39058783 Suport Curs Ani Economie

527
Note de curs An II Facultateade ECONOMIE Conf.univ.dr. DragosHURU [email protected] Informatiile din acest material au fost utilizate ca suport pentru sustinerea cursului, si trebuie sa constitue o baza informativa pentru inceperea studiului si orientarea invatarii din sursele bibliografice indicate. Informatiile cuprinse aici trebuie sa fie aprofundate prin studiul bibliografiei si a notitelor de la curs! Doar astfel o sa reusiti sa detineti, cantitativ si calitativ, cunostintele necesare in viziunea sustinerii examenului de Microeconomiede la Facultatea de ECONOMIE.

Transcript of 39058783 Suport Curs Ani Economie

Page 1: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Note de curs

An II

Facultateade

ECONOMIE

Conf.univ.dr. DragosHURU

[email protected]

Informatiile

din acest

material au fost

utilizate

ca suport

pentru

sustinerea

cursului, si

trebuie

sa

constitue

o baza

informativa

pentru

inceperea

studiului

si

orientarea

invatarii

din sursele

bibliografice

indicate.

Informatiile

cuprinse

aici

trebuie

sa

fie aprofundate

prin

studiul

bibliografiei

si

a notitelor

de la curs!

Doar

astfel

o sa

reusiti

sa

detineti, cantitativ

si

calitativ, cunostintele

necesare

in viziunea

sustinerii

examenului

de Microeconomiede

la Facultatea

de ECONOMIE.

Page 2: 39058783 Suport Curs Ani Economie

• Pentru slideurile prezentate in cadrul cursurilor au fost folosite si resurse disponibile public pe internet si au fost preluate unele aspecte din Economie, Monica Dudian, Dragos Huru, Mihaela Dobre sa. Editia II-a Editura All Bucuresti 2009

• In anexe aveti prezentate informatii cu referinta directa la unele teme de curs asa cum ele au fost publicate in “TEORIA ECONOMICĂ A FIRMEI

“Monica Dudian

; Dragoş

Huru

;– Editura A.S.E 2003 Copyright 2003 – acestea pot fi folosite pentru aprofundarea studiului in cadrul temelor specifice

Page 3: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Bibliografie• Pindyck Robert S., Rubinfeld Daniel L. Microeconomics Sixt

Pearson (editiile 3/8)• Monica Dudian; Dragos Huru; Mihaela Dobre;sa.

ECONOMIE Editura ALL, Editia II-a, Bucuresti 2009• Mankiw N. Gregory” Principles of Economics”, Dryden Press

(oricare editie)• ***Economie, Editia 8-a Editura Economica, Bucuresti 2009• Microeconomic Theory Basic Principles and Extensions

Walter Nicholson South Western (editiile 7/10)

Page 4: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Orice

sistem

se afla

intr-o

stare bine definita

INDIFERENT DACA

OAMENII IL OBSERVA SAU NU

Page 5: 39058783 Suport Curs Ani Economie

• Economia este o stiinta• A fi economist inseamna a lucra cu prezumtii• Gindirea economica se bazeaza pe modele• Diferente in judecatile stiintifice• Diferente in judecatile de valoare• Perceptie/Realitate

Page 6: 39058783 Suport Curs Ani Economie

• Microeconomie/Macroeconomie• Pozitiv/Normativ• Resurse si raritate• Cost minim necesar, masurarea corecta a

costului• Egoism/Umanism• Mina invizibila/Autocratie statala

Page 7: 39058783 Suport Curs Ani Economie

• Eficienta• Echilibru• Piata, un mecanism bun de organizare a

resurselor• Testarea modelelor economice• Piata competitiva/Piata noncompetitiva• Real/Nominal

Page 8: 39058783 Suport Curs Ani Economie

• Oamenii rationali gindesc “la margini”- marginal

• Oamenii au inclinatii spre comert• Indivizii raspund la stimulente• Nivelul de trai depinde de abilitatea de a crea

bunuri economice si servicii

Page 9: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Comportamentul economic al producătorului

Producţie, profit, cost

Page 10: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Ansamblu de producţie

• Totalitatea combinaţiilor de input-uri şi output-uri realizabile tehnologic de către firmă;

• Frontiera=funcţia de producţie=output-ul maxim pe care firma îl poate tehnic realiza cu input-ul disponibil:

• Y=f(X)

Page 11: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Ansamblul de producţie

• Y=f(X)

Ansamblul de producţie

Y

X

Graficul 1. Ansamblul de producţie

Page 12: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Funcţia de producţie Cobb-Douglas

• Fie o firmă care utilizează numai două input-uri, muncă (L) şi capital (K);

• Funcţia de producţie este: Q=f(K,L)• Dacă este de tip Cobb-Douglas va fi:• Q=AKaLb, în care:• A măsoară în general scara producţiei (cât

obţinem dacă utilizăm o unitate din fiecare factor de producţie);

• Parametrii a şi b măsoară sensibilitatea (elasticitatea) producţiei la modificările input-urilor.

Page 13: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Izocuanta

• Ansamblul combinaţiilor de factori de producţie pentru care producţia este constantă.

• Caracteristici:- Este convexă- Este descrescătoare- Panta sa este rata tehnică marginală de

substituţie

Page 14: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Izocuanta

• Graficul 2. IzocuantaK

L

Q=100

30

10 15

A

B

50

RTMS=-(30-50)/(15-10)=4

Page 15: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Rata tehnică marginală de substituţie

• Este rata la care un input este substituit cu altul de-a lungul izocuantei.

• RTMS=ΔK/ΔL=-WmgK/WmgL.• RTMS este descrescătoare (dificultatea

substituirii creşte pe măsura substituirii)• Pentru o funcţie Cobb-Douglas:• RTMS=(a/b)x(L/K)

Page 16: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Elasticitatea substituirii (σ)• Exprimă modificarea procentuală a raportului dintre K şi

L atunci când rata marginală de substituţie se modifică cu un procent, producţia rămând constantă;

• σ = %Δ(K/L):%ΔRTMS• σ = [Δ(K/L)/(K/L)]/[ ΔRTMS/RTMS]

• Descrie gradul de înclinare (curbura) al izocuantei (forma acesteia) totodată tipul substituirii.

• Arată, cum se modifică raportul dintre factorii de producţie atunci când se modifică panta izocuantei.

Page 17: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Tipologia izocuantelor• factori de producţie perfect substituibili, dacă

σ=∞, întrucât în acest caz RTMS este constantă, iar ΔRTMS=0 (izocuantă în formă de dreaptă);

• factori de producţie perfect complementari, dacă σ=0, întrucât raportul K/L este constant, ceea ce face ca Δ(K/L)=0(izocuantă în formă de L);

• factori de producţie imperfect substituibili, situaţie care descrie orice posibilitate intermediară.

Page 18: 39058783 Suport Curs Ani Economie

σ pentru funcţiile Cobb-Douglas

• Cunoaştem că: Q=AKaLb şi RTMS=(a/b)x(L/K).

1ln

)KLdln(

lnlnln

==

+=

=

=

RTMSd

abRTMS

KL

abRTMS

KL

KL

baRTMS

σ

Prelucrând rezultă:

Concluzia: elasticitatea substituirii este unitară.

Page 19: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Termen scurt şi termen lung

• Pe termen scurt există factori de producţie fixaţi la un nivel predeterminat (cel puţin un input e fix).

• Pe termen lung, toţi factorii de producţie sunt variabili.

Page 20: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Legea randamentelor marginale neproporţionale

• Exprimă faptul că pe măsură ce se asociază unităţi sucesive dintr-un factor de producţie variabil la o cantitate dată de factor de producţie fix, productivitatea marginală începe la un moment dat, inevitabil, să scadă.

Page 21: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Randamentele de scară• Descriu modificarea producţiei, atunci când toţi

factorii de producţie variază.• Fie variaţia producţiei când cei doi factori

variază: f(γK, γL)= αγQ, cu γ mai mare decât 1, iar α reprezentând randamentul de scară obţinut. În funcţie de valorile lui α vom avea:

• randamente de scară constante, dacă α=1;• randamente de scară crescătoare dacă α este

supraunitar• randamente de scară descrescătoare, dacă α

este subunitar.

Page 22: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Randamentele de scară pentru funcţiile Cobb-Douglas

• Avem:

),(),(),(),(

LKQttLtKQLKttLtKQLtKttLtKQ

LKQ

ba

baba

bbaa

ba

+

+

=

=

=

=

Ceea ce înseamnă că:a) Dacă a+b=1, randamentele de scară sunt consanteb) Dacă a+b>1, randamentele de scară sunt crescătoarec) Dacă a+b<1, randamentele de scară sunt descrescătoare

Page 23: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Elasticitatea de scară

)()(

)()(

txftQsi

xfxQFie

=

=

Elasticitatea de scară măsoară modificarea procentuală a producţiei antrenatăde modificarea cu un procent a tuturor input-urilor, adică a scării de producţie.

tdt

tQtdQ

xe )()(

)( =Evaluată pentru t=1

Page 24: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Funcţia Cobb-Douglas: e(x)

• Fie Q(K,L)=KaLb

• e(x)=a+b

Page 25: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Optimul producătorului

E1

2

3

Muncă

Graf. 2. Producţia optimă.Fiecare dintre punctele 1;2;3; sau E pot fi puncte de echilibru pentru producătorlinia izocostului atingând curba de izoproducţie. Eficient pentru producător este săaleagă acel nivel al costului şi acel nivel de producţie dictat de către punctual E. oricare alt punct de echilibru desemnează un cost total mai mare decât cel dictatprin alegerea punctului E.

Capital

Page 26: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Optimul producătorului pe termen scurt şi pe termen lung

B

Muncă

Capital

A

Q1

Calea de expansiune

Page 27: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Economiile de scară

• Fie elasticitatea costurilor la producţie:• Ec=(ΔCT/CT)/( ΔQ/Q)• Indicele economiilor de scară este:• IES=1-Ec

Page 28: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Costuri pe termen scurt şi costuri pe termen lung

Q* Producţie

Costuri

Termen lung

Termen scurt

Cmg CTMCmg CTM

Pentru un nivel de producţie Q*,costul marginal pe termen lung trebuie să fie egal cu costul marginal pe termen scurt.

Page 29: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Curba de experienţă

• Curba de experienţă, numită şi curbă de învăţare sau funcţia progresului, descrie relaţia dintre cantitatea de input consumată pe unitate de produs şi producţia cumulativă realizată de firmă.

Page 30: 39058783 Suport Curs Ani Economie

De exemplu, o firmă a produs de-a lungul a patru ani 500, 500, 1000 şi respectiv 2000 de piese, ceea ce înseamnă că producţia cumulativă este 4000, pe când cea curentă este 2000. Dacă iniţial această firmă consuma 4 ore pentru o unitate de produs, apoi 3,2 ore, iar pentru ultimele 2000 consuma doar 2,2 ore, curba de experienţă ar arăta astfel:

Timp de muncă

Producţie500 4000

4h

2,2

Page 31: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Efectul de experienţă• Pentru orice dublare cumulativă a producţiei într-o anumită

ramură, costul total mediu, măsurat în unităţi monetare constante, scade cu un procent constant.

• Explicaţii ale efectului de experienţă:• efectul de învăţare, conform căruia repetarea unei sarcini conduce la

scurtarea perioadei de timp necesare pentru realizarea sa, deci la reducerea costului;

• inovaţia şi substituirea muncii cu capitalul; acumularea de experienţă permite îmbunătăţirea produsului, începând cu designul şi terminând cu înlocuirea unor componente cu altele mai ieftine sau chiar a tehnologiei. Inginerii învaţă şi ei pe parcursul realizării unui produs şi inventează noi componente sau noi instrumente de muncă, care permit substituirea mai uşoară a muncii cu capitalul;

• ofertanţii de materii prime, furnizorii, „învaţă” la rândul lor necesarul mediu de materii prime al firmei, motiv pentru care firma poate beneficia de reduceri din partea acestora.

Page 32: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Efectul de experienţă şi randamentele de scară

Q

CTM

CTM1

CTM2

Efectul de experienţă conduce la mutarea pe o nouă curbă a CTM, mai joasă.

Page 33: 39058783 Suport Curs Ani Economie

termen

scurt, producătorul

va ţine

cont de substituire şi va

alege

cantitatea

de muncă

după

formula: L=- (PK/PL)K+ CT/PL

Astfel

firmele

realizează alegerea

între

metodele

alternative

de

producţie

Page 34: 39058783 Suport Curs Ani Economie

CT4

CT3

CT2

CT1

1

E

2

3

Fiecare

dintre

punctele

1;2;3; sau

E pot fi

puncte

de echilibru

pentru

producătorlinia

izocostului

atingând

curba

de izoproducţie. Eficient

pentru

producător

este

săaleagă

acel

nivel

al costului

şi

acel

nivel

de producţie

dictat

de către

punctual E.oricare

alt punct

de echilibru

desemnează

un cost total mai

mare decât

cel

dictatprin

alegerea

punctului

E.

Page 35: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Decizia de producţie prin analiza tuturorvariantelor tehnologice posibile urmăreştearmonizarea a două concepte asupraeficienţei: eficienţaeconomică şi eficienţatehnologică.În procesul decizional cele douăconcepţiiapar:

Eficienţa

economică

-

atunci, când

costul

de producţie

nivelul

preţului

de vânzare. Această

metodă

se numeşte

metoda

costului

minim sau metoda

celui

mai

scăzut

cost de oportunitate.

Page 36: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Modificarea

producţiei

optime

în

funcţie

de preţul

factorilor.În

cazul

în

care asistăm la creşterea

preţului

muncii, preţul

capitalului

rămânândconstant producătorul

va

opta

utilizeze

mai

puţin

factor de producţie

muncă

(de laL1 la

Page 37: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Producţia optimă depinde de profit, pecare firma îl doreşte a fi maxim petermen lung. Dacă preţul la care firma îşi vinde producţia este presupusconstant, profitul va fi: л=PQ-CT, deciл=Pf(K,L)-(PkK+PlL).Maximizarea profitului implicăurmătoarele condiţii:

d л/dK=PWmgK-Pk=0 şi d л/dL=PWmgL-Pl=0. Din aceste

relaţii

rezultăcă: PWmgK=Pk

şi

PWmgL=Pl, altfel

spus

firma egalează

productivitateamarginală

în

expresie

valorică

a fiecărui

factor cu preţul

factorului.

Page 38: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Cost explicit, cost implicit şi cost ascuns

Economişti şi contabilii au o perspectivă diferită asupra tipologieicosturilor. Astfel, contabilii suntinteresaţi doar de costul explicit, adicăde cheltuielile firmei cu factorii de producţie achiziţionaţi din exterior. Mai mult decât atât, ei evaluează acest cost la valoarea sa trecută, pentru a calculaceea ce firma datorează terţilor şi, peaceastă bază profitulimpozabil.

Page 39: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Costurile

pe

termen

scurtpe

termen

scurt

costul

totalcuprinde

două

componente: costul

fix, independent de producţie

şi costulvariabil. Costul

fix nu

influenţează

deciziile

firmei

referitoare

lamodificarea

producţiei

pe

termen

scurt. Pentru

a decide cât

producă,managerul

este

interesat

cât

de mult

creşte

costul

variabil

când

producţiacreşte. Altfel

spus

firma este

interesată

de costul

marginal. Să

ne

amintimcă

el poate

fi

scris

ca modificarea

costurilor

variabile

când

producţia

semodifică

cu o unitate: CM=ΔCV/ΔQ. Alături

de costul

marginal, petermen

scurt

utilizăm

şi

conceptele

de cost mediu

şi

cost variabil

mediu,determinate ca: CTM=CT/Q şi

CVM=CV/Q.

Page 40: 39058783 Suport Curs Ani Economie

dacă

firmadoreşte

producă

mai

mult, ea trebuie

consume mai

multă

muncă. Săpresupunem

firma poate

cumpăra

factorul

muncă

la un preţ

(salariu)fix, notat

w. În

aceste

condiţii, sporul

de cheltuieli

variabile

este

spor

decheltuieli

cu factorul

muncă, pe

care le vom

scrie: wΔL, ceea

ce

înseamnăcă

CM=wΔL/ΔQ. Dar raportul

ΔL/ΔQ reprezintă

inversul

productivităţiimarginale

a muncii, ceea

ce

înseamnă

CM=w/WmgL. Din aceastărelaţie

rezultă

în

mod evident că

CM evoluează

invers

proporţional

cuWmgL. Acelaşi

lucru

îl

putem

afirma

şi

despre

CVM şi

productivitateamedie

a muncii. Astfel, CVM poate

fi

scris

ca: CVM=wL/Q=w/WmL,întrucât

toate

cheltuielile

cu factorul

muncă

au fost

considerate variabile.În

consecinţă, relaţia

dintre

costurile

medii

şi

cele

marginale, reflectă

la rândul

săulegea

randamentelor

marginale

neproporţionale.

Page 41: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Costurile

pe

termen

lungPe

termen

lung firma are posibilitatea

să-şi

diminueze

costurile

modificarea

tuturor

factorilor

de producţie

consumaţi. Cunoaştem

pentru

un nivel

dat

al producţiei, costul

este

minim atunci

când

linia

izocostului

(care reflectă

constrângerile

bugetare) este

tangentă

la curba

izoproducţie

(care reflectă

constrângerile

tehnologice). Altfel

spus, îşi

stabileşte

nivelul

dorit

de producţie

şi

apoi

alege

cea

mai

ieftină

combinaţie

de factori

de producţie

cu care să-

l

poată

realiza. Atunci

cândcostul

este

minim, are loc relaţia: RmS=ΔK/ΔL=WmgL/WmgK=Pl/Pk.

Page 42: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Optimul

producătorului

pe termen

scurt

şi pe termen

lungSe poate oserva că producţia Q1 se obţine cu un preţ mai mare în A decât în B, ceea ceînseamnă că acţiunea legii randamentelormarginale neproporţionale impune la un moment dat modificarea ambilor factori de producţie (deplasarea în B). Cantitatea de factori de producţie aleasă de firmă pentruminimizarea costului, dat fiind nivelul dorit al output-ului, depinde în principal de treifactori: preţul inputurilor şi cantitatea de output. Prin urmare putem scrie că: L=L(Pl, Pk, Q) şi K=K(Pl, Pk, Q). Aceste funcţii poartănumele de cereri derivate de factori sau

Page 43: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Cunoscând acum conceptul de cost petermen lung, putem măsura economiilede scară cu ajutorul indiceluieconomiilor de scară (IES), determinatca: IES=1-Ec, în care Ec esteelasticitatea costurilor în raport de producţie, determinată astfel: Ec=(∆CT/CT)/( ∆Q/Q). Când Ec>1, costurile cresc mai repede decâtproducţia şi vom avea randamente de

Page 44: 39058783 Suport Curs Ani Economie

De exemplu, dacă

o firmă

ar

avea

la dispoziţie

numai

trei

posibilităţi de extindere

cărora

le corespunde

CTM1, CTM2 şiCTM3, costul

marginal arfi:

Page 45: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Dacă

firma are o infinitate

de posibilităţi

de a se extinde,

atunci costul

marginal va

arăta

astfel:Pentru

un nivel

de producţie

Q*, costul

marginal pe

termen

lungtrebuie

fie egal

cu costul

marginal pe

termen

scurt.Aceste

evoluţii

ale costului

marginal pe

termen

lung sunt

construiteplecând

de la ideea

ca odată

crescută

dimensiunea

firmei

inevitabil

vorapare

şi

dezeconomiile

de scara

Page 46: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Atunci

când

dimensiunea

firmei

creşte

va

creşte

şi

lungimea

canalului

de comunicare

între

manager şi

angajaţii

aflaţi pe poziţii

ierarhice

inferioare. Procesul

de comunicare

suferă

o transformare

complexă, timpul

de transmitere

şi

receptare

a mesajelor

creşte; se alterează

calitatea

informaţiilor

transportate

de mesaj; etc. Astfel

productivitatea

muncii

va

avea

de suferit

determinând

declanşarea

fenomenului

dezeconomiilor

de scară. Însă

capacitatea

managerială

de administrare

a proceselor

de comunicare

diferă

de la o firmă

(şi

manager) la alta

şi

de la o situaţie

la alta. Lărgirea

firmei

poate

fi

realizată

astfel

şi fără

disfuncţionalităţi de comunicare. În

acest

caz

curba

costului

marginal va

arăta

astfel:

Page 47: 39058783 Suport Curs Ani Economie

În general o asemenea evoluţie estecaracteristică firmelor ce îşi modificăfoarte puţin dimensiunea şi nurealizează decăt acele investiţii de înlocuire fără schimbarea majoră a tehnologiilor. În cazul anumitorindustrii (a componentelor hardware; a designului vestimentar; construcţii; etc) o firmă de dimensiuni micireuşeşte să producă pe termen scurt la

Page 48: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Curba

de experienţă

şi randamentele

de scară

Curba de experienţă, numită şi curbăde învăţare sau funcţia progresului, descrie relaţia dintre cantitatea de input consumată pe unitate de produs şiproducţia cumulativă realizată de firmă. Producţia cumulativă se referă la cantitatea produsă în timp, nu la nivelulcurent al producţiei. De exemplu, o firmă a produs de-a lungul a patru ani500, 500, 1000 şi respectiv 2000 de

Teoria

efectului

de experienţă, menţionată

pentru

prima dată

deT.P. Wright în

1936, arată

pentru

orice

dublare

cumulativă

a producţieiîntr-o

anumită

ramură, costul

total mediu, măsurat

în

unităţi

monetareconstante, scade

cu un procent

constant. Acest

procent

a fost

evaluatempiric la 3 –

30%, în

funcţie

de domeniul

de activitate. De exemplu,pentru

industria

aeronautică

el este

de cca. 15%

Page 49: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Cele

mai

importante

explicaţii

ale efectului

de experienţă

sunt:

- efectul de învăţare, conform căruiarepetarea unei sarcini conduce la scurtarea perioadei de timp necesarepentru realizarea sa, deci la reducereacostului; el este valabil la fel de binepentru muncitori şi pentru manageri; managerii, în plus, învaţă să organizezemai bine fluxul producţiei, scurtând

Page 50: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Procesul

de învăţare

determină

deplasarea

în

jos

a curbei

CTM petermen

lung; grafic

diferenţa

dintre

randamentele

de scară şi

efectul

deînvăţare

este

mai

evident, astfel:

Dacă

economia

face distincţie

între

randamentele

de scară şi

curbade învăţare, adesea

în

management cel

două

sunt

incluse

sub denumirealargă

de curbă

de experienţă, care nu se mai

restrânge

doar

la procesul

deînvăţare. Existenţa

curbei

de experienţă

a condus

în

practică

lafundamentarea

strategiilor

concurenţiale

numite

strategiile

costurilor

saustrategii

de volum, ale căror

obiectiv

este

minimizarea

costurilor.

Page 51: 39058783 Suport Curs Ani Economie
Page 52: 39058783 Suport Curs Ani Economie

OfertaOferta

Reprezintă relaReprezintă relaţţia dintre cantitatea pe care un ia dintre cantitatea pe care un producătordoreproducătordoreşşte te şşi poate să o vândă dintri poate să o vândă dintr--un un anumit bun anumit bun şşi prei preţţul bunului respectiv, deul bunului respectiv, de--a a lungul unei perioade de timp determinate.lungul unei perioade de timp determinate.

RelaRelaţţia directăia directă, p, pozitivăozitivă, dintre pre, dintre preţţ

şşi i cantitatea oferită poartă numele de legea cantitatea oferită poartă numele de legea oferteiofertei

Page 53: 39058783 Suport Curs Ani Economie

P

Q

Curba ofertei

Cel mai mare profit pe care firma Cel mai mare profit pe care firma îîl poate obl poate obţţine, este ine, este reprezentat de acel nivel al producreprezentat de acel nivel al producţţiei pentru care iei pentru care Vmg=Cmg, Vmg=Cmg,

ÎÎn concurenn concurenţţă perfectă vom avea Vmgă perfectă vom avea Vmg=Cmg=P=Cmg=POferta firmei este porOferta firmei este porţţiunea crescătoare a costului marginaliunea crescătoare a costului marginal

Page 54: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Elasticitatea ofertei în funcţie de preţ

PQEop

%%

ΔΔ

= 00

:PP

QQEop ΔΔ

=

Eop=0

Eop=∞

Eop=1Eop<1

Eop>1

P

Q

Page 55: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Factorii care influenţează elasticitatea ofertei

i)costul produci)costul producţţieiieiii)gradul de substituire al bunurilor ii)gradul de substituire al bunurilor îîn ofertăn ofertăiii)complementaritatea bunurilor iii)complementaritatea bunurilor îîn ofertăn ofertăiv) piv) posibilităosibilităţţile de stocare ile de stocare şşi costul stocăriii costul stocăriiv)perioada de timp de la modificarea prev)perioada de timp de la modificarea preţţuluiului

Page 56: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Elasticitatea încrucişată a ofertei

Modificarea procentuală a cantităModificarea procentuală a cantităţţii oferite dintrii oferite dintr--un bun un bun îîn n funcfuncţţie de modificarea preie de modificarea preţţului altor bunuriului altor bunuri

y

x

pyox P

QE

%%

ΔΔ

=

oEpyox > oE

pyox <

bunuri complementare bunuri substituibile

Page 57: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Factorii care influenţează oferta:

costul produccostul producţţieiieimodificările tehnologicemodificările tehnologiceprepreţţul altor bunuriul altor bunuriaaşşteptările privind evoluteptările privind evoluţţia preia preţţurilorurilornumărul ofertannumărul ofertanţţilorilorttaxele axele şşi subsidiilei subsidiile

Page 58: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Surplusul producătorului (SP)Totalitatea diferenţelor dintre preţul pieţei şi costul marginal al fiecărei unităţi de producţie

∑Cmg

=CV SP= V(încasat)

- CV= CF+Pr

P

Q

C

O

QE

PE

A

E

Page 59: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Taxele indirecte suportate de către consumatori

0<Eop<∞

; Ecp=0

Q

C

O1

O2

P2

P1

0<Ecp<∞

; Eop=∞

Q2 Q1

C

O1

O2

P2

P1

Page 60: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Taxele indirecte suportate de către ofertanţi

0<Eop<∞

; Ecp=∞ 0<Ecp<∞

; Eop=0

CO1

O2

P2

Q2 Q1

Q

CO

P

Page 61: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Cumpărători şi ofertanţi

0<Eop<∞; 0<Ecp<∞

O

C

P

Q

21

3

24

Pc

PE

Po

Q* QE

Page 62: 39058783 Suport Curs Ani Economie

SubvenţiileElasticităţiParticipanţi

Ecp

=00<Eop

<∞Eop

=∞0<Ecp

<∞Ecp

=∞0<Eop

<∞Eop

=00<Ecp

<∞0<Ecp

<∞0<Eop

<∞

Consumatori + + 0 0 +

Producători 0 0 + + +

O

C

P

Q

Po

PE

Pc

QE Q*

Page 63: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Piaţa perfect concurenţială

Caracteristicile pieţei cu concurenţă pură şi perfectă:

1.

Produsele sunt omogene2.

Atomicitate perfectă

3.

Libertatea de intrare şi ieşire din/de pe piaţă4.

Transparenţă perfectă

5.

Perefecta mobilitate a factorilor de producţie

Page 64: 39058783 Suport Curs Ani Economie

P

QQE

PE

OfertaCererea

Formarea preţului pe piaţa perfect concurenţială

Page 65: 39058783 Suport Curs Ani Economie

P

QQE

PE

OfertaCererea

Exces de cerere

Exces de ofertă Preţuri minime

Preţuri maxime

Echilibrul pieEchilibrul pieţţei ei şşi formareai formarea

prepreţţuluiului

Page 66: 39058783 Suport Curs Ani Economie

P, CT

Q

Q

CmgCTM

Vmg=P

Profit

Eprofit

Profit maxim

Echilibru firmei în concurenţă perfectă pe termen scurt

Page 67: 39058783 Suport Curs Ani Economie

P P

Q QQE

P0

P1

P2

O0

O1

O2

Cmg CTM

Vmg0

Vmg1

Vmg2

Echilibru firmei în concurenţă perfectă pe termen lung(nu mai exista costuri fixe; oferta de piata

poate creste atit prin cresterea consumului de factori de productie cit si prin cresterea numarului de firme)

Page 68: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Minimizarea pierderilor pe o piaţă perfect concurenţială

Pierderea minimă

P

Q

Vmg

CTM

CVM

Q*

CTM*

P*

CVM*

Cmg

Page 69: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Modificarea

preţului

factorilor

de producţie

variabiliDacă

preţul

factorilor

scade

atunci

nivelul

costurilor

firmei

scade

fără

a fi

necesară

o modificare

a productivităţii. Curba

costului

marginal se deplasează

de la Cmg1 la Cmg2 iar

curba

costului

total mediu

translateză

de la CTM1 la CTM2. În

acest

caz

nivelul

preţului

pe

care firma îl

poate

accepta

scade

la P2 iar

cantitatea

pe

care firma o oferă

la acest

nivel

al preţului

este

q2. Dacă

firma nu operează

schimbarea

variabilelor

pe

care ia

le pune

în

faţa

mecanismului

pieţei

ea ar

înregistra

supraprofit

egal

cu P1-P2 la nivelul

q1. Rămânerea

în

codiţiile

de concurenţă

perfectă

implică

modificarea

echilibrului

general al pieţei,astfel

preţul

pieţei

devine

P2 iar

cantitatea

totală

oferită

pe

piaţă

devine

Q2. acest

lucru

este

posibil

deoarece

în

concurenţă

perfectă

preţulfactorilor

se modifică

idetinc

pentru

toate

firmele.

Page 70: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Modificare

preţului

factorilor

de producţie

ficşi

O modificare

a acestor

facori

implică

o creştere

a CTm

fără

a implica

o modificare

a Cmg. O scumpire

a licenţelor

de fabricaţie

sau

comercializare, a costului

materialelor

destinate

segmentului

administrativ

al firmei

sau

a oricăror

taxe

constante

pentru

fiecare

firmă

determină

deplasare

curbei

caostuli

total mediu

de la CTM1 la CTM2. În

condiţii

de concurenţă

perfectă

echilibrul

pieţei

nu se va

modifica

astfel

încât

orice

firmă

confruntată

cu schimbări

de genul

celor

amintite

mai

sus

va

înregistra

pierderi.

Page 71: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Scăderea

cererii

pe

piaţă

pentru produsele

firmeiScăderea

cererii, de la C1la C2, la nivel

de firmă

determină

iniţial

scăderea

preţului

de la P1 la P2, echilibrul

pieţei

migrând

de la E1 la E2. La acest

nivel

al preţului

firma va

înregistra

pierderi

egale

cu diferenţa

dintre

curba

costului

total mediu

şi

noul

nivel

al preţului. La acest

nivel

al preţului

firma îşi

va

reduce oferta

de la O1 la O2 astfel

încât

echilibrul

pieţei

migreze

din nou

către

E3 de această

dată, preţul

revenind

la nivelul

anterior P1. Aici

profitul

economic al firmei

este

nul. La acest

nivel

al cantităţii

oferite

firma ar

fi

fost

tentată

practice un preţ

P3 mai

mare decât

P1, pentru

a avea

profit economic.

Page 72: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Creşterea

cererii

pe

piaţă

pentru produsele

firmei

Creşterea cererii de la C1 la C2 determină migrarea echilibruli pieţei de la E1 la E2, aici preţul pieţei devenindP2>P1. Structurile de costuri ale firmeinu suferă nici o modificare astfel încâtfirma va înregistra un profit economic egal cu P2-P1. La acest nivel al preţuluifirma va fii tentată să ofere cantitateaQ2>Q1. Cererea în concurenţă perfectăcrescând pentru toate firmele prezente

Page 73: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Limite

ale modelului

pieţei

cu concurenţă

perfectă

Piaţa cu concurenţă perfectă este un model util pentru a studia problemeeconomice reale, cum ar fi aşa cum am văzut renta economică sau, efectuleconomic al taxelor asuprapieţei, al preţurilor administrate sau oferta de muncă. În practică însă puţine firme, poate micii producători agricoli, se confruntă cu o cerere perfect elastică. În realitate există pieţe aproape perfect

Page 74: 39058783 Suport Curs Ani Economie

2) Concurenţa perfectă, dar într-o oarecare măsură şi celelalte structuri de piaţă, abordează concurenţa ca pe un concept indisolubil legat de schimb, de vânzarea - cumpărarea de bunurieconomice, fie ele bunuri de consum saufactori de producţie şi implicit de preţ. Operaţiile din interiorul firmei, prin care resursele sunt alocate şi transformate şiprin care se realizează efectiv producţiasunt neglijate. Firma este analizată doar

Page 75: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Eficienta economica este maxima:

i) cost minim pe termen lung

ii)p=Cmg-

eficienta alocativa

Page 76: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Comportamentul

firmei

şi comportamentul

ramurii

pe

termen

lungintrarea şi ieşirea liberă a firmelor pe şide pepiaţă face ca pe termen lung firma să funcţioneze la un preţ egal cu minimul costului total mediu. Aceastaînseamnă că pe termen lung profituleconomic este zero. Faptul că profitul este zero nu trebuieinterpretat în sensul că industriao să dispară, ci în sensul că industria

nu

va

mai

creşte

în

dimensiuni

întrucât

Page 77: 39058783 Suport Curs Ani Economie

OfertaOferta ramuriiramurii

pepe termentermen

lunglungSă

presupunem

într-o

ramură

activează

numai

4 firme, cu structuri

de costuri

identice, iar

P* reprezintă

acel

nivel

al preţului

egal

cu costul

mediu

minim. Pentru

orice

nivel

al preţului

sub P* firmele

vor

înregistra

pierderi, ceea

ce

înseamnă

oferta

firmelor

este

zona

crescătoare

a costurilor

marginale

dincolo

de nivelul

P*. Dacă

în

ramură

ar

exista

doar

firma 1, oferta

ramurii

ar

fi

O1; dacă

intră şi

firma 2, oferta

va

fi

O2 ş.a.m.d.. La o cerere

a pieţei

C, înseamnă

oferta

se prezintă

astfel:Observaţi că

oferta

devine

din ce

în

ce

mai

plată, ceea

ce

arată

cu cât

există

mai

multe

firme

în

ramură

oferta

este

mai

elastică. Acest

lucru

este

firesc

dacă

ne amintim

semnificaţia

elasticităţii: modificarea

procentuală

a cantităţii

oferite

la modificarea

procentuală

a preţului. Dacă

în

ramură

există

o singură

firmă

şi preţul

creşte

cu %ΔP, outputul

va

creşte

cu a%ΔQ. În

schimb

dacă

există

n firme, outputul

va

creşte

cu na%ΔQ, evident mai

mare decât

ΔQ.

Page 78: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Cu timpul vor exista suficiente firme înramură pentru a ajunge la o ofertăextrem de elastică, pe care să o putemaprecia la o ofertă perfect elastică la nivelul minimului CTM pe termen lung. Au firmele aceeaşi structură de costuripe termen lung? Dacă ne amintim că o piaţă perfect concurenţială se caracterizează prin perfecta mobilitatea factorilor de producţie, înseamnă că

Page 79: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Concurenţa monopolistică

“VALOAREA PROPRIETATII ASUPRA UNEI RESURSE

UNICE”

Page 80: 39058783 Suport Curs Ani Economie

“Puterea/ Forta”

unei firme in piata

POATE AVEA DOUA SURSE1-Coeziunea/Apartenenta la grup

2-

Deosebirea/Diversitatea

Ambele sunt surse ale avantajului competitv!

Prima sursa deriva din nevoia de

Page 81: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Oferta pe termen scurt

q Qq

PPP

q1A q1

B

P1

Pentru a determina oferta pe termen scurt, vom insuma toate cantitatile oferite la oricare nivel al pretului

OA

Oferta firmei AOB

Oferta firmei B Curba Ofertei pietei

Q1

S

q1A

+ q1B

= Q1

Page 82: 39058783 Suport Curs Ani Economie

DECI…∑=

=n

iio wvPqwvPQ

1),,(),,(

O

OPO Q

PP

QP

Qe ⋅∂∂

Δ=

%oferita %

,

ELASTICITATEA…..

Pretul si Qo sunt valori pozitive deci oferta pe termen scurt, teoretic este pozitiva, deci echilibrul in concurenta monopolistica la nivelul pietei este unul dinamic. Pretul de echilibru P* are o dinamca pozitiva pe termen scurt deoarece rezulta din luarea in considerare a numerosi factori……

),*,(),'*,( wvPQoPPQC =B

Page 83: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Formarea preţului pe termen scurt

CTM

Cmg

P

Q

Vmg

Cererea

Profitul

P*CTM*

Cmg*

Q*

Page 84: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Formarea preţului pe termen lung

CTM

Cmg

P

Q

Vmg

Cererea

P*

Q*

Page 85: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Surplusul producatorului pe termen lung

Surplusul pe termen lung reprezinta profitul marginal realizat fata de profitul zero pe termen lung Aria de deasupra ofertei pe termen lung si sub nivelul pretului pe termen lung

Page 86: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Renta Ricardian-ă

Surplusul producatorului pe termen lung poate fi explicat cu ajutorul situatiei descrise de catre economistul David Ricardo

Presupunem existenta mai multor

Page 87: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Cind produsele agricole au un pret redus, doar pamintul “roditor” este exploatat Cresterea preturilor va determina cresterea ofertei deci si introducerea in circuitul agricol a pamintului mai putin roditor

Curba ofertei pe termen lung va avea o

Renta Ricardian-ă

Page 88: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Firme cu Cost Scazut Total Piataq* Q Q

Cmg

Cv

O

C

P*

Q*

Proprietarii firmelor cu un cost scazut vor inregistra profit

P P

Renta Ricardian-ă

Page 89: 39058783 Suport Curs Ani Economie

firmele “de la margine” Total Piataq* Q Q

Cmg

CV

O

C

P*

Q*

Proprietarii firmelor “de la margine”

au profit zero

P P

Renta Ricardian-ă

Page 90: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Firmele cu un cost mai ridicat (firmele “de la margine”) vor “stationa” in afara pietei

Vor avea pierderi la nivelul P*

Profitul firmelor cu un cost scazut ( firmele aflate intre

Renta Ricardian-ă

Page 91: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Pentru fiecare firma, P – CVreprezinta profitul unitar

PIATĂQ

O

C

P*

Q*

Fiecare punct de pe curba ofertei reprezinta costul variabil minim pentru cite o presupusa firma

Profitul pe termen lungse obtine prin insumareaprofiturilor unitare

P

Renta Ricardian-ă

Page 92: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Profitul pe termen lung al firmelor cu costuri reduse se reflecta adeseori in pretul unei “resurse unice” detinuta de catre aceste firme

Pamintul cel mai fertil este cel mai scump

Se spune ca profitul reflecta pretul intrarilor

Renta Ricardian-ă

Page 93: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Raritatea unor resurse creaza posibilitatea aparitiei rentei Ricardiene In industriile cu o curba a ofertei pe termen lung a carei panta este crescatoare, cresterea ofertei nu

Renta Ricardian-ă

Page 94: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Tema de DISCUTIE/MEDITATIE/EXPLICATIE

Ce se intimpla? Cum explicam? Situatiile in care singura sursa de cistig ia mai mult forma RENTEI decit Profitul?

Page 95: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Monopolul

1.

bunul este produs de către o singură firmă2.

bunul nu poate fi substituit3.

nu exista concurenta pe piaţă4.

firma monopolistă stabileşte preţul şi cantitatea vândută

Monopol: natural;inovaţional;legal;

Page 96: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Echilibrul monopolului eficient

Profit total

P

Q

Q*

P*

CTM*=

Profitunitar

Cererea

Vmg

Cmg

CTM

Page 97: 39058783 Suport Curs Ani Economie

P

Q

Q*

Cererea

Vmg

CmgCTM

Pierderea minimă

CTM*

P*

Echilibrul monopolului ineficient

Page 98: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Puterea de monopol constă încapacitate firmei de a influenţa preţulfăcând produsul mai mult sau mai puţinaccesibil cumpărătorui, stabilindu-se astfel cantitatea tranzacţionată. Monopolul pur, situaţie în care existăun control absolut asupra preţului, esterar întâlnit, puterea de monopol este un fenomen relativ, cu diferite grade de manifestare.

Page 99: 39058783 Suport Curs Ani Economie

P

Q

1 2 n

P1

P2

Pn

Surplusul consumatorului însuşit de cătremonopol

Discriminarea perfectă

Page 100: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Discriminarea de gradul I

Cmg

CTMProfit mai mic decât profitul normal

Cererea

Profit superior profitului normal

P`

PE

P

P

QEQ` Q

Page 101: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Discriminarea de gradul II

Cmg

Vmg

CerereD

A

B

C

E

F

Creşterea profitului prin practicarea unui preţ

mai mare, pentru o cantitate tranzacţionată mai mică

Profitul monopolului fără discriminare

Creşterea profitului prin practicarea unui preţ

mai mic, pentru o cantitate tranzacţionată mai mare

0 Q1

QE

Q2

Q3 Q1

<QE

<Q2

<Q3 Q

Page 102: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Piaţa A Piaţa B

Cererea A

Cererea B

Cmg

VmgA VmgB

PA

PB

QA QB

P P

Q Q

Discriminarea de ordinul trei

Page 103: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Cepreţuri practică monopolul pe celedouă pieţe?

Preţurile depind de elasticitatea cereriila preţ, cf. Relaţiilor: Vmg1=P1(1+1/Ec/P1) şiVmg2=P2(1+1/Ec/P2) cuVmg1=Vmg2=Cmg

Page 104: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Vânzarea la pachet (Bundling)

•Să presupunem că o companie de teatru pune în scenă două spectacolediferite, unul care se adresează înprincipal persoanelor mature, iar altulcare se adresează mai ales adolescenţilor. Cele două categorii de

t i t di i ă lăt ă

Page 105: 39058783 Suport Curs Ani Economie

P

Q

Q* Qcp

Vmg

Cererea pieţei

Cererea Conc.Perf.

