30. CRR_Nivel 2_Operator La Masini Cu Comanda Numerica

CENTRUL NAŢIONAL PENTRU DEZVOLTAREA ÎNVĂŢĂMÂNTULUI PROFESIONAL ŞI TEHNIC

UNITATEA DE IMPLEMENTARE A PROIECTELORPHARE TVET

RO 2004/016-772.04.01.02.04.01.03

Anexa nr.5 la OMEdC nr.1847 din 29.08.2007

CURRICULUM ŞCOLAR

pentru

ŞCOALA DE ARTE ŞI MESERII

NIVELUL 2 - CLASA a XI-a

Domeniul: MECANICĂ

Calificarea: OPERATOR LA MAŞINI CU COMANDĂ NUMERICĂ

Aria curriculară TEHNOLOGII –

Cultura de specialitate şi instruire practică

BUCUREŞTI, 2007

Nivel 2Operator la masini cu comanda numericaClasa a XI

1

Lista autorilor:

Avram Mariana Profesor inginer, Profesor inginer, grad didactic Igrad didactic I

Grupul Grupul Ş Şcolar “ Spiru Haret”colar “ Spiru Haret”BucureştiBucureşti

Bârlean Angela Profesor inginer, Profesor inginer, grad didactic I grad didactic I

Grupul Scolar Industrial „Sfantul Pantelimon”,Bucuresti

Chioseaua Vasile Profesor inginer,Profesor inginer,grad didactic Igrad didactic I

Grupul Scolar Industrial Transporturi Cãi Ferate,Bucuresti

Filip Melania Profesor inginer,Profesor inginer,grad didactic Igrad didactic I

Colegiul Tehnic “Mircea Cristea” Colegiul Tehnic “Mircea Cristea” BraşovBraşov

Ghergu Diana Profesor inginer, Profesor inginer, grad didactic Igrad didactic I Colegiul Tehnic Energetic BucureştiColegiul Tehnic Energetic Bucureşti

Mihailov ValentinaMihailov Valentina Profesor inginer, Profesor inginer, grad didactic Igrad didactic I Colegiul Tehnic Energetic BucureştiColegiul Tehnic Energetic Bucureşti

Roşu ConsuelaRoşu Consuela Profesor inginer,Profesor inginer,grad didactic Igrad didactic I Colegiul Tehnic “ Dimitrie Leonida”Colegiul Tehnic “ Dimitrie Leonida”

ASISTENŢĂ U.I.P. PHARE TVET RO 2004/016-772.04.01.02.04.01.03 Roşu DORIN – doctor inginer, Inspector de specialitate, C.N.D.I.P.T.


2

PLAN DE ÎNVĂŢĂMÂNTAnul de completare

clasa a XI-aAria curriculară Tehnologii

Calificarea: Operator la maşini cu comandă numerică

Cultură de specialitate şi instruire practică săptămânală 377 ore

Modulul I: Total ore/an 87

Utilizarea documentaţiei tehnice specifice prelucrărilor prin aşchiere

din care: laborator tehnologic - instruire practică 29

Modulul II: Total ore/an 58Metode şi mijloace de măsurare din care : laborator tehnologic -

instruire practică 29

Modulul III: Total ore/an 58Întreţinerea maşinilor-unelte şi dispozitivelor din care: laborator tehnologic -


Modulul IV: Total ore/an 58 Bazele aşchierii şi generării suprafeţelor din care: laborator tehnologic -


Modulul V: Total ore/an 58

Toleranţe şi abateri dimensionale din care: laborator tehnologic 29 instruire practică 29

Modulul VI: Total ore/an 58

Scule, dispozitive şi verificatoare specifice maşinilor unelte cu comandă numerică

din care: laborator tehnologic 29 instruire practică 29

Total ore/an:13 ore/săptămână x 29 săptămâni = 377 ore


3

Stagii de pregătire practică 240 ore

Modulul VII: Total ore/an 120Prelucrări prin aşchiere pe maşini unelte cu comandă numerică


Modulul VIII: Total ore/an 120Controlul pieselor prelucrate pe maşini unelte cu comandă numerică


Total ore/an: 30 ore/săptămână x 8 săptămâni/an= 240 ore

Curriculum în dezvoltare locală 116 ore

Modulul IX: Total ore/an 87Elemente de programare a maşinilor unelte cu comandă numerică-Stabilirea originii coordonatelor

din care: laborator tehnologic 58 instruire practică -

Modulul X: Total ore/an 29

Citirea documentelor de evidenţă a activităţii din care: laborator tehnologic 17 instruire practică -

Total ore/an: 4 ore/săptămână x 29 săptămâni =116 oreTOTAL 733 ore/an


4

NOTĂ DE PREZENTARE

Domeniul de pregătire şi calificări

Noul sistem al calificărilor profesionale (SNCP) este elaborat de MEdC în parteneriat cu angajatorii şi alţi factori interesaţi, pentru a oferi un anumit tip de absolvenţi, cerut de sectoarele economice şi de servicii. Angajatorii se vor implica în acest fel şi mai mult în parteneriatele şcoală - agent economic, ajutând astfel la creşterea calităţii procesului de formare, influenţând ceea ce se învaţă şi creând condiţii pentru ca învăţământul să răspundă schimbărilor tehnologice.

Absolvenţii noului sistem de formare profesională, prin calificările profesionale obţinute, vor dobândi abilităţi, cunoştinţe şi deprinderi specifice domeniului. Calificările sunt menite a dezvolta o serie de abilităţi cheie transferabile, cu scopul de a sprijini procesul de învăţare continuă.

Fiecare dintre calificările profesionale naţionale necesită unităţi de competenţă cheie şi unităţi de competenţă profesionale. Competenţele profesionale sunt grupate în unităţi de competenţă generale şi specializate.

Cererea pieţei şi necesitatea formării profesionale la nivel european au reprezentat motivele esenţiale pentru includerea abilităţilor cheie în cadrul SPP-urilor. Tinerilor trebuie să li se ofere posibilitatea de a dobândi acele competenţe de bază care sunt importante pe piaţa muncii.

Din acest considerent, programele au fost concepute astfel încât să dezvolte o arie extinsă de abilităţi transferabile: comunicare şi numeraţie, utilizarea calculatorului şi prelucrarea informaţiei, dezvoltare personală în scopul obţinerii performanţei, lucrul în echipă, asigurarea calităţii şi igiena şi securitatea muncii. Acestea sunt abilităţi de care tinerii au nevoie pentru ocuparea unui loc de muncă, pentru asumarea rolului în societate ca persoane responsabile, care se instruiesc pe tot parcursul vieţii. Aceste cerinţe, necesare unei vieţi adaptate la exigenţele societăţii contemporane, au fost încorporate în abilităţile cheie.

Fiecare nivel parcurs în domeniul mecanic, implică dobândirea unor abilităţi, cunoştinţe şi deprinderi care vor permite absolvenţilor fie să se angajeze, fie să-şi continue pregătirea la un nivel superior.

Sistemul naţional al calificărilor profesionale pentru domeniul mecanic, nivel 2 va furniza elevilor atât formare teoretică, cât şi practică în domeniul producţiei de bunuri materiale, a serviciilor de profil si pentru întreţinerea şi repararea maşinilor şi utilajelor din diferite ramuri ale economiei.

Pregătirea forţei de muncă calificate în conformitate cu standardele europene presupune desfăşurarea instruirii bazate pe strategii moderne de predare şi evaluare, centrate pe elev.

Pregătirea viitorilor absolvenţi ai şcolii de arte şi meserii în domeniul mecanic trebuie să ţină pasul cu cerinţele actuale, încercând şi o orientare către activitatea informaţională, asigurându-se iniţierea în utilizarea tehnologiilor de cel mai înalt nivel.

Elevii vor dobândi abilităţi şi cunoştinţe iniţiale care le vor permite să continue pregătirea la nivelul 3, deşi unii absolvenţi ar putea alege să îşi găsească un loc de muncă. Angajaţii vor putea să desfăşoare activităţi de rutină şi predictibile sub supraveghere.

Prin unităţile de competenţă specializate din cadrul programului de la nivelul 2, elevul va fi solicitat în multe activităţi practice care îi vor stimula şi creativitatea. Orice activitate creativă va duce la o lărgire semnificativă a experienţei şi la aplicarea conştientă a cunoştinţelor dobândite.

ALCĂTUIREA MODULELOR

OPERATOR LA MAŞINI CU COMANDĂ NUMERICĂ

Nivelul 2 – clasa a XI-a

Unitatea de competenţă

Competenţa M1 M2 M3 M4 M5 M6

Stagii de pregătire practică

CDL Verificare

M7 M8 M9 M10

1. Comunicare şi numeraţie

1. Formulează opinii personale pe o temă dată.

2. Realizează o scurtă prezentare utilizând imagini ilustrative.

3. Citeşte şi utilizează documente scrise în limbaj de specialitate.

4. Prelucrează şi interpretează grafic rezultatele obţinute pe o sarcină dată.

2. Asigurarea calităţii

1. Aplică normele de calitate în domeniul de activitate.

2. Utilizează metode standardizate de asigurare a calităţii.

3.Dezvoltare personală în scopul obţinerii performanţei

1.Analizează caracteristicile personale şi factorii implicaţi în dezvoltarea carierei2.Exprimă opţiuni privind traseul personal în educaţie şi formare profesională

3

6. Igiena şi securitatea muncii

1. Aplică legislaţia şi reglementările privind securitatea şi sănătatea la locul de muncă, prevenirea şi stingerea incendiilor.

2. Ia măsuri pentru reducerea factorilor de risc de la locul de muncă.

7. Lucrul în echipă

1. Identifică sarcinile si resursele. necesare pentru atingerea obiectivelor.

2. Îşi asumă rolurile care îi revin în echipă.

3. Colaborează cu membrii echipei pentru îndeplinirea sarcinilor.

8. Utilizarea documentaţiei tehnice specifice prelucrărilor prin aşchiere

1. Utilizează informaţii înscrise în desene de ansamblu şi desene speciale.

2. Întocmeşte documente tehnice.

3. Utilizează informaţiile din documentaţia tehnică în activitatea practică.

9. Metode şi mijloace de măsurare

1. Utilizează metode şi mijloace de măsurare şi verificare a mărimilor geometrice.

2. Descrie metode şi mijloace de măsurare a abaterilor de formă şi de poziţie.

3. Măsoară şi controlează filete.

4

10.Întreţinerea maşinilor unelte si dispozitivelor

1. Realizează curăţirea maşinilor-unelte.

2. Execută lucrări de ungere a maşinilor-unelte.

11. Bazele aşchierii şi generării suprafeţelor

1. Explică modul de generare a suprafeţelor.

2. Descrie procesul de formare a aşchiei.

12. Toleranţe şi abateri dimensionale

1. Utilizează terminologia de specialitate

2. Calculează dimensiunile limită

3. Identifică tipurile şi valoarea abaterilor

4. Calculează câmpul de toleranţă

13.Elemente de programare a maşinilor unelte cu comandă numerică-Stabilirea originii coordonatelor

1. Iniţializează ciclul de lucru al maşinii unelte cu comandă

numerică2.Stabileşte coordonatele maşinii 3.Selectează programul de

comandă in funcţie de reper4. Incarcă programul in

echipamentul de comandă numerică a maşinii unelte cu comandă numerică

5

14.Prelucrări prin aşchiere pe maşini unelte cu comandă numerică

1. Caracterizează operaţiile de prelucrare prin aşchiere pe

maşini unelte convenţionale2. Efectuează operaţii de

prelucrare prin aşchiere pe maşini unelte cu comandă numerică

3.Stabileşte parametrii regimului de aşchiere

4. Alege sculele aşchietoare

15.Scule, dispozitive şi verificatoare specifice maşinilor unelte cu comandă numerică

1. Aprovizionează locul de muncă cu scule, dispozitive şi verificatoare necesare

2. Identifică tipuri de scule, dispozitive şi verificatoare specifice maşinilor unelte cu comandă numerică

3. Utilizează scule, dispozitive şi verificatoare specifice maşinilor unelte cu comandă numerică

16.Citirea documentelor de evidenţă a activităţilor

1. Aplică prevederile documentelor de evidenţă a activităţii, in funcţie de tipul de prelucrare

2 Aplică prevederile documentelor de control

(proceduri, instructiuni, metode de control – la detalieri)

3.Consemnează rezultate şi observaţii

6

17.Controlul pieselor prelucrate pe maşini unelte cu comandă numerică

1. Aplică prevederile planului de control

2.Aplică prevederile documentelor de control

3.Verifică concordanţa dintre planul de control şi desenul de execuţie al piesei

7

Descrierea rutei curriculare

Şcoala de arte şi meserii este organizată ca parte a învăţământului obligatoriu care din punct de vedere educaţional se finalizează cu certificat de absolvire.

