49450298 Convulsii Febrile

FUNDAŢIA ECOLOGICĂ GREEN

ŞCOALA POSTLICEALĂ

ASISTENŢI MEDICALI GENERALIŞTI

LUCRARE DE DIPLOMÃ

Tema: ÎNGRIJIREA COPIILOR CU CONVULSII FEBRILE

Absolventă: BABUC GEORGIANA

LUCIANA

Coordonator: Prof.

2011

1

CUPRINSINTRODUCERE ---------------------------------------------------------------------------------

ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA SISTEMULUI NERVOS---------------------------------

CAPITOLUL I – DATE DESCRIPTIVE PRIVIND ÎNGRIJIREA PACIENTILOR CU CONVULSII -----------------------------------------------------------

CAPITOLUL II - DATE PRIVIND SUPRAVEGHEREA ÎN SPITAL A PACIENTILOR CU CONVULSII -------------------------------------

II.1. Internarea bolnavului------------------------------------------------------------------------

II.2. Asigurarea condiţiilor de spitalizare------------------------------------------------------

II.3. Asigurarea igienei corporale---------------------------------------------------------------

II.4. Supravegherea funcţiilor vitale şi vegetative--------------------------------------------

II.5. Alimentaţia bolnavului---------------------------------------------------------------------

II.6. Administrarea medicamentelor------------------------------------------------------------

II.7. Participarea asistentei medicale la efectuarea examinărilor paraclinice şi de laborator--------------------------------------------------------------------------------------------

II.8. Tehnici de îngrijire impuse de boală-----------------------------------------------------

II.9 Educaţia pentru sănătate a bolnavului----------------------------------------------------

II.10 Externarea bolnavului----------------------------------------------------------------------

CAPITOLUL III - PREZENTAREA PLANURILOR DE ÎNGRIJIRE----------------

Caz I-------------------------------------------------------------------------------------------------

Prezentarea foii de observaţie-------------------------------------------------------------------

Nevoile fundamentale după conceptul Virginiei Henderson--------------------------------

Analizele de laborator şi alte explorări---------------------------------------------------------

Tratamentul recomandat -------------------------------------------------------------------------

Planul de îngrijire---------------------------------------------------------------------------------

2

Caz II------------------------------------------------------------------------------------------------




Tratamentul recomandat -------------------------------------------------------------------------Planul de îngrijire---------------------------------------------------------------------------------

Caz III-----------------------------------------------------------------------------------------------




Tratamentul recomandat -------------------------------------------------------------------------

Planul de îngrijire---------------------------------------------------------------------------------

CAPITOLUL IV – CONCLUZII GENERALE ASUPRA LUCRĂRII----------------

BIBLIOGRAFIE----------------------------------------------------------------------------------

3

INTRODUCERE

Convulsiile febrile sunt cele mai comune forme din patologia convulsivă

la copil. Sunt accese convulsive care apar în cursul unei afecţiuni febrile

extracerebrale la copii sub şase ani, anterior normali neurologic, şi care nu au

mai avut manifestări convulsive, iar dacă au mai prezentat, acestea au fost

întotdeauna în cazul unei stări febrile.

În practica pediatrică, convulsiile febrile reprezintă o urgenţă. Ele trebuie

recunoscute şi tratate imediat.

4

NOŢIUNI DE ANATOMIE ŞI FIZIOLOGIE ALE SISTEMULUI NERVOS

Sistemul nervos recepţionează, transmite şi integrează informaţiile din mediul extern şi intern, pe baza cărora elaborează răspunsuri adecvate, motorii şi secretorii.

Sistemul nervos, unitar ca structură şi funcţie este subîmpărtit în:• sistem nervos al vieţii de relaţie (somatic), care asigură echilibrul organismului cu condiţiile variabile ale mediului;• sistem nervos al vieţii vegetative, care reglează permanent activitatea organelor interne.

Ţesutul nervos este alcătuit din peste zece miliarde de neuroni, celule diferenţiate specific care generează şi conduc impulsurile nervoase, şi celule gliale care formează un ţesut de suport sau interstiţial al sistemului nervos.

Prelungirile neuronale sunt dendritele şi axonul, care constituie cheile de conducere nervoasă de la măduva spinării până la scoarţa emisferelor cerebrale şi invers.

Nervii transmit impulsurile nervoase de la organele receptoare spre centrii nervoşi (nervii senzitivi) sau de la centri spre organele efectoare (musculatura striată şi netedă şi glandele exocrine şi endocrine) - nervii motori şi secretori.

Neuronii realizează o vastă reţea, fiind legaţi între ei prin sinapse. Acestea sunt formaţiuni structurale specializate, care se realizează între axonul neuronului presinaptic, reprezentat de butonul terminal al axonului, şi segmentul post sinaptic pe care se aplică butonul terminal. Cele două segmente sinaptice sunt separate printr-un spaţiu numit fantă sinaptică.

Deci, legătura dintre neuroni nu se face prin contact direct, ci este mediată chimic, prin eliberarea mediatorului în fanta sinaptică.

Transmiterea impulsului nervos de la terminaţiile nervoase motorii la fibrele musculare se face tot printr-o formaţiune similară cu sinapsa numită placă motorie sau neuromusculară.

Proprietăţile fundamentale ale neuronilor constau în generarea şi conducerea impulsurilor nervoase. Aceste proprietăţi sunt: excitabilitatea şi conductibilitatea.

Transmiterea sinaptică a influxului nervos, de la butonul terminal al neuronului presinaptic la dendrită sau corpul neuronului postsinaptic, se face prin intermediul unor mediatori chimici - acetilcolina şi noradrenalina. Impulsul nervos ajuns la nivelul butonului terminal determină fuzionarea veziculelor (în care se găseşte mediatorul) cu porţiunea sinaptică a membranei, urmată de ruperea veziculelor şi eliberarea mediatorului în fanta sinaptică. Cu cât intensitatea impulsului nervos este mai mare, cu atât se va descărca o cantitate mai mare de mediator.

Mediatorul chimic eliberat difuzează rapid în membrana postsinaptică şi creşterea considerabilă a permeabilităţii membranei postsinaptice pentru Na+ şi K+. Astfel se produce o depolarizare locală şi un potenţial postsinaptic excitator, care v-a avea ca rezultat programarea impulsului nervos la nivel sinpatic.

5

Transmiterea impulsului la nivelul plăcii motorii se face similar transmiterii plăcii sinaptice. Impulsul motor, ajuns la capătul axonului neuronului motor, descarcă mici cantităţi de acetilcolină, care se fixează pe membrana fibrei musculare, depolarizând-o şi determinând un potenţial local terminal pe placă. Când acest potenţial atinge nivelul critic se generează potenţiale de acţiune, care se propagă la placa motorie în toate direcţiile sarcolemei, producând contracţia fibrei musculare.

În producerea convulsiilor febrile “dereglările” la nivelul sinapselor pot avea loc în trunchiul cerebral, cerebel, diencefal şi emisferele cerebrale.

6

CAPITOLUL I

DATE DESCRIPTIVE PRIVINDCONVULSIILE FEBRILE LA COPIL

I.1. DEFINITIEConvulsiile febrile sunt convulsiile sugarului sau ale copilului mic care

survin în general între trei luni şi cinci ani, în asociere cu febră, în absenţa unei afecţiuni intracelulare aparente sau definite.

I.2. ETIOLOGIEEtiologia febrei în contextul căreia apar convulsiile febrile este în mod

obişnuit infecţia acută a căilor aeriene superioare, de regulă de etiologie virală (otita medie, rinofaringită, boli eruptive), de unde şi incidenţa sezonieră a convulsiilor febrile.

Convulsiile apar de obicei precoce în cursul bolii, în perioada creşterii rapide a temperaturii şi pot fi adesea prima manifestare a bolii.

Convulsiile pot apărea după unele vaccinări (D.T.P., antipoliomielitică, antirujeolică). Orice altă infecţie febrilă poate asocia convulsii, dintre care cea cu Shigella şi Salmonella ridică probleme deosebite de diagnosticare.

I.3. PATOGENIEConvulsiile febrile sunt declanşate de creşterea rapidă a temperaturii

corporale. Creşterea ratei metabolismului neuronilor cerebrali indusă de febră, scade pragul lor convulsivant.