Pierdere socială

P*

Pcp

Pierderea socială în condiţii de monopol

Page 106: 39058783 Suport Curs Ani Economie

P

Q

Q* Q

Cererea

Vmg

Cmg iniţial

Cmg+T

{Taxa

P*P

Impactul taxei asupra monopolului

Page 107: 39058783 Suport Curs Ani Economie

mpactul taxei: cazul εconstant

Se observă că monopolul transferă o parte din taxă asupraconsumatorului.εε11111+=∂∂++=TPTCPmg

Cazul impozitului pe profit

Page 108: 39058783 Suport Curs Ani Economie

P

Q

Cererea

Vmg

Cmg

P*

Pmax

Q* Q

Preţurile administrate în condiţii de monopol

Page 109: 39058783 Suport Curs Ani Economie

P

Q

Cererea

Vmg

CmgCTM

P*CTM

P`

P``

Q* Q` Q``

Formarea preţului în condiţiile monopolului natural

Page 110: 39058783 Suport Curs Ani Economie
Page 111: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Între preţ, venitul marginal şielasticitatea cererii la preţ existăurmătoarea relaţie:Vmg=P(1+1/Ec/p).Dacă în această relaţie vom avea învedere cererea la nivelul firmei şielasticitatea acestei la preţ, cum profitul este maxim când Vmg=Cmg,înseamnă că putem scrie că:Cmg= P(1+1/Ec/p)

Page 112: 39058783 Suport Curs Ani Economie

În practică este dificil de estimat costul marginal, motiv pentru care sefoloseşte ca aproximaţie a acestuia costul variabilmediu.Conform indicelui Lerner, puterea de monopolexprimă capacitateaunei firme de a practica un preţ mai mare decâtcostul marginal şi nu arenici o legătură cu profitul firmei. Acesta depinde de costurile medii alemonopolului, deci nu exclude posibilitatea ca o firmăsă aibă putere mareşi totuşi un profit scăzut. Puterea de monopol derivădin trei surse:elasticitatea imperfectă a cererii, numărul mic al

Page 113: 39058783 Suport Curs Ani Economie

elasticitatea încrucişatăacererii:Ecx/py;•indiceleHerfindahl-Hirschman: Σ=−=niiHHyI12

Page 114: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Discriminarea de gradul II

Cmg

Vmg

CerereD

A

B

C

E

F

Creşterea profitului prin practicarea unui preţ

mai mare, pentru o cantitate tranzacţionată mai mică

Profitul monopolului fără discriminare

Creşterea profitului prin practicarea unui preţ

mai mic, pentru o cantitate tranzacţionată mai mare

0 Q1

QE

Q2

Q3 Q1

<QE

<Q2

<Q3 Q

Page 115: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Piaţa A Piaţa B

Cererea A

Cererea B

Cmg

VmgA VmgB

PA

PB

QA QB

P P

Q Q

Discriminarea de ordinul trei

Page 116: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Ce preţuri practică monopolul pe cele două pieţe?

Preţurile depind de elasticitatea cererii la preţ, cf. Relaţiilor: Vmg1=P1(1+1/Ec/P1) şiVmg2=P2(1+1/Ec/P2) cu

Page 117: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Vânzarea la pachet (Bundling)

presupunem

o companie

de teatru

pune

în

scenă

două

spectacole diferite, unul

care se

adresează

în

principal

Page 118: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Alte tipuri de discriminare

•Discriminarea

intertemporală•Discriminarea

peak-load

(preţuri

pentru

perioadele

de vârf)

•Vânzarea

condiţionată•Tariful

din

două

părţi

Page 119: 39058783 Suport Curs Ani Economie

CProfitul

este

reprezentat

de catre zona

hasurata

Prin aplicarea

oricarui

tip de discriminare

monopolul

incearca

sa

isi

maximizeze profitul….

CV

Cmg

CVmg

Q

P

Q*

Monoploistul

maximizeaza profitul

in punctul

in care

Cmg=VmgP* Firma va practica un pret

P*

Page 120: 39058783 Suport Curs Ani Economie

REgula

Elasticitatii

Inverse

Diferenta dintrepretul firmei sicostul saumarginal se afla in relatieinversa cu elasticitateacererii la pret la

PQEPCmgP

,

1−=

Deci

Monopolul

opereaza, in realitate, doar

in zona

in care Cererea

este

elastica, acest

lucruu

facind

diferenta

intre

profit pozitiv

si

profit 0; de asemenea

observam

inca

odata

imposibilitatea

existentei

monopolului

perfect

Page 121: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Maximizarea

profitului

Q

PCmg

Cv

VmgC

Q

PCmg

Cv

VmgC

Profit pozitiv Zero profit..daca

exista

tentatia

unei

productiifoarte

mari

prin

care sa

se acopere

intreaga

piata

P* P*=Cv

C

Q* Q*

Page 122: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Alocarea

resurselor

pe

piata de monopol

Q

P

Cmg=Cv

CVmg

Daca

piata

este

competitiva, cantittatea

va

fi Q* si

pretul

P*

Q*

P*

Pe

piata

de monopol, productia

va

fi

Q** si

pretul

va

creste

la P**

Q**

P**

Page 123: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Surplusul

consumatorului

scade

Surplusul

producatorului

creste

Limita

profitul

monopolului

Q

P

Cmg=Cv

CVmg

Q*Q**

P*

P**Relatia

dintre

ele

este

inversa

Page 124: 39058783 Suport Curs Ani Economie

P

Q

Q* Qcp

Vmg

Cererea pieţei

Cererea Conc.Perf.

Pierdere socială

P*

Pcp

Pierderea socială în condiţii de monopol

Page 125: 39058783 Suport Curs Ani Economie

APLICATIEMATEMATICA

Page 126: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Pierderea

sociala

(Pierdere

de bunastare) si

elasticitatea

Presupunem ca Cmg=Cv =c si sunt constante; in acesteconditii elasticitatea cereriicompensate este constanta

Q = Pe

unde

e este

elasticitatea

Page 127: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Pierderea

sociala

(Pierdere

de bunastare) si

elasticitatea

Pretul

pe

o piata competitiva….

Pc = cIar

pretul

de monopol

este

dat

de relatia….e

cPm 11+=

Page 128: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Pierderea

sociala

(Pierdere

de bunastare) si

elasticitatea

Surplusul consumatoruluipentru oricare nivel al pretului(P0) poate fi determinat ca:∫∫

∞∞==

00

)(P

e

PdPPdPPQSC

11

10

1

0+

−=+

=+∞+

eP

ePSC

e

P

e

Page 129: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Pierderea

sociala

(Pierdere

de bunastare) si

elasticitatea

Pe o piata perfect competitiva1

1

+−=

+

ecSC

e

c

1

11

1

+

⎟⎟⎟⎟

⎜⎜⎜⎜

+−=

+

ee

c

SC

e

m

Pe

o piata

de monopol

Page 130: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Pierderea

sociala

(Pierdere

de bunastare) si

elasticitatea

Raportind cele douacategorii de surplus…….

1

11

1

+

⎟⎟⎟⎟

⎜⎜⎜⎜

+=

e

c

m

eSCSC

Daca e = -2, aceasta ratieeste ½

C

i

Page 131: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Pierderea

sociala

(Pierdere

de bunastare) si

elasticitatea

Profitul monopolului este datde relatia: mmmmm Qc

e

ccQQP⎟⎟⎟⎟

⎜⎜⎜⎜

−+

=−=π 11

ee

c

e

c

e

ec ee

m1

111111

1

⋅⎟⎟⎟⎟

⎜⎜⎜⎜

+−=

⎟⎟⎟⎟

⎜⎜⎜⎜

+⋅⎟⎟⎟⎟

⎜⎜⎜⎜

+

−=π

+

Page 132: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Pierderea

sociala

(Pierdere

de bunastare) si

elasticitatea

Pentru a determina gradul de transferare a surplusuluiconsumatorului catre profitulmonopolului putem impartiprofitul monopolului la surplusul consumatorului pe o piata competitiva

e

e

c

m

ee

ee

eSC

⎟⎠⎞

⎜⎝⎛+

=⎟⎟⎟⎟

⎜⎜⎜⎜

+⎟⎠⎞

⎜⎝⎛ +

=

+

111

11

1

π

Daca e = -2, valoareat i tii d l d

Page 133: 39058783 Suport Curs Ani Economie

P

Q

Q* Q

Cererea

Vmg

Cmg iniţial

Cmg+T

{Taxa

P*P

Impactul taxei asupra monopolului

Page 134: 39058783 Suport Curs Ani Economie

P

Q

Cererea

Vmg

Cmg

P*

Pmax

Q* Q

Preţurile administrate în condiţii de monopol

Page 135: 39058783 Suport Curs Ani Economie

P

Q

Cererea

Vmg

CmgCTM

P*CTM

P`

P``

Q* Q` Q``

Formarea preţului în condiţiile monopolului natural

Page 136: 39058783 Suport Curs Ani Economie

MasurareaPuterii deMonopol

Page 137: 39058783 Suport Curs Ani Economie
Page 138: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Indicele LernerÎntre

preţ, venitul

marginal şi

elasticitatea

cererii

la preţ există

următoarea

relaţie:

Vmg=P(1+1/Ec/p).Dacă

în

această

relaţie

vom

avea

în

vedere

cererea

la nivelul firmei

şi

elasticitatea

Page 139: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Indicele LernerAceastă

marjă

poartă

numele

de gradul

Lerner al puterii

de monopol

sau

indicele

Lerner, după numele

economistului

Abba Lerner care l-a introdus

pentru

prima

Page 140: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Indicele LernerÎn

practică

este

dificil

de estimat

costul

marginal, motiv

pentru

care se foloseşte

ca aproximaţie

a acestuia

costul

variabil

mediu.

Conform indicelui

Lerner, puterea

de monopol

exprimă

capacitatea

unei

firme

de a practica

un preţ

mai

mare decât

costul

marginal şi

nu are nici

o

legătură

cu

profitul

firmei

Acesta

Page 141: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Nivelul de concentrare al pieţeideterminat

ca un raport

procentual

între

cifra

de afaceri

a unei

firme

care

operează

pe

piaţă şi cifra de

afaceri

a pieţei;

Page 142: 39058783 Suport Curs Ani Economie

indicatorul HerfindallH=Σpi

în

care pi reprezintă ponderea

firmei

i în

totalul

vânzărilor

pe

o piaţă

cu n firme.

Page 143: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Elasticitatea încrucişatăUn ultim

indicator al puterii

de monopolDacă

produsele

unei

firme

sunt

puternic substituibile, cererea

la

nivelul

firmei

este

foarte

Page 144: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Oligopolul

Cauze şi forme

Page 145: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Trăsături ale pieţei tip oligopol

Număr mic de ofertanţi, ceea ce conduce la:Interdependenţa dintre firme => firmele au un comportament strategic Produse diferenţiate sau omogene

Page 146: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Cauze ale formării oligopolurilor

Economiile de scarăEconomiile de scop se referă la:

Acoperirea costurilor de cercetare-dezvoltare;

Acoperirea costurilor legate de lansarea produsului (marketing)

Page 147: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Rigiditatea preţurilor în oligopol

Fie un duopol F1 şi F2. Dacă F1decide reducerea preţului, F2 o va urma, iar cererea este foarte inelastică. Dacă F1decide creşterea preţului, F2 nu o urmează, cererea fiind foarte elastică. Rezultatul este

Page 148: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Cererea “cot”

Până în punctul E firma se află pe C1, apoi trece pe C2. Linia roşie frântă indică venitul marginal.

E

C1

elastică

C2

inelastică

Vmg1

Vmg2

P

Q

MN

Cât timp costul marginal oscilează între M şi N, preţul rămâne constant, P*.

P* CmgN

CmgM

Page 149: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Oligopolul noncooperant

Să presupunem că pe piaţa petrolului acţionează numai doi ofertanţi, Iran şi Irak. În funcţie

Iran

Irak

Q mare

Q mică

Q mare

40 40

60 30

Q mică 30 60

50 50

Page 150: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Oligopolul noncooperant

Presupunem că pe piaţa telefoniei mobile din România activează numai două firme, cunoscute sub imaginea: Connex şi Orange. În funcţie de numărul minutelor de publicitate TV, situaţia profiturilor celor două firme (mil.$) se prezintă astfel:

Conne x

Orang e

30 min.

10 min.

40 min.

5 3

7 1

5 min. 1 6

4 4

Page 151: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Modelul Cournot

Ipoteze:•

Pe piaţă există numai 2 firme, F1 şi F2

Firmele realizează produse omogene

Există interdependenţă între firme•

Firmele fixează simultan cantităţile produse

Un “comisar al preţurilor”

anunţă preţul pentru care cererea egalează oferta

Page 152: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Funcţii de reacţie

Exprimă cel mai bun răspuns al unei firme în funcţie de anticipările cu privire la producţia celeilalte firme:

Q1

= F(Q2a)

Q2

= F(Q1a)

Echilibrul se va stabili în

Page 153: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Modelul Cournot

Exemplul 1: Fie o piaţă de oligopol, pe care activează F1şi F2, cu cererea pieţei P=A-Q. Presupunem că cele două firme au acelaşi CTM=c=CT/Q. Fie Q1producţia primei firme,

Q f

Page 154: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Modelul CournotProfitul se determină: Pr=CA-CT. Cunoaştem:

CA1

=PQ1

şi CT1

=cQ1

, cu P=A-(Q1

+Q2

). Atunci:

Pr1

=[A-(Q1

+Q2

)]xQ1

-cQ1

Pr1

=AQ1

-Q12-Q1

Q2

-cQ1

şi este maxim atunci când derivata de ordinul I este

zero. Scriem că:Pr1

’(Q1

)=0

Page 155: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Modelul Cournot

Pr1’ (Q1) =A-c-2Q1-Q2=0

2Q1=A-c-Q2

Q1=(A-c-Q2)/2Asemănător vom avea:Q2=(A-c-Q1)/2Rezolvând sistemul, vom găsi:Q1=Q2=(A-c)/3

Page 156: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Modelul Cournot

Soluţia grafică:

0

Q1

Q2

Q1

Q2

E

A-c(A-c)/2

A-c

(A-c)/2 G

H

(A-c)/3

(A-c)/3

Q1

=funcţia de reacţie a lui F1

Q2

= funcţia de reacţie a lui F2

Page 157: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Modelul Cournot

Exemplul 2: Fie o piaţă de oligopol, pe care activează F1 şi F2, cu cererea pieţei P=30-Q. Presupunem că cele două firme au următoarele costuri marginale Cmg1=10 şi Cmg2=12. Fie Q1 producţia primei firme, respectiv Q2 producţia firmei concurente. Cât vor produce cele două firme, în ipoteza că urmăresc maximizarea profitului?

Page 158: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Modelul Cournot

Profitul unei firme este maxim când venitul marginal=costul marginal:Vmg1=10 şiVmg2=12Dar:Vmg1=CA1

’(Q1)=30-2Q1-Q2

Vmg2=CA2’(Q2)=30-2Q2-Q1

Page 159: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Modelul Cournot

Rezolvând, vom avea:Vmg1=30-2Q1-Q2=Cmg1=10Vmg2=30-2Q2-Q1=Cmg2=12Funcţiile de reacţie sunt:Q1=(20-Q2)/2Q2=(18-Q1)/2Soluţia sistemului este: Q1=7,33 şi Q2=5,33

Page 160: 39058783 Suport Curs Ani Economie

“Jocul”

Cournot

Presupunem că F1 şi F2 au capacitatea, fiecare în parte, să producă jumătate sau trei sferturi din producţia pieţei. În funcţie de cât produce fiecare, situaţia profiturilor (mil. $) se prezintă astfel:

F2

F1

Q/2 3Q/4

Q/2 30 30

10 60

3Q/4 60 10

20 20

Page 161: 39058783 Suport Curs Ani Economie

“Jocul”

Cournot

Soluţia este supraproducţia: 3Q/4+3Q/4.Dacă presupunem că, în funcţie de nivelul producţiei, comisarul preţurilor ar fi anunţat următoarele preţuri:Q/2+Q/2=>P=10 $ 3Q/4+Q/2=>P=8 $3Q/4+3Q/4=>P=6 $Preţul pe piaţă va fi de 6$.

Page 162: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Modelul Edgeworth

Constrângerea de capacitate: nici una dintre firme nu are suficiente capacităţi de producţie pentru a acoperi întreaga capacitate de absorbţie a pieţei.Soluţia: P>Cmg asemănător modelului Cournot.

Page 163: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Modelul

Bertrand

Ipoteze:•

Pe piaţă există numai 2 firme;

Firmele realizează bunuri omogene;•

Firmele fixează simultan preţul produsului;

Firmele au costuri unitare identice şi constante.Soluţia: Preţ=Cost marginal

Page 164: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Modelul Bertrand

Exemplu: Pe piaţa răcoritoarelor, presupunem că există numai 2 firme, Pepsi-Cola şi Coca-Cola, care pot vinde sticla de jumătate de litru cu 2 lei grei sau cu 2,5 lei grei. Mai presupunem că cele două firme au acelaşi cost marginal, de 2 lei grei. În funcţie de preţul practicat de fiecare firmă, profiturile potenţiale se prezintă astfel:

Page 165: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Modelul Bertrand

Matricea profiturilor (milioane euro) pe piaţa răcoritoarelor: Pepsi

Coca

2RO N2,5RO

N

2 RON 12 12

19 11

2,5RO N3 21

15 15

Page 166: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Modelul Stackelberg

Joc secvenţial necooperantPresupunem că F1 mută prima, iar F2 îşi construieşte strategia referitoare la cantitatea produsă în funcţie de F1 (pentru F1 producţia lui F2 este variabilă exogenă, cunoscută).Cele două firme se confrună cu funcţia cererii din ultimul model Cournot: Q=30-PCosturile marginale sunt: Cmg1=10 şi C 12

Page 167: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Modelul Stackelberg

Pentru firma satelit F2, vom avea:Vmg2=30-2Q2-Q1=12, de unde:Q2=(18-Q1)/2 funcţie de reacţie cunoscută de F1Introducem funcţia de reacţie anterioară în încasările firmei leader, care devin:

Page 168: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Modelul Stackelberg

Echilibrul Stackelberg - Soluţia grafică:

0

Q1

Q2209

10

18

EC

5,33

7,33

ES11

3,5

Page 169: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Jocul “Stackelberg”

Joc secvenţial necooperant, în care F1 alege primaMatricea profiturilor se prezintă astfel:

F2

F1

3,5 5,33

7,33 68* 25

54* 28*

11 60 12*

40 9

Page 170: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Modelul Stackelberg

În cazul unui joc Cournot, observă că avem un singur echilibru posibil: (5,33; 7,33), reprezentat grafic anterior.Dacă F1 joacă prima, reprezentarea sub formă de arbore a jocului va fi:

Page 171: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Arborele jocului Stackelberg

Arborele dacă F1 joacă prima:F1

F2 F2

7,33 11

3,5 5,33 3,5 5,33

(68, 25) (54, 28) (60, 12) (40, 9)

Page 172: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Diferenţierea

Diferenţiere verticală: ierarhizarea firmelor după un anumit criteriu, cum ar fi calitatea;Diferenţiere orizontală: produsele sunt asemănătoare, dar distribuţia spaţială este altaDiferenţierea oferă putere de monopol

Page 173: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Cartelul Fie cererea pieţei:P=A-QVenitul însumat al firmelor este: VT=PQ=[A-(Q1+Q2)](Q1+Q2)Profitul însumat va fi:∏=[A-(Q1+Q2)](Q1+Q2)-CT1(Q1)- CT2(Q2) Pentru ca profitul să fie maxim, avem:A-2(Q1+Q2)-Cmg1=0 şiA-2(Q1+Q2)-Cmg2=0Ambele firme îşi maximizează profitul, deoarece:A-2(Q1+Q2)= Cmg1A-2(Q1+Q2)= Cmg2Producţia este:Q1+Q2=(A-c)/2 , dacă Cmg1=Cmg2=c

Page 174: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Cartelul: soluţia grafică

CTM

P*P*

QC QF Q

PP

Q

CerereaCost marginal

Venit marginal

Cost marginal firmă

CTM firmă

QT

Cartelul Firma

Venit marginal

Page 175: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Preţul limită

Π(Q3)=Q3[P(Q+Q3)-CTM(Q3)]Strategia de a nu intra pe piaţă este dominantă pentru: P(Q*+Q3)<CTM(Q3)P(Q*) este preţ-limită

Page 176: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Preţul limită –

soluţia grafică

Fie ecuaţia cererii P=a-bQ, cu Q=Q1+Q2. Dacă Q’<Q*, atunci P’(Q’)>P*(Q*)P

QQ3

P’(Q’) CTM(F3

)

P*(Q*)

Page 177: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Strategii

de descurajare

a intrării

pe piaţă

Jocul intrării pe piaţăRivalNu intră pe piaţă Intră pe piaţă

Firma existentă Firma existentăAcceptă împărţireapieţei

Nu acceptă împărţireapieţei

(ΠC

0)

(ΠC1

, ΠC1

) (Π-

, Π-

)

Page 178: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Jocul intrării pe piaţă cu posibilitatea descurajării strategice

Firma existentă

Rival Rival

Nu adoptăDescurajarea strategică Adoptă descurajarea strategică

Firma existentă

Nu intră Intră

Acceptă RăzboiFirma existentă

Intră Nu intră

Acceptă Război

Π*,0)

(ΠC1

, ΠC1

) (Π-

, Π-

) (ΠC1

-k, ΠC1

) (Π-, Π-)

(Π*-k, 0)

Page 179: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Descurajarea strategică

Firma existentă realizează cheltuieli de descurajare, k, concretizate în:Investiţii în capacităţi de producţie excedentare;Cheltuieli excesive de cercetare-dezvoltare;Brevete deţinute şi neutilizate;Cheltuieli excesive în publicitate.

Page 180: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Descurajarea strategică

Dacă ΠC-k< Π- firma existenta va doriîntotdeauna sa intre in lupta; rivalul nu intra pe piata deoarece are Π-;Dacă Π*-k> ΠC1, monopolul va dori să pună în practică descurajarea strategică;Realizarea lui k este strategie de echilibru dacă:(ΠC1- Π-)<k<(Π*- ΠC1), de unde:ΠC1< (Π*+ Π-)/2

Page 181: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Ce este un joc?

Page 182: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Elementele unui joc:Un număr finit de jucători;Un set de strategii, dintre care jucătorii pot alege o anumită acţiune;Un set de rezultate posibile;Un set de preferinţe cu

Page 183: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Exemplu:

Ana şi Dan decid să iasă împreună în Week-end. Ana ar prefera să meargă la un film, Dan ar prefera să iasă într-un bar. Matricea rezultatelor este:

Dan Ana

Film Bar

Film 0 1

-1 1

Page 184: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Jocurile pot fi clasificate înmai multe categorii. Astfel, după modulde adoptare a deciziilor, distingem:1) Jocuri cooperante, dacăjucătorii decid să cooperezeşi să adopte deciziile în

Page 185: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Jocuri cu strategie dominantă

Doi studenţi –Ana şi Dan – aleg să scrie simultan pe o foaie de hârtie X sau Y. În funcţie de ceea ce scrie

Dan

Ana

X Y

X 2 2

0 3

Y 3 1

Page 186: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Strategia dominantă - definiţieEste strategia care aduce cele mai bune rezultate, indiferent de acţiunile partenerului de joc.

Este strategia care nu poate fi schimbată unilateral de

Page 187: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Exemplul 1 de joc cu strategie dominată

Ana şi Dan scriu simultan, la întâmplare X sau Y, iar matricea se prezintă

Dan

Ana

X Y

X 4 4

2 7

Y 7 3

Page 188: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Exemplul 2: joc cu strategie dominantă

În jocul anterior, matricea se modifică astfel:

DanAna

X Y

X 5 6

3 4

Y 3 3

2 2

Page 189: 39058783 Suport Curs Ani Economie

•Soluţia

jocului

(Y,Y) nu este

însă

optimă

în

sensul

lui

Pareto deoarece

dacă

ambii

jucători

ar

scrie

X câştigul

ar

fi

mai

mare. Soluţia

(X,X) nu este

însă

un echilibru

stabil, întrucât

fiecare

jucător

ştie

că-şi

poate

mări

câştigul

dacă

joacă

Y.

Dacă

A şi

B cooperează, fiecare

va

produce jumătate

din producţia

pieţei, deci

va

câştiga

1,3 miliarde

de lei profit. Dar atât

A, cât

şi B ştiu

dacă

produc

trei

sferturi

din piaţă, pot obţine

1,5 miliarde

de lei profit. Deci

combinaţia

(1/2QA+1/2QB) nu este

un echilibru

stabil, pentru

firmele

sunt

tentate

producă

mai

mult. În

schimb, la o producţie

de ¾

din piaţă

fiecare, nici

A, nici

B nu au motive să

modifice

producţia, deoarece

această

acţiune

ar

presupune

un profit mai

mic.Acest

joc

simplu

evidenţiază

că, în

absenţa

unui

„comisar

al preţurilor”, concurenţa

şi

adoptarea

descentralizată

a deciziilor

nu conduce la o situaţie

de optim

paretian.

Page 190: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Ce

se întâmplă

în

cazul

în

care nu există

o strategie

strict dominantă? Alegerea

strategiilor

se va

face eliminarea

treptată

a strategiilor

dominate.

Pentru

jucătorul

A, strategia

X este

strict dominată

de Y. Dar Y numai

este

dominantă, pentru

dacă

B joacă

X, A poate

obţină

un câştigmai

mare cu W (4). Dar B nu va

juca

niciodată

X, pentru

că, pentru

el Xrămâne

o strategie

strict dominată

(poate

obţine

2 sau

0, pe

când

cu Ypoate

obţine

3 sau

1). Prin

urmare

putem

elimina

coloana

din dreapta

amatricei. Prin

urmare

A ştie

B va

juca

Y şi va alege şi

ea tot Y, aceastafiind

soluţia

jocului. Să

observă

acest

joc

se bazează

pe

o informarecompletă

a jucătorilor. Aceştia

cunosc

câştigurile

lor, câştigurile

celorlalţijucători, ceea

ce

ceilalţi jucători

cunosc

şi

modul

în

care aceştia

gândesc.Vom

spune

informaţia

este

cunoaştere

comună

în

sensul

ea estecunoscută

de toţi jucătorii

Page 191: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Dilema prizonieruluiA şi B sunt doi infractori prinşi

cu bunuri furate asupra lor şi suspectaţi de jefuirea unui tren. Poliţistul îi închide în celule separate şi spune fiecăruia:

-

Dacă tu spui adevărul şi celălalt

minte, pe tine te

Page 192: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Dilema prizonierului

X

Y

Recunoaş te

Nu recunoaşt

e

Recunoaş te

20 20

0 25

Page 193: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Jocurile cu sumă zero

DanAna

1 2 3

1 6 -6

4 -4

10 -10

2 6 -6

0 0

4 -4

Page 194: 39058783 Suport Curs Ani Economie

întâmpla

în situaţia

în care nici unul

dintre

jucători

nu

dispune

de o strategie dominată?Să

presupunem următorul joc: Ana şi Dan scriul simultan pe o foaie de

â f

DanAna

X Y

X 1 1

3* 2*

Y 2 2*

2 1

Page 195: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Cu X, A poate câştiga 1 sau 3, cu Y 2 sau 2, iar cu W 3 sau 1.Suma câştigurilor, indiferent de ceea ce ar alege este patru. B cu X poate câştiga 1, 2 sau 1, la fel şi cu Y. Nash a propus un alt criteriu de alegere decât cel al strategiei dominate, criteriu ce

Page 196: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Echilibrul Nash

Combinaţia de strategii realizată astfel încât strategia fiecărui jucător este cel mai bun răspuns la strategiile celorlalţi.

Intersecţia ansamblurilor de

Page 197: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Absenţa echilibrului Nash simplu

Doi studenţi scriu simultan, la întâmplare pe o foaie de hârtie X sau Y, iar

Dan

Ana

X Y

X 1 -1

-1 1

În

acest

joc

nu există

un echilibru

Nash, întrucât

combinaţiile

celor

mai

bune

răspunsuri

nu se intersectează, aşa

cum evidenţiază

asterixul. Jocul

pare să

nu aibă

soluţie, totuşi, se poate

ajunge

la un rezultat. Să

presupunem

fiecare

jucător

„dă

cu banul”

dacă

scrie

X sau

Y.Pentru

cap va

scrie

X, iar

pentru

pajură

Y,ceea

ce

înseamnă

alege

la întâmplare

X sau

Y. Fiecare

jucător

va

alege

X cu o anumită

probabilitate

şi

Y cu o altă

probabilitate. X şi

Y poartă

numele

de strategii

pure, pe

când

alegerea

probabilităţilor

asociate

acestor

strategii

poartă

numele

de strategie

mixtă.

Page 198: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Strategiile mixteFie a probabilitatea ca Ana să scrie X şi b probabilitatea ca Dan să scrie X. Speranţa de câştig pentru Ana este:b-1(1-b)=2b-1 dacă joacă X şi-b+(1-b)=-2b+1 dacă joacă Y

Page 199: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Strategiile mixte

Cei doi vor juca la întâmplare când:2b-1=-2b+1, deci b=1/2 şi-2a+1=2a-1, deci a=1/2

Soluţia jocului este ansamblul de strategii mixte (m m ) cu

Page 200: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Strategiile mixte (absenţa echilibrului)

Acelaşi joc, dar matricea este:Soluţia este combinaţia de strategii mixte (m1,m2) cu:

Dan

Ana

X Y

X 1 1

0 4

Page 201: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Războiul sexelor (echilibrul Nash multiplu)Ana şi Dan decid să iasă

împreună în week-end. Ana ar prefera să meargă la un concert, Dan ar prefera să iasă într-un bar. Fiecare are posibilitatea, în “negocierile” cu celălalt să

Page 202: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Războiul sexelor

Dan

Ana

Ferm Cedează

Ferm -1 -1

3 2

Page 203: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Strategiile mixteSperanţa de câştig pentru Ana este:-b+3(1-b) dacă este fermă;2b+1(1-b) dacă cedează.Pentru Dan, speranţa de câştig este:1a+3(1 a) dacă este ferm;

Page 204: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Criterii de selecţie a echilibrului

Evenimentul aleatorPunctul focalConvenţiaRiscul

Page 205: 39058783 Suport Curs Ani Economie

echilibru corelat.Un acord care constă în a condiţiona alegerea de combinaţii de strategii care constituie un echilibru Nash de un anumit evenimentaleator poartă numele de echilibru corelat. Se observăă

Page 206: 39058783 Suport Curs Ani Economie

punct focal.

Să presupunem că Ana şiDan, fără a se cunoaşte înprealabil, se întâlnesc din întâmplare într-un Internet-caffe, stau de vorbă şi decidsă se revadă. Ei stabilesc săse revadă a doua zi la ora

ă ă

Page 207: 39058783 Suport Curs Ani Economie

convenţiile

Să ne întoarcem la războiulsexelor: dacă Dan şi Ana sunt soţ şi soţie, iar înfamiliile celor doi, de-a lungul mai multor generaţii, s-a încetăţenit obiceiul ca doamna să cedeze, acest

Page 208: 39058783 Suport Curs Ani Economie

risculExistă

posibilitatea

ca o strategie

fie dominantă

din punct

de vedere

al riscului

în

raport

cu altă

strategie.

În

acest

joc, dacă

A alege

X, poate

câştiga

9 sau

pierde

15, pe

când

dacăalege

Y poate

câştiga

8 sau

7. Se observă

avem

două

echilibre

Nash,marcate

cu asterix. Din punct

de vedere

al optimului

paretian, alegerea

9 optimă

ar

fi

(X,X). Dar A şi

B pot considera

strategia

X prea

riscantă şi

atunci

aleg

Y. Spunem

strategia

(Y,Y) este

dominantă

din punct

devedere

al riscului

în

raport

cu (X,X).

Page 209: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Analiza succintă a jocurilor statice pe care am realizat-o pe parcursulacestui sub-capitol conduce la concluzia căinteracţiunile strategicenecooperante se

Page 210: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Jocurile dinamiceSă

presupunem

acum

jucătorii

nu adoptă

deciziile

simultan, ci

secvenţial. Să

presupunem

căA este

cel

care scrie

primul

X sau

Y pe

hârtie, apoi

B adoptă

decizia

înfuncţie

de decizia

lui

A. Secvenţialitatea

deciziilor

poate

fi

reprezentată

cu ajutorul

unei

scheme arborescente

Page 211: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Fiecare ramură a arboreluiindică o acţiune posibilă, iarfiecare nod reprezentatprintr-un asterix este un punct în care un jucătorreprezentat deasupraasterixului adoptă o anumită

Page 212: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Explicaţia

matricei

este

următoarea: dacă

A alege

X şi B răspunde

cu X, rezultatul

este

(2,2) în

căsuţa 1; dacă

A alege

Y şi B răspunde

cu X, rezultatul

va

fi

(3,0). Prin

urmare

prima literă

din parantezele

(X,X), (X,Y), (Y,X) şi

(Y,Y) arată

răspunsul

lui

B la strategia

X a lui

A, iar

a doua

literă

este

răspunsul

lui

B la strategia

Y a lui

A.Dacă

arborele

de mai

sus

ar

fi

corespuns

unui

joc

static şi

nu unui

joc

secvenţial, jucătorul

B nu ar

fi

ştiut

pe

ce

nod să

se situeze

întrucât

decizilor

celor

doi

jucători

ar

fi

fost

simultane. De aceea

jocurile

statice

se reprezintă

printr-un arbore

asemănător

dar

cu linii

punctate

între

nodurile

între

care jucătorul

nu ştie

ce

aleagă,

Page 213: 39058783 Suport Curs Ani Economie

În jocurile statice se consideră căjucătorii se caracterizează printroinformaţie imperfectă, întrucât nu ştiupe ce nod se situează atunci cândadoptă deciziile (în cazul nostru, B când ia decizia nu ştie dacă se află penodul din stânga sau pe cel din dreapta). Această concluzie esteimportantă întrucât evidenţiază căreprezentarea jocului sub formă de

Page 214: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Echilibrul Nash în jocurile secvenţiale

Page 215: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Semnificaţia arborelui este următoarea: dacă A alege X, rezultatul este (2,2), indiferent dacă B alege X sau Y. Dacăînsă A alege Y, iar B răspunde cu X, rezultatul este (3,1), iar dacă B răspunde cu Y rezultatul este (0,0). Se observă cu uşurinţă că acest joc are două echilibre Nash,marcate cu asterix. Cum se poate alege soluţia dintre maimulte echilibre Nash?Dacă A observă că atunci când a scrisX, B a răspuns tot cu X, în următoarea

ă ă

Page 216: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Jocurile

repetate

Interacţiunile din economie sunt de cele mai multe ori interacţiuni de durată, aşa cum ar fi de exemplu un contract de muncă sau un contract între client şi furnizor. Astfel de interacţiuni pot fi reprezentate cu ajutorul jocurilor repetate. Întrebarea la care vom încerca să răspundem este: dacă un joc static se repetă de maimulte ori, cu aceiaşi jucători, jucătorii

Page 217: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Acest joc static avea ca soluţie (Y,Y), care arătam că nu este optimă în sensullui Pareto. Ce se va întâmpla în cazul încare jocul se repretă?Exemplul este celebru şi cunoscut sub numele de dilema prizonierului. Celebradilemă pleacă de la următoareaistorioară: doi hoţi care au datîmpreună o spargere sunt prinşi de poliţie şi interogaţi în celule izolate.

Page 218: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Aplicând

metoda

strategiilor

dominante, observăm că

în

ambele

etape

(Y,Y) este

strategie

dominantă şi va

constitui

soluţia

jocului. Dacă

vom

considera

rezultatele

sunt

exprimate

în

milioane

lei, câştigul

total va

fi, după

cele

două

etape

câte

5 milioane

de lei pentru

fiecare

jucător. Dacă

cei

doi

jucători

s-ar

fi

înţeles

între

ei, ar

fi

câştigat

după

cele

două

etape

câte

6 milioane

de lei. Dar dacă

jocul

este

finit, atât

A, cât

şi B au interesul

trişeze

o eventuală

înţelegere, întrucât

dacă, de exemplu, A joacă

Y în

loc de X la ultima

etapă, el câştigă

5 în

loc de patru. Cea

mai

bună

acţiune

a se în

nodul

final este

Y; aplicând

metoda

inducţiei

inverse, cea

mai

bună

alternativă

a lui

B în

etapa

1 va

fi

tot Y şi

ajungem

la soluţia

iniţială, în

condiţiile

în

care nu există

mijloace

care să

întărească

acordul

şi

prin

care să

se asigure

respectarea

lui. Dacă

jocul

este

infinit, este

posibil

ca acordul

dureze

pe

toată

perioada

jocului, sau

numai

pentru

o parte dintre

etape. Conform teoremei

„folk”, orice

combinaţie

de strategii

ale unui

joc

repetat

la infinit

care aduc

un flux de câştiguri

mai

mare sau

cel

puţin

egal

cu cel

al unui

echilibru

Nash din jocul

central pot fi

echilibre

perfecte

în

subjoc, dacă

indivizii

au o preferinţă

suficient

de mică

pentru

prezent. În

consecinţă

pentru

un joc

repetat

la infinit

există

foarte

multe

echilibre

posibile, ridicând

problema

selectării

soluţiei.

Page 219: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Jocurile

statice

când

informaţia este

incompletă

Să considerăm doi jucători care trebuiesă scrie simultan X sau Y pe o foaie de hârtie. Jucătorul A poate fi de douătipuri diferite, să spunem economist sau inginer. A ştie de ce tip este, dar B nu cunoaşte decât probabilitatea ca A să fie de un anumit tip sau altul. Săspunem că B ştie că A este economist cu probabilitatea α şi inginer cu probabilitatea 1- α. Matricea câştigurilor

Pentru

a rezolva

acest

joc, vom

presupune

un al treilea

jucător, pe

care îl

vom

numi

„Natura”, notat

pe

scurt

cu N este

cel

care stabileşte

tipul

lui

A, iar

A ştie

ce

alege

N în

timp

ce

B nu ştie. Acest

tip de raţionament

este

cunoscut

sub numele

de transformarea

Harsanyi

şi

permite

transformarea

informaţiei

incomplete în

informaţie

imperfectă. Jocul

poate

fi

acum

reprezentat

sub formă

arborescentă

astfel:

Page 220: 39058783 Suport Curs Ani Economie
Page 221: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Primul nod corespunde alegerii lui N, care stabileşte tipul lui A.Linia punctată arată că B dispune de o informaţie imperfectă, în sensul că nu ştie pe ce nod se situează dintre cele 4 noduri. A dispune de un ansamblu de informaţie care cuprinde patru noduri. Vom presupune că A cunoaşte de asemenea ceea ce crede B, mai exact probabilitatea α. Transformând astfel

Page 222: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Jocurile

secvenţiale

când informaţia

este

incompletă

Într-un joc secvenţial, deciziile unuijucător pot scoate în evidenţă informaţiicu privire la tipul acestuia, ceea cepoate modifica anticipările celorlalţijucători. Atunci când aplicăm inducţiainversă va trebui să ţinem seama de modificările anticipărilor. Săpresupunem în jocul anterior că B nu cunoaşte tipul lui A, dar că A joacăînaintea lui B şi B ştie ceea ce joacă A.

Page 223: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Cum pot fi aplicate informaţiile pe care ni le furnizează ultimele două tipuri de jocuri despre care am discutat?Să luăm exemplul unui duopol Cournotşi să presupunem că funcţiile profituluicelor două firme A şi B sunt de forma: Πi=Qi(Mi-Qi-Qj), în care Qi, Qjreprezinită cantităţile oferite de celedouă firme, iar Mi o informaţie privatăreferitoare la firma i. Pentru firma A Mi

Page 224: 39058783 Suport Curs Ani Economie

ANEXE

Page 225: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Nevoi/ResurseNevoi/ResurseÎÎnn

fiecarefiecare

zizi

suntemsuntem

obligaobligaţţii

săsă

luămluăm

deciziidecizii

ÎÎntrntr--un univers un univers continuucontinuu

spaspaţţiuiu--timptimp

acacţţiuneaiunea

umanăumană

nu nu se se poatepoate

realizerealize

concomitentconcomitent

decâtdecât

pepe

o o singurăsingură

linielinie

de de

acacţţiuneiune, , îînn

consecinconsecinţţăă, , oriceorice

entitateentitate

vie vie dintrdintr--un un astfelastfel

de de spaspaţţiuiu

este este obligatăobligată

săsă

aleagăaleagă

!!

AlegereaAlegerea

se se poatepoate

realizarealiza

mecanicmecanic--instinctualinstinctual

sausau

raraţţionalional, , îînn

urmaurma

unorunor

proceseprocese

de de relarelaţţionareionare

cognitivăcognitivă, , processprocess

intellectualintellectual

consideratconsiderat, mai , mai multmult

sausau

mai mai pupuţţinin

orgoliosorgolios, , specificspecific

raseirasei

umanoideumanoide..

Page 226: 39058783 Suport Curs Ani Economie

BazaBaza, , fundamentalfundamental

alegeriialegerii

îîll

reprezităreprezită

RARITATEARARITATEA; ; concept concept complexcomplex

ce nu ce nu trebuietrebuie

îînnţţeleseles

simplistsimplist

doardoar

ca ca

““insuficieninsuficienţţăă””

sausau

““indisponibilitateindisponibilitate””

absolutăabsolută. . RaritateaRaritatea

se se definedefineşştete

îînn

funcfuncţţieie

de de termeniitermenii

amintiamintiţţii, , îînsănsă

îînn

funcfuncţţieie

de de

douădouă

variabilevariabile, , condicondiţţiileiile

de de disponibilitatedisponibilitate

îînn

spaspaţţiuiu

şşii timptimp

!!

ÎÎnn

consecinconsecinţţăă

oameniioamenii

suntsunt

obligaobligaţţii

săsă

optimizezeoptimizeze

permanentpermanent

!!

