- 4/2014 statistică în auditul financiar - cafr.ro 4 2014-92d0.pdf · Audit financiar, anul XII...

4/2014

Eşantionareastatistică înauditul financiarpentru estimareadenaturărilorcontabile

Contribuţia instituţiilor supreme de audit la eficienţa guvernului şi la percepţia corupţiei

An

ul X

, n

r.2 -

4/2

01

II11

4

Conferinţa internaţionalăa IAAER

Seminar organizat deBanca Mondială

Nivelul mediu al onorariului orar

În perioada 20-22 februarie 2014, la San Antonio, Texas,SUA, s-a desfăşurat Conferinţa internaţională organizatăde International Association for Accounting EducationandResearch (IAAER) şi American Accounting Association(AAA), la care au participat peste 300 de cadre didactice,cercetători şi practicieni din toată lumea.Prof. univ. dr. a participat la aceastăconferinţă în calitate de reprezentant al CAFR în ComitetulExecutiv al IAAER, fiind vicepreşedinte al acestei asociaţii.În ziua premergătoare conferinţei, a avut loc un workshopdedicat prezentării proiectelor de cercetare doctorală aletinerelor cadre didactice, care a fost condus de profesorul

de la London School of Economics. Cuacest prilej, a fost prezentată platforma online oferită deKPMG pentru doctoranzii din domeniul contabilităţii, plat-formă care oferă o serie de studii de caz şi materiale di-dactice, ce includ teme de mare actualitate din domeniulauditului, fiscalităţii şi etic i

Lucrările conferinţei s-au desfăşurat în plen şi pe mai multesecţiuni paralele. Cele două sesiuni plenare au avut dreptteme „Integrarea raportărilor financiare”, prezentator fiind

, de la Consiliul Internaţional deIntegrare a Raportărilor şi, respectiv, „Viitorul auditului”,prezentare făcută de Institute of Charter d Accountants ofEngland and Wales (ICAEW).În secţiunile paralele au fost dezbătute peste 60 de lucrăride cercetare din domeniul contabilităţii financiare,contabilităţii manageriale şi auditului. Abordărilediferenţiate pe arii geografice şi ţări au oferit oportunitateafiecărui participant de a învăţa din experienţa altora.Dezbaterile pe aceste teme au fost coordonate şi animatede trei personalităţi importante din domeniul contabilităţii:

– preşedintele al AAA, ,profesor de contabilitate la Universitatea Stanford, SUA şi

– preşedintele IAAER.La 20.02.2014, în calitate de vicepreşedinte al IAAER,prof. univ. dr. a participat la şedinţaComitetului Executiv (CE). În finalul şedinţei ,consilier IFAC pe politici publice şi reglementare, aprezentat principalele direcţii de dezvoltare a IFAC şi arăspuns la întrebările puse de membrii CE.Pentru eficientizarea site-ului IAAER privind comunicareacu membrii săi, prof. univ. dr. Pavel Năstase a propusintroducerea unui modul informatic de alertare prealabilă amembrilor IAAER privind plata cotizaţiilor aferente,propunere care a fost acceptată şi va fi inclusă îndezvoltarea actuală a site-ului.

Pavel Năstase

Bjorn Jorgensen

Eric Hespenheide

Mary Barth Charles Horngren

Kazuo Hiramatsu

Pavel NăstaseMario Abela

i

e

(www.KPMGUniversityCon-nection.com).

În perioada 11-12 februarie 2014 , prim-vicepreşedinte al Consiliului CAFR, şi ,membru al Consiliului CAFR, au participat la seminarulorganizat la Viena de Banca Mondială – Centrul pentruReforma Raportării Financiare (CFRR), în cadrulprogramului REPARIS – Road to Europe: Program ofAccounting Reform and Institutional Strengthening, cutema (ToT). Au participat 34 depersoane din zona ţărilor incluse în programul REPARIS:Albania, Bosnia şi Herzegovina, Croaţia, Kosovo,Macedonia, Moldova, Muntenegru şi Serbia. DelegaţiaCAFR a avut statut de invitat şi a participat activ la studiulde caz şi la discuţii.Seminarul a avut drept scop sprijinirea organismelorprofesionale din ţările cuprinse în programul REPARIS înorganizarea şi implementarea programelor de pregătireprofesională continuă pentru auditorii statutari şi firmele deaudit. În mod specific, acest seminar a urmărit săînlesnească însuşirea cunoştinţelor şi schimbul deexperienţă cu privire la organizarea, implementarea,predarea şi controlul de calitate în scopul pregătiriiprofesionale continue efectivă şi de succes şi să dezvoltecapacitatea formatorilor în domeniul auditului de a furnizao pregătire de înaltă calitate. De asemenea, în colaborarecu participanţii, s-a căutat să se dezvolte un studiu de cazintegrat şi să se simuleze un dosar al clientului care săconstituie o referinţă de predare pentru formatori.Seminarul a urmărit în particular nevoile practicienilor înaudit mici şi mijlocii de a implementa Standardele ISA, încontextul Codului Etic şi să susţină practicienii îndezvoltarea la nivelul firmei şi a angajamentului a unorproceduri de asigurare a calităţii, aşa cum sunt stabilite deISQC1 şi în contextul obligaţiilor organismelor profesionalemembre ale IFAC.Studiul de caz a fost moderat de ,consultant CFRR şi de , specialist înmanagement financiar al CFRR. Au mai avut prezentări

, din Republica Moldova, şi, specialist în training.

În urma inspecţiilor de calitate efectuate de Departamentulde Monitorizare şi Competenţă Profesională al CAFR, înanul calendaristic 2013, asupra misiunilor de auditefectuate de membrii CAFR pe baza situaţiilor financiarede la 31.12.2011 şi 31.12.2012, a rezultat un nivel mediu alonorariului de .

Ana DincăDaniel Botez

Atanasko AtanasovskiKalina Sukarova

Vitalie Corniciuc Mag ThomasScholler

96 lei/oră

Audit Training of Trainers

Informaţii

Sumar //Contents

Idei pentru economia de timp şi eficienţă

Anul XIINr. 1124/2014

Într-o lume a afacerilor bulversată de criză şi marcată de o „isterie” a reformelor,ideea de responsabilitate pare a fi colacul salvator. Paleta serviciilor pe care esteîndreptăţit să le ofere auditorul financiar este destul de diversă, fiind reglementate

de Standardele Internaţionale de Audit. Piaţa auditului se află însă în contracţie, iarconcurenţa devine tot mai acută. În aceste condiţii notorietatea, performanţa, calitateaprofesionistului sau a firmei de audit sunt adesea atuuri importante, care se pot păs-tra, consolida prin capacitatea de a folosi tehnici din ce în ce mai sofisticate, capabilesă ajute la evaluarea cât mai corectă şi cu economie de timp a situaţiilor financiaresupuse analizei.

Câteva dintre studiile pe care le supune atenţiei cititorilor acest număr al revistei şi-au propustocmai să releve atât unele metode de lucru moderne, cât şi anumite soluţii de natură organiza-torică şi normativă menite să ajute auditorul financiar în diferite ipostaze conferite de specificulunei misiuni de audit.

Se vorbeşte în aceste articole despre transparenţa informaţională, estimarea denaturărilor contabile, eficienţaguvernării, percepţia corupţiei, temeinicia normelor fiscale şi riscurile asociate activităţii comerciale. De aceea,putem aprecia că anumite constatări, concluzii şi idei desprinse din studiile respective ar putea fi în bună măsurăutile clienţilor direcţi sau potenţiali ai auditorilor financiari, fie că aceştia sunt entităţi private sau instituţii publice.

Melinda Timea FÜLÖPStudiu privind structura comitetelor de audit în RomâniaStudy on the Structure of the Audit Committee in Romania

Cristina Alexandrina ŞTEFĂNESCUAuditul extern şi transparenţa informaţională - Studiu empiric la nivelul sistemului bancar europeanExternal Audit and Information Transparency - Empirical Study on European Banking System

Elisabeta JABA, Ioan-Bogdan ROBU & Mihaela-Alina ROBUEşantionarea statistică în auditul financiar pentru estimarea denaturărilor contabileStatistical Sampling in Financial Auditing to Estimate the Accounting Misstatements

Ion PEREŞ, Dana Simona GHERAI & Diana Elisabeta BALACIUCercetare privind contribuţia instituţiilor supreme de audit la eficienţa guvernului şi la percepţia corupţieiResearch on the Contribution of Supreme Audit Institutions to the Government Efficiency and to Corruption Perception

Dan Drosu ŞAGUNA & Adrian Doru BÎGIOI Evaluarea gradului de contestare a normelor fiscale prin prisma principiului certitudinii impuneriiEvaluation of Contesting the Tax Rules through the Principle of Certainty of Taxation

Mihaela MATEIU (MAN)Prezentarea de informaţii cu privire la activele financiare. Studiu asupra societăţilor deservicii de investiţii financiare din RomâniaFinancial Assets Related Disclosure. Study on Investment Firms in Romania

Mirela GANEA & Adriana IOŢAAnaliza riscului asociat vânzării pe credit comercial, la nivelul întreprinderilor româneştiAnalysis of the Risk Associated with the Sale of Commercial Credit at Romanian Companies'Level

311

47

19

55

28

40

DINU AIRINEI – Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, IaşiVERONEL AVRAM – Universitatea din Craiova

SORIN BRICIU – Universitatea „1 Decembrie 1918”, Alba IuliaALAIN BURLAUD – Institut National des Techniques Economiques et

Comptables, ParisTATIANA DĂNESCU – Universitatea „Petru Maior”, Târgu Mureş

ROBIN JARVIS – director pentru IMM-ACCA, Universitatea Brunel, Marea Britanie

DAVID HILLIER – Leeds University Business School, Marea BritanieALLAN HODGSON – The Univeristy of Queensland, AustraliaEMIL HOROMNEA – Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi

LILIA GRIGOROI, Academia de Studii Economice, Chişinău, Republica MoldovaDUMITRU MATIŞ – Universitatea „Babeş-Bolyai”, Cluj-Napoca

MARIA MANOLESCU – ASE, BucureştiION MIHĂILESCU – Universitatea „Constantin Brâncoveanu”, Piteşti

ANA MORARIU – ASE, BucureştiVASILE RĂILEANU – ASE, Bucureşti

DONNA STREET – Universitatea Dayton, SUAIOAN TALPOŞ – Universitatea de Vest din Timişoara

EUGENIU ŢURLEA – ASE, BucureştiIULIAN VĂCĂREL – academician

B.D.I.: http://www.ulrichsweb.com;http://www.proquest.com; www.ebscohost.com,

www.cabells.comRevista este inclusă în platforma

editorială română SCIPIO: www.scipio.roRevista este indexată în trei baze de date

recunoscute de Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor

Universitare (CNATDCU)Marcă înregistratã la OSIM,

sub nr. M2010 07387

Telefon: (021) 410.74.43 interior 120; Fax: (021) 410.03.48; E-mail: [email protected]; http: revista.cafr.roISSN: 1583 - 5812, ISSN on-line: 1844 - 8801

Tipar: Print Group S.R.L., Şoseaua Fundeni nr. 50B, Bucureşti, tel: 0744.638.772

Director ştiinţific:prof. univ. dr. Pavel NĂSTASE

Director editorial: dr. Corneliu CÂRLAN

Redactor şef: Cristiana RUS

Secretar de redacţie: Cristina RADUPrezentare grafică şi tehnoredactare:

Nicolae LOGIN

Colegiul editorial ştiinţific şi colectivul redacţio -nal nu îşi asumă responsabilitatea pentruconţinutul articolelor publicate în revistă.

Colegiul editorial ştiinţific

* Asistent univ.dr., Universitatea Babeş-Bolyai, Facultatea de Ştiinţe Economice şi Gestiunea Afacerilor, Cluj-Napoca, Catedra de Contabilitate şiAudit, email: [email protected]

IntroducereReacţiile la numărul din ce în ce maimare al falimentelor din ultimii ani şimai ales al crizelor financiare provocatede erorile şi de fraudele financiar-con-tabile duc la conştientizarea şi creştereasemnificativă a interesului pentru ceeace reprezintă procese de guvernanţăcorporativă eficientă a entităţii.Majoritatea acestor mari falimente şicrize financiare au avut ca motor depornire şi au fost provocate de lipsa deintegritate a unei părţi a managementu-lui acelor entităţi şi înlesnite şi conti-nuate prin metode creative ale contabi-lităţii. Toate acestea aveau ca scop oraportare financiară frauduloasă de peurma căreia managerii interesaţi aveauparte de câştiguri nejustificate.

Abstract

Cuvinte cheie: comitete de audit, BVB, structura comitetului

Studiu privindstructura comitetelor de audit în RomâniaStudy on the Structure of the Audit Committeein RomaniaThis study examines the structure of the audit committee. The main reason for thisinvestigation is the importance of the audit committee. By reviewing the literature on thissubject the author found a series of studies concerning the audit committee. For thisanalyze the author realized a quantitative study which focuses on the structure of theaudit committee. The results show that even though Romania is still an emergent market, Category I list-ed companies on Bucharest Stock Exchange (BVB) tend to keep the code of corporategovernance. Following this study, the author concluded that the role of the audit com-mittee is crucial, although some aspects are more or less unevaluated by the compa-nies from the sample on which the study was conducted.Key words: audit committee, BVB, committee structureJEL Classification: M41, M48, M40

34/2014

Melinda Timea FÜLÖP*

4 Audit financiar, anul XII

Comitetul de audit este un concept alguvernanţei corporative eficiente şi unmotor al transparenţei informaţilorfinanciare şi non-financiare, ale căruipreocupări esenţiale sunt concentratepe direcţia organizării şi asigurării uneibune funcţionări a controlului intern,auditului intern şi a relaţiei acesteia cuauditul extern (Ghiţă&Sprânceană,2012).

Literatura de specialitate subliniază rolulcomitetului de audit care ar trebui să fiefoarte important în consolidarea con-troalelor financiare ale unei entităţi(Collier, 1993; Vinten &Lee, 1993). O serie de studii au constatat că în enti-tăţile cu un comitet de audit, în specialatunci când acest comitet este activ şiindependent, riscul apariţiei unor fraudeeste mai redus (Beasley et al, 2000;Abbott et al, 2000; McMullen, 1996) caşi riscul altor abateri de raportare(McMullen, 1996).

Comisiile de guvernanţă corporativă şiautorităţile de reglementare din întreagalume au abordat necesitatea unui comi-tet de audit eficace; mai mult decât atât,impun ca entităţile cotate la bursă săînfiinţeze un comitet de audit (UniuneaEuropeană - UE, a opta directivă pri-vind dreptul societăţilor comerciale,2006; Smith Report, 2003).Recunoscând faptul că existenţa unuicomitet de audit nu garantează că acestaar fi eficient, atenţia s-a mutat la com-ponenţa şi activităţile comitetelor deaudit (Fülöp, 2012). Recomandările s-auconcentrat asupra independenţei şi aexpertizei membrilor comisiei, precumşi pe frecvenţa reuniunilor comitetului(Raport Smith, 2003). Cercetările îndomeniu sugerează că există o diver-genţă considerabilă în structura reco-mandată şi rolul comitetelor de audit(Collier & Zaman, 2005).

La nivel naţional, recomandările OECDau fost preluate în Codul deGuvernanţă Corporativă elaborat şipublicat de Bursa de Valori Bucureşti.Astfel, comitetul de audit este un comi-tet permanent, independent, subordonat

direct consiliului de administraţie, avândfuncţie consultativă. Comitetul de auditeste format dintr-un număr de cel puţindoi membri neexecutivi ai consiliului deadministraţie sau ai consiliului de supra-veghere, după caz, ori din alţi reprezen-tanţi desemnaţi de adunarea generală aacţionarilor, dintre care unul va fi preşe-dinte.

Metodologia cercetăriiÎn cercetarea noastră ştiinţifică, amurmărit a realiza o clasificare a metode-lor folosite, după următoarele criterii:

è După criteriul temporal, am folositmetoda longitudinală, deoarece amanalizat fenomenele şi faptele înevoluţia lor, sub influenţa condiţii-lor de piaţă, precum şi a legislaţiei.Aplicarea acestei metode a constatîn realizarea unui istoric alconceptelor.

è După tipul demersului investigativ,am utilizat metoda calitativă, deoa-rece ne-am folosit de observaţie şide analiză, aplicate asupra datelor şiinformaţiilor regăsite în cadrul lite-

raturii de specialitate şi în rapoarte-le unor organisme internaţionaleinteresate de tematica audituluiintern şi a guvernanţei corporative,dar am utilizat studiul de caz cainstrument al acestei metode.

Rezultatele studiuluiPoate fi observată străduinţa Românieide a se conforma practicilor celorlalteţări în domeniul guvernanţei prin încer-carea de a îndeplini cerinţe precum:existenţa propriului Cod de guvernanţăcorporativă al Bursei de ValoriBucureşti, prin publicarea on-line decătre companii a declaraţiilor „aplici sauexplici” şi a unor informaţii legate deguvernanţa corporativă, structurile deconducere, comitetele înfiinţate, pre-cum şi întocmirea şi furnizarea unorrapoarte anuale ce conţin informaţiilefinanciare (şi nu numai) atât de necesareterţilor. Cu toate acestea, în urma anali-zării acestor surse de informare aminti-te mai sus, se pare că, la nivelul ţăriinoastre, încă nu s-a conştientizat pedeplin importanţa şi necesitatea organi-zării unor structuri de guvernanţă şi, în

FÜLÖP l

speţă, a unor comitete de audit, care sărespecte anumite principii de indepen-denţă, experienţă profesională, caracte-rul non-executiv al membrilor, compo-ziţia comitetului, astfel încât să se reali-zeze alinierea practicilor comitetului deaudit la o structură adecvată de guver-nanţă corporativă şi conştientizarea fap-tului că aceste practici trebuie îndeplini-te întrucât pot crea plus valoare compa-niei şi nu pentru că sunt impuse prinreglementări şi legi.

a) EXISTENŢA COMITETELOR DEAUDIT

Consiliul de administraţie are obligaţiasă înfiinţeze un comitet de audit pentrua-l asista în îndeplinirea responsabilităţi-lor sale în domeniul raportărilor finan-ciare, al controlului intern şi în cel aladministrării riscurilor (Recomandarea27 din cadrul Codului de guvernanţăcorporativă al BVB). Consiliul de admi-nistraţie sau comitetul de audit vor exa-mina în mod regulat eficienţa raportări-lor financiare, controlul intern şi siste-mul de administrare a riscurilor adopta-te de entitate, se vor asigura că analizele

de audit efectuate, precum şi rapoartelede audit elaborate ca urmare a acestorasunt conforme cu planul de audit apro-bat (Recomandarea 28 din cadrulCodului de guvernanţă corporativă alBVB).

Comitetului de audit îi revine atribuţiade a sprijini consiliul de administraţie înmonitorizarea credibilităţii şi integrităţiiinformaţiilor financiare furnizate desocietate. De asemenea „Comitetul deaudit va fi informat despre programul de acti-vitate a auditorului extern şi va primi unraport din partea acestuia în care vor fi descri-se toate relaţiile existente între auditorulextern, pe de o parte, şi societate şi grupul dincare face parte, pe de alta. Comitetul de auditva face recomandări CA privind selectarea,numirea, re-numirea şi înlocuirea auditoruluiextern, precum şi termenii şi condiţiile remune-rării acestuia. Acest comitet de audit va moni-toriza independenţa şi obiectivitatea auditoru-lui extern, în special prin monitorizarea rota-ţiei partenerilor în firma de audit” (Reco -mandarea 32, din cadrul Codului de guver-nanţă corporativă al BVB).

Ceea ce ne-a surprins analizând declara-ţia „aplici sau explici” pe anii 2009,2010, 2011 şi, respectiv, 2012 a fost

existenţa în cadrul companiei a unuicomitet de audit la un număr de 21 deentităţi (reprezentând 87,5%), precumse poate observa în Figura 1, din tota-lul de 24 de entităţi analizate pe anul2012, pe când în anul 2009 doar 38%din companiile analizate au avut înfiin-ţat un comitet de audit.

Numărul de 15 entităţi care deţin uncomitet de audit în anul 2010 este deapreciat, în comparaţie cu rezultateleobţinute în anul 2009. Rezultatele indicăfaptul că se aplică recomandarea nr. 27din cadrul Codului de guvernanţă cor-porativă al BVB, la care ne-am referitanterior.

În anul 2012 comitetul de audit se regă-seşte în rândul a 21 companii (87,5%),care susţin că au înfiinţate astfel decomitete de audit. Alro S.A. afirmă prinintermediul raportului anual că nu exis-tă un comitet de audit, însă responsabi-lităţile sale sunt îndeplinite de consiliulde administraţie, motivând că înfiinţareaunui comitet de audit ar fi inutilă. Acestlucru se poate datora permisivităţiiCodului de guvernanţă al BVB, care nuobligă companiile la înfiinţarea comite-tului, ci sugerează doar acest lucru.

54/2014

COMITETUL DE AUDIT

Comitetul de audit este unconcept al guvernanţei

corporative eficiente şi unmotor al transparenţei

informaţilor financiare şinon-financiare, ale cărui

preocupări esenţiale suntconcentrate pe direcţia

organizării şi asigurării uneibune funcţionări a

controlului intern, audituluiintern şi a relaţiei acesteia cu

auditul extern


Cel mai îngrijorător este faptul că, aşacum se distinge şi din figura nr. 1, înanul 2012, dintre companiile evaluatenu aveau constituit comitet de audit12,50%, respectiv 4 firme. Am văzutexplicaţiile responsabililor de la AlroS.A.; iată care au fost motivaţiile celor-lalte trei: Socep S.A. – „Avem doaraudit financiar şi audit în privinţa calită-

ţii” (Declaraţia „aplici sau explici” 2012,R27); Impact Developer&Contract S.A.– „Nu există comitet de audit la nivelde consiliu de administraţie” (Declaraţia„aplici sau explici” 2012, R27);Electromagnetica S.A. – „Sarcinile şiresponsabilităţile comitetului de auditsunt preluate de consiliul de administra-ţie, care se consultă periodic cu auditul

şi controlul intern” (Declaraţia „aplicisau explici” 2012, R27).

b) INDEPENDENŢA PREŞEDINTELUICOMITETULUI DE AUDIT

În continuare ne vom îndrepta atenţiaasupra companiilor care deţin un comi-tet de audit şi totodată vom prezentarezultatele pentru anul 2012, care consi-derăm că sunt cele mai relevante pentrustudiul nostru. Legate de independenţapreşedintelui comitetului de audit,rezultatele obţinute în urma analizeiîntreprinse de noi arată că 7 din cele 21de companii care au înfiinţat un comitetde audit nu oferă informaţii privindindependenţa preşedintelui comitetuluide audit, iar în cazul a 9 companii pre-şedintele comitetului de audit este inde-pendent şi nu face parte din manage-mentul executiv al companiei (Figura 2).

c) STRUCTURA COMITETULUI DEAUDIT

În general, în cele mai multe Coduri deguvernanţă corporativă se vorbeşte deun număr ideal de trei până la şasemembri (PWC, 2003). Bertschinger şiSchaad (2003) sunt de părere ca totalulmembrilor comitetului de audit să nudepăşească un număr de patru per-soane decât în cazuri excepţionale. Îngeneral, putem afirma că numărulmembrilor comitetului de audit este înlegătură directă cu mărimea entităţii şivolumul de muncă. Raportul BluRibbon (1999, SUA) şi CodulCombined (2003, UK) recomandă unnumăr minim de membri ai comitetuluide audit doar la entităţile care deţin ovaloare de piaţă de minim 200 milioanede dolari, respectiv fac parte din FTSE350 Index.

Din informaţiile oferite de entităţile dincategoria I, BVB, Figura 3 înfăţişeazăsituaţia existentă a structurii comitetuluide audit la nivelul companiilor incluseîn eşantion.

FÜLÖP l

Pe baza graficului putem sesiza că pen-tru 7 companii din cele 21, la nivelulcărora nu s-a identificat prezenţa unuicomitet de audit (adică 33%), structuraacestuia nu este publicată. Totodată, lapolul opus, se situează două companii(10%) ale căror comitete includ între 3şi 5 membri şi preşedintele comitetuluide audit. Au mai fost identificate, deasemenea, 12 companii (57%) la carecomitetul de audit include doi membrişi preşedintele comitetului de audit.

d) MEMBRII INDEPENDENŢIDe la începutul anilor 90 se pune unaccent deosebit pe independenţa mem-brilor comitetului de audit (Böckli,2004). Cerinţele codurilor şi reglemen-tărilor privind independenţa membrilorcomitetului de audit variază de la uncod la altul şi, totodată, aria de interpre-tare este diferită.

Raportul Blue Ribbon conţine 10 reco-mandări cu privire la comitetele deaudit, printre care se află şi o serie derecomandări cu privire la independenţamembrilor comitetelor de audit:

1. Membrii comitetului de audit trebu-ie să fie independenţi de restul enti-tăţii.

2. Comitetul de audit trebuie să fiecon stituit exclusiv din membrii carenu fac parte din conducerea entităţii.

3. Comitetul de audit trebuie să fiecompus din cel puţin 3 membriindependenţi. Aceştia trebuie sădobândească cunoştinţe aprofundateîn domeniul financiar-contabil.

De asemenea, legea Sarbanes Oxleyaduce recomandări cu privire la inde-pendenţa membrilor comitetului deaudit.

În Codul de guvernanţă corporativăemis de BVB, în cadrul recomandării 29se specifică că un comitet de audit tre-buie să fie alcătuit în exclusivitate dinadministratori neexecutivi şi va conţineun număr suficient de administratoriindependenţi.

Analizând independenţa membrilorcomitetului de audit, am obţinut urmă-toarele rezultate prezentate în Figura 4.

Pentru un număr de 7 companii (33%)criteriile de independenţă ale membrilorcomitetului de audit nu sunt disponibi-le, 2 companii (9%) admit că propriulcomitet de audit include cel puţin un

membru independent, care nu estemembru executiv. În cazul a 5 companiidin eşantion (24%) toţi membrii comi-tetului de audit sunt neexecutivi, însăexistă un număr de 5 companii (24%)în care situaţia este şi mai bună, în sen-sul că toţi membrii comitetului de auditsunt neexecutivi, iar unul din ei esteindependent, aşa cum şi codul român

74/2014

COMITETUL DE AUDIT

8

de guvernanţă o cere. Există şi situaţiaideală în cazul a 2 companii din totalulde 21 în cadrul cărora s-a identificat uncomitet de audit în care toţi membriicomitetului de audit sunt independenţineexecutivi.

e) EXPERIENŢA PROFESIONALĂA MEMBRILOR COMITETULUIDE AUDIT

În zilele noastre se recunoaşte pe planinternaţional necesitatea unui expertfinanciar într-un comitet de audit. Acestexpert financiar trebuie să deţinăcunoştinţe de contabilitate şi de finanţepentru a putea face rapid legăturilenecesare şi, totodată, pentru a puteagăsi răspunsurile rapid la întrebări preci-se (Böckli, 2004). Deja în Raportul BlueRibbon se menţionează necesitatea unuiexpert financiar, această recomandarefiind preluată după trei ani şi de legeaSarbanes Oxley (sec.407). CodulCombined (princ.C.3.1.) face, de aseme-nea, recomandarea ca unul dintre mem-brii comitetului de audit să fie expertcontabil.

Experienţa profesională a membrilorcomitetului de audit este un alt elementimportant de bună practică a comitetu-lui de audit care este cerut, în general,de codurile guvernanţă corporativă.Codul de guvernanţă corporativă româ-nesc nu prezintă informaţii şi cerinţe înacest sens, însă rezultatele analizei noas-tre arată că foarte multe din companiinu prezintă informaţiile legate de expe-rienţa profesională a membrilor comite-tului de audit, dar sunt companii caredeţin membri experţi în domeniulfinanciar - contabil sau auditori (Figura 5).

În cadrul a 13 companii (cu o ponderede 62%), informaţiile referitoare laexperienţa profesională a comitetului deaudit sunt insuficiente, acest lucrureprezentând un punct slab al compa-niilor cotate la Bursa de ValoriBucureşti. Pentru trei companii (14%)cel puţin un membru al comitetului de

audit are experienţă în domeniul finan-ciar-contabil sau de audit, în timp cepentru alte două rezultatele în acestsens sunt mai bune, majoritatea mem-brilor comitetului de audit având expe-rienţă în domeniul financiar-contabilsau de audit. În cadrul eşantionului s-auîntâlnit şi companii care acordă oimportanţă ridicată acestui aspect,

întrucât pentru 3 companii (14%) dincele 21 toţi membrii comitetului deaudit au experienţă în domeniul finan-ciar-contabil sau de audit.

f) NUMĂRUL DE ŞEDINŢEPe lângă gradul de maximizare a profi-tului este foarte important ca aceste

FÜLÖP l

comitete de audit să desfăşoare o activi-tate efectivă şi totodată să îşi împartătimpul efectiv, precum spuneaHerdman (2002), într-un cuvânt „tim-pul”. „Membrii comitetului de audit tre-buie să aloce suficient timp pentru înţe-legerea situaţiilor financiare expuse dedepartamentul contabil pentru a seputea consulta cu experţi contabili

externi în vederea clarificării anumitordificultăţi” (Herdman, 2002).

