British Council România și Ambasada MariiBritanii la București au lansat la începutul aces-tui an o campanie de evenimente artistice și e -ducaționale dedicate lui William Shakespeare.

Despre importanţa şi moştenirea operei luiWilliam Shakespeare, prim-ministrul britanic,David Cameron, a scris un text pe care l-atransmis mass-mediei internaţionale.

Comemorarea lui William Shakespeare nueste doar o ocazie de a-l omagia pe unul dintrecei mai mari dramaturgi ai tuturor timpurilor.Este un prilej să celebrăm şi influența extra-ordinară a acestui om care – după cum el în-suși îl descria pe Iulius Cezar – „a încălecatpământul ca un Colos gigantic”. Sau, așa cumspunea unul dintre contemporanii săi, Ben Jon-son, „Shakespeare nu aparține unei epoci, cituturor timpurilor”. El trăiește și astăzi înlimba noastră, în cultura și societatea noastră– dar și prin influența sa în educație.

Moștenirea lui este greu de egalat. Pieselelui au fost traduse în peste 100 de limbi, fiindstudiate de jumătate din elevii din întreagalume.

Shakespeare a jucat un rol esențial în for-marea limbii engleze moderne, ajutând-o sădevină o limbă universală. Primul dicționar im-portant realizat de Samuel Johnson s-a bazatpe opera lui Shakespeare mai mult decât pe aoricărui alt scriitor. Trei mii de cuvinte şi frazenoi au apărut pentru prima dată pe hârtie da-torită pieselor lui Shakespeare.

Opera dramatică a lui Shakespeare a con-tribuit semnificativ la standardizarea or-tografiei și a gramaticii.

Impactul cuvântului shakespearian l-amsimţit din primii ani de şcoală. Piesa Henric alV-lea m-a impresionat şi prin cuvinte sau ima -gini literare necunoscute, precum „a săricapra”, „la zidul spart, dați iureș”, „legați cafrații” „inimă de aur” , „pătat de sânge”, careau intrat în limba noastră cotidiană, fără a maifi nevoie de trimitere la contextul original. In-fluența limbajului său s-a impus în toategraiurile pământenilor.

Pe vremea când era închis pe insula Robben,�elson Mandela făcea referire la un citat dinpiesa Iulius Cezar: „Laşii mor de mai multe oriîntr-o viaţă, înainte să moară definitiv; cei maiviteji nu mușcă din moarte decât o dată”.

Poezia „My Shakespeare” de Kate Tempestsurprinde prezența sa eternă prin versurile carespun că Marele Bard „... e în orice iubit care

a stat vreodată singur sub o fereastră... în oricecuvânt șoptit cu gelozie și în orice spirit fărăodihnă”.

Influența lui Shakespeare se simte pretutin-deni, de la Dickens și Goethe, la Ceaikovski,Verdi și Brahms; de la muzicalul „Poveste dinCartierul de Vest” (West Side Story), până lacel mai longeviv spectacol de teatru din Lon-dra zilelor noastre: „Cursa de şoareci” deAgatha Christie, a cărei sursă de inspiraţie oconstituie legendara tragedie „Hamlet”.

Piesele sale de teatru continuă să fascineze,publicul formând cozi nesfârşite la la casele debilete în miez de noapte, cum s-a întâmplat anultrecut la Centrul Barbican din Londra undeBenedict Cumberbatch a jucat rolul lui Ham-let.

Una dintre cele mai puternice influenţe alelui Shakespeare constă în dimensiunea capa -cității sale educative. Activitatea companiilorde teatru Royal Shakspeare și Shakespeare’sGlobe, dar și impactul organizațiilor britanicecaritabile precum Shakespeare Schools Festi-val dovedesc că a studia și a juca piese deShakespeare poate contribui semnificativ lacreșterea performanțelor educaționale.

Anul acesta lansăm „Shakespeare Lives” –un program global inedit ce cuprinde activitățiși evenimente care aduc în prim plan influențasa atemporală și modul în care Shakespearecontribuie la răspândirea educației în întreagalume.