ECONOMIECONOMIŞŞTIITII--

suntsunt

categoriacategoria

socio/socio/profesionalăprofesională, , tiparultiparul itelectualitelectual, care se , care se ocupăocupă

cu cu ««

artaarta

»»

optimizăriioptimizării

!!! !!! ((acumacum

se se

poatepoate

observa observa motivamotivaţţiaia

cursurilorcursurilor

introductive).introductive).

ObligaObligaţţiaia

eficieneficienţţeiei

conduceconduce

la la discudiscuţţiiii

referitoarereferitoare

la la eticăetică

dindin parteapartea

tuturortuturor

celorcelor

care nu care nu îînnţţelegeleg

pepe

deplindeplin

economiaeconomia..

Page 227: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Ce Ce îînseamnănseamnă

termenultermenul

de de ««

eficieneficienţţăă

»»

??Am Am puteaputea

definidefini

eficieneficienţţaa

ca o ca o relarelaţţieie

obiectivăobiectivă, , cauzalăcauzală

şşii

funcfuncţţionalăională

îîntrentre

efecteleefectele

economicoeconomico--sociale sociale utile utile şşii

efortulefortul

de de resurseresurse

materialemateriale

sausau

ca ca ““atributulatributul

oricăreioricărei

activităactivităţţii

umaneumane

de a de a produceproduce

efectulefectul

economiceconomic

doritdorit

OriceOrice

deciziedecizie

umanăumană

se se bazeazăbazează

pepe

un un raraţţionamentionament

ce ce opuneopune

eforturileeforturile

cucu

efecteleefectele, , rezidândrezidând

eficieneficienţţaa

acacţţiuniiiunii

ce devine ce devine sensulsensul

oportunităoportunităţţilorilor

prezenteprezente

si si viitoareviitoare..

EficienEficienţţaa

este este singurasingura

posibilitateposibilitate

ce ce asigurăasigură

succesulsuccesul, , fărăfără

luarealuarea

eiei

îînn

calcul calcul oriceorice

procesproces, , entitateentitate, , fenomenfenomen

este sortit este sortit eeşşeculuiecului, , disparidispariţţieiiei

treptatetreptate

dar dar siguresigure..

ÎÎnsunsuşşii

îîntreagantreaga

şştiintiinţţăă

economicăeconomică

analizeazăanalizează

““comportamentulcomportamentul

umanuman

ca o ca o relarelaţţieie

dintredintre

finalităfinalităţţileile

date date şşii

mijloacelemijloacele, , pupuţţineine, care au o , care au o folosirefolosire

alternativăalternativă””

(Robins 1932).(Robins 1932).

EficienEficienţţaa

reprezintăreprezintă

criteriulcriteriul

de de bazăbază

al al concurenconcurenţţeiei, , condicondiţţionândionând

prezenprezenţţaa

pepe

piapiaţţăă, dar , dar şşii

creândcreând

inegalităinegalităţţii

sociale.sociale.

EficienEficienţţaa

economicăeconomică

reprezintăreprezintă

modulmodul

practicpractic

de de manifestaremanifestare

a a principiuluiprincipiului

raraţţionalităionalităţţiiii

îînn

cadrulcadrul

economieieconomiei

realereale, , indiferentindiferent

de de nivelnivel

micro micro sausau

macroeconomicmacroeconomic..

ÎÎnn

evoluevoluţţiaia

conceptuluiconceptului

de de eficieneficienţţăă, un moment , un moment extremextrem

de important de important îîll

constituieconstituie

WilfredoWilfredo

Pareto ce Pareto ce introduceintroduce

nonoţţiuneaiunea

de de ““optimoptim

economiceconomic””, , prinprin

care care îînnţţelegemelegem

forma forma ceeaceea

mai mai eficientăeficientă

de de alocarealocare

a a resurselorresurselor

limitatelimitate, , disponibiledisponibile, care , care săsă

asigureasigure

nivelulnivelul

relativrelativ

celcel

mai mai îînaltnalt

al al bunăstăriibunăstării

îîntregiintregii

societăsocietăţţii

PentruPentru

WilfredoWilfredo

Pareto Pareto eficieneficienţţaa

apareapare

ca ca problemaproblema

asigurăriiasigurării

unuiunui

nivelnivel

de de viaviaţţăă

corespunzătorcorespunzător

fiecăruifiecărui

individindivid

dindin

cadrulcadrul

societăsocietăţţii. El nu . El nu oferăoferă

nicinici

criteriicriterii

de de eficieneficienţţăă, , nicinici

elementeelemente

pentrupentru

alegereaalegerea

celeicelei

mai mai bunebune

variante de variante de producproducţţieie..

Page 228: 39058783 Suport Curs Ani Economie

CelCel

ce se ce se apropieapropie

celcel

mai mai multmult

de de conconţţinutulinutul

de de aziazi

al al conceptuluiconceptului

este J.M. este J.M. Keynes, Keynes, punândpunând

eficieneficienţţaa

îîntrntr--o o identitateidentitate

de de termenitermeni

ce ce îîii

definedefineşştete

cuprindereacuprinderea: :

ProductivitateProductivitate

--

RandamentRandament

--

EficienEficienţţăă

--

UtilitateUtilitate

MarginalăMarginală..

AceAceşştiti

factorifactori

nu nu suntsunt

privipriviţţii

doardoar

subsub

aspectulaspectul

lorlor

prezentprezent, ci , ci şşii

viitorviitor, ca , ca evoluevoluţţieie, , punândupunându--se se vorbivorbi

pentrupentru

prima prima datădată

despredespre

oportunitateaoportunitatea

activităactivităţţiiii

economiceeconomice. . ÎÎnn

momentulmomentul

actualactual, , eficieneficienţţaa

economicăeconomică

este este exprimatăexprimată

prinprin

corelacorelaţţiaia

dintredintre

eforturieforturi

şşii

efecteefecte..

CalcululCalculul

economiceconomic

reflectăreflectă

corelacorelaţţiileiile

posibileposibile

îîntrentre

eforturieforturi

şşii

efecteefecte. . AplicatAplicat

principiulprincipiul

raraţţionalităionalităţţiiii, , impuneimpune

oriori

maximizareamaximizarea

efectelorefectelor

la un la un minimminim

constant al constant al eforturiloreforturilor, , oriori

minimizareaminimizarea

eforturiloreforturilor

la un la un nivelnivel

constant al constant al efectelorefectelor. . AcestAcest

lucrulucru

îînseamnănseamnă, de , de faptfapt, , alegereaalegerea

varianteivariantei

de de producproducţţieie

care care săsă

fie fie eficientăeficientă

tehnologictehnologic, dar care , dar care săsă

asigureasigure

şşii

eficieneficienţţaa

economicăeconomică..

CondiCondiţţiaia

ca ca activitateaactivitatea

economicăeconomică

săsă

aibăaibă

valorivalori

optime, este ca optime, este ca diferendiferenţţaa

dintredintre

eforturieforturi

şşii

efecteefecte

săsă

fie fie maximămaximă..

Page 229: 39058783 Suport Curs Ani Economie

ÎÎntrntr--un un sistemsistem

de de coordonatecoordonate, , dependendependenţţaa

îîntrentre

eforturieforturi

şşii

efecteleefectele

economiceeconomice

utile se utile se prezintăprezintă

astfelastfel::

I2I1I0O

E0

E1

E2

Efort

Efecte

economice

utile

IIIII

I

IV

Fig.3.5.

Avem

de-a

face cu

patru

zone distincte.Zona I. 0 -

I0 datorită

insuficienţei

resurselor

avem

de-a

face cu

ineficienţă

economică.Zona II. I0 -

I1

zonă

în

care eficienţa creşte

în

mod

exponenţial

odată

cu

sporirea

eforturilor

de la I0 la I1 şi

a efectelor

de la E0 la E1.Zona III.

Deşi

în

valoare

absolută

înregistrăm o creştere

a efectelor, eficienţa creşte

din

ce în

ce mai lent. Intrările

nu mai au aceleaşi

efecte, datorită

descreşterii

eficienţei

marginale.Zona I + zona II compun

spectrul

de eficienţă.Zona IV. În

această

zonă, proporţia

dintre

sporul

de efecte

şi

sporul

de eforturi, capătă

valori

subunitare, ceea

ce face ca activitatea

devină

ineficientă.

Page 230: 39058783 Suport Curs Ani Economie

EforturileEforturile

îînn

economieeconomie

suntsunt

definitedefinite

iniiniţţialial

(mai (mai târziutârziu

pepe

parcursulparcursul

îînvănvăţţăriiării

le le vomvom

definidefini

specificspecific

şşii

le le vomvom

da da numenume) ca ) ca resurseresurse--

aceleacele

elementeelemente

ce pot fi ce pot fi folositefolosite

pentrupentru

o o alocarealocare

eficientăeficientă

îînn

scopulscopul

obobţţineriiinerii

de de efecteefecte

economiceeconomice

dezirabiledezirabile

câtcât

mai mai îînaltenalte..ResurseleResursele

caracteristicicaracteristici

esenesenţţialeiale

::••

EminamenteEminamente

limitatelimitate

îînn

continuucontinuu

spaspaţţiuiu//timptimp••

DoarDoar

celecele

atraseatrase

suntsunt

luateluate

îînn

calcul de calcul de activitateaactivitatea

economicăeconomică••

DepăDepăşşiteite

îînn

dinamicădinamică

de de dorindorinţţaa

naturalănaturală

de de crecreşşteretere

a a volumuluivolumului

alocăriialocării..••

PerisabilePerisabile, , îînn

scăderescădere

pepe

termentermen

scurtscurt

şşii

lunglung--

pepe

termentermen

foartefoarte

îîndelungatndelungat

ce ce depădepăşşeeşştete

termenultermenul

de de viaviaţţăă

al al câtorvacâtorva

generageneraţţiiii, , putemputem

discuta, se discuta, se definescdefinesc

îînn

funcfuncţţieie

de de evoluevoluţţiaia

şştiintiinţţeiei

şşii

culturiiculturii. . DoarDoar

periclitareapericlitarea

lorlor

irairaţţionalăională

este un este un fenomenfenomen

îîngrijorătorngrijorător..

RapoarteleRapoartele

ClubuluiClubului

de la Roma, Nicolae de la Roma, Nicolae GeorgescuGeorgescu

RoegenRoegen

::

ÎÎnn

precizareaprecizarea

funcfuncţţieiiei

procesuluiprocesului

economiceconomic, , economistuleconomistul

americanamerican

de origine de origine românăromână

pleacăpleacă

de la o de la o tezăteză

cucu

largălargă

circulacirculaţţieie

epistemologicăepistemologică, , pepe

care o care o valorificăvalorifică

îînn

toatătoată

operaopera

sa sa economicăeconomică: : frontierelefrontierele

obiectelorobiectelor

concreteconcrete

şşii

îîndeosebindeosebi

frontierelefrontierele

evenimentelorevenimentelor

suntsunt

dialecticedialectice. . AAşşaa

cum nu se cum nu se poatepoate

spunespune

undeunde

se se terminătermină

procesulprocesul

chimicchimic

şşii

undeunde

îîncepencepe

procesulprocesul

biologicbiologic, la , la felfel

nu se nu se poatepoate

delimitadelimita

rigurosriguros

omulomul

economiceconomic

de de mediulmediul

naturalnatural..

Page 231: 39058783 Suport Curs Ani Economie

••

ReferinduReferindu--se la se la economiaeconomia

politicăpolitică

standard, standard, autorulautorul

românromân

constatăconstată

căcă

acestaacesta

se se limiteazălimitează

la a la a studiastudia

““modulmodul

îînn

care care mijloacelemijloacele

realereale

suntsunt

folositefolosite

pentrupentru

a a îîndeplinindeplini

scopuriscopuri

datedate

((vezivezi: Lionel Robins). : Lionel Robins). ÎÎnn

forma forma eiei

abstractăabstractă,alocarea,alocarea

unorunor

mijloacemijloace

date date pentrupentru

îîndeplinireandeplinirea

optimăoptimă

a a unorunor

scopuriscopuri

date nu date nu poatepoate

fi fi tratatătratată

ca o ca o presupunerepresupunere

permanentăpermanentă

a a fiecăruifiecărui

individindivid. Este un . Este un modmod

staticstatic--abstract de abstract de abordareabordare

a a problemelorproblemelor

economieieconomiei. . ÎÎnn

acestacest

contextcontext, , individulindividul

poatepoate

urmăriurmări

acestacest

scopscop

prinprin

douădouă

metodemetode: : îîmbunătămbunătăţţireairea

calitativăcalitativă

a a mijloacelormijloacelor

pepe

care le care le posedăposedă; ; sporireasporirea

părpărţţiiii

lui lui dindin

stoculstocul

de de mijloacemijloace

sociale, sociale, adicăadică

schimbareaschimbarea

relarelaţţiiloriilor

de de producproducţţieie

existenteexistente..••

Dar Dar îînn

realitaterealitate, , îînn

toatetoate

sistemelesistemele

economiceeconomice, se , se inventeazăinventează

mereumereu

noinoi

mijloacemijloace, se , se creazăcrează

noinoi

nevoinevoi

economiceeconomice, se , se introducintroduc

noinoi

regulireguli

de de repartirepartiţţieie. Ca . Ca urmareurmare, , îîntrebareantrebarea

care se care se punepune

este este următoareaurmătoarea::””de ce o de ce o şştiintiinţţăă

interesatăinteresată

de de mijloacelemijloacele, , scopurilescopurile, , şşii

repartirepartiţţiaia

economicăeconomică

poatepoate

săsă

reflectezereflecteze

îînn

modmod

dogmaticdogmatic, , săsă

studiezestudieze

şşii

progresulprogresul

prinprin

care se care se creazăcrează

noinoi

mijloacemijloace

economiceeconomice, , noinoi

scopuriscopuri

economiceeconomice, , şşii

noinoi

relarelaţţiiii

economiceeconomice..””••

ModeleleModelele

analiticeanalitice

folositefolosite

curent curent îînn

economiaeconomia

politicăpolitică

pentrupentru

a a reprezentareprezenta

un un procesproces

dinamicdinamic

de de producproducţţieie

suntsunt

îîmpărmpărţţideide

de de cătrecătre

RoegenRoegen

îînn

douădouă

mari mari categoriicategorii. . PrinPrin

analizaanaliza

criticăcritică

a a ambelorambelor

modelemodele, , economistuleconomistul

românromân

îîşşii

fundamenteazăfundamentează

concepconcepţţiaia

despredespre

dezvoltaredezvoltare. . Prima parte, Prima parte, primulprimul

model, model, îînn

mare mare vogăvogă

dupădupă

apariapariţţiaia

modeluluimodelului

imputimput--

output, output, postuleazăpostulează

căcă

un un procesproces

economiceconomic

este este descrisdescris

îînn

îîntregimentregime

de de componentelecomponentele

fluxurilorfluxurilor. A . A douadoua

opinieopinie, , diametraldiametral

opusăopusă

primeiprimei, , considerăconsideră

căcă

reprezentareareprezentarea

completăcompletă

a a unuiunui

procesproces

economiceconomic

constăconstă

dindin

douădouă

instantaneeinstantanee, , celecele

care se care se referăreferă

la la inventariereainventarierea

de de la la îînceputulnceputul

intervaluluiintervalului

de de observaobservaţţieie

şşii

de de inventariereainventarierea

de la de la sfârsfârşşitulitul

intervaluluiintervalului. . ““OpoziOpoziţţiaia

dintredintre

celecele

douădouă

tipuritipuri

de de modelemodele

––

conchideconchide

autorulautorul

legiilegii

entropieientropiei

şşii

proceselorproceselor

economiceeconomice

––

ne ne aminteaminteşştete

celebracelebra

antinomie antinomie dintredintre

flux flux şşii

stocstoc””

ÎÎnn

fond, se fond, se continuăcontinuă

argumentaargumentaţţiaia

autoruluiautorului

românromân, , esenesenţţaa

problemeiproblemei

îînn

discudiscuţţieie

este este căcă

un flux nu un flux nu reprezintăreprezintă

neapăratneapărat

o o crecreşşteretere

sausau

o o descredescreşşteretere

a a stoculuistocului

pepe

acelaacelaşşii

materialmaterial. . AAşşaa

cum cum se se arătaarăta, , îînn

concepconcepţţiaia

lui N.G. lui N.G. RoegenRoegen, , crecreşştereaterea

economicăeconomică

se se materializeazămaterializează

îîntrntr--o o acumulareacumulare

subsub

formăformă

de de fondurifonduri, nu , nu îînn

unauna

de de fluxurifluxuri..

Page 232: 39058783 Suport Curs Ani Economie

••

CoroborândCoroborând

acesteaceste

ideiidei

cucu

legealegea

entropieientropiei

şşii

aplicânduaplicându--le la le la desfădesfăşşurareaurarea

procesuluiprocesului

investiinvestiţţionalional,N.G. ,N.G. RoegenRoegen

a a ajunsajuns

la la concluziaconcluzia

căcă

procesulprocesul

economiceconomic

este este reprezentatăreprezentată

de de acelacel

ansambluansamblu

de de resurseresurse

cucu

entropie entropie joasăjoasă, , pepe

care un "care un "planificatorplanificator

primarprimar" " îîncepencepe

săsă

le le administrezeadministreze, , crescâducrescâdu--le le entropiaentropia

şşii

aducânduaducându--le le îînn

forma forma finalăfinală, , îînn

care pot fi care pot fi exploatateexploatate

subsub

forma forma unuiunui

fond.fond.••

ConformConform

legiilegii

entropieientropiei, , aceastaaceasta

((entropiaentropia) nu se ) nu se creeazăcreează

şşii

nicinici

nu se nu se pierdepierde, ci , ci se se transformătransformă

dindin

energieenergie

joasăjoasă

îînn

energieenergie

îînaltănaltă

((sausau

inversinvers).).••

DupăDupă

N.G. N.G. RoegenRoegen, , modelelemodelele

clasiceclasice

ale ale crecreşşteriiterii

economiceeconomice

ocolescocolesc

esenesenţţaa

fenomenuluifenomenului, , avândavând

o o viziuneviziune

eminamenteeminamente

cantitativăcantitativă. . ÎÎnn

consecinconsecinţţăă, , limitarealimitarea

resurselorresurselor

este o este o chestiunechestiune

îînn

care se care se poatepoate

polemizapolemiza. .

Nu Nu putemputem

neganega

caracteristicacaracteristica

de de limitarelimitare, , sumasuma

matematicămatematică

a a acestoraacestora

e e finităfinită, , îînsănsă

formalizareaformalizarea

matematicămatematică

reprezentândreprezentând

doardoar

exprimareexprimare

nu nu şşii

îînnţţeleseles--

putemputem

redefiniiredefinii

conceptualconceptual

şşii

valorizatorvalorizator

aceastăaceastă

limitălimită..

IndiferentIndiferent

de de modulmodul

îînn

care care suntsunt

priviteprivite

(se va (se va detaliadetalia

la la seminarseminar) ) resurseleresursele

sut sut alocatealocate

pentrupentru

a a obobţţineine

bunuribunuri

economiceeconomice, , bunurilebunurile

vor fi vor fi folositefolosite

pentrupentru

a a provocaprovoca

efecteleefectele

dezirabiledezirabile

((şşii

eleele

vor vor căpătacăpăta

identitateidentitate

pepe

parcursulparcursul

îînvănvăţţăriiării).).

Page 233: 39058783 Suport Curs Ani Economie

ResurseResurse: de : de MuncaMunca; de Capital; ; de Capital; oferiteoferite

de de catrecatre

mediulmediul

naturalnatural; si mai ; si mai nounou

InitiativaInitiativa--creativitateacreativitatea--ideileideile

FinalitateaFinalitatea

alocăriialocării

resurselorresurselor

este este reprezentatăreprezentată

de de cătrecătre

obobţţinereainerea

de de bunuribunuri

::

BUNURI LIBEREBUNURI LIBERE

::••

AceleAcele

bunuribunuri

al al cărorcăror

consumconsum

nu nu presupunepresupune

suportareasuportarea

unorunor

costuricosturi

explicit explicit exprimateexprimate

••

AccesulAccesul

la la acesteaacestea

reprezintăreprezintă

un un dreptdrept

naturalnatural

al al omuluiomului--

J.J. J.J. RousseauRousseau

; ; --este este reglatreglat

de de legilelegile

moraleimoralei••

CondiCondiţţionateionate

îînn

consumconsum

de de nealterarenealterare--consumconsum

repetitivrepetitiv••

ConsumareaConsumarea

presupunepresupune

condicondiţţieie

de de locloc

şşii

de de timptimp

BUNURI ECONOMICE:BUNURI ECONOMICE:••

AceleAcele

bunuribunuri

la care la care accesulaccesul

este este reglatreglat

prinprin

piapiaţţăă••

ConsumulConsumul

presupunepresupune

suportareasuportarea

unorunor

costuricosturi

explicit explicit exprimateexprimate

Page 234: 39058783 Suport Curs Ani Economie

NevoileNevoile

::••

AceleAcele

obiectiveobiective

ce ce motiveazămotivează

alocareaalocarea

resurselorresurselor

definitedefinite

îînn

cazulcazul

fiecăruifiecărui

individindivid, , definitedefinite

îînn

funcfuncţţieie

de de condicondiţţiileiile specificespecifice

de de formareformare

fiziologicăfiziologică, , culturalăculturală

şşii

intelectualăintelectuală..

••

NelimitateNelimitate

prinprin

definidefiniţţieie

deoarecedeoarece

nu se nu se stingsting

automatautomat

prinprin consumconsum, , regenerabileregenerabile, , şşii

depinddepind

de de imaginaimaginaţţiaia

fiecăruiafiecăruia--

creativitateacreativitatea

intelectualăintelectuală

nu are limite, (nu are limite, (principalaprincipala

limitălimită

a a matematiciimatematicii

îînn

economieeconomie

; de ; de aceeaaceea

trebuietrebuie

săsă

studiemstudiem

economiaeconomia, , altfelaltfel

amam

puteaputea

transforma transforma procesulprocesul

decizionaldecizional îîntrntr--o o optimizareoptimizare

de tip de tip matematicmatematic

; ; MatematicaMatematica

îînn

economieeconomie

este o este o formăformă

extremextrem

de de convenabilăconvenabilă

şşii

de de eficientăeficientă

îînn

exprimareexprimare, , îînnţţelegereelegere, , deciziedecizie

dar nu este dar nu este

suficientăsuficientă). Exemple). Exemple

!!!!!!••

Nu Nu luămluăm

îînn

calcul calcul decâtdecât

aceleacele

nevoinevoi

ce pot fi ce pot fi satisfăcutesatisfăcute

prinprin

schimbschimb, , economiaeconomia

nu este o nu este o ««

şştiintiinţţăă

oniricăonirică

»» ExempleExemple

!!!!!!

Page 235: 39058783 Suport Curs Ani Economie

EconomicEconomic

şşii

matematicmatematic

conciliereaconcilierea

îîntrentre

funcfuncţţiaia

resurselorresurselor

(ce (ce tindetinde

la o la o limitălimită

finităfinită) ) şşii

funcfuncţţiaia

asociabilăasociabilă

sistemuluisistemului

de de nevoinevoi

( ( cucu

limitălimită

îîntrntr--o o vecinătatevecinătate

a a infinituluiinfinitului) se ) se realizeazărealizează

prinprin

optimizareoptimizare, , prinprin

eficientizareeficientizare. . OptimulOptimul

reprezintăreprezintă

o o categoriecategorie

normativănormativă

ce ne ce ne permitepermite

ordonareaordonarea

acacţţiuniloriunilor--

lumealumea

formelorformelor

a lui Platona lui Platon

; ; pozitivpozitiv

ne ne propunempropunem

crecreşştereaterea

eficieneficienţţeiei--

crecreşştereaterea

raraţţionalităionalităţţiiii

utilizăriiutilizării

resurselorresurselor--

apropiereaapropierea

ideilorideilor

de de formăformă

!!

JudecăJudecăţţii

de de valoarevaloare

permanentepermanente

::••

Ce Ce săsă

se se producăproducă

??

••

CumCum

săsă

se se producăproducă

??••

CâtCât

săsă

se se producăproducă

??

••

PentruPentru

cinecine

săsă

se se producăproducă

??

Page 236: 39058783 Suport Curs Ani Economie

FormulareaFormularea

răspunsuluirăspunsului

la la primeleprimele

douădouă

îîntrebărintrebări

presupunepresupune

identificareaidentificarea

unuiunui

modmod

specificspecific

de de alocarealocare

a a resurselorresurselor. . TrebuieTrebuie

aflataflat

şşii

determinatdeterminat

disponibiluldisponibilul

de de resurseresurse

(face (face obiectulobiectul

nu nu numainumai

şştiintiinţţelorelor

economiceeconomice

ci ci şşii

al al altoraltor

««

artearte

neliberaleneliberale

»»

ingineriaingineria, , geografiageografia

etcetc……) ) şşii

modulmodul

îînn

care care eleele

vor fi vor fi alocatealocate

((trebuietrebuie

stabilitestabilite

destinadestinaţţiileiile

cucu

gradulgradul

de de eficieneficienţţăă

expectatexpectat

şşii

aaşşteptatteptat

celcel

mai mai ridicatridicat--

principiulprincipiul

««

vaselorvaselor

comunicantecomunicante

»»

; ; materiamateria

nu se nu se creazăcrează

şşii

nu se nu se distrugedistruge, , doardoar

se se transformătransformă--

principiuluiprincipiului

lui Lavoisier)lui Lavoisier)

ConsecinConsecinţţaa

acesteiacestei

realitărealităţţii

este este apariapariţţiaia

unuiunui

modmod

esenesenţţialial

de a de a gândiigândii

îînn

economieeconomie

şşii

anumeanume

gândireagândirea

îînn

termeniitermeniiCOSTULUI DE OPORTUNITATECOSTULUI DE OPORTUNITATE

::

CeaCea

mai mai bunăbună

alternativăalternativă

sacrificatăsacrificată

îînn

favoareafavoarea

alternativeialternativei

alesealese..

Este un Este un costcost

economiceconomic

sausau

completcomplet

: : iaia

îînn

calcul calcul atâtatât

costurilecosturile

explicite explicite sausau

contabilecontabile

câtcât

şşii

costurilecosturile

de de naturănatură

implicităimplicită

generategenerate

de de cătrecătre

renunrenunţţareare

ce nu pot fi ce nu pot fi calculatecalculate

ci ci doardoar

realizaterealizate

şşii

dimensionatedimensionate

intelectualintelectual..

Page 237: 39058783 Suport Curs Ani Economie

STUDENT “Meserii

de viitor”

1000 Ron* 5ani= 5000 ron.

900 ron. *12 luni* 5 anui=54000ron

Un plus lunar de 1000 RON * 12 luni

* 40 ani

= 48 mil

5000-

costuri

explicite

54000-

costuri

implicite

Valoare

effort=59000ron

Page 238: 39058783 Suport Curs Ani Economie

PierdPierdCâCâşştigtig

AlternativaAlternativa

eficientăeficientă

se se definedefineşştete

îînn

funcfuncţţieie

de de dotăriledotările

iniiniţţialeiale, de , de gradulgradul

de de acumulareacumulare--

principiuprincipiu

de de bazăbază

al al studiilorstudiilor

privindprivind

dezvoltareadezvoltarea

economicăeconomică, o , o săsă

îîll

discutadiscutaţţii

pepe

semestrulsemestrul

IIII

Page 239: 39058783 Suport Curs Ani Economie

••

RăspunsulRăspunsul

la la îîntrebareantrebarea

33--

o o săsă

îîll formulămformulăm

mai mai târziutârziu

îînn

acestacest

curscurs, , atunciatunci

căndcănd

o o săsă

discutămdiscutăm

despredespre

producătorproducător

••

RăspunsulRăspunsul

la la îîntrebareantrebarea

44--

presupunepresupune

un un răspunsrăspuns

cucu

un un gradgrad

de de îîncărcarencărcare

şştiintiinţţificific

şşii

ideologicideologic

deoarecedeoarece

implicăimplică

ideeaideea

distribudistribuţţieiiei valoriivalorii, , averiiaverii

îînn

societatesocietate..

Page 240: 39058783 Suport Curs Ani Economie

••

ConcepteleConceptele

de de raritateraritate

şşii

costcost

de de oportunitateoportunitate

suntsunt

sintetizatesintetizate

şşii

suntsunt

excellent excellent exprimateexprimate

îînn

modelulmodelul

FFrontiereirontierei

PPosibilităosibilităţţilorilor

de de ProducProducţţieie--

FPPFPP

••

EvidenEvidenţţiazăiază

ansamblulansamblul

combinacombinaţţiiloriilor

de de bunuribunuri

economiceeconomice

ce pot fi ce pot fi realizaterealizate

pepe

termentermen

scurtscurt

îînn

condicondiţţiileiile

utilizăriiutilizării

integraleintegrale

şşii

cucu

maximum de maximum de eficieneficienţţăă

a a resurselorresurselor

disponibiledisponibile••

termentermen

scurtscurt--

dotăriledotările

iniiniţţialeiale

nu se nu se modificămodifică--

aceleaaceleaşşii

tehnologiitehnologii, , aceleaaceleaşşii

resurseresurse

cantitativcantitativ, structural , structural şşii

calitativcalitativ--

celecele

treitrei

dimensiunidimensiuni

economiceeconomice••

utilizăriiutilizării

integraleintegrale

şşii

cucu

maximum de maximum de eficieneficienţţăă

a a resurselorresurselor

disponibiledisponibile--

alegereaalegerea

uneiunei

combinacombinaţţiiii

eficienteeficiente

de de bunuribunuri

pentrupentru

a fi a fi produseproduse

VarianteVariante AA BB CC DD EE

Km Km autostradăautostradă

00 100100 10001000 1010 300300

SpectacoleSpectacole

gratuite gratuite anualanual

1515 1010 2020 33 00

Page 241: 39058783 Suport Curs Ani Economie

A B

E

C

E

A;B;E-

pachete

eficiente

C-

pachet

imposibil

E pachet

ineficient

Page 242: 39058783 Suport Curs Ani Economie
Page 243: 39058783 Suport Curs Ani Economie
Page 244: 39058783 Suport Curs Ani Economie

11

CAPITOLUL 2

TEORIA PRODUCĂTORULUI Studii asupra producţiei şi comportmentului producătorului s-au realizat încă înaintea constituirii economiei ca ştiinţă. Astfel, fiziocraţii şi clasicii considerau că producţia se află la baza bogăţiei unei naţiuni şi a progresului acesteia. A. Smith analizează în celebra sa lucrare „Avuţia naţiunilor” modul în care diviziunea muncii contribuie la creşterea productivităţii acestui factor de producţie. De asemenea, clasicii considerau că preţul produselor depinde tocmai de cantitatea de muncă utilizată pentru producerea lor. În ramurile care utilizau şi alţi factori de producţie decât munca trebuia ţinut seama şi de costul acestora, cost ce putea fi exprimat prin orele de muncă cheltuite pentru producerea lor. Încă din 1768 Turgot descoperă ceea ce astăzi numim legea randamentelor marginale neproporţionale, legată de producţia agricolă, lege care va sta la baza viziunii pesimiste asupra evoluţiei omenirii a lui Th. Malthus. Prima formalizare a funcţiei de producţie apare la marginalişti. Leon Walras este cel care scrie funcţia de producţie Q=φ(T,P,K,...) în care T reprezintă servicul factorului pământ, P servicile persoanelor şi K serviciile capitalului. Pornind de aici vom generaliza şi vom scrie funcţia de producţie ca: Q=f(I1, I2, I3,...) în care prin I vom nota categoriile de input (factori de producţie) ce stau la baza output-ului (producţiei) Q. Această funcţie de producţie arată producţia maximă ce poate fi obţinută cu inputurile menţionate dată fiind tehnologia de producţie. Să ne amintim că pe termen scurt există factori de producţie variabili şi factori ficşi, pe când pe termen lung toţi factorii de producţie sunt variabili. Pentru simplificare, la fel ca anul trecut, vom considera că firma utilizează doar doi factori de producţie: muncă, L şi capital, K, adică: Q=f(K,L). 2.1. Dimensiunea firmei. Randamentele de scară

În practică, dimensiunile firmelor variază foarte mult. Pentru a explica de ce, de exemplu, industria de automobile a ajuns să cuprindă câteva mari firme, în condiţiile în care la începutul secolului trecut erau mulţi mai mulţi producători, avem nevoie de noţiunea de randament de scară. Anul trecut vorbeam de randament de scară în condiţiile în care firma îşi mărea producţia, dar menţinea un raport constant între factorii de producţie utilizaţi, altfel spus K/L = constant. În aceste condiţii, variaţia producţiei când cei doi factori variază va fi: f(γK, γL)= αγQ, cu γ mai

Page 245: 39058783 Suport Curs Ani Economie

12

mare decât 1, iar α reprezentând randamentul de scară obţinut. În funcţie de valorile lui α vom avea: - randamente de scară constante, dacă α=1; - randamente de scară crescătoare dacă α este supraunitar şi - randamente de scară descrescătoare, dacă α este subunitar.

În general se acceptă ipoteza că pe măsură ce firma creşte în dimensiuni, în scopul exploatării randamentelor de scară, la un moment dat aceste randamente încep să scadă. Cu cât randamentele de scară sunt mai importante, cu atât dimensiunea firmei va fi mai mare. 2.2. Izocuantele. Elasticitatea substituirii

Ansamblul combinaţiilor de factori de producţie pentru care producţia este constantă formează izocuanta producţiei. Izocuantele presupun combinaţii diferite de factori de producţie, motiv pentru care arată flexibilitatea pe care o au managerii în alegerea combinaţiei optime. Panta izocuantei este rata marginală de substituţie, care reflectă dificultatea de a înlocui un factor de producţie cu altul şi pe care o scriam: RmS=-∆K/∆L=WmgK/WmgL. Practic, rata marginală de substituţie arată arbitrajul pe care trebuie să-l facă managerul între om şi maşină. De exemplu, dacă renunţarea la o maşină de încărcat marfă (de la 7 la 6) ar necesita pentru firmă utilizarea de 10 lucrători încărcători în plus (de la 13 la 23), RmS ar fi 1/10=0,1. La acelaşi preţ al unei maşini şi unui lucrător, este evident că firma nu tebuie să renunţe la maşină, dimpotrivă, să-şi mărească numărul de maşini de încărcat. Iată de ce în ţările cu forţă de muncă scumpă producţia este intensivă în capital, pe când acolo unde forţa de muncă este ieftină, ea este intensivă în muncă.

Muncă

Capital

13 23

7 6

Graf. 1. Rata marginală de substituţie

Page 246: 39058783 Suport Curs Ani Economie

13

De multe ori este dificil să determinăm şi să interpretăm rata

marginală de substituţie, întrucât factorii de producţie se măsoară în unităţi diferite. De aceea, vom introduce un nou concept, pentru a determina cât de uşor se substituie factorii de producţie între ei, elasticitatea substituirii. Elasticitatea substituirii, pe care o vom nota σ, exprimă modificarea procentuală a raportului dintre K şi L atunci când rata marginală de substituţie se modifică cu o unitate:

σ = %∆(K/L):%∆RmS, de unde rezultă: σ = [∆(K/L)/(K/L)]/[ ∆RmS/RmS]. Elasticitatea substituirii descrie gradul de înclinare al izocuantei,

altfel spus forma acesteia şi totodată tipul substituirii. Din această nouă perspectivă vom vorbi despre:

a) factori de producţie perfect substituibili, dacă σ=∞, întrucât în acest caz RmS este constantă, iar ∆RmS=0 (izocuantă în formă de dreaptă);

b) factori de producţie perfect complementari, dacă σ=0, întrucât raportul K/L este constant, ceea ce face ca ∆(K/L)=0(izocuantă în formă de L);

c) factori de producţie imperfect substituibili, situaţie care descrie orice posibilitate intermediară.

Cunoscând conceptele de randamente de scară şi de elasticitate a

substituirii, putem discuta acum despre tipologia funcţiilor de producţie. Ne vom opri asupra a trei tipuri: funcţia omogenă, funcţia Cobb-Douglas şi funcţia CES (constant elasticity of substitution). 2. 3. Tipuri de funcţii de producţie a) Funcţia de producţie omogenă

O funcţie de producţie este omogenă de gradul s, dacă poate fi scrisă ca: f(γK, γL)= γsQ. Ea se utilizează atunci când se doreşte estimarea randamentelor de scară. Astfel, dacă s este supraunitar, randamentele de scară sunt crescătoare, dacă este subunitar ele sunt descrescătoare şi dacă este egal cu unu sunt constante. b) Funcţia de producţie de tip Cobb-Douglas Este o funcţie foarte utilizată de forma: Q=AKαL1-α, în care A este o constantă care depinde de unitatea de măsură în care sunt evaluate inputurile şi outputurile, pozitivă, iar α este între 0 şi 1. Funcţia poate fi generalizată ca: Q=AKαLβ. În cazul acestei funcţii, elasticitatea

Page 247: 39058783 Suport Curs Ani Economie

15

Decizia de producţie prin analiza tuturor variantelor tehnologice posibile urmăreşte armonizarea a două concepte asupra eficienţei: eficienţa economică şi eficienţa tehnologică. În procesul decizional cele două concepţii apar: Eficienţa economică - atunci, când costul de producţie dă nivelul preţului de vânzare. Această metodă se numeşte metoda costului minim sau metoda celui mai scăzut cost de oportunitate. Având în vedere că avem de-a face cu un singur cost minim rezultă că eficienţa economică este unică, pentru atingerea lui trebuie să existe mai multe metode de producţie eficiente tehnologic, dar, doar una dintre acestea este eficientă economic. Când eşti eficient economic? Atunci când este posibil să reduci intrările, fără a înregistra o scădere a ieşirilor, şi invers nu eşti tehnologic eficient, atunci când, îţi este imposibil să creşti ieşirile fără să creşti folosirea intrărilor. Eficienţa tehnologică, se supune de multe ori, este mama ingineriei, în timp ce eficienţa economică este mama rentabilităţii. Se poate controla dacă o firmă este tehnologic eficientă dacă obţinem mai multe ieşiri dintr-un nivel constant al intrărilor, sau dacă e nevoie de o reducere a intrărilor pentru menţinarea unui nivel constant al ieşirilor.

E1

2

3

Muncă

CT4 CT3 CT2 CT1

Graf. 2. Producţia optimă. Fiecare dintre punctele 1;2;3; sau E pot fi puncte de echilibru pentru producător linia izocostului atingând curba de izoproducţie. Eficient pentru producător este să aleagă acel nivel al costului şi acel nivel de producţie dictat de către punctual E. oricare alt punct de echilibru desemnează un cost total mai mare decât cel dictat prin alegerea punctului E.

Capital

Page 248: 39058783 Suport Curs Ani Economie

16

Eficienţa economică, vine abia după cea tehnologică. Pentru a vedea dacă o firmă este economic eficientă, trebuie să verificăm mai întâi dacă este tehnologic eficientă. Acest lucru este lesne de făcut prin aplicarea unor principii de ordin mecanicist ce vor conduce la întocmirea listei cu metodele tehnologice alternative, ce pot fi eficiente. Procesul de alegere dintre acestea, a celei ce asigură eficienţa economică, îi conferă acesteia din urmă un caracter special, din care, rezidă tocmai caracterul concurenţial al economiei de piaţă. Eficienţa economică reprezintă modul practic de manifestare a principiului raţionalităţii în cadrul economiei reale, la nivel de firmă. În cazul modificării preţurilor relative al factorilor de producţie, substituirea factorilor se manifestă implicit, automat, dictată de către rămânerea la acelaşi nivel al costului total, linia izocostului schimbîndu-şi panta.

Producţia optimă depinde de profit, pe care firma îl doreşte a fi

maxim pe termen lung. Dacă preţul la care firma îşi vinde producţia este presupus constant, profitul va fi: л=PQ-CT, deci л=Pf(K,L)-(PkK+PlL). Maximizarea profitului implică următoarele condiţii:

Capital

Muncă

Curba de izoproducţie

CT minimum iniţial

Noul nivel al CT minim

L2 L1

K2 K1

Graf. 3. Modificarea producţiei optime în funcţie de preţul factorilor. În cazul în care asistăm la creşterea preţului muncii, preţul capitalului rămânând constant producătorul va opta să utilizeze mai puţin factor de producţie muncă (de la L1 la

Page 249: 39058783 Suport Curs Ani Economie

17

d л/dK=PWmgK-Pk=0 şi d л/dL=PWmgL-Pl=0. Din aceste relaţii rezultă că: PWmgK=Pk şi PWmgL=Pl, altfel spus firma egalează productivitatea marginală în expresie valorică a fiecărui factor cu preţul factorului.

* * * Acest capitolul abordează firma în viziunea şcoalii neoclasice, ca pe o funcţie de producţie, firma având ca obiectiv maximizarea profitului. Următoarele capitole vor completa această abordare cu noţiuni suplimentare despre costuri şi pieţe.

Page 250: 39058783 Suport Curs Ani Economie

14

substituirii este tot timpul egală cu 1, întrucât putem scrie WmgK=αQ/K şi WmgL=βQ/L, ceea ce înseamnă că RmS=(β/α)/(K/L), motiv pentru care funcţia este utilizată pentru determinarea randamentelor de scară. Acestea sunt date de valoarea β+α, întrucât, dacă presupunem de exemplu, că ambii factori de producţie cresc de γ ori, funcţia se va scrie: Q=A(γ K)α(γL)β, de unde variaţia producţiei va fi: Q’=γα+β AKαLβ. Se observă că pentru α+ β mai mari decât 1 randamentele sunt crescătoare, invers sunt descrescătoare, iar la 1 sunt constante. c) Funcţia de producţie CES Această funcţie a fost dezvoltată de Arrow, Chenerey, Minhas şi Solow în 1961 şi îmbracă următoarea formă: Q=A[aK-ρ+(1-a)L-ρ]-s/ρ în care s este gradul de omogenitate al funcţiei. Rata marginală de substituţie va fi în acest caz: RmS=[(1-a)/a](K/L)ρ+1, iar elasticitatea substituirii va fi: σ = 1/1+ρ, constantă ce depinde de parametrul ρ, numit parametrul de substituţie. Pornind de la această funcţie se pot defini toate tipurile de izocuante, şi anume:

- izocuante cu RmS constantă şi σ =0 (ρ tinde la infinit); - izocuante cu cu o elasticitate mică, dacă ρ este pozitiv; - izocuante Cobb-Douglas, pentru ρ egal cu zero; - izocuante cu elasticitate mai mare decât 1, dacă ρ este cuprins între

-1 şi 0; - substituabilitatea perfectă, pentru ρ=-1.

