39. Cum sunt reprezentati îngerii în bisericile protestante. Stiinta corespondentelor, o stiintă supremă, pierdută de către „crestinii” din prezent.

Catedrala Bristol Catedrala din Berna

Catedrala Saint Paul din Londra Catedrala Canterbury

Reprezentări adventiste ale îngerilor

Mai sus câteva picturi si statui de îngeri din biserici protestante, în care acestia prezintă aripi, deci un element zoomorf.

1

Bineînteles că protestantii or să afirme că ei nu gresesc ci eu, si o să caute chiar pasaje biblice în favoarea lor. Dar ca să nu se mai ostenească am să îi ajut chiar eu, venind cu pasajele care sunt în favoarea lor. Astfel, unde se găseau reprezentări de heruvimi cu aripi ? În cele ce urmează vom vedea unde erau făcute acestea.Pe Chivot: “Exodul - a doua carte a lui Moise” 25:18 Apoi să faci doi heruvimi de aur; şi să-i faci ca dintr-o bucată, ca şi cum ar răsări din cele două capete ale capacului; 25:20 şi heruvimii să-i faci ca şi cum ar ieşi din capac. Heruvimii aceştia să fie cu aripile întinse pe deasupra capacului, acoperind cu aripile lor capacul, iar feţele să şi le aibă unul spre altul; spre capac să fie feţele heruvimilor. 37:9 Cei doi heruvimi îşi întindeau aripile unul spre altul, umbrind capacul, iar feţele lor erau îndreptate una către alta, privind spre capac.Pe perdelele din care era făcut Cortul si pe perdeaua din Sfânta Sfintelor:“Exodul - a doua carte a lui Moise” 26:1 "Cortul însă să-l faci din zece covoare de în răsucit şi de mătase violetă, stacojie şi vişinie; în ţesătura lor să faci chipuri de heruvimi alese cu iscusinţă.26:31 Să faci o perdea de in răsucit şi de mătase violetă, stacojie şi vişinie, răsucită, iar în ţesătura ei să aibă chipuri de heruvimi alese cu iscusinţă; …26:33 După ce vei prinde perdeaua în copci, să aduci acolo după perdea chivotul legii şi perdeaua vă va despărţi astfel Sfânta de Sfânta Sfintelor.În Sfânta Sfintelor:“Cartea a treia a Regilor” - Cartea întâia a Împăratilor6:23 Şi a făcut în Sfânta Sfintelor doi heruvimi de lemn de măslin, înalţi de zece coţi. 6:24 O aripă a heruvimului era de cinci coţi şi cealaltă aripă a heruvimului era tot de cinci coţi. Zece coţi erau de la un vârf al aripii lui până la vârful celeilalte aripi. 6:27 Şi a aşezat el heruvimii la mijloc în partea de la fund a templului. Aripile heruvimilor erau însă întinse; şi atingea aripa unuia un perete şi aripa celuilalt heruvim atingea pe celălalt perete. Iar celelalte aripi ale lor se atingeau în mijlocul Sfintei Sfintelor aripă de aripă. 8:6 Şi au băgat preoţii chivotul cu legea Domnului la locul lui, în Sfânta Sfintelor din templu, sub aripile heruvimilor; 8:7 Căci heruvimii îşi aveau aripile întinse peste locul chivotului şi heruvimii acopereau de sus chivotul şi pârghiile lui.Pe peretii si pe usile Templului făcut de Solomon: “Cartea a treia a Regilor” - Cartea întâia a Împăratilor6:29 Pe toţi pereţii templului de jur împrejur, pe dinăuntru şi pe dinafară, a făcut chipuri săpate de heruvimi, de copaci, de finici şi de flori îmbobocite. 6:31 Pentru intrat în Sfânta Sfintelor, a făcut uşi de lemn de măslin care se deschid în două părţi, cu uşori în cinci muchii. 6:32 Pe cele două jumătăţi ale uşilor de lemn de măslin, el a făcut heruvimi săpaţi, finici şi flori îmbobocite; şi le-a îmbrăcat în aur şi heruvimii şi finicii.

2

6:33 La intrarea în templu a făcut uşori din lemn de măslin în patru muchii 6:35 Şi două uşi din lemn de chiparos, fiecare cu câte două canate. Amândouă jumătăţile unei uşi se învârteau într-o parte şi în alta şi amândouă jumătăţile celeilalte uşi de asemenea se; învârteau într-o parte şi în alta. 6:36 Şi a săpat pe ele heruvimi, finici şi flori îmbobocite, şi le-a îmbrăcat cu aur peste săpătură.Pe alte dotări ale Templului:7:27 A mai făcut apoi zece postamente de aramă. …7:28 Înfăţişarea postamentelor era aşa: erau lucrate în tăblii, şi tăbliile erau încheiate la unghiuri; 7:29 Şi pe tăbliile acestea, care erau încheiate la unghiuri, erau săpaţi lei şi boi şi heruvimi; asemenea şi pe încheieturi. …7:36 Şi a săpat pe feţele consolelor postamentului şi pe policioarele dintre ele heruvimi, lei şi finici, pe unde a găsit loc; şi împrejur a atârnat ghirlande de flori.Alte mentiuni biblice:“Cartea întâia Paralipomena (întâia a Cronicilor)”28:18 …I-a dat modelul carului divin, al heruvimilor de aur, cu aripile întinse pentru acoperirea chivotului legământului Domnului. “Cartea a doua Paralipomena (a doua a Cronicilor)” 3:10 Apoi a făcut în Sfânta Sfintelor doi heruvimi săpaţi în lemn şi i-a ferecat cu aur. 3:11 Aripile heruvimilor aveau în lungime douăzeci de coţi: o aripă de cinci coţi atingea peretele templului, iar cealaltă aripă de cinci coţi atingea aripa celuilalt heruvim. 3:12 Asemenea şi aripa de cinci coţi a celuilalt heruvim atingea peretele templului, iar cealaltă aripă de cinci coţi atingea aripa heruvimului întâi. 3:13 Aripile acestor heruvimi întinse erau de douăzeci de coţi; heruvimii stăteau în picioare, cu feţele spre Sfânta. 5:7 Preoţii au dus chivotul legământului Domnului la locul lui, înăuntrul templului în Sfânta Sfintelor, sub aripile heruvimilor. 5:8 Heruvimii îşi întindeau aripile peste locul chivotului şi acopereau chivotul şi pârghiile lui de sus.

