohnMilington) Synge, prin -tr- un miracol ridicol amdevenit regizor.

A: Pentru că spec-tacolul, primul dum-neavoastră spec tacola fost anulat.

AH: Da, din motivepolitice. Synge crease olimbă cu sunet druid, cel-tic. Aşa că m-am dus pe oinsulă, la trei zile şi treinopţi de Dublin, undeerau numai pescari şi ţă-rani analfabeţi, dar eivorbeau limba textuluilui Synge, o irlandezăadevărată. Am stat şaseluni cu ei, şi aşa am creat„Năzdrăvanul Occiden-tului". Iar după specta-col, un mic domn, cam la70 de ani, mare actor, di-rectorul teatrului naţio-nal din Irlanda, m-aîntrebat: „Ce faceţimarţi?" Era într-o vineri.Şi tot el mi-a răspuns:„Sunteţi ocupat, aveţipremieră pe scena tea-trului naţional!" Eraceva! După aceea, oame-nii au început să vină lamine ca regizor. Dar lu-crul important era cerce-tarea, investigarea, la -bo ra torul.” Educaţia meaîn România e foarte stra-nie pentru că n-am avuttimp să merg prea multla şcoală, iar când mă du-ceam eram dat afarăpentru că ştiam totul.Fiind un copil total ne-controlat şi necontrolabilam decis să-i învăţ minteşi am fugit din kibbutz.Am stat trei zile pe plajaoraşului Aşkelon, ştiind

de la radio că o ţară în-treagă mă caută.”

A: „Acum, lucrândîn România, vă estemai uşor sau maigreu să puneţi aici înscenă spectacole de -cât în alte părţi?

AH: Indiferent de ţa -ra în care lucrezi, impor-tant este codul. Dacă aşfi într-o ţară care nu mi-e familiară, precum Fin-landa sau Norvegia,prima dată asta aş în-cerca să fac, să cunosclimba, oamenii, mentali-tatea. Iar în teatru cauţiîntotdeauna excepţia, nuregula! Personalitatea,nu grupul! Or, pe sceneleromâneşti nu mai vezipersonalitate. Tocmai deasta auzi despre oamenicare au de-acum o vâr-stă: „Ăştia sunt actorimari!" De fapt ăştia suntoameni cu personalitate.Nu sunt doar tehnicieni,care „fac" un text sau omişcare. Personalitateaimplică revolta, trăireaunui risc până la capăt.

A: E o atitudine ge-neralizată?

AH: Din păcate, 95%din populaţia acestei ţăriar vrea să facă un pas înaltă direcţie, dar îi efrică, pur şi simplu, deposibilitatea ca mâine săfie mai rău ca azi. Iardacă întrebi: „Azi ţi-e

bine?", răspunsul va fi:„Nu!". Eu asta nu pot s-oînţeleg! Cum poţi, ca fi-inţă umană, să nu încercisă îţi ameliorezi situaţia?Chiar dacă rişti să pierzi!Asta ar trebui să înveţe laşcoală!

A: Ce materie aţiintroduce în orar?

AH: Aş introduce„ro mâ nismul”. Cum săînveţi că eşti responsabilde această ţară, de fie-care lucru din ea, de fie-care om! Asta se faceprin exerciţiu şi princeea ce faci practic, lu-cruri concrete, pânăcând devine o a doua na-tură. Şi mai e ceva ce nuînţeleg: cum se face căelevii din ţara asta nu lu-crează. În America, de la8 ani mergi la şcoală înparalel cu începutul lu-crului. Dimineaţa daiziare, după-amiaza facicurse pentru vecini. Oriasta lipseşte cu desăvâr-şire de aici. Copilul tre-buie să înveţe valoareabanilor prin ce face el. ÎnSUA, copiii de milionaripleacă la universitatefără un ban, încep de jos.Iar profesorii ar trebui săpredea pragmatismulmateriei, şi nu teoria. Odată pe săptămână, ele-vii ar trebui să fie la untribunal, într-o sală deoperaţie... Un alt lucru

pe care dascălii de aiciam impresia că nu-l vădeste că ziua de mâineaparţine internetului, iareducaţia ar trebui să ţinăcont de acest lucru. Artrebui să fie creată o cu-riozitate a internetului,mai ales că e atât demultă informaţie la dis-tanţa unui click! Dacă nune ocupăm, o să ne tre-zim cu o generaţie în-treagă care are răs -punsuri, dar nu are în-trebări! Şi trebuie să tegândeşti cum creezi o so-cietate care să fie în cău-tarea propriilor răspun-suri.

