4-T0-T1-orasul prefunctionalist.ppt

PowerPoint Presentationanul I / IAC / 2014-15 / DITACP / Facultatea de Arhitectura / UAUIM prof. Ana-Maria ZAHARIADE / lect. Radu Tudor PONTA
despre ora i oraul prefuncionalist
partea I terminologie, noiuni generale
partea a II-a parcurs istoric al oraului prefuncionalist („oraul tradiional“ pân la intervenia modernist)
anex prin Bucureti (Bucureti ppt.)
anul I / IAC / 2014-15 / DITACP / Facultatea de Arhitectura / UAUIM prof. Ana-Maria ZAHARIADE / lect. Radu Tudor PONTA
despre ora
IAC PUNE ÎNTREBAREA: ce i-a determinat pe arhiteci s proiecteze într-un anume fel i nu altul i ce au cutat s rezolve?
IAC PARCURGE o istorie a profesiunii, încercând s înelegem motivaiile i identificând actualitatea, persistena unor probleme:
la nivelul obiectului, al limbajului expresiv:
morfologie: repertoriu formal (vocabular)
sintaxa: compozitie (modul de punere impreuna, intr-un tot cu sens, a componentelor morfologice, de vocabular)
la nivelul oraului: pentru c exist o legtur strâns între arhitectur (îneleas în totalitatea ei) i ora, legtur care particip la evoluia lumii formelor construite, dar pe care arhitectura a pierdut-o la un moment dat din vedere (de aceea a i aprut urbanismul).
ORAUL este “un obiect” greu de definit, deosebit de complex i aflat într-o dinamic pe care nu a atins-o nici un obiect de arhitectur vreodat, un fenomen asupra cruia gândirea struie fr s fi ajuns la o concluzie.
Pentru Alberti, arhitectura este activitatea artistic de edificare în general: „concepia, cu ajutorul unui ansamblu de principii i de reguli, a domeniului construit în totalitatea sa, de la cas la ora i la aezrile rurale”.
Dei aceast definiie nu s-a bucurat de atenia cuvenit pîn la perioada modern, aceasta este singura care coincide cu concepia contemporan asupra profesiunii de arhitect.
(de citit din breviar)
Oraul este un sistem social i fizic, coagulat în timp, care reflect evoluia modului de locuire a unei colectiviti umane i a valorilor ei.
Oraul este mai degrab o stare de spirit, un corp de obiceiuri i tradiii i de atitudini i sentimente organizate, inerente acestor obiceiuri i trasmise prin aceste tradiii. Altfel spus, oraul nu este doar un mecanism fizic, i nici o construcie artificial. Este implicat în procesul vital al oamenilor care îl compun; este produsul naturii, i în particular al naturii umane. (Park, R,: „The City: Suggestions for the Investigation of Human Behavior in the Urban Environment”. The American Journal of Sociology, vol. XX. University of Chicago Press. New Jersey: Prentice-Hall. Inc. 1969. 1916)
Componente/dimensiuni multiple:
cantitativa i calitativ
Nu este doar o form fizic cu diferite funciuni; are o important component calitativ – urbanitatea.
„urbanitatea calific deopotriv citadinul modern i spaiul lui, civilitatea ine de un cod de conduit care prezideaz interaciunile fa în fa.” (Merlin, P. & Choay, F. Dictionnaire de l’urbanisme et de l’aménagement. Paris: PUF.
despre ora
Ce numim „ora tradiional“?
Oraul nu este numai un loc în care trim, facem cumprturi, ieim i în care se joac copiii notri. Este un loc ce implic modul în care ne însuim o etic, modul în care ne dezvoltm simul justiiei, i mai ales modul în care învm s le vorbim i s îi ascultm pe oamenii care nu ne sunt asemenea, ceea face ca fiina uman s devin uman. (Sennet. R.,The Civitas of Seeing” in Places, vol. 5, nr.4. )
„Proiectantul urban (urban designer) trebuie mai întâi de toate s cread în ora, în importana i valoarea progresului i culturii umane” (Kahn, A. ed. 2002. Urban Design: Practices, Pedagogies, Premises. Actele conferinei cu acelai nume, New York City, 2002.)