Pentru îndeplinirea adecvată a sarciniloreste foarte important ca membrii comi-tetelor de audit să se întrunească înşedinţe regulate. Deja în anul 1992 semenţionează în Raportul Cadbury unnumăr de două şedinţe pe an ( în Anexa4 paragraful 6). Pentru îndeplinirea

cerinţelor din zilele noastre se considerăcă acest număr de două şedinţe pe aneste prea puţin pentru volumul demuncă existent. Pentru a subliniaimportanţa şedinţelor, Raportul Smith(paragraful 2.7.) sugerează un numărminim de trei şedinţe anuale cu menţiu-nea: „Comitetului de audit trebuie să seîntâlnească de câte ori este necesar pen-tru a dezbate rolul şi responsabilităţilecomitetului de audit”.

Numărul şedinţelor este în strânsă legă-tură atât cu volumul de muncă, cât şi cunivelul de responsabilitate pe care îldeţine comitetul de audit; astfel PWC(2003) ca şi Bertschinger şi Schaad(2003) recomandă un număr optim detrei până la patru şedinţe anuale.

Cu privire la numărul de întâlniri alecomitetului de audit, codul de guver-nanţă corporativă al României prevedeca acest comitet să se întrunească de celpuţin două ori pe an. Pe lângă aceastărecomandare comitetul se poate întâlniori de câte ori va fi nevoie pentru bunulmers al companiei şi pentru îndeplini-rea obiectivelor sale. Numărul de întâl-niri ale comitetului de audit pe parcur-sul unui an pentru companiile studiatede către noi este reliefat în Figura 6.

Se poate remarca faptul că, deşi codulde guvernanţă reglementează aspectulcu privire la numărul de întâlniri alecomitetului de audit, majoritatea com-paniilor, mai exact un număr de 13companii din totalul de 21 analizate(62%), nu publică informaţii în rapoar-tele anuale cu privire la numărul deîntâlniri ale comitetului de audit pe par-cursul unui an. Pe de altă parte, unnumăr de 6 companii, echivalentul a29% din total, îndeplinesc cerinţeleCodului de guvernanţă al BVB, infor-mând că numărul de întâlniri ale comi-tetului lor de audit pe parcursul unui aneste între 2 şi 4. Situaţia cea mai favora-bilă, chiar mai benefică decât cea pro-pusă în cod, este practicată de numai 2companii (9%) care declară că, pe par-cursul unui an, comitetul de audit seîntruneşte de mai mult de 4 ori.

9

COMITETUL DE AUDIT


ConcluziiÎn concluzie, considerăm foarte impor-tantă respectarea Articolului 7 dinCodul de guvernanţă corporativă alBVB (Transparenţa, RaportareaFinanciară, Controlul Intern şiAdministrarea Riscului) care reglemen-tează, în principal, schimbul informaţio-nal şi transparenţa corporativă a entită-ţilor. Dacă analizăm publicarea situaţii-lor financiare, aceasta trebuie efectuatăla timp şi în mod corect prin prezenta-rea tuturor aspectelor importante.

Majoritatea entităţilor din categoria Ilistate pe piaţa reglementată şi-au înde-plinit, în general, obligaţiile cu privire larealizarea şi transmiterea informaţiilorfinanciare în ultimii ani. Trebuie să sesi-zăm nerespectarea cerinţelor de rapor-

tare privind situaţiile financiare consoli-date (Tiron-Tudor A., 2010). Dupăpărerea noastră, această problemă s-arputea rezolva prin aplicarea unor sanc-ţiuni acestor entităţi.

O altă concluzie importantă este legatăde neîndeplinirea de către majoritateaentităţilor cotate la Bursa de ValoriBucureşti a cerinţelor privind transpa-renţa şi guvernanţa corporativă. Deşiexistă entităţi atât în cadrul categoriei I,cât şi la nivelul întregii Burse de ValoriBucureşti care îndeplinesc criteriileminimale privind transparenţa informa-ţiilor, considerăm că sunt necesareîmbunătăţiri în acest domeniu.Rezultatele studiului arată că entităţilenu îndeplinesc cerinţele de guvernanţăcorporativă sau nu sunt pregătite pen-

tru acest pas, cel puţin prin prisma ele-mentelor analizate. În urma evaluării întotalitate a companiilor din eşantionulde la nivelul României, putem conclu-ziona că, deşi ţara noastră a început săse alinieze cerinţelor şi practicilor inter-naţionale cu privire la guvernanţa cor-porativă şi comitetul de audit, totuşi, lanivelul practicii din entităţile listate lacategoria I a Bursei de Valori Bucureştinu s-a înţeles deocamdată în întregime,importanţa, rolul şi semnificaţia unuiastfel de comitet de audit în cadrul enti-tăţii, neconştientizându-se totodatăaportul de plusvaloare pe care l-arputea aduce acest comitet companiei,dar şi semnificaţia asupra stabilizăriiîncrederii investitorilor şi asupra calităţiiprocesului de raportare financiară(Boţa-Avram, 2012). l

FÜLÖP l

Abbott, L. J., Park, Y., & Parker, S. (2000), The effects of audit com-mittee activity and independence on corporate fraud, ManagerialFinance, 26, 55–67;

Beasley, M. S., Carcello, J.V., & Hermanson, D.R. (2000),Fraudulent financial reporting: 1987-1997, An analysis of U.S.public companies, New York: Committee of SponsoringOrganizations of the Treadway Commission (COSO);

Belsley, D. A., Kuh, E. & Welsch, R. E. (1980), RegressionDiagnostics: Identifying influential data and sources of collinearity,New York: John Wiley;

Bertschinger, Peter/Schaad, Martin(2003), Beitrag zur CorporateGovernance in der Schweiz, Zürich;

Böckli, P. (2004), Schweizer Aktienrecht (3. Aufl.), Zürich:Schulthess, ISBN (13): 978-3-7255-4733-3;

Böckli, P. (2005), Audit Committee. Der Prüfungsausschuss desVerwaltungsrates auf Gratwanderung zwischen Übereifer undUnsorgfalt, Schriften zum Aktienrecht, Bd. 22, Zürich;

Boţa-Avram, C. (2012), Practicile comitetului de audit în contextulguvernanţei corporative – cercetare asupra firmelor listate la BVB,Revista „Audit Financiar”, nr. 12, CAFR, Bucureşti;

Collier, P. & Zaman, M. (2005), Convergence in European corporategovernance: The audit committee concept, Corporate Governance,Vol. 13,No. 6, pp. 753–68;

Collier, P. A. (1993), Audit committee in major UK companies,Managerial Auditing Journal, 18(3), 25-30;

Fülöp, M.T. (2012), Auditul în guvernanţa corporativă¸ EdituraAlma Mater, Cluj-Napoca

Ghiţă, M., Sprânceană, M., Rolul şi necesitatea înfiinţării comitetelorde audit, Revista „Tribuna Economică” nr. 46, 2012

Herdman, R. K. (2002), Making Audit Committees More Effective[Speech], http://www.sec.gov/news/speech/spch543.htm

McMullen D.A. (1996), Audit committee performance: an investigationof the consequences associated with audit committees, Auditing: AJournal of Practice & Theory, 15(1), 87–103;

Tiron Tudor A., Fülöp M.T. et al. (2009), Fundamentele audituluifinanciar, Editura Accent, Cluj Napoca;

Vinten, G., & Lee, C. (1993), Audit committees and corporate control,Managerial Auditing Journal, 8(3), 11-24;

Banca Mondială, Corporate governance. Best practices (2007),http://www.worldbank.org/

*** Codul de guvernanţă al Bursei de Valori Bucureşti, BVB, 2008,disponibil la adresa:http://www.ecgi.org/codes/code.php?code_id=252;

Bursa de Valori Bucureşti, http://www.bvb.ro/Cadbury Report:

http://en.wikipedia.org/wiki/Cadbury_Report”Codul Combined, European Corporate governance institute

(2009), http://www.ecgi.org/codes/all_codes.phpEuropean Corporate Governance Institute (2009), Legea Sarbanes

Oxley (2002), http://www.ecgi.org/codes/all_codes.phpEuropean Corporate Governance Institute (2009), Raportul

Blue Ribbon, http://www.ecgi.org/codes/all_codes.phpEuropean Corporate Governance Institute (2009), Raportul

Smith, http://www.ecgi.org/ codes/all_codes.phpEuropean Corporate Governance Institute (2009), Raportul

Turnbull, http://www.ecgi.org/ codes/all_codes.phpOECD, Principiile Guvernării corporative, www.oecd.org PWC (2003), Audit Committees. Good practices for meeting market

expectations (2nd ed.), http://www.pwc.com/en_GX/gx/ifrs-reporting/pdf/audit_committees_2nd_ed.pdf

Bibliografie

114/2014

Auditul externşi transparenţainformaţională

* Conf. univ. dr., Universitatea „Babeş-Bolyai”, Cluj-Napoca, e-mail: [email protected]

Cristina Alexandrina ŞTEFĂNESCU*

Basing on the external audit’s role in influencing corporate gov-ernance effectiveness, by enhancing the credibility of financialinformation through transparent financial reporting, externalauditors being often considered as “gatekeepers” who monitormanagerial behavior on behalf of other stakeholders, the follow-ing research question arose: “How does corporate governance,assessed through external audit affect information transparencyand financial performances in banking system?”The results of empirical analysis performed for testing the

hypotheses derived from the research question confirms the sta-tus of the external audit, its membership to „Big Four” groupenabling it to control the so-called "agency problems" andimprove transparency, thereby reducing asymmetric information,without any influence on the financial performances achieved inEuropean banking system.Key words: corporate governance, transparency, banking sys-

tem, external auditJEL Classification: M10, G30

Abstract

Cuvinte cheie: guvernanţă corporativă, transparenţă informaţională, sistem bancar, audit extern

External Audit and Information Transparency – Empirical Study onEuropean Banking System

- Studiu empiric la nivelul sistemului bancar european


IntroducereProblemele transparenţei informaţiona-le, ale guvernării corporative şi ale eticiiîn domeniul financiar au devenit subiec-te tot mai des analizate şi dezbătute, înspecial în urma scandalurilor şi colapsu-lui unor mari corporaţii precum Enronsau WorldCom, dar şi a falimentuluiunor instituţii bancare de renume caLehman Brothers sau Barings Bank.Lipsa dezvăluirii corespunzătoare ainformaţiilor a fost adesea consideratădrept una dintre cauzele majore alerecentei crize financiare, afectând nega-tiv încrederea publicului în raportărileoferite de entităţi.

Toate aceste situaţii au condus treptat lanecesitatea asigurării unei mai buneguvernanţe şi la creşterea transparenţeiîn cadrul companiilor din întreaga lume,creând totodată premisele unor demer-suri de cercetare atractive, dinamice şiprovocatoare în lumea academică.

Multe studii orientate asupra mecanis-mului de guvernanţă corporativă auanalizat componentele sale prin prismasucceselor atinse sau a inevitabileloreşecuri ale companiilor, concluzionândcă un sistem de guvernanţă corporativă deslabă calitate afectează negativ valoarea uneientităţi, în timp ce un mecanism de guver-nanţă corporativă solid îmbunătăţeşte eficienţaacestora. De asemenea, transparenţainformaţiilor şi calitatea sistemului deguvernanţă corporativă sunt consideratea fi două concepte strâns legate – cu câtgradul de transparenţă este mai ridicat cu atâtpracticile de guvernanţă corporativă sunt supe-rioare calitativ.

Bazându-ne pe aceste coordonate, pre-zenta cercetare ştiinţifică şi-a propus săofere argumente menite să confirmeprezumţia existenţei unei strânse legă-turi între guvernanţa unei organizaţii,pe de o parte, şi nivelul de dezvăluire ainformaţiilor şi performanţele financia-re atinse, pe de altă parte, focalizându-se asupra auditului extern şi a roluluisău în cadrul procesului de guvernarecorporativă.

Stadiul cunoaşteriiFuncţia de audit joacă un rol impor-tant în mecanismul corporativ, în spe-cial prin puterea sa de a adăuga valoareprocesului de guvernare, devenind ast-fel de-a lungul timpului obiectul diferi-telor studii axate pe problematica trans-parenţei informaţionale. Foarte des ana-lizată din perspectiva comitetului de audit,apreciat prin prisma numărului demembri din componenţa sa şi în speciala celor independenţi, dar la fel deimportant percepută şi din punct devedere al calităţii auditului extern, funcţiade audit s-a dovedit de cele mai multeori a fi pozitiv corelată cu nivelul deinformaţii dezvăluite.

În ceea ce priveşte comitetul de audit,acesta este privit din perspectiva teorieiagenţiei drept un „instrument” demonitorizare ce îmbunătăţeşte calitateafluxului de informaţii dintre proprietariientităţii şi conducerea acesteia (Forker,1992; Ho and Wong, 2001), în specialîn sfera raportărilor financiare, undenivelul de informare al celor două părţiinteresate este semnificativ diferit(Barako, et al., 2006).

Pe de altă parte, auditorul extern areun rol esenţial în creşterea eficienţeiprocesului de guvernare corporativă,prin sporirea credibilităţii informaţiloroferite prin intermediul unor raportărifinanciare cât mai transparente (Franciset al., 2003; Sloan, 2001). Aşa se justifi-că de ce auditorii externi au fost uneoriconsideraţi ca „portarii” care monitori-zează comportamentul managerial înnumele tuturor părţilor interesate(O’Sullivan et al., 2008), în absenţa lormenţinerea unei structuri adecvate deguvernanţă corporativă putând fi pusăîn pericol (Coffee, 2001).

În spiritul teoriei agenţiei, marile firmede audit acţionează ca mecanisme dereducere a asimetriei informaţionale şi acosturilor agenţiei, limitând comporta-mentului oportunist al conducerii prinmonitorizare (Jensen and Meckling,1976) şi contribuind totodată la îmbu-nătăţirea calităţii informaţiilor divulgate(Chung et al., 2002), asigurându-se ast-fel protecţia investitorilor (McDaniel etal., 2002).

Astfel, calitatea auditului a fost aprecia-tă adesea în literatura de specialitate

ŞTEFĂNESCU l

prin prisma dimensiunii firmei de audit(Barako, et al., 2006; Eng and Mak,2003; Gul and Leung, 2004; Chau andGray, 2010; Al-Shammari and Al-Sultan, 2010; Akhtaruddin, et al., 2009;Haniffa and Cooke, 2002; Huafang andJianguo, 2007), firmele mari (ex. BigFour) fiind apreciate drept capabile săcontribuie la instaurarea unor bunepractici de guvernanţă corporativă înrândul entităţilor, cel puţin datorităurmătoarelor argumente (Tabelul 1):

è calitatea mai ridicată a serviciilor deaudit oferite în comparaţie cu cea afirmelor de dimensiuni mici (Leungand Horwitz, 2010), întrucât lanivelul entităţilor mari „există maimultă bogăţie în joc” (Dye, 1993).Aceasta este în general reflectată denivelul mai ridicat al taxelor deaudit percepute, de fondul de timpmai mare dedicat misiunilor deaudit şi de procese mai puţine apă-rute ulterior (DeAngelo, 1981;Palmrose, 1988, Palmrose, 1989);

è reputaţia în minimizarea erorilor(DeAngelo, 1981; Beatty, 1989;Firth, 1979; Chow, 1982; Ahmedand Nicolis, 1994). Firmele mari deaudit sunt dispuse să investeascămai mult pentru a-şi menţine repu-taţia de furnizori ai unor servicii deaudit de calitate, deoarece în cazul

deteriorării reputaţiei ele riscă săpiardă mai mult decât firmele mici;

è experienţa mai mare, manifestată deobicei prin intermediul influenţelorasupra entităţii în direcţia încurajăriiconducerii în a face publice cât maimulte informaţii pentru a reduceasimetria informaţională şi costurileagenţiei (Baiman, et al., 1987;Baiman, 1990; Wallace et al., 1994;Watts, 1977; Watts andZimmerman, 1986);

è gradul de independenţă mai ridicat faţăde clienţi, având în vedere numărulmare al acestora, care ar puteacompromite calitatea muncii lorîntr-o mai mică măsură decât încazul firmelor de audit de dimen-siuni reduse (Owusu-Ansah, 1998).Având în vedere rolul lor de a sporinivelul şi calitatea informaţiilor dez-văluite, statutul de independenţă lepermite să influenţeze raportărilefinanciare corporative pentru asatisface mai bine nevoile utilizato-rilor externi (Barako, et al., 2006).

Totodată, există studii în literatura despecialitate care asociază calitatea audi-tului strict cu taxele de audit (Shapiro,1983; Venkataraman et al., 2008), reali-zând o comparare a acestora cu taxeleaferente serviciilor non-audit. Cu cât

acestea din urmă s-au dovedit a fi maimici cu atât independenţa auditorului afost considerată a fi mai mare (CheHaat et al., 2005; Hassan et al., 2008).

În concluzie, calitatea funcţiei de audit,din perspectiva guvernanţei corporative,este apreciată prin prisma capacităţiiacesteia de a solicita entităţilor să dez-văluie voluntar cât mai multe informaţiisuplimentare în vederea reducerii asi-metriei informaţionale dintre manage-ment şi investitori. Astfel, practicile dedezvăluire a informaţiilor urmate decompanii reprezintă o componentăimportantă şi un indicator cheie al cali-tăţii guvernării corporative (Aksu şiKosedag, 2006). Prin urmare, se aşteap-tă ca entităţile cu un mecanism solid deguvernanţă corporativă să fie mai trans-parente decât cele cu un sistem mai slabcalitativ, datorită interesului sporit de aface publice informaţiile deţinute(Beeks and Brown, 2006).

Studiu empiric privind relaţia audit extern, transparenţă informaţională,performanţe financiarel OBIECTIVUL STUDIULUI ŞI

IPOTEZELE DE CERCETAREScopul principal al acestui studiu estede a examina posibilele relaţii de inter-dependenţă atât dintre auditul extern şinivelul de informare asigurat cu ajutorulrapoartelor anuale de către instituţiilebancare listate la principalele burse devalori de la nivelul Uniunii Europene,cât şi dintre auditul extern şi perfor-manţele financiare atinse în sistemulbancar.

Prin urmare, lucrarea de faţă oferă oanaliză cuprinzătoare a relaţiei audit –transparenţă informaţională – performanţefinanciare în sfera bancară, încercând astfelsă ofere răspunsuri justificate de rezul-tatele unei analizei empirice la întreba-rea de cercetare formulată: „Cum influen-

134/2014

AUDITUL EXTERN


ţează guvernanţa corporativă, apreciată prinprisma auditorului extern, transparenţa şiperformanţele în sistemul bancar?”

Chiar dacă era de aşteptat ca între nive-lul de dezvăluire al informaţiilor şi cali-tatea auditorului extern (apreciată prinapartenenţa la grupul „Big Four”) săexiste o legătură puternică, ceea ce s-aşi confirmat în majoritatea cercetărilorderulate de-a lungul timpului (Gul andLeung, 2004; Akhtaruddin et al., 2009;Inchausti, 1997; McNally et al., 1982),există totuşi studii ce relevă că nu auputut fi stabilite asocieri în acest sens(Eng and Mak, 2003; Al-Shammari andAl-Sultan, 2010; Haniffa and Cooke,2002; Barako et al., 2006; Chen andJaggi, 2000; Depoers, 2000,Raffournier, 1995).

Totuşi, având în vedere serviciile pecare le oferă, reputaţia, experienţa şiindependenţa, care s-au dovedit a fiprincipalele trăsături ce conferă calitateactivităţilor de audit, firmele din grupul„Big Four” putându-se bucura pedeplin de toate acestea, precum şi capa-citatea de a contribui prin acestea lareducerea costurilor agenţiei şi la limita-

rea comportamentului oportunist almanagerilor prin monitorizare, au fostformulate următoarele ipoteze de cerce-tare:

H1: Există o asociere pozitivă semnificativăîntre calitatea auditorului extern şi trans-parenţă

H2: Există o asociere pozitivă semnificativăîntre calitatea auditorului extern şi per-formanţă

l METODOLOGIA CERCETĂRII- SELECTAREA EŞANTIONULUI,DEFINIREA VARIABILELOR ŞICULEGEREA DATELOR

Pentru testarea ipotezelor formulatemetodologia de cercetare utilizată în prezen-tul studiu este preponderent cantitativă,bazată pe o analiză statistică deductivă,având ca punct de plecare o teorie exis-tentă (teoria agenţiei) ce tratează pro-blematica „principal - agent”, cu scopulde a o testa şi de a identifica posibilelegături de tipul cauză-efect, precum şinivelul de semnificaţie al acestora, folo-sind instrumente specifice prelucrăriidatelor cu ajutorul softului SPSS (testări

de corelaţii şi analiză regresională).

Eşantionul supus analizei este format din189 de instituţii financiar-bancare listatela principalele burse de valori din cadrultuturor statelor membre ale UniuniiEuropene conform informaţiilor oferitepublic de website-urile acestora pentruluna septembrie 2012, fiind excluse dincadrul analizei instituţiile ce oferă strictservicii de consultanţă în sfera financia-ră, fără a derula efectiv activitate banca-ră (13 instituţii), cele care nu dispun deo versiune în limba engleză a website-ului lor (46 instituţii) sau care nu şi-aufăcut publice rapoartele anuale în limbaengleză (13 instituţii).

Culegerea datelor s-a bazat în exclusivitatepe informaţiile făcute publice pe websi-te-urile instituţiilor bancare sau prinintermediul rapoartelor anuale.

Pentru atingerea obiectivul principal alprezentului studiu a fost necesară defini-rea variabilei independente şi a variabilelordependente care să stea la baza analizeiposibilelor corelaţii, o detaliere a lorcuprinzând modul de definire şi evalua-re al acestora fiind prezentată înTabelul 2.

ŞTEFĂNESCU l

Instrumentul de apreciere a transparen-ţei informaţionale privind guvernanţacorporativă „Disclosure scorecard” a fostconceput pornind de la informaţiile dedivulgat recomandate de principiileOECD conform cărora cadrul deguvernanţă corporativă trebuie să asigu-re publicarea la timp şi corectă a infor-maţiilor privind „situaţia financiară, per-formanţa, proprietatea şi guvernarea”(OECD, 2004), dar s-a bazat totodată şipe cercetări ştiinţifice anterioare orien-tate pe aceeaşi problematică (ex.Mangena and Tauringana, 2007;Tsamenyi et al., 2007; Aksu andKosedag, 2006). Prin urmare, score-card-ul creat cuprinde trei categorii deinformaţii a fi dezvăluie privind: structu-ra acţionariatului şi drepturile investitorilor,informaţiile financiare şi respectiv structuraşi procesele consiliului de administraţie.

Instrumentul de apreciere a transparen-ţei informaţionale privind instrumentelefinanciare „Disclosure checklist” are labază instrumentul de lucru folosit decompaniile de audit din grupul „BigFour” în vederea evaluării stadiului deaplicare a standardelor internaţionale de

raportare financiară (IFRS) la nivelulcompaniilor, cuprinzând 50 de informa-ţii de divulgat referitoare la instrumen-tele financiare, solicitate de referenţiale-le contabile internaţionale, respectivIAS 32, IAS 39 şi IFRS 7, grupate îndouă categorii, şi anume: dezvăluiri gene-rale privind instrumentele financiare şi divul-garea informaţiilor legate de risc.

Ambele instrumente de evaluare atrans parenţei informaţionale (Ştefănes-cu, 2013) au fost concepute bazându-sepe abordarea neponderată de notare a fiecă-rui element divulgat (un-weighted scoringapproach), plecând de la premisa că fie-care informaţie dezvăluită prezintăaceeaşi importanţă în cadrul procesuluidecizional al utilizatorilor de informaţii,conform opiniilor exprimate în majori-tatea studiilor anterioare menite să dez-volte un astfel de indice, scorurile pon-derate fiind mai rar utilizate în literaturade specialitate (Barako et al., 2006;Cheng and Courtenay, 2006; Patelli andPrencipe, 2007). Aşadar, subiectivitateacare ar fi putut să apară în situaţia pon-derării diferite a informaţiilor de dezvă-luit pentru a reflecta importanţa anumi-

tor tipuri de informaţii în detrimentulaltora a fost practic eliminată.

Pentru determinarea propriu-zisă a fie-cărui index de transparenţă a informa-ţiilor am utilizat metoda dihotomică (dicho-tomous method), fiecare element fiindapreciat prin atribuirea valorii „1” încazul dezvăluirii sale în cadrul raportu-lui anual, respectiv a valorii „0” în cazcontrar. Folosirea metodei clasificării binare(binary classification) în detrimentul celeiterţiare de tipul „da” (informaţie divul-gată), „nu” (informaţie nedivulgată) şi„N/A” (nu este cazul) s-a bazat pe fap-tul că eşantionul supus analizei a fostformat în exclusivitate din instituţii decredit, toate aparţinând astfel aceleaşiarii de activitate – sectorul financiar. Înconsecinţă, toate informaţiile de dezvă-luit ar trebui să aibă aceeaşi relevanţăpentru acestea, neexistând astfel risculca vreo entitate să fie penalizată însituaţia în care nu dezvăluie informaţiiapreciate ca fiind irelevante pentru ariasa de activitate.

Pentru evaluarea performanţelor bancare,cercetările anterioare având obiectivesimilare relevă o gamă foarte variată deindicatori financiari folosiţi în acestscop. Astfel, unul dintre cei mai frec-vent utilizaţi s-a dovedit a fi Tobin’s Q[(valoarea de piaţă a capitalurilor proprii+ valoarea de piaţă a datoriilor) / costulde înlocuire al tuturor activelor] saudiferite variante modificate, derivate aleacestuia.

Întrucât este destul de dificilă obţinereade informaţii referitoare la valoarea depiaţă a instituţiilor bancare cuprinse îneşantionul analizat, astfel de informaţiinefiind întotdeauna făcute publice înraportările financiare, am recurs la utili-zarea indicatorilor clasici de apreciere aperformanţelor - Rentabilitatea activelor(Return on Assets - ROA) şi Rentabilitateacapitalurilor proprii (Return on Equity -ROE), aceste variabile fiind şi ele foartedes întâlnite în studii precedente simi -lare.

Testarea corelaţiilor dintre variabiladependentă şi variabilele independente

154/2014

AUDITUL EXTERN


a fost realizată cu ajutorul coeficientuluiPearson, utilizat de obicei în vedereaaprecierii intensităţii dependenţei liniaredintre două variabile, care poate luavalori cuprinse între „1”, ce relevă exis-tenţă unei legături directe perfecte şi „-1”, ce indică inexistenţa unei corelaţiiliniare între cele două variabile.

Această analiză a posibilelor corelaţiiexistente între variabilele analizate neoferă indicii referitoare la sensul şi sem-nificaţia posibilelor legături dintre ele,permiţându-ne astfel să acceptăm sau sărespingem ipotezele de cercetare for-mulate.

l REZULTATELE CERCETĂRII

Valorile coeficientului Pearson, cereflectă corelaţiile existente între toatevariabilele considerate în cadrul prezen-tei analize, precum şi nivelul de semnifi-caţie al acestora sunt detaliate înTabelul 3.

Din analiza valorilor înregistrate decoeficientul Pearson se observă existen-ţa celei mai puternice influenţe de senspozitiv (0,2012) a calităţii auditoruluiextern asupra transparenţei informaţii-lor privind instrumentele financiare(FID_Score), fiind semnificativă statis-

tic cu o probabilitate de 99% (Sig. < 0,01). În ceea ce priveşte dezvă-luirea informaţiilor privind guvernanţacorporativă (CGD_Score), chiar dacălegătura existentă este la fel de semnifi-cativă, corelaţia identificată nu este atâtde strânsă (valoarea coeficientului fiindde 0,191).

Pe de altă parte, se poate observa căperformanţele financiare atinse de insti-tuţiile de credit depind într-o mai micămăsură de calitatea auditorului extern,corelaţiile pozitive identificate având oprobabilitate de semnificaţie de doar95%, valorile înregistrate de coeficientul

ŞTEFĂNESCU l

Pearson fiind aproape identice (0,185pentru ROA, respectiv 0,186 pentruROE).

Analiza corelaţiilor identificate pentrufiecare variabilă independentă analizată,oferind argumente în vederea acceptăriisau respingerii ipotezelor de cercetareformulate, s-a bazat totodată şi perezultatele analizei regresionale, prezen-tate în Tabelul 4.