CV - Hausvater,„produsul maimultor culturi”

11 iunie 1949: s-anăscut în Bucureşti.-1959: emigrează în Is-rael şi începe şcoala lakibbutz.

1967: absolvent alUniversităţii din TelAviv (Ştiinţe Politice).

1969: absolvent almasterului de Litera-tură Dramatică din Du-blin, Irlanda.-

1969-1972: directorartistic al PeacockTheater, Dublin.

1971: se stabileşte înCanada şi fondează, doiani mai târziu MontréalTheatre Lab.

1979-1990: conducediverse teatre în toatălumea, se implică în di-verse proiecte artistice,predă la mai multe uni-versităţi din Canada,SUA, Israel şi Rusia.

1990: revine primadată în România, cuspectacolul „Au pus că-tuşe florilor".

4

Page 35: 50 Ion Iancu Valeclimate.literare.ro/arhiva/50.pdf · Nicolae Nicoară Horia Dumnezeu (poem) 27 Emil Perşa Dacii de pe Nistru (poem) 28 Vavila Popovici Unirea Principatelor... 29

35nr. 50 n ianuarie 2012

Corneliu Leu

Ca să mă adresez numelui tăubizantin, aşa cum se adreseazăApostolul către încă neelucidatulpersonaj Teofilos căruia îi dedică„Faptele”, eu cred, prea alesuleDimitrie, că judecând religia doarprin prisma unei raţionalităţi se-cularizate, omitem ceea ce au des-coperit literaţii şi psihologii maifrumos în inefabilul existenţei o -menirii: Permanenţa u mană. Ceaale cărei trăsături nu mai au nimicdin evoluţionismul rudimentar, ciîl înnobilează chiar şi pe acesta cucertitudinile transcendenţei ceîmbogăţeşte sufleteşte persoanaumană dându-i tridimensionali-tate. Adică o dimensiune trinitarăcare-o reprezintă ca volum întregşi nu ca simplă imagine pe supra-faţă; care face din ea acel vas, cumspuneau anticii, ce se umple peparcursul vieţii cu simţire, cutrăire, cu legături metafizice, cuînvăţătură bună şi înţeleaptă.

Că această învăţătură vine saunu vine din inspiraţie divină esteo problemă secundară, de care aufăcut prea mult caz exact cei carevoiau să nege această inspiraţiedin ambiţia gândirii lor foarteterre-á-terre, adică lipsită tocmaide sentimentul înălţării pe care îldă omului gândirea. Procedeu de-fectuos prin faptul că nu se poatedesprinde de teluric şi, totodată,neproductiv scopurilor care-l punîn mişcare; pentru că, insistând a-şi impune negaţia, încercând ascoate din circuit divinitatea fără

a pune altceva transcendent înloc, îl face pe om să simtă cumeste rupt tocmai de această a treiadimensiune care-i împlineşte per-sonalitatea prin faptul cert al con-ştiinţei unei existenţe metafizice.Conştiinţă datorită căreia el se îm-plineşte şi se dezvoltă pe drumulspre perfecţiune. Conştiinţa nece-sităţii căutării modelului superiorde care să te apropii. Aşa că n-aşvedea nici un dezavantaj pentruomenire dacă tot mai mulţi oa-meni ar fi preocupaţi, chiar şiprintre altele, de căutarea mode-lului ideal.