Programul va fi derulat de British Council înpeste 70 de țări, ca parte a campaniei GREATBritain. Veți avea ocazia să împărtășiți mo-mentul vostru preferat din Shakespeare perețelele de socializare, să vizionați interpretăriîn premieră, prin filme, şi mediul online, săvizitați expoziții, să participați la ateliere delucru și dezbateri. De asemenea, veți aveaacces la noi resurse educaționale shakes -peariene pentru perfecționarea limbii engleze.

Teatrul Royal Shakespeare va susține unturneu în China, iar Shakespeare’s Globe vaavea spectacole în toată lumea, din Irak pânăîn Danemarca. Tinerii îl vor reinterpreta peShakespeare în Zimbabwe.

Campania media numită „Play your Part”(#PlayYourPart) invită generația de viitoaretalente creative să prezinte propriile omagiidigitale. În parteneriat cu organizația cari-tabilă britanică Voluntary Service Overseas,vom crește gradul de conștientizare asupraproblemei analfabetismului global în rândulcopiilor; prin intermediului operei lui Shake-speare, vom crește oportunitățile educaționalepentru copiii din întreaga lume.

Prin fermecătorul şi originalul său limbaj,

Shakespeare a readus la viață istoria noastră,a influiențat neîntrerupt cultura.

Shakespeare are imensa putere de a trezi in-spiraţia. De la cea mai faimoasă poveste dedragoste, la cea mai mare tragedie; de la ceamai remarcabilă fantezie, la cea mai ascuțităcomedie; de la cele mai memorabile discur-suri, la numeroasele sale personaje legendare,William Shakespeare este un om a cărui i m a g -i n ație vastă, creativitate fără margini și instinctpentru valori universale au reușit să cuprindăîntreaga experiență umană într-un mod ineg a -labil.

Adăugăm date biograficeşi unele informaţii referitoare la teatrul

shakespearian

William Shakespeare (1564-1616) numitadesea „Poetul Național al Angliei”, „Poetuldin Avon”, „Marele Will”, „Bardul Britan”,„Lebăda de pe Avon”, cotat ca unul dintre ti-tanii literaturii dramatice universale, s-a născutîn Stratford-upon-Avon, comitatul Warwick-shire, regiunea West Midlands, Anglia. Strat-ford cu origini anglo-saxone, s-a dezvoltat caun târg în perioada medievală.

A fost al treilea din cei opt copii ai lui JohnShakespeare, un negustor de mănuși, membrual consiliului municipal şi al lui Mary Arden,fiica unui prosper fermier. A fost botezat la 26aprilie 1564, de Ziua Sfântului Gheorghe.

Cu toate că nu există date certe despre primasa perioadă de viață, cei mai mulți biografi suntde acord că Shakespeare a fost probabil educatla Noua Școală King (King’s New School) dinStratford, în 1553. Învățământul liceal a variatcalitativ pe durata erei elisabetane, dar planulde învățământ a fost dictat de lege în întreagaAnglie și școala ar fi asigurat o educație intensăîn gramatica latină și în studiul limbilor clasice.

La vârsta de 18 ani, Shakespeare s-a căsă-torit cu Anne Hathaway în vârstă de 26 de ani.Curtea consistorială a Diocezei de Worcester aemis certificatul de căsătorie la 27 noiembrie1582. Ceremonia pare să fi fost aranjată înmultă pripă, dacă la șase luni după căsătorie,Anne a dat naștere unei fete, Susanna, botezatăpe 26 mai 1583. Gemenii, băiatul Hamnet șifata Judith, s-au născut doi ani mai târziu și aufost botezați la 2 februarie 1585.

52

400 de ani de la moartea lui William Shakespeare

Hamnet a murit din cauze necunoscute lavârsta de 11 ani și a fost îngropat la 11 august1596.