Plecând de la premisa că serviciile oferi-te, reputaţia, experienţa şi independenţasunt aspectele definitorii care stau labaza aprecierii calităţii auditului şiavând în vedere faptul că auditorii dingrupul „Big Four” posedă toate acesteatribute esenţiale pentru reducerea cos-turilor agenţiei şi limitarea comporta-mentului oportunist al managerilor prinintermediul monitorizării, am formulaturmătoarele ipoteze de cercetare:

H1: Există o asociere pozitivă semnificativăîntre calitatea auditului şi transparenţă

H2: Există o asociere pozitivă semnificativăîntre calitatea auditului şi performanţă

Valorile coeficientului Pearson indică oinfluenţă pozitivă semnificativă deintensitate scăzută a calităţii audituluiextern asupra transparenţei informaţii-lor atât a celor legate de guvernanţacorporativă, cât şi a celor referitoare lainstrumentele financiare, care suntexplicate în doar 3,6% - 4% din cazuri,conform rezultatelor oferite de analizaregresională efectuată.

Asocieri pozitive de intensitate scăzutăau fost în identificate şi asupra perfor-manţelor financiare, fără ca acestea săfie însă semnificative din punct devedere statistic.

În concluzie, prima ipoteză de cercetareformulată (H1) poate fi acceptată şi înconsecinţă serviciile de audit de calitate staula baza asigurării unui nivel ridicat de trans-parenţă informaţională, în timp ce a douaipoteză testată (H2) este respinsă, aparte-nenţa auditorului extern la grupul „Big Four”neavând o influenţă semnificativă asupra per-formanţelor financiare în sistemul bancar euro-pean.

Concluzii, limite, perspectivePornind de la teoria agenţiei (Jensen şiMeckling, 1976), potrivit căreia conflic-tele de interese trebuie armonizate învederea atingerii obiectivului funda-mental al oricărei entităţi - maximizareavalorii sale, interesul cercetătorilor s-adovedit de cele mai multe ori a fi orien-tat asupra consiliului de administraţiesau a managementului executiv, castructuri de conducere implicate în pro-cesul de guvernare corporativă, însă niciauditul, un alt „actor-cheie” deosebit deimportant în cadrul acestui mecanism,nu a fost neglijat. Numeroase studiiorientate asupra mecanismului deguvernare au analizat componenteleacestuia în strânsă legătură cu succeseleatinse sau eşecurile imposibil de evitat,ajungând la concluzia că un sistem deguvernanţă corporativă de slabă calitate afec-tează negativ valoarea unei entităţi, în timpce un mecanism de guvernanţă corporativăsolid îmbunătăţeşte eficienţa acesteia.

Pe de altă parte, analiza relaţiilor deinterdependenţă dintre diversele atribu-te ale guvernanţei corporative şi nivelul

de dezvăluire al informaţiilor a fost de ase-menea un obiectiv de cercetare extremde dezbătut la nivel mondial şi ale căruirezultate sunt foarte variate. Majoritateaanalizelor empirice efectuate pe planinternaţional până în prezent au fostorientate asupra posibilelor legături din-tre mecanismul de guvernanţă corpora-tivă şi transparenţa acestuia, plecând îngeneral de la prezumţia conform căreiacu cât gradul de transparenţă este mai ridicatcu atât practicile de guvernanţă corporativăsunt mai înalte calitativ.

Bazându-ne pe aceste aspecte, studiulnostru a fost conceput să ofere o anali-ză cât mai cuprinzătoare a relaţiei guver-nanţă corporativă – transparenţă informaţio-nală – performanţe financiare în sfera banca-ră, focalizându-se asupra impactuluiauditului extern şi încercând astfel săofere răspunsuri justificate de rezultate-le analizei empirice la întrebarea formu-lată iniţial „Cum influenţează guvernanţacorporativă, apreciată prin prisma auditoruluiextern, transparenţa şi performanţele în siste-mul bancar?”

Analizând rezultatele obţinute în urmacercetării întreprinse în prezentul studiu,se poate observa existenţa unui impactpozitiv semnificativ a apartenenţei audi-

174/2014

AUDITUL EXTERN


tului extern la grupul „Big Four” asupranivelului de informaţii dezvăluite prinintermediul rapoartelor anuale, infor-maţii referitoare atât la guvernanţa cor-porativă a instituţiilor bancare, cât şi lainstrumentele financiare folosite în acti-vitatea desfăşurată, prima ipoteză de cerce-tare (H1) formulată fiind astfel accepta-tă. Totodată, performanţele financiareatinse de instituţiile de credit din cadruleşantionului analizat nu s-au dovedit afi influenţate de calitatea audituluiextern, infirmând astfel cea de-a douaipoteză de cercetare (H2) testată.

Testarea posibilelor influenţe ale guver-nanţei corporative asupra valorii uneientităţi sau a gradului de transparenţă afăcut până în prezent obiectul uneigame largi de cercetări. Spre deosebirede acestea, analiza empirică efectuată înprezentul studiu oferă o abordare maiaparte a acestei problematici într-undomeniu specific de activitate, cel financiar-bancar, care a fost destul de puţin explo-rat sub acest aspect până în prezent,oferind astfel o imagine cuprinzătoare aîntregului sistem bancar european.

Totodată, analiza efectuată este orienta-tă asupra unui singur „actor” implicatîn mecanismul de guvernanţă corporati-vă – auditul extern, oferindu-se astfelatenţia cuvenită locului şi rolului său încadrul procesului de guvernare. De ase-menea, cele două instrumente exprescreate pentru a măsura nivelul de dezvălui-re a informaţiilor, atât cele referitoare laguvernanţa corporativă, cât şi cele vizândinstrumentele financiare, conferă cercetăriiun plus de originalitate şi implicit valoareadăugată.

Pe de altă parte, cercetarea întreprinsăare şi o serie de limite, datorate în pri-mul rând eşantionului de instituţii ban-care supuse analizei, dar şi faptului căau fost avute în vedere informaţiile cu -lese aferente unui singur an calendaris-tic, toate acestea putând fi consideratedrept provocări pentru studiile viitoare.

De asemenea, prezentul studiu s-a opritdoar asupra performanţelor financiareexprimate cu ajutorul rentabilităţii acti-

velor şi a capitalurilor proprii (ROA şiROE), deschizând calea aprofundăriicercetării prin considerarea în viitor şi aaltor indicatori utilizaţi de bănci pentruanaliza performanţelor şi a situaţieifinanciare, indicatori orientaţi spre cali-tatea activelor, lichiditate, adecvareacapitalului şi/sau riscuri.

Cu toate acestea, apreciem că prezentacercetare poate reprezenta o sursă utilă

de informaţie şi reflecţie pentru practi-cienii interesaţi, prin prisma impactuluidemonstrat pe care auditul extern îl areasupra gradului de transparenţă asiguratde sistemul bancar şi a performanţelorfinanciare atinse, oferind totodată şi osinteză a literaturii de specialitate înceea ce priveşte relaţia guvernanţă corpora-tivă – transparenţă – performanţe, folosi-toare atât cercetătorilor, cât şi mediuluiacademic în general. l

ŞTEFĂNESCU l

Akhtaruddin, M., Hossain, M.A.,Hossain, M. and Yao, L. (2009),Corporate governance and voluntary disclo-sure in corporate annual reports ofMalaysian listed firms, Journal ofApplied Management AccountingResearch, Vol. 7, No. 1, pp. 1–21

Al-Shammari, B. and Al-Sultan, W.(2010), Corporate governance and volunta-ry disclosure in Kuwait, InternationalJournal of Disclosure andGovernance, Vol. 7, No. 3, pp. 262-280

Barako, D.G., Hancock, P. and Izan,H.Y. (2006), Factors influencing voluntarydisclosure by Kenyan companies,Corporate Governance, Vol. 14, pp.107–125

Beeks, W. and Brown, P. (2006), Do bettergoverned Australian firms make moreinformative disclosures, Journal ofBusiness Finance and Accounting,Vol. 33, No. 3-4, pp. 422-450

Chau, G. and Gray, S.J. (2010), Familyownership, board independence and volunta-ry disclosure: Evidence from Hong Kong,Journal of International Accounting,Auditing and Taxation, Vol. 19, No.2, pp. 93-109

Depoers, F. (2000), A cost-benefit analysisof voluntary disclosure: Some empirical evi-dence from French listed companies, TheEuropean Accounting Review, Vol.9, No. 2, pp. 245–263

DeAngelo, L.E. (1981), Auditor size andaudit quality, Journal of Accountingand Economics, Vol. 3, No. 2, pp.183-189

Eng, L.L. and Mak, Y.T. (2003), Corporategovernance and voluntary disclosure,Journal of Accounting and Public

Policy, Vol. 22, No. 4, pp. 325–345Hassan, C.M, Rahman,A.R. and

Mahenthiran, S. (2008), Corporategovernance, transparency and performanceof Malaysian companies, ManagerialAuditing Journal, Vol. 23, No. 8,pp.744 – 778

Huafang, X. and Jianguo, Y. (2007),Ownership structure, board compositionand corporate voluntary disclosure:Evidence from listed companies in China,Managerial Auditing Journal, Vol. 22,No. 6, pp. 604-619

Leung, S. and Horwitz, B. (2010),Corporate governance and firm valueduring a financial crisis, Review ofQuantitative Finance andAccounting, Vol. 34, No. 4, pp. 459-481

Palmrose, Z. (1989), The relation of auditcontract type to audit fees and hours, TheAccounting Review, Vol. 64, pp. 488-499

Ştefănescu C.A. (2013), Audit committeeand information transparency – Empiricalstudy on European banking system,Revista „Audit Financiar” nr. 3, pp.31-44

Venkataraman, R., Weber, J. andWillenborg, M. (2008), Litigation risk,audit fees and audit quality: initial publicofferings as a natural experiment,Accounting Review, Vol. 83, No. 5,pp. 1315-1345

Organisation for Economic Co-opera-tion and Development OECD(2004), OECD Principles ofCorporate Governance, accesabil la:http://www.oecd.org/corporate/ca/corporategovernanceprinci-ples/31557724.pdf

Referinţe bibliografice selective

IntroducereScopul principal al unei misiuni de audit vizează creştereagradului de încredere al utilizatorilor informaţiei financiare,auditorul trebuind să-şi exprime opinia cu privire la raportări-le financiare în conformitate cu un cadru general de raportarefinanciară aplicabil (IFAC, 2013, p.75).

Demersul metodologic al unei misiuni de audit financiar pen-tru emiterea opiniei poate fi structurat în patru faze funda-mentale (Arens et al., 2012, p. 162). În prima fază are loc pla-nificarea misiunii şi definirea metodei de auditare, în faza adoua se efectuează testarea sistemului de control intern şi serealizează o serie de teste substanţiale ale tranzacţiilor, în ceade-a treia fază se aplică procedurile analitice şi testele de deta-liu ale soldurilor conturilor, iar în ultima fază are loc revizui-rea finală de către responsabilul de misiune şi emiterea rapor-tului de audit (Arens et al., 2012, pp. 414-423). Pentru fiecaredin aceste etape, auditorul financiar trebuie să obţină probede audit suficiente şi adecvate cu privire la existenţa şi func-ţionalitatea sistemului de control intern, dar şi asupra princi-palelor aserţiuni ale managerilor privind tranzacţiile realizate,soldurile conturilor şi celelalte informaţii raportate (IFAC,2013, p. 405).

194/2014

Eşantionarea statisticăîn auditul financiarpentru estimareadenaturărilor contabile

* Prof. univ. Emeritus dr. , Director al Centrului de Cercetări Statistice, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, e-mail: [email protected]** Dr. în Contabilitate şi Drd. Cibernetică şi statistică economică, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, e-mail: bogdan.ro -

[email protected]*** Drd. Contabilitate, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, e-mail: [email protected]

Statistical Sampling in FinancialAuditing to Estimate theAccounting MisstatementsForming the audit opinion is based on the audit evidenceobtained on the audited financial statements and transactionsthat led to these statements. Considering that financial, time andhuman resources restriction do not permit an exhaustive testingof the accounts and classes of transactions, the auditor mayapply sampling procedures. The purpose of this study is to esti-mate the accounting misstatements related to debit balance ofthe accounts receivable – customers, using the data on a sam-ple of customers. The study objectives regards determining thesample size of the customers to be verified, extracting the sam-ple using SPSS 20.0 statistical program, estimating accountingmisstatements of the debit balance regarding the accountsreceivable - customers for the entire population studied.Key words: financial auditing, accounting misstatement, detail

tests of transactions, external confirmations, statisti-cal sampling, statistical estimation

JEL Classification: C13, C83, M41, M42

Cuvinte cheie: audit financiar, denaturare contabilă, teste dedetaliu ale tranzacţiilor, confirmări externe,eşantionare statistică, estimare statistică

Abstract

Elisabeta JABA*, Ioan-Bogdan ROBU** & Mihaela-Alina ROBU***


În auditul financiar o problemă de interes deosebit o repre-zintă estimarea valorii denaturărilor contabile care apar lanivelul întocmirii şi prezentării situaţiilor financiare. Depis -tarea eventualelor denaturări contabile se realizează cu ajuto-rul testelor de detaliu ale tranzacţiilor şi soldurilor conturilor.Testele de detaliu presupun verificarea existenţei unor diferen-ţe semnificative între înregistrările contabile şi informaţiileprimite pe baza confirmărilor externe.

În condiţiile în care o firmă supusă auditului financiar reali-zează un număr foarte mare de tranzacţii economico-financia-re, obţinerea confirmărilor tuturor tranzacţiilor este dificilă şiare implicaţii directe asupra costurilor misiunii şi asupra ono-rariilor de audit solicitate. Ca soluţie la o astfel de problemă,ISA 530 - Eşantionarea în audit propune aplicarea procedurilorde audit pentru mai puţin de 100% din elementele supuseauditării.

Pentru testarea aserţiunilor privind tranzacţiile şi soldurileconturilor, auditorul poate folosi înregistrările la nivelul unuieşantion cu scopul estimării parametrilor distribuţiilor even-tualelor denaturări contabile.

Studiul propus urmăreşte estimarea denaturărilor contabilecare pot să apară în raportările financiare, folosind datele înre-gistrate pe un eşantion de clienţi. Obiectivele studiului vizeazăprezentarea problemelor de eşantionare în cazul unui sondajaleator simplu, procedeele de extragere a eşantionului folosindprogramul SPSS 20.0 şi estimarea denaturărilor contabile pri-vind tranzacţiile realizate de o firmă.

Aserţiuni ale conducerii privindsituaţiile financiare raportate

Situaţiile financiare supuse auditării sunt compuse dintr-unbilanţ, contul de profit şi pierdere, situaţia modificărilor capi-talului propriu, situaţia fluxurilor de numerar şi note explicati-ve la situaţiile financiare anuale.

Pornind de la teoria agenţiei, care descrie relaţiile contractualedintre principali şi agenţi, managerii sunt responsabili de realiza-rea şi prezentarea situaţiilor financiare privind poziţia şi per-formanţa financiară a firmei, pentru reducerea asimetrieiinformaţionale. În cadrul procesului de pregătire şi prezentarea situaţiilor financiare de către manageri trebuie să se respec-tate o serie de principii care caracterizează elementele defini-torii ale raportării anuale a poziţiei şi performanţei financiare(Arens et al., 2012, p. 153). În auditul financiar evaluarea apli-cării corecte a acestor principii poate fi efectuată pe baza veri-ficării aserţiunilor conducerii.

ISA 500 clasifică aserţiunile conducerii în trei mari categorii:aserţiuni privind categoriile de tranzacţii şi evenimentele asociate cuperioada supusă auditului, aserţiuni cu privire la soldurile conturilor lasfârşitul perioadei şi aserţiuni cu privire la prezentări şi descrieri de

informaţii din situaţiile financiare (Messier et al., 2008, p. 40;Arens et al., 2012, p. 154). Auditorul urmăreşte testarea mo -dului în care principiile contabile au fost respectate, pe totparcursul exerciţiului financiar, pentru obţinerea informaţiilorfinanciare şi pregătirea situaţiilor anuale pentru a fi raportate.

Principalele aserţiuni privind categoriile de tranzacţii şi eveni-mente asociate cu perioada supusă auditului sunt relative la:apariţia tranzacţiilor şi evenimentelor înregistrate care au avutloc şi sunt legate de firma auditată; exhaustivitatea înregistrăriitranzacţiilor şi evenimentelor; acurateţea sumelor şi altor dateaferente tranzacţiilor şi evenimentelor care au fost înregistrate;separarea tranzacţiilor şi evenimentelor înregistrate în perioade-le contabile corespunzătoare; clasificarea tranzacţiilor şi eveni-mentelor care au fost înregistrate în conturile corecte (Messieret al., 2008, p. 40; IFAC, 2013, pp. 314-315).

La nivelul soldurilor conturilor la sfârşitul perioadei, principa-lele aserţiuni contabile fac referire la: existenţa tuturor active-lor, datoriilor şi capitalurilor proprii; drepturile şi obligaţiile fir-mei privind activele deţinute şi controlate sau datoriile consti-tuite; exhaustivitatea înregistrării elementelor din bilanţ; evalua-rea corespunzătoare a activelor, datoriilor şi capitalurilor pro-prii care sunt incluse în situaţiile financiare (Messier et al.,2008, p. 40; IFAC, 2013, p. 315 ).

Pentru prezentarea şi descrierea informaţiilor din situaţiilefinanciare, principalele aserţiuni sunt: apariţia, drepturile şi obliga-

JABA, ROBU & ROBU l

ţiile privind evenimentele, tranzacţiile şi alte aspecte prezentatecare s-au produs şi sunt legate de firma respectivă; exhaustivita-tea informaţiilor necesare prezentării, care au fost incluse însituaţiile financiare; clasificarea şi inteligibilitatea informaţiilorfinanciare care sunt raportate; acurateţea evaluării informaţiilorfinanciare de altă natură (Messier et al., 2008, p. 40; IFAC,2013, p. 315).

Pentru testarea principalelor aserţiuni referitoare la activităţileşi evenimentele economice din cadrul firmei, în funcţie deprincipiile prestabilite, sunt folosite probele de audit, rezulta-tele fiind comunicate utilizatorilor interesaţi (Soltani, 2007, p. 283). Conform ISA 500 - Probe de audit, auditorul financiarpoate obţine probe de audit printr-una sau mai multe proce-duri de audit recunoscute, precum: inspecţia, observarea, confirma-rea externă, recalcularea, reefectuarea, proceduri analitice, interogarea(IFAC, 2013, pp. 406-408).

Pentru detectarea denaturărilor semnificative la nivelul aserţiu-nilor conducerii firmei, auditorul poate aplica proceduri deaudit sub forma procedurilor de fond, aplicabile prin teste de detaliuşi proceduri analitice de fond.

Pentru estimarea parametrilor distribuţiei denaturărilor conta-bile posibile în tranzacţii economico-financiare, parametrinecesari pentru constituirea probelor de audit, ne vom opri,în continuare, asupra unor aspecte legate de modul de obţine-re a unui eşantion reprezentativ.

Probleme ale eşantionării statistice

Principalele probleme ale eşantionării statistice vizează avanta-jele cercetării prin sondaj statistic comparativ cu cercetareaexhaustivă a unei populaţii, reprezentativitatea eşantionuluianalizat şi procedeele de extragere a unui eşantion reprezenta-tiv.

Aserţiunile conducerii firmei auditate cu privire la tranzacţiilerealizate pot fi testate fie considerând toate tranzacţiile, lucruce implică un volum mare de resurse materiale, umane şi detimp, fie observând numai un eşantion din acestea, cu avanta-jul costurilor reduse pe care le implică, rapiditatea obţineriirezultatelor şi posibilitatea cunoaşterii unor colectivităţi greuaccesibile (Jaba, 2002, p. 271). Limitele cercetării prin sondajsunt determinate, în principal, de modalitatea de obţinere aunui eşantion reprezentativ, de erorile de eşantionare, de pre-cizia dorită a rezultatelor şi de riscul asumat (Jaba, 2002, p.272).

Obţinerea unui eşantion reprezentativ presupune aplicareaprocesului de eşantionare statistică. Acest proces implică:definirea populaţiei de studiat, alegerea bazei de sondaj şidefinirea eşantionului (Jaba, 2002, p. 279). Definirea popula-ţiei constă în delimitarea colectivităţii şi verificarea gradului deomogenitate. Definirea eşantionului constă în alegerea unităţi-lor de eşantionare şi extragerea eşantionului.

Calitatea unui eşantion depinde de omogenitatea populaţiei, detipul de sondaj, de procedeul de extragere a unităţilor, de gradul de pre-cizie, de mărimea eşantionului şi de costurile suportabile (Jaba, 2002,p. 280).

Extragerea unităţilor eşantionului din baza de sondaj se poaterealiza fie aleator, conform principiului alegerii aleatoare, fie gân-dit, după un criteriu prestabilit (Bărbat, 1972, p. 318), conformprincipiului alegerii raţionate. Având în vedere principiul de selec-ţie, pot fi realizate diferite tipuri de sondaj: sondaje aleatoare,sondaje raţionate şi sondaje mixte.

Ca procedeu de extragere a unităţilor eşantionului se poateaplica: extragerea repetată (cu revenire), extragerea nerepetată(fără revenire) şi extragerea mecanică sau sistematică (Jaba.2002, p. 281). Extragerea poate fi făcută fie unitate cu unitate(extragere simplă), fie pe grupe de unităţi (extragere de serii,clustere).

Ca metode de sondaj aleator sunt aplicate mai des următoare-le: sondajul aleator simplu, sondajul aleator stratificat, sondajul aleatorde cluster (Jaba, 2002, pp. 282-284).

În studiu, aşa cum precizam, ne referim la modul de realizarea sondajului aleator simplu pentru estimarea denaturărilorcontabile.

214/2014

EŞANTIONAREA STATISTICĂ


Obţinerea eşantionului1. DEFINIREA POPULAŢIEI ŢINTĂ ŞI BAZA DE SONDAJAceastă etapă presupune delimitarea statistică a populaţiei stu-diate şi verificarea gradului de omogenitate al acesteia, pre-cum şi realizarea unei baze de sondaj.

În cadrul misiunii de audit financiar, o importanţă deosebităse acordă testării activităţilor de vânzare-încasare. Obiectivulprincipal al auditului ciclului vânzări-încasări vizează testareacorectitudinii operaţiunilor, precum şi a sumelor din conturileafectate, în conformitate cu referenţialul contabil impus (IAS-IFRS), vizând rulajele generate de tranzacţiile firmei auditate(vânzările, încasările, reducerile comerciale şi financiare, scoaterea dinevidenţă a creanţelor incerte sau cu grad redus de recuperare, ajustărilepentru deprecierea creanţelor-clienţi).

În situaţiile financiare privind tranzacţiile realizate de cătrefirma auditată pot să apară denaturări contabile care reprezin-tă o diferenţă între valorile înregistrate în contabilitate (la nivelde rulaje debitoare) şi valorile confirmate prin răspunsul tri-mis de terţe persoane. Denaturările contabile pot fi determi-nate exhaustiv pe baza verificării tuturor tranzacţiilor realizatecu toţi clienţii firmei auditate sau pot fi estimate pe baza date-lor înregistrate la nivelul unui eşantion observat.

Într-un audit al situaţiilor financiare, auditorul trebuie să ţinăcont şi de raportul de audit al auditorului precedent. În cazulîn care auditorul obţine din raportul precedent suficienteprobe cu privire la absenţa denaturărilor contabile la nivelulsoldurilor iniţiale, auditorul ar trebui să testeze, în continuare,rulajele debitoare/creditoare şi soldurile finale pentru fiecareclient în parte al firmei auditate.

În condiţiile în care auditorul constată, în primele două fazeale misiunii de audit, că există risc semnificativ de apariţie adenaturărilor contabile, atunci acesta va aplica proceduri defond corespunzătoare pentru identificarea denaturărilor. Caprocedură de fond pentru identificarea denaturărilor contabi-le, auditorul poate aplica procedurile de confirmare externă1(IFAC, 2013, p. 342). În acest studiu se analizează situaţia uneifirme auditate al cărei obiect de activitate îl reprezintă produc-ţia şi comercializarea bunurilor de larg consum. Datele con-venţionale considerate prezintă rulajele debitoare pentru toateconturile analitice de forma 4111.Ci, cu i=1,...,477. (Datelepot fi preluate dintr-o balanţă de verificare).

Populaţia ţintă este reprezentată de ansamblul clienţilor careapar în contul Clienţi 4111 al firmei auditate, având rulaje debi-

toare aferente tranzacţiilor desfăşurate cu aceasta. Situaţiacontului Clienţi 4111 al firmei auditate se prezintă astfel: soldiniţial debitor = 24.107.280,00 lei; Rulaje debitoare =51.743.560,00 lei; Rulaje creditoare = 28.379.200,00 lei; Totalsume debitoare = 76.109.440,00 lei; Total sume creditoare =28.637.800,00 lei; Sold final debitor = 47.471.640,00 lei.

Pentru acest cont sintetic se vor prelua conturile analitice, dinlista clienţilor firmei.

Baza de sondaj este reprezentată de lista clienţilor. Pentru fieca-re cont analitic 4111.Ci se vor considera valorile soldului ini-ţial (debitor/creditor), valorile rulajelor (debitoare/ creditoa-re), sumele totale (debitoare/ creditoare) şi soldul final (debi-tor/ creditor).

Filtrăm baza de sondaj pentru a elimina valorile rulajelordebitoare care depăşesc valoarea pragului de semnificaţie.Aceste rulaje vor fi testate individual. Având în vedere naturacontului sintetic testat în cazul de faţă, se are în vedere unprag de semnificaţie de 2% din cifra de afaceri (CAFR, 2012,p. 66). Pentru o cifră de afaceri efectivă de 86.250.650,00 lei,valoarea calculată a pragului de semnificaţie este de690.005,20 lei. În acest caz, auditorul va testa separat toaterulajele care depăşesc această limită şi pe bază de sondaj alea-tor - rulajele care sunt inferioare acestui prag.

Prin filtrarea bazei de sondaj se constată că pentru un numărde 9 clienţi valoarea rulajelor debitoare este superioară pragu-lui de semnificaţie, de 690.005,20 lei. Astfel: Rd 4111.C112 =2.511.760,00 lei; Rd 4111.C157 = 2.472.200,00 lei; Rd4111.C305 = 1.983.200,00 lei; Rd 4111.C454 = 1.829.600,00lei; Rd 4111.C409 = 1.805.120,00 lei; Rd 4111.C381 =1.761.000,00 lei; Rd 4111.C141 = 1.756.480,00 lei; Rd4111.C278 = 1.755.640,00 lei; Rd 4111.C308 = 1.751.560,00lei. Pentru clienţii care au înregistrat aceste rulaje se vor aplicaindividual proceduri de audit pentru testarea principaleloraserţiuni contabile. Eliminând din cei 477 de clienţi iniţiali, pecei 9 clienţi cu rulaje mai mari decât valoarea pragului stabilit,se obţine o bază de sondaj care cuprinde un număr de 468 declienţi.

2. DEFINIREA EŞANTIONUL ANALIZATÎn această etapă, auditorul trebuie să aleagă şi să defineascăunităţile folosite în eşantionare, să stabilească procedura deextragere a eşantionului şi să determine volumul acestuia.

Atunci când se aplică proceduri de fond de tipul testelor dedetaliu ale tranzacţiilor, care vizează vânzările către clienţi,auditorul trebuie să analizeze şi să verifice rulajele debitoare

JABA, ROBU & ROBU l

2 Confirmarea externă reprezintă răspunsul scris pe care auditorul îl primeşte, în format electronic sau pe hârtie, de la o terţă persoană carecolaborează cu firma auditată (bancă, furnizor, client, investitor, acţionar, salariat etc.) cu privire la anumite solduri ale conturilor firmeiauditate sau cu privire la tranzacţiile pe care firma le-a încheiat cu acestea (IFAC, 2013, p. 407). În funcţie de natura probelor pe care audi-torul trebuie să le obţină pentru verificarea unei informaţii se poate solicita ca terţa persoană să răspundă direct auditorului, asigurându-seastfel independenţa şi obiectivitatea sursei.

ale conturilor asociate. Întrucât un rulaj debitor odată testatnu mai poate fi testat încă o dată, în studiu se propune utiliza-rea sondajului aleator simplu nerepetat.

În cazul unui sondaj aleator simplu nerepetat, atunci când selecţiase face după o caracteristică nealternativă (în situaţia analizată,rulajele debitoare ale contului 4111.Ci), volumul eşantionului cetrebuie extras, se poate calcula după formula (Jaba, 2002, p.314):

(1)

unde: n = volumul eşantionului;z = valoarea variabilei corespunzătoare riscului asumat (de

regulă α = 0,05);σ = abaterea medie pătratică (deviaţia standard), valoare

cunoscută dintr-o cercetare anterioară sau aproximată pebaza datelor unui sondaj pilot;

N = mărimea populaţiei;= eroarea limită (eroare maximă admisibilă) pentru unestimator. ( = nivelul erorii acceptate);

= estimator al unui parametru al populaţiei studiate.