În ce priveşte viziunea strictă,a unei raţionalităţi fiziologice, mătem că, simţind imperativ nevoiasă se opună unei asemenea opera-ţiuni dureroase care vrea să-i ex-tirpe o parte din personalitate,exact ca-n simbolul martirajuluipentru credinţă, omul se îndâr-jeşte şi nu se lasă smuls din tridi-mensionalitatea sa care-i asigurălegături transcendente apte de a-iperfecţiona persoana fizică, a de-păşi precaritatea acesteia, a-iarăta calea spre un ideal superior.Pentru că această atracţie, aceastăaspiraţie, această tendinţă spreinefabil a devenit o permanenţăumană care, fie că ia sau nu caleacredinţei religioase, oricumaşează omul pe direcţia unui idealsuperior. Ceea ce este şi s-a dove-dit a fi esenţial pentru evoluţia luiîn bine, evitând celălat instinct cucare, iarăşi trebuie să recunoaş-tem că este dihotomic dotat: auto-distrugerea. Sau distrugerea saconcomitent cu cea a naturii per-manente, în scopul iraţional alunui egoism al dominării timpu-

lui prezent. Desigur, şi aceastaeste o permanenţă umană; dar in-versă, de natură malignă, provo-când mereu efecte negative cucare plătim foarte greu preţulunor satisfacţii trecătoare.

Consider că ar fi împotriva na-turii să negăm sau să încercăm sădistrugem acea permanenţă u ma -nă care este căutarea modelului i -deal reprezentat pentru cea maimare parte a populaţiei lumii prinDumnezeire. Este drept că, înma joritatea duratei existenţeisale, omul neglijează existenţa însinea sa a acestui har care faceparte dintre atributele superiori-tăţii sale, fiind cea mai limpede şimai evidentă formă de aspiraţiespre exemplul ideal către care,tinzând, omul se perfecţionează.În păcătoşenia-i zilnică, el negli-jează existenţa în sinele său aacestei salvatoare permanenţeumane; dar putem constata cu sa-tisfacţie că, de uitat, n-o uită. Nuare cum s-o uite pentru că se în-toarce la ea în momentele cele maigrele, cele mai grave sau decisive:momentele când evocă Dumne-zeirea, indiferent sub ce formă şi-o imaginează sau a moştenit-o decând i s-a spus că a fost făcut caom după chipul şi asemănarea Ei.Sunt momentele când îşi amin-teşte în păcătoşenia sa că ar trebuisă tindă a nu-şi dezminţi aceastăasemănare, adică ar trebui să me-diteze la înţelepciunea şi perfec-ţiunea pe care, după chipul şiasemănarea Celui de Sus, arputea-o atinge şi el. Va urma

CătreDimitrieGrama

Dimitrie Grama

Page 36: 50 Ion Iancu Valeclimate.literare.ro/arhiva/50.pdf · Nicolae Nicoară Horia Dumnezeu (poem) 27 Emil Perşa Dacii de pe Nistru (poem) 28 Vavila Popovici Unirea Principatelor... 29

36 nr. 50 n ianuarie 2012

Mihai BatogBujeniţă

Totul a început banal,la ştirile de maximă au-dienţă ale unor televi-ziuni specializate încatastrofe, unde ni seanunţa, de altfel pe unton criminal de calm, căsuntem invadaţi de aca-rieni. Populaţia a primitşi ea detaşată aceastăveste, obişnuită fiind cunenorocirile televizate.Abia după ce, trecător,pe micile ecrane au apă-rut fotografii cu numiţiiacarieni, un fior degroază a şuierat prin li-vinguri, sau prin dormi-toare, dar fără să-ldepăşească în intensitatepe cel provocat de sce-nele mediocre din fil-mele de groază. Acolo celpuţin, vezi bestiile smul-gând creieri din capuloamenilor de ştiinţă, îiauzi cum molfăie şi ragde fericire, sau cum seînmulţesc ei prin corpulunei blonde delicate şi,obligatoriu, savantăpreocupată de paceamondială. Pe când aicinu era vorba decât denişte aiureli cu fălci înformă de potcoavă,coarne, colţi, gheare sautrompe. Puţin! Mult preapuţin pentru un publicfoarte antrenat! Nici

consumarea în direct areporterului de la „ştiride groază”, un clăpăug cetransmitea din dormito-rul propriu, nu a produscine ştie ce impresie.