Cam cum arăta Chivotul Legii (reproduceri actuale)

3

Si toate aceste indicatii, atât pentru realizarea Cortului, cât si pentru construirea Templului, au fost date atât lui Moise cât si lui David chiar de către Domnul. Dar să vedem exact aceasta.“Exodul - a doua carte a lui Moise” 25:1 Atunci a grăit Dumnezeu lui Moise şi a zis: …25:8 …să-Mi faci locaş sfânt şi voi locui în mijlocul lor. 25:9 Cortul şi toate vasele şi obiectele lui să le faci după modelul ce-ţi voi arăta Eu; aşa să le faci!“Cartea întâia Paralipomena (întâia a Cronicilor)”17:3 Dar în aceeaşi noapte a fost cuvântul Domnului către Natan şi i-a zis: 17:4 "Mergi şi spune robului Meu David: Aşa zice Domnul: „Nu tu ai să-Mi zideşti Mie casă de locuit, 17:5 Căci Eu n-am locuit în casă din ziua în care am scos pe fiii lui Israel şi până astăzi, ci am umblat din cort în cort şi din locaş în locaş.”28:2 Şi sculându-se, regele David a zis: "Ascultaţi-mă, fraţilor şi poporul meu! Am avut la inima mea gând să zidesc locaş de odihnă pentru chivotul legământului Domnului şi aşternut picioarelor Dumnezeului nostru şi cele de trebuinţă pentru zidire le-am pregătit.” 28:3 Dar Dumnezeu mi-a zis: „Să nu zideşti locaş numelui Meu, pentru că tu eşti om războinic şi ai vărsat sânge.” …28:6 Şi mi-a zis: „Solomon, fiul tău, va zidi locaşul Meu şi curţile Mele, pentru că Mi l-am ales pe el de fiu şi Eu îi voi fi lui Tată.”David către Solomon: 28:10 „Bagă de seamă însă, de vreme ce Domnul te-a ales să zideşti locaş sfinţeniei Lui, fii tare şi fă ceea ce a rânduit El.” 28:11 Şi a dat David lui Solomon, fiul său, planul pridvorului şi al caselor lui, al cămărilor lui, al odăilor celor mari de primire, al odăilor celor mai dinăuntru de odihnă şi al casei chivotului legii. 28:12 A dat de asemenea planul tuturor celor ce avea el în gândul său: Planul curţii templului Domnului, al tuturor cămărilor dimprejur, al vistieriilor lucrurilor sfinte…28:19 "Toate acestea sunt în scrisoarea insuflată de la Domnul - a zis David - cum m-a luminat El pentru toate lucrările zidirii".

Dar poate vă mirati de ceea ce aduc mai sus, adică atât indicatiile despre realizarea heruvimilor, ca mai apoi să vin cu pasajele în care se arată cine a dat aceste indicatii, adică mai exact chiar Domnul. Dacă veneati voi cu ele, v-ati fi bucurat că ati fi crezut că m-ati încuiat de tot si nu mai am ce zice decât să-mi accept greseala, dar vin chiar eu cu ele si aceasta să vă ajut pe voi, să nu vă mai deranjati în a căuta si a crede că veti găsi ceva împotriva spuselor mele. Adică să vedeti că, cu orice ati încerca să veniti împotriva mea, nu veti reusi, pentru că ceea ce fac nu fac de la mine însumi, pentru că atunci nu as putea să fac nimic, cine sunt eu decât un fir de praf într-un pustiu, un om prin mine însumi lipsit de importantă si de cunoastere, acestea primindu-le doar de la

4

Domnul prin Gratia Sa infinită pentru o fiintă păcătoasă ce nu-si merită existenta. Si acum să vedem care sunt argumentele împotriva unor astfel de reprezentări, care afirm că nu ar trebui făcute. După cum ati văzut, am venit cu însăsi Cuvintele Domnului, care sunt bineînteles cea mai mare Lumină si pe care nici un copil al Său nu le-ar contrazice. Deci la primă vedere s-ar părea că m-am băgat singur în capcană, dar după cum veti vedea în continuare nu este deloc asa. Dacă la o primă vedere a argumentelor pe care le-am adus în favoarea voastră părea chiar pentru mine ceva greu de a veni cu ceva împotriva lor, Domnul m-a luminat, arătându-mi că de fapt calea este foarte usoară. Dar ca să nu mai lungesc prea mult această prezentare, voi trece la subiect. Pentru că am venit în defavoarea mea cu o Lumină foarte mare dată evreilor acelor timpuri, voi veni si în favoarea mea tot cu o Lumină de la Dumnezeu, dată de această dată în timpurile ulterioare. Si această Lumină este atât de mare încât majoritatea nu vor putea să o suporte. Dar putinii care o vor suporta vor avea o mare fericire pentru că în ea vor descoperi viata, adică însăsi Cuvântul lui Dumnezeu. Astfel, în continuare, voi veni doar cu scrieri inspirate divin, dăruite de Domnul omenirii, si în special celor care Îl vor căuta cu iubire. Aceste scrieri au fost transmise prin doi alesi, prin intermediul cărora au fost dezvăluite cele mai mari revelatii date vreodată omului. Numele acestora însă nu vă va fi dezvăluit din considerente pe care acum nu le veti întelege. În ceea ce priveste nemultumirea unora privind acest aspect, pot să vă spun că toate au timpul lor, iar atunci când veti fi pregătiti spiritual, Domnul vă va face cunoscut ceea ce vă va fi de ajutor. Dar ca să descoperiti aceasta vă va trebui să luati un angajament serios în fata Domnului, căci dacă veti căuta din orgoliu sau din simplă dorintă de cunoastere, nu veti descoperi niciodată. Iar acum să vă prezint ceea ce am promis anterior. În paranteze sunt mentiuni ale mele. 17. …când Domnul a păşit în această lume, El a vorbit în corespondenţe, făcând astfel legătura lumii naturale cu cea spirituală. Acest lucru este evident din parabolele Sale, în care nu există nici o expresie fără o semnificaţie spirituală profundă. Cine nu deţine cheia spirituală nu-şi poate da seama de semnificaţia profundă a acestor pasaje, deci nici de sfinţenia divină a Cuvântului.

