Redactor M RIA STANCIUĂ CUVÎNT ÎNAINTE

Coperta de SIMONA DUMITRESCTJ ,,A declanşa o revolu ie este întotdeauna mai uşor decît a o duce pîn laţ ă cap t".ă

ISBN: 973-44-0001-0 GUSTAVE LE BONEvident c este o absurditate s conceap cineva o democra ie f r demos. A seă ă ă ţ ă ă imagina şi mai cu seam a se încerca punerea în oper a unor guvern ri care să ă ă ă ignore masele sau — înc şi mai r u — s se opun voin ei maselor este o anomalieă ă ă ă ţ sanc ionat sever de istorie.ţ ăDe obicei se consider c acest adev r general nu numai c este admis, ci c esteă ă ă ă ă şi în eles f r dificultate de toat lumea. Cu toate acestea, lucrurile nu sîntţ ă ă ă deloc chiar atît de simple. Pu ini sînt cei încredin a i c un asemenea acord „deţ ţ ţ ă principiu" nu are valoare (în primul rînd una practic !) decît în m sura în careă ă cei interesa i cunosc, fie şi m car în linii mari, tipologia, caracteristicileţ ă psihologice şi dinamica social a fenomenului denumit „mase". Faptele arat caă ă nimeni nu se poate dispensa — nici m car mul imile înseşi — de o cunoaştereă ţ ştiin ific a psihologiei mul imii, f r a se risca comiterea de erori dureroase,ţ ă ţ ă ă adesea de-a dreptul tra¬gice. Or, tocmai acestei cerin e de prim ordin îi r spundeţ ă lucrarea Psychologie des foules a lui Gustave Le Bon (1841 — 1931), profesor de psihologie al Universit ii din Paris,. fondatorul psihosociologie!, dar şi foarteăţ apreciat deschiz ¬tor de drumuri In alte domenii ale ştiin ei. Aşa se şi explică ţ ă de ce, în rile cu o via democratic autentic , aceast i lucrare, de multţă ţă ă ă ă devenit clasica, a fost şi este una din c r ile de c p tîi ale multor oameniă ă ţ ă ă politici, oameni de stat, legislatori, magistra i, scriitori, artişti, ziarişti,ţ poli işti, îndeosebi comandan i de unit i cu misiuni în direc ia men¬ ineriiţ ţ ăţ ţ ţ ordinii publiceln cazul unor mişc ri de mase etc;. Sigmund Freud, recunoscîndu-iă indiscutabila inut ştiin ific ,, o prezint pe larg în a sa Massenpsychologieţ ă ţ ă ă und Ich-Analyse: (Psihologia maselor şi analiza eului)*, iar unii politologi o clasific printre capodoperele genului. Poate c nu este,ă ă* Lucrare înscris în programul de apari ii al Editurii Ştiin ifice..ă ţ ţ lipsit de importan s men ion m faptul c unul dintre preşedin ii Statelor Uniteţă ă ţ ă ă ţ ale Americii, Theodore Roosevelt (laureat al Premiului Nobel pentru pace), a inutţ s p s¬treze la Casa Alb , al turi de Biblie, Psychologie des foules de Gustave,ă ă ă ă ■ Le Bon. în aceast ar , de altfel, cartea la •care ne referim continu s fieă ţ ă ă ă sistematic reeditat , unele din cele mai recente edi ii datînd — potrivită ţ informa iilor •de care dispunem — din anii 1960, 1969, 1979.ţGustave Le Bon, despre care Yladimir Streinu scria — în prefa a la Psichologiaţ popoarelor, traducere a cîtorva ca¬pitole selective din volumul Hier et Demain (Editura Emi-nescu, colec ia Biblioteca „Orizontul", Bucureşti, f.a.) — c esteţ ă „una din cele mai mari şi mai nobile inteligen e ale lumii civilizate", a fost maiţ apoi considerat pe drept cu-vînt un profet al eşu rii socialismului şiă comunismului (a se vedea A. "Widener, Gustave Le Bon. The Man and His Works, Liberty Press, Indianapoiis, 1979, p. 30). In ale sale Psy¬chologie du socialisme şi La psychologie des revolutions, scrise şi tip rite înaintea izbînzii revolu ieiă ţ

bolşevice din 1917, o-mul de ştiin francez demonstra c socialismul amenin sţă ă ţă ă paralizeze marile surse de progres ale umanit ii, asfixiind ini iativeleăţ ţ individuale şi deschizînd popoarelor perspectiva servitutii, mizeriei şi dictaturii.Oferim cititorilor prima versiune româneasc a c r ii Psychologie des foules (după ă ţ ă edi ia a 40-a, Felix Alean, Paris, 1937), într-un moment de fierbereţ revolu ionar , cînd la ordinea zilei la noi în ar se afl problema structur riiţ ă ţ ă ă ă şi consolid rii unei democra ii viabile, bazat pe pluralism. O facem cuă ţ ă convingerea c traducerea şi difuzarea acestei c r i este o imperioas necesitateă ă ţ ă în planul instruirii politice, dar şi un act de cultur pur şi simplu, de care deă mult ne mir m c ne-am putut lipsi.ă ăDr. LEONARD GAVRILTU PREFAŢĂAnsamblul de caracteristici comune impuse de mediu şi ereditate tuturor indivizilor unui popor constituie sufletul acelui popor.Fiind de origine ancestral , aceste caracteristici sînt extrem de stabile. Dară atunci cînd, ca urmare a unor diferite influen e, un anumit num r de oameni seţ ă g sesc pentru moment laolalt , observa ia arat c la caracteristicile loră ă ţ ă ă ancestrale se adaug o serie de caracteristici noi, cîteodat foarte diferite deă ă acelea ale rasei. Ansamblul acestora con¬stituie un suflet colectiv plin de for ,ţă dar momentan.Mul imile au îndeplinit întotdeauna în istorie un rol important, niciodat totuşiţ ă atît de însemnat ca ast zi. Ac iunea inconştient a mul imilor, substituită ţ ă ţ ă activit ii conştiente a indivizilor, reprezint una din tr s turile dis¬tinctiveăţ ă ă ă ale epocii actuale. 1 Nimic nu a fost schimbat în aceast lucrare, a c rei prim edi ie" a fostă ă ă ţ publicat în anul 1895. Ideile expuse aici şi care, pe atunci p rea» paradoxale,ă ă au devenit ast zi clasice. Psihologia mul imilor a fost tradus ' în numeroaseă ţ ă limbi: englez , german , spaniol , rus ,'suedez ceh polo nez , turc , arab ,ă ă ă ă ă ă ă ă ă japonez etc. Traducerea în limba arab se datoreaz ministrului egiptean ală ă ă justi iei, Fathy Pacha. Versiunea japonez a fost precedat de un lung studiuţ ă ă asupra lucr rilor autorului, semnat de baronul Motono, pe atunci ambasador laă Petersburg, devenit apoi ministru al afacerilor externe al Japoniei. INTRODUCERE ERA MUL IMILORŢEvolu ia epocii actuale. Marile schimb ri în civi¬liza ie sînt consecin aţ ă ţ ţ schimb rilor intervenite în gîndirea popoarelor. Credin a modern în putereaă ţ ă mul imilor. Ea transform politica tradi ional a statelor. Cum are locţ ă ţ ă ascensiunea claselor popu¬lare şi cum se exercit puterea lor. Urm ri nece¬sareă ă ale puterii mul imilor. Ele nu pot s exercite decît un rol destructiv. Prin eleţ ă se des vîrşeşte disolu ia civiliza iilor care şi-au tr it traiul. Igno¬ran aă ţ ţ ă ţ general cu privire la psihologia mul imilor. Importan a studierii mul imiloră ţ ţ ţ pentru legislatori şi oamenii de stat.Marile perturba ii care preced schimb rile de civiliza ie par, la o prim privire,ţ ă ţ ă determinate de transform ri politice considerabile: invazii sau r sturn ri deă ă ă dinastii. Dar un studiu atent al acestor evenimente descoper cel mai ade¬sea,ă drept cauz real , înd r tul cauzelor aparente, o modi¬ficare profund în ideileă ă ă ă ă popoarelor. R sturn rile istorice veritabile nu sînt acelea ce ne uimesc prină ă amploarea şi violen a lor. Singurele schimb ri importante, de unde decurgeţ ă reînnoirea civiliza iilor, au loc în opinii, concep ii şi credin e. Evenimenteleţ ţ ţ memorabile sînt efectele vizibile ale unor schimb ri invizibile intervenite înă sentimentele oamenilor. Dac ele se manifest arareori, este pentru c fondulă ă ă eredi¬tar al sentimentelor unei rase constituie elementul cel maistabil al acesteia.Epoca actual reprezint unul din momentele critice în care gîndirea uman este peă ă ă cale de transformare.

Doi factori fundamentali se afl la baza acestei transfor¬m ri. Primul esteă ă distrugerea credin elor religioase, politice şi sociale din care deriv toateţ ă elementele civiliza iei noastre.ţ9 Al doilea, crearea de condi ii de existen şi de gîndire cu totul noi, generateţ ţă de descoperirile ştiin elor moderne şi de industrie.ţIdeile trecutului, deşi zdruncinate, fiind înc foarte pu¬ternice, iar acelea careă trebuie s le ia locul nefiind decît în curs de formare, epoca modern este oă ă perioad de tran¬zi ie şi de anarhie.ă ţIntr-o asemenea perioad , prin for a împrejur rilor cam haotic , nu este uşor deă ţ ă ă spus de îndat ce se va putea întîmpla într-o zi. Pe temelia c ror ideiă ă fundamentale se vor edifica societ ile care vor succede societ ii noastre? Nuăţ ăţ cunoaştem înc . Dar înc de pe acum se poate prevedea c , în organizarea lor, voră ă ă avea s in seama de o putere nou , suverana epocii moderne: puterea mul imilor.ă ţ ă ă ţ Pe rui¬nele atîtor idei, socotite drept adev rate odinioar , iar ast zi moarte,ă ă ă ale atîtor puteri rînd pe rînd sf rîmate de revolu ii, aceasta este singura ce s-aă ţ în l at şi care pare c în curînd trebuie s le absoarb pe celelalte. Pe cîndă ţ ă ă ă vechile noastre credin e se clatin şi dispar, pe cînd vechile coloane aleţ ă societ ii se pr buşesc unele dup altele, ac iunea mul i¬milor este unica forăţ ă ă ţ ţ ţă pe care nimic nu o amenin şi al c rei prestigiu creşte necontenit. Era In careţă ă intr m va fi cu adev rat ERA MUL IMILOR.ă ă Ţîn urm cu abia un secol, politica tradi ional a statelor şi rivalit ile dintreă ţ ă ăţ principi constituiau principalii factori ai evenimentelor. Opinia mul imilor, celţ mai adesea, nu conta. Azi cînt resc prea pu in tradi iile politice, tendin¬ eleă ţ ţ ţ individuale ale suveranilor, rivalit ile lor. Vocea mul¬ imilor a devenităţ ţ preponderent . Ea este aceea care le dic¬teaz regilor conduita. Nu în consiliileă ă princiare, ci în adîncul sufletului mul imilor se preg tesc destinele na iunilor.ţ ă ţIntrarea claselor populare în via a politic , transforma¬rea lor treptat în claseţ ă ă conduc toare este o caracteristic din cele mai proeminente ale epocii noastre deă ă tranzi ie. In realitate, intrarea aceasta nu a fost marcat de sufragiulţ ă universal, atît de pu in influent vreme îndelungat şi avînd o atît de facilţ ă ă orientare la început. Naşterea puterii mul i¬milor a avut loc mai întîi prinţ propagarea anumitor idei, încetul cu încetul implantate în spirite, apoi prin asocierea progresiv a unor indivizi, care a determinat punerea în practic a unoră ă concep ii pîn atunci teoretice. Asocierea aceasta a permis mul imilor s -şiţ ă ţ ă formeze idei, dac nu absolut juste, cel pu in foarte apropiate de interesele lor,ă ţ devenind astfel conştiente de for a lor. Ele întemeiaz sin-ţ ă dicate în fa a c rora toate puterile capituleaz , burse ale muncii care, în pofidaţ ă ă legilor economice, tind s impun condi iile muncii şi salariz rii. Ele trimit înă ă ţ ă adun rile guver¬namentale reprezentan i lipsi i de orice ini iativ , reduşi celă ţ ţ ţ ă mai adesea la a nu fi decît purt torii de cuvînt ai comite¬telor care i-au ales.ăAst zi revendic rile mul imilor devin din ce în ce mai nete, tinzînd s distrugă ă ţ ă ă în întregime societatea actual , aducînd-o la starea comunismului primitiv care aă fost starea normal a tuturor grup rilor umane înainte de zorii civili¬za iei.ă ă ţ Limitarea orelor de munc , exproprierea minelor, a c ilor ferate, a uzinelor şi aă ă p mîntului, repartizarea egal a produselor, eliminarea claselor suprapuse înă ă favoarea cla¬selor populare etc, acestea sînt revendic rile.ăPu in apte pentru ra ionament, mul imile se arat în schimb foarte apte pentruţ ţ ţ ă ac iune. Organizarea actual face ca for a lor s fie imens . Dogmele pe care leţ ă ţ ă ă vedem luînd naştere vor dobîndi curînd puterea vechilor dogma, adic for aă ţ tiranic şi suveran care s le pun îa ad post de discu ie. Dreptul divin ală ă ă ă ă ţ mul imilor înlocuieşte dreptul divin al regilor.ţScriitorii favoriza i de burghezia noastr şi care repre¬zint cel mai bine ideileţ ă ă sale cam înguste, vederile sale cam mioape, scepticismul ei cam sumar, egoismul ei uneori exce¬siv, îşi pierd capul înaintea noii puteri pe care o v d cres-cînd şi,ă spre a combate dezordinea din spirite, adreseaz apeluri disperate for elor moraleă ţ

ale bisericii, pe care le-au dispre uit atîta odinioar . Ei vorbesc de falimentulţ ă ştiin ei şi ne recheam s lu m aminte la adev rurile revelate. Dar aceşti noiţ ă ă ă ă converti i uit c dac pe dînşii gra ia divin i-a înduioşat cu adev rat, ea nuţ ă ă ă ţ ă ă ar putea s aib aceeaşi putere asupra unor suflete care se preocup prea pu in deă ă ă ţ via a de dincolo. Mul imile nu-i mai vor azi pe zeii renega i ieri de vechii lorţ ţ ţ st pîni care, astfel, au contribuit la distrugerea acestora. Fluviile nu mai urcă ă spre izvoarele lor.Ştiin a n-a dat nici un faliment şi nu este cu nimic ames¬tecat în actualaţ ă anarhie a spiritelor, dup cum nu are nimic de-a face cu noua putere care creşteă în mijlocul aces¬tei anarhii. Ea ne-a f g duit adev rul sau, cel pu in,ă ă ă ţ cunoaş¬terea rela iilor accesibile inteligen ei noastre; nu ne-a f g ¬duitţ ţ ă ă niciodat nici pacea, nici fericirea. Avînd o indiferen suveran fa a deă ţă ă ţ sentimentele noastre, nu ne ascult lamen¬ta iile şi nimic nu ne-ar putea readuceă ţ iluziile pe care ea le-a alungat.

10 11 Simptome universale demonstreaz la toate na iunile sporirea rapid a puteriiă ţ ă mul imilor. Orice ne-ar aduce, va trebui s suport m. Recrimin rile reprezintţ ă ă ă ă vorbe goale. Ascensiunea mul imilor va marca, poate, una din ultimele etape aleţ civiliza iilor Occidentului, o reîntoarcere c tre acele perioade de anarhieţ ă confuz ce precede ivirea de socie¬t i noi. Cum, îns , s-o împiedici?ă ăţ ăDistrugerea civiliza iilor îmb trânite a constituit pîn acum rolul cel maiţ ă ă desluşit al mul imilor. Istoria ne înva c în momentul în care for ele morale,ţ ţă ă ţ arm tura unei socie¬t i, nu mai au efect, disolu ia final este dus laă ăţ ţ ă ă îndeplinire de aceste gloate inconştiente şi brutale, pe drept calificate ca barbare. Civiliza iile au fost create şi c l uzite pîn în prezent de o micţ ă ă ă ă aristocra ie intelectual , niciodat de c tre mul imi. Acestea din urm nu auţ ă ă ă ţ ă decît puterea distrugerii. Dominarea lor reprezint totdeauna o faz de dezordine.ă ă O civiliza ie implic reguli fixe, o disciplin , trecerea de la instinctiv laţ ă ă ra ional, previziunea viitorului, un grad ridi¬cat de cultur , condi ii care sîntţ ă ţ cu totul inaccesibile mul i¬milor abandonate lor înseşi. Prin puterea lor exclusivţ dis¬tructiv , ele ac ioneaz ca microbii care intensific disolu¬ ia corpuriloră ţ ă ă ţ debilitate sau a cadavrelor. Cînd edificiul unei civiliza ii este ros de carii,ţ mul imile îi aduc pr buşirea. Tocmai atunci se manifest rolul lor. Pentru moment,ţ ă ă for a oarb a num rului devine singura filosofie a istoriei.ţ ă ăVa fi la fel pentru civiliza ia noastr ? Ne putem teme c da, dar nu o ştim înc .ţ ă ă ăS ne resemn m a suporta domnia mul imilor, deoarece mîini neprev zute au d rîmată ă ţ ă ă succesiv toate barierele care le puteau înfrîna.Aceste mul imi, de care am început s vorbim atît de mult, nu le cunoaştem aproapeţ ă deloc. Psihologii profesionişti, tr ind departe de ele, le-au ignorat întotdeauna,ă neocupîn-du-se de ele decît prin prisma crimelor pe care ele le pot comite. F ră ă îndoial c exist mul imi criminale, dar exist de asemenea mul imi virtuoase,ă ă ă ţ ă ţ mul imi eroice şi cîte altele înc . Crimele mul imilor nu constituie decît un cazţ ă ţ particu¬lar al psihologiei lor şi nu ne-ar face s cunoaştem mai bine constitu iaă ţ lor mental decît am cunoaşte-o pe aceea a unui individ în cazul în care i-amă descrie numai viciile.Totuşi, la drept vorbind, st pînii lumii, întemeietorii de religii sau de imperii,ă apostolii tuturor credin elor, oamenii de stat eminen i şi, într-o sfer maiţ ţ ă modest , simplii şefi ai micilor colectivit i umane au fost întotdeauna înă ăţ mod

inconştient psihologi, avînd despre sufletul mul imilor o cunoaştere instinctiv ,ţ ă adesea foarte sigur . Cunoscîndu-1 bine, au pus cu uşurin st pînire pe dînsul.ă ţă ă Napoleon p ¬trundea de minune psihologia mul imilor de francezi, dar uneori oă ţ ignora complet pe aceea a mul imilor ca ras dife¬rit 1. Ignoran a aceasta 1-aţ ă ă ţ f cut s întreprind , îndeosebi în Spania şi Rusia, r zboaie care i-au preg tită ă ă ă ă c derea.ăCunoaşterea psihologiei mul imilor constituie resursa omu¬lui de stat care vrea nuţ s le guverneze — acest lucru deve¬nind în zilele noastre destul de dificil —, ciă cel pu in s nu fie completamente guvernat de ele.ţ ăPsihologia mul imilor arat m sura redus în care legile şi institu iileţ ă ă ă ţ influen eaz natura lor impulsiv şi cît de incapabile sînt ele s aib vreoţ ă ă ă ă opinie oarecare, în afara acelora ce le sînt sugerate. Regulile derivate din pura echi¬tate teoretic nu ar reuşi s le conduc . Le pot seduce doar impresiile ceă ă ă iau naştere în sufletul lor în mod provocat. Dac un legislator vrea, de exemplu,ă s stabileasc un nou impozit, va trebui el s -1 aleag pe cel mai just din punctă ă ă ă de vedere teoretic? Nicidecum. Impozitul cel mai nedrept va putea fi, practic, cel mai bun, dac este cel mai bine mascat, cel mai pu in împov r tor în aparen . Ină ţ ă ă ţă felul acesta un impozit indirect, fie el şi exorbitant, va fi întot¬deauna acceptat de mul ime. Fiind prelevat zilnic, pe seama produselor de consum, f r aţ ă ă dep şi cîteva centime, acest impozit nu-i stinghereşte obişnuin ele şi leă ţ impresioneaz pu in. Inlocui i-1 cu un impozit propor ional asupra sala¬riilor sauă ţ ţ ţ asupra altor venituri, pl tibil printr-un singur v rs mînt, fie el şi de zece oriă ă ă mai pu in împov r tor decît cel lalt, şi ve i constata c provoac protesteţ ă ă ă ţ ă ă unanime. Invizibilelor centime zilnice li se substituie, într-adev r, o sumă ă total relativ ridicat şi, drept consecin , foarte impre¬sionant . Ea nu ar fiă ă ţă ă trecut neobservat decît dac ar fi fost pus de-o parte b nu cu b nu ; dar acestă ă ă ă ţ ă ţ procedeu economic reprezint o doz de prevedere de care mul imile sîntă ă ţ incapabile.Exemplul precedent pune foarte clar în lumin mentali¬tatea lor. Mentalitateaă aceasta nu a sc pat unui psiholog ca Napoleon; dar legislatorii, ignorînd sufletulă mul imilor, nuţ1 De altfel, nici cei mai subtili dintre consilierii s i nu au în eles acestă ţ lucru. Talleyrand îi scria c „Spania va întîmpina solda ii s i ca pe nişteă ţ ă eliberatori". Ea i-a întîmpinat ca pe fiarele s lbatice. Un psi¬holog la curent cuă instinctele ereditare ale rasei ar fi putut prevedea cu uşurin acest fapt.ţă

12 13 ar izbuti s-o în eleag . Experien a înc nu i-a înv at îndea¬juns c oamenii nuţ ă ţ ă ăţ ă se c l uzesc niciodat potrivit prescrip¬ iilor ra iunii pure.ă ă ă ţ ţMulte alte aplica ii s-ar putea face în materie de psiho¬logie a mul imilor.ţ ţ Cunoaşterea sa arunc o lumin vie asupra a numeroase fencmene istorice şiă ă economice care, f r aceasta, ar fi total neinteligibile.ă ăChiar dac nu ar prezenta interes decît din unghiul purei curiozit i, studiereaă ăţ psihologiei mul imilor înc ar merita s fie încercat . Este la fel de interesantţ ă ă ă s descifrezi mobi-lurile actelor oamenilor ca şi descifrarea unui mineral sau aă unei plante. ,Studiul nostru referitor la sufletul mul imilor nu va putea fi altceva decît oţ scurt sintez , un simplu rezumat al cercet rilor pe care le-am f cut. S nu-iă ă ă ă ă pretindem mai mult decît cîteva unghiuri de vedere sugestive. Alte cerce¬t ri voră adînci şi mai mult domeniul. Nu facem acum alt¬ceva decît s jalon m un teren încă ă ă foarte pu in explorat2.ţa Rarii autori care s-au ocupat de studierea psihologic a mul i¬milor le-auă ţ examinat, cum spuneam mai sus, doar din punct de vedere criminal. Deoarece nu am

consacrat acestui subiect decît un scurt capitol, voi trimite pe cititor la studiile domnului Tarde şi la opusculul domnului Sighele: Mul imile criminale.ţ Aceast din urm lucrare nu con ine nici m car o singur idee original , fiind oă ă ţ ă ă ă compila ie de fapte de mare pre pentru psihologi. Concluziile mele referitoare laţ ţ crimina¬litatea şi moralitatea mul imilor sînt, do altminteri, cu totul contrareţ acelora ale celor doi autori cita i mai sus.ţSe vor g si în diferitele mele lucr ri şi îndeosebi în La psychologie duă ă socialisme, cîteva consecin e ale legilor care guverneaz psihologia mul imilor.ţ ă ţ De altfel, ele pot fi utilizate pe teme dintre cele mai diverse. Domnul A. Gevaert, directorul Conservatorului regal din Bruxelles, a g sit recent oă remarcabil aplica ie a legilor pe care le-am expus, într-o lucrare asupraă ţ muzicii, calificat foarte just de c tre dînsul drept „art a mul imilor". „Tocmaiă ă ă ţ cele dou lucr ri ale dumneavoastr — mi-a scris acest eminent profesor,ă ă ă trimi îndu-mi memoriul s u — mi-au dat solu ia unei probleme socotite de mine maiţ ă ţ înainte drept insolubil : uimitoarea aptitudine a oric rei mul imi de a sim i oă ă ţ ţ oper muzical , de dat recent sau veche, indigen sau str in , simpl sauă ă ă ă ă ă ă ă complicat , cu condi ia ca ea s -i fie prezentat într-o execu ie frumoas şi deă ţ ă ă ţ ă c tre interpre i conduşi de un dirijor entuziast". D. Gevaert demonstrează ţ ă admirabil de ce „o oper r mas neîn eleas de c tre muzicieni emeri i care citescă ă ă ţ ă ă ţ partitura în solitudinea cabinetului lor va fi uneori în eleas dintr-o dat deţ ă ă c tre un auditoriu str in de orice cultur tehnica". De asemenea, el explică ă ă ă foarte bine de ce aceste impresii estetice nu las nici o urm .ă ă Cartea întîi SUFLETUL MUL IMILORŢCapitolul ICARACTERISTICILE GENERALE ALE MUL 1H1LOR. LEGEA PSIHOLOGIC A UNIT II LORŢ Ă ĂŢ MENTALECeea ce constituie o mul ime din punct de vedere psihologic. O mare aglomerare deţ indivizi nu este suficient spre a forma o mul ime. Caracteristicile speciale aleă ţ mul imilor psihologice. Orientarea fix a ideilor şi sentimentelor la indiviziiţ ă care le com¬pun şi pierderea personalit ii lor. Dispari ia vie ii cerebrale şiăţ ţ ţ predominarea vie ii medulare. Dec ¬derea inteligen ei şi transformarea complet aţ ă ţ ă sentimentelor. Sentimentele transformate pot fi mai bune sau rnai rele decît acelea ale indivizilor din care este compus mul imea. Mul imea este la fel deă ţ ţ lesne eroic , precum şi criminal .ă ăIn sensul obişnuit al termenului, mul imea reprezint o reuniune de indiviziţ ă oarecare, indiferent de na ionalitate, profesie sau sex, oricare ar fiţ întîmpl rile care îi adun la un loc.ă ăDin punct de vedere psihologic, expresia mul ime are o cu totul alt semnifica ie.ţ ă ţ în anumite împrejur ri date, şi numai în aceste împrejur ri, o aglomerare deă ă oameni posed caracteristici noi, diferite de acelea ale fiec rui individ ce intră ă ă în componen a ei. Personalitatea conştient dispare, sentimentele şi ideileţ ă tuturor sînt orientate în una şi aceeaşi direc ie. Se formeaz un suflet colectiv,ţ ă f r îndoial tran¬zitoriu, dar care prezint tr s turi foarte distincte.ă ă ă ă ă ă Colec¬tivitatea devine atunci ceea ce, în absen a unei expresii mai bune, o voiţ numi o mul ime organizat sau, dac prefera i, o mul ime psihologic . Ea formeazţ ă ă ţ ţ ă ă o singur fiin şi se supune legii unit ii mentale a mul imilor.ă ţă ăţ ţFaptul c mul i indivizi se g sesc accidental unul lîng altul nu le conferă ţ ă ă ă caracteristicile unei mul imi organizate. O mie de indivizi reuni i din întîmplareţ ţ într-o pia public ,ţă ă 15 f r nici un scop bine determinat, nu constituie nicidecum o mul ime psihologic .ă ă ţ ă Pentru a dobîndi caracteristicile spe¬ciale ale acesteia, este necesar influen aă ţ anumitor excitan i, c rora va trebui s le determin m natura.ţ ă ă ăEstomparea personalit ii conştiente şi orientarea senti¬mentelor şi gindurilor înăţ acelaşi sens, primele tr s turi ale mul imii pe cale de a se organiza, nu implică ă ţ ă

întotdeauna prezen a simultan a mai multor indivizi în acelaşi punct. Mii deţ ă indivizi izola i pot la un moment dat, sub influen a anumitor emo ii violente,ţ ţ ţ bun oar un mare eveniment na ional, s dobîndeasc tr s turile unei mul imiă ă ţ ă ă ă ă ţ psihologice. O întîmplare oarecare reunindu-i, va fi suficient atunci pantru ca purtarea lor s îmbrace de îndat forma specific actelor mul imii. La anumite oreă ă ă ţ ale istoriei, o semiduzin de oameni pot s constituie o mul ime psihologic , peă ă ţ ă cînd sute de indivizi reuni i accidental nu vor putea s-o constituie. Pe de altţ ă parte, un întreg popor, f r a exista o aglomerare vizibil , devine uneori mul imeă ă ă ţ sub ac iunea cut rei sau cut rei influen e.ţ ă ă ţDe îndat ce mul imea psihologic s-a format, ea dobîn-deşte caracteristiciă ţ ă generale provizorii, dar determinabile. Acestor caracteristici generale li se adaug caracteristici particulare, variabile dup elementele din care se compuneă ă mul imea şi care îi pot modifica structura mental .ţ ăMul imile psihologice sînt, aşadar, susceptibile de o cla¬sificare. Studiereaţ acestei clasific ri ne va ar ta c o mul¬ ime eterogen , alc tuit din elementeă ă ă ţ ă ă ă pestri e, prezint fa de mul imile omogene, compuse din elemente mai mult sauţ ă ţă ţ mai pu in asem n toare (secte, caste şi clase sociale), caracteristici comune şi,ţ ă ă pe lîng acestea, particularit i care ne permit s le diferen iem.ă ăţ ă ţînainte de a ne ocupa de diversele categorii de mul imi, s examin m mai întîiţ ă ă caracteristicile comune tuturor. Vom opera ca naturalistul, începînd prin a determina caracteris¬ticile generale ale indivizilor unei familii, apoi caracteristicile particulare care diferen iaz genurile şi speciile pe care leţ ă cuprinde aceast familie.ăSufletul mul imilor nu este lesne de descris, organizarea sa variind nu numai dupţ ă ras şi compozi ia colectivit ilor, ci şi dup natura şi intensitateaă ţ ăţ ă excitan ilor pe care îi suport . Aceeaşi dificultate se semnaleaz , de altfel, şiţ ă ă în studierea psihologic a unei fiin e oarecare. Indivizii se manifest cu ună ţ ă caracter constant in romane, dar nu în via a real . Nu¬mai uniformitatea mediilorţ ă creeaz uniformitatea aparentă ă16 a caracterelor. Am ar tat în alt parte c toate structurile mentale con ină ă ă ţ virtualmente caracteristici care se pot revela sub influen a unei bruşte schimb riţ ă survenite în mediu. Astfel, printre cei mai feroci conven ionali* se g seau şiţ ă burghezi inofensivi care, în împrejur ri obişnuite, ar fi fost paşnici notari sauă magistra i virtuoşi. De îndat ce furtuna a trecut, ei şi-au reg sit caracterulţ ă ă lor normal. Napoleon şi-a recrutat dintre ei slujitorii cei mai docili.Neavînd aici posibilitatea de a studia toate etapele for¬m rii de mul imi, le vomă ţ examina mai ales în faza comple¬tei lor organiz ri. Vom vedea în felul acesta ceeaă ce ele pot s devin , dar nu ceea ce ele sînt întotdeauna. Numai în aceast fază ă ă ă avansat de organizare, pe fondul invariabil şi dominant al rasei, se suprapună anumite caracteristici noi, speciale, care determin orientarea într-o direc ieă ţ unic a tuturor sentimentelor şi gîndurilor. Numai atunci se mani¬fest ceea ce amă ă numit mai sus legea psihologic a unit ii mentale a mul imilor.ă ăţ ţNumeroase caracteristici psihologice ale mul imilor sînt comune cu acelea aleţ indivizilor izola i; altele, dimpotriv , nu se întîlnesc decît la colectivit i.ţ ă ăţ Vom studia mai întîi caracteristicile speciale, spre a le reliefa bine importan a.ţFaptul cel mai izbitor pe care îl prezint o mul ime psiho¬logic este urm torul:ă ţ ă ă oricare ar fi indivizii care o compun, oricît de asem n toare sau de diferite ară ă putea fi modul lor de via , ocupa iile lor, caracterul sau inteligen a lor,ţă ţ ţ sim¬plul fapt c ei s-au transformat în mul ime îi înzestreaz cu un fel de sufletă ţ ă colectiv. Acest suflet îi face s simt , s gîndeasc şi s ac ioneze într-un felă ă ă ă ă ţ cu totul diferit de acela în care sim ea, gîndea şi ac iona fiecare din ei izolat.ţ ţ Anumite idei, anumite sentimente nu apar şi nu se trans¬form în acte decît laă indivizii incluşi în mul ime. Mul i¬mea psihologic este o fiin provizorie,ţ ţ ă ţă compus din ele¬mente eterogene, sudate pe moment, exact aşa cum celu¬lele unuiă corp viu formeaz prin reunirea lor o fiin nou , care manifest caracteristiciă ţă ă ă

foarte diferite de acelea pe care le posed fiecare dintre celule.ă* Membri ai Conven iunii, adunare constituant francez rare, în timpul mariiţ ă ă revolu ii, a succedat Adun rii legislative, a fondat prima Republic şi a guvernatţ ă ă Fran a de la 21 septembrie 1792 la 26 octombrie; 1795. în toat aceast perioad ,ţ ă ă ă Conven iunea a cunoscut diferite „colo¬raturi": girondin (care a abolit monarhiaţ ă şi a votat condamnarea la moarte a regelui), montagnard (guvern excep ional,ă ţ puterea fiind Oeni ra-lizat în mîinile unui Comitet de salvare public , dominată ă deDanton şi Robespierre) şi thermidorian . (Nota trad.).ă17 Contrar unei opinii, pe care ne mir m c o întîlnim într-o scriere a unui filosofă ă atît de p trunz tor ca Herbert Spen-cer, în agregatul care constituie o mul imeă ă ţ elementele aces¬tuia nu formeaz nicidecum o sum sau o medie, ci are locă ă combinarea şi crearea de caracteristici noi. Ca în chimie. Anumite elemente, în prezen a altora, de pild bazele şi acizii, se combin spre a forma un corp nou,ţ ă ă dotat cu pro¬priet i diferite de acelea ale corpurilor care au servit laăţ constituirea lor.Putem constata cu uşurin cît de mult difer individul aflat în mul ime deţă ă ţ individul izolat; dar cauzele unei ase¬menea deosebiri sînt mai pu in lesne deţ descoperit.Ca s ajungem s le întrevedem, trebuie s ne reamintim mai întîi de urm toareaă ă ă ă observa ie a psihologiei moderne: c nu numai în via a organic , ci şi înţ ă ţ ă func ionarea inteli¬gen ei un rol preponderent îl joac fenomenele inconştiente.ţ ţ ă Via a conştient a spiritului nu reprezint decît o extrem de mic parte înţ ă ă ă compara ie cu via a sa inconştient . Ana¬listul cel mai subtil, observatorul celţ ţ ă mai penetrant nu reuşeşte s descopere decît un foarte mic num r din mobi-lurileă ă inconştiente care îl c l uzesc. Actele noastre conştiente deriv dintr-un substrată ă ă inconştient format îndeosebi din influen e ereditare. Acest substrat cuprindeţ nenum ratele reziduuri ancestrale care constituie sufletul rasei. în spateleă cauzelor m rturisite ale actelor noastre se g sesc cauze secrete, pe care leă ă ignor m. Majoritatea ac iunilor noastre zilnice sînt efectul mobilurilor ascunse,ă ţ care ne scap .ăTo i indivizii apar inînd unei rase se aseam n mai ales prin elementeleţ ţ ă ă inconştiente ce compun sufletul rasei. Ei difer prin elementele conştiente, rodă al educa iei şi mai cu seam al unei eredit i excep ionale. Oamenii cei maiţ ă ăţ ţ dife¬ri i în ceea ce priveşte inteligen a au instincte, pasiuni şi sentimenteţ ţ uneori identice. în tot ceea ce este sentiment: religie, politic , moral ,ă ă afec iune, antipatii etc, oamenii cei mai eminen i nu dep şesc decît foarte rarţ ţ ă nivelul indivi¬zilor obişnui i. între un matematician celebru şi cizmarul s uţ ă poate exista un abis sub raport intelectual, dar din punctul de vedere al caracterului şi credin elor deosebirea este adesea nul sau foarte neînsemnat .ţ ă ăOr, tocmai aceste calit i generale ale caracterului, regi¬zate de inconştient şiăţ pe care majoritatea indivizilor nor¬mali ai unei rase le posed aproximativ înă acelaşi grad, sînt acelea care, în starea de mul ime, se g sesc puse în comun.ţ ă Aptitudinile intelectuale ale oamenilor şi, în consecin ,ţă18

individualitatea lor, se eclipseaz în sufletul colectiv. Etero¬genul se îneac înă ă omogen, dominînd calit ile inconştiente. Aceast punere în comun a calit ilorăţ ă ăţ obişnuite ne explic de ce mul imile nu ar putea s s vîrşeasc acte care cer oă ţ ă ă ă inteligen ridicat . Deciziile de interes general luate de o reuniune de oameniţă ă distinşi, dar de specialit i diferite, nu sînt sensibil superioare deciziilor peăţ care le-au luat o reuniune de imbecili. Ei, de fapt, pot doar s asociezeă calit ile medio¬cre pe care le posed toat lumea. în l imile acumuleaz nuăţ ă ă ă ţ ă inteligen a, ci mediocritatea. Aşa cum se repet atît de adesea, nu lumea luat înţ ă ă

întregul ei are mai mult spirit decît Voltaire. Cu siguran c Voltaire are maiţă ă mult spirit decît întreaga lume, dac „întreaga lume" reprezint mul imile. Dară ă ţ dac indivizii în stare de mul ime s-ar limita la fuzionarea calit iloră ţ ăţ obişnuite, am avea pur şi simplu media si nu, cum am spus, creare de caracteristici noi. în ce mod se stabilesc aceste caracteristici? Să cercet m.ăApari ia caracteristicilor speciale ale mul imilor este determinat de diverseţ ţ ă cauze. Prima este aceea c individul inclus în mul ime dobîndeşte, prin simplulă ţ fapt al num rului crescut de oameni din care face parte, un sentiment de putereă invincibil care îi permite s cedeze unor instincte pe care, singur, şi le-ar fiă ă reprimat obligatoriu. El va ceda acestora cu atît mai bucuros cu cît, mul imeaţ fiind anonim şi, prin urmare, iresponsabil , sentimentul responsabilit ii, careă ă ăţ în¬totdeauna îi re ine pe indivizi, dispare în întregime.ţO a doua cauz , contagiunea mental , intervine şi ea pentru a determina la mul imiă ă ţ manifestarea caracteristici¬lor speciale şi, în acelaşi timp, orientarea lor. Contagiunea este un fenomen uşor de constatat, dar neexplicat înc , ceea ce neă face s -1 includem în fenomenele de ordin hipno¬tic, pe care le vom studiaă numaidecît. într-o mul ime, orice sentiment, orice act este contagios, contagiosţ în aşa m sur îneît individul îşi sacrific foarte uşor interesul personal, înă ă ă favoarea celui colectiv. Avem aici de-a face cu o aptitudine contrar naturiiă sale, de care omul nu devine cîtuşi de pu in capabil decît atunci cînd face parteţ dintr-o mul ime. O a treia cauz , de departe cea mai important , deter~ min laţ ă ă ă indivizii în stare de mul ime caracteristici speciale uneori foarte opuse aceloraţ ale individului izolat. Vreau s m refer la sugestibilitate, a c rei contagiune,ă ă ă men ionat mai sus, nu este de altfel decît un efect.ţ ăSpre a în elege acest fenomen trebuie s avem prezente jn minte anumiteţ ă descoperiri recente ale fiziologiei. Ştim19 ast zi c un individ poate fi adus într-o asemenea stare încît, pierzîndu-şiă ă personalitatea sa conştient , ascult de toate sugestiile operatorului care 1-aă ă f cut s-o piard , s vîr-şind actele cele mai contrare caracterului şiă ă ă obişnuin elor sale. Or, observa ii atente par s probeze c individul, cu¬fundatţ ţ ă ă de cîtva timp într-o mul ime agitat , cade curînd — ca urmare a efluviilor ce seţ ă degaj , ori dintr-o cu totul alt cauz , înc necunoscut — într-o stareă ă ă ă ă particular care se apropie mult de starea de fascina ie a hipnotizatului aflat înă ţ mîinile hipnotizatorului s u. Via a creierului fiind para¬lizat la subiectulă ţ ă hipnotizat, acesta devine sclavul tuturor activit ilor sale inconştiente, pe careăţ hipnotizatorul le diri¬jeaz dup bunul s u plac. Personalitatea conştientă ă ă ă dispare, voin a şi discern mîntul sînt abolite. Sentimentele şi gîn-durile sînt înţ ă cazul acesta orientate în sensul determinat de c tre hipnotizator.ăAceasta este, cu aproxima ie, starea individului care face parte dintr-o mul ime.ţ ţ El nu mai este conştient de actele sale. La el, ca şi la hipnotizat, pe cînd anumite facult i sînt distruse, altele pot fi aduse la un grad de exaltareăţ exce¬siv . Influen a unei sugestii îl va lansa cu o irezistibil impetuozitateă ţ ă spre comiterea anumitor acte. Impetuozitate înc şi mai irezistibil în mul imiă ă ţ decît la subiectul hipno¬tizat, c ci sugestia, fiind aceeaşi pentru to iă ţ indivizii, se intensific , devenind reciproc . Unit ile unei mul imi care ară ă ăţ ţ poseda o personalitate destul de puternic spre a rezista sugestiei sînt în num ră ă prea mic, iar curentul le duce cu el. Ele ar putea cel mult s încerce oă diversiune, cu ajutorul unei sugestii diferite. Un cuvînt nimerit, o imagine evocat la momentul potrivit au deturnat uneori mul imile de la actele cele maiă ţ sîngeroase.Aşadar, dispari ia personalit ii conştiente, orientarea pe calea sugestiei şiţ ăţ contagiunea sentimentelor şi ideilor în acelaşi sens, tendin a de a transformaţ imediat în acte ideile sugerate, acestea sînt principalele caracteristici ale individu¬lui în starea de mul ime. El nu mai este el însuşi, ci un automat pe careţ voin a sa este incapabil s -1 mai dirijeze.ţ ă ă

Prin simplul fapt c face parte dintr-o mul ime, omul coboar , prin urmare, maiă ţ ă multe trepte pe scara civiliza iei. Izolat, poate c era un om cultivat, pe cîndţ ă în mul ime este un instinctiv, aşadar un barbar. El are spontaneitatea, vio¬len a,ţ ţ ferocitatea şi, de asemenea, entuziasmele şi eroismele fiin elor primitive. Seţ apropie de acestea şi prin uşurin a cu ca¬re se las impresionat de cuvinte, deţ ă imagini, precum şi condus la acte care lezeaz interesele sale cele mai evidente. Individul In starea deă mul ime este un gr unte de nisip în mijlocul altor gr un e de nisip, pe careţ ă ă ţ vîntul le spulber dup capriciul s u Aşa se face c vedem juri dînd verdicte peă ă ă ă care fiecare jur luat în parte le-ar dezaproba, adun ri parlamentare care adoptă ă legi şi m suri pe care le-ar condamna în particular fiecare din membriiă componen i. Lua i unul cîte unul, mem¬brii Conven iunii erau burghezi cu obiceiuriţ ţ ţ paşnice. Reu¬ni i în mul ime, ei nu au ezitat, sub influen a cîtorva capi, sţ ţ ţ ă trimit la ghilotin oameni v dit nevinova i; dup cum, contrar intereselor lor,ă ă ă ţ ă ei au renun at la inviolabilitatea lor, decimîndu-se ei înşişi.ţNu numai prin acte difer individul în stare de mul ime de Eul s u normal. Maiă ţ ă înainte chiar de a-şi fi pierdut orice independen , ideile şi sentimentele saleţă s-au transformat în aşa m sur încît avarul a devenit foarte darnic, scepticul ună ă credul, omul onest un criminal, poltronul un erou. Re¬nun area la toateţ privilegiile, votat de nobilime într-un moment de entuziasm, în faimoasa noapteă de 4 august 1789, cu siguran c nu ar fi fost niciodat acceptat de nici unulţă ă ă ă din membrii s i lua i izolat.ă ţConcluzia observa iilor precedente: mul imea este întot¬deauna inferioar dinţ ţ ă punct de vedere intelectual fa de omul izolat. Dar, din punctul de vedere alţă sentimentelor şi al actelor pe care aceste sentimente le provoac , ea poate fi,ă dup împrejur ri, mai bun sau mai rea. Totul depinde de modul în care esteă ă ă sugestionat . Lucrul acesta l-au subes¬timat autorii care nu au studiat mul imileă ţ decît din punct de vedere criminal. Desigur, adesea mul imile sînt criminale,ţ îns , tot adesea, ele sînt eroice. Sînt cu uşurin determinate s se lase uciseă ţă ă pentru triumful unui crez sau al unei idei, pot fi entuziasmate pentru glorie şi onoare, pot fi antrenate aproape f r dificultate şi f r arme, ca în vremeaă ă ă ă crucia¬delor, s lupte pentru eliberarea din mîinile necredincioşilor aă mormîntului lui Hristos, sau, ca în 1793, pentru ap rarea p mîntului patriei*.ă ă Eroisme, evident, pu in cam incon¬ştiente, dar cu astfel de eroisme se faceţ istoria. Dac nu s-ar pune la activul popoarelor decît marile ac iuni gîndite laă ţ rece, analele lumii ar înregistra prea pu ine evenimente.ţ* Autorul are în vedere b t lia de la Hondschoote, unde francezii au ob inut oă ă ţ str lucit victorie, în zilele de 6—8 septembrie 1793, împo¬triva unei armateă ă anglo-austro-olandeze comandat de ducele de York. (Nota trad.).ă 20 Capitolul II SENTIMENTELE Şl MORALITATEA MUL IMILORŢ lor, ca şi altele înc , pot fi observate şi la fiin e care apar¬ in unor formeă ţ ţ inferioare de evolu ie: s lbaticul şi copilul. Este o analogie pe care o semnalezţ ă doar în treac t. Demon¬strarea sa ar dep şi cadrul acestei lucr ri. Ea ar fi, deă ă ă alt¬fel, inutil pentru persoanele care sînt la curent cu psihologia primitiviloră şi i-ar convinge cu greu pe acelea care nu o cunosc. Abordez acum, în mod succesiv, diversele caracteristici uşor de observat la majoritatea mul imilor.ţ

1. Impulsivitatea, versatilitatea şi iritabilitatea mul¬ imilor. Mul imea esteţ ţ juc ria tuturor instig rilor din exterior şi reflect varia iile neîncetate aleă ă ă ţ acestora. Impulsurile pe care ea le sufer sînt des¬tul de imperioase pentru caă interesul personal s fie eclipsat. Nimic nu este premeditat în actele mul imilor.ă ţ

Influen a rasei. 2. Sugestibilitatea şi credulitatea mul imilor. Supunerea lorţ ţ fa de suges¬tii. Imaginile evocate în spiritul lor sînt luate drept realit i.ţă ăţ Aceste imagini sînt asem n toare pentru to i indivizii care compun o mul ime.ă ă ţ ţ Diverse exemple de iluzii c rora le cad prad to i indivizii dintr-o mul ime.ă ă ţ ţ Imposibilitatea de a acorda vreun credit m rturiei mul imii. Unanimitatea aă ţ numeroşi martori este una din cele mai rele probe ce poate fi invocat pentruă stabilirea unui fapt. Sc zuta valoare a c r ilor de istorie. 3. Exagerarea şiă ă ţ simplismul sentimentelor mul imii. Mul imile nu cunosc nici îndoiala, niciţ ţ certitudinea şi merg mereu c tre extreme. Sentimentele lor sînt tot¬deaunaă excesive. 4. Intoleran a, autoritarismul şi conservatorismul mul imilor. Motiva iaţ ţ ţ acestor senti¬mente. Servili tatea mul imilor fa de o autori¬tate puternic .ţ ţă ă Instinctele revolu ionare momen¬tane ale mul imilor nu le împiedic s fie extremţ ţ ă ă de conservatoare. Sînt din instinct ostile schimb ¬rilor şi progresului. 5.ă Moralitatea mul imilor. Mora¬litatea mul imilor, potrivit sugestiilor primite,ţ ţ poa¬te fi mult mai sc zut sau mult mai înalt decît aceea a indivizilor care leă ă ă compun. Explica ie şi exemple. Mul imile au rareori drept c l uz inte¬resul, careţ ţ ă ă ă constituie cel mai adesea mobilul exclu¬siv al individului izolat. Rolul moralizator al mul imilor.ţDup ce am ar tat, într-un mod foarte general, care sînt principaleleă ă caracteristici ale mul imilor, pornim acum la studierea lor in detaliu.ţUnele caracteristici speciale ale mul imilor, cum sînt impulsivitatea,ţ iritabilitatea, incapacitatea, de a ra iona, absen a judec ii şi spirituluiţ ţ ăţ critic, exagerarea sentimente- 1. Impulsivitatea, versa ilitatea şi iritabilitateaţmul imilorţMul imea, aşa dup cum am spus-o studiind caracteris¬ticile ei fundamentale, esteţ ă condus aproape în exclusivitate de c tre inconştient. Actele sale se afl multă ă ă mai mult sub influen a m duvii spin rii decît sub aceea a creierului. Ac iunileţ ă ă ţ s vîrşite pot fi perfecte în ceea ce priveşte execu¬ ia, dar ele nu sînt dirijateă ţ de c tre creier, individul ac io-nînd potrivit hazardului instig rii. Juc rie aă ţ ă ă tuturor stimu-len ilor exteriori, mul imea reflect neîncetatele varia ii aleţ ţ ă ţ acestora. Este, aşadar, sclava impulsurilor primite. Indivi¬dul izolat poate fi supus aceloraşi provoc ri ca şi omul aflat în starea de rmil ime, dar cum ra iuneaă ţ ţ sa îi arat inconve¬nientele de a ceda acestora, el nu cedeaz . Din punct deă ă vedere fiziologic putem defini acest fenomen spunînd c individul izolat posedă ă aptitudinea de a-şi domina refle¬xele, pe cînd mul imea este lipsit de aceasta.ţ ăDiversele impulsuri de care ascult mul imile vor putea fi, potrivit cu naturaă ţ provoc rilor, generoase sau crude, eroice sau laşe, îns ele vor fi întotdeaunaă ă atît de impe¬rioase încît însuşi instinctul conserv rii va p li în fa a lor.ă ă ţ Excitan ii susceptibili s sugestioneze mul imile fiind varia i, iar acestea dinţ ă ţ ţ urm ascultînd întotdeauna de ei, mul imile sînt extrem de versatile. Le vedemă ţ trecînd într-o clip de la ferocitatea cea mai sîngeroas la generozitatea sau laă ă eroismul cel mai absolut. Mul imea este cu uşurin c l u, dar cu nu mai pu inţ ţă ă ă ţ ă uşurin martir. Din pieptul ei au curs torentele de sînge cerute pentru triumfulţă multor convingeri. E inutil s mergem pîn în vremurile eroice spre a vedea de ceă ă sînt capabile mul imile. într-o r scoal ele nu-şi tîrguiesc niciodat via a şiţ ă ă ă ţ sînt pu ini ani de cînd un general, devenit deodat popular, a g sit lesne o sutţ ă ă ă