2. 4. Producţia optimă Demonstram anul trecut că producţia optimă se stabileşte în punctul de tangenţă al izocuantei la izocost, a cărei ecuaţie este: CT=KPk+LPl. La echilibru scriam condiţia... Când are loc o modificare a preţurilor factorilor de producţie, panta izocostului se schimbă, antrenând modificarea combinaţiei de factori realizată pentru a maximiza producţia. Elasticitatea substituirii ne arată în acest caz cât de uşor se poate modifica raportul K/L şi adapta la noul raport al preţurilor. Cu cât elasticitatea este mai mare, cu atât impactul negativ al modificării costurilor este mai redus. Pentru a alege combinaţia optimă de factori de producţie pe termen scurt, producătorul va ţine cont de substituire şi va alege cantitatea de muncă după formula: L=-(PK/PL)K+ CT/PL Astfel firmele realizează alegerea între metodele alternative de producţie, vizând atingerea celui mai scăzut cost în codiţiile de calitate şi cantitate prestabilite.

Page 251: 39058783 Suport Curs Ani Economie

18

CAPITOLUL 3

COSTURILE DE PRODUCŢIE

3.1. Cost explicit, cost implicit şi cost ascuns

Economişti şi contabilii au o perspectivă diferită asupra tipologiei costurilor. Astfel, contabilii sunt interesaţi doar de costul explicit, adică de cheltuielile firmei cu factorii de producţie achiziţionaţi din exterior. Mai mult decât atât, ei evaluează acest cost la valoarea sa trecută, pentru a calcula ceea ce firma datorează terţilor şi, pe această bază profitul impozabil. Pe de altă parte, economiştii privesc cheltuielile de producţie ca pe un cost de oportunitate. Chiar atunci când este vorba despre costul explicit, pe economist îl interesează valoarea curentă a acestuia, mai exact cea mai bună alternativă de valorificare a banilor imobilizaţi în costul explicit sacrificată. Pentru economist, costului explicit i se adaugă cel implicit, reprezentând cheltuielile în termeni de cost de oportunitate, cu factorii de producţie proprii. Acest cost implicit, deşi are o valoare greu de stabilit cu exactitate, se ia întotdeauna în considerare atunci când se stabileşte strategia firmei. De exemplu, atunci când o firmă decide construirea unei unităţi de producţie într-un alt oraş nu ia în considerare numai costul efectiv al acelei unităţi, ci şi cât ar aduce resursele destinate finanţării noii unităţi într-o altă alternativă de utilizare. Unitatea va fi construită nu numai dacă are capacitatea de a genera venituri mai mari decât cheltuielile, ci şi dacă aceste venituri sunt superioare oricărei alte alternative de alocare a banilor. Alături de costurile explicite şi implicite există şi costuri fantomă sau aruncate, care nu mai pot fi recuperate, numite „sunk cost”. De exemplu, dacă un echipament este extrem de specializat, şi nu are nici o altă întrebuinţare posibilă, costul său de oportunitate este zero. Acest echipament nu mai poate fi recuperat de firmă prin vânzare către alte firme. În consecinţă, cheltuiala o dată făcută nu mai influenţează în nici un fel deciziile curente şi viitoare ale firmei. Privind spre trecut, decizia de a achiziţiona acel echipament poate fi considerată bună sau rea, dar echipamentul nu mai trebuie inclus în cheltuielile curente ale firmei. Existenţa acestui cost conduce la ceea ce se numeşte efect de sunk cost, care exprimă greşala pe care o face o unitate economică de a continua o investiţie chiar dacă există semne mari de întrebare cu privire la eficienţa ei, numai pentru că a cheltuit deja o sumă de bani. De asemenea, cheltuielile făcute pentru a construi o imagine, sunt costuri „aruncate” atunci când se renunţă la acea imagine în favoarea alteia (un bun exemplu fiind modificarea curentă a imaginii Alo şi Dialog cu imaginea Orange).

Page 252: 39058783 Suport Curs Ani Economie

19

Aceste costuri nu mai pot fi recuperate şi nu mai influenţează deciziile viitoare ale firmei. Costurile avute în vedere atunci când firma decide cât şi cum să producă sunt costul explicit şi costul implicit, care împreună formează costul economic. 3. 2. Costurile pe termen scurt Cunoaşteţi deja de anul trecut că pe termen scurt costul total cuprinde două componente: costul fix, independent de producţie şi costul variabil. Costul fix nu influenţează deciziile firmei referitoare la modificarea producţiei pe termen scurt. Pentru a decide cât să producă, managerul este interesat cât de mult creşte costul variabil când producţia creşte. Altfel spus firma este interesată de costul marginal. Să ne amintim că el poate fi scris ca modificarea costurilor variabile când producţia se modifică cu o unitate: CM=∆CV/∆Q. Alături de costul marginal, pe termen scurt utilizăm şi conceptele de cost mediu şi cost variabil mediu, determinate ca: CTM=CT/Q şi CVM=CV/Q. Încă din cursul trecut am considerat că factorul de producţie variabil pe termen scurt este factorul muncă. Prin urmare, dacă firma doreşte să producă mai mult, ea trebuie să consume mai multă muncă. Să presupunem că firma poate cumpăra factorul muncă la un preţ (salariu) fix, notat w. În aceste condiţii, sporul de cheltuieli variabile este spor de cheltuieli cu factorul muncă, pe care le vom scrie: w∆L, ceea ce înseamnă că CM=w∆L/∆Q. Dar raportul ∆L/∆Q reprezintă inversul productivităţii marginale a muncii, ceea ce înseamnă că CM=w/WmgL. Din această relaţie rezultă în mod evident că CM evoluează invers proporţional cu WmgL. Acelaşi lucru îl putem afirma şi despre CVM şi productivitatea medie a muncii. Astfel, CVM poate fi scris ca: CVM=wL/Q=w/WmL, întrucât toate cheltuielile cu factorul muncă au fost considerate variabile. În consecinţă, relaţia dintre costurile medii şi cele marginale, pe care am discutat-o anul trecut şi vă rog să o recapitulaţi, reflectă la rândul său legea randamentelor marginale neproporţionale.

3. Costurile pe termen lung

Pe termen lung firma are posibilitatea să-şi diminueze costurile prin modificarea tuturor factorilor de producţie consumaţi. Cunoaştem că pentru un nivel dat al producţiei, costul este minim atunci când linia izocostului (care reflectă constrângerile bugetare) este tangentă la curba de izoproducţie (care reflectă constrângerile tehnologice). Altfel spus, firma îşi stabileşte nivelul dorit de producţie şi apoi alege cea mai ieftină combinaţie de factori de producţie cu care să-l poată realiza. Atunci când

Page 253: 39058783 Suport Curs Ani Economie

20

costul este minim, are loc relaţia: RmS=∆K/∆L=WmgL/WmgK=Pl/Pk. Să presupunem că firma porneşte de la o situaţie marcată de punctul A, de forma:

Se poate oserva că producţia Q1 se obţine cu un preţ mai mare în A

decât în B, ceea ce înseamnă că acţiunea legii randamentelor marginale neproporţionale impune la un moment dat modificarea ambilor factori de producţie (deplasarea în B).

Cantitatea de factori de producţie aleasă de firmă pentru minimizarea costului, dat fiind nivelul dorit al output-ului, depinde în principal de trei factori: preţul inputurilor şi cantitatea de output. Prin urmare putem scrie că: L=L(Pl, Pk, Q) şi K=K(Pl, Pk, Q). Aceste funcţii poartă numele de cereri derivate de factori sau funcţii ale cererii condiţionate de factori şi exprimă alegerea de factori de producţie care minimizează costul pentru un nivel dat al producţiei. Altfel spus, cele două funcţii răspund la întrebarea: cât de mult ar trebui să utilizeze firma din fiecare factor dacă doreşte să producă otput-ul la cel mai mic cost. Funcţia costului pe termen lung, ţinând cont de cererile derivate, poate fi scrisă ca: CT(Q)=PlL(Pl, Pk,Q)+PkK(Pl, Pk,Q), ecuaţie care arată că minimul costului este acel nivel al costului antrenat de alegerile de factori de producţie minimizatoare de cost. Dacă preţurile factorilor de producţie sunt fixe, putem scrie cererile derivate ca: L=L(Q) şi K=K(Q). Cum funcţia costului pe termen scurt în aceste condiţii este: CTs=PlLs(Q,K)+PkK şi depinde doar de Q înseamnă că putem scrie costul pe termen lung ca: CT(Q)=CTs(Q,K(Q)), întrucât factorul capital devine variabil. Ultima ecuaţie arată că costul minim când toţi factorii sunt variabili este chiar costul minim când factorul capital este fixat la

B

Muncă

Capital

A

Q1

Graf. 1.:Optimul producătorului pe termen scurt şi pe termen lung

Page 254: 39058783 Suport Curs Ani Economie

21

acel nivel care minimizează costul pe termen lung. Cererea derivată de factor muncă pe termen lung este acea cerere pe termen scurt pe care firma ar fi făcut-o dacă ar fi avut un nivel K* al capitalului care minimizează costul pe termen lung. Dacă împărţim ambii membrii ai ecuaţiei la Q, obţinem o egalitate între costurile medii pe termen scurt şi pe termen lung. Ultima relaţie este foarte importantă pentru că ea conduce la concluzia că există un punct pe termen lung în care costul pe termen lung este egal cu cel pe termen scurt. Cum factorul capital care minimizează costul pe termen lung diferă de la un nivel al producţiei la altul, înseamnă că vom avea o mulţime de puncte în care costurile succesive pe termen scurt, corespunzătoare unui nivel dat al capitalului, sunt egale cu costul pe termen lung. Dacă putem construi o infinitate de curbe de costuri pe termen scurt, costul mediu pe termen lung se va obţine unind alegerile minimizatoare de costuri pe termen scurt, ceea ce înseamnă că curba costului mediu pe termen lung este „înfăşurătoarea” curbelor costurilor medii pe termen scurt. La aceeaşi concluzie putem ajunge mai uşor grafic. Să presupunem că o firmă poate produce Q1 atât în condiţiile date de curba costului CTM1, cât şi în cele descrise de CTM2. Se observă că dacă firma are la dispoziţie doar 2 posibilităţi de lărgire a capitalului, ea va alege CTM1, nu îşi va mări dimensiunea, iar punctul A va fi în acest caz pe curba CTM pe termen lung. Dacă însă ea mai are la dispoziţie un plan CTM3, se observă că punctul B corespunde unui cost mai mic, ceea ce înseamnă că firma se va extinde pe CTM3, iar B va fi pe curba CTM pe termen lung (gr.1). Observaţi că pe curba CTM pe termen lung nu se află neapărat punctele de minim ale costurilor pe termen scurt, întrucât ele nu mai reflectă maximul de eficienţă, pentru că tot timpul va exista o combinaţie de factori pe termen lung la un cost mai mic decât minimul pe teremen scurt; explicaţia acestui fapt este existenţa randamentelor de scară.

Cunoscând acum conceptul de cost pe termen lung, putem măsura economiile de scară cu ajutorul indicelui economiilor de scară (IES), determinat ca: IES=1-Ec, în care Ec este elasticitatea costurilor în raport de producţie, determinată astfel: Ec=(∆CT/CT)/( ∆Q/Q). Când Ec>1, costurile cresc mai repede decât producţia şi vom avea randamente de scară descrescătoare şi indice negativ (dezeconomii de scară), când Ec<1, randamentele sunt crescătoare, indicele este pozitiv şi semnifică economii de scală, iar când Ec=1 avem randamente constante, iar indicele este zero.

Cum arată însă costul marginal pe termen lung? Intuitiv, curba costului marginal pe termen lung va uni punctele care reprezintă costul marginal pe termen scurt. Aceasta deoarece fiecărei producţii pe termen scurt aleasă îi va corespunde atât un CTM, cât şi un cost marginal, implicit acelor producţii pentru care costul pe termen scurt este egal cu cel pe termen lung. De exemplu, dacă o firmă ar avea la dispoziţie numai

Page 255: 39058783 Suport Curs Ani Economie

22

trei posibilităţi de extindere cărora le corespunde CTM1, CTM2 şi CTM3, costul marginal ar fi:

Graf. 2. Extinderea firmei pe termen lung

Dacă firma are o infinitate de posibilităţi de a se extinde, atunci

costul marginal va arăta astfel:

Graf. 3. Relaţia dintre costurile pe termen scurt şi costurile pe termen lung

Pentru un nivel de producţie Q*, costul marginal pe termen lung trebuie să fie egal cu costul marginal pe termen scurt.

CTM1 CTM2

CTM3

Cmg1

Cmg2

Cmg3

Producţie

Costuri

Q* Producţie

Costuri Termen lung Termen scurt

Cmg CTM Cmg CTM

Page 256: 39058783 Suport Curs Ani Economie

23

Aceste evoluţii ale costului marginal pe termen lung sunt construite plecând de la ideea ca odată crescută dimensiunea firmei inevitabil vor apare şi dezeconomiile de scară. Însă ne putem întreba dacă fenomenul se produce în cazul tuturor firmelor? Pentru a răspunde vom apela la un exemplu:

Atunci când dimensiunea firmei creşte va creşte şi lungimea canalului de comunicare între manager şi angajaţii aflaţi pe poziţii ierarhice inferioare. Procesul de comunicare suferă o transformare complexă, timpul de transmitere şi receptare a mesajelor creşte; se alterează calitatea informaţiilor transportate de mesaj; etc. Astfel productivitatea muncii va avea de suferit determinând declanşarea fenomenului dezeconomiilor de scară. Însă capacitatea managerială de administrare a proceselor de comunicare diferă de la o firmă (şi manager) la alta şi de la o situaţie la alta. Lărgirea firmei poate fi realizată astfel şi fără disfuncţionalităţi de comunicare. În acest caz curba costului marginal va arăta astfel:

Graf. 4. Extinderea firmei fără probleme de comunicare

În general o asemenea evoluţie este caracteristică firmelor ce îşi modifică foarte puţin dimensiunea şi nu realizează decăt acele investiţii de înlocuire fără schimbarea majoră a tehnologiilor.

Producţie

Cmg pe termen lung

Cmg pe termen scurt pentru o firmă de dimensiuni mici

Cmg pe termen scurt pentru o firmă de dimensiuni mari

Page 257: 39058783 Suport Curs Ani Economie

24

În cazul anumitor industrii (a componentelor hardware; a designului vestimentar; construcţii; etc) o firmă de dimensiuni mici reuşeşte să producă pe termen scurt la acelaşi nivel al costurilor marginale ca firmele de dimensiuni mari pe termen lung. Acest lucru este explicabil prin adaptabilitatea sporită de a schimba tehnologic şi funcţional procesele de producţie şi prin costurile implicate de aceste procese mult mai mici în cazul firmelor de dimensiuni reduse decât în cazul celor de dimensiuni mari. 3. 4. Curba de experienţă şi randamentele de scară Din discuţia de până în acest punct ar putea să reiasă că numai firmele mari se bucură de economii de scară, concluzie care ar veni să contrazică realitatea că în multe domenii coexistă firme de toate dimensiunile. Cele mici nu ar putea rezista dacă ar avea costuri semnificativ mai mari decât firmele mari, pentru aceleaşi tipuri de produse, ceea ce conduce la ideea că şi aceste firme experimentează cheltuieli mai mici pe termen lung. Explicaţia acestora nu se află însă în economile de scară, ci în capacitatea salariaţilor şi managerilor de a câştiga experienţă şi a asimila noile informaţii şi tehnologii. Curba de experienţă, numită şi curbă de învăţare sau funcţia progresului, descrie relaţia dintre cantitatea de input consumată pe unitate de produs şi producţia cumulativă realizată de firmă. Producţia cumulativă se referă la cantitatea produsă în timp, nu la nivelul curent al producţiei. De exemplu, o firmă a produs de-a lungul a patru ani 500, 500, 1000 şi respectiv 2000 de piese, ceea ce înseamnă că producţia cumulativă este 4000, pe când cea curentă este 2000. Dacă iniţial această firmă consuma 4 ore pentru o unitate de produs, apoi 3,2 ore, iar pentru ultimele 2000 consuma doar 2,2 ore, curba de experienţă ar arăta astfel: Timp de

muncă

Page 258: 39058783 Suport Curs Ani Economie

25

Graf. 5. Curba de experienţă Teoria efectului de experienţă, menţionată pentru prima dată de

T.P. Wright în 1936, arată că pentru orice dublare cumulativă a producţiei într-o anumită ramură, costul total mediu, măsurat în unităţi monetare constante, scade cu un procent constant. Acest procent a fost evaluat empiric la 3 – 30%, în funcţie de domeniul de activitate. De exemplu, pentru industria aeronautică el este de cca. 15%.

Cele mai importante explicaţii ale efectului de experienţă sunt: - efectul de învăţare, conform căruia repetarea unei sarcini conduce

la scurtarea perioadei de timp necesare pentru realizarea sa, deci la reducerea costului; el este valabil la fel de bine pentru muncitori şi pentru manageri; managerii, în plus, învaţă să organizeze mai bine fluxul producţiei, scurtând perioadele de timp necesare unei operaţii sau/şi dintre diferitele operaţii;

- inovaţia şi substituirea muncii cu capitalul; acumularea de experienţă permite îmbunătăţirea produsului, începând cu designul şi terminând cu înlocuirea unor componente cu altele mai ieftine sau chiar a tehnologiei. Inginerii învaţă şi ei pe parcursul realizării unui produs şi inventează noi componente sau noi instrumente de muncă, care permit substituirea mai uşoară a muncii cu capitalul; De exemplu, la începutul anilor *70, un televizor color avea peste 5000 de componente, pe când în prezent el are cca. 500 de componente;

- ofertanţii de materii prime, furnizorii, „învaţă” la rândul lor necesarul mediu de materii prime al firmei, motiv pentru care firma poate beneficia de reduceri din partea acestora. Procesul de învăţare determină deplasarea în jos a curbei CTM pe

termen lung; grafic diferenţa dintre randamentele de scară şi efectul de învăţare este mai evident, astfel:

Producţie

Page 259: 39058783 Suport Curs Ani Economie

26

Graf. 6. Curba de experienţă şi randamentele de scară Dacă economia face distincţie între randamentele de scară şi curba

de învăţare, adesea în management cel două sunt incluse sub denumirea largă de curbă de experienţă, care nu se mai restrânge doar la procesul de învăţare. Existenţa curbei de experienţă a condus în practică la fundamentarea strategiilor concurenţiale numite strategiile costurilor sau strategii de volum, ale căror obiectiv este minimizarea costurilor.

(pentru mai multe amănunte a se vedea Jean-Pierre Detrie ş.a. –

STRATEGOR, politique generale de l’entreprise, 3e edition, Dunod, Pris, 1997, pag. 62 – 78).

Page 260: 39058783 Suport Curs Ani Economie

27

CAPITOLUL 4

PIAŢA PERFECT CONCURENŢIALĂ În acest capitol vom încerca să răspundem la întrebarea: cât de mult trebuie să producă o firmă? Prima piaţă pe care o vom aborda este concurenţa perfectă, piaţă pe care firmele sunt după cum cunoaşteţi „price takers”. Produsele sunt omogene, iar ponderea unei firme în totalul ramurii este suficient de mică pentru ca deciziile acesteia referitoare la producţie să nu influenţeze în nici un fel ramura. De asemenea, noile firme pot intra cu uşurinţă pe piaţă, dacă speră să obţină profit, iar firmele existente pot rămâne pe piaţă pe termen scurt, chiar dacă au pierderi. În analiza acestei pieţe, vom presupune ca şi anul trecut că firma urmăreşte maximizarea profitului, chiar dacă acest obiectiv este controversat acum în microeconomie. Este însă cert că o firmă nu se poate menţine mult timp pe piaţă dacă se abate sistematic de la acest obiectiv. 4.1. Comportamentul firmei şi oferta ramurii pe termen scurt Să ne amintim că, pe termen scurt, o firmă în concurenţă perfectă îşi maximizează profitul atunci când preţul este egal cu costul marginal şi mai mare decât costul total mediu. De asemenea, ea se menţine pe piaţă atâta vreme cât preţul este mai mare decât costul mediu variabil, deoarece în acest fel pierderile sale sunt mai mici decât costurile fixe pe care ar trebui să le suporte dacă ar ieşi de pe piaţă. Tot anul trecut arătam că oferta firmei în concurenţă perfectă este zona crescătoare a curbei costului marginal, dincolo de minimul costului mediu variabil (a se recapitula). Pornind de la oferta firmei pe termen scurt meţionată mai sus, putem determina oferta ramurii, care reprezintă nivelurile de producţie pe care ramura le va realiza în funcţie de nivelurile preţurilor pe termen scurt. Să presupunem că în ramură există numai trei firme cu structuri diferite de cost pe termen scurt aşa cum apare în graficul 1. La nivelul preţului P1 pe piaţă există doar firma cu costul marginal CM3, întrucât toate celelate firme au costuri prea mari. Pâna la nivelul preţului P2 oferta pieţei este costul marginal CM3. La P2, firmele 1 şi 2 intră pe piaţă, prima cu o producţie de 1 unitate, iar a doua cu 3 unităţi, în timp ce firma 3 produce 5 unităţi. Pe piaţă, la nivelul P2 vor exista 1+3+5=9 unităţi. Rezultă că între o producţie de 5 unităţi a firmei 3 şi o producţie a pieţei de 9 unităţi, oferta este o dreaptă paralelă cu abscisa la nivelul preţului

Page 261: 39058783 Suport Curs Ani Economie

28

P2. Când preţul creşte, creşte şi oferta, care reprezintă suma costurilor marginale aşa cum reiese din grafic.

Graficul 1: Oferta ramurii în condiţiile concurenţei perfecte Într-un tabel situaţia ar arăta astfel: Preţ (=CM) Q1 Q2 Q3 Q piaţă P1 0 0 3 3 P2 1 3 5 9 P3 2 4 6 12 Pe măsură ce preţul creşte firmele îşi extind producţia, dar în acelaşi timp cer mai mulţi factori pe piaţa inputurilor. În consecinţă creşte preţul inputurilor, iar costul marginal se deplasează în sus, ceea ce frânează creşterea ofertei. Din acest motiv spuneam anult trecut că elasticitatea ofertei determinată ca ∆Q/Q:∆P/P este invers proporţională cu costul. 4.2. Surplusul producătorului Anul trecut, când discutam despre surplusul consumatorului, arătam că el este diferenţa dintre preţul pieţei şi suma maximă pe care o persoană era dispusă să o plătească pe un bun. Analog, surplusul producătorului este, pentru fiecare unitate realizată, diferenţa dintre preţul

P3 P2 P1

O1 O2 O3

1 3 5 9 12

Q

P

Page 262: 39058783 Suport Curs Ani Economie

29

pieţei şi costul marginal. Surplusul total va fi suma surplusurilor individuale astfel:

Graficul 2: Surplusul producătorului

În graficul de mai sus surplusul este reprezentat de zona gri, triunghiul ABC. Cum suma costurilor marginale pentru a produce q* este costul variabil, întrucât sporul costurilor fixe este zero, surplusul producătorului poate fi definit şi ca venitul firmei minus costul variabil.

Pe ansamblul ramurii, surplusul producătorului este zona dintre curba ofertei şi preţul de echilibru, astfel:

Graficul 3: Surplusul producătorului pentru ramură 4.3. Comportamentul firmei şi comportamentul ramurii pe termen lung

A B

C

q*

C O

PE

QE

Page 263: 39058783 Suport Curs Ani Economie

30

Arătam anul trecut că intrarea şi ieşirea liberă a firmelor pe şi de pe piaţă face ca pe termen lung firma să funcţioneze la un preţ egal cu minimul costului total mediu. Aceasta înseamnă că pe termen lung profitul economic este zero. Faptul că profitul este zero nu trebuie interpretat în sensul că industria o să dispară, ci în sensul că industria nu va mai creşte în dimensiuni, întrucât nu mai există nici un stimulent pentru intrarea de noi firme pe piaţă. În aceste condiţii toţi factorii de producţie sunt remuneraţi la preţul pieţei, iar firma obţine profitul normal, care este costul de oportunitate inclus în costuri. Să presupunem că într-o ramură activează numai 4 firme, cu structuri de costuri identice, iar P* reprezintă acel nivel al preţului egal cu costul mediu minim. Pentru orice nivel al preţului sub P* firmele vor înregistra pierderi, ceea ce înseamnă că oferta firmelor este zona crescătoare a costurilor marginale dincolo de nivelul P*. Dacă în ramură ar exista doar firma 1, oferta ramurii ar fi O1; dacă intră şi firma 2, oferta va fi O2 ş.a.m.d.. La o cerere a pieţei C, înseamnă că oferta se prezintă astfel:

Graficul 4: Oferta ramurii pe termen lung Observaţi că oferta devine din ce în ce mai plată, ceea ce arată că cu cât există mai multe firme în ramură oferta este mai elastică. Acest lucru este firesc dacă ne amintim semnificaţia elasticităţii: modificarea procentuală a cantităţii oferite la modificarea procentuală a preţului. Dacă în ramură există o singură firmă şi preţul creşte cu %∆P, outputul va creşte cu a%∆Q. În schimb dacă există n firme, output-ul va creşte cu na%∆Q, evident mai mare decât ∆Q.

C O1 O2 O3

O4 P* P1 P2 P3

Page 264: 39058783 Suport Curs Ani Economie

31

Cu timpul vor exista suficiente firme în ramură pentru a ajunge la o ofertă extrem de elastică, pe care să o putem aprecia la o ofertă perfect elastică la nivelul minimului CTM pe termen lung. Au firmele aceeaşi structură de costuri pe termen lung? Dacă ne amintim că o piaţă perfect concurenţială se caracterizează prin perfecta mobilitate a factorilor de producţie, înseamnă că oricine poate achiziţiona factorii în aceleaşi condiţii ca şi firmele existente pe piaţă, ceea ce conduce într-adevăr la structuri de costuri identice. Explicaţia este simplă: să presupunem că firma 1 ar avea costuri mai mici pentru că are un anumit input mai eficient. Acest lucru este posibil doar dacă firma 1 ghiceşte că poate suevalua acel input. Firma 2 nu este împiedicată de nimeni să încerce să cumpere acest input. Atunci 1 va reacţiona oferind un preţ mai mare inputului, ceea ce antrenează o creştere a costului acesteia la nivelul firmei 2. O firmă poate avea costuri diferite de alta doar atâta timp cât este necesar pentru ca celelate firme să-i cunoască situaţia. Prin urmare avem toate motivele să considerăm că oferta industriei este perfect elastică, la CTM minim pe termen lung. Dar CTM este minim pe termen lung atunci când randamentele de scară sunt constante, ceea ce înseamnă că pe termen lung toate firmele din ramură se caracterizează prin astfel de randamente de scară. Dealtfel, dacă nu ar fi aşa nici nu am mai putea vorbi de concurenţă perfecă, întrucât înseamnă că prin economii de scară cel puţin o firmă poate să capete o poziţie dominantă pe piaţă. Pornind de la o situaţie dată pe termen lung, dacă cererea scade ea antrenează reducerea preţului şi ieşirea anumitor firme de pe piaţă. Care va fi însă ordinea de ieşire din moment ce toate firmele au aceeaşi structură a costurilor? Pentru a răspunde la această întrebare să ne remintim că firmele intră treptat pe piaţă, iar P* era egal cu CTM la un nivel dat al capacităţilor. Inevitabil unele firme au capacităţi mai vechi decât altele, şi acestea vor fi primele care vor ieşi de pe piaţă, antrenând o reducere a ofertei şi revenirea preţului la P*. În acest fel consumatorii obligă o parte din firme, cele care ies de pe piaţă, să realoce resursele către alte activităţi, motiv pentru care se spune că în concurenţă perfectă eficienţa alocativă este maximă.

4.4. Echilibrul firmei în concurenţă perfectă 4.4.1. Echilibrul firmei

Pe piaţa cu concurenţă perfectă firmele obţin profit pe tot intervalul

în care VT>CT. Punctul în care firmele obţin profit maxim, aşa cum ştiţi din cursul Economie I, este punctul în care Vmg=Cmg=P (punctul E). Este punctul spre care tind toate firmele, profitul în acest puct (de

Page 265: 39058783 Suport Curs Ani Economie

32

asemenea pe tot parcursul zonei de rentabilitate) este diferenţa dintre P şi CTM.

Graficul 5. Echilibrul firmei în concurenţă perfectă

Dacă nivelul preţului coincide cu punctul în care curba Cmg intersectează curba CTM atunci firma nu va înregistra profit. Singurul punct de echilibru în care firma nu va înregistra pierderi este tocmai acest punct, firma optimizează producţia astfel încât să atingă nivelul minim al costului total.

P, CT

Q

Q

Cmg CTM

Vmg=P

Profit

Eprofit

Profit maxim

Page 266: 39058783 Suport Curs Ani Economie

33

Graficul 6. Firma în concurenţă perfectă fără profit

În caz contrar, dacă tehnologiile, deficienţele manageriale sau preţul factorilor nu permite atingerea unui CTM minim suficient de coborât şi acesta va excede nivelul preţului firma va înregistra pierderi. În acest caz firma trebuie să decidă schimbarea tehnologiilor, prin investiţii; reforma sistemului managerial prin schimbarea funcţională a proceselor decizionale sau/şi schimbarea managerilor; reorganizarea gestiunii pieţelor de achiziţie a factorilor; În caz contrar firma va ieşi după piaţă pe termen suficient de şndelungat pentru ca volumul pierderilor să depăşească volumul posibiliăţilor de acoperire a acestora.

Q

Q

Profit

pierderi

Cmg CTM

Vmg=P

P-CTM

Singurul puct de echilibru posibil de ales pentru firmă

P, CT

Page 267: 39058783 Suport Curs Ani Economie

34

Graficul 7. Firma în concurenţă perfectă cu pierderi

Variabilele externe pe care firma trebuie să le administreze în scopul atingerii acelui nivel al producţiei care să îi permită înregistrarea profitului maxim sunt: preţul factorilor şi nivelul cererii. Cum în concurenţă perfectă firma nu poate să influenţeze dimensiunea variabilelor externe firmei, administrarea schimbării dimensiuni acestor variabile se transformă pentru firmă în adaptarea dimensiuni proceselor interne. În caz contrar oferta firmei pe piaţă se modifică. Situaţiile de schimbare a comportamentului firmei sunt următoarele: 4.4.2. Modificarea preţului factorilor de producţie variabili

Dacă preţul factorilor scade atunci nivelul costurilor firmei scade fără a fi necesară o modificare a productivităţii. Curba costului marginal se deplasează de la Cmg1 la Cmg2 iar curba costului total mediu translateză de la CTM1 la CTM2. În acest caz nivelul preţului pe care firma îl poate accepta scade la P2 iar cantitatea pe care firma o oferă la acest nivel al preţului este q2. Dacă firma nu operează schimbarea variabilelor pe care ia le pune în faţa mecanismului pieţei ea ar înregistra supraprofit egal cu P1-P2 la nivelul q1. Rămânerea în codiţiile de concurenţă perfectă implică modificarea echilibrului general al pieţei, astfel preţul pieţei devine P2 iar cantitatea totală oferită pe piaţă devine Q2. acest lucru este posibil deoarece în concurenţă perfectă preţul factorilor se modifică idetinc pentru toate firmele.

CTM

CVM Pierderi

Profit Q

Q

pierderi

Vmg=P

Cmg

Page 268: 39058783 Suport Curs Ani Economie

35

Graficul 7. Modificarea preţului factorilor de producţie variabili 4.4.3. Modificare preţului factorilor de producţie ficşi

O modificare a acestor facori implică o creştere a CTm fără a implica o modificare a Cmg. O scumpire a licenţelor de fabricaţie sau comercializare, a costului materialelor destinate segmentului administrativ al firmei sau a oricăror taxe constante pentru fiecare firmă determină deplasare curbei caostuli total mediu de la CTM1 la CTM2. În condiţii de concurenţă perfectă echilibrul pieţei nu se va modifica astfel încât orice firmă confruntată cu schimbări de genul celor amintite mai sus va înregistra pierderi.

Q Q

P P

P2 P2

P1 P1

q1 q2 Q1 Q2

C

O1 O2

Cmg1 CTM1

Cmg2

CTM2

Page 269: 39058783 Suport Curs Ani Economie

36

Graficul 8. Modificarea preţului factorilor de producţie ficşi 4.4.4. Scăderea cererii pe piaţă pentru produsele firmei Scăderea cererii, de la C1la C2, la nivel de firmă determină iniţial scăderea preţului de la P1 la P2, echilibrul pieţei migrând de la E1 la E2. La acest nivel al preţului firma va înregistra pierderi egale cu diferenţa dintre curba costului total mediu şi noul nivel al preţului. La acest nivel al preţului firma îşi va reduce oferta de la O1 la O2 astfel încât echilibrul pieţei să migreze din nou către E3 de această dată, preţul revenind la nivelul anterior P1. Aici profitul economic al firmei este nul. La acest nivel al cantităţii oferite firma ar fi fost tentată să practice un preţ P3 mai mare decât P1, pentru a avea profit economic.

P P

Q Q q1 Q1

O

C

Cmg

CVM

CTM1

CTM2

pierderi

Page 270: 39058783 Suport Curs Ani Economie

37

Graficul 9. Scăderea cererii pe piaţă 4.4.5. Creşterea cererii pe piaţă pentru produsele firmei Creşterea cererii de la C1 la C2 determină migrarea echilibruli pieţei de la E1 la E2, aici preţul pieţei devenind P2>P1. Structurile de costuri ale firmei nu suferă nici o modificare astfel încât firma va înregistra un profit economic egal cu P2-P1. La acest nivel al preţului firma va fii tentată să ofere cantitatea Q2>Q1. Cererea în concurenţă perfectă crescând pentru toate firmele prezente pe acelaşi segment al pieţei, vom asista la creşterea ofertei pe piaţă de la O1 la O2. Prin această mişcare regularizatoare ecilibrul pieţei va migra către E3 unde creşterea cererii este integral satisfăcută iar nivelul preţului va fi din nou P1.

P P

Q Q

P3 P1 P2

Q1 Q2

P1 P2

Cmg

CTM C2

C1

O1 O2

E1

E2

E3

FIRMĂPIAŢĂ

q1 q2

Page 271: 39058783 Suport Curs Ani Economie

38

Graficul 10. Creşterea cererii pe piaţă. 4.5. Surplusul producătorului pe termen lung

Unele firme beneficiază, chiar în concurenţă perfectă, de ceea ce vom numi rentă economică, datorită faptului că anumiţi factori de producţie au oferta perfect inelastică. Exemplu de factori limitaţi în ofertă sunt: pământul, zăcămintele de cărbuni, talentul creator ş.a.. Ceea ce face ca profitul economic să ajungă zero pentru aceşti factori este dorinţa altor firme de a-i cumpăra sau închiria. De exemplu, să presupunem că două firme din aceeaşi ramură sunt fiecare în parte proprietare ale terenului pe care se află; costul explicit minim al obţinerii pământului este zero. Una dintre firme, A, se află la doi kilometrii de piaţă, iar cealaltă, să-i spunem B la 50 km.. Din acest motiv, A are anual cheltuieli cu 1000 de dolari mai mici decât B. Atunci vom spune că A realizează o rentă anuală de 1000 de dolari. Renta apare deoarece terenul firmei A este mai valoros decât al firmei B, întrucât alte firme ar fi dispuse să-l cumpere. Dacă concurenţa firmelor pentru a achizţiona acest pământ determină creşterea preţului său cu 1000 de dolari, profitul economic dispare întrucât firma A sacrifică 1000 de dolari în plus faţă de B pentru a-şi desfăşura activitatea pe acea suprafaţă de teren. Prin urmare creşterea rentei economice este cea care face ca profitul economic să devină zero, deoarece costul de oportunitate, componentă a costului firmei, creşte cu 1000 de dolari. Valoarea de piaţă a acelui teren este de 1000 de dolari, în timp ce firma îl „achiziţionează” cu zero dolari. Putem acum să definim renta economică drept diferenţa

P P

Q Q

O1

O2

C1

C2

P2 P1

P2 P1

Q1 Q2

E1

E3

E2

FIRMĂPIAŢĂ

Page 272: 39058783 Suport Curs Ani Economie

39

între valoarea de piaţă a unui factor şi cel mai mic preţ plătit pe acel factor.

În aceste condiţii, factorul cu ofertă perfect inelastică apare ca un cost fix pentru firmă, asemănător costului fix pe termen scurt, în timp ce toate celelalte cheltuieli, altfel CT apar acum ca un cost variabil. Renta va fi diferenţa dintre încasările firmei şi aceste costuri variabile, adică exact ceea ce arătam puţin mai sus că înseamnă surplusul producătorului. Rezultă că surplusul producătorului pe termen lung este renta economică.

Prin urmare, chiar dacă există factori de producţie cu ofertă fixă în concurenţă perfectă pe termen lung, profitul economic va fi zero.

4.6. Limite ale modelului pieţei cu concurenţă perfectă Piaţa cu concurenţă perfectă este un model util pentru a studia

probleme economice reale, cum ar fi aşa cum am văzut renta economică sau, dacă vă amintiţi de anul trecut, efectul economic al taxelor asupra pieţei, al preţurilor administrate sau oferta de muncă. În practică însă puţine firme, poate micii producători agricoli, se confruntă cu o cerere perfect elastică. În realitate există pieţe aproape perfect competitive, în sensul unei cereri la nivelul firmei foarte elastice şi a intrării/ieşirii libere pe/de pe piaţă. Firmele care funcţionează în aceste condiţii sunt dispuse să-şi vândă producţia pentru un preţ apropiat de costul marginal. Una din limitele concurenţei perfecte este tocmai caracterul său pur teoretic. S-a încercat depăşirea acestui impas prin introducerea conceptului de piaţă contestabilă prin care vom înţelege acea piaţă pe care o nouă firmă poate intra în exact aceleaşi condiţii de costuri ca şi firma existentă pe piaţă şi din care o firmă poate ieşi fără să piardă nici o investiţie. Altfel spus, nu există ceea ce numeam sunk cost. Sunt însă puţie exemple de astfel de pieţe. Alte limite pot fi sintetizate după cum urmează: 1) Pe termen lung, concurenţa perfectă exclude de fapt, asemănător monopolului, comportamentul competiţional; aceasta deoarece piaţa evoluează spre o structură „îngheţată”, în care un număr mare de firme se află în exact aceeaşi situaţie şi în care, aşa cum afirma A.A. Cournot „efectul competiţiei îşi atinge limitele”. Frank Knight arată că pe termen lung nu se mai poate vorbi de competiţie în sens comportamental, psihologic, ci de atomism. 2) Concurenţa perfectă, dar într-o oarecare măsură şi celelalte structuri de piaţă, abordează concurenţa ca pe un concept indisolubil legat de schimb, de vânzarea - cumpărarea de bunuri economice, fie ele bunuri de consum sau factori de producţie şi implicit de preţ. Operaţiile din interiorul firmei, prin care resursele sunt alocate şi transformate şi prin care se realizează efectiv producţia sunt neglijate. Firma este analizată doar prin prisma

Page 273: 39058783 Suport Curs Ani Economie

40

tipului de produs pe care îl vinde sau îl cumpără, iar economia este văzută ca un sistem de pieţe interdependente. În acest fel se neglijază faptul că în realitate sistemul economic este un ansamblu de instituţii variate şi în continuă schimbare. 3) Concurenţa este văzută ca o forţă care face ca resursele să „graviteze” în jurul cele mai eficiente utilizări şi forţează preţul să coboare la nivelul celui mai mic cost pe termen lung, ceea ce ar presupune eficienţă productivă şi alocativă maximă. Teoria spune că P=CTM=CM, dar această condiţie nu este suficientă, arată studiile recente, pentru ca eficienţa să fie maximă. Aceasta deoarece pot să existe rezerve de reducere a costurilor în interiorul firmelor; dacă toate firmele sunt egal ineficiente în administrarea internă, echilibrul concurenţial perfect poate implica pierderi de bogăţie. Conform conceptului de X-eficienţă elaborat de Leibenstein, există numeroase situaţii în care oamenii şi organizaţiile nu muncesc la fel de mult şi de eficient pe cât ar putea dintr-o varietate de motive. Concurenţa nu este legată în nici un fel de eficienţa internă, mai ales cea tehnologică a firmelor şi neglijează concurenţa prin inovaţie, mult mai importantă decât cea prin preţ pentru că nu loveşte în profitul firmelor, ci în însăşi fundamentele lor. 4) Sunt neglijate interdependenţele inerente dintre firme şi înzestrarea diferită a firmelor cu „abilitatea” de a concura. Pornind de la aceste limite ale conceptului de concurenţă aşa cum este el abordat de ştiinţa economică, s-a conturat o nouă orientare în microeconomie, de dezvoltare a „comportamentului” firmei, în care are loc o oarecare întoarcere la concepţia lui A.Smith şi în concurenţa este privită mai degrabă ca un concept comportamental.

Page 274: 39058783 Suport Curs Ani Economie

41

CAPITOLUL 5

MONOPOLUL

5.1. Definiţia monopolului

Dacă aţi jucat o singură dată „Monopoly” aţi putut seziza ca

obiectivul fiecărui jucător este de a obţine controlul asupra a câtor mai multe „proprietăţi” pentru a se putea impune celorlalţi participanţi la joc şi a obţine beneficii consistent superioare lor, ca în final să rămână singurul subiect de proprietate.

