250176481 Colocviu Filosofie (1)

8/10/2019 250176481 Colocviu Filosofie (1)

http://slidepdf.com/reader/full/250176481-colocviu-filosofie-1 1/44

1.Conceptia despre lume si tipurile sale istorice. Problema fundamentala a filosofiObiectul de studiu al filosofiei si specificul cunostintelor filosofice in raport cu stiintreligia, morala, estetica, dreptul si politica.

Filozofia este una din principalele forme a manifestării spiritului uman, conştiinţei umame. Ea este teoria despre lume şi oîn unitatea lor dialectică. Denumirea filozofiei provine de la cuvintele din limba greacă phileo dragoste şi sophosînşelepciune, ce înseamnă iubire de înţelepciune.

!oncepţia despre lume este totalitatea de idei despre lume în întregime, despre om, locul lui în această lume, e

totalitatea de cunoştinţe despre natură, societate şi om şi raportullui faţă de această lume. Filozofia este nucleul concepţdespre lume.a.) Concepţia mitologică este cea mai veche, era caracteristică pentru oamenii din comuna primitivă ca unica formconştiinţei sociale. !oncepţia mitologică includea în sine diferite cunoştinţe primitive, credinţe şi mituri nesistematizateconcepţia mitologică nu e#istă diferenţiere clară dintre om şi natură, gîndire şi realitate, ideal şi material, obiectivsubiectiv, lipseşte cauzalitatea, era totul contopit, nedezmembrat.b.) Concepţia religioasă apare pe baza celei mitologice, generalizează diferite mituri şi credinţe primitive formulînd o teointegrală despre toată realitatea. Ea reesă din dedublarea lumii în două părţi$ naturală şi supranaturală. %pecific pentru aceaconcepţie este că lumea supranaturală este adevărata lume, că ea este primordială şi determină lumea naturală şi socia&umea supranaturală, ori divină, dirigează cu dezvoltarea naturii, vieţii umane.c.) Concepţia filozofico-ştiinţifică este generată de mai multe necesităţi umane şi tipuri de activitate. e caracteris

demonstrarea logică. !oncepţia filozofico'stiinţifică este in acelaşi timp metodologia transformării naturii, societăţii şi luspirituale a omului. !oncepţia filozofică are obiectul său nu atît lumea ca atare, cît sensul e#istenţei omului în lume.

Problema fundamentală a filosofiei ' raportul dintre gîndire şi e#istenţă, conştiinţă şi materie. (ceastă probleeste fundamentală fiindcă fără precizarea raportului dintre material şi spiritual nu poate e#ista nici un fel de filosofare, nicfilosofie adevărată. )oate celelalte probleme *ontologice, gnoseologice, etice ş.a.+ devin filosofice numai dacă le privim p prisma problemei fundamentale care are două laturi ' ontologică şi gnoseologică. "n dependenţă de aceia ce se ia ca fac primordial' materia sau ideia ' toate sistemele filosofice se împart în materialism şi idealism.Materialismul este un curent filozofic care în e#plicarea lumii reesă din recunoaşterea e#istenţei, materiei ca factor princauză a realităţii.Idealismul afirmă primordialitatea spiritualului, raţiunii în raport cu materia, că spiritualul e#istă pînă la natură, pînă

lucruri şi este cauza lor. Deosebim două varietăţi a idealismului obiectiv şi subiectiv. dealismul obiectiv *-laton, egafirmă primordialitatea ratiunii universale, ideei care e#istă obiectiv *e#istă real şi independent de voinţa omului+. dealismsubiectiv */er0ele, ume, 2ach+ consideră primar conştiinţa, senzaţiile subiectului, că nu e#istă nici o e#istenţă, nmaterială, nici spirituală în afară şi independent de conştiinţa umană, independent de retrăirile subiectului.

Deasemenea este$ monism' un început *fie el material ori spiritual+,dualism '3.Deacartes două începuturi materială şi spiritual,pluralism' mai multe începuturi *Empedocle, -itagora, (na#agora+.

( doua latură a problemei fundamentale se referă la cognoscibilitatea lumii, este problema identităţii gîndiriie#istenţei. De la rezolvarea cărei apar aşa curente ca optimism gnoseologic *acei care afirmă cognoscibilitatea lumscepticism *care pun la îndoială posibilitatea cunoaşterii+ şi agnosticism *acei care neagă cognoscibilitatea lumii+.