22 23 de mii de oameni gata s se lase ucişi pentru cauza lui.ăNimic, deci, nu ar putea sa fie premeditat la mul imi. Sub influen a instig rilorţ ţ ă de moment, ele pot parcurge succesiv întreaga gam a sentimentelor celor maiă

contrare. Sînt asem n toare frunzelor pe care uraganul le ridic , le împr ştie înă ă ă ă toate p r ile, apoi le las s recad . Studierea anumitor mul imi revolu ionare neă ţ ă ă ă ţ ţ va furniza cîteva exem¬ple de variabilitate a sentimentelor lor.Aceast nestatornicie a mul imilor le face foarte greu de guvernat, mai alesă ţ atunci cînd o parte din puterile pu¬blice a c zut în mîinile lor. Dacă ă necesit ile vie ii de toate zilele nu ar constitui un fel de regulator invizibilăţ ţ al eveni¬mentelor, democra iile nu ar putea s subziste. în plus, mul imile careţ ă ţ vor ceva cu frenezie, nu vor lucrul acesta timp prea îndelungat. Ele sînt la fel de incapabile de o voin de durat , cum sînt de gîndire.ţă ăMul imea nu este numai impulsiv şi nestatornic . Ca şi s lbaticul, ea nu admiteţ ă ă ă obstacol între dorin şi realizarea dorin ei, cu atît mai pu in cu cît num rul îiţă ţ ţ ă d sentimentul unei puteri irezistibile. Pentru individul aflat în starea deă mul ime no iunea de imposibilitate dispare. Omul izolat simte prea bineţ ţ c nu ar putea de unul singur s incendieze un palat, s jefuiasc un magazin:-ă ă ă ă nu-i trece deloc prin minte s fac încercarea. F cînd parte dintr-o mul ime,ă ă ă ţ el ia cunoştin de puterea pe care i-o confer num rul şi va ceda imediat primeiţă ă ă sugestii de omor sau de jaf. Obstaco¬lul neprev zut va fi doborît cu frenezie.ă Dac organismul uman ar permite perpetuitatea furiei, s-ar putea spune că ă starea normal a mul imii contrariate este furia.ă ţîn iritabilitatea mul imilor, în impulsivitatea şi versati¬litatea lor, precum şiţ în toate sentimentele populare pe care le vom studia intervin totdeauna caracteristicile fundamen¬tale ale neamului. Acestea constituie solul invariabil în care germineaz sentimentele noastre. Mul imile sînt iritabile şi impulsive,ă ţ f r îndoial , dar cu mari varia ii în ceea ce priveşte gradul. Deosebireaă ă ă ţ între o mul ime latin şi una anglo-saxon , de exemplu, este frapant .ţ ă ă ă Faptele recente ale istoriei noastre arunc o lumin vie asupra acestui aspect.ă ă în 1870, publicarea unei simple telegrame care relata o presupus insult aă ă fost suficient spre a determina o explo¬zie de furie, de unde a ieşit imediat ună r zboi îngrozitor*.ă* Referire la incidentul diplomatic (aşa-numita „ depeş de la Ems") regizat deă Bismarck, care a dus la r zboiul franco-german din 1870 — 1871 şi la c derea luiă ă Napoleon al III-lea. (Nota trad.). Cî iva ani mai tîrziu, anun area prin telegraf a unui neîn¬semnat eşec la Langsonţ ţ a provocat o nou explozie, care a dus la r sturnarea instantanee a guvernului*.ă ă în acelaşi timp, eşecul mult mai grav al unei expedi ii engleze la Khartoum** nu aţ produs în Anglia decît o slab impresie şi nici un ministru nu a fost schimbat.ă Mul imile sînt pretu¬tindeni feminine, dar cele mai feminine dintre toate sîntţ mul imile latine. Cine se sprijin pe ele poate urca foarte repede şi foarte sus,ţ ă dar mergînd mereu de-a lungul pr pas-tiei tarpeene*** şi cu certitudinea c într-oă ă zi va fi aruncat în ea.2. Sugestibilitatea şi credulitatea mul imilorţAm spus c una din caracteristicile generale ale mul i¬milor este sugestibilitateaă ţ excesiv , ar tînd totodat cît de contagioas este sugestia în orice aglomerareă ă ă ă uman ; ceea ce explic orientarea rapid a sentimentelor într-un sens determinat.ă ă ăOricît de neutr am presupune-o, mul imea se g seşte cel mai adesea într-o stareă ţ ă de expectativ favorabil suges¬tiei. Prima sugestie formulat se impune imediată ă ă tuturor creierelor prin contagiune şi se stabileşte de îndat orien¬tarea. La ceiă sugestiona i, ideea fix tinde s se transforme în act. Fie c este vorba de unţ ă ă ă palat de incendiat sau de s vîrşirea unei opere de devotament, mul imea este gataă ţ de ac iune cu aceeaşi uşurin . Totul va depinde de natura excitantului şi nu, caţ ţă la individul izolat, de raporturile exis¬tente între actul sugerat şi motivele ra ionale**** care pot fi opuse realiz rii sale.ţ ă* Ocupat de trupele franceze în februarie 1885, localitatea Lang¬son dină Indochina a fost evacuat la pu in timp dup aceea, ca urmare a unui atac dină ţ ă partea chinezilor; interpretat cu exagerare înFran a, eşecul a dus la c dereaţ ă guvernului Jules Ferry. (Nota trad.)** Dezastrul din 1884 al trupelor coloniale britanice, ca urmare a a unor ac iuniţ

reuşite ale lui Mohammed Ahmed (al-Mahdi), capul r s¬coalei antiegiptene şiă antibritanice izbucnite în Sudan în anul 1881. (Nota trad.)*** Pant abrupt a Capitoliului (colin la Roma, pe care se ridica templul luiă ă ă Jupiter), unde erau arunca i unii condamna i la moarte. (Nota trad.)ţ ţ**** ala somme de raison» în textul original. (Nota trad.)25 24 De asemenea, r t cind mereu în marginile inconştientu¬lui, supunîndu-se tuturoră ă sugestiilor, animat de violen a sentimentelor proprii fiin elor ce nu pot faceă ţ ţ apel la in¬fluen e ra ionale, lipsit de spirit critic, mul imea se arat de oţ ţ ă ţ ă credulitate excesiv . Neverosimilul nu exist pentru dînsa şi se cuvine s neă ă ă amintim mereu de lucrul acesta spre a în elege uşurin a cu care se pl smuiesc şiţ ţ ă se propag legendele şi poveştile cele mai extravagante1.ăCrearea de legende care circul cu atîta uşurin în rîndurileă ţă mul imilor nu este numai rezultatul unei complete credulit i, ci şi alţ ăţ deform rilor uluitoare pe care le sufer evenimentele în imagina ia indiviziloră ă ţ strînşi laolalt . Gel mai simplu eveniment v zut de mul ime devine ună ă ţ eveni¬ment desfigurat. Mul imea gîndeşte prin imagini, iar imagi¬nea evocat evocţ ă ă ea îns şi o serie de alte imagini, f r nici o leg tur logic cu prima. Concepemă ă ă ă ă ă f r greutate starea aceasta dac ne gîndim la bizarele succesiuni de idei la.ă ă ă care ne conduce uneori evocarea unui fapt oarecare. Ra iu¬nea demonstreazţ ă incoeren a unor asemenea imagini, dar mul imea nu o vede; iar ceea ceţ ţ imagina ia sa deformant adaug la eveniment, mul imea confund cu evenimentul.ţ ă ă ţ ă Incapabil s disting subiectivul de obiectiv, ea admite drept realeă ă ă imaginile evocate în spiritul ei, deşi cel mai adesea nu are decît o leg tură ă îndep rtat cu faptul observat. Deform rile la care o mul ime supune ună ă ă ţ eveniment oarecare la care este martor ar trebui, se pare, s fie nenu¬m rate şiă ă ă de sensuri diverse, dat fiind faptul c oamenii care o compun sînt deă temperamente extrem de variate. Nimic, îns , din toate acestea. Ca urmare aă contagiunii, deform rile sînt de aceeaşi natur şi au acelaşi sens pentru to iă ă ţ indivizii din colectivitate. Prima deformare perceput de c tre unul din eiă ă formeaz nucleul sugestiei contagioase, înainte de a ap rea pe zidurileă ă Ierusalimului pentru to i crucia ii, este cert c Sf. Gheorghe nu a fost v zutţ ţ ă ă decît de unul dintre dînşii. Pe calea sugestiei, miracolul semnalat a fost imediat acceptat de toat lumea.ă1 Persoanele care au asistat Ia asediul Parisului au constatat nume¬roase fapte privind aceast credulitate a mul imilor pentru lucruri abso¬lut neverosimile. Oă ţ luminare aprins la etajul de sus al unei case era de îndat socotit drept ună ă ă semnal pentru asediatori. Dou secunde de reflec ie ar fi dovedit, totuşi, că ţ ă asediatorilor le era absolut imposibili s z reasc lic rirea acelei lumin ri laă ă ă ă ă cîteva leghe distan .ţă26

Acesta este mecanismul halucina iilor colective, atît de frecvente in istorie şiţ care par s aib toate tr s turile clasice ale autenticit ii, deoarece avem de-aă ă ă ă ăţ face cu feno¬mene constatate de mii de persoane.Calitatea mental a indivizilor din care se compune mul imea nu contrazice acestă ţ principiu. Este un lucru f r importan . Din momentul in care fac parte dină ă ţă mul ime, atît incultul cît şi savantul devin la fel de incapabili de observa ie.ţ ţTeza poate p rea paradoxal . Ca s-o demonstr m, ar trebui s relu m analiza unuiă ă ă ă ă mare num r de fapte istorice, iar cîteva volume nu ar fi suficiente pentruă aceasta.Totuşi, cum nu vrem s -1 l s m pe cititor sub impresia unor aser iuni f r probe,ă ă ă ţ ă ă îi voi da numaidecît cîteva exem¬ple luate la întîmplare din toate care s-ar putea

cita.Urm torul fapt este unul din cele mai tipice, deoarece a fost selectat dină halucina iile colective care au bîntuit o mul ime în care se g seau indivizi deţ ţ ă toate soiurile, igno¬ran i cît şi instrui i. Este relatat incidental de c treţ ţ ă locote¬nentul de marin Julien Felix, în cartea sa referitoare la curen ii marini.ă ţFregata la Belle-Poule, naviga pentru a reg si corveta le Berceau, de care fuseseă desp r it de o furtun violent . Era în plin zi însorit . Deodat omul de vegheă ţ ă ă ă ă ă ă semnaleaz o ambarca iune dezorientat . Echipajul îşi îndreapt privi¬rile spreă ţ ă ă punctul indicat şi toat lumea, ofi eri şi matelo i, z reşte o plut plin deă ţ ţ ă ă ă oameni, remorcat de ambarca ii pe care fîlfîiau semnale de desperare. Amiralulă ţ Desfosses ceru s fie echipat o ambarca ie, ca s sar în ajutorulă ă ţ ă ă naufragia ilor. în timp ce se apropiau, matelo ii şi ofi erii care îi conduceauţ ţ ţ vedeau „mase de oameni agitîndu-se, întinzînd mîinile, auzeau zgomotul surd şi confuz al unui mare num r de voci". Ajunşi în apropierea pretinsei plute, s-auă aflat pur şi simplu în fa a cîtorva crengi de arbori pline de frunze, smulse deţ ■ furtun de pe coasta din vecin tate, în fa a unei eviden e atît de palpabile,ă ă ţ ţ halucina ia a disp rut.ţ ăExemplul acesta dezv luie cu toat claritatea mecanis¬mul halucina iei colective,ă ă ţ aşa cum l-am explicat. De o parte mul imea, în stare de expectativ *; de alta,ţ ă sugestia operat de omul de veghe care a semnalat un vas dezorien¬tat în largul■ ă m rii, sugestie acceptat prin contagiune de « tre to i cei care asistau, ofi eriă ă ă ţ ţ sau matelo i.ţ* <ietat d'attention expectanten în textul original. (Nota trad.)27 Nu este nevoie ca o mul ime s fie numeroas pentru ce facultatea sa de a vedeaţ ă ă corect s fie distrus , iar faptele reale s fie înlocuite de halucina ii f ră ă ă ţ ă ă leg tur cu acela fapte. Reunirea cîtorva indivizi constituie o mul ime şi, fie eiă ă ţ chiar distinşi savan i, ei cap t atunci toate caracte¬risticile mul imilor înţ ă ă ţ leg tur cu subiectele din afara specia¬lit ii lor. Facultatea de observa ie şiă ă ăţ ţ spiritul critic pe care le posed fiecare din ei se evapor .ă ăUn psiholog ingenios, d. Davey, ne furnizeaz un exem¬plu foarte ciudat, comunicată în Annales des Sciences psychi-ques şi care merit a fi relatat aici. Convocînd oă reuniune de observatori distinşi — între care şi unul din savan iiţ de frunte ai Angliei, d. Wallace — d. Davey a executat în fa a lor —ţ dup ce i-a l sat s examineze obiectele şi s pun sigilii unde doreauă ă ă ă ă — toate fenomenele clasice ale spiritismului: materializarea spiritelor, scrierea pe t bli e de ardezie etc. Ob inînd dup aceea de la aceştiă ţ ţ ă spectatori iluştri raporturi scrise ce afirmau c fenomenele observate nu au putută s fie provocate decît prin mijloace suprana¬turale, el le-a dezv luit apoiă ă c ele erau rezultatul unor şiretlicuri foarte simple. „Cel mai uimitor lucru ală investi¬ga iei domnului Davey, scrie autorul relat rii, nu este minu¬nea de farsţ ă ă în sine, ci extrema lips de consisten a rapoar¬telor redactate de martoriă ţă neini ia i. Deci, spune el, martorii 'pot s fac istorisiri detaliate, pozitive,ţ ţ ă ă care s fie complet eronate, dar al c ror rezultat este c , dac se acceptă ă ă ă ă ca fiind exacte descrierile lor, fenomenele pe care le descriu sînt inexplicabile prin şiretlic. Metodele n scocite de d. Da¬vey erau atît de simpleă încît este de mirare c a avut în¬dr zneala s le foloseasc ; dar el avea oă ă ă ă putere atît de mare asupra mul imii încît putea s o conving c vedea ceea ceţ ă ă ă nu vedea". Este, pîn una alta, puterea hipnotizatorului fa de hipnotizat. Dară ţă atunci cînd o vedem exercitîndu-se asupra unor spirite superioare, puse în prealabil în gard , este de în eles cu cît uşurin se iluzionează ţ ă ţă ă mul imile obişnuite.ţExemplele analoage sînt nenum rate. Acum cî iva ani, ziarele reproduceau istoria aă ţ dou feti e înecate, pescuite în Sena. Aceşti copii au fost recunoscu i din primulă ţ ţ mo¬ment, în modul cel mai categoric, de c tre o duzin deă ă28

martori. în fa a unor afirma ii atît de concordante nu a r mas nici o îndoial înţ ţ ă ă cugetul judec torului de instruc ie. Acesta a permis redactarea actului de deces.ă ţ Dar în mo¬mentul în care era pe cale s se procedeze la înhumare, întîmplarea f cuă ă s se descopere c presupusele victime erau perfect vii şi c nu aveau, de altfel,ă ă ă decît o foarte slab asem nare cu micile înecate. Ca în multe din exempleleă ă precedente, pe care le-am citat, afirma ia primului martor, victim a unei iluzii,ţ ă a fost deajuns ca s -i sugestioneze pe to i ceilal i.ă ţ ţîn cazurile similare, punctul de plecare al sugestiei este întotdeauna iluzia produs la un individ prin intermediul reminiscen elor mai mult sau mai pu ină ţ ţ vagi, apoi conta¬giunea prin afirmarea acestei iluzii ini iale. Dac primulţ ă observator este foarte impresionabil, va fi suficient ca leşul pe care el crede a-1 recunoaşte s prezinte — dincolo de orice asem nare real — vreoă ă ă particularitate, o cicatrice sau un detaliu vestimentar, susceptibil s evoceă pentru dînsul ideea unei alte persoane. Evocat , ideea aceasta devine atunciă nucleul unui fel de cristaliz ri care invadeaz cîmpul în elegerii şi paralizează ă ţ ă orice facultate critic . Ceea ce observatorul vede atunci, nu mai este obiectul caă atare, ci imaginea evocat în spiritul s u. Aşa se explic recunoaş¬terea eronată ă ă ă de cadavre de copii de c tre propria lor mam , cum este cazul urm tor, vechi deja,ă ă ă unde vedem manifes-tîndu-se tocmai cele dou genuri de sugestie c rora le-amă ă analizat mecanismul.„Copilul fu recunoscut de c tre un alt copil — care se înşela. Se derula atunciă seria de recunoaşteri inexacte.Şi s-a v zut un lucru de-a dreptul extraordinar. A doua zi dup ce un şcolar 1-aă ă recunoscut, o femeie a strigat: «Ah! Dumnezeule, e copilul meu!»A fost adus în apropierea cadavrului, ea a cercetat lucrurile, a v zut oă ă cicatrice pe frunte. « Este — a zis ea — chiar s rmanul meu b iat, pierdut în lunaă ă iulie. Mi l-or fifurat şi l-au omorît! »Femeia era port reas pe strada Four şi se numea Cha-vandret. A fost adus cumnatulă ă ei care, f r şov ire, a spus: « Iat -1 pe micul Philibeit». Mai mul i locuitoriă ă ă ă ţ de pe strada men ionat 11 recunoscur pe Philibert Chavandret în copil, f r a-1ţ ă ă ă ă mai pune la socoteal pe înv tor, pentru care indiciul era o medalie.ă ăţă 29- Ei bine, vecinii, cumnatul, înv torul şi mama se înşe¬lau. Şase s pt mîni maiăţă ă ă tîrziu, identitatea copilului era sta¬bilit . Era un copil din Bordeaux, ornorîtă la Bordeaux şi, prin mesagerie, adus la Paris"2.S remarc m faptul c recunoaşterile sînt f cute, în gene¬ral, de c tre femei şiă ă ă ă ă copii, adic tocmai de c tre fiin ele cele mai impresionabile. Aceste recunoaşteriă ă ţ arat ce va¬loare pot avea în justi ie asemenea m rturii. Afirma iile copiilor,ă ţ ă ţ îndeosebi, nu ar trebui niciodat invocate. Magis¬tra ii repet , ca pe un locă ţ ă comun, c la aceast vîrst nu se minte. O cultur psihologic mai pu in sumar i-ă ă ă ă ă ţ ăar înv a c la vîrsta aceasta se minte aproape întotdeauna. F r îndoial ,ăţ ă ă ă ă minciuna copiilor este inocent , dar nu este mai pu in minciun . Mai bine ar fi să ţ ă ă se trag la sor i condam¬narea unui acuzat decît ca ea s fie decis , cum s-aă ţ ă ă f cut de atîtea ori, potrivit m rturiei depuse de un copil.ă ăCa s revenim la observa iile f cute de c tre mul imi, s conchidem că ţ ă ă ţ ă ă observa iile colective sînt cele mai eronate dintre toate şi reprezint cel maiţ ă adesea simpla iluzie a unui individ care, pe calea contagiunii, i-a sugestionat pe ceilal i.ţNenum rate fapte dovedesc completa neîncredere pe care trebuie s-o avem fa deă ţă m rturia mul imilor. Mii de oameni • au asistat la celebra şarj de cavalerie deă ţ ă la b t lia de la Sedan şi, cu toate acestea, este imposibil, în prezen aă ă ţ m rtu¬riilor de la fa a locului cele mai contradictorii, s se ştie de c tre cineă ţ ă ă a fost ea comandat . Într-o carte recent , gene¬ralul englez Wolseley* a dovedită ă c pîn în prezent cele mai grave erori au fost comise cu privire la cele maiă ă importante fapte privind b t lia de la Waterloo, fapte atestate, cu toate acestea,ă ă

de sute de martori3.2 Eclair din 21 aprilie 1895.* Sir Joseph Garnet Wolseley, comandant şef al armatei britanice în anii 1895-1901. (Nota rad.)ţs Ştim noi, fie şi cu privire la o singur b t lie, cum s-a desf şurat ea exact?ă ă ă ă M îndoiesc foarte mult. Ştim care a fost înving torii şi care învinşii, dară ă probabil nimic mai miilt. Ceea ce d. D'Harcourt, partici¬pant şi martor, relatează despre b t lia de la Solferino se poate aplica tuturor b t liilor: „Generaliiă ă ă ă (informa i, fireşte, prin sute de m rturii) îşi transmit raporturile oficiale;ţ ă ofi erii îns rcina i s vehiculeze ordi¬nele, modific aceste documente şiţ ă ţ ă ă redacteaz proiectul definitiv; şeful de stat major îl contest şi îl reface cuă ă noi osteneli. Este prezentat mareşalului, care strig : „V înşela iă ă ţ absolutamente!"; şi îi substituie o nou redactare. Şi nu r mîne aproape nimic dină ă raportul ini ial. Dom¬nul d'Harcourt relateaz faptul acesta ca pe o dovadţ ă ă privind imposibi¬litatea în care ne g sim de a stabili adev rul asupraă ă evenimentului cel mai palpabil, mai bine observat. Toate aceste exemple demonstreaz , repet, ceea ce valo¬reaz m rturia mul imilor.ă ă ă ţ Tratatele de logic încadreaz unanimitatea a numeroşi martori în categoriaă ă dovezilor cele mai probante de exactitate cu privire la un fapt. Dar ceea ce noi ştim despre psihologia mul imilor arat cît de mult se iluzioneaz ele în aceastţ ă ă ă privin . Evenimentele cele mai îndoielnice sînt, cu certitudine, cele care auţă fost obser¬vate de num rul cel mai mare de persoane. A spune c un fapt a fostă ă constatat simultan de c tre mii de martori, este a spune c faptul real este, înă ă general, foarte diferit de relatarea adoptat .ăDin cele precedente decurge clar c trebuie s socotim c r ile de istorie dreptă ă ă ţ lucr ri de pur imagina ie. Sînt relat ri fanteziste de fapte r u observate,ă ă ţ ă ă înso ite de expli¬ca ii date dup consumarea evenimentelor*. Dac trecutul nu ne-ţ ţ ă ăar fi l sat moştenire opere literare, artistice şi de arhitectur , monumente, nuă ă am cunoaşte nimic real. Cu¬noaştem un singur cuvînt adev rat despre via a mariloră ţ oameni care au jucat roluri esen iale pe scena lumii, cum sînt Hercule, Buddha,ţ Iisus sau Mahomed? Foarte proba¬bil, nu. In fond, de altfel, via a lor exact neţ ă intereseaz pu in. Fiin ele care au impresionat mul imile au fost eroi legendariă ţ ţ ţ şi nu eroi reali.Din nefericire, legendele nu au ele însele nici o consis¬ten . Imagina iaţă ţ mul imilor le transform neîncetat dup vremuri şi îndeosebi dup neam. Este mareţ ă ă ă distan între Iehova cel sîngeros al Bibliei şi Dumnezeu al iubirii cum 11 vedeaţă Sfînta Tereza, ca şi între Buddha adorat în China şi acela venerat în India, care nu au nici o tr s tur comun . Nici m car nu este nevoie ca secolele s fi trecută ă ă ă ă ă peste eroi pentru ca legenda lor s fie transformat de imagina ia mul imilor.ă ă ţ ţ Transformarea are uneori loc în cî iva ani. Am v zut în zilele noastre legendaţ ă unuia din cei mai mari eroi ai istoriei modificîndu-se de mai multe ori în mai pu in de cincizeci de ani. Sub Burboni, Napoleon deveni un fel de personaj idilic,ţ filantrop şi liberal, prietenul celor umili care, dup spusa poe ilor, trebuie s -ă ţ ăi p streze amintirea timp îndelungat la umbra colibei. Treizeci de ani dup aceea,ă ă eroul blajin devenea un despot sîngeros, uzurpator al puterii şi al libert ii,ăţ care a sacrificat trei milioane de oameni numai pentru ambi ia sa. Legenda seţ transform şi sub ochii noştri. Dup ce cîteva zeci de secole vor fi trecută ă«apres coup » în textul original. (Nota trad.)

30 31 peste ea, savan ii viitorului, în prezen a acestor poveşti contradictorii, poateţ ţ c se vor îndoi de existen a eroului, cum ne îndoim noi uneori de aceea a luiă ţ

Buddba, şi nu vor mai vedea în ea decît vreun mit solar sau o dezvoltare a legendei lui Hercule. F r îndoial c ei se vor consola uşor cu privire laă ă ă ă aceast incertitudine, c ci, mai bine ini¬ ia i decît cei de azi în psihologiaă ă ţ ţ mul imilor, vor şti c istoria nu poate eterniza decît mituri.ţ ă3. Exagerarea şi simplismul sentimentelor mul imiiţBune sau rele, sentimentele manifestate de c tre o mul¬ ime prezint dublulă ţ ă caracter de a fi foarte simple şi foarte exagerate. Din acest punct de vedere, ca şi din atîtea altele, individul în starea de mul ime se apropie de oameniiţ primi¬tivi, inaccesibili la nuan e, v zînd lucrurile în mare şi necu-noscîndţ ă tranzi iile. în mul ime, exagerarea unui sentiment este fortificat prinţ ţ ă faptul c , propagîndu-se extrem de rapid pe calea sugestiei şiă contagiunii, aprobarea al c rei obiect devine sentimentul, îi sporeşteă considerabil for a. Simplicitatea şi exagerarea sentimentelor mul imiiţ ţ le fereşte de îndoial , de incertitudine. Ca şi femeile, ele merg imediat laă extreme. Enun ul unei suspiciuni se transform de îndat în evidenţ ă ă ţă indiscutabil . Un început de antipa¬tie sau de dezaprobare care, la individulă izolat, ar r mîne pu in pronun at, devine numaidecît o ur feroce la individul înă ţ ţ ă starea de mul ime.ţViolen a sentimentelor mul imilor este şi ea exagerat , îndeosebi în mul imileţ ţ ă ţ eterogene, datorit absen ei responsa¬bilit ii. Certitudinea impunit ii, cu atîtă ţ ăţ ăţ mai puternic cu cît mul imea este mai numeroas , iar no iunea unei puteriă ţ ă ţ momentane considerabile este datorat num rului de participan i, fac posibileă ă ţ pentru colectivitate sentimente şi acte imposibile pentru individul izolat. în mul imi, imbeci¬lul, ignorantul şi invidiosul sînt elibera i de sentimentulţ ţ nulit ii şi neputin ei lor, pe care le înlocuieşte ideea unei for e brutale,ăţ ţ ţ pasagere, dar imense.Exagerarea, în cazul mul imilor, are loc adesea, din nefe¬ricire, cu privire laţ sentimentele rele, relicv atavic a instinc¬telor omului primitiv, pe care omulă ă izolat şi responsabil se 32 vede obligat s şi le înfrîneze din teama de pedeaps . Astfel se explic uşurin aă ă ă ţ cu care mul imile se dedau la cele mai. rele excese.ţAbil sugestionate, mul imile devin capabile de eroism şi. devotament. Ele sîntţ chiar mai capabile de acestea decît individul izolat. Vom avea numaidecît ocazia s revenim asupra acestui aspect studiind moralitatea mul imilor.ă ţMul imea nefiind impresionat decît de sentimente exce¬sive, oratorul care vrea sţ ă ă o seduc trebuie s abuzeze de afirma ii tari. Exagerarea, afirmarea, repetarea,ă ă ţ f r a în¬cerca vreodat s demonstrezi ceva cu ajutorul ra ionamen¬tului, sîntă ă ă ă ţ procedee de argumentare familiare oratorilor reu¬niunilor populare.Mul imea reclam aceeaşi exagerare a sentimentelor şi din partea eroilor ei.ţ ă Calit ile şi virtu ile lor aparente tre¬buie s fie mereu amplificate. La teatru,ăţ ţ ă mul imea cere-eroului piesei virtu i, un curaj, o moralitate care niciodat . nuţ ţ ă sînt practicate în via .ţăS-a vorbit pe drept cuvînt de optica special a teatrului.. Exist una, f ră ă ă ă îndoial , dar regulile sale sînt cel mai ade¬sea f r leg tur cu bunul sim şiă ă ă ă ă ţ logica. Arta de a vorbi' mul imilor este de ordin inferior, dar cere aptitudini cuţ totul speciale. Uneori, la lectur , nu se prea explic succesul anu¬mitor piese deă ă teatru. Directorii de teatre, cînd le accept , ei înşişi în general nu sînt siguriă de reuşit , c ci pentru a le-, judeca ar trebui s se transforme în mul ime4. Dacă ă ă ţ ă am» putea dezvolta subiectul, ar fi uşor de ar tat şi influen a preponderent aă ţ ă rasei. Piesa care entuziasmeaz mul imea într-o ar r mîne uneori f r nici ună ţ ţ ă ă ă ă succes în alt ar sau nu ob ine decît un succes de stim şi conven ie, deoareceă ţ ă ţ ă ţ ea nu pune în joc resorturile capabile s pun în mişcare noul ei public.ă ăInutil s ad ug m c exagerarea mul imilor are loc doar în ceea ce priveşteă ă ă ă ţ sentimentele, nicidecum inteligen a. Prin,ţ* Aceasta ne face s în elegem de ce unele piese refuzate de to î directorii deă ţ ţ teatru ob in extraordinare succese cînd, din Sntîmplare, ele sînt jucate. Seţ cunoaşte succesul piesei lui F. Copp6e, Pour la couronne,. refuzat timp de zeceă

ani de directorii celor mai mari teatre, în pofida numelui autorului ei. La marraine de Charley, montat pe cheltuiala unui agent de schimb, dup repetateă ă refuzuri, a ob inut dou sute de reprezent ri în Fran a şi peste o mie în Anglia.ţ ă ă ţ F r explica ia dat mai sus, adic imposibilitatea directorilor de teatru de a seă ă ţ ă ă substitui mental mul imilor, asemenea abera ii de judecat din partea unorţ ţ ă indi¬vizi competen i şi extrem de interesa i s nu comit astfel de grosolaneţ ţ ă ă erori, ar fi de neîn eles.ţ33 singurul fapt c individul face parte din mul ime, nivelul s u intelectual, cum amă ţ ă şi ar tat, scade considerabil. A constatat-o şi domnul Tarde cînd a efectuată cercet rile sale asupra crimelor comise de mul imi. Aşadar, numai pe pla¬nulă ţ sentimentelor mul imile pot urca foarte sus sau, dimpo¬triv , pot s coboareţ ă ă foarte jos.4. Intoleran a, autoritarismul şi conservatorismulţmul imilorţMul imile necunoscînd decît sentimentele simple şi ex¬treme, ele resping sauţ accept în bloc opiniile, ideile şi cre¬din ele care le sînt sugerate,ă ţ considerîndu-le fie adev ruri absolute, fie erori nu mai pu in absolute.ă ţ întotdeauna se întîmpl aşa cu credin ele determinate pe calea sugestiei, în îocă ţ s fi fost generate pe calea ra ionamentului. Fiecare ştie cît de intolerante sîntă ţ credin ele religioase şi ce autoritate despotic exercit ele asupra spiritelor.ţ ă ăNeavînd nici o îndoial asupra a ceea ce ea crede a fi adev r sau eroare şi avînd,ă ă pe de alt parte, no iunea clar a for ei sale, mul imea este pe atît deă ţ ă ţ ţ autoritar pe cît de intolerant . Individul poate accepta contradic ia şiă ă ţ discu ia, pe cînd mul imea nu le suport niciodat . In reuniunile publice, cea maiţ ţ ă ă neînsemnat contradic ie din partea unui orator este imediat primit cu urlete deă ţ ■ ă furie şi violente invective, urmate îndat de acte de violen şi expulzare cîndă ţă oratorul insist cîtuşi de pu in. F r prezen a neliniş¬titoare a agen iloră ţ ă ă ţ ţ autorit ii, adesea contrazic torul ar fi chiar linşat.ăţ ăAutoritarismul şi intoleran a sînt generale la toate cate¬goriile de mul imi, darţ ţ aceste caracteristici se prezint în grade foarte diferite; apare şi în cazulă acesta no iunea funda¬mental de ras , dominatoare a sentimentelor şi gîndurilorţ ă ă oamenilor. Autoritarismul şi intoleran a sînt dezvoltate mai ales la mul imileţ ţ latine. Şi sînt dezvoltate în asemenea grad încît distrug sentimentul de independen individual , atît de puternic la angîo-saxoni. Mul imile latine nuţă ă ţ sînt sensi¬bile decît la independen a colectiv a sectei lor şi caracteris¬ticaţ ă acestei independen e este nevoia de a aservi imediat şi violent credin ei lor peţ ţ to i disiden ii. La popoarele latine,ţ ţ iacobinii de toate vîrstele, începînd cu cei ai Inchizi iei, nu s-au pututţ niciodat ridica la o alt concep ie despre libertate. Autoritarismul şiă ă ţ intoleran a constituie pentru mul imi sentimente foarte limpezi, pe care ele leţ ţ suport tot atît de lesne pe cît le practic . Ele respect for a şi sînt preaă ă ă ţ pu in impresionate de bun tate, cu uşurin considerat drept o form deţ ă ţă ă ă sl biciune. Simpatia lor nu s-a îndreptat niciodat c tre st pînitoriiă ă ă ă îng duitori, ci c tre tiranii care le-au dominat cu vigoare. Oricum, acestora leă ă înal ele cele mai impun toare statui. Dac ele calc în picioare cu pl cere peţă ă ă ă ă despotul r sturnat, este pentru c acesta şi-a pierdut for a, intrînd în categoriaă ă ţ celor slabi, dispre ui i şi nu temu i. Tipul de erou drag mul imilor va aveaţ ţ ţ ţ întot¬deauna structura unui Cezar. Panaşul s u le seduce, autori¬tatea sa leă impune, iar sabia sa le face fric .ăGata mereu s se ridice împotriva unei autorit i slabe,, mul imea se înclin cuă ăţ ţ ă servilitate în fa a unei autorit i puternice. Dac manifestarea autorit ii esteţ ăţ ă ăţ intermitent , mul imea, ascultînd întotdeauna de sentimentele sale ex¬treme, treceă ţ alternativ de la anarhie la servitute şi de la servitute la anarhie.De altfel ar fi s nu cunoaştem psihologia mul imilor dac am crede înă ţ ă predominarea la ele a instinctelor revolu ionare. Doar violen ele lor neţ ţ

iluzioneaz asupra acestui aspect. Exploziile de revolt şi de distrugere sîntă ă totdeauna foarte efemere. Mul imile sînt prea reglate de inconştient şi preaţ supuse, în consecin , influen ei eredit ilor seculare, spre a nu se ar ta extremţă ţ ăţ ă de conservatoare. Abandonate lor însele, le vedem curînd s tule de dezordinile loră şi dirijîn-du-se din instinct c tre aservire. Cei mai mîndri şi mai refractariă iacobini l-au aclamat energic pe Bonaparte cînd acesta a suprimat toate libert ile, f cîndu-şi dur sim it mîna sa de fier.ăţ ă ţ ăIstoria revolu iilor populare este aproape de neîn eles f r cunoaştereaţ ţ ă ă instinctelor profund conservatoare ale ma¬selor. Ele vor cu tot dinadinsul să schimbe numele institu¬ iilor lor şi adesea fac chiar revolu ii violente ca sţ ţ ă ob in aceste schimb ri; dar fondul acestor institu ii este prea mult expresiaţ ă ă ţ nevoilor ereditare ale rasei, pentru ca ele s nu revin mereu la ele.ă ă Versatilitatea lor neîncetat pri¬veşte numai lucrurile de suprafa . Ele au, deă ţă fapt, instincte conservatoare ireductibile şi, ca to i primitivii, un respectţ fetişist pentru tradi ie, o oroare inconştient pentru nout ¬ ile capabile s leţ ă ă ţ ă modifice condi iile lor reale de existen .ţ ţă Dac actuala putere a democra iilor ar fi existat în epoca în care au fostă ţ inventate meseriile din domeniul mecanicii, în epoca invent rii vaporului şi aă drumului de fier, reali¬zarea acestor inven ii ar fi fost imposibil sau ar fiţ ă avut loc doar cu pre ul unor revolu ii repetate. Din fericire pentru progresulţ ţ civiliza iei, suprema ia mul imilor nu a luat naş¬tere decît atunci cînd marileţ ţ ţ descoperiri ale ştiin ei şi indus¬triei erau deja f cute.ţ ă5. Moralitatea mul imilorţDac ataş m termenului moralitate sensul de respect con¬stant al anumitoră ă conven ii sociale şi de represiune perma¬nent a impulsurilor egoiste, esteţ ă absolut evident c mul i¬mile sînt prea impulsive şi prea nestatornice spre a fiă ţ suscep¬tibile de moralitate. Dar dac în acest termen includem apa¬ri ia momentană ţ ă a anumitor calit i, cum sînt abnega ia, devotamentul, dezinteresul, sacrificiulăţ ţ de sine, nevoia de echitate, putem spune c , dimpotriv , mul imile sînt uneoriă ă ţ .susceptibile de o moralitate foarte înalt .ăRarii psihologi care au studiat masele nu au f cut-o •decît din punctul de vedereă al actelor lor criminale; şi dat fiind frecven a acestor acte, ei au atribuită ţ mul imilor un nivel moral foarte sc zut.ţ ăF r îndoial , mul imile fac adesea dovad de o morali¬tate sc zut ; dar de ce?ă ă ă ţ ă ă ă Pur şi simplu pentru c instinctele de ferocitate destructiv sînt reziduurileă ■ ă epocilor primitive •care dorm în profunzimea fiec ruia dintre noi. Pentruă indi¬vidul izolat ar fi periculos s şi le satisfac , pe cînd absorb¬ ia sa într-oă ă ţ mul ime iresponsabil unde, prin urmare, impu¬nitatea este asigurat , îi d toatţ ă ă ă ă libertatea de a le manifesta. Neputînd de obicei s exercit m aceste instincteă ă distructive asupra semenilor noştri, ne m rginim s ni le satisfacem fa deă ă ţă ■ animale. Pasiunea pentru vîn toare şi ferocitatea mul¬ imilor deriv din aceeaşiă ţ ă surs . Mul imea care ucide ca în joac , prin lovituri date din toate p r ile, oă ţ ă ă ţ victim lipsit de ap rare, d dovada unei cruzimi foarte laşe; dar este oă ă ■ ă ă cruzime foarte înrudit , pentru filosof, cu aceea a vîn to-rilor care se strîng cuă ă zecile ca s aib pl cerea de a asis¬ta la sfîşierea unui nefericit cerb de c treă ă ă ă cîinii lor.

Dac mul imea este capabil de omoruri, de incendii şi de tot felul de crime, eaă ţ ă este şi de acte de sacrificiu şi de dezinteres mult mai elevate decît acelea de care este capa¬bil individul izolat. îndeosebi asupra individului în starea de mul ime se ac ioneaz atunci cînd se invoc sentimente de glorie, de onoare,ţ ţ ă ă sentimente religioase şi patriotice. Istoria abund de exemple analoage celor deă pe timpul cruciadelor şi voluntarilor din '93*. Numai colectivit ile-sîntăţ capabile de mari devotamente şi de acte de mare dezin¬teres. Cîte mul imi nu s-auţ l sat masacrate pentru credin e şi idei pe care abia dac le în elegeau! Mul imileă ţ ă ţ ţ

care fa& grev o fac mai degrab pentru a asculta un cuvînt de ordine decît pentruă ă a ob ine un spor de salariu. Interesul personal este rareori un mobil puternicţ pentru mul imi, pe cînd el constituie mobilul aproape exclusiv al individuluiţ izolat. Cu siguran nu interesul personal a fost acela care a c l u¬zit mul imileţă ă ă ţ în atîtea r zboaie, cel mai adesea de neîn e¬les pentru inteligen a lor şi undeă ţ ţ ele s-au l sat masacrate tot atît de uşor ca ciocîrliile hipnotizate de oglindaă vîn -torului.ăPîn şi cei mai mari netrebnici, prin singurul fapt ca se g sesc reuni i într-oă ă ţ mul ime, dobîndesc uneori principii: de moralitate foarte stricte. Taine faceţ remarcat faptul c masacratorii din Septembrie1 veneau s depun pe masaă ă ă comitetelor portofelele şi bijuteriile g site asupra victime¬lor, obiecte atît deă uşor de sustras. Mul imea mizerabil care a invadat cu urlete, mişunînd caţ ă furnicile, palatul Tui-leries in timpul Revolu iei de la 1848 nu a pus mîna peţ nici unul din obiectele care îi lua ochii şi din care fie şi numai unul singur însemna pîine pentru zile îndelungate,.Moralizarea aceasta a individului de c tre mul ime nu; este, desigur, o regulă ţ ă constant , dar ea se observ adesea,, chiar şi în împrejur ri mult mai criticeă ă ă decît cele pe care le-am citat. La teatru, cum am şi spus-o, mul imea cere erouluiţ piesei virtu i exagerate şi o asisten , alc tuit fie şi din elemente inferioare,ţ ţă ă ă se arat uneori plin de virtu ii mincinoase. Chefliul de profesie, proxenetul,ă ă ţ scandalagiul; zeflemist murmur adesea în fa a unei scene cam f r per¬dea sau înă ţ ă ă fa a unui cuvînt lejer, cu toate acestea foarte anodine pe lîng conversa iile lorţ ă ţ obişnuite.* A se vedea nota de la p. 18 (Nota trad.)1 Este vorba de evenimentele din 2 — 5 septembrie 1792, cînd de i¬nu iiţ ţ considera i drept tr d tori ai na iunii au fost masacra i, în închi¬sori şiţ ă ă ţ ţ m n stiri, de c tre revolu ionarii francezi. (Nota trad.)ă ă ă ţ Aşadar, mul imile dedate adesea la instincte josnice, dau de asemenea dovad deţ ă acte de moralitate ridicat . Dac dezinteresul, resemnarea, devotamentul absolută ă pentruun ideal himeric sau real sînt virtu i morale, se poate spune c mul imileţ ă ţ posed uneori aceste virtu i într-un grad pe care filosofii cei mai în elep iă ţ ţ ţ rareori l-au atins. Desigur c ele le practic în mod inconştient, dar nu areă ă importan . Dac mul imile ar fi ra ionat adesea şi şi-ar fi consultat intere¬seleţă ă ţ ţ lor imediate, poate c nici o civiliza ie nu s-ar fi dezvol¬tat pe suprafa aă ţ ţ planetei noastre, iar omenirea nu ar avea istorie. Capitolul IIIIDEILE, RA IONAMENTELE Şl IMAGINA IAŢ ŢMUL IMILORŢ 1. Ideile mul imilor. Ideile fundamentale şi ideile accesorii. Cum pot s subzisteţ ă simultan idei contra¬dictorii. Transform rile pe care trebuie s le sufere ideileă ă superioare ca s devin accesibile mul imi¬lor. Rolul social al ideilor esteă ă ţ independent de partea de adev r pe care ele o pot con ine. 2. Ra¬ ionamenteleă ţ ţ mul imilor. Mul imile nu pot fi influen¬ ate de ra ionamente. Ra ionamenteleţ ţ ţ ţ ţ mul imilor sînt totdeauna de ordinul cel mai sc zut. Ideile pe care mul imea leţ ă ţ asociaz , nu au decît apa¬ren a analogiei sau a succesiunii logice. 3. Ima¬gina iaă ţ ţ mul imilor. Puterea de imagina ie a mul i¬milor. Ele gtndesc prin imagini, iarţ ţ ţ aceste imagini se succed f r nici o leg tur logic . Mul imile sînt şocateă ă ă ă ă ţ îndeosebi de latura miraculoas a lucrurilor. Miraculosul şi legendarul sîntă adev ra¬tele suporturi ale civiliza iilor. Imagina ia popu¬lar a fost întotdeaunaă ţ ţ ă baza puterii oamenilor de stat. Cum se prezint faptele în stare s frapezeă ă imagina ia mul imilor.ţ ţ1. Ideile muî imilorţStudiind într-o lucrare precedent rolul ideilor în evolu¬ ia popoarelor*, amă ţ dovedit c fiecare civiliza ie deriv dintr-un mic num r de idei fundamentale,ă ţ ă ă rareori înnoite. Am ar ¬tat cum aceste idei se aşaz în sufletul mul imilor; cuă ă ţ

cit dificultate p trund ele aici şi puterea pe care o au după ă ă* Lois psychologiques de Vevolution des peuples. (Nota trad.)39 ce au p truns. Am ar tat, de asemenea, c marile pertur¬ba ii istorice deriv celă ă ă ţ ă mai adesea din schimb rile suferite de aceste idei fundamentale.ă ■Deoarece am tratat suficient acest subiect, nu voi reveni acum asupra lui, ci mă voi m rgini s spun cîteva cuvinte despre ideile accesibile mul imilor şi sub ceă ă ţ form le concep acestea.ăLe putem diviza în dou clase. într-una din clase vom repartiza ideile accidentaleă şi pasagere pl smuite sub in¬fluen a momentului: admira ia exagerat pentru ună ţ ţ ă indi¬vid sau pentru o doctrin , de exemplu. în cealalt clas vom repartiza ideileă ă ă fundamentale c rora mediul, eredita¬tea, opinia le dau o mare stabilitate: aşaă erau odinioar ideile religioase, aşa sînt ast zi ideile democratice şi sociale.ă ăIdeile fundamentale ar putea fi reprezentate de masa apelor unui fluviu care îşi def şoar lent cursul s u; ideile pasagere prin micile valuri, mereu schimb toare,ă ă ă ă care agit suprafa a sa şi care, cu toate c nu au o real importan , sînt maiă ţ ă ă ţă vizibile decît cursul fluviului însuşi.In zilele noastre, marile idei fundamentale pe care le-au tr it p rin ii noştriă ă ţ par din ce în ce mai nesigure şi, în •acelaşi timp, institu iile care se sprijinţ ă pe ele au fost pro¬fund zdruncinate. Actualmente se formeaz multe din acele ideiă de tranzi ie, de care vorbeam mai înainte; dar pu ine dintre ele par s capete înţ ţ ă mod necesar o influen prepon¬derenta.ţăOricare ar fi ideile sugerate mul imilor, ele nu pot deveni •dominante decît cuţ condi ia de a îmbr ca o form foarte simpl şi de a fi reprezentate în spiritulţ ă ă ă lor sub aspectul «nor imagini. Nici o leg tur logic , de analogie sau deă ă ă succesiune, nu asociaz între ele aceste idei-imagini; ele se pot substitui unaă alteia ca sticlele lanternei magice pe care operatorul le scoate din cutia unde ele se g seau suprapuse. Aşadar, în mul imi putem vedea succedîndu-se ideile celeă ţ mai contradictorii. L sîndu-se antrenat de întîmpl rile mo¬mentului, mul imea vaă ă ă ţ c dea sub influen a uneia din ideile •diverse înmagazinate în mintea sa şi, înă ţ consecin , va co¬mite actele cele mai discrepante. Completa sa lips de spiritţă ă •critic nu-i permite s disting contradic iile.ă ă ţDe altfel acesta nu este un fenomen specific mul imilor. li întîlnim la mul iţ ţ indivizi izola i, nu numai la f pturile primitive, ci la to i cei care printr-oţ ă ţ latur oarecare a spiri¬tului lor — de exemplu, membrii unei secte religioaseă fana¬tice — se apropie de primitivi. Personal am observat lu-40 crul acesta la indienii cultiva i, educa i în universit ile noastreţ ţ ăţ europene, de exemplu, şi care ob inuser cu to ii diplome. Pe fondul lor imuabilţ ă ţ de idei religioase sau sociale ereditare se suprapusese, f r a le alteraă ă nicidecum, un strat de idei accidentale, f r leg tur cu cele dîntîi.ă ă ă ă Potrivit cu întîmpl rile momentului, unele sau altele îşi f ceau apa¬ri ia, cuă ă ţ cortegiul lor special de discursuri, în aşa fel c acelaşi individ prezentaă contradic iile cele mai flagrante. Contradic ii mai mult aparente decît reale,ţ ţ pentru c numai ideile ereditare sînt destul de puternice la individul izolat caă s devin veritabile mobiluri de conduit . Numai atunci cînd, prin interfer ri,ă ă ă ă omul se g seşte între impulsuri de ereditate diferit , actele acestuia pot fi,ă ă de la un moment la altul, cu totul contradictorii. E inutil s insist m aiciă ă asupra acestor fenomene, cu toate c importan a lor psiho¬logic este capital .ă ţ ă ă Consider c sînt necesari cel pu in zece ani de c l torii şi observa ii spre a seă ţ ă ă ţ ajunge la în elegerea lor. Ideile nefiind accesibile mul imilor decît dup ce auţ ţ ă îm¬br cat o form foarte simpl , spre a deveni populare ele trebuie să ă ă ă sufere adesea cele mai importante schimb ri. Cînd este vorba de ideiă filozofice sau ştiin ifice mai înalte, putem constata profunzimea modific rilorţ ă care le sînt nece¬sare, pentru a coborî din p tur în p tur social , pîn laă ă ă ă ă ă nivelul mul imilor. Aceste modific ri depind îndeosebi de rasa c reia apar inţ ă ă ţ