În ceea mai simplă definire monopolul reprezintă aceea situaţie caracterizată de faptul că întreaga producţie a unui bun este concentrată într-o singură firmă. Definiţia are la bază sensul cuvântului monopol: unic producător. Acestă definire simplă face posibilă identificarea, în aparenţă, fără probleme a situaţiilor de monopol: de exemplu, Romtelecom este singurul furnizor de telefonie fixă în momentul actual, deci este monopol. Dar şi o casă de modă este singurul producător de îmbrăcăminte cu un anumit design, cu o imagine unică– este monopol? Sau Coca – Cola este singurul producător de coca-cola, produs cu caracteristici distincte faţă de orice alt produs de pe piaţă – este ea monopol? Conform definiţiei convenite anterior, ultimele două firme sunt de asemenea monopol. Ori de câte ori o firmă poate fi izolată ca producător de bunuri diferite de ale altor firme ea este un monopol. Această definiţie este mult prea largă. Ar înseamna că şi această lucrare este un monopol, pentru că este semnificativ diferită de alte lucrări. Însă informaţiile pe care ea le transmite ori sunt prezente sub o altă abordare în alte lucrări ce tratează aceleaşi subiecte, ori, în cazul originalităţii, vor putea fi preluate în condiţiile legale în cadrul altor tratări. Deci în cazul bunurilor diferenţiabile nu este vorba decât de o individualizare a produselor, de creerea anumitor caracteristici ce vor face un produs să fie preferat (ales spre a fi consumat) de către consumator. Diferenţierea este eminamente subiectivă deoarece depinde în primul rând de aprecierile consumatorilor, deci nu vom putea trasa o graniţă obiectivă a gradului de diferenţiere până la care un produs conduce la situaţia de monopol, el fiind mai mult sau mai puţin diferit de alte produse substituibile în consum. Individualizarea anumitor caracteristici reprezintă baza de manifestare a concurenţei. Plecând de la acest inconvenient al definiţiei, clasicii au conceput monopolul ca fiind dreptul conferit de stat unei firme de a fi singurul ofertant pe o piaţă. Această definiţie a condus la formarea unei imagini negative a monopolurilor; monopolul era văzut ca ceva rău, ca un

Page 275: 39058783 Suport Curs Ani Economie

42

exemplu de „tiranie” pe piaţă sau de favoritism. Dacă restrângem monopolul la definiţia ultimă, înseamnă că în condiţiile unei pieţe libere, el nu poate exista, întrucât statul nu se implică, lucru infirmat de practică. O altă definiţie a monopolului, cea neoclasică, are în vedere formarea preţului: este monopol orice persoană fizică sau juridică care reuşeşte să obţină un preţ de monopol. În condiţiile concurenţei perfecte, preţul este unul „concurenţial”, format liber, prin confruntarea cererii cu oferta. Caracterul concurenţial al preţului este asigurat de forma specifică a cererii, perfect elastică la nivelul firmei, care ne asigură că firma nu poate influenţa preţul. Monopolistul în schimb, poate stabili cantitatea oferită şi preţul astfel încât să îşi maximizeze profitul. În ceea ce priveşte cantitatea oferită monopolistul nu va ţine cont de cerere. În orice alt tip de concurenţă producătorul trebuie să îşi optimizeze în primul rând funcţionarea internă şi în funcţie de aceasta să optimizeze produsul P*Q pentru a-şi maximiza profitul, monopolistul manipulează relaţiile cu piaţa, cu cererea pentru a le adapta la structurile de prpoducţie proprii pentru a ajunge la un optim al venitului total încasat. Singurele restricţii impusă acestuia de către piaţă vor determina ca volumul ofertei să fie adaptat asfel încât să se poată păstra poziţia exclusivă pe piaţă, iar referitor la preţ, monopolistul va încerca să îşi însuşească tot surplusul consumatorului. În cazul acestei definiţii monopolul reprezintă aceea situaţie în care un producător obţine controlul pieţei pe baza: deţinerii exclusive a drepturilor de proprietate asupra unor active incorporale (ex. brevete, elemente de imagine a produsului etc.); contolului asupra unor categorii de resurse; rezultatului acţiunii statului. Acesta este sensul în care vom utiliza în continuare conceptul de monopol. 5.2. Măsurarea puterii de monopol Puterea de monopol constă în capacitate firmei de a influenţa preţul făcând produsul mai mult sau mai puţin accesibil cumpărătorui, stabilindu-se astfel cantitatea tranzacţionată. Monopolul pur, situaţie în care există un control absolut asupra preţului, este rar întâlnit, puterea de monopol este un fenomen relativ, cu diferite grade de manifestare. Pentru că monopolul derivă dintr-o cerere relativ inelastică (prin comparaţie cu concurenţa perfectă), un bun indicator de determinare a puterii de monopol decurge chiar din valoarea coeficientului de elasticitate a cererii la preţ.

Ar fi o greşeală să considerăm că cererea pe piaţa de monopol este perfect inelastică? În general majoritatea lucrărilor de teorie economică spun că un cosmator poate renunţa la consumul unui anumit produs chiar dacă acesta nu are substituienţi pe piaţă şi deci consideraţia de cerere

Page 276: 39058783 Suport Curs Ani Economie

43

perfect inelastică ar fii eronată. Însă în cazul monopolului rezultat ca urmare a inervenţiei puterii publice sau a impunerilor în consum se poate ajunge la situaţia în care consumatorul aproape că nu mai are drept de opţiune în consum. Un astfel de monopol va reuşi să impună un preţ ce chiar depăşeşte surplusul consumatorului. Alegerea unui bun alternativ în consum reprezintă o opţiune suplimentară pentru consumator, puterea de monopol nu este alterată de prezenţa pe piaţă a produselor concurente, ce ar putea substitui bunul oferit de către monopol. Astfel de situaţii apar atunci când veniturile obţinute ca urmare a tranzacţiilor monopolului reprezintă o opţiune pentru veniturile din fiscalitate, preţul este o taxă mascată şi achitarea lui presupune aceeaşi obligativitate ca oricare impunere fiscală. În acest caz beneficiul monopoluli va fii maxim, el va reuşii să vânda întreaga cantitate produsă, nivelul acesteia va corespunde punctului în care cererea devine perfect inelastică.

Spre exemplu, principatul Monaco îşi realizează veniturile din deţinerea monopolului asupra a o serie de utilităţi, energie, telefonie fixă etc cu un consum minim ce condiţionează calitate de rezident. Pentru anumiţi indivizi ce optează să aibă rezidenţa aici doar pentru a nu plăti impozite directe către alte state acest minim de consum depăşeşte nevoile lor curente. În cazul lor apare o impunere în consum ce duce nivelul cheltuielilor peste nivelul surplusului consumatorului. Aceeaşi situaţie apare şi în cazul vânzărilor condiţionate de compărarea anumitor bunuri pe care consumatorii nu le doresc să le achiziţioneze.

Page 277: 39058783 Suport Curs Ani Economie

44

Graficul 1. Monopolul şi elasticitatea cererii la preţ

Între preţ, venitul marginal şi elasticitatea cererii la preţ există următoarea relaţie:

Vmg=P(1+1/Ec/p). Dacă în această relaţie vom avea în vedere cererea la nivelul firmei şi elasticitatea acestei la preţ, cum profitul este maxim când Vmg=Cmg, înseamnă că putem scrie că:

Cmg= P(1+1/Ec/p) de unde rezultă că preţul pe care îl va alege monopolul este:

P=Cmg(1+1/Ec/p). Aceste preţ diferă de cel caracteristic pieţei perfecte, fiind mai

mare, procentual, faţă de costul marginal cu o marjă uşor de determinat ca:

(P-Cmg)/P=-1/Ec/p. Această marjă poartă numele de gradul Lerner al puterii de

monopol sau indicele Lerner, după numele economistului Abba Lerner care l-a introdus pentru prima dată în 1934. Vom scrie că

L=(P-Cmg)/P=-1/Ec/p. Se poate observa că pentru P=Cmg, indicele este zero, ceea ce

înseamnă că puterea de monopol este cu atât mai mare cu cât indicele este mai ridicat. Cum elasticitata cererii la preţ are întotdeauna o valoare negativă, reflectând legea cererii, înseamnă că L va fi întotdeauna pozitiv.

QE Q

Q Vmg>0

Vmg<0

VT

PE

Vmg

A

B

D

C

P, Vmg

Cerere elastică

Cerere inelastică

Firma de monopol oprerează cu o curbă a cererii A-B-C. punctual la care se stabileşte producţia oferită este punctual B, Unde Vmg=0. Pentru situaţia în care un monopol reuşeşte să impună un bun în consum curba cererii devine A-B-D, curba Vmg va avea în acest caz o pantă nulă.

Page 278: 39058783 Suport Curs Ani Economie

45

În practică este dificil de estimat costul marginal, motiv pentru care se foloseşte ca aproximaţie a acestuia costul variabil mediu. Conform indicelui Lerner, puterea de monopol exprimă capacitatea unei firme de a practica un preţ mai mare decât costul marginal şi nu are nici o legătură cu profitul firmei. Acesta depinde de costurile medii ale monopolului, deci nu exclude posibilitatea ca o firmă să aibă putere mare şi totuşi un profit scăzut. Puterea de monopol derivă din trei surse: elasticitatea imperfectă a cererii, numărul mic al concurenţilor, mai exact numărul jucătorilor majori, şi modul în care interacţionează firmele pe piaţă. Dacă prima sursă este evidentă, cea de-a doua vine şi o completează. Explicaţia este simplă: întotdeauna cererea pieţei este mai puţin elastică decât cererea la nivelul firmei; cu cât pe piaţă există mai puţine firme, cererea se repartizează pe un număr mai mic, fiind mai inelastică. Dar numărul firmelor are şi o altă implicaţie: cu cât sunt mai puţine, cu atât vor fi mai tentate să coopereze, iar această observaţie trimite la cea de-a treia sursă de putere menţionată. Dacă firmele aleg concurenţa prin orice mijloace, cererea la nivelul unei firme devine foarte elastică şi marja de preţ imposibilă. Pentru că nivelul de concentrare al pieţei indică într-o oarecare măsură puterea de monopol, în practică se utilizează alţi doi indicatori, ce exprimă gradul de concentrare:

- nivelul de concentrare al pieţei, determinat ca un raport procentual între cifra de afaceri a unei firme care operează pe piaţă şi cifra de afaceri a pieţei;

- indicatorul Herfindall: H=∑pi2 , în care pi reprezintă ponderea

firmei i în totalul vânzărilor pe o piaţă cu n firme. Un ultim indicator al puterii de monopol este elasticitatea

încrucişată a cererii. Dacă produsele unei firme sunt puternic substituibile, cererea la nivelul firmei este foarte elastică şi nu îi permite o marjă mult superioară costului marginal. Gradul de substituabilitate se măsoară cu ajutorul elasticităţii încrucişate: Ecx/py. 5.3. Strategii de preţ pentru firmele cu putere de monopol

Indicatorii de determinare a puterii de monopol evidenţiază că orice firmă se poate bucura de această putere, ceea ce diferă fiind mărimea sa. Problema care apare pentru managerii acestor firme este cum să utilizeze cât mai eficient această putere. Problema majoră a managerului unei firme monopoliste constă în faptul că orice reducere a preţului determină o reducere a venitului marginal încasat. Acest lucru se întămplă deoarece încazul cererii inelastice cu care se confruntă monopolul surplusul consumatorului scade pe fiecare unitate suplimentară ce ar urma să fie tranzacţionată. Diferenţa de valoare între preţul de monopol şi preţul ce ar

Page 279: 39058783 Suport Curs Ani Economie

46

rezulta în concurenţă perfectă se află în scădere, spaţiul de acţiune al monopolului scade.

Prin urmare este mult mai incomod să fii manager într-o firmă cu putere pe piaţă faţă de o firmă concurenţială pentru că nu trebuie să ai în vedere doar reducerea costurilor, ci şi tehnicile de determinare a preţului. Cum elasticitatea cererii firmei nu este deloc uşor de determinat, bazându-se adesea pe modele complicate sau pe intuiţia managerului, stabilirea strategiilor de preţ nu este o sarcină uşoară. Ceea ce urmăreşte managerul prin strategia de preţ este să îşi atragă să „captureze” tot surplusul consumatorului sau măcar cât mai mult din acesta. O modalitate cunoscută de a realiza acest lucru este discriminarea prin preţuri. Într-o anumită perioadă de timp, discriminarea poate să îmbrace trei forme:

Discriminarea de gradul I, apare atunci când firma vinde aceluiaşi consumator fiecare unitate exact la preţul pe care acesta este dispus să îl plătească;

Graficul 2. Discriminarea de gradul 1

Modificarea nivelului preţului în funcţie de cantitatea pe care

fiecare consumator este dispus să o cumpere coduce la acapararea întregului surplus al consumatorului. La nivelul preţului PE firma ar obţine profit normal tranzactionând cantitatea la nivelul QE (acesta ar fi echilibrul în concurenţă perfectă), însă monopolul poate accepta şi

Cmg

CTM Profit mai mic decât profitul normal

Cererea

Profit superior profitului normal

P` PE P

P

QE Q` Q

Q

Page 280: 39058783 Suport Curs Ani Economie

47

un profit inferior acestuia acceptând desfăşurarea tranzacţiilor la nivelul preţului P (pentru consumatorii cu o disponibilitate de plata situată sub nivelul PE), unde este dispus sa vinda cantitatea Q în scopul acaparării pieţei. Pentru a înregistra profituri superioare profitului normal firma monopolistă va tinde să încheie majoritatea tranzacţiilor la un nivel superior preţului PE şi anume P`.Monopolul reuşeşte astfel să determine consumatorii sî plătească cel mai înalt nivel al preţului pe care sunt dispuşi să îl achite.

Discriminarea de gradul II, aplicată pe pachete de produse; în acest caz consumatorul plăteşte cu atât mai puţin, cu cât consumă o cantitate mai mare;

Graficul 3. Discriminarea de gradul 2

Discriminarea de gradul III, prin care firma vinde la preţuri diferite pe pieţe diferite, izolate geografic sau artificial prin anumite tehnici cum ar fi: calitatea serviciilor, ambalajul, marca ş.a..

Cmg

Vmg

Cerere D

A B C

E

F

Creşterea profitului prin practicarea unui preţ mai mare, pentru o cantitate tranzacţionată mai mică

Profitul monopolului fără discriminare

Creşterea profitului prin practicarea unui preţ mai mic, pentru o cantitate tranzacţionată mai mare

0 Q1 QE Q2 Q3 Q1<QE<Q2<Q3 Q

P

Page 281: 39058783 Suport Curs Ani Economie

48

Graficul 4. Discriminarea de gradul 3 Firma de monopol va accepta să vândă orice cantitate până la

nivelul QE, la niveluri diferite ale preţului. O altă strategie de preţuri, înrudită cu discriminarea de gradul trei,

este discriminarea intertemporală. În acest caz consumatorii sunt izolaţi în grupuri omogene din punct de vedere al elasticităţii cererii la preţ pentru anumite momente de timp. De exemplu, gândiţi-vă la DVD-uri şi la preţul acestora pe piaţă acum trei ani, astăzi şi peste trei ani. Atunci când ele au apărut, preţul lor era mai mare decât cel actual nu numai pentru a acoperi cheltuielile de concepere şi lansare, ci şi pentru că se adresau unor consumatori nerăbdători să le achiziţioneze, cu o cerere foarte inelastică. Strategia constă aşadar în a alege ca ţintă iniţială un grup de consumatori care nu sunt dispuşi să aştepte şi în a fixa o marjă de preţ corespunzătoare cererii acestora. După ce acest grup a cumpărat produsul, preţul este redus iar noua ţintă devine un grup de consumatori cu o cerere mai elastică. Colecţiile de modă sunt un exemplu şi mai evident.

O formă a discriminării intertemporale este şi preţul „peak-load”, care se referă la practicarea unor preţuri mai mari în perioadele în care cererea pe piaţă atinge un vârf, aşa cum se întâmplă în cazul cinematografelor în week-end. Într-o anumite condiţii, preţurile mai mari se justifică şi prin faptul că firma produce o cantitate mai mare, care antrenează costuri marginale mai mari (curba cererii la nivelul firmei se deplasează în sus).

CTM

Cmg

Cererea

Vmg

P2 PE

Q2 QE

P

Q

Page 282: 39058783 Suport Curs Ani Economie

49

De asemenea legată de discriminarea prin preţuri este tehnica numită „tariful din două părţi” (two-part tariffs), prin care preţul produsului este scindat în două: un preţ pentru a avea acces la produs şi un altul pentru utilizare. De exemplu, Disneyland percepe un preţ la intrare, apoi fiecare distracţie este taxată la rândul ei. Dar această discriminare se poate aplica şi altor tipuri de produse: de exemplu, studenţii de la unele facultăţi particulare plătesc o taxă anuală, dar şi fiecare examen. La telefonia fixă, plătim un abonament lunar, dar şi fiecare impuls ş.a.. O variantă a acestei strategii este tariful din două parţi cu un cadou, care permite firmelor să perceapă un preţ mai mare de acces, fără o reducere semnificativă a numărului consumatorilor: de exemplu minutele gratuite din abonamentele de telefonie fixă.

O tehnică distinctă de preţuri este „bundling-ul”, adică vânzarea „la pachet”. Ea se aplică atunci când consumatorii au o cerere eterogenă, iar firma nu poate aplica discriminarea prin preţuri. De exemplu, să presupunem că o companie de teatru pune în scenă două spectacole diferite, unul care se adresează tuturor spectatorilor, iar altul care se adresează mai ales adolescenţilor. Cele două categorii de consumatori sunt dispuşi să plătească pentru cele două spectacole, în funcţie de calitatea sălii, următoarele preţuri:

Tabelul 1: Bundling-ul Sala Piesa 1 Piesa 2 A 150.000 50.000 B 100.000 75.000 În cazul în care compania vinde separat cele două piese, dacă doreşte să acopere ambele săli, poate să practice un preţ de maximum 100.000 lei pentru prima piesă şi 50.000 de lei pentru cea de-a doua, ceea ce conduce la un câştig pe consumator de 150.000 de lei. Dacă însă vinde piesele împreună, ea poate opta pentru un preţ de 175.000 de lei pe pachet, ceea ce evident îi va aduce un câştig suplimentar. Acesta este bundling-ul. Câştigul suplimentar apare deoarece cererile consumatorilor sunt corelate negativ, adică cei care sunt dispuşi să plătească mai mult pe piesa „grea”, sunt dispuşi să plătească mai puţin pe cea „uşoară” şi invers. O variantă a acestei strategii este mix-bundling-ul, aplicabilă atunci când firma are posibilitatea să vândă bunurile atât „la pachet”, cât şi separat. Aceasta este strategia ideală, dacă cererile consumatorilor nu sunt corelate negativ decât într-o oarecare măsură sau dacă sunt prea mari costurile marginale, cel puţin mai mari decât ceea ce este dispus să plătească măcar unul dintre consumatori. De exemplu, să presupunem că un restaurant oferă doar două tipuri de mâncare: A şi B. Pentru A, costul marginal este de 20.000 de lei, iar pentru B de 30.000 de lei. Să presupunem că cele două feluri pot fi vândute separat astfel: A cu 60.000 de lei, iar B cu 90.000 de lei. Împreună, în acelaşi meniu, ele se pot vinde

Page 283: 39058783 Suport Curs Ani Economie

50

cu 100.000. Dacă se combină bundling-ul cu vânzarea separată, să presupunem că fiecare fel se poate vinde cu 80.000, iar pachetul cu 100.000. Să mai presupunem că restaurantul are 4 consumatori, a,b,c,d, fiecare fiind dispus să plătească pe cele două feluri astfel:

Graficul 5. Mix-bundling-ul Dacă bunurile sunt vândute separat, numai c şi d sunt dispuşi să

cumpere B şi a să cumpere A, iar profitul va fi 2(60.000-20.000)+1(90.000-30.000)=140.000. Dacă se aplică bundling-ul, vom avea un profit de 4(100.000 – 50.000)=200.000. Cu o strategie mixtă, avem: consumatorul a cumpără doar bunul B, consumatorii b şi c cumpără pachetul, iar consumatorul d cumpără doar bunul A. Profitul va fi: 1(80.000 – 20.000)+1(80.000 – 30.000)+2(100.000 – 50.000)=210.000, mai mare decât în celelalte variante. Motivul surplusului este că valoarea costurilor marginale pentru fiecare bun depăşeşete unul dintre preţuri. De exemplu, a este dispus să plătească 90.000 pe felul B, dar numai 10.000 pe A. O ultimă strategie pe care o vom aborda este „tying”-ul sau vânzarea condiţionată. Ea se aplică pentru produsele a căror utilizare necesită consumul altor produse. De exemplu un copiator necesită hârtie, iar compania poate să impună consumatorului utilizarea produsului aceleiaşi companii. Este chiar cazul Xerox în anii ’50. Scopul poate să fie cuantificarea mai bună a cererii şi aplicarea strategiei celor două preţuri sau protejarea mărcii (McDonald’s România cumpără materii prime din import, ceea ce asigură uniformizarea produselor) şi întărirea sa.

10 20 50 60 90 100

30

40

50

90

100 a

b

c

d

Page 284: 39058783 Suport Curs Ani Economie

51

Strategiile despre care am discutat până acum nu presupun ca pe piaţă să existe o singură firmă. Observaţi că ori de cât ori cererea nu este perfect elastică, produsele fiind diferenţiate, adică există putere de monopol, ele pot fi aplicate.

Page 285: 39058783 Suport Curs Ani Economie

52

CAPITOLUL 6

OLIGOPOLUL

6.1. Oligopolul: caracteristici generale Termenul de oligopol provine din limba greacă de la „oligos” care

înseamnă puţini şi „polein”, care înseamnă vânzare. El se utilizează pentru acel tip de concurenţă caracterizat printr-un număr mic de ofertanţi, care pot influenţa piaţa în scopul maximizării profitului. Numărul firmelor ofertante nu este o cifră exactă sau un interval precis, astfel încât să spunem, de exemplu, că dacă pe piaţă există între două şi zece firme piaţa este oligopol, iar peste zece firme este concurenţă monopolistică. Prin număr redus de ofertanţi înţelegem faptul că firmele sunt interdependente, adică un producător trebuie să ţină seama de deciziile celorlalţi atunci când îşi stabileşte propria strategie. În plus, fiecare firmă deţine o cotă de piaţă suficient de mare pentru a putea influenţa într-o oarecare măsură preţul produselor sale. Putem da multe exemple de pieţe oligopoliste: piaţa băuturilor răcoritoare (Coca-Cola şi Pepsi), piaţa telefoniei mobile din România (Mobirom şi Mobifon), piaţa automobilelor (Renault-Dacia şi Daewoo) sunt numai câteva.

Pe piaţa oligopolistă produsele pot fi diferenţiate sau omogene; de exemplu pe piaţa oţelului din întreaga lume oferta este asigurată de câteva societăţi care produc aceleaşi tipuri de oţel. În schimb, oferta de automobile este puternic diferenţiată, la fel ca şi oferta de servicii de telefonie mobilă sau oferta de răcoritoare.

Cauzele care conduc în practică la formarea oligopolurilor sunt aceleaşi care determină şi formarea monopolurilor; printre cele mai importante se numără:

- existenţa economiilor de scară; dacă într-o ramură costul mediu pe termen lung începe să crească de la niveluri înalte ale producţiei, şi firmele din acea ramură vor avea dimensiuni mari;

- economiile de scop, care se referă la faptul că dezvoltarea şi lansarea unui nou produs pe piaţă necesită adesea costuri mari, care nu pot fi acoperite decât prin practicarea unor preţuri mari sau/şi prin vânzarea unei cantităţi mari de produse;

- controlul exclusiv asupra unor resurse naturale sau asupra unor inovaţii;

- procesul de concentrare a capitalului, care constă în fuzionarea treptată a firmelor în scopul creşterii puterii pe piaţă şi a capacităţii de a achiziţiona factorii de producţie la costuri mai mici. Comportamentul firmelor care operează pe o piaţă de oligopol este

unul strategic, în sensul că fiecare firmă îşi concepe acţiunile în funcţie de

Page 286: 39058783 Suport Curs Ani Economie

53

comportamentul celorlalte. Dacă la incertitudinea inerentă interdependenţei dintre firme se adaugă şi diversitatea oligopolurilor contemporane, veţi înţelege de ce nu există un comportament tipic de oligopol, asemănător celorlalte forme de concurenţă, nici măcar la nivel teoretic.

Cu toate acestea, studiile empirice pun în evidenţă două lucruri interesante: în primul rând, preţurile de oligopol sunt puţin flexibile într-o economie stabilă, iar în al doilea rând, modificarea preţurilor este o decizie comună a firmelor oligopoliste. Stabilitatea preţurilor se explică prin forma specifică a cererii la nivelul firmei oligopoliste, frântă, asemănătoare unui cot. De unde provine această formă? Să pornim de la presupunerea că o piaţă oarecare este dominată de patru mari firme A, B,C şi D, ale căror produse sunt diferenţiate, dar substituibile şi care nu s-au înţeles între ele cu privire la preţul pieţei. Dacă firma A decide modificarea preţului, cum vor reacţiona firmele B, C şi D? Există două posibilităţi:

- fie celelalte firme să-şi modifice şi ele preţul, şi atunci cererea la nivelul firmei A este mai puţin elastică, în sensul că dacă preţul scade, el se reduce pe întreaga piaţă, iar clientela firmei A va rămâne aproximativ aceeaşi;

- fie restul firmelor să ignore comportamentul firmei A, iar în consecinţă cererea la nivelul firmei A să fie foarte elastică, deoarece cumpărătorii celorlalte firme vor opta, dacă preţul scade, pentru produsul firmei A. Dacă vom reprezenta pe aceleaşi grafice cele două posibilităţi va

rezulta următoarea situaţie:

P P

M

P* P* CM2 b

C2 CM1 VM2 c

VM1 C1 Q* Q Q Graf. 1. Cererea firmei în oligopol

Cererea firmei

Page 287: 39058783 Suport Curs Ani Economie

54

În graficul de mai sus, punctul M corespunde acelui nivel al producţiei pentru care costul marginal este egal cu venitul marginal; în consecinţă, preţul practicat de firmă în funcţie de cerere este P*. Dreptele notate în grafic cu C1 şi VM1 semnifică cererea şi venitul marginal în cazul în care celelalte firme urmează politica firmei A. Dreptele notate cu C2 şi VM2 reprezintă cererea şi venitul marginal al firmei A, dacă celelalte firme o ignoră. Observaţi că C1 este mai abruptă, deci mai puţin elastică decât C2. Dacă firma A decide reducerea preţului, iar celelalte firme nu fac acelaşi lucru, ele vor pierde din piaţă în favoarea lui A; de aceea este logic să presupunem că orice reducere a preţului de către firma A va fi urmată de celelalte firme. În consecinţă, mai jos de punctul M, cererea la nivelul firmei va fi dată de C1. În schimb, este la fel de logic să considerăm că orice creştere a preţului de către A va fi ignorată de către B, C şi D, pentru că decizia le avantajează din perspectiva cotei de piaţă deţinute. Orice creştere a preţului mai sus de M face ca cererea la nivelul firmei A să îmbrace forma C2. Rezultatul? O curbă a cererii frântă, „colţuroasă”, cu vârful în punctul M. Câtă vreme costul marginal se va deplasa de-a lungul segmentului bc, preţul firmei va rămâne neschimbat. Teoria curbei frânte în oligopol oferă o explicaţie mulţumitoare pentru stabilitatea preţurilor într-o economie care nu este afectată de inflaţie, dar nu explică în nici un fel mecanismul prin care se ajunge la P*. Pentru explicarea acestui mecanism vom face apel la teoria jocurilor. Să considerăm că pe o piaţă operează numai două firme A şi B, care realizează un singur gen de produs, să spunem X. Interacţiunea dintre firme poate să se realizeze prin multiple variabile cum ar fi preţul, cantitatea produsă, calitatea produsului, cheltuielile de publicitate, inovarea ş.a.. De cele mai multe ori însă deciziile firmelor au în vedere două variabile, preţul şi cantitatea, motiv pentru care ne vom opri în continuare asupra acestora. Firmele A şi B pot încheia acorduri referitoare la preţ şi cantitatea produsă, caz în care interacţiunea dintre firme poate fi studiată cu ajutorul jocului cooperativ. De cele mai multe ori însă firmele nu pot încheia acorduri între ele pentru că legile antitrust o interzic, sau, chiar dacă acordurile se semnează sau se apelează la înţelegeri mutuale, tentaţia încălcării acestora este mare atâta timp cât nu există un mecanism legal de „apărare” a înţelegerii. O altă modalitate a firmelor de a interacţiona o constituie jocurile necooperante. Acestea pot îmbrăca două forme: jocul simultan şi jocul secvenţial. În cazul jocului simultan, firmele A şi B adoptă decizii pe seama previziunilor pe care şi le construiesc una cu privire la cealaltă. Firma A nu cunoaşte în momentul adoptării deciziilor poziţia firmei B şi viceversa. Firmele pot fixa simultan preţul sau cantitatea produsă.

Page 288: 39058783 Suport Curs Ani Economie

55

În cazul jocului secvenţial, firma B cunoaşte în momentul adoptării deciziilor poziţia firmei A. Spunem că A este leader de cantitate, dacă fixează cantitatea şi leader de preţ, dacă optează pentru fixarea preţului. Cum firma B îşi va ajusta poziţia în funcţie de acţiunile firmei A, o vom numi după caz satelit de cantitate sau satelit de preţ. Jocurile necooperante la rândul lor se pot caracteriza prin informare perfectă, sau prin informare imperfectă. În primul caz, firmele cunosc cererea pieţei, funcţiile costurilor celorlalte firme, ca şi faptul că ceilalţi jucători de pe piaţă ştiu ceea ce ele cunosc. În cazul informării imperfecte anumite variabile rămân necunoscute firmelor, cum ar fi modificarea cererii pieţei sau rezultatele posibile ale jocului. Mai mult decât atât, informaţia poate fi asimetrică, situaţie în care firma care dispune de un avantaj informaţional poate utiliza acest avantaj în detrimentul concurenţilor. 6.2. Modelul Cournot şi modelul Bertrand Matematicianul şi inginerul francez A. A. Cournot (1801 – 1877) este primul care are meritul de a elabora prima formă matematică a problemei oligopolului. Înaintea lui J. Von Neumann şi a lui O. Morgenstern, ca şi mult înaintea lui J. Nash, Cournot anticipează prin modelul său soluţia jocului necooperant. În cadrul acestui model, firmele realizează produse identice şi fixează simultan cantităţile, fără să cunoască deciziile celorlalte firme. Un „comisar de preţuri” asemănător celui de pe piaţa perfectă anunţă preţul pentru care oferta firmelor egalează cererea consumatorilor. Diferenţa faţă de concurenţa perfectă este că firmele au o pondere suficient de mare în totalul pieţei pentru ca oferta lor să afecteze preţul. Altfel spus, cererea nu mai este perfect elastică. În ipoteza în care pe piaţă există numai două firme, A şi B, fiecare firmă are interesul ca cealaltă să realizeze o producţie cât mai mică pentru a putea beneficia de un preţ cât mai mare. Fiecare firmă adoptă deciziile pe seama anticipărilor pe care şi le construieşte cu privire la cealaltă firmă, iar echilibrul se stabileşte atunci când anticipările se confirmă. Să presupunem că firma X anticipează că B va produce Q2

a şi decide să producă Q1. Producţia totală anticipată de X va fi: Q2

a + Q1, iar preţul va fi P(Q). Maximizarea profitului pentru firma X înseamnă că diferenţa P(Q)x Q1-CT1(Q1) trebuie să fie maximă. Relaţia dintre Q1 şi Q2

a, pe care o vom nota Q1= f(Q2a) poartă numele de funcţie

de reacţie a lui X şi exprimă cel mai bun răspuns a lui X, exprimat prin valoarea lui Q1 la producţia anticipată a lui B, Q2

a . Asemănător putem scrie funcţia de reacţie a lui B ca fiind: Q2= f(Q1

a ). Desigur anticipările firmelor nu se vor verifica pentru orice valoare a lui Q1 şi Q2 .

Vom considera pentru simplificare cererea pieţei de forma :

Page 289: 39058783 Suport Curs Ani Economie

56

Q=A-P, în care Q este cantitatea totală oferită pe piaţă, iar P este preţul pieţei. De asemenea vom presupune că cele două firme au costuri medii constante, pe care le vom nota CTM1 şi CTM2. Funcţia costului total pentru firma X se va scrie : CT1=CTM1xQ1, iar pentru firma B : CTM2xQ2. Firma X calculează cantitatea care îi maximizează profitul pentru fiecare nivel posibil al producţiei firmei B, neglijând consecinţele deciziilor sale în materie de producţie asupra firmei B. Acelaşi raţionament este valabil şi pentru firma B. Condiţiile de maximizare a profitului pentru firma X va fi :

- derivata de ordinul întâi a funcţiei profitului se fie zero : ∂∏1/∂Q1=0 şi

- derivata de ordinul doi să fie negativă : ∂2∏1/∂Q12<0.

Dar funcţia profitului este: ∏1= [A-(Q1+Q2)]xQ1-CTM1xQ1. Prin derivare vom obţine: ∂∏1/∂Q1=A-2Q1-Q2-CTM1=0. În consecinţă, funcţia de reacţie a lui X, Q1(Q2)=(A-CTM1)/2-Q2/2. Asemănător putem scrie funcţia de reacţie a firmei B ca: Q2(Q1)=(A-CTM2)/2-Q1/2.

Echilibrul, dacă există, va corespunde intersecţiei celor două funcţii de reacţie, astfel: Q1 A-CTM2 Q2=f(Q1) M R E

Q1* Q1=f(Q2) 0 N S Q2* (A-CTM2)/2 A-CTM1 Q2 Graf. 2. Duopolul simetric Dacă pe piaţă există doar firma X, aceasta va oferi o cantitate corespunzătoare punctului M în graficul 9.4.. La acest nivel al producţiei lui X, B va intra pe piaţă cu o cantitate ce corespunde punctului N, dar la acest nivel al producţiei X va oferi o cantitate R; în funcţie de cantitatea R, B îşi va ajusta producţia la S ş.a.m.d.. În final echilibrul se va stabili în punctul E şi va fi un echilibru stabil, în condiţiile în care în punctul respectiv anticipările se confirmă, firmele îşi maximizează profiturile, astfel că nici o firmă nu mai este

Page 290: 39058783 Suport Curs Ani Economie

57

stimulată să-şi modifice producţia. În exemplul nostru, în punctul E vom avea : Q1

E=(A-CTM1)/2-Q2E/2 şi Q2

E=(A-CTM2)/2-Q1E/2. Rezolvând

sistemul soluţiile sunt : Q1

E=(A-2CTM1+CTM2)/3 şi Q2

E=(A-2CTM2+CTM1)/3. Putem calcula şi oferta şi preţul pieţei, astfel: QP=Q1

E+Q2E=(2A-CTM1-CTM2)/3 şi

P(QP)=A-QP=(A+CTM1+CTM2)/3. Profiturile celor două firme vor fi: ∏1= PQ1

E-CTM1Q1E=[(A-2CTM1+CTM2)/3]2 şi

∏2= PQ2E-CTM2Q2

E=[(A-2CTM2+CTM1)/3]2 . Echilibrul Cournot se caracterizează printr-un nivel al producţiei mai mic decât cel corespunzător concurenţei perfecte, dar mai mare decât producţia de monopol. Cum se explică acest lucru intuitiv ? În duopol, fiecare firmă cunoaşte că orice creştere a producţiei antrenează reducerea preţului, ceea ce înseamnă că firma va fi tentată să reducă producţia pentru a nu determina o reducere prea mare a preţului. Iată de ce, preţul nefiind variabilă exogenă, producţia este mai mică decât în condiţiile concurenţei perfecte. Această înseamnă însă că alocarea resurselor prin concurenţă nu este cea mai eficientă formă de alocare, întucât producţia este mai mică decât în condiţiile concurenţei perfecte. Pe de altă parte, producţia este mai mare decât în condiţii de monopol, întrucât firmele nu se înţeleg între ele şi atunci nu controlează decât o parte a ofertei totale. Acest lucru sugerează faptul că firmele au interesul de a încheia acorduri cu privire la producţie, dar acordul nu ar corespunde unui echilibru stabil. Să presupunem că firmele se înţeleg între ele pentru a produce mai puţin decât în condţiile echilibrului Cournot. Nici o firmă nu are interesul de a respecta angajamentul, pentru că, dacă ar produce mai mult, în situaţia în care concurentul ar respecta înţelegerea (păstrând ipoteza că fiecare firmă consideră producţia firmei concurente constantă atunci când adoptă deciziile), ar câştiga mai mult. În plus, nu există un cadru legal care să întărească contractul dintre firme. Prin urmare, în condiţiile unui echilibru Cournot cartelurile nu sunt posibile. Ce se întâmplă dacă în loc de a fixa simultan cantitatea produsă, firmele fixează simultan preţurile ? Modelul care studiază acest lucru poartă numele de modelul Bertrand, după numele matematicianului francez Joseph Bertrand. Modelul pleacă de la ipoteza că firmele fixează simultan preţurile şi lasă piaţa să decidă cantitatea vândută. În plus, modelul mai presupune că cele două firme realizează produse omogene şi au costuri unitare identice şi constante. Fiecare firmă fixează preţul încercând să anticipeze corect ceea ce va face firma concurentă. Să presupunem că atât firma X, cât şi firma B fixează un preţ P mai mare

Page 291: 39058783 Suport Curs Ani Economie

58

decât costul marginal. Echilibrul rezultat nu poate fi stabil, întrucât fiecare firmă ştie că dacă reduce preţul cu un procent, să spunem a%, va atrage toţi consumatorii. Reducerea preţului de câtre o firmă va fi imediat urmată de firma concurentă, rezultând reduceri succesive ale preţului până când acesta devine egal cu costul marginal. Nici una dintre firme nu poate reduce preţul mai mult de atât, întrucât înregistrează pierderi. Pe de altă parte, dacă să spunem firma B decide să nu urmărească firma X în reducerea preţului, ea va pierde întreaga clientelă. Prin urmare, sub ipotezele modelului, se ajunge la un echilibru stabil în care preţul este egal cu costul marginal, la fel ca în situaţia concurenţei perfecte. Această soluţie poartă numele de paradoxul Bertrand şi demonstrează că dacă preţul este variabila asupra căreia se concentrează procesul decizional la nivelul firmelor, concurenţa conduce la alocarea eficientă a resurselor. În 1897 Edgeworth “reabiliteaza” modelul Cournot, introducând în modelul Bertrand constrângerea de capacitate. Astfel, acesta pleacă de la ipoteza că firmele nu au suficiente capacităţi de producţie pentru a acoperi întreaga cerere a pieţei. Dacă firmele au acelaşi cost unitar, egal cu costul marginal, şi preţul coboară până la nivelul costului marginal, profitul va fi zero. Dacă una dintre firme măreşte uşor preţul, peste costul marginal, în scopul de a obţine profit, ea atrage o parte din cererea pieţei, întrucât firma concurentă nu are caracitatea de a acoperi întreaga cerere. Aşadar, preţul nu va mai fi egal cu costul marginal, ci va fi mai mare decât acesta, aşa cum afirma Cournot. 6.3. Modelul Stackelberg

În cadrul modelului Stackelberg cele două firme X şi B au poziţii diferite pe piaţă : o firmă este dominantă (vom considera firma X), iar cealaltă este satelit (în cazul nostru firma B). Firma dominantă, numită şi firmă leader este prima care decide nivelul producţiei care îi maximizează profitul, ţinând cont de modul în care anticipează că va reacţiona B la decizia sa. Desigur firma X va presupune că B va încerca să-şi maximizeze profitul, dată fiind producţia sa Q1. Dacă CT2(Q2) este costul total al firmei B, maximizarea profitului acestei firme cere ca profitul marginal să fie zero, adică venitul marginal să fie egal cu costul marginal, deci :

Vmg=Cmg. Din punct de vedere al firmei B, producţia realizată de firma X

apare ca dată, tot ceea ce poate face el fiind să-şi maximizeze profitul dată fiind această producţie. Cunoaştem că :Vmg=P+P/EC/P, în care prin EC/P notăm elasticitatea cererii la preţ. De aceea, venitul marginal al firmei B se poate scrie ca : Vmg2=P+P/(∆Q2xP/∆PxQ2), de unde rezultă că :

Page 292: 39058783 Suport Curs Ani Economie

60

În modelul Stackelberg atât leaderul, cât şi satelitul îşi maximizează profitul. Totuşi, poziţia satelitului nu este la fel de favorabilă ca într-un model Cournot, indiferent dacă avem în vedere preţul sau cantitatea. Din acest motiv există posibilitatea ca satelitul să încerce să devină la rândul său firmă leader. Se va ajunge astfel la un model „leader-leader”, care mai poartă numele de model Bowley. În cadrul acestui ultim model, nu există echilibru întrucât pe piaţă se declanşază fie un război al cantităţilor, fie un război al preţurilor ce se finalizează fie printr-un model Stackelberg, fie printr-un monopol.