5

Toate miracolele descrise în Cuvântul scris conţin astfel de corespondenţe asociate cu Domnul, cu Cerul şi cu biserica.19. (Pe lângă semnificatia spirituală rămasă necunoscută majoritătii oamenilor) Scriptura ascunde inclusiv o semnificaţie celestă, extrem de profundă…20. 4) Această semnificaţie a rămas necunoscută până astăzi. Am arătat… (autorul mentionează paragrafe dintr-o lucrare anterioară din care o parte vor fi mentionate după extrasele din această carte) că toate lucrurile din natură, atât la modul general cât şi la modul particular, au corespondenţe spirituale. Aceste corespondenţe nu mai sunt cunoscute astăzi, dar în timpurile din vechime erau cunoscute, căci acei oameni considerau ştiinţa co-respondenţelor ştiinţa ştiinţelor. Ea era atât de universală încât toate tratatele şi cărţile erau scrise exclusiv în corespondenţe. De pildă, Cartea lui Iov, care este foarte veche, este plină de corespondenţe. Hieroglifele egiptenilor şi miturile antichităţii au aceeaşi natură. Toate bisericile din antichitate cunoşteau principiile celeste. Ceremoniile şi fundamentele pe care îşi întemeiau adoraţia erau strict legate de corespondenţe. De pildă, din această categorie făcea parte biserica lui Iacov. Copiii lui Iacov ardeau ofrande şi făceau sacrificii în funcţie de ştiinţa cores-pondenţelor. La fel era construit tabernaculul. Aceleaşi corespondenţe stăteau la baza ceremoniilor lor, cum ar fi sărbătoarea pâinii nedospite, sărbătoarea tabernaculelor şi sărbătoarea primelor fructe. Aşa se explică şi preoţia lui Aaron şi a leviţilor, inclusiv hainele sacre purtate de Aaron şi de fiii acestuia. Viaţa şi adoraţia din acele timpuri nu pot fi înţelese în afara ştiinţei corespondenţelor. Dat fiind că aspectele divine se manifestă în această lume prin intermediul corespondenţelor, Cuvântul Însuşi a fost scris prin corespondenţe pure. La fel, cuvintele Domnului nu pot fi înţelese decât din perspectiva corespondenţelor, căci natura Lui a fost una divină. Tot ceea ce derivă din Domnul se manifestă în lumea naturii sub forma unor corespondenţe divine. Acestea sunt aspectele celeste şi spirituale, cunoscute de cei din vechime.21. Am fost informat că oamenii din cea mai veche biserică de pe Pământ, care au existat înaintea Potopului, erau fiinţe atât de celeste încât puteau discuta cu îngerii cerului. Evident, limbajul în care conversau cu aceştia era cel al corespondenţelor. În consecinţă, ştiinţa lor a devenit atât de mare încât ei nu priveau nimic din ceea ce exista pe Pământ numai dintr-o perspectivă naturală, ci şi dintr-una spirituală, care le permitea să dialogheze cu îngerii. Am fost informat de asemenea că Enoh, despre care vorbeşte Geneza în versetele 21-24, a adunat aceste corespondenţe şi le-a transmis posterităţii

6

printr-o carte. Aşa se face că această ştiinţă a corespondenţelor era nu doar cunoscută, ci şi cultivată în numeroase ţări din Asia, îndeosebi în Ţara Canaanului, în Egipt, Asiria, Caldeea, Siria, Arabia şi în Tyr, Sidon şi Ni-nive. Mai târziu, ea a ajuns inclusiv pe coasta Greciei, dar a fost transformată într-o legendă, aşa cum se poate vedea din literatura antică greacă. 22. Pe măsură ce a trecut timpul, cunoaşterea religioasă a corespondenţelor s-a transformat în idolatrie şi magie. De aceea, Providenţa Divină a avut grijă ca ea să cadă în uitare. Aşa se face că izraeliţii şi evreii au pierdut complet această cunoaştere. În sine, religia lor era alcătuită din cele mai pure corespondenţe, fiind extrem de reprezentativă din punct de vedere celest, dar oamenii nu mai înţelegeau aceste corespondenţe, căci în decursul istoriei s-au transformat în fiinţe pur naturale, care nu mai doreau (şi,oricum, nu mai puteau) să ştie ceva despre lucrurile spirituale, şi implicit despre corespondenţe. 23. Idolatria în acele timpuri străvechi s-a născut pornind de la ştiinţa corespondentelor, căci tot ce există pe Pământ are o corespondenţă divină: de pildă, copacii, vitele şi păsările de toate felurile, peştii şi toate celelalte lucruri. Cei care cunoşteau în acele vremuri ştiinţa corespondenţelor şi-au creat imagini care corespundeau aspectelor celeste, găsindu-şi plăcerea în ele, întrucât semnificau lucruri divine, şi implicit religioase. Trebuie precizat însă că ei şi-au creat aceste imagini pe care le-au instalat în temple, dar şi în casele lor, nu pentru a se închina lor, ci pentru a-şi reaminti astfel de semnificaţia lor celestă. Astfel, în Egipt erau la mare modă efigiile cu viţei, boi, şerpi, copii, bătrâni şi fecioare. Viţeii şi boii simbolizau puterile omului natural; şerpii simbolizau prudenţa omului senzorial; copiii simbolizau inocenţa şi caritatea; bătrânii simbolizau înţelepciunea; iar fecioarele simbolizau adevărul; şi aşa mai departe. Când cunoaşterea corespondentelor s-a pierdut, urmaşii acestor oameni au început să se închine direct acestor imagini, considerându-le sacre, căci templele lor erau pline cu ele. La fel s-au petrecut lucrurile şi cu celelalte popoare, de pildă cu filistinii din Aşdod, care îl adorau pe Dagon (vezi în acest sens l Samuel l - până la sfârşit). Această zeitate avea partea superioară a unui om şi partea inferioară a unui peşte. La origini, ea a fost concepută astfel deoarece omul semnifică inteligenţa, iar peştele - cunoaşterea; împreună, cele două aspecte alcătuiesc o singură unitate. Datorită aceleiaşi ştiinţe a corespondenţelor, anticii in-cludeau în ceremoniile lor religioase grădinile şi pădurile, în funcţie de diferitele specii de arbori care creşteau în ele, precum şi dealurile şi munţii. Explicaţia este simplă: grădinile şi pădurile simbolizau înţelepciunea şi inteligenţa, iar copacii tot ce avea legătură cu aceste atribute. Astfel,