Planul de învăţământ asigură prin ariile curriculare proiectate, dobândirea cunoştinţelor şi abilităţilor specifice acestui nivel educaţional.

Pentru asigurarea mobilităţii ocupaţionale, curriculum-ul pentru cultura de specialitate şi instruire practică este astfel structurat încât să asigure o parte comună formării iniţiale pentru mai multe calificări, precum şi consolidarea pregătirii prin curriculum modularizat.

Astfel, modulele prevăzute în clasa a XI-a permit absolvenţilor de nivel 2, calificarea „Operator la maşini cu comandă numerică” să continue pregătirea la nivel 3, având posibilitatea să urmeze calificarea de „Tehnician prelucrări pe maşini unelte cu comandă numerică”.

Modulele M1 („Utilizarea documentaţiei tehnice”), M2 („Metode şi mijloace de măsurare”), M3 („Întreţinerea maşinilor-unelte si dispozitivelor”) şi M4 („Bazele aşchierii şi generării suprafeţelor”) sunt comune pentru calificările: strungar, frezor-rabotor-mortezor, rectificator, sculer-matriţer şi operator pe maşini unelte cu comandă numerică. Celelalte module asigură pregătirea de specialitate pentru fiecare calificare în parte. Toate aceste module sunt parte integrantă a curriculum-ului diferenţiat.

În cadrul Curriculum-ului în Dezvoltare Locală, la nivelul şcolii se va parcurge modulul M9 şi M10 “ Elemente de programare a Maşinilor Unelte cu Comandă numerică-Stabilirea originii coordonatelor” şi „Citirea documentelor de evidenţă a activităţii” prin care elevii vor dobândi competenţele tehnice în concordanţă cu cerinţele agenţilor economici locali

8

Modulul 1

UTILIZAREA DOCUMENTAŢIEI TEHNICE SPECIFICE PRELUCRĂRILOR PRIN AŞCHIERE

Parcurgerea modulului “Utilizarea documentaţiei tehnice specifice prelucrărilor prin aşchiere” de către elevii din clasa a XI-a – anul de completare a Şcolii de arte şi meserii va asigura dobândirea de către aceştia a unor competenţe: de utilizare a informaţiilor înscrise în desenele de ansamblu şi desenele speciale; de întocmire şi utilizare a documentelor tehnice – în scopul definitivării calificării profesionale, a dezvoltării capacităţii de comunicare, folosind un limbaj grafic specializat, specific calificărilor din domeniul Mecanică.

Lista unităţilor de competenţă relevante pentru modul(din care au fost selectate competenţele individuale agregate în modul):

Comunicare şi numeraţie Utilizarea documentaţiei tehnice specifice prelucrărilor prin aşchiere

Tabelul de corelare a competenţelor şi conţinuturilor:

Unităţi de competenţă

Competenţe Conţinuturi tematice

1. Comunicare şi numeraţie

1.3. Citeşte şi utilizează documente scrise în limbaj de specialitate.

1.4. Prelucrează şi interpretează grafic rezultatele obţinute pe o sarcină dată.

Surse specializate: manuale, articole, reviste, studii, Internet, documentaţii tehniceActivităţi profesionale: activităţi definite în cadrul calificăriiRedactarea corecta: ortografie, punctuaţie, forma structurataDocumentaţie: registre, bonuri, evidente simple, jurnale, corespondenta oficiala, CV-uri.

Calcule cu grad mediu de dificultate: formule de calcul, algoritmi de calculMijloace grafice: schiţe, grafice, diagrame, hărţi, scheme tehnologiceReprezentare corecta: scară, legendă forma îngrijită, acurateţe, toleranţăInterpretare: condiţii de admisibilitate a parametrilor calculaţi, comparaţii cu valori, probe etalon sau standarde.

9


Competenţe Conţinuturi tematice

8. Utilizarea documentaţiei tehnice specifice prelucrărilor prin aşchiere

8.1. Utilizează informaţii înscrise în desene de ansamblu şi desene speciale

8.2. Întocmeşte documente tehnice

8.3. Utilizează informaţiile din documentaţia tehnică în activitatea practică

Desen de ansamblu: reguli de reprezentare, poziţionarea reperelor, cotare, completarea tabelului de componenţă şi a indicatorului.Desene speciale: scheme cinematice, scheme electrice, scheme ale instalaţiilor pentru transportul fluidelor.Informaţii din desene de operaţii: reprezentare, cotare; simboluri pentru orientarea şi prinderea pieselor pe maşini unelte sau dispozitive.

Documente tehnice: desene de execuţie, fişe tehnologice planuri de operaţii – pentru piese de complexitate medie, obţinute prin operaţii de prelucrare prin aşchiere.

Documentaţia tehnică: desen de execuţie, fişă tehnologică, plan de operaţii – pentru repere de complexitate medie obţinute prin prelucrări prin aşchiere.Informaţii: cote, abateri de formă şi poziţie reciprocă a suprafeţelor, materialul reperelor, rugozitate, tratament termic, condiţii tehnice, semifabricate, S.D.V.-uri.

Condiţii de aplicare didactică şi de evaluare

Modulul “Utilizarea documentaţiei tehnice specifice prelucrărilor prin aşchiere” din cadrul curriculum-ului clasei a XI-a – SAM (anul de completare), pentru calificările de nivel II care provin din “lucrător în prelucrări la rece”, ocupă o poziţie distinctă, parcurgându-se în trei ore pe săptămână pe întreaga durata a anului şcolar (cu excepţia săptămânilor de instruire practică comasată), nefiind condiţionat sau dependent de celelalte module din curriculum.

Parcurgerea conţinuturilor modulului “Utilizarea documentaţiei tehnice specifice prelucrărilor prin aşchiere” şi adecvarea strategiilor didactice utilizate au drept scop formarea competenţelor cheie, tehnice generale şi tehnice specializate aferente nivelului II de calificare şi asigură absolvenţilor Şcolii de arte şi meserii, abilităţile necesare practicării în bune condiţii a meseriei, a dezvoltării în continuare a capacităţilor prin activităţi de formare continuă sau urmarea cursurilor liceului în vederea dobândirii calificării de tehnician.

Abordarea modulară va oferi următoarele avantaje: modulul este orientat asupra celui care învaţă, respectiv asupra disponibilităţilor

sale, urmând să i le pună mai bine în valoare; fiind o structură elastică, modulul poate încorpora, în orice moment al procesului

educativ, noi mijloace sau resurse didactice; modulul permite individualizarea învăţării şi articularea educaţiei formale şi

informale; modulul oferă maximul de deschidere, pe de o parte în plan orizontal, iar pe altă

parte, în plan vertical, peste / lângă alte module parcurse, în prelungirea acestora pot fi adăugate mereu noi module ceea ce se înscrie perfect în linia imperativului educaţiei permanente.

10

În elaborarea strategiei didactice, profesorul va trebui să ţină seama de următoarele principii ale educaţiei:

Elevii învaţă cel mai bine atunci când consideră că învăţarea răspunde nevoilor lor.

Elevii învaţă când fac ceva şi când sunt implicaţi activ în procesul de învăţare. Elevii au stiluri proprii de învăţare. Ei învaţă în moduri diferite, cu viteze diferite

şi din experienţe diferite. Participanţii contribuie cu cunoştinţe semnificative şi importante la procesul de

învăţare. Elevii învaţă mai bine atunci când li se acordă timp pentru a „ordona” informaţiile

noi şi a le asocia cu „cunoştinţele vechi”.Procesul de predare - învăţare trebuie să aibă un caracter activ şi centrat pe elev. În

acest sens cadrul didactic trebuie să aibă în vedere următoarele aspecte şi modalităţi de lucru: Diferenţierea sarcinilor şi timpului alocat, prin:

gradarea sarcinilor de la uşor la dificil, utilizând în acest sens fişe de lucru; fixarea unor sarcini deschise, pe care elevii să le abordeze în ritmuri şi la niveluri

diferite; fixarea de sarcini diferite pentru grupuri sau indivizi diferiţi, în funcţie de abilităţi; prezentarea temelor în mai multe moduri (raport sau discuţie sau grafic);

Diferenţierea cunoştinţelor elevilor, prin: abordarea tuturor tipurilor de învăţare (auditiv, vizual, practic sau prin contact

direct); formarea de perechi de elevi cu aptitudini diferite care se pot ajuta reciproc; utilizarea verificării de către un coleg, verificării prin îndrumător, grupurilor de

studiu: Diferenţierea răspunsului, prin:

utilizarea autoevaluării şi solicitarea elevilor de a-şi impune obiective.Plecând de la principiul integrării, care asigură accesul în şcoală a tuturor copiilor,

acceptând faptul că fiecare copil este diferit, se va avea în vedere utilizarea de metode specifice pentru dezvoltarea competenţelor pentru acei elevi care prezintă deficienţe integrabile, adaptându-le la specificul condiţiilor de învăţare şi comportament (utilizarea de programe individualizate, pregătirea de fişe individuale pentru elevii care au ritm lent de învăţare, utilizarea instrumentelor ajutătoare de învăţare, aducerea de laude chiar şi pentru cele mai mici progrese şi stabilirea împreună a paşilor următori).

Evaluarea continuă a elevilor va fi realizată de către cadrele didactice pe baza unor probe care se referă explicit la criteriile de performanţă şi la condiţiile de aplicabilitate din SPP - uri, iar ca metode de evaluare recomandăm:

Observarea sistematică a comportamentului elevilor, activitate care permite evaluarea conceptelor, capacităţilor, atitudinilor lor faţă de o sarcină dată.

Investigaţia. Autoevaluarea, prin care elevul compară nivelul la care a ajuns cu obiectivele şi

standardele educaţionale şi îşi poate impune / modifica programul propriu de învăţare.

Metoda exerciţiilor practice Lucrul cu modele

Ca instrumente de evaluare se pot folosi: Fişe de observaţie şi fişe de lucru Chestionarul Fişe de autoevaluare Miniproiectul - prin care se evaluează metodele de lucru, utilizarea corespunzătoare

a bibliografiei, a materialelor şi a instrumentelor, acurateţea reprezentărilor tehnice, modul de organizare a ideilor şi a materialelor într-un proiect.

11

Portofoliul, ca instrument de evaluare flexibil, complex, integrator, ca o modalitate de înregistrare a performanţelor şcolare ale elevilor.

Sugestii metodologice

Conţinuturile modulului sunt proiectate pentru 87 de ore, (3 ore / săptămână) şi vor fi parcurse în cele 29 de săptămâni astfel:

58 ore – teorie (2 ore x 29 săpt.)29 ore – instruire practică (1 oră x 29 săpt.)

Cadrele didactice au posibilitatea de a decide asupra numărului de ore alocat fiecărei teme, în funcţie de:

cerinţele specifice ale calificării; dificultatea temelor; nivelul de cunoştinţe anterioare ale grupului instruit complexitatea şi varietatea materialului didactic utilizat ritmul de asimilare a cunoştinţelor şi de formare a deprinderilor proprii

grupului instruit.Între competenţe şi conţinuturi este o relaţie biunivocă, competenţele determină

conţinuturile tematice, iar parcurgerea acestora asigură dobândirea de către elevi a competenţelor dorite.

Pentru dobândirea de către elevi a competenţelor prevăzute în SPP-uri, activităţile de învăţare - predare utilizate de cadrele didactice vor avea un caracter activ, interactiv şi centrat pe elev, cu pondere sporită pe activităţile de învăţare şi nu pe cele de predare, pe activităţile practice şi mai puţin pe cele teoretice.

Pentru atingerea obiectivelor programei şi dezvoltarea la elevi a competenţelor vizate de parcurgerea modulului, recomandăm ca în procesul de învăţare - predare să se utilizeze cu precădere metode bazate pe acţiune, cum ar fi:

efectuarea unui număr mare de aplicaţii şi lucrări practice; citirea şi interpretarea desenelor de ansamblu; recunoaşterea simbolurilor utilizate la reprezentarea schemelor funcţionale; citirea şi interpretarea desenelor speciale, a reprezentărilor schematice; recunoaşterea unor repere care compun desene de ansamblu şi realizarea,

desenelor de execuţie ale acestora; realizarea unor miniproiecte din domeniul calificării.Combinarea metodelor de mai sus cu metode explorative (observarea directă,

observarea independentă), metode expozitive (explicaţia, descrierea, exemplificarea) poate conduce la dobândirea de către elevi a competenţelor specifice calificării. Elaborarea şi prezentarea unor referate interdisciplinare a căror documentare se obţine prin navigarea pe Internet, implicarea elevilor în diverse exerciţii de documentare şi proiectare sunt alte exemple de activităţi de învăţare – predare care pot fi utilizate.

Recomandăm în continuare conţinuturile detaliate ce urmează a fi parcurse, cu precizarea că, numărul de ore alocat fiecărei teme şi ordinea parcurgerii conţinuturilor rămân la latitudinea profesorului, în funcţie de cerinţele specifice diferitelor calificări, a conţinutului activităţilor practice şi a cerinţelor angajatorilor.