Obiectul filozofiei. Filozofia este nucleul concepţiei despre lume, ea trebuie se deie într'o formă ma#imgeneralizată tabloul lumii, omului şi interacţiunii lor. 4biectul filozofiei este generalul în sistemul 5lume om6. &a rînd

său acest sistem este compus din două subsisteme 5lume6 şi 5om6. Fiecare din ele are nivelurile sale, iar interacţiunlaturilor patru aspecte$ ontologic, gnoseologic, a#iologic şi spiritual'practic.

7.Problema metodei in filosofie. ialectica si metafizica. !unctiile filosofiei. !ilosofia, te"nisi te"nologiile. #cientismul si antiscientismul

Fiecare ştiinţă are metodele sale. "nsă filozofia este şi ca teorie şi ca metodă.!unoştinţele filozofice ca orice cunoştinţe îndeplinesc funcţia teoretică si funcţia metodologică. 2etoda trebuie corespundă următoarelor cerinţe ' să fie productivă, economică, demnă de încredere, lipsită de arbitrar şi haos, orientată



un scop bine determinat. 1+ metode particular'ştiinţifice, care se folosesc într'o ştiinşă concretă7+ metode general'ştiinţifice, care se folosesc în mai multe ştiinţe *metoda informaţională, cibernetică, sistemică, analogia+ 9+ metode universale, filosofice, care se folosesc în toate ştiinţele şi se bazează pe legităţile universale a realităţii *dialectşi metafizica+.

ialectica este teoria despre cele mai generale legităţi a dezvoltării e#istenţei şi cunoaşterii şi totodată ea emetodă universală de asimilare a realităţii.eraclit sub dialectică înţelegea permanenta schimbare şi dezvoltare a lumii, sau dialectica obiectivă. %ocrate şi -lat

vedeau în dialectică măiestria discuţiei, dialogului. 3eprezentantul dialecticii idealiste a fost egel care a creat dialecticateorie şi metodă. Dialectica materialistă ':.2ar# şi F.Engels.

Metafizica are două sensuri$ 1. 2etodă de gîndire contrară dialecticii care priveşte fenomenele şi procesele natuca ceva separate.7. (cea parte a filosofiei în care se studiau problemele speculative, ce depăşesc cadrul e#perienţei *desDumnezeu+. ;oţiunea de metafizică a fost formulată de urmaşii lui (ristotel pentru a evidenţia operele filosofic profesorului lor. "n lucrările stagiritului filosofia ca principii universale a e#istenţei urma după fizică, teoria despre naturăsemnifica în sensul strict al cuvîntului aceea ce urmează după fizică *meta ta phsica+. !apătă o dezvoltare în operele F./acon, .&oche, 3.Descartes, <.&eibnitz, /.%pinoza. nea=unsurile$ $ neînţelegerea esenţei dezvoltării8 absolutizastabilităţii ori repetabilităţii, continuităţii ori discontinuităţii, schimbărilor cantitative ori calitative, unilateralitatea., ignoracone#iunii universale8 premărirea formei mecanice de mişcare, reducerea formelor superioare de mişcare la inferioare

!uncţiile filozofiei. $ ontologică, gnoseologică, metodologică, antropologică, sociologică, etică, estetică, a#iologi

pra#iologică ş.a. )oate aceste funcţii pot fi reduse la prei momente$#inteza cunoştinţelor şi crearea tabloului lumii unic ce ar coincide ni$elului de dez$oltare a ştiinţei, culturiie%perienţei istorice.!undamentarea, &ustificarea şi analiza concepţiei despre lume.!ormularea metodologiei generale a cunoaşterii şi acti$ităţii omului 'n lumea 'ncon&urătoare.

Filozofia este instrumentul principal de perfecţionare a omului şi vieţii sociale. Ea se ocupă cu aşa probleme carereferă la lume în întregime, care ne dau posibilitatea de a înţelege ce prezintă lumea.