Convulsiile febrile par a necesita, de asemenea, o susceptibilitate (predispoziţie) genetică, căci la aproximativ 1/4 din cazuri în antecedentele familiale sunt regăsite convulsiile febrile.

Transmiterea acestei predispoziţii poate fi autosomal dominantă sau poate fi poligenică.

I.4. TABLOU CLINICConvulsiile febrile se împart în:

a. convulsiile febrile simple;b. convulsiile febrile complicate.

a. Convulsiile febrile simple (benigne):- sunt cele mai frecvente;- incidenţa maximă este între 1-5 ani;- au durată scăzută, de obicei mai mică de 15 minute;- clinic, de obicei sunt bilaterale, tip convulsii tonico-clonice, generalizate sau numai clonice, rar hipotonice, dar niciodată mioclonice.

Criza este lipsită de manifestări respiratorii, copilul revine rapid la starea neurologică normală, adesea înainte de a fi văzut de medic.b. Convulsiile febrile complexe (complicate):- sunt mai rare;

7

- apar de obicei înaintea vârstei de un an;- se repetă în cursul unei zile;- durata este mai mare de 15 minute;- sunt unilaterale;- apar la copii cu dezvoltare psihomotorie anormală anterior crizei (suferinţă neonatală, dismaturitate);- pot avea deficit neurologic post critic.

I.5. DIAGNOSTICDiagnosticul pozitiv: se va preciza dacă se întrunesc cunoscutele criterii

principale şi secundare după cum urmează:a. Criterii principale:

- survin în legătură cu creşterea febrei (peste 380C); - febra nu este în legătură cu o afecţiune acută a sistemului nervos central (meningite, encefalite); - copilul nu are antecedente neurologice;

b. Criterii secundare: - criza durează sub 15 minute şi nu realizează starea de rău convulsiv;- clinic, criza este generalizată;- ârsta de debut a primei convulsii febrile este sub trei ani;- electroencefalograma nu pune în evidenţă anomalii după o săptămână de criză.

Diagnosticul diferenţial: Se vor exclude în primul rând “falsele convulsii”, relatate de anturaj, de obicei ca: tremurături (de frică), frison, spasme; într-o a doua etapă vom exclude o meningită, o encefalită, abcese cerebrale, embolii septice, intoxicaţii medicamentoase, traumatisme craniene, sindrom gemolitic - uremic.

I.6. EXPLORĂRIa. Puncţia lombară şi examenul lichidului cefalorahidian (L.C.R.)Indicaţii:

- prima criză de convulsie apare în context febril;- vârsta mică a copilului, sub 18 luni;- suspiciunea de meningită (somnolenţă, bombarea fontanelei, rigiditatea cefei);- convulsii febrile complexe.

b. Electroencefalograma (E.E.G.)E.E.G. nu are indicaţii în prima săptămână după convulsii, când poate arăta activitatea postcritică cu unde lente difuze, prezenţa unor elemente procritice (vârfuri sau vârf - undă) nu are nici o semnificaţia.

8

I.7. EVOLUŢIE ŞI PROGNOSTICÎn marea majoritate a cazurilor evoluţia convulsiilor febrile, chiar

recidivante, este favorabilă. În evoluţia convulsiilor febrile apar frecvent recidive. Ele survin în aproximativ 1/3 din cazuri cel mai adesea în anul următor primei crize. Riscul este identificat după o a doua criză.

Recidivele dispar după vârsta de 4-5 ani, riscul recidivelor nu este acelaşi pentru toţi copiii.

Au fost identificaţi următorii factori de risc:- vârsta mică, sub 18 luni;- antecedente familiare de convulsii febrile antrenează un risc mai mare de 50%, în timp ce în absenţa acestora riscul este de numai 20%;- crize complexe;

Epilepsia poate fi o “complicaţie” a convulsiilor febrile, fie că este vorba de epilepsie primitiv generalizată, a cărei primă manifestare au fost convulsiile febrile, fie de o epilepsie secundară lezională sechelară după o criză convulsivă febrilă prelungită.

Riscul epilepsiei este variabil, el atinge 50% după convulsiile febrile “complexe”, dacă există antecedente familiale de epilepsie şi semne de afecţiuni cerebrale. Acest risc este de 40% în absenţa acestor circumstanţe.

Nu există un risc crescut de tulburări neurologice sau mintale la copii normal dezvoltaţi anterior convulsiilor febrile.

Tulburările intelectuale şi disabilităţile de învăţare sunt şi ele rare după convulsiile febrile cu o frevenţă de 5 ori mai mare decât retard mintal, chiar dacă anterior convulsiilor febrile au fost consideraţi normali.

De aceea riscul întârzierii mintale este greu de prevăzut după prima convulsie febrilă.

Contrar temerii populare, mortalitatea prin convulsii febrile este foarte scăzută chiar dacă convulsiile febrile se repetă şi chiar dacă se produce status epileptic la copii anterior normali.

I.8. TRATAMENTIntervenţia în criza acută:Scop: oprirea cât mai rapidă a crizei, pentru a se evita leziuni cerebrale

datorate hipoxiei.Se va trata ca o urgenţă, în special când convulsia febrilă durează 10

minute şi nu are tendinţa să se oprească spontan.Poziţia: declivă laterală cu eliberarea căilor respiratorii şi cu asigurarea

că circulaţia este coprespunzătoare.Tratamentul medicamentos:Se administrează anticonvulsivante: DIAZEPAM în doză de 0,3 - 0,5

mg/kg corp, fără a depăşi 10 mg (doza totală) înaintea vârstei de 10 ani.Se administrează:

- lent intravenos în 2-3 minute;- intramuscular;- pe cale rectală.

9

După încetarea convulsiilor se administrează tratamentul antitermic, care vizează prevenirea recidivelor în cursul acelei boli febrile.

Se foloseşte PARACETAMOL 20 mg/kg corp.Tot în scopul scăderii temperaturii se utilizează împachetări, frecţii.

1.9. PROFILAXIETratamentul profilactic al recidivelor convulsiilor febrile constă în

utilizarea medicamentelor anticonvulsivante în două variante: regim discontinuu sau continuu.

Tratamentul preventiv discontinuu este prescris numai în caz de febră şi constă în administrarea de DIAZEPAM per os în doză de 0,5 - 1 mg/kg corp repartizat în 3-4 prize/zi şi antitermice.

10

CAPITOLUL II

SUPRAVEGHEREA BOLNAVILOR ÎN SPITAL

II.1. INTERNAREA BOLNAVULUIInternarea în spital constituie un eveniment important în

viaţa bolnavului, el se desparte de mediul său obişnuit şi în stare de infirmitate sau semiinfirmitate este nevoit să recurgă la ajutorul oamenilor străini.

Această situaţie împreună cu boala îi creează anumite stări emotive, de care personalul care primeşte bolnavul în spital trebuie să ţină seama menajându-l cât mai mult.

Internarea este primul contact al bolnavului cu spitalul, şi de aceea este necesar ca bolnavul să fie cât mai bine primit.

Internarea în spital se face pe baza biletului de internare emis de medicul de familie.

Bolnavul adus la spital va fi dezbrăcat şi examinat în cabinetul de consultaţii al serviciului de primire, el va fi examinat la internare de medicul de gardă.

În acest scop el va culege datele anamnezice de la bolnavul sau de la martor, date pe care le va trece în foaia de observaţie a bolnavului.

II.2. ASIGURAREA CONDIŢIILOR DE SPITALIZAREScopul spitalizării bolnavului în majoritatea cazurilor este

vindecarea.Pentru a realiza acest lucru trebuie create condiţii prielnice

necesare ridicării forţei de apărare şi regenerare a organismului şi scoaterea lui de sub eventualele influenţe nocive ale mediului înconjurător.

Funcţiile întregului organism sunt controlate şi dirijate de scoarţa cerebrală. Excitaţiile din mediul înconjurător, pot acţiona asupra SNC, atât prin numărul cât şi prin calitatea lor, ceea ce duce la suprasolicitarea şi epuizarea celulelor corticale.

