294 TEOLOGIE {I VIA}|

Jean-Claude Larchet este cunoscutcititorilor de carte de spiritualitate orto-dox\ din Rom=nia prin lucr\rile salefundamentale pentru cunoa[terea frumu-se]ilor credin]ei dreptm\ritoare, printrecare Teologia bolii (traducere din limbafrancez\ de Pr. Prof. Vasile Mihoc,Editura „Oastea Domnului”, Sibiu, 1997),Terapeutica bolilor mintale (traducerede Florin Sicoie, Editura Harisma, Bu-cure[ti, XXX), Terapeutica bolilor spi-rituale (`n rom=ne[te de Marinela Bojin,Editura Sofia, Bucure[ti, 2001).

De aceast\ dat\, publicului rom=n `ieste oferit\ o nou\ lucrare a teologuluifrancez – Etica procrea]iei `n `nv\]\turaSfin]ilor P\rin]i, `n traducerea MarineleiBojin, de asemenea traduc\toare consa-crat\ a operei autorului men]ionat.

Lucrarea are o actualitate deosebit\,constituind un r\spuns mai mult dec=tavizat al teologiei ortodoxe asupra unorprobleme fundamentale de bioetic\ [ispiritualitate cre[tin\ cu care se confrunt\lumea contemporan\: sterilitatea, contra-cep]ia, avortul, statutul embrionului [imanipul\rile genetice.

Fa]\ de aceste probleme ce confrunt\,zbucium\ [i divizeaz\ lumea contempo-ran\, autorul propune r\spunsul at=t deviu, de practic, de actual [i d\t\tor de realprogres al Sfin]ilor P\rin]i. Pozi]iile lor,

arat\ teologul francez, `n afar\ deinteresul lor istoric, ofer\ adesea puncte

de referin]\ moderne, at=t religioase, c=t[i nereligioase, noi orient\ri ale dezba-terilor, c\r\ri neb\nuite pentru cercetare(p. 11). De[i pu]in cunoscut\, antropo-logia patristic\ prezint\ „un interes crucial

Recenzii

Jean-Claude Larchet, Etica procrea]iei `n `nv\]\tura Sfin]ilor P\rin]i,traducere din limba francez\ de Marinela Bojin, Editura Sofia, Bucure[ti,2003, 288 pagini.

295RECENZII

pentru reflec]ia etic\ modern\, care, `nlips\ de referin]e, `nt=mpin\ mari dificul-t\]i `n `ncercarea de a defini statutulembrionului; ea se v\de[te, de asemenea,important\ pentru emiterea de judec\]ilimpezi [i fundamentale nu doar asupraavortului, ci [i asupra tuturor practicilor(terapeutice, eugenice sau experimentale)care privesc embrionul sau foetusul uman”(p. 12-13).

Cel dint=i capitol analizeaz\ problemasterilit\]ii, din perspectiva spiritualit\]iicre[tine. Precum subliniaz\ autorul, „ste-rilitatea nu se prezint\ numai ca oproblem\ medical\, ci, `n primul r=nd, cao problem\ de natur\ spiritual\” (p. 17),iar din acest punct de vedere `nv\]\turacre[tin\ poate aduce un plus de lumin\ [i`n]elegere.

Dup\ ce fixeaz\ cadrele generale ale`n]elegerii textelor Vechiului Testamentprivind problema sterilit\]ii, ar\t=nd c\,`n general, sterilitatea apare ca o nenoro-cire, `n timp ce fecunditatea este `n]eleas\ca un bine, un semn al bun\voin]ei [ibinecuv=nt\rii dumnezeie[ti (p. 19), undar al lui Dumnezeu (p. 21), un r\spunsla rug\ciunea adus\ de om lui Dumnezeu(p. 22), autorul subliniaz\ adev\rul potri-vit c\ruia „sterilitatea nu apare ca un faptnegativ dec=t `ntr-o prim\ faz\. Ea consti-tuie o stare provizorie, care trebuie de-p\[it\, prin ea Dumnezeu manifest=ndu-{iatotputernicia, ar\t=ndu-Se ca Cel cepoate s\ biruiasc\ sl\biciunea [i m\rgi-nirea firii. C\ci adesea, tot a[a [i boalaare menirea de a fi t\m\duit\ `n chipmiraculos, [i sterilitatea pare s\ nu aib\alt sens dec=t manifestarea harului luiDumnezeu, Care poate s-o desfiin]eze, deparc\ tocmai cu acest scop a `ng\duit-oEl…” (p. 26). Dincolo de o viziune tru-peasc\, biologic\, asupra sterilit\]ii, searat\ c\ `n c\r]ile cu un con]inut duhov-nicesc transpare o `n]elegere simbolic\ asterilit\]ii [i a fecundit\]ii, care conduce la

o relativizare a sterilit\]ii biologice, dar,`n schimb, duce la o exaltare a fecundit\]iispirituale.

Sunt prezentate [i interpretate, `ncontinuare, texte fundamentale din scrie-rile Sf=ntului Ioan Gur\ de Aur `n careeste „t=lcuit\” porunca „Na[te]i [i v\ `n-mul]i]i” (Facere 9, 1). Sf=ntul P\rinte d\o interpretare alegoric\ acestei porunci [ipropune adev\rata dep\[ire a ei, `n planspiritual. ~n neputin]\ de a l\sa urma[ibiologici, porunca `nmul]irii are sensulde chemare la cre[tere duhovniceasc\ [i`nmul]ire a virtu]ilor (p. 41).

~n cel de-al doilea capitol al lucr\rii,autorul ne familiarizeaz\ cu `nv\]\turaspiritualit\]ii ortodoxe privind contra-cep]ia. Din debut, se arat\ c\ P\rin]ii serefer\ la contracep]ie `n mod foarte dis-cret. S-a remarcat faptul c\ mul]i dintreei p\streaz\ t\cerea c=nd e vorba despreaceast\ problem\, chiar atunci c=nd con-textul le ofer\ direct prilejul de a vorbidespre ea. Pe de alt\ parte, multe textepatristice sunt ambigue (p. 47).

Sunt prezentate apoi unele pozi]iicare exclud total contracep]ia, pozi]ii aleP\rin]ilor r\s\riteni (Clement Alexandri-nul, Iustin Martirul [i Filosoful, Atena-gora Atenianul, Origen, Sf=ntul Grigoriede Nyssa, Sf=ntul Maxim M\rturisitorul,Sf=ntul Ioan Damaschinul), care socotescprocrea]ia sau reproducerea adev\ratul [iultimul scop al c\s\toriei [i al familiei.Dintre P\rin]ii latini, care au sus]inutaceast\ idee sunt cita]i Minucius Felix,Lactan]iu, Sf=ntul Ieronim, Sf=ntul Ambro-zie al Milanului, Fericitul Augustin,Cezar de Arles [i papa Grigorie cel Mare.

Urm\toarea sec]iune este dedicat\`nregistr\rii „pozi]iilor compatibile cupracticile anticoncep]ionale”, nu `n sensulpermisiunii acestora, c=t mai ales al adop-t\rii unei pozi]ii mai flexibile [i tole-rante, dar f\r\ a abdica de la principiilemajore, al unor nuan]\ri ale curentului

296 TEOLOGIE {I VIA}|

rigorist, `n lumina unor considera]ii maipractice (p. 79), al trat\rii cu iconomie aproblemei [i ]in=nd cont de sl\biciuneaomeneasc\. La baza acestei concep]ii st\interpretarea duhovniceasc\, nu literal\ [ifizic\ a poruncii din Facere 9, 1. Astfel,procrea]ia nu mai apare ca unica justi-ficare a c\s\toriei, nici ca principala eira]iune de a fi. Autorul identific\, conformviziunii pauline (I Cor. 7, 1-9) [i ascrierilor Sf=ntului Ioan Gur\ de Aur, cascopuri ale familiei: ferirea de p\catuldesfr=n\rii [i sporirea duhovniceasc\ re-ciproc\ a so]ilor. Tot `n acest context,afl\m ample [i largi referin]e privind con-vie]uirea [i `nfr=narea conjugal\.

Sintetiz=nd, teologul francez, serefer\ la cele dou\ mari curente: celrigorist [i cel flexibil, arat\ c\ primaperspectiv\, prin rigoarea ei, nu `ng\duies\ se piard\ din vedere scopul primordial[i firesc al sexualit\]ii, care este pro-crea]ia [i nici rela]ia originar\ dintrepl\cerea sexual\ [i acest scop anume. Eafere[te astfel de riscurile [i devia]iile lacare poate ajunge o via]\ sexual\ care arfi cu totul desprins\ de aceast\ finalitate,care ar refuza aprioric, din egoism, s\dea na[tere unui copil, [i care ar face dinpl\cere, la modul absolut, un scop pri-mordial [i exclusiv (p. 99). Cea de-adoua perspectiv\, subliniaz\ autorul,„nici nu ignor\, nici nu neag\ `n chipfundamental principiile exprimate de ceadint=i, dar se arat\ mai atent\ la sl\bi-ciunile [i neputin]ele celor care nu sunt`n stare s\ urmeze calea pe care, `n modtradi]ional, P\rin]ii o socotesc des\v=r-[it\. Ea subliniaz\ faptul c\ sexualitatea`n cadrul c\s\toriei are menirea de arezolva tensiuni care pot primejdui via]apersonal\, conjugal\ [i familial\ [i chiarpe cea spiritual\. Pentru aceasta admiteleg\turile sexuale ale so]ilor chiar dac\ele nu au drept finalitate procrea]ia.Aceast\ toleran]\ `ns\ este `nso]it\ de`ndemnul ca so]ii s\-[i recunoasc\ sl\bi-