Tematica modulului 1: ,, Utilizarea documentaţiei tehnice specifice prelucrărilor prin aşchiere’’

12

1. Înscrierea pe desenele tehnice a datelor referitoare la precizia prelucrării: elementele preciziei dimensionale

- dimensiuni nominale şi efective, abateri, toleranţe ajustaje;- terminologie, simboluri, exemple de utilizare;- simbolizarea câmpurilor de toleranţă;- clasificarea, simbolizarea şi notarea pe desene a ajustajelor

elementele preciziei de formă - abateri de formă- simboluri specifice- exemple de înscriere pe desene

elementele preciziei poziţiei reciproce a suprafeţelor- abateri de poziţie- simboluri specifice- exemple de înscriere pe desene

2. Desenul de ansamblu reguli de întocmire a desenelor de ansamblu

- stabilirea numărului de proiecţii şi a poziţiei de reprezentare- realizarea secţiunilor, reguli privind haşurarea- cotarea desenelor de ansamblu- poziţionarea reperelor componente- completarea tabelului de componenţă

Întocmirea desenului de ansamblu după model- identificarea ansamblului şi a subansamblurilor- stabilirea poziţiei de reprezentare şi a numărului de proiecţii (vederi

şi secţiuni) - reprezentarea ansamblului- înscrierea unor cote funcţionale şi de gabarit- notarea reperelor componente- completarea indicatorului şi a tabelului de componenţă

Întocmirea desenelor de execuţie pentru diferite repere din componenţa desenelor de ansamblu

- extragerea reperelor din desenele de ansamblu- realizarea desenelor de execuţie (vederi, secţiuni, cote, rugozitate,

abateri)- completarea datelor indicatorului

Citirea şi interpretarea desenelor de ansamblu- interpretarea vederilor şi secţiunilor- citirea şi interpretarea cotelor şi prescripţiilor privind precizia

prelucrării- identificarea prescripţiilor privitoare la operaţiile de asamblare şi

montaj3. Desene speciale

Reprezentarea, citirea şi interpretarea schemelor funcţionale- reprezentarea schemelor cinematice

simboluri folosite la reprezentarea schemelor cinematice reprezentarea unor scheme cinematice specifice calificării-

- reprezentarea schemelor electrice şi de automatizare simboluri folosite la reprezentarea schemelor electrice şi de

automatizare reprezentarea unor scheme specifice calificării citirea şi interpretarea unor scheme electrice şi de

automatizare specifice calificării

13

- reprezentarea instalaţiilor pentru circulaţia fluidelor Reprezentarea, citirea şi interpretarea desenelor de operaţii, fişelor tehnologice şi planurilor de operaţii.

- desene de operaţii pentru prelucrări mecanice: reguli de reprezentare şi cotare; simboluri pentru orientarea şi prinderea pieselor pe maşini

unelte sau dispozitive. - fişe tehnologice, planuri de operaţii – exemplificare pentru piese de complexitate medie obţinute prin operaţii de prelucrare prin aşchiere.

14

Modulul 2

METODE ŞI MIJLOACE DE MĂSURARE

Lista unităţilor de competenţă relevante pentru modul

(din care au fost selectate competenţele individuale agregate în modul):

Metode şi mijloace de măsurare

Tabelul de corelare a competenţelor şi conţinuturilor


Competenţe Conţinuturi

9. Metode şi mijloace de măsurare

9.1.Utilizează metode şi mijloace de măsurare şi verificare a mărimilor geometrice

9.2.Descrie metode şi mijloace de măsurare a abaterilor de formă şi de poziţie

9.3.Măsoară şi controlează filete

Metode de măsurare: directe, indirecte, combinate.Mijloace de măsurare şi verificare: şublere, micrometre, aparate comparatoare, măsuri de lungime terminale (calibre, şabloane), raportor mecanic, rigla sinus.Mărimi geometrice: lungimi, unghiuri, conicităţi şi înclinări.

Abateri de formă: rectilinitate, planitate, circularitate, cilindricitate.Abateri de poziţie: paralelism, perpendicularitate, concentricitate, coaxialitate, bătaie radială şi frontală.

Parametrii geometrici ai filetelor: diametrul exterior, diametrul interior, diametrul mediu, unghiul dintre flancuri, pasul.Mijloace de măsurare şi verificare: calibre pentru filete, şabloane pentru filete, micrometru pentru filete.


Metodele de predare-învăţare active, centrate pe elev, sunt preferenţiale; elevii trebuie puşi în situaţia de învăţare individuală sau în echipă, prin rezolvarea unor sarcini simple de lucru.

Se recomandă desfăşurarea orelor în cabinete specializate şi ateliere, preponderent axate pe activităţi concrete, aplicative.

Probele de evaluare trebuie să coincidă cu cele prevăzute în Standardele de pregătire profesională corespunzătoare calificării, respectând condiţiile de aplicabilitate ale criteriilor de performanţă, aşa cum au fost descrise, pentru a realiza corespondenţa între evaluarea şcolară şi evaluarea la angajare.

15

Procesul de predare - învăţare trebuie să aibă un caracter activ şi centrat pe elev. În acest sens cadrul didactic trebuie să aibă în vedere următoarele aspecte şi modalităţi de lucru:Diferenţierea sarcinilor şi timpului alocat, prin:

-gradarea sarcinilor de la uşor la dificil, utilizând în acest sens fişe de lucru;-fixarea unor sarcini deschise, pe care elevii să le abordeze în ritmuri şi la niveluri diferite;-fixarea de sarcini diferite pentru grupuri sau indivizi diferiţi, în funcţie de abilităţi;-prezentarea temelor în mai multe moduri (raport sau discuţie sau grafic);

Diferenţierea cunoştinţelor elevilor, prin:-abordarea tuturor tipurilor de învăţare (auditiv, vizual, practic sau prin contact direct);-formarea de perechi de elevi cu aptitudini diferite care se pot ajuta reciproc;-utilizarea verificării de către un coleg, verificării prin îndrumător, grupurilor de studiu:

Diferenţierea răspunsului, prin:-utilizarea autoevaluării şi solicitarea elevilor de a-şi impune obiective.

Plecând de la principiul integrării, care asigură accesul în şcoală a tuturor copiilor, acceptând faptul că fiecare copil este diferit, se va avea în vedere utilizarea de metode specifice pentru dezvoltarea competenţelor pentru acei elevi care prezintă deficienţe integrabile, adaptându-le la specificul condiţiilor de învăţare şi comportament (utilizarea de programe individualizate, pregătirea de fişe individuale pentru elevii care au ritm lent de învăţare, utilizarea instrumentelor ajutătoare de învăţare, aducerea de laude chiar şi pentru cele mai mici progrese şi stabilirea împreună a paşilor următori).

Evaluarea continuă a elevilor va fi realizată de către cadrele didactice pe baza unor probe care se referă explicit la criteriile de performanţă şi la condiţiile de aplicabilitate din SPP - uri, iar ca metode de evaluare recomandăm:

Observarea sistematică a comportamentului elevilor, activitate care permite evaluarea conceptelor, capacităţilor, atitudinilor lor faţă de o sarcină dată.

Investigaţia. Autoevaluarea, prin care elevul compară nivelul la care a ajuns cu obiectivele şi

standardele educaţionale şi îşi poate impune / modifica programul propriu de învăţare.

Metoda exerciţiilor practice.

Sugestii metodologice:

Conţinuturile modulului sunt proiectate pentru 58 de ore, (2 ore / săptămână) şi vor fi parcurse în cele 29 de săptămâni astfel:

29 ore – teorie (1 oră x 29 săpt.)29 ore – instruire practică (1 oră x 29 săpt.)

Competenţele, ansambluri de cunoştinţe şi deprinderi dobândite prin învăţare, adecvat însuşite, permit în final executarea sarcinilor în cadrul calificării. Profesorul are libertatea de a dezvolta anumite conţinuturi şi de a le eşalona în timp, utilizând diverse metode şi mijloace de învăţare, cu caracter preponderent aplicativ.Parcurgerea conţinuturilor este obligatorie, se recomandă abordarea flexibilă şi diferenţiată a acestora, în funcţie de nivelul iniţial de pregătire al elevilor, resursele disponibile şi nevoile locale de formare profesională pe piaţa muncii. Se va pune accent pe caracterul tehnico-aplicativ. Alegerea materialelor didactice se va face în strânsă corelaţie cu specificul metodelor didactice utilizate. Materialele didactice pot determina la rândul lor alegerea metodelor de învăţământ.Recomandări privind activităţile de învăţare:

Discuţii de grup privind utilizarea metodelor şi mijloacelor de măsurare a mărimilor geometrice

Analiza modului de măsurare a diferitelor suprafeţe Discuţii dirijate privind precizia prelucrării

16

Exerciţii de calcul a toleranţelor Exerciţii de măsurare a mărimilor geometrice cu mijloacele de măsurare prezentate Exerciţii de citire a indicaţiei mijloacelor de măsurareetc.

Evaluarea realizării competenţelor se recomandă să accentueze activităţile concrete, profesionale; practicarea autoevaluării, atât pentru elev prin verificarea fişelor operaţionale, cât şi pentru profesor prin analiza dinamicii rezultatelor şcolare, este de preferat.

Recomandăm în continuare conţinuturile ce urmează a fi parcurse, cu precizarea că, numărul de ore alocat fiecărei teme şi ordinea parcurgerii conţinuturilor rămân la latitudinea profesorului, în funcţie de cerinţele specifice diferitelor calificări, a conţinutului activităţilor practice şi a cerinţelor angajatorilor.

Tematica modulului 2: ,, Metode şi mijloace de măsurare’’

1. Tehnica măsurării Noţiuni fundamentale din teoria măsurărilor Unităţi fundamentale şi unităţi derivate de măsură Erori de măsurare sistematice şi derivate Mijloace de măsurare şi verificare, caracteristici, clasificare, mod de lucru Metode de măsurare Alegerea metodelor şi mijloacelor de măsurare şi verificare

2. Precizia prelucrării Dimensiuni, abateri, toleranţe. Aplicaţii Câmpuri de toleranţe, ajustaje. Aplicaţii

3. Metode şi mijloace de măsurare şi control a mărimilor geometrice Mijloace de măsurare şi control ale dimensiunilor liniare: şublere (cu precizia de

0,1; 0,05 şi 0,02), micrometre, aparate comparatoare, calibre, şabloane, cale plan-paralele. Mijloace de control a planităţii: rigle cu muchii active, nivele. Mijloace de măsurare şi control pentru unghiuri: echere, raportoare, rigla sinus,

calibre, cale unghiulare. Metode şi mijloace de măsurare şi verificare a filetelor: calibre pentru filete,

şabloane pentru filete, micrometru pentru filete, metoda celor trei sârme. Întreţinerea şi manevrarea mijloacelor de măsurare şi control Aplicaţii

17

Modulul 3

ÎNTREŢINEREA MAŞINILOR UNELTE ŞI DISPOZITIVELOR



Igiena şi securitatea muncii

Întreţinerea maşinilor unelte şi dispozitivelor




6. Igiena şi securitatea muncii

6.1. Aplică legislaţia şi reglementările privind securitatea şi sănătatea la locul de muncă, prevenirea şi stingerea incendiilor.

6.2. Ia măsuri pentru reducerea factorilor de risc de la locul de muncă.

Drepturi: instructaj periodic, echipament de protecţieResponsabilităţi: însuşirea, respectarea, aplicarea normelor Mijloace de protecţie: echipamente de protecţie specifice locului de muncă (ecrane de protecţie, cască, mască de gaz, şorţ, mănuşi)Situaţii: absenţa mijloacelor de protecţie, integritatea mijloacelor de protecţie

Factori de risc: substanţe periculoase, viruşi, bacterii, curenţi de aer, temperatură, umiditate, ventilaţie, zgomote, vibraţii, radiaţiiRaportare: orală sau scrisă Înlăturare: remedierea defecţiunilor apărute la echipamentele de protecţie, respectarea normelor de protecţie

10. Întreţinerea maşinilor unelte şi dispozitivelor

10.1. Realizează curăţirea maşinilor-unelte

10.2. Execută lucrări de ungere a maşinilor unelte

Materiale necesare: solvenţi, detergenţi, cârpe moi, lavete, deşeuri de bumbacCurăţire la: filtre, rezervoare, conducte, dispozitive, ghidaje, cuplaje

Efecte ale unei ungeri corespunzătoare: micşorarea uzării suprafeţelor de frecare, reducerea consumului de energie prin frecare, mărirea sarcinilor admisibile, creşterea siguranţei în funcţionareLubrifianţi: uleiuri minerale, unsori consistente, materiale solide de ungere (grafit, talc, teflon)Ungerea la maşini-unelte pentru prelucrări prin aşchiere.