Numai că, pe alte ca-nale, cele de ştiinţă po-pularizată, a începutaparent întâmplător, săse vorbească despre ne-norociţii de acarieni,prezentaţi acum ca fiindinfiltraţi de milenii însânul primitor al civiliza-ţiei noastre. Prima a fosto doamnă de dimensiuniapreciabile, oxigenată,cu binecunoscutul aspectal coafezei din oraşelemijlocii. A început săspună că: „gândăşeiiiştia nu prea-i cunoaştiştiinţa, da’ dacî vă vini sîvă scărchinaţ’ pi işi picolo, spalaţâ-vă ghini pimâni cî sî ie pi subt un-ghii şî vă chicî păru”. Po-porul află că distinsadoamnă este profesoruniversitar şi astfel gra-dul de alertă sporeşteconsiderabil. Apar apoinişte pompieri care de-clară deschis şi sincer, căîn caz de atac ei n-au nicio posibilitate de ripostă,deoarece nu au cu ce săcumpere spumă carbo-nică, aşa că nu e cazul săsunaţi la.... Un grup degenerali reprezentândcele trei categorii dearme declară în cor căarmata nu este pregătităpentru o asemenea ac-ţiune, că tancurile nu aubenzină, nici avioanele,muniţia e pe sfârşite, iarserviciile de informaţii

sunt ocupate cu treburimult mai importante şinu au date suficientepentru a se putea ela-bora o strategie. În fine,apare şi futurologul deserviciu care, bine susţi-nut imagistic, face sce-nariul viitoruluiapropiat. Mai întâi se to-pesc calotele glaciare,valurile tzunami radnişte ţări cu populaţie deculoare galbenă, eruptoţi vulcanii, Sahara seextinde cu viteza laveiacide, oceanele dau înclocot, tornadele fac ra-vagii şi, abia la sfârşit, seprăbuşesc turnurile ge-mene, de data asta devo-rate de acarieni. Unultim erou, americandesigur, luptător din be-retele verzi, Rambo alCXXXIV-lea, cu mitra-liera fumegând la piept,se zvârcoleşte sub gră-mada de acarieni care-lînfulecă mârâind deşi elle spune plin de sictir:fuck you, însă nemerniciiăia nici măcar limba en-gleză primitivă, aia dinfilme, n-o ştiu, de înapo-iaţi ce sunt. Finalul apo-teotic plimbă o camerăcu rezoluţie foarte marepeste fosta planetă al-bastră devenită acum unpustiu înfiorător, sus-pect de asemănător cusuprafaţa lunii, prin carefoşgăie biruitori acarienide mărimea unor bivoli.

Un vânt de nebuniemai rece decât crivăţulbate prin casele poporu-lui! Profund stresată,partea responsabilă a

acestuia, din disperare,se îmbată, că de-o fi sămoară, măcar să moarăcu sufletul împăcat. Par-tea iresponsabilă, aiacare trăia de mii de aniîn modul cel mai incon-ştient în perfectă sim-bioză cu infernalelecreaturi, se îmbată şi ea,însă numai din obiş-nuinţă.

A doua zi, programeleteleviziunilor încep cuprezen- tarea unui tânărcu figură distinsă careanunţă fericit că ştiinţaamericană, singura dealtfel, a descoperit nişteprafuri salvatoare. Cuvârful degetelor presarăzâmbind acele prafuripeste nişte acarieni cap-turaţi de reporterii deteren ai studiourilor, iaraceştia (acarienii) poc-nesc precum popcornul.

Bucuria cuprinde în-treaga civilizaţie şi toţicumpără miraculosulpraf distribuit la preţurimodice în mici cutii, fru-mos împodobite cu fi-guri triste de acarienimorţi. Drept urmare, defrică, acarienii nu maiapar şi lucrurile intră înfirescul lor.

***Într-un bloc din ma-

hala, la etajul opt, în bi-roul firmei Anti AcarianWorld Enterpraises,Costel, directorul demarcheting, se scobeşteîn nas şi se uită la pozatrimisă de şeful său dinconcediu. Pe fundalulunei mări de smarald,aflat între două creole cuflori la gât, având un tra-buc în gură şi o bascăpusă şmechereşte pe osprânceană, domnul Titiface cu mâna laobiectiv. Pe verso 4

Terra - colapsulcivilizaţiei

Page 37: 50 Ion Iancu Valeclimate.literare.ro/arhiva/50.pdf · Nicolae Nicoară Horia Dumnezeu (poem) 27 Emil Perşa Dacii de pe Nistru (poem) 28 Vavila Popovici Unirea Principatelor... 29

37nr. 50 n ianuarie 2012

scria cam tremu-rat: „Sal'tări dăn

conced dăn Havai Emişto acilea la chinej”Fostul zootehnist, aso-ciat cu un italian care să-rise cu banul şi ideea,dăduse lovitura vânzândprafuri expirate pentrucombaterea gândacilor

de Colorado, spre a fi fo-losite într-un ipoteticrăzboi împotriva acarie-nilor, nişte gângănii decare nu ştia decât italia-nul, dar care, într-ade-văr, aveau nişte moacede spaimă.