7

măslinul semnifica binele rezultat din iubire, cedrul semnifica binele raţional şi adevărul; munţii semnificau cerul suprem, iar dealurile cerul inferior, etc.. Cunoaşterea corespondenţelor nu s-a pierdut de tot în ţările din Orient. Acest lucru este dovedit de venirea celor trei magi (înţelepţi) care au asistat la Naşterea Domnului. „Ei s-au ghidat după o stea care i-a călăuzit, şi au adus cu ei daruri: aur, smirnă şi tămâie.” (Matei 2:1, 2, 9-11) Steaua care i-a ghidat reprezintă un simbol al cunoaşterii celeste. Aurul simbolizează binele celest. Tămâia simbolizează binele spiritual, iar smirna simbolizează binele natural. Din aceste trei atribute se naşte orice formă de adoraţie reală. În schimb, izraeliţii şi evreii nu mai cunoşteau deloc ştiinţa corespondenţelor, deşi întreaga lor religie, poruncile şi ceremoniile instituite de Moise şi de Cuvântul divin erau alcătuite din corespondenţe pure. Motivul pierderii acestei cunoaşteri este legat de natura acestei naţiuni, care este pur idolatră, nefiind deloc interesată să cunoască semnificaţia aspectelor celeste şi spirituale a ceremoniilor lor. Evreii şi-ar fi dorit ca lucrurile în faţa cărora se închinau ei să fie sacre în sine, nu prin corespondenţă(la fel se întâmplă si la noi). De aceea, dacă le-ar fi fost revelate aspectele celeste şi spirituale ale acestora, ei nu numai că le-ar fi respins, dar le-ar fi şi profanat. Din acest motiv, cerul era atât de închis pentru ei, încât această naţiune aproape că nu-şi putea imagina o viaţă divină şi eternă. Acest lucru este cât se poate de evident, dat fiind că nu L-au recunoscut pe Domnul, deşi întreaga scriptură nu vorbeşte decât de sosirea Lui pe Pământ. Unicul motiv pentru care L-au respins pe Domnul este că El le-a vorbit de o împărăţie a lui Dumnezeu, şi nu de una terestră. Ei îşi doreau un Mesia care să-i ridice deasupra celorlalte naţiuni ale Pământului, şi nu unul care să le aducă mântuirea celestă. Evreii ştiu că Scriptura conţine mai multe arcane sau nivele mistice, după cum le numesc ei, dar nu îşi propun nici o clipă să afle ce legătură au acestea cu Domnul, în schimb, sunt cât se poate de interesaţi să afle în ce măsură îi pot ajuta acestea să se îmbogăţească pe Pământ.24. Ştiinţa corespondenţelor, care permite cunoaşterea semnificaţiei spirituale a Cuvântului, nu a fost dezvăluită în acele timpuri, căci primii creştini ai bisericii primitive erau nişte oameni extrem de simpli şi nu ar fi putut înţelege niciodată aceste lucruri. Chiar dacă le-ar fi fost revelate, ele nu le-ar fi folosit la nimic, pentru simplul motiv că ei nu le-ar fi înţeles. A urmat o eră întunecată pentru întreaga lume creştină, datorită dominaţiei papale. Toţi cei care se supun Papalităţii, acceptând minciunile acesteia, nu sunt capabili şi oricum nu doresc să cultive valorile spirituale, deci nici să înveţe care este corespondenţa dintre aspectele naturale şi cele spirituale ale