mul imile respective; ele sînt îns întot¬deauna împu in toare şi simplificatoare.ţ ă ţ ă în consecin , nu exist de fapt, din punct de vedere social, o ierarhie de idei,ţă ă adic idei mai mult sau mai pu in elevate. Doar prin faptul c o idee ajunge laă ţ ă mul imi şi le poate mişca, ea este des¬puiat de aproape tot ceea ce o f cea sţ ă ă ă fie elevat şi pli¬n de grandoare.ă ăValoarea ierarhic a unei idei este, de altminteri, f r importan . Sînt de luată ă ă ţă în seam doar efectele pe care ea le produce. Ideile creştine ale evului mediu,ă ideile democra¬tice ale ultimului secol, ideile sociale de ast zi nu sînt,ă desi¬gur, foarte înalte. Din punct de vedere filosofic le putem considera erori destul de sterpe. Cu toate acestea, rolul lor a fost şi va fi imens, ele contînd mult vreme şi de acum înainte printre factorii cei mai esen iali ai conduiteiă ţ statelor. Chiar dac ideea a suferit modific ri care o fac accesi¬bil mul imilor,ă ă ă ţ ea nu are efect decît atunci cînd, prin di¬verse procedee ce vor fi studiate în alt parte, p trunde în inconştient şi devine sentiment. Aceast transformareă ă ă este, în general, foarte îndelungat .ă41 In plus, nu trebuie s credem c o idee îşi poate pro¬duce efectul, fie şi laă ă spiritele cultivate, pentru c i s-a demonstrat juste ea. Ne d m seama de lucrulă ţ ă acesta v zînd cît de pu in influen are asupra majorit ii oameniloră ţ ă ţă ăţ demonstra ia cea mai clar . Eviden a eclatant va putea fi recunoscut de c tre unţ ă ţ ă ă ă auditoriu instruit; dar acesta va fi repede readus de inconştientul s u laă concep iile sale primitive. Revede i-I peste cîteva zile şi el v va s'ervi dinţ ţ ă nou vechile lui argumente, exact în aceiaşi termeni. El se afl , în adev r, subă ă influen a ideilor anterioare devenite sentimente; or, numai acestea ac ioneazţ ţ ă asupra mobilu-rilor profunde ale actelor şi discursurilor noastre.Cînd, prin procedee diferite, o idee a sfîrşit prin a se încrusta în sufletul mul imilor, ea dobîndeşte o putere irezis¬tibil şi declanşeaz o întreag serieţ ă ă ă de consecin e. Ideile filosofice care au dus la Revolu ia francez au cerut multţ ţ ă timp spre a se implanta în sufletul popular. Este cunoscut for a lor irezistibilă ţ ă atunci cînd ele s-au rostuit acolo. Ela¬nul unui întreg popor spre cucerirea egalit ii sociale, spre realizarea de drepturi abstracte şi de libert i ideale aăţ ăţ f cut s se clatine toate tronurile şi a r scolit profund lumea occidental . Timpă ă ă ă de dou zeci de ani popoarele s-au arun¬cat unele asupra altora şi Europa aă cunoscut hecatombe comparabile cu acelea ale lui Genghis-han şi Tamerlan. Niciodat nu a ap rut atît de clar ce poate produce dezl n¬ uirea de idei capabileă ă ă ţ s schimbe orientarea sentimentelor.ăDac ideilor le trebuie timp Îndelungat sprP a se stabili în cugetul mul imilor,ă ţ un timp nu mai pu in considerabil le este necesar ca s ias de acolo. Aşa cţ ă ă ă mul imile sînt totdeauna, în ceea ce priveşte ideile, în Intîrzie're cu mai multeţ genera ii fa de savan i şi filosofi. To i oamenii de stat ştiu ast zi ce con inţ ţă ţ ţ ă ţ eronat ideile fundamentale citate, ii&r influen a lor fiind foarte puternic înc ,ţ ă ă ei sînt obliga i, s guverneze dup principii în al c ror adev r au înce¬tat sţ ă ă ă ă ă cread .ă2. Ra ionamentele mul imilorţ ţNu se poate spune într-un med absolut c mul imile nu sînt influen ate deă ţ ţ ra ionamente. Dar argumentele pe care ele le folosesc şi acelea care ac ioneazţ ţ ă asupra lor apar, din42

punct de vedere logic, de un ordin atît de inferior îneît numai prin analogie le putem califica drept ra ionamente. Ra ionamentele inferioare ale mul imilor sînt,ţ ţ ţ ca şi ra¬ ionamentele elevate, bazate pe asocia ii; dar ideile asocia¬te de c treţ ţ ă mul imi nu au între ele decît leg turi aparente, de asem nare sau de succesiune.ţ ă ă Ele se înl n uie în maniera acelora ale unui eschimos care, ştiind din experienă ţ ţă c ghea a, corp transparent, se topeşte în gur , trage concluzia c sticla, corpă ţ ă ă

de asemenea transparent, trebuie şi ea s se topeasc în gur ; sau în manieraă ă ă acelora ale unui s l¬batic care îşi închipuie c .mîncînd inima unui duşmană ă cura¬jos dobîndeşte curajul acestuia; sau în maniera muncito¬rului care, exploatat de c tre un patron, ajunge la conclu¬zia c to i patronii sînt exploatatori.ă ă ţAsocierea de lucruri diferite, care nu au între ele decît raporturi aparente, precum şi generalizarea imediat a cazu¬rilor particulare, acestea sîntă caracteristicile logicii colec¬tive. Tocmai asocia ii de acest ordin prezintţ ă întotdeauna mul imilor oratorii care ştiu s le manevreze. Numai astfel deţ ă asocia ii le pot influen a. Un lan de ra ionamente rigu¬roase ar fi total deţ ţ ţ ţ neîn eles pentru mul imi şi de aceea ne este permis s spunem c ele nu ra ioneazţ ţ ă ă ţ ă sau ra ioneaz fals, neîiind influen ate de un ra ionament impecabil. Ui¬meşteţ ă ţ ţ uneori la lectur şubrezenia anumitor discursuri care au exercitat o influenă ţă enorm asupra auditorilor lor; d ar se uit faptul c ele au fost f cute să ă ă ă ă antreneze colectivit i, şi nu ca s fie citite de filosofi. Oratorul, înăţ ă comunicare strîns cu mul imea, ştie s evoce imagini care o cuceresc. Dacă ţ ă ă reuşeşte, scopul s u a fost atins; iar un volum de predici nu valoreaz cît celeă ă cîteva fraze ce au reuşit s seduc cugetele pe care oratorul trebuia s leă ă ă cîştige pentrucauza sa.Este inutil s ad ug m c in capa citatea mul imilor de a ra iona just le privează ă ă ă ţ ţ ă de orice spirit critic, adic de aptitu¬dinea de a discerne adev rul de eroare, deă ă a formula o jude¬cat precis . Judec ile pe care ea le accept nu sînt decîtă ă ăţ ă judec i impuse şi niciodat judec i discutate. Sînt nume¬roşi, din acest punctăţ ă ăţ de vedere, indivizii care nu se ridic deasupra mul imilor. Facilitatea cu careă ţ anumite opinii de¬vin generale ine îndeosebi de imposibilitatea din parteaţ majorit ii oamenilor de a-şi f ornia o opinie personal baza¬t pe propriile lorăţ ă ă ra ionamente.ţ43 3. Imagina ia mul imilorţ ţImagina ia reprezentativ a mul imilor, întocmai ca aceea a fiin elor la care nuţ ă ţ ţ intervine ra ionamentul, este suscep¬tibil de impresionarea profund . Imaginileţ ă ă evocate în spi¬ritul lor de c tre un personaj, un eveniment, un accident, auă aproape vivacitatea faptelor reale. Mul imile sînt oare¬cum în situa ia celui careţ ţ doarme, a c rui ra iune suspendat pe moment las s erup în spirit imagini de oă ţ ă ă ă ă intensitate extrem , dar care se risipesc repede în contact cu reflec ia. Nefiindă ţ capabile nici de reflec ie, nici de ra ionament, mul imile - nu cunoscţ ţ ţ neverosimilul; or, lucrurile cele mai neverosimile sînt, în general, cele mai frapante.Iat de ce tocmai laturile miraculoase şi legendare ale evenimentelor frapează ă întotdeauna cel mai mult mul i¬mile. Miraculosul şi legendarul sînt, în realitate,ţ adev ra¬tele suporturi ale unei civiliza ii- Aparen a a jucat totdeauna în istorieă ţ ţ un rol mult mai important decît realitatea. Irea¬lul predomin aici asupraă realului.Mul imile neputînd gîndi decît prin imagini, nu se las impresionate decît deţ ă imagini. Numai acestea le însp imîn-t sau le seduc, devenind mobiluri de ac iune.ă ă ţDe aceea reprezenta iile teatrale care dau imaginea în forma cea mai net auţ ă întotdeauna o enorm influen asu¬pra mul imilor. Plinea şi spectacoleleă ţă ţ constituiau odinioar pentru plebea roman idealul de fericire. Idealul acesta s-aă ă schimbat prea pu in de-a lungul vremurilor. Nimic nu iz¬beşte mai mult imagina iaţ ţ popular decît o pies de teatru. Întreaga sal tr ieşte în acelaşi timp aceleaşiă ă ă ă emo ii, iar dac acestea din urm nu se transform imediat în acte, este pentru cţ ă ă ă ă spectatorul cel mai inconştient nu poate ignora faptul c este victima iluziilor,ă c a rîs sau a plîns în fa a unor aventuri imaginare. Gîteodat , totuşi,ă ţ ă senti¬mentele sugerate de imagini sînt destul de puternice ca s tind s seă ă ă transforme în acte. S-a povestit adesea isto¬ria acelui teatru popular dramatic obligat s ia m sur de protec ie la ieşirea actorului care îl reprezenta peă ă ţ tr d tor, spre a-1 feri de violen ele spectatorilor indig¬na i de crimele saleă ă ţ ţ

imaginare. Este aici, cred, unul din indiciile cele mai remarcabile ale st riiă mentale a mul i¬milor şi îndeosebi în privin a uşurin ei cu careţ ţ ţ este

sugestionat . Irealul are în ochii lor aproape tot atîta impor¬tan ca realul.ă ţă Mul imile au o tendin v dit de a nu le diferen ia.ţ ţă ă ă ţPuterea cuceritorilor şi for a statelor se întemeiaz pe imagina ia popular .ţ ă ţ ă Ac ionînd asupra lor, imagina ia antre¬neaz mul imile. Toate marile fapteţ ţ ă ţ istorice, crearea budis¬mului, a creştinismului, a islamismului, Reforma, Revolu¬ ia şi, în zilele noastre, invazia amenin toare a socialis¬mului, sîntţ ţă consecin ele directe sau îndep rtate ale impresii¬lor puternice produse asupraţ ă imagina iei mul imilor.ţ ţLa fel, marii oameni de stat din toate timpurile şi din toate rile, inclusivţă despo ii cei mai arbitrari, au socotit imagina ia popular drept sus in toareaţ ţ ă ţ ă puterii lor. Ei nu au încercat niciodat s guverneze împotriva ei. „F cîndu-mă ă ă ă catolic — spunea Napoleon în Consiliul de Stat—, am terminat r zboiul de laă Vendee; f cîndu-m musulman, m-am stabilit în Egipt, iar f cîndu-m ultramontan*,ă ă ă ă i-am cîştigat pe preo i în Italia. Dac aş guverna un popor de evrei, aş restabiliţ ă templul lui Solomon". Poate c niciodat , de la Alexandru şi Cezar, nici un omă ă mare nu a în eles mai bine cum trebuie impresionat imagina ia mul imilor.ţ ă ţ ţ Preo¬cuparea sa constant era aceea de a o frapa. El medita la aceasta înă victoriile sale, în predici, în discursuri, în tot ce f cea. Pîn şi pe patul s uă ă ă de moarte se mai gîndea la asta.Cum s impresionezi imagina ia mul imilor? Vom vedea numaidecît. S spunem de peă ţ ţ ă acum c demonstra iile me¬nite s influen eze inteligen a şi ra iunea ar fiă ţ ă ţ ţ ţ incapabile s ating acest scop. Antoniu nu a avut nevoie de o retoric savant caă ă ă ă s r scoale poporul împotriva asasinilor lui Cezar. I-a citit testamentul s u şiă ă ă i-a ar tat cadavrul.ăTot ceea ce izbeşte imagina ia mul imilor se prezint sub forma unei imaginiţ ţ ă impresionante şi nete, degajate de inter¬pretarea accesorie sau neavînd alt acompaniament decît cîteva fapte surprinz toare: o mare victorie, un mareă mira¬col, o mare crim , o mare speran . Important este s pre¬zin i lucrurile înă ţă ă ţ bloc şi f r a le ar ta niciodat geneza. O sut de crime m runte sau o sut deă ă ă ă ă ă ă mici accidente nu vor izbi nicidecum imagina ia mul imilor; pe cînd o singurţ ţ ă crim de propor ii, o singur catastrof o va zgudui pro¬fund, chiar dac ar aveaă ţ ă ă ă rezultate mai pu in ucig toare decît cele o sut de mici accidente luate la unţ ă ă loc. Marea* Ultramontan = de dincolo de Alpi, în raport cu Fran a; adic un catolicţ ă intransigent, adept al suprema iei papale. (Nota'trad.)ţ

44 45 epidemie de grip care a f cut s piar , la Paris, 5 000 de persoane în cîtevaă ă ă ă s pt mîni, a izbit pu in imagina ia popu¬lar . Aceast veritabil hecatomb nu seă ă ţ ţ ă ă ă ă exprima, într-adev r, prin imagini vizibile, ci exclusiv prin datele s pt -mînaleă ă ă ale statisticii. Dar un accident care, în loc de aceste 5 000 de persoane, ar fi f cut s piar doar 500, în aceeaşi zi, într-o pia public , ca urmare a unuiă ă ă ţă ă eveniment vizi¬bil, bun oar pr buşirea Turnului Eiffel, ar fi produs asupraă ă ă imagina iei mul imii o impresie adînc . Posibila pierdere a unui transatlantic ceţ ţ ă se presupunea, din lips de ştiri, c s-a scufundat în larg, a lovit profund, timpă ă de opt zile, ima¬gina ia mul imilor. Or, statisticile oficiale arat c , înţ ţ ă ă ace¬laşi an, s-au pierdut o mie de mari bastimente. De aceste pierderi succesive,

mult mai importante ca distrugeri de vie i omeneşti şi m rfuri, mul imile nu seţ ă ţ preocup defel. Aşadar, nu faptele ca atare frapeaz imagina ia popu¬lar , cîtă ă ţ ă felul în care ele sînt prezentate. Aceste fapte tre¬buie ca prin condensare, dacă pot spune aşa, s produc o imagine impresionant care s umple şi s obsedezeă ă ă ă ă spiri¬tul. A cunoaşte arta de a impresiona imagina ia mul imilor, este a cunoaşteţ ţ arta de a le guverna.

Capitolul IVFORMERELIGIOASE PE CARE LE ÎMBRAC TOATE CONVINGERILE MUL IMILORĂ ŢCe este sentimentul religios. Acesta este indepen¬dent de adorarea unei divinit i. Caracteristicile sale. Puterea convingerilor care îmbrac formaăţ ă religioas . Diverse exemple. Zeii populari nu au disp rut niciodat . Forme noi subă ă ă care ei renasc. Formele religioase ale ateismului. Importan a aces¬tor no iuni dinţ ţ punct de vedere istoric. Reforma, Noaptea Sfîntului Bartolomeu, Teroarea şi toate evenimentele analoage sînt consecin a sentimen¬telor religioase ale mul imilor şiţ ţ nu ale voin ei indivizilor izola i.ţ ţ

Am v zut c mul imile nu ra ioneaz , c ele admit sau resping în bloc ideile,ă ă ţ ţ ă ă nesuportînd nici discu ie, nici contra¬dic ie şi c sugestiile ce ac ioneazţ ţ ă ţ ă asupra lor invadeaz în întregime cîmpul lor de în elegere, tinzînd de îndat să ţ ă ă se transforme în acte. Am ar tat c mul imile sugestionate în mod corespunz toră ă ţ ă sînt gata s se sacrifice pentru idea¬lul care le-a fost sugerat. Am v zut, înă ă sfîrşit, c ele cu¬nosc doar sentimente violente şi extreme. La mul ime sim¬patiaă ţ devine repede adora ie şi, abia ap rut , antipatia se transform în ur . Acesteţ ă ă ă ă indicii generale ne permit deja s presim im natura convingerilor lor.ă ţExaminînd îndeaproape convingerile mul imilor, atit în epocile în care credin aţ ţ era exacerbat , precum şi în condi¬ iile marilor r zmeri e politice, ca acelea dină ţ ă ţ ultimul secol, constat m c ele prezint totdeauna o form special , pe care n-oă ă ă ă ă pot determina mai bine decît dîndu-i numele de sentiment religios.Sentimentul acesta are caracteristici foarte simple: ado¬rarea unei fiin eţ presupus superioare, teama de puterea care i se atribuie, supunerea oarb laă comandamentele sale, nepu- tin a de a-i pune în discu ie dogmele, dorin a de a le r spîn-di, tendin a de a-iţ ţ ţ ă ţ considera drept duşmani pe to i cei ce refuz s le admit . Fie c un asemeneaţ ă ă ă ă sentiment se aplic unui Dumnezeu invizibil, unui idol de piatr , unui erou sauă ă unei idei politice, el r mîne totdeauna de esen religioas . De asemenea, aici seă ţă ă implic supranaturalul şi miraculosul. Mul imile învestesc cu aceeaşi putereă ţ misterioas formula politic sau pe şeful victorios care le fanatizeaz momentan.ă ă ăSîntem religioşi nu numai cînd ador m o divinitate, ci şi atunci cînd punem toateă resursele spiritului, toate subor¬don rile voin ei, toat ardoarea fanatismului înă ţ ă serviciul unei cauze sau al unei fiin e devenite scopul şi c l uza senti¬mentelorţ ă ă şi ac iunilor noastre.ţIntoleran a şi fanatismul constituie accesoriile obişnuite ale unui sentimentţ religios. Ele sînt inevitabile la cei încre¬din a i c posed secretul fericiriiţ ţ ă ă terestre sau pe acela al fericirii eterne. Aceste dou tr s turi se reg sesc laă ă ă ă to i oamenii aduna i în grup, atunci cînd îi pune în mişcare o convingereţ ţ oarecare. Iacobinii Terorii erau la fel de funciar-rnente religioşi ca şi catolicii Inchizi iei, iar cruda lor ar¬doare deriva din aceeaşi surs .ţ ăConvingerile mul imilor îmbrac caracteristicile supu¬nerii oarbe, aleţ ă intoleran ei s lbatice, ale nevoii de propa¬gand violent care sînt specificeţ ă ă ă sentimentului religios; deci se poate spune c toate credin ele lor religioase auă ţ

o form religioas . Eroul pe care mul imea îl aclam este pentru ea cu adev rat ună ă ţ ă ă zeu. Napoleon a fost zeu timp de cincisprezece ani şi nici o divinitate nu a avut adoratori mai des vîrşi i ca dînsul. Nici o divinitate nu i-a trimis mai uşor peă ţ oameni la moarte. Zeii p gînismului şi ai creşti¬nismului nu au exercitată niciodat o dominare mai absolut asupra sufletelor.ă ăFondatorii de credin e religioase sau politice nu le-au fondat decît ştiind sţ ă impun mul imilor sentimente de fana¬tism religios care îi fac pe oameni s -şiă ţ ă g seasc fericirea în adorare şi îi împing s -şi sacrifice via a pentru idolulă ă ă ţ lor. Aşa a fost în toate epocile. In frumoasa sa carte despre Galia roman , Fusteiă de Coulanges remarc pe drept cuvînt c Imperiul roman nu s-a men inut nicidecumă ă ţ prin for , ci prin admira ia religioas pe care o inspira. „Ar fi f r egal înţă ţ ă ă ă istoria lumii, spune el pe bun dreptate, ca un regim detestat de popula ii s fiă ţ ă durat cinci secole... Nu ne-am explica cum treizeci de legiuni ale Imperiului ar fi putut constrînge la ascultare o sut de milioane de oameni".ă48 Dac ascultau, este pentru c împ ratul, personificînd gran¬doarea roman , era înă ă ă ă mod unanim adorat ca o divinitate. Împ ratul avea altare pîn şi în cele mai miciă ă tîrguri ale Imperiului. „în vremea aceea s-a v zut ivindu-se în suflete, de la ună cap t la cel lalt al Imperiului, o religie nou , care avea drept divinit i peă ă ă ăţ împ ra ii înşişi. Cî iva ani înainte de era creştin , întreaga Galie, reprezentată ţ ţ ă ă de şaizeci de cet i, a ridicat în comun un templu, în apropiere de Lyon, dedicatăţ lui Augustus... Preo ii templului, aleşi de c tre reuniunea cet ilor galeze, erauţ ă ăţ primele personalit i din ara lor... Este imposibil ca toate acestea s fieăţ ţ ă atribuite fricii şi servilismului. Nu puteau fi servile popoare întregi, şi nu timp de trei secole. Nu cei de la curte îl adorau pe împ rat, ci Roma. Nu numaiă Roma, ci Galia, Spania, Gre¬cia şi Asia".Azi majoritatea marilor cuceritori de suflete nu mai au altare, dar au statui sau portrete, iar cultul care li se aduce nu difer mult de acela de alt dat . Nuă ă ă reuşim s în elegem întrucîtva filosofia istoriei decît dup ce am. p truns bineă ţ ă ă acest aspect fundamental al psihologiei mul imilor: pentru ele trebuie s fii zeuţ ă sau s nu fii nimic.ăNu avem aici supersti ii din alte timpuri, definitiv izgo¬nite de ra iune. Inţ ţ lupta sa veşnic împotriva ra iunii, sentimentul niciodat nu a fost învins.ă ţ ă Mul imile nu mai vor s aud cuvintele divinitate şi religie, care le-au domi¬natţ ă ă atîta vreme; dar nici o epoc nu le-a v zut în i ind atîtea statui şi altare ca înă ă ă ţ ultimul secol. Mişcarea popu¬lar cunoscut sub numele de boulangisme* aă ă demonstrat cu cit uşurin instinctele religioase ale mul imilor sînt gata să ţă ţ ă renasc . Nu exist han de ar care s nu aib por¬tretul eroului. I se atribuiaă ă ţ ă ă ă puterea de a repara toate nedrep¬t ile, toate relele, şi mii de oameni şi-ar fiăţ dat via a pentru dînsul. Ce loc n-ar fi cucerit el în istorie, dac tr s turileţ ă ă ă lui de caracter i-ar fi putut sus ine legenda!ţDe fapt este o cu totul inutil banalitate s repe i c mul imilor le trebuie oă ă ţ ă ţ religie. Credin ele politice, divine sau sociale nu prind la ele decît ou condi iaţ ţ s îmbrace întot-ă* Mişcare politic francez din anii 1885 — 1889, nare, animat de generalulă ă ă Georges Boulanger (1837 — 1891), a reunit pe to i opozan ii regimului. Cu toate cţ ţ ă în alegerile par iale din anul 1889 a întrunit numeroase sufragii, inclusiv laţ Paris, bucurîndu-se nu numai de spri¬jinul mul imii, ci şi de al armatei şiţ poli iei, Boulanger a ezitat s dea curs unui marş asupra palatului Elysee şi,ţ ă adversarii s i mane-vrînd cu succes, el s-a v zut obligat la exil. (Nota trad.)ă ă49 deauna forma religioas care le pune la ad pusc de discu¬ ie. Ateismul, dac ar fiă ă ţ ă posibil s se determine acceptarea sa de c tre mul imi, ar avea întreaga ardoareă ă ţ intolerant a unui sentiment religios şi, în formele sale exterioare, ar deveniă grabnic un cult. Evolu ia micii secte pozitiviste ne ofer o dovad curioas . Eaţ ă ă ă seam n cu cea nihilist , a c rei istorie ne-o relateaz profundul Dostoievski.ă ă ă ă ă

L murit într-o bun zi de luminile ra iunii, el a spart icoanele divini¬t ilor şiă ă ţ ăţ sfin ilor care împodobeau altarul micii sale capele, a stins lumin rile şi, f r aţ ă ă ă pierde nici o clip , a înlocuit icoanele distruse prin lucr rile cîtorva filosofiă ă atei, ca apoi s reaprind cu pioşenie lumin rile. Obiectul credin ei saleă ă ă ţ religioase se transformase, dar se poate spune oare c şi sentimentele saleă religioase se schi naraser cu adev rat?ă ăRepet, nu în elegem bine anumite evenimente istorice — şi anume pe cele maiţ importante — decît dup ce ne¬am dat seama de forma religioas pe care totdeaunaă ă sfirşesc prin a o îmbr ca convingerile mul imilor. O mul ime de fenomeneă ţ ţ sociale reclam mai degrab studierea de c tre un psiholog decît de c tre ună ă ă ă naturalist. Marele nostru is¬toric Taine nu a examinat Revolu ia decît caţ naturalist, aşa c geneza real a evenimentelor adesea i-a sc pat*. El aă ă ă observat perfect faptele, dar, din cauz c nu a p truns psihologia mul imilor,ă ă ă ţ celebrul scriitor nu a ştiut întotdeauna s ajung la cauze. Dat fiind c fapteleă ă ă l-au îngrozit prin latura lor slngeroas , anarhic şi feroce, Taine n-a v zută ă ă cituşi de pu in în eroii marii epopei decît o hoard de s lba¬tici epileptici,ţ ă ă prad f r încetare instinctelor lor. Violen¬ ele Revolu iei, masacrele sale,ă ă ă ţ ţ nevoia sa de propagand , declara iile de r zboi f cute tuturor regilor se explică ţ ă ă ă numai dac vedem c s-a stabilit o nou credin religioas în su-îletulă ă ă ţă ă mul imilor. Reforma, noaptea Sfîntului Bartolomeu, r zboaiele religioase,ţ ă Inchizi ia, Teroarea, sînt fenomene de ordin identic, s vîrşite sub putereaţ ă sugestiei de sentimen¬tele religioase care conduc în mod necesar la extirparea, prin foc şi sabie, a tot ce se opune instituirii noii credin e.ţ Metodele Inchizi iei şi ale Terorii sînt acelea ale unor verita¬biliţ credincioşi**. Dac ar folosi alte metode, ei nu ar fi credincioşi.ă* Autorul se refer la monumentala lucrare a lui Hippolyte Taine Les Origines deă la France contemporaine. (Nota trad.)** «des vrais convaincus» în textul original. (Nota trad.) R sturn ri similare cu acelea pe care tocmai le-am citat nu sint posibile decîtă ă atunci cînd izvor sc din sufletul mul¬ imilor. Cei mai crînceni despo i tot nu ară ţ ţ putea s le declan¬şeze. Istoricii care arat c masacrele din ziua Sfintuluiă ă ă Bartolomeu* ar fi opera unui rege, ignor atît psihologia mul imilor cît şi peă ţ aceea a regilor. Astfel de manifest ri nu pot ieşi decît din sufletul popul ar.ă Puterea cea mai abso¬lut a monarhului cel mai desp otic nu face decît să ă gr ¬beasc sau s întîrzie pu in momentul izbucnirii lor. Nu regii au determinată ă ă ţ masacrele de Sfîntul Bartolomeu, nici r z¬boaiele religioase, dup cum niciă ă Robespierre, Danton sau Saint-Just nu au f cut Teroarea. în spatele unor asemeneaă evenimente reg sim totdeauna sufletul mul imilor.ă ţ* Act despre care se ştie c a fost ordonat de regele Charles al IX-lea la 24ă august 1572, cînd peste 3 000 de protestan i au c zut victim unor intrigi deţ ă ă curte (în joc era şi gelozia reginei-mam Ca-therine de Medicis), îns pe fundalulă ă atmosferei create în rîndul po¬porului împotriva reformiştilor considera iţ complotişti, antipatrio i. (Nota trad.)ţ 50 Cartea a ll-aOPINIILE Şi CREDIN ELE MUL IMILORŢ ŢCapitolul /FACTORII ÎNDEP RTA I Ai CREDIN ELOR Şl OPINIILOR MUL IMILOR'Ă Ţ Ţ ŢFactorii preg titori ai credin elor mul imilor. Naş¬terea credin elor mul imiloră ţ ţ ţ ţ este consecin a unei elabor ri anterioare. Studierea diverşilor factori ai acestorţ ă credin e. 1. Rasa. Influen a predominant pe care o exercit ea. Rasa reprezintţ ţ ă ă ă sugestiile ancestrale. 2. Tradi iile. Acestea sînt sinteza sufle¬tului rasei.ţ Importan a social a tradi iilor. Prin ce, dup ce au fost necesare, ele devinţ ă ţ ă d un toare. Mul imile sînt p str toarele cele mai tenace ale ideilor tradi ionale.ă ă ţ ă ă ţ 3. Timpul. El preg teşte suc¬cesiv instituirea credin elor, apoi distrugerea lor.ă ţ

Ordinea poate ieşi din haos datorit lui. 4. Institu¬ iile politice şi sociale.ă ţ Ideea eronat a rolului lor. Influen a lor este extrem de slab . Ele sînt efecte,ă ţ ă nu cauze. Popoarele nu ar fi în stare s -şi aleag institu iile care li se pară ă ţ cele mai bune. Institu¬ iile sînt etichete care, sub un acelaşi titlu, ad pos¬tescţ ă lucrurile cele mai diferite. Cum se pot elabora constitu iile. Necesitatea pentruţ anumite popoare a unor institu ii teoreticeşLo rele, cum este centra¬lizarea. 5.ţ Instruc ia şi educa ia. Eroarea ideilor actuale privind influen a instruiriiţ ţ ţ asupra mul imi¬lor. Indici statistici. Rolul demoralizator al educa¬ iei latine.ţ ţ Influen a pe care ar putea s-o exercite instruirea. Exemple furnizate deţ diferite popoare.Am studiat ceva mai înainte constitu ia mental a mul¬ imilor. Cunoaştem felul lorţ ă ţ de a sim i; de a gîndi, de a ra iona. S examin m acum modul în care se nasc şi seţ ţ ă ă instituie opiniile şi credin ele lor.ţFactorii care determin aceste opinii şi credin e sînt de dou ordine: factoriă ţ ă îndep rta i şi factori imedia i.ă ţ ţFactorii îndep rta i fac mul imile capabile s adopte anumite convingeri şi inapteă ţ ţ ă s se lase p trunse de altele. Ele preg tesc terenul pe care vedemă ă ă germinînd deodată52

idei noi, a c ror for şi efecte uimesc, dar care nu au nimic spontan decîtă ţă aparen a. Explozia şi punerea în prac¬tic a anumitor idei de c tre mul imiţ ă ă ţ prezint uneori un caracter pe surpriz fulger toare. Nu avem aici decît un efectă ă ă superficial, în spatele c ruia trebuie s c ut m cel mai adesea un lung travaliuă ă ă ă anterior.Factorii imedia i sînt cei care, suprapunîndu-se pe acest lung travaliu, f r careţ ă ă nu ar putea ac iona, provoac per¬suasiunea activ la mul imi, adic fac s iaţ ă ă ţ ă ă form ideea şi o declanşeaz , cu toate consecin ele ce decurg din ea. Sub impulsulă ă ţ acestor factori imedia i se ivesc deciziile care ştir» nesc brusc colectivit ile;ţ ăţ datorit lor izbucneşte o r scoal sau se declar o grev ; datorit lor, maseă ă ă ă ă ă enorme îl aduc pe un om la putere sau r stoarn un guvern.ă ăîn toate marile evenimente ale istoriei se constat ac iu¬nea succesiv a acestoră ţ ă dou ordine de factori. Revolu ia francez , ca s nu d m decît unul din cele maiă ţ ă ă ă impresio¬nante exemple, a avut printre factorii s i îndep rta i criti-cileă ă ţ scriitorilor, abuzurile vechiului regim. Sufletul mul i¬milor, astfel preg tit, s-ţ ăa r zvr tit apoi uşor, ca urmare a factorilor imedia i, cum sînt discursurileă ă ţ oratorilor sau rezis¬ten ele cur ii legate de propunerea unor reformeţ ţ insigni¬fiante.Printre factorii îndep rta i sînt unii cu caracter general,ă ţJpe care îl reg sim la baza tuturor credin elor şi opiniilor mul imilor; aceştiaă ţ ţ sînt: rasa, tradi iile, timpul, institu iile, educa ia. îi vom studia pe rînd,ţ ţ ţ ar tîndu-le rolul.ă1. RasaFactorul ras este unul de prim rang, deoarece fie şi numai el singur este multă mai important decît to i ceilal i la un, loc. L-am studiat suficient într-o carteţ ţ precedent , ca s mai fie acum util s revenim pe larg asupra lui. Am ar ¬tată ă ă ă acolo ce este o ras istoric şi cum, de îndat ce caracte¬risticile sale s-auă ă ă format, atunci credin ele, institu iile şi artele, într-un cuvînt toate elementeleţ ţ civiliza iei devin expresia exterioar a sufletului rasei. Puterea rasei este deţ ă53 aşa natur Incit nici un element nu ar putea s treac de la un popor la altulă ă ă f r s sufere transform rile cele mai profunde1.ă ă ă ăMediul, împrejur rile, evenimentele reprezint sugestiile sociale ale momentului.ă ă Ele pot exercita o ac iune impor¬tant , dar totdeauna vremelnic , dac esteţ ă ă ă

contrar suges¬tiilor rasei, adic întregii serii de str moşi.ă ă ăVom avea prilejul, în cîteva capitole ale prezentei lu¬cr ri, s revenim laă ă influen a rasei şi s ar t m c aceast influen este atît de mare încît dominţ ă ă ă ă ă ţă ă caracteristicile speciale ale sufletului mul imilor. Tocmai de acea mul imeaţ ţ diverselor ri prezint în ceea ce priveşte credin ele lor şi comportamentulţă ă ţ deosebiri foarte pronun ate şi nu pot fi influen ate in acelaşi mod.ţ ţ2. Tradi iileţTradi iile reprezint ideile, trebuin ele, sentimentele-din trecut. Ele constituieţ ă ţ sinteza rasei şi apas cu toat greu¬tatea lor asupra noastr .ă ă ăŞtiin ele biologice s-au transformat de cînd embriologia a ar tat influen aţ ■ ă ţ imens a trecutului în evolu ia vie uitoa¬relor ; se va întîmpla la fel şi cuă ţ ţ ştiin ele istorice atunci cînd aceast no iune va fi mai r spîndit . Ea nu esteţ ă ţ ă ă înc îndea¬juns de cunoscut şi mul i oameni de stat au r mas la ideileă ă ţ ă teoreticienilor din secolul trecut, imaginîndu-şi c o socie¬tate poate rupe cuă trecutul s u şi c poate fi reconstruit pies cu pies , luîndu-se dreptă ă ă ă ă c l uz luminile ra iunii.ă ă ă ţUn popor este un organism creat de trecut. Ga orice organism, el nu se poate modifica decît prin lente acumul ri ereditare.ăAdev ra ii conduc tori de popoare sînt tradi iile aces¬tora; şi, aşa cum amă ţ ă ţ repetat-o de atîtea ori, popoarele nu-şi schimb uşor decît formele exterioare.ă F r tradi ii, adic f r suflet na ional, nici o civiliza ie nu este posibil .ă ă ţ ă ă ă ţ ţ ă1 Aceast propozi ie fiind cu totul nou înc , iar istoria r mînînd absolut deă ţ ă ă ă neîn eles f r ea, am consacrat cîteva capitole din lucrarea mea (Les loisţ ă ă psychologiques de Vevolution des peuples), demonstr rii sale. Cititorul va vedeaă ■ aici c , în pofida unor aparen e înşel toare, nici limba, nici religia, niciă ţ ă artele, nici — într-un cuvînt — alt element al civiliza iei nu poate trece intactţ de la un popor la altul. în fapt, cele dou mari ocupa ii ale omului, de cînd exist el, au fost creareaă ţ ă unei re ele de tradi ii, apoi distru¬gerea acestora atunci cînd efectele lorţ ţ binef c toare s-au uzat. F r tradi ii stabile nu exist civiliza ie; f r lentaă ă ă ă ţ ă ţ ă ă eliminare a acestor tradi ii nu exist progres. Dificultatea const în a g siţ ă ă ă justul echilibru între stabilitate şi vâri abili¬tate. Dificultatea aceasta este imens . Cînd un popor las obiceiurile sale s se fixeze prea solid, de-a lungul aă ă ă nume¬roase genera ii, el nu mai poate evolua şi devine, ca China, incapabil deţ ă perfec ionare. înseşi revolu iile violente devin neputincioase, c ci se întîmplaţ ţ ă atunci fie ca fragmentele sf rîmate ale lan ului s se sudeze din nou şi trecutulă ţ ă s -şi reia cursul f r schimb ri, fie ca fragmentele dispersate s generezeă ă ă ă ă anarhia şi, în scurt timp, decaden a.ţîn consecin , sarcina fundamental a unui popor trebuie s fie aceea de a p straţă ă ă ă institu iile trecutului, modificîndu-le pu in cîte pu in. Sarcin grea. Romanii înţ ţ ţ ă timpurile vechi, englezii in cele moderne sînt aproape singurii care au realizat-o.Conservatorii cei mai tenaci ai ideilor tradi ionale şi care se opun cu maximţ ă obstina ie schimb rii lor sînt tocmai mul imile, şi îndeosebi categoriile deţ ă ţ mul imi care constituie castele. Am şi insistat asupra acestui spirit conservatorţ şi am ar tat c mul i revolta i nu ajung decît la schimb ri de cuvinte. La fineleă ă ţ ţ ă secolului trecut, în fa a bisericilor dis¬truse, a preo ilor expulza i sauţ ţ ţ ghilotina i, a persecu iei univer¬sale a cultului catolic, se putea crede cţ ţ ă vechile idei religioase şi-au pierdut toat puterea; cu toate acestea, dup cî ivaă ă ţ ani re-clamatiile universale au condus la reinstituirea cultului abolit2.Nici un exemplu nu demonstreaz mai bine puterea tradi iilor asupra sufletuluiă ţ mul imilor. Nu templele ad ¬postesc idolii cei mai redutabili, şi nici palatele peţ ă tiranii cei mai despotici. Acestea sînt distruse cu uşurin . St pî-nitoriiţă ă invizibili care domnesc în sufletele noastre scap oric rui efort de distrugere şiă ă nu cedeaz decît la lenta uzur ce are loc de-a lungul secolelor.ă ăa Raportul vechiului membru al Conven iunii, Fourcroy, citat de Taine, este foarteţ clar din acest punct de vedere: „Ceea ce vedem pretutindeni în leg tur cuă ă

s rb torirea duminicii şi în leg tur cu frecventarea bisericilor dovedeşte că ă ă ă ă masa francezilor vrea s se revin la vechile uzan e şi nu mai este cazul s seă ă ţ ă reziste acestei înclina ii na ionale... Marea mas a oamenilor are nevoie deţ ţ ă religie, de cult şi do preo i. Este o eroare a cltorva filosofi moderni, în careţ eu însumi am fost antrenat, aceea de a crede în posibilitatea unei instruiri destul de r spîndite spre a distruge prejudec ile religioase: ele sînt, pentruă ăţ marele num r de nenoroci i, o surs de consolare... Deci trebuie ifl i l s m maseiă ţ ă ă ă poporului preo ii s i, altarele sale, cultul s u".ţ ă ă

54 ;> I 3. Timpulîn problemele sociale, ca şi în problemele biologice, unul dintre cei mai energici factori este timpul. El reprezint adev ratul creator şi marele distrug tor. Elă ă ă este acela care a cl dit mun ii cu gr un ii lor de nisip şi care a ridicat pîn laă ţ ă ţ ă demnitatea uman obscura celul a erelor geologice. Pentru a transforma un fenomenă ă oarecare este de ajuns s facem s intervin secolele. S-a spus pe drept c oă ă ă ă fur¬nic ce ar avea timpul necesar ar putea şterge de pe planet masivul Montă ă Blanc. O fiin care ar avea puterea magic s varieze timpul dup voia-i ar aveaţă ă ă ă puterea pe care cre¬dincioşii o atribuie zeilor lor.Noi îns nu avem aici a ne ocupa decît de influen a tim¬pului în geneza opiniiloră ţ mul imilor. Ac iunea sa este imens .şi din acest punct de vedere. El ine subţ ţ ă ţ dependen a sa marile for e, cum sînt rasa, care nu se pot forma f r el. El faceţ ţ ă ă s evolueze şi s moar toate credin ele. Prin el îşi dobîndesc ele puterea şi totă ă ă ţ prin el şi-o pierd.Timpul preg teşte opiniile şi credin ele mul imilor, adi¬c terenul în care eleă ţ ţ ă vor germina. Urmeaz de aici c anu¬mite idei realizabile într-o epoc nu sîntă ă ă realizabile în alta. Timpul acumuleaz imensul reziduu de credin e şi gînduri peă ţ care iau naştere ideile unei epoci. Ele nu încol esc la întîmplare şi la noroc.ţ R d cinile lor se afund în lungul trecut. Dac ele înfloresc, timpul este acelaă ă ă ă care le-a preg ¬tit apari ia, şi totdeauna trebuie s ne întoarcem înd r t ca să ţ ă ă ă ă concepem geneza. Sînt fiice ale trecutului şi mame ale viitorului, mereu sclave ale timpului.Aşadar, acesta din urm este adev ratul nostru st pîn şi este suficient s -1 l s mă ă ă ă ă ă s ac ioneze ca s vedem toate lucrurile transformîndu-se. Ast zi ne neliniştimă ţ ă ă foarte tare de aspira iile amenin toare ale mul imilor, de distrugerile şi deţ ţă ţ r sturn rile pe care ele le prevestesc. Timpul îşi va lua singur sarcina de aă ă restabili echilibrul. „Nici un regim — scrie cu juste e d. Lavisse — nu se vaţ cl di într-o singur zi. Organiza iile politice şi sociale sînt opere care ceră ă ţ secole; feudalitatea a existat inform şi haotic timp de secole, înainte de a-şiă ă g si regulile; de asemenea, monarhia abso¬lut a tr it timp de secole mai înainteă ă ă de a-şi g si mijloace regulamentare de guvernare şi ea a avut mari necazuri înă aceste perioade de aşteptare". 4. Institu iile politice şi socialeţIdeea c institu iile pot remedia defectele societ ii, c progresul popoareloră ţ ăţ ă rezult din perfec ionarea constitu¬ iilor şi guvernelor şi c schimb rile socialeă ţ ţ ă ă se opereaz prin decrete, ideea aceasta, zic, este foarte r spîndit înc .ă ă ă ă Revo¬lu ia francez a avut-o drept punct de plecare, iar teoriile sociale actualeţ ă o iau drept punct de sprijin.Experien e extrem de frecvente nu au reuşit s zdrun¬cine aceast redutabilţ ă ă ă himer . Filosofi şi istorici au încer¬cat în zadar s demonstreze absurditateaă ă acesteia. Cu toate acestea, nu le-a fost greu s arate c institu iile sîntă ă ţ fiicele ideilor, sentimentelor şi moravurilor; şi c nu refacem ideile,ă

sentimentele şi moravurile ref cînd codurile de legi. Un popor nu-şi alegeă institu iile dup bunul s u plac, aşa cum nu-şi alege culoarea ochilor sau aţ ă ă p rului. Institu iile şi guvern -înîntul reprezint produsul rasei. Departe de aă ţ ă ă fi creatoa¬rele unei epoci, ele sînt crea iile epocii. Popoarele nu sînt guvernateţ potrivit capriciilor lor de moment, ci aşa dup cum o cere caracterul lor. Se ceră uneori secole spre a se forma un regim politic, dup cum se cer secole spre a-1ă schimba. Institu iile nu au nici o virtute intrinsec ; ele nu sînt nici bune, niciţ ă rele în ele însele. Bune la un moment dat, pot fi detestabile pentru un altul.Aşadar, un popor nu are nicidecum puterea de a-şi schim¬ba realmente institu iile.ţ Desigur c poate, cu pre ul unor revolu ii violente, s le modifice numele, dară ţ ţ ă fondul nu se modific . Numele sînt etichete goale de care istoricul, preo¬cupat deă valoarea real a lucrurilor, nu are a ine seama. Aşa se explic , de pild , faptulă ţ ă ă c cea mai democratic Iar din lume este Anglia3, supus totuşi unui regimă ă ă ă mo¬narhic, pe cînd republicile hispano-americane, orînduite de constitu iiţ republicane, sufer cele mai ap s toare despo-tisme. Caracterul poporului şi nuă ă ă guvern mintele determină ăs Este ceea ce recunosc, chiar şi în Statele Unite, republicanii cei mai avansa i.ţ Ziarul american Forum exprima aceast opinie, catego¬ric în termeni pe care îiă ă reproduc aici dup Review of Reviews din decembrie 1894: „Nu trebuie s uit mă ă ă niciodat , fie c sîntem cei mai ferven i inamici ai aristocra iei, c Anglia esteă ă ţ ţ ă ast zi cea mai democratic ar .din univers, ara unde drepturile individului sîntă ă ţ ă ţ cele mai respectate, ara unde indivizii au cea mai mare libertate".ţ

.56 57 destinele lor. Am încercat s stabilesc acest adev r într-un volum precedent,ă ă sprijinindu-m pe exemple categorice*. Este deci o sarcin pueril , un inutilă ă ă exerci iu de retor s - i pierzi timpul cu fabricarea de constitu ii. Necesitateaţ ă ţ ţ şi timpul îşi iau asupra lor sarcina de a le elabora, atunci cînd sînt l sa i să ţ ă ac ioneze aceşti doi factori. Marele istoric Macauîey arat , într-un pasaj pe careţ ă ar trebui s -1 înve e pe derost politicienii din toate rile latine, c anglo-ă ţ ţă ăsaxonii au în eles lucrul acesta. Dup ce a explicat binefacerile-ţ ălegilor care par, din punctul de vedere al ra iunii pure, un haos de absurdit iţ ăţ şi de contradic ii, compar duzinile de constitu ii decedate în convulsiunileţ ă ţ popoarelor latine ale Europei şi Americii cu constitu ia Angliei,ţ subliniind c aceasta din urm nu a fost schimbat decît foarte lent, pe p r i,ă ă ă ă ţ sub influen a necesit ilor imediate şi niciodat ca urmare a unor ra ionamenteţ ăţ ă ţ speculative. „S nu ne preo¬cupe cîtuşi de pu in simetria şi s ne preocupe maiă ţ ă mult utilitatea; s nu îndep rt m niciodat o anomalie doar pentru c esteă ă ă ă ă o anomalie; s nu mov m niciodat dac nu se simte nevoia, iar dac se simte, să ă ă ă ă ă inov m exact în m sura necesar acoperirii nevoii respective; s nu instituimă ă ă ă nici¬odat o propunere mai larg decît cazul particular pe care vrem s -îă ă ă remediem; acestea sînt regulile care, de pe vre¬mea lui loan** şi pîn în vremeaă reginei Victoria au c l u¬zit în genere deliber rile celor 250 de parlamente aleă ă ă noastre". Ar trebui s lu m una cîte una legile, institu iile fiec rui popor,ă ă ţ ă ar tînd în ce m sur sînt expresia nevoilor rasei şi c , prin aceast prism , nuă ă ă ă ă ă ar trebui schimbate brutal. Se poate dizerta filosofic, de exemplu, despre avantajele şi inconvenientele centraliz rii; dar cînd vedemă un popor compus din rase diferite f cînd eforturi de milenii spre a ajunge laă aceast centralizare, cînd constat m c o mare revolu ie care a avut drept scopă ă ă ţ distrugerea tuturor insti¬tu iilor trecutului, pentru ca apoi s fie obligat nuţ ă ă numai s respecte aceast centralizare, ci s o şi exagereze, atunci putemă ă ă conchide c este vorba de o necesitate imperioas , de îns şi o condi ie deă ă ă ţ existen şi s deplîngem slaba putere de în elegere a oamenilor politici care seţă ă ţ

gîndesc la distru¬gerea ei. Dac , întîmpl tor, opinia lor ar triumfa, această ă ă* L'Homme et Ies Societes. Leurs origines et leur histoire (Tome Ier; Developpement physique et intellectuel de l'homme. — Tome II: Developpement des societes). (Nota trad.)** loan f r de ar , rege al Angliei în perioada 1199 — 1216, c ruia feudalii i-ă ă Ţ ă ăau impus, în penultimul an al domniei sale, aşa-numita Magna Charta Libertatum. (Nota trad.) reuşit ar fi semnalul unei anarhii profunde4, care ne-ar readuce, de altfel, la oă nou centralizare, mai împov r ¬toare decît cea veche.ă ă ăS tragem, din cele de mai sus, concluzia c nu în insti¬tu ii trebuie s c ut mă ă ţ ă ă ă mijlocul de a ac iona profund asu¬pra sufletului mul imilor. Anumite ri, caţ ţ ţă Statele Unite, prosper miraculos cu institu iile democratice, iar altele, •cumă ţ sînt republicile hispano-americane, vegeteaz în cea mai lamentabil anarhie, înă ă pofida unor institu ii similare. Aceste institu ii sînt tot atît de str ineţ ţ ă grandorii unora cît şi dec derii celorlalte. Popoarele r mîn guvernate de c treă ă ă caracterul care le este propriu şi orice institu ie care nu este strîns mulat peţ ă acest caracter nu reprezint decît o hain de împrumut, o deghizare vremelnic .ă ă ă Desigur, r z¬boaie sîngeroase, revolu ii violente au fost f cute, şi înc vor maiă ţ ă ă fi f cute, spre a se impune institu ii c rora li se atribuie puterea supranaturală ţ ă ă de a crea fericirea. Deci s-ar putea spune, într-un sens, c institu iileă ţ ac ioneaz asupra sufletului mul imilor pentru c ele sînt cele care genereazţ ă ţ ă ă asemenea r zvr tiri. Noi îns ştim c , în reali¬tate, triumf toare sau înfrînte,ă ă ă ă ă ele nu au prin ele însele nici o virtute. Urm rindu-se cucerirea lor nu seă urm reşte, aşadar, decît cucerirea de iluzii.ă5. Instruirea şi educa iaţPrintre ideile dominante de prim rang ale timpului nos¬tru se afl şi urm toarea:ă ă instruirea are drept rezultat cert perfec ionarea oamenilor şi chiar egalitateaţ lor. Prin simpla repetare, aser iunea aceasta a sfîrşit prin a deveni una dinţ dogmele cele mai de nezdruncinat ale democra iei. De fapt ar fi greu s abord mţ ă ă acum aceast dogm , aşa cum odinioar era greu s te atingi de acelea aleă ă ă ă bisericii.4 Dac apropiem profundele disensiuni religioase şi politice care desbină ă diversele regiuni ale Fran ei şi care sînt îndeosebi o problem de ras , deţ ă ă tendin ele separatiste manifestate în perioada Revolu iei şi conturate din nouţ ţ spre sfîrşitul r zboiului franco-german, vedem c rasele diferite care subzist peă ă ă solul nostru sînt cu totul departe de a fi fuzionat. Centralizarea energic aă Revolu iei şi crearea de depar¬tamente artificiale destinate s amestece vechileţ ă provincii a fost, desigur, opera sa cea mai util . Dac descentralizarea de careă ă vorbesc atîta ast zi spiritele neprev z toare ar putea fi creat , ea ar duce f ră ă ă ă ă ă întîrziere la cele mai sîngeroase discordii. A nu recunoaşte lucrul acesta, este a uita cu totul istoria noastr .ă

58 59 Dar asupra acestui punct, ca şi asupra a multe altele,, ideile democratice se g sesc în profund dezacord cu datele psihologiei şi ale experien ei. Cî ivaă ţ ţ filosofi eminen i, îndeo¬sebi Herbert Spencer, nu au avut dificult i prea mari caţ ăţ s arate c instruirea nu-1 face pe om nici mai moral, nici mai fericit, c ea nu-ă ă ăi schimb instinctele şi pasiunile eredi¬tare şi c , r u canalizat , poate deveniă ă ă ă mai mult primejdioas decît util . Statisticienii au confirmat aceste vederiă ă spunîn-du-ne c criminalitatea creşte o dat cu generalizarea instrui¬rii, sau celă ă pu in o dat cu generalizarea unei anumite ins¬truiri ; c cei mai r i duşmani aiţ ă ă ă societ ii, anarhiştii, se recruteaz adesea dintre laurea ii şcolilor. Unăţ ă ţ

magistrat distins, d. Adolphe Guillot, f cea observa ia c actualmente exist 3ă ţ ă ă 000 de criminali, fa de 1 000 de analfabe i şi c , în 50 de ani, criminalitateaţă ţ ă a crescut de la 227 la 100 000 de locuitori la 552, înregistrînd, cu alte cuvinte, o creştere de 133 la sut . El şi colaboratorii s i au notat, de asemenea, că ă ă criminalitatea progreseaz în principal în rîndul tinerilor pentru care şcoalaă gratuit şi obligatorie a înlocuit ucenicia f cut la patron.ă ă ăF r îndoial , nimeni nu a sus inut vreodat c instrui¬rea bine îndrumat nu ară ă ă ţ ă ă ă putea da rezultate practice foarte utile, dac nu pentru a ridica moralitatea, celă pu in pentru a dezvolta capacit ile profesionale. Din nefericire, popoa¬releţ ăţ latine, mai ales de treizeci de ani încoace, şi-au bazat sistemul de instruire pe principii foarte defectuoase şi, în pofida observa iilor unor spirite eminente,ţ persist în lamen¬tabilele lor erori. Eu însumi am ar tat, în diferite lucr ri5,ă ă ă c ediica ia noastr actual transform în duşmani ai socie¬t ii un mare num ră ţ ă ă ă ăţ ă dintre cei care au primit-o şi recruteaz discipoli pentru cele mai rele forme deă socialism.Primul pericol al acestei educa ii — cu deplin juste e calificat drept latin —ţ ă ţ ă ă este acela de a se întemeia pe o eroare psihologic fundamental : primejdia de a-ă ăşi imagina c recitarea de manuale dezvolt inteligen a. In consecin , ne d mă ă ţ ţă ă silin a s înv m cît mai mult posibil şi, de la şcoala primar la doctorat sauţ ă ăţă ă concursurile pentru titlul de agregat, tîn rul nu face decît s ingurgitezeă ă con inutul c r ilor, f r a-şi exersa vreodat judecata proprie şi ini¬ iativa.ţ ă ţ ă ă ă ţ Instruirea const , pentru dînsul, în a recita şi a asculta. „S înve i lec ii,ă ă ţ ţ s ştii pe dinafar o gramatică ă ă6 A se vedea Psychologie du socialisme, 7e edit., şi Psychologie de Veducation, 14e edition. sau un compendiu, s repe i bine, s imi i la perfec ie, itl ' — scria un fostă ţ ă ţ ţ ministru ai instruc iunii public-o, d. Jul( Simon — o educa ie nostim înţ ţ ă care orice efort este UD act de credin fa de infailibilitatea dasc luluiţă ţă ă şi care nu face decît s ne micşoreze şi s ne fac neputincioşi".ă ă ăDac educa ia aceasta nu ar fi decît inutil , ne-am putea m rgini s -i deplîngemă ţ ă ă ă pe neferici ii copii pe care, în locul atîtor lucruri necesare, prefer m s -iţ ă ă înv m genealogia fiilor lui Clotaire*, luptele Neustriei** şi Austrasiei***, oriăţă clasific rile zoologice; dar ea prezint pericolul mult mai serios de a inspiraă ă celui care a primit-o un dezgust excesiv fa de condi iile în care s-a n scut şiţă ţ ă dorin a nest pînit de a evada din aceste condi ii. Muncitorul nu mai vrea s fieţ ă ă ţ ă muncitor, ranul nu mai vrea s fie ran, iar ultimul dintre burghezi nu vedeţă ă ţă pentru fiii s i alt carier posibil decît func iile cu leaf de la stat. In locă ă ă ă ţ ă s -i preg teasc pe oameni pentru via , şcoala nu-i preg teşte decît pentruă ă ă ţă ă func ii publice în care reuşita nu cere nici o sclipire de ini ia¬tiv , în josulţ ţ ă sc rii sociale, ea creeaz aceste armate de proletari nemul umi i de soarta lor şiă ă ţ ţ mereu gata de revolt ; sus, burghezia noastr frivol , sceptic şi credulă ă ă ă ă totodat , impregnat de o încredere supersti ioas în statul-providen pe care,ă ă ţ ă ţă totuşi, mereu îl vorbeşte de r u, învinov ind întot¬deauna guvernul de propriileă ăţ ei greşeli şi incapabil s între¬prind ceva f r interven ia autorit ii.ă ă ă ă ă ţ ăţStatul, care fabric cu ajutorul manualelor pe to i aceşti posesori de diplom , nuă ţ ă poate folosi decît un mic num r dintre dînşii, l sîndu-i prin for a împrejur riloră ă ţ ă pe ceilal i f r slujb . E nevoit deci s se resemneze a-i hr ni pe cei din ii şiţ ă ă ă ă ă ţ de a-i avea drept inamici pe ceilal i. Din vîrful şi pîn la baza piramideiţ ă sociale, masa formidabil a poseso¬rilor de diplome asediaz ast zi slujbele. Ună ă ă negustor poate foarte greu g si un agent pe care s -1 trimit ca reprezentant înă ă ă colonii, pe cînd posturi oficiale din cele mai modeste sînt solicitate de mii de candida i. Numai departamentul Senei num r 20 000 de institutori şi institutoareţ ă ă f r pos¬turi, care, dispre uind ogoarele şi atelierele, se adresează ă ţ ă* Nume purtat de mai mul i regi francezi, urmaşi ai lui Clovis în secolele VI-ţVIII. (Nota trad.)** Unul din statele Fran ei merovingiene, format imediat dupj moartea lui Clotaireţ I, în anul 1561. (Nota trad.)