Bim-bam-bim-ba-ba-bam... Telefonul mobil

de ultimă generaţie, obli-gatoriu cu cameră încor-porată, GPS şi fişieraudio-video masacreazăelectronic o cunoscutăpiesă clasică. Costelapăsă tasta verde şi auzivocea iubitului său boss:

- Băi, tâmpitule,scoate dreacu’ deştu’ dăn

nas şi cumpără toate fe-lurile dă prafuri dă la boiiăia dă ţărani! Am pus de-o afacere cu un rus bazat,chişcă dă parai. Latoamnă băgăm una tarecu o cheste pă care-o ştieel, una cu gripa aviară!Hai, că iese iar banu’ lagros! Te-am pupat!

4

TRIUNGHIULLa fel de crud,Cum rupi tu din tăcereCuvinte împrăştiateUd...

La fel de surd,Cum îmi citeşti privireaŞi-o înghesuiîntr-o mare de triunghiuriNud.la fel de mult,la fel te-ascult.

Şi umbra ţi-aş urmala fel de caldîn amănunt,Cum ştii tu în marginide triunghiuri,cine sunt.

VÂNĂTOR DEAPUSCine a putut să zgârâie apusulatât de violent?Sunt urme de avioaneaparent...Dar dacă mă gândescmai bine, Tu ai vrut să furi apusul

pentru mine...

Apusul,Lumină coaptăîn linii adormite, Degeaba îl caută miile depăsăriNecăjite.

Iar tu deşertic îl cauţisă-l vânezi;Timpul l-a scurs

după-orizont,Iar eu acum plec să-l protejez.

Am să-l ascund; într-un loc pe caretu nu-l ştii.Acut în colţuri, episodicmai pustii.umbre şi zebre.

ZEBRĂ ÎN VÂNTNu vreau să alerg.Eu vreau să plâng,şi vreau să şterg orice cuvântcu linii verticale.

Eu vreau culoare,Eu vreau să simtşi vreau nisipuri mişcătoare,să mă agăţ mai des de soare.

Te vreau cu mine vis nebun,dar nu oricum;

Te vreau cu ploaieîn semiton,Te vreau pe scări de lume şi de drum,Te vreau în straturide pământ,Te vreau în lavă de vulcanarzând,Te vreau în mare,Te vreau în vânt.

curândîţi spun de locul unde mor…

Nu-i trist,nici fad.E luminat de o pădure veche,mutăde stejar.

Dar din iubiream uitat in holUn clopot de rugină.

îmi e cutremurîmi e pământîmi e eclipsăde lună şi de tine.Stelele au rămas acumpuţine.

Poeme grenade Andreea

Cristina VîrlanVÎRLAN, Andreea Cristina, tânără poetă, născută la

Bucureşti în 10 iunie 1991. Studentă în anul I la Facul-tatea de Ştiinţele Comunicării din cadrul UniversităţiiEcologice Bucureşti. Pasionată de fotografie, pictură,desen şi poezie. A început să picteze în anul 2006 cânda descoperit că simţămintele se pot transpune şi pepânză, sau pe hârtie prin arta fotografică.

Poezia a descoperit-o târziu, mai exact, prin 2010,când a înţeles pentru prima dată semnificaţiile ascunsedin poezia „Ryga Crypto” şi „Lapona Enigel” de IonBarbu. „Înainte de acest moment, ne relatează Andreea,îmi plăceau poeziile, însă nu le înţelegem, nu le simţeamşi eram ferm convinsă că eu nu ştiu să scriu poezii...Aveam dreptate, chiar nu ştiam atunci! A fost nevoie decâteva întâmplări ca această lume misterioasă să mi sedeschidă. În noiembrie 2010 am decis să-mi scriu ideileşi le-am aşezat în rime şi simboluri cu gândul că... aşaîmi dau libertate şi ca voi putea să înţeleg mai bine totul.A fost cea mai frumoasă decizie din viaţa mea şi a deve-nit activitatea mea preferată deoarece mă face să măsimt împlinită”.