18


Metodele de predare-învăţare active, centrate pe elev, sunt preferenţiale; elevii trebuie puşi în situaţia de învăţare autonomă, prin rezolvarea unor sarcini simple de lucru (pe baza unor fişe operaţionale), studiu de caz, simulare computerizată, experiment.

Se recomandă desfăşurarea orelor în cabinete şi laboratoare specializate, preponderent axate pe activităţi concrete, aplicative.

Probele de evaluare trebuie să coincidă cu cele prevăzute în Standardele de pregătire profesională corespunzătoare calificării, respectând condiţiile de aplicabilitate ale criteriilor de performanţă, aşa cum au fost descrise, pentru a realiza corespondenţa între evaluarea şcolară şi evaluarea la angajare. In elaborarea strategiei didactice, profesorul va trebui sa tina seama de următoarele principii moderne ale educaţiei:

Elevii învaţă cel mai bine atunci când consideră că învăţarea răspunde nevoilor lor Elevii învaţă când fac ceva şi când sunt implicaţi activ in procesul de învăţare Elevii au stiluri unice de învăţare. Ei învaţă in moduri diferite, cu viteză diferit şi

din experienţe diferite Participanţii contribuie cu noţiuni semnificative si importante la procesul de

învăţare Elevii învaţă cel mai bine atunci când li se acorda timp pentru a `` ordona ``

informaţiile noi şi a le asocia cu cele dobândite anterior.Procesul de predare-învăţare trebuie sa aibă un caracter activ si centrat pe elev. In

acest sens cadrul didactic trebuie sa aibă in vedere: Diferenţierea sarcinilor şi timpului alocat, prin:

- gradarea sarcinilor de la uşor la dificil, utilizând in acest sens fişe de lucru;- fixarea unor sarcini deschise, pe care elevii sa le abordeze in ritmuri si la niveluri diferite;- fixarea de sarcini diferite pentru grupuri sau indivizi diferiţi, in funcţie de abilităţi;- prezentarea temelor in mai multe moduri (raport, discuţie sau grafic);

Diferenţierea cunoştinţelor elevilor, prin :- abordarea tuturor tipurilor de învăţare – auditiv, vizual, practic sau prin contact direct;- formarea de perechi de elevi cu aptitudini diferite care se pot ajuta reciproc; - utilizarea verificării de către un coleg, verificării prin îndrumător, grupurilor de studiu; Diferenţierea răspunsului, prin:- utilizarea autoevaluării si solicitarea elevilor de a-si impune obiective;

Plecând de la principiul incluziunii, care asigura accesul in scoală a tuturor copiilor si asigură susţinere necesară, ca fiind un drept, acceptând faptul că fiecare copil este diferit, se va avea în vedere utilizarea de metode specifice pentru dezvoltarea competentelor pentru acei elevi care prezintă deficiente integrabile, adaptându-le la specificul condiţiilor de învăţare şi comportament ( utilizarea de programe individualizate, pregătirea de fise individuale pentru elevii care au ritm lent de învăţare, utilizarea instrumentelor ajutătoare de învăţare, aducerea de laude chiar si pentru cele mai mici progrese si stabilirea împreună a paşilor următori) Se recomandă promovarea metodelor de învăţare centrată pe elev:- teme / proiecte integrate;- dezbatere / masa rotunda / video / multimedia;- lecţii vizită;- atelier de lucru / studiu de caz / expunere orala / demonstraţia. Ca instrumente de evaluare se pot folosi:- fişe de lucru si fişe de observaţie;- chestionarul;- fişe de autoevaluare;

19

portofoliul, ca instrument de evaluare flexibil, complex, integrator, ca o modalitate de înregistrare a performantelor şcolare ale elevilor. Metodele de evaluare utilizate beneficiază de o serie de instrumente care trebuie elaborate in corelare cu criteriile de performanta, condiţiile de aplicabilitate ale acestora si cu probele de evaluare introduse in standardul de pregătire profesională. Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească instrumentele de evaluare:- fidelitate- coerenţă- instrumente motivante- instrumente realiste- eficienţă


Conţinuturile modulului sunt proiectate pentru 58 de ore (2 ore/săpt x 29 săpt) şi vor fi parcurse în cele 29 de săptămâni astfel : 29 ore – de teorie (1 oră/săpt ) 29 ore – instruire practica (1 oră/săpt )Cadrele didactice au posibilitatea de a decide asupra numărului de ore alocat fiecărei teme, in funcţie de dificultatea acesteia, de nivelul de cunoştinţe anterioare ale grupului instruit, de complexitatea materialului didactic implicat in strategia didactică si ritmul de asimilare a cunoştinţelor si de formare a deprinderilor, proprii grupului instruit.

La stabilirea obiectivelor fiecărei lecţii se va ţine cont de competenţele specifice urmărite.

Alegerea materialelor didactice se va face în strânsă corelaţie cu specificul metodelor didactice utilizate. Materialele didactice pot determina, la rândul lor, alegerea metodelor de învăţământ. Se recomandă folosirea metodelor de învăţare centrată pe elev.

Evaluarea realizării competenţelor se recomandă să accentueze activităţile concrete, profesionale; practicarea autoevaluării, atât pentru elev prin verificarea fişelor operaţionale, cât şi pentru profesor prin analiza dinamicii rezultatelor şcolare, este de preferat. Toate evaluările trebuiesc anunţate în prealabil.

Recomandăm în continuare conţinuturile ce urmează a fi parcurse, cu precizarea că, numărul de ore alocat fiecărei teme şi ordinea parcurgerii acestora rămâne la latitudinea profesorului, în funcţie de cerinţele specifice diferitelor calificări, a conţinutului activităţilor practice şi a cerinţelor angajatorilor.

Tematica modulului 3: ,,Întreţinerea maşinilor-unelte şi dispozitivelor’’

1. Uzarea maşinilor şi utilajelor

1.1 Definiţii: uzura, uzura fizică, uzura morală.1.2 Tipuri de uzare: uzarea de adeziune, uzarea de abraziune, uzarea de oboseală,

uzarea de impact, uzarea de coroziune si alte forme de uzare.1.3 Influenţa uzării asupra duratei de funcţionare a maşinilor, utilajelor si instalaţiilor:

etape de uzare, controlul uzării, metode de ameliorare a fenomenului de uzare.

20

2. Întreţinerea maşinilor şi utilajelor 2.1 Necesitatea întreţinerii maşinilor-unelte, dispozitivelor si instalaţiilor. 2.2 Lucrări de întreţinere: executate de personalul care deserveşte maşinile-unelte,

executate de personalul de întreţinere. 2.3 Materiale folosite la curăţirea maşinilor, utilajelor si dispozitivelor. 2.4 Curăţarea filtrelor, rezervoarelor, conductelor, dispozitivelor, ghidajelor, cuplajelor 2.5 Importanţa ungerii. Efecte ale unei ungeri corespunzătoare. 2.6 Alegerea lubrifianţilor. 2.7 Organizarea ungerii. Sisteme si metode de ungere.

2.8 Tehnologia ungerii maşinilor , utilajelor si instalaţiilor. Scheme de ungere pentru maşini-unelte.

21

Modulul 4

BAZELE AŞCHIERII ŞI GENERĂRII SUPRAFEŢELOR



Comunicare şi numeraţie

Bazele aşchierii şi generării suprafeţelor




1.Comunicare şi numeraţie

1.1. Formulează opinii personale pe o temă dată.

1.2. Realizează o scurtă prezentare utilizând imagini ilustrative.

Opinii personale: observaţii, judecăţi de valoare, scurte informări documentate.Expunere de motive: argumentări pe baza experienţei, pe baza unui experiment realizat, preluări de motive din manuale şi articole de specialitate.Evaluarea intervenţiei: urmărirea reacţiilor participanţilor, notarea răspunsurilor primite, reconsiderarea propriei poziţii în funcţie de opiniile audienţei

Imagini asociate: desene, diagrame, schiţe, fotografii, grafice.Modalităţi şi mijloace de ilustrare: postere, diapozitive, filme, aplicaţii grafice pe calculator.Expunerea informaţiilor: indică sursele cercetate, foloseşte date, argumentează, contact vizual cu audienţa, accentuează ideile principale, limbajul trupului, vorbire clara.Prezentare ilustrată: tehnici de prezentare cu suport vizual.

22

11. Bazele aşchierii şi generării suprafeţelor

11.1. Explică modul de generare a suprafeţelor

11.2. Descrie procesul de formare a aşchiei

Termeni: curba generatoare, directoare, suprafaţă de aşchiat, suprafaţă aşchiată, adaos de prelucrare.Mişcări: principale, secundare.

Formarea aşchiei prin: deformare elastică, deformare plastică, ecruisare.Factori de influenţă: natura materialului aşchiat, parametrii procesului de aşchiere, forma geometrică a sculei.Fenomene: depuneri pe tăiş, uzura sculei aşchietoare, producerea căldurii, apariţia vibraţiilor, ecruisarea materialului prelucrat.



In acest sens cadrul didactic trebuie sa aibă in vedere următoarele aspecte si modalităţi de lucru:

Diferenţierea sarcinilor si timpului alocat, prin:- gradarea sarcinilor de la uşor la dificil, utilizând in acest sens fişe de lucru;- fixarea unor sarcini deschise, pe care elevii să le abordeze in ritmuri si la niveluri diferite;- prezentarea temelor in mai multe moduri ( raport, discuţie sau grafic ). Diferenţierea cunoştinţelor elevilor, prin:- abordarea tuturor tipurilor de învăţare ( auditiv, vizual, practic );- utilizarea verificării de către un coleg, verificării prin îndrumător, grupurilor de studiu ; Diferenţierea răspunsului, prin:- utilizarea autoevaluării si solicitarea elevilor de a-si impune obiective.


Evaluarea continua a elevilor va fi realizata de către cadrele didactice pe baza unor probe care se referă explicit la criteriile de performanţă si la condiţiile de aplicabilitate din S.P.P.-uri. Este evident ca metodele si instrumentele tradiţionale de evaluare nu pot acoperi toata aceasta paleta de rezultate şcolare care trebuie evaluate. In aceste condiţii, pentru a putea teme, in funcţie de dificultatea acesteia, de nivelul de cunoştinţe anterioare ale grupului instruit, de complexitatea materialului didactic implicat in strategia didactica si ritmul de asimilare a cunoştinţelor si de formare a deprinderilor, proprii grupului instruit.

Instruirea prin laboratorul tehnologic se va desfăşura in spaţii special amenajate, dotate corespunzător, pe grupe de elevi, cu respectarea legislaţiei in vigoare.

Pentru a obţine cât mai multe date relevante privind învăţarea, este necesar ca pentru evaluare profesorii să facă apel la metode si instrumente complementare de evaluare.

Ca instrumente de evaluare se pot folosi:° Fişe de lucru° Chestionarul° Fişe de autoevaluare° Miniproiectul° Portofoliul, ca instrument de evaluare flexibil, complex, integrator, ca o modalitate

de înregistrare a performantelor şcolare ale elevilor.Condiţiile pe care trebuie sa le îndeplinească instrumentele de evaluare:

- fidelitate

23

- coerenţă- instrumente motivante- instrumente realiste- eficienţă


Conţinuturile modulului sunt proiectate pentru 58 de ore, (2 ore/săpt) şi vor fi parcurse in cele 29 de săptămâni astfel: 29 ore-teorie (1 oră pe săpt.) 29 ore-laborator tehnologic (1 oră pe săpt. ) La stabilirea obiectivelor fiecarei lectii se va tine cont de competentele specifice urmarite.

Alegerea materialelor didactice se va face în strânsă corelaţie cu specificul metodelor didactice utilizate. Materialele didactice pot determina, la rândul lor, alegerea metodelor de învăţământ.

Cadrele didactice au posibilitatea de a decide asupra numărului de ore alocat fiecărei Evaluarea realizării competenţelor se recomandă să accentueze activităţile concrete, profesionale; practicarea autoevaluării, atât pentru elev prin verificarea fişelor operaţionale, cât şi pentru profesor prin analiza dinamicii rezultatelor şcolare, este de preferat. Toate evaluările trebuiesc anunţate în prealabil.

Recomandăm în continuare conţinuturile ce urmează a fi parcurse, precizând că, numărul de ore alocat fiecărei teme şi ordinea parcurgerii conţinuturilor rămân la latitudinea profesorului, în funcţie de cerinţele specifice diferitelor calificări, a conţinutului activităţilor practice şi a cerinţelor angajatorilor.

Tematica modulului 4: ,,Bazele aşchierii şi generării suprafeţelor’’

1.Procesul de aşchiere si condiţiile realizării acestuia:1.1. Elemente de bază ale prelucrării prin aşchiere.1.2. Descrierea procesului de aşchiere.