După nașterea gemenilor, William a plecatîn „lumea teatrală” a Londrei, dar unii biografigăsesc perioada 1585 - 1592 ca anii pierduți ailui Shakespeare. Nicholas Rowe, primul bi-ograf al lui Shakespeare, a ţesut o poveste cumcă viitorul scriitor s-ar fi ascuns, ca să scape depedeapsa de braconaj, întrucât vânase că pri -oare în pădurea unui senior. O altă povestespune că William a început „cariera teatrală”în calitate grăjdar al cailor unui proprietar deteatru din Londra. Se mai spune că în acea pe-rioadă a fost învățător într-un orăşel oarecare.

Londra și cariera teatrală

Nu se știe când a scris prima piesă de teatru,dar cele mai multe dintre lucrările sale au fostmontate după 1592 pe scenele londoneze, undea fost mai întâi actor, apoi, după ce a început săcucerească publicul ca autor dramatic, a devenitcoproprietarul companiei „Oamenii LorduluiChamberlain”. Compania și-a luat numele, ca șialtele din acea perioadă, după numele finanţa-torului. A devenit destul de cunoscută pentru că,după moartea reginei Eli sabeta I și încoronarealui James I (1603), noul monarh să adopte trupa,care a fost cunoscută sub numele „OameniiRegelui”. Diverse d o cumente ale unor tranzacțiidovedesc că Shakespeare devenise o personali-tate a Londrei şi un om prosper. În 1599 eraacționar al teatrului „Globe” cu o participațiunede 10%, pentru ca în 1608 să ia o şeptime și lateatrul Blackfriars. Dacă până acum norocul îisurâsese, pe 29 iunie 1613, în timpul piesei Hen-ric al VIII-lea, la teatrul Globe a izbucnit un in-cendiu care a distrus complet clădirea. Sir HenryWotton comenta evenimentul: „A fost ziua fa-tală a acelei minunate clădiri, dar nu s-auprăpădit decât lemnul și paiele, precum și câtevahaine uitate. Unui singur om i s-au aprins pan-talonii și poate că acesta ar fi ars dacă n-ar fiavut fericita inspirație să stingă focul cu bere dinsticle”. Teatrul a fost reconstruit, fiind unul din-tre cele mai frumoase ale vremii, dar și printrecele mai moderne.

Succesul autorului Shakespeare a stârnit in-vidii. Un dramaturg contemporan, RobertGreene, l-a atacat ântr-un pamflet numindu-l„cioroi parvenit”, deoarece dramaturgul nuavea studii superioare. A fost acuzat chiar defals şi însuşire ilegală de texte, ticăloşiapizmătăreţilor negându-i existenţa fizică, nu-mele Shakespeare nefiind altceva decâtpseudonimul creatorului eminent FrancisBacon, care scria piese de teatru în timpul liber.

Detractorii eludau cu bună ştiinţă un fapt re-marcabil: comediile, dramele istorice, tragedi-ile „numitului William Shakespeare” vădesc unrafinament, un stil literar şi un limbaj dramatic,pline de lirism şi forţă evocatoare, inconfun -dabile virtuţi literar-artistice rezervate geniilor.

Ideile romantismului în viziunea genialităţiilui Shakespeare, i-a făcut pe victorieni să-iacorde o consideraţie fără precedent, pe careGeorge Bernard Shaw a numit-o „idolatrizarealui Shakespeare”.

Cu toate aceste derapaje ale unor „hâtri”,Shakespeare a fost un poet și dramaturg res -

pectat la vremea lui. Multe dintre piesele salede teatru au fost publicate chiar în timpul vieții.În 1623, doi dintre foştii colegi de teatru aupublicat The First Folio, o ediție care includetoată opera dramatică a Marelui Will.