Oraul tradiional numete generic oraul dinaintea „despririi radicale“ (a interveniei Micrii Moderne care se s-a transpus în ideea „oraului funcionalist“, despre care vom vorbi în alte cursuri); deci numete „oraul prefuncionalist“.
Este un ora al sedimentelor/ora sedimentar tocmai datorit acestei caracteristici – de a se forma prin depunerea de straturi succesive, etape ale istoriei sale.
“Se poate spune ca orasul in sine este memoria colectiva a locuitorilor sai si, precum memoria, este asociat cu obiecte si lucruri. Orasul este locus-ul memoriei colective.” (Aldo Rossi)
despre ora
Ce numim „ora tradiional“?
Se citeste ca
– un sistem de spatii (strazi si piete) si
– de cladiri reprezentative (monumente si alte echipamente publice)
care se decupeaza din masa locuintelor (suma spatiilor private ale oraului).
Cum citim forma fizic a oraului?
Se citeste ca
– un sistem de spatii (strazi si piete) si
– de cladiri reprezentative (monumente si alte echipamente publice)
care se decupeaza din masa locuintelor (suma spatiilor private ale oraului).
Cum citim forma fizic a oraului?
Forma urban (despre complexitatea creia vei învta toat coala) este un ansamblu de elemente care se raporteaz la modul de via specific unui loc/comuniti.
Ea poate lua contururi fizice foarte diverse, depinzând de evoluia în timp a societii, a economiei i politicii locale, dar i de valorile particulare ale comunitilor care locuiesc oraul.
tissu urbain, in franceza
urban fabric, in engleza
Este un termen preluat din analogia cu o tesatura sau cu tesutul biologic, defineste o forma de organizare care prezinta concomitent o puternica solidaritate intre elemente, dar si capacitatea de a se adapta, modifica, transforma.
Termenul da seama despre modul de constituire a orasului traditional si ridica intrebari privind studiul urbanizarilor recente.
El presupune o atentie acordata atat banalului, cat si exceptionalului, strazilor si constructiilor obisnuite, dar si ordonantelor monumentale si monumentelor.
(din Panerai, Depaule, Demorgon, Analyse urbaine, Marseille, 1999)
Tesut urban
este expresia fizica a formei urbane.
Se citeste ca un sistem de spatii (strazi si piete) si de cladiri reprezentative (monumente si alte echipamente publice) care se decupeaza din masa locuintelor (majoritatea spatiilor private ale oraului).
Tesut urban
La modul cel mai simplu, tesutul urban se constituie din suprapunerea sau imbricarea a trei ansambluri:
– reteaua de strazi,
Analiza tesutului urban procedeaza prin identificarea fiecaruia dintre aceste ansambluri, studiaza logica lor, precum si logica relatiilor dintre acestea.
Relatiile dintre aceste trei elemente formeaza un sistem destul de complex, dupa imaginea orasului insusi.
(din Panerai, Depaule, Demorgon, Analyse urbaine, Marseille, 1999)
Tesutul urban
Tesutul urban este asadar asimilabil acelui ansamblu de elemente fizice care contribuie la forma urbana.
Rezulta o structura compusa din:
– reteaua de strazi,
Tesutul urban
O componenta importanta a tesutului urban este insula.
pate de maisons, ilot (fr.), block, (en.), cuadras (America de Sud)
Insula este cea mai mic unitate a sistemului urban delimitat în totalitate de strzi; un ansamblu format din parcele (uniti de proprietate), fronturi la strad i construit.
Forma insulelor, logica conformarii lor si relatiile dintre ele, contribuie la caracterul distinct al anumitor zone.
Tesutul urban
Se poate încerca i o definiie mai cuprinztoare a esutului urban prin intermediul complexului de elemente tangibile/concrete i intangibile/abstracte care îl compun.