Bolnavii infecţioşi trebuie spitalizaţi în saloane mici de 2-4 paturi, în condiţii de perfectă curăţenie, cuprinzând numai mobilierul strict necesar. Saloanele trebuie să fie luminoase şi cu o ventilaţie ireproşabilă, pentru a se putea realiza o aeraţie permanentă.

Patul trebuie să asigure bolnavului o odihnă perfectă.Se vor înlătura toţi excitanţii: auditivi, vizuali, olfactivi sau

gustativi cu efecte negative asupra sistemului nervos.

11

Personalul secţiei trebuie să evite discuţiile în saloane şi pe coridoarele secţiei. Convorbirile vor fi duse cu voci scăzute, dar în aşa fel încât ca să audă şi bolnavul, căci i se deşteaptă bănuiala că i se ascunde gravitatea bolii sale.

Asistenta verifică în mod repetat dacă tegumentele bolnavului sunt transpirate, va asigura lenjerie curată şi uscată de corp şi de pat, va efectua toaleta parţială a bolnavului, va schimba lenjeria ori de câte ori este nevoie, va urmări în permaenţă mucoasa bucală (care se deshidratează repede) se asigură igiena cavităţii bucale.

Asistenta verifică dacă bolnavul a mâncat.

II.3. ASIGURAREA IGIENEI CORPORALE A BOLNAVILORIgiena corporală a bolnavilor se începe de la internare,

când este îmbrăcat şi la nevoie deparazitat. Ea rămâne însă şi pe mai departe în atenţia asistentei constituind unul dintre factorii esenţiali ai vindecării.

Neglijarea igienei corporale scade capacitatea funcţională a pielei şi reduce posibilitatea de apărare şi regenerare a organismului.

Bolnavii obişnuiţi cu igiena corporală se spală singuri sau pretind de la personal spălarea corpului, toaleta cavităţii bucale, întreţinerea părului, schimbarea lenjeriei de noapte cu lenjerie proaspătă de zi.

Baia pe regiuni se efectuează ori de câte ori este nevoie în cazul bolnavilor imobilizaţi la pat.

Baia generală la cadă se efectuează de 1-2 ori pe săptămână.

Baia se efectuează începând cu spălarea extremităţilor, cefalice, apoi trunchi, membre superioare, membre inferioare, regiunea perineală cu organe genitale.

Îndepărtarea celulelor moarte se efectuează după înmuierea cu apă şi săpun.

După clătirea finală, se va efectua spălatul dinţilor, apoi tăierea unghiilor, uscarea prin tamponare a conductului auditiv extern.

Întrucât prezenta lucrare de diplomă descrie îngrijirea copiilor cu convulsii febrile este necesar să menţionăm că oaleta copiilor este făcută de mamă sau de asistenta medicală.

II.4. SUPRAVEGHEREA FUNCŢIILOR VITALE ŞI VEGETATIVE

TEMPERATURA

12

Termometrul maximal utilizat în medicină este gradat după scala Celsius de la 34,5-42oC. Termometrele în uz sunt ţinute în soluţii dezinfectante de bromocet sau clorură 2%, soluţia dezinfectantă trebuie schimbată zilnic.

Măsurarea temperaturii cu termometrul maximal obişnuit se face în cavităţile închise sau semiînchise, pentru a o obţine pe cea mai apropiată de cea centrală.

Astfel temperatura se poate măsura în axilă, în plica inghinală, în gură, dar măsurători mai precise se obţin totuşi numai în rect şi în vagin, valoarea lor este de 0,5o C mai mare decât temperatura axilară.

Temperatura se măsoară de 2 ori/zi - dimineaţa şi seara, valoarea obţinută se notează cu culoarea albastră în foaia de temperatură a bolnavului respectiv.

Nou născut şi copil mic: 36,1o - 37,8o.PULSULEste o destindere ritmică care poate fi palpată (apăsând

uşor arterele pe suprafeţele dure osoase, sub forma unei zvâcnituri uşoare ritmice, pulsabilă de unde numele de puls.

Pulsul poate fi măsurat la oricare arteră accesibilă, care poate fi comprimată pe un plan osos (radială, temporală, carotidă, humerală, femurală, pedioasă).

La măsurarea pulsului, bolnavul trebuie să fie în repaus fizic şi psihic cel puţin 5-10 minute înainte de numărare, întrucât un efort, o emoţie oarecare în timpul sau înaintea pulsului (modifică rezultatul), se va face cu vârful degetului index, mediu şi inelar de la mâna dreaptă.

La puls trebuie urmărit volumul sau amplitudinea, tensiunea pulsului, celeritatea.

Pulsul se măsoară zilnic, valoarea obţinută se notează cu culoarea roşie întrerupt în foaia de temperatură a bolnavului respectiv.

În funcţie de vârstă, pulsul variază în felul următor:- la nou născut 130-140 bătăi/min;- la copil mic 100-120 bătăi/minut;- la 10 ani 90 -100 bătăi/minut;- la 20 ani 60 - 80 bătăi/minut;- la 60 ani în sus 72 - 84 bătăi/munit.

RESPIRAŢIARespiraţia reprezintă nevoia funcţiei umane de a capta

oxigenul din mediul înconjurător, necesar pentru procesul de oxigenare din organism şi de a elimina CO2, rezultat din arderile celulare.

13

Frecvenţa respiratorie reprezintă numărul de respiraţie pe minut, influenţează vârsta şi sexul.

Respiraţia se măsoară în special dimineaţa, înainte ca pacientul să se trezească. Deasupra cutiei toracice, se aşează zona plantară a mâinii în decurs de un minut se numără inspiraţiile acestuia.

Tipuri de respiraţii:- costal superior la femei;- costal inferior la bărbaţi;- de tip abdominal la copii.Respiraţia se măsoară zilnic, valoarea obţinută se notează

cu valoarea albastru întrerupt, în foaia de temperatură.la nou născut 30-50 respiraţii/minut;la 2 ani 25-35 respiraţii/minut;la 12 ani 15-25 respiraţii/minut;la adult 16-18 respiraţii/minut;vârstnic 15-25 respiraţii/minut.

14

TENSIUNEA ARTERIALÃTensiunea exercitată de sângele circulant asupra pereţilor

arteriali, constituie tensiunea arterială (T.A.). Valoarea este determinată, de forţa de contracţie a inimii (care asigură propulsarea sângelui în arborele arterial), de rezistenţa întâmpinată de sânge, rezistenţa determinată de elasticitatea şi calibrul sistemului muscular şi de vâscozitatea sângelui.

Pentru determinarea T.A., bolnavul va fi aşezat în poziţie culcat sau semişezând într-un fotoliu rezemându-şi braţele.

Pentru înregistrarea T.A. se foloseşte TENSIOMETRUL.Tensiunea arterială se măsoară zilnic, valoarea obţinută se

notează cu culoarea roşie în Foaia de temperatură.- 1-3 ani T. max. 75-90, iar T. min. 50-60 mmHg;- 4-11 ani T. max. 90-110, iar T. min 60-65 mmHg;- 12-18 ani T. max. 100-120, iar T. min 60-65 mmHg;- adult T. max. 115-140, iar T.min. 75-90 mmHg

peste 50 de ani T. max. 150/90 mmHg.

DIUREZADiureza are scopul de a elimina din organism substanţele

inutile provenite din metabolismul intermediar protidic, acumulate în sânge, devin toxice pentru organism. Eliminarea acestor substanţe se face în soluţie apoasă şi împreună cu ele părăsesc organismul şi sărurile minerale precum şi o serie de alte substanţe de catabolism, de care organismul nu mai are nevoie.

Micţiunea - act fiziologic, conştient de eliminare a urinei.Culoarea - galben deschis;Mirosul - amoniacal.pH : 4,5 -5,7 uşor acid.Sensibile: 1010 - 1025 la 15oC.Cantitatea: - la nou născut 30-300 ml/24 h;

- la copii 500-1200 ml/24 h;- adulţi 1200-1400 ml/24 h;- până la 1800/24 h.

Aspect: clar. Diureza se notează în Foaia de temperatură.

SCAUNULReprezintă resturile alimentare expuse procesului digestiei

eliminate din organism prin actul de defecaţie.Defecaţia: eliminarea materiilor fecale prin anus;Frecvenţa: nou născut 1-2 scaune/zi;

adult 1/zi sau 1/2 zile.Consistenţa: omogenă;

15

Culoarea: brună;Mirosul: fecaloid;Orarul: ritmic la aceeaşi oră a zilei de regulă, dimineaţa.Cantitatea zilnică: 150-200 g. Se notează în Foaia de

temperatură.