Opera lui William Shakespeare

• Furtuna• Doi gentlemeni din Verona• Nevestele vesele din Windsor• Măsură pentru măsură• Comedia erorilor• Mult zgomot pentru nimic• Zadarnicele chinuri ale dragostei• Visul unei nopți de vară• Neguțătorul din Veneția• Cum vă place• Îmblânzirea scorpiei• Totul e bine când se termină cu bine• A douăsprezecea noapte• Poveste de iarnă• Pericle, Prinț al Tironului• Regele Ioan• Richard al II-lea (piesă)• Henric al IV-lea• Henric al V-lea• Henric al VI-lea• Richard al III-lea• Henric al VIII-lea

• Romeo și Julieta• Troilus și Cresida• Coriolan• Titus Andronicus• Timon din Atena• Iulius Caesar• Macbeth• Hamlet• Regele Lear• Othello (piesă)• Antoniu și Cleopatra

Piese pierdute• Love's Labour's Won• Cardenio• Richard al II-lea, prima parte

Poeme• Sonetele lui Shakespeare• Venus și Adonis• The Rape of Lucrece• The Passionate Pilgrim• The Phoenix and the Turtle• A Lover's Complaint

Apocrife• Eduard al III-lea• Sir Thomas More

53

Personaje shakespeariene celebre

HamletRevenit acasă de la studii, Hamlet, prinţul

Danemarcei, află că tatăl său, regele, a murit,iar mama sa, regina Gertrude, s-a recăsătorit cufratele răposatului, Claudius. Prinţului îi aparefantoma tatălui său, care îi povestește că a fostasasinat de către Claudius și îi cere să-lrăzbune. Hamlet trăiește experienţa răzbunării,declanșând prăbuşirea lumii ( « putreda Dane-marcă « ). El respinge iubirea Ofeliei, îl ucidepe Polonius, tatăl acesteia, îi trimite la moartepe Rosencrantz și Guildenstern, asistă neputin-cios la moartea iubitei, a prietenului Laertes, lacea a mamei sale și, în final, el însuşi pe moartefiind, își răzbună tatăl, ucigându-l pe Claudius.

Prin monologul de mare profunzime A fi,sau a nu fi, rostit de Hamlet, Bardul Will îşiarată încăodată forţa dramatică, stilul literarpropriu, inconfundabil şi conceptul universa -list aupra lumii, numite acum „shakespearism”.

Solilocviul lui Hamlet„A fi, sau a nu fi, aceasta e întrebarea” (To be, or not to be that is the question)

A fi sau a nu fi… Aceasta-i întrebarea.Mai vrednic oare e să rabzi în cugeta vitregiei praştii şi săgeţi, sau armă s-o ridiciasupra mării de griji, şi să le curmi?Să mori, să dormi… Atât.Şi printr-un somn să curmi durerea din inimăşi droaia de izbelişti ce-s date cărnii.Este-o încheiere cucernic de dorit.Să mori, să dormi. Şi poate să visezi.Aici e greul, căci ce vise pot răsări în somnu-acesta-al morţiicând ne-au lepădat hoitul muritor?La asta se cuvine a cugeta.De-aceea, viaţa e năpastă.Altfel cine-ar mai răbda a lumii bice şi ocări,

călcâiul tiran, dispreţul omului trufaş,chinul iubirii-n van, zăbava legii, neobrăzareacârmuirii,scârba ce-o azvârl cei nevrednici celor vrednici, când însuşi ar putea să-şi facă seamadoar c-un pumnal?Cine-ar răbda poveri, gemând şi asudând subgreul vieţii,cât teamă a ceva de după moarte,tărâmul neaflat, de unde nimeni nu se întoarce, ne-ncâlceşte vrerea.şi mai curând răbdăm aceste reledecât zburăm spre alteneştiute.

(traducere: Dan Duțescuși Leon Levitchi)

Dintre spectacoleleromâneşti cu Hamlet, celemai importante au fost celeregizate de: Vlad Mugur laTeatrul Naţional Craiova(cu Gheorghe Cozorici),Dinu Cernescu la TeatrulNottara – Bucureşti (cuŞtefan Iordache), Alexan-dru Tocilescu la TeatrulBulandra (cu IonCaramitru) şi GáborTompa la Teatrul NaţionalCraiova (cu Adrian Pintea).