Pentru a se convinge de talentul Andreei Cristina Vîr-lan, cititorii, iubitorii de fotografie, desen sau poezie potaccesa adresa de blog a acesteia:

http://piandescultlapolulnord.blogspot.com/

Page 38: 50 Ion Iancu Valeclimate.literare.ro/arhiva/50.pdf · Nicolae Nicoară Horia Dumnezeu (poem) 27 Emil Perşa Dacii de pe Nistru (poem) 28 Vavila Popovici Unirea Principatelor... 29

38 nr. 50 n ianuarie 2012

CristianTeodorescu

Îmi plac cuvintelestrăine naturalizate. Maidezmorţesc limba. Întimp, unele rezistă, alteledispar. A ieşit din uz ceamai mare parte a turcis-melor şi grecismeloraclimatizate de sus în josîn Ţările Române. Fran-ţuzismele din limbajuladministrativ al secolul19 au rezistat fiindcă eranevoie de ele, ca şi cuvin-tele nemţeşti din limba-jul tehnic. Rusismele dinanii 50 ai veacului trecutau avut viaţă scurtă. Nicinu se potriveau cu ro-mâna şi aveau şi conota-ţii nasoale.

După 1989, cine voiasă pară pro-occidentalîncepuse să anvizajeze şisă achieseze. Îl mai ţineţiminte pe Adrian Seve-rin? Au apărut apoi mul-tinaţionalele, ai cărormanagerinu ştiau româ-neşte, românul întors dela burse, care voia să-şi

marcheze lingvistic în-toarcerea din străinătate– şi reclamele în engleză.

Adjuncţii autohtoni aişefilor de multinaţionaleau început să vorbeascăo română pigmentată cufeed-back-uri şilocaţii.Secretarele nu-şi maispuneau decît managerassistant. Mă aşteptamsă fie vorba de crize deaclimatizare şi de micilenoastre snobisme de ce-tăţeni ai unei ţări micidar vioaie. Nici gînd. S-aajuns la un nou limbaj delemn, neologistic, între-buinţat pe la posturi deradio şi de televiziune,cum cuvinte româneşti

cît se poate de utile sîntînlocuite prosteşte depersoane care stau prostşi cu vocabularul limbiiromâne şi cu gramaticaei. Tot soiul de absol-venţi şi absolvente deSpiru Haret, cărora li seadaugă politicieni inepţişi comentatori care parsă-şi fi luat doctoratulînainte de a lua notă detrecere la română înliceu se dau în bărcileneologismelor, cu dezin-voltura prostului. Potri-vit lornu mai avemprilejuri, avem doaroportunităţi. Nu mai sîn-tem hotărîţi să facemceva, ci sîntem determi-

naţi. Nu mai realizăm, ciimplementăm. Nu neducem într-un loc, ciîntr-o locaţie. Nu mailuăm în considerare, fi-indcă anvizajăm. Nu maiconsimţim, ci achiesăm.Serviciul de întreţinere adevenit mentenanţă.Ceva care ţi se pare obli-gatoriu e un must! Numai avem speranţe, de-oarece am trecut la ex-pectaţiuni. Nu ne maiconcentrăm, pentru căne focusăm. Şi nu maiaşteptăm un răspuns, ciun feed back.

Cu alte cuvinte, deţi-nem o oportunitate pecare sîntem determinaţisă o implementăm într-olocaţie pe care am anvi-zajat-o, achiesînd la omentenanţă care e unmust şi asupra căreia nefocusăm cu expectaţiu-nea unui feed-back pozi-tiv. Altfel, cînd ies dinrol, îi auzi cu cîte unneaoş şi superior „Să-mibag…” sau cu concluziaabsolută: „Un căcat!”

Mentenanţa limbii române

Trecerea de la să-ţifac şi să-ţi dreg, la

implementare

Şi iar vom fiȘi iar vom fi ce am mai fost- ai sorţii jucării fragile –și cu-amăgiri ne-om înfruptacum dat ne-a fost de ani de zile.