ciunea [i nedes\v=r[irea, p\str=nd `nsuflet un sentiment de c\in]\ [i `ncerc=ndmereu s\ se `nfr=neze prin st\p=nire desine [i p\strarea m\surii. Numai printr-oasemenea atitudine sexualitatea conjugal\se poate conforma exigen]ei absolute acastit\]ii, adic\ s\ se petreac\ `n total\cur\]ie, `n chip nep\tima[. Pentru to]iP\rin]ii este esen]ial faptul ca b\rbatul [ifemeia s\ nu se `mpreuneze niciodat\m=na]i de dorin]\ [i s\ nu aib\ niciodat\drept scop pl\cerea p\tima[\, `n care,inevitabil, fiecare este tentat s\-[i tratezepropria persoan\ sau pe a celuilalt ca peun instrument al pl\cerii, deci ca pe unobiect. Sexualitatea conjugal\ trebuie s\se subordoneze `ntotdeauna respectuluiso]ilor unuia fa]\ de altul [i iubirii dintreei, pe care de altfel o [i exprim\, pe unanumit plan. Iubirea so]ilor nu-[i afl\ ade-v\rata ̀ mplinire dec=t atunci c=nd se supuner=nduielilor de vie]uire duhovniceasc\ [ise `nal]\ la Dumnezeu” (p. 100-101).

Capitolul al III-lea constituie o pre-zentare foarte documentat\ [i clar\ aviziunii Sfin]ilor P\rin]i privind practicaavortului. Precum se arat\ din primeler=nduri ale capitolului, referirile la avortale P\rin]ilor Bisericii sunt numeroase.Din primele veacuri, mul]i dintre P\rin]i[i un num\r de canoane sinodale au luatpozi]ie ̀ mpotriva acestei practici (p. 105).

P\rin]ii r\s\riteni, arat\ teologul fran-cez, leag\ p\catul avortului de poruncadumnezeiasc\ „S\ nu ucizi” (Ie[ire 20, 15),care se refer\ nu numai la persoane ma-ture, ci [i la nou-n\scut, la f\t [i laembrion. Invoc=nd numeroase texte dinEpistola lui Barnaba, din scrierile luiAtenagora Atenianul, ale lui ClementAlexandrinul ale Sf=ntului Ioan Gur\ deAur, ale Sinodului de la Elvira (303), alecelui din Ancira (314), ale Sinodului dela Lerida (524), ale Sinodului trulan(692), din Nomocanonul lui Fotie(secolul al IX-lea), din Compendiul decanoane al Sf=ntului Simeon Metafrastul

297RECENZII

(secolul al X-lea) [i din Syntagma luiMatei Vlastares, Jean-Claude Larchetarat\ c\ P\rin]ii leag\ practicile avortivede vr\jitorie, magie [i prostitu]ie, `n-fier=ndu-le. Potrivit acestor texte, `nfruntea c\ruia st\ totu[i Canonul aldoilea al Sf=ntului Vasile cel Mare,avortul reprezint\ violarea firii, prin `n-treruperea procesului na[terii, lips\ deiubire de oameni, egoism, lips\ de cre-din]\ `n purtarea de grij\ a lui Dumne-zeu, un pericol pentru s\n\tatea mamei[i, `n mod deosebit, omucidere, `ntruc=tf\tul este considerat „o fiin]\ vie”, pre]uit\de Dumnezeu [i rod al voin]ei Lui.

Largile cuno[tin]e psihologice [i psi-hiatrice ale autorului se disting [i deaceast\ dat\, prin considera]iile pe carele face privind distinc]ia `ntre embrionulformat [i embrionul `nc\ neformat, unadev\rat r\spuns asupra modului mate-rialist [i mecanicist `n care medicinapercepe, din nefericire, adeseori aceast\problem\. Concep]ia pe care o pune `nvaloare autorul este cea a P\rin]ilorr\s\riteni privind `nsufle]irea imediat\ afiin]ei umane, adic\ faptul c\ Dumnezeu,`nc\ din clipa conceperii ei de c\trep\rin]i, o `nzestreaz\ cu suflet, care areorigine divin\.

De mare valoare sunt nuan]\rile pecare le face autorul privind „drama”avortului: acrivie [i iconomie, avortspontan [i avort premeditat. Avortul este,a[adar, o dram\ din mai multe puncte devedere. „Este o dram\ pentru c\ implic\moartea unei fiin]e care este deja opersoan\ uman\. Este o dram\ pentru c\aceast\ moarte o afecteaz\ `ntotdeauna`n mod profund pe mam\ [i produce untraumatism care, atunci c=nd nu pro-voac\ o suferin]\ con[tient\, r\ne[te sen-sibilitatea profund\, marc=ndu-i, adeseapentru totdeauna, incon[tientul. Chiar [i`n cazul avortului voluntar, Biserica osocote[te pe mam\ nu doar vinovat\, ci [i

o victim\, primind-o `n s=nul s\u,m=ng=ind-o, alin=ndu-i r\nile suflete[ti,sprijinind-o [i ajut=nd-o s\ `nceap\ ovia]\ nou\” (p. 143-144).

Perspectiva aceasta asupra avortuluica [i crim\ sau omucidere este dezvoltat\`n capitolul urm\tor, intitulat Statutulembrionului. Plec=nd de la pozi]ia luiAristotel [i a medicinii antice, f\c=ndample referiri la scrierile lui Filon Ale-xandrinul, Tertulian, Lactan]iu, FericitulAugustin (din mediul latin), Sf=ntulEfrem Sirul, Grigorie de Nyssa, Sf=ntulChiril al Alexandriei, Procopie de Gaza[i Sf=ntul Maxim M\rturisitorul, autorulsus]ine ideea „embrionului format” asupracelei a „embrionului neformat”, a teoriei„`nsufle]irii imediate” `n favoarea celei a„`nsufle]irii ulterioare”. Trupul [i sufletulsunt f\cute simultan (de Dumnezeu),precum arat\ Sf=ntul Ioan Damaschinul`n a sa Dogmatic\ [i de aceea avortuleste atentat `mpotriva vie]ii [i a Crea-torului ei – Dumnezeu.

O abordare inedit\ `n spa]iul teolo-giei ortodoxe constituie capitolul privind„destinul postum al embrionului [i fetu-sului” `n care se concluzioneaz\ c\ em-brionul sau fetusul uman, chiar [i ucis,„continu\ s\ tr\iasc\ [i chiar s\ creasc\ `nve[nicie, potrivit unei alte modalit\]i dea fi, p=n\ la maturizare, care-i permite s\se `mp\rt\[easc\ de bun\t\]ile dumneze-ie[ti” (p. 235). Chiar [i ucis, el este ajutatde `ngerul p\zitor s\-[i `mplineasc\ vo-ca]ia dat\ tuturor `n logosul s\u, cum seexprim\ Sf=ntul Maxim M\rturisitorul,`ns\ nu mic\ va fi pedeapsa p\rin]iloruciga[i g\si]i nepoc\i]i.

Capitolul ultim al lucr\rii trateaz\problema manipul\rilor genetice, din per-spectiva cre[tin\. Autorul ne `nf\]i[eaz\`nv\]\tura cre[tin\ privind natura uman\[i crearea omului dup\ „chipul [i asem\-narea lui Dumnezeu” (Facere 1, 26-27),precum [i implica]iile teologice [i etice

298 TEOLOGIE {I VIA}|

ale acestora privind persoana [i per-sonalitatea uman\. Cugetarea cre[tin\ –arat\ autorul – ap\r\ valoarea absolut\ afiec\rui om [i se fundamenteaz\ pe maimul]i factori: 1) caracterul unic, careface ca ea s\ nu poat\ fi schimbat\, nici`nlocuit\ cu alta, ocup=nd `n existen]\ unloc pe care nici o alt\ persoan\ n-ar puteas\-l ocupe, pierderea ei `n aceast\ lumefiind ireparabil\, iar dac\ ar fi `mpie-dicat\ s\ vin\ la existen]\, locul ei arr\m=ne pe vecie gol; 2) autonomia eifunciar\, av=nd o existen]\ independent\[i dotat\ cu liber arbitru; 3) transcen-den]a sa – dat\ de dimensiunea ei spiri-tual\ – pe de o parte, `n raport cu fiin]elede alt gen [i specie, pe de alta, `n raportcu determin\rile [i condi]ion\rile naturii,`n general; 4) deschiderea ei spre infinitullumii dumnezeie[ti [i capacitatea ei de aajunge, prin har, la un mod de existen]\supranatural; 5) destinul spiritual singularla care este chemat\ [i pe care poate s\-l`mplineasc\ `n orice moment; 6) rela]iaei intrinsec\ [i obiectiv\ cu Dumnezeu,ca [i capacitatea de a participa, `n chipcon[tient, cu voia sa [i `n deplin\libertate la aceast\ rela]ie; 7) aten]ia [iiubirea, particulare [i ve[nice, pe careDumnezeu le are fa]\ de ea (p. 260-261).

~n finalul capitolului, autorul face ocritic\ din perspectiv\ ortodox\ a pro-cedeelor de manipulare genetic\ a geno-mului uman [i a clon\rii, pe care lesocote[te `ncerc\ri de a concretiza fan-tasme sau iluzii extrem de periculoasepentru viitorul fiin]ei umane [i a nea-mului omenesc.