Când, în 1958, Teatrul Naţional din Craiovas-a hotărât să monteze Hamlet, spectacolul adevenit prima reprezentaţie importantă de dupăal doilea război mondial. Gheorghe Cozorici, ales în rolul titular datorită„nobleţei necăutate şi greu de explicat a firiisale”, a devenit astfel cel mai tânăr interpretHamlet românesc din istoria secolului XX.

Spectacolul Hamlet de la Teatrul Nottara1974, regizat de Dinu Cernescu, în rolul titu-lar Ştefan Iordache, care interpreta celebra par-titură la vârsta de 33 de ani. Spectacolul,perceput de publicul de la acea vreme ca unspectacol politic şi mister teatral, a beneficiatde o gândire nouă pe care regizorul şi-o în-suşeşte datorită corespondenţei pe care o aveala acea vreme cu semiologul francez RolandBarthes. Astfel ajunge la concluzia că, pentruactualitate, nu există o valoare mai importantăca structura. Pe lângă această linie directoare,Dinu Cernescu oferea perspectiva unei lecturiromantice şi psihologizante, care reliefa omulîn istorie ca om prins şi distrus de mecanismulistoriei. Jucat în sala mică a teatrului, într-unspaţiu negru, aproape medieval, cu circa 100de locuri, răul devenea un fenomen banal, Ho-raţio – un aspirant la putere fără şansă, iarHamlet un inocent moral.

Hamlet de la Teatrul Naţional din Craiova,1996, cu Adrian Pintea, regizat de TompaGábor. Îmbrăcat în negru, înconjurat de oglinzişi luminat de o ploaie de reflectoare atârnateregulat, Hamlet evidenţiază drama unui prinţcult, confruntat cu o situaţie mortală. Ames -tecul de clasic şi contemporan, aşa cum alătu-rarea costumelor în spaţiul auster a oferit-o, aprodus o formulă cu a cărei modernitate încăne putem identifica, aproape 15 ani mai târziu.

În fond, Hamlet, deşi piesă eternă, pare să fietotuşi legată de un moment istoric anume, mo-ment istoric cu consonanţe în spectacolul luiTompa şi cu reminiscenţe şi în posteritateaimediată.

Arielspirit din piesa Furtuna. Prospero, ducele deMilan, detronat de către fratele său uzurpator,a fost silit să plece, împreună cu fiica Miranda,departe, pe o insulă nelocuită. Pe insulă elgăsește doi locuitori: Ariel, un spirit și Cal-

iban, probabil fratele acestuia. VrăjitoareaSycorax, mama lui Caliban, a murit cu câțivaani înainte de venirea lui Prospero, dar înaintede a muri l-a întemnițat pe Ariel într-un copac.Prospero îl eliberează, iar spiritul îl va slujitimp de 12 ani, învăţându-l magia, cu ajutorulcăreia Prospero va pune la cale o furtunăcumplită, avariind corabia pe care călătoreafratele uzurpator şi complicii. Vasul eşuează peinsulă. Prospero, care dorea să se răzbune, estesfătuit de Ariel să renunţe, dovedindu-şi astfelînalta moralitate de fiinţă omenească înzestratăcu harul cunoaşterii.

Prospero: De magia-mi cruntăMă lepăd, iată. Vreau să mai stârnescO muzică divină, ca să-i facăSă-mi înţeleagă gândul.(Ridicând toiagul.)După-aceeaîmi frâng toiagul şi-l îngrop în ţărână,Iar cartea am s-o zvârl într-un adânc�ecercetat de nimeni, niciodată…

Macbethtragedie în care duhurile şi fiinţele omeneşti

conlucrează. Personajele reale care au inspirataceastă piesă sunt regii Macbeth, Duff și Dun-can, menționați în cronicile Holinshed (1587).Rezumat: Armata scoțiană, în frunte cu Mac-beth și Banco, întorcându-se victorioși dinlupta cu rebelii, întâlnesc un grup de vrăjitoarecare le prezic viitorul: Macbeth va fi rege alScoției, iar pe Banco îl numesc tată al viitorilorconducători, fără ca el însuși să fie unul din ei.Prima profeție se adeverește foarte repede,deoarece un mesager aduce vestea că Duncantocmai l-a numit pe Macbeth Nobil de Cawdor.