*** Numit şi „regatul de Est", acest st tule franc, mai pu in romanizat, a fostă ă ţ ţ mult timp rivalul Neustriei, avînd în cele din lirmfl cîştig de cauz . De aici s-aă ridicat dinastia carolingian . (Nota tradă h i statului ca s le asigure existen a. Num rul aleşilor fiind redus, acela ală ţ ă nemul umi ilor este în mod necesar imens. Aceştia din urm sînt gata pentru toateţ ţ ă revolu iile, oricare ar fi şefii şi scopul urm rit. Achizi ia de cunoştin eţ ă ţ ţ inutili¬zabile este un mijloc sigur de a transforma omul în revoltat".Evident, este prea tîrziu spre a mai înfrunta un aseme¬nea curent. Doar experien a, cea din urm educatoare a popoarelor, îşi va lua sarcina de a neţ ă dezv lui greşeala. Numai ea va şti s dovedeasc necesitatea înlocuiriiă ă ă odioa¬selor noastre manuale, a jalnicelor noastre concursuri prin-tr-o instruire profesional capabil s readuc tineretul pe ogoare, în ateliere, înă ă ă ă întreprinderile din colonii, ast zi în stare de del sare.ă ăAceast instruire profesional , atît de cerut ast zi de toate spiritele luminate,ă ă ă ă a fost aceea primit odinioar de p rin ii noştri şi pe care au ştiut s-o p strezeă ă ă ţ ă popoarele care domin azi lumea prin voin a, ini iativa şi spiritul loră ţ ţ între¬prinz tor, în pagini remarcabile, din care voi reproduce mai departe pasajeă esen iale, Taine a ar tat limpede c educa ia noastr de alt dat era cam ceea ceţ ă ă ţ ă ă ă este ast zi educa ia englez sau american şi, f cînd o pregnant para¬lel întreă ţ ă ă ă ă ă sistemul latin şi sistemul anglo-saxon, el relie¬feaz clar rezultatele celor două ă metode.Poate c am putea s accept m toate inconvenientele educa iei noastre clasice dacă ă ă ţ ă ea nu ar face decît declasa i şi nemul umi i, dac achizi ia superficial a atîtorţ ţ ţ ă ţ ă cunoş¬tin e şi recitarea perfect a atitor manuale ar ridica nivelul inteligen ei.ţ ă ţ Dar ob ine ea realmente acest rezultat? Vai, nu! Judecata, experien a, ini iativa,ţ ţ ţ caracterul sînt condi¬ iile succesului în via a şi nu din c r i se înva ele.ţ ţ ă ţ ţă C r ile sînt dic ionare de consultat cu folos, dar din care este absolut de prisosă ţ ţ s înmagazinezi în cap lungi fragmente.ă6 Fenomenul nu este, de altfel, specific popoarelor latine; îl ob¬serv m şi înă China, ar condus şi ea de o solid ierarhie de manda¬rini şi unde mandarinatulţ ă ă ă se ob ine tot prin concurs, pentru care singura prob este recitareaţ ă imperturbabil din groase manuale. Ar¬mata ştiutorilor de carte f r slujb esteă ă ă ă considerat ast zi în China o veritabil calamitate na ional . La fel în India,ă ă ă ţ ă unde, dup ce englezii au deschis şcoli, nu pentru a educa, ca în Anglia, ci pură şi simplu spre a-i instrui pe indigeni s-a format o clas special de ştiutori deă ă carte, Babu, care, atunci cînd nu pot cuceri o pozi ie,, devin duşmaniiţ ireconciliabili ai puterii engleze. La to i aceşti Babu„ prev zu i sau nu cuţ ă ţ slujbe, cel dintîi efect al instruirii a fost sc de¬rea enorm a nivelului lor deă ă moralitate. Am insistat pe larg asupra acestui aspect în cartea mea Les civilisations de Vinde. To i autorii care au vizitat marea peninsul au constatatţ ă acelaşi lucru. Instruirea profesional poate dezvolta inteligen a într-o m sur care scap cuă ţ ă ă ă totul instruirii clasice. Taine a ar tat lucrul acesta foarte bine în rîndurileă care urmeaz :ă„Ideile nu se formeaz decît în mediul lor natural ş1 normal; ceea ce face s seă ă dezvolte germenul lor sînt nemr m ratele impresii sensibile pe care tîn rul leă ă recepteaz zi de zi în atelier, în min , la tribunal, în biroul notarului, peă ă şantier, în spital, la vederea uneltelor, materialelor şi opera¬ iilor, înţ prezen a clien ilor, a muncitorilor, a muncii, a lucrului bine sau r u f cut,ţ ţ ă ă costisitor sau lucrativ: iat micile percep ii specifice ale ochilor, urechii,ă ţ mîinilor şi chiar mirosului, care, primite involuntar şi elaborate în tain , seă organizeaz în el spre a-i sugera mai devreme sau mai tîr¬ziu cutare combina ieă ţ nou , cutare simplificare, economie, perfec ionare sau inven ie. De toate acesteă ţ ţ contacte pre i¬oase, de toate aceste elemente asimilabile şi indispensabileţ

tîn rul francez este lipsit tocmai în anii vîrstei rodnice: şapte sau opt ani elă este sechestrat într-o şcoal , departe de experien a direct şi personal care i-ă ţ ă ăar fi dat no iunea exact şi vie a lucrurilor, a oamenilor şi diferitelor moduriţ ă de a lucra cu toate acestea....Cel pu in nou din zece şi-au pierdut timpul şi efortu¬rile, mai mul i ani dinţ ă ţ via a, anii cei mai eficaci, mai impor¬tan i sau chiar decisivi: ine i cont maiţ ţ ţ ţ întîi de jum tate sau dou treimi din cei care se prezint la examen, vreau să ă ă ă spun refuza ii; apoi, dintre admişi, grada i, posesori de brevete şi diplome, încţ ţ ă o jum tate sau dou treimi, vreau s spun surmena ii. Li s-a pretins prea multă ă ■ ă ţ cerîndu-li-se ca în cutare zi, pe un scaun sau în fa a unui tablou, s fie, timpţ ă de dou ore şi pentru un grup de ştiin e, repertorii vii ale întregii cunoaşteriă ţ umane; într-adev r, ei au fost aceas¬ta, sau au fost cu aproxima ie, în acea zi,ă ţ timp de dou ore; dar, o lun mai tîrziu, nu mai sînt; nu ar mai putea •sus ine ună ă ţ nou examen; achizi iile lor, prea numeroase şi •copleşitoare, lunec neîncetat înţ ă afara spiritului lor şi noi achizi ii nu mai fac. Vigoarea lor mental a cedat;ţ ă seva fecund a secat; apare omul f cut şi adesea acesta este un om sfîrşit.ă ă Acesta, aşezat, c s torit, resemnat s se învîr-teasc în cerc, la nesfîrşit înă ă ă ă acelaşi cerc, cantoneaz în oficiul s u restrîns; îşi îndeplineşte slujba corect,ă ă nimic mai mult. Randament mediocru; cu siguran , încas rile nu echilibreazţă ă ă cheltuielile. In Anglia şi în America, unde, ca odinioar în Fran a de dinainte deă ţ 1789, se foloseşte proce¬deul invers, randamentul ob inut este egal sau superior".ţ

62

63 [lustrul istoric ne arat apoi care este deosebirea între sistemul nostru şi acelaă al anglo-saxonilor. La ei înv ¬tura nu provine din c r i, ci din lucrurileăţă ă ţ înseşi. Inginerul,, de exemplu, formîndu-se într-un atelier şi niciodat într-oă şcoal , fiecare poate ajunge exact la gradul pe care îl com¬port inteligen a sa,ă ă ţ muncitor sau contramaistru în caz c este incapabil s mearg mai departe, ingineră ă ă dac aptitu¬dinile sale i-o permit. De altminteri este un procedeu demo¬cratic şiă util societ ii, în contrast cu acela care face s depind întreaga carier a unuiăţ ă ă ă individ de un concurs de-cîteva ore, sus inut la vîrsta de 18 sau 20 de ani.ţ„In spital, în min , în manufactur , la arhitect, la omul legii, elevul, primit deă ă foarte tîn r, îşi face ucenicia şi sta¬giul, cam ca Ia noi un secretar de birou deă avocatur sau un ucenic într-ale picturii în atelierul s u. In prealabil, înainteă ă de a intra, a putut urma vreun curs general şi sumar, spre a avea gata cadrul depozit rii observa iilor pe care urmeaz a le face de îndat . Cu toate acestea,ă ţ ă ă cel mai ade¬sea la îndemîna sa se afl cîteva cursuri tehnice pe care le va puteaă frecventa în orele libere, spre a coordona treptat experien ele cotidiene pe careţ le face. Sub un asemenea regim, capacitatea practic creşte şi se dezvolt de laă ă sine, exact în m sura pe care o comport facult ile elevului şi în direc iaă ă ăţ ţ impus de viitoarea sa ocupa ie, de munca spe¬cial la care vrea s se adaptezeă ţ ă ă înc din prezent. In felul acesta, în Anglia şi Statele Unite tîn rul ajungeă ă repede s dea tot ceea ce poate da. De la vîrsta de 25 de ani şi chiar mai curînd,ă dac are substan a şi fondul de rigoare, el este nu doar un executant util, ci şiă ţ un întreprinz tor spontan, nu numai un angrenaj, ci şi un motor. în Fran a, unde aă ţ prevalat procedeul invers şi unde, cu fiecare genera ie, de¬vine tot maiţ chinezesc, totalul for elor pierdute este enorm".ţŞi marele filosof ajunge la urm toarea concluzie în ceea ce priveşte nepotrivireaă crescând a educa iei noastre latine cu via a:ă ţ ţ„La trei etaje ale instruirii, pentru copii, adolescen i şi tineret, preg tireaţ ă teoretic şi şcolar în b nci, cu ajutorul c r ilor, s-a prelungit şi s-aă ă ă ă ţ

supraînc rcat în vederea exame¬nului de absolvire, de grad, de diplom , exclusivă ă în scopui acesta şi cu ajutorul celor mai rele mijloace, prin aplicarea unui regim antinatural şi antisocial, prin întîrzierea exce¬siv a uceniciei practice, prină internat, antrenament artifi¬cial şi îndopare mecanic , prin surmenare, f r a seă ă ă ine seama de viitor, de vîrsta adult şi de ocupa iile viguroaseţ ă ţ64 c rora b rbatul va trebui s le fac fa , f cîndu-se abstrac¬ ie de lumea reală ă ă ă ţă ă ţ ă în care tîn rul va intra, de societatea ambiant la care trebuie s -1 adapt m sauă ă ă ă s -1 resemn m anticipat, de conflictul uman în care, spre a se ap ra şi a se ineă ă ă ţ în picioare, el trebuie, în prealabil, echipat, înarmat,, exersat, c lit. Această ă echipare indispensabil , aceast achi¬zi ie mai important decît toate celelalte,ă ă ţ ă aceast solidi¬tate a bunului sim , a voin ei şi nervilor şcolile noastre nu oă ţ ţ dau; cu totul pe de-a-ndoaselea, departe de a-1 califica, ele îl descalific înă ceea ce priveşte condi ia sa viitoare şiţdefinitiv . In consecin , intrarea sa în lume şi primii paşi pe terenul ac iuniiă ţă ţ practice nu sînt, cel mai adesea, decît, o suit de c deri dureroase; tîn rulă ă ă r mîne cu moartea în suflet, doborît pentru mult vreme, uneori estropiat peă ă totdeauna. Este o încercare aspr şi primejdioas ; echili¬brul moral şi mental seă ă altereaz în aceast încercare şi exist riscul de a nu se mai putea restabili;ă ă ă deziluzia a şi venit, prea brusc şi prea total; decep iile au fost prea mari şiţ am r ciunile prea grele"7.ă ăNe-am îndep rtat, în cele de mai sus, de psihologia mul¬ imilor? Cu certitudineă ţ nu. Spre a în elege ideile, credin ele care germineaz azi şi care vor ap reaţ ţ ă ă mîine, trebuie s ştim cum a fost preg tit terenul. înv tura dat tineretuluiă ă ăţă ă dintr-o ar permite s se prevad întrucîtva destinele ace¬lei ri. Educa iaţ ă ă ă ţă ţ genera iei actuale justific previziunile cele mai sumbre. In parte, cu ajutorulţ ă instruirii şi educa iei se amelioreaz sau se altereaz sufletul mul imilor. Eraţ ă ă ţ deci necesar s ar t m cum sistemul actual 1-a fasonat şi cum masa indiferen iloră ă ă ţ şi a neutrilor a devenit progresiv o imens armat de nemul umi i, gata s urmezeă ă ţ ţ ă toate suges¬tiile utopiştilor şi retorilor. Şcoala formeaz ast zi nemul¬ umi i şiă ă ţ ţ anarhişti şi preg teşte pentru popoarele latine timpurile decaden ei.ă ţ' Taine, Le regime moderne, t. II, 1894. Aceste pagini sînt aproape ultimele pe care le-a scris Taine. Ele rezum în chip admirabil rezul¬tatele lungii saleă experien e. Educa ia este singurul nostru mijloc de a ac iona pu in asupraţ ţ ţ ţ sufletului unui popor. Este profund întrist ¬tor faptul c ' aproape nimeni înă ă Fran a nu a putut ajunge s în e¬leag ce redutabil element de decadenţ ă ţ ă ţă constituie înv -mîntul nos¬tru actual. în loc s înal e tineretul, el îlăţă ă ţ înjoseşte şi îl perverteşte. Capitolul IFACTORI! IMEDIA I AI OPINIISLOR MUL IMILORŢ Ţ Prima parte a lucr rii noastre a tratat despre sentimente, dei, ra ionamenteă ţ proprii colectivit ilor; cunoaşterea aces¬tora ne-ar putea da, evident la modulăţ general, mijloacele de a impresiona sufletul mul imilor. Am şi v zut ceea ceţ ă izbeşte-imagina ia mul imilor, puterea şi contagiunea sugestiilor, prezentate maiţ ţ ales sub form de imagini. Dar sugestiile posibile fiind de origine foarteă diferit , factorii capabili s ac ioneze asupra sufletului mul imilor pot fiă ă ţ ţ destul de dife¬ri i. Este deci necesar s -i examin m separat. Mul imile sîntţ ă ă ţ aproximativ ca sfinxul din fabula antic : trebuie s ştii s rezolvi problemele peă ă ă care i le pune psihologia lor sau s te resemnezi s fii devorat de ele.ţ ă ă

1. Imaginile, cuvintele şi formulele. Puterea magic a cuvintelor şi formulelor.ă Puterea cuvintelor este legat de imaginile pe care le evoc , indepen¬dent deă ă sensul lor real. Aceste imagini variaz de la epoc la epoc , de la ras la ras .ă ă ă ă ă

Uzura cuvin¬telor. Exemple de varia ii considerabile ale sensu¬lui unor cuvinteţ din cele mai uzuale. Utilitatea politic a botez rii cu nume noi a lucruriloră ă vechi, atunci cînd cuvintele cu care erau desemnate aces¬tea produceau o impresie nepl cut asupra mul i¬milor. Varia ia sensului cuvintelor dup ras . Sen¬sulă ă ţ ţ ă ă diferit al cuvîntului democra ie în Europa şi în America. 2. Iluziile. Importan aţ ţ lor. Le reg sim la baza tuturor civiliza iilor. Necesitatea social a iluziilor.ă ţ ă Mul imile le prefer totdeauna adev ru¬rilor. 3. Experien a. Numai experien aţ ă ă ţ ţ poate insti¬tui în sufletul mul imilor adev ruri devenite nece¬sare şi poateţ ă distruge iluzii devenite periculoase. Experien a nu ac ioneaz decît cu condi iaţ ţ ă ţ de a ii frecvent repetat . Ce cost experien ele nece¬sare convingerii mul imilor.ă ă ţ ţ 4. Ra iunea. Nulitatea influen ei sale asupra mul imilor. Mul imile nu pot fiţ ţ ţ ţ dominate decît dac se ac ioneaz asupra sentimentelor lor. Rolul logicii înă ţ ă istorie. Cauzele secrete ale evenimentelor neverosimile.Am cercetat mai sus factorii îndep rta i şi preg titori care înzestreaz sufletulă ţ ă ă popoarelor cu o receptivitate spe¬cial , f cînd posibil la mul imi naştereaă ă ă ţ anumitor senti¬mente şi anumitor idei. Ne r mîne acum s examin m fac¬toriiă ă ă susceptibili de a exercita o ac iune imediat . Vom ve¬dea într-un viitor capitolţ ă cum trebuie manipula i aceşti, factori pentru a-şi produce efectele.ţ66 1. imaginile, cuvintele şi formuleleStudiind imagina ia mul imilor, am v zut c ele sînt, impresionate mai ales deţ ţ ă ă imagini. Dac nu totdeauna dis¬punem de imagini, este cu putin s le evoc m prină ţă ă ă folo¬sirea judicioas a cuvintelor şi formulelor. Manipulate cu art , ele au într-ă ăadev r puterea misterioas pe care o atribu¬iau odinioar magiei adep ii acesteia.ă ă ă ţ Ele provoac în sufletul gloatelor cele mai formidabile furtuni şi pot, deă asemenea, s le calmeze. S-ar putea ridica o piramid mai înalt decît aceea aă ă ă b trînului Keops doar cu osemintele victimelor-puterii cuvintelor şi formulelor.ăPuterea cuvintelor este legat de imaginile pe care le evoc şi este cu totulă ă independent de semnifica ia lor real . Acelea al c ror sens este cel mai r uă ţ ă ă ă definit posed uneori efectul cel mai mare. Aşa sînt, de exemplu, termeniiă demo¬cra ie, socialism, egalitate, libertate etc, al c ror sens este atît de vagţ ă încît nici groase volume nu reuşesc s -1 preci¬zeze. Cu toate acestea, o putereă magic se ataşeaz de scur¬tele lor silabe, ca şi cum ele ar con ine solu iaă ă ţ ţ tuturor pro¬blemelor. Ele sintetizeaz aspira ii inconştiente variate şi speran aă ţ ţ realiz rii lor.ăRa iunea şi argumentele nu ar reuşi s lupte împotriva anumitor cuvinte şiţ ă formule. Le pronun m cu reculegere înaintea mul imilor; şi, de îndat , fe eleţă ţ ă ţ devin respectuoase şi frun ile se înclin . Mul i le socot for e ale naturii,ţ ă ţ ţ puteri supranaturale. Ele evoc în suflete imagini grandioase şi vagi, dar chiară vagul care le estompeaz sporeşte putereaă67 lor misterioas . Le putem compara cu acele divinit i redu¬tabile ascunse înă ăţ spatele tabernacolelor şi de care evlavioşii nu se apropie decît tremurînd.Imaginile evocate de cuvinte fiind independente de sensul lor, variaz de la epocă ă la epoc , de la popor la popor, sub identitatea formulelor. De anumite cuvinte seă ataşeaz vremelnic anumite imagini: cuvîntul nu este decît butonul de apel careă ■ le face s apar .ă ăNu toate cuvintele şi nu toate imaginile posed pute¬rea de a evoca imagini;ă exist unele care, dup ce le-au •evocat, se uzeaz şi nu mai trezescă ă ă nimic în spirit. Ele devin atunci sunete goale, a c ror utilitate principală ă este de a-1 dispensa pe acela care le întrebuin eaz de obliga¬ ia de a gîndi.ţ ă ţ Cu un mic stoc de formule şi de locuri comune înv ate în tinere e, avemăţ ţ tot ceea ce ne trebuie spre a traversa via a f r obositoarea necesitate de aţ ă ă reflecta. Dac avem în vedere o limb determinat , remarc m c cuvintele din careă ă ă ă ă ea se compune se modific destul de lent în decursul timpului; f r încetare,ă ă ă îns , se schimb ima¬ginile pe care cuvintele le evoc sau sensul legat de ele. Deă ă ă

aceea, într-o alt lucrare, am ajuns la concluzia c tra¬ducerea exact a uneiă ă ă limbi, mai cu seam dac este vorba de popoare moarte, este total imposibil . Ceă ă ă facem noi, în realitate, substituind un termen francez unui termen lati¬nesc, grec sau sanscrit, sau chiar şi atunci cînd c ut m s în elegem o carteă ă ă ţ scris în propria noastr limb acum cîteva secole? Pur şi simplu substituimă ă ă imaginile şi ideile pe care via a modern le-a suscitat în inteligen a noastr ,ţ ă ţ ă no iunilor şi imaginilor absolut diferite pe care via a veche le-a generat înţ ţ sufletul unor rase supuse la condi ii de exis¬ten f r analogie cu ale noastre.ţ ţă ă ă Oamenii Revolu iei care îşi imaginau c -i copiaz , pe greci şi romani nu f ceauţ ă ă ă decît s dea unor cuvinte vechi un sens pe care acestea nu l-au avut niciodat . Ceă ă asem nare putea s existe între institu¬ iile grecilor şi acelea pe care leă ă ţ desemn m în zilele noastre cu cuvintele corespondente? Ce era atunci o republică ă dac nu o institu ie esen ialmente aristocratic format dintr-o reuniune de miciă ţ ţ ă ă despo i care dominau o mul ime de sclavi men inu i în cea mai absolut supunere ?ţ ţ ţ ţ ă Aceste aristocra ii comunale, bazate pe sclavaj, nu ar fi putut exista nici oţ clip f r aceasta.ă ă ăCuvîntul libertate ce ar putea s semnifice asem n tor cu ceea ce în elegem noiă ă ă ţ ast zi, într-o epoc în care liber¬tatea de a gîndi nici m car nu era de b nuit şiă ă ă ă cînd nu era nelegiuire mai mare şi de altfel mai rar decît s pui în discu ie zeii, legile şiă ă ţ obiceiurile cet ii ? Cuvîntul patrie, în sufletul unui atenian sau al unuiăţ spartan semnifica cultul Atenei sau al Spartei şi nicidecum pe acela al Gre¬ciei, alc tuit din cet i rivale şi mereu în stare de r zboi. Ce sens avea acelaşiă ă ăţ ă cuvînt la vechii gali diviza i în triburi rivale, de rase, limbi şi religiiţ diferite, pe care Cezar le-a învins atît de uşor, pentru c şi-a g sit mereuă ă alia i printre ele ? Roma îns şi a dotat Galia cu o patrie, dîndu-i unita¬teaţ ă politic şi religioas . Chiar dac nu ne întoarcem atît de departe, ci numai caleă ă ă de dou secole înd r t, credem oare c acelaşi cuvînt — patrie — era conceput cumă ă ă ă este ast zi, de c tre principii francezi, de felul marelui Conde," care se aliauă ă cu str in tatea împotriva suveranului lor? Şi acelaşi cuvînt nu avea el oare ună ă sens diferit de sensul mo¬dern pentru emigran ii care îşi închipuiau c ascult deţ ă ă legile onoarei comb tînd Fran a, pe cînd de fapt ascultau de punctul lor deă ţ vedere, deoarece legea feudal îl lega pe vasal de seniorul s u şi nu de p mînt,ă ă ă iar acolo unde co¬manda suveranul, acolo era adev rata patrie.ăNumeroase sînt cuvintele al c ror sens s-a schimbat ast¬fel profund de la o epocă ă la alta. Nu putem ajunge s le în elegem cum erau ele odinioar decît dup ună ţ ă ă îndelungat efort. Cum s-a spus pe bun dreptate, este necesar mult lectur ca să ă ă ă ă reuşim s în elegem ce însemnau în ochii str ¬bunilor noştri cuvinte ca rege şiă ţ ă familie regal . Ce s mai spunem atunci de termenii mai complecşi ?ă ăCuvintele nu au deci decît semnifica ii mobile şi tranzi¬torii, care se schimb deţ ă la epoc la epoc şi de la popor la popor. Dac vrem s ac ion m cu ajutorul loră ă ă ă ţ ă asupra mul imilor, trebuie s ştim ce sens au pentru ele la un moment dat, şi nuţ ă acela pe care l-au avut odinioar sau pe care îl au pentru indivizii deă constitu ie mental dife¬rit . Cuvintele tr iesc ca şi ideile.ţ ă ă ăIn consecin , atunci cînd mul imile, ca urmare a unor r sturn ri politice, a unorţă ţ ă ă schimb ri de credin e, sfîrşesc prin a manifesta o antipatie profund pentruă ţ ă imaginile' evocate-, de anumite cuvinte, prima datorie a veritabilului om de stat este s schimbe cuvintele, bineîn eles f r a se atinge de lucruri în ele însele.ă ţ ă ă Acestea din urm sînt prea legate de constitu ia ereditar ca s fie transformate.ă ţ ă ă Judiciosul Tocqueville* a f cut remarcat faptul c treaba Consula-ă ă* Scriitor politic francez (1805-1859), autor al lucr rilor De la democra ie enă ţ Amerique şi Uancien regime et la revolution. (Nota trad.)

68

69 tului şi Imperiului a constat îndeosebi în înveşmîntarea in noi cuvinte a majorit ii institu iilor din trecut, deci în Înlocuirea cuvintelor care evocauăţ ţ apari ia în imagina ie a unor chipuri sup r toare cu altele a c ror noutateţ ţ ■ ă ă ă împie¬dica asemenea evoc ri. Impozitul direct • a devenit contri-•bu ie funciar ,ă ţ ă gabela* a devenit impozit pe sare, ajutoa¬rele au devenit contribu ii indirecte şiţ tax reunite, taxa ipentru meserie şi corpora ie** s-a numit patent etc.ă ţ ăUna din func iile cele mai importante ale oamenilor de stat const deci înţ ă botezarea cu cuvinte populare, sau cel pu in neutre, a lucrurilor detestate deţ mul imi sub vechile lor denumiri. Puterea cuvintelor este atît de mare încît esteţ suficient s alegi bine termenii spre a face s fie accep¬tate lucrurile cele maiă ă odioase. Taine observ cu juste e c tocmai invocînd libertatea şi fraternitatea,ă ţ ă ■ cuvinte foarte populare pe atunci, iacobinii au putut „instala un despo¬tism demn de Dahomey***, un tribunal asem n tor cu acela al Inchizi iei, hecatombe umaneă ă ţ similare ca acelea din vechiul Mexic". Arta guvernan ilor, ca şi aceea aţ avoca ilor, «onst în principal în ştiin a manevr rii cuvintelor. Art dificilţ ă ţ ă ă ■ ă pentru c , în una şi aceeaşi societate, aceleaşi cu¬vinte au cel mai adeseaă sensuri diferite în diferitele p turi •sociale. In aparen ele folosesc aceleaşiă ţă cuvinte, dar nu vorbesc aceeaşi limb .ăîn exemplele precedente am f cut s intervin timpul ca factor principal ală ă ă schimb rii sensului cuvintelor. Dac am fi f cut s intervin şi rasa, atunci am.ă ă ă ă ă fi v zut c în una şi aceeaşi epoc , la popoare la fel de civilizate, îns de raseă ă ă ă diferite, cuvinte identice corespund foarte adesea la idei «extrem de diferite.■ Aceste deosebiri nu pot fi în elese f r numeroase c l torii, deci nu aş puteaţ ă ă ă ă insista asupra ches¬tiunii, limitîndu-m s observ c tocmai cuvintele cele maiă ă ă uzitate sînt acelea care, de la un popor la altul, au sensu¬rile cele mai diferite. Aşa sînt, de exemplu, cuvintele demo¬cra ie şi socialism, atît deţ frecvent utilizate ast zi.ă* Do la termenul arab Kabala, în fr. gabelle, desemna impozitul asupra s rii, careă se percepea înainte de marea Revolu ie. (Notatrad.)ţ** «la taxe des maltrises et jurandes » în textul original. (Nota trad.)*** Vechea denumire a Beninului de ast zi, stat situat pe coasta ele Vest aă Africii, în Golful Guineii, numit şi Golful Benin. (Nota trad.) In realitate, aceste cuvinte corespund unor idei şi ima¬gini complet opuse în sufletele latine şi în cele anglo-saxone. La latini, cuvîntul democra ie semnificţ ă mai ales estomparea voin ei şi ini iativei individului în fa a voin ei şiţ ţ ţ ţ ini iativei statului. Acesta din urm este îns rcinat din ce în ce mai mult sţ ă ă ă condxic , s centralizeze, s monopolizeze şi s fa¬brice. La el fac în modă ă ă ă constant apel toate partidele, f r excep ie, fie c este vorba de radicali,ă ă ţ ă socialişti sau monar-histi. La anglo-saxoni şi îndeosebi la americani, acelaşi cu-vînt înseamn , dimpotriv , dezvoltarea intens a voin ei individului, discre iaă ă ă ţ ţ statului, c ruia, în afara poli iei, a armatei şi a rela iilor diplomatice, nu iă ţ ţ se las nimic de dirijat, nici chiar instruirea. Aşadar, acelaşi cuvînt are, laă aceste dou popoare, sensuri absolut contrare1.ă2. IluziileDin zorii civiliza iilor, popoarele au avut de suferit întotdeauna influen aţ ţ iluziilor. Tocmai creatorilor de iluzii le-au ridicat ele cele mai multe temple, statui şi altare. Iluziile religioase odinioar , iluziile filosofice şi socialeă azir reg sim aceste formidabile suverane în fruntea tuturor civi¬liza iilor careă ţ au înflorit succesiv pe planeta noastr . în numele lor au fost cl dite templeleă ă din Caldeea şi din Egipt, monumentele religioase ale evului mediu şi în numele lor a fost zdruncinat din temelii întreaga Europ acum un secol. Nu exist nici unaă ă ă din concep iile noastre artistice,, politice sau sociale care s nu poarteţ ă puternica lor amprent .. Uneori omul le r stoarn , cu pre ul unor convulsiuniă ă ă ţ însp i¬mânt toare, dar el pare condamnat s le restabileasc mereu. F r ele nu ară ă ă ă ă ă fi putut ieşi din barbaria primitiv şi î r& ele, iar şi, ar rec dea repede înă ă ă ă

aceeaşi barbarie. Sînt umbre; goale, f r îndoial ; dar aceste fiice ale visuriloră ă ă noastre au incitat popoarele s creeze tot ceea ce face splendoarea artelor şiă m re ia civiliza iilor.ă ţ ţx în Les lois psychologiques de l'eoolution des peuples am insistat îndelung asupra deosebirii care separ idealul democratic latin de idealul democratică anglo-saxon.71 „Dac s-ar distruge, în muzee şi biblioteci, şi dac s-ar trece la n ruirea, peă ă ă dalele din pie ele bisericilor, a tuturor operelor şi monumentelor de artţ ă inspirate de religii, ce ar r mîne din marile visuri ale oamenilor ? scrie ună autor care rezum doctrinele noastre. A le da oamenilor partea de spe¬ran şi deă ţă iluzii f r care ei nu pot s existe, aceasta este ra iunea de a fi a zeilor, aă ă ă ţ eroilor şi a poe ilor. Ştiin a a p rut s -şi asume cîtva timp aceast misiune. Darţ ţ ă ă ă ceea ce a compromis-o în inimile avide de ideal este c ea nu îndr z¬neşte s■ ă ă ă promit destul şi c ea nu ştie s mint îndeajuns".ă ă ă ăFilosofii din secolul trecut s-au consacrat cu fervoare distrugerii iluziilor■ religioase, politice şi sociale cu care timp •de multe secole au tr it p rin iiă ă ţ noştri. Distrugîndu-le, ei au sec tuit izvoarele speran ei şi resemn rii. Ină ţ ă spatele himerelor ucise au g sit for ele oarbe ale naturii, inexora¬bile pentruă ţ cei slabi şi necunoscînd mila.Cu toate progresele sale, filosofia înc nu a putut oferi popoarelor nici un ideală capabil s le fascineze. Iluziile fiindu-le indispensabile, ele se îndreapt dină ă instinct, ca insecta care se îndreapt spre lumin , c tre retorii care leă ă ă iluzioneaz . Marele factor al evolu iei popoarelor nu a fost niciodat .adev rul,ă ţ ă ă ci eroarea. Iar dac socialismul vede ast zi cres-«înd puterea sa, este pentru că ă ă el constituie singura iluzie «are mai este vie. Demonstra iile ştiin ifice nuţ ţ împiedic nicidecum mersul s u progresiv. Principala sa for este aceea de a fiă ă ţă ap rat de spirite care ignor îndeajuns realit ¬ ile spre a cuteza s promit cuă ă ă ţ ă ă neruşinare omului fericirea. Iluzia social domneşte actualmente asupra tuturoră ruinelor trecutului, iar viitorul îi apar ine. Mul imile nu au fost niciodatţ ţ ă însetate de adev r. Ele întorc spatele eviden elor care nu le sînt pe plac,ă ţ preferind s zeifice eroarea, dac eroarea le seduce. Cine ştie s le iluzionezeă ă ă este cu uşurin st pînul lor; cine încearc s le deziluzioneze este întot¬deaunaţă ă ă ă victima lor.3. Experien aţExperien a constituie oarecum singurul procedeu eficace spre a fixa un adev r înţ ă sufletul mul imilor şi de a distruge iluziile devenite prea periculoase. Totuşi,ţ ea trebuie reali¬zat pe o scar foarte larg şi foarte adesea repetat .ă ă ă ă Expe¬rien ele f cute de o genera ie sînt în general inutile pentruţ ă ţ72

cea urm toare, fapt pentru care evenimentele istorice invo¬cate ca elemente deă demonstra ie nu ajut . Singura lor utili¬tate este de a dovedi pîn la ce punctţ ă ă experien ele trebuie repetate de la o vîrst la alta pentru a exercita oarecareţ ă influen şi a reuşi s zdruncine o eroare solid implantat .ţă ă ăSecolul nostru, ca şi acela care 1-a precedat, vor fi men¬ ionate f r îndoial deţ ă ă ă c tre istoricii din viitor ca o er a experien elor neobişnuite. In nici o epocă ă ţ ă nu s-au încercat atîtea.Cea mai gigantic a fost Revolu ia francez . Spre a se descoperi c o societate nuă ţ ă ă se poate reface component cu component , dup indica iile ra iunii pure, aă ă ă ţ ţ trebuit s fie masacra i mai multe milioane de oameni şi s fie r v şit întreagaă ţ ă ă ă ă Europ timp de dou zeci de ani. Pentru a se dove¬di experimental c Cezarii leă ă ă cost scump pe popoarele care îi aclam , au fost necesare dou ruin toareă ă ă ă experien e timp de cincizeci de ani şi, în pofida clarit ii lor, ele nu par s fiţ ăţ ă fost suficient de conving toare. Prima a costat totuşi trei milioane de oameni şiă

o invazie, a doua o dezmembrare şi necesitatea de armate permanente. Încercarea unei a treia a dat greş acum cî iva ani şi desigur c va da greş şi în viitor.ţ ă Pentru a se face admis c imensa armat german nu era, cum se ar ta înainte deă ă ă ă 1870, un fel de gard na io¬nal inofensiv 2, a fost necesar îngrozitorul r zboiă ţ ă ă ă care ne-a costat atît de scump. Pentru a se recunoaşte c protec io-nismulă ţ ruineaz în cele din urm popoarele care îl accept , vor fi necesare experien eă ă ă ţ dezastruoase. Asemenea exemple ar putea fi multiplicate la infinit.2 Opinia s-a format, în cazul acesta, prin asocia ii grosiere de lucruriţ deosebite, asocia ii al c ror mecanism l-am expus în pagini precedente. Gardaţ ă noastr na ional de atunci fiind compus din pr v liaşi paşnici, certa i cuă ţ ă ă ă ă ţ disciplina şi care nu puteau fi lua i în serios, tot ceea ce purta un nume analogţ trezea aceleaşi imagini şi era soco¬tit, prin urmare, la fel de inofensiv. Eroarea mul imilor era împ r¬t şit atunci, aşa cum se întîmpl atît de adesea cu opiniileţ ă ă ă ă generale, de c tre conduc torii lor. într-un discurs pronun at în ziua de 31ă ă ţ decembrie 1867, în Camera deputa ilor, d. Thiers'repeta c Prusia, în afara uneiţ ă armate active aproximativ egale ca num r cu a noastr , nu poseda decît o gardă ă ă na ional asem n toare cu aceea pe care o aveam şi noi şi, prin urmare, f rţ ă ă ă ă ă importan . Aser iuni tot atît de rxacte ca şi celebrele previziuni ale aceluiaşiţă ţ om de stat cu privire la şansele mult prea sc zute ale c ilor ferate de a seă ă dezvolta în viitor.73 4. Ra iuneaţIn enumerarea factorilor capabili s impresioneze sufle¬tul mul imilor ne-arnă ţ putea dispensa s men ion m ra iu¬nea, dac nu ar fi necesar s ar t m valoareaă ţ ă ţ ă ă ă ă negativ a influen ei sale.ă ţAm şi ar tat c mul imile nu sînt influen abile cu aju¬torul ra ionamentelor şi că ă ţ ţ ţ ă nu în eleg decît asocia iile de idei grosiere. în consecin , oratorii care _ ştiuţ ţ ţă s le impre¬sioneze fac apel la sentimentele lor şi niciodat la ra iunea lor.ă ă ţ Legile logicii ra ionale nu au nici un efect asupra lor3. Pentru a convingeţ mul imile trebuie mai întîi s - i dai bine seama de sentimentele de care sînt eleţ ă ţ animate, s te pre¬faci c le împ rt şeşti, ca apoi s încerci s le modifici,ă ă ă ă ă ă provocînd, cu ajutorul unor asocia ii rudimentare, anumite imagini sugestive;ţ trebuie s ştii ca, ia nevoie, s faci paşi înd r t, mai ales s ştii s ghiceştiă ă ă ă ă ă în fiecare clip _ senti¬mentele pe care le generezi. Trebuin a aceasta de a- iă ţ ţ varia limbajul dup efectul produs în momentul în care vorbeşti, face dinainteă neputincios orice discurs studiat şi preg tit. Oratorul care îşi urmeaz gîndireaă ă sa şi nu pe aceea a audito¬rilor s i, pierde prin însuşi acest fapt oriceă influen .ţăSpiritele logice, obişnuite cu lan uri de ra ionamente riguroase, nu se pot opriţ ţ s nu recurg la acest mod de persuasiune atunci cînd se adreseaz mul imilor,ă ă ă ţ iar lipsa3 Primele mele observa ii privind arta de a impresiona mul i¬mile şi slabeleţ ţ resurse pe care le ofer din acest punct de vedere regu¬lile logicii dateaz de peă ă timpul asediului Parisului, din ziua în care l-am v zut dus la Luvru, unde seă g sea atunci guvernul, pe mare¬şalul V..., pe care o mul ime furioas pretindea a-ă ţ ă1 fi prins luînd pla¬nurile fortifica iilor, spre' a le vinde prusacilor. Unţ membru al guver¬nului, orator celebru, G.P..., a ieşit ca s adreseze o cuvîntareă mul¬ imii care cerea executarea imediat a prizonierului. M aşteptam ca oratorulţ ă ă s demonstreze absurditatea acuza iei, spunînd c mareşalul acuzat era tocmai unulă ţ ă din constructorii acelor fortifica ii, al c ror plan se vindea, de altfel, înţ ă toate libr riile. Spre marea mea stupe¬fac ie — eram foarte tîn r pe atunci —ă ţ ă discursul a fost cu totul altul. „Justi ia va fi aplicat , striga oratorul,ţ ă înaintînd spre prizonier, şi va fi o justi ie nemiloas . L sa i guvernul deţ ă ă ţ ap rare na ional ' s termine ancheta voastr . Aşteptînd, îl vom b ga laă ţ ă ă ă ă închisoare pe acuzat". Calmat imediat de aceast satisfac ie aparent , mul imea aă ă ţ ă ţ plecat şi, dup un sfert de or , mareşalul a putut pleca acas . El ar fi fostă ă ă negreşit schilodit dac avocatul s u ar fi înşirat mul imii furioaseă ă ţ

ra ionamentele logice pe care tinere e3 mea neexperimentat m f cea s leţ ţ ă ă ă ă g sesc conving toare.ă ă74 de efect a argumentelor lor îi surprinde întotdeauna. „Conse¬cin ele matematiceţ uzuale bazate pe silogism, adic pe asocia ii de identitate, — scrie un logician —ă ţ sînt necesare... Necesitatea ar for a chiar şi asentimentul unei mase anor¬ganice,ţ dac aceasta ar fi capabil s urm reasc asocia iile de identitate". F ră ă ă ă ă ţ ă ă îndoial ; dar mul imea nu este mai apt decît masa anorganic s le urm reasc şiă ţ ă ă ă ă ă nici s le în eleag . încerca i s convinge i prin ra ionament spiri¬teleă ţ ă ţ ă ţ ţ primitive, pe s lbatici sau pe copii, de exemplu, şi v ve i da seama de slabaă ă ţ valoare pe care o are acest mod de argumentare.Nu este nevoie s ne coborîm pîn la f pturile primitive pentru a constataă ă ă completa neputin a ra ionamentelor atunci cînd ele au de luptat împotrivaţă ţ sentimentelor. Pur şi simplu s ne reamintim, cît de tenace au fost, timp deă multe secole, supersti iile religioase contrare celei mai ele¬mentare logici. Timpţ de aproape dou mii de ani cele mai luminoase genii au fost îngenuncheate subă legile lor şi a trebuit s ajungem în epoca modern pentru ca veracitatea lor să ă ă fi putut fi doar contestat . Evul mediu şi Renaşterea au avut mul i oameniă ţ lumina i; nu au avut îns m car unul singur al c rui ra ionament s fiţ ă ă ă ţ ă demonstrat laturile infantile ale acestor supersti ii, f cînd s se nasc o cît deţ ă ă ă mic îndoial asupra actelor criminale ale diavolului sau asupra necesit iiă ă ăţ de a-i arde pe vr jitori.ăTrebuie regretat c ra iunea nu este c l uza mul imilor? Nu îndr znim s o spunem.ă ţ ă ă ţ ă ă Negreşit, ra iunea uman nu a reuşit s antreneze umanitatea pe f gaşeleţ ă ă ă civiliza iei cu ardoarea şi cutezan a cu care au pus-o în mişcare himerele sale.ţ ţ Fiice ale inconştientului care ne conduce, aceste hi¬mere erau probabil necesare. Fiecare ras poart în consti¬tu ia sa mental legile destinelor sale şi poate că ă ţ ă ă ascult de aceste legi datorit unui ineluctabil instinct, chiar şi în impulsurileă ă sale în aparen cele mai nera ionale. Uneori se pare c popoarele sînt supuseţă ţ ă unor for e secrete, similare acelora care oblig ghinda s se transforme în stejarţ ă ă sau cometa s -şi urmeze orbita.ăPu inul pe care noi îl putem presim i cu privire la aceste for e trebuie c utat înţ ţ ţ ă mersul general al evolu iei unui popor şi nu în faptele izolate de unde evolu iaţ ţ aceasta pare uneori s se iste. Dac nu am lua în considerare decît fapte izolate,ă ă istoria ar p rea regizat de întîmpl ri absurde. Era nevero¬simil ca un ignorantă ă ă dulgher din Galileea s poat deveni,ă ă75 în dou mii de ani, un Dumnezeu atotputernic, in numele c ruia au fost fondateă ă cele mai importante civiliza ii; neve¬rosimil, de asemenea, ca cîteva bande deţ arabi ieşi i din deserturile lor s poat cuceri cea mai mare parte a ve¬chii lumiţ ă ă greco-romane şi s întemeieze un imperiu mai mare decît acela al lui Alexandru;ă tot neverosimil ca, în¬tr-o Europ foarte veche şi foarte ierarhizat , un simpluă ă locotenent de artilerie s izbuteasc s domneasc peste o mul ime de popoare şiă ă ă ă ţ regi.S l s m deci ra iunea filosofilor, dar s nu-i cerem s intervin prea mult înă ă ă ţ ă ă ă guvernarea oamenilor. Nu cu ra iu¬nea, iar adesea în pofida ei, s-au creatţ sentimente cum sînt onoarea, abnega ia, credin a religioas , dragostea de glorieţ ţ ă şi de patrie, care pîn azi au fost marile resorturi ale tuturor civiliza iilor.ă ţ Capitolul IUCONDUC TORII MUL IMILOR ŞI MIJLOACELE LOR DE CONVINGEREĂ Ţ1. Conduc torii mul imilor. Nevoia instinctiv a tuturor fiin elor în starea deă ţ ă ţ mul ime de a asculta de un conduc tor. Psihologia conduc torilor. Doar ei pot sţ ă ă ă creeze credin a şi s organizeze mul imile. Despotismul inevitabil alţ ă ţ conduc torilor. Clasifi¬carea conduc torilor. Rolul voin ei. 2. Mijloacele deă ă ţ ac iune ale conduc torilor. Afirma ia, repeti ia, contagiunea. Rolul fiec ruia dinţ ă ţ ţ ă