II.5. ALIMENTAREA BOLNAVULUIModul în care se face alimentarea bolnavilor depinde de

natura bolii de care acesta suferă precum şi de starea generală a acestuia.

Alimentaţie se face în trei feluri:- alimentaţia ACTIVÃ, când bolnavul mănâncă singur;- alimentaţia PASIVÃ, când starea generală a bolnavului nu

îi permite să se alimenteze singur şi deci, trebuie să fie ajutat;- alimentaţia ARTIFICIALÃ, când alimentaţia trebuie

introdusă în organism, prin mijloace artificiale.În general, în bolile care împiedică pătrunderea bolului

alimentar din cavitatea bucală în stomac, alimentaţia artificială poate fi efectuată:

- prin sondă gastrică sau intestinală;- prin clisme alimentare;- prin fistulă stomacală;- pe cale parenterală: - subcutanat;

- intramuscular.- sau în perfuzii subcutanate.Alimentaţia bolnavului urmăreşte:- să acopere cheltuielile enegetice de bază ale

organismului;- să asigure aportul de melamine şi săruri minerale

necesare desfăşurării normale a metabolismului.- să favorizeze condiţiile prielnice procesului de vindecare

cruţând organele îmbolnăvite şi asigurând un aport de substanţe necesare organismului.

- să prevină o evoluţie nefavorabilă în cazul unei îmbolnăviri latente;

- să împiedice transformarea bolilor acute în cronice;- să împiedice apariţia recidivelor;- să consolideze rezultatele terapeutice obţinute prin alte

metode de tratament.Regimul dietetic al bolnavului trebuie astfel ales încât să

satisfacă atât necesităţile cantitative cât şi pe cele calitative ale organismului.

16

În cazul copiilor cu convulsii febrile dieta va fi largă nutritivă şi fără restricţii deosebite, Totuşi, în faza iniţială se prescrie o dietă lichidă şi semisolidă.

II.6. ADMINISTRAREA MEDICAMENTELORUna din sarcinile cele mai importante ale asistentei

medicale este administrarea medicamentelor.Medicamentele sunt substanţe utilizate în scopul de a

preveni, de a ameliora sau a vindeca bolile. Ele sunt extrase sau sintetizate din produse vegetale, animale sau din substanţe minerale. Acţiunea lor asupra organismului depinde în primul rând de structura lor chimică, dar o importanţă aproape tot atât de mare o au şi doza administrată, precum şi calea de administrare.

Administrarea medicamentelor se face pe mai multe căi, dintre care, cele mai importante sunt:

- calea digestivă (internă);- calea externă;- calea parenterală.Alte căi de administrare a medicamentelor:- calea conjunctivă;- calea vaginală;- calea rectală.Reguli generale de administrare a medicamentelor

-respectarea medicamentelor prescrise;-identificarea medicamentelor prescrise;-verificarea - calităţii medicamentelor administrate;-respectarea căii de administrare;-respectarea dozelor prescrise;-respectarea orarului de administrare;-respectarea somnului bolnavului;-cruţarea combinării medicamentelor;-administrarea medicamentelor deschise în ce condiţii acestea pot fi administrate;-respectarea succesivă de administrare a medicamentelor;-luarea medicamentelor în prezenţa asistentei;-servirea bolnavului;-lămurirea bolnavului asupra medicamentului prescris;-raportarea medicului a greşelilor de administrare a medicamentelor.

Asistenta trebuie să cunoască:- medicamentele după aspect exterior şi proprietăţile fizice;- dozele terapeutice;- calea obişnuită de administrare;

17

- modul de administrare cu artificii şi manopere ce pot fi utilizate pentru a masca gustul sau mirosul unor medicamente;- incompatibilitatea medicamentelor;- modul de păstrare a medicamentelor;- efectele ce se aşteaptă de la medicamente;- timpul după care se realizează efectul;- efectele secundare ale medicamentelor;

II.7. PARTICIPAREA ASISTENTEI MEDICALE LA RECOLTAREA DE PRODUSE BIOLOGICE ŞI PATOLOGICE

Pregătirea zilnică a bolnavului- se încadrează în munca de educaţie şi de liniştire, pe

care asistenta medicală o duce cu bolnavul în momentul primirii lui în secţie;

- atitudinea asistentei medicale trebuie să reflecte dorinţa permanentă de a-l ajuta;

În preajma examenului de orice natură, asistenta medicală va lămuri pacientul asupra caracterului inofensiv al examenului;

- asupra eficacităţii şi necesităţii lui, căutând să reducă, la maximum durerile care eventual vor fi provocate prin unele manevre simple;

- bolnavul nu trebuie indus niciodată în eroare pentru că aşa va pierde încrederea în personalul de îngrijire;

- se va ţine seama de simţul pudic al pacientului.1. Recoltarea şi examenul urinei Pentru examenul fizic, urina trebuie recoltată timp de

24 de ore.În cursul examenului fizic, se descrie: cantitatea, culoarea,

mirosul şi densitatea.Pentru examenul chimic: se trimite urina colecţionată

din timp de 24 de ore, sau numai urina proaspătă de dimineaţă, care este cea mai concentrată.

Pentru un examen curent - se trimite 100-150 ml, din care se va determina şi densitatea şi se va examina şi sedimentul de urină.

2.Recoltarea sângelui venos pentru examinãri hematologice se face pe substanţe anticoagulante de preferinţă uscată.

Recoltarea se face prin puncţie venoasă.Ca anticoagulante se folosesc:- Heparină, în cantitate de 0,1-0,2 mg/ml sânge;- Citrat de sodiu, în soluţie izotonică de 3,8%Pentru determinarea V.S.H :

18

- se recoltează 1,6 ml de sânge, prin puncţie venoasă, în condiţii sterile pe 0,4 ml de soluţie izotonică de citrat de sodiu (3,8%).

Pentru examinări biochimice şi enzimatice- glicemia, lipemia, colesterina totală şi esterificată,

proteinemia totală şi a funcţiilor proteice, ureei, creatininei, acidului uric, ca şi probele de disproteinemie, se recoltează dimineaţa pe nemâncate câte 5-6 ml sânge fără substanţă anticoagulantă.

Recoltarea sângelui pentru examen serologic.- recoltarea de sânge pentru această analiză se face fără

substanţa anticoagulantă, fiind nevoie numai de un ser sanguin.În general, pentru o analiză se recoltează 5-10 ml sânge.

De obicei reacţiile serologice trebuie repetate cel puţin de 2 ori la intervale 7-10-14 zile sau şi mai multe pentru ca analizele să se efectueze în diferite faze ale bolii: “PRIZE”.

Asistenta notează pe Foaia de temperatură a bolnavului data când s-a efectuat analiza şi data pe care a fixat-o medicul pentru recoltarea prizei următoare de sânge.

19

II.8 TEHNICI IMPUSE DE AFECŢIUNEÎNGRIJIREA BOLNAVILOR CU FEBRÃFebra nu se confundă cu boala. Ea poate fi un episod

pasager, poate însoţi evoluţia bolii sau să lipsească în totalitate.Febra se combate numai dacă depăşeşte anumite valori şi

persistă mai mult timp, astfel încât pune în pericol funcţiile vitale ale organismului.

La nou născut peste 390C, pot apărea, complicaţii, nervoase, cardiovasculare, renale, la sugar, copilul mare şi adultul tânăr complicaţiile survin dacă temperatura depăşeşte 40o C, la adultul în vârstă, peste 380 C.

Bolnavul febril prezintă modificări în funcţionalitatea principalelor aparateşi sisteme apărând o serie de simptome cu:

- hiperemie, paloare, tahicardie, scăderea toleranţei digestive, micţiuni frecvente, agitaţii pulvomotorii sau somnolenţă, transpiraţii la nivelul tegumentelor. Agitaţia psihomotorie poate evolua spre delir la copilul mare şi adult şi convulsii tonicoclonice la nou născut, sugar şi copilul mic.