54

Laurence Olivier, Hamlet, 1948

Furtuna, desen de George Romney

Macbeth începe să creadă în profeții și să as-pire la tron. Când Duncan petrece o noapte încastelul lui Macbeth, Lady Macbeth pune la

cale asasinarea acestuia, pentru a grăbi îm-plinirea profeției. Macbeth săvârșește crima şidevine rege, dar fiind îngrijorat de cea de-adoua profeție (conform căreia copiii lui Bancovor urma la domnie), decide eliminarea fizicăa familiei lui Banco. Îngrozit de crimelecomise, Macbeth cheamă vrăjitoarele, spre aafla ce-l aşteaptă. Spiritele invocate îi comu-nică: „Nici un om născut din femeie nu te vaomorî” și „Vei fi învins doar când pădurea Bir-nam va prinde viață și va veni contra ta”. LadyMacbeth își îndeamnă soțul să ucidă şi familialui Macduff, cel care, împreună cu Malcolm,strânge armata pentru a ataca Scoția. Soția șicopiii lui Macduff sunt uciși. Ascunși în pă-durea Birnam, soldații, acoperiți cu frunze șicrengi spre a se camufla, înaintează cătrebătălia finală, creând impresia că pădurea semișcă , împlinind astfel, profeția. În momentulîntâlnirii dintre Macduff și Macbeth, cel dinurmă afirmă cu aroganță că el nu poate fi ucisde nici un om născut din femeie. Macduff îlucide în duel pe Macbeth,nu înainte de a-i mărturisitaina nașterii sale, și anumecă nu s-a născut pe cale nat-urală.

Romeo și Julietatragedie considerată cea maitipică poveste de dragoste aRenașterii, despre soarta adoi îndrăgostiți care se opundestinului. Verona: Romeo Montagueeste îndrăgostit de Julieta,fata familiei rivale, Capulet.Tânăra comsimte să semărite cu Romeo, în secret,fără ştirea părinţilor,deoarece ei plănuiau s-o deasoaţă nobilului Paris. Pentrua dejuca planurile părinţilor,cei doi îndrăgostiţi însce-nează o sinucidere, care, dinnefericire, datorită unuiconcurs de împrejurări,devine realitate. În final,ajungând la concluzia că uralor a dus la moartea luiRomeo și a Julietei, celedouă familii se împacă.

TEATRUL ELISABETA�

În timpul reginei Elisabeta I (1533-1603), An-glia a cunoscut o perioadă deînflorire culturală. Între al-tele, teatrul a beneficiat deprotecţie regală, constituindprincipalul mijloc de educaţieîn perioada Renașterii en-gleze. Teatrul Globe s-a bu-curat de prestigiu în epocă,dar piesele shakespeariene s-au jucat nu doar acolo, ci și înuniversităţi, contribuind deci-siv la consolidarea limbii lit-erare și la impunerea uneiatitudini morale.

Influența lui Shakespeare asuprascriitorilor români

Traducerea operei shakespeariene a fost în-cepută de Petre Carp, rivalul politic al lui TituMaiorescu, în vreme ce poetul Mihai Eminescuva descrie în poezia postumă Cărțile admirațiapentru opera sa, declarându-l prieten drag alsufletului meu. O bună parte din piesele emi-nesciene neterminate poartă amprenta influ-enței bardului britan.

În epoca interbelică Dragoș Protopopescu,Haig Acterian sau Mihail Sebastian, care de-scrie în Jurnalul său procesul anevoios de tra-ducere a sonetelor lui, vor da un nou imboldreceptării lui Shakespeare în România.