Lucrarea se `ncheie cu o bogat\ bi-bliografie, incluz=nd opere fundamentaleale Sfin]ilor P\rin]i r\s\riteni [i apuseni,izvoare canonice, juridice [i liturgice,precum [i numeroase studii moderne,medicale, psihiatrice [i teologice privindtema analizat\.

Putem socoti, astfel, lucrarea teolo-gului francez unic\ `n spa]iul literaturiiortodoxe contemporane, un r\spuns ac-tual, dar fundamentat pe `nv\]\tura tradi-]ional\ a Sfintei noastre Biserici, asupraunei probleme at=t de importante cumeste via]a de familie, rela]ia conjugal\,scopul, finalitatea [i ad=ncile ei semni-fica]ii, nu doar trupe[ti, c=t mai alesduhovnice[ti.

Sper\m ca prezentarea, chiar [i `naceste c=teva cuvinte, a unei lucr\ri de oastfel de valoare [i actualitate, va `n-demna la lectur\, studiu [i medita]ie,spre folos duhovnicesc [i spre m=ntuire.

C=nd este vorba despre lucr\ri at=tde importante [i care abordeaz\ o pro-blematic\ at=t de actual\, de obicei setrece `n plan secundar rolul traduc\-torului, datorit\ importan]ei `nv\]\turilorprezentate de autor. Nu putem face `ns\acest lucru pentru c\ traduc\toarea lu-cr\rii, Marinela Bojin, se dovede[te [i deaceast\ dat\ nu doar o m=nuitoare in-spirat\ a limbii franceze [i rom=ne, ci [io iubitoare de frumos duhovnicesc. Dac\prin traducerea lucr\rii Terapeutica bo-lilor spirituale, poate cea mai important\lucrare a teologului francez, dup\ ineditasa tez\ de doctorat Despre ~ndumnezeirela Sf=ntul Maxim M\rturisitorul, Mari-nela Bojin ne-a oferit o lucrare „pe limbavechilor cazanii”, de aceast\ dat\ pune `nfa]a sufletelor noastre o lucrare de oacurate]e [tiin]ific\, lingvistic\ [i duhov-niceasc\ deosebit\, pentru care merit\aprecierea lectorului rom=n.

Pr. Conf. Dr. Ioan C. TE{U

299RECENZII

Pentru Ortodoxia rom=neasc\, anul2003 are multiple [i ad=nci semnifica]ii.~n mod particular, este un an centenar,legat de via]a [i personalitatea celui ce afost denumit „patriarhul teologiei orto-doxe rom=ne[ti contemporane” – P\rin-tele Profesor Dumitru St\niloae.

Tocmai pentru a marca aceste bogatesemnifica]ii, `n `ntreaga Patriarhie Ro-m=n\, ca urmare a recomand\rilor Sf=n-tului Sinod al Bisericii Ortodoxe Rom=ne,s-au organizat sesiuni de comunic\ri,referate [i conferin]e, legate de via]a [iopera marelui teolog rom=n.

Printre modalit\]ile de punere `nvaloare a importan]ei g=ndirii celui maiimportant teolog ortodox din veacul alXX-lea, se `nscrie [i publicarea unormonografii, volume omagiale, teze dedoctorat [i studii, menite s\ sublinieze [imai mult actualitatea [i profunzimea`nv\]\turii sale.

Una dintre aceste monografii o con-stituie [i lucrarea Prea Sfin]iei Sale, PreaSfin]itului Ioachim B\c\uanul, Episcop-vicar al Episcopiei Romanului, lucrareintitulat\ La déification de l’hommed’après la pensée du père DumitruSt\niloae.

Ea a fost prezentat\ ca tez\ de doc-torat `n teologie, `n anul 1994, la Institutul„Saint Serge”, din Paris, sub `ndrumarea adou\ personalit\]i ale teologiei ortodoxedin Fran]a – P\rintele Boris Bobrinskoy [iDl. Prof. Olivier Clément.

Lucrarea are o „poveste” emo]io-nant\, legat\ de P\rintele Dumitru St\-niloae [i de aceea `l l\s\m pe PreaSfin]itul P\rinte Episcop s\ ne-o `mp\r-t\[easc\: „Dup\ ani [i ani, a venit timpulc=nd I.P.S. Daniel, Mitropolitul Moldovei[i Bucovinei, m-a trimis s\-mi aprofun-dez studiile de teologie la Paris (1990).~ntre altele, I.P.S. Sa mi-a spus: «Mergila Domnul Olivier Clément [i spune-i c\dore[ti s\ faci o tez\ de doctorat care s\se intituleze L’Église face à la mo-dernité, point de vu orthodoxe – Biserica`n fa]a modernit\]ii, punct de vedereortodox». A[a am f\cut, dar marele pro-fesor mi-a spus: «~ntr-adev\r, este unsubiect de actualitate, dar ar fi maiinteresant dac\ ai prezenta persona-litatea [i g=ndirea teologic\ a P\rintelui

Eveque JOACHIM GIOSANU, La déification de l’homme d’après lapensée du père Dumitru St\niloae, volume imprimé avec la bénédiction deSon Eminence DANIEL, Metropolite de Moldavie et Bucovine, TRINITAS,Iassy, 2003, 274 pagines.

300 TEOLOGIE {I VIA}|

St\niloae, pentru c\ este cel mai mareteolog ortodox al secolului al XX-lea, iarnoi, occidentalii, `l cunoa[tem foartepu]in»”. La sfatul teologului, am venit laBucure[ti [i m-am prezentat la P\rinteleSt\niloae. Era toamna lui 1991. Ca [i alted\]i, m-a primit cu aceea[i bucurie [iaceea[i bun\tate angelic\. Dup\ ce amevocat `mpreun\ numele teologilor ru[ide la Institutul „Saint Serge” din Paris,pe care sfin]ia sa `i cuno[tea foarte bine,i-am prezentat [i scopul vizitei mele,acela de a `ncerca, sub `ndrumarea luiOlivier Clément, s\ scriu o tez\ de doc-torat despre unul sau mai multe puncteale teologiei prea cucerniciei sale. M-aprivit cu ochii `ntredeschi[i [i mi-a spuscu bl=nde]ea-i caracteristic\: „L\sa]i-m\s\ mor [i dup\ aceea o s\ scrie]i despremine [i despre cele ce m-a inspirat Dum-nezeu s\ scriu”. Parafraz=nd cuvintelelui Hristos de la `nt=lnirea, pe malulIordanului, cu Ioan Botez\torul, i-am zis:„L\sa]i, acum, [i plini]i dorin]a priete-nului de suflet de la Paris, OlivierClément, care, [ti]i c=t v\ iube[te [i pre-]uie[te g=ndirea teologic\ a prea cucer-niciei voastre”. {i, parc\-l v\d pe P\-rintele c\ se ridic\ de pe scaun [i alegeun dosar din rafturile pline de ma-nuscrise [i c\r]i care `n]eseau pere]ii„chiliei” sale. Apoi zice: „Sfin]ia ta e[tic\lug\r [i, dac\ vrei s\ `ncepi cu ceva,iat\, scrie ceva despre mistica mea, care[tiu c\ a avut mare trecere la p\rin]iic\lug\ri, asemenea Filocaliei”. Dindosarul ales, din cele multe ale biblio-tecii sale, a scos c=teva foi (probabilschi]a planului inegalabilei sale opereAscetica [i Mistica Ortodox\) [i-mi spune:„«Scrie c=teva idei care s\-]i fie de ghid».{i ideile nu au fost altele dec=t planullucr\rii, pe baza c\ruia mi-am redactatteza de doctorat, la Paris”.

Cu aceste fericite `ndrum\ri, PreaSfin]ia Sa a elaborat prezenta tez\ dedoctorat, pe care a sus]inut-o la un an

dup\ trecerea P\rintelui St\niloae la celeve[nice, ca un omagiu de ziua ono-masticii lui, Sf=ntul Dimitrie Izvor=torulde Mir (26 octombrie). Astfel, PreaSfin]ia Sa este cel dint=i care s-a aplecatcu un astfel de scop asupra operei teolo-gului rom=n, iar lucrarea Prea Sfin]ieiSale a fost, la acea vreme, prima tez\ dedoctorat `n teologie, care aborda unul dincapitolele fundamentale ale g=ndirii P\-rintelui Profesor D. St\niloae.

Sesiz=nd, `nc\ de la elaborarea ei, va-loarea acestei teze, P\rintele Bobrinskoym\rturise[te c\ ea reprezint\ o munc\imens\ de prezentare a viziunii teologice[i spirituale a unuia dintre cei mai mari teo-logi contemporani ai secolului al XX-lea,P\rintele Profesor Dr. Dumitru St\niloae.Cu un mare spirit de fidelitate [i deprecizie, Prea Sfin]itul P\rinte Episcop apus `n valoare aceast\ mare [i nobil\figur\, iubit\ at=t de mult la Institutul„Saint Serge”, care i-a acordat [i titlul deDoctor Honoris Causa `n teologie. Marelemerit al lucr\rii Prea Sfin]iei Sale este dea ne face s\ cunoa[tem o sintez\ teolo-gic\ extrem de bogat\ [i, din numeroasepuncte de vedere, original\. Analizameticuloas\ f\cut\ de Prea Sfin]ia Sa seconfund\ at=t de mult cu scrierilemaestrului s\u, `nc=t nu le putem disocia.Aceasta este, `n viziunea P\rintelui BorisBobrinskoy, o modalitate de apropierecu iubire a fiului duhovnicesc de p\-rintele s\u spiritual.