Bolnavul febril prezintă un consum mare de calorii.Asistenta trebuie să acorde atenţie sporită îngrijirii

bolnavului febril.

a. ASIGURAREA IGIENEI CORPORALE- verifică în mod repetat dacă tegumentele bolnavului sunt

transpirate.- va asigura lenjeria de pat şi corp uscată şi curată;- va efectua toalete bolnavului;- va schimba lenjeria bolnavului ori ce câte ori este

necesar.- urmăreşte în permanenţă mucoasa bucală (care se

dezhidratează foarte repede), asigurându-i şi igiena cavităţii bucale.

b. ASIGURAREA BOLNAVULUI CU LICHIDELE NECESARE PENTRU PREVENIREA DEZHIDRATÃRII;

- combate hiperdermia dacă aceasta depăşeşte valorile majore;

- se îngrijeşte să comande ceai pentru rehidratarea permanentă a bolnavului;

- administrează acestuia cantităţile necesare, la intervale regulate, după necesităţi;

- observă în permanenţă simptomele clinice, care însoţesc febra. În acest scop măsoară pulsul, frecvenţa respiratorie,

20

observă culoarea tegumentelor şi comportamentul bolnavului, înregistrează hipertermia majoră şi anunţă medicul.

c. APLICAREA DE COMPRESE UMEDE ŞI RECI- pregăteşte de urgenţă comprese umezite în apă la rece

la temperatura 10-15oC;- aplică comprese pe torace, pe cap şi dacă este necesar şi

pe trunchi;- pune la îndemână cearşafuri pentru împachetarea, baia

hipotermizantă, prosoape uscate.- verifică pulsul, culoarea tegumentelor bolnavului;- întrerupe aplicarea compreselor, dacă tegumentele devin

cianotice.- schimbarea compreselor la intervale de 5-10 minute, de

3-6 ori, până când se observă scăderea temperaturii corpului cu 1-20C.

d. ÎMPACHETAREA- dacă aplicarea compreselor nu are efect scontat, se

efectuează împachetarea în cearşafuri umede la temperatura 10-15o C;

- verifică pulsul, culoarea tegumentelor, starea generală;- schimbă împachetarea din 5 în 5 minute (de 2-3 ori);- în cazul unor bolnavi mai gravi pentru menajarea

bolnavului cearşaful de desubt se schimbă la intervale de 20 minute, iar cel de la suprafaţă din 5 în 5 minute;

- aplică bolnavului comprese reci pe cap;- administrează bolnavului lichide reci sau calde, după

indicaţiile medicului;- după împachetare şterge tegumentele bolnavului cu

prosoape uscate;- după circa 10 minute de la împachetare măsoară

temperatura bolnavului (care poate fi cu 2-30C, mai mică decât înaintea împachetării);

- pregătirea patului bolnavului şi îl lasă în linişte sub supraveghere, de regulă, acesta adoarme, având un somn liniştit, şi respiraţia regulată.

e. BAIA RECE SAU MODERATÃ- dacă temperatura bolnavului nu a scăzut în mod

corespunzător asistenta îi va pregăti baia rece (33oC) sau moderată (35oC).

21

- verifică starea clinică a bolnavului, cantitatea de apă pregătită este de 200 l, durata băii 8-10 minute, se poate repeta de 2-3 ori/24 ore.

- verifică în permanenţă culoarea tegumentelor, pulsul, respiraţia bolnavului;

- întrerupe baia în cazul cianotizării tegumentelor şi apariţia stării de colaps.

- baia este suficientă dacă tegumentele devin hiperemice. Bolnavului i se amplifică mişcările respiratorii, se intensifică bătăile cardiace şi are o stare de bună dispoziţie;

- după baie frecţionează tegumentele uşor cu prosoape uscate şi curate.

- îmbracă bolnavul în lenjerie încălzită şi îl culcă în pat;- verifică dacă acesta are frisoare, în acest caz îl înveleşte

în 2 pături în plus, îi administrează ceai fierbinte.

f. ADMINISTREAZÃ MEDICAMENTE SEDATIVE- se administrează diazepam, fenobarbital la bolnavii

agitaţi.g. ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PENTRU

TRATAREA AFECŢIUNII DE BAZÃ- se îngrijeşte să execute întocmai tratamentul prescris de

medic

h. ASIGURÃ REGIM ALIMENTAR CORESPUNZÃTORRegimul bolnavului febril este hiperglucidic 60-70%, şi

hipolichidic, proteinele se dau în cantitate de 20%.

i. EDUCAŢIA SANITARÃ- se efectuează instrucţia bolnavilor şi aparţinătorilor

privind necesitatea şi rolul împachetărilor şi băilor reci, acestea nu se aplică la bolnavi în stare gravă, debilii, cardiaci, decompensaţi astenici.

II.10 EDUCAŢIA SANITARÃ A BOLNAVILOR SPITALIZAŢI

Educaţia bolnavilor spitalizaţi, presupune o muncă continuă, serioasă şi uneori dificilă, din partea personalului sanitar mediu, în scopul obţinerii colaborării bolnavului pentru vindecarea lor cât mai rapidă.

Succesul educaţiei sanitare depinde în foarte mare măsură de educaţia anterioară a bolnavului, de gradul său de cultură, precum şi de calitatea asistentei, de competenţa sa profesională şi comportamentul la locul de muncă, în interesul

22

pe care îl arată bolnavului privind îngrijirile şi tot ceea ce întreprinde pentru vindecarea acestuia.

Asistenta medicală trebuie să urmească o serie de obiective în realizarea instruirii bolnavului.

În cazul copiilor cu convulsii febrile educaţia sanitară de face mamei.

1. RESPECTAREA DE CÃTRE BOLNAV A IGIENEI PERSONALE

- asistenta instruieşte bolnavul cum trebuie să folosească, lenjeria de corp, de pat, obiectele personale de toaletă, WC-ul, scuipătoarea sau plosca, urinarul.

2. RESPECTAREA DE CÃTRE BOLNAV A CIRCUITELOR UNITÃŢII

Explică bolnavului cum şi de ce se aplică un anumit circuit al bolnavului în unitate, nu părăseşte secţia, salonul decât la indicaţia sau cu avizul asistentei sau a medicului, nu intră în contact cu bolnavii altor secţii, cu persoane străine cu obiectele acestora, cu personalul medico-sanitar şi de îngrijire, decât în limitele impuse de regulament.

Veghează în continuare ca bolnavul să respecte întocmai cele transmise.

Se străduieşte ca bolnavul să respecte în mod conştient aceste reguli explicând cu răbdare tot ceea ce bolnavul n-a înţeles, ori de câte ori situaţia o impune.

3. RESPECTAREA DE CÃTRE BOLNAV A TRATAMENTULUI PRESCRIS DE MEDIC

Explică bolnavului importanţa fiecărui medicament, orarul de administrare şi efectele lui. Instruieşte bolnavul despre doza ce i se administrează, explicând riscul nerespectării acesteia.

Explică pericolul transmiterii medicamentelor de la un bolnav la altul sau a acestora introduse în mod fraudulos de aparţinători.

Colaborează cu bolnavul pentru a cunoaşte efectul medicaţiei administrate.

4. RESPECTAREA DE CÃTRE BOLNAV A REGIMULUI ALIMENTAR

Informează bolnavul despre regimul alimentar pe care trebuie să îl urmeze, de ce trebuie să respecte regimul prescris,

23

care sunt alimentele admise şi interzise, riscul consumării alimentelor interzise, precum şi riscul contaminării bolnavilor, a aparţinătorilor şi a personalului care îl îngrijeşte, dacă nu respectă circuitul alimentelor şi a veselei.

5. COLABORAREA BOLNAVULUII PENTRU RECOLTAREA PRODUSELOR BIOLOGICE, PATOLOGICE, EFECTUAREA DIFERITELOR INVESTIGAŢII DE LABORATOR

Informează bolnavul despre investigaţiile care trebuie efectuate, importanţa lor şi caută să înlăture frica bolnavului, explică riscul contaminării personalului medico-sanitar în recoltare sau a diferitelor investigaţii în cazul lipsei de colaborare a bolnavului cu echipa medico-sanitară precum şi cum trebuie respectate circuitul unor produse patologice desemnate de bolnav.