Considerând datele privind rulajele debitoare pentru clienţii

rămaşi în baza de sondaj, obţinem: valoarea deviaţiei standard,σRd= 58.212,94, minRd = 0,00 lei şi maxRd = 355.320,00 lei.

Pentru estimarea valorii denaturărilor contabile care pot săapară la nivelul acestor rulaje, cu un nivel de încredere de95% şi un nivel al erorii limită de = 17.766 lei, calculămvolumul eşantionului de clienţi ce se poate extrage aleatornerepetat, astfel:

Pentru populaţia considerată, de 468 clienţi, volumul calculatal eşantionului este de 38 clienţi. Deoarece volumul eşantio-nului depăşeşte 5% din mărimea populaţiei (468×5% ≈ 24unităţi) ar trebui să se utilizeze formula lui Cochran (1977, p.76) privind corectarea volumului eşantionului:

Cele 36 de unităţi reprezintă firmele clienţi corespunzătoareconturilor analitice 4111.Ci, care vor fi incluse în eşantion şipentru care se vor testa rulajele debitoare asociate.

234/2014



Extragerea eşantionului folosindSPSS 20.0

Cunoscând volumul eşantionului, extragerea eşantionului sepoate face facil cu ajutorul programul statistic SPSS 20.0.Demersul necesar implică o serie de paşi.

(1) Planul de sondaj. Selectăm din meniul Analyze comandaComplex Samples, opţiunea Select a Sample, prin carese activează fereastra Sampling Wizard (vezi Figura 1).În cadrul ferestrei Sampling Wizard, din opţiunile exis-tente bifăm Design a sample. Planul după care se vacrea eşantionul îl vom salva prin intermediul casetei Fileîn locaţia stabilită, prin intermediul butonului Browse.Prin activarea butonului Next trecem la următorul pas încrearea eşantionului: definirea variabilelor.

(2) Definirea variabilelor. Această operaţie implică în primulrând stabilirea tipului de eşantion ce se doreşte a fi obţinut: eşantion aleator simplu. În cazul sondajului alea-tor simplu nu se alege nici o variabilă din lista de variabileprezentată în zona Variables, ci trecem la următorul pasprin intermediul butonului Next (vezi Figura 2).

(3) Alegerea metodei de eşantionare. Acest pas constă în selectareaprocedeului de extragere a unităţilor după care se realizea-ză eşantionarea, pentru exemplul de faţă considerându-seextragerea aleatoare fără înlocuire – Simple RandomSample Without replacement (WOR) (vezi Figura 3).Trecerea la următorul pas se realizează tot cu ajutorulbutonului Next.

(4) Precizarea volumului eşantionului. Se precizează volumuleşantionului fie ca număr de unităţi dorite, fie ca procentdin volumul populaţiei. Alegem varianta numărului deunităţi dorite (Counts) (vezi Figura 4), scriind în dreptulcăsuţei aferente numărul 36, care s-a obţinut conformcalculelor anterioare.

(5) Prezentarea planului creat. În Plan Summary se sintetizeazăcaracteristicile planului creat (vezi Figura 5).

(6) Salvarea eşantionului obţinut (Baza de date pentru eşantion).Această operaţie se poate face în fereastra SamplingWizard, prin alegerea unei opţiuni: în baza de date înlucru (Active dataset), într-o nouă bază de date (Newdataset), într-un fişier extern (External file). Am alesopţiunea New dataset. Baza de date creată o numimeşantion aleatoriu simplu CAFR.sav (vezi Figura 6).

JABA, ROBU & ROBU l

Estimarea nivelului mediu al denaturărilor contabile

privind rulajele debitoare ale conturilor de clienţi

Pornind de la rezultatele statistice calculate la nivelul eşantio-nului, auditorul poate estima valoarea denaturărilor rulajelordebitoare aferente conturilor de clienţi pentru întreaga popu-laţie.

STATISTICA DESCRIPTIVĂ LA NIVELUL EŞANTIONULUIPentru eşantionul de clienţi extras, s-au înregistrat valorileconfirmărilor externe primite de la terţi aferente rulajelordebitoare înregistrate. În Tabelul 1 sunt prezentate pentrufiecare client valorile rulajelor debitoare, confirmările externeşi diferenţele înregistrate (Rulaje debitoare – Confirmări externe).

Valoarea totală a rulajelor debitoare este de 2.756.600,00 lei,iar valoarea totală a confirmărilor externe este de 2.315.960,00lei. Se poate observa, astfel, o diferenţă pozitivă (de440.640,00 lei) între valoarea rulajelor debitoare şi valoareaconfirmărilor externe, ceea ce relevă apariţia unor denaturărila nivelul situaţiilor financiare. La nivelul eşantionului analizat,pentru datele prezentate în Tabelul 1, s-a înregistrat o medie( ) a denaturărilor contabile de 12.240,00 lei şi o abaterestandard (s) de 27.837,89 lei. Valoarea devianţei standard maimare decât valoarea mediei se explică, în acest caz, prin valorinegative ale denaturărilor, ca urmare a unei valori mai mari aconfirmărilor externe decât cea a rulajelor debitoare înregis-trate în contabilitate.

ESTIMAREA PUNCTUALĂ A PARAMETRILOR DISTRIBUŢIEIDENATURĂRILOR CONTABILEMedia denaturărilor contabile la nivelul eşantionului, , esteo valoare a estimatorului, , media denaturărilorcontabile la nivelul întregii populaţii.

Prin estimare punctuală, μ = , ar rezulta că, la nivelul situa-ţiilor financiare, valoarea medie a denaturărilor contabile înre-gistrate pentru rulajele debitoare ale clienţilor firmei auditatear fi de 12.240,00 lei.

254/2014



Estimarea prin interval de încredere a valoriimedii a denaturărilor contabile În cadrul misiunii de audit financiar, auditorul este interesatsă estimeze intervalul de încredere al valorii medii a denatură-rilor contabile care pot să apară la nivelul rulajelor debitoareale conturilor de clienţi.

Intervalul de încredere (I.C.) este definit de limitele:

(2)

Valorile lui z se citesc din Tabelul Laplace pentru riscul asumat(α) de către auditor. este media obţinută la nivelul eşantio

nului, iar este eroarea medie. În cazul unui sondaj aleator

simplu nerepetat, se calculează după relaţia:

(3)

Pentru datele considerate, eroare medie este:

La un risc asumat de 5%, ne putem aştepta la un I.C.:

[12.240,00 - z α/2 · 4.457,62; 12.240,00 + z α/2 · 4.457,62].Există şansa de 95% ca valoarea medie a denaturărilor conta-bile înregistrate pentru clienţii contului 4111.Ci să fie acoperi-tă de intervalul de încredere [12.240,00 – 1,96 · 4.457,62;12.240,00 + 1,96 · 4.457,62] = [3.503,06; 20.976,94] lei.

Valoarea totală a denaturărilor contabile poate fi estimată, pebaza mediei obţinute, astfel: Valoarea medie× Volumul populaţiei= 12.240,00 × 468 = 5.728.320,00 lei.

Conform rezultatelor obţinute, valoarea limitei superioare aI.C. este inferioară valorii pragului de semnificaţie, de690.005,20 lei, ceea ce presupune că în medie valoarea dena-turărilor contabile identificate la nivelul unui rulaj debitor alconturilor de clienţi este în limita valorii pragului de semnifi-caţie calculat.

Însă, potrivit valorii estimate a denaturărilor totale, care estesuperioară pragului de semnificaţie, auditorul ar trebui să apli-ce teste suplimentare pentru a afla cărei categorii de clienţipoate aparţine o astfel de denaturare.

În acest caz, auditorul are posibilitatea să aplice teste supli-mentare folosind un eşantion stratificat. Prin acest procedeuse poate estima punctual valoarea denaturărilor contabile afe-rente rulajelor debitoare ale conturilor de clienţi, în funcţiilede criteriile de stratificare stabilite de către auditor (mărimeaclientului, apartenenţa la o anumită zonă geografică etc., plăti-tor).

JABA, ROBU & ROBU l

ConcluziiPentru obţinerea probelor de audit, auditorul trebuie să utili-zeze cele mai bune tehnici şi procedee, asigurând un echilibruîntre costul obţinerii probelor şi calitatea acestora. De celemai multe ori, din cauza restricţiilor de ordin financiar, detimp şi de resurse umane, auditorul nu poate verifica exhaus-tiv situaţia privind soldurile conturilor, tranzacţiile desfăşurateşi maniera de prezentare a situaţiilor financiare. Din acesteconsiderente, auditorul financiar poate dispune verificareaconturilor pe baza datelor observate la nivelul unui eşantion.

În studiul realizat, prezentăm procedeul de estimare punctualăşi prin interval de încredere a nivelului mediu şi al valorii tota-le a denaturărilor contabile privitoare la rulajele aferente con-tului de creanţe-clienţi. Pentru obţinerea unui eşantion repre-zentativ, pe baza unor date convenţionale înregistrate la ofirmă care este supusă auditului financiar, arătăm modul dedeterminare a volumului unui eşantion aleator simplu nerepe-tat şi demersul obţinerii eşantionului cu ajutorul SPSS 20.0.

Pentru eşantionul extras s-au înregistrat datele privind confir-mările externe ale rulajelor debitoare. Apoi, s-a estimat valoa-rea medie şi valoarea totală ale denaturărilor contabile la nive-lul rulajelor debitoare ale conturilor de clienţi, pentru întreagapopulaţie studiată.

Metodologia de lucru prezentată poate fi utilizată în cadrulmisiunii de audit financiar pentru obţinerea probelor de auditpe baza sondajului statistic, în vederea estimării denaturărilorcontabile. Direcţiile viitoare ale cercetării urmăresc dezvolta-rea studiului prin utilizarea unui sondaj aleator stratificat şiestimarea denaturărilor contabile la nivelul fiecărei clase/stratcare poate fi considerat (mărime client, zonă geografică, datafacturării etc.).

Utilizarea metodelor statistice în cadrul auditului financiar, darşi interconectarea acestuia cu analiza financiară şi contabilita-tea pot deschide o direcţie nouă de cercetare, pe care onumim ipotetic auditometrie (auditometrics). l

274/2014


Arens, A., Elder, R., Beasley, M. (2012), Auditing and assurance ser-vices: an integrated approach, 14th edition, Pearson Education,New Jersey

Bărbat, A. (1972), Teoria statisticii sociale, E.D.P. BucureştiCamera Auditorilor Financiari din România – CAFR (2012),

Ghid pentru un Audit de Calitate, Print Group, BucureştiCochran, W. G. (1977), Sampling techniques (3rd edition), John

Wiley & Sons, New YorkFederaţia Internaţională a Contabililor (International Federation of

Accountants - IFAC) & Consiliul pentru StandardeInternaţionale de Audit şi Asigurare (International Auditing andAssurance Standards Board - IAASB) (2013), Manual de reglemen-tări internaţionale de control al calităţii, audit, revizuire, alte serviciide asigurare şi servicii conexe, Ediţia 2012, coeditare CAFR - Ed.Irecson, Bucureşti

Hayes, R., Dassen, R., Schilder, A., Wallage, P. (2005), Principles

of Auditing. An Introduction to Intenational Standards of Auditing,2nd edition, Ed. Pearson Education

Jaba, E. (2002), Statistică, ediţia a 3-a, Ed. Economică, BucureştiJaba, E., Niculicioiu, P., Bilaus, M. (1977), Cercetarea selectivă, Ed.

Universităţii “Alexandru Ioan Cuza” din IaşiJaba, E., Grama, A. (2004), Analiza statistică cu SPSS sub

Windows, Ed. PoliromMessier, W.F.Jr., Glover, S.M., Prawitt, D.F. (2008), Auditing &

assurance services: a systematic approach, 6th edition, McGraw-Hill, New York

Soltani, B. (2003), Auditing: An International Approach, PrenticeHall, Pearson Education, Essex

Whittington, O.R. (2014), Wiley CPAexcel Exam Review 2014Study Guide: Auditing and Attestation, John Wiley & Sons, Inc.,Hoboken, New Jersey.

Bibliografie


Introducere Criza financiară globală a şters miliardede dolari în afara bilanţurilor, a distruseconomii şi a falimentat companii, celmai mult însă a distrus încrederea înguvernele şi sistemele financiare(Thatchaichawalit, 2010:118). Drepturmare, criza financiară a conturatputernic preţul complacerii în corupţiela nivelul Europei şi, în timp ce estecauzată de o serie de factori, care diferăde la o ţară la alta, apare şi eşecul de apune în aplicare măsuri adecvate pen -tru a preveni, detecta şi sancţiona for -mele „legale” şi ilegale ale corupţiei(Kaufmann, 2010). Potrivit lui CeciliaMalmstrom, comisar UE pentru aface -rile interne, aproximativ 120 de mili -

* Profesor univ. dr., Universitatea de Vest din Timişoara, e-mail: [email protected] ** Drd., Universitatea de Vest din Timişoara, e-mail: [email protected]*** Lector univ. dr., Universitatea din Oradea, Oradea, e-mail: [email protected]

Ion PEREŞ*, Dana Simona GHERAI** & Diana Elisabeta BALACIU***

Cuvinte cheie: audit public extern, eficienţa guvernului, indicele de percepţie acorupţiei

Cercetare privind contribuţiainstituţiilor supremede audit la eficienţaguvernului şi lapercepţia corupţiei

Research on the Contribution of Supreme AuditInstitutions to Government Efficiency and to Corruption PerceptionThis empirical study explores the external public audit and the correlation between gov-ernment efficiency and corruption perception in the Member States of the EuropeanUnion. The results documented are threefold as following: existence of supreme auditinstitutions positively influence government effectiveness; existence of supreme auditinstitutions adversely affect the level of perception of corruption and not least, govern-ment efficiency is positively associated with the perception of corruption. The main con-tribution to the literature comes through the first study that analyzes the perception ofcorruption by external public auditing in all supreme audit institutions of the EuropeanUnion.Key words: public external audit, government effectiveness, corruption perception

indexJEL Classification: M42, M48

Abstract

arde € sunt pierduţi prin fapte decorupţie în fiecare an, în cele 27 destate membre UE (Euobserver, 2013).

În acest context: Care este rolul instituţiilorsupreme de audit în eficienţa activităţiiguvernului şi percepţia corupţiei?

Potrivit World Bank (2001:1), instituţiilesupreme de audit reprezintă cu sigu -ranţă un element important în comba -terea corupţiei deoarece ele sunt „utileîn gestionarea cheltuielilor publice,asigurarea responsabilităţii financiare şiconsolidarea instituţiilor publice”. Cutoate că Transparency International(2008) nu consideră instituţiile supremede audit ca fiind agenţii specializateanticorupţie – deoarece, per ansamblu,nu sunt însărcinate în mod expres cudetectarea sau investigarea faptelor decorupţie – ele sunt sau trebuie să fiepivotul sistemului naţional deintegritate al unei ţări (World Bank,1997:4).

Directorul executiv al United NationsConvention against Corruption –UNODC, Antonio Maria Costa, a afir-mat în repetate rânduri (United Nation,2004:46-55): „…organizaţiile anti-corupţiesunt câinii de pază. Ca instituţie supremă deaudit, munca ta este de a te asigura căfuncţionarii publici păstrează, şi nu doar fac,promisiunile privind gestionarea fondurilorpublice în mod eficient. Vei asigura că normelede consolidare a integrităţii sunt şi aplicate, deexemplu codurile de conduită pentrufuncţionarii publici. Vei juca de asemenea unrol educativ pentru a spori diseminareacunoştinţelor cu privire la prevenirea corupţieişi a respectării normelor şi standardeloretice...În scopul de a-ţi îndeplini funcţiile înmod eficient şi liber de orice influenţănejustificată ai nevoie de independenţă, resursesuficiente, personal calificat şi de formareprofesională. Statele care sunt părţi aleConvenţiei împotriva corupţiei şi-au luat anga-jamentul de a garanta acest lucru. Tu artrebui să fii „de neatins”, pentru caintegritatea şi profesionalismul tău să grevezefrica în inimile oficialilor corupţi”.

Mesajul său şi-a atins scopul propus,ţinând cont de faptul că multe state au

încercat să atenueze problemele exis-tente la nivelul sistemului de guvernareprin crearea instituţiilor supreme deaudit, care au rolul a verifica legalitatea,dar în acelaşi timp eficienţa şi chiar efi-cacitatea comportamentului privindveniturile şi cheltuielile organismeloraflate la guvernare. În calitate de agen -ţie responsabilă de auditarea veniturilorşi cheltuielilor unui guvern, instituţiasupremă de audit acţionează ca un gar-dian peste integritatea financiară şicredibilitatea informaţiilor raportate.Prin rolul şi funcţiile sale, devine ocomponentă necesară a performanţeisectorului public deoarece creşteresponsabilitatea, adaugă credibilitate şioferă perspective şi informaţii valoroasede promovare a transparenţei şi adeschiderii operaţiunilor unui guvern,contribuind astfel la îmbunătăţireaperformanţei guvernului.

Drept urmare, putem afirma cu încre-dere că o funcţionare eficientă a institu-ţiilor supreme de audit ar putea avea

influenţă pe termen lung asupra: eficien-ţei guvernului - prin monitorizarea com-portamentului privind cheltuielileorganismelor guvernamentale, însă şiasupra nivelului perceput al corupţiei, deoa-rece printr-o eficienţă mare a activităţiiguvernului s-ar putea reduce nivelulperceput al corupţiei (Blume şi Voigt,2011).

Analiza literaturii de specialitate

Până în acest moment, în literatura despecialitate există foarte puţine discuţiiprivind rolul instituţiei supreme deaudit în reducerea şi combaterea corup-ţiei. Oficiul Naţiunilor Unite de Controlal Drogurilor şi Prevenire a Crimina lită -ţii, cu sediul în Viena, reprezintă vârfulcampaniei împotriva corupţiei. Acesta apublicat o serie de lucrări în literaturade specialitate privind corupţia şi unmanual privind politica anti-corupţie, în

294/2014

AUDITUL PUBLIC EXTERN


care a identificat 30 de instrumente deluptă împotriva corupţiei, însă auditulnu reprezintă o parte din această listă,iar în cadrul manualului se poate regăsidoar o pagină dedicată profesiei.

În cadrul Jurnalului de audit publicextern al INTOSAI – publicaţia ceamai prestigioasă printre auditorii publicila nivel mondial – s-au publicat doardouă articole în timpul anilor 2000-2005 privind corupţia1. În perioada ani-lor 2006-2013 am regăsit la nivelul jur-nalului o singură publicaţie2 privindrolul auditului public extern în comba-terea corupţiei.

Câteva studii se opresc asupra relaţieidintre misiunile de audit public externşi corupţie (Olken, 2007; Blume şiVoigt, 2011) sau asupra modalităţii încare auditul public extern poate ajuta lareducerea corupţiei (Dye şi Stapen -hurst, 1998; Liu, J., Lin, B., 2012).

Din punct de vedere al studiilor empiri-ce cercetătorii s-au concentrat peanalizarea efectelor ce le poate aveainstituţia supremă de audit în cadrulţării din care face parte, consecinţeleeconomice ale auditului guvernamentalsau asupra rolului important pe care îljoacă în sectorul public. Schelker şiEichenberger (2010) indică faptul căauditul public extern în Elveţia poateîmbunătăţi transparenţa politicilorpublice şi reduce cheltuielile risipitoare.Olken (2007) prezintă un experimentde reducere a corupţiei în peste 600 deproiecte de drumuri comunaleindoneziene. Prin creşterea audituluiguvernamental asupra proiectelor de la4% la 100% s-au redus cheltuielile lipsă(corupţia măsurată prin discrepanţeledintre costurile oficiale ale proiectului şiestimările individuale ale inginerilorindependenţi) cu 8%. În opoziţie,creşterea participării cetăţenilor la pro-cesul de monitorizare a avut un impactmai mic, însă, la modul general,

rezultatele studiului sugerează cămonitorizarea tradiţională de sus în jospoate juca un rol important înreducerea corupţiei, chiar şi într-unmediu extrem de corupt.

Mai multe studii au explorat eficacitateaşi eficienţa auditului guvernamental dinChina. Li et al (2011) analizează măsuraîn care auditul public extern, prin asu-marea responsabilităţii economice,poate preveni faptele de corupţie. LiuJin şi Lin Bin (2012) dovedesc empiricmodul în care auditul public externpoate contribui la reducereafenomenului corupţiei, folosind datedin cadrul provinciilor din China dinanii 1999-2008. Autorii analizează rolulauditului guvernamental în controlulfenomenului de corupţie. Rezultateleindică faptul că numărul neregulilorconstatate într-o provincie de cătreactivitatea de audit public extern estepozitiv asociat cu nivelul corupţiei dinacea provincie, ceea ce înseamnă că cucât este mai severă corupţia într-oprovincie cu atât mai multe neregulisunt găsite de către instituţiile locale deaudit. De asemenea, efortul de rectifi-care post-audit este negativ asociat cunivelul corupţiei într-o provincie, ceeace indică faptul că un efort de rectifi-care mai mare este asociat cu o corupţiemai mică.

Blume şi Voigt (2011) realizează primulstudiu care evaluează efectele economi -ce ale diferenţelor de organizare a insti -tuţiilor supreme de audit peste graniţeleunei ţări. Efectele sunt grupate pe treigrupe de variabile economice estimateşi anume: politica fiscală, eficienţa guvernuluişi corupţia, şi productivitatea. Analizând înpeste 40 de ţări aspecte privind: inde -pendenţa, mandatul, implementarearecomandărilor auditului, precum şimodelul organizaţional al instituţieisupreme de audit, autorii au arătat căacestea nu au un efect clar asupra celortrei grupuri de variabile dependente.

În studiul-carte privind efectele eco -nomice ale constituţiilor, Persson şiTabellini (2003) au analizat şi efectelevariabilelor eficienţa guvernului, indicele depercepţie a corupţiei şi controlul corupţieiasupra instituţiilor constituţionale.

Studiul nostru poate fi astfel interpretatca o continuare a celor două studiianterioare realizate de Persson şiTabellini (2003) şi Blume şi Voigt(2011). În primul studiu acest lucru estevalabil datorită faptului că multeconstituţii menţionează în mod explicitexistenţa instituţiilor supreme de audit,devenind astfel instituţii constituţionale.În cazul instituţiilor alese de noi o sin-gură ţară – Franţa – nu face referire încadrul Constituţiei la instituţia supremăde audit. În ceea ce priveşte cel de aldoilea studiu, valabilitatea se confirmăprin faptul că la nivelul ţărilor luate înanaliza noastră regăsim toate formelede organizare ale instituţiilor de audit,iar capitolele anterioare tratează pe largstructura organizaţională a acestora.Astfel încât, în cazul studiului nostru nebazăm atât pe variabile folosite deBlume şi Voigt, precum şi pe celefolosite de Persson şi Tabellini.

Bazându-ne pe analizele predecesorilor,prin intermediul acestui studiu dorim sărăspundem la întrebările:

PEREŞ, GHERAI & BALACIU l

1 Sparberg, D, Fighting Corruption and Fraud, IJGA, Washington (27:3), July 2000, pp10-12; & Siame, F.M., Contributions and Challenges in the FightAgainst Corruption – an Auditor General’s Perspective, IJGA, (29:4), October 2002, pp.7-9.

2 Busse Klaus-Henning, The SAI’s Role in Combating Corruption, IJGA, Washington (34:3), July 2007, pp 8-11;

è Reuşeşte instituţia supremă de audit, princaracteristicile sale, să contribuie la îmbu-nătăţirea activităţilor guvernamentale şisă ajute la creşterea eficienţei guvernului?

è Nivelul perceput al corupţiei din cadrulunei ţări este influenţat de existenţa uneiinstituţii supreme de audit?

Analiza teoretică şidezvoltarea ipotezelor

de cercetareFără îndoială, corupţia are un impactasupra cheltuielilor publice şi poatedescuraja investiţiile străine. Acest lucruduce la un impact negativ asupraeficacităţii şi eficienţei operaţiunilorguvernamentale. Drept urmare, pentrua avea succes în lupta împotrivacorupţiei este esenţial să se stabileascăun mediu care să nu favorizeze şi să nupermită practici care să aducă acesteefecte. Guvernele, care au o respon -sabilitate majoră în a crea un astfel demediu, trebuie să asigure prin toatenivelurile de guvernare: transparenţapolitică, financiară şi juridică şi înprimul rând responsabilitatea. Iar oresponsabilitate mai mare ar puteaapărea acolo unde corupţia este maimică (Persson şi Tabellini, 2003:9).Principala ipoteză de cercetare de lacare pornim este:

H1. Instituţiile supreme de auditcresc eficienţa guvernului şireduc nivelul de percepţie alcorupţiei.

Afirmaţia făcută de Persson şi Tabellinine duce cu gândul la a începe analizanoastră pornind de la ideea că respon -sa bilitatea instituţiei supreme de auditse răsfrânge în cea mai mare parte atimpului asupra activităţilor guvernului.Potrivit National Audit Office (NAO)din Marea Britanie, instituţia are rolul„de a audita conturile tuturor departa -men telor şi agenţiilor guvernamentale,precum şi o gamă largă de alte orga -nisme publice şi să raporteze Parla -mentului asupra economiei, eficienţei şieficacităţii cu care organismele guverna-mentale au folosit banii publici”. Mer -gând mai departe, site-ul web al NAOcontinuă: „munca noastră salvează con-tribuabilul de milioane de lire sterline înfiecare an”. Veridicitatea acestor decla -raţii ar putea fi plauzibilă, ţinând contde faptul că în multe ţări dezvoltateconsumul statului este de aproximativjumătate din întregul produs naţional.

Rolul NAO poate servi drept exemplupentru rolul celor mai multe instituţii deaudit, cu toate că mandatele, destinata -rii, precum şi rapoartele lor finale diferăfoarte mult. Astfel încât, putem emiteurmătoarea noastră ipoteză secundarăde cercetare potrivit căreia:

H1.1 Existenţa instituţiilor supremede audit influenţează pozitiveficienţa guvernului.

Cu toate acestea, nu putem ignorarezultatele studiului obţinut de Blume şiVoigt (2011) cu privire la relevanţainstituţiei supreme de audit în eficienţaguvernului, unde toate variabilele duc lao imagine similară: nici una nu se do -vedeşte a avea un efect semnificativasupra nivelului de eficienţă a guvernu-lui. Rezultate pot fi justificate prinfaptul că, la modul general, activitateaguvernului este foarte dificil de evaluatdin moment ce avem de-a face cubunuri publice, unde preţurile rezultateîn urma unui proces competitiv sunt de

obicei absente. Niskanen (1971:24-6) înteoria economică a birocraţiei a identifi-cat o serie de motive suplimentare pen-tru a evalua activitatea organismelorguvernamentale. Acestea fac referire lamonitorizarea comportamentului birocratic(este dificilă deoarece acesta nu estesupus presiunii concurenţiale care arputea spori eficienţa organismului) şisistemul de plată care duce la o creştere aineficienţei datorată modului în carepersonalul din cadrul organismelorpublice este plătit (de obicei, salariiledin sistemul public nu conţin stimulentecare să recompenseze un comporta -ment inovator sau pur şi simplu efi-cient). Astfel încât, Mueller (2003:363)ajunge la concluzia că: „organismulpublic este caracterizat de controlextern slab asupra eficienţei şi stimu-lente interne slabe”.

Optimismul nostru prezent în emitereaipotezei de cercetare este justificat defaptul că autorii (Blume şi Voigt) au uti-lizat în reprezentarea instituţiilor supre-me de audit, rezultatele variabilelor ela-borate de World Bank/OECD în anul2003, fără a le actualiza. Studiul nostruaduce o primă contribuţie literaturii despecialitate prin utilizarea aceloraşivariabile, actualizate cu informaţiileregăsite la momentul actual, pentruinstituţiile supreme de audit considerateîn studiu.

Cu privire la nivelul de percepţie alcorupţiei, este cunoscut faptul că nuexistă nici o modalitate obiectivă demăsurare a gradului de corupţie prezentîntr-o economie. Dacă corupţia arputea fi măsurată, aceasta probabil arputea fi eliminată. De fapt, din punctde vedere conceptual nici măcar nu esteclar ce s-ar dori măsurat. Măsurând purşi simplu mita s-ar ignora multe alteacte de corupţie care nu sunt însoţite deplata mitei. O încercare de a măsuraactele de corupţie, mai degrabă decâtsumele plătite ca mită, ar avea nevoie demulte acţiuni relativ neimportante şiidentificarea fiecărei informaţii care purşi simplu nu este valabilă. Însă, deşi nuexistă modalităţi directe de măsurare a

314/2014



corupţiei, există mai multe modalităţiindirecte de a obţine informaţii cuprivire la prevalenţa sa într-o ţară sauîntr-o instituţie (Tanzi, 1998:576-577):

è rapoarte privind corupţia disponibi-le din surse publicate, inclusiv ziare;

è studii de caz ale agenţiilor corupte,cum ar fi administraţiile fiscale,vamale şi poliţia; sau

è pe baza sondajelor tip chestionar.Acestea pot fi legate de o anumităagenţie sau de o ţară întreagă, însăaceste sondaje măsoară percepţiileasupra corupţiei mai degrabă decâtcorupţia în sine.

