3 Redactare Lucrare Grad

8
Redactarea unei lucrări metodico-ştiinţifice pentru gradul I la religie ortodoxă III. REDACTAREA UNEI LUCRĂRI METODICO-ŞTIINŢIFICE DE GRADUL I LA RELIGIE ORTODOXĂ Redactarea unei lucrări metodico-ştiinţifice de gradul I presupune respectarea unor forme privind: forma de prezentare, structura lucrării, materialul ilustrativ (figuri, grafice, tabele), trimiterile bibliografice, precum şi elaborarea notelor. 1. Forma de prezentare lucrarea se prezintă pe format A4; coperta lucrării va conţine: numele instituţiei la care urmează să fie susţinută lucrarea, numele lucrării, numele coordonatorului ştiinţific şi al autorului, anul în care urmează să fie susţinută lucrarea; Exemplu coperta; textul va fi tehnoredactat cu ajutorul calculatorului, cu toate semnele diacritice; se listează pe o singură faţă; numerotarea lucrării se face de la pagina 3 (prima pagină se lasă liberă, iar pagina 2 este rezervată datelor generale: numele instituţiei la care urmează să fie susţinută lucrarea, titlul lucrării, numele coordonatorului ştiinţific şi al autorului, instituţia la care autorul îşi desfăşoară activitatea). Exemplu pagina 2; capitolele încep cu pagină nouă, iar titlurile acestora se plasează aproximativ la 7 cm de marginea superioară a paginii; cuprinsul se plasează fie la începutul, fie la sfârşitul lucrării. Propunem o structură ierarhică de forma: Exemplu cuprins; 2. Structura lucrării textul va fi împărţit în capitole subcapitole, paragrafe, cu cel mult 4 grade de titluri; Titlurile capitolelor se scriu centrat, cu majuscule şi sunt precedate de cifra care indică numărul capitolului, urmată de punct (I. TITLUL CAPITOLULUI); Prof. Nichita Diana, Şc. 08 „D. Cantemir” Oradea 1

Transcript of 3 Redactare Lucrare Grad

Page 1: 3 Redactare Lucrare Grad

Redactarea unei lucrări metodico-ştiinţifice pentru gradul I la religie ortodoxă

III. REDACTAREA UNEI LUCRĂRI METODICO-ŞTIINŢIFICE DE GRADUL I LA RELIGIE ORTODOXĂ

Redactarea unei lucrări metodico-ştiinţifice de gradul I presupune respectarea unor forme privind: forma de prezentare, structura lucrării, materialul ilustrativ (figuri, grafice, tabele), trimiterile bibliografice, precum şi elaborarea notelor.

1. Forma de prezentare lucrarea se prezintă pe format A4; coperta lucrării va conţine: numele instituţiei la care urmează să fie susţinută

lucrarea, numele lucrării, numele coordonatorului ştiinţific şi al autorului, anul în care urmează să fie susţinută lucrarea;

Exemplu coperta; textul va fi tehnoredactat cu ajutorul calculatorului, cu toate semnele diacritice; se listează pe o singură faţă; numerotarea lucrării se face de la pagina 3 (prima pagină se lasă liberă, iar pagina

2 este rezervată datelor generale: numele instituţiei la care urmează să fie susţinută lucrarea, titlul lucrării, numele coordonatorului ştiinţific şi al autorului, instituţia la care autorul îşi desfăşoară activitatea).

Exemplu pagina 2; capitolele încep cu pagină nouă, iar titlurile acestora se plasează aproximativ la 7

cm de marginea superioară a paginii; cuprinsul se plasează fie la începutul, fie la sfârşitul lucrării. Propunem o structură

ierarhică de forma:Exemplu cuprins;