6.4. Consecinţele diferenţierii produselor asupra concurenţei prin preţ

De cele mai multe ori produsele firmelor în oligopol sunt diferenţiate, deosebirile referindu-se la marcă, la calitate, garanţie, service ş.a.m.d., ceea ce înseamnă că produsele firmelor sunt imperfect substituibile. Diferenţierea poate îmbrăca în principal două forme: diferenţierea verticală şi diferenţierea orizontală. În cazul diferenţierii verticale, consumatorii realizează o ierarhizare a produselor oferite de firme, cel mai important criteriu fiind calitatea. Diferenţierea orizontală apare atunci când produsele firmelor nu pot fi ierarhizate în mod obiectiv, ci consumatorii preferă pur şi simplu un anumit produs în faţa altuia. Exemplul clasic analizează diferenţierea ca pe o localizare diferită în spaţiu a firmelor care conduce la cheltuieli de transport pentru consumatori. De exemplu să presupunem că, în timpul verii, pe plaja de la Mamaia se află un număr finit de ofertanţi de îngheţată care oferă produse identice. Singura diferenţă dintre produse este dată de poziţia în spaţiu a ofertanţilor. Vom considera prin ipoteză că orice turist preferă să cumpere de la ofertantul cel mai apropiat. Dacă doi ofertanţi se află în acelaşi loc, vom avea de-a face cu paradoxul Bertrand, iar preţul va coborî până la nivelul costului marginal. Dar dacă ofertanţii se află în colţuri opuse ale plajei? În această situaţie, pentru turist preţul unei îngheţate va avea două componente: preţul plătit vânzătorului şi cheltuielile de transport. Vânzătorul are două posibilităţi: să fixeze un preţ mic pentru a acapara o parte din clientela concurenţei, sau să practice un preţ mare, cu riscul de a pierde o parte din clientelă. Să presupunem că pe plajă există numai doi ofertanţi de îngheţată, aflaţi fiecare la alt capăt al plajei. Cheltuielile de transport ar fi considerabile pentru cumpărător pentru ca acesta să prefere să cumpere de la vânzătorul cel mai apropiat, chiar dacă are un preţ mai mare. Desigur am putea adăuga acestor cheltuieli şi cheltuielile de informare, „neplăcerea” drumului ş.a.. Consecinţa va fi un preţ al

Page 293: 39058783 Suport Curs Ani Economie

61

îngheţatei mai mare decât costul marginal, ceea ce înseamnă că diferenţierea oferă firmelor putere de monopol. Aceasta explică de ce firmele sunt interesate să-şi diferenţieze produsele, chiar dacă diferenţierea nu este optimă din punct de vedere social, întrucât preţul rezultat este mai mare decât cel existent înaintea diferenţierii. 6.5. Cartelul În modelele de care am discutat până acum firmele adoptau decizii fără se se consulte între ele cu privire la preţ sau la cantitate. În modelul Cournot este evident că dacă firmele se vor înţelege între ele preţul şi profitul comun vor fi mai mari. Atunci când firmele se înţeleg între ele cu privire la preţ şi cantitatea vândută spunem că ele formează un cartel. Gruparea rezultată va funcţiona ca un monopol. Producţia reunită a firmelor se va produce la un cost marginal global egal cu venitul marginal al pieţei. Profitul global rezultat se va împărţi în funcţie de acordul existent între firme cu privire la împărţirea pieţei, acord ce va fi revizuit ori de câte ori o firmă ameninţă să iasă din contract. Să pornim din nou de la ipoteza că pe piaţă există numai două firme, X şi B, iar funcţia cererii pieţei este de forma: P=A-Q. Venitul total al cartelului se va scrie: VT=PQ=[A-(Q1+Q2)](Q1+Q2). Dacă CT1(Q1) şi CT2(Q2) sunt costurile celor două firme, profitul total se va scrie: ∏=[A-(Q1+Q2)](Q1+Q2)- CT1(Q1)- CT2(Q2) Maximizarea profitului se realizează atunci când derivata de ordinul întâi este zero, cea de ordinul doi fiind negativă. Derivând relaţia de mai sus în raport cu Q1 şi în raport cu Q2 vom obţine că: A-2(Q1+Q2)-Cmg1=0 şi A-2(Q1+Q2)-Cmg2=0 Rezultă că profitul cartelului va fi maxim pentru: A-2(Q1+Q2)= Cmg1 A-2(Q1+Q2)= Cmg2 Cele două condiţii evidenţiază că ambele firme îşi maximizează profitul şi că, la echilibru, cele două firme au acelaşi cost marginal, să spunem c. Producţia însumată a cartelului va fi: Q1+Q2=(A-c)/2. În condiţiile în care costul marginal nu este acelaşi, firma al cărei cost marginal este mai mic, deci a cărei curbă a costului marginal se află sub curba firmei concurente, va fi în avantaj, în sensul că va realiza o producţie mai mare şi va încasa un profit mai ridicat. Dacă la nivelul fixat al preţului şi producţiei firmei X, firma B măreşte producţia, altfel spus „trişază”, ea poate obţine un profit suplimentar, întrucât preţul este mai mare decât costul marginal. Existenţa acestei perspective face ca înţelegerile de tipul cartelului să fie fragile şi

Page 294: 39058783 Suport Curs Ani Economie

59

Vmg2=P+(∆PxQ2/∆Q2). Pornind de la aceeaşi cerere a pieţei Q=A-P, rezultă P=A-Q, cu Q=Q1+Q2. Venitul marginal al firmei B va fi : Vmg2=∂VT2/∂Q2=A-Q1-2Q2, în care prin VT am notat venitul total. Presupunând pentre simplificare costurile marginale ale celor două firme zero, vom obţine : Q2=(A-Q1)/2, ca fiind funcţia de reacţie a lui B. Firma leader cunoaşte funcţia de reacţie a satelitului, motiv pentru care îşi va maximiza profitul pornind de la valoarea lui Q2 determinată mai sus. Venitul total al firmei X este : VT1=PQ1=[A-(Q1+Q2)]xQ1=AQ1-Q1

2-Q1Q2. Înlocuind Q2 obţinem : VT1= AQ1-Q1

2-Q1(A-Q1)/2=(AQ1-Q12)/2.

Venitul marginal este : Vmg1=A/2-Q1. Egalând venitul marginal cu costul marginal obţinem: Q1=A/2. La această valoare a lui Q1, Q2 va fi: Q2=A/4.

Observaţi că în cazul unui model Cournot am fi obţinut Q1=Q2=A/3, ceea ce înseamnă că firma leader îşi ameliorează producţia, în timp ce satelitul cunoaşte o deteriorare a poziţiei sale.

Ce se întâmplă cu modelul Stackelberg dacă firmele decid să stabilească preţul şi nu cantităţile? În ipoteza că pe piaţă produsele sunt omogene, preţul pacticat de cele două firme va fi identic şi îl vom nota P. Firma X este cea care stabileşte preţul, astfel că satelitul nu face decât să preia preţul fixat de X, aflându-se într-o poziţie asemănătoare firmei în concurenţă perfectă. Vom înţelege mai uşor modelul cu ajutorul unui exemplu. Să presupunem că firma B se caracterizează printr-un cost total de forma CT2(Q2)=Q2

2+7. Costul marginal al acestei firme va fi Cmg=2Q2. Venitul marginal al firmei B este constant, egal cu preţul, întrucât firma este „price taker”, ceea ce înseamnă că maximizarea profitului firmei B cere ca: Cmg=P, de unde rezultă că Q2=P/2 ca fiind funcţia ofertei firmei B. Firma X cunoaşte oferta firmei B, astfel că ştie că ceea ce ea poate vinde este cererea pieţei, mai puţin oferta firmei satelit. De aceea spunem că cererea la nivelul leaderului este una reziduală, egală în cazul nostru cu Q1=A-P-Q2, păstrând funcţia cererii pieţei din exemplele anterioare. Înlocuind Q2 obţinem: Q1=A-3P/2, de unde rezultă preţul pieţei ca: P=2(A-Q1)/3. Cât va fi Q1? Pentru a răspunde la întrebare trebuie să calculăm venitul marginal al leaderului. Venitul total al acestuia este: VT=PQ1=2(A-Q1)Q1/3. Venitul marginal va fi: Vmg=(2A/3)-(4Q1/3). Dacă presupunem pentru simplificare costul marginal al firmei X ca fiind constant şi egal cu c, egalând venitul marginal cu costul marginal vom obţine: Q1=(2A-3c)/4. Înlocuind Q1 în expresia preţului, obţinem preţul pieţei: P=(2A+3c)/6. Mai departe putem obţine Q2=(2A+3c)/12.

Page 295: 39058783 Suport Curs Ani Economie

60

În modelul Stackelberg atât leaderul, cât şi satelitul îşi maximizează profitul. Totuşi, poziţia satelitului nu este la fel de favorabilă ca într-un model Cournot, indiferent dacă avem în vedere preţul sau cantitatea. Din acest motiv există posibilitatea ca satelitul să încerce să devină la rândul său firmă leader. Se va ajunge astfel la un model „leader-leader”, care mai poartă numele de model Bowley. În cadrul acestui ultim model, nu există echilibru întrucât pe piaţă se declanşază fie un război al cantităţilor, fie un război al preţurilor ce se finalizează fie printr-un model Stackelberg, fie printr-un monopol.

6.4. Consecinţele diferenţierii produselor asupra concurenţei prin preţ

De cele mai multe ori produsele firmelor în oligopol sunt diferenţiate, deosebirile referindu-se la marcă, la calitate, garanţie, service ş.a.m.d., ceea ce înseamnă că produsele firmelor sunt imperfect substituibile. Diferenţierea poate îmbrăca în principal două forme: diferenţierea verticală şi diferenţierea orizontală. În cazul diferenţierii verticale, consumatorii realizează o ierarhizare a produselor oferite de firme, cel mai important criteriu fiind calitatea. Diferenţierea orizontală apare atunci când produsele firmelor nu pot fi ierarhizate în mod obiectiv, ci consumatorii preferă pur şi simplu un anumit produs în faţa altuia. Exemplul clasic analizează diferenţierea ca pe o localizare diferită în spaţiu a firmelor care conduce la cheltuieli de transport pentru consumatori. De exemplu să presupunem că, în timpul verii, pe plaja de la Mamaia se află un număr finit de ofertanţi de îngheţată care oferă produse identice. Singura diferenţă dintre produse este dată de poziţia în spaţiu a ofertanţilor. Vom considera prin ipoteză că orice turist preferă să cumpere de la ofertantul cel mai apropiat. Dacă doi ofertanţi se află în acelaşi loc, vom avea de-a face cu paradoxul Bertrand, iar preţul va coborî până la nivelul costului marginal. Dar dacă ofertanţii se află în colţuri opuse ale plajei? În această situaţie, pentru turist preţul unei îngheţate va avea două componente: preţul plătit vânzătorului şi cheltuielile de transport. Vânzătorul are două posibilităţi: să fixeze un preţ mic pentru a acapara o parte din clientela concurenţei, sau să practice un preţ mare, cu riscul de a pierde o parte din clientelă. Să presupunem că pe plajă există numai doi ofertanţi de îngheţată, aflaţi fiecare la alt capăt al plajei. Cheltuielile de transport ar fi considerabile pentru cumpărător pentru ca acesta să prefere să cumpere de la vânzătorul cel mai apropiat, chiar dacă are un preţ mai mare. Desigur am putea adăuga acestor cheltuieli şi cheltuielile de informare, „neplăcerea” drumului ş.a.. Consecinţa va fi un preţ al

Page 296: 39058783 Suport Curs Ani Economie

61

îngheţatei mai mare decât costul marginal, ceea ce înseamnă că diferenţierea oferă firmelor putere de monopol. Aceasta explică de ce firmele sunt interesate să-şi diferenţieze produsele, chiar dacă diferenţierea nu este optimă din punct de vedere social, întrucât preţul rezultat este mai mare decât cel existent înaintea diferenţierii. 6.5. Cartelul În modelele de care am discutat până acum firmele adoptau decizii fără se se consulte între ele cu privire la preţ sau la cantitate. În modelul Cournot este evident că dacă firmele se vor înţelege între ele preţul şi profitul comun vor fi mai mari. Atunci când firmele se înţeleg între ele cu privire la preţ şi cantitatea vândută spunem că ele formează un cartel. Gruparea rezultată va funcţiona ca un monopol. Producţia reunită a firmelor se va produce la un cost marginal global egal cu venitul marginal al pieţei. Profitul global rezultat se va împărţi în funcţie de acordul existent între firme cu privire la împărţirea pieţei, acord ce va fi revizuit ori de câte ori o firmă ameninţă să iasă din contract. Să pornim din nou de la ipoteza că pe piaţă există numai două firme, X şi B, iar funcţia cererii pieţei este de forma: P=A-Q. Venitul total al cartelului se va scrie: VT=PQ=[A-(Q1+Q2)](Q1+Q2). Dacă CT1(Q1) şi CT2(Q2) sunt costurile celor două firme, profitul total se va scrie: ∏=[A-(Q1+Q2)](Q1+Q2)- CT1(Q1)- CT2(Q2) Maximizarea profitului se realizează atunci când derivata de ordinul întâi este zero, cea de ordinul doi fiind negativă. Derivând relaţia de mai sus în raport cu Q1 şi în raport cu Q2 vom obţine că: A-2(Q1+Q2)-Cmg1=0 şi A-2(Q1+Q2)-Cmg2=0 Rezultă că profitul cartelului va fi maxim pentru: A-2(Q1+Q2)= Cmg1 A-2(Q1+Q2)= Cmg2 Cele două condiţii evidenţiază că ambele firme îşi maximizează profitul şi că, la echilibru, cele două firme au acelaşi cost marginal, să spunem c. Producţia însumată a cartelului va fi: Q1+Q2=(A-c)/2. În condiţiile în care costul marginal nu este acelaşi, firma al cărei cost marginal este mai mic, deci a cărei curbă a costului marginal se află sub curba firmei concurente, va fi în avantaj, în sensul că va realiza o producţie mai mare şi va încasa un profit mai ridicat. Dacă la nivelul fixat al preţului şi producţiei firmei X, firma B măreşte producţia, altfel spus „trişază”, ea poate obţine un profit suplimentar, întrucât preţul este mai mare decât costul marginal. Existenţa acestei perspective face ca înţelegerile de tipul cartelului să fie fragile şi

Page 297: 39058783 Suport Curs Ani Economie

62

să aibă nevoie de strategii de pedepsire a trişorilor, cu atât mai mult cu cât astfel de înţelegeri sunt de cele mai multe ori informale, chiar ilegale. Cea mai simplă strategie de pedepsire este ca toţi ceilalţi membrii ai cartelului să ameninţe că vor mări producţia sau vor reduce preţul, comportându-se ca într-un model Cournot/Bertrand. Mai mult decât atât, această strategie presupune că ceilalţi membrii ai cartelului ameninţă cu ruperea definitivă a înţelegerii. În aceste condiţii, când o firmă va decide să trişeze? Să presupunem că B decide să trişeze şi măreşte cantitatea produsă. În perioada imediat următoare, B va obţine un profit suplimentar, să spunem π, dar după aceea profitul ar fi identic cu cel dintr-un model Cournot, să-i spunem πC întrucât acordul este rupt. Dacă nu ar fi trişat şi dacă profitul cartelului s-ar fi împărţit în mod egal celor două firme, B ar fi obţinut un profit: ∏/2 pentru o perioadă tinzând către infinit. Valoarea actualizată a acestui profit, în condiţiile unei rate de actualizare r, va fi: ∏/2 + ∏/2r. Firma B nu va fi tentată să trişeze atâta timp cât π+ πC /r<∏/2+∏/2r . Din această relaţie rezultă că B nu va trişa atâta timp cât r<(∏/2- πC)/( π-∏/2). Observăm că atât numitorul, cât şi numărătorul sunt pozitive întrucât profitul sperat a se obţine prin trişare este mai mare decât profitul de monopol, iar profitul de monopol este mai mare decât profitul aferent unui model Cournot. În general, rata de actualizare este rata dobânzii, ceea ce înseamnă că cu cât rata dobânzii este mai mare, cu atât tentaţia de a trişa este mai mică. De asemenea ultima relaţie arată că cu cât numărul firmelor de pe piaţă este mai mare, cu atât este mai tentant un comportament de trişor, deoarece numărătorul va fi mai mic, iar numitorul mai mare.

* * * Interacţiunea dintre firmele în oligopol este adesea mult mai complexă decât apare ea în acest capitol. Scopul demersului nostru a fost să vă introducem în „lumea fascinantă” a oligopolului, astfel încât să puteţi înţelege mai bine strategiile aplicate de firme în realitate. La înţelegerea acestor strategii vă va fi de mare ajutor şi capitolul următor dedicat teoriei jocurilor.

Page 298: 39058783 Suport Curs Ani Economie

62

să aibă nevoie de strategii de pedepsire a trişorilor, cu atât mai mult cu cât astfel de înţelegeri sunt de cele mai multe ori informale, chiar ilegale. Cea mai simplă strategie de pedepsire este ca toţi ceilalţi membrii ai cartelului să ameninţe că vor mări producţia sau vor reduce preţul, comportându-se ca într-un model Cournot/Bertrand. Mai mult decât atât, această strategie presupune că ceilalţi membrii ai cartelului ameninţă cu ruperea definitivă a înţelegerii. În aceste condiţii, când o firmă va decide să trişeze? Să presupunem că B decide să trişeze şi măreşte cantitatea produsă. În perioada imediat următoare, B va obţine un profit suplimentar, să spunem π, dar după aceea profitul ar fi identic cu cel dintr-un model Cournot, să-i spunem πC întrucât acordul este rupt. Dacă nu ar fi trişat şi dacă profitul cartelului s-ar fi împărţit în mod egal celor două firme, B ar fi obţinut un profit: ∏/2 pentru o perioadă tinzând către infinit. Valoarea actualizată a acestui profit, în condiţiile unei rate de actualizare r, va fi: ∏/2 + ∏/2r. Firma B nu va fi tentată să trişeze atâta timp cât π+ πC /r<∏/2+∏/2r . Din această relaţie rezultă că B nu va trişa atâta timp cât r<(∏/2- πC)/( π-∏/2). Observăm că atât numitorul, cât şi numărătorul sunt pozitive întrucât profitul sperat a se obţine prin trişare este mai mare decât profitul de monopol, iar profitul de monopol este mai mare decât profitul aferent unui model Cournot. În general, rata de actualizare este rata dobânzii, ceea ce înseamnă că cu cât rata dobânzii este mai mare, cu atât tentaţia de a trişa este mai mică. De asemenea ultima relaţie arată că cu cât numărul firmelor de pe piaţă este mai mare, cu atât este mai tentant un comportament de trişor, deoarece numărătorul va fi mai mic, iar numitorul mai mare.

* * * Interacţiunea dintre firmele în oligopol este adesea mult mai complexă decât apare ea în acest capitol. Scopul demersului nostru a fost să vă introducem în „lumea fascinantă” a oligopolului, astfel încât să puteţi înţelege mai bine strategiile aplicate de firme în realitate. La înţelegerea acestor strategii vă va fi de mare ajutor şi capitolul următor dedicat teoriei jocurilor.

Page 299: 39058783 Suport Curs Ani Economie

63

CAPITOLUL 7

TEORIA JOCURILOR 7.1. Ce este un joc? Am studiat în capitolul precedent câteva modalităţi posibile de interacţiune între firme. Am văzut că, în general, firmele interacţionează şi nu asistă în mod pasiv la acţiunile concurenţilor. Interacţiunile dintre firme vor fi mai bine înţelese cu ajutorul teoriei jocurilor. Principalele caracteristici ale unui joc sunt:

1) Un număr finit de jucători (adesea, pentru simplificare vom considera numai doi jucători X şi Y). De exemplu, să presupunem că Ana şi Dan doresc să iasă sâmbătă în oraş. Cei doi jucători sunt Ana şi Dan.

2) Un set de strategii, astfel încât fiecare jucător să poată alege din setul respectiv o anumită acţiune. Continuând exemplul, Ana şi Dan pot merge la un film sau la un restaurant. Strategiile sunt {Restaurant, Film} pentru fiecare jucător .

3) Un set de rezultate posibile în funcţie de acţiunile alese. În exemplul nostru, rezultatele posibile sunt:

- Ana şi Dan merg la film: (Film, Film); - Ana şi Dan merg la restaurant: (Restaurant, Restaurant); - Ana merge la film şi Dan merge la restaurant: (Film, Restaurant); - Ana merge la restaurant şi Dan merge la film: (Restaurant, Film).

Se observă că rezultatele posibile sunt: 2x2=4 rezultate, în condiţiile în care fiecare jucător dispune de două strategii. Dacă Ana ar fi avut la dispoziţie trei strategii, să spunem {Restaurant, Film, Operă}, iar Dan numai cele două strategii, rezultatele posibile ar fi fost: 3x2=6 rezultate. 4) Jucătorii au preferinţe în ceea ce priveşte rezultatele. În exemplul

nostru, să spunem că Ana şi Dan sunt fericiţi dacă optează amândoi pentru aceeaşi acţiune şi nefericiţi în caz contrar. Rezultatele devin (fericit, fericit) sau (fericit, nefericit) sau (nefericit, nefericit). Putem asocia aşadar o funcţie de utilitate fiecărui rezultat posibil.

5) Rezultatele jocului pot fi reprezentate cu ajutorul unei matrice a rezultatelor (payoff matrix). În exemplul nostru, dacă vom asocia cifra 1 satisfacţiei celor doi jucători şi zero insatisfacţiei, matricea ar arăta astfel:

Film Restaurant Film Restaurant

1,1 0,0 0,0 1,1

Page 300: 39058783 Suport Curs Ani Economie

64

Matricea se citeşte astfel: dacă Ana şi Dan aleg amândoi să meargă la film, sau să meargă la restaurant, resimt o satisfacţie egală, simbolizată de valoarea unu. Dacă Ana alege film, iar Dan restaurant, satisfacţia ambilor jucători este zero. Acelaşi rezultat apare dacă Dan alege film, iar Ana restaurant. Jocurile pot fi clasificate în mai multe categorii. Astfel, după modul de adoptare a deciziilor, distingem: 1) Jocuri cooperante, dacă jucătorii decid să coopereze şi să adopte

deciziile în comun (cazul cartelului) 2) Jocuri necooperante, dacă, fiind confruntaţi cu situaţii conflictuale,

jucătorii adoptă decizii în mod individual, fără a coopera. În funcţie de factorul timp, vom avea:

1) Jocuri statice, în cadrul cărora jucătorii adoptă decizii simultan şi o singură dată;

2) Jocuri dinamice, în cadrul cărora jucătorii adoptă decizii succesiv în diferite momente de timp.

7.2. Jocurile statice 7.2.1. Strategii dominante şi strategii dominate

Să începem cu următorul joc simplu: considerăm doi jucători, A şi B cărora li se cere să scrie pe o foaie de hârtie X sau Y. În funcţie de ceea ce va scrie fiecare, matricea rezultatelor se prezintă astfel:

B X Y

A X Y

Cifra din stânga corespunde câştigului jucătorului A, iar cea din dreapta câştigului jucătorului B. Astfel, dacă A scrie X el va obţine 2 dacă B scrie tot X şi 0 dacă B scrie Y. Această matrice descrie complet jocul, în sensul că arată numărul de jucători, strategiile pe care aceştia le au la dispoziţie, ca şi câştigurile corespunzătoare diferitelor tipuri de strategii. Matricea câştigurilor se mai numeşte şi forma strategică a jocului, întrucât descrie relaţia dintre combinaţiile de strategii posibile şi câştigurile aferente.

În acest joc, dacă A scrie X, el poate câştiga 2 sau nimic, pe când dacă scrie Y poate câştiga 3 sau 1. Dacă este iubitor de risc, el poate câştiga mai mult cu strategia Y decât cu X. Dacă este adversar la risc, el pierde mai puţin cu strategia Y decât cu X. Indiferent de profilul său

2 2 0 3 3 0 1 1

Page 301: 39058783 Suport Curs Ani Economie

65

psihologic, el va alege Y. Acelaşi raţionament îl putem face şi pentru B. În consecinţă, atât A, cât şi B vor scrie Y, aceasta fiind soluţia jocului, în ipoteza că jucătorii sunt raţionali. Spunem că Y este strategie dominantă, iar X este strategie strict dominată.

În general, vom spune că o strategie este strict dominantă dacă permite obţinerea unor câştiguri superioare oricăror altor strategii, indiferent de strategiile alese de celălalt jucător. În cazul în care câştigurile sunt mai mari sau egale, strategia este dominantă.

Soluţia jocului (Y,Y) nu este însă optimă în sensul lui Pareto deoarece dacă ambii jucători ar scrie X câştigul ar fi mai mare. Soluţia (X,X) nu este însă un echilibru stabil, întrucât fiecare jucător ştie că-şi poate mări câştigul dacă joacă Y. Un exemplu de astfel de joc este modelul Cournot. Matricea oligopolului: a coopera sau a nu coopera? QB

QA

1/2Q 3/4Q

1/2Q 1,3 şi 1,3 0,5 şi 1,5 3/4Q 1,5 şi 0,5 1 şi 1

Dacă A şi B cooperează, fiecare va produce jumătate din producţia pieţei, deci va câştiga 1,3 miliarde de lei profit. Dar atât A, cât şi B ştiu că dacă produc trei sferturi din piaţă, pot obţine 1,5 miliarde de lei profit. Deci combinaţia (1/2QA+1/2QB) nu este un echilibru stabil, pentru că firmele sunt tentate să producă mai mult. În schimb, la o producţie de 3/4 din piaţă fiecare, nici A, nici B nu au motive să modifice producţia, deoarece această acţiune ar presupune un profit mai mic.

Acest joc simplu evidenţiază că, în absenţa unui „comisar al preţurilor”, concurenţa şi adoptarea descentralizată a deciziilor nu conduce la o situaţie de optim paretian.

Ce se întâmplă în cazul în care nu există o strategie strict dominantă? Alegerea strategiilor se va face eliminarea treptată a strategiilor strict dominate. Pentru a înţelege, să complicăm un pic jocul de la care am pornit. Să presupunem acum că A are posibilitatea să scrie X, Y sau W. Matricea câştigurilor se prezintă astfel:

B

X Y A X Y

W

2 2 0 3 3 0 1 1 4 0 0 1

Page 302: 39058783 Suport Curs Ani Economie

66

Pentru jucătorul A, strategia X este strict dominată de Y. Dar Y nu mai este dominantă, pentru că dacă B joacă X, A poate să obţină un câştig mai mare cu W (4). Dar B nu va juca niciodată X, pentru că, pentru el X rămâne o strategie strict dominată (poate obţine 2 sau 0, pe când cu Y poate obţine 3 sau 1). Prin urmare putem elimina coloana din dreapta a matricei. Prin urmare A ştie că B va juca Y şi va alege şi ea tot Y, aceasta fiind soluţia jocului. Să observă că acest joc se bazează pe o informare completă a jucătorilor. Aceştia cunosc câştigurile lor, câştigurile celorlalţi jucători, ceea ce ceilalţi jucători cunosc şi modul în care aceştia gândesc. Vom spune că informaţia este cunoaştere comună în sensul că ea este cunoscută de toţi jucătorii, fiecare jucător ştie că ceilalţi ştiu ş.a.m.d..

7.2.2. Echilibrul Nash Ce se va întâmpla în situaţia în care nici unul dintre jucători nu dispune de o strategie dominată? Să considerăm următorul joc: B

X Y A X Y

W Cu X, A poate câştiga 1 sau 3, cu Y 2 sau 2, iar cu W 3 sau 1. Suma câştigurilor, indiferent de ceea ce ar alege este patru. B cu X poate câştiga 1, 2 sau 1, la fel şi cu Y. Nash a propus un alt criteriu de alegere decât cel al strategiei dominate, criteriu ce nu mai poate fi evident aplicat în jocul de mai sus. Astfel, un echilibru Nash este o combinaţie de strategii realizată astfel încât strategia fiecărui jucător este cel mai bun răspuns la strategiile celorlalţi. În jocul nostru, dacă A joacă X, cel mai bun răspuns al lui B este Y. Dacă A joacă Y, cel mai bun răspuns al lui B este X. Dacă A joacă W, cel mai bun răspuns al lui B este din nou Y. Ansamblul celor mai bune răspunsuri a lui B este (Y,X,Y). Pentru A, ansamblul celor mai bune răspunsuri este (W, X). În matricea noastră, strategia (X, Y) este un echilibru Nash şi totodată soluţia jocului. Astfel pentru că A joacă doar W sau X, linia a doua dispare. Cu X, B va câştiga 1 sau 1, pe când cu Y 2 sau 2. Evident va juca Y. A ştie acest lucru şi va alege cel mai bun răspuns, adică X. Echilibrul Nash corespunde aşadar intersecţiei ansamblurilor compuse din cele mai bune răspunsuri ale jucătorilor, soluţia (X,Y) fiind în cazul nostru singura intersecţie. Echilibrul Nash ridică însă două probleme: poate să nu fie unic sau poate să nu fie deloc. Astfel, să considerăm următorul joc:

1 1 3* 2* 2 2* 2 1 3* 1 1 2*

Page 303: 39058783 Suport Curs Ani Economie

67

B X Y

A X Y

În acest joc nu există un echilibru Nash, întrucât combinaţiile celor mai bune răspunsuri nu se intersectează, aşa cum evidenţiază asterixul. Jocul pare să nu aibă soluţie, totuşi, se poate ajunge la un rezultat. Să presupunem că fiecare jucător „dă cu banul” dacă să scrie X sau Y. Pentru cap va scrie X, iar pentru pajură Y,ceea ce înseamnă că alege la întâmplare X sau Y. Fiecare jucător va alege X cu o anumită probabilitate şi Y cu o altă probabilitate. X şi Y poartă numele de strategii pure, pe când alegerea probabilităţilor asociate acestor strategii poartă numele de strategie mixtă. În exemplul nostru va exista o combinaţie de strategii mixte care să fie un echilibru Nash. Vom nota cu α probabilitatea ca jucătorul A să joace X şi cu β probabilitatea ca jucătorul B să joace X. Dacă A ştie că B va juca X cu probabilitatea β, speranţa sa de câştig în cazul în care joacă X va fi: β(1)+(1- β)(-1)=2 β-1. Dacă alege Y, speranţa sa de câştig va fi: β(-1)+(1- β)(1)=1-2 β. A nu va accepta să aleagă la întâmplare între X şi Y decât dacă speranţa sa de câştig este aceeaşi ceea ce înseamnă că: 2 β-1=1-2 β, de unde rezultă β=1/2. Asemănător, B va accepta să joace în strategii mixte numai dacă α=1/2. În consecinţă vom avea pentru A: 1/2X+1/2Y, iar pentru B 1/2X+1/2Y, această combinaţie de strategii mixte fiind un echilibru Nash. Pentru o mai bună înţelegere, să modificăm rezultatele jocului astfel: B X Y

A X Y Se observă cu uşurinţă că nici acest joc nu are un echilibru Nash pur, deci trebuie să apelăm la strategiile mixte. Să spunem că A alege să joace X cu probabilitatea α, iar B să joace X cu probabilitatea β. Speranţa de câştig a lui A dacă joacă X este: 1β+(1-β)0=β, iar dacă joacă Y: β0+2(1-β). Pentru ca cele două să fie egale vom avea β= β0+2(1-β), de unde rezultă β=2/3. Asemănător α+2(1- α)=4 α+1- α, de unde α=1/4. Echilibrul Nash va fi combinaţia de strategii mixte: m1,m2, cu m1=(1/4)X+(3/4)Y şi m2=(2/3)X+(1/3)Y.

1* -1 -1 1* -1 1* 1* -1

1 1 0 4 0 2 2 1

Page 304: 39058783 Suport Curs Ani Economie

68

Rezultă că ori de câte ori numărul strategiilor pure este finit va exista cel puţin un echilibru Nash. Ce se întâmplă însă dacă există mai multe echilibre Nash? Jocul numit „războiul sexelor” este exemplul celebru de joc care admite mai multe echilibre Nash. Să ne întoarcem la Ana şi la Dan care doreau să iasă împreună în oraş. Să spunem că Ana doreşte să meargă la film, pe când Dan preferă să meargă la restaurant. Fiecare poate alege două strategii: să fie ferm pe poziţie, sau să cedeze. Să spunem că matricea rezultatelor se prezintă astfel: Dan Ferm Cedează Ana Ferm Cedează în care cifrele reprezintă aprecierea utilităţii fiecărei acţiuni. Cel mai bun răspuns al fiecărui jucător la acţiunile celuilalt este să fie ferm, dacă celălat cedează şi să cedeze, dacă celălat este ferm. În aceste condiţii vom avea două echilibre Nash, marcate în matrice cu asterix. În consecinţă, există jocuri în care soluţia este imposibil de prevăzut cu ajutorul echilibrului Nash. Desigur, aici avem la dispoziţie din nou strategiile mixte care ne vor conduce la un echilibru unic. Astfel, dacă α este probabilitatea ca Ana să fie fermă, iar β probabilitatea ca Dan să nu cedeze, în urma exprimării speranţelor de câştig vom obţine: - β+3(1- β)=2 β+(1- β), de unde β=2/5. Asemănător α=2/5, prin urmare combinaţia va fi m1, m2, cu m1=m2=(2/5)ferm+(3/5)cedează. Plecând de la multiplicitatea echilibrelor Nash, s-au căutat şi identificat soluţii de selectare a acestora, soluţii ce corespund unor cazuri particulare. De exemplu, R.J Auman (1974) a arătat că jucătorii îşi pot îmbunătăţi situaţia dacă aleg să-şi coordoneze acţiunile în funcţie de un eveniment aleator: să spunem plouă sau nu plouă (presupunând că restaurantul era în aer liber). Să presupunem că probabilitatea să plouă este de 1/2. Ana şi Dan încheie următoarea convenţie: dacă plouă merg la film, iar dacă nu plouă merg la restaurant. În absenţa acestei convenţii speranţa de câştig era 7/5=1,4. Acum fiecare este dispus să cedeze cu probabilitatea 1/2, ceea ce înseamnă că speranţa de câştig este: 3x1/2+2x1/2=5/2=2,5, mai mare decât 1,4. Un acord care constă în a condiţiona alegerea de combinaţii de strategii care constituie un echilibru Nash de un anumit eveniment aleator poartă numele de echilibru corelat. Se observă că probabilitatea de producere a evenimentului aleator influenţează câştigurile jucătorilor. Echilibru corelat permite identificarea unei soluţii unice în cazul unui joc

-1 -1 3* 2* 2* 3* 1 1

Page 305: 39058783 Suport Curs Ani Economie

69

caracterizat prin mai multe echilibre Nash, dacă jucătorii au posibilitatea să comunice între ei înainte de adoptarea deciziei. Dar el nu ne spune nimic despre modul în care va fi ales evenimentul aleator. O altă posibilitate de a alege între mai multe echilibre Nash este oferită de conceptul de punct focal. Să presupunem că Ana şi Dan, fără a se cunoaşte în prealabil, se întâlnesc din întâmplare într-un Internet-caffe, stau de vorbă şi decid să se revadă. Ei stabilesc să se revadă a doua zi la ora 18, dar uită să precizeze locul întâlnirii. De asemenea, nu fac schimb de adrese sau de numere de telefon. În acest caz, locul întâlnirii va fi cu siguranţă Internet-caffe-ul. Acest loc este „punctul focal”. El este un reper care permite coordonarea acţiunilor. Cu toate acestea „punctul focal” poate fi adesea inoperant. De exemplu, să presupunem că pe parcursul primei întâlniri Ana şi Dan au discutat despre cât de mult le place să mănânce la KFC. Atunci unul dintre ei poate crede că celălalt a înţeles că întâlnirea va fi la KFC, ceea ce dovedeşte fragilitatea coordonării prin intermediul unui punct focal. O altă modalitate de a alege printre mai multe echilibre Nash o constituie convenţiile. Să ne întoarcem la războiul sexelor: dacă Dan şi Ana sunt soţ şi soţie, iar în familiile celor doi, de-a lungul mai multor generaţii, s-a încetăţenit obiceiul ca doamna să cedeze, acest obicei va juca rolul unei convenţii, iar echilibrul va fi (cedează, ferm). Convenţiile constituie aşadar un mijloc de corelare a deciziilor prin imitare. Pornind de la această concluzie, firmele acordă o importanţă mare cunoaşterii istoricului comportamentului concurenţei. Prin comparaţie cu biologia, convenţiile pot fi considerate drept consecinţă a unui proces evolutiv asemănător celui descris de Darwin. Astfel, indivizii care obţin câştiguri mari alegând cele mai bune strategii vor fi imitaţi de ceilalţi jucători. Convenţiile sunt rezultatul unui proces de încercări şi de eşecuri prin care nici unul dintre jucători nu mai doreşte să treacă. De aceea ele corespund unor echilibre Nash (nici un jucător nu este incitat să se abată de la ele). Acest tip de echilibru Nash poartă numele de „stare stabilă în evoluţie”(evolutionary stable states). Un alt criteriu se selecţie a echilibrului este riscul. Astfel, există posibilitatea ca o strategie să fie dominantă din punct de vedere al riscului înn raport cu altă strategie. Să luăm ca exemplu următorul joc: B X Y

A X Y În acest joc, dacă A alege X, poate câştiga 9 sau pierde 15, pe când dacă alege Y poate câştiga 8 sau 7. Se observă că avem două echilibre Nash, marcate cu asterix. Din punct de vedere al optimului paretian, alegerea

9 9 -15 8 8 -15 7 7

Page 306: 39058783 Suport Curs Ani Economie

70

optimă ar fi (X,X). Dar A şi B pot considera strategia X prea riscantă şi atunci aleg Y. Spunem că strategia (Y,Y) este dominantă din punct de vedere al riscului în raport cu (X,X). Analiza succintă a jocurilor statice pe care am realizat-o pe parcursul acestui sub-capitol conduce la concluzia că interacţiunile strategice necooperante se caracterizează prin imperfecţiunea coordonării deciziilor, imperfecţiune care poate conduce la o situaţie de sub-optim paretian. De asemenea, echilibrul Nash este un concept util în cazul jocurilor care admit doar un singur astfel de echilibru, dar dificil de utilizat atunci când există mai multe echilibre. Criteriile de selecţie a soluţiei jocului cu mai multe echilibre Nash pot fi: un eveniment aleator, punctul focal sau convenţiile. 7.3. Jocurile dinamice 7.3.1. Jocul: o altfel de reprezentare Să modificăm puţin jocul de la care am pornit, în care jucătorilor li se cerea să scrie X sau Y pe o foaie de hârtie. Să presupunem acum că cei doi jucători nu adoptă deciziile simultan, ci secvenţial. Să presupunem că A este cel care scrie primul X sau Y pe hârtie, apoi B adoptă decizia în funcţie de decizia lui A. Secvenţialitatea deciziilor poate fi reprezentată cu ajutorul unei scheme arborescente astfel:

A *

X Y B B * * X Y X Y (2,2) (0,3) (3,0) (1,1) Fiecare ramură a arborelui indică o acţiune posibilă, iar fiecare nod reprezentat printr-un asterix este un punct în care un jucător reprezentat deasupra asterixului adoptă o anumită decizie dintre deciziile posibile. Câştigurile sunt scrise în dreptul nodurilor terminale, numite astfel întrucât nu admit noduri succesive. Se poate observa că A dispune doar

Page 307: 39058783 Suport Curs Ani Economie

71

de două strategii, în timp ce B dispune de patru strategii. În total vom avea 4x2=8 rezultate posibile. Jocul poate fi reprezentat şi sub formă strategică astfel: B (X, X) (X, Y) (Y, X) (Y,Y)

A X Y Explicaţia matricei este următoarea: dacă A alege X şi B răspunde cu X, rezultatul este (2,2) în căsuţa 1; dacă A alege Y şi B răspunde cu X, rezultatul va fi (3,0). Prin urmare prima literă din parantezele (X,X), (X,Y), (Y,X) şi (Y,Y) arată răspunsul lui B la strategia X a lui A, iar a doua literă este răspunsul lui B la strategia Y a lui A. Dacă arborele de mai sus ar fi corespuns unui joc static şi nu unui joc secvenţial, jucătorul B nu ar fi ştiut pe ce nod să se situeze întrucât decizilor celor doi jucători ar fi fost simultane. De aceea jocurile statice se reprezintă printr-un arbore asemănător dar cu linii punctate între nodurile între care jucătorul nu ştie ce să aleagă, astfel:

A *

X Y B B * * X Y X Y (2,2) (0,3) (3,0) (1,1) În jocurile statice se consideră că jucătorii se caracterizează printr-o informaţie imperfectă, întrucât nu ştiu pe ce nod se situează atunci când adoptă deciziile (în cazul nostru, B când ia decizia nu ştie dacă se află pe nodul din stânga sau pe cel din dreapta). Această concluzie este importantă întrucât evidenţiază că reprezentarea jocului sub formă de arbore permite cunoaşterea informaţiei de care dispune fiecare jucător, perfectă sau imperfectă. Vom numi ansamblul de informaţie al unui jucător totalitatea nodurilor pe care acesta crede că se poate situa în momentul în care adoptă deciziile. Cum jucătorul B din jocul nostru static dispune de două noduri, vom spune că informaţia sa este imperfectă. Dimpotrivă, informaţia este perfectă dacă ansamblurile de informaţie ale

2 2 2 2 0 3 0 3 3 0 1 1 3 0 1 1

Page 308: 39058783 Suport Curs Ani Economie

72

tuturor jucătorilor cuprind un singur nod. Astfel dacă vom considera acelaşi joc, dar secvenţial, observăm că informaţia este completă. 7.3.2. Echilibrul Nash în jocurile secvenţiale Să considerăm următorul joc:

A *

X Y B (2,2) * X Y (3,1) (0,0)

Acest joc poate fi reprezentat sub formă matriceală astfel: B X Y

A X Y

Semnificaţia arborelui este următoarea: dacă A alege X, rezultatul este (2,2), indiferent dacă B alege X sau Y. Dacă însă A alege Y, iar B răspunde cu X, rezultatul este (3,1), iar dacă B răspunde cu Y rezultatul este (0,0). Se observă cu uşurinţă că acest joc are două echilibre Nash, marcate cu asterix. Cum se poate alege soluţia dintre mai multe echilibre Nash?