8

Cuvântului. Acest lucru ar însemna să accepte că prin Petru nu se face nici o referire la Simon Petru, ci la Domnul Însuşi, privit ca o stâncă pe care este construită biserica Sa. Ei ar trebui de asemenea să accepte că prin comparaţie cu Cuvântul divin, decretele papale nu au nici cea mai mică importanţă. După reformarea bisericii, adevărurile divine au fost ascunse de oameni, întrucât aceştia au început să separe credinţa de caritate şi să se închine unei aşa-zise Sfinte Treimi, adică la trei Dumnezei, care, nu se ştie cum, ar fi trebuit să fie una. Dacă aceste adevăruri le-ar fi fost revelate, oamenii le-ar fi falsificat şi le-ar fi aplicat exclusiv la nivel ceremonial, fără caritate şi fără iubire, în acest fel, cerurile s-ar fi închis definitiv şi pentru ei, aşa cum s-au închis în vechime pentru evrei.25. Semnificaţia spirituală a Cuvântului a fost ascunsă până în prezent de către Domnul, dar astăzi ea poate fi revelată prin doctrina adevărului autentic. Aceasta este singura doctrină care corespunde semnificaţiei spirituale a Cuvântului. La acest lucru se referă apariţia Domnului pe nori, în toată slava (Matei 24: 30, 31). Capitolul de faţă vorbeşte despre sfârşitul timpului, care se referă de fapt la ultima etapă de evoluţie a bisericii Domnului. Dezvăluirea semnificaţiei spirituale a Cuvântului a fost promisă de asemenea în Apocalipsa, unde este simbolizată de calul alb şi de marele festin la care sunt invitaţi cu toţii (19:11-18). Aceeaşi Apocalipsa afirmă însă că această semnificaţie spirituală a Cuvântului nu va putea fi recunoscută multă vreme din cauza minciunilor care continuă să învăluie doctrina Domnului şi datorită celor care refuză să recunoască adevărul, ilustraţi în textul sfânt de bestie şi de împăraţii Pământului care au pornit la război împotriva celui care stătea pe calul cel alb. Bestia nu este alta decât biserica romano-catolică (17:3), iar împăraţii Pământului sunt reformatorii bisericii, a căror doctrină este de asemenea falsă. ( Fac o precizare: să nu se bucure prea mult ortodocsii fiindcă ei nu sunt mentionati aici, ca mai apoi să zică că, chiar si aici, este dovada că doar ei sunt pe calea cea bună, pentru că nu există nici o mentiune cu privire la ei. Ce este biserica ortodoxă decât o soră mai mică a bisericii catolică. Chiar nu vedeti asemănarea aproapre identică între ele, având totusi unele diferente ?) 26. 5) Ea nu poate deveni cunoscută decât celor care trăiesc cu sinceritate în adevărul divin al Domnului. Acest lucru se datorează faptului că nimeni nu poate pătrunde plenar semnificaţia spirituală a Cuvântului decât numai Domnul şi cei care deţin adevărul spiritual direct de la El. Căci semnificaţia spirituală vorbeşte direct despre Domnul şi despre Împărăţia Lui, şi numai îngerii Cerului pot pricepe această semnificaţie, căci ea reprezintă Adevărul Divin în Cerul lor. Omul care ar cunoaşte câteva corespondenţe şi ar încerca să descopere semnificaţia spirituală a Cuvântului numai pornind de la

9

inteligenta lui limitată ar viola Adevărul Divin, denaturând sensul spiritual al doctrinei şi afirmând lucruri false. Acest lucru echivalează cu violarea Adevărului Divin şi cu o ofensă la adresa Cerului. De aceea, dacă cineva încearcă să descopere această semnificaţie spirituală folosindu-se de propria lui inteligenţă, şi nu de revelaţia directă a Domnului, nu face decât să îşi închidă singur accesul la Ceruri. Când cerurile se închid, omul fie nu vede adevărul, fie devine nebun din punct de vedere spiritual. Acest lucru se datorează faptului că Domnul îi învaţă pe oameni prin intermediul Cuvântului, dar şi pornind de la acele adevăruri pe care omul le posedă deja. El nu revelează direct noi adevăruri. De aceea, dacă omul nu este bine ancorat în adevărurile divine sau dacă le amestecă cu minciunile, el le poate perverti înţelesul. Aşa procedează ereticii, care nu înţeleg decât sensul literal al Cuvântului, aşa cum bine se ştie. Pentru ca nimeni să nu poată pătrunde semnificaţia spirituală a Cuvântului, pervertind-o prin înţelegerea sa parţială şi falsă, Domnul a ascuns această semnificaţie, păzind-o cu ajutorul heruvimilor de care vorbeşte Scriptura.

La punctul 20 autorul mentionează paragrafe dintr-o lucrare anterioară pe care am spus că le voi prezenta la finalul scrierii respective. Iată doar o parte din pasajele mentionate:

Există o corespondenţă între toate lucrurile din rai şi toate lucrurile omeneşti 87. În ziua de azi nu se ştie ce astfel de corespondenţe există. Această ignoranţă e cauzată de multe motive; însă cauza majoră e că omul s-a separat de rai prin dragostea de sine şi de lume. Cel ce se iubeşte pe sine şi lumea mai presus de toate, îndrăgeşte doar lucrurile lumeşti, pentru că acestea îi alimentează simţurile exterioare şi îi satisfac mintea inferioară, şi respinge lucrurile spirituale ce mulţumesc simţurile interioare şi farmecă sufletul, el dă aceste lucruri de o parte spunând că sunt prea înalte pentru înţelegerea unui om. Cu totul altfel se întâmpla cu cei vechi, deoarece pentru ei ştiinţa corespondenţelor era ştiinţa majoră. Prin intermediul ei au devenit mai inteligenţi şi înţelepţi, iar cei din lumea bisericii comunicau cu raiul; ştiinţa corespondenţelor este o ştiinţă angelică. Cei mai vechi oameni, care erau oameni celeşti, îşi bazau gândurile pe corespondenţe, la fel cum fac îngerii. De aceea ei puteau vorbi cu îngerii şi Dumnezeu Însuşi le apărea des şi îi instruia. Dar în ziua de azi, acea ştiinţă este în întregime pierdută, astfel încât nici măcar nu se mai ştie ce este corespondenţa.88. Fără cunoaşterea a ceea ce este corespondenţa, nimic nu poate fi limpede ştiut despre lumea spirituală; nici despre influenţa sa asupra lumii obişnuite;

10

nici măcar relaţia dintre lumea spirituală cu cea naturală nu poate fi înţeleasă; şi nimic nu poate fi ştiut despre spiritul omului, numit suflet şi influenţa sa asupra trupului; şi nici despre existenţa omului după moarte; este deci necesar să explic natura şi calitatea corespondenţei. 89. În primul rând deci, se va spune ce este de fapt corespondenţa. Întreaga lume obişnuită îi corespunde lumii spirituale, nu doar în general ci şi în particular. Deci, orice lucru din lumea obişnuită ce îşi derivă existenţa din cea spirituală, se spune că este corespondentul celuilalt. Trebuie observat că lumea obişnuită există şi subzistă datorită lumii spirituale, exact cum un efect îşi datorează existenţa cauzei sale eficiente. Tot ceea ce se află sub Soare şi primeşte de la el căldură şi lumină e numit lumea obişnuită, şi toate lucrurile ce există datorită lui aparţin acestei lumi. Pe când raiul este lumea spirituală şi toate lucrurile cereşti aparţin acestuia. … Dacă mai sus am prezentat extrase din vasta operă a unui mare iluminat, declarat de către biserică eretic pentru că nu s-a supus învătăturilor ei anticriste ci a urmat pe Domnul, în loc să fie acceptat, iar prin acestă vastă Lumină transmisă de Dumnezeu, biserica să revină la cunoasterea ei originală, acum o să prezint extrase din revelatiile primite de o persoană pe care Domnul a ales-o să transmită cele mai mari revelatii dăruite omenirii. Este vorba tot de stiinta corespondentelor, despre care a vorbit Iisus.