aceşti diverşi fac¬tori. Cum poate urca contagiunea de la p turile inferioare laă p turile superioare ale unei societ i. O opinie popular devine de îndat oă ăţ ă ă opinie gene¬ral . 3. Prestigiul. Defini ia şi clasificarea presti¬giului.ă ţ Prestigiul dobîndit şi prestigiul personal. Diverse exemple. Cum se stinge prestigiul. Constitu ia mental a mul imilor ne este acum cunos¬cut şi ştim, de asemenea, ceţ ă ţ ă mobiluri impresioneaz sufle¬tul lor. Ne r mîne de cercetat cum trebuie aplicateă ă aceste mobiluri şi prin ce pot fi ele puse util în oper .ă1. Conduc torii mul imiloră ţDe îndat ce s-au reunit un num r de fiin e vii, fie c este vorba de o turm deă ă ţ ă ă animale sau de o mul ime de oa¬meni, gloata se plaseaz din instinct subţ ă autoritatea unui şef, adic a unui conduc tor.ă ăîn mul imile umane, conduc torul joac un rol conside¬rabil. Voin a sa esteţ ă ă ţ nucleul în jurul c ruia se formeaz şi se identific opiniile. Mul imea este oă ă ă ţ turm care nu s-ar putea lipsi de un st pîn.ă ă77 Conduc torul a fost mai întîi, cel mai adesea, un condus hipnotizat de ideeaă c reia el i-a devenit apoi apostol. Aceas¬ta 1-a cotropit în aşa m sur încîtă ă ă totul dispare în afar de ea şi orice opinie contrar îi pare a fi eroare şiă ă super¬sti ie. Aşa era Robespierre, hipnotizat de ideile sale hime¬rice şi folosindţ procedeele Inchizi iei pentru a le propaga.ţConduc torii nu sînt, cel mai adesea, oameni de gîn-dire, ci oameni de ac iune. Eiă ţ sînt pu in clarv z tori şi nici nu ar putea fi, clarviziunea ducînd în genere laţ ă ă îndoial şi la inac iune. Conduc torii de mul imi se recruteaz mai ales dintreă ţ ă ţ ă nevrotici, dintre anxioşi, dintre semialiena ii ce se afl în pragul nebuniei.ţ ă Oricît de absurd ar fi ideea pe care ei o ap r sau scopul pe care îl urm resc,ă ă ă ă ra ionamentul lor sl beşte în fa a convingerii care îi anim . Dispre ul şiţ ă ţ ă ţ persecu iile nu fac decît s îi înt rite şi mai mult. Interes personal, familie,ţ ă ă totul este sacrificat. Chiar instinctul de conservare se anuleaz la ei, în aşaă m sur încît singura recompens pe care ei o cer adesea este martirajul.ă ă ă Inten¬sitatea credin ei confer vorbelor lor o mare putere de suges¬tie. Mul imeaţ ă ţ ascult totdeauna de omul înzestrat cu o voin puternic . Indivizii reuni i înă ţă ă ţ mul ime, pierzîndu-şi orice voin , ei se îndreapt din instinct spre acela careţ ţă ă are una.Popoarele nu au dus niciodat lips de conduc tori, dar nu to i au, se în elege,ă ă ă ţ ţ convingerile puternice care îi carac¬terizeaz pe apostoli. Aceştia sînt adeseaă retori subtili, care nu urm resc decît interesele lor personale şi caut să ă ă con¬ving prin flatarea instinctelor josnice. Influen a pe care ei o exercit înă ţ ă felul acesta r mîne totdeauna efemer . Marii convinşi care r scolesc sufletulă ă ă mul imilor, acei Pierre l'Er-mite*, Luther, Savonarola, oamenii Revolu iei, nu auţ ţ pro¬dus fascina ie decît dup ce ei înşişi au fost mai întîi sub¬juga i de oţ ă ţ credin . Ei au putut atunci s creeze în suflete acea putere formidabil numitţă ă ă ă credin , care îl face pe om sclavul absolut al visului s u.ţă ăS f ureasc credin a, fie c este vorba de credin religioas , politic sauă ă ă ţ ă ţă ă ă social , de credin într-o oper , într-o persoan , într-o idee, acesta este maiă ţă ă ă ales rolul mari¬lor conduc tori. Dintre toate for ele de care dispune ome¬nirea,ă ţ credin a a fost totdeauna una din cele mai conside-ţ* Predicator francez (1050 — 1115) a c rui elocin a dus la ridi¬carea uneiă ţă cruciade populare, în paralel cu prima cruciad . (Nota trad.)ă78 rabile şi pe bun dreptate Evanghelia li atribuie puterea de a muta mun ii. A-lă ţ înzestra pe om cu o credin , este a-i înzeci for a. Marile evenimente aleţă ţ istoriei au fost adesea realizate de credincioşi obscuri care nu aveau altceva decît credin . Nu cu c rturari şi filosofi, şi nu cu sceptici îndeo-sebi au fostţă ă edificate religiile care au guvernat lumea, cît şi vastele imperii întinse de la o

emisfer la alta.ăDar atare exemple se aplic marilor conduc tori, iar aceştia sînt destul de rariă ă pentru ca istoria s le înregistreze uşor num rul. Ei formeaz vîrful unei seriiă ă ă continue, cobo-rînd de Ia puternicul mînuitor de oameni la lucr torul care, într-ăun han obscur, îi fascineaz încetul cu încetul pe cama¬razii s i, rumegînd f ră ă ă ă încetare cîteva formule pe care nu le în elege cîtuşi de pu in, dar a c rorţ ţ ă aplicare, dup p ¬rerea lui, trebuie s duc" la sigura realizare a tuturoră ă ă ă visu¬rilor şi speran elor.ţîn fiecare sfer social , de la cea mai înalt la cea mai joas , de îndat ce omulă ă ă ă ă nu mai este izolat, cade neîntâr¬ziat sub influen a unui conduc tor. Majoritateaţ ă indivizi¬lor, mai ales cei îngloba i în masele populare, neavînd, în afaraţ specialit ii lor, nici o ideea clar şi rezonabil , sînt incapabili s seăţ ă ă ă conduc . Conduc torul le serveşte de c l u¬z . Acesta poate fi înlocuit, laă ă ă ă ă nevoie, dar cu totul insufi¬cient, de publica iile periodice care fabric opiniileţ ă pentru cititorii lor şi le procur fraze de-a gata, dispensîndu-i dv, reflec ie.ă ţAutoritatea conduc torilor este extrem de despotic şi chiar nu reuşeşte s seă ă ă impun decît datorit despotismu¬lui. S-a remarcat cît de uşor se fac ei asculta iă ă ţ de p turile muncitoreşti cele mai turbulente, f r s aib totuşi nici un mijlocă ă ă ă ă de a-şi sus ine autoritatea. Ei fixeaz programul de lucru, propor ia salariilor,ţ ă ţ decid grevele, f cîndu-le s înceap şi s înceteze la ora pe care o stabilesc.ă ă ă ăConduc torii de mul imi caut s înlocuiasc azi, pro¬gresiv, puterile publice, înă ţ ă ă ă m sura în care acestea din urm se las puse în discu ie sau sl bite. Datorită ă ă ţ ă ă tiraniei lor, aceşti noi st pînitori ob in din partea maselor o docilitate multă ţ mai complet decît ar ob ine-o vreun guvern. Dac , ca urmare a unui accidentă ţ ă oarecare, conduc torul dispare şi nu este imediat înlocuit, mul imea redevine oă ţ colectivi¬tate lipsit de coeziune şi de rezisten . în timpul unei gre¬ve aă ţă lucr torilor de omnibuze de la Paris, a fost de ajuns s fie aresta i cei doi capiă ă ţ care o dirijau, pentru ca greva s înceteze imediat. Nu nevoia de libertate,ă ci aceea de79 servitute domin întotdeauna sufletul mul imilor. Setea lor de supunere le face să ţ ă asculte din instinct de acela care se declar st pînitorul lor.ă ăSe poate stabili o diviziune destul de net în clasa con¬duc torilor de mul imi.ă ă ţ Unii sînt oameni energici, cu voin tare, dar de moment; al ii, mult mai mari, auţă ţ o voin puternic şi în acelaşi timp durabil . Primii se arat violen i,ţă ă ă ă ţ curajoşi, cutez tori. Ei sînt îndeosebi utili în dirijarea unei înc ier ri, înă ă ă antrenarea maselor în acte temerare, transformînd în eroi pe cei abia recruta i.ţ Aşa au fost, de exemplu, Ney şi Murat*, pe vremea primului Imperiu. Tot aşa a fost, în zilele noastre, Garibaldi, aventurier f r ta¬lent, dar energic, reuşindă ă cu o mîn de oameni s pun mîna pe vechiul regat Neapole, ap rat totuşi de oă ă ă ă armat disciplinat .ă ăîns dac energia unor asemenea conduc tori este puter¬nic , în schimb ea esteă ă ă ă momentan şi nu supravie uieşte cîtuşi de pu in excitatului care a generat-o.ă ţ ţ Reintra i în curentul vie ii obişnuite, eroii anima i de o astfel de ener¬gie facţ ţ ţ adesea dovada unei uimitoare sl biciuni, ca to i cei cita i mai înainte. Ei pară ţ ţ incapabili s gîndeasc şi s se conduc în împrejur rile cele mai simple, dup ceă ă ă ă ă ă au ştiut s -i conduc atît de bine pe al ii. Aceşti conduc tori nu-şi pot exercitaă ă ţ ă func ia decît cu condi ia de a fi ei înşişi con¬duşi f r încetare, de a sim iţ ţ ă ă ţ mereu deasupra lor un om sau o idee, de a urma o linie de conduit bine trasat .ă ăCea de-a doua categorie de conduc tori, aceea a oame¬nilor cu voin durabil ,ă ţă ă exercit , în pofida formelor mai pu in str lucite, o influen mult mai mare. Seă ţ ă ţă includ în aceast categorie adev ra ii fondatori de religii sau autorii unor mariă ă ţ întreprinderi: Sfîntul Pavel, Mahomet, Gristofor Columb, Lesseps. Inteligen i sauţ m rgini i, pu in import , lumea va fi întotdeauna a lor. Voin a persistent peă ţ ţ ă ţ ă care o posed ei este o facultate extrem de rar şi de puternic , care face caă ă ă totul s se plece în fa a sa. Nu ne d m seama întotdeauna de ceea ce poate face oă ţ ă voin puternic şi tenace. Nu-i rezist nimic: nici natura, nici zeii, niciţă ă ă

oamenii.Exemplu cel mai recent ne este oferit de ilustrul inginer care a separat două lumi, realizînd un lucru inutil încercat, de trei milenii încoace, de atî ia mariţ suverani. Mai tîrziu* Mareşali ai lui Napoleon Bonaparte (Nota trad.) el a eşuat într-o întreprindere identic : dar îmb trînise, iar în fa a b trîne iiă ă ţ ă ţ totul se stinge, pîn şi voin a.ă ţSpre a demonstra puterea voin ei, ar fi suficient s pre¬zent m în detaliu istoriaţ ă ă dificult ilor dep şite în timpul realiz rii canalului Suez. Un martor ocular, dr.ăţ ă ă Cazalis, a rezumat în cîteva rînduri pregnante sinteza acestei grandi¬oase opere, aşa cum a f cut-o nemuritorul ei autor. „El înşira zi de zi, pe episoade, epopeeaă canalului. Ar ta tot ceea ce a trebuit s înving , tot imposibilul pe care aă ă ă trebuit s -1 fac posibil, toate opozi iile, coali iile împotriva lui,ă ă ţ ţ decep¬ iile, nenorocirile, eşecurile, dar care niciodat nu l-au putut descuraja,ţ ă nici abate din cale; amintea de Anglia care îl comb tea, atacîndu-1 f r r gaz,ă ă ă ă amintea de Egipt şi de Fran a, care ezitau, de consulul Fran ei care se opunea maiţ ţ mult decît oricine primelor lucr ri, f cîndu-i pe lucr tori s moar de sete,ă ă ă ă ă refuzîndu-le apa dulce; amintea de minis¬terul marinei şi de ingineri, to i oameniţ serioşi, cu expe¬rien , st pîni pe ştiin , cu to ii ostili, fireşte, convinşi cuţă ă ţă ţ to ii, în mod ştiin ific, de dezastru, calculîndu-i-1 şi pro-mi îndu-i-1 aşa cum,ţ ţ ţ pentru cutare zi şi cutare or , se prezice eclipsa".ăO carte care ar istorisi via a tuturor acestor mari con¬duc tori ar cuprindeţ ă pu ine nume; dar aceste nume s-au aflat în capul evenimentelor celor maiţ importante ale civi¬liza iei şi istoriei.ţ2. Mijloacele de ac iune ale conduc torilorţ ăCînd se pune problema s antrenezi o mul ime cît ai clipi, determinînd-o s comită ţ ă ă un act oarecare — jefuirea unui palat, jertfirea pentru ap rarea unei baricade —,ă tre¬buie s ac ionezi asupra ei prin sugestii rapide. în acest caz este necesar caă ţ mul imea s fie deja preg tit prin anumite împrejur ri, iar acela care vrea s-oţ ă ă ă ă antreneze s posede calit i pe care le voi studia mai departe sub numele deă ăţ prestigiu.Cînd este vorba de a face s p trund lent idei şi cre¬din a în spiritulă ă ă ţ mul imilor — teoriile sociale moderne, de exemplu —, metodele conduc torilor sîntţ ă diferite. Ei au recurs în principal la urm toarele trei procedee: afirma ia,ă ţ repeti ia, contagiunea. Ac iunea acestora este destul de lent , dar efectele sîntţ ţ ă durabile.81

Simpla afirma ie, degajat de orice ra ionament şi de orice prob constituie unţ ă ţ ă mijloc sigur de a face s p trund •o idee în spiritul mul imilor. Cu cită ă ă ţ afirma ia este mai con¬cis , mai lipsit de probe şi de demonstra ie, cu atît eaţ ă ă ţ are mai mult credit. C r ile religioase şi codurile din toate epo¬cile au procedată ţ întotdeauna prin simpla afirma ie. Oamenii de stat chema i s apere o cauzţ ţ ă ă politic oarecare, indus¬triaşii care fac reclam produselor lor prin anun uriă ă ţ cunosc bine valoarea afirma iei. Aceasta nu-şi dobîndeşte totuşi realmenteţ influen a decît cu condi ia de a fi constant repe¬tat şi, pe cît posibil, înţ ţ ă aceiaşi termeni. Napoleon spunea c nu exist decît o singur figur serioas deă ă ă ă ă retoric , repe¬ti ia. Prin repetare, lucrul afirmat ajunge s se fixeze In spiriteă ţ ă în aşa fel încît s fie acceptat ca adev r demonstrat.ă ăV zînd ce putere exercit ea asupra spiritelor luminate, în elegem bine influen aă ă ţ ţ repeti iei asupra mul imilor. într-a-•devar, lucrurile repetate sfîrşesc prin a seţ ţ încrusta în zo¬nele cele mai profunde ale inconştientului, unde se elabo¬rează motivele ac iunilor noastre. Dup cîtva timp, uitînd care este autorul aser iuniiţ ă ţ repetate, sfîrşim prin a crede în ea. Aşa se explic for a uluitoare a reclamei.ă ţ Dup ce am citit de o sut de ori c ciocolata cea mai bun este cioco¬lata X, neă ă ă ă

imagin m c am auzit spunîndu-se frecvent lucrul acesta şi avem apoi certitudineaă ă c aşa este. L sîn-du-ne convinşi de mii de m rturii c praful Y a vindecat -celeă ă ă ă mai mari personalit i de maladiile cele mai grave, sfîrşim prin a fi tenta i s -1ăţ ţ ă încerc m în ziua în care sîntem atinşi de o suferin similar . Citind în repetateă ţă ă rînduri în ziar c A este un tic los f r pereche, iar B întruchiparea îns şi aă ă ă ă ă onestit ii, ajungem s fim convinşi de lucrul aces¬ta, bineîn eles cu condi ia deăţ ă ţ ţ a nu citi prea des ziarul de opinie contrar , unde cele dou calificative s fieă ă ă inversate. Afirma ia şi repeti ia sînt singurele destul de puternice spre a seţ ţ putea combate reciproc.Cînd o afirma ie a fost îndeajuns de repetat în mod unanim, cum se întîmpl înţ ă ă cazul anumitor întreprinderi -comerciale care cump r toate competi iile, seă ă ţ formeaz atunci ceea ce numim curent de opinie şi intervine puternicul mecanism ală contagiunii. Ideile, sentimentele, emo iile, cre¬din ele au în mul ime o putere deţ ţ ţ contagiune tot atlt de puternic cum au microbii. Fenomenul se observ şi laă ă animale, de îndat ce ele se afl în mul ime. Ticul unui cal dus într-un grajdă ă ţ este curînd imitat de ceilal i cai afla i în acelaşi grajd. Spaima, mişcareaţ ţ dezordonat a cîtorva oiă se întinde de îndat la întreaga turm . Contagiunea emo ii¬lor explic declanşareaă ă ţ ă brusc a panicii. Tulbur rile cere¬brale, ca nebunia, se propag de asemenea prină ă ă contagiune. Se cunoaşte cît de frecvent este alienarea la medicii alie-nişti. Seă citeaz pîn şi cazuri de nebunie, de exemplu agora¬fobia, transmise de la om laă ă animale.Contagiunea nu reclam prezen a simultan a indivizilor într-un singur loc; eaă ţ ă poate avea loc la distan , sub in¬fluen a anumitor evenimente care orienteazţă ţ ă spiritele în ace¬laşi sens şi le confer caracteristicile speciale aleă mul imi¬lor, îndeosebi atunci cînd aceştia sînt preg ti i prin factorii"ţ ă ţ îndep rta i pe care i-am studiat mai sus. Aşa, de exemplu, explozia revolu ionară ţ ţ ă din 1848, pornit de la Paris, s-a întins brusc într-o bun parte a Europei şi aă ă cl tinat mai multe monarhii1.ăImita ia, c reia i se atribuie atîta influen în fenome¬nele sociale, nu este înţ ă ţă realitate decît un simplu efect a} contagiunii. Dat fiind c am ar tat în altă ă ă parte rolul eiT m voi m rgini s reproduc aici ceea ce spuneam mai de¬mult despreă ă ă aceasta, idei dezvoltate dup aceea de al i autori:ă ţ„Asem n tor animalelor, omul este imitativ de la natur . Imita ia constituie oă ă ă ţ trebuin pentru dînsul, cu condi ia, bineîn eles, ca imita ia s nu fie dificil ;ţă ţ ţ ţ ă ă din trebuin a aceasta ia naştere moda şi influen a ei. Cî i îndr znesc s seţ ţ ţ ă ă sustrag imperativului ei, fie c este vorba de opinii,, idei, manifest riă ă ă literare sau pur şi simplu de vestimenta ie? Cu ajutorul modelelor, nu cu acela alţ argumentelor se c l u¬zesc mul imile. în fiecare epoc un mic num r deă ă ţ ă ă individua¬lit i îşi imprim ac iunea lor, pe care masa inconştient o imit .ăţ ă ţ ă ă Aceste individualit i nu trebuie totuşi s se înde¬p rteze mult de ideileăţ ă ă receptate. A le imita ar deveni în cazul acesta prea dificil şi influen a lor arţ fi nul . Tocmai de aceea oamenii cu adev rat superiori epocii lor nu aur înă ă general, nici o influen asupra ei. Distan a este prea mare. Din acelaşi motivţă ţ europenii, cu tot avantajul civili¬za iei lor, exercit o influen insignifiantţ ă ţă ă asupra popoa¬relor din Orient.Dubla ac iune a trecutului şi imitarea reciproc sfîrşeşte-prin a face atît deţ ă asem n tori pe to i oamenii dintr-o ar şi din aceeaşi epoc , pîn şi pe cei careă ă ţ ţ ă ă ă ar p rea c ar tre-ă ă1 A se vedea ultimele mele lucr ri: Psychologie politique, Opi-nions el croyances,ă Revolution francaise.83 bui s aib cele mai mari şanse de a se sustrage fenome¬nului, cum sînt filosofii,ă ă savan ii şi litera ii, înclt gîndirea şi stilul au un aer de familie care face sţ ţ ă fie imediat recunos¬cut timpul c ruia apar in. Este suficient o clip deă ţ ă ă conver¬sa ie cu un individ oarecare spre a cunoaşte imediat lectu¬rile sale,ţ

ocupa iile obişnuite şi mediul din care provine"2.ţContagiunea este atît de puternic încît impune oameni¬lor nu numai anumiteă opinii, ci şi anumite moduri de a sim i. Ea este aceea care face ca într-o epocţ ă s fie dispre¬ uit cutare oper , Tanhausar, de exemplu, şi care, cî iva ani maiă ţ ă ă ţ tîrziu, o face s fie admirat de cei care o deni¬graser cel mai mult.ă ă ăOpiniile şi credin ele se propag prin mecanismul conta¬giunii şi foarte pu inţ ă ţ prin acela al ra ionamentului. Concep¬ iile actuale ale muncitorilor se stabilescţ ţ la circium , prin afirma ie, repeti ie şi contagiune. Credin ele mul imilor dină ţ ţ ţ ţ toate epocile nu s-au format cîtuşi de pu in altfel. Renan* compar pe bunţ ă ă dreptate pe primii fondatori ai creştinis¬mului „cu muncitorii socialişti care îşi r spîndesc ideile din circium în circium "; şi Voltaire f cuse observa ia, cuă ă ă ă ţ privire la religia creştin , c „a îmbr işat-o doar s r ci¬mea cea mai de jos,ă ă ăţ ă ă timp de mai bine de un secol".Într-un mod analog cu acela pe care l-am men ionat, dup ce s-a exersat înţ ă p turile populare, contagiunea trece apoi la p turile superioare ale societ ii.ă ă ăţ în felul acesta, în zilele noastre, doctrinele socialiste încep s -i cîştige peă cei care, totuşi, vor fi primele lor victime. Chiar şi interesul personal se pierde în fa a mecanismului contagiunii. Toc¬mai de aceea orice opinie devenitţ ă popular sfîrşeşte prin a se impune p turilor sociale elevate, oricît de vizibilă ă ă ar putea fi absurditatea opiniei triumf toare. Reac ia p turi¬lor socialeă ţ ă inferioare asupra p turilor superioare este cu atit mai bizar cu cît credin eleă ă ţ mul imii deriv totdeauna, mai rmilt sau mai pu in, din vreo idee superioarţ ă ţ ă r mas adesea lipsit de influen în mediul unde a luat naştere. Ideea aceastaă ă ă ţă superioar o acapareaz conduc tori subjuga i de ea, o deformeaz şi creeaz oă ă ă ţ ă ă sect care o deformeaz din nou, ca apoi s-o r spîndeasc din ce în ce maiă ă ă ă deformat în mul imi. Devenit adev r popular, ideea urc iar şi, într-ună ţ ă ă ă ă2 Gustave Le Bon, L'homme et Ies societes, t. II, 1881, p. 116.* Scriitor francez, autor, între altele, al volumelor Vie de Jesus (1863) şi Histoire des origines du christianisme, în şapte volume, inclu-zînd şi'cartea citat anterior. (Nota trad.)ă fel oarecare, la sursa sa şi astfel ac ioneaz asupra p tu¬rilor elevate ale uneiţ ă ă na iuni. In definitiv inteligen a c l u¬zeşte lumea, dar o c l uzeşte de fapt deţ ţ ă ă ă ă foarte departe. Filosofii creatori de idei sînt de mult rîn atunci cînd, prinţă ă mecanismul pe care l-am descris, gîndirea lor triumf în fine.ă3. PrestigiulDac opiniile propagate prin afirma ie, repeti ie şi con¬tagiune au o mare putere,ă ţ ţ este pentru c dobîndesc acea putere misterioas numit prestigiu.ă ă ăTot ce a dominat în lume, idei sau oameni, s-a impus mai cu seam prin for aă ţ irezistibil pe care o exprim termenul prestigiu. în elegem întregul sens ală ă ţ acestui termen, dar el. se aplic în moduri prea diverse ca s fie uşor deă ă definit. Prestigiul poate implica anumite sentimente, cum sînt admi¬ra ia şiţ teama, care uneori formeaz chiar baza sa, dar el poate exista foarte bine şi f ră ă ă ele. Alexandru, Cezar, Bud-dha, Mahomed, deceda i de mult şi de care, prinţ urmare,, nu avem de ce s ne temem, se bucur totuşi de un presti¬giuă ă considerabil. Pe de alt parte, anumite fic iuni pe care nu le admir m,ă ţ ă divinit ile monstruoase ale templelor sub¬terane din India, de exemplu, ne parăţ totuşi învestite de un mare prestigiu.în realitate, prestigiul este un fel de fascina ie pe care o exercit asupraţ ă spiritului nostru un individ, o oper sau o doctrin . Aceast fascina ieă ă ă ţ paralizeaz toate facult ile noastre critice şi ne umple sufletul de uimire şiă ăţ respect. Sentimentele generate în asemenea cazuri sînt inexplicabile, dar probabil de acelaşi ordin cu sugestia suferit de un subiect fascinat. Prestigiul este celă mai puternic resort al oric rei domina ii. Zeii, regii şi femeile nu ar fiă ţ st pînit niciodat f r el.ă ă ă ăPutem reduce la dou forme principale diversele varie¬t i de prestigiu:ă ăţ prestigiul dobîndit şi prestigiul personal.. Prestigiul dobîndit este acela pe care 11 confer numele, averea, reputa ia. Poate fi independent de prestigiulă ţ

per¬sonal. Acesta din urm constituie, dimpotriv , ceva indivi¬dual, coexistentă ă uneori cu reputa ia, gloria, averea, sau înt rit de acestea, dar perfectţ ă susceptibil s existe într-un mod independent.ă 84 Prestigiul dobîndit sau artificial este mult mai r spîn-dit. Prin simplul fapt că ă un individ ocup o anumit pozi¬ ie, are o anumit avere, este împopo onat cuă ă ţ ă ţ unele ti¬tluri, el este aureolat de prestigiu, oricît de nul ar putea fi valoareaă sa personal . Un militar în uniform , un magis¬trat în rob au totdeaunaă ă ă prestigiu. Pascal a notat foarte just necesitatea, pentru judec tori, a robelor şiă perucilor. F r acestea ei îşi pierdeau o mare parte din autoritatea lor.ă ă Socialistul cel mai neîmblînzit este emo ionat la vede¬rea unui prin sau a unuiţ ţ marchiz şi asemenea titluri ajung spre a escroca cum vrei pe un comerciant3.Prestigiul la care m-am referit este exercitat de persoane; al turi de acesta îlă putem situa pe acela exercitat de opinii, de opere literare sau artistice etc. Adesea nu este vorba decît de repeti ie acumulat . Istoria, istoria literaturii■ ţ ă şi artei îndeosebi, fiind pur şi simplu repetarea aceloraşi jude¬c i pe careăţ nimeni nu încearc s le controleze, fiecare sfîr-şeşte prin a repeta ce a înv ată ă ăţ la şcoal . Exist anumite nume şi lucruri de care nimeni nu ar îndr zni s seă ă ă ă ating . Pentru cititorul modern opera lui Homer degaj un imens •şi incontestabilă ă sentiment de plictiseal ; dar cine ar cuteza s-o spun ? Parthenon-ul, în stareaă ■ ă sa actual , este o ruin destul de lipsit de interes; dar el are un asemeneaă ă ă presti¬giu încît nu mai este v zut decît cu întreg cortegiul s u de amintiriă ă istorice. Caracteristica prestigiului este aceea de a ne împiedica s vedemă lucrurile aşa cum sînt ele, parali-zîndu-ne judec ile. Mul imile întotdeauna, iarăţ ţ indivizii cel mai adesea au nevoie de opinii de-a gata. Succesul acestor3 Influenta aceasta a titlurilor, a uniformelor, a panglicilor asu¬pra mul imilorţ se reg seşte în toate rile, chiar şi acolo unde senti¬mentul de independenă ţă ţă personal este foarte dezvoltat. în leg tur cu aceasta reproduc un pasaj curiosă ă ă din cartea unui c l tor, referitor la prestigiul anumitor persoane în Anglia: „Cuă ă ocazia diverselor întîl-niri am remarcat entuziasmul deosebit pe care îl tr iescă englezii cei mai rezonabili la contactul sau la vederea unui membru al Camerei lorzilor. Cu condi ia ca starea sa social s -i sus in rangul, ei îl iubescţ ă ă ţ ă dinainte şi, în prezen a lui, suport totul din parte-i cu încîntare. îi veziţ ă roşind de pl cere la apropierea sa, iar dac le vorbeşte bucuria le aprinde şi maiă ă tare obrajii şi ochii le str lucesc de o lic rire f r seam n. Ei au lordul înă ă ă ă ■ ă sînge, dac se poate spune aşa, aşa dup cum spaniolul are dansul, germanul muzicaă ă şi francezul Revolu ia. Pasiunea lor pentru cai şi pentru Shakespeare este maiţ pu in excesiv , satisfac¬ ia şi orgoliul legate de aceştia mai pu in fundamentale.ţ ă ţ ţ Cartea Camerei lorzilor are un tiraj considerabil şi, oriunde te-ai duce, o g seşti, ca Biblia, în mîna tuturor".ă

opinii este independent de partea de adev r sau de eroare pe care ele o con in;ă ţ succesul lor rezid exclusiv în prestigiul lor. S abord m acum prestigiulă ă ă personal. Avînd o natur foarte diferit de prestigiul artificial sau dobîndit,ă ă acesta constituie o facultate independent de orice titlu, de orice autoritate.ă Num rul mic de persoane care îl au exercit o fascina ie de-a dreptul hipnotică ă ţ ă asupra celor care îi încon¬joar , inclusiv asupra egalilor lor, to i ascultînd deă ţ dînsul aşa cum fiara s lbatic ascult de îmblînzitorul pe care atît de uşor ară ă ă putea s -I devoreze.ăMarii conduc tori de oameni, Buddha, lisus, Mahomed, Jeanne d'Arc, Napoleon auă avut într-un înalt grad aceast form de prestigiu, impunîndu-se Îndeosebi cuă ă ajutorul aces¬teia. Zeii, eroii şi dogmele se impun, nu se discut : de îndat ceă ă sînt obiect de discu ie, dispar.ţPersonajele citate aveau putere fascinatoare cu mult înain¬te de a deveni ilustre şi nici nu ar fi devenit ilustre f r aceasta. Napoleon, la zenitul gloriei sale,ă ă

exercita, prin simplul fapt al puterii sale, un prestigiu imens; dar de pres¬tigiul acesta el era dotat, în parte, înc de la începutul carierei. Atunciă cînd, general necunoscut, a fost trimis, prin favoritism, s comande armata dină Italia, ei a nime¬rit în mijlocul unor generali duri, care se preg teau s -i facă ă ă o primire neprietenoas tîn rului intrus pe care i-1 expediase Directoratul. Dină ă primul minut, de la prima între¬vedere, f r fraze, f r gesturi, f r amenin ri,ă ă ă ă ă ă ţă de la prima privire a viitorului mare om, ei erau îmblînzi i. Taine d , dupţ ă ă memoriile contemporanilor, o interesant relatare a acestei întrevederi:ă„Generalii diviziei, între care Augereau, un fel de sol-d oi eroic şi grosolan,ăţ mîndru de statura sa înalt şi de bravura lui, sosesc la cartierul general foarteă r u dispuşi fa de micul parvenit ce li se expediase de la Paris. După ţă ă descrierile f cute, Augereau e injurios, dinainte nesupus: un favorit al luiă Barras, un general al perioadei Vendemi-aire, un general de strad , un urs,ă singurul care gîndeşte,. avînd reputa ia de matematician şi de vis tor. Sîntţ ă intro¬duşi, iar Bonaparte se face aşteptat. în fine apare, îşi în¬cinge sabia, îşi acoper capul, îşi explic dispozi iile, le d ordine, apoi îi concediaz .ă ă ţ ă ă Augereau r m sese mut; abia afar şi-a venit în fire şi şi-a proferat înjur turileă ă ă ă lui ordi¬nare; a recunoscut, cu Massena, c acest mic b... de general i-a f cută ă fric ; nu putea pricepe deloc ascendentul de care s-a sim it zdrobit de la primaă ţ arunc tur de ochi".ă ă87 86 Devenit mare om, prestigiul s u a crescut o dat cu •gloria sa şi, pentruă ă devota ii s i, 1-a egalat pe acela al unei divinit i. Generalul Vandamme, militarţ ă ăţ revolu ionar, înc şi mai brutal şi energic decît Augereau, îi spunea într-o ziţ ă mareşalului d'Ornano, în 1815, pe cînd urcau împreun sc rile palatului Tuileries:ă ă „Dragul meu, diavolul acesta de om exercit asupr -mi o fascina ie pe care nu mi-oă ă ţ pot .explica. Sînt în aşa hal fascinat încît eu, care nu m tem nici de Dumnezeuă şi nici de diavolul, cînd m apropii de dînsul sînt gata s tremur ca un copil şiă ă m-ar face s trec şi prin urechile acului ca s m arunc în foc".ă ă ăNapoleon exercita aceeaşi fascina ie asupra tuturor celor ,care se apropiau deţ dînsul4.Davout spunea, vorbind despre devotamentul lui Maret* <şi al s u: „Dac Împ ratulă ă ă ne-ar spune la amîndoi c este în interesul politicii lui s distrug Parisul,ă ■ ă ă f r ca nimeni :s nu ias şi s scape din oraş, Maret ar p stra secretul, sîntă ă ă ă ă ă sigur de asta, dar nu s-ar putea opri s compromit .acest secret, punîndu-şi laă ă ad post familia. Ei bine, eu, de rfric de a nu-1 tr da, mi-aş l sa în oraşă ă ă ă nevasta şi copiii".Uimitoarea putere a fascina iei explic acea miraculoas întoarcere din insulaţ ă ă Elba; imediata cucerire a Fran ei de «c tre un om izolat, luptînd contra tuturorţ ă for elor organi¬zate ale unei mari ri pe care am fi putut s o credem dezgustatţ ţă ă ă de tirania lui. El nu a avut decît s le arunce <o privire generalilor careă juraser s pun mîna pe el, şi io i s-au supus f r discu ie.ă ă ă ţ ă ă ţ4 Foarte conştient de prestigiul s u, împ ratul ştia s şi-1 spo-ireasc ,ă ă ă ă tratîndu-le chiar mai pu in bine decît pe rîndaşii de cai pe marile personalit iţ ăţ care îl înconjurau şi printre care figurau cî iva celebri membri ai Conven iunii,ţ ţ atît de temu i în Europa. Istorisirile ,din acea vreme sînt pline de fapteţ semnificative privind acest aspect, într-o zi, în plin Consiliu de stat, Napoleon 1-a brutalizat grosolan pe Beugnot (ministru de finan e, devenit conte pe timpulţ Imperiului, L.G.), tratîndu-1 ca pe un valet incult. Ob inînd efectul dorit,ţ Napo¬leon s-a apropiat apoi de el şi i-a spus: „Ei, imbecilule, i-a revenitţ mintea la cap?" La aceste cuvinte, Baugnot, înalt ca un tambur major, s-a înclinat şi cel mic de statur , ridicînd mîna, 1-a apucat pe uriaş de ureche, „semn deă exaltant favoare, gest familiar al st pî-nului care se umanizeaz ". Asemeneaă ă ă exemple dau o no iune clar dsspre gradul de înjosire pe care îl poate provocaţ ă prestigiul, f cîn-du-ne s în elegem imensul dispre al marelui despot pentruă ă ţ ţ

oamenii -din anturajul s u.ă* Hugues Bernard Maret (1763 — 1839), secretar de stat al consu¬lilor în 1800, mai tîrziu ministru de externe. A preg tit întoarcerea iui Napoleon din insula Elba,ă fiind secretar de stat în cele „100 de .zile". (Nota trad.) „Napoleon — scrie generalul englez Wolseley — a debar¬cat în Fran a aproapeţ singur, ca fugar din mica insul Elba, care era regatul s u şi, în cîtevaă ă s pt mîni, a reuşit s r s¬coleasc , f r v rsare de sînge, întreaga organizare aă ă ă ă ă ă ă ă puterii Fran ei sub regele ei legitim: s-a afirmat vreodat mai ului¬torţ ă ascendentul personal al unui om? Dar, de la un cap t la altul, al acesteiă campanii, care a fost cea din urm a sa, cît de remarcabil a fost ascendentul peă care el îl exercita şi asupra alia ilor, obligîndu-i s -i urm reasc ini iativa,ţ ă ă ă ţ şi cît de pu in a lipsit ca ei s nu fie zdrobi i de dînsul!"ţ ă ţPrestigiul i-a supravie uit şi a continuat s creasc . Prestigiul acesta a f cutţ ă ă ă s fie uns împ rat un obscur nepot al s u. V zînd cum ast zi legenda sa renaşte,ă ă ă ă ă în elegem cît de puternic este înc umbra aceasta. Maltrata i oamenii, masacra iţ ă ă ţ ţ cu milioanele, provoca i invazii dup invazii, totul v este permis dac ave iţ ă ă ă ţ suficient prestigiu şi talen¬tul necesar spre a-1 men ine.ţAm invocat aici un exemplu de prestigiu absolut excep¬ ional, f r îndoial , darţ ă ă ă era util ca s facem în eleas geneza marilor religii, a marilor doctrine şi aă ţ ă marilor imperii. Ge¬neza aceasta ar r mîne de neîn eles f r puterea exercitat deă ţ ă ă ă prestigiu asupra mul imii.ţDar prestigiul nu se bazeaz doar pe ascendentul per¬sonal, pe gloria militar şiă ă teroarea religioas ; el poate avea origini mai modeste şi totuşi s fieă ă considerabil. Secolul nostru ne furnizeaz mai multe exemple. Unul din ele, peă care posteritatea şi-1 va reaminti mereu, ne este dat de istoria omului celebru, pe care l-am şi pomenit, care a modi¬ficat fa a planetei şi rela iile comercialeţ ţ ale popoarelor, desp r ind dou continente. A reuşit în întreprinderea sa datorită ţ ă ă imensei sale voin e, dar şi fascina iei pe care a exercitat-o asupra întreguluiţ ţ s u anturaj. Pentru a învinge opozi ia unanim , nu avea decît s se arate la fa aă ţ ă ă ţ locului, s rosteasc dou -trei cuvinte şi, ca prin farmec, potriv¬nicii deveneauă ă ă prieteni. Mai ales englezii comb teau cu înverşunare proiectul s u; vizita sa înă ă Anglia a fost de ajuns ca s -i ralieze toate sufragiile. Cînd, mai tîrziu, aă trecut prin Southampton, în cinstea lui au sunat clopotele. Invin-gînd totul, oameni şi lucruri, el nu mai credea în obstacole şi a vrut s repete operaă Suezului în Panama, cu aceleaşi mijloace; dar credin a care mut mun ii din locţ ă ţ nu-i mut decît cu condi ia de a nu fi prea înal i. Mun ii rezistar şiă ţ ţ ţ ă catrastrofa ce a urmat a distrus minunata aureol a gloriei eroului. Via a sa neă ţ înva cum poate creşte şi disp reaţă ă prestigiul. Dup ce a egalat în m re ie cele mai celebre-personalit i istorice,ă ă ţ ăţ el a fost coborît de c tre magistra ii din ara sa la rangul celor mai abjec iă ţ ţ ţ criminali. Sicriul s u a fost purtat izolat, în mijlocul mul imilor indiferente.ă ţ Sin¬gurii care au adus omagiu memoriei sale au fost suveranii din str in tate5.ă ăDar diferitele exemple pe care le-am citat mai sus repre¬zint forme extreme.ă Pentru a întemeia în detaliile sale psihologia prestigiului ar trebui s -iă examin m seria înce-pînd cu fondatorii de religii şi de imperii şi pîn laă ă particu¬larul care încearc s -şi uimeasc vecinii cu o hain nou sau cu oă ă ă ă ă decora ie.ţPrintre termenii ultimi ai acestei serii s-ar plasa toate-formele prestigiului în diversele elemente ale unei civiliza ii: ştiin e, arte, literatur etc, şi atunciţ ţ ă am vedea c el consti¬tuie elementul fundamental al persuasiunii. Fiin a, ideeaă ţ sau lucrul care posed prestigiu sînt imediat imitate pe calea contagiunii şiă impun unei întregi genera ii anumite moduri de a sim i şi de a-şi exprimaţ ţ gîndurile. Imita ia este, deţ6 Un ziar str in, Neue Freie Presse, din Viena, a f cut, pe tema destinului luiă ă Lesseps, reflec ii de o foarte judicioas psihologie, pe-care, din acest motiv, leţ ă reproduc aici: „Dup condamnarea lui Fer¬dinand de Lasseps, nu mai avem dreptul să ă

ne mai mir m de tristul sfîrşit al lui Cristofor Columb. Dac Ferdinand Lessepsă ă este un escroc, atunci orice nobil iluzie este o crim . Antichitatea ar fiă ă încununat memoria lui Lesseps cu o aureol de glorie şi l-ar fi pus s bea dină ă cupa cu nectar în Olimp, pentru c el a schimbat fa a p naîntului, s vîrşind opereă ţ ă ă care perfec ioneaz crea ia. Cond.amnîndu-1 pe Ferdi¬nand Lesseps, preşedinteleţ ă ţ Cur ii de apel s-a f cut nemuritor, deoa¬rece întotdeauna popoarele vor întreba deţ ă numele omului care nu s-a temut s -şi înjoseasc secolul f cîndu-1 s îmbraceă ă ă ă cazaca de ocnaş, pe un b trîn a c rui via a fost gloria contemporanilor s i.ă ă ţă ăS nu ni se mai vorbeasc de acum înainte de justi ie inflexibil acolo undeă ă ţ ă domneşte ura birocratic împotriva marilor opere cutez ¬toare. Na iunile au nevoieă ă ţ de aceşti oameni îndr zne i care cred în ei înşişi şi doboar toate obstacolele,ă ţ ă f r a-şi menaja propria per¬soan . Geniul nu poate fi prudent, cu pruden a el nuă ă ă ţ ar putea nici¬odat s l rgeasc cercul activit ii umane.ă ă ă ă ăţ...Ferdinand Lesseps a cunoscut be ia triumfului şi am r ciunea decep iilor: Suezţ ă ă ţ şi Panama. Aici inima se revolt împotriva moralei succesului. Cînd Lesseps aă reuşit s lege dou m ri, principii şi na iu¬nile i-au adus omagiile lor; ast zi,ă ă ă ţ ă c a eşuat în lupta cu stîncile Mun ilor Cordilieri, el nu mai este decît ună ţ escroc vulgar... Este aici un r zboi al claselor societ ii, o nemul umire aă ăţ ţ birocra ilor şi slujbaşilor care se r zbun prin codul penal împotriva celor careţ ă ă ar voi s se ridice deasupra celorlal i... Legislatorii moderni se g sesc înă ţ ă încurc tur în fa a marilor idei ale genului uman; publicul pricepe şi mai pu ină ă ţ ţ înc în acest domeniu şi îi este uşor unui avocat general s aduc dovezi că ă ă ă Stanley este un asasin şi Lesseps un escroc".9,0 altfel, cel mai adesea inconştient şi tocmai lucrul acesta o face complet .ă ă Pictorii moderni, reproducînd culorile estom¬pate şi atitudinile rigide ale unor primitivi, nu se îndoiesc cîtuşi de pu in de unde vine inspira ia lor; ei cred în■ ţ ţ pro¬pria' lor sinceritate, pe cînd, dac un maestru eminent nu ar fi reînviată aceast form artistic , am continua s vedem in ea doar laturile naive şiă ă ă ă inferioare. Acei care, dup exem¬plul unui novator celebru, îşi inund pînzele cuă ă umbre violete, nu v d în natur mai mult violet decît era acum cincizeci de ani,ă ă ci sînt sugestiona i de impresia personal şi special a unui pictor care a ştiutţ ă ă s dobîndeasc un mare prestigiu. Asemenea exemple ar putea fi uşor invocateă ă pen¬tru fiecare element al civiliza iei.ţDin cele de mai sus vedem c numeroşi factori pot inter¬veni în genezaă prestigiului: unul din cei mai importan i a fost totdeauna succesul. Omul careţ reuşeşte, ideea care se impune înceteaz , prin chiar acest fapt, de a mai fiă obiect de contestare.Prestigiul dispare întotdeauna o dat cu succesul. Eroul pe care mul imea îlă ţ aclama în ajun, este huiduit de ea a doua zi, dac soarta 1-a lovit. Reac ia va fiă ţ chiar cu atît mai vie cu cît prestigiul fusese mai mare. în cazul acesta mul imeaţ îl socoate pe eroul c zut ca pe un egal şi se r z¬bun pe faptul de a se fiă ă ă înclinat înaintea unei superiorit i pe care ea n-o mai recunoaşte. Robespierre,ăţ care f cea s fie trimişi la ghilotin colegii s i şi un mare num r dintreă ă ă ă ă contemporani, avea un imens prestigiu. O deplasare de cîte-va voturi 1-a dus imediat la pierderea prestigiului şi mul i¬mea 1-a urmat la ghilotin cu totţ ă atîtea impreca ii cîte arun¬case în ajun victimelor lui. Cu mînie sf rîmţ ă ă întotdeauna credincioşii statuile vechilor lor zei.Datorit insuccesului, prestigiul este pierdut într-o cli¬pit . El se poate vizaă ă şi prin discu ie, dar într-un mod mai lent. Acest procedeu este totuşi unul cuţ efect foarte sigur. Prestigiul pus în discu ie deja nu mai este prestigiu. Zeii şiţ oamenii care au ştiut s -şi p streze îndelungat prestigiul, nu au tolerată ă niciodat discu ia. Spre a se face admirat de c tre mul imi, trebuie totdeauna să ţ ă ţ ă le ii la distan .ţ ţă Capitolul IVLIMITELE VARIABiLÎT IÎ CREDIN ELOR Şl OPINIILE MUL IMILORĂŢ Ţ Ţ