(*+IC *gr. techne ' meşteşug, măiestrie+ ' sistemul de organe artificiale ale activităţii societăţii. Ea se dezvo prin intermediul procesului istoric de obiectivare în materialul natural al funcţiilor de muncă, al deprinderilor, al e#perienşi cunoştinţelor prin modalitatea de cunoaştere şi utilizare a forţelor şi legităţilor naturii. storia ). constă din trei etap

uneltele manuale de muncă *instrumente+8 maşini *nivelul mecanizării+8 automatele *maşinile automatizării+.(*+OOII I+!O/M01IO+0 totalitatea metodelor utilizate în procesul activităţii de elaborare, păstratransmitere şi utilizare a socioinformaţiei sub aspect de cunoştinţe.#CI+(I#M *lat. scientia ' cunoaştere, ştiinţă+ ' poziţie conceptuală la baza căreia stă reprezentarea despre cunoaşterştiinţifică ca cea mai înaltă valoare culturală. dealul %. îl reprezintă, în primul rînd, cunoaşterea ştiinţelor naturale. sf. s>>, apare şi poziţia conceptuală opusă ' antiscientismul. ?ltima subliniază posibilităţile limitate ale ştiinţei, iar în formsale e#treme o interpretează ca pe o forţă străină. Tendinţele antiscientismului sunt promovate de aşa direcţii filosofice c

existenţialism, filosofia fenomenologică etc.

2.Conceptul de stiinta si obiectul sau de studiu. #tiinta - institut social, sistem de cunostint

proces de cunoastere@tiinţa constituie o formă a conştiinţei sociale, un domeniu de activitate al cărui scop este de a studia fenomenele procesele din natură, societate şi gîndire, însuşirile, raporturile dintre ele.!riteriile ştiinţei $obiectivitate,raţionalitate,demonstravitate,legitate "ncepînd din antichitate filozofia se găseşte permanent în interacţiune cu ştiinţele concrete. ;u întîmplător mulţi savavestiţi au fost şi filozofi *-laton, (ristotel, ;. !opernic, 3.Descartes, ş.a.+. Filozofia permanent primeşte şi prelucreainformaţia din diferite domenii, integrează diverse cunoştinţe umane şe formează un tablou ştiinţific al lumii unic. "n aceltimp filozofia nu pretinde la rolul ştiinţei ştiinţelor, de a include în sine toate cunoştinţele. @tiinţele concrete au obiectul săde studii, metodele şi legile sale, nivelul său de generalizare a cunoştinţelor. Filozofia generalizează generalizările ştiinţe



concrete, are de a face cu un nivel mai înalt de generalizare, un nivel mai înalt de teoretizare. Dacă primul nivel generalizare duce la formularea teoriilor şi legilor ştiinţelor concrete, atunci al doilea nivel la evidenţierea celor mgenerale legităţi şi tendinţe, aceaste este logica dezvoltării ştiinţei însăşi, logica dezvoltării gîndirii umane. !ele mimportante descoperiri în ştiinţele concrete contribuiau şi la dezvoltarea intensivă a ştiinţei. "nsă filozofia nu numai einfluenţată de ştiinţele concrete, ci şi singură acţionează asupra dezvoltării lor. Filozofia nu trebuie să rezolve problemeştiinţelor concrete, ea acţionează asupra lor prin concepţia filozofică, care înfluenţează viziunea savantului, atitudinea lcătre lume şi cunoaştere.

A. #pecificul cunostintelor biomedicale. Medicina si !armaceutica drept ramuri ale stiintcontempor. . !ilosofia si medicina. !ilosofia contemporana - filosofie a supra$ietuiriiDin ştiinţele concrete medicina este disciplina cu care filozofia interacţionează permanent. !a şi filozofia medicina aobiectul său omul. Fără cunoaşterea problemelor conceptuale medicina nu poate e#ista. ar pentru rezolvarea problemelmedicale medicii tpebuie să fie competenţi în problemele naturalist'ştiinţifice, social'politice, economice ş.a.De aceea cmai mari medici au fost şi filozofi *Empedocle, ipocrat, (ristotel, !elsius, <alen, %e#t Empiric, (vicena, F./aco-aracelsius, 2.%ervet, <.<alilei, arvei, &ametri, :.&innei, B. Freud, :.Caspers, . %elie ş.a.+. Filozofia a=ută pe medici pătrundă mai profund în specialitatea sa, mai bine şi efectiv să folosească cunoştinţele medicale pentru teorie şi practică.Filozofia contemporană trebuie să fie o filozofie a supravieţuirii. 4menirea nu poate e#ista decît în limitele unor paramestrict determinate a mediului fizic, biologic şi social. 4menirea ca parte a noosferei a întrat în epoca dezvoltării ireversibi