2. Structura lucrării textul va fi împărţit în capitole subcapitole, paragrafe, cu cel mult 4 grade de

titluri; Titlurile capitolelor se scriu centrat, cu majuscule şi sunt precedate de cifra care

indică numărul capitolului, urmată de punct (I. TITLUL CAPITOLULUI); titlurile subcapitolelor şi ale paragrafelor se scriu centrat, precedate de cifrele care

indică gradul de subordonare (1. Subcapitol; 1.1. şi 1.1.1. Paragrafe în diferite grade de subordonare);

dacă intervin titluri secundare ca importanţă, acestea se vor amplasa la capătul rândului, diferenţiindu-se grafic prin scrierea acestora cu Bold (B), Italic (I), Underline (U) sau combinaţii ale acestora;

după titluri nu se pune punct, decât dacă apare şi un subtitlu (de exemplu, Cercetarea pedagogică. Aspecte generale);

anexele, culese cu Font Size mai mic decât cel al textului lucrării, se numerotează şi se plasează la sfârşitul lucrării. Trimiterile vor fi marcate în textul de bază: Anexa 1.

3. Materialul ilustrativ (figuri, grafice, tabele) figurile, graficele şi tabelele se numerotează pe capitole, cu un Font Size mai mic

decât cel din textul de bază; figurile trebuie însoţite de legendă, care se plasează sub acestea; tabelele trebuie să aibă o prezentare unitară; numărul tabelului se trece deasupra acestuia, în dreapta, cu Italic: Tabelul 1;

Prof. Nichita Diana, Şc. 08 „D. Cantemir” Oradea 1

Page 2: 3 Redactare Lucrare Grad

Redactarea unei lucrări metodico-ştiinţifice pentru gradul I la religie ortodoxă

tabelele trebuie să aibă un titlu, care se scrie sub numărul acestuia, drept şi centrat, cu un font mai mic decât textul de bază;

între numărul tabelului, titlul acestuia şi tabel, trebuie să se păstreze aceleaşi distanţe;

trimiterea din text la figuri şi tabele se face astfel: fig. 1 sau fig. 1 şi 2 sau fig. 1-3; tabelul 1 (scris drept).

4. Consemnarea bibliografiei lista bibliografică se plasează la sfârşitul lucrării, după anexe; se vor studia lucrările cu relevanţă pentru tema cercetării; se vor include sursele bibliografice recente referitoare la tema studiată; unele lucrări conţin bibliografia fiecărui capitol, iar la sfârşit bibliografia

generală; lucrările se trec în ordinea alfabetică a numelor autorilor, excepţie făcând Biblia,

care va fi trecută prima; numerotarea lucrărilor se face cu cifre arabe, urmate de punct; la lucrările colective, regula referitoare la ordinea alfabetică este valabilă pentru

primul autor; titlul lucrării se scrie exact cum este tipărit în publicaţia respectivă; în conformitate cu normele Academiei Române, ordinea este următoarea:

numele autorului, prenumele (scris întreg sau iniţiala acestuia), titlul (scris cu Italic), volumul, localitatea, editura, anul. In cazul în care lucrarea apare sub coordonare, după numele şi prenumele coordonatorului se va trece în paranteze rotunde (coord.). Pentru lucrările traduse în limba română sau cele cu studiu introductiv, prefaţă etc, după titlul lucrării se vor specifica într-o paranteză numele traducătorului şi al celui care a făcut studiul introductiv, prefaţa etc, în ordinea în care apar în lucrarea respectivă. Pentru un studiu sau o publicaţie periodică, se trec: numele autorului, prenumele (scris întreg sau iniţiala acestuia), titlul articolului (scris cu Italic), în „Numele publicaţiei", anul de apariţie a seriei (scris cu cifre romane), seria, numărul, anul calendaristic.

Exemple:1. Binet, Alfred, Ideile modeme despre copii, (Prefaţă de J. Piaget; Cuvânt introductiv, traducere, note şi comentarii de D. Todoran), Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 1975.2. Creţu, Carmen, Citrriculwn: perspective conceptuale, istorice şi vocaţionale, în Revista de pedagogie, anul XLIII, nr. 3-4, 1994.3. Joiţa, Elena, Eficienţa instruirii, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 1998.4. Neculau, A., Cozma, T. (coord.), Psihopedagogie - pentru examenul de definitivat şi gradul II, Iaşi, Editura Spiru Haret, 1994.

lucrările apărute în ultima perioadă respectă următoarele reguli de consemnare a bibliografiei: numele autorului, prenumele (scris întreg sau iniţiala acestuia), anul apariţiei, titlul (scris cu Italic), volumul, localitatea, editura; pentru un studiu sau o publicaţie periodică, se trec: numele autorului, prenumele (scris întreg sau iniţiala acestuia), anul calendaristic, titlul articolului (scris cu Italic), în „Numele publicaţiei", anul seriei, numărul. La lucrările care apar sub coordonare se respectă regulile de mai sus.