Printre scriitorii contemporani care au re-cunoscut deschis influențe shakespeariene suntpoetul Vasile Voiculescu, autorul unui volumde sonete intitulat, Ultimele sonete închipuiteale lui William Shakespeare, Eugen Ionescu -

piesa Macbett, și Marin Sorescu, autoruldramei Vărul Shakespeare.

Piesele de teatru purtând indescifrabila sem-nătură William Shakespeare, au fost puse înscenă de mari regizori de teatru români, în-cepând din 1870 până în zilele noastre, demaeştri ai regiei artistice, dintre care îi amintimpe Ion Sahighian, Soare Z.Soare, Ion Sava,Moni Ghelerter, Cătălina Buzoianu, VladMugur.

Spectacol de referinţă: Furtuna, într-oviziune profund originală a lui Liviu Ciulei.

Shakespeare este pentru eternitate,nu pentru o generaţie

BEN JONSON:Shakespeare a început să scrie din ce în ce

mai liber, utilizând stilul iambic, fără rimă, cea devenit pentru mult timp formă de vers adramelor poetice. Această libertate devine şimai pronunţată în ultimele opere, dar stilulsobru dispare. Atât „Poveste de iarnă” cât şi„Furtuna” sfârşesc prin împăcarea tuturor con-trariiilor, arătând că oamenii sunt născuţi cu firimăreţe şi se cuvine a se comporta cu măreţie.

Reputația lui William Shakespeare a crescutşi continuă să crească odată cu trecerea timpu-lui. În secolul XX, arta lui a fost în repetaterânduri recunoscută și redescoperită de noileabordări ale artei spectacolului de teatru.Piesele lui de teatru rămân cât se poate de pop-ulare astăzi și sunt permanent studiate, jucate șireinterpretate în diverse contexte culturale șipolitice în întreaga lume.

I-am întrebat pe europeni cât demult le pasă de Shakespeare

„Sondaj YouGov” întocmit la cererea British Council

(traducere: Oana Maria Zaharia)

ROMÂ�IA, Mihai Popescu: La noi dramaturgia e importantă pentru că

a fost una dintre puținele forme de expresieartistică încurajate de regimul comunist. Ma-joritatea orașelor mari au un festival Shake-speare, în cadrul căruia se joacă versiuniromânești ale pieselor Bardului Will, deși une-ori acestea pot lua o turnură naționalistă. Punc-tul culminant al carierei mele a fost când l-amjucat pe Hamlet după ce s-a îmbolnăvit actorulprincipal și a trebuit să-i țin locul. Încă știu sărecit părți mari din monologul lui când măîmbăt.

SERBIA, Katarina Petrovic: Îl știu pe Shakespeare din copilărie. Tata era

scriitor și translator și a tradus multe dintre op-erele lui în limba sârbă. Era cunoscut pentru fap-tul că traducea minunat jocurile lui de cuvinte șiambiguitățile de limbaj. Când aveam șapte ani,știam pe de rost monologul lui Puck - în sârbă,desigur.

55

În orice caz, e foarte cunoscut și respectat în Ser-bia și apare în toate manualele școlare. E tradusîn continuare de tinerii tălmaci, iar operele luicomplete se vând bine în librării.

POLO�IA, MaciekPiaseckl:

Am crescut cu tele-viziunea britanică șiam făcut facultatea delitere, deci s-ar puteasă fi fost supraexpusla cultură britanică.Romeo, Julieta, Mac-beth fac parte dinprograma școlară.Toți îl învățăm peShakespeare la școală.Prima mea experiențăcu el a fost filmulRomeo și Julieta, celcu Leonardo Di-caprio. Tuturor priete-nilor mei din școală lis-a părut cool. Apoimi-am cumpărat pie -sele de teatru Hamlet,Visul unei nopți devară și Furtuna, pentru că aveam impresia cădacă mă cultiv, o să am succes la fete.