Lucrarea, ap\rut\ acum la EdituraTRINITAS a Mitropoliei Moldovei [iBucovinei, are ca motto un fragment dincelebra Dogmatic\ a P\rintelui ProfesorDumitru St\niloae, referitor la iubireanesf=r[it\ pe care Dumnezeu [i-o revars\asupra lumii [i, `n mod deosebit, asupraomului – coroana `ntregii crea]ii.

Lucrarea se bucur\ de binecuv=n-tarea ~nalt Prea Sfin]itului P\rinte Daniel,Mitropolitul Moldovei [i Bucovinei, careface [i o prezentare general\ a autorului

301RECENZII

[i a operei. ~nalt Prea Sfin]itul P\rinteMitropolit arat\ c\ teologia P\rinteluiDumitru St\niloae a devenit, `n ultimultimp, obiectul a numeroase teze de doc-torat `n Rom=nia, Fran]a, Italia, MareaBritanie, Statele Unite ale Americii,Polonia, Grecia [i Germania. Teologia saeste o m\rturie a credin]ei ortodoxe `ntr-operioad\ de totalitarism comunist, pe carel-a cunoscut Rom=nia dup\ cel de-AlDoilea R\zboi Mondial [i, din acestmotiv, este considerat\ o teologie m\rtu-risitoare, misionar\. ~n centrul acesteiteologii se afl\ Taina lui Hristos, Dum-nezeu [i Om. ~n acela[i timp, ea este oteologie a `ndumnezeirii omului, prinharul divin [i prin nevoin]ele asceticepersonale ale cre[tinului.

Omului f\r\ Dumnezeu sau omuluisituat `mpotriva lui Dumnezeu, din filo-sofia marxist-leninist\ [i din umanismultotalitar ateu, arat\ I.P.S. Daniel, P\rinteleSt\niloae `i opune umanismul cre[tin,integral [i maximal: omul `ndumnezeitprin harul necreat. Umanismului izol\riiexisten]iale a omului ateu, P\rintele D.St\niloae `i opune umanismul comuni-unii ve[nice cu Dumnezeu [i cu semenii.Ra]iunii umane autosuficiente [i revoltate,el `i opune ra]iunea uman\ plin\ deiubire fa]\ de Dumnezeu [i re`nnoit\ prinEl. ~mpotriva seculariz\rii for]ate, P\rin-tele St\niloae a m\rturisit sfin]enia elibe-ratoare (p. 5). Materialismului marxist,P\rintele Profesor i-a opus „materialis-mul mistic”, `n sensul sfin]irii [i trans-figur\rii `ntregii crea]ii (ibidem).

Degrad\rii mediului [i crizei ecolo-gice, datorate seculariz\rii [i vidului exis-ten]ial cauzat de criza spiritual\, teologulrom=n i-a r\spuns prin `nv\]\-tura despre`ndumnezeirea omului [i a lumii, ca`mplinire a fiin]ei umane (p. 6). Acesteasunt, `n fapt, [i ideile centrale ale lucr\riiPrea Sfin]itului P\rinte Episcop Ioachim,care se constituie `ntr-o contribu]ie im-portant\ pentru o mai bun\ cunoa[tere

a teologiei P\rintelui Profesor Dr. Du-mitru St\niloae, teologie totodat\ crea-toare [i m\rturisitoare, fidel\ Tradi]iei [ideschis\ problematicii lumii [i omuluicontemporan.

~n `ncheierea prefe]ei sale, I.P.S.Daniel define[te prezenta lucrare a fi „unomagiu adus memoriei P\rintelui St\-niloae” (p. 6).

~n continuare, Prea Sfin]itul IoachimB\c\uanul face un sintetic, dar expresivportret al P\rintelui St\niloae. Cu deo-sebit\ putere de convingere, Prea Sfin]iaSa spune c\ at=t cei care au avut fericireade a-l cunoa[te personal pe P\rinteleProfesor, c=t [i cei ce au f\cut cuno[tin]\cu el prin intermediul operei sale, audatoria sf=nt\ de a m\rturisi „cu timp [if\r\ timp” cine a fost P\rintele St\niloae.

Via]a sa, binecuv=ntat\ de Dumnezeucu numeroase daruri, a fost pus\ `nslujba tuturor, dar cu toate acestea, operasa teologic\ necesit\, pentru `n]elegerea[i interpretarea ei, o ad=nc\ forma]ieduhovniceasc\. ~n cadrul acesteia, fie-care persoan\ este considerat\ unic\ [iimportant\ [i, din acest motiv, vrednic\de toat\ admira]ia [i dragostea.

~n cei nou\zeci de ani de via]\, P\-rintele St\niloae s-a uitat pe sine `nsu[i,pentru a se d\rui altora, Bisericii [ineamului s\u. Pentru aceasta, el este unadev\rat „p\rinte duhovnicesc” al tuturor[i al Bisericii universale, `n aceea[im\sur\ `n care Sf=ntul Vasile cel Mareapar]ine capadocienilor, Sf=ntul GrigoriePalama grecilor sau Sf=ntul Serafim deSarov poporului rus (p. 8).

Prea Sfin]ia Sa vorbe[te despre„Sf=ntul Dumitru Teologul”, `n a[tep-tarea timpului [i deciziei Bisericii de a-la[eza `n ceata sfin]ilor. P=n\ atunci `ns\trebuie s\ m\rturisim fiecare, cu recu-no[tin]\, calit\]ile celui ce a fost „uninstrument muzical mi[cat de c\tre DuhulSf=nt, prin intermediul c\ruia respir\sfin]enia vie]ii” (p. 8).

302 TEOLOGIE {I VIA}|

Teza de doctorat continu\ cu fixareacelor mai importante repere biograficeale vie]ii P\rintelui Profesor DumitruSt\niloae, pentru a se desf\[ura apoi `ntr-ointroducere general\ privind istoria Bi-sericii Ortodoxe Rom=ne. ~n consens cuizvoarele istorice, Prea Sfin]itul P\rinteEpiscop Ioachim, c\ut=nd s\ familia-rizeze mediul occidental cu Ortodoxiarom=neasc\, insist\ asupra originii apos-tolice a cre[tinismului rom=nesc, subli-niind realitatea istoric\ potrivit c\reia `nDobrogea de ast\zi, Scythia Minor dinperioada cre[tinismului primar, Vesteacea Bun\ a fost propov\duit\ de Sf=ntulApostol Andrei.

Se men]ioneaz\, apoi, despre cuce-rirea Daciei de c\tre armatele `mp\ra-tului roman Traian, despre colonizarea eicu solda]i romani [i oameni ex toto orberomano.

~ntregul excurs istoric al autoruluiare ca scop sus]inerea adev\rului istoric`n baza c\ruia, `n cazul poporului rom=n,nu se poate vorbi despre cre[tinarea luila o anumit\ dat\, nici despre o conver-tire `n mas\, ordonat\ de c=rmuitoriipolitici sau datorat\ activit\]ii unor mi-sionari oficiali, ca `n cazul altor neamuri.Poporul rom=n s-a n\scut cre[tin (p. 16).

Sunt evocate, `n continuare, nume-roase m\rturii lingvistice [i istorice.Apoi este prezentat\ contribu]ia Bisericiide pe teritoriul ]\rii noastre la Sinoadeleecumenice; recunoa[terea scaunelor mi-tropolitane din }ara Rom=neasc\ [i Mol-dova [i leg\turile lor cu Patriarhia Ecu-menic\.

Pentru mai mult\ exactitate [i per-suasiune, autorul men]ioneaz\ figuri deierarhi teologi: Maxim Brancovici (1505-1508), Macarie (1512-1521), Eftimie(1594-1602), Antim Ivireanul (1708-1716), `n }ara Rom=neasc\; Teoctist I(1453-1477), Grigorie Ro[ca (1546-1551), Gheorghe Movil\ (1588-1591 [i1595-1605), Atanasie Crimca (1608-

1617 [i 1619-1629), Varlaam (1623-1653),Dosoftei (1671-1674), `n Moldova; Ghe-nadie I (1579-1585), Ioan de Prislop(1585-1605), Ilie Iorest (1640-1643),Simion {tefan (1643-1656) [i Sava Bran-covici (1656-1680), `n Transilvania; dar[i de eroi ai Ortodoxiei rom=ne[ti [imartiri ai neamului: Visarion Sarai,Sofronie de la Cioara, Nicolae Oprea dela S\li[te, preo]ii Moise M\cinic [i Ioandin Gale[ etc.

Biserica Ortodox\ Rom=n\ este pre-zentat\ ca o Biseric\ ce a sus]inut [i alteBiserici surori din Balcani [i din OrientulApropiat, din Sf=ntul Munte, mai alesdup\ c\derea unora dintre ele sub turci.

Se face, apoi, referire la data recu-noa[terii Patriarhiei Rom=ne (25 fe-bruarie 1925) [i la unii ierarhi care aucondus, prin vremuri tulburi, destineleBisericii str\mo[e[ti: Miron Cristea (1925-1939), Nicodim Munteanu (1939-1948),Iustinian Marina (1948-1977). Legat denumele P\rintelui Profesor Dumitru St\-niloae, sunt pomenite numele mitro-poli]ilor Nicolae B\lan al Ardealului(1920-1955) [i Irineu Mih\lcescu alMoldovei (1939-1947).