6. COLABORAREA CU BOLNAVUL PRIVIND APRECIEREA EVOLUŢIEI SALE CIVILE

Explică bolnavului despre importanţă informării de către acesta asupra modificărilor, care apar în intensitatea simptomelor bolii pentru care a fost internat, simptomele noi de însănătoşire.

Educă bolnavul spre a nu dezinforma privitor la evoluţia clinică, verifică datele transmise de bolnav.

7. ÎNŢELEGEREA DE CÃTRE BOLNAV A MÃSURILOR DE PROFILAXIE PE CARE TREBUIE SÃ LE RESPECTE PENTRU PREVENIREA RECIDIVELOR ŞI/SAU COMPLICAŢIILOR

Explică bolnavului de ce şi cum trebuie să respecte măsurile de prevenire a recidivelor şi/sau complicaţiilor, de la caz la caz.

Se adaptează nivelul de înţelegere a bolnavului până când se lămureşte de participarea conştientă a acestuia, la sarcinile trasate în acest sens.

ATENŢIE : instruirea bolnavului este obligatorie.

24

II.11 EXTERNAREA BOLNAVULUIMomentul plecării din spital este stabilit de medic şi când

starea pacientului s-a ameliorat.Asistenta ajută medicul punând la dispoziţia acestuia toată

documentaţia necesară completării epicrizei.Va verifica dacă hainele cu care a venit bolnavul corespund

anotimpului şi în special vremii momentului externării.Verifică dacă a venit documentaţia.Asistenta aprofundează cu bolnavul indicaţiile primite de la

medic ce sunt cuprinse în biletul de ieşire. Va lămuri importanţa respectării regimului, dacă se continuă tratamentul se va verifica dacă bolnavul şi-a însuşit în mod corespunzător tehnicile necesare pentru continuarea tratamentului prescris la domiciliu, se va insista ca la data indicată să se prezinte la control. Îi va preciza, să se ferească de frig, umezeală.

25

CAPITOLUL III

PREZENTAREA PLANURILORDE ÎNGRIJIRE PENTRU TREI COPII CU CONVULSII FEBRILE

CAZUL I

A. Culegerea datelor . Interviu

Numele:A. Nr.F.O. 14

Prenumele:D.

Vârsta: 4 luni

Naţionalitatea: română

Data internării: 03.01.2011

Data externării:13.01.2011

Diagnosticul la internare:rinofaringită, convulsii

Diagnosticul la externare: convulsii febrile, rinofaringită

B. Motivele internării:

- febră 39°C

- la domiciliul a prezentat convulsii

- tuse iritativă

C. Istoricul bolii

În urmă cu o zi sugarul prezintă febră 39,5 °C, motiv pentru care mama se adresează medicului de familie care îi recomandă tratament cu ampicilină injectabilă. În urmă cu aproximativ trei ore face crize convulsive motiv pentru care este adus la spital pentru investigaţii şi conduită terapeutică.

D. Antecedente heredo-colaterale: nu există

E. Antecedente personale:

- fiziologice - A = 8, alimentat natural, vaccinat conform schemei

- patologice – stomatită, Candida Albicans

F. Examen clinic general

Greutate – 6400 g, talia 62 cm, PC – 40,9 cm, PT – 40,6 cm, FR – 40 resp / min,

FC – 120 băt./min, temperatura - 39°C, diureza – micţiuni spontane, urini normocrome, tranzit intestinal fiziologic

- starea generală - influenţată

- tegumente şi mucoase – palide, curate, elastice, discretă cianoză periorală şi nazală

26

- ţesut celular subcutanat – normal reprezentat, Turgor ferm

- sistem limfo – ganglionar - nepalpabil superficial

- sistem muscular - normotrof, normoton, normokinetic

- aparat cardio-vascular: zgomotele cardiace ritmice, şoc apexian în spaţiul V intercostal stâng pe linia medioclaviculară

- aparat respirator: torace normal conformat, obstrucţie nazală, sonoritate pulmonară normală, tuse iritativă, murmur vezicular fiziologic.

- aparat digestiv: congestie faringiană, abdomen suplu, nedureros la palpare, ficat la rebordul costal, splina nepalpabilă, sonoritate normală, tranzit intestinal fiziologic, apetit redus

- aparat urogenital: lojele renale nedureroase, rinichi nepalpabili, micţiuni fiziologice, urini normocrome, organe genitale externe normal conformate

Sistem nervos – central - fără semne de iritaţie meningiană

Organe de simţ - normale

Externarea bolnavului

Sugar de patru luni de sex masculin, cu greutatea de 6.400 g , talia 62 cm, se internează pentru febră 39°C, tuse iritativă, la domiciliul prezintă convulsii după un episod febril.

Examenele de laborator efectuate în cursul spitalizării şi care sunt menţionate în tabelul de investigaţii au valori cuprinse în limitele normale. Se precizează diagnosticul de convulsii febrile.

După tratamentul efectuat în timpul spitalizării cu Penicilina G 1.000.000 UI patru prize şi luminal 0.015 x 2, simptomatologia s-a ameliorat.

Copilul este externat cu recomandările:

- va continua tratamentul cu luminal 0.015 g – 1 tb x 2/zi

- va reveni la control peste 3 luni

27

CAZUL I

Nevoile fundamentale dupã modelul conceptual al Virginiei Henderson

Nr. Nevoia fundamentală Problema de dependenţă Sursa de dificultate

1. A respira şi a avea o bună circulaţie

Tuse seacă , iritativă Obstrucţie nazală

2. A bea şi a mânca Apetit redus Febra, obstrucţie nazală

3. A elimina Nu are control sfincterian Vârsta

4. A se mişca şi a menţine o bună postură

Dependent de mamă pentru deplasare

Vârsta

5. A dormi şi a se odihni Somn necorespunzător calitativ şi cantitativ

Tusea

Febra

6. A se îmbrăca şi a se dezbrăca

Nu se poate îmbrăca şi dezbraca

Vârsta

7. A menţine temperatura corpului în limite normale

T = 39°C Rinofaringita

8. A fi curat, a-şi proteja tegumentele

Incapacitate de a-şi acorda îngrijiri igienice

Vârsta

9. A evita pericolele Risc de complicaţii Procesul infecţios

10. A comunica Nu comunică Vârsta

11. A-şi practica religia Dependent Vârsta

12. A se preocupa de realizarea proprie

Dependent Vârsta

13. A se recreea ------- --------

14. A învăţa ------- --------

28

CAZUL I

Analize de laborator şi alte explorări

Data Analize efectuate Rezultate obţinute

Valori normale

03.01

2011

Hematii 3.000.000 / mm3 3,5-5,5 mil. / mm3

Hemoglobină 11g% 12,2±3g% la 3-5 luni

Hematocrit 33% 35-49% (2-31 săptămâni)

Globule albe 12.500 /mmc 4000-9000/mmc

Polinucleare 87% 60-70%

Limfocite 10% 30-38%

Monocite 2% 3-8%

Eozinofile 1% 0-4%

Grup sanguin, Rh O I, Rh + ----

Reticulocite 15% 5-15%

Calciu ionic 4,5 m Eq/l 5,2-6,0 mEq/l la sugar

Magneziu 1,89 mEq/l 1,2-1,7 mEq/l

Examen sumar de urină albumină-absent

glucoză-absent

pigmenţi biliari-absenţi

sediment-săruri amorfe

albumină-absent

glucoză-absent


sediment – rare epitelii plate

29

CAZUL 1

DATE PRIVIND ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR

Nr.crt Medicamentul Modul de prezentare Doza administrată Acţiunea terapeutică Reacţii adverse

1 Penicilina G Flacoane – 400.000 UI, 1.000.000 UI,

5.000.000 UI conţinând pulbere pentru prepararea soluţiilor injectabile

500.000 Ui / 24 ore n (6,12,18,24)

i.m. în treimea medie a feţei externe a coapsei

Antibiotic bactericid faţă de cocii gram pozitivi şi gram negativi

Reacţii alergice, uticarie, şoc anafilactic (foarte rar)

2 Fenobarbital Comprimate de 15 mg Per os 1 cp x 2/24 ore (12 – 20) Sedativ, hipnotic, anticonvulsivant

Poate prezenta fenomene de excitaţie nervoasă, alergie de tip urticarian

3 Paracetamol Copmprimate de 500 mg

Per os – ½ cp / 24 ore

¼ cpx 2 ( 12 – 18)

Analgezic, antipirretic

După administrare îndelungată, erupţii cutanate

În perioada spitalizării bolnavul primeşte următoarele medicamente:

03.01. – 7.01. 2011 1+2+3

08.01. – 13.01. 2011 1+2

30

CAZUL I

PLAN DE ÎNGRIJIRE

Data Problema de dependenţă

Obiective Intervenţii Evaluare

3.01 -tuse seacă, iritativă

-obstrucţie nazală

- bolnavul să aibă o bună respiraţie

- tratamentul tusei

- preiau bolnavul şi anunţ imediat medicul

- măsor funcţiile vitale şi le notez în foaia de temperatură

- administrez oxigen pe mască (3-5 l/min). Oxigenul îl umezesc prin barbotarea într-un flacon cu apă în amestec cu alcool 70-950-5 ml alcool la 100 ml apă.