 « [2] Eu am spus : « Pentru  că vechea stiintă interioară a corespondentelor v-a părăsit în totalitate, încă dinainte de captivitatea babiloniană si pentru că această stiintă e accesibilă si e caracteristică doar pentru oameni care nu au oscilat si nu au slăbit niciodată în adevărata credintă si încredere în unul si adevăratul Dumnezeu si care L-au iubit întotdeauna pe El, ca Tată,   mai presus de orice si pe semenii lor ca pe ei însisi.[3] Pentru că această stiintă este scriptura interioară si limbajul interior al sufletului si al spiritului în suflet. Acela care a pierdut acest limbaj nu poate întelege nicidecum Scriptura, si în lumina sa moartă, lumească, aceasta îi apare stupidă, iar aceasta se întamplă deoarece conditiile vietii spiritului si sufletului sunt de o cu totul altă natură decât cele ale corpului.[4] În mod asemănător, auzul, vederea, simtirea, gândirea, vorbirea si scrierea spiritului au un caracter cu totul diferit decât aici, printre oamenii din lumea naturală si, de aceea, ceea ce face si spune un suflet le poate fi clarificat oamenilor naturali numai pe calea vechii stiinte a corespondentelor[5] Când aceasta stiintă s-a pierdut pentru oameni, din propria lor vină, ei au făcut comunicarea cu spiritele din toate regiunile si din ceruri

11

imposibilă pentru ei si de aceea ei nu mai pot percepe si întelege sensul spiritual al Scripturii. Ei citesc cuvintele scrise în conformitate cu sunetul învătat orbeste al literei moarte si nu pot nici măcar constientiza si întelege că litera este moartă si nu poate însufleti pe nimeni, si că numai semnificatia interioară ascunsă este cea care însufleteste totul, căci ea este viata însăsi.[6] Dacă voi întelegeti acum lucrul acesta, trebuie să vă străduiti să faceti Împărătia lui Dumnezeu vie si complet activă în voi însivă, căci abia apoi veti primi încă o dată pomenita stiintă a corespondentelor dintre materie si spirit; altminteri nu veti fi niciodată capabili să îl întelegeti pe Moise sau vreun alt profet în profunzimile adevărului viu si veti fi fortati în voi însivă să cădeti pradă necredintei si tuturor îndoielilor si păcatelor. Căci atunci când o persoană oarbă merge pe un drum cu o grămadă de pietre pe el, va fi ea capabilă atunci să prevadă împiedicarea sa în timpul mersului, o dată de una din pietre, apoi de alta, căzând astfel de multe ori ? Si dacă de-a lungul drumului este un abis care se arată, cum va fi ea capabilă să se retină de la a cădea în el la pasul următor si de a-si găsi, în mod inevitabil, moartea ?[7] Asadar, străduiti-vă cel mai mult să renasteti în spirit cât mai curând posibil si să puteti vedea, altminteri nu veti scapa de miile de pericole care stau în asteptare înaintea voastră si amenintă să vă devoreze. »

Iar fiindcă evreii erau sub Lege, adică sub moarte, Domnul i-a eliberat de povara Legii si a făcut un Nou Testament. Căci în Vechiul Testament, evreii fiind sub Lege, erau astfel sub moarte, căci legea e severă cu cel ce o încalcă, căci legea este dreaptă, iar dreptatea trebuie înfăptuită si stim bine că toti oamenii păcătuiesc iar plata păcatului e moartea, asa că prin Noul Legământ oamenii sunt scosi de sub povara legii, adică a mortii, si sunt adusi la viată prin Iisus Cristos. Asa că ce a fost vechi este înlăturat, fiind astfel în vigoare ce este nou, adică Noul Testament. Să vedem mai exact ce spune învătătura Domnului cu privire la cele vechi, adică la preceptele din Vechiul Testament:

5. De aceea, este important să nu vă lăsaţi păcăliţi de vreunul dintre vechile obiceiuri, care ar putea să vi se pară respectabil! Nici sabatul, nici luna nouă, nici Scriptura sau Templul, nici mormintele profeţilor sau locurile în care Eu am fost împreună cu voi, nici simpla magie a numelui Meu, nici templele, nici casele patriarhilor, nici anumite ore ale