Cel mai cunoscut dintre sondajele rea -lizate în acest scop este cel al Trans -parency International care elaboreazăIndicele de Percepţie a Corupţiei (IPC).Indicele „măsoară percepţia gradului decorupţie aşa cum este văzut de oameniide afaceri, analiştii de risc şi publicullarg” (Tanzi, 1998:54) şi evalueazăcorupţia pe o scară de la 0 la 10. Zecesemnifică o ţară fără corupţie, iar zerose referă la o ţară în care majoritateatranzacţiilor sau relaţiilor sunt afectatede corupţie. O măsură alternativă acorupţiei se bazează pe o colecţie si -milară de studii prezentate şi discutateîn Kaufman et al (1999).

Cu o frecvenţă mai mică în utilizare,indicatorul Control of Corruption(Kaufman et al, 1999) reflectă „măsuraîn care puterea publică este exercitatăpentru câştigul personal prin formelemici şi mari ale corupţie, precum şi cap-turarea statului de către elitele şi intere-sele private”. În general oamenii autendinţa de a confunda aceşti indici cumăsurători reale ale corupţiei. Este im -portant să se ţină cont de faptul că in -dicii reflectă percepţiile şi nu măsuriobiective şi cantitative ale corupţie re -ale. O perspectivă bună este de a corelaindicii disponibili între ei (Tanzi, 1998).

Drept urmare, instituţiile supreme deaudit privite ca instituţii de supraveghe-re, alături de agenţiile anticorupţie, auatras o atenţie tot mai mare în ultimultimp atât pentru rolul pe care îl joacă în

posibilităţile de reducere a pierderilor şide îmbunătăţire a responsabilităţii gu -ver nelor, cât şi pentru rolul pe care îljoacă în combaterea corupţiei (Melo etal, 2009).

Potrivit World Bank, instituţiile de auditsunt agenţii naţionale responsabile pen-tru auditul veniturilor publice şi alcheltuielilor şi au rolul de a examinaperformanţa, economia, eficienţa şieficacitatea administraţiei publice, adicăde supraveghere a activităţilor statului.Mandatele lor juridice, relaţiile deraportare şi eficienţa variază, reflectânddiferitele sisteme de guvernare şi politiciguvernamentale, dar scopul lor princi-pal este de a supraveghea gestionareafondurilor publice, precum şi calitatea şicredibilitatea datelor financiare rapor-tate de guvern (World Bank, 2001).

Prin monitorizarea funcţionării puteriipublice, în special a modului în caresunt utilizate resursele publice,activitatea instituţiilor poate întăriresponsabilitatea acestuia şi să reducăabuzul de putere şi resurse. În cazul încare corupţia este un „virus”, caredăunează securităţii economice şiarmoniei sociale, atunci instituţiile de

audit trebui să fie „sistemul imunitar”care detectează, rezistă şi eliminăvirusul (Liu şi Lin, 2012:164).

Drept urmare, dacă responsabilitateaasumată de instituţia supremă de auditse răsfrânge asupra activităţii guvernuluişi-l ajută pe acesta să fie mai eficient,putem merge mai departe cu afirmaţiileşi putem presupune că aceasta are şi ro -lul de a reduce nivelul de percepţie alco rupţiei. Motiv pentru care următoa -rea ipoteză secundară de cercetare este:

H1.2 Existenţa instituţiilor supremede audit influenţează negativnivelul de percepţie a corupţiei.

Practic, concluzia la care ajungem esteaceea potrivit căreia cu cât un guverneste mai eficient cu atât prezintăinformaţii mai transparente instituţiilorsupreme de audit şi nivelul corupţieieste mai mic. Altfel spus, cu cât eficien-ţa guvernului este mai mare cu atât şiindicele de percepţie a corupţiei estemai mare (nivelul corupţiei este maimic). Concluzia noastră este confirmatăşi de Figura 1, care prezintă media pe10 ani (2002-2011) a indicatorilor:eficienţa guvernului şi indicele depercepţie a corupţiei.


Potrivit graficului nostru, în ţările undenivelul indicatorului eficienţa guvernuluieste mai ridicat şi nivelul indicelui depercepţie al corupţiei este mai ridicat.Huguette Labelle, preşedintele Trans -parency International, declara odată cuapariţia Indicelui de Percepţie a Corup -ţiei 2013 că acesta demonstrează faptulcă „toate ţările se confruntă în con -tinuare cu pericolul corupţiei la toatenivelurile de guvernare, de la eliberareapermiselor locale la punerea în aplicarea legilor şi a reglementărilor”. Drepturmare, emitem următoarea ipotezăsecundară de cercetare:

H1.3 Eficienţa guvernului este pozi-tiv asociată cu nivelul de per-cepţie a corupţiei.

Dacă ţinem cont de toate aceste aspec-te, putem considera că o funcţionareeficientă a instituţiilor supreme de auditar putea avea consecinţe pe termenlung asupra eficienţei guvernului şiasupra percepţiei corupţiei. Iar din acestpunct de vedere şi autorii Blume şiVoigt (2011) consideră că, prin moni-torizarea comportamentului în ceea cepriveşte cheltuielile guvernamentale decătre instituţiile de audit, s-ar puteareduce nivelul corupţiei şi ar creşteeficienţa guvernului.

Practic, autorii consideră că atâta timpcât din mandatul Instituţiei Supreme deAudit face parte şi auditarea eficienţeimai multor organisme guvernamentale

acest lucru ar trebui să se reflecte înindicatorii generali de eficienţă aiguvernării şi cei ai corupţiei. Mai precis,activitatea de audit public extern arputea face mai riscantă şi prin urmaremai puţin avantajoasă angajareaauditaţilor într-un comportamentcorupt, caz în care nivelul perceput alcorupţiei ar trebui să fie mai mic.

Construireaeşantionului şi

a variabilelor utilizateLucrarea noastră analizează în cadrulţărilor membre ale Uniunii Europeneposibilele relaţii dintre existenţainstituţiilor supreme de audit şi eficienţaguvernului, respectiv nivelul depercepţie al corupţiei. Drept urmare, aufost luate în calcul 27 dintre instituţiilesupreme de audit din cadrul ţărilorUniunii Europene, dat fiind faptul că, lamomentul cercetărilor aferente prezen-tei lucrări, Croaţia – ultima ţară aderatăîn cadrul UE (01.07.2013) – nu a fostcuprinsă în cadrul analizei noastre. Mo -ti vul neincluderii Croaţiei îl reprezintălipsa accesului la informaţii elementareîn limba engleză pentru studiul nostru.

Datele identificate şi prinse în cercetareau fost culese pentru perioada anilor2002-2011, valorile fiind anuale.

Datele referitoare la eficienţa gu ver -nului şi corupţie au fost colectate de pesite-urile de specialitate din domeniu,World Bank, respectiv TransparencyInternational pe fiecare ţară şi an înparte. Cu privire la activitatea instituţii-lor supreme de audit, datele au fostcolectate în principal din legile deorganizare ale fiecărei instituţii în parte.Pentru observaţiile lipsă datele au fostcompletate din alte documente regăsitepe site-urile instituţiilor şi din studiilerealizate de diferitele organisme recu -nos cute la nivel mondial (OECD/Worldbank, 2003; TransparencyInternational, 2012;).

Tabelul 1 descrie modalitatea deselectare a eşantionului de observaţii şidistribuţia acestuia pentru perioadaanalizată. Eşantionul original cuprindea336 de observaţii, însă există 66 deobservaţii lipsă, astfel că eşantionulfinal conţine 270 de observaţii, dis-tribuite complet echilibrat asupraperioadei 2002-2011.

DEFINIREA VARIABILELORDin rândul Indicatoriilor Guvernanţei sec-torului public sau WorldwideGovernance Indicators –WGI, cumsunt ei denumiţi, a fost utilizat GOVEF– Government effectiveness, caredefineşte un grup de indicatori cemăsoară percepţiile asupra calităţii fur-nizării serviciilor publice, nivelul

334/2014


birocraţiei unei ţări, competenţa func -ţionarilor publici precum şi indepen -denţa acestora faţă de presiunile po -litice. Cu privire la activitatea instituţii-lor supreme de audit am ales un ansam-blu de variabile, luate din trei surse dife-rite, care să ne ajute să calculăm unnivel al acesteia şi care să ducă în finalla atingerea obiectivului nostru. Pentruprimele patru variabile sursa o reprezin-tă un studiu privind practicile proce-durilor bugetare, elaborat de WorldBank în colaborare cu OECD în anul2003 (OECD/Worldbank, 2003). Oparte din acest studiu se ocupă desistemul de audit public extern şi aobţinut răspunsurile de la 44 de ţări,cele mai multe membre OECD, dar şiţări din America Latină, OrientulMijlociu şi Africa de Nord, Africa şiAsia. Practic, fiecare dintre cele patruvariabile are câteva întrebări specificecare pot lua valori între 0 şi 1.

Din rândul ţărilor prinse în analizanoastră în studiul OECD/World Bankam identificat un număr de 15 ţări. Oprimă contribuţie majoră adusă de stu-diul nostru literaturii de specialitateconstă în identificarea răspunsurilor laîntrebările din cadrul variabilelor, lamomentul actual, în legile şi reglemen-tările din fiecare ţară cuprinsă în studiu.Astfel încât, am păstrat atât variabilele,cât şi modul de codificare a acestora,însă am actualizat răspunsurile pentrutoate instituţiile supreme de auditcuprinse în studiul nostru. Variabileleelaborate de World Bank/OECD(2003) şi utilizate şi de către autoriiBlume şi Voigt (2011) sunt:

è MAND – care reprezintă mandatulinstituţiilor supreme de audit. Va -riabila surprinde o serie de între-bări, potenţial complementare, carefac referire la întinderea mandatuluiinstituţiei, iar codificarea s-a bazatpe ipoteza că o cuprindere maimare este mai bună. Pentru fiecareopţiune regăsită, instituţia a primitun scor de 0,2.

è ARR – reprezintă aranjamenteleinstituţionale pentru asigurarea

independenţei instituţiilor supremede audit. Practic, în toate ţărileexistă temeiuri juridice clare privindactivitatea instituţiilor supreme deaudit, însă mai puţin de jumătate auindependenţa stabilită şi prinConstituţie.

è TRAC – reprezintă cea de a douavariabilă care se referă la un alt as -pect al mandatului şi anume: măsu-ra în care recomandările sunt puseîn aplicare. În cazul în care nu exis-tă un sistem de urmărire a reco-mandărilor, variabila a înregistratvaloarea 0, iar dacă există un sistemde urmărire 1 (există şi două op ţi -uni intermediare codificate cu 0.33– dacă recomandările sunt urmăriteintern şi 0.67 – în cazul în careexistă un raport cu recomandărilefăcute).

è SUBJ – reprezintă variabila ce in -dică modul de selectare a subiec -telor de audit. Chestionarul are dinnou cinci răspunsuri ce se bifeazăcu 0.2, pentru un maxim de 1.

A doua sursă de variabile utilizatăpentru instituţiile supreme de audit oreprezintă sondajul realizat de cătreINTOSAI printre organizaţiile salemembre, în prima jumătate a anilor 90,care conţine în analiză până la 60 deţări. Spre deosebire de studiul anterior(Blume şi Voig, 2011), în cadrul studiu-lui nostru am utilizat doar variabilaMOD, care reprezintă o variabilădummy, ce ia valoarea 1 dacă instituţiasupremă de audit este cel puţin parţialorganizată sub forma Curţii sau a siste-mului „Napoleonic” şi 0 în caz contrar.Am ales această variabilă datorită rezul-tatelor obţinute de Blume şi Voigt(2011), conform cărora nivelul perceputal corupţiei este semnificativ mai mareîn ţările care urmează un model alCurţii în organizarea lor. Astfel că,ţinând cont de rezultatele lor şi de fap-tul că nouă dintre instituţiile supremede audit prinse în analiza noastră suntorganizate sub modelul Curţii, sunteminteresaţi de rezultatul final.



Pentru a avea succes în luptaîmpotriva corupţiei este

esenţial să se stabilească un mediu care să nu favo -

rizeze şi să nu permităpractici care să aducă aceste

efecte. Guvernele, care au oresponsabilitate majoră în acrea un astfel de mediu, tre -

buie să asigure prin toate ni -velurile de guvernare: trans -

parenţa politică, fi nanciară şi juridică şi în primul rând

responsabilitatea

Ultimul set de variabile utilizate încadrul studiului nostru a fost ales deoa-rece, potrivit lui Magnus Borge (Di rec -tor General al INTOSAI DevelopmentInitiative în 1999), „mediul socio-economical populaţiei nu poate fi ignorat atunci când seanalizează combaterea corupţiei, deoarecenedreptatea socială, sărăcia şi violenţa suntadesea legate de corupţie, ceea ce face practicimposibil de a izola corupţia ca o problemăseparată”. Astfel încât, variabilele consi-derate de noi şi utilizate şi de cătrepredecesorii noştri sunt:

è LYP – care reprezintă venitul pecap de locuitor în cadrul fiecăreiţări în parte;

è Open - măsoară valoarea totală aimporturilor şi exporturilor dinfiecare ţară în parte;

è CGEP – măsoară cheltuielile guver-nului central ca % din PIB.

Variabilele LYP şi CGEP au fost utili-zate de Persson şi Tabellini (2003) încadrul studiului ce analizează influenţaunor factori asupra instituţiilor consti-tuţionale. Premisa de la care pornim

este aceea potrivit căreia: un venit pecap de locuitor mai mare este rezultatulunui guvern eficient şi prin urmare alunei corupţii mai mici. În acelaşi timp,cheltuieli ale guvernului foarte mari învaloarea PIB-ului reprezintă o eficienţămai scăzută şi o corupţie mai mare. Iarcu privire la variabila Open, aceasta afost utilizată de Liu şi Bin (2012) înanaliza măsurii în care instituţiile supre-me de audit din China reduc nivelulcorupţiei. Practic, se pleacă de la ipote-za că o ţară cu cât este mai deschisă(valoarea exporturilor mai mare decâtvaloarea importurilor) cu atât nivelulcorupţiei este mai mic. Astfel încât, amconsiderat relevantă pentru studiul nos-tru utilizarea acestor variabile.

Testarea ipotezelor de cercetare

Ţinând cont de analiza teoretică realiza-tă până în acest punct şi de studiileregăsite în cadrul literaturii de speciali-tate, abordarea utilizată este una simplă

şi rezultă direct din partea teoretică.Pentru ipotezele noastre, sistemele deecuaţii simultane de la care am pornitsunt:

GOVEFit = α0+ α1IPC + α2MAND+α3ARR+ α4MOD+ α5LYP+ α6Open+

α7CGEP+uit (1a)

IPCit = α0+ α1GOVEF + α2MAND+α3ARR+ α4MOD+ α5TRAC+

α6SUBJ+ α7LYP+εit (1b)

Rezultate din cadrul studiilor anterioare(Blume şi Voigt, 2011) sugerează că niciuna dintre variabilele elaborate deWorld Bank/OECD pentru instituţiilede audit nu au un impact semnificativasupra eficienţei guvernului şi asupracorupţiei. Pornind de la aceste rezultateam început testarea ipotezelor noastreprin reprezentări grafice realizate întrevariabile, utile şi pentru a identificatipul legăturii: legătură liniară, exponen-ţială, logaritmică, inversă etc. Figura 2prezintă corelaţia dintre eficienţa guver-nului, respectiv indicele de percepţie alcorupţiei şi mandatul instituţiilorsupreme de audit.

354/2014



Aspectul norului de puncte dintreGOVEF şi MAND sugerează o corela-ţie directă, posibil liniară şi de intensita-te medie sau mică. Între variabile IPC şiMAND există o corelaţie directă, relativputernică şi de formă posibil liniară. Oprimă observaţie ce se poate face seîndreaptă cu siguranţă spre mandatulinstituţiilor supreme de audit. Cu toatecă acesta nu diferă semnificativ de la oţară la alta (intervalul său de variaţiefiind destul de mic) eficienţa guvernu-lui, respectiv indicele de percepţie acorupţiei înregistrează valori cuprinseîntr-un interval destul de larg.

Astfel încât, instituţii supreme de auditdin două ţări diferite ce au acelaşi man-dat se confruntă cu niveluri de percep-ţie a corupţiei, respectiv de eficienţă aguvernului, foarte diferite. Drept urma-re, o primă analiză a graficului ne ducecu gândul la a confirma rezultatul luiBlume şi Voigt (2011) – conform căruiaaceastă variabilă nu influenţeazăsemnificativ – însă doar parţial,deoarece devine necesară identificareaşi a influenţelor altor variabile.

Tabelul 2 prezintă rezultatele regresieipentru ecuaţiile simultane (1a) şi (1b),iar primul rezultat ce se poate observaeste influenţa nivelului de percepţie acorupţiei (IPC) în sens pozitiv asupraeficienţei guvernului (GOVEF), rezultataflat în concordanţă cu Ipoteza noastră1.3. potrivit căreia: Eficienţa guvernuluieste pozitiv asociată cu nivelul de percepţie acorupţiei. Rezultatul este confirmat şi deoutput-ul estimării parametrilor pentrua doua ecuaţie din cadrul modelului,care indică faptul că IPC este influenţatputernic, în sens invers de GOVEF.

Conform analizei teoretice şi a previ -ziunilor realizate în secţiunea anterioară,cu cât o ţară are o eficienţă mai mare înactivitatea sa guvernamentală cu atâtnivelul de percepţie al corupţiei estemai mare (mai aproape de 10) adicăactivitatea sa este mai transparentă şiexistă mai puţină corupţie. Instituţiasupremă de audit prin activitatea sapoate duce la o relaţie de cauzalitate

inversă între efortul activităţii guverna -mentale şi gradul de corupţie perceput.Pe de o parte, există întotdeauna o efi-cienţă mai slabă în operaţiunile guver-namentale dintr-un loc mai corupt,astfel instituţiile de audit vor depunemai mult efort în detectarea com por -tamentului inadecvat. Pe de altă parte,prezentarea rezultatelor activităţii decătre instituţiile de audit, de asemeneapoate pune presiune asupra potenţia -lelor persoane corupte şi astfel potforţa organismele auditate să-şi îmbună -tăţească activitatea, devenind eficiente şireducând astfel corupţia.

Rezultatele estimării modelului indicăfaptul că modul de organizare a institu-ţiei de audit (MOD) influenţează sem-nificativ ambele variabile dependente, însens invers. Rezultatul nostru coincidecu cel al studiilor anterioare (Blume şiVoigt, 2011) şi se pare că în cazul încare instituţia supremă de audit esteorganizată sub forma Curţii, ţara estemult mai susceptibilă de a avea nivelurimai ridicate de corupţie decât în cazulopus. În acelaşi timp, MOD estesemnificativă negativ şi pentru variabilaeficienţei guvernului, dar numai lanivelul de 10%. Practic, indicatorul ne


arată că ţările ale căror instituţii de auditsunt structurate pe modelul Curţii au oeficienţă a guvernului mai mică.

Celelalte variabile reprezentative pentruinstituţiile supreme de audit în cazulGOVEF sunt împărţite astfel: variabilaMAND o influenţează în sens direct, întimp ce variabila ARR nu o influenţeazăsemnificativ. Practic, cu cât mandatulinstituţiei de audit este mai cuprinzătorîn cadrul unei ţări cu atât eficienţaguvernului este mai mare, situaţie con-firmată şi de analizele noastre teoreticeanterioare. În acelaşi timp variabilaARR, care ne defineşte independenţainstituţiei faţă de puterea executivă, nuinfluenţează semnificativ eficienţaguvernului. Drept urmare, faptul căindependenţa instituţiei este stabilităsau nu în Constituţie nu afectează con-tribuţia pe care aceasta o poate aduceeficienţei guvernului. Ţinând cont deaceste rezultate, putem afirma că ipote-za noastră de cercetare H1.1: Existenţainstituţiilor supreme de audit influenţeazăpozitiv eficienţa guvernului se confirmă.

Indicele de percepţie a corupţiei esteinfluenţat semnificativ, în sens pozitivde către variabilele ARR, TRAC şiSUBJ. Drept urmare, independenţainstituţiei de audit faţă de executiv,recomandările şi modul de determinarea subiectului auditat ajută la reducereacorupţiei în cadrul unei ţări. Rezultatelese află în concordanţă cu aşteptărilenoastre, analiza teoretică realizată şi înopoziţie cu rezultatele obţinute deBlume şi Voigt (2011:224): „nici unadin variabilele bazate pe studiul WorldBank/OCDE nu are un impact semni-ficativ asupra percepţiei corupţiei”.

Diferenţa poate fi explicată prin faptulcă eşantioanele ţărilor luate în conside-rare în cadrul celor două studii suntdiferite (eşantionul nostru este de 27 deţări, iar cel al lui Blume şi Voigt este de44 de ţări) şi variabilele au fost recodifi-cate în cadrul studiului nostru în funcţiede reglementările actualizate, astfel căvalorile finale sunt diferite. Drept urma-re şi ipoteza noastră H1.2: Existenţainstituţiilor supreme de audit influenţează

negativ nivelul de percepţie a corupţiei se con-firmă.

Cu privire la celelalte variabile cuprinseîn modelul econometric, toate au oinfluenţă semnificativă, cu excepţiavariabilei OPEN, care nu afectează efi-cienţa guvernului – rezultat opus aştep-tărilor noastre. Ţinând cont de analizanoastră, reprezentările graficelor şirezultatele obţinute în urma calculelorefectuate, se poate observa că modelulnostru de ecuaţii multiple devine:

GOVEFi = α1logIPCi + α2MANDi+α3ARRi+ α4MODi+

α5log(LYP)i+α6Openi+ CGEPiα7+ui

(1a)

IPCi = α0+ α1GOVEFi + α2MANDi+α3ARRi+ α4MODi+ α5TRACi+

α6SUBJi+ α7logLYP+εi (1b)

Concluziile cercetării În cadrul acestui studiu ne-am propussă aducem noi elemente de cunoaştereîn ceea ce priveşte măsura în care insti-tuţiile supreme de audit, prin activitateade audit public extern, reuşesc să ajutela reducerea corupţiei în cadrul ţărilorde apartenenţă. Folosind un eşantion dedate pe perioada 2002-2011, am con-struit modele econometrice de ecuaţiisimultane, pentru a examina interac -ţiunile dintre existenţa şi activitatea

instituţiilor şi nivelul perceput, respectivcontrolul corupţiei la nivel regional.Cercetarea noastră s-a bazat pe trei ipo-teze de cercetare principale, ce au avutrezultatele sintetizate în Tabelul 3

Rezultatele obţinute în urma studiuluinostru indică faptul că instituţiile su -preme de audit din cadrul Uniunii Eu -ro pene contribuie în mod semnificativla o eficienţă îmbunătăţită a activităţiiguvernului şi au o influenţă semnifi -cativă asupra nivelului perceput al co -rupţiei din regiune. Astfel că acesteapot detecta abaterile şi încălcările de laveniturile şi cheltuielile publice şi im -plicit pot depista faptele de corupţiecare pot să apară şi să ia decizii cores -punzătoare pentru a remedia acesteprobleme.

În acelaşi timp, analiza noastră a confir-mat rezultatele obţinute de Blume şiVoigt (2011) conform cărora modul deorganizare al instituţiilor supreme deaudit influenţează semnificativ eficienţaguvernului şi nivelul perceput al corup-ţiei. Un alt rezultat obţinut de predece-sorii noştrii Persson şi Tabellini (2003)arată că variabilele GOVEF şi IPCinfluenţează semnificativ instituţiileconstituţionale. Ţinând cont de analize-le noastre anterioare şi de faptul căinstituţiile supreme de audit din cadrulUniunii Europene sunt menţionate înConstituţiile ţărilor de apartenenţă,putem afirma că studiul nostru confir-mă şi aceste rezultate ale cercetătorilor.

374/2014



Contribuţia noastră principală la litera-tura de specialitate vine prin realizareaprimului studiu care analizează reduce-rea corupţiei prin activitatea de auditpublic extern în cadrul tuturor instituţii-lor supreme de audit din UniuneaEuropeană (excepţie Croaţia).

Cu toate acestea, limitele studiului nos-tru de cercetare se întrepătrund cu plu-sul de valoare adus. În primul rând,apare problema reprezentativităţii eşan-

tionului pentru instituţiile supreme deaudit analizate, acesta fiind compusdoar din instituţiile care fac parte dinUniunea Europeană.

În acest sens, cercetările viitoare arputea avea în vedere extinderea analizeişi deci a eşantionului la cel puţin toateinstituţiile supreme de audit de pe con-tinentul european pentru a surprindeactivitatea dintr-o zonă în totalitate saula alte instituţii din cadrul mai multor

continente, pentru a obţine o compara-bilitate. În acelaşi timp, mai putemmenţiona ca neajuns al studiului nostrunumărul mic de variabile sau factori deinfluenţă luaţi în considerare.

Drept urmare, un studiu viitor ar puteaavea în vedere creşterea variabilelor şi ametodelor de evaluare pentru obţinereaunor informaţii relevante şi o analizămai detaliată. l


1. Blume, L., Voigt, S., (2011), Does organizational design of supre-me audit institutions matter? A cross-country assessment, EuropeanJournal of Political Economy, 27, p.215-229;

2. Dye K.M., & Stapenhurst, R., (1998), Pillars of Integrity: TheImportance of Supreme Audit Institutions in Curbing Corruption,The Economic Development Institute of the World Bank,disponibil la http://info.worldbank. org/etools/docs/libra-ry/18120/pillars.pdf, accesat la 9/3/2013;

3. Kaufmann, D., (2010), Can Corruption Adversely Affect PublicFinances in Industrialized Countries?, The Brookings Institution,disponibil la www.brookings.edu/opinions/2010/0419_cor-ruption _kaufmann.aspx, accesat la 25/7/2012;

4. Kaufmann, D., Kraay, A., Mastruzzi, M., (2003), Governancematters III: Governance indicators for 1996–2002, World BankPolicy Research Department Working Paper; disponibil lahttp://siteresources.worldbank.org/INTWBIGOVAN-TCOR/Resources/govmatters3_wber.pdf

5. Liu, J., Lin, B., (2012), Government auditing and corruption control:Evidence from China’s provincial panel data, China Journal ofAccounting Research, 5, p. 163-186;

6. Melo, M.A., Pereira, C., Figueiredo, C.M., (2009), Political andinstitutional checks on corruption - explaining the performance ofBrazilian audit institutions, Comparative Political Studies, 42(9), p. 1217–1244;

7. Mueller, D., (2003), Public Choice III, Cambridge: CambridgeUniversity Press;

8. Niskanen, W. A., (1971), Bureaucracy and RepresentativeGovernment, Chicago: Aldine-Atherton;

9. Olken, B.A., (2007), Monitoring corruption: evidence from a fieldexperiment in Indonesia, Journal of Political Economy 115 (2),p. 200–249;

10. Persson, T., Tabellini, G., (2003), The Economic Effects ofConstitutions, London: The MIT Press, Cambridge,Massachusetts;

11. Schelker, M., Eichenberger, R., (2010), Auditors and fiscal poli-cy: empirical evidence on a little big institution, Journal ofComparative Economics, 38, p. 357–380;

12. Tanzi, V., (1998), Corruption Around the World. Causes,Consequences, Scope, and Cures, IMF Staff Papers, 45(4) dispo-nibil la http://www.imf.org/external/Pubs/FT/staffp/1998/12-98/pdf/tanzi. pdf, accesat la 5/2/2013;

13. OECD/Worldbank, (2003), OECD/WB budget practices andprocedures survey, GOV/PUMA/SBO(2003)1, Unclassified,disponibil la http://www.oecd.org/gov/budge-ting/36930865.pdf, accesat la 8/3/2013;

14. Thatchaichawalit, D., (2010), Contributions of independent SAIsto the fight against corruption in the light of the United NationsConvention Against Corruption (UNCAC), Contribution andresults of the INTOSAI Conference: ”StrengtheningExternal Public Auditing in INTOSAI Region”, p.118-120;

15. The World Bank, (1997), WDR 1997: The State in a ChangingWorld, World Bank and Oxford University Press, disponibilla http://wdronline.worldbank.org/world -bank/a/c.html/world development_ report 1997/abs-tract/WB.0-1952-1114-6.abstract, accesat la 6/5/2012;

16. The World Bank, (2000), Helping Countries Control Corruption,Washington, D.C. disponibil la http://www1.world -bank.org/publicsector/anticorrupt/helpingcountries.pdf,accesat la 8/3/2013;

17. Transparency International, (2008), U4 Expert Answers. TheRole of Supreme Audit Institutions in Combating Corruption, U4Anti Corruption Resource Center, disponibil lahttp://www.u4.no/ publications/the-role-of-supreme-audit-institutions-in-combating-corruption/, accesat la 5/3/2013;

18. Transparency International, (2012), Money, politics, power: cor-ruption risks in Europe. Report, Transparency International, dis-ponibil la http://www.transparency.org/enis/report, accesatla 3/3/2013;

19. United Nations, (2004), United Nations Convention AgainstCorruption, New York: United Nations;

20. http://euobserver.com/

Bibliografie


* Profesor univ. dr., Facultatea de Drept, Universitatea din Bucureşti** Lector univ. dr., Academia de Studii Economice Bucureşti, e-mail: [email protected]

Cuvinte cheie: impozit pe profit, contestaţii, norme fiscale, organe fiscale, certitudinea impunerii

Frequent changes in national legislation and a vague definition ofterms in the tax rules, may lead to their different interpretation bythe taxpayers and by the tax authorities. Taxpayers tend to inter-pret rules in ways that lead to payment of low fees and taxauthorities having the purpose to collect fees as high as possible.From here, can result a conflict of interest between the parties ofthe legal fiscal relationship, similar to the one between the stake-holders in a corporate governance mechanism, and hence,breach of the principles of taxation. In this respect could be men-tioned: the principle of stability of fiscal rules, whereby statesshould govern through pre-established laws, which should not beamended repeatedly, the principle of certitude of taxation, formu-lated by Thomas Hobbes, and the abuse of tax law, stated by a

number of authors as Aristotle and Gaius. In order to determinewhether national fiscal rules affect these principles, the authorsconsidered necessary to carry out research studies, by which toestimate the grade of appeals made by Romanian taxpayers tothe fiscal normative acts, after the issue of Law no. 571/2003regarding the Fiscal Code, and until June 30, 2013. To achievethe objective of this research, they have conducted a series ofstudies; in this article are presented the results of a research inthe field of income tax.Key words: income tax, complaints, tax rules, tax bodies, cer-

tainty of taxationJEL Classification: H21, H25, G38

Evaluation of Contesting the Tax Rules through the Principle of Certainty of Taxation

Abstract

Evaluarea graduluide contestare a normelor fiscaleprin prisma principiului certitudinii impunerii

Dan Drosu ŞAGUNA* & Adrian Doru BÎGIOI**

IntroducereStudiul de faţă îşi propune să determinecare este gradul de contestare a norme-lor naţionale privind impozitul pe pro-fit, pe baza contestaţiilor făcute de cătrecontribuabili şi publicate de cătreAgenţia Naţională de AdministrareFiscală.1 Perioada supusă studiului este01.01.20042 şi până la data de30.06.2013. În vederea estimării acestuigrad am aplicat o serie de procedurispecifice de culegere a datelor. Acesteaau fost prelucrate conform unor meto-de cantitative, iar rezultatele obţinute aufost grupate pe tipuri de articole, înfinal determinând gradul de contestarea respectivelor norme. Rezultatele stu-diului au fost analizate pentru fiecarenormă juridică în parte supusă cercetă-rii, iar în final au fost făcute propuneride îmbunătăţire a normelor fiscale, ast-fel încât principiul certitudinii impuneriisă fie respectat.