2. Teoria generării suprafeţelor la prelucrarea prin aşchiere2.1. Noţiuni generale privind cinematica generării suprafeţelor: suprafeţe teoretice,

suprafeţe prelucrate, generatoare, directoare, suprafaţa de aşchiat, suprafaţa aşchiată. 2.2. Mişcări necesare la generarea suprafeţelor reale prin aşchiere: mişcări principale si mişcări de avans.

2.3. Generarea suprafeţelor reale prin aşchiere: suprafeţe plane, suprafeţe de revoluţie, suprafeţe complexe.

3. Noţiuni generale de teoria aşchierii metalelor 3.1. Sculele aşchietoare: elemente constructive şi geometrice ale sculelor aşchietoare; materiale de execuţie a sculelor aşchietoare 3.2. Procesul fizic de aşchiere:

3.2.1. Formarea aşchiei: prin deformare elastica, deformare plastica, ecruisare.3.2.2. Tipuri de aşchii : de rupere, de forfecare, de curgere.3.2.3. Elementele geometrice ale aşchiei : grosimea aşchiei, lăţimea aşchiei,

secţiunea aşchiei ( relaţia de calcul in funcţie de adâncimea de aşchiere şi avans ).

24

3.2.4. Factorii care influenţează forma aşchiilor : natura materialului aşchiat, parametrii procesului de aşchiere, forma geometrica a sculei.

3.2.5. Fenomene care însoţesc procesul de aşchiere : depuneri pe tăiş, uzura sculei aşchietoare, producerea căldurii, apariţia vibraţiilor, ecruisarea materialului prelucrat.

25

Modulul 5

TOLERANŢE ŞI ABATERI DIMENSIONALE


Toleranţe şi abateri dimensionale




Toleranţe şi abateri dimensionale

12.1 Utilizează terminologia de specialitate

12.2 Calculează dimensiunile limită

12.3 Identifică tipurile şi valoarea abaterilor

12.4 Calculează câmpul de toleranţă

Informaţii:cote, abateri dimensionale, de formă şi poziţie reciprocă a suprafeţelor, materialul reperelor, rugozitate, tratament termic, condiţii tehnice

Terminologie de specialitate: câmp de toleranţă, alezaj, arbore Informaţii: cote, abateri dimensionale, de formă şi poziţie reciprocă a suprafeţelor, materialul reperelor, rugozitate, tratament termic, condiţii tehnice

Terminologie de specialitate: câmp de toleranţă, alezaj, arbore Informaţii: cote, abateri dimensionale, de formă şi poziţie reciprocă a suprafeţelor, materialul reperelor, rugozitate, tratament termic, condiţii tehnice

Dimensiune limită:dimensiunea maximă, dimensiunea minimă Dimensiune efectivă: valoarea obţinută prin masurarea directă a piesei

Tipuri de abateri : de formă şi de poziţieMetode de măsurare : mecanice, optice, elecroniceMijloace de măsurare: rigle de verificare, rigle cu muchii active, rigle cu suprafeţe active, calibre optice, traductoare electronice

Linia zero:linia de referinţă Abaterile limită: abaterea superioară, abaterea inferioară



26

In acest sens cadrul didactic trebuie sa aibă in vedere următoarele aspecte si modalităţi de lucru:

Diferenţierea sarcinilor si timpului alocat, prin:- gradarea sarcinilor de la uşor la dificil, utilizând in acest sens fişe de lucru;- fixarea unor sarcini deschise, pe care elevii să le abordeze in ritmuri si la niveluri diferite;- prezentarea temelor in mai multe moduri ( raport, discuţie sau grafic ). Diferenţierea cunoştinţelor elevilor, prin:- abordarea tuturor tipurilor de învăţare ( auditiv, vizual, practic );- utilizarea verificării de către un coleg, verificării prin îndrumător, grupurilor de studiu ; Diferenţierea răspunsului, prin:- utilizarea autoevaluării si solicitarea elevilor de a-si impune obiective.


Evaluarea continua a elevilor va fi realizata de către cadrele didactice pe baza unor probe care se referă explicit la criteriile de performanţă si la condiţiile de aplicabilitate din S.P.P.-uri. Este evident ca metodele si instrumentele tradiţionale de evaluare nu pot acoperi toata aceasta paleta de rezultate şcolare care trebuie evaluate. In aceste condiţii, pentru a putea teme, in funcţie de dificultatea acesteia, de nivelul de cunoştinţe anterioare ale grupului instruit, de complexitatea materialului didactic implicat in strategia didactica si ritmul de asimilare a cunoştinţelor si de formare a deprinderilor, proprii grupului instruit.

Instruirea prin laboratorul tehnologic se va desfăşura in spaţii special amenajate, dotate corespunzător, pe grupe de elevi, cu respectarea legislaţiei in vigoare.

Pentru a obţine cât mai multe date relevante privind învăţarea, este necesar ca pentru evaluare profesorii să facă apel la metode si instrumente complementare de evaluare.

Ca instrumente de evaluare se pot folosi:° Fişe de lucru° Chestionarul° Fişe de autoevaluare° Miniproiectul° Portofoliul, ca instrument de evaluare flexibil, complex, integrator, ca o modalitate

de înregistrare a performantelor şcolare ale elevilor.Condiţiile pe care trebuie sa le îndeplinească instrumentele de evaluare:

- fidelitate- coerenţă- instrumente motivante- instrumente realiste- eficienţă


Conţinuturile modulului sunt proiectate pentru 58 de ore, (2 ore/săpt) şi vor fi parcurse in cele 29 de săptămâni astfel: 29 ore-laborator tehnologic (1 oră pe săpt. )

29 ore-instruire practica La stabilirea obiectivelor fiecarei lectii se va tine cont de competentele specifice urmarite.

Alegerea materialelor didactice se va face în strânsă corelaţie cu specificul metodelor didactice utilizate. Materialele didactice pot determina, la rândul lor, alegerea metodelor de învăţământ.

Cadrele didactice au posibilitatea de a decide asupra numărului de ore alocat fiecărei Evaluarea realizării competenţelor se recomandă să accentueze activităţile concrete, profesionale; practicarea autoevaluării, atât pentru elev prin verificarea fişelor operaţionale,

27

cât şi pentru profesor prin analiza dinamicii rezultatelor şcolare, este de preferat. Toate evaluările trebuiesc anunţate în prealabil.

Recomandăm în continuare conţinuturile ce urmează a fi parcurse, precizând că, numărul de ore alocat fiecărei teme şi ordinea parcurgerii conţinuturilor rămân la latitudinea profesorului, în funcţie de cerinţele specifice diferitelor calificări, a conţinutului activităţilor practice şi a cerinţelor angajatorilor.

Tematica modulului : ,,Toleranţe şi abateri dimensionale’’

1.Terminologie de specialitate

1.1.Precizia dimensională

1.2.Prrelativă

2.Abateri dimensionale

2.1.Dimensiunea, Dimensiunea efectivă, Dimensiunea limită, Dimensiunea nominală

2.2.Abaterea efectivă, Abaterea limită,

3.Toleranţa

3.1.Calculul campului de toleranţă

3.2.Definirea ajustajului şi a tipurilor de ajustaje

3.3.Simbolul ajustajelor şi inscrierea toleranţelor

28

Modulul 6

SCULE, DISPOZITIVE ŞI VERIFICATOARE SPECIFICE MAŞINILOR UNELTE CU COMANDĂ NUMERICĂ


Scule, dispozitive şi verificatoare specifice maşinilor unelte cu comandă numerică




13. Scule, dispozitive şi verificatoare specifice maşinilor unelte cu comandă numerică

15.1Aprovizionează locul de muncă cu scule, dispozitive şi verificatoare necesare

15.2 Identifică tipuri de scule, dispozitive şi verificatoare specifice maşinilor unelte cu comandă numerică

15.3 Utilizează scule,

Necesarul de scule, dispozitive şi verificatoare specifice fiecărui loc de muncă şi operaţiei planificate pe baza structurii lucrărilor şi a programului de lucru

Procurarea sculelor, dispozitivelor şi verificatoarelor de la magaziile de distribuţie conform programelor de lucru

Recepţia sculelor, dispozitivelor şi verificatoarelor : verificare, consemnare in fişa de control, inregistrare in gestiune

Transportarea, manipularea şi depozitarea sculelor, dispozitivelor şi verificatoarelor :cu respectarea normelor de protecţia muncii şi de PSI

Scule: cuţite de strunjit, freze, cuţite de rabotat, cuţite de mortezat, pietre abrazive Dispozitive dispozitive de prereglare, dispozitive de prindere, dispozitive de fixare, Verificatoare riglă gradată, ruletă, şubler, micrometru, cale plan-paralele, comparator, calibre, verificatoare universale

Prereglarea sculelor plaja de reglare

29

dispozitive şi verificatoare specifice maşinilor unelte cu comandă numerică

specifică fiecărei scule

Incărcarea.portsculelorintroducerea portsculelor in

magazia de scule a maşinii unelte in ordinea şi la numărul inscris in fişa de programareDispozitive pentru prindereaŞi centrarea semifabricatelor: universalul cu trei bacuri , platoul cu fălci independente, platoul cu colţar, vârfuri, vârfuri şi susţinere cu lunetă, dornuri, dispozitive speciale proiectateMontarea dispozitivelor in raport cu scula şi cu originea sistemului de coordonate al maşinii cu comandă numerică


Procesul de predare învăţare trebuie să aibă un caracter activ şi centrat pe elev. În acest sens cadrul didactic trebuie să aibă în vedere:

Diferenţierea sarcinilor şi timpului alocat, prin:o gradarea sarcinilor de la uşor la dificil pe fişele de lucru;o fixarea unor sarcini deschise, deoarece elevii mai buni le interpretează într-

un mod mai solicitant;o fixarea de sarcini diferite pentru grupuri sau indivizi diferiţi, în funcţie de

abilităţi;o prezentarea temelor în mai multe moduri (raport sau discuţie sau grafic);

Diferenţierea cunoştinţelor elevilor, prin:o abordarea tuturor tipurilor de învăţare (auditiv, vizual, practic sau prin

contact direct);o formarea de perechi de elevi cu aptitudini diferite care se pot ajuta

reciproc;o utilizarea verificării de către un coleg, verificării prin îndrumător,

grupurilor de studiu. Diferenţierea răspunsului, prin:

o utilizarea autoevaluării şi solicitarea elevilor de a-şi impune obiective.Plecând de la principiul integrării, care asigură accesul în şcoală a tuturor copiilor,

acceptând faptul că fiecare copil este diferit, se va avea în vedere utilizarea de metode specifice pentru dezvoltarea competenţelor pentru acei elevi care prezintă deficienţe integrabile, adaptându-le la specificul condiţiilor de învăţare şi comportament (utilizarea de programe individualizate, pregătirea de fişe individuale pentru elevii care au ritm lent de învăţare, utilizarea instrumentelor ajutătoare de învăţare, aducerea de laude chiar şi pentru cele mai mici progrese şi stabilirea împreună a paşilor următori).

30

Există numeroase metode şi procedee didactice care pot fi folosite, dar trebuie alese pentru fiecare unitate de conţinut, acelea care conduc la formarea competenţei asociate conţinutului.

Alegerea strategiei didactice va avea în vedere stilurile de învăţare ale elevilor. Este necesară utilizarea metodelor care se adresează tuturor stilurilor de învăţare.

Se vot utiliza metode ca: studiul de caz, descoperirea, problematizarea, brainstormingul, jocul de rol, lucru pe ateliere, dezbaterea etc. care au eficienţă maximă în procesul de învăţare, stimulează gândirea logică, cauzală, analitică, ca şi imaginaţia şi creativitatea elevilor.

Evaluarea va scoate în evidenţă măsura în care se formează competenţele tehnice specializate din standardul de pregătire profesională. Se vor utiliza diferite metode de evaluare care să confere caracterul formativ al evaluării, folosind pe lângă metodele clasice şi metodele alternative ca: observarea sistematică a elevului, investigarea, proiectul, portofoliul elevului. Autoevaluarea este una din metode care trebuie să capete o extindere tot mai mare datorită faptului că elevii îşi exprimă liber opinii proprii, îşi susţin şi motivează propunerile.

Metodele de evaluare utilizate, trebuie să beneficieze de o serie de instrumente elaborate în corelare cu criteriile de performanţă şi cu probele de evaluare din standardul de pregătire profesională.


Conţinuturile modulului sunt proiectate pentru 58 de ore, şi vor fi parcurse în cele 29 de săptămâni astfel:

29 ore – laborator (1 oră x 29săpt.)29 ore – instruire practică (1 ore x 29 săpt.)

Cadrele didactice au posibilitatea de a decide asupra numărului de ore alocat fiecărei teme, în funcţie de dificultatea acesteia, de nivelul de cunoştinţe anterioare ale grupului instruit, de complexitatea materialului didactic implicat în strategia didactică şi ritmul de asimilare a cunoştinţelor şi formare a deprinderilor proprii grupului instruit.