Dacă A observă că atunci când a scris X, B a răspuns tot cu X, în următoarea etapă a jocului va avea tot interesul să scrie Y, presupunând că B va răspunde tot cu X. Prin urmare singura soluţie este (Y,X). Acest mod de selecţie a echilibrului poartă numele de inducţie inversă. Ea exprimă faptul că jucătorii adoptă deciziile cunoscând deciziile anterioare luate de ceilalţi jucători. Prin urmare jocurile secvenţiale se pot rezolva pas cu pas, plecând de la nodurile terminale şi urcând treptat către vârf. În cazul unei informaţii perfecte, vom numi sub-joc un nod şi ansamblul nodurilor sale succesive. De exemplu, în arborele precedent există două sub-jocuri. Dacă pornim de la sub-jocul aparţinând lui B, observăm că cea mai bună alegere a acestuia este să scrie X. Jucătorul A, care joacă primul, ştie că cea mai bună strategie a lui B în sub-joc este X, deci va alege Y pentru a câştiga mai mult. Un astfel de echilibru poartă numele

2 2 2* 2* 3* 1* 0 0

Page 309: 39058783 Suport Curs Ani Economie

73

de echilibru perfect în sub-joc. Echilibrul Nash (X,Y) nu este unul perfect, întrucât B nu va alege niciodată Y în sub-jocul care începe la el. Desigur B îl poate ameninţa pe A că va juca Y, indiferent de decizia pe care o va lua A şi anterior luării deciziei de către A. Dar ameninţarea nu este credibilă, deoarece nu ar fi avantajoasă nici pentru B. Acest joc simplu evidenţiază şi importanţa unor înţelegeri şi a existenţei unor mijloace eficiente de apărare a înţelegerilor dintre jucători.

De asemenea, reprezentare jocului sub formă de arbore şi aplicare inducţiei inverse reflectă, în funcţie de specificul fiecărui joc, avantajul primei mutări sau avantajul celei de-a doua mişcări. În exemplul nostru, A beneficiază de avantajul primei mutări, B fiind în dezavantaj. Se observă că dacă B ar fi primul decident, el ar alege Y, forţîndu-l pe A să aleagă tot Y. 7.4. Jocurile repetate Interacţiunile din economie sunt de cele mai multe ori interacţiuni de durată, aşa cum ar fi de exemplu un contract de muncă sau un contract între client şi furnizor. Astfel de interacţiuni pot fi reprezentate cu ajutorul jocurilor repetate. Întrebarea la care vom încerca să răspundem este: dacă un joc static se repetă de mai multe ori, cu aceiaşi jucători, jucătorii vor lua aceleaşi decizii, chiar dacă ele sunt sub-optime paretian? Să reluăm jocul de la începutul capitolului, dar să-l modificăm astfel: B X Y

A X Y Acest joc static avea ca soluţie (Y,Y), care arătam că nu este optimă în

sensul lui Pareto. Ce se va întâmpla în cazul în care jocul se repretă? Exemplul este celebru şi cunoscut sub numele de dilema prizonierului. Celebra dilemă pleacă de la următoarea istorioară: doi hoţi care au dat împreună o spargere sunt prinşi de poliţie şi interogaţi în celule izolate. Fiecăruia i se spune următorul lucru: dacă tu minţi şi celălalt spune adevărul, tu iei zece ani închisoare şi celălalt este eliberat. Dacă amândoi minţiţi, vă eliberăm din lipsă de probe. Dacă amândoi spuneţi adevărul, primiţi fiecare câte un an. Soluţia acestui joc este că cei doi hoţi se vor denunţa reciproc, întrucât aceasta este strategia dominantă. Ce se va întâmpla însă dacă, după un an de închisoare, cei doi hoţi se reîntâlnesc şi dau o nouă spargere? Suntem tentaţi în mod logic să presupunem că cei doi se vor înţelege şi vor minţi amândoi, întrucât câştigul este mai mare. Dar dacă am măsura câştigul prin sumă parte din furt? În exemplul

1,5 1,5 0 3 3 0 0 0

Page 310: 39058783 Suport Curs Ani Economie

74

nostru, să spunem că dacă amândoi sunt eliberaţi, minţind, fiecare obţine 1,5 mil. dolari. Dacă unul minte şi celălalt spune adevărul, cel care minte nu obţine nimic, iar cel care spune adevărul ia tot. Dacă spun amândoi adevărul, restituie prada proprietarului şi nu se aleg cu nimic. Dacă jocul se repetă de un număr finit de ori, în ultima etapă fiecare jucător va fi tentat să mintă pentru a se alege cu mai mult. Aplicând inducţia inversă, ajungem la soluţia jocului static iniţial: amândoi spun adevărul. Acordul dintre hoţi va fi respectat numai dacă jocul se repetă de un număr infinit de ori.

Să considerăm următorul joc repetitiv: Etapa 1

B X Y

A X Y

Etapa 2

B X Y

A X Y Aplicând metoda strategiilor dominante, observăm că în ambele etape

(Y,Y) este strategie dominantă şi va constitui soluţia jocului. Dacă vom considera că rezultatele sunt exprimate în milioane lei, câştigul total va fi, după cele două etape câte 5 milioane de lei pentru fiecare jucător.

Dacă cei doi jucători s-ar fi înţeles între ei, ar fi câştigat după cele două etape câte 6 milioane de lei. Dar dacă jocul este finit, atât A, cât şi B au interesul să trişeze o eventuală înţelegere, întrucât dacă, de exemplu, A joacă Y în loc de X la ultima etapă, el câştigă 5 în loc de patru. Cea mai bună acţiune a se în nodul final este Y; aplicând metoda inducţiei inverse, cea mai bună alternativă a lui B în etapa 1 va fi tot Y şi ajungem la soluţia iniţială, în condiţiile în care nu există mijloace care să întărească acordul şi prin care să se asigure respectarea lui. Dacă jocul este infinit, este posibil ca acordul să dureze pe toată perioada jocului, sau numai pentru o parte dintre etape. Conform teoremei „folk”, orice combinaţie de strategii ale unui joc repetat la infinit care aduc un flux de câştiguri mai mare sau cel puţin egal cu cel al unui echilibru Nash din jocul central pot fi echilibre perfecte în subjoc, dacă indivizii au o preferinţă suficient de mică pentru prezent. În consecinţă pentru un joc repetat la infinit există foarte multe echilibre posibile, ridicând problema selectării soluţiei.

2 2 0 33 0 1 1

4 4 1 55 1 3 3

Page 311: 39058783 Suport Curs Ani Economie

75

7.5. Jocurile statice când informaţia este incompletă Să considerăm doi jucători care trebuie să scrie simultan X sau Y pe o

foaie de hârtie. Jucătorul A poate fi de două tipuri diferite, să spunem economist sau inginer. A ştie de ce tip este, dar B nu cunoaşte decât probabilitatea ca A să fie de un anumit tip sau altul. Să spunem că B ştie că A este economist cu probabilitatea α şi inginer cu probabilitatea 1- α. Matricea câştigurilor asociate celor două jocuri (B contra economistului şi B contra inginerului) se prezintă astfel:

B X Y A ec. X

Y

B X Y A ing. X

Y Pentru a rezolva acest joc, vom presupune că un al treilea jucător, pe

care îl vom numi „Natura”, notat pe scurt cu N este cel care stabileşte tipul lui A, iar A ştie ce alege N în timp ce B nu ştie. Acest tip de raţionament este cunoscut sub numele de transformarea Harsanyi şi permite transformarea informaţiei incomplete în informaţie imperfectă. Jocul poate fi acum reprezentat sub formă arborescentă astfel:

N *

α 1- α

A Economist A Inginer X Y X Y

B B B B

X Y X Y X Y X Y (1,1) (1,0) (0,0) (0,1) (0,0) (0,1) (1,0) (1,1) Primul nod corespunde alegerii lui N, care stabileşte tipul lui A.

Linia punctată arată că B dispune de o informaţie imperfectă, în sensul că

1 1 1 00 0 0 1

0 0 0 11 0 1 1

Page 312: 39058783 Suport Curs Ani Economie

76

nu ştie pe ce nod se situează dintre cele 4 noduri. A dispune de un ansamblu de informaţie care cuprinde patru noduri. Vom presupune că A cunoaşte de asemenea ceea ce crede B, mai exact probabilitatea α. Transformând astfel jocul putem aplica echilibrul Nash pentru a determina strategiile alese.

Vom numi echilibru bayesian situaţia în care fiecare jucător alege strategia care îi maximizează speranţa de câştig, date fiind tipul său, previziunile sale şi previziunile şi strategiile tuturor celorlalţi jucători. Să determinăm echilibrul bayesian în jocul nostru: pornim de la jucătorul A, care are strategii strict dominante, diferite în funcţie de tipul său, economistul X, iar inginerul Y. B va estima că A alege X cu probabilitatea α şi Y cu probabilitatea 1- α. Dacă joacă X, B obţine o speranţă de câştig egală cu α, iar dacă joacă Y speranţa de câştig este 1- α. Când cele două speranţe de câştig sunt egale, rezultă că α=1/2. Prin urmare B va juca X când α ≥ 1/2 (1- α ≤ α ) şi Y când α ≤ 1/2. Combinaţia de strategii care constituie un echilibru bayesian depinde aşadar de tipul jucătorului A şi de ceea ce crede acesta. Dacă α ≥ 1/2, B va juca întotdeauna X, în timp ce economistul va alege X, iar inginerul Y. Dacă A este economist, echilibrul bayesian rezultat va fi (X,X) care este un echilibru Nash. În schimb, dacă A este inginer, chiar dacă probabilitatea a fost mai mică, el va alege Y, iar echilibrul bayesian rezultat (Y,X) nu este un echilibru Nash. Prin urmare nu orice echilibru bayesian este şi un echilibru Nash. 7.6. Jocurile secvenţiale când informaţia este incompletă Într-un joc secvenţial, deciziile unui jucător pot scoate în evidenţă informaţii cu privire la tipul acestuia, ceea ce poate modifica anticipările celorlalţi jucători. Atunci când aplicăm inducţia inversă va trebui să ţinem seama de modificările anticipărilor. Să presupunem în jocul anterior că B nu cunoaşte tipul lui A, dar că A joacă înaintea lui B şi B ştie ceea ce joacă A. B are atunci două ansambluri de informaţie: primul conţine două noduri situate după decizia X, iar cel de-al doilea două noduri situate după decizia Y. X fiind strategie strict dominantă pentru economist, iar Y strategie strict dominantă pentru inginer, jucând X sau Y, A arată de ce tip este. B va avea tot interesul să joace X, dacă A joacă X şi Y dacă A joacă Y (iată un exemplu de avantaj al celei de-a doua mişcări). Prin urmare soluţia jocului, în funcţie de tipul lui A, va fi (X,X) sau (Y,Y) şi reprezintă exemple de echilibru bayesian perfect. Procesul de revizuire a anticipărilor poartă numele de proces bayesian şi arată că jucătorii aplică teorema lui Bayes pentru a-şi modifica previziunile în funcţie de deciziile anterioare ale celorlalţi jucători.

Page 313: 39058783 Suport Curs Ani Economie

77

Cum pot fi aplicate informaţiile pe care ni le furnizează ultimele două tipuri de jocuri despre care am discutat? Să luăm exemplul unui duopol Cournot şi să presupunem că funcţiile profitului celor două firme A şi B sunt de forma: ∏i=Qi(Mi-Qi-Qj), în care Qi, Qj reprezinită cantităţile oferite de cele două firme, iar Mi o informaţie privată referitoare la firma i. Pentru firma A Mi este 1, iar B cunoaşte acest lucru. În schimb B dispune de o informaţie privată Mi pe care firma A nu o cunoaşte. A ştie doar că Mi este 3/4 cu probabilitatea 1/2 şi 5/4 cu probabilitatea 1/2. Cât vor produce cele două firme? Vom începe cu firma B, pentru care maximizarea profitului, în funcţie de tipul său, înseamnă maximizarea relaţiei: ∏2=Q2(M2-Q1-Q2), de unde rezultă prin egalarea primei derivate cu zero: Q2

*= (M2-Q1)/2. Firma A, în funcţie de informaţia firmei B, are funcţia profitului de forma ∏1=1/2Q1[1-Q1-(3/4-Q1)/2]+ 1/2Q1[1-Q1-(5/4-Q1)/2]. Egalând prima derivată cu zero vom obţine: Q1=[2-Q2

*(3/4)-Q2*(5/4)]/4, de unde înlocuind Q2

* obţinem: Q1

*=1/3 şi Q2*=5/24 sau Q2

*=11/24. Ultimele modele de jocuri se pot aplica însă şi pentru alte situaţii caracterizate prin asimetria informaţiei, cum ar fi selecţia adversă, hazardul moral ş.a..

Page 314: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Comportamentul economic al consumatorului

Dreapta bugetului

Page 315: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Dreapta bugetului

• Reprezintă ansamblul combinaţiilor de bunuri pe care consumatorul le poate realiza cu aceeaşi cheltuială.

• Fie:• V=venitul disponibil,• x, y =cantităţile posibil a fi consumate din

X şi Y• Px şi Py preţurile celor 2 bunuri

Page 316: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Constrângerea bugetară

• Dreapta bugetului=ansamblul combinaţiilor de bunuri pe care consumatorul le poate realiza cu aceeaşi cheltuială.

Vpypx yx =⋅+⋅

xpp

pVy

y

x

y

⋅−=

Page 317: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Constrângerea bugetară

• Reprezentare grafică:

y

dreaptabugetului

zona bugetului

x

V/Py

V/Px

Page 318: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Constrângerea bugetară: exemplu

• Ana are un venit disponibil de 100 RON/saptamana pentru a cumpăra cafea (X) şi croissante (Y).

• Preţurile celor două bunuri sunt 2 Ron, respectiv 1 RON.

• Linia bugetului va fi:• 100=2x+y

Page 319: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Constrângerea bugetară: exemplu

• Combinaţii posibile pe dreapta bugetului:

Var. x y V

A 0 100 100

B 10 80 100

C 20 60 100

D 30 40 100

E 40 20 100

F 50 0 100

Page 320: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Constrângerea bugetară: exemplu

• Grafic, vom avea:100

50

Y

X0

80

10

60

20

V=xPx+yPy

Panta este aceeaşi în orice punct:Panta=-Px/Py=-2

Δy=20

Δx=10Panta=Δy/Δx=-2

Page 321: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Deplasarea dreptei bugetului: venitul

• Creşterea liniei bugetului la L1,apoi la L2:

y

0 V0/px V1/px V2/px x

L0L2

L1

Page 322: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Deplasarea dreptei bugetului: venitul

• Să presupunem în exepmplul precedent că venitul creşte la 120. Noua constrângere bugetară va fi: 120=2x+y

100

50

120

60 X

Y

Page 323: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Linia bugetului: modificarea în funcţie de preţ

• Modificarea preţurilor determină modificarea pantei dreptei bugetului:

y V0/py2

V0/py1

V0/py0

0 V0/px x

(b)- preţul bunului y scade

y

V0/py0

V0/py1

V0/py2

0 V0/px x

(a)- preţul bunului y creşte

Page 324: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Deplasarea dreptei bugetului: preţul

• Să preupunem că se scumpesc croissantele cu 60%. Preţul lor devine 1,6RON. Noua constrângere bugetară va fi: 100=2x+1,6y, ceea ce înseamnă:

• Y=62,5 – 1,25x

Page 325: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Deplasarea dreptei bugetului: preţul

100

50

Y

X

62,5

Page 326: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Deplasarea dreptei bugetului: preţul

• Presupunem că se ieftineşte cafeaua cu 10%. Preţul său devine Px=1,8 RON.

• Noua constrângere bugetară va fi:

• 100=1,8x+y• Y=100 – 1,8x

Page 327: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Deplasarea dreptei bugetului: preţul

100

50

Y

X55,55

Page 328: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Preferinţele consumatorului: ipoteze

• Preferinţele sunt complete: consumatorii pot compara şi ordona în funcţie de preferinţe toate coşurile de consum =>completitudinea:(x1,y1)>(x2,y2) si (x2,y2)>(x1,y1), atunci (x1,y1)~(x2,y2);

• Tranzitivitatea: dacă (x1,y1)>(x2,y2) si (x2,y2)>(x3,y3), atunci (x1,y1)>(x3,y3);

• Reflexivitatea: orice coş de bunuri (x,y) este celpuţin la fel de bun ca el însuşi.

• Consumatorii preferă întotdeauna mai mult decât mai puţin.

Page 329: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Curba de indiferenţă

• Ansamblulcombinaţiilor de bunuri între care consumatorul este indiferent.

• Să presupunem că preferinţele unui consumator îmbracă următoarea formă:

Var. x y U

A 10 10 100

B 20 5 100

C 30 3,33 100

D 40 2,5 100

E 50 2 100

Page 330: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Curba de indiferenţă

50 x2010

10

Y

2

5

PantaA/B =Δy/ Δx= (5-10)/(20-10)=-0,5A

B

C

PantaB/C =Δy/ Δx=(2-5)/(50-20)=-0,1

Page 331: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Curba de indiferenţă: proprietăţi• Două curbe de indiferenţă nu se pot intersecta. • Curbele de indiferenţă sunt descrescătoare şi

convexe. • Panta curbei de indiferenţă este rata marginală

de substituţie, adică preţul la care un consumator este dispus să substituie un bun cu altul. Panta este negativă: -dY/dX şi descrescătoare.

• Harta curbelor de indiferenţă = ansamblul curbelor de indiferenţă ce descriu preferinţele unui individ.

Page 332: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Utilitatea• Este evaluarea numerică ataşată satisfacţiei

resimţite de consumatorul unui coş de bunuri.• Funcţia de utilitate: U(X,Y) asociază fiecărui coş

de bunuri un nivel de utilitate.• Exemplu: U(X,Y)=X+2Y înseamnă că dacă X=1 şi Y=2, U(X,Y)=5. Dar dacă X=2 şi Y=3, U(X,Y)=8, iar coşul va fi preferat celui anterior, deci consumatorul se mută pe o cubă de indiferenţă superioară.

• Curba de indiferenţă: anasamblul combinaţiilor de două bunuri pentru care utilitatea totală a consumatorului este constantă.

Page 333: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Utilitate ordinală

• Utilitatea ordinală: ordonează preferinţele, dar nu permite comparaţia între nivelurile de satisfacţie; permite doar ierarhizarea preferinţelor.

• Economiştii consideră că oamenii sunt capabili să-şi ierarhizeze preferinţele, de la cele mai de dorit la cele mai puţin dorite.

• Dacă (x1,x2)>(x3,x4), atunci U(x1,x2)>U(x3,x4).

Page 334: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Utilitatea

• Nu poate fi măsurată cu exactitate;• Nu poate fi utilizată ca indicator de

comparaţie între indivizi diferiţi;• Este afectată de numeroşi factori, dar cei

studiaţi în mod tradiţional sunt factorii cantitativi.

Page 335: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Utilitatea marginală

• Sporul de satisfacţie antrenat de ultima unitate consumată:

• UM=ΔU/ Δx=U’(x)• Legea utilităţii marginale descrescătoare

Page 336: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Utilitate si RMS

• Presupunem că preferinţele unui individ pentru croissante (Y) şi cafea (X) îmbracă forma:

yx ⋅== 10 utilitate

• Rezolvând pentru y, avemy = 100/x

• RMS va fi = -dy/dx:RMS = -dy/dx = 100/x2

Page 337: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Utilitate si RMS

RMS = -dy/dx = 100/x2

• Observaţi că dacă x creşte, RMS scade– când x = 5, RMS = 4– când x = 20, RMS = 0.25

DAR, dacă renunţăm la semnul “-”, RMS creşte, întrucât este un cost de oportunitate!

Page 338: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Utilitate marginală

• Presupunem că un individ are următoarea formă de utilitate:

utilitate = U(x,y)• Derivata totală este:

dyyUdx

xUdU

∂∂

+∂∂

=

• De-a lungul curbei de indiferenţă, utilitatea este constantă (dU = 0).

Page 339: 39058783 Suport Curs Ani Economie

RMS şi utilitatea marginală

• De aceea, vom avea:

yUxU

dxdyRMS

∂∂∂∂

=−==constantU

• RMS este aşadar raportul dintre cele două utilităţi marginale.

Page 340: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Exemplu de funcţie de utilitate

• Utilitate Cobb-Douglas• utilitate = U(x,y) = x α Y β

unde α şi β sunt constante pozitive care arată importanţa bunurilor.

Page 341: 39058783 Suport Curs Ani Economie

RMS pentru funcţiile Cobb-Douglas

xy

yxyx

yUxU

RMS ⋅==

∂∂∂∂

= −

βα

βα

βα

βα

1

1

Page 342: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Bunuri

normale şi

Bunuri

inferioareUn bun pentru care ∆Q/∆V≥0 este un bun normalUn bun pentru care ∆Q/∆V<0 este un bun inferior

Bunurile care se comporta « normal » la modificareapretului si venitului sunt bunuri normale

Bunurile care se comporta atipic le vom definii bunuriinferioare, ele pot fi bunuri Giffen (de lux) si bunuriinferioare proriuzise (in general in aceasta categorie intra bunurile ce pot fi considerate normale in consum)

Page 343: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Schimbarea preţului bunurilorImplică

modificarea

:

pantei liniei bugetuluiRMSEfecte de venitEfecte de substituţie

Ef t

d

it

Page 344: 39058783 Suport Curs Ani Economie

utility = U(x1

,x2

,…,xn )

I = p1

x1

+ p2

x2

+…+ pn xn

Lagrangian:

L = U(x1

,x2

,…,xn ) + λ(I -

p1

x1 -

p2

x2 -…-

pn xn )

Page 345: 39058783 Suport Curs Ani Economie

∂L/∂x1

= ∂U/∂x1

-

λp1

= 0

∂L/∂x2

= ∂U/∂x2

-

λp2

= 0

•••

∂L/∂xn = ∂U/∂xn -

λpn = 0

∂L/∂λ

= I -

p1

x1 -

p2

x2 - … - pn xn = 0

Page 346: 39058783 Suport Curs Ani Economie

j

i

j

i

pp

xUxU

=∂∂∂∂

//

j

iji p

pxxMRS =) for (

Page 347: 39058783 Suport Curs Ani Economie

n

n

pxU

pxU

pxU ∂∂

==∂∂

=∂∂

=λ/...//

2

2

1

1

n

xxx

pMU

pMU

pMU

n====λ ...21

21

Page 348: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Crerea

CESδ = 0.5

U(x,y) = x0.5

+ y0.5

L =

x0.5

+ y0.5

+ λ(I -

px x -

py y)

∂L/∂x = 0.5x -0.5 - λpx = 0

∂L/∂y = 0.5y -0.5

- λpy = 0

Page 349: 39058783 Suport Curs Ani Economie

(y/x)0.5

= px /py

]1[*

y

xx p

ppx

+=

I

]1[*

x

yy p

pp

y+

=I

Page 350: 39058783 Suport Curs Ani Economie

U(x,y) = -x -1

-

y -1

y/x = (px /py )0.5

⎥⎥⎦

⎢⎢⎣

⎡⎟⎟⎠

⎞⎜⎜⎝

⎛+

=5.0

1

*

x

yx p

pp

x I

⎥⎥

⎢⎢

⎟⎟⎠

⎞⎜⎜⎝

⎛+

=5.0

1

*

y

xy p

pp

y I

Page 351: 39058783 Suport Curs Ani Economie

δ = -∞,U(x,y) = Min(x,4y)

I = px x + py y = px x + py (x/4)

I = (px + 0.25py )x

Page 352: 39058783 Suport Curs Ani Economie

yx ppx

25.0*

+=

I

yx ppy

+=

4* I

Page 353: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Cresterea consumului de bun x

U2

B

Daca pretul scade consumatorul isiva stabili echilibrul se deplaseazain punctulB.

U1

A

Presupunem ca se maximizeaza utilitatea in punctulA.

Page 354: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Efect

de Substitutie

Venitul

real este

constant

C

Efectul

de Substitutie

reprezinta

miscarea

din A in C

A

Page 355: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Minimizarea

cheltuielilor

x

y

U1

A

Page 356: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Expenditure MinimizationThe individual’s problem is to choose x1,x2,…,xn to minimize

total expenditures

=

E = p1

x1

+

p2

x2

+…+ pn xn

subject to the constraintutility =

U1

= U(x1

,x2

,…,xn )

The optimal amounts of x1,x2,…,xn will depend on the prices of the goods and the required utility level

Page 357: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Expenditure Function

The expenditure function shows the minimal expenditures necessary to achieve a given utility level for a particular set of prices

minimal expenditures = E(p1

,p2

,…,pn ,U)The expenditure function and the indirect utility function are inversely related

both depend on market prices but involve different constraints

Page 358: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Two Expenditure FunctionsThe indirect utility function in the two-good, Cobb-Douglas case is

5.05.02 ),,(

yxyx pp

ppV II =

If we interchange the role of utility and income (expenditure), we will have the expenditure function

E(px ,py ,U) = 2px0.5py

0.5U

Page 359: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Two Expenditure FunctionsFor the fixed-proportions case, the indirect utility function is

yxyx pp

ppV25.0

),,(+

=II

If we again switch the role of utility and expenditures, we will have the expenditure function

E(px ,py ,U) = (px + 0.25py )U

Page 360: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Properties of Expenditure FunctionsHomogeneity

a doubling of all prices will precisely double the value of required expenditures

homogeneous of degree one

Nondecreasing in prices∂E/∂pi ≥ 0 for every good, i

Concave in prices

Page 361: 39058783 Suport Curs Ani Economie

CA

Efectul

de Venit

BEfectul

de Venit

reprezinta

miscarea

din C in B

U1

U2

Efectul

de Venit

se produce deoarece

modificareapreturilor

implica

modificarea

venitului

real

Daca

x este

un bun realatunci

individulva

consuma

mai

mult

deoarecevenitul

real creste

Page 362: 39058783 Suport Curs Ani Economie

C

Efect

de substitutie

Efect

de venit

A

B

Cresterea

pretului

implica

accentuarearestrictiei

bugetare

Page 363: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Price Changes for Normal Goods

If a good is normal, substitution and income effects reinforce one another

when price falls, both effects lead to a rise in quantity demandedwhen price rises, both effects lead to a drop in quantity demanded

Page 364: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Price Changes for Inferior Goods

If a good is inferior, substitution and income effects move in opposite directionsThe combined effect is indeterminate

when price rises, the substitution effect leads to a drop in quantity demanded, but the income effect is oppositewhen price falls, the substitution effect leads to a rise in quantity demanded, but the income effect is opposite

Page 365: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Giffen’s Paradox

If the income effect of a price change is strong enough, there could be a positive relationship between price and quantity demanded

an increase in price leads to a drop in real incomesince the good is inferior, a drop in income causes quantity demanded to rise

Page 366: 39058783 Suport Curs Ani Economie

BunuriNormale

ES EV ETP

sc ad e

Pozi tiv

Pozi tiv

Pozi tiv

P cr

eşt e

Neg ati v

Neg ati v

Neg ati v

Bunuri inferioarepropriuziseES>EV

ES EV ETP

sc ad e

Pozi tiv

Neg ati v

Pozi tiv

P cre

şte

Neg ati v

Pozi tiv

Neg ati v

Bunuri GiffenES<EVES EV ET

P scad

e

Pozit iv

Neg ativ

Neg ativ

P Neg Pozit Pozit

Page 367: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Curba cererii individuale

x’’

px ’’

U2

x2

V= px ’’ +py

x’

px ’

U1

x1

V= px ’ + py

x’’’

px ’’’

x3

U3

V= px ’’’ + py

x

…cantitatea

cerutade x creste.

Atunci

cindpretul

lui

X

scade...

Qy

Qx Qx

Page 368: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Surplusul consumatoruluiReprezinta diferenta intre disponibilitateade plata si plata efectiva; distanta dintrecurba cererii si pretArata cit de mult sunt dispusi indivizii saplateasca pentru a realiza tranzactiivoluntareMasoara efectul de bunastare generat de modificarea preturilor

Page 369: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Changes in Income

An increase in income will cause the budget constraint out in a parallel fashionSince px/py does not change, the MRSwill stay constant as the worker moves to higher levels of satisfaction

Page 370: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Increase in Income

If both x and y increase as income rises, x and y are normal goods

Quantity of x

Quantity of y

C

U3

B

U2

A

U1

As income rises, the individual choosesto consume more x and y

Page 371: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Increase in Income

If x decreases as income rises, x is an inferior good

Quantity of x

Quantity of y

C

U3

As income rises, the individual choosesto consume less x and more y

Note that the indifferencecurves do not have to be “oddly”

shaped. Theassumption of a diminishing MRS is obeyed.

B

U2

AU1

Page 372: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Normal and Inferior Goods

A good xi for which ∂xi/∂I ≥ 0 over some range of income is a normal good in that range

A good xi for which ∂xi/∂I < 0 over some range of income is an inferior good in that range

Page 373: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Changes in a Good’s Price

A change in the price of a good alters the slope of the budget constraint

it also changes the MRS at the consumer’s utility-maximizing choices

When the price changes, two effects come into play

substitution effectincome effect

Page 374: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Changes in a Good’s PriceEven if the individual remained on the same indifference curve when the price changes, his optimal choice will change because the MRS must equal the new price ratio

the substitution effectThe price change alters the individual’s “real” income and therefore he must move to a new indifference curve

the income effect

Page 375: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Changes in a Good’s Price

Quantity of x

Quantity of y

U1

A

Suppose the consumer is maximizing utility at point A.

U2

B

If the price of good x falls, the consumer will maximize utility at point B.

Total increase in x

Page 376: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Changes in a Good’s Price

U1

Quantity of x

Quantity of y

A

To isolate the substitution effect, we hold“real”

income constant but allow the

relative price of good x to change

Substitution effect

C

The substitution effect is the movementfrom point A to point C

The individual substitutes good x for good ybecause it is now relatively cheaper

Page 377: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Changes in a Good’s Price

U1

U2

Quantity of x

Quantity of y

A

The income effect occurs because theindividual’s “real”

income changes when

the price of good x changes

C

Income effect

B

The income effect is the movementfrom point C to point B

If x is a normal good,the individual will buy more because “real”income increased

Page 378: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Changes in a Good’s Price

U2

U1

Quantity of x

Quantity of y

B

A

An increase in the price of good x means thatthe budget constraint gets steeper

CThe substitution effect is the movement from point A to point C

Substitution effect

Income effect

The income effect is the movement from point Cto point B

Page 379: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Price Changes for Normal Goods

If a good is normal, substitution and income effects reinforce one another

when price falls, both effects lead to a rise in quantity demandedwhen price rises, both effects lead to a drop in quantity demanded

Page 380: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Price Changes for Inferior Goods

If a good is inferior, substitution and income effects move in opposite directionsThe combined effect is indeterminate

when price rises, the substitution effect leads to a drop in quantity demanded, but the income effect is oppositewhen price falls, the substitution effect leads to a rise in quantity demanded, but the income effect is opposite

Page 381: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Gross Complements

Quantity of x

Quantity of y

x1x0

y1

y0

U1U0

When the price of y falls, the substitution effect may be so small that the consumer purchases more x and more y

In this case, we call x and y gross complements

∂x/∂py < 0

Page 382: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Gross Substitutes

Quantity of x

Quantity of y

In this case, we call x and y gross substitutes

x1 x0

y1

y0

U0

When the price of y falls, the substitution effect may be so large that the consumer purchases less x and more y

U1

∂x/∂py > 0

Page 383: 39058783 Suport Curs Ani Economie

BunuriNormale

ES EV ETP

sc ad e

Pozi tiv

Pozi tiv

Pozi tiv

P cr

eşt e

Neg ati v

Neg ati v

Neg ati v

Bunuri inferioarepropriuziseES>EV

ES EV ETP

sc ad e

Pozi tiv

Neg ati v

Pozi tiv

P cre

şte

Neg ati v

Pozi tiv

Neg ati v

Bunuri GiffenES<EVES EV ET

P scad

e

Pozit iv

Neg ativ

Neg ativ

P Neg Pozit Pozit

Page 384: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Curba cererii individuale

x’’

px ’’

U2

x2

V= px ’’ +py

x’

px ’

U1

x1

V= px ’ + py

x’’’

px ’’’

x3

U3

V= px ’’’ + py

x

…cantitatea

cerutade x creste.

Atunci

cindpretul

lui

X

scade...

Qy

Qx Qx

Page 385: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Surplusul consumatoruluiReprezinta diferenta intre disponibilitateade plata si plata efectiva; distanta dintrecurba cererii si pretArata cit de mult sunt dispusi indivizii saplateasca pentru a realiza tranzactiivoluntareMasoara efectul de bunastare generat de modificarea preturilor

Page 386: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Compensated Demand Curves

The actual level of utility varies along the demand curveAs the price of x falls, the individual moves to higher indifference curves

it is assumed that nominal income is held constant as the demand curve is derivedthis means that “real” income rises as the price of x falls

Page 387: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Compensated Demand Curves

An alternative approach holds real income (or utility) constant while examining reactions to changes in px

the effects of the price change are “compensated” so as to constrain the individual to remain on the same indifference curvereactions to price changes include only substitution effects

Page 388: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Compensated Demand CurvesA compensated (Hicksian) demand curveshows the relationship between the price of a good and the quantity purchased assuming that other prices and utility are held constantThe compensated demand curve is a two-dimensional representation of the compensated demand function

x* = xc(px ,py ,U)

Page 389: 39058783 Suport Curs Ani Economie

xc

…quantity demandedrises.

Compensated Demand Curves

Quantity of y

Quantity of x Quantity of x

px

U2

x’’

px ’’

x’’

y

x

ppslope ''

−=

x’

px ’

y

x

ppslope '

−=

x’ x’’’

px ’’’y

x

ppslope '''

−=

x’’’

Holding utility constant, as price falls...

Page 390: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Compensated & Uncompensated Demand

Quantity of x

px

x

xc

x’’

px ’’

At px ’’, the curves intersect becausethe individual’s income is just sufficient to attain utility level U2

Page 391: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Compensated & Uncompensated Demand

Quantity of x

px

x

xc

px ’’

x*x’

px ’

At prices above px2

, income compensation is positive because the individual needs some help to remain on U2

Page 392: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Compensated & Uncompensated Demand

Quantity of x

px

x

xc

px ’’

x*** x’’’

px ’’’

At prices below px2

, income compensation is negative to prevent an increase in utility from a lower price

Page 393: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Compensated & Uncompensated Demand

For a normal good, the compensated demand curve is less responsive to price changes than is the uncompensated demand curve

the uncompensated demand curve reflects both income and substitution effectsthe compensated demand curve reflects only substitution effects

Page 394: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Compensated Demand Functions

Suppose that utility is given by

utility = U(x,y) = x0.5y0.5

The Marshallian demand functions arex = I/2px y = I/2py

The indirect utility function is

5.05.02),,( utility

yxyx pp

ppV II ==

Page 395: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Compensated Demand FunctionsTo obtain the compensated demand functions, we can solve the indirect utility function for I and then substitute into the Marshallian demand functions

5.0

5.0

x

y

pVp

x = 5.0

5.0

y

x

pVpy =

Page 396: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Compensated Demand Functions

Demand now depends on utility (V) rather than incomeIncreases in px reduce the amount of xdemanded

only a substitution effect

5.0

5.0

x

y

pVp

x = 5.0

5.0

y

x

pVpy =

Page 397: 39058783 Suport Curs Ani Economie

A Mathematical Examination of a Change in Price

Our goal is to examine how purchases of good x change when px changes

∂x/∂px

Differentiation of the first-order conditions from utility maximization can be performed to solve for this derivativeHowever, this approach is cumbersome and provides little economic insight

Page 398: 39058783 Suport Curs Ani Economie

A Mathematical Examination of a Change in Price

Our goal is to examine how purchases of good x change when px changes

∂x/∂px

Differentiation of the first-order conditions from utility maximization can be performed to solve for this derivativeHowever, this approach is cumbersome and provides little economic insight

Page 399: 39058783 Suport Curs Ani Economie

A Mathematical Examination of a Change in Price

Instead, we will use an indirect approachRemember the expenditure function

minimum expenditure = E(px ,py ,U)Then, by definition

xc (px ,py ,U) = x [px ,py ,E(px ,py ,U)]quantity demanded is equal for both demand functions when income is exactly what is needed to attain the required utility level

Page 400: 39058783 Suport Curs Ani Economie

A Mathematical Examination of a Change in Price

We can differentiate the compensated demand function and get

xc (px ,py ,U) = x[px ,py ,E(px ,py ,U)]

xxx

c

pE

Ex

px

px

∂∂

⋅∂∂

+∂∂

=∂∂

xx

c

x pE

Ex

px

px

∂∂

⋅∂∂

−∂∂

=∂∂

Page 401: 39058783 Suport Curs Ani Economie

A Mathematical Examination of a Change in Price

The first term is the slope of the compensated demand curve

the mathematical representation of the substitution effect

xx

c

x pE

Ex

px

px

∂∂

⋅∂∂

−∂∂

=∂∂

Page 402: 39058783 Suport Curs Ani Economie

A Mathematical Examination of a Change in Price

The second term measures the way in which changes in px affect the demand for x through changes in purchasing power

the mathematical representation of the income effect

xx

c

x pE

Ex

px

px

∂∂

⋅∂∂

−∂∂

=∂∂

Page 403: 39058783 Suport Curs Ani Economie

The Slutsky Equation

The substitution effect can be written as constant

effect onsubstituti=

∂∂

=∂∂

=Uxx

c

px

px

The income effect can be written as

xx pEx

pE

Ex

∂∂

⋅∂∂

−=∂∂

⋅∂∂

−=I

effect income

Page 404: 39058783 Suport Curs Ani Economie

The Slutsky Equation

Note that ∂E/∂px = xa $1 increase in px raises necessary expenditures by x dollars$1 extra must be paid for each unit of xpurchased

Page 405: 39058783 Suport Curs Ani Economie

The Slutsky Equation

The utility-maximization hypothesis shows that the substitution and income effects arising from a price change can be represented by

I∂∂

−∂∂

=∂∂

+=∂∂

=

xxpx

px

px

Uxx

x

constant

effect income effect onsubstituti

Page 406: 39058783 Suport Curs Ani Economie

The Slutsky Equation

The first term is the substitution effectalways negative as long as MRS is diminishingthe slope of the compensated demand curve must be negative

I∂∂

−∂∂

=∂∂

=

xxpx

px

Uxx constant

Page 407: 39058783 Suport Curs Ani Economie

The Slutsky Equation

The second term is the income effectif x is a normal good, then ∂x/∂I > 0

the entire income effect is negativeif x is an inferior good, then ∂x/∂I < 0

the entire income effect is positive

I∂∂

−∂∂

=∂∂

=

xxpx

px

Uxx constant

Page 408: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Marshallian Demand Elasticities

Most of the commonly used demand elasticities are derived from the Marshallian demand function x(px,py,I)Price elasticity of demand (ex,px)

xp

px

ppxxe x

xxxpx x

⋅∂∂

=ΔΔ

=//

,

Page 409: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Marshallian Demand Elasticities

Income elasticity of demand (ex,I)

xxxxex

IIIII ⋅∂∂

=ΔΔ

=//

,

Cross-price elasticity of demand (ex,py)

xp

px

ppxxe y

yyypx y

⋅∂∂

=ΔΔ

=//

,

Page 410: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Price Elasticity of Demand

The own price elasticity of demand is always negative

the only exception is Giffen’s paradoxThe size of the elasticity is important

if ex,px < -1, demand is elasticif ex,px > -1, demand is inelasticif ex,px = -1, demand is unit elastic

Page 411: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Price Elasticity and Total Spending

Total spending on x is equal to

total spending =px xUsing elasticity, we can determine how total spending changes when the price of x changes

]1[)(, +=+

∂∂

⋅=∂

∂xpx

xx

x

x exxpxp

pxp

Page 412: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Price Elasticity and Total Spending

The sign of this derivative depends on whether ex,px is greater or less than -1

if ex,px > -1, demand is inelastic and price and total spending move in the same directionif ex,px < -1, demand is elastic and price and total spending move in opposite directions

]1[)(, +=+

∂∂

⋅=∂

∂xpx

xx

x

x exxpxp

pxp

Page 413: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Compensated Price ElasticitiesIt is also useful to define elasticities based on the compensated demand function

Page 414: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Compensated Price ElasticitiesIf the compensated demand function is

xc = xc(px ,py ,U)we can calculatecompensated own price elasticity of demand (ex

c,px)

compensated cross-price elasticity of demand (ex

c,py)

Page 415: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Compensated Price Elasticities

The compensated own price elasticity of demand (ex

c,px) is

cx

x

c

xx

ccc

px xp

px

ppxxe

x⋅

∂∂

=ΔΔ

=//

,

The compensated cross-price elasticity of demand (ex

c,py) is

cy

y

c

yy

ccc

px xp

px

ppxxe

y⋅

∂∂

=ΔΔ

=//

,

Page 416: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Compensated Price Elasticities

The relationship between Marshallian and compensated price elasticities can be shown using the Slutsky equation

I∂∂⋅⋅−

∂∂⋅==

∂∂

⋅xx

xp

px

xpe

px

xp x

x

c

cx

pxx

xx,

I,,, xxc

pxpx eseexx−=

If sx = pxx/I, then

Page 417: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Compensated Price ElasticitiesThe Slutsky equation shows that the compensated and uncompensated price elasticities will be similar if

the share of income devoted to x is smallthe income elasticity of x is small

Page 418: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Consumer Welfare

In order to compensate for the price rise, this person would require a compensating variation (CV) of

CV = E(px1,py ,U0

) -

E(px0,py ,U0

)

Page 419: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Consumer Welfare

Quantity of x

Quantity of y

U1

A

Suppose the consumer is maximizing utility at point A.

U2

B

If the price of good x rises, the consumer will maximize utility at point B.