Literatura de specialitate

Conceptele privind fiscalitatea sunt pre-zentate într-o serie de studii teoretice şiempirice, dar şi în cadrul normelor fis-

cale. Astfel, Thomas Hobbes invocăprincipiul certitudinii impunerii, rela-tând despre abuzul de drept în materiefiscală, în cazul în care cuceritorii stabi-lesc taxe arbitrare pe teren.3

Conform teoriei lui John Locke, dacăcineva va pretinde o putere de a stabilişi percepe impozite prin propria saautoritate şi fără un consimţământ alpoporului, el încalcă grav legea funda-mentală a proprietăţii, iar acest faptechivalează cu sfârşitul guvernului.4Autorul este adeptul principiului stabili-tăţii normelor fiscale, statele trebuind săguverneze prin legi prestabilite, care sănu fie modificate în mod repetat, iarnormele să se aplice în mod egal atâtpentru persoanele bogate, cât şi pentrucele sărace. Normele fiscale ar trebui săfie emise doar spre binele societăţii, iarautorităţile nu ar trebui să ridice impo-zitele pe proprietatea persoanelor fărăacordul poporului.5

După Adam Smith, sancţiunile fiscalepot ajunge până la confiscări, pot afecta viaţa socială a oamenilor, scăzândinteresul acestora pentru investiţii şipentru crearea unor locuri de muncă.Un grad de fiscalitate prea mare deter-mină un grad de evaziune mare, contri-buabilii având tentaţia de a nu achitataxele.6

Conform teoriei lui Keynes JohnMaynard,7 decizia unei persoane de ainvesti depinde nu numai de randamen-tul viitor pe care acesta se aşteaptă să-lobţină, dar şi de rata dobânzii şi depolitica fiscală a statului.

Profesorul Steve R. Johnson, de laFlorida State University - College ofLaw, a elaborat un articol intitulat Not aTax (Statutorily), But It Is a Tax(Constitutionally) în care a analizat legali-tatea anumitor acte normative emise deCongresul American, prin prismaConstituţiei americane.

Astfel, autorul a arătat că, în conformi-tate cu decizia Curţii Supreme de Jus -tiţie, nu sunt constituţionale actele nor-mative emise de către autorităţile ameri-cane în ceea ce priveşte obligarea cetă-ţenilor la cumpărarea unei asigurărimedicale. Auto rităţile pot însă să impu-nă un impozit non-coercitiv asupra per-soanelor care aleg să nu achiziţioneze oastfel de asigurare. 8

În lucrarea intitulată Report: A Pathway toFundamental Tax Reform, Dorothy A.Brown, de la Emory University Schoolof Law, face o analiză critică a politici-lor fiscale din S.U.A., scoţând în evidenţă avantajele fiscale pe care le au anumite categorii de contribuabili, în raport cu alte categorii de contribua-bili. Por nind de la lacunele actualuluisistem de fiscalitate din S.U.A., autorulpropune un sistem fiscal simplu şi echi-tabil. 9

Martin B. Dickinson, de la University ofKansas - School of Law, împreună cualţi autori, au elaborat o lucrare intitula-tă Kansas Tax Act, în care au analizatlegislaţia fiscală elaborată în StatulKansas, în luna mai 2012. Autorii auscos în evidenţă neclarităţile legii,

414/2014

GRADUL DE CONTESTARE A NORMELOR FISCALE

1 Pe site-ul www.anaf.ro2 De la apariţia Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal3 Thomas Hobbes, The Elements of Law Natural and Politic, 1640, pg. 1534 John Locke, Two Treatises of Government, Chapter XI of the Extent of the Legislative Power, Chapter XI of the Extent of the Legislative Power,

Prepared by Rod Hay for the McMaster University Archive of the History of Economic Thought, Paragr. 140, Pg. 1665 John Locke, Two Treatises of Government, Chapter XI of the Extent of the Legislative Power, Prepared by Rod Hay for the McMaster University

Archive of the History of Economic Thought, Paragr. 142, Pg. 1676 Adam Smith, An inquiry into the nature and causes of the wealth of nations, 17767 Keynes John Maynard, The General Theory of Employment, Interest, and Money, Feburary 1936, pg. 52.8 Steve R. Johnson, Florida State University - College of Law, 2012, American Bar Association, Section of Taxation, NewsQuarterly, , FSU

College of Law, Public Law Research Paper , Not a Tax (Statutorily), But It Is a Tax (Constitutionally), http://papers.ssrn.com/sol3/papers.cfm?abstract_id=2242012, p. 13, Fall 2012

9 Dorothy A. Brown, Emory University School of Law, 535 Report: A Pathway to Fundamental Tax Reform, http://papers.ssrn.com/sol3/papers.cfm?abstract_id=2252720, February 8, 2013, Pepperdine Law Review, Vol. 40, No. 5, 2013


făcând estimări ale impactului asupraveniturilor bugetare. 10

Viacheslav Vladimirovich Kizilov a ela-borat o lucrare intitulată Violation ofTax Control Procedures by Employees of theFederal Tax Service, în care a abordataspecte legate de abuzurile comise decătre organele administrative ale statuluiîn cadrul misiunilor de control al con-tribuabililor. 11

Datele şi metodologiade cercetare propusă

Datele supuse cercetării au fost extrasedin cadrul bazei de date publicate înmod oficial de către Agenţia Naţionalăde Administrare Fiscală.12 Din punctde vedere al metodologiei de cercetare,au fost utilizate atât metode cantitative,cât şi metode calitative. Ca metode can-titative enumerăm: chestionare de extra-gere a informaţiilor pe tipuri de impozi-te şi pe tipuri de articole din norme,precum şi modele matematice specificeîndeplinirii obiectivelor cercetării. Cametode calitative, amintim: analizainformaţiilor pe baza rezultatelor obţi-nute în urma studiului. Din punct devedere al metodologiei de interpretare arezultatelor, am utilizat preponderentdeducţia, având în vedere faptul că exis-tă un cadru teoretic conceptual privindnormele fiscale. Am urmărit ca eşan-tioanele să fie reprezentative, iar dateleau fost grupate în funcţie de criteriilede clasificare impuse de obiectivele spe-cifice fiecărei probleme. De asemenea,am formulat ipoteze de lucru şi am sta-bilit concluziile pe baza rezultatelorobţinute. Acestea au fost analizate atâtindividual, cât şi comparativ.

În vederea îndeplinirii obiectivului cer-cetării, am procedat astfel: am selectatdin baza de date, publicată în mod ofi-cial în perioada 1 ianuarie 2004 şi pânăla data de 30 iunie 2013, de cătreAgenţia Naţională de AdministrareFiscală,13 un eşantion de 6250 de con-testaţii, invocate de către contribuabiliîn materia impozitului pe profit, dintr-un număr total de 60677 de contestaţiitotale extrase, ceea ce reprezintă o pon-dere de 10,3% din contestaţiile totalepublicate până la acea dată, considerândcă eşantionul este reprezentativ.

Dintre aceste contestaţii, am extras arti-colele din cadrul Legii nr. 571/2003

privind Codul fiscal, în materia impozi-tului pe profit, invocate de către contri-buabili, obţinând un număr total de17136 de contestaţii specifice fiecăruiarticol, pe baza unor chestionare speci-fice. Acest număr total de contestaţii afost determinat pe baza regulii generaleconform căreia o contestaţie formulatăde către un contribuabil cuprinde, larândul ei, unul sau mai multe articolecontestate. În continuarea studiului, amsortat informaţiile culese şi, pe bazaunor metode cantitative, am estimatgradul de contestare a articolelor înmateria impozitului pe profit. Sintetic,structura generală a contestaţiilor selec-tate este prezentată în Tabelul 1.

ŞAGUNA & BÎGIOI l

10 Martin B. Dickinson, University of Kansas - School of Law, Stephen W. Mazza University of Kansas - School of Law, Michael R. Keenan,University of Kansas - School of Law, Revolutionary 2012, Kansas Tax Act, http://papers.ssrn.com/sol3/papers.cfm?abstract_id=2239113,December 1, 2012, 61 U. Kan. L. Rev. 295 (2012)

11 Viacheslav Vladimirovich Kizilov, Scientific and Practical magazine “The Topical Issues of Public Law”, Violation of Tax Control Procedures byEmployees of the Federal Tax Service, http://papers.ssrn.com/sol3/papers.cfm?abstract_id=2238528, September 4, 2012, The Topical Issues ofPublic Law, No. 9, September 2012

12 http://www.anaf.ro/public/wps/portal13 http://www.anaf.ro/public/wps/portal

În vederea prelucrării datelor, am defi-nit următoarea funcţie generală de tes-tare empirică:

Funcţia generală privind estimareagradului de contestare a normelor în materia impozitului pe profit:

g1i(pf1i)

Definim funcţia

g1i(pf1i) reprezintă funcţia generală pri-vind estimarea gradului de contesta-re a normelor în materia impozituluipe profit,

g1i(pf1i) = g{(α1i, α2i , α3i, α4i ……αni), unde 0 ≤ g1i(pf1i) ≤100},

iar

α1i, α2i , α3i, α4i, … αni € [1; m], i € [0; 17136].

În acest caz, gradul de contestare a nor-melor în materia impozitului pe profit,g1i(pf1i), este dat de relaţia:

α1, α2, α3, α4, …, … αni - reprezintăsecţiunea din norma fiscală contes-tată în materia impozitului pe profit

m – reprezintă numărul articolului dinLegea nr. 571/2003 privind Codulfiscal, invocat de către contestatariîn materia impozitului pe profit,unde m € Z+, m € [13; 38];

i – reprezintă rangul contestaţiei făcutăde către contribuabili, în materiaimpozitului pe profit.

Parametrii acestei funcţii au fost extraşipe bază de chestionare emise pentrufiecare normă supusă cercetării, con-form modelului alăturat.

Rezultatele studiuluiÎn urma elaborării studiului privind esti-marea gradului de contestare a norme-lor în materia impozitului pe profit(g1i(pf1i)), am obţinut rezultatele înscri-se în Tabelul 2.

434/2014



Rezultatele obţinute sunt ilustrate înFigura 1.

Interpretarea rezultatelor

În urma efectuării studiului, pe bazadatelor extrase, a rezultat că articoleledin cadrul Legii nr. 571/2003 privindCodul fiscal cu cel mai mare grad decontestabilitate din parteacontribuabililor sunt următoarele:

è pe primul loc se situează articolul21, care are un grad de contestabili-tate de 54,86 %. Acest articolreprezintă norma fiscală generală înmateria cheltuielilor deductibile lacalculul profitului impozabil. Dinanaliza detaliată a contestaţiilorrezultă că, în condiţiile în care nor-mele fiscale definesc cu titlu gene-ral condiţiile pe care trebuie să leîndeplinească o cheltuială pentru afi considerată deductibilă, contri-

buabilii au tendinţa de a înregistradrept cheltuieli deductibile oricecheltuială pe care ei o consideră căeste făcută în scopul obţinerii devenituri. Problemele apar doar încondiţiile în care organele fiscaleexercită controale fiscale şi reconsi-deră anumite cheltuieli, ca fiindcheltuieli nedeductibile. Cu titlu deexemplu, putem să dăm cheltuielilecu serviciile de consultanţă făcutede către un contribuabil care nu sepot justifica cu documente dinpunct de vedere al utilităţii acestoraşi al valorii lor;

è pe locul următor se situează art.19din Legea nr. 571/2003 privindCodul fiscal, care are un grad decontestabilitate de 29,38%.Articolul în cauză se referă la nor-mele generale de calcul al impozitu-lui pe profit, care prevăd printrealtele că „la stabilirea profitului impo-zabil se iau în calcul şi alte elementesimilare veniturilor şi cheltuielilor”14.Definirea în termeni destul de ge -

nerali a articolului în cauză poateda naştere unor interpretări diferiteatât din partea contribuabililor, câtşi a organelor fiscale, fapt ce a de -terminat şi depunerea unui numărde 5034 de contestaţii din parteacontribuabililor care au invocatacest articol;

è conform rezultatelor obţinute, altenorme care au fost contestate decătre contribuabili sunt: articolul24, care reprezintă norma fiscală înmateria amortizării fiscale, cu ungrad de contestabilitate de 11,53 %,articolul 20 care reprezintă normafiscală în materia veniturilor neim-pozabile, cu un grad de contestabi-litate de 1,04%, articolul 22, carereprezintă norma fiscală în materiaprovizioanelor şi rezervelor, cu ungrad de contestabilitate de 0,87%,articolul 23 care reprezintă normafiscală în materia cheltuielilor cudobânzile şi diferenţele de cursvalutar, care are un grad de contes-tabilitate de 0,64%, articolul 25,care reprezintă norma fiscală înmateria contractelor de leasing, cuun grad de contestabilitate de0,43%, articolul 34 (declararea şiplata impozitului pe profit), cu ungrad de contestabilitate de 0,19%,articolul 26 care reprezintă normafiscală în materia pierderilor fiscale,cu un grad de contestabilitate de0,16%, articolul 17 (cotele de impo-zitare) cu un grad de contestabilita-te de 0,16%.

Concluzii şi propuneride îmbunătăţire

a normelor existenteSintetic, în urma efectuării studiului, aurezultat următoarele concluzii:

è impozitarea surplusului din reeva-luarea imobilizărilor corporale este

ŞAGUNA & BÎGIOI l

14 art. 19 din Legea nr. 571/2003 prevede: „Profitul impozabil se calculează ca diferenţă între veniturile realizate din orice sursă şi cheltuielileefectuate în scopul realizării de venituri, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile şi la care se adaugă cheltuielile nededuc-tibile. La stabilirea profitului impozabil se iau în calcul şi alte elemente similare veniturilor şi cheltuielilor potrivit normelor de aplicare.”

un element care intră în baza impo-zabilă a calculului impozitului peprofit doar în condiţiile în care ope-raţiunea în cauză reprezintă omodificare a destinaţiei rezervei dinreevaluare, prin distribuirea acesteiacătre participanţi sub orice formă,prin lichidarea societăţii sau utiliza-rea rezervei pentru acoperirea pier-derilor contabile sau pentru altedestinaţii;15

è cheltuielile înregistrate în contabili-tate de două ori, precum şi celeînscrise în jurnalele de cumpărărifără documente justificative nu suntdeductibile din punct de vedere alimpozitului pe profit, precum şi dinpunct de vedere al TVA;16

è în condiţiile în care un asociat seretrage dintr-o societate comercială,

se impune calcularea impozitului peprofit dacă are loc o diminuare acapitalurilor proprii;

è fuziunea prin absorbţie, lichidareasau dizolvarea unei societăţi comer-ciale determină calcularea şi decla-rarea impozitului pe profit aferent,data fuziunii, lichidării sau dizolvăriifiind considerată data sfârşituluiexerciţiului financiar;

è în condiţiile în care o societatecomercială facturează chirie uneialte societăţi cu care se află în relaţiide afiliere, organele fiscale pot dis-pune ajustarea preţului chiriei, pebaza principiilor preţurilor de trans-fer, furnizorul fiind obligat la plataatât a unui impozit pe profit supli-mentar, cât şi a accesoriilor aferenteacestuia;

è suma aferentă operaţiunii de schim-bare a destinaţiei rezervelor legaleeste impozabilă din punct devedere al impozitului pe profit;

è în condiţiile în care o societatecomercială desfăşoară relaţii comer-ciale de tipul prestărilor de serviciicu altă societate comercială afiliată,iar preţul facturat nu se situează lanivelul preţului pieţei, organele fis-cale pot să dispună ajustarea servi-ciilor facturate la nivelul preţuluipieţei, recalculând impozitul peprofit şi stabilind şi accesorii;

è în condiţiile în care o societatecomercială desfăşoară relaţii comer-ciale de tipul vânzării unor deşeuride fier vechi cu altă societatecomercială afiliată, iar preţul factu-rat este sub preţul de înregistrare îngestiune şi sub preţul de piaţă prac-ticat de alte societăţi independente,organele fiscale pot să dispună ajus-tarea veniturilor astfel obţinute, lanivelul preţului pieţei, recalculândimpozitul pe profit şi stabilind şiaccesorii de plată;

è în condiţiile în care veniturile înca-sate din dividende de către o socie-tate comercială nu sunt impozabile,cheltuielile aferente acestora nusunt deductibile la calcululimpozitului pe profit;

è veniturile din reevaluare imobilizări-lor corporale deţinute ca investiţiiimobiliare nu sunt impozabile dinpunct de vedere al calcululuiimpozitului pe profit;

è dacă are loc o reevaluarea a dispo-nibilităţilor în valută, veniturilerezultate din această operaţiunesunt venituri impozabile din punctde vedere al impozitului pe profit;

è în cazul obţinerii unor produse fini-te, veniturile din producţia stocatăafectează calculul impozitului peprofit;

454/2014

15 În acest sens este şi Decizia nr. 178/CA/2009-R pronunţată în data de 2 aprilie 2009 de Curtea de Apel Oradea16 În acest sens este şi Decizia nr. 200/ca/2008 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, în data de 19 februarie 2008



è dacă o societate comercială nuemite factură pentru întreaga sumăprevăzută într-un contract de închi-riere, organele fiscale sunt obligatesă dispună recalcularea impozituluipe profit, conform cuantumuluiprevăzut în contract;

è dacă o societate comercială consti-tuie rezerva legală, peste limita de20% din valoarea capitalului social,diferenţa este nedeductibilă dinpunct de vedere al impozitului peprofit, fiind inclusă în bazaimpozabilă;

è în condiţiile în care o societatecomercială eliberează spre consummateriale aferente unor produse fi -nite care au fost vândute clienţilor,iar bonurile de consum au o datăulterioară semnării proceselor ver-bale de recepţie finale, cheltuielileîn cauză nu sunt deductibile lacalculul impozitului pe profit;

è cheltuielile cu descărcarea dingestiune a mărfurilor sunt deducti-bile la calculul profitului impozabilîn condiţiile în care societateadepune în susţinerea contestaţieicopii ale documentelor de transportrutier, în speţă CMR-uri.

è cheltuielile cu serviciile prestate decătre terţi nu sunt deductibile la cal-culul impozitului pe profit dacă nurezultă din documente că acestea aufost efectiv prestate;

è cheltuielile cu dobânzile aferenteunor credite contractate de la alteinstituţii decât cele autorizate decătre B.N.R. nu sunt deductibile fis-cal la calculul profitului impozabildecât în condiţiile în care gradul deîndatorare a capitalului nu depăşeş-te nivelul stabilit prin lege;

è cheltuielile înregistrate în baza unordocumente ce nu îndeplinesc calita-tea de document justificativ potrivitLegii contabilităţii nr. 82/1991 nusunt cheltuieli deductibile la calcululimpozitului pe profit.

Având în vedere rezultatele studiului,considerăm că este necesară o definiremult mai clară a bazei de impozitare în materia impozitului pe profit, pre-cum şi o stabilitate mult mai mare anormelor fiscale, astfel încât principiulcertitudinii impunerii să fie respectat,

acesta reprezentând o transpunere aprincipiului accesibilităţii şi previzibilită-ţii legii, elemente fundamentale alesecurităţii juridice într-un stat de dreptşi care îi permit contribuabilului să-şiformeze conduita fiscală corespunză-toare.17 l

ŞAGUNA & BÎGIOI l

Aristotel, Politics, 350 BC, translated byBenjamin Jowett, Batoche Books,1999, Pg. 133

Bîgioi Adrian Doru, Feleagă Niculae,Feleagă Liliana, Corporate Governance ofPublic Companies Proposed to Privatize inRomania, The 8th EuropeanConference on Management,Leadership and GovernanceNeapolis University Pafos, Cyprus, 8-9 November 2012;

Brown Dorothy A., Emory UniversitySchool of Law, 535 Report: A Pathwayto Fundamental Tax Reform,http://papers.ssrn.com/sol3/papers.cfm?abstract_id=2252720, February8, 2013, Pepperdine Law Review,Vol. 40, No. 5, 2013

Dickinson Martin B., University ofKansas - School of Law, Stephen W.Mazza University of Kansas - Schoolof Law, Michael R. Keenan,University of Kansas - School ofLaw, Revolutionary 2012, Kansas TaxAct,http://papers.ssrn.com/sol3/papers.cfm?abstract_id=2239113,December 1, 2012, 61 U. Kan. L.Rev. 295 (2012)

Feleagă Liliana, Feleagă Niculae, BîgioiAdrian Doru, Studiu privind conflictelede interese şi tranzacţiile cu părţile afiliatela entităţile româneşti cotate, Revista„Audit Financiar”, ISSN – 1583 –5812, Nr. 1, 2013;

Gaius, Institutes of Roman Law, [160 AD],with a Translation and Commentaryby the late Edward Poste, M.A.Fourth edition, revised and enlargedby E.A. Whittuck, M.A. B.C.L., withan historical introduction by A.H.J.Greenidge, D.Litt. Oxford:

Clarendon Press, 1904, pg. 100Hobbes Thomas, The Elements of Law

Natural and Politic, 1640, pg. 153Hobbes Thomas, Leviathan , 1651 , pg.

153Johnson Steve R., Florida State

University - College of Law, 2012,American Bar Association, Sectionof Taxation, NewsQuarterly, , FSUCollege of Law, Public Law ResearchPaper, Not a Tax (Statutorily), But It Isa Tax (Constitutionally),http://papers.ssrn.com/sol3/papers.cfm? abstract_id=2242012, p. 13,Fall 2012

Keynes John Maynard, The General Theoryof Employment, Interest, and Money,February 1936, pg. 52.

Locke John, Two Treatises of GovernmentChapter XI Of the Extent of theLegislative Power, Prepared by RodHay for the McMaster UniversityArchive of the History of EconomicThought, 1823, Paragr. 142, Pg. 166-167

Smith Adam, An inquiry into the nature andcauses of the wealth of nations, 1776

Viacheslav Vladimirovich Kizilov,Scientific and Practical magazine„The Topical Issues of Public Law”,Violation of Tax Control Procedures byEmployees of the Federal Tax Service,http://papers.ssrn.com/sol3/papers.cfm?abstract_id=2238528,September 4, 2012, The TopicalIssues of Public Law, No. 9,September 2012

Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal,cu modificările şi completările ulte-rioare,

http://www.anaf.ro/public/wps/portal

Bibliografie

17 Sentinţa Civilă nr. 6244/2012, pronunţată în Dosarul nr. 23883/302/2011 de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti

IntroducereSectorul serviciilor financiare dinRomânia se extinde permanent şi seîndreaptă spre concurenţă la nivel mon-dial. Jucătorii care activează pe piaţa decapital trebuie să dezvolte strategiiorientate către client, strategii legate dediversitatea produselor oferite şi costu-rile aferente acestora. Dacă în anul2007 erau autorizate 79 de SSIF-uri, înprezent mai sunt autorizate doar 39,acest lucru datorându-se în special cri-zei financiare, care a dus la scădereanumărului de investitori şi implicit lascăderea sumelor tranzacţionate şi alichidităţii bursei, coroborate cu creşte-rea cerinţelor pe care trebuie să le res-pecte intermediarii pentru a puteafuncţiona şi a-şi păstra autorizaţia –cerinţe de audit intern, audit financiar,audit pe IFRS, auditul sistemelor infor-matice, taxe de participare şi cerinţepentru fonduri de garantare şi de marjăla diverse instituţii de reglementare pepiaţa de capital (Depozitar Central,Fond de Compensare a Investitorilor,

474/2014

Financial Assets Related Disclosure. Study on Investment Firms in RomaniaInvestment firms (known in Romania as SSIF) are the main intermediaries within theregulated capital market. With regard to the financial reporting process, investmentfirms have the obligation to fill in financial statements in accordance to IFRS startingwith the 2011 financial reporting period. This study investigates the particular context ofinvestment firms by focusing on financial assets related disclosure within financial state-ments of year 2011 and 2012. Assessing the level of disclosure is done by reference tothe foresights of IFRS 7 Financial instruments: disclosures.

The obtained results document a reasonable level of disclosure in accordance to IFRS.The study also investigates variables which might be considered as determinants offinancial statements disclosure. Overall, the results show that the considered variablesdo not significantly influence the level of the considered disclosures. The study con-tributes to the literature by investigating financial assets related disclosure particularitiesin the case of investment firms faced with starting the application process of the interna-tional accounting referential.Key words: IFRS, financial assets, financial statements, investment firms, disclosure

indexJEL Classification: M 42

Cuvinte cheie: IFRS, active financiare, situaţii financiare, SSIF, indicele de prezentare ainformaţiilor

Abstract

* Prep. univ. drd., Universitatea „Petru Maior” Târgu Mureş, Facultatea de Ştiinţe Economice şi Gestiunea Afacerilor, Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca, e-mail: [email protected]

Mihaela MATEIU (MAN)*

Prezentarea deinformaţii cu privire la activele financiare.Studiu asupra societăţilor de serviciide investiţii financiare din România


Casa Română de Compensare, Bursa deValori Bucureşti, Bursa Sibex etc.).Toate acestea au dus la creşterea costu-rilor SSIF şi implicit au generat pierderi,fapt care s-a datorat şi concurenţeiacerbe dintre SSIF-uri, care a dus lascăderea drastică a procentului comisio-nului din tranzacţionare. Un studiulegat de analiza prezumţiei de continui-tate a firmelor de investiţii a fost efec-tuat de Dănescu şi Spătăcean (2009) .

Comisia Naţională a Valorilor Mobiliarea decis ca, începând cu exerciţiul finan-ciar 2011, toate firmele de investiţii(SSIF) să întocmească un al doilea setde situaţii financiare conforme cu IFRS.Societăţile de servicii de investiţii finan-ciare (numite şi SSIF, societăţi de bro-keraj sau societăţi de intermediere) suntfirme specializate care intermediazăcumpărările şi vânzările de acţiuni pepiaţa de capital. Ele sunt constituiteconform Legii 31/1990 ca societăţi peacţiuni şi au ca obiect exclusiv de activi-tate prestarea de servicii de investiţiifinanciare. Sunt reglementate de ASF(Autoritatea de SupraveghereFinanciară), care a înglobat fostaCNVM (Comisia Naţională a ValorilorMobiliare). Această instituţie emiteRegulamente şi Instrucţiuni privindmodul de organizare şi funcţionare,modul şi tipurile de raportări care tre-buie întocmite de către SSIF.