ITALIA, Elena Viale: Și noi, ca tot restul lumii occidentale, pre-

supun, l-am avut pe Shakespeare în programașcolară. Îi citeam piesele și poeziile la oră deengleză. Piesele lui sunt mai ușor de digeratdecât piesele dramaturgilor italieni, așa că toatălumea îl cunoaște. În plus, cred că ne mândrimcă multe dintre piesele lui se petrec în Italia-Veneția, Verona. Unii dintre concetățenii meiau întrecut măsura și au proclamat chiar căBardul ar fi italian. De asta ne place Shake-speare: era un sicilian cu un cercel de aur înureche care le dădea nume mișto la personaje șipe care nu l-a prea interesat istoria.

FRA�ȚA, Julie Le Baron: Aveam șapte ani când am dat peste un citat

din Shakespeare, din filmul Romeo + Juliet alui Baz Luhrmann. Pe atunci, evident că eramprea mică ca să înțeleg oximoronii pe care îirecită Leonardo Dicaprio și nu înțelegeam dece sora mea urlă că o isterica de câte ori de-schidea Leo gura. O grămadă de tineri francezil-au descoperit pe Shakespeare prin filmulăsta, după care i-au studiat piesele în școală.În Franța e tradus de unii dintre cei mai mari

autori contemporani, de la Andre Gide laVoltaire. Îl adorăm pe Shakespeare-chiar dacănu toată lumea știe să-i pronunțe numelecorect.

DA�EMARCA, Lene Munk: Ceva e putred în Danemarca, zice Marcel-

lus în Hamlet. Cred că faptul că piesa are loc înHelsingor e singurul motiv pentru caredanezilor le place Shakespeare - ne place săfim băgați în seamă de lumea exterioară. Chiardacă piesa nu face o descriere prea frumoasă anațiunii noastre. Mulțumim, William că ne-aipus pe harta lumii!

SUEDIA, Camila-Catalina Fernandez: Toată copilăria ni s-au băgat pe gât mo -

noloage din Hamlet sau Macbeth, dar cele maiintense amintiri legate de Shakespeare sunt totcele din filmul lui Baz Luhrmann, în care îivedem fața lui Leo Dicaprio printr-un acvariucu pești.

SPA�IA, Juanjo Villalba: Am crescut la Zaragoza în anii '80 și ade-

vărul e Shakespeare n-a fost prea popular înzona asta. Prima oară am auzit o replică dintr-o piesă de-a lui într-o emisiune de comedie laTV. Deci cultul Shakespeare fost promovat lanoi mai mult prin clișee prostești.

GERMA�IA, Nu sunt sigur dacă experiența mea e rele-

vantă, pentru că am aflat prima oară de Shake-

speare când am plecat să studiez în Anglia timpde un an, la vârsta de 11 ani. Profesoara de en-gleză de acolo ne-a citit din Macbeth și mi-aplăcut mult, pentru că era scoțiancă și citea cu

accent. Cel mai nasol a fost când am studiat unan în Franţa și profesoara de engleză de acolone-a pus să citim din Macbeth. Nimic nu e mainasol decât niște adolescenți francezi care-lcitesc pe Shakespeare. Totuși, îmi place Mac-beth și cred că germanii, în general, îl stimeazăfoarte mult pe Shakespeare.

Mihai Eminescu „Cărţile”

Shakespeare! adesea te gândesc cu jale,Prieten blând al sufletului meu;Izvorul plin al cânturilor taleÎmi sare-n gând şi le repet mereu. Atât de crud eşti tu, ş-atât de moale,Furtună-i azi şi linu-i glasul tău; Ca Dumnezeu te-arăţi în mii de feţeŞi-nveţi un ev cum poate să te-nveţe.De-aş fi trăit când tu trăiai, pe tineTe-aş fi iubit atât cât te iubesc?Căci tot ce simt, de este rău sau bine,Destul că simt tot ţie-ţi mulţumesc.Tu mi-ai deschis a ochilor lumine,M-ai învăţat ca lumea s-o citesc,Greşind cu tine chiar, iubesc greşala:S-aduc cu tine mi-este toată fala.

Procesiunea personajelor din piesele lui William Shakespeare56

Creatori imagine: Conor McCreery, Anthony Del Col, Andy Belanger