The consumer’s utility falls from U1

to U2

Page 420: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Consumer Welfare

Quantity of x

Quantity of y

U1

A

U2

B

CV is the amount that the individual would need to be compensated

The consumer could be compensated sothat he can afford to remain on U1

C

Page 421: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Consumer Welfare

The derivative of the expenditure function with respect to px is the compensated demand function

),,(),,(

00 Uppx

pUppE

yxc

x

yx =∂

Page 422: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Consumer Welfare

The amount of CV required can be found by integrating across a sequence of small increments to price from px

0 to px1

∫ ∫==1

0

1

0

),,( 0

x

x

x

x

p

p

p

pxyx

c dpUppxdECV

this integral is the area to the left of the compensated demand curve between px

0

and px1

Page 423: 39058783 Suport Curs Ani Economie

welfare loss

Consumer Welfare

Quantity of x

px

xc(px …U0

)

px1

x1

px0

x0

When the price rises from px0 to px

1,the consumer suffers a loss in welfare

Page 424: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Consumer Welfare

Because a price change generally involves both income and substitution effects, it is unclear which compensated demand curve should be usedDo we use the compensated demand curve for the original target utility (U0) or the new level of utility after the price change (U1)?

Page 425: 39058783 Suport Curs Ani Economie

The Consumer Surplus Concept

Another way to look at this issue is to ask how much the person would be willing to pay for the right to consume all of this good that he wanted at the market price of px

0

Page 426: 39058783 Suport Curs Ani Economie

The Consumer Surplus Concept

The area below the compensated demand curve and above the market price is called consumer surplus

the extra benefit the person receives by being able to make market transactions at the prevailing market price

Page 427: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Consumer Welfare

Quantity of x

px

xc(...U0

)

px1

x1

When the price rises from px0 to px

1, the actual market reaction will be to move from A to C

xc(...U1

)

x(px …)

A

C

px0

x0

The consumer’s utility falls from U0

to U1

Page 428: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Consumer Welfare

Quantity of x

px

xc(...U0

)

px1

x1

Is the consumer’s loss in welfare best described by area px

1BApx0

[using xc(...U0

)] or by area px1CDpx

0

[using xc(...U1

)]?

xc(...U1

)

ABC

Dpx

0

x0

Is U0

or U1

the appropriate utility target?

Page 429: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Consumer Welfare

Quantity of x

px

xc(...U0

)

px1

x1

We can use the Marshallian demand curve as a compromise

xc(...U1

)

x(px …)

ABC

Dpx

0

x0

The area px1CApx

0

falls between the sizes of the welfare losses defined by xc(...U0

) and xc(...U1

)

Page 430: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Consumer Surplus

We will define consumer surplus as the area below the Marshallian demand curve and above price

shows what an individual would pay for the right to make voluntary transactions at this pricechanges in consumer surplus measure the welfare effects of price changes

Page 431: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Welfare Loss from a Price Increase

Suppose that the compensated demand function for x is given by

5.0

5.0

),,(x

yyx

c

pVp

Vppx =

The welfare cost of a price increase from px = 1 to px = 4 is given by

4

1

5.05.04

1

5.05.0 2=

=

− == ∫x

X

p

pxyxy pVppVpCV

Page 432: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Welfare Loss from a Price Increase

If we assume that V = 2 and py = 2,

CV = 2⋅2⋅2⋅(4)0.5

– 2⋅2⋅2⋅(1)0.5

= 8

If we assume that the utility level (V) falls to 1 after the price increase (and used this level to calculate welfare loss),

CV = 1⋅2⋅2⋅(4)0.5

– 1⋅2⋅2⋅(1)0.5

= 4

Page 433: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Welfare Loss from Price Increase

Suppose that we use the Marshallian demand function instead

15.0),,( -xyx pppx II =

The welfare loss from a price increase from px = 1 to px = 4 is given by

4

1

14

1

ln5.05.0=

=== ∫

x

x

p

pxx-x pdppLoss II

Page 434: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Welfare Loss from a Price Increase

If income (I) is equal to 8,

loss

=

4

ln(4)

-

4

ln(1)

=

4

ln(4)

=

4(1.39)

=

5.55

this computed loss from the Marshallian demand function is a compromise between the two amounts computed using the compensated demand functions

Page 435: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Revealed Preference and the Substitution Effect

The theory of revealed preference was proposed by Paul Samuelson in the late 1940sThe theory defines a principle of rationality based on observed behavior and then uses it to approximate an individual’s utility function

Page 436: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Revealed Preference and the Substitution Effect

Consider two bundles of goods: A and BIf the individual can afford to purchase either bundle but chooses A, we say that A had been revealed preferred to BUnder any other price-income arrangement, B can never be revealed preferred to A

Page 437: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Revealed Preference and the Substitution Effect

Quantity of x

Quantity of y

A

I1

Suppose that, when the budget constraint isgiven by I1

, A is chosen

B

I3

A must still be preferred to B when incomeis I3

(because both A and B are available)

I2

If B is chosen, the budget constraint must be similar to that given by I2 where A is not available

Page 438: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Negativity of the Substitution Effect

Suppose that an individual is indifferent between two bundles: C and D

Let pxC,py

C be the prices at which bundle Cis chosen

Let pxD,py

D be the prices at which bundle Dis chosen

Page 439: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Negativity of the Substitution Effect

Since the individual is indifferent between C and D

When C is chosen, D must cost at least as much as C

pxCxC + py

CyC ≤

pxCxD + py

CyD

When D is chosen, C must cost at least as much as D

pxDxD + py

DyD ≤

pxDxC + py

DyC

Page 440: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Negativity of the Substitution Effect

Rearranging, we getpx

C(xC -

xD ) + pyC(yC -yD ) ≤

0

pxD(xD -

xC ) + py

D(yD -yC ) ≤

0

Adding these together, we get(px

C –

pxD)(xC -

xD ) + (py

C –

pyD)(yC -

yD ) ≤

0

Page 441: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Negativity of the Substitution Effect

Suppose that only the price of x changes (py

C = pyD)

(pxC –

px

D)(xC -

xD ) ≤

0This implies that price and quantity move in opposite direction when utility is held constant

the substitution effect is negative

Page 442: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Mathematical Generalization

If, at prices pi0 bundle xi

0 is chosen instead of bundle xi

1 (and bundle xi1 is

affordable), then∑ ∑= =

≥n

i

n

iiiii xpxp

1 1

1000

Bundle 0 has been “revealed preferred”to bundle 1

Page 443: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Mathematical Generalization

Consequently, at prices that prevail when bundle 1 is chosen (pi

1), then∑ ∑= =

>n

i

n

iiiii xpxp

1 1

1101

Bundle 0 must be more expensive than bundle 1

Page 444: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Strong Axiom of Revealed Preference

If commodity bundle 0 is revealed preferred to bundle 1, and if bundle 1 is revealed preferred to bundle 2, and if bundle 2 is revealed preferred to bundle 3,…,and if bundle K-1 is revealed preferred to bundle K, then bundle Kcannot be revealed preferred to bundle 0

Page 445: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Comportamentulconsumatorului

Cererea

Page 446: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Ce este cererea?

• Cererea individuală exprimă relaţia dintre cantitatea dintr-un bun economic pe care un consumator doreşte şi poate să o achiziţioneze într-o perioadă determinată de timp şi preţul acelui bun.

• Cererea pieţei pentru un bun = suma cererilor individuale

Page 447: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Cererea: exemplu

Preţ Cantitate

10 100

20 90

30 70

40 40

50 5

Page 448: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Legea cererii

• Precizează relaţia inversă între preţ şi cantitatea cerută.

• Exemplu:• Q=100 – 7P

Page 449: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Cererea individuală şi cererea pieţei

Preţ QA QB QC QD QT

10 100 60 30 120 310

20 90 50 20 100 260

30 70 40 15 75 200

40 40 30 10 50 130

50 5 10 5 20 40

Page 450: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Condiţiile cererii

• Veniturile consumatorilor• Preferinţele consumatorilor• Numărul consumatorilor• Preţul altor bunuri• Previziunile consumatorilor.

Page 451: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Elasticitatea cererii

• Exprimă sensibilitatea cererii, modul în care aceasta reacţionează la modificarea condiţiilor ce o influenţează.

Page 452: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Elasticitatea cererii la preţ

• Măsoară sensibilitatea cererii la modificarea preţului:

• Ec/p=%ΔQ/%ΔP• Ec/p= [ΔQ/ (suma cantităţilor:2)]:[ ΔP/(suma preţurilor:2)]

• Ec/p= (dQ/dP)xP/Q)

Page 453: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Elasticitatea cererii la preţ: forme

• - cererea este elastică, dacă Ec/p>1, în valoare absolută;

• - cererea este inelastică, dacă Ec/p<1, în valoare absolută;

• - cererea are elasticitate unitară, dacă Ec/p=1, în valoare absolută;

• - cererea este perfect elastică, dacă Ec/p=∞, în valoare absolută;

• - cererea este perfect inelastică, dacă Ec/p=0.

Page 454: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Factorii care influenţează elasticitatea cererii la preţ

• Gradul de substituire al bunurilor;• Ponderea cheltuielilor cu bunul studiat

în totalul cheltuielilor consumatorilor. Cu cât această pondere este mai mare, cuatât elasticitatea este mai ridicată.

• Natura bunului;• Perioada de timp de la modificarea

preţului.

Page 455: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Elasticitatea cererii şi încasările producătorilor

• VM = P(1+1/ Ec/p) din care rezultă că:- dacă cererea este elastică, adică Ec/p>1, venitul

marginal este pozitiv şi venitul total creşte;- dacă cererea este inelastică, adică Ec/p<1,

venitul marginal este negativ şi venitul total scade;

- dacă cererea are elasticitate unitară, adică Ec/p=1, venitul marginal este zero şi venitul total este constant.

Page 456: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Elasticitatea cererii la venit

• Exprimă cât de sensibilă este cerereapentru un anumit bun la modificareaveniturilor consumatorilor.

• Ec/V=% ΔQ/ %ΔV• Bunuri normale: Ec/V > 0• Bunuri inferioare: Ec/V < 0.

Page 457: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Elasticitatea încrucişată a cererii

• Exprimă modificarea cererii pentru un bun în funcţie de modificare preţului altor bunuri.

• Ecx/py=% ΔQx/% ΔPy• Bunurile pot fi:- substituibile, dacă Ecx/py>0;- complementare, dacă Ecx/py<0.

Page 458: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Cererea atipică

• Efectul Giffen• Efectul de snobism şi ostentaţie• Efectul de venit nul• Efectul de anticipaţie

Page 459: 39058783 Suport Curs Ani Economie

CEREREACererea individuală exprimă relaţia dintre cantitatea dintr-un bun economic pe care un consumator doreşte şi poate să o achiziţioneze într-o perioadă determinată de timp şi preţul acelui bun.

•nu este sinonimă cu cantitatea cerută•evidenţiază cantitatea dintr-un bun pe care consumatorul doreşte şi are

capacitatea financiară să o cumpere

•este o variabilă de flux

Page 460: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Venitul

şi

efectul

de substituţie Funcţia

cererii•

Optimul

unor

coşuri

x1,x2,…,xn

de consum

poate

fi

exprimat

ca

un rezultat

al unei

funcţii

cu

două

variabile- Venitul

şi Preţul

Expresia

matematică

a funcţiei

cererii

pentru

fiecare optim

este

:

x1* = d1(p1,p2,…,pn,V)•

x2* = d2(p1,p2,…,pn,V)

•••

xn* = dn(p1,p2,…,pn,V)

Page 461: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Pentru

modelul

(folosit

şi până

acum, considerat

“ortodox” în

ştiinţa economică) simplificat

în

care consumatorul

optează

între

consumul

a duă

bunuri

x şi

y, putem

scrie:

x* = x(px,py,V)y* = y(px,py,V)

Preţul

şi

venitul

sunt

variabile

independente, exogene, individul

nu are capacitate

de influenţă

şi

control asupra

lor.

Page 462: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Omogenitate

Cererea

este o funcţie

omogenă

în

raport

de preţ şi venit. Optimul

consumatorului

nu se modifică

în

raport

de preţ

şi

venit, în

funcţie

de acestea

se stabileşte

cantitatea

cerută.

Constrângerea

bugetară

nu se modifică!!

xi* = di(p1,p2,…,pn,V) = di(tp1,tp2,…,tpn,tV)

Page 463: 39058783 Suport Curs Ani Economie

De aceea

nu confundăm cererea

cu

cantitatea

cerută

!

Page 464: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Pentru

o funcţie

de utilitate

Cobb-DouglasU(x,y) = x0.3y0.7

Funcţia

cererii

pentru

fiecare

dintre

cele

două

bunuri

x şi y

este

:

xpx V3.0* =

ypy V7.0* =

Page 465: 39058783 Suport Curs Ani Economie

xyx pppx V

⋅+

=/1

1*yxy ppp

y V⋅

+=

/11*

Pentru

o funcţie

de utilitate

CESU(x,y) = x0.5 + y0.5

Funcţia

cererii

pentru

fiecare

dintre

cele

două

bunuri

x şi y

este

:

Page 466: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Modificarea

venitului

Va deplasa

linia

bugetului

ca un set de linii

paralele

lasând neschimbat

raportul

preţurilor

şi RMS

Page 467: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Creşterea

venitului

Dacă

va creşte

consumul

din

ambele

bunuri

atunci

x şi y

sunt

bunuri

normale

B

U2

A

U1

C

U3

Qy

Qx

Page 468: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Creşterea

venitului

Dacă

la creşterea

venitului

consumul

din

x scade

atunci

x este un bun inferior. Pentru

y, bun normal, consumatorul

va alege

consume mai mult.

AU1

B

U2

C

U3

Qy

Qx

Isocuanta

nu are permanent aceeaşi

pantă, se observă

astfel

tendinţa

diminuării

RMS

Page 469: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Relaţia inversă dintre preţ şi cantitatea cerută poartă numele de legea cererii.

Q

P

Q1 Q2

P2

P1

Explicaţii:•

este logic să presupunem că oamenii vor dori să cumpere mai mult dintr-un bun care se ieftineşte•acţiunea legii utilităţii marginale descrescătoare

Page 470: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Condiţiile cererii

Veniturile consumatorilor.•

Preferinţele consumatorilor.•

Numărul consumatorilor•

Preţul altor bunuri.

-

substituibile,

-

complementare,

Previziunile consumatorilor.

Page 471: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Creşterea şi reducerea cererii

Creşterea cererii

Reducerea

cererii

Page 472: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Elasticitatea cererii•

Sensibilitatea cererii, modul în care aceasta reacţionează la modificarea condiţiilor ce o influenţează poartă numele de elasticitatea cererii. Elasticitatea cererii în funcţie de preţ,

forma cea

mai

simpla-

derivata

functiei

cererii:

00

:PP

QQEcp ΔΔ

−=00

:PP

QQEcp ΔΔ

−=00

:PP

QQEcp ΔΔ

−=

00

:PP

QQEcp ΔΔ

−=PQEcp

%%

ΔΔ

−=Ecp=

Ecp=

1Ecp=

0

Ecp>1

Ecp<1

Page 473: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Modificarea

cheltuielilor

când

se modifică

preţurile

Cheltuielile

totale sunt

egale

cu

Qx*Px–

Utilizând

elasticitatea

putem

determina

cum se

modifică

cheltuielile

când

se modifică

preţurile

:

]1[)(, +=+

∂∂

⋅=∂

∂xpx

xx

x

x Chxxpxp

pxp

- cererea este elastică, dacă Ec/p>1-

cererea este inelastică, dacă Ec/p<1- cererea are elasticitate unitară, dacă Ec/p=1- cererea este perfect elastică, dacă Ec/p=∞,-

cererea este perfect inelastică, dacă Ec/p=0

Page 474: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Cererea

poate

fi

perfect inelastică

în

cazul

în

care este

perfect omogenă

cu referire

la preţuri

şi

venituri. Teorema

lui

Euler ne arată

că:

VU

∂∂

⋅+∂∂

⋅+∂∂

⋅=x

pxp

pxp

yy

xx 0

Simplificnd

cu X, obtinem:

Adica

orice

modificare

a preturilor

si

venitului

lasa

cererea

neschimbata

Page 475: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Elasticitatea cererii la preţ şi încasările firmei

Ec/p>1

Ec/p<1

Ec/p=1

Venittotal

Q

Q

Page 476: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Factorii care influenţează elasticitatea cererii la preţ

Gradul

de substituire

al bunurilor•

Ponderea

cheltuielilor

cu bunul

studiat

în

totalul

cheltuielilor

consumatorilor.•

Natura

bunului.

Perioada

de timp

de la modificarea

preţului.

Page 477: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Elasticitatea

cererii

în

funcţie

de venitul

consumatorilor

Elasticitatea

cererii

la venit

exprimă

cât

de sensibilă

este cererea

pentru

un anumit

bun la modificarea

veniturilor

consumatorilor.00

:VV

QQEcv ΔΔ

=VQEcv

%%

ΔΔ

=

În funcţie de valorile acestui coeficient distingem două tipuri de bunuri:i) Bunuri normale,

pentru care Ec/V > 0 şiii) Bunuri

inferioare,

pentru

care Ec/V < 0.

Page 478: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Elasticitatea încrucişată a cereriiPrin elasticitate încrucişată a cererii înţelegem modificarea cererii pentru un bun în funcţie de modificare preţului altor

bunuri

Bunuri:-substituibile, dacă Ecx/py>0;-

complementare, dacă

Ecx/py<0.

y

xyx P

QpEc

%%

/ΔΔ

=

Page 479: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Cererea

atipică

Efectul de snobism şi ostentaţie•

Efectul de venit nul

Efectul de anticipaţie•

Efectul Giffen

Page 480: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Curba

cererii

compensate

Nivelul

utiltăţii

se modifică

de-a

lungul

curbei

cererii

Pe

măsură

ce preţul

scade, idivizii

îşi deplasează

alegerea către

curbe

de indiferenţă

cu

utilitate

mai înaltă. Această

ipoteză

se formulează

in baza

axiomelor

:•

Venitul

nominal nu se modifică

chiar

dacă

cererea

variază•

Venitul

real creşte

dacă

preţurile

scad

Page 481: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Curba

cererii

compensate

vedem

ce

se întămplă

dacă

venitul

real (utilitatea) rămâne

constantă şi să

apreciem

reacţiile

în

nivelul

lui

Px:

Efectul

modificării

Px îl

vom

numi

“compensate”

dacă

consumatorul

îşi

va menţine

constant nivelul

de utilitate•

Efectul

de preţ

se referă

doar

la efectul

de substituţie

Curba

Cererii

compensate (Hicks-ianică)

arată

relaţia arată

relaţia

dintre

preţul

bunurilor

şi

cantitatea

cumpărată

dacă

presupunem

preţul

altor

bunuri

şi utilitatea

constante.

Funcţia

cererii

compensate

este de forma:x* = xc(px,py,U)

Page 482: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Curba

cererii

compensate

Nivelul

UT-constant si

P-

scad…

x’

px ’

y

x

pppanta '

−=

x’ x’’

px ’’

x’’

y

x

pppanta ''

−=

x’’’

px ’’’y

x

pppanta '''

−=

x’’’

U2

xc

…cantitatea

cerutacreste.

Qy

Qx Qx

px

Page 483: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Cerere

compensata/necompensata

x’’

px ’’

La nivelul

px ’’, curbele

se intersecteaza

deoarece

venitul

individual este

suficient

doar

pentru

a atinge

nivelul

U2

px

Qx

Page 484: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Cerere

compensata/necompensata

Qx

px

x

xc

px ’’

x*x’

px ’

La un pret mai mare decat p``x , compensarea

venitului

este

pozitiva

deoarece

consumatorul

incearca

sa

pastreze

nivelul

de utilitate

U2

Page 485: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Cerere

compensata/necompensata

Qx

px

x

xc

px ’’

x*** x’’’

px ’’’

La preturi

mai

mici

decit

p``x , venitul

este

compensat

negativ

pentru

a nu creste

nivelul

de utiliate-

consumul

Page 486: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Pentru

un bun normal Cerea

compensata

este mai putin

elastica

la preţ

decât

Cererea

necompensată

deoarece

aceatsa

reflectă

atât

efectele

de substituţie (precum

şi

cererea

compensată) precum

şi

efectul

de venit.

Page 487: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Presupunem

următoarea

funcţie

de utilitate:

Utilitate

= U(x,y) = x0.5y0.5–

Cererea

necompensată

(Cerere

Marshall) este:

x

= V/2px

y

= V/2py–

Funcţia

inversă

de utilitate

este:

5.05.02),,( Utilitate

yxyx pp

ppU VV ==

Page 488: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Scoţând

V din funcţia

inversă

de utilitate

şi

înlocuind

în funcţia

curbei

cererii

obţinem

funcţia

cererii

compensate:

Cererea

depinde

acum

de nivelul

de utilitate

şi

nu de venit. Creşterea

preţului

Px reduce

cantitatea

de bun x cerută

efectul

de substituţie

5.0

5.0

x

y

pUp

x = 5.0

5.0

y

x

pUpy =

Page 489: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Cum se modifică

cheltuielile

atunci

când

se modifică preţurile?

Efectul

de Substituţie:

Efectul

de Venit:

xxx

c

pCh

Chx

px

px

∂∂⋅

∂∂

+∂∂

=∂∂

Funcţia

cheltuielilor

(ecuaţia

bugetului)=Ch(px,py,U)

Cererea-

xc

(px,py,U) = x

[px,py,B(px,py,U)]

Derivând

funcţia

cererii

compensate obţinem:

xx

c

x pCh

Chx

px

px

∂∂⋅

∂∂

−∂∂

=∂∂

Page 490: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Ecuaţia

lui Slutsky

constant

esubstituti deefect =

∂∂

=∂∂

=Uxx

c

px

px

xx pChx

pCh

Ex

∂∂⋅

∂∂

−=∂∂⋅

∂∂

−=V

venit deefect

Page 491: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Ipoteza

maximizării

utilităţii

arată

modificarea

efectelor

de venit

şi de

substituţie:

V∂∂

−∂∂

=∂∂

+=∂∂

=

xxpx

px

px

Uxx

x

constant

venitdeEfect esubstituti deEfect

Page 492: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Pentru

funcţia

compensată

a cererii….xc

= xc(px,py,U)….putem

calcula elasticitatea

la preţ

(Exc,px

) şi

elasticitatea

încrucişată

a cererii

(Exc,py

)

cx

x

c

xx

ccc

px xp

px

ppxxE

x⋅

∂∂

=ΔΔ

=//

,

cy

y

c

yy

ccc

px xp

px

ppxxE

y⋅

∂∂

=ΔΔ

=//

,

Page 493: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Relaţia

între

elasticitatea cererii

normale

şi

elasticitatea

cererii compensate poate

fi

arătată

utilizând

ecuaţia lui

Slutsky

V∂∂⋅⋅−

∂∂⋅==

∂∂

⋅xx

xp

px

xpE

px

xp x

x

c

cx

pxx

xx,

•Daca

sx

= pxx/V, atunci

EVsEE xc

pxpx xx−= ,,

Page 494: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Ecuaţia

Slutsky

arată

elasticitatea

cererii

compensate şi necompensate

este

aceaşi dacă:

Ponderea

cheltuielilor

cu bunul

X în

totalul

cheltuielilor

este

mică•

Elasticitatea

veniturilor

pentru

X este

mică

Page 495: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Surplusul

consumatorului-reluare

Ne ajută

realizăm pierderile

şi câştigurile

de bunăstare atunci

când

preţurile

se modifică

O cale de evaluare

o constitue compararea

cheltuielilor necesare

atingerii

nivelului

de utilitatea

U0 atunci

când

preţul

se modifică

de la px0 la px1Cheltuieli

la px0 = Ch0 = Ch(px0,py,U0)Cheltuieli

la

px1 = Ch1 = Ch(px1,py,U0

Pentru

a compensa creşterea

preţurilor

un consumator trebuie

îşi

modifice

cheltuielile

(ΔCh)

ΔCh=

Ch(px1,py,U0) -

Ch(px0,py,U0)

Page 496: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Bunastarea

Consumatorului

Qx

Qy

U1

A

Consumatorul

isi

maximizeazautilitatea

in punctul

A.

U2

B

Daca pretul creste atunci optimul se deplaseaza in B.

Utilitatea

scade

de la U1

la U2

Page 497: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Bunastarea

Consumatorului

Qx

Qy

U1

A

U2

B

ΔCh

eprezinta

sporul

monetar necesar

compensarii

Consumatorul

incearca

sa

compenseze

si sa

ramana

la U1

C

Page 498: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Derivata

funcţiei

cheltuielilor

în

raport

cu Px

reprezinta

cererea

compensata

),,(),,(

00 Uppx

pUppCh

yxc

x

yx =∂

∫ ∫==1

0

1

0

),,(D 0

x

x

x

x

p

p

p

pxyx

c dpUppxdChCh

ΔCh necesară

poate

fi

aflată

integrand funcţia

cererii

compensate între

px0 şi

px1

Această

integrală

este

aria din stinga

cererii

compensate între

px0 şi

px1

Page 499: 39058783 Suport Curs Ani Economie

pierdere

de bunastare

Qx

px

xc(px …U0

)

px1

x1

px0

x0

Cind preturile cresc de la px0

la px1,

consumatorul

sufera

o pierdere

de bunastare

Page 500: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Deoarece

în

realitate

se manifestă

simultan

efectele

de venit

şi

substituţie

nu se poate

preciza

cu

exactitate

cum va

fi cererea

într-o situaţie

sau

alta. Utilitatea

va fi U0 sauU1?

O altă

cale de studio a modificării

bunăstării

este de a lua ca ipoteză

un consumator

va încerca

consume la fel

de mult

ca la preţul

P0 indiferent

de modificarea preţurilor.

Surplusul

consumatorului-

Aria de deasupra

cererii compensate

sub

nivelul

preţului

de pe

piaţă.

Page 501: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Qx

px

xc(...U0

)

px1

x1

Cind pretul creste de la px0

la px1, echilibrul

pietei

se muta

de la A la C

xc(...U1

)

x(px …)

A

C

px0

x0

Utilitatea consumatorului scade de la U0

la U1

Page 502: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Qx

px

xc(...U0

)

px1

x1

Pierderea de bunastare poate fi descrisa de catre aria px

1BApx0

[utilizand

xc(...U0

)] sau

de catre

aria px

1CDpx0

[utilizand

xc(...U1

)]?

xc(...U1

)

ABC

Dpx

0

x0

Este U0

sau

U1

nivelul

de utilitate

tinta?

Page 503: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Qx

px

xc(...U0

)

px1

x1

Putem

utiliza

curba

cererii

lui Marshall ca un compromis

eficient

d

xc(...U1

)

x(px …)

ABC

Dpx

0

x0

Aria px1CApx

0

scade

ca o pierdere de bunastare

intre

xc(...U0

) si

xc(...U1

)

Page 504: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Teoria

PREFERINŢELOR RELEVANTE şi efectul de substituţie

Teoria

preferinţelor

relevante

aparţine

lui

Paul Samuelson•

Teoria

defineşte

un principiu

raţional

bazat

pe

observarea

comportamentului

şi aproximează

o funcţie

de utilitate.•

Considerăm două

coşuri

de bunuri

A şi B

Dacă

consumatorul

alege

cheltuie

astfel

încât

să achiziţioneze

coşul

A vom

spune

ca A este relevant preferat

lui B•

In nici

o altă

situaţie

de preţuri

şi

venituri

B nu îi

va fi

preferat

lui A

Page 505: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Qx

Qy

A

V1

Daca constringerea bugetara este V1

,atunci

A este ales

B

V3

A este

neaparat

preferat

lui

B cind

venitulEste V3

(deoarece

atit

A cit si

B sunt disponibile)

V2

Daca

B este ales, constringerea

bugetara

este

asemenea

lui

V2 unde

A nu este disponibil

Page 506: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Efectul

de Substituţie

Negativ

Presupunem

un consummator

este indifferent

între două

coşuri

de consum: C si

D

pxC,py

C este preţul

dacă

C este coşul

ales

pxD,py

D este preţul

dacă

D este coşul

ales

Page 507: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Dacă

este

indifferent între

C si

D–

Când

C este ales, atunci

D trebuie

coste

mai puţinpx

CxC

+ pyCyC

pxCxD

+ pyCyD

Când

D este ales, atunci

C trebuie

coste

mai puţinpx

DxD

+ pyDyD

pxDxC

+ pyDyC

Rescriem:px

C(xC

-

xD

) + pyC(yC

-yD

) ≤

0

pxD(xD

-

xC

) + pyD(yD

-yC

) ≤

0–

Conditia

bugetara:

(pxC

pxD)(xC

-

xD

) + (pyC

pyD)(yC

-

yD

) ≤

0

Page 508: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Presupunem

ca doar

pretul

lui

X se modifica

(pyC = py

D)(px

C –

pxD)(xC -

xD ) ≤

0

Pretul

si

cantitatea

se afla

in relatie

negativa

in aceste

conditii

atunci

cind

utilitatea

este

constanta•

Efectul

de Substitutie

este

negativ•

Daca

la pretul

pi0

cosul

xi0

este

ales in locul

cosului

xi1

(si

cosul

xi1

este

permis), atunci:

∑ ∑= =

≥n

i

n

iiiii xpxp

1 1

1000

Cosul

0 este relevant preferabil

coşului

1

Page 509: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Consecinta, daca

pretul

la care bunul

1 este

ales, este (pi

1), atunci:

∑ ∑= =

>n

i

n

iiiii xpxp

1 1

1101

Cosul

0 este

obligatoriu

mai

scump

decit

1

Page 510: 39058783 Suport Curs Ani Economie

AXIOMA PREFERINTELOR RELEVANTE

Dacă

bunul

0 este relevant preferabil

lui 1 şi

1 lui 2

şi…….n-1 lui n atunci

n nu poate

fi preferat

lui 0

Page 511: 39058783 Suport Curs Ani Economie

K M2 M1 M0 L Modificarea optimului producătorului în funcţie de cost Dacă se unesc punctele succesive de optim pe temen lung obţinem calea de expansiune a firmei. Atunci când o firmă îşi modifică dimensiunea ea realizează de fapt o modificare a scării producţiei, va reuşi să îşi stabilească optimul pe izocuante cu o amplitudine mai înaltă. Expansiunea poate fi realizată în condiţiile unor randamente de scară crescătoare, descrescătoare sau constante. Randamentele de scară sunt crescătoare când producţia creşte mai repede decât consumul de factori de producţie, constante când ritmul de creştere a producţiei este egal cu cel al factorilor de producţie consumaţi şi descrescătoare când producţia creşte mai încet decât creşte consumul de factori de producţie. Modificarea taliei firmei se poate realiza ca un proces în care vom asista la sbstituţii între cei doi factori, sau modificarea poate să nu implice acest fenomen. În primul caz calea expansiunii va fii o linie dreaptă, în cel de al doilea calea expansiunii va fii definită ca un set de segmente reunite. Modalitatea de extindere depinde atât de talia firmei de la care se pleacă cât şi de industria la care ne referim. Cel mai adesea vom întâlnii extinderi ale taliei firmei însoţită de substituţie între factori; această manifestare a realităţii se datorează neexistenţei în realitate a unor factori de producţie perfect divizibili. Modificarea taliei firmei reprezintă un fenomen cu o determinare obiectivă. Principalele motive care cer declanşarea unui asemenea fenomen sunt legate de uzura morală a tehnologiilor realizată prin trecerea timpului sau prin schimbări în comportamentul concurenţei. Dorinţa firmelor de a produce mai mult este una dintre principalele cauze ce implică atingere unei alte scări a producţiei. În cazul unui asemenea decizii se ajunge rapid în situaţia în care nu va mai exista suficient factor de producţie fix care să permită o alocare optimă a celor doi, muncă şi capital,

Page 512: 39058783 Suport Curs Ani Economie

în condiţiile tehnologiilor existente. Astfel chiar dacă se reuşeşte să se crească producţia consumul de factori va creşte foarte mult.

Volumul alocării de factori

Q1 Qr Q2 Q

C D

A B

Dacă dorim să schimbăm dimensiunea producţiei (de la Q1 la Q2) pe termen scurt este posibil să trecem de la punctul B la punctul C, ceea ce este similar cu o creştere a consumurilor de factori. Dacă orizontul de timp ne permite putem obţine aceeaşi producţie Q2 schimbând talia firmei şi trecând în punctul D. De asemenea este de observat inoportunitatea realizării producţiei Q1 în condiţiile celei de a doua tehnologii, deoarece asta ar fi similar cu plasarea în punctul A, adică am avea un consum de factori mult prea mare pentru a putea să discută de existenţa eficienţei economice.

Page 513: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Schimbările relative ale preţurilor factorilor de producţie vor determina înlocuirea parţială a factorului de producţie mai costisitor cu factorul relativ mai ieftin. De exemplu, în cazul în care cresc salariile pe ansamblul economiei, factorul de producţie muncă devine mai scump în raport cu capitalul, iar producătorul va încerca să substituie o parte din muncă prin capital. Optimul producătorului se va deplasa atunci astfel: K K*/PK K0/ PK0 M*

M0 M Q=constant L1/PL1 L*/PL

* L0/PL0 Modificarea optimului producătorului în funcţie de preţ Din graficul de mai sus puteţi observa că o creştere a preţului factorului de producţie muncă conduce la o modificare a ratei marginale de substituţie între cei doi factori. Dacă producătorul doreşte şi poate să menţină aceeaşi producţie, el va consuma o cantitate mai mică de factor muncă, L* şi va înlocui diferenţa până la L0 cu capital, determinând o creştere a consumului de capital cu (K* - K0). Optimul producătorului se deplasează de la M0 la M* căruia îi corespunde o cantitate mai mare de capital consumată în raport cu munca, dar şi o cheltuială mai mare. Dacă veniturile producătorului sunt insuficiente, optimul său se va deplasa către stânga, într-un punct M, căruia îi corespunde o producţie mai mică, deoarece ne situăm pe o izocuantă inferioară lui Q. Iată de ce tendinaţa de creştere pe termen lung a salariilor (datorată de cele mai multe ori creşterii productivităţii muncii, dar şi presiunilor salariaţilor) reduc, în sensul costului de oportunitate, cheltuielile relative cu investiţiile şi cercetarea ştiinţifică, stimulând aceste activităţi. În subcapitolul următor vom aplica aceeaşi metodă de minimizare a cheltuielilor pe unitate de produs de până acum, dar de această dată vom considera că modificarea producţiei depinde de un singur factor de producţie: factorul muncă.

Page 514: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Costul producţiei pe termen lung prin ajustări succesive şi prin substituirea continuă a factorilor de producţie mai scumpi cu factori mai ieftini, firma reuşeşte să atingă, pentru fiecare nivel de producţie, minimul costului mediu pe termen scurt. De aceea, curba costului mediu pe termen lung apare ca o „învelitoare” a punctelor de minim ale costului mediu pe termen scurt, astfel:

CTMTL Zona I Zona II Zona III

CTMTL „înfăşoară” costurile medii minime pe termen scurt

Q Costul mediu pe termen lung În evoluţia costului mediu pe termen lung apare legea randamentelor de scară descrescătoare care, aşa cum cunoaşteţi deja, exprimă legătura dintre ritmul de creştere a producţiei şi cel al creşterii consumului de factori de producţie. În consecinţă, graficul costului mediu pe termen lung evidenţiază existenţa a trei etape în procesul de expansiune a firmei:

- zona I este zona randamentelor de scară crescătoare, sau a economiilor de scară;

- zona II este zona randamentelor de scară constante; - zona III este cea a randamentelor de scară descrescătoare sau a

dezeconomiilor de scară; Printre cele mai importante explicaţii ale economiilor de scară se

numără: i) Costurile făcute o singură dată. Un exemplu îl constituie

cheltuielile cu cerecetarea pentru a scoate pe piaţă o nouă generaţie de calculatoare sau cele cu reclama pentru lansarea unui nou produs.

ii) Specializarea lucrătorilor şi utilajelor. Producţia pe scară largă permite segmentarea muncii pe operaţiuni foarte simple care pot fi

Page 515: 39058783 Suport Curs Ani Economie

executate automat; în plus vă este deja cunoscut faptul că specializarea lucrătorilor conduce la creşterea eficienţei lor.

iii) Geometria. De exemplu, ştiaţi din şcoala generală că volumul creşte mai repede decât suprafaţa, deci firma care fabrică apă grea reduce cheltuielile de depozitare extinzându-şi suprafaţa.

iv) Cauze financiare. Este evident că accesul la sursele de finaţare externe firmei este mai ieftin pentru marile corporaţii comparativ cu micile firme.

Dezeconomiile de scară se explică în general prin apariţia problemelor de comunicare în cadrul firmei. Din cauza dimensiunilor mari, există probleme în coordonarea eficientă a operaţiunilor din cadrul firmei. Într-o firmă mică întreprinzătorul este strâns legat de producţie şi el este cel care adoptă atât deciziile strategice, cât şi pe cele curente. În firmele mari apare o îndepărtare a managerilor de producţie şi o structură organizatorică ce îngreunează procesul decizional. Din cauza unei „birocraţii” interne există posibilitatea ca flexibilitatea firmei la cerinţele pieţei să scadă. La problemele de comunicare se adaugă uneori şi alienarea salariaţilor, tendinţa lor de a amâna sau neglija îndeplinirea obligaţiilor ce le revin atunci când se simt mai puţin supravegehaţi. Toate aceste cauze conduc la creşterea costului mediu pe termen lung.

Page 516: 39058783 Suport Curs Ani Economie

TEORIA PRODUCĂTORULUI

Amplitudinea diversităţii bunurilor prezente în piaţă ne va face să considerăm că în activitatea de producţie se manifestă o largă eterogenitate tehnică şi tehnologică a proceselor implicite. Din punct de

vedere

economic

fiecare

Page 517: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Echilibrul producătorului

Pentru a înţelege comportamentul producătorului putem pleca de la o viziune simplă asupra acestuia, în care el încearcă, prin decizii fundamentate din punct de vedere economic, să realizeze o cât mai bună alocare a resurselor. Comportamentul său este subsidiar principiului maximizării efectelor economice dezirabile în funcţie de condiţiile specifice pieţei pe care

Page 518: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Comportamentul firmelor depinde mult de factorul timp: pentru ca o firmă să-şi extindă capacităţile tehnice de producţie, ea trebuie să facă investiţii. De aceea, pe termen scurt producţia creşte doar pe baza creşterii consumului de muncă, iar factorul de producţie capital este fix. Pe termen lung, prin realizarea de investiţii, factorul de producţie capital devine variabil, astfel încât creşte numărul

Page 519: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Producţia obţinută, pe termen scurt, ca urmare a modificării cantităţii de muncă, utilizată împreună cu o cantitate fixă de capital, se numeşteproducţie, produs sau productivitate.Producţia obţinută pe unitate de factor de producţie utilizat se numeşte productivitate medie. Ea se determină prin raportarea producţiei la cantitatea de factor de producţie consumată. Pentru cei doi factori de producţie, muncă şi capital, productivităţile medii se vor calcula astfel:

WML=Q/L şi WMK=Q/K

Page 520: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Pentru variaţii infinit de mici ale factorilor de producţie, se poate considera că productivitatea marginală este derivata funcţiei de producţie în raport cu factorul de producţie considerat. De exemplu, dacă funcţia de producţie îmbracă forma particulară Cobb-Douglas (Q=AKαLβ), în care A este o constantă, iar α şi β sunt coeficienţii de elasticitate ai producţiei în raport cu fiecare dintre factorii de

Această formă de exprimare a productivităţii marginale ne va fi foarte utilă în continuare, deoarece vom lucra numai în ipoteza că funcţia de producţie este continuă şi derivabilă. Ansamblul combinaţiilor de factori de producţie pentru care firma obţine aceeaşi producţie se numeşte curba de izoproducţie sau izocuanta.

Page 521: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Curba de izoproducţie (izocuanta)

Deoarece pe o izocuantă producţia este constantă putem scrie că:

dQ = 0, de unde rezultă că:dQ = Q′kdK+Q′LdL=0, adică:

Q′kdK=-

Q′LdL => Q′L/ Q′K =-dK/dLDar Q′L este productivitatea marginală a muncii, iar Q′K este productivitatea marginală a capitalului, astfel că vom putea scrie:

Page 522: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Muncă

Capital

13 23

Facem precizarea că, aşa cum există forme particulare ale curbelor de indiferenţă, există şi forme particulare ale curbelor de izoproducţie. Cele mai importante dintre acestea sunt substituabilitatea perfectă şi complementaritatea strictă.În cazul substituabilităţii perfecte cantitatea dintr-

un factor de producţie necesară pentru a substitui reducerea cu o unitate a celuilalt factor, astfel încât producţia să nu se modifice, rămâne constantă pentru orice combinaţie a factorilor de producţie. Cu alte cuvinte, rata marginală de substituţie este constantă de-a lungul curbei de izoproducţie.

Page 523: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Substituabilitate perfectă

RmS=constantă

Page 524: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Complementaritate strictă

Page 525: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Anasamblul combinaţiilor de factori de producţie pe care consumatorul le poate realiza cu aceeaşi cheltuială formează izocostul producţiei. Dacă vom nota cu PK preţul factorului de producţie capital, cu PL preţul factorului de producţie muncă şi cu CT resursele financiare pe care producătorul doreşte şi poate să le cheltuiască pe cei doi factori de producţie, dreapta izocostului se va scrie:

CT=K PK+L PL , în care K şi L sunt cantităţile consumate din factorii de producţie. Ecuaţia poate fi scrisă şi sub forma:

K=(- PL/ PK)L+CT/ PKAceastă formă ne permite să observăm că panta izocostului este:Panta izocostului = -

PL/ PKCând L=0 => K=CT/ PK, iar când K=0 => L=CT/ PL

K=(-

PL/ PK)L+CT/ PK

CT/PL

CT/PK

Page 526: 39058783 Suport Curs Ani Economie
Page 527: 39058783 Suport Curs Ani Economie

Atunci când cresc resursele de care dispune producătorul, dar preţurile factorilor de producţie nu se modifică, panta izocostului nu se modifică, dar izocostul se deplasează către dreapta; când resursele producătorului scad, dreapta izocostului se depalsează către stânga,

Creşte izocostul

Scade izocostul