Fixarea tuturor acestor repere istorice[i a leg\turii lor cu personalit\]ile carele-au dat con]inut [i valoare, `l ajut\ peautor s\ arate c\ „P\rintele St\niloae esterezultatul unei lungi tradi]ii teologice, iarspa]iul rom=nesc mioritic i-a creat posi-bilitatea de a se `nscrie printre teologiicare au reu[it, la r=ndul lor, s\ pun\ `nvaloare spa]iul geografic [i contextulistoric `n care au tr\it. PersonalitateaP\rintelui St\niloae se `nscrie, astfel, `nmod logic, `ntr-un context ale c\ruir\d\cini duc la tradi]ia apostolic\ [i lamarii teologi din trecut” (p. 22).

Este m\rturisit, `n continuare, scopullucr\rii: `nf\]i[area unui aspect particularal operei teologului rom=n – cel al `n-dumnezeirii omului. Lucrarea, destinat\ini]ial cititorilor [i teologilor apuseni, are

303RECENZII

astfel semnifica]ie simbolic\: prezentareateologiei unui g=nditor cre[tin ortodox.

Prea Sfin]ia Sa face, `n acest cadrupreliminar, frumoase considera]ii duhov-nice[ti asupra maestrului s\u [i a vasteisale opere. Teologia P\rintelui St\niloae– se arat\ – este `nsufle]it\ de mesajuldumnezeiesc [i poart\ amprenta luminii[i a c\ldurii Duhului Sf=nt. Acest farmecintrinsec al operei teologului rom=n ca-ut\ s\ ni-l descopere, `n continuare [inou\, autorul.

Lucrarea propriu-zis\ este structurat\`n trei p\r]i generale, fiecare dintre eleav=nd numeroase subdiviziuni, ce `i dauconcrete]e [i expresivitate.

Prima parte este consacrat\ lucr\riiascetice [i etapelor acesteia. Autorul nefamiliarizeaz\, astfel, cu marile idei teo-logice ale operei P\rintelui St\niloae.Este prezentat\, `nt=i, `nv\]\tura „patriar-hului teologiei academice rom=ne” po-trivit c\reia lumea este oper\ a iubirii luiDumnezeu, destinat\ `ndumnezeirii, prinintermediul subiectului ei – omul. ~nacest context, Prea Sfin]ia Sa ne prezint\concep]ia teologului rom=n privindcrearea lumii [i sensul `naint\rii ei `nve[nicia lui Dumnezeu (I.1); Dialogulpermanent al lui Dumnezeu cu omul, `ntimp (I.2); Lumea ca dar al lui Dum-nezeu: raportul omului fa]\ de acest dar(I.3); Posibilitatea uman\ de a descoperisemnifica]iile existen]ei (I.4); Ra]iunilelucrurilor [i sensul lor `n cadrul comu-niunii omului cu Dumnezeu (I.5).

~n deplin\ fidelitate fa]\ de operelefundamentale ale P\rintelui Profesor Du-mitru St\niloae, autorul arat\ c\ lumea afost creat\ din nimic de c\tre Dumnezeu.Ea este opera libert\]ii [i a iubirii Saleinfinite. Scopul cre\rii ei `l constituie`ndumnezeirea (p. 32). Ea este, totodat\,elementul dialogului ne`ncetat al Crea-torului cu regele ei – omul, dialog purtat`n timp [i `n istorie (p. 34). Autorul face,

[i de aceast\ dat\, largi [i precisenuan]\ri privind conceptele de timp `nVechiul [i Noul Testament, `n spiritua-litatea ortodox\ [i la teologul rom=n. Daral lui Dumnezeu, lumea are o ra]ionali-tate interioar\, ce conduce spre Creatorulei atot`n]elept. Sunt f\cute, cu acest prilej,bogate considera]ii privind o `nv\]\tur\important\ a teologiei ortodoxe, precumeste cea despre ra]ionalitatea general\ alumii [i a realit\]ilor particulare ce o com-pun, pe care P\rintele D. St\niloae a `m-prumutat-o de la Sf=ntul Maxim M\rturi-sitorul, explicit=nd-o [i dezvolt=nd-o. Prindescoperirea acestor ra]iuni, omul urc\spre Ra]iunea Suprem\ – Logosul Divin.

Cel de-al doilea capitol – Sensulpatimilor – constituie prezentarea uneip\r]i fundamentale a spiritualit\]ii orto-doxe: ponirologia, a[a cum a dezvoltat-o„patriarhul teologiei rom=ne[ti”. Anali-z=nd scrierile teologul rom=n, `ntre careesen]iale sunt manualul de Ascetic\ [iMistic\ [i traducerile patristice, `n cen-trul c\rora se impune Filocalia, PreaSfin]itul P\rinte Episcop Ioachim B\-c\uanul ne prezint\ `nv\]\tura duhovni-ceasc\ r\s\ritean\ privind esen]a pati-milor (II.1); efectele distrug\toare ale lor(II.2); cauzele ultime ale patimilor [iefectele lor (II.3); patimile [i facult\]ilesuflete[ti (II.4); p\catul [i facult\]ile su-flete[ti (II.5); patimile [i facult\]ile su-fletului (II.6); robia fa]\ de p\cate (II.7).

Prea Sfin]ia Sa subliniaz\ `nv\]\turaP\rintelui St\niloae, aceea[i cu a P\rin-]ilor experimenta]i, potrivit c\reia pati-mile reprezint\ starea de robie `n carepoate c\dea omul, datorit\ alipirii sale deobiectele finite, incapabile s\-i ast=m-pere setea sa. Ele constituie `ntoarcereadinspre Dumnezeu spre pl\cerile iluzoriiale trupului [i ale lumii. Av=ndu-[i r\d\-cina `n energiile sufletului, ele pot ficonvertite, printr-o lucrare ascetic\ sus]i-nut\, [i `ndreptate spre Dumnezeu. Ascezar\s\ritean\ nu `nseamn\ suprimare, ci

304 TEOLOGIE {I VIA}|

sublimare, transfer al energiilor duhov-nice[ti `n plan superior.

Lupta `mpotriva patimilor se reali-zeaz\ prin cultivarea virtu]ilor, esen]acelei de-a doua etape a vie]ii spirituale –iluminarea.

Autorul `nf\]i[eaz\ `nv\]\tura P\rin-telui St\niloae privind purificarea depatimi (III.1); asceza, ca lucrare duhov-niceasc\ (III.2); credin]a, condi]ia pri-mordial\ a purific\rii (III.3); temerea deDumnezeu (III.4); poc\in]a, factorul pu-rific\rii [i `nsu[irile ei (III.5); raportuldintre poc\in]a ca Sf=nt\ Tain\ [i po-c\in]a permanent\ (III.6); paza g=ndurilor(III.7); r\bdarea necazurilor (III.8); n\-dejdea, certitudine a des\v=r[irii personale(III.9); bl=nde]ea (III.10); smerenia, sin-tez\ a tuturor virtu]ilor (III.11); nep\ti-mirea sau starea de pace duhovniceasc\[i aspectele ei (III.12).

Partea a doua a lucr\rii se intituleaz\C\ile contempla]iei.

~n leg\tur\ cu acestea, Prea Sfin]itulP\rinte Episcop identific\ specificulg=ndirii P\rintelui St\niloae `n aceast\privin]\ `n trei aspecte inedite: dezvol-tarea pe care o face capitolului privindcunoa[terea lui Dumnezeu prin interme-diul crea]iei; raportul dintre cunoa[tereapozitiv\ [i cea negativ\; [i rug\ciuneacurat\, cale spre cunoa[terea apofatic\.

Dup\ ce ne prezint\ lumea ca unpom al cunoa[terii simbolice a binelui [ir\ului, autorul face largi considera]iiprivind raportul dintre cunoa[terea ra]io-nal\ sau catafatic\ [i cunoa[terea apofatic\sau mistic\ a lui Dumnezeu, precum [igradele apofatismului, o `nv\]\tur\ dez-voltat\ magistral de P\rintele ProfesorDumitru St\niloae.

Un capitol important, at=t ca extin-dere, c=t [i din punctul de vedere al `nv\-]\turilor explicitate, este dedicat rug\-ciunii, pe care Prea Sfin]ia Sa, fidelscrierilor P\rintelui St\niloae, o consider\etap\ sau treapt\ spre iluminare.

Avem, astfel, prilejul s\ afl\m c\rug\ciunea este „respira]ia sufletului” (p.123), hrana [i puterea sufletului (ibidem),c\ci prin ea sufletul dialogheaz\ cuDumnezeu. Ea `nso]e[te, `n permanen]\,pe om, `n urcu[ul s\u duhovnicesc.

Cit=nd numeroase [i bogate pasajedin scrierile Sfin]ilor P\rin]i, dragiP\rintelui St\niloae, Prea Sfin]itul P\-rinte Ioachim B\c\uanul define[te rug\-ciunea a fi „dar dumnezeiesc [i actomenesc”. Dob=ndirea ei este o art\ du-hovniceasc\, un me[te[ug spiritual [i deaceea Prea Sfin]ia Sa vorbe[te desprecaracterul profund al rug\ciunii (VI.2),despre condi]iile necesare dob=ndiriist\rii de rug\ciune curat\ (IV.3) [i desprerecomand\rile monahismului r\s\riteanprivind rug\ciunea inimii, insist=nd `nmod deosebit asupra celor mai impor-tante metode de atingere a rug\ciuniiinimii. Sunt men]ionate: metoda atribuit\Sf=ntului Simeon Noul Teolog, cea a luiNichifor Monahul, a Sf=ntului GrigorieSinaitul, a Sf=ntului Grigorie Palama, aSfin]ilor Calist [i Ignatie Xanthopol, dar[i cea a Sf=ntului Nicodim Aghioritul [icea a pelerinului rus. Aceste metode suntanalizate cu ajutorul referin]elor unorteologi contemporani: Olivier Clément,Kallistos Ware, P\rintele Sofronie [.a.