Se recomandă ca orele de instruire teoretică să se desfăşoare în cabinete specializate, iar cele de instruire practică în atelierul şcoală sau la agentul economic. Conţinutul se recomandă a fi parcurs în următoarea ordine cronologică:

Tematica modulului 5: ,, Scule, dispozitive şi verificatoare specifice maşinilor unelte cu comandă numerică’’

1. Scule aşchietoare specifice maşinilor unelte cu comandă numerică1.1. Criterii de clasificare a sculelor aşchietoare: după sensul avansului, după forma capului si poziţia lui faţă de corp, după precizia prelucrării, după execuţie, după poziţia cuţitului faţă de piesă, după destinaţie

1.2. Elemente constructive si geometrice ale sculelor utilizate la strunjire, frezare ,rectificare pe masini unelte cu comandă numerică: capul sculei, corpul sculei, feţe, tăişuri, faţete, unghiuri de formă, unghiuri de poziţie 1.3. Materiale utilizate la confecţionarea sculelor aşchietoare: oţeluri carbon pentru scule, oţeluri aliate, amestecuri din carburi metalice, materiale mineralo-ceramice, diamant, nitrură cubică de bor

31

1.5. Metode de prereglare şi montare a sculelor necesare prelucrării pe maşini unelte cu comandă numerică in portscule

2. Dispozitive specifice maşinilor unelte cu comandă numerică

2.1. Dispozitive pentru fixarea pieselor şi a semifabricatelor pe maşinile unelte cu comandă numerică 2.1.1. Tipuri constructive: suporturi portcuţit, suporturi speciale, tampoane limitatoare 2.1.2. Descrierea dispozitivelor pentru prinderea si orientarea sculelor:tipuri constructive,părţi componente, funcţionare. 2.2. Dispozitive pentru prinderea si centrarea semifabricatelor

2.2.1. Tipuri constructive: universalul cu trei bacuri, platoul cu fălci independente, platoul cu colţar, vârfuri, vârfuri şi susţinere cu lunetă, dornuri, dispozitive speciale proiectate

2.2.2. Descrierea dispozitivelor pentru prinderea şi centrarea semifabricatelor: tipuri constructive, elemente componente şi funcţionare.

3. Verificatoare şi accesorii specifice maşinilor unelte cu comandă numerică Verificatoare utilizate la strunjire, frezare, rectificare pe maşini cu comandă numerică: rigla gradată, compasul, calibrele, şublerele, micrometrele, comparatoarele, dispozitive specifice de prindere şi control

3.1. Descrierea verificatoarelor utilizate la strunjire, frezare, rectificare pe maşini unelte cu comandă numerică: tipuri constructive, părţi componente, funcţionarea lor, metode de lucru

3.2. Accesorii utilizate la strunjire, frezare, rectificare pe maşini unelte cu comandă numerică: roţi de schimb pentru tăierea filetelor, pentru divizare, lira de roţi de schimb, truse de chei, roţi de mână, manete, butoane.

Pentru atingerea obiectivelor şi dezvoltarea competenţelor vizate de parcurgerea modulului, pot fi derulate următoarele activităţi de învăţare:

o Elaborarea de referate interdisciplinare.o Exerciţii de documentare.o Navigare pe Internet în scopul documentării.o Vizionări de materiale video (casete video, CD-uri).o Vizite de documentare la agenţii economici din zona geografică.o Studiu de caz privind geometria sculelor aşchietoareo Discuţii de grup/dirijate cu raportarea ideiloro Explicaţii oferite elevului.o A învăţa pe/de la celălalt.o Demonstraţia.o Conversaţia dirijată.o Exerciţii şi lucrări practice.o Observare dirijată.o Joc de rol.

Se recomandă următoarele metode alternative de evaluare:o Observarea sistematică a comportamentului elevilor care permite evaluarea

conceptelor, capacităţilor, atitudinilor faţă de o sarcină dată, comunicării.o Investigaţia.

32

o Proiectul – prin care se evaluează metodele de lucru, utilizarea corespunzătoare a bibliografiei, materialelor şi echipamentelor, acurateţea tehnică, modul de organizare a ideilor şi materialelor într-un raport.

o Autoevaluarea – prin care elevul compară nivelul la care a ajuns cu obiectivele şi standardele educaţionale şi îşi poate impune un program propriu de învăţare.

o Portofoliul – care oferă informaţii despre rezultatele şcolare ale elevilor, activităţile extraşcolare etc.

Ca instrumente de evaluare se pot folosi:o Fişe de observaţie.o Fişe test. o Fişe de lucru (cu diferite tipuri de itemi)o Fişe de autoevaluare.o Miniproiectul.

33

Modulul 7

PRELUCRĂRI PRIN AŞCHIERE PE MAŞINI-UNELTE CU COMANDĂ NUMERICĂ

(Stagii de pregătire practică)


Lucrul in echipă

Prelucrări prin aşchiere pe maşini unelte cu comandă numerică




7. Lucrul in echipă

7.1Identifică sarcinile si resursele. necesare pentru atingerea obiectivelor.

7.2 Îşi asumă rolurile care îi revin în echipă.

7.3 Colaborează cu membrii echipei pentru îndeplinirea sarcinilor.

Obiective:informaţionale, organizatorice, acţionaleSarcini: profesionale, socialeResurse: informaţii, materiale, umane

Poziţia individuală:inclus, exclus, subordonat, coordonator, iniţiator, raportorAtitudini: sprijin, implicare, interes, încurajare, motivare, solidarizareAcţiuni: finalizare de sarcini proprii, distribuire de sarcini în echipă, supravegherea finalizării unor operaţiuni, raportarea rezultatelor

Competenţa: pregătire profesională, poziţia faţă de grup, atitudini, grad de motivare, interese

Corelare de sarcini: explicaţii de sarcini, încadrare în timp, respectarea unui plan comun, asigurarea echilibrului de sarcini în echipă, negocierea sarcinilor

Măsuri: verificări ale calităţii sarcinilor, corecţii şi adaptări ale planului comun, recunoaşterea meritelor

34

14.Prelucrări prin aşchiere pe maşini unelte cu comandă numerică

14.1 Caracterizează operaţiile de prelucrare prin aşchiere pe maşini unelte convenţionale.

14.2 Efectuează operaţii de prelucrare prin aşchiere pe maşini unelte cu comandă numerică

14.3 Stabileşte peremetrii regimului de aşchiere

14.4 Alege sculele aşchietoare

Terminologie de specialitate: corespunzătoare tipului de maşină şi prelucrărilor suprafeţelor de rotaţie interioare si exterioareElemente participante în procesul de aşchiere: scule, piese,dispozitive

Comenzi de punere în funcţiune: conform prescripţiilor tehniceOriginea coordonatelor: axele maşinii, zero maşină, zero piesăOperaţii de prelucrare: strunjire, frezare, alezare, filetare, burghiere

Elemente caracteristice: regim de aşchiere, normă de timp

Identificarea sculei: pe locaşul magazinului de scule, pe coada sculei, prin numărarea impulsurilor traductorului, prin citirea codului portsculei Acţionarea magazinului de scule: prin selectarea sensului de rotaţie al magazinului prin acţionarea dispozitivului specific de acţionare Schimbarea sculelor: rapidă şi selectivă, utilizând dispozitivele specifice

Condiţii de aplicare didactică şi de evaluare:

Modulul «Stagii de pregătire practică» poate fi parcurs independent de alte module de instruire, oferind elevilor cunoştinţe şi abilităţi practice referitoare la unităţile de competenţă “comunicare şi numeraţie” şi “lucrul în echipă”. În afara conţinuturilor prevăzute în modulul prezentat, catedra tehnică din fiecare unitate şcolară, de comun acord cu reprezentanţii agenţilor economici parteneri, va stabili teme complementare şi conţinuturi necesare dobândirii altor competenţe cheie şi tehnice.

Fiind o structură elastică, modulul poate încorpora, în orice moment al procesului educativ, noi mijloace sau resurse didactice.

Este necesar ca strategiile pe care cadrele didactice le vor aplica să le ofere elevilor posibilitatea de a se implica activ în procesul de instruire, de a dobândi cunoştinţe şi

35

deprinderi pe care să le poată folosi, fie pentru a accede spre nivele superioare de calificare, fie pentru a se integra eficient la locul de muncă.

Procesul de predare - învăţare trebuie să aibă un caracter activ şi centrat pe elev. În acest sens cadrul didactic trebuie să aibă în vedere următoarele aspecte şi modalităţi de lucru: Diferenţierea sarcinilor şi timpului alocat, prin:




direct); formarea de perechi de elevi cu aptitudini diferite care se pot ajuta reciproc; utilizarea verificării de către un coleg, verificării prin îndrumător, grupurilor de


utilizarea autoevaluării şi solicitarea elevilor de a-şi impune obiective.

Plecând de la principiul integrării, care asigură accesul în şcoală a tuturor copiilor, acceptând faptul că fiecare copil este diferit, se va avea în vedere utilizarea de metode specifice pentru dezvoltarea competenţelor pentru acei elevi care prezintă deficienţe integrabile, adaptându-le la specificul condiţiilor de învăţare şi comportament (utilizarea de programe individualizate, pregătirea de fişe individuale pentru elevii care au ritm lent de învăţare, utilizarea instrumentelor ajutătoare de instruire practică, aducerea de laude chiar şi pentru cele mai mici progrese şi stabilirea împreună a paşilor următori).

Evaluarea continuă a elevilor va fi realizată de către cadrele didactice pe baza unor probe care se referă explicit la criteriilor de performanţă şi la condiţiile de aplicabilitate.


În planul de învăţământ pentru anul de completare la calificarea Operator pe maşini unelte cu comandă numerică, au fost alocate pentru Stagii de pregătire practică 240 ore/an (8 săptămâni a câte 30 de ore pe săptămână) din care, pentru modulul Prelucrări prin aşchiere pe Maşini Unelte cu Comandă Numerică 120 de ore din care: 90 ore instruire practica şi 30 ore laborator tehnologic (practică de proiect).


dificultatea acesteia nivelul de cunoştinţe anterioare ale grupului instruit dotarea atelierelor şcolare şi a secţiilor de producţie ale agenţilor economici parteneri ritmul de asimilare a cunoştinţelor particularităţile de vârstă ale grupului instruit.

Între competenţe şi conţinuturi este o relaţie biunivocă, competenţele determină conţinuturile tematice, iar parcurgerea acestora asigură dobândirea de către elevi a competenţelor dorite.

Pentru atingerea competenţelor dorite, activităţile de învăţare - instruire utilizate de cadrele didactice vor avea un caracter activ, interactiv şi centrat pe elev, cu pondere sporită pe activităţile de învăţare şi nu pe cele de predare, pe activităţile practice şi mai puţin pe cele teoretice.

36

Pentru atingerea obiectivelor programei şi dezvoltarea la elevi a competenţelor vizate de parcurgerea modulului, recomandăm ca în procesul de instruire practică să se utilizeze cu precădere metode bazate pe acţiune.

Se recomandă abordarea flexibilă şi diferenţiată a conţinuturilor în funcţie de nivelul iniţial de pregătire al elevilor, resursele disponibile şi nevoile locale de formare profesională pe piaţa muncii. Se va pune accent pe caracterul tehnico-aplicativ al procesului de predare – învăţare.