Exemple:1. Binet, A., 1975, Ideile moderne despre copii, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică.2. Creţu, C, 1994, Curriculum: perspective conceptuale, istorice şi vocaţionale, în Revista de pedagogie, anul XLIII, nr. 3-4.

Prof. Nichita Diana, Şc. 08 „D. Cantemir” Oradea 2

Page 3: 3 Redactare Lucrare Grad

Redactarea unei lucrări metodico-ştiinţifice pentru gradul I la religie ortodoxă

3. Joiţa, E., 1998, Eficienţa instruirii, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică.4. Neculau, A., Cozma, T. (coord.), 1994, Psihopedagogie - pentru examenul de definitivat şi gradul II, Iaşi, Editura Spiru Haret.

5. Consemnarea notelor şi trimiterilor bibliografice cercetătorul trebuie să facă distincţia dintre note şi trimiteri bibliografice.Notele conţin „comentarii secundare privitoare la problematica tratată în lucrare,

opiniile cercetătorului care fie se desparte de anumite afirmaţii anterioare, fie găseşte de cuviinţă să le accentueze şi să atragă atenţia asupra lor, măcar într-un plan secundar al lucrării (D. Câmpan, 2003, p. 32).

Trimiterile bibliografice se fac în urma faptului că „autorii lucrărilor de cercetare se raportează de obicei la structuri extrase din materialele bibliografice parcurse, raportarea făcându-se fie prin comentarea unor aserţiuni, fie prin inserarea în propria lucrare a unor citate" (Ibidem).

Citatele se marchează prin ghilimele. în unele lucrări, citatele se scriu şi cu Italic. În cazul în care apar întreruperi în citat, omisiunile se marchează prin semnul [...]. Dacă apar citate în citate, se respectă rangurile acestora: „...«...»...". În cazul în care anumite citate fragmentează lucrarea, acestea pot fi trecute în note şi au rolul de a completa şi clarifica afirmaţiile din textul de bază;

realizarea notelor şi a trimiterilor bibliografice trebuie să fie unitară pe tot parcursul lucrării, indiferent de normele alese de cercetător;

modalităţile diferite de scriere a surselor bibliografice generează modalităţi diferite de realizare a notelor şi trimiterilor bibliografice, corespunzătoare:

a. Notele şi trimiterile bibliografice se trec în subsolul paginii sau la sfârşitul capitolului/ lucrării, în ordinea în care apar în text. Acolo unde este inserată nota sau trimiterea bibliografică, la ultimul cuvânt se marchează numărul acesteia, la exponent, cu cifre arabe. La subsol sau la sfârşitul capitolului/ lucrării se trece conţinutul notei, respectiv trimiterea bibliografică - alcătuită din: prenumele (întreg sau iniţiala) şi numele autorului, titlul (scris cu Italic, fără ghilimele), volumul, localitatea, editura, anul, numărul paginii (sau al paginilor) de la care s-a preluat citatul. Dacă trimiterea se face la un studiu sau la o publicaţie periodică, aceasta va conţine: prenumele şi numele autorului (întreg sau iniţiala), titlul articolului (scris cu Italic, fără ghilimele), în „Numele publicaţiei", anul de apariţie a seriei, numărul, anul calendaristic, numărul paginii (sau al paginilor) de la care s-a preluat citatul.