Sec]iunea a treia a lucr\rii – Spretheosis – debuteaz\ cu un capitol de unlirism interior deosebit, intitulat ~nt=lnireacu Hristos `n ad=ncul inimii.

Afl\m, astfel, c\ rug\ciunea curat\este superioar\ teologiei negative (VII.1)[i se realizeaz\ prin `ntoarcerea fiin]eiumane de la ispitele [i `mpr\[tierile lumiiexterioare spre interior, spre ad=nculsufletului, adic\ a min]ii cobor=te `ninim\ (VII.2). Atunci, ea are sentimentulmicimii sale `n fa]a m\re]iei lui Dumne-zeu (VII.3), experiind o stare de „mi[carestabil\” [i de „stabilitate mobil\” (VII.4).Prea Sfin]ia Sa st\ruie `n acest punct aldiscursului s\u teologic asupra modului

305RECENZII

`n care P\rintele St\niloae `n]elege aceast\„oprire” a min]ii `n fa]a Negr\itului.

Unirea cu Dumnezeu sau `ndumne-zeirea este oper\ sau lucrare a iubiriides\v=r[ite dintre om [i Dumnezeu (cap.VIII). Ni se expune, `n acest context,modul `n care P\rintele St\niloae a `n]eles[i scris despre lumina dumnezeiasc\,descoperit\ min]ii, la cap\tul rug\ciuniicurate sau a extazului (VIII.1). Aceast\lumin\ dumnezeiasc\ este o cunoa[teremai presus de orice cunoa[tere (VIII.2),o stare de suprem\ `nduhovnicire (VIII.3),a c\rei treapt\ suprem\ o constituie `n-dumnezeirea (VIII.4).

~n leg\tur\ cu aceasta, autorul neprezint\ `nv\]\tura teologului rom=n pri-vind cele dou\ sensuri ale `ndumne-zeirii, `nv\]\tur\ sprijinit\ pe texte esen-]iale din scrierile Sf=ntului Grigorie deNyssa, ale Sf=ntului Maxim M\rturisi-torul, ale Sf=ntului Simeon Noul Teolog[i ale Sf=ntului Grigorie Palama.

~n `ncheierea lucr\rii, sunt prezen-tate, sub form\ de concluzii, ideile centraleale tezei de doctorat. Consider=ndu-l peP\rintele Profesor D. St\niloae a fipentru cei ce l-au cunoscut [i iubit un„teolog al speran]ei”, a c\rui valoare nupoate fi exprimat\ deplin prin cuvinte,Prea Sfin]ia Sa arat\ c\ mai mult dec=toric=nd, lumea are nevoie s\ afle [i s\urmeze ceea ce Dumnezeu a descoperitale[ilor S\i, iar unul dintre ei a fost [iP\rintele St\niloae, care, de[i cunoscut,nu este apreciat pe c=t merit\. Din acestmotiv, tip\rirea operei sale [i aprofun-darea ei `n lucr\ri inedite, precum este [icea la care facem noi referire, constituieo „datorie sf=nt\” (p. 179).

Teologia P\rintelui St\niloae, searat\ de c\tre Prea Sfin]ia Sa, merit\ s\fie cunoscut\ pentru c\ ea r\spunde do-rurilor spirituale ale omului modern,aflat `n c\utarea dimensiunii spirituale avie]ii sale. ~n acela[i timp, teologia mis-tic\ pe care a dezvoltat-o P\rintele Pro-fesor [i `n care se reg\sesc, cu deplin\

fidelitate [i acurate]e, izvoarele Revela-]iei dumnezeie[ti: Sf. Scriptur\ [i Sf.Tradi]ie, nuan]ate [i explicitate la `nalteculmi ale cuno[tin]ei [i experierii, dauvie]ii omului contemporan perspectivenem\rginite.

Ea nu este o teologie savant\ [iabstract\ [i nu se adreseaz\ doar ra]iunii,intelectului, ci conduce spre sfin]enie [i`ndumnezeire.

Nu `n ultimul r=nd, `ntreaga teologiea P\rintelui Dumitru St\niloae este unexemplu „paradigmatic”, un model decercetare [i aprofundare teologic\, destudiere, cu evlavie [i maxim\ compe-ten]\ [tiin]ific\, a izvoarelor vie]ii [icredin]ei cre[tine. Elabor\rile teologicecele mai `nalte [i subtile sunt sprijinitetotdeauna pe argumente solide, din expe-rien]a duhovniceasc\. Aceasta face dinscrierile P\rintelui Profesor nu operescolastice [i de specula]ie abstract\, civia]\. ~n\l]at\ mig\los [i inspirat\ desurse patristice, teologia sa nu este osimpl\ doctrin\, ci este cale spre Via]\ [ispre Adev\r (p. 180).

Prin aceasta, ea este o teologie des-chis\ [i profetic\ (ibidem).

~n finalul lucr\rii, sunt inserate bo-gate note [i un index bibliografic, cu-prinz=nd titlurile volumelor, traducerilor(c\r]i [i articole), al bro[urilor [i studiilordin reviste [i volume, al articolelor teo-logice [i omagiale, al prefe]elor, predi-cilor [i cuv=nt\rilor, recenziilor [i inter-viurilor ce au ca autor pe P\rintele Pro-fesor St\niloae, precum [i o list\ a artico-lelor, recenziilor [i diferitelor aprecieri laadresa sa, cele mai multe dintre acesteaconsultate la elaborarea prezentei lucr\ri.

Dup\ cum sper\m c\ s-a pututdistinge chiar [i din prezentarea sumar\ aideilor centrale ale tezei de doctorat `nteologie a Prea Sfin]iei Sale, Prea Sfin]itulP\rinte Episcop Ioachim B\c\uanul, de-dicat\ operei P\rintelui Profesor DumitruSt\niloae, `n spe]\ `nv\]\turii despre`ndumnezeirea omului [i publicat\ laacest ceas aniversar, teologia academic\

306 TEOLOGIE {I VIA}|

ortodox\ rom=n\ a dob=ndit prin ea uninstrument [tiin]ific [i, deopotriv\, du-hovnicesc de referin]\, de maxim\ utili-tate pentru `n]elegerea `nv\]\turii centralea spiritualit\]ii ortodoxe – care este`ndumnezeirea – precum [i a contribu]ieiP\rintelui St\niloae la `n]elegerea, expli-citarea [i transmiterea ei cu acurate]e.

Prea Sfin]ia Sa se remarc\ a fi, astfel,cu adev\rat, un fidel ucenic al P\rinteluiProfesor, iar sentimentele sale, demon-strate din plin [i prin lucrarea sa, suntcele de pre]uire, iubire [i urmare. Lu-crarea Prea Sfin]iei Sale surprinde clar [iexact specificul `nv\]\turii P\rintelui D.

St\niloae privind marile etape [i realit\]iale vie]ii duhovnice[ti, c\ile [i mijloaceledob=ndirii ei [i, `n mod deosebit, a st\riiei culminante – des\v=r[irea, sfin]enia,`ndumnezeirea, theosis.

Prin prezenta lucrare, Prea Sfin]ia Saa oferit teologiei ortodoxe rom=ne con-temporane o oper\ de mare importan]\ [ivaloare, ca [i tema pe care o supuneaten]iei [i analizei, o lucrare necesar\oric\rui demers teologic ulterior perti-nent asupra temei.

Pr. Conf. Dr. Ioan C. TE{U

Editura TRINITAS a MitropolieiMoldovei [i Bucovinei se remarc\ dinnou printr-o apari]ie editorial\ de ex-cep]ie. Este vorba de o antologie de textefilocalice numit\ Lumina din inimi – spi-ritualitate isihast\ `n traducerea [i t=l-cuirea P\rintelui St\niloae alc\tuit\ catez\ de licen]\, sub `ndrumarea I.P.S.Daniel, Mitropolitul Moldovei [i Bucovi-nei de Liviu Petcu [i Gabriel Herea.

La o prim\ vedere, lucrarea este mo-numental\, cuprinz=nd peste 860 de pa-gini `n format A4. A[adar toate cele 12volume de texte filocalice, traduse [iinterpretate teologic de P\rintele DumitruSt\niloae sunt concentrate `ntr-un singurvolum masiv. Ra]iunea acestei lucr\rieste deci una practic\, aceea de-a u[uraaccesul cititorului de Filocalie la texte.~ns\ aceast\ antologie filocalic\ este [iuna tematic\, fiind structurat\ `n patrup\r]i: Teologie filocalic\, Cosmologie filo-calic\, Antropologie filocalic\ [i Taina

Bisericii, urmate de o masiv\ bibliografie.Atmosfera filocalic\ [i profund isi-

hast\ de unire a omului cu Dumnezeuprin rug\ciune este ilustrat\ de un mottosugestiv din scrierile Sf. Isaac Sirul:„C\ci inima lor curat\ este s\la[ul T\u [ise vede `ntr-`nsa str\lucirea descope-ririlor Tale”.