- puncţionez o venă de pe faţa dorsală a membrului superior drept şi recoltez sânge pentru efectuarea analizelor de laborator

- administrez la recomandarea medicului tratament sedativ pentru liniştirea sistemului nervos

- dezobstruez căile respiratorii înainte de fiecare masă

- supraveghez funcţiile vitale şi vegetative şi am notat în foaia de temperatura datele obţinute

-se constată amelio-rare a respiraţiei 40 resp/min

P=120puls/min

31

4.01

-

7.01

-tuse seacă, iritativă



- tratamentul tusei

- administrare de antipiretice şi sedative, antibiotic

-avertizarea mamei pacientului pentru riscul asumat în cazul că nu respectă indicaţia dată


-ajut mama la efectuarea toaletei copilului şi la schimbarea lenjeriei

- am aşezat copilul într-o poziţie mai înaltă pentru a avea o postură care să uşureze respiraţia

-bolnavul prezintă o stare de igienă corespunzătoare

-respiraţia fiziologică

-mama copilului este preocupată de îngrijirea acestuia

8.01

-

10.01

-tuse devine productivă



- tratamentul tusei


-ajut pacientul la efectuarea toaletei şi la schimbarea lenjeriei

- administrez medicamentele recomandate de medic

- evoluţia favorabilă

T=370C

11.01 -dificultate în a se odihni

- -ajutarea bolnavului în a se odihni normal şi liniştirea lui

-

-asigur liniştea nocturnă şi condiţii de confort termic

-aerisesc încăperea înaintea somnului nocturn

-supraveghez funcţiile vitale şi vegetative



32

12.01 -potenţial de complicaţie

-dificultatea în a se recrea

- să respecte tratamentul indicat de medic

- ajutarea pacientului în a se recrea

-am administrat tratamentul indicat de medic

-antibioterapie

- afebril

- apetit normal

-evoluţie favorabilă

Sugar de patru luni de sex masculin, cu greutatea de 6.400 g , talia 62 cm, se internează pentru febră 39°C, tuse iritativă, la domiciliul prezintă convulsii după un episod febril.

Examenele de laborator efectuate în cursul spitalizării şi care sunt menţionate în tabelul de investigaţii au valori cuprinde în limitele normale. Se precizează diagnosticul de convulsii febrile.

După tratamentul efectuat în timpul spitalizării cu Penicilina G 1.000.000 UI patru prize şi luminal 0.015 x 2, simptomatologia s-a ameliorat.




33

CAZUL II


Numele:P Nr.F.O. 29

Prenumele:G

Vârsta: 8 luni

Naţionalitatea:română


Data externării:14.01.2011

Diagnosticul la internare: convulsii febrile, pneumonie interstiţială

Diagnosticul la externare: convulsii febrile, pneumonie interstiţială


- febră

- dispnee

- tuse productivă

C. Istoricul bolii

Mama copilul susţine că în urma tratamentului recomandat de medicul de familie cu Biseptol, copilul continuă să facă febră, după care a prezentat convulsii. Medicul de familie îi recomandă internarea de urgenţă pentru investigaţii şi tratament.




- patologice – bromşiolită la 6 luni


Greutate – 8600 g, talia 72 cm, FR – 34 resp / min,

FC – 120 băt./min, temperatura - 39°C, diureza – micţiuni spontane, urini normocrome, tranzit intestinal fiziologic






- aparat cardio-vascular: zgomotele cardiace ritmice, şoc apexian în spaţiul IV intercostal stâng pe linia medioclaviculară

34

- aparat respirator: dispnee, tiraj intercostal, tuse iritativă, raluri bronşice bilateral, torace normal conformat, obstrucţie nazală, sonoritate pulmonară normală

- aparat digestiv: abdomen suplu, nedureros la palpare, ficat la rebordul costal, splina nepalpabilă, sonoritate normală, tranzit intestinal fiziologic, apetit păstrat





Sugar de opt luni de sex masculin, cu greutatea de 8.600 g , se internează pentru febră 39°C, tuse productivă, la domiciliul prezintă convulsii după un episod febril.

Pe baza rezultatelor xamenelor de laborator efectuate în cursul spitalizării şi care sunt menţionate în tabelul de investigaţii se precizează diagnosticul de pneumonie interstiţială, convulsii febrile.

În urma tratamentului efect cu ampicilină un gram injectabil (24 h, fluimicil 2 plicuri / 24 h, paracetamol ¼ cp x 4, paracetamol ¼ cp x 4, luminal 0,015 1 cp x 3/zi, dezobstruarea CRS cu ser fiziologic 1-2 picături starea generală se ameliorează.




35

CAZUL II




Dispnee, Tuse productivă Pneumonia interstiţială





Vârsta


Tusea

Febra



Vârsta


T = 39°C Pneumonia



Vârsta





Dependent Vârsta

13. A se recreea ------- --------

14. A învăţa ------- --------

36

CAZUL II



Valori normale

7.01.2011 Hemoglobină 11g% 11,8±2,3g% la 6-11 luni

Hematocrit 33% 30-40% (6-12 săpt.)

Globule albe 9.600 /mmc 6000-17500/mmc la 12 luni



Monocite 3% 3-8%

Eozinofile 2% 0-4%

VSH 30 mm/h 7-8 mm/h




glucoză-absent



albumină-absent

glucoză-absent



8 I – EEG – traseu EEG de somn cu aspect de discretă suferinţă mezondiencefalică postcritică

Radiografie toracică – infiltrat interstiţial intercleidohilar şi hiliobazal bilateral. Cord normal radiologic

37

CAZUL I1


Nr.crt Medicamentul Modul de prezentare Mod de administrare Acţiunea terapeutică Reacţii adverse

1 Ampicilină Flacoane –250 şi 500 mg

- conţinând pulbere pentru prepararea soluţiilor injectabile

1 g la 24 h / 24 ore (6,12,18,24)

i.m. în treimea medie a feţei externe a coapsei

Antibiotic cu spectru larg

Reacţii alergice, urticarie, şoc anafilactic (foarte rar)

2 Fenobarbital Comprimate de 15 mg Per os 1 cp x 3 / 24 ore (10-16–20) Sedativ, hipnotic, anticonvulsivant

Poate prezenta fenomene de excitaţie nervoasă, alergie de tip urticarian

3 Paracetamol Comprimate de 500 mg Per os – 1 cp / 24 ore

¼ cp x 4 ( 8 -12 - 16– 20)

Analgezic, antipiretic După administrare îndelungată, erupţii cutanate

4 Fluimicil Plicuri cu granule de 100 g

2 plicuri / 24 ore Dizolvă mucusul, secreţiile dense care se fluidifică şi pot fi expectorate

Tulburări gastro -intestinale


07.01 – 14.01. 2011 1+2+3+4

38

CAZUL II

PLAN DE ÎNGRIJIRE



7.01 -tuse productivă

-dispnee


- tratamentul tusei









P=120puls/min

39

8.01

-

11.01

-tuse productivă



- tratamentul tusei

- administrare de antipiretice şi sedative, antibiotic








12.01

13.01

-dificultate în a se odihni


-






40






-antibioterapie

- afebril

- apetit normal


Sugar de opt luni de sex masculin, cu greutatea de 8.600 g , se internează pentru febră 39°C, tuse productivă, la domiciliul prezintă convulsii după un episod febril.