1. Credin ele fixe. Invariabilitatea anumitor cre¬din e generale. Ele sîntţ ţ c l uzele unei civiliza ii. Greutatea de a le dezr d cina. Prin ce constituie-ă ă ţ ă ăintoleran a o virtute pentru popoare. Absurditatea filosofic a unei credin eţ ă ţ generale nu poate preju¬dicia propagarea sa. 2. Opiniile labile ale mul imilor.ţ Extrema labilitate a opiniilor care nu deriv din credin e generale. Aparenteleă ţ varia ii ale ideilor şi credin elor în mai pu in de un secol. Limitele reale aleţ ţ ţ acestor varia ii. Elemente vizate de varia¬ ie. Dispari ia actual a credin elorţ ţ ţ ă ţ generale şi difuzarea foarte larg a presei fac ca în zilele noas¬tre opiniile să ă fie din ce în ce mai labile. Cum se face c opiniile mul imilor tind spreă ţ indiferen asupra majorit ii subiectelor. Neputin a guver¬nelor de a mai dirija,ţă ăţ ţ ca odinioar , opinia. F rî-mi area actual a opiniilor împiedic tirania lor.ă ă ţ ă ă1. Credin ele fixeţExist un paralelism strîns între caracteristicile anato¬mice ale fiin elor şiă ţ caracteristicile lor psihologice. In carac¬teristicile anatomice g sim anumiteă elemente invariabile sau atît de pu in variabile încît este necesar durata erelorţ ă geo¬logice pentru a le schimba. Al turi de aceste caracteristici fixe,ă ireductibile, întîlnim altele foarte mobile pe care me¬diul, arta cresc torului şiă a horticultorului le modific uneori în aşa m sur încît disimuleaz , pentruă ă ă ă observatorul mai pu in atent, caracteristicile fundamentale.ţ Acelaşi fenomen se observ în ceea ce priveşte caracte¬risticile morale. Al turiă ă de elementele psihologice ireducti¬bile ale rasei se întîlnesc elemente labile, schimb toare. De aceea, studiindu-se credin ele şi opiniile unui popor, seă ţ constat totdeauna un fond extrem de stabil, pe care se grefeaz opinii la fel de■ ă ă mişc toare ca nisipul care acoper stînca.ă ăCredin ele şi opiniile mul imilor formeaz astfel dou clase distincte. Pe de oţ ţ ă ă parte, marile credin e permanente, care se perpetueaz secole de-a rîndul şi peţ ă care se sprijin o întreag civiliza ie. De acest fel au fost, odinioar ,ă ă ţ ă con¬cep ia feudal , ideile creştine, acelea ale Reformei. Aşa sînt, în zileleţ ă noastre, principiul na ionalit ilor, ideile demo¬cratice şi sociale. Pe de altţ ăţ ă parte, opiniile de moment şi schimb toare, derivate cel mai adesea din concep iileă ţ gene¬rale, pe care fiecare epoc le vede ap rînd şi murind: aşa sînt teoriile careă ă c l uzesc artele şi literatura în unele mo¬mente, de exemplu acelea care dauă ă naştere romantismului, naturalismului etc. Tot atît de superficiale ca moda, ele se schimb ca micile valuri ce se isc şi pier neîncetat pe supra¬fa a unui lac cuă ă ţ ape adinei.Marile idei generale sînt în num r restrîns. Formarea şi dispari ia lor constituieă ţ pentru fiecare ras istoric puncte •culminante ale istoriei sale. Ele sîntă ă adev rata osatur a civiliza iilor.ă ă ■ ţO opinie pasager se fixeaz cu uşurin în sufletul mul imilor, dar este foarteă ă ţă ţ greu s ancorezi de ea o credin durabil , dup cum este de asemenea greu să ţă ă ă ă dizolvi aceast •credin atunci cînd ea s-a format. Nu poate fi schimbat decîtă ţă ă cu pre ul unor revolu ii violente şi numai cînd cre¬din a şi-a pierdut aproape înţ ţ ţ întregime influen a asupra sufletelor celor mul i. Revolu iile slujesc atunci laţ ţ ţ respinge¬rea total a credin elor deja aproape abandonate, dar pe care jugulă ţ obiceiului le împiedic s fie complet p r site. Revolu iile care încep sînt, înă ă ă ă ţ realitate, credin e care îşi dau sfîrşitul.ţZiua în care o mare credin este sortit pieirii este aceea în care valoarea eiţă ă începe s fie discutat . Orice cre¬din general nefiind altceva decît oă ă ţă ă fic iune, nu ar putea s d inuie decît cu condi ia de a sc pa de examen.ţ ă ă ţ ăDar chiar şi atunci cînd o credin este puternic zdrun¬cinat , institu iile careţă ă ţ deriv din ea îşi p streaz puterea şi nu dispar decît treptat. Gînd, în sfîrşit,ă ă ă şi-a pierdut com¬plet puterea, tot ceea ce se baza pe ea se pr buşeşte. încă ă93 92 nu i-a fost dat unui popor s -şi schimbe credin ele, f r a fi de îndat condamnată ţ ă ă ă

s -şi transforme elementele civili¬za iei sale.ă ţEl le transform pîn cînd se ajunge la adoptarea unei noi credin e generale; iară ă ţ pîn atunci tr ieşte, prin for a împrejur rilor, în anarhie. Credin ele generaleă ă ţ ă ţ sînt supor¬turile necesare ale civiliza iilor; ele imprim o orientare ideilor,ţ ă fiind singurele care pot s inspire încrederea şi s suscite sentimentul datoriei.ă ăPopoarele au sim it totdeauna folosul dobîndirii de cre¬din e generale, în elegîndţ ţ ţ din instinct c dispari ia lor mar¬cheaz pentru ele ora decaden ei. Cultulă ţ ă ţ fanatic al Romei a fost credin a care i-a f cut pe romani st pînii lumii. Cîndţ ă ă credin a aceasta a pierit, v Roma a trebuit s piar şi ea„ Numai atunci cînd auţ ă ă dobîndit unele credin e comune, barbarii, distrug torii civiliza iei romane, auţ ă ţ atins o anu¬mit coeziune şi au putut ieşi din anarhie.ăDeci nu f r motiv şi-au ap rat popoarele totdeauna cu intransigen convingerile.ă ă ă ţă Foarte criticabil din punct de-vedere filosofic, intransigen a reprezint înă ţ ă via a na iunilor o virtute. Tocmai pentru a întemeia şi men ine credin e generaleţ ţ ţ ţ a ridicat evul mediu atîtea ruguri şi atî ia inven¬tatori şi novatori au murit deţ desperare, cînd reuşeau s evite supliciile. Tocmai pentru a ap ra asemeneaă ă credin e lumea a fost de atîtea ori r scolit , milioane de oameni au c zut peţ ă ă ă câmpurile de b t lie şi înc vor mai c dea.ă ă ă ăAşa cum am spus, mari dificult i se opun instituirii unei credin e generale, dar,ăţ ţ o dat instituit , puterea sa este invincibil pentru mult vreme; şi oricare ară ă ă ă fi falsitatea sa filosofic , ea se impune celor mai luminate spirite. Oareă popoarele Europei nu au socotit, de cinci secole încoace» drept adev ruriă indiscutabile legende religioase tot atît de barbare1, dac le examin mă ă îndeaproape, ca acelea cu pri¬vire la Moloh*. însp imînt toarea absurditate aă ă legendei unui Dumnezeu care se r zbun pe fiul s u prin oribile suplicii, dină ă ă cauza neascult rii uneia din creaturile sale, nu a fost observat secole şi secoleă ă de-a rîndul. Cele mai mari genii, un Galileu, un Newton, un Leibniz, nu au b nuită1 Barbare din punct de vedere filosofic. Practic, ele au creat o-civiliza ie cuţ totul nou şi timp de multe secole i-au f cut pe oameni s întrevad aceleă ă ă ă paradisuri de vis şi speran , pe care nu le vor cunoaşte niciodat .ţă ă* Pretins divinitate cananeean , despre care se vorbeşte în Bi¬blie şi c reiaă ă ă trebuia s i se aduc jertfe omeneşti. (Nota trad.)ă ă94 nici m car o clip c adev rul unor asemenea legende ar fi putut fi pus înă ă ă ă discu ie. Nimic nu demonstreaz mai bine îripnotizarea produs de credin eleţ ă ă ţ generale şi, de asemenea, nimic nu marcheaz mai bine umilitoarele limite aleă spiri¬tului nostru.De îndat ce o dogm nou s-a implantat în sufletul mul imilor, ea devineă ă ă ţ inspiratoarea institu iilor sale, a arte¬lor şi conduitei. Influen a sa asupraţ ţ sufletelor este atunci absolut . Oamenii de ac iunea inten ioneaz s leă ţ ţ ă ă realizeze, legislatorii s le aplice, filosofii, artiştii, litera ii se preocupă ţ ă s le transpun în diverse forme.ă ăDin credin a fundamental pot s apar idei de moment, accesorii, dar ele poartţ ă ă ă ă totdeauna amprenta credin ei din care au ieşit. Civiliza ia egiptean , civiliza iaţ ţ ă ţ european a evului mediu, civiliza ia musulman a arabilor deriv dintr-un mică ţ ă ă num r de credin e religioase care şi-au pus amprenta pe cele mai neînsemnateă ţ elemente ale acestor civiliza ii, permi îndu-ne s le recunoaştem, numaidecît.ţ ţ ăDatorit credin elor generale, oamenii din fiecare epoc s-au înconjurat de oă ţ ă re ea de tradi ii, de opinii şi de obiceiuri de sub al c ror jug nu ar putea sţ ţ ă ă scape şi care îi fac mai mult sau mai pu in asem n tori unul cu cel lalt. Niciţ ă ă ă spiri¬tul cel mai independent nu se gîndeşte s se sustrag aces¬tui destin. Nuă ă exist veritabil tiranie decît aceea ce se exer¬cit inconştient asupraă ă ă sufletelor, pentru c aceasta este singura ce nu poate fi comb tut . Tiberiu,ă ă ă Genghis-han, Napoleon au fost, f r îndoial , tirani redutabili, dar, din adînculă ă ă mormintelor lor, Moise, Buddha, lisus, Mahomed, Luther au exercitat asupra sufletelor un despotism mult mai profund. O conspira ie va doborî un tiran, dar ceţ

poate ea s fac împotriva unei credin e bine fixate ? In lupta violent contraă ă ţ ă catolicismului, în pofida asentimentului aparent al mul imilor şi în pofida unorţ procedee de distru¬gere tot atît de nemiloase ca acelea ale Inchizi iei, învins aţ ă fost marea noastr Revolu ie. Singurii tirani reali ai uma¬nit ii au fostă ţ ăţ totdeauna umbrele mor ilor sau iluziile pe care ea şi le-a creat.ţRepet, absurditatea filosofic a anumitor credin e gene¬rale nu a fost niciodată ţ ă un obstacol în calea triumfului lor. Ba chiar acest triumf nu pare posibil decît cu condi ia ca ele s includ vreo absurditate misterioas . Evidenta sl bi¬ciune aţ ă ă ă ă credin elor socialiste actuale nu le va împiedica s prind r d cini în sufletulţ ă ă ă ă mul imilor. Adev rata inferio¬ritate a credin elor socialiste fa de toateţ ă ţ ţă credin ele reli-ţ gioase ine pur şi simplu de urm torul fapt: idealul de feri¬cire promis deţ ă religie netrebuind a fi realizat decît într-o via viitoare, nimeni nu poateţă contesta aceast realizare. Idealul de fericire socialist trebuind îns s fieă ă ă realizat pe p mînt, goliciunea promisiunilor va ap rea de la primele tentative deă ă realizare şi noua credin îşi va pierde în ace¬laşi timp orice prestigiu. Deciţă puterea sa nu va spori decît pîn în ziua realiz rii. Iat de ce dac noua religieă ă ă ă exercit în primul rînd, ca toate acelea care au precedat-o, o ac iu¬neă ţ distructiv , ea nu va putea exercita mai apoi un rol creator.ă2. Opiniile labile ale mul imilorţDeasupra credin elor stabile, a c ror putere am ar tat-o, se g seşte un strat deţ ă ă ă opinii, idei, gînduri care nasc şi mor f r încetare. Durata unora este foarteă ă efemer , cele mai importante dintre ele nedep şind via a unei genera ii. Am şiă ă ţ ţ remarcat faptul c schimb rile care survin în aceste opi¬nii sînt uneori mult maiă ă superficiale decît reale, purtînd totdeauna amprenta calit ilor rasei. Luînd înăţ considerare, de exemplu, institu iile politice din ara noastr , am ar tat cţ ţ ă ă ă partidele care în aparen sînt cele mai contrare: monar-hişti, radicali,ţă imperialişti, socialişti etc, au un ideal absolut identic şi c idealul acestaă ine pur şi simplu de structura mental a rasei noastre, deoarece, sub denumiriţ ă analoage, g sim la alte na iuni un ideal contrar. Numele dat opiniilor, adapt rileă ţ ă înşel toare nu schimb fondul lucrurilor. Bur¬ghezii Revolu iei, oricît deă ă ţ impregna i de literatura latin şi care, cu ochii int asupra republicii romane,ţ ă ţ ă i-au adop¬tat legile, fasciile şi togele, nu au devenit romani pentru c se g seauă ă sub influen a unei puternice sugestii istorice.ţRolul filosofului este acela de a cerceta ceea ce d inuie din credin ele vechi subă ţ schimb rile aparente, distingînd în valul mişc tor al opiniilor mişc rileă ă ă determinate de credin¬ ele generale şi de sufletul rasei.ţF r acest criteriu, s-ar putea crede c mul imile îşi schimb credin ele politiceă ă ă ţ ă ţ sau religioase frecvent şi dup voin . într-adev r, întreaga istorie politic ,ă ţă ă ă religioas , ar¬tistic , literar , pare s-o dovedeasc .ă ă ă ă96 S examin m, de exemplu, o scurt perioad , 1790 1820, adic 30 de ani, durataă ă ă ă ă unei genera ii. Vedem în acett interval de timp mul imile, la început monarhice,ţ ţ deveni ml revolu ionare, apoi imperialiste, apoi din nou monarhice. în. materie deţ religie, ele evolueaz în acelaşi interval de timp,. de la catolicism la ateism,ă apoi la deism, ca dup aceea s » se întoarc la formele cele mai exagerate deă ă ă catolicism. Şi nu numai mul imile, ci şi cei care le conduceau au suferi*ţ transform ri asem n toare. S-au v zut membri marcan i ai Gonven iunii, duşmaniă ă ă ă ţ ţ jura i ai regilor şi nevrînd s ştie-nimic de zei sau st pînitori, devenind umiliţ ă ă slujbaşi ai lui Napoleon, ca apoi s poarte cu pietate lumin ri în proce¬siunileă ă de pe vremea lui Ludovic al XYIII-lea.Şi ce schimb ri uimitoare în opiniile mul imilor, în cei 70 de ani care au urmat!ă ţ „Perfidul Albion" de la începutul secolului al XlX-lea a devenit aliatul Fran eiţ sub moşte¬nitorul lui Napoleon; Rusia, de dou ori în r zboi cu noi' şi care aă ă aplaudat atîta ultimele noastre eşecuri, este soco¬tit peste noapte prieten .ă ăIn literatur , în art , în filosofie, succesiunea opiniilor se manifest înc şiă ă ă ă

mai rapid. Romantism, naturalism, misticism etc. nasc şi-mor unul dup altul.ă Artistul şi scrii¬torul aclama i ieri, sînt profund dispre ui i a doua zi.ţ ţ ţDar ce constat m, dac analiz m aceste schimb ri, în aparen atît de profunde?ă ă ă ă ţă Toate cele contrare credin elor generale şi sentimentelor rasei nu au decît oţ durat efemer , iar fluviul deturnat îşi reia curind cursul. Opiniile oare nw seă ă ataşeaz la nici o credin general , la nici un sentiment al rasei şi care, prină ţă ă urmare, nu ar putea s aib stabili¬tate, sînt la cheremul tuturor întîmpl riloră ă ă sau, dac se, prefer , la cheremul celor mai m runte schimb ri de mediu. Formateă ă ă ă cu ajutorul sugestiei şi contagiunii, ele sînt tot¬deauna opinii de moment, n scîndu-se şi pierind uneori la fel de repede ca dunele de nisip formate de vîntă la margi-»ea m rii.ăIn zilele noastre suma opiniilor labile ale mul imilor este mai mare ca niciodat ;ţ ă iar aceasta are trei ra iuni diferite.ţPrima este c vechile credin e, pierzîndu-şi progresiv influen a, nu maiă ţ ţ ac ioneaz ca alt dat asupra opiniilor pasagere, spre a le da o anumitţ ă ă ă ă orientare. Estomparea credin elor generale las loc unei puzderii de opiniiţ ă parti¬culare, f r trecut şi f r viitor.ă ă ă ă9? A doua ra iune const în puterea crescînd a mul imilor care îşi g seşte din ce înţ ă ă ţ ă ce mai pu in contrapondere, labili¬tatea'extrem a ideilor lor putîndu-seţ ă manifesta liber.^A treia ra iune, în sfîrşit, const în difuzarea recenta a presei, care face sţ ă ă treac f r încetare sub ochii cet enilor opiniile cele mai contrare. Sugestiileă ă ă ăţ generate de fiecare din ele sînt de îndat nimicite de sugestiile opuse. Deci niciă o opinie nu reuşeşte s se r spîndeasc , toate fund sortite unei existen e'ă ă ă ţ efemere. Ele mor mai înainte de a se ti putut propaga îndeajuns ca s devină ă generale.Din aceste cauze diverse rezult un fenomen foarte nouăîn istoria lumii, cu totul caracteristic epocii actuale: marefer la neputin a guvernelor de a dirija opinia.ţ ^Odinioar , iar acest odinioar nu este prea îndep rtat, ac iunea guvernan ilor,ă ă ă ţ ţ influen a cîtorva scriitori şi a unui mic num r de ziare constituiau adev rateţ ă ă regulatoare de opinie. Ast zi scriitorii şi-au pierdut orice influen , iară ţă ziarele nu fac decît s reflecte opinia existent . Ut despre oamenii de stat,ă ă departe de a o dirija, ei nu caut decit s-o urmeze. Teama lor de opinie mergeă uneori pîna la teroare si v duveste de orice stabilitate conduita lor. ' Opinia'ă mul imilor tinde deci s devin din ce în ce mai mult regulatorul suprem alţ ă ă politicii. Ea reuşeşte azi sa im¬pun alian e, cum am v zut în ceea ce priveşteă ţ ă alian a cu Rusia, ieşit aproape exclusiv dintr-o mişcare populara.ţ ăEste lin simptom ciudat s vedem, în zilele noastre, reg1 şi împ ra i, papi,ă ă ţ supunîndu-se mecanismului interviului, spre a-si expune gîndirea lor, pe tema unui subiect dat, judec ii mul imilor. S-a putut spune odinioar c politica nu este oăţ ţ ă ă treaba de sentiment. Am putea oare sa spunem ast zi acelaşi lucru, v zînd-o c -şiă ă ă ia drept c l uza impul¬surile mul imilor care ignor ra iunea şi care se lasă ă ţ ă ţ ă dirijate doar de sentiment ?Cit despre pres , alt dat directoare de opinie, ea a trebuit, ca si guvernan ii,ă ă ă ţ s p leasc în fa a puterii mul i¬milor. Desigur, puterea sa este considerabila,ă ă ă ţ ţ dar numai pentru c reprezint exclusiv oglinda opiniilor populare şi aă ă neîncetatelor lor varia iuni. Devenit simpla agen ie de in¬forma ii, ea renunţ ă ţ ţ ţă s impun vreo idee vreo doctrina. Ea urm reşte toate schimb rile gîndirii publiceă ă ă ă iar necesi¬t ile concurentei o oblig la aceasta, sub amenin area pedep¬sei de a-ăţ ă ţşi pierde cititorii. Vechile organe solemne şi influen¬te de alt dat , c roraă ă ă genera ia precedenta n asculta cu pioşenie oracolele, au disp rut sau au devenitţ ă foi de mfor- ma ie încadrate de cronici amuzante, de cancanuri mon¬dene sau de reclameţ financiare. Care ar fi ast zi ziarul des¬tul de bogat ca s permit redactoriloră ă ă

s i opinii personale şi ce autoritate ar ob ine ele în fa a unor cititori care ceră ţ ţ doar s fie inu i la curent cu evenimentele sau amuza i şi care, înd r tulă ţ ţ ţ ă ă fiec rei recomand ri, întrez reşte întotdeauna pe speculator? Critica nu are niciă ă ă m car puterea de a lansa o carte sau o pies de teatru. Ea poate d una, dar nuă ă ă servi. In felul acesta ziarele au conştiin a inutilit ii oric ¬rei opiniiţ ăţ ă personale, au suprimat în general critica literar , limitindu-se s dea titlulă ă c r ii, înso it de dou -trei rînduri de reclam şi în dou zeci de ani probabil că ţ ţ ă ă ă ă acelaşi lucru s e va petrece şi cu critica teatral .ăA supraveghea opinia a devenit ast zi preocuparea esen¬ ial a presei şi aă ţ ă guvernan ilor. Ce efect va produce cutare eveniment, cutare proiect legislativ,ţ cutare discurs, iat ce vor s ştie; asta nu este uşor, c ci nimic nu este maiă ă ă labil şi mai schimb tor decît cugetul mul imilor. Le vedem întîmpinînd cu anatemeă ţ ceea ce aclamaser în ajun.ăAbsen a aceasta total de direc ie a opiniei şi, totodat , disolu ia credin elorţ ă ţ ă ţ ţ generale, au avut ca rezultat final o f rîmi are complet a tuturor convingerilor,ă ţ ă ca şi indife¬ren a crescînd a mul imilor, precum şi a indivizilor pentru ceea ceţ ă ţ nu priveşte clar interesele lor imediate. Chestiunile de doctrin , cum sînt celeă referitoare la socialism, nu recru¬teaz cîtuşi de pu in ap r tori realmenteă ţ ă ă convinşi decît în p turile inculte: lucr tori din mine şi din uzine, de exemplu.ă ă Micul burghez, muncitorul cu o uşoar spoial de instruire au devenit preaă ă sceptici.Evolu ia care a avut loc în acest sens, de treizeci de an1 încoace, este frapant .ţ ă în epoca precedent , nu prea înde¬p rtat , totuşi, opiniile aveau înc o orientareă ă ă ă general ; ele derivau din adoptarea vreunei credin e fundamentale. Singurul faptă ţ de a fi monarhist î i d dea în chip fatal, atit în istorie cît şi în ştiin e,ţ ă ţ anumite idei bine conturate, iar faptul de a fi republican conferea idei cu totul contrare. Un monarhist ştia sigur c omul nu descinde din maimu , iar ună ţă republican ştia nu mai pu in sigur c descinde. Monar¬histul trebuia s vorbeascţ ă ă ă de Revolu ie cu oroare, pe cînd republicanul cu venera ie. Anumite nume, ca aceleaţ ţ ale lui Robespierre şi Marat, trebuiau pronun ate cu evlavie, iar altele, caţ acelea ale lui Cezar, August şi Napoleon nu pu¬teau fi articulate f r invective.ă ă Pîn şi în Sorbona noastr prevala acest mod naiv de a concepe istoria.ă ă

98 99 Ast zi, în fa a discu iei şi analizei, orice opinie îşi pierde prestigiul;ă ţ ţ ascu işurile ei se uzeaz repede şi apar prea pu¬ ine idei capabile s neţ ă ţ ă pasioneze. Omul modern este inva¬dat din ce în ce mai mult de indiferen .ţăS nu exager m în deplîngerea acestei sleiri generale a ©piniilor. Nu s-ar puteaă ă contesta c acesta este un simptom de decaden în via a unui popor. Vizionarii,ă ţă ţ apostolii, conduc torii, cei care nutresc o convingere, într-un cuvînt, au desigură o cu totul alt for decît negatorii, eriticii şi indiferen ii; dar s nu uit mă ţă ţ ă ă c , în situa ia puterii actuale a mul imilor, dac o singur opinie putea dobîndiă ţ ţ ă ă destul prestigiu pentru a se impune, ea ar fi de îndat mascat •de o putere atîtă ă de tiranic încît totul ar trebui s se plece numaidecît în fa a ei. Epoca libereiă ă ţ discu ii ar fi atunci Închis pentru mult vreme. Mul imile reprezint exempleţ ă ă ţ ă paşnice cîteodat , cum erau uneori Heliogabal şi Tiberiu; •dar ele au şi capriciiă furioase. O civiliza ie gata s îneap in mîinile lor este prea mult la cheremulţ ă ă hazardului, ea s dureze mult. Dac ceva ar putea întîrzia pu in ora pr bu¬şirii,ă ă ţ ă aceasta ar fi tocmai extrema labilitate a opiniilor şi indiferen a crescînd aţ ă mul imilor fa de toate epedim sl» generale.ţ ţă ţ Cartea a Jll-aCLASIFICAREA ŞI DESCRIEREA DIFERITELOR CATEGORII DE MUL IMIŢ

Capitolul I CLASIFICAREA MUL IMILORŢClasificarea mul imilor. 1. Mul imile eterogene. Cura se diferen iaz ele.ţ ţ ţ ă Influen a rasei. Sufletul mul i¬mii este cu atît mai slab cu cît sufletul raseiţ ţ este mai puternic. Sufletul rasei reprezint starea d* civiliza ie, iar sufletulă ţ mul imii starea de barbarie. 2. Mul imile omogene. Diviziunea mul imilor omo¬gene.ţ ţ ţ Sectele, castele şi clasele.Am ar tat în aceast lucrare caracteristicile generale co¬mune mul imilor. Neă ă ţ r mîne s studiem caracteristicile par¬ticulare suprapuse acestor caracteristiciă ă generale, dup di¬versele categorii de colectivit i.ă ăţS expunem mai întîi o scurt clasificare a mul imilor.ă ă ţPunctul nostru de plecare va fi mul imea simpl . For¬ma sa absolut inferioar niţ ă ă se prezint atunci eînd este com¬pus din indivizi care apar in unor raseă ă ţ diferite. Singurul» ei liant se afl atunci în voin a, mai mult sau mai pu iniă ţ ţ respectat , a unui şef. Ca tipuri de asemenea mul imi pu¬tem men iona pe barbariiă ţ ţ de diferite origini care, timp & mai multe secole, au invadat Imperiul Roman.ăDeasupra acestor mul imi lipsite de coeziune apar acele mul imi care, sub ac iuneaţ ţ ţ anumitor factori, au dobîndit, caracteristici comune şi au sfîrşit prin a forma o ras . Ele vor prezenta ocazional caracteristicile speciale ale mul i¬milor, însă ţ ă întotdeauna incluse în acelea ale rasei.Diferitele categorii de mul imi observabile la fiecare popor pot fi divizate înţ felul urm tor:ă 101 A. MUL IMI ETEROGENEŢ1. Anonime (mul imile din strad , de exemplu)ţ ă2. Neanonime (cur ile cu juri, adun rile parla¬ţ ămentare etc.)B. MUL IMI OMOGENEŢ3. Secte (secte politice, secte religioase etc.)4. Caste (casta militar , casta sacerdotal , castaă ămuncitoreasc etc.)ă3. Clase (clasa burghez , clasa r neasc etc.)ă ţă ă ăS ar t m, în cîteva cuvinte, caracteristicile diferen iale ale diverseloră ă ă ţ categorii de mul imi1.ţ1. Mul imile eterogeneţAceste colectivit i sînt acelea ale c ror caracteristici le-am studiat înăţ ă paginile precedente. Ele se compun din indivizi oarecare, indiferent de profesie sau de nivelul de inteligen .ţăAm dovedit în prezenta lucrare c psihologia oamenilor afla i în mul ime diferă ţ ţ ă esen ialmente de psihologia lor indi¬vidual şi c inteligen a nu îi sustrage deţ ă ă ţ la aceast diferen¬ iere. Am v zut c în colectivit i inteligen a nu joac niciă ţ ă ă ăţ ţ ă un rol. Numai sentimentele inconştiente pot ac iona în acest caz.ţUn factor fundamental, rasa, ne permite s diviz m destul de clar diferiteleă ă mul imi eterogene. Am revenit de mai multe ori asupra rolului acestui factor,ţ ar tînd c este cel mai puternic în ceea ce priveşte determinarea ac iuniloră ă ţ umane. Influen a sa se manifest şi în caracteristicile mul i¬milor. O mul imeţ ă ţ ţ compus din indivizi oarecare, dar fiind cu to ii englezi sau chinezi, se vaă ţ deosebi profund de alta compus de asemenea din indivizi oarecare, dar de raseă diferite: ruşi, francezi, spanioli etc.Profundele divergen e create de constitu ia mental ere¬ditar în modul de a sim iţ ţ ă ă ţ şi de a gîndi al oamenilor izbuc¬nesc de îndat ce anumite circumstan e, rare deă ţ altfel, reunesc în una şi aceeaşi mul ime, în propor ii aproape egaleţ ţ1 Detalii privind diversele categorii de mul imi se pot g si în ultimele meleţ ă lucr ri (La] psychologie politique, Les opinions et Ies croyances, La revolutionă francaise et la psychologie des revolutions). indivizi de na ionalit i diferite, oricît de identice ar fi în aparenţ ăţ ţă

interesele care îi adun laolalt . Tentativele f cute de socialişti de a fuzionaă ă ă în mari congrese reprezentan i ai popula iei muncitoreşti din fiecare ar au dusţ ţ ţ ă totdeauna la discordii furioase. O mul ime latin , oricît de revolu io¬nar sau deţ ă ţ ă conservatoare am presupune-o, va face inva¬riabil apel, pentru a-şi realiza exigen ele, la interven ia sta¬tului. Ea este întotdeauna centralizatoare şi maiţ ţ mult sau mai pu in cezarist . O mul ime englez sau american , dim¬potriv , ignoraţ ă ţ ă ă ă statul şi nu se adreseaz decît ini iativei particulare. O mul ime francez ineă ţ ţ ă ţ înainte de toate la egalitate, iar o mul ime englez la libertate. Aceste raseţ ă diferite genereaz aproape tot atîtea specii de mul imi cîte na iuni exist .ă ţ ţ ăAşadar, sufletul rasei domin în întregime sufletul mul¬ imii. Rasa esteă ţ substratul viguros care limiteaz oscila iile sale. Caracteristicile inferioareă ţ ale mul imilor sînt cu atlt mai pu in accentuate cu cit sufletul rasei este maiţ ţ puternic. Starea de mul ime şi dominarea mul imilor constituie barbaria sauţ ţ întoarcerea la barbarie. Tocmai dobîndind un suflet solid structurat rasa se sustrage din ce în ce mai mult puterii necugetate a mul imilor şi iese dinţ barbarie.2.In afara rasei, singura clasificare important care poate ii f cut în ceea ceă ă ă priveşte mul imile eterogene este aceea de a le separa în mul imi anonime, adun riţ ţ ă deliberante şi jura i, de exemplu. Sentimentul responsabilit ii, nul la celeţ ăţ dintîi şi dezvoltat la celelalte, d actelor lor orient ri adesea diferite.ă ăomogeneMul imile omogene cuprind: 1. sectele; 2. castele; 3, clasele^ Secta marcheazţ ă primul grad în organizarea mul imilor omogene. Ele includ indivizi de educa ie, deţ ţ profesii, din medii uneori foarte diferite, neavînd între ei decît singura leg tur a credin elor. Aşa sînt sectele religioase şi politice, de exemplu.ă ă ţCasta reprezint cel mai înalt grad de organizare de care este susceptibilă ă mul imea. Pe cînd secta este format din indivizi de profesiuni, de educa ie, dinţ ă ţ medii adesea etero¬gene şi sînt lega i doar prin comunitatea credin elor, castaţ ţ

102 103 mu cuprinde decît indivizi de aceeaşi profesiune şi, prin urmare, de educa ie şiţ din medii aproape identice. Aşa sînt •castele militar şi sacerdotal .ă ăClasa se compune din indivizi de origini diferite, reuni i nu prin comunitateaţ credin elor, ca membrii unei secte, iniei prin comunitatea ocupa iilorţ ţ profesionale, ca membrii unei caste, ci prin anumite interese, anumite obiceiuri■ •de via şi o educa ie asem n toare. Aşa sînt clasa tmrghez , clasa agricol etc.ţă ţ ă ă ă ăNestudiind în aceast lucrare decît mul imile eterogene, m voi ocupa doar deă ţ ă cîteva categorii ale acestei variet i «de mul imi alese ca tipuri.ăţ ţ Capitolul II MUL IMILE ZISE CRIMINALEŢMul imile zise criminale. O mul ime poate fi cri¬minal din punct de vedere legal,ţ ţ ă dar nu din punct de vedere psihologic. Completa inconştien a acte¬lorţă mul imilor. Diferite exemple. Psihologia septem-fcriştilor*. Ra ionamentele lor,ţ ţ sensibilitatea, fero¬citatea şi moralitatea lor. Mul imile redueîndu-se, dup o anumit perioad de iastigare, la starea de simpleţ ă ă ă automate inconştiente, puse în mişcare de sugestii, pare dificil s le califici Ină vreun caz drept criminale. P strez totuşi acest calificativ eronat, deoa¬rece el aă fost consacrat de cercet rile psihologice. Desigur, considerate în ele însele,ă anumite acte ale mul imilor sînt criminale, dar pentru acelaşi motiv ca actul unuiţ tigru care devoreaz un hindus, dup ce mai întîi 1-a l sat s fie ciopîr it deă ă ă ă ţ puii s i, spre a se amuza.ă

Crimele mul imilor rezult în general dintr-o sugestie puternic , iar indiviziiţ ă ă care au luat parte la aceasta sînt apoi convinşi c au ascultat de glasul uneiă datorii. Nici¬decum nu acesta este cazul criminalului ordinar.Istoria crimelor s vîrşite de mul imi pune în eviden cele spuse mai sus.ă ţ ţăSe poate cita ca exemplu tipic omorîrea guvernatorului Bastiliei, d. de Launay. Dup c derea fort re ei, guverna¬torul, înconjurat de o mul ime extrem de a î at ,ă ă ă ţ ţ ţ ţ ă primea lovituri din toate p r ile. Se propunea s fie spînzurat, să ţ ă ă1 se taie gîtul, s fie legat de coada unui cal. Zb tîndu-se,ă ăel a lovit din greşeal cu piciorul pe unul din cei de fa .ă ţă* Autorii execu iilor sumare de de inu i politici din perioadaţ ţ ţ2 — 6 septembrie 1792, soldate cu peste l'lOO de victime. (Nota trad.)105 Cineva a propus atunci, iar sugestia rsa a fost imediat acla¬mat de mul ime, caă ţ individul lovit s -i taie capul guver¬natorului.ă„Acesta, buc tar f r slujb , un gur -casc ce se du¬sese la Bastilia s vad ceă ă ă ă ă ă ă ă se întîmpl acolo, socoti c , aceasta fiind p rerea general , ac iunea esteă ă ă ă ţ patriotic şi chiar crezu c merit o medalie distrugînd un monstru. Cu o sabie ceă ă ă i s-a dat, a lovit în grumazul guvernatorului; dar cum sabia, cam neascu it , nuţ ă t ia, a scos din buzunar un cu itaş cu minerul negru şi cum, în calitatea sa deă ţ buc tar, ştia s taie carnea, a dus cu bine la cap t opera ia".ă ă ă ţSe vede aici clar mecanismul analizat anterior: ascul¬tarea de o sugestie cu atît mai puternic cu cît era colectiv , convingerea la ucigaş c a comis un act deă ă ă mare merit, convingere fireasc , deoarece avea de partea sa aprobarea unanim aă ă concet enilor s i. Un asemenea act poate fi calificat drept criminal din punct deăţ ă vedere legal, dar nu din punct de vedere psihologic.Caracteristicile generale ale mul imilor zise criminale sînt exact acelea pe careţ le-am constatat la toate mul imile: sugestibilitate, credulitate, instabilitate,ţ exagerarea senti¬mentelor bune sau rele, manifestarea anumitor forme de moralitate etc.Reg sim toate aceste caracteristici la una din mul imile care au l sat una dină ţ ă cele mai triste amintiri ale istoriei noastre: septembriştii. De altfel, ea prezint mult asem ¬nare cu ceea ce au f cut mul imile în ziua de Sfîntul Barto-ă ă ă ă ţlomeu. Iau detaliile din istorisirea lui Taine, care le-a extras din memoriile vremii aceleia.Nu se cunoaşte cu exactitate cine a dat ordinul sau sugestia de a goli închisorile, masacrîndu-i pe prizonieri. C a fost Danton, cum pare probabil, sauă cu totul altcineva, pu in intereseaz ; singurul fapt interesant pentru noi esteţ ă acela al sugestiei puternice receptate de mul imea îns rci¬nat cu masacrul.ţ ă ăArmata masacratorilor cuprindea aproximativ trei sute de persoane şi constituia tipul perfect al unei mul imi ete¬rogene, în afar de un mic num r de netrebniciţ ă ă de profe¬sie, ea se compunea mai ales din pr v liaşi, precum şi dină ă diferi i meseriaşi: cizmari, l c tuşi, peruchieri, zidari, func¬ ionari,ţ ă ă ţ comisionari etc. Sub influen a sugestiei primite ei erau, ca şi buc tarul citatţ ă mai sus, perfect convinşi c înde¬plinesc o îndatorire patriotic . Ei îndeplineauă ă o dubl func¬ ie, de judec tori şi de c l i şi, în nici un caz, nu se consi¬derauă ţ ă ă ă criminali.P trunşi de importan a rolului lor, ei au început prin a forma un fel de tribunală ţ şi imediat şi-au f cut apari ia spiritul simplist şi echitatea nu mai pu ină ţ ţ simplist a mul¬ imilor. Dat fiind num rul considerabil al acuza ilor, s-a decisă ţ ă ţ mai întîi ca nobilii, preo ii, ofi erii, servitorii regelui, adic to i indiviziiţ ţ ă ţ a c ror profesie era singura prob de culpabilitate în ochii bunului patriot, să ă ă fie masacra i la gr mad , f r a fi nevoie de o decizie special . Ceilal i au fostţ ă ă ă ă ă ţ judeca i dup înf işare şi reputa ie. Conştiin a rudi¬mentar a mul imii fiindţ ă ăţ ţ ţ ă ţ astfel satisf cut , ea putea proceda legal la masacru, dînd curs liberă ă instinctelor de ferocitate c rora le-am analizat în alt parte geneza şi pe careă ă colec¬tivit ile au puterea s le dezvolte într-un grad înalt. In rest, ele nuăţ ă

împiedic — aşa cum este regula în starea de mul ime — manifestarea concomitent aă ţ ă altor sentimente, contrare, cum ar fi o sensibilitate la fel de extrem caă ferocitatea.„Ei au simpatia expansiv şi sensibilitatea prompt a lucr torului parizian. Laă ă ă m n stire, un federat, aflînd c de inu ii fuseser l sa i f r ap de b ută ă ă ţ ţ ă ă ţ ă ă ă ă dou zeci şi patru de ore, voia cu tot dinadinsul s -1 extermine pe temnicerulă ă neglijent şi chiar ar fi f cut-o f r rug min ile de inu ilor înşişi. Cînd ună ă ă ă ţ ţ ţ prizonier fu achitat (de c tre tribunalul im¬provizat), toat lumea, gardieni şiă ă ucigaşi, l-au îmbr işat cu entuziasm, l-au aplaudat cu exces de zel", ca apoi săţ ă se întoarc şi s -i omoare pe al ii. In timpul masacrului n-a încetat s domnească ă ţ ă ă o veselie amabil . Dansau şi cîntau în jurul cadavrelor, puneau la dispozi ieă ţ b nci „pentru doamne", fericite s -i vad omorî i pe aristocra i. Conti¬nuau, prină ă ă ţ ţ urmare, s manifeste o echitate special . Un ucigaş plîngîndu-se, la aba ie,ă ă ţ c doamnele, plasate camă107 106 departe, nu v d bine ce se întîmpl , şi c numai cî iva parti¬cipan i au pl cereaă ă ă ţ ţ ă s loveasc în aristocra i, masacratorii încuviin ar juste ea acestei observa iiă ă ţ ţ ă ţ ţ şi au d6cis ca victi¬mele sa treac încet între dou şiruri de asasini, care s nuă ă ă loveasc decit cu dosul s biei, spre a prelungi supliciul. La închisoarea Forceă ă victimele, complet dezbr cate, erau cio-pîr ite timp de o jum tate de or , caă ţ ă ă apoi, dup ce toat lumea a v zut bine totul, s li se dea lovitura de gra ieă ă ă ă ţ prin spintecarea pîntecelui.Masacratorii sînt de altfel foarte scrupuloşi şi manifest o moralitate c reia i-ă ăam mai semnalat deja existen a în sinul mul imilor. Ei pun pe masa comitetelorţ ţ banii şi biju¬teriile victimelor.In actele mul imilor se reg sesc totdeauna forme rudi¬mentare de ra ionament,ţ ă ţ caracteristice sufletului lor. Astfel, dup uciderea a vreo 1 500 de duşmani aiă na iunii, unul a f cut observa ia — şi imediat sugestia lui a fost acceptat — cţ ă ţ ă ă alte închisori, cuprinzînd b trîni cerşetori, vagabonzi, de i¬nu i tineri, in înă ţ ţ ţ realitate la r coare guri de prisos, de care ar fi bine s se debaraseze. Deă ă altfel cu siguran c printre ei figureaz şi duşmani ai poporului, ca, bun oar ,ţă ă ă ă ă o anume doamn Delarue, v duva unui corup tor: „Ea trebuie s moar de ciud că ă ă ă ă ă ă e la basc ; dac ar putea, ar da foe Parisului; trebuie c a şi zis-o, sigur că ă ă ă da! Ia s mai fa¬cem pu in cur enie". Demonstra ia pare evident şi to i sîntă ţ ă ăţ ţ ă ţ masacra i în bloc, inclusiv cincizeci de copii între 12 i 17 ani care, deţ ţ altminteri, ei înşişi ar fi putut deveni duş* manii na iunii şi trebuiau, înţ consecin , suprima i.ţă ţDup o s pt mîn de lucru, toate aceste opera ii erau terminate şi masacratorii seă ă ă ă ţ putur gîndi la repaus. Con¬vinşi în adincul inimii lor c au binemeritat de laă ă patrie, ei venir s cear o recompens de la autorit i; cei mai zeloşi cerură ă ă ă ăţ ă chiar o medalie.Istoria comunei din 1871 ne ofer multe fapte analoage. Influen a crescînd aă ţ ă mul imilor şi capitul rile succesive ale puterii publice în fa a lor ne vorţ ă ţ furniza, cu siguran , multe-altele.ţă Capitolul III JURA II Şl CURTEA CCJ JURlŢJura ii în justi ie. Caracteristicile generale ale jura¬ ilor. Statistica arat cţ ţ ţ ă ă deciziile lor sînt indepen¬dente de compozi ia cur ii cu juri. Modul în ear« sîntţ ţ impresiona i jurii. Slabul efect al ra ionamen¬tului. Metode de persuasiune aleţ ţ avoca ilor eele-bri. Natura crimelor fa de care jura ii sînt indul¬gen i sauţ ţă ţ ţ severi. Utilitatea institu iei jurilojf şi pericolul p# care l-ar prezentaţ înlocuirea sa de e tre magistra i.ă ţNeputînd studia aici toate categoriile de jura i, © vei examina numai pe cea maiţ important , aceea a cur ii eu juri. Ei constituie un excelent exemplu de mul imeă ţ ţ etero¬gen neanonim . Reg sim aici sugestibilitatea, predominarea sentimenteloră ă ă

inconştiente, slaba aptitudine pentru ra io-»*ment, influen a conduc torilor etc.ţ ţ ă Studiindu-le, vom avea acazia s observ m interesante specimene de erori pe «areă ă le pot comite persoanele neini iate în psihologia eoleetivi-t ilor.ţ ăţJura ii ne furnizeaz în primul rînd o dovad referitoare la slaba importan , înţ ă ă ţă ceea ce priveşte deciziile, a nivelului mental al diferitelor elemente care compun o mul ime. Personal am putut vedea c , într-o adunare deliberant chemat s -şiţ ă ă ă ă exprime opinia asupra unei chestiuni care nu «vea un caracter absolut tehnic, inteligen a nu joac niei un rol; şi c o reuniune de savan i sau de artişti nuţ ă ă ţ emite, cu privire la subiecte generale, judec i sensibil diferite de acelea aleăţ unei adun ri de zidari. în diferite epoci, adminis¬tra ia alegea cu grijă ţ ă persoanele chemate s compun juriul recrutîndu-le din clasele luminate:ă ă profesori, func ionari,ţ109 litera i etc. Ast zi juriul este format mai ales de negusto-raşi, mici patroni şiţ ă amploia i. Or, spre marea mirare a spe¬cialiştilor, oricare ar fi compozi iaţ ţ juriului, statistica arat c deciziile lor sînt identice. Magistra ii înşişi,ă ă ţ atît de ostili totuşi acestei institu ii, au trebuit s recunoasc exactita¬teaţ ă ă acestei aser iuni. Iat ce spune pe aceast tem un fost preşedinte al cur ii cuţ ă ă ă ţ juri, d. Berard des Glajeux, în Aminti¬rile sale:„Ast zi alegerile juriului sînt, în realitate, în miinile consilieriloră municipali, care admit sau elimin , dup plac, potrivit preocup rilor politice şiă ă ă electorale inerente situa iei lor... Majoritatea aleşilor se compune dinţ comercian i mai pu in de vaz decît se alegeau alt dat şi din func ionari dinţ ţ ă ă ă ţ anumite domenii ale administra iei... Toate opiniile dizolvîndu-se, cu toateţ profesiunile, în rolul de judec tor, mul i avînd ardoarea neofi ilor, iar oameniiă ţ ţ de cea mai mare bun voin întîlnindu-se în situa iile cele mai umile, spiritulă ţă ţ jura ilor nu s-a schimbat: verdictele lor au r mas aceleaşi".ţ ăS re inem din acest pasaj concluziile, care sînt foarte juste, şi nuă ţ explica iile, care au sl biciuni foarte mari. S nu ne mire asemenea sl biciune,ţ ă ă ă deoarece psihologia mul i¬milor şi, în consecin , a jura ilor, pare a fi cel maiţ ţă ţ adesea la fel de necunoscut de c tre avoca i cît şi de magistra i. Dovada oă ă ţ ţ g sesc în urm torul fapt, raportat de acelaşi autor, anume c unul din cei maiă ă ă iluştri avoca i ai cur ii cu juri, Lachaud, uza sistematic de dreptul s u deţ ţ ă recuzare a tuturor indivizilor inteligen i care f ceau parte din juriu. Or,ţ ă experien a — şi numai experien a — a sfîrşit prin a scoate în eviden totalaţ ţ ţă inutilitate a recuz rilor. Ministerul şi avoca ii, la Paris cel pu in, au renun ată ţ ţ ţ completamente la aceasta ast zi, şi, dup cum remarc d. des Glajeux, ver¬dicteleă ă ă nu s-au schimbat, „ele nu sînt nici mai bune, nici mai rele".La fel ca toate mul imile, jura ii sînt foarte puternic impresiona i de sentimenteţ ţ ţ şi foarte slab de ra ionamente. „Ei nu rezist , scrie un avocat, la vederea uneiţ ă femei care îi d copilului s sug sau în fa a unui cortegiu de orfani". „Eă ă ă ţ deajuns ca o femeie s fie agreabil , spune d. des Gla¬jeux, ca s ob ină ă ă ţ ă bun voin a juriului".ă ţNeîndupleca i fa de crimele care par s -i poat leza şi pe ei — şi care sînt,ţ ţă ă ă desigur, cele mai de temut pentru societate — jura ii se arat , dimpotriv , foarteţ ă ă indulgen i fa de crimele zise pasionale. Ei sînt rareori severi fa deţ ţă ţăIii infanticidul s vîrşit de fetele-mame şi înc şi mai pu in severi fa de feteleă ă ţ ţă abandonate care îşi vitrioleaz seduc ¬torii. Ei simt foarte bine, din instinct,ă ă c asemenea crime sînt pu in periculoase pentru societate şi c într-o ar undeă ţ ă ţ ă legea nu protejeaz fetele abandonate, r zbunarea uneia dintre ele este mai utilă ă ă decît d un toare, intimidîndu-i dinainte pe viitorii seduc tori1.ă ă ăJura ii, ca toate mul imile, sînt foarte impresiona i de prestigiu, iarţ ţ ţ preşedintele des Glajeux observ cu juste e c , foarte democratici în ceea ceă ţ ă priveşte componen a lor, ei se dovedesc foarte aristocratici în afec iuni:ţ ţ „Numele, ori¬ginea, averea, renumele, asisten a dat de un avocat ilustru,ţ ă

lucrurile pline de distinc ie şi lucrurile care iau ochii sînt un atu considerabilţ în mîna acuza ilor".ţA ac iona asupra sentimentelor jura ilor, a ra iona foarte pu in sau a nu faceţ ţ ţ ţ apel decît la forme rudimentare de ra ionament — ca toate mul imile — trebuie sţ ţ ă fie preocu¬parea oric rui bun avocat. Un avocat englez, celebru prin succeseleă sale la curtea cu juri, a analizat bine aceast metod :ă ă„Pledînd, el observa cu aten ie juriul. Momentul este favorabil. Cu fler şi dinţ experien , avocatul citeşte pe fe e efectul fiec rei fraze, al fiec rui cuvînt şiţă ţ ă ă trage concluziile ce se impun. In primul rînd intereseaz s -i deosebeşti peă ă membrii cîştiga i din capul locului pentru cauz . Ap r torul mai face oţ ă ă ă întors tur de fraz ca s şi-i asigure, iar apoi trece la membrii care,ă ă ă ă dimpotriv , par r u dispuşi şi se sileşte s ghiceasc de ce sînt nefavorabiliă ă ă ă acuzatului. Aceas¬ta este partea delicat a chestiunii, c ci pot exista infiniteă ă motive de a avea chef s condamni un om, în afar de sentimentul justi iei".ă ă ţ1 S facem în treac t observa ia c aceast diviziune, foarte bine f cut dină ă ţ ă ă ă ă instinct de c tre jura i, între crimele socialmente pericu¬loase şi celelalteă ţ crime nu este nicidecum lipsit de juste e. Scopul legilor penale trebuie s fie,ă ţ ă evident, protejarea societ ii împotriva criminalilor şi nu r zbunarea ei. Or,ăţ ă codurile noastre şi mai cu seam spiritul magistra ilor noştri sînt înc totală ţ ă impregnate de spiritul de r zbunare al vechiului drept primitiv. Termenul deă vindict (vindicta, r zbunare) este înc de o uzan zilnic . Proba acesteiă ă ă ţă ă tendin e a magistra ilor o avem în refuzul multora dintre dînşii de a aplicaţ ţ exce¬lenta lege a lui B ranger, care permite condamnatului s nu-şi înde¬plinească ă ă pedeapsa decît în caz de recidiv . Or, nici un magistrat nu poate s ignoreă ă faptul, dovedit de statistic , c punerea în aplicare a uriei prime pedepse atrageă ă aproape infailibil recidiva. Judec torii care las în libertate un vinovat îşiă ă închipuie c societatea nu a fost r zbunat . Mai degrab decît s n-o r zbune, eiă ă ă ă ă ă prefer s creeze un recidivist periculos.ă ă111 Aceste cîteva rînduri rezum foarte judicios scopul artei oratorice, ar tîndu-neă ă în acelaşi timp inutilitatea discursu¬rilor f cute dinainte, întrucît trebuie caă în fiecare clip s - i modifici termenii folosi i, potrivit cu impresiaă ă ţ ţ produs .ăOratorul nu are nevoie s -i converteasc pe to i mem¬brii unui juriu, ci doar peă ă ţ capii care vor determina opinia general . Ca în toate mul imile, un mic num r deă ţ ă indivizi îi conduc pe ceilal i. „Am tr it experien a, spune avocatul pe care l-amţ ă ţ citat mai sus, c în momentul pronun rii verdictului erau suficien i unul sau doiă ţă ţ oameni energici care s antreneze restul juriului". Tocmai aceştia doi sau treiă trebuie convinşi prjn sugestii abile. în primul rînd lor trebuie s le placi. Omulă din mul ime c ruia îi placi este de acum aproape gata convins şi cu totul dispusţ ă s consi¬dere ca excelente orice ra iuni se prezint . G sesc, într-o lucrareă ţ ă ă interesant despre d. Lachaud, urm toarea anee-dot :ă ă ă. „Se ştie c pe întreg parcursul pledoariilor sale la curtea cu juri, Lachaud nuă pierdea din vedere doi sau trei jura i pe care el îi cunoaştea sau îi sim eaţ ţ influen i, îns recalci¬tran i. In general, el reuşea s -i cîştige pe aceştia. Oţ ă ţ ă dat , totuşi, în provincie, g si unul pe care în zadar îl bombarda cu argumenta iaă ă ţ sa cea mai tenace vreme de trei sferturi de or : era primul din banca a doua, celă de-al şaptelea jurat. Era dezn d jduitor! Deodat , în mijlocul unei demon¬stra iiă ă ă ţ pasionate, Lachaud se opreşte şi, adresîndu-se preşe¬dintelui cur ii cu juri:ţ «Domnule preşedinte, zice el, nu a i putea face s fie tras perdeaua, acolo înţ ă ă fa , pentru c domnul jurat, cel de-al şaptelea, este orbit de soare». Gel de-alţă ă şaptelea jurat a roşit, a mul umit. Era cîştigat pentru cauza ap r rii".ţ ă ăMai mul i scriitori, dintre cei mai distinşi, au comb tut puternic, în ultimaţ ă vreme, institu ia jura ilor, singura pro¬tec ie, cu toate acestea, împotrivaţ ţ ţ erorilor cu adev rat des¬tul de frecvente ale unei caste lipsite de control2. Uniiă voiau jurii recrutate numai din rîndul claselor luminate; dar am şi dovedit că pîn şi în cazul acesta deciziile ar fi identice eu acelea pronun ate actualmente.ă ţ