Aceast\ lucrare de interiorizare a luiDumnezeu `n inim\ prin rug\ciune [ideopotriv\ de situare a rug\torului `nlumina lui Dumnezeu este surprins\ atentde autorii filocalici, `n toat\ diversitateaunirii `n har dintre creatur\ [i Creator:„iubirea izvor\[te din rug\ciune” (Sf.Isaac Sirul).

Cuv=ntul `nainte al I.P.S. Daniel,Mitropolitul Moldovei [i Bucovinei,subliniaz\ lucrarea P\rintelui St\niloae,nu numai de traduc\tor, ci [i de teolog alP\rin]ilor filocalici, prin notele [i comen-tariile sale, „de o bog\]ie [i ad=ncime rar`nt=lnite”.

Lumina din inimi, Spiritualitate isihast\ `n traducerea [i tâlcuireaP\rintelui St\niloae, Antologie tematic\ alc\tuit\, ca tez\ de licen]\, sub`ndrumarea I.P.S. Daniel, Mitropolitul Moldovei [i Bucovinei, de Liviu Petcu [iGabriel Herea, Editura TRINITAS, Ia[i, 2003, 860 p.

307RECENZII

~nat Prea Sfin]ia Sa, remarc=nd ad-mira]ia de care se bucur\ monumentalaFilocalie Rom=neasc\, afirm\ necesitateaFilocalie Rom=neasc\, afirm\ necesitateaaprofund\rii [i experierii personale aFilocaliei `n via]a credincio[ilor: „~n sco-pul unei mai bune asimil\ri duhov-nice[ti a teologiei isihaste din Filocalie,am considerat necesar\ o antologie se-lectiv\ tematic\ major\, astfel `nc=tFilocalia s\ poat\ fi `n]eleas\ nu doar cao surs\ a evlaviei, ci [i ca un `ndreptar alcredin]ei [i ca o dogmatic\ luminat\ derug\ciune [i aduc\toare de lumin\ ce-reasc\ `n mintea [i `n inima celor carese hr\nesc cu `n]elesurile ei. Nu estesimpl\ `nt=mplare, ci sf=nt\ binecu-v=ntare faptul c\ P\rintele St\niloae ascos la iveal\ [i a cultivat ad=nc le-g\tura dintre dogmele credin]ei [i lu-mina rug\ciunii, deoarece Taina iubiriive[nice a lui Hristos este deodat\ con-]inutul dogmei [i al rug\ciunii”.

De asemenea, este interpretat\ teo-logic leg\tura intim\ dintre Dogmatica

Bisericii [i rug\ciunea filocalic\. „Leg\-tura dintre Dogmatic\ [i Filocalie ne des-coper\ c\ ra]iunea sfin]ilor este rug\toare,`ntruc=t devine lumin\ pentru comuniunede iubire [i via]\ ve[nic\. Pe de alt\parte, mintea care se roag\ ia forma lu-minii nem\rginite [i negr\ite, astfel `nc=t,dac\ `n lumea aceasta lumina necreat\ alui Dumnezeu este interioar\ sufletului [itrupului sfin]ilor, `n ~mp\r\]ia lui Dum-nezeu materia devine interioar\ spiritului,adic\ luminii necreate [i nem\rginite aPrea Sfintei Treimi. Astfel, Filocalia con-firm\, prin experien]a sfin]ilor, c\ dog-mele credin]ei ortodoxe sunt dogmelevie]ii ve[nice din ~mp\r\]ia Prea SfinteiTreimi”.

Partea `nt=i, numit\ Teologie filo-calic\ (Despre Dumnezeu) ne vorbe[tedespre Dumnezeu Treime [i despre M=i-nile Tat\lui – Fiul [i Duhul Sf=nt. Ur-meaz\ apoi partea a doua – Cosmologiefilocalic\. Aceasta cuprinde capitolele:Crearea lumii, ~ngerii buni, Despredemoni [i lupta lor cu oamenii, Rela]iaomului cu lumea creat\ [i Cunoa[terealui Dumnezeu din f\pturi. Partea a treia,numit\ Antropologie filocalic\ este vast\[i cuprinde capitolele Antropologie ge-neral\ [i Antropologia omului c\zut.Ultima parte, a patra, numit\ Taina Bise-ricii con]ine capitolele: Biserica, Sf=ntaScriptur\, Rug\ciunea, Sfintele Taine [isfin]irea omului, Monahismul, P\rinteleduhovnicesc, Virtu]ile [i urcu[ul duhov-nicesc, Sfin]enie [i `ndumnezeire [i ~m-p\r\]ia cerurilor.

Iat\, deci, o antologie complex\ caretrateaz\ majoritatea temelor teologicecuprinse `ntr-o dogmatic\ ortodox\, darabordat\ de P\rin]ii filocalici `n con-textul rug\ciunii [i `n stare de rug\ciune.Cuv=ntul filocalic este o dogmatic\ vie,rug\toare. De[i scrierile filocalice suntnesistematice, tocmai aceasta arat\ di-versitatea [i unicitatea leg\turii omuluicu Dumnezeu. Aceast\ antologie tema-tic\ reu[e[te s\ surprind\ expresia rug\-

308 TEOLOGIE {I VIA}|

ciunii [i a teologiei filocalice `n luminaei dogmatic\, de afirmare a dreptei cre-din]e. De fapt, `n Ortodoxie, credin]aadev\rat\ n-a fost niciodat\ separat\ petemeiuri metodologice de dreapta sl\vire(dreapta f\ptuire), ortodoxia (dreaptacredin]\) fiind unit\ cu ortopraxia. Ade-v\rata extensie [i exprimare personal\ adogmei este doxologia, duhul liturgic desl\vire a lui Dumnezeu fiind mereu duhuldreptei credin]e. ~n Biserica lui Hristos,teologia este unit\ cu spiritualitatea, cre-din]a cu rug\ciunea, dogma cu tr\irea,ascultarea cu libertatea, iubirea cu ade-v\rul. De aceea, Liturghia a fost centrulcare ritmeaz\ via]a liturgic\ [i teologic\ aBisericii.

~n lumina tr\irii comunitare a Taineiunirii omului cu Dumnezeu, `n Sf=ntaLiturghie, orice extrem\ ra]ionalist\ oripietist\ a fost evitat\. Astfel ra]iona-lizarea credin]ei [i transformarea ei `ntr-uncod de legi care se impun din exterior [isunt neinteligibile credincio[ilor [i deo-potriv\ pietismul exagerat care cufund\evlavia `n supersti]ie ori `n individualismsentimentalist, au r\mas str\ine de duhuldreptm\ritor al Bisericii lui Hristos.

Filocalia celebreaz\ tocmai aceast\unire a persoanelor `n comuniune deiubire cu Dumnezeu Cel personal, „Trei-mea cea de o fiin]\ [i nedesp\r]it\”.

Folosul acestei lucr\ri este multiplu:pe de o parte structura tematic\ a eiu[ureaz\ accesul la informa]ie [i ofer\ operspectiv\ complex\ asupra temei tra-tate, pe de alt\ parte, introducerile fie-c\rui capitol, scrise cu entuziasm creativ

de tinerii teologi Liviu Petcu [i GabrielHerea, sunt binevenite celor care intr\pentru prima oar\ `n universul rug\ciunii[i al tr\irii filocalice. ~n acest sens,comentariile [i notele P\rintelui D. St\-niloae aprofundeaz\ [i `n chip paradoxalinterpreteaz\ [i personalizeaz\ con]inutulfilocalic de o deosebit\ valoare teologic\.

Aceste calit\]i ale c\r]ii o fac folosi-toare [i necesar\ pentru orice teolog, dar[i pentru omul credincios care dore[te s\primeasc\ din izvorul de har pe caresfin]ii lui Dumnezeu l-au deschis `nsufletele lor prin rug\ciune. Masivitateac\r]ii ar putea p\rea descurajatoare pentrucititori, dat fiind sindromul lipsei detimp [i de angajare a omului de azi. ~ns\la o privire mai atent\, valoarea lucr\rii[i temeinicia r=nduielii ei, dar mai ales con-tinuitatea de har dintre g=ndirea sfin]ilorautori [i cea a P\rintelui teologiei rom=-ne[ti, Dumitru St\niloae, ne determin\ s\o recomand\m cu bucurie. De altfel, oastfel de carte antologic\ este o cartepentru o via]\, c\ci este inepuizabil\ lu-mina care izvor\[te din sfin]enia auto-rilor ei [i care, `n chip mereu nou, bogat[i `mbog\]itor, se aprofundeaz\ teologic`n inima [i mintea cititorului. ~n ea,lumina cuvintelor se `mplete[te cu luminat\cerii lucr\toare, m\rturisind voca]iaumanit\]ii de-a se uni `n iubire [i rug\-ciune cu Iubitorul de oameni [i de-aasuma [i transfigura `ntreaga f\ptur\ pentrua o `n\l]a `n s=nul de iubire ve[nic\ alPreasfintei Treimi.

Drd. Ioan Valentin ISTRATI

Lucrarea omagial\ In Memoriam Pr.Prof. Dr. Aurel Jivi, coordonat\ de Pr.Lect. Drd. Ion Alexandru Mizgan, este

tip\rit\ cu binecuvântarea Prea Sfin]i-tului Ioan Mih\l]an, Episcopul Oradiei,Bihorului [i S\lajului.

In Memoriam Pr. Prof. Dr. Aurel Jivi, Editura LUMINA, Oradea, 2003,156 p.

309RECENZII

Cartea este o antologie de texte, studii,recenzii, prezent\ri bibliografice [i evo-c\ri, în care este pus\ în valoare perso-nalitatea P\rintelui Aurel Jivi [i lucrareasa teologic\ de anvergur\ în BisericaOrtodox\ Român\.