De ce să fie noul anmai bun ca cel de dinainte,când tot românu-i pregătitdin ne-mpliniri să-și facă ţinte

și când aleșii cârmuiescîn balta vechiului Fanar,ce colcăie de ciocoime

ca viermii grași pe-un hoit varvar.

Ba și mai și, ni se vesteștecă-i nepereche Româniaazi ca și ieri cu-a sale crizemai silnice ca sărăcia.

Fiind prezentu-ncrâncenat,iar viitorul taină-adâncă, românului i-a mai rămassă dormiteze și să plângă.

Extaz divinÎntronizat ca rege-al jertfeipe crucea milenarelor suspine,ce pârghie Pământului serveștela smuls din a păcatului robie,El veacurile-mbogăţeșteși sens istoriei conferăcând spre înalturi arcuieștegolgoticele făptuiri,precum o punte de lumină

pe care an de an coboarăspre-a viului etern dovadăca-n om speranţa să nu moară.

Ești unic și ești Tot în toate –o taină și o călăuză,Motorul Prim aristotelicși punctul cosmic arhimedic.

Floarea viuluiFloarea viului apoteoticpe stea s-a călătoritși-ntr-un grajd din Betleempeste Prunc a stăruit,ca și o orbii să o vadăși să creadăcă din El are să iasăși-o să se desăvârșeascăviaţa-n dragoste-mbăiată,care moartea va învingeși păcatul îl va frângedup-a Tatălui socoată.

GeorgePetrovaiPo

eme d

e

Page 39: 50 Ion Iancu Valeclimate.literare.ro/arhiva/50.pdf · Nicolae Nicoară Horia Dumnezeu (poem) 27 Emil Perşa Dacii de pe Nistru (poem) 28 Vavila Popovici Unirea Principatelor... 29

39nr. 50 n ianuarie 2012

Lucian Constantin

După o întrerupere de maimulţi ani, poetul Theodor Răpan,creatorul speciei literare postmo-derniste reflintext (reflex literarintertextual), a revenit pe data de22 ianuarie 2012, la Târgovişte,mai precis la Biblioteca Judeţeană„I. H. Rădulescu”. Acesta şi-a lan-sat, în prezenta unui public for-mat din scriitori, critici literari,dar şi cititori de poezie, cele treicărţi din ciclul Evangheliilor pecare le-a scris până acum. Estevorba despre Evanghelia Inimii(Anotimpuri), Evanghelia Cerului(Zodii de poet), şi Evanghelia Tă-cerii (Solilocvii), toate apărute laEditura Semne. Anul acesta ur-mează ca scriitorul să publice încăun volum din ciclul de Evangheliişi anume Evanghelia Apocalipsei(Epifanii), pe care autorul o des-crie astfel: „Este o scriere şi res-criere a sufletului omenesc. Nuare nimic de a face cu sentimentulreligios biblic. Este un reflex in-tertextual, ceea ce înseamnă ospunere în oglinda sufletului tăuîn confruntarea cu sinele”.

În dialogul lor cu autorul, di-rectorul Bibliotecii Judeţene,gazda întâlnirii, prof. CarmenVădan, împreună cu poeţii Ion

Iancu Vale, George Coandă, Şte-fan Ion Ghilimescu şi Ştefan DoruDăncuş au reuşit să creeze un am-bient literar de excepţie.

În contextul programului s-acitit din creaţia distinsului autor şis-au dat autografe pe cărţile ofe-rite, rămânând ca într-un viitorapropiat cei prezenţi să se reîntâl-nească la o nouă lansare. Ave!

Evangheliile după...Răpan

Carmen Vădan, Ion Iancu Vale,George Coandă, Theodor Răpan,

Ştefan Ion Ghilimescu şi Ştefan Doru Dăncuş

Page 40: 50 Ion Iancu Valeclimate.literare.ro/arhiva/50.pdf · Nicolae Nicoară Horia Dumnezeu (poem) 27 Emil Perşa Dacii de pe Nistru (poem) 28 Vavila Popovici Unirea Principatelor... 29

Cărţi noi în bibliotecarevistei Climate literare

40 nr. 50 n ianuarie 2012