Al ii, intemeindu-se pe erorile comise de jura i, ar dori s -i suprime şi s -iţ ţ ă ă înlocu¬iasc cu judec tori. Dar cum pot ei uita c erorile reproşate jura iloră ă ă ţ sînt totdeauna mai întîi comise de judec tori,ă1 Magistratura reprezint , într-adev r, singura administra ie ale c rei acte nuă ă ţ ă sînt supuse vreunui control. Toate revolu iile Fran eiţ ţ112 pentru c acuzatul deferit cur ii cu juri a fost socotit vino¬vat de mai mul iă ţ ţ magistra i: judec torul de instruc ie, pro¬curorul Republicii şi camera de punereţ ă ţ sub acuza ie. Şi atunci nu se vede c dac ar fi definitiv judecat de c treţ ă ă ă magistra i, în loc de jura i, acuzatul şi-ar pierde singura şans de a fiţ ţ ă recunoscut ca nevinovat? Erorile jura ilor au fost întotdeauna mai întîi erori aleţ magistra ilor. Numai pe aceştia din urm trebuie deci s -i facem r spunz tori cîndţ ă ă ă ă vedem erori judiciare deosebit de monstruoase, cum a fost condamnarea acelui doctor X..., care, anchetat de un jude¬c tor de instruc ie cu adev rat foarteă ţ ă m rginit, pe baza denun rii unei fete semiidioate care îl acuza pe medic de a-iă ţă fi provocat avortul contra sumei de 30 de franci, ar fi fost trimis la ocn f ră ă ă explozia indign rii publice, care i-a adus imediat gra ierea din partea şefuluiă ţ statului. Onora¬bilitatea condamnatului, proclamat de to i concet enii s i,ă ţ ăţ ă f cea evident caracterul grosolan al erorii, fapt recunoscut de magistra iiă ţ înşişi; dar, cu toate acestea, din spirit de' cast , ei s-au silit s împiediceă ă semnarea gra ierii. In toate1 afacerile analoage, îngr di i de detalii tehnice dinţ ă ţ care nu pot pricepe nimic, jura ii ascult , fireşte, de ministerul public,ţ ă socotind c , la urma urmelor, afacerea a fost in¬struit de magistra i cunosc toriă ă ţ ă ai tuturor subtilit ilor. Care sînt atunci adev ra ii autori ai erorii: jura iiăţ ă ţ ţ sau magis¬tra ii ? S p str m, categoric, curtea cu juri. Ea constituie poateţ ă ă ă singura categorie de mul ime pe care nici o individua¬litate nu ar putea s-oţ înlocuiasc . Ea singur poate temperaă ădemocratice nu au putut s -i cucereasc acest drept de habeas corpus* ie careă ă Anglia este atît de mîndr . Noi i-am izgonit pe tirani; dar în fiecare cetate ună magistrat dispune dup bunul s u plac de onoarea şi de libertatea cet enilor. Ună ă ăţ m runt judec tor de instruc ie, abia ieşit din Şcoala de drept, are putereaă ă ţ revolt toare de a trimite în închisoare, pe baza unei simple supozi ii deă ţ culpabilitate de care nu trebuie s dea socoteal nim nui, cet eni care se bucură ă ă ăţ ă de cea mai mare considera ie. El îi poate ine acolo şase luni sau chiar un an,ţ ţ sub pretext de instruc ie, iar'apoi s -i elibereze f r ale datora «iciţ ă ă ă desp gubire, nici scuze. Mandatul de arestare este absolut echi Talent cu o letlreă de cachet**, cu deosebirea c aceasta din urm , attl de just reproşat vechiiă ă ă monarhii, nu era la îndemîna decît a mariloi personalit i, pe cînd ast zi este înăţ ă mîinile unei întregi clase de netfi eni, care este departe de a trece drept ceaţ mai luminat şi mi independent .ă ă* Lege englez care d dreptul acuzatului, în unele cAltlri, li aştepteă ă în libertate judecata, în schimbul achit rii unei cau iuni (Nota trad.)ă ţ** Ordin scris, sigilat, emis de regele Fran ei, pe bazn cArori mul iţ ţ indezirabili erau încarcera i abuziv. (Nota trad.)ţ

i inexorabilit ile legii care, egal pentru to i, în principiu, trebuie s fieăţ ă ţ ă oarb şi s nu cunoasc cazuri particulare. Inaccesibil milei, ea nu cunoaşteă ă ă ă decît texte, judec torul cu duritatea sa profesional şi în felul acesta ar loviă ă cu aceeaşi pedeaps pe sp rg torul asasin ca şi pe s rmana fat deter¬minat laă ă ă ă ă ă infanticid prin abandonarea de c tre seduc torul ei şi de c tre mizerie; în cazulă ă ă acesta juriul simte din in¬stinct c fata sedus este mult mai pu in culpabilă ă ţ ă decît seduc torul care, totuşi, scap de rigoarea legii, şi c ea merită ă ă ă indulgen a cur ii de judecat .ţ ţ ăCunoscînd psihologia castelor şi pe aceea a altor cate¬gorii de mul imi, nu v dţ ă nici un caz în care cel acuzat pe nedrept de o crim s nu prefere s aib de-aă ă ă ă face cu jura¬ ii mai degrab decît cu magistra ii. Cu primii ar avea mai multeţ ă ţ

şanse s fie recunoscut nevinovat, pe cînd cu ceilal i foarte pu ine. S ne tememă ţ ţ ă de puterea mul imilor, dar înc şi mai mult de aceea a anumitor caste. Unele seţ ă pot l sa convinse, pe cînd altele r mîn mereu inflexibile.ă ă Capitolul IV MUL IMILE ELECTORALEŢCaracteristicile generale ale mul imilor electorale-Cum sînt ele convinse.ţ Calit ile pe care trebuie s le posede candidatul. Necesitatea prestigiului. Deăţ ă ce muncitorii şi ranii îşi aleg atît de rar can¬dida i din rîndurile' lor.ţă ţ Puterea cuvintelor şi a formulelor asupra aleg torului. Aspectul general ală dezbaterilor electorale. Cum se formeaz opiniile aleg torului. Putereaă ă comitetelor. Ele reprezint forma cea mai redutabil a tiraniei. Comiteteleă ă Revolu iei. în pofida slabei sale valori psihologice, sufragiul universal nu poateţ fi înlocuit. De ce voturile ar fi identice chiar dac s-ar restrînge dreptul deă vot la o clas limitat de cet eni. Ce înseamn sufragiul universal în toateă ă ăţ ă rile.ţă

Mul imile electorale, adic acele colectivit i chemate s -i aleag pe titulariiţ ă ăţ ă ă anumitor func ii, constituie mul imi ete¬rogene ; cum îns ele nu ac ioneaz decîtţ ţ ă ţ ă asupra unui punct determinat, alegerea între diverşi candida i, nu putem ob¬servaţ la ele decît unele din caracteristicile descrise anterior. Acelea pe care le manifest îndeosebi sînt slaba aptitudine pentru ra ionament, absen a de spirită ţ ţ critic, iritabilitatea, credulitatea şi simplismul. Descoperim, de asemenea, în deciziile lor influen a conduc torilor şi rolul factorilor enu¬mera i anterior:ţ ă ţ afirma ia, repeti ia, prestigiul şi contagiunea.ţ ţS cercet m felul în care ele sînt seduse. Se vor deduce limpede procedeele careă ă reuşesc cel mai bine, psihologia lor.Prima calitate pe care trebuie s-o aib un candidat este prestigiul. Prestigiulă personal nu poate fi înlocuit decît de acela dat de avere. Talentul, chiar geniul nu sînt elemente de succes.Necesitatea pentru candidat de a fi învestit de presti¬giu, de a putea, prin urmare, s se impun f r discu ie, este capital . Dac aleg torii, cuprinzîndă ă ă ă ţ ă ă ă îndeosebi munoi-115 tori şi rani, aleg atît de rar pe unul de-ai lor pentru a-i reprezenta, esteţă pentru c personalit ile ridicate din rîa-durile lor nu au pentru dînşii nici ună ăţ prestigiu. Ei nu sus¬ in candidatura vreunui egal de-al lor decît din motiv»ţ accesorii, de exemplu ca s contracareze un om eminent, un patron puternic înă dependen a c ruia se afl zilnie ale¬g torul şi c ruia el are astfel iluzia de a-iţ ă ă ă ă deveni pentru • clip st pîn.ă ăDar a avea prestigiu nu este suficient ca s - i asiguri succesul în alegeri.ă ţ Electorul ine s -şi vad flatate poftei» şi vanit ile; candidatul trebuie s -1ţ ă ă ăţ ă copleşeasc cu lingu¬şeli extravagante, s nu ezite s -i fac cele mai fantastic»ă ă ă ă promisiuni. în fa a muncitorilor se cuvine s -i insul i şi s -i def imezi pe cîtţ ă ţ ă ă po i pe patronii acestora. Cît despr» candidatul rival, trebuie s - i daiţ ă ţ osteneala s -1 zdrobeşti stabilind, prin repeti ie şi contagiune, c el esteă ţ ă ultimul dintre tic loşi şi c nimeni nu ignor faptul c a #orai« mai multe crime.ă ă ă ă Bineîn eles c este de prisos s se eaut» vreo aparen de prob . Dac adversarulţ ă ă ţă ă ă este un slab eunos-c tor al psihologiei maselor, el va încerca s se justific»ă ă prin argumente, în loc s r spund simplu la afirma ii]» calomniatorului prin alteă ă ă ţ afirma ii la fel de calomnioase; altfel nu va avea nici o şans s triumfe.ţ ă ăProgramul scris al candidatului nu trebuie s fie pFea categoric, deoareceă adversarii s i ar putea mai tîrziu s i-1 opun ; nici programul s u verbal nuă ă ă ă trebuie s fie prea excesiv. Pot fi f g duite f r team reformele cele maiă ă ă ă ă ă considerabile. Aceste exager ri produc pe moment un mar» efect, iar pentru viitoră nu angajeaz la nimic. într-adev r, aleg torul nu se preocup nicidecum, maiă ă ă ă tîrziu, s vad dac alesul şi-a îndeplinit profesiunea de credin aclamat şiă ă ă ţă ă pentru care se presupune c a fost ales.ăRecunoaştem aici to i factorii de persuasiune deserişi mai sus. îi vom reg si înţ ă

efectul cuvintelor şi formulelor, a c ror puternic influen am şi demonstrat-o.ă ă ţă Oratorul ear» ştie s le manipuleze conduce masele dup placul s u. Ex¬presii ca:ă ă ă infamul capital, abjec ii exploatatori, admirabilul muncitor, socializareaţ bog iilor etc. produc totdeauna aee-laşi efect, cu toate c ni eluş uzat. Darăţ ă ţ candidatul «ar» poate descoperi o formul nou , bine golit de orice sens precisă ă ă şi, în consecin , adaptabil la aspira iile cele mai diverse, ob ine un succesţă ă ţ ţ infailibil. Sîngeroasa revolu i» spaniol din 1873 a fost f cut cu unul dinţ ă ă ă aceste euvint» magice, cu sens complex, pe care fiecare o poate interpreta potrivit cu speran aţ sa. Un scriitor contemporan îi relateaz geneza în termeni care merit aminti i: :ă ă ţ „Radicalii au descoperit c o republic unitar este o monarhie deghizat şi,ă ă ă ă pentru a le face pl cere, cortesurile au proclamat în unanimitate republicaă federal , f r ca vreunul dintre votan i s fi putut spune ceea ce fusese rotat.ă ă ă ţ ă Dar formula aceasta încînta pe toat lumea, era un delir, o be ie. Se inauguraseă ţ pe p mînt domnia' virtu ii şi a fericirii. Un republican c ruia inamicul s u îiă ţ ă ă refuza titlul de federal se sim ea ofensat ca de o injurie de moarte. Pe strad seţ ă salutau zicînd: Salud y republica federal! Dup care se intonau imnuri sfinteiă indiscipline şi autonomiei soldatului. Ce este aceea „republic federal " ? Uniiă ă în ele¬geau prin aceasta emanciparea provinciilor, institu ii asem ¬n toare cuţ ţ ă ă acelea din Statele Unite sau descentralizarea administrativ ; al ii vizauă ţ nimicirea oric rei autorit i, a-propiata deschidere a marii rezolv ri aă ăţ ă problemelor sociale. Socialiştii din Barcelona şi din Andaluzia predicau suvera¬nitatea absolut a comunelor, în elegînd s dea Spaniei zece mii deă ţ ă municipii independente, unde legile s le fac ei, suprimînd în acelaşi timpă ă armata şi jandarmeria. în scurt, < timp s-a v zut, în provinciile meridionale,ă insurec ia propa-gîndu-se din oraş în oraş şi din sat în sat. De îndat ce oţ ă ^comun îşi f cea al s u pronanciamento, prima sa grij era s distrug telegrafulă ă ă ă ă ă şi c ile ferate, pentru a t ia toate {Comunica iile cu vecinii s i şi cu Madridul.ă ă ţ ă Nu exista tîrg-,care s nu în eleag s -şi fac buc t ria sa aparte. Federa¬lismulă ţ ă ă ă ă ă f cuse loc unui cantonalism brutal, incendiar şi masa-;crator şi pretutindeni seă celebrau sîngeroase saturnalii". : Cît despre influen a pe care ra ionamentele ar■ ţ ţ putea s o exercite asupra spiritului aleg torilor, trebuie s mi fi citită ă ă niciodat darea de seam a unei reuniuni electorale ca s BU fii l murit asupraă ă ă ă acestei chestiuni. Acolo se face schimb de afirma ii, de invective, uneori deţ ghionti, niciodat de idei. Dac se stabileşte pentru o clip liniştea, esteă ă ă pentru c un participant cu caracter dificil anun c va pune candidatului unaă ţă ă din acele întreb ri incomode pare totdeauna înveselesc auditoriul. Satisfac iaă ţ opozan ilor nu dureaz ins prea mult, c ci vocea preopinentului este curîndţ ă ă ă acope¬rit de urletele adversarilor. Pot fi considerate ca tipice pentruă reuniunile publice urm toarele d ri de seam , selec¬tate dintre sute de alteleă ă ă similare, pe care le-am extras din cotidiene: 117 „Un organizator rugîndu-i pe participan i s numeasc un preşedinte, furtuna seţ ă ă dezl n uie. Anarhiştii sar pe sce¬n ca s ia cu asalt biroul. Socialiştii îlă ţ ă ă ap r cu energie; se încaier , se trateaz reciproc cu termeni ca delatori,ă ă ă ă vîndu i etc. ...un cet ean iese din înc ierare cu un ochi învine it.ţ ăţ ă ţIn fine, biroul este de bine de r u instalat în mijlocul tumultului şi tribunaă este la dispozi ia tovar şului X. Ora¬torul execut în goana mare o şarj contraţ ă ă ă socialiştilor, care îl întrerup strigînd: „Cretinule! banditule! canalie!" etc, epitete c rora tovar şul X le r spunde prin expozeul unei teorii dup careă ă ă ă socialiştii sînt „idio i" sau „farsori".ţ„... Partidul allemanist* a organizat, ieri sear , în sala camerei de comer ,ă ţ strada Fauburg-du-Temple, o mare reu¬niune preg titoare pentru s rb toareaă ă ă muncitorilor de la 1 mai. Cuvîntul de ordine era « Calm şi linişte ». Tovar şul G.ă îi trateaz pe socialişti drept « cretini » şi « mistificatori ». La acesteă

cuvinte, oratori şi auditori se înjur şi trec la p ruial ; scaunele, b ncile,ă ă ă ă tablele intr în scen etc. etc".ă ăS nu ne imagin m c acest gen de dispute ar fi apana¬jul unei clase determinateă ă ă de aleg tori şi c rezult din situa¬ ia lor social . In orice adunare anonim ,ă ă ă ţ ă ă fie ea compus din oameni cultiva i, disputa ia lesne aceleaşi forme. Am ar tat că ţ ă ă oamenii în starea de mul ime tind spre egalizarea mental şi proba o g sim înţ ă ă orice moment. Iat , drept •exemplu, un extras dintr-o dare de seam a uneiă ă reuniuni compus exclusiv din studen i:ă ţ„Tumultul nu f cea decît s creasc pe m sur ce timpul trecea; nu cred c a fostă ă ă ă ă ă orator care s poat spune dou fraze f r s fie întrerupt. In fiece clipă ă ă ă ă ă ă strig te porneau dintr-un loc sau din altul, ori din toate p r ile în acelaşiă ă ţ timp; se aplauda, se fluiera; discu ii violente se angajau între diverşi auditori;ţ bastoane erau învîrtite deasupra cape¬telor, amenin tor; podeaua era lovit înţă ă caden ; întreru¬perile erau urmate de urlete: «Afar ! La tribun !» M.C. împarteţă ă ă cu d rnicie la adresa asocia iei epitete ca odioas şi laş , monstruoas , josnic ,ă ţ ă ă ă ă venal , vindicativ şi declar c el vrea s-o distrug etc. etc".ă ă ă ă ă* Partid socialist revolu ionar creat în anul 1890 de c tre Jean Allemane (1843 —ţ ă 1935), opus grupului „colectivist" dirijat de Jules Guesde (1845 — 1922), autor al c r ii Collectivisme et revolution şi pro¬pagator al ideilor marxiste în partidulă ţ muncitoresc socialist francez. {Nota trad.)118

Te întrebi cum, în asemenea condi ii, se poate forma opinia unui aleg tor? Dar aţ ă pune o astfel de întrebare ar fi s ne iluzion m în mod ciudat asupra gradului deă ă liber¬tate de care se bucur o colectivitate. Mul imile au opinii impuse,ă ţ niciodat opinii logice. Aceste opinii cît şi voturile aleg torilor r mîn înă ă ă mîinile comitetelor electorale, ai c ror conduc tori sînt cel mai adesea cî ivaă ă ţ negustori de vinuri, foarte influen i în rîndul muncitorilor, c rora le dau deţ ă b ut pe credit. Unul dintre cei mai vajnici ap r tori ai democra¬ iei, d. Scherer,ă ă ă ţ scrie: „Şti i ce este un comitet electoral? Pur şi simplu cheia institu iilorţ ţ noastre, principala pies a maşinii politice. Fran a este azi guvernat de c treă ţ ă ă aceste comitete"1.Dar nu este prea greu s le influen ezi, numai candida¬tul s fie cît de cîtă ţ ă acceptabil şi s aib suficiente resurse. Dup m rturiile donatorilor, au fost deă ă ă ă ajuns trei milioane pentru a se ob ine alegerea de mai multe ori a generaluluiţ Boulanger.Aceasta este psihologia mul imilor electorale. Ea este identic cu aceea aţ ă celorlalte mul imi. Nici mai bun , nici mai rea.ţ ăNu voi trage, din cele precedente, nici o concluzie asupra sufragiului universal. Dac ar trebui s decid asupra soar-tei sale, l-aş p stra aşa cum este, din motiveă ă ă practice care decurg tocmai din studiul nostru asupra psihologiei mul i¬milor,ţ motive pe care le voi expune dup ce, mai întîi, voi aminti inconvenientele sale.ăInconvenientele sufragiului universal sînt, fireşte, prea vizibile ca s leă contest m. Nu s-ar putea t g dui faptul c civiliza iile sînt opera unei miciă ă ă ă ţ minorit i de spirite superioare care constituie vîrful piramidei, ale c reiăţ ă etaje, l rgindu-se pe m sur ce descreşte valoarea mental , repre-ă ă ă ă1 Comitetele, oricare ar fi numele lor — cluburi, sindicate etc. -constituie unul din redutabilele pericole ale puterii mul imilor. Ele reprezint , de fapt, formaţ ă cea mai impersonal şi, în consecin , cea mai opresiv a tiraniei. Conduc toriiă ţă ă ă care dirijeaz comitetele, avînd c derea s vorbeasc şi s ac ioneze în numeleă ă ă ă ă ţ unei colectivit i, sînt, degaja i de orice responsabilitate şi-şi pot permiteăţ ţ orice. Tiranul cel mai s lbatic n-ar fi îndr znit niciodat s visezeă ă ă ă prescrip iile ordonate de comitetele revolu ionare. Ele, spune Barras, au decimatţ ţ şi au ex¬ploatat metodic Conven iunea. Robespierre a fost st pîn absolut alît timpţ ă cît a putut vorbi în numele lor. Ziua în care însp imînt torul dictator s-aă ă desp r it de ele, din chestiuni de amor propriu, a marcat, momentul c derii sale.ă ţ ă

Domnia mul imilor este domnia comitetelor, prin urmare a conduc torilor mul imii.ţ ă ţ Nu s-ar putea imagina despo tism mai crud. 119 #int straturile profunde ale unei na iuni. M re ia unei civi¬liza ii nu poateă ţ ă ţ ţ desigur depinde de sufragiul elementelor inferioare, care reprezint pur şi simpluă cantitatea. F r îndoial c , în plus, sufragiile mul imilor sînt adesea de-aă ă ă ă ţ dreptul primejdioase. Ele ne-au şi adus cîteva invazii; iar .o dat cu triumfulă socialismului, fanteziile suveranit ii populare ne vor costa, cu certitudine,ăţ mult mai scump.Dar aceste obiec ii, excelente pe planul teoriei, îşi pierd practic orice putere,ţ dac catadicsim s ne amintim de pu¬terea invincibil a ideilor transformate înă ă ă dogme. Dogma :Suveranit ii mul imilor este, din punct de vedere filosofie, totăţ ţ atît de posibil de ap rat ca şi dogmele religioase ale .evului mediu, dar areă ast zi o putere absolut . Este, prin urmare, la fel de inatacabil pe cît au fostă ă ă odinioar ide;le noastre religioase. S presupunem un liber cuget tor mo¬dernă ă ă transportat, printr-o putere magic , în plin ev mediu. Crede i, oare, c pus înă ţ ă fa a puterii suverane a ideilor reli¬gioase dominante, el ar fi încercat s leţ ă combat ? C zut în mîinile unui judec tor care vrea s -1 ard pe rug, aeu-zîndu-1ă ă ă ă ă c a încheiat un pact cu diavolul, sau c a foee-ventat sabatul*, s-ar fi gîndită ă el s conteste existen a diavo¬lului sau a sabatului ? Cu credin ele mul imilor nuă ţ ţ ţ se diseut , aşa cum nu se discut cu ciclonul. Dogma sufragiului uni¬versal areă ă ast zi puterea pe care odinioar o aveau dogmele .creştine. Oratori şi scriitoriă ă vorbesc despre aceasta cu res¬pectul şi cu adul rile pe care nici Ludovic al XlV-ălea nu le-a cunoscut. Trebuie deci s ne comport m fa de sufra¬giul universal caă ă ţă fa de toate dogmele religioase. Singur -timpul hot r şte asupra lor.ţă ă ăA încerca s zdruncini dogma aceasta ar fi cu atît mai de prisos cu cît de parteaă sa se g seşte, aparent, dreptatea: „In epocile de egalitate, spune pe dreptă Tocqueville, oamenii inu au nici o încredere unii în al ii, din cauzaţ similitudinii ^or; îns chiar aceast similitudine le d o încredere aproapeă ă ă nelimitat în judecata publicului; pentru c nu li se pare verosimil ca, to iă ă ţ fiind la fel de lumina i, adev rul s nu 'fie de partea celor mul i".ţ ă ă ţEste acum necesar s presupunem c un sufragiu re¬strîns — restrîns la capacit i,ă ă ăţ dac vrem — ar ameliora votul mul imilor? Nu pot admite acest lucru nici m car oă ţ ă clip , ,din cauza motivelor semnalate mai sus, privind inferiori-ă* Adunare nocturn a vr jitorilor şi vr jitoarelor, prezidat de «diavolul Însuşi.ă ă ă ă (Nota trad.)J20

tatea mental a tuturor colectivit ilor, indiferent de compo¬zi ia lor. înă ăţ ţ mul ime, repet, oamenii se egalizeaz întot¬deauna şi, în ceea ce priveşteţ ă chestiunile generale, sufragiul a patruzeci de academicieni nu este mai bun decît acela a patruzeci de sacagii. Nu cred c nici unul din voturile atît de apropiateă de sufragiul universal, cum a fost acela care a dus la restabilirea Imperiului, de exemplu*, ar fi dus la rezultate diferite cu votan i recruta i exclusiv dintreţ ţ savan i şi litera i. Faptul, pentru un individ, de a şti greaca sau matematicile,ţ ţ de a fi arhitect, veterinar, medic sau avocat nu-1 înzestreaz , pe plan afectiv,ă cu clarviziuni spe¬ciale. To i economiştii noştri sînt oameni instrui i, profesoriţ ţ şi academicieni în majoritatea lor; exist îns o singur problem general ,ă ă ă ă ă protec ionismul, de exemplu, în care ei s fie de acord ? In fa a problemelorţ ă ţ sociale, înc rcate de multe necunoscute şi dominate de logica mistic sau logicaă ă afectiv , toate ignorantele se egalizeaz .ă ăDac , prin urmare, oameni tob de carte ar compune ei singuri corpul electoral,ă ă voturile lor nu ar fi mai bune decît cele de ast zi. Ei s-ar c l uzi îndeosebiă ă ă dup sentimen¬tele lor şi dup spiritul lor de partid. Nici una din dificul¬t ileă ă ăţ

noastre actuale nu ar disp rea, ba cu certitudine c am avea una în plus:ă ă împov r toarea tiranie a castelor.ă ăRestrîns sau general, bîntuind într-o ar republican sau în una monarhic ,ţ ă ă ă practicat în Fran a, în Belgia, în Gre¬cia, în Portugalia sau în Spania, sufragiulţ mul imilor este pretutindeni asem n tor şi t lm ceşte adesea aspira iile şiţ ă ă ă ă ţ trebuin ele inconştiente ale rasei. Media aleşilor reprezint pentru fiecareţ ă na iune sufletul mediu al rasei sale. De la o genera ie la alta îl reg sim aproapeţ ţ ă identic.Revenim astfel, înc o dat , asupra acestei no iuni fun~ damentale de ras , peă ă ţ ă care am abordat-o frecvent, dup cum revenim şi asupra ideii, derivate dină no iunea de ras , c institu iile şi guvernele joac un rol foarte slab în via aţ ă ă ţ ă ţ popoarelor. Acestea sînt conduse mai cu seam de sufletul rasei lor, adic deă ă reziduurile ancestrale a c ror sum este acest suflet. Rasa şi angrenajulă ă necesit ilor cotidiene, aceş¬tia sînt misterioşii st pînitori care ne regizeazăţ ă ă destinele.* Este vorba de plebiscitul din 2 decembrie 1852, în urma c ruia Charles Louisă Napoleon a devenit împ rat al francezilor, sub numele de Napoleon al III-lea.ă (Nota trad.) Capitolul V ADUN RILE PARLAMENTAREĂMul imile parlamentare prezint majoritatea carac¬teristicilor proprii mul imilorţ ă ţ eterogene neanonime. Simplismul opiniilor. 'Sugestibilitatea şi limitele acesteia. Opiniile fixe ireductibile şi opiniile insta¬bile. De ce predomin indecizia.ă Rolul conduc to¬rilor. Cauza prestigiului lor. Ei sînt adev ra ii st -pîni ai uneiă ă ţ ă adun ri, ale c rei voturi echivaleaz astfel cu ale unei minorit i. Putereaă ă ă ăţ absolut pe care o exercit conduc torii. Elementele artei lor oratorice.ă ă ă Cuvintele şi imaginile. Necesitatea psiho¬logic pentru conduc tori de a fi înă ă general con¬vinşi şi m rgini i. Neputin a pentru oratorul lipsit de prestigiu deă ţ ţ a-şi face admise argumentele. Exa¬gerarea în adun ri a sentimentelor, fie ele buneă sau rele. Automatismele la care ajung adun rile parla¬mentare în anumite momente.ă Şedin ele Conven- iunii. Şedin ele în care o adunare pierde caracte¬risticileţ ţ ţ mul imilor. Influen a specialiştilor în pro¬blemele tehnice. Avantajele' şiţ ţ pericolele regimulu parlamentar în toate rile. El este adaptat necei sit ilorţă ăţ moderne, dar duce la risip financiar şi la restric ia progresiv a tuturoră ă ţ ă libert ilor. Con¬cluzia lucr rii de fa .ăţ ă ţăAdun rile parlamentare reprezint mul imi eterogene ne¬anonime, în pofidaă ă ţ recrut rii lor, variabil dup epoci şi popoare, ele seam n mult prină ă ă ă ă caracteristicile lor. Influen a rasei se face sim it şi aici, în sensul atenu riiţ ţ ă ă sau accen¬tu rii, dar nu pentru a împiedica manifestarea acestor carac¬teristici.ă Adun rile parlamentare din zonele cele mai dife¬rite ale lumii, din Grecia,ă Italia, Portugalia şi Spania, din Fran a şi din America prezint , în ceea ceţ ă priveşte voturile şi dezbaterile, analogii, l sîndu-le guvernelor de rezolvată dificult i identice.ăţ122 Regimul parlamentar sintetizeaz , de altfel, idealul tutu¬ror popoareloră civilizate moderne. El traduce ideea, eronat din punct de vedere psihologic, dară general admis , c mai mul i oameni reuni i sînt mult mai capabili decît un mică ă ţ ţ num r de oameni s ia o decizie în eleapt şi independent asupra unei problemeă ă ţ ă ă date.Vom reg si în adun rile parlamentare caracteristicile generale ale mul imilor:ă ă ţ simplismul ideilor, iritabilitatea, sugestibilitatea, exagerarea sentimentelor, influen a prepon¬derent a conduc torilor. Dar, dat fiind compozi ia lorţ ă ă ă ţ special , mul imile parlamentare prezint cîteva deosebiri, pe care le vom ar taă ţ ă ă numaidecit.Simplismul opiniilor este una dintre caracteristicile lor bine marcate. întîlnim la toate partidele, în principal la popoarele latine, o tendin invariabil de aţă ă rezolva proble¬mele sociale cele mai complexe prin principiile abstracte cele mai

simple, cît şi prin legi generale aplicabile în toate cazurile. Fireşte, principiile variaz de la partid la partid, dar, prin simplul fapt c indiviziiă ă sînt în starea de mul ime, ei tind întotdeauna s exagereze valoarea acestorţ ă principii şi s le împing pîn la ultimele lor consecin e. De asemenea,ă ă ă ţ parlamentele reprezint mai ales opiniile extreme.ăTipul perfect al simplismului adun rilor a fost realizat de iacobinii mariiă noastre Revolu ii. întru totul dogmatici şi logici, cu capul plin de generalit iţ ăţ vagi, ei se ocupau cu aplicarea de principii fixe, f r a se îngriji deă ă eveni¬mente; şi s-a putut spune foarte just c ei au str b tut Revolu ia f r s oă ă ă ţ ă ă ă vad . Cu cîteva dogme, ei îşi închipuiau c vor reface societatea pe de-a-ntregul,ă ă readucînd o civili¬za ie rafinat la o faz cu totul dep şit a evolu iei sociale.ţ ă ă ă ă ţ Mijloacele de realizare a acestui vis erau şi ele impregnate de un simplism absolut. De fapt ei se limitau la distrugerea violent a obstacolelor care îiă stinghereau. To i, de altfel — girondini, montagnarzi, termidorieni etc. — erauţ anima i de acelaşi spirit.ţMul imile parlamentare sînt foarte sugestibile şi, ca în¬totdeauna, sugestia emanţ ă de la conduc tori aureola i de prestigiu; dar, în aceste adun ri, sugestibilitateaă ţ ă are limite foarte nete, pe care este important s le marc m.ă ăAsupra tuturor chestiunilor de interes local, fiecare mem¬bru are opinii fixe, ireductibile, pe care nici o argumenta ie nu le-ar putea zdruncina. Nici talentulţ unui Demostene nu ar reuşi s modifice votul unui deputat cu privire la pro¬blemeă cum sînt acelea ale protec ionismului sau privilegiuţ123 lui povarnagiilor, care reprezint cerin e ale aleg torilor influen i. Sugestiaă ţ ă ţ anterioar a acestor aleg tori este destul de preponderent ca s le anuleze peă ă ă ă toate celelalte şi s men in o fixitate absolut a opiniei1.ă ţ ă ăîn ceea ce priveşte chestiunile generale — r sturnarea wnui guvern,ă stabilirea unui impozit etc. — fixitatea de opi¬nie dispare şi sugestiile conduc torilor pot ac iona, dar nu chiar la fel ca într-o mul ime ordinar .ă ţ ţ ă Fiecare partid are conduc torii s i, care adesea exercit o influenă ă ă ţă egal . Deputatul se afl deci între sugestii contrare şi, în mod fatal, devineă ă ezitant. Aşa se face c adesea îl vedem, dup un interval de un sfert de or ,ă ă ă votînd contrariu, ad ugind la o lege un articol care o distruge: interzicîndu-le,ă de pild r industriaşilor dreptul de a-şi alege şi concedia muncitorii, ca apoi să ă anuleze aceast m sur printr-un amendament. Acesta este motivul pentru care, înă ă ă fiecare legislatur , o camer manifest opinii foarte fixe şi altele foarteă ă ă indecise. In fond, chestiunile generale fiind cele mai numeroase, toc¬mai indecizia este aceea care domin , indecizie între inut de teama de aleg tor, aă ţ ă ă c rui sugestie latent reuşeşte tot¬deauna s contrabalanseze influen aă ă ă ţ conduc torilor. I Cu toate acestea, în definitiv conduc torii sînt adev ¬ra iiă ă ă ţ st pîni în dezbaterile în care membrii unei adun ri nij au opinii anterioare bineă ă stabilite.Necesitatea conduc torilor este evident , deoarece, sub numele de şefi de grupuri,ă ă îi reg sim în toate rile. Ei sînt veritabilii suverani ai adun rilor. Oamenii înă ţă ă starea de mul¬ ime nu s-ar putea lipsi de st pîn şi de aceea voturile unei adun riţ ă ă parlamentare nu reprezint în general declt opiniile unei mici minorit i.ă ăţConduc torii, repet m, ac ioneaz foarte pu in prin ra¬ ionamente şi mult prină ă ţ ă ţ ţ prestigiul pe care îl au. Dac o împrejurare oarecare le r peşte prestigiul,ă ă influen a lor de¬vine nula.ţPrestigiul conduc torilor este individual şi nu ine nici de nume şi nici deă ţ celebritate. D. Jules Simon, vorbind des¬pre marii oameni ai adun rii din 1848,ă unde el a de inut un loc, d un exemplu foarte curios:ţ ă'Hi I F r îndoial c aceast reflec ie a unui b trîn parlamentar .englez seă ă ă ă ă ţ ă aplic acestor opinii fixate anterior şi devenite ireductibile din ra iuniă ţ electorale: „De 50 de ani de cînd ocup un scaun la West-minister, am ascultat mii de discursuri; pu ine mi-au schimbat opinia,ţdar nici unul nu mi-a schimbat Totul". r-

124 „Cu dou luni înainte de a fi atotputernic, Louis Napoleon nu era nimic.ăVictor Hugo a venit la tribun . N-a avut succes. A fost ascultat cum era ascultată Felix Pyat; nu a fost îns aplau¬dat ca el. « Nu-mi plac ideile lui — mi-a spusă Vaulabelle referindu-se la Felix Pyat —, dar este unul din cei mai mari scriitori şi cel mai mare orator al Fran ei». Edgar Quinet, acest ales şi puternic spirit,ţ nu conta deloc. El şi-a avut momentul de popularitate înainte de deschiderea Adu¬n rii; în adunare, nu s-a bucurat de nici o popularitate.ăAdun rile politice sînt locul de pe p mînt unde sclipi¬rea de geniu se face celă ă mai pu in sim it . Aici nu se ine cont declt de o elocin potrivit cu timpul şiţ ţ ă ţ ţă ă locul, cit şi de serviciile aduse nu patriei, ci partidelor. Pentru a se aduce omagii lui Lamartine în 1848 şi lui Thiers în 1871, a trebuit stimulentul interesului urgent, inexorabil. Pericolul o dat trecut, participan ii s-auă ţ vindecat în acelaşi timp şi de recunoştin şi de fric ".ţă ăAm reprodus acest citat pentru faptele pe care le con ine şi nu pentruţ explica iile pe care le propune. Acestea in de © psihologie mediocr . O mul imeţ ţ ă ţ şi-ar pierde cu totul earae-terul de mul ime dac ar ine seama, în ce-i priveşteţ ă ţ pe conduc tori, de serviciile aduse de aceştia, fie patriei, fie partidelor.ă Mul imea este influen at de prestigiul conduc ¬torului şi nu face s intervin înţ ţ ă ă ă ă conduita ei nici un senti¬ment de interes sau de recunoştin .ţăConduc torul Înzestrat de un prestigiu suficient posed o putere aproape absolut .ă ă ă Este cunoscut influen a imens pe care un deputat celebru a exercitat-o aniă ţ ă îndelunga i, datorit prestigiului s u, pierdut apoi subit, ca urmare a anumitorţ ă ă evenimente financiare. La un simplu semn al lui, erau r sturna i miniştri. Ună ţ scriitor a marcat în urm toarele rînduri importan a influen ei sale:ă ţ ţ„Lui M.C. îi dator m în principal faptul c am cump rat Tonkinul cu un pre deă ă ă ţ trei ori mai mare decît cel real, ca şi faptul c nu am pus în Madagascar decît ună picior nesi¬gur, de a fi fost frustra i de un întreg imperiu pe cursul inferior alţ fluviului Niger, de a fi pierdut situa ia prepon¬derent pe care o avem în Egipt.ţ ă Teoriile lui M.C. ne au costat mai multe teritorii decît dezastrele lui Napoleon !"N-ar trebui s -i pretindem prea mult conduc torului la care ne referim. Evident,ă ă ne-a costat mult; dar o bun pariu din prestigiul s u inea de faptul c el seă ă ţ ă conforma opiniei publice care, în materie de colonialism, nu era deloc p%12 » atunci ceea ce a devenit in zilele noastre. Un conduc tor anticipeaz rareoriă ă opinia public şi cel mai adesea se m r¬gineşte s -i adopte erorile.ă ă ăMijloacele de persuasiune ale conduc torilor, în afar de prestigiu, sînt factoriiă ă pe care i-am şi enumerat de mai multe ori. Pentru a-i manipula cu pricepere, conduc torul trebuie sa fi p truns, cel pu in în mod inconştient, psihologiaă ă ţ mul i¬milor, s ştie cum s le vorbeasc , s cunoasc îndeosebi fascinantaţ ă ă ă ă ă influen a cuvintelor, a formulelor şi imaginilor. Are nevoie de o elocinţă ţă special , constînd din afirma ii energice şi din imagini impresionante, încadrateă ţ în ra iona¬mente foarte sumare. Genul acesta de elocin se întîlneşte în toateţ ţă adun rile, inclusiv in parlamentul englez, care, to¬tuşi, este cel mai ponderată din toate.Filosoful englez Mâine spune: „Putem citi în permanen relat ri cu privire laţă ă dezbaterile din Camera comunelor, unde orice discu ie const în înfruntareaţ ă unor generalit i destul de palide şi a unor personalit i destul de violente.ăţ ăţ Genul acesta de formule generale exercit un efect prodi¬gios asupra imagina ieiă ţ unei democra ii pure. Totdeauna va fi lesne s faci acceptate o mul ime deţ ă ţ aser iuni generale prezentate în termeni impresionan i, cu toate c ele nu au fostţ ţ ă niciodat verificate şi poate c nu sînt susceptibile de nici o verificare".ă ăImportan a „termenilor impresionan i", aminti i în cita¬tul de mai sus, este înţ ţ ţ afar de orice exagerare. Noi am şi insistat de mai multe ori asupra puteriiă speciale a cuvintelor şi formulelor alese, in aşa fel încît s evoce imaginiă

foarte vii. Fraza care urmeaz , luat din discursul unui conduc tor de adun ri,ă ă ă ă constituie un excelent exemplu:„In ziua în care aceeaşi nav va duce spre p mîntul fierbinte al surghiunului peă ă politicianul veros şi pe anarhis¬tul asasin, ei vor putea s dialogheze şi îşi voră ap rea unul altuia drept cele dou aspecte complementare ale uneia şi aceleiaşiă ă ordini sociale".Imaginea astfel evocat este transparent , frapant , şi to i adversarii oratoruluiă ă ă ţ se simt amenin a i de ea. Ei v d deodat ara torid , bastimentul care i-ar puteaţ ţ ă ă ţ ă duce acolo, c ci nu fac ei parte, oare, din categoria destul de vag limitat aă ă politicienilor amenin a i ? Ei tr iesc atunci teama surd pe care trebuie s-o fiţ ţ ă ă sim it membrii Gonven iunii, mai mult sau mai pu in amenin a i de cu itulţ ţ ţ ţ ţ ţ ghilotinei în vagile discursuri ale lui Robespierre, team care îi f cea totdeaunaă ă s -i cedeze.ă126 Conduc torii au interesul s se lanseze în cele mai nevero¬simile exager ri.ă ă ă Oratorul ale c rui fraze le-am citat mai înainte a putut s afirme, f r să ă ă ă ă întîmpine mari proteste, c bancherii şi preo ii tocmeau lansatori de zvonuri şiă ţ c administratorii marilor companii financiare merit aceleaşi pedepse ca şiă ă anarhiştii. Asemenea mijloace au totdeauna influen asupra mul imilor. Afirma iaţă ţ ţ nu risc s fie nici¬odat prea furioas , nici declama ia prea amenin toare.ă ă ă ă ţ ţă Nimic nu intimideaz mai mult pe auditori. Ei se tem c protestînd ar putea treceă ă drept tr d tori sau complici.ă ăElocin aceasta special a domnit, cum spuneam, asu¬pra tuturor adun rilor, iarţă ă ă în perioadele critice ea nu face decît s se accentueze. Lectura discursuriloră marilor oratori ai Revolu iei este extrem de interesant din acest punct deţ ă vedere. Ei se credeau obliga i s se întrerup continuu spre a stigmatiza crima şiţ ă ă a exalta virtutea; apoi izbucneau în impreca ii împotriva tiranilor şi jurau sţ ă tr iasc liberi sau s moar . Asisten a se ridica în picioare, aplauda cu furie,ă ă ă ă ţ apoi, calmat , se reaşeza în scaune.ăConduc torul poate fi cîteodat inteligent şi instruit; dar, în general, lucrulă ă acesta îi este mai d un tor decît util. Demonstrîndu-i complexitatea lucrurilor,ă ă permi îndu-i s le explice şi s le în eleag , inteligen a îl face indulgent şiţ ă ă ţ ă ţ atenueaz foarte mult intensitatea şi violen a convingerilor necesare Apostolilor.ă ţ Marii conduc tori din toate epocile, în principal cei ai Revolu iei, au fostă ţ extrem de m rgini i şi au exercitat, cu toate acestea, o mare influen .ă ţ ţăDiscursurile celui mai celebru dintre dînşii, Robespierre, adesea stupefiau prin incoeren a lor. La lectur , nu g sim în ele nici o explica ie plauzibil a roluluiţ ă ă ţ ă imens al puterni¬cului dictator:„Locuri comune şi redundan a elocven ei pedagogice şi a culturii latine, înţ ţ serviciul unui suflet mai mult pueril decît plat şi care pare a se m rgini, înă atac sau în ap rare, la acel « Haide o dat încoace! » al şcolarilor. Nici o idee,ă ă nici o întors tur de fraz , nici o ironie, ci o plictiseal în mijlocul furtunii.ă ă ă ă Cînd termini aceast lectur mohorît i chef s sco i acel uf! al amabiluluiă ă ă ă ă ţ Camille Desmoulins". Este uluitor s te gîndeşti la puterea pe care o confer unuiă ă om înconjurat de prestigiu o convingere puternic unit cu o extrem îngustime deă ă ă spirit. Totuşi aceste condi ii sînt necesare ca s ignori obstacolele şi s ştiiţ ă ă s - i impui voin a. Mul imile recunosc din instinct în aceşti fanatici aiă ţ ţ ţ convin¬gerii pe st pînul care le trebuie.ă127 într-o adunare parlamentar , succesul unui discurs de¬pinde aproape numai deă prestigiul oratorului şi nicidecum de argumentele pe care el le prezint .ăOratorul debutant, care vine cu un discurs plin de ra io¬namente f r cusur, darţ ă ă numai de ra ionamente, nu are nici m car şansa de a fi ascultat. Un fost deputat,ţ ă d. Descu-bes, a trasat în rîndurile care urmeaz imaginea legislato¬rului lipsită de prestigiu:„De îndat ce a luat loc la tribun , scoate din serviet un dosar pe care îlă ă ă

etaleaz metodic în fa a sa şi începe, sigur pe sine. El îşi face iluzia că ţ ă implanteaz în cugetul auditorilor convingerea care îl anim . Cînt reşte şiă ă ă recîn-t reşte argumentele, e burduşit de cifre şi de probe; e încre¬din at c areă ţ ă dreptate. în fa a eviden ei pe care o expune el, orice rezisten va fi zadarnic .ţ ţ ţă ă începe convins de drep¬tatea sa şi, de asemenea, a colegilor s i, care cuă siguran nu aşteapt decît s se încline în fa a adev rului. Vorbeşte şi,ţă ă ă ţ ă deodat , e surprins de mişcarea din sal , ni eluş agasat de zgomotul de voci ceă ă ţ ajunge pîn la dînsul. Cum de nu se face linişte? De ce aceast neaten ieă ă ţ general ? Undş le zboar gîndurile celor care vorbesc între ei? Ce motiv atîi deă ă urgent îi face s le zboare gindurile aiurea? O nelinişte îi adumbreşte fruntea.ă îşi încrunt sprîncenele, se opreşte.. încurajat de preşedinte, reia firulă discursului, ridicînd vocea. E şi mai pu in ascultat. îşi for eaz tonul,ţ ţ ă gesticuleaz : zgomotul sporeşte şi mai mult în juru-i. El însuşi nu se maiă în elege, se opreşte din nou, apoi, temîndu-se ca t ce¬rea lui s nu provoaceţ ă ă sup r torul, strig t «încheierea!», reîncepe şi mai dihai. Vacarmul devineă ă ă insuportabil".Adun rile parlamentare ajunse la un anumit grad de excita ie se identific cuă ţ ă mul imile eterogene obişnuite şi, în consecin , sentimentele lor prezintţ ţă ă particularitatea de a fi întotdeauna extreme. Le putem vedea dedîndu-se la acte de eroism şi la cele mai rele excese. Individul înceteaz de a mai fi el însuşi şi vaă vota m surile cele mai contrare intereselor sale personale. ;ăIstoria Revolu iei arat în ce m sur pot adun rile s devin inconştiente,ţ ă ă ă ă ă ă l sîndu-se prad sugestiilor opuse inte¬reselor lor. Era un sacrificiu enormă ă pentru nobilime s re¬nun e la privilegiile sale şi, totuşi, într-o noapte celebră ţ ă a Constituantei, ea a f cut lucrul acesta f r s ezite. Era o amenin are deă ă ă ă ţ moarte, permanent , pentru membrii Con¬ven iunii s renun e la inviolabilitateaă ţ ă ţ lor şi, cu toate aces¬tea, ei au f cut-o şi nu au ezitat s se decimezeă ă reciproc,128 ştiind bine c eşafodul spre care vedeau c sînt conduşi ast zi colegii lor, mîineă ă ă le era rezervat lor. Ajunşi îns la acel grad de automatism complet pe care l-amă descris, nici o considera ie nu-i putea opri s cedeze sugestiilor care îiţ ă hipnotizau. Urm torul pasaj din memoriile unuia dintre ei, Billaud-Varennes, esteă absolut tipic sub acest aspect: „Deci¬ziile ce ni se reproşeaz , spune el, cel maiă adesea nu le do¬ream cu o zi sau dou mai înainte: doar criza ni le dicta". Nimică mai adev rat.ăAceleaşi fenomene de inconştien se manifestar în tim¬pul tuturor furtunoaselorţă ă şedin e ale Conven iunii.ţ ţ„Ei aprobau şi decretau — spune Taine — lucruri de care aveau oroare, nu numai neghiobii şi sminteli, ci crime, asa¬sinarea unor nevinova i, omorîrea prietenilorţ lor. în unani¬mitate şi cu cele mai vii aplauze, stînga reunit cu dreapta trimită la eşafod pe Danton, şeful firesc al Conven iunii, marele promotor şi conduc torţ ă al Revolu iei. în unanimitate şi cu cele mai puternice aplauze, dreapta, reunitţ ă cu stînga, voteaz cele mai rele decrete ale guvernului revolu ionar, înă ţ unanimitate şi cu strig te de admira ie şi de entuziasm, cu m rturii de simpatieă ţ ă p timaş pentru Collot d'Herbois, pentru Couthon şi pentru Robespierre,ă ă Conven iunea, prin realegeri spontane şi multiple, men ine în func ie guvernulţ ţ ţ ucigaş pe care la Plaine* îl detesta pentru c era homicid şi pe care laă Montagne** îl detesta pentru c îi decimase sus in torii. Plaine şi Montagne,ă ţ ă majoritatea şi minoritatea sfîrşesc prin a consim i s ajute la propria lorţ ă sinucidere, în ziua de 22 prairial***, întreaga Conven iune şi-a plecat capul; laţ 8 thermidor, în primul sfert de or care a urmat discursului lui Robespierre, şiă 1-a plecat din nou".Tabloul poate s par sumbru. Este, totuşi, exact. Adu¬n rile parlamentareă ă ă suficient de instigate şi de hipnotizate prezint aceleaşi caracteristici. Eleă devin o turm instabil , ascultînd de toate impulsurile. Urm toarea descriere aă ă ă adu¬n rii d n 1848, datorat unui parlamentar al c rui crez de-ă ă ă

