458. O, patria valdenzilor

1. O, patria valdenzilor, Voi, munţi iubiţi, eu vă salut!

De pe înaltul culmilor E vestit un falnic trecut! Ridicaţi-vă fruntea aspră, Înălţaţi un imn triumfal!

Despre gloria ce-atinge norii, Pentru care-aţi fost piedestal.

Ref: Însufleţeşte-i, Doamne, Şi azi pe-ai Tăi copii, Cu-acelaşi Spirit viu, Să ştie să-Ţi urmeze!

2. Redaţi, voi, grotelor profunde Ecoul cântecului lor

Iar voi, torentelor în unde, Amintiţi al lor aprig dor!

Ei mergeau dinstâncă în stâncă,

Şi eroic se-mpotriveau; Pentru-a lor credinţă

mai adâncă Bucuroşi chiar totul jertfeau!

Ref: Însufleţeşte-i, Doamne, Şi azi pe-ai Tăi copii, Cu-acelaşi Spirit viu, Să ştie să-Ţi urmeze!

3. O, veterani ai văilor, Castani cu trunchiul noduros Văzut-aţi plânsul mamelor

Ce cădeau sub braţ nemilos! Aţi văzut ce multe-oseminte Zac bătute de vânt şi ploi,

Până-n ceasul judecăţii sfinte, Până-n ziua cea de apoi!

Ref: Însufleţeşte-i, Doamne, Şi azi pe-ai Tăi copii, Cu-acelaşi Spirit viu, Să ştie să-Ţi urmeze!

4. Din ce granit a fost tăiat, Acest popor plin de viteji? Ce sânge-n vine-a alergat, Ce iubire de oameni treji! Spiritul de jertfă supremă, Şi iubirea de Domnul lor

Le-a făcut credinţa mai sublimă,

Şi tăria ca-a munţilor!

Ref: Însufleţeşte-i, Doamne, Şi azi pe-ai Tăi copii, Cu-acelaşi Spirit viu, Să ştie să-Ţi urmeze!

5. Valdenzi, al vostru Dumnezeu E-Acelaşi azi şi pentru noi;

Îl vom iubi şi noi mereu Cum odat’ L-aţi iubit şi voi! Aţi murit în mari persecuţii,

Astăzi cerul e mai senin; Şi pe noi ne cheamă

mâine munţii, Şi ca voi vom şti să murim.

Ref: Însufleţeşte-i, Doamne, Şi azi pe-ai Tăi copii, Cu-acelaşi Spirit viu, Să ştie să-Ţi urmeze!