Pe baza rezultatelor examenelor de laborator efectuate în cursul spitalizării şi care sunt menţionate în tabelul de investigaţii se precizează diagnosticul de pneumonie interstiţială, convulsii febrile.

În urma tratamentului efect cu ampicilină un gram injectabil / 24 h, fluimicil 2 plicuri / 24 h, paracetamol ¼ cp x 4, paracetamol ¼ cp x 4, luminal 0,015 1 cp x 3/zi, dezobstruarea CRS cu ser fiziologic 1-2 picături starea generală se ameliorează.




41

CAZUL III


Numele:A Nr.F.O. 39

Prenumele:A

Vârsta: 9 luni

Naţionalitatea:română


Data externării: 22.01.2011

Diagnosticul la internare: convulsii febrile, bronşiolită

Diagnosticul la externare: convulsii febrile, bronşiolită


- febră

- dispnee

- bătăi ale aripilor nasului

C. Istoricul bolii

Mama copilul susţine că deşi s-a administrat tratament cu amplicilină 1 g/ 24 ore ( la domiciliu) copilul continuă să facă febră, după care a prezentat convulsii. Medicul de familie îi recomandă internarea de urgenţă pentru investigaţii şi tratament.




- patologice – rinofaringită la 3 luni


Greutate – 8900 g, talia 72 cm, FR – 60 resp / min,

FC – 120 băt./min, temperatura – 39,5°C, diureza – micţiuni spontane, urini normocrome, tranzit intestinal fiziologic






- aparat cardio-vascular: zgomotele cardiace ritmice, şoc apexian în spaţiul IV intercostal stâng pe linia medioclaviculară

42

- aparat respirator: dispnee, tiraj intercostal, bătăi ale aripilor nasului, tuse iritativă, raluri sibilante pe ambele arii pulmonare

- aparat digestiv: abdomen suplu, nedureros la palpare, ficat la rebordul costal, splina nepalpabilă, sonoritate normală, tranzit intestinal fiziologic, apetit păstrat





Copil de nouă luni de sex feminin, cu greutatea de 8.900 g , se internează pentru febră 39,5°C, tuse productivă, la domiciliul prezintă convulsii după un episod febril.

Pe baza rezultatelor examenelor de laborator efectuate în cursul spitalizării şi care sunt menţionate în tabelul de investigaţii se precizează diagnosticul de bronşiolită, convulsii febrile.

În urma tratamentului efect cu

- paracetamol ¼ cp x 4

- fluimicil 1/2 plicuri x 4 / 24 h,

- împachetări reci

- aport lichidian de 1000 ml /24 ore

- aspirarea secreţiilor bronşice

evoluţia este favorabilă




43

CAZUL III




Dispnee Bronşiolită





Vârsta


Tusea

Febra



Vârsta


T = 39,5°C bronşiolită



Vârsta





Dependent Vârsta

13. A se recreea ------- --------

14. A învăţa ------- --------

44

CAZUL III



Valori normale

7.01.2011 Hemoglobină 12g% 11,8±2,3g% la 6-11 luni

Hematocrit 31% 30-40% (6-12 săpt.)

Globule albe 10.000 /mmc 6000-17500/mmc la 12 luni



Monocite 4% 3-8%

Eozinofile 1% 0-4%

VSH 28 mm/h 7-8 mm/h




glucoză-absent



albumină-absent

glucoză-absent



16 I – EEG – traseu EEG de somn în limitele normale vârstei

Radiografie toracică – infiltrat interstiţial bilateral. Cord normal radiologic

45

CAZUL I1I


Nr.crt Medicamentul Modul de prezentare Mod de administrare Acţiunea terapeutică Reacţii adverse

1 Paracetamol Comprimate de 500 mg Per os – 1 cp / 24 ore

¼ cp x 4 ( 8 -12 - 16– 20)

Analgezic, antipiretic După administrare îndelungată, erupţii cutanate

2 Fluimicil Plicuri cu granule de 100 g

2 plicuri / 24 ore

½ plic la 6 H ( 6 - 12 – 18 – 24)

Dizolvă mucusul, secreţiile dense care se fluidifică şi pot fi expectorate

Tulburări gastro -intestinale


15.01. – 22.01. 2011 1+2

46

CAZUL III

PLAN DE ÎNGRIJIRE



14.01 -dispnee

-dificultate în alimentaţie


- alimentaţie corespunzătoare









P=120puls/min

47

15.01

-

18.01

-obstrucţie nazală - bolnavul să aibă o bună respiraţie

- administrare de antipiretice şi sedative








19.01

20.01

-dificultate în a se odihni


-











supraveghez funcţiile vitale şi vegetative

- afebril

- apetit normal


Copil de nouă luni de sex feminin, cu greutatea de 8.900 g , se internează pentru febră 39,5°C, tuse productivă, la domiciliul prezintă convulsii după un episod febril. Pe baza rezultatelor examenelor de laborator efectuate în cursul spitalizării şi care sunt menţionate în tabelul de investigaţii se precizează diagnosticul de bronşiolită, convulsii febrile.În urma tratamentului efectuat cu - paracetamol ¼ cp x 4, - fluimicil 1/2 plicuri x 4 / 24 h,

- împachetări reci, - aport lichidian de 1000 ml /24 ore , - aspirarea secreţiilor bronşice. Evoluţia este favorabilă.

Copilul este externat cu recomandările: va continua tratamentul cu luminal 0.015 g – 1 tb x 3/zi, va reveni la control peste 3 luni

48

CAPITOLUL IV

CONCLUZII ASUPRA LUCRĂRII

Am început lucrarea cu noţiuni de anatomie şi fiziologie a sistemului nervos.

În capitolul I, am prezentat date descriptive privind convulsiile febrile la copil, respectiv: definiţie, etiologie, patogenie, tablou clinic, diagnostic, explorări, evoluţie şi prognostic, tratament.

În capitolul II am descris îngrijirea bolnavilor în timpul spitalizării (în general ) cu referiri copii cu convulsii febrile . În subcapitolul II.9 am descris trei tehnici de îngrijire aplicate în planul de îngrijire a bolnavilor şi în II.10 am descris câteva măsuri de educaţie pentru sănătate ce trebuiesc luate faţă de bolnavi.

Capitolul III cuprinde îngrijirea a trei copii cu convulsii febrile pe care i-am urmărit pe tot timpul spitalizării şi la îngrijirea cărora am contribuit personal.

Cei trei copii au fost supuşi îngrijirilor medicale, conform atribuţiilor asistentei medicale, ei părăsind spitalul cu o stare ameliorată şi cu indicaţii privind măsurile pe care trebuie să le respecte, măsuri ce au fost consemnate în lucrare.

Lucrarea se încheie cu concluziile şi bibliografia consultată pentru elaborarea lucrării “Îngrijirea copiilor cu convulsii febrile”.

49

BIBLIOGRAFIE

1. Baltă G, Stănescu M. O, Kyowski A, Titircă L – “Tehnici speciale de îngrijire a bolnavilor”, Editura medicală, Bucureşti 1998

2. Puericultură şi Pediatrie, Editura medicală, Bucureşti, 1997

3. Borundel C. – “Manual de medicină internă pentru cadre medii”, Editura ALL, 1997, Bucureşti

4. Enescu L – “Farmacologie“ , Editura “Dimitrie Cantemir“ , Târgu Mureş 1998

5. Gherasim L.– “Medicină internă“, vol. I, Editura medicală, Bucureşti, 2000

6. Hăulică I - “Fiziologie“, Editura medicală, Bucureşti, 1999

7. Iftimie M. , Niculescu G. – “Compendiu de anatomie“, Editura ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti 1988

8. Mozes C. – “Tehnica îngrijirii bolnavilor“, Editura medicală, Bucureşti, 1998.

9. Păun R. – “Medicină internă“, Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti

10. Titircă L. - “Ghid de nursing“, Editura “Viaţa medicală românească“, Bucureşti, 1999

11. Agenda medicală – Editura medicală Bucureşti 1998

50

49450298 Convulsii Febrile

Documents

Transcript of 49450298 Convulsii Febrile