* Termen care în româneşte înseamn cîmpie, şes, şi care, în cadrul Conven iuniiă ţ instituite de Revolu ia francez îi desemna pe deputa ii care, din punct de vedereţ ă ţ politic, se situau între girondini şi montagnarzi. (Nota trad.)** Termenul, care în româneşte se traduce prin munte, îi desem¬na în Conven iuneţ pe deputa ii de pe b ncile cele mai înalte din amfi¬teatrul în care îşi ineaţ ă ţ adun rile constituanta revolu ionar , deputa i dintre care cei mai cunoscu i erauă ţ ă ţ ţ Danton, Robespierre, Marat, Saint-Just. (Nota trad.)*** Zi care a inaugurat Teroarea. (Nota trad.)129 mocratic nu poate fi suspectat, d. Spuller, şi pe care o re¬produc aici dup Revueă litteraire, este absolut tipica. Reg ¬sim aici toate sentimentele exagerate peă oare le-am descris în leg tur cu mul imile, precum şi aceast instabilitateă ă ţ ă excesiv care permite trecerea de la o clip la alta prin gama sentimentelor celoră ă mai contrare:..Dezbin rile, invidiile, suspiciunile si, rînd pe riad, în¬crederea oarb şiă ă speran ele nelimitate au condus partidul republican la pierderea sa. Naivitateaţ şi candoarea sa nu aveau egal decît în neîncrederea universal . Nici un sens ală legalit ii, nici o în elegere a disciplinei: acte de teroare şi iluzii f răţ ţ ă ă margini: ranul şi copilul se întîlnesc în acest punct. Calmul lor rivalizeaz cuţă ă impacien a lor. S lb ticia îi se îngem neaz cu docilitatea. Este semnul unuiţ ă ă ă ă caracter nedes vîrşit şi al absen ei de educa ie. Nimic nu-i uimeşte şi totul îiă ţ ţ deconcerteaz . Mor i de fric , sperioşi, cutez tori, eroici, ei se vor arunca înă ţ ă ă fl c ri şi vor lua-o la fug dinain¬tea unei umbre. Nu cunosc delocă ă ă efectele şi raporturile lucrurilor. La fel de promp i în descurajare cît şi înţ exal¬tare, panicarzi, mereu prea sus sau prea jos, niciodat i-nînd dreaptaă ţ m sur . Mai fluizi decît apa, ei reflect toate culorile şi iau toateă ă ă formele. Ce baz . de guvernare am putea spera s ne punem în ei ?"ă ăDin fericire, nu toate caracteristicile pe care le-am de¬scris se manifestă constant în adun rile parlamentare. Ele nu sînt mul imi decît în anumite momente.ă ţ Indivizii care Ie compun reuşesc s -şi p streze individualitatea într-ună ă mare num r de cazuri, fapt pentru care o adunare poate elabora legi tehniceă excelente. Este adev rat c aceste legi stat preg tite de c tre un specialist, înă ă ă ă liniştea unui cabi¬nei/', iar legea votat este în realitate opera unui individă şi nu aceea a unei adun ri. Fireşte, aceste legi sînt cele mai bune. Ele nu devină dezastruoase decît atunci cînd o serie de amendamente r u glndite le facă colective. Opera unei mul imi este pretutindeni şi totdeauna inferioar aceleiaţ ă a unui individ izolat. Numai specialiştii salveaz adun rile de m suri preaă ă ă excesive şi lipsite de experien . Ei devin in acest caz conduc tori de moment.ţă ă Nu adunarea ac io¬neaz asupra lor, ci invers.ţ ăîn pofida dificult ilor func ion rii lor, adun rile paria-mentare reprezint ceaăţ ţ ă ă ă mai bun metod pe care popoarele au g sit-o pîn azi pentru a se guverna şiă ă ă ă îndeosebi spre a 8© sustrage cit mai mult posibil jugului tiraniilor personale. Ele sînt. cu certitudine, idealul unei guvern ri, cel 'pu ină ţ

dentru filosofi, gînditori, scriitori, artişti, savan i, într-un cuvînt pentru totţ ceea ce constituie vîrful unei civiliza ii. Ele nu prezint , de altfel, decît douţ ă ă pericole serioase, anume risipa financiar obligatorie şi o restrîngereă progre¬siv a libert ilor individuale.ă ăţPrimul din aceste pericole este consecin a for at a ce¬rin elor şi aţ ţ ă ţ neprevederilor mul imilor electorale. Cînd un membru al unei adun ri parlamentareţ ă propune vreo m sur care d satisfac ie aparent ideilor democratice, asigurînd:ă ă ă ţ ă de exemplu, pensii tuturor muncitorilor, sporirea lefii can¬tonierilor, a institutorilor etc, ceilal i deputa i, de teama= de electori, nu vor îndr zni sţ ţ ă ă aib aerul c dispre uiesc interesele acestora din urm respingînd m suraă ă ţ ă ă

propus .. Totuşi ei ştiu ca ea va greva din greu bugetul şi va necesita» creareaă de noi impozite. A ezita s voteze le este îns peste-putin . In cazul în careă ă ţă consecin ele creşterii cheltuielilor-sînt îndep rtate şi f r rezultate preaţ ă ă ă sup r toare pentru ei urm rile unui vot negativ ar putea, dimpotriv , s apară ă ă ă ă ă clar în ziua urm toare, cînd vor trebui s se prezinte îa. fa a aleg torului.ă ă ţ ăAcestei prime cauze a exager rii cheltuielilor, i se adaug alta nu mai pu ină ă ţ imperativ : obliga ia de a aproba toate cheltuielile de interes pur local. Ună ţ deputat nu s-ar putea opune la acestea, deoarece şi acestea reprezint cerin eă ţ ale-aleg torilor şi nici un deputat nu poate ob ine ceea ce are-nevoie pentruă ţ circumscrip ia sa decît cu condi ia de a ceda cerin elor analoage ale colegilorţ ţ ţ s i 2.ă2 In num rul s u din 6 aprilie 1895, Economiste f cea un bilan curios a ceea ceă ă ă ţ poate costa într-un an aceste cheltuieli de interes-pur electoral, mai ales acelea privind c ile ferate. Pentru a lega Lan-gayes (oraş de 3 000 de locuitori),ă coco at pe un munte, cu Puy, s-s votat construirea unei linii ferate care vaţ costa 15 milioane. Pentru a se lega Beaumont (3 500 de locuitori) cu Castel-Sarrazin, 7 milioane-Pentru a lega satul Ous (523 locuitori) cu satul Seix (1 200 locuitori), 7 milioane. Pentru a lega Prades cu tîrguşorul Olette (747 locuitori), & milioane etc. Doar pentru anul 1895 s-au votat construc ii de cilţ ferate în valoare de 90 milioane, c i ferate lipsite de orice interes general.ă Nu sînt mai pu in importante şi alte cheltuieli dictate âm asemenea de necesit iţ ăţ electorale. Legea privind pensionarea miiMici---torilor va costa în curînd un minimum anual de 165 de milioane potent-vit ministerului finan elor şi de 800ţ milioane potrivit academicianulai" Leroy-Beaulieu. Progresia continu a unoră asemenea cheltuieli are obligatoriu ca deznod mînt falimentul. Multe riă ţă europene — Portu¬galia, Grecia, Spania, Turcia — au ajuns aici "şi altele le vor urma -faptul trebuie îns s ne preocupe serios, deoarece publicul a accep¬tată ă succesiv, f r mari proteste, reducerea la patru cincimi in ceea ce-priveşte plataă ă cupoanelor de c tre diverse ri. Aceste falimente inge-ă ţă131 Al doilea pericol men ionat mai sus, restric ia for at a libert ilor de c treţ ţ ţ ă ■ ăţ ă adun rile parlamentare, este în aparen mai pu in sesizabil, dar, cu toateă ţă ţ acestea, foarte real. El rezult din nenum ratele legi, totdeauna restrictive,ă ă c rora parlamentele, cu spiritul lor simplist, nu le vede desluşit consecin ele şiă ţ pe care se simte obligat s le voteze.ăPericolul acesta pare s fie inevitabil, deoarece chiar Anglia, unde f r îndoială ă ă ă se observ tipul cel mai perfect <de regim parlamentar şi unde parlamentul esteă cel mai independent de aleg torul s u. nu a reuşit s se sustrag acestuia.ă ă ă ă Herbert Spencer, într-o lucrare mai veche, a ar tat c creşterea libert iiă ă ăţ aparente trebuia s fie urmat de diminuarea libert ii reale. Reluînd aceeaşiă ă ■ ăţ tez în cartea sa Individul contra statului, el se exprim in felul urm tor ină ă ă privin a parlamentului englez:ţ„Dm acea vreme, legisla ia a urmat cursul pe care l-am ar tat. M surileţ ă ă dictatoriale multiplicîndu-se rapid, au con¬tinuat cu încordare s fie restrînseă libert ile individuale, in dou feluri: în fiecare an au fost stabiliteăţ ă reglement ri ;tot mai numeroase, care impun o constrîngere cet eanului acolo undeă ăţ actele sale erau mai înainte complet libere, si-lindu-1 s s vîrşeasc acte peă ă ă care mai înainte le putea s vlrşi sau nu, cum îi era voia. In acelaşi timp,ă taxe publice din ce în ce mai grele, mai cu seam pe plan local, aurestrîns •şi■ ă mai mult libertatea sa, micşorînd acea parte din profi-tturile sale pe care o putea cheltui dup placul inimii şi spo¬rind partea care îi era luat spre a fiă ă cheltuit dup bunul <plac al agen ilor publici".ă ă ţ. Aceast reducere progresiv a libert ilor se manifest sin toate rile sub oă ă ăţ ă ţă form special , pe care Herbert Spen- cer mi a ar tat-o: crearea de nenum rateă ă ■ ă ă m suri legisla¬tive, în genere toate de ordin restrictiv, conduce în modă ne.cesar la creşterea num rului, puterii şi influen ei func io¬narilor îns rcina iă ţ ţ ă ţ s le aplice. Ei tind, in felul acesta, s .devin adev ra ii st pîni ai riloră ă ă ă ţ ă ţă

civilizate. Puterea lor este cu atît mai mare cu cît, pe fondul neîncetatelor schim-iMri'fle guverne, casta administrativ scap acestor schim¬b ri, fiindă ă ă singura care se bucur de iresponsabilitate, deămoaşe permit deci echilibrarea instantanee a bugetelor avariate. R z¬boaiele,■ ă socialismul, luptele economice ne preg tesc, de altfel, multe alte catastrofe, iară în epoca dezagreg rii universale în care am intrat, trebuie s ne resemn m să ă ă ă tr im zi de zi f r a ne îngriji prea mult -de viitorul care ne scap .ă ă ă ă132

impersonalitate şi de perpetuitate. Or, dintre toate despo-tismele, nu este vreunul mai împov r tor decît acela care-se prezint sub aceast tripl form .ă ă ă ă ă ăElaborarea neîncetat de legi şi de reglement ri restric¬tive care încorseteaz înă ă ă formalit ile cele mai bizantine cele mai m runte acte ale vie ii, are dreptăţ ă ţ rezultat fatal restrîngerea progresiv a sferei în care cet enii se pot mişca-ă ăţliber. Victime ale acestei iluzii c , multiplicînd legile, ega¬litatea şiă libertatea slnt mai bine asigurate, popoarele accept în fiecare zi piedici totă mai stînjenitoare.Dar nu le accept f r a avea de suferit. Obişnuite s suporte toate jugurile, eleă ă ă ă sfîrşesc curînd prin a le c uta», pierzîndu-şi întreaga spontaneitate şi energie.ă Acestea nu-sînt decît umbre iluzorii, automate pasive, lipsite de voin , deţă rezisten şi de for .ţă ţăîns , resorturile pe care omul nu le mai afl în el însuşi el este atunci obligată ă s le caute în alt parte. în fa a nep s rii şi neputin ei crescînde aă ă ţ ă ă ţ cet enilor, rolul guver¬nan ilor se vede silit s sporeasc şi mai mult. Aceştiaăţ ţ ă ă tre¬buie s aib prin for a împrejur rilor spirit de ini iativ , de* întreprindereă ă ţ ă ţ ă şi de conducere, pe care particularii le-au pierdut. Ei trebuie s întreprindă ă totul, s dirijeze totul,, s protejeze tot ce trebuie protejat. Statul devine înă ă acest caz atotputernic. Dar experien a ne înva c puterea unor asemeneaţ ţă ă divinit i nu a fost niciodat nici prea durabil ^ nici prea puternic .ăţ ă ă ăRestrîngerea progresiv a tuturor libert ilor la unele popoare, în pofida uneiă ăţ corup ii care le d iluzia c le mai au, pare s fie rezultatul îmb trînirii lor,ţ ă ă ă ă ca şi al unui re¬gim f r valoare. Ea constituie unul din simptomel© precursoareă ă ale acelei faze de decaden c reia nici o civili¬za ie nu i-a putut sc pa pîn înţă ă ţ ă ă prezent.Dac le judec m prin prisma înv mintelor trecutului şi a simptomelor careă ă ăţă izbucnesc din toate p r ile, multe din civiliza iile noastre moderne au ajuns înă ţ ţ perioada extremei îmb trîniri care preced decaden a*. Anumite evolu ii par fataleă ă ţ ţ pentru toate popoarele, deoarece vedem atît de ade¬sea istoria repetîndu-şi cursul.Sînt lesne de marcat, în linii mari, fazele acestor evolu¬ ii. Cu rezumarea lorţ vom încheia lucrarea de fa .ţă* Concep ia dezvoltat de filosoful german Oswald Spengler în principala sa carte,ţ ă Declinul Occidentului, care s-a dovedit o prorocire mincinoas . (Nota trad.)ă 133 Ce constat m, dac consider m în liniile lor mari geneza şi m re ia, ca şiă ă ă ă ţ decaden a civiliza iilor care le-au precedat pe a noastr ?ţ ţ ăîn zorii civiliza iei, o puzderie de oameni, de origini cariate, reuni i deţ ţ hazardul migr rilor, invaziilor şi cuceri¬rilor. De sînge diferit, de limbi şiă credin e de asemenea dife¬rite, oamenii aceştia nu au ca leg tur comun decîtţ ă ă ă legea :semirecunoscut a unui şef. In aglomer rile lor confuze se (reg sesc în celă ă ă mai înalt grad caracteristicile psihologice ale mul imilor. Ele au coeziuneaţ momentan a acestora, erois-mele, sl biciunile, impulsurile şi violen ele lor.ă ă ţ Nimic sta¬bil în ele. Sînt barbari.Apoi timpul îşi des vîrşeşte opera. Identitatea mediilor, repetareaă

încruciş rilor, necesit ile unei vie i comune ac io¬neaz încetul cu încetul.ă ăţ ţ ţ ă Aglomerarea de unit i diferite începe s fuzioneze şi s formeze o ras , adic unăţ ă ă ă ă agregat •care are caracteristici şi sentimente comune, pe care eredi¬tatea le va fixa treptat. Mul imea devine un popor, iar poporul acesta va putea s ias dinţ ă ă barbarie.El nu va ieşi în întregime, totuşi, decît atunci cînd, dup îndelungate eforturi,ă dup lupte înverşunate şi nenum rate relu ri, îşi va fi dobîndit un ideal. Fieă ă ă acesta cultul Romei, puterea Atenei sau triumful lui AII ah, va fi suficient ca s -i înzestreze pe to i indivizii rasei pe cale de formare cu 'O perfect unitateă ţ ă de sentimente şi cuget. Abia atunci poate âua naştere o civiliza ie nou , cuţ ă institu iile sale, cu credin¬ ele şi artele sale. Impulsionat de visul ei, rasaţ ţ ă va cuceri rfnd pe rînd tot ceea ce îi d str lucire, for şi m re ie, F ră ă ţă ă ţ ă ă îndoial , ea va fi înc mul ime în anumite momente, clar, înd r tulă ă ţ ă ă caracteristicilor instabile, schimb toare ale mul imilor se va g si acel substrată ţ ă solid, sufletul rasei, care limiteaz cu stricte e oscila iile unui popor şi îiă ţ ţ regleaz . Shazardul.ăDup ce, îns , timpul şi-a exercitat ac iunea sa creatoare, el începe acea operă ă ţ ■ ă distructiv c reia nu-if scap nici zeii, nici oamenii. Ajuns la un anumit nivelă ă ă ă de putere şi comple¬xitate, civiliza ia înceteaz s mai creasc , fiindţ ă ă ă condam¬nat s decad rapid. Curînd va suna ceasul îmb trânirii. Ceasul acestaă ă ă ă de neevitat este totdeauna marcat de sl ¬birea idealului care sus inea sufletulă ţ rasei. Pe m sur ce acest ideal p leşte, toate edificiile religioase,ă ă ă politice sau sociale, c rora el le era inspiratorul, încep s se clatine.ă ă O dat cu pierderea progresiv a idealului s u, rasa pierde tot mai mult ceea ceă ă ă f cea s fie coeziunea, unitatea şi for a ei. Individul se poate dezvolta peă ă ţ planul persona¬lit ii, al inteligen ei, dar în acelaşi timp egoismul colectiv alăţ ţ rasei este înlocuit de egoismul individual, înso it de sl ¬birea caracterului şiţ ă de reducerea aptitudinilor de ac iune,. Ceea ce forma un popor, o unitate, unţ bloc, sfîrşeşte prin a deveni o aglomerare de indivizi f r coeziune şi careă ă men¬ in în mod artificial, pentru înc un timp, tradi iile şi insti¬tu iile, înţ ă ţ ţ acest caz, diviza i prin interesele lor, prin aspi¬ra ii, nemaiştiind s seţ ţ ă guverneze, oamenii cer s fie diri¬ja i în actele lor cele mai neînsemnate, iară ţ statul îşi exer¬cit influen a sa absorbant .ă ţ ăO dat cu pierderea definitiv a vechiului ideal, rasa sfîrşeşte prin a-şi pierdeă ă şi sufletul. Ea nu mai este decît o puzderie de indivizi izola i şi redevine ceeaţ ce a fost îa punctul de plecare: o mul ime. Ea prezint toate caracte¬risticileţ ă tranzitorii, f r consisten şi f r viitor. Civiliza ia nu mai are nici oă ă ţă ă ă ţ stabilitate şi este la voia întâmpl rii. Ple-hea domneşte, barbaria avanseaz .ă ă Civiliza ia poate s mai par str lucitoare, întrucît p streaz fa ada exterioarţ ă ă ă ă ă ţ ă crea¬t de un trecut îndelungat, dar în realitate este un edificiu m cinat, peă ă care nimic nu-1 mai sus ine şi care se va n rui la prima vijelie.ţ ăTrecerea de la barbarie Ia civiliza ie, prin urm rirea unui vis, apoi declinul şiţ ă moartea, de îndat ce visul şi-a pierdut for a, acesta este ciclul vie ii unuiă ţ ţ popor. 134 TABLA DE MATERIICuvînl înainte de dr. Leonard Gavriliu 5Prefa ţă 7INTRODUCERE. Era mul imilor ţ 9Evolu ia epocii actuale. Marile schimb ri în civiliza ie stat consecin aţ ă ţ ţ schimb rilor intervenite în gîndirea popoarelor. Credin a modern în putereaă ţ ă mul imilor. Ea transform politica tradi ional a statelor. Cum are locţ ă ţ ă ascensiunea claselor populare şi cum se exercit puterea lor. Urm ri necesare aleă ă puterii mul imilor. Ele nu pot s exercite decît un rol destructiv. Prin ele seţ ă des vîrşeşte disolu ia civi¬liza iilor care şi-au tr it traiul. Ignoran aă ţ ţ ă ţ

general cu pri¬vire; la psihologia mul imilor. Importan a studierii mul imi¬loră ţ ţ ţ pentru legislatori şi oamenii de statCartea întli îfriUFLETUL MUL IMILORŢCAPITOLUL 1. Caracteristicile generale ale mul imilor. Legeaţpsihologic a unit ii lor mentale ă ăţ 15Ceea' ce constituie o mul ime din punct de vedere psiho¬logic. O mare aglomerareţ de indivizi nu este suficient spre a forma o mul ime. Caracteristicile specialeă ţ ale mul¬ imilor psihologice. Orientarea fix a ideilor şi sentimen¬telor laţ ă indivizii care le compun şi pierderea personalit ii lor. Dispari ia vie iiăţ ţ ţ cerebrale şi predominarea vie ii me¬dulare. Dec derea' inteligen ei şiţ ă ţ transformarea complet a sentimentelor. Sentimentele transformate pot fi mai buneă sau mai rele decît acelea ale indivizilor din care este compus mul imea. Mul imeaă ţ ţ este la fel de lesne eroic , precum şi criminal .ă ăCAPITOLUL II. Sentimentele şi moralitatea mul imilorţ '22i. Impulsivitatea, versatilitatea şi iritabilitatea mul imilor. Mul imea esteţ ţ juc ria tuturor instig rilor din exterior şi reflect varia iile neîncetateă ă ă ţ ale acestora. Impulsurile pe care ea le sufer sînt destul de imperioaseă pentru ca137 interesul personal s fie eclipsat. Nimic nu este premedi¬tat în acteleă mul imilor. Influen a rasei. 2. Sugestibilita-tea şi credulitatea mul imilor.ţ ţ ţ Supunerea lor fa de suges¬tii. Imaginile evocate în spiritul lor sînt luateţă drept reali¬t i. Aceste imagini sînt asem n toare pentru to i indi¬vizii careăţ ă ă ţ compun o mul ime. Diverse exemple de iluzii c rora le cad prad to i indiviziiţ ă ă ţ dintr-o mul ime. Impo¬sibilitatea de a acorda vreun credit m rturiei mul imii.ţ ă ţ Unanimitatea a numeroşi martori este una din cele mai rele probe ce poate fi invocat pentru stabilirea unui fapt. Sc zuta valoare a c r ilor de istorie. 3.ă ă ă ţ Exagerarea şi sim¬plismul sentimentelor mul imii. Mul imile nu cunosc niciţ ţ îndoiala, nici certitudinea şi merg mereu c tre extreme. Sentimentele lor sîntă totdeauna excesive. 4. Intoleran a., autoritarismul şi conservatorismulţ mul imilor. Motiva ia acestor sentimente. Servilitatea mul imilor fa de oţ ţ ţ ţă au¬toritate puternic . Instinctele revolu ionare momentane ale mul imilor nu leă ţ ţ împiedic s fie extrem de conserva¬toare. Sînt din instinct ostile schimb riloră ă ă şi progresului. 5. Moralitatea mul imilor. Moralitatea mul imilor, potrivitţ ţ sugestiilor primite, poate fi mult mai sc zut sau mult mai înalt decît aceea aă ă ă indivizilor care le compun. Explica ie şi exemple. Mul imile au rareori dreptţ ţ c l uz interesul, care constituie cel mai adesea mobilul exclusiv al indivi¬duluiă ă ă izolat. Rolul moralizator al mul imilor.ţ•CAPITOLUL III. Ideile, ra ionamontele şi imagina ia mul¬ţ ţimilor ţ .'1. Ideile mul imilor. Ideile fundamentale şi ideile accesorii.ţCum pot s subziste simultan idei contradictorii. Trans¬ăform rile pe care trebuie s le sufere ideile superioare caă ăs devin accesibile mul imilor. Rolul social al ideilor esteă ă ţindependent de partea de adev r pe care ele o pot con ine.ă ţ2. Ra ionamentele mul imilor. Mul imile nu pot fi influen¬ţ ţ ţate de ra ionamente. Ra ionamentele mul imilor sînt tot¬ţ ţ ţ ţdeauna de ordinul cel mai sc zut. Ideile pe care mul imea.ă ţle asociaz nu au decît aparen a analogiei sau a succesiuniiă ţlogice. 3. Imagina ia mul imilor. Puterea de imagina ie aţ ţ ţmul imilor. Ele gîndesc prin imagini, iar aceste imagini seţsucced f r nici o leg tur logic . Mul imile sînt şocateă ă ă ă ă ţîndeosebi de latura miraculoas a lucrurilor. Miraculosul şiălegendarul sînt adev ratele suporturi ale civiliza iilor. Ima¬ă ţgina ia popular a fost întotdeauna baza puterii oamenilorţ ăde stat. Cum se prezint faptele în stare s frapeze imagi¬ă ăna ia mul imilor.ţ ţ

CAPITOLUL IV. Forma religioaso pe caro le îmbrac toateăconvingerile mul imilor ţ ,Ce este sentimentul religios. Acesta este independent de adorarea unei divinit i.ăţ Caracteristicile sale. Puterea con¬vingerilor care îmbrac forma religioas .ă ă Diverse exemple. Zeii populari nu au disp rut niciodat . Forme noi sub care eiă ă renasc. Formele religioase ale ateismului. Impor¬tan a acestor no iuni din punctţ ţ de vedere istoric. Reforma, 3947 Noaptea Sfîntului Bartolomeu, Teroarea şi toate eveni¬mentele analoage sînt consecin a sentimentelor religioase ale mul imilor şi nu ale voin ei indivizilorţ ţ ţ izola i.ţCartea a II-aOPINIILE ŞI CREDIN ELE MUL IMILORŢ Ţ-CAPITOLUL I. Factorii îndep rta i ai credin elor şi opiniiloră ţ ţmul imilor ţFactorii preg titori ai credin elor mul imilor. Naşterea credin¬ elor mul imiloră ţ ţ ţ ţ este consecin a unei elabor ri anterioare. Studierea diverşilor factori ai acestorţ ă credin e. 1. Rasa,. Influen a predominant pe care o exercit ea. Rasa repre¬zintţ ţ ă ă ă sugestiile ancestrale. 2. Tradi iile. Acestea sînt sin¬teza sufletului rasei.ţ Importan a social a tradi iilor. Prin ce, dup ce au fost necesare, ele devinţ ă ţ ă d un toare. Mul i¬mile sînt p str toarele cele mai tenace ale ideiloră ă ţ ă ă tradi io¬nale. 3. Timpul. El preg teşte succesiv instituirea credin¬ elor, apoiţ ă ţ distrugerea lor. Ordinea poate ieşi din haos datorit lui. 4. Institu iileă ţ politice şi sociale. Ideea eronat s rolului lor. Influen a lor este extrem deă ţ slab . Ele sini efecte, nu cauze. Popoarele nu ar îi in stare s -şi aleagă ă ă institu iile care li se par cele mai bune. Institu iile sînt etichete care, sub unţ ţ acelaşi titlu, ad postesc lucrurile cele mai diferite. Cum se pot elaboraă constitu iile. Necesitatea pentru anumite popoare a unor institu ii teore iceşteţ ţ ţ rele, eum este centralizarea. 5. Instruc ia şi educa ia. Eroarea ideilor actualeţ ţ privind influen a instruirii asupra mul i¬milor. Indici statistici. R.olulţ ţ demoralizator al educa iei latine. Influen a pe care ar putea s-o exerciteţ ţ instruirea. Exemple furnizate de diferite popoare.CAPITOLUL //.'Factorii imedia i ai opiniilor mul imilor....ţ ţT. Imaginile, cuvintele şi formulele. Puterea magic a cu¬vintelor şi formulelor.ă Puterea cuvintelor este legat de imaginile pe care le evoc , independent deă ă sensul lor real. Aceste imagini variaz de la epoc la epoc , de la ras la ras .ă ă ă ă ă Uzura cuvintelor. Exemple de varia ii considerabile ale sensului unor cuvinte dinţ cele mai uzuale. Utilitatea politic a botez rii cu nume noi a lucrurilor vechi,ă ă atunci cînd cuvintele cu care erau desemnate acestea produceau o impresie nepl cut asupra mul imilor. Varia ia sensului cuvintelor dup ras . Sensulă ă ţ ţ ă ă diferit al cuvîntului demo¬cra ie în Europa şi în America. 2. Iluziile. Importan aţ ţ lor. Le reg sim la baza tuturor civiliza iilor. Necesitatea so¬cial a iluziilor.ă ţ ă Mul imile le prefer totdeauna adev ru¬rilor. 3. Experien a. Numai experien aţ ă ă ţ ţ poate institui în sufletul mul imilor adev ruri devenite necesare şi poateţ ă distruge iluzii devenite periculoase. Experien a nu ac io¬neaz decît cu condi iaţ ţ ă ţ de a fi frecvent repetat . Ce cost experien ele necesare convingerii mul imilor.ă ă ţ ţ 4. Ra iunea. Nulitatea influen ei sale asupra mul imilor. Mul imile nu potţ ţ ţ ţ 3266

138

139 interesul personal s fie eclipsat. Nimic nu este premedi¬tat în acteleă mul imilor. Influen a rasei. 2. Sugestibilita-tea şi credulitatea mul imilor.ţ ţ ţ Supunerea lor fa de suges¬tii. Imaginile evocate în spiritul lor sînt luateţă drept reali¬t i. Aceste imagini sînt asem n toare pentru to i indi¬vizii careăţ ă ă ţ compun o mul ime. Diverse exemple de iluzii c rora le cad prad to i indiviziiţ ă ă ţ dintr-o mul ime. Impo¬sibilitatea de a acorda vreun credit m rturiei mul imii.ţ ă ţ Unanimitatea a numeroşi martori este una din cele mai rele probe ce poate fi invocat pentru stabilirea unui fapt. Sc zuta valoare a c r ilor de istorie. 3.ă ă ă ţ Exagerarea şi sim¬plismul sentimentelor mul imii. Mul imile nu cunosc niciţ ţ îndoiala, nici certitudinea şi merg mereu c tre extreme. Sentimentele lor sîntă totdeauna excesive. 4. Intoleran a, autoritarismul şi conservatorismul mul imilor.ţ ţ Motiva ia acestor sentimente. Servilitatea mul imilor fa de o au¬toritateţ ţ ţă puternic . Instinctele revolu ionare 'momentane ale mul imilor nu le împiedic să ţ ţ ă ă fie extrem de conserva¬toare. SSnt din instinct ostile schimb rilor şiă progresului. 5. Moralitatea mul imilor. Moralitatea mul imilor, potrivitţ ţ sugestiilor primite, poate fi mult mai sc zut sau mult mai înalt decît aceea aă ă ă indivizilor care le compun. Explica ie şi exemple. Mul imile au rareori dreptţ ţ c l uz interesul, care constituie cel mai adesea mobilul exclusiv al indivi¬duluiă ă ă izolat. Rolul moralizator al mul imilor.ţ'CAPITOLUL III. Ideile, ra ionamentele şi imagina ia mul¬ţ ţimilor ţ .'1. Ideile mul imilor. Ideile fundamentale şi ideile accesorii.ţCum pot s subziste simultan idei contradictorii. Trans¬ăform rile pe care trebuie s le sufere ideile superioare caă ăs devin accesibile mul imilor. Rolul social al ideilor esteă ă ţindependent de partea de adev r pe care ele o pot con ine.ă ţ2. Ra ionamentele mul imilor. Mul imile nu pot fi influen¬ţ ţ ţate de ra ionamente. Ra ionamentele mul imilor sînt tot¬ţ ţ ţ ţdeauna de ordinul cel mai sc zut. Ideile pe care mul imea.ă ţle asociaz nu au decît aparen a analogiei sau a succesiuniiă ţlogice. 3. Imagina ia mul imilor. Puterea de imagina ie aţ ţ ţmul imilor. Ele gîndesc prin imagini, iar aceste imagini seţsucced f r nici o leg tur logic . Mul imile sînt şocateă ă ă ă ă ţîndeosebi de latura miraculoas a lucrurilor. Miraculosul şiălegendarul sînt adev ratele suporturi ale civiliza iilor. Ima¬ă ţgina ia popular a fost întotdeauna baza puterii oamenilorţ ăde stat. Cum se prezint faptele în stare s frapeze imagi¬ă ăna ia mul imilor.ţ ţCAPITOLUL IV. Forme religioase pe care le îmbrac toateăconvingerile mul imilor ţ ,Ce este sentimentul religios. Acesta este independent de adorarea unei divinit i.ăţ Caracteristicile sale. Puterea con¬vingerilor care îmbrac forma religioas .ă ă Diverse exemple. Zeii populari nu au disp rut niciodat . Forme noi sub care eiă ă renasc. Formele religioase ale ateismului. Impor¬tan a acestor no iuni din punctţ ţ de vedere istoric. Reforma, 3947 Noaptea Sfîntului Bartolomeu, Teroarea şi toate eveni¬mentele analoage sînt consecin a sentimentelor religioase ale mul imilor şi nu ale voin ei indivizilorţ ţ ţ izola i.ţCartea a II-a OPINIILE ŞI CREDIN ELE MUL IMILORŢ Ţ-CAPITOLUL I. Factorii îndep rta i ai credin elor şi opiniiloră ţ ţmul imilor ţFactorii preg titori ai credin elor mul imilor. Naşterea credin¬ elor mul imiloră ţ ţ ţ ţ

este consecin a unei elabor ri anterioare. Studierea diverşilor factori ai acestorţ ă credin e. 1. Rasa. Influen a predominant pe care o exercit ea. Rasa repre¬zintţ ţ ă ă ă sugestiile ancestrale. 2. Tradi iile. Acestea sînt sin¬teza sufletului rasei.ţ Importan a social a tradi iilor. Prin ce, dup ce au fost necesare, ele devinţ ă ţ ă d un toare. Mul i¬mile sint p str toarele cele mai tenace ale ideiloră ă ţ ă ă tradi io¬nale. 3. Timpul. El preg teşte succesiv instituirea credin¬ elor, apoiţ ă ţ distrugerea lor. Ordinea poate ieşi din haos datorit lui. 4. Institu iileă ţ politice şi sociale. Ideea eronat . a rolului lor. Influen a lor este extrem deă ţ slab . Ele sint efecte, nu cauze. Popoarele nu ar fi in stare s -şi aleagă ă ă institu iile care li se par cele mai bune. Institu iile sînt etichete care, sub unţ ţ acelaşi titlu, ad postesc lucrurile cele mai diferite. Cum se pot elaboraă constitu iile. Necesitatea pentru anumite popoare a unor institu ii teoreticeşteţ ţ rele. cum este centralizarea, o. Instruc ia şi educa ia. Eroarea ideilor actualeţ ţ privind influen a instruirii asupra mul i¬milor. Indici statistici. Rolulţ ţ demoralizator al educa iei latine. Influen a pe care ar putea s-o exerciteţ ţ instruirea. Exemple furnizate de diferite popoare.CAPITOLUL //.'Factorii imedia i ai opiniilor mul imilor....ţ ţ'3.'. Imaginile, cuvintele şi formulele. Puterea magic a cu¬vintelor şiă formulelor. Puterea cuvintelor este legat de imaginile pe care le evoc ,ă ă independent de sensul lor real. Aceste imagini variaz de la epoc la epoc , de laă ă ă ras la ras . Uzura cuvintelor. Exemple de varia ii considerabile ale sensuluiă ă ţ unor cuvinte din cele mai uzuale. Utilitatea politic a botez rii cu nume noi aă ă lucrurilor vechi, atunci cînd cuvintele cu care erau desemnate acestea produceau 0 impresie nepl cut asupra mul imilor. Varia ia sensului cuvintelor dup ras .ă ă ţ ţ ă ă Sensul diferit al cuvîntului demo¬cra ie în Europa şi în America. 2. Iluziile.ţ Importan a.lor. Le . reg sim la baza tuturor civiliza iilor. Necesitatea so¬cialţ ă ţ ă a. iluziilor. Mul imile le prefer totdeauna adev ru¬rilor. 3. Experien a.ţ ă ă ţ Numai experien a poate institui în sufletul mul imilor adev ruriţ ţ ă devenite necesare şi poate distruge iluzii devenite periculoase. Experien a nuţ ac io¬neaz decît cu condi ia de a fi frecvent repetat . Ce cost experien eleţ ă ţ ă ă ţ necesare convingerii mul imilor. 4. Ra iunea. Nulitatea influen ei sale asupraţ ţ ţ mul imilor. Mul imile nu potţ ţ

138 139 interesul personal s fie eclipsat. Nimic nu este premedi¬tat în acteleă mul imilor. Influen a rasei. 2. Sugestibilita-tsa şi credulitatea mul imilor.ţ ţ ţ Supunerea lor fa de suges¬tii. Imaginile evoca eîn spiritul lor sînt luate'dreptţă ţ reali¬t i. Aceste imagini sînt asem n toare pentru to i indi¬vizii care compun oăţ ă ă ţ mul ime. Diverse exemple de iluzii c rora le cad prad to i indivizii dintr-oţ ă ă ţ mul ime. Impo¬sibilitatea de a acorda vreun credit m rturiei mul imii.ţ ă ţ Unanimitatea a numeroşi martori este una din cele mai rele probe ce poate fi invocat pentru stabilirea unui fapt. Sc zuta valoare a c r ilor de istorie. 3.ă ă ă ţ Exagerarea şi sim¬plismul sentimentelor mul imii. Mul imile nu cunosc niciţ ţ îndoiala, nici certitudinea şi merg mereu c tre extreme. Sentimentele lor sîntă totdeauna excesive. 4. Intoleran a, autoritarismul şi conservatorismul mul imilor.ţ ţ Motiva ia acestor sentimente. Servilitatea mul imilor fa de o au¬toritateţ ţ ţă puternic . Instinctele revolu ionare momentane ale mul imilor nu le împiedic să ţ ţ ă ă fie extrem de conserva¬toare. Sînt din instinct ostile schimb rilor şiă progresului. 5. Moralitatea mul imilor. Moralitatea mul imilor, potrivitţ ţ sugestiilor primite, poate fi mult mai sc zut sau mult mai înalt decît aceea aă ă ă indivizilor care le compun. Explica ie şi exemple. Mul imile au rareori dreptţ ţ c l uz interesul, care constituie cel mai adesea mobilul exclusiv al indivi¬duluiă ă ă izolat. Rolul moralizator al mul imilor.ţ

•CAPITOLUL III. Ideile, ra ionamentele şi imagina ia mul¬ţ ţimilor ţ .'1. Ideile mul imilor. Ideile fundamentale şi ideile accesorii.ţCum pot s subziste simultan idei contradictorii. Trans¬ăform rile pe care trebuie s le sufere ideile superioare caă ăs devin accesibile mul imilor. Rolul social al ideilor esteă ă ţindependent de partea de adev r pe care ele o pot con ine.ă ţ2. Ra ionamentele mul imilor. Mul imile nu pot fi influen¬ţ ţ ţate de ra ionamente. Ra ionamentele mul imilor sînt tot¬ţ ţ ţ ţdeauna de ordinul cel mai sc zut. Ideile pe care mul imea.ă ţle asociaz nu au decît aparen a analogiei sau a succesiuniiă ţlogice. 3. Imagina ia mul imilor. Puterea de imagina ie aţ ţ ţmul imilor. Ele gîndesc prin imagini, iar aceste imagini seţsucced f r nici o leg tur logic . Mul imile sînt şocateă ă ă ă ă ţîndeosebi de latura miraculoas a lucrurilor. Miraculosul şiălegendarul sînt adev ratele suporturi ale civiliza iilor. Ima¬ă ţgina ia popular a fost întotdeauna baza puterii oamenilorţ ăde stat. Cum se prezint faptele în stare s frapeze imagi¬ă ăna ia mul imilor.ţ ţCAPITOLUL IV. Forme religioaso pe oare le îmbrac toateăconvingerile mul imilorţCe este sentimentul religios. Acesta este independent de adorarea unei divinit i.ăţ Caracteristicile sale. Puterea con¬vingerilor care îmbrac forma religioas .ă ă Diverse exemple. Zeii populari nu au disp rut niciodat . Forme noi sub care eiă ă renasc. Formele religioase ale ateismului. Impor¬tan a acestor no iuni din punctţ ţ de vedere istoric. Reforma, 3947 Noaptea Sfîntului Bartolonieu, Teroarea şi toate eveni¬mentele analoage sînt consecin a sentimentelor religioase ale mul imilor şi nu ale voin ei indivizilorţ ţ ţ izola i.ţCartea a II~a OPINIILE ŞI CREDIN ELE MUL IMILORŢ Ţ•CAPITOLUL I. Factorii îndep rta i ai credin elor şi opiniiloră ţ ţmul imilor ţ .'Factorii preg titori ai credin elor mul imilor. Naşterea credin¬ elor mul imiloră ţ ţ ţ ţ este consecin a unei elabor ri anterioare. Studierea diverşilor factori ai acestorţ ă credin e. 1. Rasa. Influen a predominant pe care o exercit ea. Rasa repre¬zintţ ţ ă ă ă sugestiile ancestrale. 2. Tradi iile. Acestea sînt sin-tezâ sufletului rasei.ţ Importan a social a tradi iilor. Prin ce, dup ce au fost necesare, ele devinţ ă ţ ă d un toare. Mul i¬mile sînt p str toarele cele mai tenace ale ideiloră ă ţ ă ă tradi io¬nale. 3. Timpul. El preg teşte succesiv instituirea credin¬ elor, apoiţ ă ţ distrugerea lor. Ordinea poate ieşi din haos datorit lui. 4. Institu iileă ţ politice şi sociale. Ideea eronat a rolului lor. Influen a lor este extrem deă ţ slab . Ele sine efecte, nu cauze. Popoarele nu ar fi în stare s -şi aleagă ă ă institu iile care li se par cele mai bune. Institu iile sînt etichete care, sub unţ ţ acelaşi titlu, ad postesc lucrurile cele mai diferite. Cum se pot elaboraă constitu iile. Necesitatea. pentru anumite popoare a unor institu ii teoreticeşteţ ţ rele, eum este centralizarea. 5. Instruc ia şi educa ia. Eroarea ideilor actualeţ ţ privind influen a instruirii asupra mul i¬milor. Indici statistici. Rolulţ ţ demoralizator al educa iei latine. Influen a pe care ar putea s-o exerciteţ ţ instruirea. Exemple furnizate de diferite popoare.CAPITOLUL //.'Factorii imedia i ai opiniilor mul imilor....ţ ţ1'. Imaginile, cuvintele şi formulele. Puterea magic a cu¬vintelor şi formulelor.ă Puterea cuvintelor este legat de imaginile pe care le evoc , independent deă ă sensul lor real. Aceste imagini variaz de la epoc la epoc , de la ras la. ras .ă ă ă ă ă Uzura cuvintelor. Exemple de varia ii considerabile ale sensului unor cuvinte dinţ

cele mai uzuale. Utilitatea politic a botez rii cu nume noi a lucrurilor vechi,ă ă atunci cînd cuvintele cu care erau desemnate acestea produceau o impresie nepl cut asupra mul imilor. Varia ia sensului cuvintelor dup ras . Sensulă ă ţ ţ ă ă diferit al cuvîntului demo-ci'a ie în Europa şi în America. 2. Iluziile.ţ Importan a,lor. Le reg sim la baza tuturor civiliza iilor. Necesitatea so¬cial aţ ă ţ ă iluziilor. Mul imile le prefer totdeauna adev ru¬rilor. 3. Experien a. Numaiţ ă ă ţ experien a poate institui în Sufletul mul imilor adev ruri devenite necesare şiţ ţ ă poate distruge iluzii devenite periculoase. Experien a nu ac io¬neaz decît cuţ ţ ă condi ia de a fi frecvent repetat . Ce cost experien ele necesare convingeriiţ ă ă ţ mul imilor. 4. Ra iunea. Nulitatea influen ei sale asupra mul imilor. Mul imile nuţ ţ ţ ţ ţ pot 52

138 139 fi dominate decît dac se ac ioneaz asupra sentimentelor lor. Rolul logicii înă ţ ă istorie. Cauzele secrete ale evenimen¬telor neverosimile.CAPITOLUL III. Conduc torii mul imilor şi mijloacele loră ţde convingere .' 771. Conduc torii mul imilor. Nevoia instinctiv a tuturor fiin elor înă ţ ă ţ starea de mul ime de a asculta de un conduc tor. Psihologia conduc torilor. Doarţ ă ă ei pot s creeze credin a şi s organizeze mul imile. Despotismul inevitabil ală ţ ă ţ con¬duc torilor. Clasificarea conduc torilor. Rolul voin ei. 2, ă ă ţ ■ Mijloacele de ac iune ale conduc torilor. Afirma ia, repeti¬ ia, contagiunea.ţ ă ţ ţ Rolul fiec ruia din aceşti diverşi factori. Cum poate urca contagiunea de laă p turile inferioare la p r turile superioare ale unei societ i. O opinie populară ă ăţ ă devine . de îndat o opinie general . 3. Prestigiul. Defini ia şi clasi- ,ă ă ţ ficarea prestigiului. Prestigiul dobîndit şi prestigiul perso¬nal. Diverse exemple. Cum se stinge prestigiul.CAPITOLUL IV. Limitele variaMlit ii credin elor şi opi¬ăţ ţniilor mul imilor ţ .' 921. Credin ele fixe. Invariabilitatea anumitor credin e gene¬rale. Ele sîntţ ţ c l uzele unei civiliza ii. Greutatea de a le dezr d cina. Prin ce constituieă ă ţ ă ă intoleran a o virtute pentru popoare. Absurditatea filosofic a unei credin eţ ă ţ generale nu poate prejudicia propagarea sa. 2. Opiniile labile ale mul imilor.ţ Extrema labilitate a opiniilor care nu deriv din credin e generale. Aparenteleă ţ varia ii ale ideilor şi cre¬din elor în mai pu in de un secol. Limitele reale aleţ ţ ţ acestor varia ii. Elemente vizate de varia ie. Dispari ia actual a credin elorţ ţ ţ ă ţ generale şi difuzarea foarte larg a presei fac ca în zilele noastre opiniile să ă fie din ce în ce mai labile. Cum se face c opiniile mul imilor tind spreă ţ indiferen asupra majorit ii subiectelor. Neputin a guvernelor de a mai dirija,ţă ăţ ţ ca odinioar , opinia, F rîmi area actual a opiniilor împiedic tirania lor.ă ă ţ ă ăCartea a IlI-a •■CLASIFICAREA ŞI DESCRIEREA DIFERITELOR CATEGORIIDE MUL IMIŢCAPITOLUL I. Clasificarea mul imilor ţ ',.., 101Clasificarea mul imilor. 1. Mul imile eterogene. Cum se di¬feren iaz ele.ţ ţ ţ ă Influen a rasei. Sufletul mul imii este cu atît mai slab cu cît sufletul raseiţ ţ este mai puternic. Sufle¬tul rasei reprezint starea de civiliza ie, iar sufletulă ţ mul¬ imii starea de barbarie. 2. Mul imile omogene. Diviziunea mul imilor omogene.ţ ţ ţ Sectele, castele şi clasele.CAPITOLUL II. Mul imile zise criminaleţ 105Mul imile zise criminale. O mul ime poate fi criminal diri punct de vedere legal,ţ ţ ă

dar nu din punct de vedere psiho- hologic. Completa inconştien a actelor mul imilor. Dife¬rite exemple. Psihologiaţă ţ septembriştilor. Ra ionamentele lor, sensibilitatea, ferocitatea şi moralitateaţ lor.'0APITOLUL III. Jura ii şi curtea cu juri ţJura ii în justi ie. Caracteristicile generale ale jura ilor. Statistica arat cţ ţ ţ ă ă deciziile lor sînt independente de compo¬zi ia cur ii cu juri. Modul în care sîntţ ţ impresiona i jura ii. Slabul efect al ra ionamentului. Metode de persuasiune aleţ ţ ţ avoca ilor celebri. Natura crimelor fa de care jura ii sînt indulgen i sauţ ţă ţ ţ severi. Utilitatea institu iei jurilor şi peri¬colul pe care l-ar prezentaţ înlocuirea sa de c tre magistra i.ă ţCAPITOLUL IV. Mul imile electorale ţCaracteristicile generale ale mul imilor electorale. Cum sînt ele convinse.ţ Calit ile pe care trebuie s le posede candidatul. Necesitatea prestigiului. Deăţ ă ce muncitorii şi ranii îşi aleg atît de rar candida i din rîndurile lor. Putereaţă ţ cuvin¬telor şi a formulelor asupra aleg torului. Aspectul general al dezbateriloră electorale. Cum se formeaz opiniile aleg ¬torului. Puterea comitetelor. Eleă ă reprezint forma cea mai redutabil a tiraniei. Comitetele Revolu iei. în pofidaă ă ţ slabei sale valori psihologice, sufragiul universal nu poate fi înlocuit. De ce voturile ar fi identice chiar dac s-ar re-strînge dreptul de vot la o clasă ă limitat de cet eni. Ce înseamn sufragiul universal în toate rile.ă ăţ ă ţăCAPITOLUL V. Adun rile parlamentareăMul imile parlamentare prezint majoritatea caracteris¬ticilor proprii mul imilorţ ă ţ eterogene neanonime. Simplismul opiniilor. Sugestibilitatea şi limitele acesteia. Opiniile fixe ireductibile şi opiniile instabile. De ce predomin indecizia. Rolulă conduc torilor. Cauza prestigiului lor. Ei sînt ade¬v ra ii st pîni ai uneiă ă ţ ă adun ri, ale c rei voturi echivaleaz astfel cu ale unei minorit i. Putereaă ă ă ăţ absolut pe care o exercit conduc torii. Elementele artei lor oratorice.ă ă ă Cu¬vintele şi imaginile. Necesitatea psihologic pentru condu¬c tori de a fi înă ă general convinşi şi m rgini i. Neputin a pentru oratorul lipsit de prestigiu de a-ă ţ ţşi face admise argumen¬tele. Exagerarea în adun ri a sentimentelor, fie ele buneă sau rele. Automatismele la care ajung adun rile parlamen¬tare în anumite momente.ă Şedin ele Conven iunii. Şedin¬ ele în care o adunare pierde caracteristicileţ ţ ţ mul imilor. Influen a specialiştilor în problemele tehnice. Avantajele şiţ ţ pericolele regimului parlamentar în toate rile. El este adaptat necesit ilorţă ăţ moderne, dar duce la risip financiar şi la restric ia progresiv a tuturoră ă ţ ă libert ilor. Concluzia lucr rii de fa .ăţ ă ţă 109115122 140