Se recomandă ca orele de instruire teoretică să se desfăşoare în cabinete specializate, iar cele de instruire practică în atelierul şcoală sau la agentul economic. Conţinutul se recomandă a fi parcurs în următoarea ordine cronologic:

Tematica modulului 7: ,,Prelucrări prin aşchiere pe Maşini Unelte cu Comandă Numerică’’

1. Tehnologia de prelucrare prin strunjire, frezare-rabotare-mortezare, rectificare, a suprafeţelor pieselor pe Maşini Unelte cu Comandă Numerică

1.1 Criterii de clasificare a operaţiilor de prelucrare: după forma suprafeţelor prelucrate, după calitatea suprafeţelor prelucrate, după felul regimului de aşchiere, operaţii speciale de strunjire 1.2 Descrierea operaţiilor de prelucrare: mişcările executate de scula şi de piesă, modul de fixare al sculelor şi al pieselor, construcţia sculelor utilizate, posibilităţi de realizare a suprafeţelor pe diferite pe Maşini Unelte cu Comandă Numerică

2. Prelucrări executate pe Maşini Unelte cu Comandă Numerică 2.1. Prelucrarea suprafeţelor plane laterale sau de capăt, retezarea: cu avans transversal al sculei de la periferie spre centru sau de la centru spre periferie 2.2. Prelucrarea suprafeţelor de rotaţie exterioare (de degroşare si de finisare): a arborilor netezi, cu mai multe cuţite, prin divizarea adaosului de prelucrare in lungime sau prin divizarea adaosului de prelucrare în adâncime; a arborilor în trepte, cu un singur cuţit 2.3. Prelucrarea suprafeţelor de rotaţie interioare 2.4. Prelucrarea suprafeţelor conice: cu rotirea saniei portcuţit a căruciorului, prin rigla de copiat, prin deplasarea transversala a păpuşii mobile, cu cuţite late sau profilate 2.5. Prelucrarea filetelor: cu ajutorul cuţitelor simple sau pieptene de filetat 2.6. Prelucrarea găurilor si centruirea pe pe Maşini Unelte cu Comandă Numerică 2.7. Prelucrarea suprafeţelor profilate: cu cuţite profilate disc si prismatice, cu avans radial, cu avans tangenţial ( scheme tehnologice de prelucrare pe Maşini Unelte cu Comandă Numerică)

3. Prelucrarea pe Maşini Unelte cu Comandă Numerică a pieselor simple- stabilirea tehnologiei de prelucrare

3.1. Alegerea tipurilor de semifabricate: bara, forjate, matriţate, turnate3.2. Stabilirea tipurilor operaţiilor de prelucrare ce urmează a fi executate pentru transformarea semifabricatului în piesa finită3.3. Stabilirea succesiunii operaţiilor de prelucrare ce urmează a fi executate: operaţii de degroşare, de semifinisare, de finisare

3.4. Criterii de alegere a Maşinii Unelte cu Comandă Numerică si S.D.V.- urilor necesare tehnologiei de prelucrare: tipul prelucrării, forma si dimensiunile semifabricatului, materialul semifabricatului, scheme tehnologice posibile.

37


o Elaborarea de referate interdisciplinare.o Exerciţii de documentare.o Navigare pe Internet în scopul documentării.o Vizionări de materiale video (casete video, CD-uri), folii şi diapozitive.o Studiu de caz privind schemele cinematice ale maşiniloro Vizite de documentare la agenţii economici din zona geografică o Studiu de caz privind schemele cinematice ale maşinilor -unelteo Discuţii de grup/dirijate cu raportarea ideilor privind descrierea construcţiei generale a

maşiniloro Analiza principiului de funcţionare al maşiniloro Explicaţii oferite elevului.o A învăţa pe/de la celălalt. o Fişe de lucru.o Problematizare pe schemele maşinilor.o Investigare pe machetă.o Demonstraţia ilustrativă.


conceptelor, capacităţilor, atitudinilor faţă de o sarcină dată, comunicării.o Investigaţia.o Proiectul – prin care se evaluează metodele de lucru, utilizarea corespunzătoare a

bibliografiei, materialelor şi echipamentelor, acurateţea tehnică, modul de organizare a ideilor şi materialelor într-un raport.


o Portofoliul – care oferă informaţii despre rezultatele şcolare ale elevilor, activităţile extraşcolare etc.Ca instrumente de evaluare se pot folosi:

o Fişe de observaţie.o Fişe test. o Fişe de lucru (cu diferite tipuri de itemi)o Fişe de autoevaluare

38

Modulul 8

CONTROLUL PIESELOR PRELUCRATE PE MAŞINI UNELTE CU COMANDĂ NUMERICĂ

( Stagii de pregătire practică)


Asigurarea calităţii Dezvoltare personală in scopul obţinerii performenţei Controlul pieselor prelucrate pe maşini unelte cu comandă numerică




4.Asigurarea calităţii

5. Dezvoltarea personală in scopul obţinerii performanţei

4.1 Aplică norme de calitate in domeniul de activitate

4.2. Utilizează metode standardizate de asigurare a calităţii

5.1.Analizează caracteristicile personale şi factorii implicaţi în dezvoltarea carierei

5.2.Exprimă opţiuni privind traseul personal în educaţie şi formare profesională

Norme de calitate: instrucţiuni de lucru, caiet de sarcini, norme interne, criterii şi indicatori naţionale, europene şi internaţionaleCerinţe de calitate: care reglementează activitatea ca proces (intrări, dezvoltare, ieşiri)

Metode standardizate: definite în funcţie de modelul de management al calităţii adoptat de organizaţie Aplicare: autoevaluarea propriei activităţi în raport cu indicatori şi criterii din standardele internaţionale privind calitatea, adoptate de modelul de management al calităţii în organizaţieProceduri specifice: etapele şi acţiunile de evaluare, autoevaluare şi control – ordonate logic - corespunzătoare metodelor standardizate definite mai sus

Factori: personali, sociali; favorabili-nefavorabili; interni-externiPotenţial de schimbare personală: diferenţa dintre aspiraţii , interese şi posibilităţiPotenţial de schimbare profesională: raportul dintre competenţele personale şi comanda socială

Strategie: obiective, acţiuni, metode, mijloaceTermen scurt: 1 an

39

17.Controlul pieselor prelucrate pe maşinile unelte cu comandă numerică

17.1.Aplică prevederile planului de control

17.2. Aplică prevederile documentelor de control

17.3 Verifică concordanţa dintre planul de control şi desenul de execuţie al piesei

Termen mediu: 2-3 ani

Indice de lucru : :specificaţie din planul de controlFrecvenţa de control : periodicitatea aplicării controlului indicată in normele tehnologice de lucru

Verificarea semifabricatelor : vizuală, dimensionalăVerificarea calităţii pieselor prelucrate : vizual, cu mijloace şi dispozitive de controlVerificarea cotelor : măsurarea cu mijloace de măsură, verificarea cu dispozitive de control, verificatoare specifice

Corelare : concordanţa dintre planul de control şi desenul de execuţie al piesei Documentaţie actualizată : modificări in desenul de execuţie


Modulul «Stagii de pregătire practică» poate fi parcurs independent de alte module de instruire, oferind elevilor cunoştinţe şi abilităţi practice referitoare la unităţile de competenţă “comunicare şi numeraţie” şi “lucrul în echipă”. În afara conţinuturilor prevăzute în modulul prezentat, catedra tehnică din fiecare unitate şcolară, de comun acord cu reprezentanţii agenţilor economici parteneri, va stabili teme complementare şi conţinuturi necesare dobândirii altor competenţe cheie şi tehnice.

Fiind o structură elastică, modulul poate încorpora, în orice moment al procesului educativ, noi mijloace sau resurse didactice.

Este necesar ca strategiile pe care cadrele didactice le vor aplica să le ofere elevilor posibilitatea de a se implica activ în procesul de instruire, de a dobândi cunoştinţe şi deprinderi pe care să le poată folosi, fie pentru a accede spre nivele superioare de calificare, fie pentru a se integra eficient la locul de muncă.

Procesul de predare - învăţare trebuie să aibă un caracter activ şi centrat pe elev. În acest sens cadrul didactic trebuie să aibă în vedere următoarele aspecte şi modalităţi de lucru: Diferenţierea sarcinilor şi timpului alocat, prin:




direct);

40

formarea de perechi de elevi cu aptitudini diferite care se pot ajuta reciproc; utilizarea verificării de către un coleg, verificării prin îndrumător, grupurilor de


utilizarea autoevaluării şi solicitarea elevilor de a-şi impune obiective.

Plecând de la principiul integrării, care asigură accesul în şcoală a tuturor copiilor, acceptând faptul că fiecare copil este diferit, se va avea în vedere utilizarea de metode specifice pentru dezvoltarea competenţelor pentru acei elevi care prezintă deficienţe integrabile, adaptându-le la specificul condiţiilor de învăţare şi comportament (utilizarea de programe individualizate, pregătirea de fişe individuale pentru elevii care au ritm lent de învăţare, utilizarea instrumentelor ajutătoare de instruire practică, aducerea de laude chiar şi pentru cele mai mici progrese şi stabilirea împreună a paşilor următori).

Evaluarea continuă a elevilor va fi realizată de către cadrele didactice pe baza unor probe care se referă explicit la criteriilor de performanţă şi la condiţiile de aplicabilitate.


În planul de învăţământ pentru anul de completare la calificarea Operator pe Maşini Unelte cu Comandă Numerică, au fost alocate pentru Stagii de pregătire practică 240 ore/an (4 săptămâni a câte 30 de ore pe săptămână) din care, pentru modulul Controlul pieselor prelucrate pe Maşini Unelte cu Comandă Numerică 120 de ore din care: 90 ore instruire practică şi 30 ore laborator tehnologic (practică de proiect).


dificultatea acesteia nivelul de cunoştinţe anterioare ale grupului instruit dotarea atelierelor şcolare şi a secţiilor de producţie ale agenţilor economici parteneri ritmul de asimilare a cunoştinţelor particularităţile de vârstă ale grupului instruit.

Între competenţe şi conţinuturi este o relaţie biunivocă, competenţele determină conţinuturile tematice, iar parcurgerea acestora asigură dobândirea de către elevi a competenţelor dorite.

Pentru atingerea competenţelor dorite, activităţile de învăţare - instruire utilizate de cadrele didactice vor avea un caracter activ, interactiv şi centrat pe elev, cu pondere sporită pe activităţile de învăţare şi nu pe cele de predare, pe activităţile practice şi mai puţin pe cele teoretice.

Pentru atingerea obiectivelor programei şi dezvoltarea la elevi a competenţelor vizate de parcurgerea modulului, recomandăm ca în procesul de instruire practică să se utilizeze cu precădere metode bazate pe acţiune.

Se recomandă abordarea flexibilă şi diferenţiată a conţinuturilor în funcţie de nivelul iniţial de pregătire al elevilor, resursele disponibile şi nevoile locale de formare profesională pe piaţa muncii. Se va pune accent pe caracterul tehnico-aplicativ al procesului de predare – învăţare.


41

Se recomandă ca orele de instruire teoretică să se desfăşoare în cabinete specializate, iar cele de instruire practică în atelierul şcoală sau la agentul economic. Conţinutul se recomandă a fi parcurs în următoarea ordine cronologic:

Tematica modulului 8: ,, Controlul pieselor prelucrate pe maşini unelte cu comandă numerică ‘’

1.Norme tehnologice de prelucrare pe maşini unelte cu comandă numerică elemente de metrologie generală

o metrologieo mărimi măsurabileo erori de măsurare

metrologia dimensională a pieselor geometria pieselor, suprafeţe reale respectarea specificaţiilor dimensionale şi tehnologice planul de control frecvenţa de control

2.Caracteristici tehnice ale mijloacelor de măsură şi verificatoarelor de calitate instrumente de măsură mijloace de măsură şi control adecvate pieselor prelucrate pe maşini unelte cu

comandă numerică verificarea cu dispozitive de control specifice prelucrării

3.Completarea documentelor inregistrarea pieselor, starea şi aspectul suprafeţelor prelucrate aprecierea vizuală, cu etaloane, in conformitate cu instrucţiunile tehnologice formularea concluziilor şi compararea concordanţei dintre planul de control

şi documentaţia actualizată dirijarea pieselor neconforme


o Elaborarea de referate interdisciplinare.o Exerciţii de documentare.o Navigare pe Internet în scopul documentării.o Vizionări de materiale video (casete video, CD-uri).o Vizite de documentare la agenţii economici din zona geografică.o Studiu de caz privind alegerea metodei de prelucrare adecvată pentru o anumită

suprafaţăo Discuţii de grup/dirijate urmate de raportarea/sinteza ideilor privind prelucrarea

diferitelor suprafeţeo Explicaţii oferite elevului.o A învăţa pe/de la celălalt.o Analiza de caz pe fişe de lucru.o Exerciţii.o Studiu de document.




42



o Fişe de observaţie.o Fişe test. o Fişe de lucru (cu diferite tipuri de itemi)o Fişe de autoevaluare.o Miniproiectul.

43

Modulul 9

ELEMENTE DE PROGRAMARE A MAŞINILOR UNELTE CU COMANDĂ NUMERICĂ – STABILIREA ORIGINII COORDONATELOR

( C. D. L.)Lista unităţilor de competenţă relevante pentru modul

Elemente de programare a maşinilor unelte cu comandă numerică- Stabilirea originii coordonatelor




13. Elementede programare a maşinilor unelte cu comandă numerică -Stabilirea originii coordonatelor

13.1.Iniţializează ciclul de lucru al maşinii unelte cu comandă numerică

13.2. Stabileşte coordonatele maşinii

13.3. Selectează programul de comandă

13.4. Incarcă programul in echipamentul de comandă numerică a maşinii unelte cu comandă numerică

Program de execuţie: conţinutul programului, numărul şi tipul operaţiilor de executatBiblioteca de date : documentaţia tehnologică, fişa de programareEtape de punere in funcţiune: acţionarea intrerupătorului central, pornirea echipamentului hidraulic, verificarea elementelor hidraulice

Originea coordonatelor: 0 maşină, 0 piesă, sistem de axe de coordonate al maşinii, pieseiVerificare revenirii sculei: prin urmărirea indicaţiilor aparatelor de controlStabilirea valorii deviaţiei: prin setarea distantelor pe fiecare axa de la punctul de referinţă la punctele 0 ale coordonatelor, pe baza programelor de lucru

Documentaţia necesară: documentaţia tehnologică de execuţie, documentaţia constructivă, Cod de program : aplicaţie identificată in biblioteca de date conform cu operaţia de executatProgram selectat: program de comandă pentru piesa de realizat pe maşina unealtă cu comandă numerică

Identificarea programului: in funcţie de comanda planificatăIntroducerea programului: pe baza fişei de programareVerificarea valabilităţii programului: prin simularea programului pe ecran sau mers in gol

44

Condiţii de aplicare didactică şi de evaluareÎn cadrul Curriculum-ului în Dezvoltare Locală se vor parcurge conţinuturile aferente

modulului ,, Elemente de programare a maşinilor unelte cu comandă numerică Stabilirea originii coordonatelor” prin care elevii vor dobândi competenţele aferente, în concordanţă cu cerinţele agenţilor economici locali.