Dat fiind faptul că trimiterile la anumiţi autori sau la anumite opere de referinţă se pot repeta sau pentru situaţiile în care cercetătorul nu a consultat lucrarea originală, se recurge la o serie de abrevieri:

Ibidem - când se face referire la aceeaşi lucrare, imediat după prima menţionare a acesteia, se trece Ibidem şi se adaugă pagina;

op. cit./ art. cit. - când se face referire la aceeaşi lucrare, dar după alţi autori, se trece numele autorului, iar titlul lucrării şi celelalte date se înlocuiesc cu op. cit./ art. cit. şi se adaugă pagina;

atunci când un anumit autor apare cu mai multe lucrări care nu se reiau imediat, ci după alte note, se trece numele autorului, titlul lucrării (poate fi şi prescurtat) precum şi pagina;

Idem - dacă la aceeaşi notă sau la note succesive, un autor este trecut cu alte lucrări, numele lui se înlocuieşte cu Idem;

ap. (apud) - această abreviere se utilizează astfel: prenumele şi numele autorului citat, titlul lucrării (cu Italic, fără ghilimele) volumul, localitatea, editura, anul, apoi se pune în paranteză cuvântul apud urmat

Prof. Nichita Diana, Şc. 08 „D. Cantemir” Oradea 3

Page 4: 3 Redactare Lucrare Grad

Redactarea unei lucrări metodico-ştiinţifice pentru gradul I la religie ortodoxă

de prenumele şi numele autorului a cărui lucrare a fost studiată, titlul (scris cu Italic, fără ghilimele), volumul, localitatea, editura, anul, numărul paginii (sau al paginilor) de la care s-a preluat citatul. Această regulă este valabilă şi pentru publicaţii.

În cazul în care cercetătorul nu are acces la lucrarea originală, ci doar la o lucrare care conţine textul căutat, la bibliografie va fi trecută doar lucrarea pe care a studiat-o, cea originală, fiind trecută la note.

Exemple:Iată, în cele ce urmează, câteva exemple de note (8) şi de trimiteri bibliografice

(1 - 7; 9 - 10)1. Elena Joiţa, Eficienţa instruirii, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 1998, p. 10.2. Ibidem.3. Ibidem, p. 23.4. Carmen Creţu, Curriculum: perspective conceptuale, istorice şi vocaţionale, în Revista de pedagogie, anul XLIII, nr. 3-4, 1994, p. 8.5. Idem, Curriculum diferenţiat şi personalizat - Ghid metodologic pentru învăţătorii şi părinţii copiilor cu disponibilităţi aptitudinale înalte. Iaşi, Editura Polirom, 1998, p. 25-30.6. Elena Joiţa, op. cit., p. 43.1. Ibidem, p. 56-60.8. Aspecte legate de problematica dezvoltării personalităţii se regăsesc în diverse lucrări de specialitate. Lucrarea coordonată de A. Neculau şi T. Cozma, Psihopedagogie - pentru examenul de definitivat şi gradul II, Iaşi, Editura Spira Haret, 1994, prezintă un studiu aprofundat asupra acestora.9. J.L.G. Garrido, Fundamente ale educaţiei comparate, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 1995 (apud. Elena Joiţa, Pedagogia. Ştiinţa integrativă a educaţiei, Iaşi, Editura Polirom, 1999, p. 129). 10. Carmen Creţu, Curriculum: perspective conceptuale..., p. 11.

b. Notele se trec la subsol sau la sfârşitul capitolului/ lucrării, după indicaţiile de mai sus, iar atunci când sunt mai puţin extinse se intercalează în text, în paranteză (cu sublinierea n.n. sau subl.n.). Trimiterile bibliografice se referă nu doar la citate, ci şi la ideile care au fost preluate şi parafrazate de cercetător şi se trec în text, acolo unde apar, încadrate în paranteză. Consemnarea trimiterilor bibliografice în interiorul textului se realizează astfel:

după citatul încadrat între ghilimele se trec în paranteză: iniţiala prenumelui + numele, anul apariţiei lucrării, pagina de la care s-a preluat citatul. Dacă lucrarea a fost coordonată, după numele coordonatorului /coordonatorilor, se notează între virgule, coord.;

dacă aceeaşi idee a fost preluată din mai multe lucrări, în paranteză se vor trece, pentru fiecare dintre acestea: iniţiala prenumelui, numele autorului/ autorilor, anul apariţiei lucrării;

dacă la bibliografie apar lucrări ale aceluiaşi autor publicate în acelaşi an, la trimiterea bibliografică se va trece, după anul apariţiei, o literă asociată ordinii în care lucrările apar la bibliografie (a -prima lucrare; b - a doua lucrare; c - a treia lucrare şi aşa mai departe);