12

zilei şi nici orice alt aspect material nu trebuie să vă îndepărteze de la adevărul pe care l-aţi aflat aici! 6. Căci toate acestea au fost până acum doar o reprezentare analogică, menită să prefigureze adevărul cel mai curat şi mai limpede care se află acum în faţa voastră, în lumina cea mai strălucitoare. Ele nu au fost decât o mare scriptură, ale cărei litere erau scrise pe tot Pământul, o mare scrisoare a Tatălui din Ceruri către copiii Lui de pe acest Pământ, pe care acum o puteţi descifra cu uşurinţă, căci peceţile i-au fost desfăcute în faţa voastră. Dar de acum înainte, ea nu mai are nici valoare şi nici vreo importanţă hotărâtoare pentru viaţă.7. Acum numai iubirea pentru Dumnezeu şi pentru semeni este totul, dar nu numai în vorbă, ci şi în faptă. Iar pentru aceasta, nu mai sunt necesare nici sabatul, nici luna nouă, nici Templul sau vreun moment anume, nici veşmintele speciale, nici rugăciunile lungi şi lipsite de sens sau jertfele fără rost, ci singură iubirea, după cum v-am dezvăluit deja de atât de multe ori. 8. Ca mesageri ai învăţăturii Mele, să nu daţi niciodată dovadă de slăbiciune, nici măcar în alegerea bucatelor, chiar dacă va trebui să vă luptaţi cu legile vechi; căci ceea ce intră cu măsură în gura omului şi are un anumit rost nu-l impurifică niciodată. Ceea ce impurifică omul este ceea ce iese din inima lui pe gură şi le dăunează semenilor! În felul acesta, adevărata binecuvântare şi mântuire a învăţăturii Mele va fi durabilă pentru oameni şi va rămâne la fel de pură şi peste o mie şi încă o mie de ani, aşa cum v-am dat-o Eu vouă şi cum şi voi o daţi în prezent mai departe! 9. Dar dacă veţi lega vreo ceremonie veche de învăţătura Mea şi veţi începe să ţineţi anumite zile memoriale sau să respectaţi alte reguli ale Templului, oricât de neînsemnate, acestea vor căpăta cu timpul o tot mai mare amploare şi, în câteva sute de ani, binecunoscutele «grajduri ale lui Augias» vor fi din nou la locurile lor, trebuind să fie purificate în final, printr-o nouă Mare Judecată.”

Eliberarea de sub jugul serviciului ceremonial şi de sub cel al legii1. (Domnul): „Eu vă ofer o nouă învăţătură divină şi o morală de viaţă, care este la fel de departe de orice ritual(ceremonie), pe cât este de departe un pol al universului de celălalt pol. Nu vă mai sunt necesare nici sabatul, nici Templul, nici casele de rugăciune, nici veşmintele speciale, nici acoperământul cu două părți pentru cap, nici chivotul, nici cădelniţa, nici apa binecuvântată şi, cu atât mai puţin, cea blestemată! În această nouă învăţătură, omul şi numai omul este totul şi el nu are nevoie de nimic altceva decât de DUMNEZEU şi de el însuşi.

13

2. În învăţăturile străvechi, omul îşi îndrepta atenţia doar prea puţin spre cele spirituale, fiind foarte mult orientat către materie; tocmai de aceea, era necesar ca aspectele spirituale să fie reprezentate prin tot felul de forme corespunzătoare, de vase şi de acţiuni ceremoniale. 3. Această nouă învăţătură a Mea arată cum omul se poate unifica pe deplin cu DUMNEZEU în sine şi cu sine, unindu-se într-un singur punct, întocmai aşa cum şi Eu însumi sunt acum total unit cu TATĂL CERESC cel etern şi infinit. Luaţi aminte căci Eu Mă aflu în faţa voastră pentru a vă spune că, de acum înainte, Împărăţia TATĂLUI CERESC şi dreptatea Sa nu mai trebuie să fie căutate doar în Templul din Ierusalim sau la Garizim şi că nu doar acolo trebuie să vă închinaţi lui Dumnezeu, ci mai ales în inima voastră!4. Inima cea neprihănită a omului va trebui să fie templul cel viu al unicului şi adevăratului Dumnezeu. La rândul ei, iubirea ce este mărturisită şi prin fapte va putea fi o minunată ceremonie religioasă adevărată. Unica rugăciune supremă şi adevărată va fi şi va rămâne iubirea pentru Dumnezeu!5. Dar, întrucât iubirea adevărată pentru Dumnezeu nici nu poate fi gândită fără iubirea care este simţită pentru semeni şi care este mărturisită prin fapte, la fel cum iubirea pentru oameni nu poate exista fără adevărata iubire pentru Dumnezeu, ne dăm cu uşurinţă seama că cele două feluri de iubire sunt în esenţă una singură, care este de fapt una şi aceeaşi rugăciune adevărată către Dumnezeu. Cine va realiza cu adevărat aceasta în fiinţa sa şi va unifica astfel totul în inima sa, împreună cu toate legile şi cu toate profeţiile, nu va mai duce niciodată lipsă de nimic.6. Eu pun astfel capăt legilor vechi, chiar şi legii lui Moise, dar nu vreau să spun prin aceasta că ea nu mai trebuie să fie respectată - departe de Mine aceasta; prin noua lege pe care v-o revelez, Eu anulez acum doar ceea ce era o constrângere exterioară care, dacă nu era urmată întocmai, atrăgea după sine pedepse pământeşti. Căci aşa cum a fost în trecut, legea era pentru fiecare om întocmai ca un judecător care-l urmărea permanent, iar judecata sa era una de lungă durată, de la care nimeni nu se putea sustrage. Tocmai pentru că omul este împovărat de lege, el este supus unei permanente judecăţi; iar omul care se afla în această stare era mort din punct de vedere spiritual, ceea ce - indirect - reprezenta un blestem pentru libertatea vieţii divine interioare. 7. Însă atunci când legea divină vine din lăuntrul fiinţei sale, iar libertatea sa este astfel subordonată de bunăvoie liberului său arbitru, abia atunci iau sfârşit pentru om orice formă de judecată, toate blestemele şi chiar moartea. Tocmai de aceea am venit Eu în această lume, pentru a aduce tuturor

14

oamenilor eliberarea de jugul legii, al judecăţii, al blestemului şi al morţii. Tocmai de aceea îndepărtez acum de la voi tot ceea ce este exterior - redându-vă în felul acesta cu adevărat pe voi vouă înşivă - şi, prin aceasta, vă ajut şi totodată vă fac să deveniţi adevăraţii copii ai lui Dumnezeu şi domni asupra tuturor legilor şi judecăţilor. 8. Dacă atât voi, cât şi ucenicii voştri veţi rămâne statornici în această regulă - prin înţelegerea ei deplină -, nici o judecată nu se va mai putea abate asupra voastră, pentru că prin înţelegerea şi aplicarea în practică a acestui principiu pe care vi l-am revelat veţi fi în felul acesta mai presus de lege. Dar dacă nu veţi înţelege ceea ce v-am revelat şi veţi mai accepta vreo lege exterioară veche sau veţi accepta să mai depindeţi de vreo formalitate exterioară, vă veţi supune - voi înşivă - din nou judecăţii, iar moartea va pătrunde din nou în voi tot atât de mult pe cât de mult vă veţi supune voi înşivă vechilor legi formale!”