SSIF-urile sunt principalii intermediaride pe piaţa de capital reglementată, farăele investitorii nemaiavând posibilitateade a presta servicii de investiţii financia-re. În prezent, conform RegulamentuluiCNVM nr. 6/2011, SSIF au obligaţia săîntocmească raportări financiare con-forme cu IFRS începând cu exerciţiulfinanciar 2011.

Acest regulament prevede obligativita-tea întocmirii unor seturi distincte desituaţii financiare în conformitate cuIFRS prin retratarea informaţiilor finan-ciare prezentate în situaţiile financiareanuale în conformitate cu reglementări-le contabile naţionale aplicabile (RAS).Cu toate acestea, se specifică faptul că

noile raportări au un caracter informa-tiv, iar situaţiile financiare conforme cuIFRS nu pot fi invocate ca fundamental deciziei de investiţii, ceea ce echiva-lează cu menţinerea reglementărilorcontabile naţionale ca bază a raportăriifinanciare a SSIF (Dănescu et al., 2013).În prezent, pe site-ul ASF a fost publi-cat un proiect de instrucţiune care pre-vede că, începând cu data de 1 ianuarie2015, societăţile de servicii de investiţiifinanciare vor ţine evidenţa contabilă înconformitate cu StandardeleInternaţionale de Raportare Financiară.Totodată, vor organiza şi conduce con-tabilitatea, începând cu aceeaşi dată,conform prevederilor IFRS.

Prezentul studiu vizează societăţile deservicii de investiţii financiare dinRomânia şi urmăreşte două obiectivemajore. Primul obiectiv al studiului estesă identifice gradul în care sunt prezen-tate informaţiile privind activele finan-ciare, conform IFRS 7, în situaţiile

financiare conforme cu IFRS întocmitede SSIF-urile din România.

Cel de-al doilea obiectiv al studiului areca scop determinarea gradului în careprezentarea informaţiilor în situaţiilefinanciare este influenţată de anumitecaracteristici, cum ar fi: posibilitateaSSIF de a tranzacţiona sau nu în numepropriu, valoarea tranzacţionată totală,cifra de afaceri şi tipul auditoruluifinanciar.

În ceea ce priveşte modul de prezentarea informaţiilor în situaţiile financiare alefirmelor de investiţii, au fost realizatemai multe studii printre care Elizabethde Almeida Neves Di Beneditto şiRaimundo Nonato Sousa da Silva(2008), analizând un eşantion de socie-tăţi din Brazilia, Dunne et al. (2008) peun eşantion de societăţi din UK, Italiaşi Irlanda. Aceste studii au arătat că gra-dul de prezentare a informaţiilor creşteodată cu implementarea IFRS.

MATEIU (MAN) l

Metodologia cercetării ştiinţifice Pentru realizarea studiului de caz amfolosit metoda observaţiei. Eşantionulfolosit în studiul nostru este format dintotalitatea SSIF-urilor care figurează înRegistrul public CNVM1 la data efec-tuării studiului. Studiul este realizat înbaza unui eşantion ce cuprinde societă-ţile de investiţii din România, deoareceacestea sunt într-un stadiu incipient înceea ce priveşte întocmirea situaţiilorfinanciare conform IFRS şi astfeldoreşte să surprindă modul în care auprezentat informaţiile în situaţiile finan-ciare la prima întocmire a acestora con-form IFRS (2011), comparativ cu celde-al doilea set conform IFRS (2012).

În România, conform Registrului publicCNVM, există 39 de intermediari auto-rizaţi să presteze servicii de investiţiifinanciare. Din eşantionul iniţial, analizafinală a fost efectuată pe 31 de societăţi,atât pentru exerciţiul financiar 2012, câtşi pentru exerciţiul financiar 2011, aşacum reiese din Tabelul 1.

Conform prevederilor IFRS 7, în situa-ţiile financiare trebuie să se regăsească

cel puţin o serie de informaţii privindvaloarea contabilă a următoarelor cate-gorii de instrumente financiare, aşa cumsunt prevăzute ele în IAS 39 Instrumentefinanciare: recunoaştere şi evaluare:

l activele financiare la valoare justăprin profit sau pierdere;

l investiţii financiare păstrate până lascadenţă;

l datorii şi creanţe;

l active financiare disponibile pentruvânzare;

l datoriile financiare la valoarea justăprin profit şi pierdere;

l datoriile financiare măsurate la cos-tul amortizat.

În ceea ce priveşte activele financiare,următoarele tipuri de informaţii ar tre-bui cuprinse în situaţiile financiare:

l valoarea câştigurilor sau pierderilornete privind activele financiare;

l valoarea venitului total din dobânzi;

l valoarea veniturilor şi cheltuielilorcu onorariile;

l valoarea pierderilor din depreciere;

l modul în care sunt determinate câş-tigurile sau pierderile nete;

l politicile de depreciere;

l criteriile utilizate pentru desemnareainstrumentelor drept disponibilepentru vânzare.

Aceste informaţii se regăsesc într-o listăde verificare (Disclosure checklist) reco-mandată de firma de audit Pricewater -houseCoopers pentru anul 2012, careidentifică informaţiile necesare a fi pre-zentate în situaţiile financiare anuale alesocietăţilor care raportează conformIFRS. Datele utilizate în acest studiu sebazează pe situaţiile financiare aferenteanilor 2011 şi 2012 ale fiecărei societăţicuprinse în cadrul eşantionului. Acesteaau fost preluate de pe site-ul propriu alfiecărui intermediar. Fiecare interme-diar este obligat să publice situaţiilefinanciare pe site-ul propriu, conformRegulamentului CNVM nr. 4/2011.

În continuare, am calculat indicele deprezentare a informaţiilor în situaţiilefinanciare pe baza unor variabile diho-tomice (fiecare caracteristică regăsită însituaţiile financiare ale societăţilor dincadrul eşantionului a primit valoarea 1,iar în cazul în care acea caracteristică nuse regăsea a primit valoarea 0). Indicelede prezentare a informaţiilor a fost cal-culat după formula2:

(1)

Unde:Di = indicele de prezentare a informa-

ţiilor;=informaţia i potrivit IFRS 7,

poate lua valoarea 1 dacă informaţiaeste furnizată, altfel valoarea 0;

n = numărul maxim de caracteristiciposibile.

494/2014

ACTIVELE FINANCIARESectorul serviciilor financiare

din România se extindepermanent şi se îndreaptă

spre concurenţă la nivelmondial. Jucătorii care

activează pe piaţa de capitaltrebuie să dezvolte strategiiorientate către client, strate-

gii legate de diversitateaproduselor oferite şi cos-

turile aferente acestora

1 http://www.cnvmr.ro/RCNVM/index.htm#a2 Rezultatele obţinute sunt prezentate în Anexa 1.


Factori determinanţi ai prezentării de informaţii: fundamentare teoreticăUnul dintre aspectele cercetării vizeazădemonstrarea unei legături între variabi-lele independente şi respectarea prezen-tării cerinţelor din IFRS7 în ceea ce pri-veşte activele financiare ale SSIF. Înacest scop, am identificat patru variabileindependente a căror considerare estejustificată la nivel teoretic în cele ceurmează.

Posibilitatea SSIF de a tranzacţiona saunu în nume propriu (HOUSE). Pentruacest factor am folosit variabile dihoto-mice, respectiv valoarea 1 dacă SSIFtranzacţionează House, în caz contrar -

valoarea 0. Posibilitatea unei SSIF de atranzacţiona House este asigurată înprincipal de atingerea şi menţinereaunui nivel ridicat al capitalului iniţial(730.000 euro). În principal, acesta esteasigurat de susţinerea financiară a acţio-narilor SSIF (capital social iniţial şimajorat). Pentru ca acţionarii să îşimenţină interesul asupra societăţii deinvestiţii este nevoie de o analiză amă-nunţită a situaţiilor financiare şi astfelconsiderăm că societăţile cu un capitaliniţial ridicat (care au posibilitatea de atranzacţiona House) au un interes ridi-cat de a prezenta informaţii complete însituaţiile financiare. Totodată, o partedin societăţile care nu tranzacţioneazăHouse pot să nu deţină active financiaredisponibile pentru vânzare, acest lucruafectând modul de prezentare a infor-maţiilor în situaţiile financiare.

Valoarea tranzacţionată reprezintă oinformaţie preluată de pe site-ul Burseide Valori Bucureşti din Activitateaintermediarilor3. Pentru această variabi-lă am logaritmat valorile pentru a redu-ce efectul de scară. Valoarea tranzacţio-nată reprezintă totalul tranzacţiilor(preţ*cantitate) efectuate de SSIF peparcursul celor două exerciţii financiareanalizate. Această valoare departajeazăSSIF-urile şi le clasează în topul bursei.Presupunem că un SSIF cu o valoaretranzacţionată mare va avea şi un gradde prezentare a informaţiilor în situaţii-le financiare ridicat. Studii anterioare(Paananen et al. (2012),Lang&Lundholm (1993) demonstreazăo creştere a calităţii informaţiei contabi-le asociată cu o cifră ridicată a valoriitranzacţionate.

Mărimea companiei este cuantificatăprin cifra de afaceri (CA). Pentru SSIF,cifra de afaceri reprezintă totalul comi-sioanelor încasate din tranzacţionare şisumele încasate din eventuala activitatede consultanţă prestată (cu privire laoferte publice, de-listări, întocmire deraportări specifice trimestriale/semes-triale/anuale) pentru emitenţii listaţi labursă. În consecinţă, cifra de afacerieste un indicator important şi conside-răm că ar trebui să influenţeze în moddirect prezentarea informaţiilor în situa-ţiile financiare. Valoarea cifrei de afaceria fost logaritmată pentru reducereaefectului de scară.

Tipul auditorului financiar repezintă ceadin urmă variabilă independentă consi-derată. Pentru acest factor am folositvariabile dihotomice, respectiv valoarea1 dacă societatea era auditată de unadin firmele care fac parte din BIG44, încaz contrar valoarea 0. Considerăm cătipul auditorului financiar ar trebui săafecteze direct prezentarea informaţiilorîn situaţiile financiare, respectiv societă-ţile auditate de BIG4 ar trebui să aibăinformaţii complete şi detaliate în situa-ţiile financiare. Studii precum cel reali-zat de Armstrong et al. (2008) relevă

MATEIU (MAN) l

3 http://bvb.ro/Intermediaries/SSIFstatistics.aspx4 Cele patru societăţi din BIG4 sunt Deloitte Touche Tohmatsu, PricewaterhouseCoopers, Ernst&Young şi KPMG

faptul că societăţile cu o cifră de afaceriridicată prezintă o asimetrie mai mică ainformaţiilor în situaţiile financiare, iarfaptul că o societate este auditată de ofirmă din BIG4 ar trebui să crească cre-dibilitatea informaţiilor prezentate şi săfurnizeze informaţii complete în situa-ţiile financiare datorită unei monitori-zări stricte, facilitând astfel trecerea laIFRS.

Dezvoltarea analizei şi interpretarea rezultatelorPentru a testa influenţa celor patru fac-tori detaliaţi anterior am aplicat unmodel de regresie liniară multiplă. Amconsiderat ca variabilă dependentă gra-dul de prezentare a informaţiilor (Di),iar variabile independente: HOUSE,LNCA, LNVT şi BIG4. Metoda deestimare folosită este metoda celor maimici pătrate (model regresional OLS).Modelul pe care l-am dezvoltat a fostaplicat pentru situaţiile financiare aleexerciţiilor financiare 2011 şi 2012 şieste următorul:

(2)

Unde:Di – indicele de prezentare a informa-

ţiilor în situaţiile financiare;HOUSE – posibilitatea SSIF de a tran-

zacţiona în House;LNVT – logaritm natural din valoarea

tranzacţionată;LNCA – logaritm natural din cifra de

afaceri;BIG4 – tipul auditorului, variabilă diho-

tomică.

Datele luate în calcul sunt informaţiifinanciar contabile (pentru cifra de afa-ceri, tipul auditorului financiar şiHouse) preluate din situaţiile financiareafişate pe site-ul fiecărui SSIF şi infor-maţii statistice (valoarea tranzacţionată)

preluate de pe site-ul Bursei de ValoriBucureşti. Testarea econometrică s-arealizat cu ajutorul programului SPSSStatistics (Tabelul 2).

Din datele calculate pe baza informaţii-lor culese din situaţiile financiare rezultăurmătoarele concluzii:

l la nivelul exerciţiului financiar 2011,valoarea medie a indicelui de pre-zentare a informaţiilor la nivelul

eşantionului analizat este de 0.67,51% dintre societăţi au avut un indi-ce de prezentare a informaţiilor caredepăşeşte nivelul mediu, 49% dintreacestea situându-se sub medie.Conform Anexei 1, 38,70% dinsocietăţile analizate au prezentatinformaţii complete în situaţiilefinanciare. Dintre acestea, 67,74%tranzacţionau în House şi doar22,58% erau auditate de BIG4.

514/2014

ACTIVELE FINANCIARE


l în cadrul exerciţiului financiar 2012,valoarea medie a indicelui de pre-zentare a informaţiilor la niveluleşantionului analizat este de 0.58.Conform Anexei 1, 45% din socie-tăţi au depăşit media în ceea ce pri-veşte prezentarea informaţiilor, 55%aflându-se sub medie. 19,35% dinsocietăţi au prezentat informaţiicomplete în situaţiile financiare con-form Anexei 1. În ceea ce priveştetranzacţionarea în House şi tipulauditorului financiar, nu au interve-nit modificări faţă de exerciţiulfinanciar precedent.

l testarea modelului propus nu con-duce la rezultate semnificative dinpunct de vedere statistic şi, din acest motiv, nu se poate dovedi căvariabilele independente consideratereprezintă factori determinanţi ai ni -velului de prezentare a infor maţiei.

În Tabelul 3 sunt calculate corelaţiileîntre variabile cu ajutorul coeficientuluiPearson.

Vom considera un prag de semnificaţiede 0.05 pentru a stabili dacă există saunu o corelaţie semnificativă între varia-bile. Valorile care depăşesc acest pragne demonstrează o corelaţie nesemnifi-cativă din punct de vedere statistic.Urmărind valorile prezentate în Tabelul3, observăm că nu avem suficientedovezi pentru a concluziona că există ocorelaţie între variabilele analizate.

Pentru cuantificarea legăturii între varia-bilele independente şi gradul de prezen-tare a informaţiilor au fost calculaţicoeficienţii din Tabelul 4. Rezultatelese sintetizează astfel:

l în ceea ce priveşte exerciţiul finan-ciar 2011, luând în calcul un prag desemnificaţie de 0.1 pentru p-value,concluzionăm că nu există niciolegătură între gradul de prezentare ainformaţiilor şi variabilele HOUSE(p-value=0.313) şi LNVT (p-value=0.221), iar în ceea ce priveşte varia-bilele LNCA şi BIG4 putem afirmacă există o legătură între acestevariabile şi gradul de prezentare a

MATEIU (MAN) l

informaţiilor, cu o probabilitate deasociere a variabilelor de 90%.

l referitor la exerciţiul financiar 2012nu există nicio legătură între variabi-lele independente şi gradul de pre-zentare a informaţiilor, valorile luip-value depăşind pragul de semnifi-caţie de 0.1.

ConcluziiAnalizând rezultatele legate de gradulde prezentare a informaţiilor, putemafirma că doar o mică parte a SSIF-uri-lor prezintă informaţii complete însituaţiile financiare (38,70% pentru2011, respectiv 19,35% pentru anul

2012), dar trebuie să ţinem cont şi defaptul că acestea nu au fost pregătite(din punct de vedere al personalului şial costurilor) pentru întocmirea unui aldoilea set de situaţii financiare şi cădoar într-o proporţie de 22,58% suntauditate de o firmă care face parte dinBIG4. Se remarcă, de asemenea, o scă-dere a gradului de prezentare a infor-maţiilor de la un exerciţiu financiar laaltul. Această scădere poate fi generatăde faptul că, în primul an de raportareconform IFRS, SSIF-urile au apelat lafirme specializate pentru întocmireasituaţiilor financiare, iar în cel de-al doi-lea exerciţiu financiar le-au întocmit pecont propriu. Considerăm că, începândcu exerciţiul financiar 2015, odată cuintroducerea obligativităţii întocmirii

evidenţei contabile conforme cu IFRS,va creşte şi gradul de prezentare ainformaţiilor în situaţiile financiare prinprisma faptului că acestea vor fi prelua-te pe baza unei balanţe contabile şi caurmare a acestui fapt, vor fi mai clare şimai uşor de interpretat.

Legat de factorii care ar putea influenţaprezentarea de informaţii, prin testareamodelului regăsit în cadrul studiuluireiese că nu există o corelaţie întrevariabilele analizate, modelul propus nua condus la rezultate semnificative dinpunct de vedere statistic, iar variabileleindependente considerate nu reprezintăfactori determinanţi ai nivelului de pre-zentare a informaţiei. Studiul realizatprezintă o serie de limite prin prisma

534/2014

ACTIVELE FINANCIARE


eşantionului redus, incluzând un numărde 39 de societăţi (firme de investiţii),cât şi prin posibilitatea existenţei altorvariabile care ar putea afecta prezenta-rea de informaţii în situaţiile financiare,ce nu au fost considerate în cadrul ana-lizei empirice dezvoltate. Ţinând cont şide faptul că în cadrul studiului au fostluate în considerare nişte variabile inde-pendente clasice, toate acestea oferăperspective pentru dezvoltări viitoareale analizei.

Studiul realizat contribuie la literaturade specialitate prin relevarea unor parti-cularităţi ale prezentării de informaţii cuprivire la activele financiare de cătreSSIF-urile româneşti, în contextul ini-ţierii procesului aplicării referenţialuluicontabil internaţional. l

MATEIU (MAN) l

Armstrong Christopher S., Barth Mary E., Jagolinzer Alan D. şiRiedl Edward J., Market Reaction of the Adoption of IFRS inEurope, The Accounting Review, Vol. 85, No. 1, pp. 31-61,2010

Dănescu T., Spătăcean I. O., Analiza prezumţiei de continuitate aactivităţii firmelor de investiţii – o provocare pentru auditorii financiariîn condiţiile crizei financiare, Revista „Audit Financiar” nr. 9,2009

Dănescu T., Spătăcean I. O., Mateiu (Man) M.V., Cercetări privindtranziţia la IFRS a firmelor de investiţii, Revista „AuditFinanciar”, nr. 12/ 2013

Di Beneditto, Elizabeth de Almeida Neves; da Silva, RaimundoNonato Sousa, Analysis of the Disclosure Level by BrazilianFinancial Institutions Following the Basel Capital Accord (Basel II) –A multiple case study, Brazilian Business Review, Vol. 5, 2008

Dunne T., Finningham G., Hannah G., Power D., Fifield S., FoxA., Helliar C., Veneziani M., The Implementation of IFRS in theUK, Italy and Ireland, The Institute of Chartered Accountantsof Scotland, 2008;

Lang M., Lundholm R., Cross-sectional determinants of analyst ratingsof corporate disclosures, Journal of Accounting Research, Vol.31, 1993

Paananen M., Renders A., Snima K. A., The Amendment of IAS39 Determinants of Reclassification Behavior and Capital MarketConsequences, Journal of Accounting, Auditing&Finance, Vol.27, 2012

Bursa de Valori Bucureşti, Raport statistic privind activitatea interme-diarilor (2011,2012) disponibil la adresahttp://bvb.ro/Intermediaries/SSIFstatistics.aspx

CNVM, Instrucţiunea CNVM nr. 6/2011 privind aplicareaStandardelor Internaţionale de Raportare Financiară de cătreentităţile autorizate, reglementate şi supravegheate deComisia Naţională a Valorilor Mobiliare, disponibilă lahttp://www.cnvmr.ro/pdf/instructiuni/ro/Instructiunea-06-2011.pdf

CNVM, Registrul public CNVM, Secţiunea Intermediari - SSIFdisponibil la adresahttp://www.cnvmr.ro/RCNVM/index.htm#a

CNVM, Regulamentul CNVM nr. 4/2011 privindReglementările contabile conforme cu Directiva a IV-a aComunităţilor Economice Europene aplicabile entităţilorautorizate, reglementate şi supravegheate de ComisiaNaţională a Valorilor Mobiliare, disponibil la adresahttp://www.cnvmr.ro/pdf/regulamente/ro/Regulamentul-04-2011.pdf

IFRS Foundation, Standardele Internaţionale de RaportareFinanciară IFRS. Partea A: Cadrul general conceptual pentruraportarea financiară, Prefaţa la IFRS şi textul integral alIFRS, emise la 1 ianuarie 2011, IAS 1 Prezentarea SituaţiilorFinanciare, par. 7, Editura CECCAR (traducere), Bucureşti,2011.

Proiect de instrucţiune ASF privind aplicarea standardelor inter-naţionale (2013) disponibil la adresahttp://www.cnvmr.ro/pdf/instructiuni/proiecte/Proiect-instructiune-aplicare-standarde-internationale-2013.pdf

PwC, Lista privind prezentarea informaţiilor în situaţiile finan-ciare conform IFRS (2012)http://www.pwc.com/cz/en/ucetnictvi/ifrs-publikace/ifrs-disclosure-checklist-2012.pdf

Referinţe bibliografice

IntroducereActivitatea comercială a oricărei entităţieconomice determină un set complexde legături şi interdependenţe economi-co-financiare cu diferiţi parteneri debusiness, persoane fizice şi juridice.Pentru atingerea obiectivului funda-mental al oricărei activităţi comerciale,respectiv maximizarea vânzărilor şi prinaceasta a profitului, factorii de deciziedintr-o întreprindere elaborează, imple-mentează şi monitorizează o serie depolitici de marketing şi vânzări, dar şide facilităţi şi avantaje acordate clienţi-lor, în special de natură financiară.

Vânzarea pe credit comercial reprezintăcea mai importantă facilitate de natură

554/2014

la nivelul societăţilorcomerciale româneşti

Analiza risculuiasociat vânzării pe credit comercial,

* Lect. univ. dr., Departamentul de Finanţe, Bănci şi Analiză Economică, Facultatea de Economie şi Administrarea Afacerilor, Universitateadin Craiova, e-mail: [email protected]

** Asist. drd., Departamentul de Economie, Contabilitate şi Afaceri Internaţionale, Facultatea de Economie şi Administrarea Afacerilor,Universitatea din Craiova, e-mail: [email protected]

Mirela GANEA* & Adriana IOŢA**

Analysis of the Risk Associated with the Sale ofCommercial Credit, at Romanian Companies’ LevelMost of the companies in a market economy works with commercial credit – supplyproducts, execute works, providing services, whose value is to be charged at a laterdate. In the period between the date of delivery of the products and the date of cashingthe price, the company in question acts as financier (creditor) of his client activity,assuming the risk of not collecting these amounts. In order to quantify and reduce therisk that assumes a firm at the time of sale on commercial credit, the authors havedeveloped an integrated system of analysis, based on specific indicators at the level ofthe trade balance. The system analyses the essential aspects of the company’s activity that benefits ofcommercial credit. It identifies and quantifies, through a scoring system, the risk thatthis company does not honors its obligation for payment at the maturity date.Depending on the detected level of the risk, the system recommends to its user theperiod and value of commercial credit. This system of analysis serves the supplier com-pany which sells on credit, and it represents a reliable tool for risk management.Key words: commercial credit, risk of not cashing, scoring analysisJEL Classification: G11, G30, M41

Abstract

Cuvinte cheie: credit comercial, risc de neîncasare, analiză de tip scoring


financiară acordată de firma furnizoareclienţilor săi. Această formă de vânzareconstă în livrarea de mărfuri, executareade lucrări sau prestarea de servicii, acăror contravaloare urmează să se înca-seze la o dată ulterioară, stabilită printermeni contractuali.

Amânarea încasării preţului bunurilor/serviciilor livrate şi crearea unui debitpentru contul clienţi reprezintă o „mo -dalitate practică, apreciată diferit prin prismaintereselor proprii, de către firma care-l acordăşi de către firma beneficiară”1. În timp cefirma furnizoare ţinteşte profitul supli-mentar degajat din creşterea vânzărilorca urmare a acordării/ ma jorării uneiperioade de graţie până la scadenţă, fir -ma cumpărătoare foloseşte aceste resur-se atrase gratuit, pentru finanţarea pro-priului ciclu de ex ploatare. Privit înaceastă manieră, creditul comercial poa -te fi considerat o imobilizare de capitalpe termen scurt (30, 60 sau 90 zile)pentru firma furnizoare, în timp cepentru cea beneficiară acesta reprezintăcea „mai veche şi eficace modalitate de atragerede resurse financiare ”2.

Politica creditelor comerciale este decisăşi gestionată de echipa managerială aentităţii furnizoare, necesitând o atenţiesporită şi o analiză detaliată a beneficii-lor şi riscurilor pe care le implică.

În intervalul cuprins între data livrăriiproduselor şi data scadenţei încasăriipreţului acestora, firma furnizoare înde-plineşte rolul de finanţator (creditor) alactivităţii clientului său, persoană juridi-că. Ea îşi foloseşte propriile disponibili-tăţi băneşti pentru a finanţa aproviziona-rea cu bunuri de către clientul său şi cu câteste mai mare perioada de timp pentrucare este acordat creditul comercial cuatât este necesară imobilizarea unui volummai mare de capital de lucru pentru finan-ţarea propriei afaceri.

Fundamente teoreticeprivind riscul

comercialRiscul, indiferent de natura acestuia saude factorii săi determinanţi, reprezintă ocaracteristică „comună a oricărei activităţieconomice în prezent, omniprezentă în oricesistem economic”3.

Dintre toate ameninţările şi incertitudi-nile ce planează asupra activităţii uneientităţi economice, riscul de exploataresau „incapacitatea întreprinderii de a se adap-ta la timp şi cu cel mai mic cost modificărilormediului în care îşi desfăşoară activitatea”înregistrează cea mai mare frecvenţă dematerializare4. O contribuţie majoră laprocentul ridicat al materializării risculuide exploatare o deţine riscul neîncasăriila scadenţă a creanţelor clienţi sau alîncasării cu întârziere a acestora.

Riscul de neîncasare a contravalorii pro-duselor la scadenţă îl numim risccomercial şi îl plasăm, în ierarhiaimportanţei componentelor5 riscului deexploatare, pe un loc fruntaş, materiali-zarea acestuia având o influenţă directăasupra volumului vânzărilor şi a profi-tului din exploatare. Neadoptarea unormăsuri concrete de monitorizare şidiminuare a probabilităţii de manifesta-

re a acestui tip de risc poate propagadificultăţi financiare la nivelul întregiiactivităţi a unei societăţi comerciale, cuimpact asupra materializării şi a altorriscuri, inclusiv a celui de faliment.

Gestiunea activităţii comerciale şi a ris-curilor aferente acesteia trebuie săreprezinte o preocupare cotidiană pen-tru managementul oricărei societăţicomerciale, vânzarea pe credit comer-cial reprezentând o tehnică eficientă desporire a cifrei de afaceri numai în con-diţiile folosirii judicioase a acesteia.

Fundamentăm această afirmaţie pecazurile concrete înregistrate în ultimiiani, când numeroase firme au întâmpi-nat dificultăţi financiare majore caurmare a faptului că unul/unii dintreclienţii lor au intrat în incapacitate deplată sau faliment.

Aceşti „ţepari”, cu sau fără rea intenţie,fac numeroase victime în rândul firme-lor „de bună credinţă” din toate econo-miile lumii, întrucât problemele finan-ciare se propagă de la o firmă la altaprecum efectul de domino.

Metodologia cercetăriiÎn literatura şi practica economică aufost dezvoltate numeroase categorii deinstrumente de analiză a riscului (deexploatare, financiar şi de faliment),precum: corelaţia cost-volum-profit saumetoda pragului de rentabilitate; meto-de patrimoniale, bazate pe corelaţii întrediferite rate; metode statistice sau func-ţii scor; metode bancare.