Elemente tangibile/concrete:
– spatiile neocupate de construcii – piaa, strada, squarul, parcul sau zonele plantate, inclusiv cele din interiorul insulei sau al parcelelor – curile deschise sau cele interioare;
– monumentele de arta (fântâni, sculpturi, instalaii, grupuri statuare etc.);
– elementele de mobilier urban (stâlpi de iluminat, bnci, staii de autobuz etc.);
Elementele intangibile:
– cultura comunitii (incluzand si chestiunile economice) – generatoare a unui fel de a trata, percepe i utiliza spaiul urban;
– memoria colectiv specific;
– modul de viata al comunitii.
Astfel se poate formula o definitie a esutului urban ca fiind rezultatul complex al relationarilor dintre elementele tangibile / concrete sub directa conditionare a celor intangibile / abstracte.
Asadar, oraul rmâne legat de ceea ce romanii numeau urbs – teritoriu fizic al oraului i civitas – comunitatea cetenilor care îl locuiesc sau este definit ca relaie de apartenen reciproc a unei entiti spaiale discrete cu un anume grad de permanen i a unei comuniti.
Tesutul urban
MORFOLOGIA unui tesut urban (studiul formei si al structurii orasului)
se raporteaza deci la continuitatea care uneste un mare numar de elemente:
– situl
– dimensiunile, forma si stilul constructiilor
– etc.
dar si raporturile care leaga aceste elemente intre ele, in relatie cu modul de viata si valorile specifice ale locuitorilor/comunitatii urbane.
TOATE ACESTEA DAU CARACTERUL ORASULUI
În studiul formei i structurii oraului,
individualitatea construitului
de ochi într-o reea de ansamblu mai ampl.
Elementele întrein un raport de
conexiune, de proximitate,
de înrudire i de scar, între “monumental” i “banal”.
Acesta este numai unul dintre motivele pentru care studiul arhitecturii si al orasului sunt inseparabile.
Tesutul urban
Tesutul urban poate fi omogen sau eterogen.
Un tesut urban omogen poate fi definit ca aparenta fizica a unui fragment de oras in care elementele care il compun au caracteristici asemanatoare.
Exista o mare diversitate de tesuturi omogene.
Un tesut urban eterogen este caracterizat de o mare diversitate a elementelor care il compun:
– forma i dimenisunile parcelelor;
– modul de ocupare a parcelei/forma construit în relaie cu spaiul public i cu cel neconstruit;
– dimensiunile i traseele spaiilor publice;
– etc.
Tesutul urban
Tesut urban omogen/neomogen
Bienala de Arhitectura de la Venetia, 2006
Tesut urban omogen
Dezvoltarea organic (central si vest-europeana): esut omogen lax, dezvoltat în mod spontan, adaptat formelor reliefului si individualizat de cateva puncte de interes ale comunitatii (biserica, primarie, scoala etc.), dup logica direciilor de dezvoltare i a structurii majore
Reprezentari schematice de orase supuse Venetiei, soclurile coloanelor de la Santa Maria del Giglio, Venetia
Tesutul major / monumental se refera la acele caracteristici care definesc orasul in ansamblul sau (sau o zona mai mare a acestuia) i au un mare grad de reprezentativitate.
Tesutul major i minor
Tesutul minor / domestic se refera (prin opoziie cu cel major) la modul în care se configureaz spaiul vieii obinuite, cotidiene (nu spaiul evenimentului), la acele caracteristici care definesc latura domestica a orasului (spre deosebire de cea monumentala).
Este subordonat în mare celui major, dar are propria sa autonomie la nivelul detaliului.
Tesut urban major i minor
Tesutul minor / domestic se refera (prin opoziie cu cel major) la modul în care se configureaz spaiul vieii obinuite, cotidiene (nu spaiul evenimentului), la acele caracteristici care definesc latura domestica a orasului (spre deosebire de cea monumentala).
Este subordonat în mare celui major, dar are propria sa autonomie la nivelul detaliului.
tesut urban major,
„monumental“; al evenimentului
Tesut urban major i minor
Toate acestea dau caracterul oraului i individualizeaz zone mai ample sau mai restrânse în cadrul fiecrui ora; îns aceast înelegere a evoluiei oraului este specific contemporaneitii i face obiectul preocuprilor arhitecturii zilelor noastre.