care depinde de acutizarea problemelor globale. -roblema cheie actualmente este elaborarea 5%trategiei 4mului6 coordoncu 5%trategia ;aturii6. %trategia omenirii presupune totalitatea diferitor activităţi ce ar asigura coevoluţia omului şi mediuambiant. %trategia omenirii trebuie să accepte şi noi modernizări, deaceea ea trebuie să aibă o nouă filozofie filozosupravieţuirii. 2edicina, care se ocupă cu problemele omului şi optimizării condiţiilor sociale, poate să contribuieelaborarea strategiei omenirii, la rezolvarea problemelor globale, la elaborarea noilor orientări valorice. -entru formaconştiinţei globale e necesar de a reconştientiza toate relaţiile sociale$ relaţiile omului cu natura, relaţiile dintre difercomunităţi, relaţiile dintre om şi om, atitudinea către trecut, istorie, cultură, strămoşi ş.a.

. 0paritia filosofiei. Istoria filosofiei si problema periodizarii gindirii filosofice. Paradigmein filosofie. !ilosofia antică3 periodizarea, caracteristica, directiile si scolile filosofic

Medicina in epoca antica.0pariţia concepţiilor filozofice. Filozofia apare în antichitate atunci cînd în societate se petrec schimbări radicale, cînschimbă relaţiile social'economice, cînd se schimbă modul de viaţă obişnuit, reprezentările oamenilor. %chimbări radicalsocietate au loc în perioada de destrămare a comunei primitive şi formare a societăţii cu clase *sec. î.e.n. +.!oncepţiile filozofice se formează în perioada trecerii de la concepţia mitologică şi religioasă la concepţia ştiinţifDiviziunea muncii *agricultura, vităritul, meşteşugăritul+(ici apare$!reşterea productivităţii muncii,(pariţia comerţului.(pariţia proprietăţii private.(pariţia claselor *bogasăraci+.

Problema paradigmelor filozofice. -aradigma este o totalitate de viziuni şi idei care servesc drept model deformulare şi rezolvare a unor problene, este un tip *stil+ de gîndire dominant într'o anumită perioadă de dezvoltare a

ştiinţei. "ncă din antichitate se evidenţiează două paradigme principale ontologică şi gnoseologică. -aradigmaontologică reese din admiterea e#istenţei ca realitate şi principiu în e#plicarea lumii. -aradigma gnoseologică este unrezultat a activităţii intelectuale a omului.

Istoria filozofiei şi obiectul ei. storia filozofiei este o disciplină şi filozofică şi istorică. Dacă filozofia seocupă cu diferite probleme filozofice, atunci istoria filozofiei se ocupă cu legităţile apariţiei şi dezvoltării ideelor filozofice.



4.!ilozofia antică apare în Egiptul, !hina, ndia şi <recia antică în sec.G G î.e.n. şi a e#istat pînă în sec. G ae.n. Ea avea un caracter cosmocentric şi se baza ca regulă pe ştiinţă.Filozofia antică coincide cronologic cu societateasclavagistă.5.!ilozofia medie$ală e#istă în societatea feudală din sec. G G a e.n. pînă în sec. >G, avea un caracter teocentricşi se baza pe religie.2.!ilozofia /enaşterii sec.>G >G, coincide cu perioada de trecere de trecere de la feudalism la capitalism, purta un caracter antropocentric şi se baza pe artă.6.!ilozofia epocii moderne sec. >G >G şi prima =umătate a sec. >>, e#istă în societatea capitalistă, evea

un caracter gnoseocentric şi se baza pe ştiinţa în dezvoltare.7.!ilozofia contemporană *filozofia mar#istă, pozitivizmul+ este legată cu progresul tehnico'ştiinţific şi globalizareafenomenelor sociale.!ilozfia 'n India antică.Filozofia în ndia antică apare în primul mileniu î.e.n. %ocietatea indiană foarte timpuriu sediferenţiază în grupuri sociale$ brahmani, cşatrii, vaişi şi şudri.Deosebim. două grupe de şcoli$ ortodo#ale *carerecunosc autoritatea Gedelor+ şi neortodo#ale *ce nu recunosc autoritatea Gedelor+. 2a=oritatea ortodo#ale şireligioase *şcolile vedanta, mimansa, oga, vaişeşica, naa, sam0ha+. 2ai progresive sînt şcolile neortodo#ale =ainism, buddhism, lo0aata *carva0a+.!ilozofia 'n C"ina antică.'lumea este veşnică şi prezintă un tot unitar compus din cinci elemente primare$ focul,apa, pămîntul, lemnul şi metalul.n !hina antică se evidenţiază şcoala lui Confucius,in centrul filosofiei luiconfucius sta probl.educatiei .n !hina antică au e#istat aproape o sută de şcoli printre care se evidenţiază şcoala