Dar totusi, pentru cei care se încăpătânează în necredintă pentru că inima lor este lipsită de iubire, sau dacă au, aceasta este infimă si nu permite astfel iluminarea creierului, am să vin chiar cu învătături biblice pe care chiar că nu mai au cum să le contrazică. Dacă învătăturile profunde prezentate mai sus sunt cunoscute de foarte putini oameni, cele biblice sunt bine cunoscute de mai multi, iar cei care nu le cunosc le pot găsi cu usurintă. Dar dacă si acum se vor găsi vreunii care să le nege si pe acestea, astfel de oameni sunt chiar întunecati în cel mai profund mod, iar ei nu vor accepta Adevărul chiar dacă vor sta în cea mai strălucitoare lumină a lui, întocmai cum un orb ar căuta ceva în plină zi. Chiar dacă ceea ce caută este lângă el, acesta nu îl poate vedea, căci lipsa vederii sau altfel zis lipsa Luminii din mintea sa îl împiedică aceasta. Iată care sunt aceste învătături:

O profetie privind realizarea unui Nou Legământ si renuntarea la ceea ce a fost vechi, a fost transmisă de Dumnezeu prin profetul Isaia. Totul este foarte relevant asa că nu mai este nevoie de precizări suplimentare.

“Isaia” 43:14 Aşa zice Domnul, Izbăvitorul vostru, Sfântul lui Israel: …43:15 „Eu sunt Domnul, Sfântul vostru, Ziditorul lui Israel, Împăratul vostru!43:18 Nu vă mai amintiţi de întâmplările trecute şi nu mai luaţi în seamă lucrurile de altădată.

15

43:19 Iată că Eu fac un lucru nou, el dă muguri; nu-l vedeţi voi oare? Pentru o întelegere mai clară au fost anexate aceste pasaje din Biblia protestantă18. „Nu vă mai gândiţi la ce a fost mai înainte şi nu vă mai uitaţi la cele vechi!19. Iată, voi face ceva nou şi-i gata să se întâmple: să nu-l cunoaşteţi voi oare?

În Evanghelia după Matei Iisus prezintă două învătături noi, opuse celor date în Vechiul Testament. “ Evanghelia după Matei” 5:38 Aţi auzit că s-a zis: "Ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte". 5:39 Eu însă vă spun vouă: Nu vă împotriviţi celui rău; iar cui te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i şi pe celălalt.5:43 Aţi auzit că s-a zis: "Să iubeşti pe aproapele tău şi să urăşti pe vrăjmaşul tău". 5:44 Iar Eu zic vouă: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc,

Iar acum am să prezint mai exact ceea ce spune Pavel, ce este foarte util în a aduce Lumina pentru cei care mai cred că trebuie respectate toate preceptele Vechiului Testament, trăind astfel într-o eroare.

“Epistola a doua către Corinteni a Apostolului Pavel”5:17 Deci, dacă este cineva în Hristos, este făptură nouă; cele vechi au trecut, iată toate s-au făcut noi.

Deci, din pasajele de mai sus care sunt clare întocmai ca si Soarele la amiază, orice om cu o minte sănătoasă îsi poate da seama despre faptul că Iisus ne-a eliberat de sub serviciul ceremonial şi de cel al legii, înfiintând un Nou Testament, adică o legătură directă cu Dumnezeu Tatăl, prin intermediul Fiului. Deci cu alte cuvinte, tot ceea ce făceau evreii în Vechiul Testament a fost înlăturat de către Domnul, inclusiv astfel de reprezentări, chiar dacă ele nu sunt realizate de toate bisericile protestante ci doar de câteva, printre care se remarcă biserica anglicană si cea adventistă. Bineînteles că or să spună că nu venerează acele reprezentări cum fac catolicii si ortodocsii, dar eu îi întreb: Dacă astfel de reprezentări sunt interzise, de ce le faceti ? De ce această muncă inutilă, cât si costurile ce derivă din aceasta ?

16

Bisericile protestante care totusi nu fac astfel de reprezentări să nu se bucure că ele nu fac parte din această categorie, căci chiar dacă nu fac astfel de reprezentări materiale oamenii lor fac totusi astfel de reprezentări, dar în plan mental. Ei îsi imaginează că îngerii ar avea aripi căci asa i-a călăuzit mintea lor ce trăieste în întuneric, deoarece cunoasterea lumii spirituale a lor se bazează pe ratiunea umană ce apartine iadului si nu pe cunoasterea adevărată bazată pe stiinta corespondentelor, cunoastere dobândită doar prin Lumina ce derivă din Iubirea Divină. Dar preotimea anticristă de atunci, ca de altfel si cea din secolele viitoare sau cea din prezent, fie că se autonumesc sau le place să fie numiti pastori, nu a dorit această cunoastere, realizând astfel lucruri inutile, pur idolate, chiar dacă în cazul acestor biserici protestante ele nu se venerează. Si dacă cei de atunci erau sub povara mortii, gânditi-vă cum sunt oare cei din prezent, când decăderea lor a atins cote maxime. Dar ca să nu credeti că vorbesc iarăsi de la mine am să vin doar cu mică profetie a Domnului cu privire la învătătura Sa: 1. Eu am spus: „Prietene, cam peste două mii de ani, lucrurile vor sta la fel ca astăzi, şi aceasta va începe chiar mult mai devreme! Evreii au ajuns acum mult mai răi decât păgânii - căci pentru păgâni raţiunea mai are o valoare, în timp ce evreii o calcă în picioare. În vremurile acelea, Învăţătura Mea, respectiv creştinismul, va ajunge mai rău decât iudaismul şi păgânismul la un loc şi va fi atunci mare suferinţă printre oameni.”

17