Pentru evaluarea riscului asociat vânză-rii pe credit comercial, la noi în ţară,există practica analizei pe bază de „refe-rinţe practice” sau cel mult a verificării„seriozităţii” clientului în CentralaRiscurilor Bilanţiere (CRB). Prezenţa/

GANEA & IOŢA l

1 Katona, L., Finanţarea întreprinderilor mici şi mijlocii, Editura Expert, Bucureşti, 2004, p. 1722 Nicolescu, O., Managementul întreprinderilor mici şi mijlocii, Editura Economică, Bucureşti, 2001, p. 2963 Cîrciumaru, D., Analiza riscului firmei, Editura Universitaria, Craiova, 2013, p.74 Cîrciumaru, D., Analiza riscului firmei, Editura Universitaria, Craiova, 2013, p.75 Riscul de management, riscul de aprovizionare, riscul de depozitare, riscul de producţie, riscul de desfacere (comercial), riscul tehnologic, ris-

cul de inovare.

ab senţa unei societăţi din lista firmelorcu incidenţe la plată reprezintă argu-mentul fundamental în adoptarea deci-ziei de vânzare/nevânzare pe creditcomercial. Este suficientă această verifi-care? Noi o considerăm utilă, însă cate-goric nu suficientă.

Din cauza faptului că firma furnizoare,pe toată perioada acordării credituluicomercial, devine finanţatoarea activită-ţii clientului său suntem de părere cătrebuie să-şi ia toate măsurile de pre-cauţie şi că, asemenea unei bănci, eatrebuie să analizeze capacitatea partene-rului său de a-şi rambursa creditul.

În vederea sprijinirii adoptării decizieide vânzare pe credit comercial ne pro-punem să dezvoltăm un sistem de anali-ză a riscului comercial, bazat pe princi-piile funcţiilor scoring.

În acest sens, vom considera în studiulîntreprins:

è firma furnizoare, care vinde pecredit comercial – „Firma F”;

è firma cumpărătoare, care beneficiazăde creditul comercial – „Firma C”.

Sistemul de analiză a riscului comercialse fundamentează pe următoareleaspecte ale activităţii „Firmei C”:

è situaţia furnizorilor;

è corelaţia încasări/plăţi;

è situaţia clienţilor.

Fiecare dintre aceste trei aspecte aleactivităţii comerciale va fi evidenţiatprintr-un indicator sugestiv, al căruinivel va fi judecat corespunzător princi-piilor scoring.

Pentru o asemenea analiză firma cum-părătoare trebuie să pună la dispoziţiafurnizorului-creditor o serie de infor-maţii financiar-contabile6, pe care le-amsintetizat în Tabelul 1.

Pentru analiza situaţiei creanţelorclienţi, informaţiile sunt prezentate înTabelul 2. În analiza cantitativă vor fi

incluse nivelurile absolute ale datoriilorfurnizori restante şi creanţelor clienţineîncasate, în timp ce mărimile acestorrestanţe, eşalonate pe număr de ziledepăşite de la data scadenţei, fac

subiectul unei analize calitative. Analizava fi completată cu informaţii referitoa-re la disponibilităţile băneşti înregistrateca rulaje în decursul a trei luni calenda-ristice (Tabelul 3).

574/2014

ANALIZA RISCULUI

6 Pentru exemplificarea utilităţii sistemului de analiză a riscului comercial am folosit datele financiar-contabile ale unei societăţi comerciale reale,însă pe care, din cauza condiţiilor de confidenţialitate, nu o putem nominaliza în articol.


Informaţiile financiar-contabile prezen-tate în tabelele anterioare vor constituibaza de calcul a indicatorilor ce com-pun sistemul integrat de analiză a riscu-lui comercial.

Natura, componenţa, precum şi semni-ficaţia acestor indicatori economico-fi -nanciari, utilizaţi pentru analiza aspecte-lor comerciale esenţiale ale firmei C,sunt prezentate în continuarea articolu-lui.

Sistemul de indicatoridezvoltat pentru analiza riscului

de credit comercialAnaliza riscului de neîncasare a contra-valorii bunurilor/serviciilor vândute pecredit comercial trebuie să se bazeze peindicatori pertinenţi şi fiabili, meniţi săpermită cuantificarea şi minimizareaacestui risc. În acest scop, am optatpentru analiza următorilor indicatori:

è ponderea datoriilor furnizori res-tante în totalul datoriilor furnizori(Gdf);

è raportul încasări/plăţi (Rî/p);

è ponderea creanţelor clienţi restanteîn total creanţe clienţi (Gcc).

Considerăm că utilitatea practică a unorasemenea indicatori creşte substanţialprin includerea lor într-un sistem deci-zional integrat şi astfel prin analizacomplementară şi interdependentă ainformaţiilor furnizate de aceştia. Unasemenea sistem de analiză va servi fir-mei furnizoare, care vinde pe credit,constituindu-se într-un instrument fiabilde management al riscului comercial pecare aceasta trebuie să şi-l asume.

Fiecare indicator va fi analizat în dina-mică, nivelul său fiind judecat în funcţiede anumite valori considerate optime(standard), ceea ce va permite acordareaunor punctaje/ scoruri pentru fiecarevaloare înregistrată de indicatori.

Centralizarea tuturor scorurilor obţinutede cei trei indicatori ai sistemului deanaliză va permite determinarea unuiscoring general mediu, pe baza căruiava fi stabilită clasa de risc comercial afirmei analizate şi se va fundamenta de -cizia de acordare a creditului comercial,implicit mărimea şi durata acestui credit.

Indicatorii economico-financiari pe carese fundamentează sistemul de analiză ariscului comercial corespund celor treidirecţii de analiză a activităţii firmei C,astfel:

A) Analiza situaţiei furnizorilor –relaţia Firmei C cu actualii săi furnizori.O asemenea analiză vizează identifica-rea gradului în care firma C reuşeşte săîşi achite obligaţiile contractuale faţă deactualii săi furnizori.

Elementele de calcul sunt:

l mărimea datoriilor furnizori, prinsoldurile finale ale conturilor 401„Furnizori” şi 404 „Furnizori deimobilizări” din Balanţa de verificare;

l mărimea totală a datoriilor restantecătre furnizori, neachitate la sca-denţă, conform evidenţei analitice a

firmei solicitante a credituluicomercial.

Indicatorul folosit pentru analiza situa-ţiei furnizorilor firmei C este:

Ponderea datoriilor furnizori restan-te în totalul datoriilor furnizori

(Gdf) = Total datorii furnizori res-tante/ Total datorii furnizori

Mărimea acestui indicator va fi analizatăîn funcţie de diferite valori sau criteriide tip scoring, cărora le sunt asociatepunctaje de la 1 (risc mic) la 4 (riscfoarte mare), conform Tabelului 4.

Pentru firma C, valorile acestui indica-tor au fost calculate pe baza datelorprezentate în Tabelul 1 Informaţii furni-zori. Rezultatele obţinute sunt centrali-zate în Tabelul 5.

Pe baza datelor obţinute se desprindeconcluzia că în prima lună analizatăfirma C înregistra o datorie restantă faţăde furnizorii săi în procent de 34% dintotalul obligaţiei furnizor, în scăderepână la 7% în luna a doua atât ca urma-re a rambursărilor efectuate, dar şi aatragerii de noi credite comerciale de lasocietăţile partenere. În luna a treia,

GANEA & IOŢA l

ponderea datoriilor furnizor restante întotalul datoriilor furnizori înregistratecreşte până la 33%, aspect ce caracteri-zează firma C drept o societate cu riscmare de neachitare a obligaţiilor faţă defurnizorii săi la scadenţă.

B) Corelaţia încasări/plăţi. Prindeterminarea raportului existent întremărimea sumelor încasate şi a plăţilorefectuate într-o lună se urmăreşte iden-tificarea capacităţii firmei de a-şi finanţascadenţele imediate din încasările acele-iaşi perioade.


l suma totală a încasărilor (rulajeledebitoare ale conturilor 5121„Conturi la bănci în lei”, 5311 „Casaîn lei”, 541 „Acreditive” şi 542„Avansuri de trezorerie”) ;

l suma totală a plăţilor efectuate(rulajele creditoare ale conturilor5121 „Conturi la bănci în lei”, 5311„Casa în lei”, 541„Acreditive” şi 542„Avansuri de trezorerie”).

Indicatorul folosit pentru analiza core-laţiei încasări/plăţi este:

Raportul încasări/plăţi (Rî/p) =Sume încasate/ Plăţi efectuate

Mărimea acestui indicator va fi analizatăîn funcţie de criterii de scoring cupunctaje de la 1 (risc mic) la 4 (riscfoarte mare), conform Tabelului 6.

Pentru firma C, valorile acestui indica-tor au fost calculate pe baza datelorprezentate în Tabelul 3 Informaţii privindîncasările şi plăţile lunare, rezultatele obţi-nute fiind redate în Tabelul 7.

Se observă că firma C nu reuşeşte să-şiacopere mărimea plăţilor curente prinnivelul încasărilor din prima şi ultimalună analizată, aspect ce plasează socie-tatea în categoria de risc comercialfoarte mare. Situaţia este diferită în ceade-a doua lună a perioadei analizate,când încasările au devansat cu peste50% nivelul plăţilor efectuate.

C) Analiza situaţiei clienţilor – relaţiaFirmei C cu clienţii săi. În urma efec-tuării unei asemenea analize se desprindconcluzii cu privire la capacitatea firmeide a-şi încasa creanţele comerciale.


l mărimea creanţelor clienţi, prin sol-dul final al contului 4111 „Clienţi”;

l mărimea totală a creanţelor clienţirestante, neîncasate la scadenţă.

Indicatorul folosit pentru analiza situa-ţiei clienţilor firmei C este:

Ponderea creanţelor clienţi restanteîn totalul creanţelor clienţi (Gcc) =

Total creanţe clienţi restante/ Total creanţe clienţi

Nivelul indicatorului va fi comparat cuvalorile standard ale criteriilor scoring,fiindu-i asociat un punctaj corespunză-tor unui anumit nivel de risc, conformTabelului 8.

Pentru firma C, valorile acestui indica-tor au fost calculate pe baza datelorprezentate în Tabelul 2 Informaţii clienţi.Rezultatele obţinute sunt centralizate înTabelul 9.

Din analiza rezultatelor obţinute seconstată că firma C înregistrează ungrad destul de mare de neîncasare acreanţelor sale comerciale (în jur de40% în primele două luni analizate şi de32% în cea de-a treia lună).Coroborând această concluzie cu faptulcă societatea raportează sume neîncasa-te de peste 60 zile, atribuim un gradfoarte mare de risc capacităţii acesteisocietăţi de a-şi recupera creanţelecomerciale.

D) Analiza scoringului final

După determinarea gradului de riscindividual, corespunzător fiecăreia din-tre cele trei aspecte esenţiale ale activi-tăţii operaţionale a societăţii C, vom cal-cula un scoring final, ca medie aritmeti-că simplă a celor individuale.

Acestui scoring final îi atribuim, de asemenea, o clasă de risc (1-risc mic, 2-risc mediu, 3-risc mare, 4-risc foartemare).

Pentru firma analizată, scoringul finalmediu este calculat pe baza valorilor dinTabelul 10.

Pentru o imagine mai clară asupra evo-luţiei riscului comercial atât pe total

594/2014

ANALIZA RISCULUI


activitate a firmei C, cât şi nominal, pefiecare dintre aspectele esenţiale anali-zate, am redat grafic această evoluţie înFigurile 1 şi 2.

În urma determinării scoringului gene-ral mediu atribuit activităţii operaţiona-le a firmei C, se observă că aceasta afost încadrată în categoria de risccomercial mare.

E) Adoptarea deciziei de vânzare pecredit comercial

Pentru adoptarea deciziei de vânzare pecredit comercial şi, implicit a mărimii şiduratei acestui credit furnizor de acor-dat, considerăm că trebuie inclusă înanaliză şi o variabilă determinantă aactivităţii comerciale a firmei furnizoa-re, respectiv mărimea cifrei de afaceri aacesteia.

Plecând de la valoarea medie a cifrei deafaceri înregistrată de firma F în decur-sul a trei luni consecutive, recomandămca 20% din această valoare medie săreprezinte baza de calcul a contravaloriibunurilor ce pot fi vândute pe creditcomercial.

Altfel spus, decizia de vânzare pe creditcomercial se fundamentează pe urmă-toarele criterii:

l suma maximă de acordat sub for -mă de credit comercial nu poatedepăşi 20% din valoarea medie acifrei de afaceri înregistrată de

GANEA & IOŢA l

firma furnizoare în decursul a treiluni calendaristice;

l în funcţie de clasa de risc obţinutăpentru firma parteneră, recomandă-rile noastre privind durata şi mări-mea creditului comercial suntînscrise în Tabelul 11.

În vederea sprijinirii deciziei de acorda-re a creditului comercial, la nivelul fir-mei F, valorile criteriilor decizionalesunt:

è Valoarea medie a cifrei de afaceri(Tabelul 12)

è Suma maximă de acordat sub for -mă de credit comercial (Tabelul13)

è Valorile şi durata pentru creditulcomercial ce poate fi acordat firmeiC sunt înscrise în Tabelul 14.

Pentru diminuarea riscului de neîncasa-re a contravalorii bunurilor vândute, sis-temul de analiză a riscului comercial reco-mandă firmei furnizoare vânzarea pecredit a unor mărfuri în valoare de48.481 lei, urmând să încaseze contra-valoarea acestora peste 15 zile, în valoa-re de 36.360 lei cu scadenţa peste 30zile, 24.240 lei pe termen de 45 zile sauîn valoare de 12.120 lei cu o durată acreditului comercial de 45 zile. Deciziafinală aparţine managementului firmeifurnizoare.

ConcluziiAnaliza riscului asociat activităţii devânzare pe credit comercial trebuieefectuată cu caracter de permanenţă lanivelul entităţilor economice, ea repre-zentând principala modalitate de identi-ficare şi monitorizare a probabilităţii dematerializare a riscului de neîncasare acontravalorii bunurilor la scadenţă.

Vânzarea pe credit comercial reprezin-tă, într-adevăr, o tehnică „clasică” decomerţ, folosită frecvent de societăţilecomerciale şi fundamentată pe o analiză„de principiu” sau pe „referinţe practi-ce” asupra partenerului. Dificultăţile şi

614/2014

ANALIZA RISCULUI


provocările suplimentare induse decriza economico-financiară mondială aufăcut însă impetuos necesară verificareasuplimentară a bonităţii financiare, chiarşi pentru partenerii comerciali cu tradi-ţie. Aceasta întrucât, chiar şi fără ointenţie rea din partea clientului, dificul-tăţile financiare ale acestuia se pot pro-paga şi asupra firmei furnizoare, cuefecte nefavorabile nu numai asupramărimii vânzărilor acesteia, dar şi asu-pra echilibrului său financiar.

În contextul acestor necesităţi practice,considerăm că sistemul de analiză pecare l-am dezvoltat surprinde aspecteleesenţiale ale activităţii firmei solicitan-te/beneficiare a creditului comercial.Astfel, sistemul evidenţiază faptul căfirma C nu reuşeşte să-şi onoreze latimp obligaţiile de plată faţă de actualiisăi furnizori.

Peste 30% din totalul datoriilor furnizorînregistrate de societate reprezintă res-tanţe în prima şi cea de-a treia lună şi7% în cea de-a doua lună a perioadeianalizate. Transpuse prin intermediulsistemului scoring, valorile obţinuteatribuie un risc mare acestui aspect alactivităţii firmei C.

De asemenea, la nivelul primei şi ulti-mei luni analizate, plăţile societăţii Cdevansează mărimea încasărilor aceste-ia, fapt ce indică un risc mare şi pentruacest aspect al activităţii comerciale afirmei analizate.

În ceea ce priveşte capacitatea firmei Cde a-şi colecta creanţele comerciale, înprimele două luni analizate, sistemulevidenţiază o pondere de peste 40% acreanţelor restante în totalul creanţelorclienţi înregistrate şi de 32% în cea de-atreia lună. Din punct de vedere al riscu-lui aceste valori corespund unui gradfoarte mare de risc.

Coroborând şi cuantificând toate acestevalori într-un scoring final mediu, siste-mul identifică un risc mare ca societa-tea C să nu-şi onoreze obligaţia de platăla scadenţă.

După cum am demonstrat în cuprinsularticolului, acest sistem de analiză se

constituie într-un instrument decizionaleficient şi fiabil, în funcţie de nivelul derisc depistat el recomandând utilizato-rului său, perioada de creditare şi sumamaximă a creditului comercial de acor-dat.

Acest sistem de analiză a fost dezvoltatîntr-o pagină de lucru excel, putând fiutilizat cu uşurinţă la nivelul oricăreisocietăţi comerciale, indiferent deobiectul de activitate sau de mărimeaacesteia. l

GANEA & IOŢA l

Achim, M., Borlea, S., Analiza financiară aentităţilor economice, Editura Risoprint,Cluj-Napoca, 2012;

Buglea, A., Analiză financiară – concepte şistudii de caz, Editura Mirton,Timişoara, 2005, p. 289;

Cîrciumaru, D., Analiza riscului firmei, Ed. Universitaria, Craiova, 2013, p.7;

Katona, L., Finanţarea întreprinderilor mici

şi mijlocii, Editura Expert, Bucureşti,2004, p. 172;

Nicolescu, O., Managementul întreprinderilormici şi mijlocii, Editura Economică,Bucureşti, 2001, p. 296;

Siminică, M., Diagnosticul financiar al firmei,Editura Universitaria, Craiova, 2008;

Stancu, I., Finanţe, ediţia a patra, EdituraEconomică, Bucureşti, 2007;

Bibliografie

Studiul global realizat în rândulcontabililor care lucrează în şipentru IMM-uri arată că 62%

dintre aceştia consideră că întreprinderi-le mici şi mijlocii sunt supuse risculuide a fi expuse mitei şi corupţiei, iar otreime consideră că, în urma crizeifinanciare globale, companiile sunt multmai predispuse să prezinte eronat valo-rile din situaţiile lor financiare anuale.

Raportul Combaterea mitei în sectorul IMMa fost realizat de ACCA (theAssociation of Chartered CertifiedAccountants) cu sprijinul a 1000 dintremembrii săi din întreaga lume.Concluziile indică preocuparea asuprafaptului că o mare parte din IMM-urinu întreprind măsurile corecte pentru adiminua riscurile de expunere la mită şicorupţie.

Astfel, John Davies, director tehnic alACCA, apreciază: „Deşi până acumeforturile globale împotriva mitei şicorupţiei s-au concentrat asupra com-paniilor mari şi organismelor publice,nu trebuie uitat faptul că majoritateacompaniilor din toate ţările sunt IMM-uri. Nu putem crede că sectorul IMMeste imun la presiunile de a face plăţi ili-

cite pentru a obţine sau pentru a păstracontracte, iar studiul nostru relevăaceastă situaţie. Este încurajator să con-statăm că majoritatea companiilor careau participat la studiu acceptă că mitaeste o practică dăunătoare nu numai

pentru reputaţia generală a mediului deafaceri, dar şi pentru propriile lor inte-rese comerciale şi o mare majoritaterecunoaşte că angajamentul de comba-tere a mitei este menit să îmbunătăţeas-că poziţia pe piaţă”.

634/2014

Riscul expuneriila mită şi corupţie

Un studiu global arată că IMM-urile susţin poziţia companiilor în adoptarea controalelor anti-mită. Respondenţii nu sunt siguri că sancţiunile legale pentru combaterea mitei şi corupţieifuncţionează. Drepturile privind divulgarea informaţiilor (Whistle-blowing) şi trimiterile înjudecată răsunătoare au fost considerate ca fiind cele mai eficiente pentru a combate mita şicorupţia


În introducerea la studiul amintit, pro-fesorul Mark Pieth, preşedinteleGrupului de lucru OECD pentru mităşi tranzacţii internaţionale, spune că sepot face mai multe în domeniul comba-terii mitei şi corupţiei, comentând: „Din anul 1999 până în prezent 306companii şi persoane fizice au fostsancţionate pentru mită în cadrul unorproceduri penale. Cel puţin 83 dintrepersoanele fizice sancţionate au fostcondamnate la închisoare. O companiea primit sancţiuni combinate în valoarede 1,24 miliarde euro pentru mită inter-naţională. Cu toate acestea, au fost apli-cate sancţiuni numai în 13 din cele 40de ţări ale Convenţiei pentru combatereamituirii funcţionarilor publici străini în tran-zacţiile comerciale internaţionale - OECDAnti-Bribery Convention (din care, dinpăcate, nu face parte şi România,

n.red.). Se pot face mai multe în acestdomeniu.”

Concluziile la nivel global arată:

è 31% dintre respondenţi considerăcă, de la începutul crizei financiareglobale din 2007/2008, companiileau fost predispuse să prezinte ero-nat situaţiile financiare pentru aascunde comportamentul corupt.

è 75% consideră că trimiterile înjudecată răsunătoare ar fi mai efi-ciente în a ajuta IMM-urile să redu-că riscul de expunere la mită şicorupţie, urmaţi de 65% care susţincă o legislaţie care ar acorda angaja-ţilor şi companiilor drepturi dedivulgare a informaţiilor (Whistle-blowing) ar fi eficientă încombaterea mitei şi corupţiei.

è 71% dintre respondenţi considerăcă IMM-urile ar putea să depistezemita şi corupţia în raport cu oferi-rea de cadouri în relaţiile de afacerisau cu plăţile nesolicitate

è 77% susţin că există un curentputernic în mediul de afaceri pen-tru adoptarea unor recomandăriîmpotriva mitei, arătând că aceastămăsură ar îmbunătăţi reputaţiaIMM-urilor cu privire la aplicareaunor standarde înalte de desfăşura-re a activităţii; 76% au considerat căacestea i-ar ajuta să respecte legisla-ţia, iar 69% au considerat că arbeneficia de pe urma îmbunătăţiriiîncrederii consumatorilor înactivitatea companiilor.

è 50% dintre respondenţii globali nuconsideră că legislaţia împotrivamitei ar trebui să includă un regimmodificat pentru IMM-uri; cea maifermă susţinere s-a manifestat înAsia, unde 55% dintre respondenţiconsideră că legislaţia împotrivamitei ar trebui să includă un regimmodificat pentru IMM-uri

è Cea mai puternică opoziţie faţă demodificări s-a manifestat în AfricaSub-sahariană – 61% şi în EuropaCentrală şi de Est - 59 %.

În legătură cu acest studiu AndreiaStanciu, director ACCA pentruEuropa de Sud Est, precizează: „Deşiacestea sunt concluzii globale, raportulare un mesaj clar pentru contabili,IMM-uri şi guverne. Restabilirea depli-nă a încrederii şi siguranţei în sectorulde afaceri se poate realiza numai atuncicând oamenii cred că o companie estecondusă corect şi transparent.Adoptând o abordare bazată pe valori,companiile se pot ajuta singure şi, indi-rect, pot susţine atingerea unui scopmai amplu de îmbunătăţire a încrederiiîn sectorul de afaceri ca întreg.Contabilii, care au o responsabilitatedublă, de a oferi sfaturi angajatorilorsau clienţilor lor şi obligaţia de a acţio-na în interesul publicului, joacă un rolimportant în acest proces.”

STUDIU ACCA l

Important pentru autori!Evaluarea

Criterii de evaluare

Recomandãrile

[email protected]

românãenglezã

Detalii

,

articolelor ºtiinþifice se realizeazã, în paralel, de cãtrecel puþin doi membri din Consiliul ªtiinþific al revistei, înmodalitatea double-blind-review, ceea ce înseamnã cãevaluatorii nu cunosc numele autorilor ºi nici autorii nu cunoscnumele evaluatorilor.

a articolelor: originalitatea, actualitatea,importanþa ºi încadrarea în aria tematicã a revistei; calitateametodologiei de cercetare; claritatea ºi pertinenþa prezentãrii ºiargumentãrii; relevanþa surselor bibliografice utilizate;contribuþia adusã cercetãrii în domeniul abordat.

Consiliului ªtiinþific al revistei sunt: acceptare;acceptare cu revizuire; respingere. Rezultatele evaluãrilor suntcomunicate autorilor, urmând a fi publicate numai articoleleacceptate de Consiliul ªtiinþific. Articolele se trimit redacþiei la

adresa de e-mail: , obligatoriu în format electroniccu extensia , cuprinzând urmãtoarele elemente: limba deredactare a articolului - , pentru autorii români sau

pentru autorii strãini; textul în limba românã seredacteazã cu diacritice, conform prescripþiilor lingvistice aleAcademiei Române; dimensiunea maximã a articolului 7-10pagini/2000 caractere grafice cu spaþii/paginã; în articol seprecizeazã metodologia decercetare folositã, contribuþiile autorilor ºi referinþele bibliograficeîn subsolul paginii; un rezumat în limbile englezã ºi românã decirca o paginã , în care se prezintãobiectivul cercetãrii, principalele probleme abordate ºi contribuþiaautorilor; rezumatul este însoþit de 4-5 termeni cheie, în limbileromânã ºi englezã .

pe site-ul www.revista.cafr.ro, la secþiunile „Recenzii" ºi„Manuscrise".

titlul în limba română ă,

redactat la persoana a III-a

, inclusiv clasificarea JEL

şi englez

Informaţii

Evenimente profesionaleorganizate de FEE

În calitate de reprezentant al CAFR, , prim-vice-preşedinte al Consiliului CAFR, a participat la Bruxelles ladouă evenimente profesionale.La 19 februarie 2014 s-a desfăşurat evenimentul comunorganizat de FEE - ICAEW, având ca temă

.Conform acestei noi directive contabile, ale cărei prevederivor fi aplicabile de la 1 ianuarie 2015, entităţile mici suntcalificate ca fiind cele care au 8-12 milioane euro cifra deafaceri şi active de 4-6 milioane euro. Această clasificare,care trebuie adoptată şi de România, scoate foarte multeentităţi din zona care le obligă să fie auditate şi reduce piaţade audit. Se pune problema ce vor lucra în viitor profesioniştiipregătiţi ca auditori, fapt ce preocupă organismele europeneşi nu numai. Astfel, – IAASB Chairman aarătat preocupările acestui organism privind viitorul profesiei.IAASB recomandă ca statele membre să stabilească un cadruprin care societăţile mici aflate sub nivelele indicate mai sussă adopte măsuri ce impun una din formele posibile deverificare: audit statutar, revizuirea sau aplicarea standardelorce oferă asigurare limitată, angajamente de asigurare sauconformitate. În acest sens, a recomandat că pot fi utilizate :

ISRE 2400 – Angajamente care dau asigurare limitată asituaţiilor financiare, acesta a fost revizuit şi intră în vigoareîn anul 2014. Acest angajament poate ajuta utilizatorii săidentifice slăbiciunile şi alte aspecte care să atragă atenţiamanagerilor. Acest standard oferă o asigurare limitată şiRaportul de revizie formulează o concluzie. În acest caz nusunt obligatorii testele de detaliu şi testarea controalelor.ISAE 3000 - Misiuni de asigurare, altele decât auditurilesau revizuirile informaţiilor istorice.

ISRS 4400 - Misiuni de efectuare a procedurilor conveniteprivind informaţiile financiare. În acest angajamentauditorul furnizează un raport al constatărilor efective şiraportul este restricţionat.ISRS 4410 – Misiuni de compilare a situaţiilor financiare.

Pe plan naţional ar trebui alese unele angajamente care săreprezinte costuri mai mici faţă de un audit financiar, dar caresă confere utilizatorilor un grad de confort.În acelaşi cadru , IFAC SMP Committee, s-areferit la ,care este tradus şi în România de către CECCAR.La 20 februarie 2014 a participat la şedinţa delucru FEE, a Grupului Working Party - FEE al cărei membrăeste. Şedinţa a avut în dezbatere:

Strategia şi priorităţile FEE pentru perioada următoare;Implicarea FEE în implementarea Reformei în audit, care afost aprobată de Jury Committee la 21 Ianuarie 2014, şiintră la votul Parlamentului European la 4 aprilie a.c. Seaşteaptă ca în primăvară să se aprobe şi de ConsiliulEuropean.Un alt subiect dezbătut a fost cel referitor la Rolulauditorului în certificarea situaţiilor financiare şi ametodologiei aplicabile în fondurile nerambursate CEHorizon 2020. În această privinţă se doreşte creştereaprobabilităţii ca auditorii să îşi înţeleagă mai bine rolul şiresponsabilităţile, organizaţiile să fie în măsură să respectepe deplin cerinţele din modelul de acord şi să seîmbunătăţească calitatea rapoartelor emise de auditori.

FEE susţine că, potrivit ISRS 4400 „Angajamente dedesfăşurare a procedurilor convenite cu privire la informaţiifinanciare” raportul este limitat la acele părţi care au convenitasupra procedurilor care urmează să fie efectuate, în timp cealte persoane, nerecunoscând motivele procedurilor, potinterpreta greşit rezultatele.

Ana Dincă

Arnold Schilder

Andreas Noodt

Ana Dincă

„Ce lucrări vorpresta auditorii după ce noua Directivă contabila va intra învigoare” Ghidul de practică al angajamentelor de revizuire

�

�

�

�

�

�

�

- 4/2014 statistică în auditul financiar - cafr.ro 4 2014-92d0.pdf · Audit financiar, anul XII...

Documents

Transcript of - 4/2014 statistică în auditul financiar - cafr.ro 4 2014-92d0.pdf · Audit financiar, anul XII...