naturfilizofilor, moiştilor, legiştilor, numelor s.a.!ilozofiei din recia antică.Filozofia greacă antică era naturfilozofie, avea o orientare spre cunoaşterea naturii şilegităţilor ei, 5curăţirea6 naturii de mituri. -entru ea este caracteristic deasemenea ontocentrism *concepţie despree#istenţă+ şi cosmocentrism *înţelegerea lumii ca un tot unitar, ca un organism viu, macrocosm şi microcosm+. <reciiîncearcă să e#plice lumea nu prin mituri, ci prin cauzalitate, prin cunoştinţe.Clasica timpurie aici se referă şcolile de la 2ilet* scoala filosofica+, Elea*>enofan+, pluraliştilor*pitagora+,sofiştilor şi %ocrat*problema omului,vietii si mortii+.Clasica matură &a această perioadă se referă concepţiile lui Democrit, -laton şi (ristitel.Clasica t'rzie 8sau perioada romano-elenistă) este perioada de declin şi destrămare a societăţii.*epicurism,neoplatonism,stoicism+

9.!ilosofia e$ului mediu.Patristica ,#colastica.octrina lui 0ureliu 0ugustin si cea a lui("omas d:0;uino.Filosofia ev.mediu' Filozofia medievala ocupa o mie de ani din sec. G ' G pina in sec. >G >G,acesta este perioadacaderii imperiului 3oman si instaurarea feudalismului. -entru filozofia medievala este caracteristic$ 4rientarea generala sicaracterul religios teocentrism. 3eligia se bazeaza pe monotheism. n perioada medievala se realizeaza trecerea la un zeuunic si puternic, care se ridica deasupre naturii. Dominatia religiei si bisericii. -entru filozofia medievala important era idecreationismului crearii omului si naturii de catre Dumnezeu. &umea este compusa din doua parti $ lumea lucrurilor, natursi lumea supranaturala, divina. (devarata lume este lumea divina. Din teocentrism si creationism reesa interpretareasimbolica si alegorica a realitatii, conceptia religioasa obliga de a vedea in toate obiectele si fenomenele lumii intelepciune

si creatia lui Dumnezeu. %pre e#emplu, boala era interpretata nu ca proces patologic, ci ca o incercare ori pedeapsa. Filozofia medievala purta un caracter retrospectiv, principala autoritate era antichitatea si cu cit mai vechi, cu atat maiimportant. De aici continutul ei scolastic. %uprema autoritate se considera cartile sfinte, /iblia si operele parintelor biseric?ltima se intelegea ca activitate inspirata de Dumnezeu, subiectul, individualitatea se ignora. ;oi nu cunoastem pe autoriimultor icoane, sculpturi, biserici s.a. )ot ce era subiectiv trebuia dat lui Dumnezeu.Filozofia medievala nu era ceva abstracrupt de realitate,Patristica denumirea generala a literaturii scrisa de parintii bisericii ce au pus temeliile dogmatelor crestine si le aparau pagini. &a patristica se refera )ertulian, (ugustin Fericitul.)oti ei declarau incompatibilitatea credintei religioase cu filozoantica. )ertulian este cunoscut prin ma#ima 5cred pentru ca este absurd6, ca credinta nu poate fi inteleasa, (ugustin Fericit



critica scepticismul si conceptiile eretice, filozofia lui este o imbinare a crestinismului, platonismului si neiplatonismului,Dumnezeu este esenta suprema si creatorul lumii. %copul vietii este fericirea care poate fi atinsa in ?nicul in Dumnezeu.3ealizarea fericirii umane presupune cunoasterea lui Dumnezeu si incercarea sufletului. (ugustin Fericitul declara prioritacredintei asupra ratiunii, nu'i cunoastere si adevar fara credinta. Dumnezeul crestin este inaccesibil pentru cunoastere, dar poate fi cunoscut prin cartile sfinte, /iblie si talmacirea lor.#colastica filozofia medievala crestina care domina in scoli si dependea in intregime de teologie. Daca patristica aveascopul de a sistematiza dogmatica crestina din ceea ce se continea in cartile sfinte si a o introduce in mase, atunci scolastictrebuia sa faca aceste dogme accesibile pentru oamenii neinstruiti si sa duca lupta cu falsificarea religiei crestine. %copul