Curriculumul de dezvoltare locală este elaborat într-un cadru de parteneriat între şcoală şi comunitate şi are în vedere:

• resursele locale pentru instruire (baza materială a grupurilor şcolare, cadrul de colaborare cu agenţii economici)

• cerinţele locale pentru pregătirea în diverse calificări, care să servească activităţilor economice desfăşurate în zonă.

Având în vedere că pentru şcoala de arte şi meserii curriculumul are la bază Standardele de Pregătire Profesională şi este construit modular, pe structura unităţilor de competenţă pentru abilităţi cheie şi de competenţă tehnică şi profesională, curriculumul de dezvoltare locală va viza, alături de celelalte module din curriculum diferenţiat, atingerea de către elev a acestor competenţe, în totalitatea lor.








grupurilor de studiu.

Diferenţierea răspunsului, prin:o utilizarea autoevaluării şi solicitarea elevilor de a-şi impune obiective.



Alegerea strategiei didactice va avea în vedere stilurile de învăţare ale elevilor. Este necesar utilizarea metodelor care se adresează tuturor stilurilor de învăţare.


45




Conţinuturile modulelor din Curriculum in dezvoltare locală sunt proiectate pentru 4 ore/săpt. X 29 săpt.= 116 ore, din care pentru modulul ,, Elemente de programare a maşinilor unelte cu comandă numerică-Stabilirea originii coordonatelor’’,un număr de 58 ore laborator tehnologic şi 29 ore teorie.


Se recomanda ca orele de instruire teoretica să se desfăşoare în cabinete specializate, iar cele de instruire practică în atelierul şcoală sau la agentul economic. Conţinutul se recomandă a fi parcurs în următoarea ordine cronologică:

Tematica modulului 9: ,, Elemente de programare a maşinilor unelte cu comandă numerică-Stabilirea originii coordonatelor’’

1.Noţiuni de operare in biblioteca de date a maşinii unelte cu comandă numerică panou de comandă comenzi de punere in funcţiune determinarea punctelor de referinţă

2.Evaluarea valabilităţii postprogramului identificat pentru o anumită lucrare fişa de programare documentaţia tehnologică compararea programului selectat cu documentaţia tehnologică a piesei verificarea valabilităţii programului prin simulare

3.Noţiuni despre punctul de referinţăal maşinii unelte cu comandă numerică stabilirea originii coordonatelor in funcţie de programul fixat verificarea revenirii sculei in punctul de referinţă urmărind indicaţiile aparatelor de

control stabilirea valorilor deviaţiei punctului zero de lucru prin setarea distanţelor pe fiecare

axă de la punctul de referinţă la punctele zero ale coordonatelor pe baza programelor de lucru


o Elaborarea de referate interdisciplinare.o Exerciţii de documentare.o Studiu de caz privind selectarea parametrilor regimului de aşchiere/adaosurilor de

prelucrareo Exerciţii de corelare a regimului de aşchiere/adaosului de prelucrare cu tipul

prelucrării

46

o Navigare pe Internet în scopul documentării.o Vizionări de materiale video (casete video, CD-uri).o Vizite de documentare la agenţii economici din zona geografică.o Discuţii de grup/dirijate urmate de raportarea/sinteza ideilor privind selectarea

regimurilor de aşchiereo Explicaţii oferite elevului.o A învăţa pe/de la celălalt.o Simulare.o Softuri educaţionale.o Simulare.o Analiză de documente.o Metoda comparativă.







47

Modulul 10

CITIREA DOCUMENTELOR DE EVIDENŢĂ A ACTIVITĂŢII

( C. D. L.)Lista unităţilor de competenţă relevante pentru modul

Citirea documentelor de evidenţă a activităţii




16. Citirea documentelor de evidenţă a activităţii

16.1.Aplică prevederile documentelor de evidenţă a activităţii in funcţie de tipul de prelucrare

16.2. Aplică prevederile documentelor de control(proceduri, instrucţiuni, metode de control)

16.3.Consemnează rezultate şi observaţii

Documente de evidenţă : bonuri de predare-primire a materiilor prime, materialelor, SDV- urilor, documente de predare-primire a utilajelor şi echipamentelor Documente generale : desen de execuţie, documentaţie tehnologicăDocumente specifice:programe şi subprograme de lucru pe maşina unealtă cu comandă numerică

Abateri : superioare, inferioare Instrucţiuni de reglaj : programarea parametrilor de lucru la valori corespunzătoare

Rapoarte de activitate : formulere tip, formulare netipizateSugestii : propuneri de imbunătăţtire a modului de intocmire a documentelor evidenţă, a rapoartelor de lucru

Condiţii de aplicare didactică şi de evaluareÎn cadrul Curriculum-ului în Dezvoltare Locală se vor parcurge conţinuturile aferente

modulului ,, Citirea documentelor de evidenţă a activităţii” prin care elevii vor dobândi competenţele aferente, în concordanţă cu cerinţele agenţilor economici locali.

Curriculumul de dezvoltare locală este elaborat într-un cadru de parteneriat între şcoală şi comunitate şi are în vedere:

• resursele locale pentru instruire (baza materială a grupurilor şcolare, cadrul de colaborare cu agenţii economici)

• cerinţele locale pentru pregătirea în diverse calificări, care să servească activităţilor economice desfăşurate în zonă.

Având în vedere că pentru şcoala de arte şi meserii curriculumul are la bază Standardele de Pregătire Profesională şi este construit modular, pe structura unităţilor de competenţă pentru abilităţi cheie şi de competenţă tehnică şi profesională, curriculumul de dezvoltare

48

locală va viza, alături de celelalte module din curriculum diferenţiat, atingerea de către elev a acestor competenţe, în totalitatea lor.








grupurilor de studiu.

Diferenţierea răspunsului, prin:o utilizarea autoevaluării şi solicitarea elevilor de a-şi impune obiective.



Alegerea strategiei didactice va avea în vedere stilurile de învăţare ale elevilor. Este necesar utilizarea metodelor care se adresează tuturor stilurilor de învăţare.





Conţinuturile modulului sunt proiectate pentru 1 oră/săpt. X 29 săpt.= 29 ore, din care: 17 ore laborator tehnologic şi 12 ore teorie .

49


Se recomanda ca orele de instruire teoretica să se desfăşoare în cabinete specializate, iar cele de instruire practică în atelierul şcoală sau la agentul economic. Conţinutul se recomandă a fi parcurs în următoarea ordine cronologică:

Tematica modulului 10: ,, Citirea documentelor de evivenţă a activităţii’’

1. Documente de evidenţă a activităţii documente de evidenţă a materiilor prime documente de evidenţă a materialelor documente de evidenţă a sculelor, dispozitivelor şi verificatoarelor documente de evidenţă a semifabricatelor aprovizionate

2.Documentaţia constructivă documente generale documente specifice prelucrării piesei pe maşini unelte cu comandă numerică programele de comandă pe maşini unelte cu comandă numerică

3.Metode de verificare şi testare a programelor verificarea cu mijloacele de măsură şi control a prevederilor documentelor de control instrucţiuni de reglaj a maşinilor unelte cu comandă numerică


o Elaborarea de referate interdisciplinare.o Exerciţii de documentare.o Studiu de caz privind selectarea parametrilor regimului de aşchiere/adaosurilor de

prelucrareo Exerciţii de corelare a regimului de aşchiere/adaosului de prelucrare cu tipul

prelucrăriio Navigare pe Internet în scopul documentării.o Vizionări de materiale video (casete video, CD-uri).o Vizite de documentare la agenţii economici din zona geografică.o Discuţii de grup/dirijate urmate de raportarea/sinteza ideilor privind selectarea

regimurilor de aşchiereo Explicaţii oferite elevului.o A învăţa pe/de la celălalt.o Simulare.o Softuri educaţionale.o Simulare.o Analiză de documente.o Metoda comparativă.




50




RECOMANDĂRI PENTRU ADAPTAREA CURRICULUMULUI LA ELEVII CU NEVOI SPECIALE CUPRINŞI ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL DE MASĂ

Şcolarizarea elevilor cu nevoi speciale care sunt pregătiţi prin învăţământul de masă şi integraţi individual (nu în clase speciale) se poate face cu eficienţă dacă se au în vedere următoarele condiţii:

Principiul normalizării privind integrarea acestor elevi în clasele din învăţământul de masă

Pregătirea profesională se va face conform planurilor de învăţământ de la învăţământul de masă

Cadrele didactice vor acorda o atenţie continuă învăţării individualizate şi diferenţiate, aplicând metodologiile didactice şi psihopedagogice cerute

Întocmirea fişelor medicale şi psihopedagogice ale fiecărui elev cu nevoi speciale de către profesorul consilier al şcolii (psihologul), dirigintele clasei şi cadrele didactice de la clasă

Întocmirea programelor de intervenţie la fiecare disciplină (modul de specialitate) Urmărirea în procesul de învăţământ a realizării principiului integrării socio-

profesionale în comunitate a elevilor cu nevoi speciale Evaluarea periodică a nivelului de pregătire a elevilor cu nevoi speciale, comparativ

cu nivelul elevilor fără deficienţe Interrelaţionarea pregătirii de cultură generală cu pregătirea de specialitate şi cu

instruirea practică, în vederea dobândirii competenţelor descrise în standardele de pregătire profesională

Pentru elevii deficienţi vizuali, surdo-muţi şi motori se pot utiliza planurile de învăţământ pentru şcoala de arte şi meserii cu adaptările necesare

În perioada şcolarizării, elevii cu nevoi speciale trebuie să beneficieze de metodele specifice de predare-învăţare, pentru ca la finalizarea profesionalizării să se integreze social şi profesionalPentru reuşita şcolarizării elevilor cu nevoi speciale în învăţământul de masă sunt necesare următoarele acţiuni:

consilierea profesorilor din învăţământul de masă de către profesori itineranţi care au experienţă în pregătirea acestor elevi

prevederea unei perioade suplimentare de instruire (un semestru) pentru atingerea competenţelor descrise în standarde

înfiinţarea în atelierele de instruire practică, laboratoarele tehnologice a condiţiilor suplimentare privind mobilierul adecvat, mese de lucru dotate cu dispozitive, echipamente şi aparatură specială fiecărui tip de deficienţă

folosirea în procesul de instruire a limbajelor specifice pentru transmiterea cunoştinţelor pentru elevii cu deficienţe vizuale sau auditive

51

întocmirea de programe vizând facilitarea comunicării şi relaţionării, atât in cadrul activităţilor la clasă şi ateliere, cât şi formarea şi dezvoltarea deprinderilor şi capacităţilor de înţelegere a relaţiei profesor-elev, angajator-angajat, etc.

evitarea marginalizării elevilor cu deficienţe în colectivul clasei şi a disconfortului psihic al elevilorFormarea competenţelor profesionale şi integrarea şcolară şi profesională pot fi diferenţiate potrivit principiului „resursa urmează nevoile elevului cu cerinţe educative speciale” prin:

programe individualizate (centrate pe elev) programe pe grupe de nivel programe interactive programe vizând facilitarea comunicării şi relaţionării în activităţile de la clasă şi la

instruirea practicăSe consideră că o asemenea abordare este benefică pentru elevii cu nevoi speciale dacă:

se realizează profesionalizarea adecvată potenţialului restant şi capacităţilor psiho-intelectuale ale elevilor

se oferă şanse egale de şcolarizare prin şcoala de arte şi meserii tuturor elevilor cu deficienţe uşoare şi medii

calificările profesionale pentru elevii cu nevoi speciale se vor alege de către elevul deficient cu avizul comisiei de expertiză medicală, orientare şcolară şi profesională. Acest aviz va fi dat de medicii experţi în medicina muncii, orientare şi profesionalizare.

52

30. CRR_Nivel 2_Operator La Masini Cu Comanda Numerica

Documents

Transcript of 30. CRR_Nivel 2_Operator La Masini Cu Comanda Numerica