PALIMPSEST URBAN
Oraul tradiional numete generic oraul dinaintea „despririi radicale“ (a interveniei Micrii Moderne care se s-a transpus în ideea „oraului funcionalist“); deci numete „oraul prefuncionalist“.
Forma lui s-a coagulat în timp ca o succesiune de dezvoltri organice i intervenii autoritare, de distrugeri i noi construcii. De unde i ideea de
“Se poate spune c oraul în sine este memoria colectiv a locuitorilor si i, precum memoria, este asociat cu obiecte i lucruri. Oraul este locus-ul memoriei colective.” (Aldo Rossi)
“Daca un grup se fixeaza intr-o portiune de spatiu, o transforma dupa propria imagine, dar totodata se pliaza si se adapteaza la lucrurile materiale care-i rezista. El se inchide in cadrul pe care si l-a construit. Imaginea mediului exterior si a raporturilor stabile pe care le intretine cu acesta trec in prim-planul ideii pe care si-o face despre sine. Ea patrunde in toate elementele constiintei sale, ii modeleaza si ii regleaza evolutia. ... Locul si grupul si-au pus amprenta unul asupra altuia.” (Maurice Halbwachs, Memoria colectiva)
Forma orasului se definete în timp ca o succesiune de dezvoltri organice i intervenii autoritare.
Oraul tradiional este un ora al sedimentelor/ora sedimentar tocmai datorit acestei caracteristici – de a se forma prin depunerea de straturi succesive, etape ale istoriei sale.
„Palimpsestul urban“
/2
Pân la Renatere:
mare varietate formal;
în general se dezvol organic, prin construcie vernacular la nivelul esutului minor;
tot mai complexe ca dotri publice (care încep s fac obiectul arhitecturii erudite);
rspund bine specificului economic;
în general fortificate;
sunt în general mici (Roma antic este „excepia“: este oraul prin excelen);
unele foarte bine echipate edilitar.
Oraul antic
aezare Massa, Camerun
Micene
Grecia antic
polis /i (comunitate de ceteni liberi /polites i autonomi)
Grecia antic
Olint; plan prestabilit/geometrizat
Roma antic
Forma urbis Romae – 200 d.Cr.
Oraul medieval fortificat
ORASUL IN TIMP „PALIMPSESTUL URBAN“
Odat cu Renaterea i pâna în secolul al XIX-lea, cutarea proporiei ideale i
imitarea Antichitii devine garania frumosului i cuprind i oraul.
Începând de acum, limbajul clasic va parcurge i istoria orasului,
folosit diferit, în funcie de gust i de circumstantele specifice
La nivelul orasului, se deschide calea interventiilor urbane de estetizare a spatiului public/urban, de regularizare geometrica, de ordonare, prin aplicarea principiilor subintinse de estetica ordinelor clasice.
Piero della Francesca (1415-1492)
Pentru Alberti, arhitectura este activitatea artistic de edificare în general:
„concepia, cu ajutorul unui ansamblu de principii i de reguli, a domeniului construit în totalitatea sa, de la cas la ora i la aezrile rurale”.
Piata din Pienza, 1459-62, Papa Pius II Picolomini,
arh. Bernardo Rosselino
Se deschide calea interventiilor urbane de estetizare a spatiului public/urban, de regularizare geometrica, de ordonare, prin aplicarea principiilor subintinse de estetica ordinelor clasice.
Piata din Pienza, 1459-62, Papa Pius II Picolomini, arh. Bernardo Rosselino
Palazzo Rucellai, 1446-51,
Palazzo Rucellai, 1446-51,
arh. Leon Battista Alberti
trei elemente ale ansamblului: palatul, piata si loggia Rucellai,
Piazza del
Piazza del Campidoglio, 1538 ~ 1650
Michelangelo
Piazza del Campidoglio, 1538 ~ 1650
Michelangelo
gravura de Etienne…

4-T0-T1-orasul prefunctionalist.ppt

Documents

Transcript of 4-T0-T1-orasul prefunctionalist.ppt