citările succesive din acelaşi autor şi aceeaşi operă sunt marcate prin Ibidem + pagina de la care s-a preluat citatul;

dacă cercetătorul menţionează în textul lucrării numele autorului a cărui idee urmează a fi prezentată, se va nota în paranteză doar anul apariţiei lucrării, iar pentru citate va fi trecută şi pagina;

abrevierea „apud" se utilizează astfel: se scriu în paranteză prenumele şi numele autorului citat, anul apariţiei lucrării (dacă se cunoaşte), apud, prenumele şi

Prof. Nichita Diana, Şc. 08 „D. Cantemir” Oradea 4

Page 5: 3 Redactare Lucrare Grad

Redactarea unei lucrări metodico-ştiinţifice pentru gradul I la religie ortodoxă

numele autorului de unde s-a preluat citatul, anul apariţiei lucrării, pagina de la care s-a preluat citatul.

Exemple:1. În cercetările pedagogice nu poate fi vorba despre o eşantionare de subiecţi propriu-

zisă, deoarece nu pot fi respectate regulile de eşantionare menţionate de lucrările de specialitate (T. Rotariu, 1991; I. Radu, M. Ionescu, 1987 a; Muşata Bocoş, 2003 a şi b): eşantionarea prin randomizare simplă, absolut întâmplătoare, aleatoare (cu ajutorul metodei loteriei, cu ajutorul tabelelor de numere aleatoare, cu ajutorul metodei pasului de eşantionare; eşantionarea prin randomizare stratificată şi aşa mai departe).

În cadrul cercetărilor pedagogice se operează, în special, cu noţiunea eşantioane clasă/ loturi/ grupe, preexistente cercetării. Cu toate acestea, se consideră că „investigaţiile desfăşurate în contextul natural, obişnuit al organizării învăţământului pe clase de elevi (sau grupe de studenţi) cu compoziţie obişnuită şi constituite pe baza unor factori aleatori, asigură reprezentativitatea grupurilor de lucru/ eşantioanelor şi deci oferă posibilitatea de generalizare a concluziilor investigaţiilor realizate pe eşantioanele-clasă" (M. Bocoş, 2003 a, p.48-49).

Lucrările indicate în text trebuie să apară, în mod obligatoriu, la bibliografia lucrării respective.

2. Opera lui Comenius este profund marcată de creştinism, ideile sale pedagogice fiind fundamentate şi ilustrate cu texte biblice. În Didactica Magna, autorul prezintă finalitatea educaţiei, care este, de altfel, şi scopul omului pe pământ: „fericirea veşnică în comuniune cu Dumnezeu" (J.A. Comenius, 1970, p. 23). Pregătirea pentru eternitate are trei aspecte: cunoaşterea de sine şi a tuturor lucrurilor sau erudiţia, stăpânirea de sine şi a tuturor lucrurilor sau moralitatea şi raportarea tuturor lucrurilor şi pe sine însuşi la Dumnezeu sau religiozitatea. Astfel, moralitatea este văzută nu doar ca „ţinută externă, ci întreaga comportare externă şi internă", iar religiozitatea, „acea veneraţie internă prin care spiritul omului se apropie şi se îmbină cu divinitatea supremă" (Ibidem, p. 24). Erudiţia este doar pregătirea pentru moralitate şi religiozitate, deoarece „numai prin acestea două ne ridicăm deasupra celorlalte creaturi şi ne apropiem mai mult de Dumnezeu însuşi" {Ibidem, p. 109).

3. Norbert Sillamy consideră că atitudinile „desemnează orientarea gândirii, dispoziţiile profunde ale fiinţei noastre, starea de spirit proprie nouă în faţa anumitor valori" (1996, p. 37).

4. Baza oricărei cercetări o reprezintă ipoteza, care este definită drept „enunţul unei relaţii cauzale într-o formă care permite verificarea empirică" (T. Caplow, 1970, apud S. Chelcea, 1995, p. 67).

Prof. Nichita Diana, Şc. 08 „D. Cantemir” Oradea 5