Teolog [i istoric al Bisericii, profesorde voca]ie [i preot de înalt\ sim]ire mi-sionar\, P\rintele Jivi r\mâne în con-[tiin]a celor care l-au cunoscut ca unreper de moralitate [i tact pedagogic.Imaginea lui st\ruie în mintea noastr\ [i,privind la lucrarea P\rintelui, suntemchema]i s\ m\rturisim adânca smerenie[i deplina implicare a sa în via]a bise-riceasc\ [i academic\.

Suntem întâmpina]i de un Cuvântînainte scris de Episcopul Oradiei, Dr.Ioan Mih\l]an: P\rintele Profesor AurelJivi – a[a cum l-am cunoscut. Este om\rturie de suflet despre prietenia dintreautor [i P\rintele Aurel Jivi, mai ales petemeiul prezen]ei acestuia din urm\ caprofesor la Facultatea de Teologie dinOradea. Urmeaz\ un studiu al coordo-natorului c\r]ii în care trateaz\ pe largbiografia marelui profesor, [i apoi studiulPremizele modernit\]ii în cercetare. Per-spectiva P\rintelui Profesor Aurel Jiviasupra istoriei ecumenicit\]ii sinodale,semnat de Dr. Dana Roxana Hrib, în careeste analizat\ pozi]ia acestuia fa]\ deprovoc\rile ecumenismului contemporan[i posibilit\]ile lui de adaptare [i confi-gurare în lumina interdisciplinarit\]ii, adialogului fratern [i coresponsabil, a im-plic\rii [i a interpret\rii bazate pe Scrip-tur\ [i pe Tradi]ia Bisericii. Remarc\mleg\tura intim\ [i biunivoc\, pe care P\-rintele Jivi a descoperit-o [i a aprofundat-o,dintre fiin]\ [i comunicare. Astfel el aafirmat: „Limitele limbii mele sunt limi-tele lumii mele”, demostrând puterea cu-vântului în comunicarea fiin]ei [i posibi-litatea în]elegerii plenare a comunic\riiîn lumina Logosului ve[nic, Iisus Hristos.

Urmeaz\ un studiu al lui Daniel Buda,„Aspecte din concep]ia P\rintelui Pro-

fesor Dr. Aurel Jivi despre istoriografiabisericeasc\” în care sunt analizatecâteva principii ale studiului istoric dinperspectiva P\rintelui Profesor AurelJivi, având ca surs\ principal\ studiulacestuia, Introducere în istoriografia bi-sericeasc\. Momentul Eusebiu de Ce-zareea din istoria Bisericii este tratat cafiind o schimbare de paradigm\ istorio-grafic\ în via]a cre[tin\.

Citim apoi studiile Biserica primar\în viziunea P\rintelui Profesor Dr. AurelJivi, semnat de Constantin Ittu, Leg\tu-rile Patriarhilor Chiril Lukaris [i Dositeial Ierusalimului cu }\rile Române înviziunea istoricului Aurel Jivi (de Cristian{tefan), un studiu bine documentat, careabordeaz\ dimensiunea ecumenic\ [i mi-sionar\ a vie]ii biserice[ti din }\rile Ro-mâne în sec. XVI-XVII.

Urmeaz\ studiul Biserica Anglican\[i Statul în perioada de dup\ Reform\(Dorinel Dani), cu toate aspectele sinu-oase [i specifice pe care aceast\ mi[care aavut-o în Regatul Unit, de la Mi[careaCambridge pân\ la controversa deist\,precum [i implicarea politic\ [i social\ aBisericii Angliei în perioada respectiv\.

Ultimul studiu al acestei colec]ii seintituleaz\ Simbolul niceo-constantino-politan, mijloc de combatere a ereziilor,scris de Nicolae Gilla, care trateaz\ teo-logia simbolului [i fundamentarea acestuiape Sfânta Scriptur\.

Din partea a doua a acestei antologiiRecenzii [i prezent\ri bibliografice, a-mintim: {aguna v\zut de un istoric ame-rican [i Interferen]e teologice [i culturale(Ion Alexandru Mizgan), AlexandruSchmemann, Pentru via]a lumii. Sacra-mentele [i Ortodoxia (Emil Cioar\), KeithHitchins, Ortodoxie [i Na]ionalitate (PavelCherescu). La capitolul Evoc\ri ale ma-relui teolog Aurel Jivi, citim articolele:Cu moartea pe moarte c\lcând (FlorinMarian Pu[ca[), Vivat memoria Profe-ssores. Pr. Prof. Dr. Aurel Jivi (Petric\Zamela) [i P\rintele Aurel Jivi. P\rinte

310 TEOLOGIE {I VIA}|

[i dasc\l prin excelen]\ (Ion AlexandruMizgan).

Dincolo de importan]a memorialis-tic\ a acestei lucr\ri, remarc\m câtevaaspecte importante din via]a [i gândireateologului [i istoricului Aurel Jivi. Pre-zen]a lui în gândirea [i sim]irea gene-ra]iilor de studen]i pe care i-a format estecert\ [i benefic\.

Revista Teologie [i Via]\ a Mitro-poliei Moldovei [i Bucovinei a evocat înpaginile sale (nr. XII, mai-august 2002)personalitatea [i lucrarea misionar\ [iteologic\ a P\rintelui Profesor AurelJivi, model de competen]\ academic\ [islujire preo]easc\, prin articolul „Sufleteledrep]ilor sunt în mâna lui Dumnezeu –In Memoriam Pr. Prof. Dr. Aurel Jivi”,ap\rut sub semn\tura mea. Aceast\ evo-care este un smerit omagiu c\tre mareleprofesor [i un semn de recuno[tin]\ [ipre]uire pentru cel care mi-a oferit posi-bilitatea unei burse de studii doctorale laCollege of the Resurrection – Leeds Uni-versity din Marea Britanie (2001-2002).

Menirea adev\rat\ a lucr\rii de fa]\este de a aprofunda studiul de o via]\ alP\rintelui Jivi [i de a deschide noi pers-pective în cercetarea istorico-teologic\.În impasul din ce în ce mai evident încare intr\ îns\[i paradigma istoric\, într-olume în care diversitatea practic ine-puizabil\ a informa]iei pune în discu]ievaloarea de adev\r [i metodele [tiin]elorumaniste [i preface lumea într-un haosmediatic în care doar individualitateaconfuz\ [i difuz\ mai are relevan]\, lu-crarea P\rintelui Jivi este un model deperspectiv\ istoric\ hr\nit\ de valurile dehar ale Cincizecimii. Pentru c\ istoriaBisericii nu r\spunde la resorturile degândire ale modernit\]ii (de[i le ia înconsiderare [i le analizeaz\), ci esteistoria poporului lui Dumnezeu în lume,iar principiul ei fundamental este Hristos,Taina [i Lumina veacurilor [i Logosulve[nic al lui Dumnezeu. A[adar în istoriaBisericii nu punctul de vedere – tran-zient [i de multe ori tezist – al istoriculuieste cel mai important (a[a cum se

întâmpl\ în istoriografia secular\), cipunctul de vedere (sau mai bine zis pli-n\tatea de vedere) al lui Dumnezeu,planul ve[nic în care jertfa [i Învierea luiHristos se extind duhovnice[te (adic\ înDuhul Sfânt) în umanitate pentru caomul s\ asume [i s\ îmbisericeasc\ însine lumea. Istoria Bisericii este istoriaunirii lui Dumnezeu cu oamenii, iartimpul Bisericii este impregnat [i ritmatde eternitatea plin\ de iubire a luiHristos, Dumnezeu-Omul care a purtatasupra Sa durerile lumii pentru a d\ruioamenilor bucuria lui Dumnezeu. Studiulistoric eclesial este a[adar nu o polemic\cu alteritatea sau cu sinele, nu esteîncercarea de justificare a propriei valoripersonale ori academice, nici consecin]avreunui „trend” [tiin]ific ori cultural, cieste aplecarea smerit\ asupra m\rturiilorumanit\]ii pentru a descoperi, dincolo denegura veacurilor, pe Hristos, „Luminacea adev\rat\ care lumineaz\ pe tot omulce vine în lume” (Ioan 1, 9). Con[tiin]aistoricului bisericesc [i, în general, ateologului ortodox trebuie s\ fie lumi-nat\ de prezen]a continu\ a lui Hristos înBiserica Sa (Matei 28, 20) [i s\ r\spund\mereu la chemarea tainic\ a DuhuluiSfânt, Care pretutindeni este [i toate lepline[te (cf. rug\ciunii „Împ\rate ceresc”).

Credem c\ Dumnezeu, Care l-achemat pe P\rintele Profesor Aurel Jiviîn soborul biruitor al Bisericii Sale, vapurta spre odihn\ ve[nic\ [i fericit\sufletul slujitorului S\u. Sim]im înacela[i timp durerea profund\ pe careîntreaga Biseric\ româneasc\ o resimtela plecarea acestuia dintre noi. Suntemîns\ încredin]a]i c\ P\rintele Profesor arfi dorit din toat\ inima ca lucrarea sa destudiere a izvoarelor de credin]\ [i cul-tur\ ale istoriei Bisericii s\ fie continuat\de genera]iile care îi succed, cu deplin\coeren]\, creativitate [i fidelitate teo-logic\, a[a cum el însu[i a slujit altarulOrtodoxiei întreaga sa via]\.

Drd. Ioan Valentin ISTRATI