scolasticii consta nu in cercetarea si studierea realitatii, ci in a gasi cai rationale de a demonstra adevarurile declarate decredinta. Filozofiei i se atribuia rolul de slu=anca a religiei. Ea nu trebuia sa caute adevarul, el era dat deacum in revelatiadivina, filozofia trebuia sa e#puna si demonstreze acest adevar cu a=utorul ratiunii si limba=ul accesibil a ei. 3eprezentantiscolasticii au fost oan %cot Eriugena ,oan 3oscelin, ,(lbertus 2agnus. )oti ei argumantau unitatea credintei si ratiunii,filozofiei si teologiei, ca natura este creata de Dumnezeu, ca el este esenta suprema, inceputul si scopul tuturor lucrurilor, Dumnezeu este inceputul, centrul si sfirsitul cosmosului. %istematizatorul scolasticii si definitivatorul teologiei catolice sesocoate )oma dH(Iuino. /azinduse pe operele lui (ristotel ei sistematizeaza si fundamenteaza dogmatica crestina.Dumnezeu este cauza primara si inceputul suprem a e#istentei.

<. !ilosofia epocii /enasterii. (rasaturile gindirii filosofice in aceasta epoca. =manismul

filosofia naturii. 0ntropocentrismul si "eliocentrismul in conceptiile stiintifico-filosofice arenascentismului

Epoca 3enaşterei în Europa * sec. >G >G + perioada de trecere de la epoca medievală la epoca modernă, este perioadadeclinului şi crizei feudalismului şi instaurării societăţii burgheze. 3enaştere înseamnă şi o nouă înflorire a ştiinţei, filozofiei,culturii, este restaurarea şi adaptarea filozofiei antice la cerinţele timpului nou. 3enaşterei este caracteristic$

• 0ntropocentrism, orientarea spre om. "n centrul cercetărilor filozofice se găseşte omul. în filozofia 3enaşterei pe prim

plan se pune omul iar apoi se discuta despre Dumnezeu.

• .=manism este concepţia coform cărei omul este valoarea supremă şi trebuie de creat condiţii umane pentru dezvoltar

multilaterală fiecărei personalităţi.

• panteismul > concepţie care consideră că Dumnezeu şi natura sunt identice, că Dumnezeu este peste tot locul. !alităţcare se atribuiau lui Dumnezeu acum se referă la natură *puterea, creaţia ş.a.+.

• secularizarea eliberarea treptată a vieţii spirituale şi societăţii de sub tutela şi dominaţia religiei şi bisericii, trecerea lviaţă mai laică.

• Filozofia 3enaşterei se dez$oltă 'mpreună cu arta,. (rta din acea perioadă */otticelli, &eonardo da Ginci, 3afa

zugrăveau chipul şi corpul uman, proslăveau frumuseţea omului."n centrul filozofiei 3enaşterei se pun trei probleme$

1. Problema umanistă problema omului şi locul lui în lume, unitatea lui fizică şi spirituală. !u această problemăocupau scriitorii, poeţii, pictorii, publiciştii Dante (lighieri, Francesco -etrarca, D=ovani /occacio ?maniştii dezvoltidei despre libertatea şi demnitatea omului, despre valoarea vieţii pămînteşti, criticau viciile şi nea=unsurile societăţii.

7. Problema naturfilozofică elaborarea tabloului naturalist'stiintific al lumii si studierea naturii. -roblenaturfilozofica in epoca 3enasterei avea un caravter panteist. !rearea unui nou tablou al lumii si studierea naturii eraustrinsa legatura cu dezvoltarea modului de productie, navigatiei maritime, noile descoperiri geografice. ?n rol importantdezvoltarea stiintei si filozofiei 3enasterei a avut <.<alilei care a pus temeliile mecanicii clasice, are un sir de descopeririastronomie. El considera ca mecanica si matematica stau la baza tuturor stiintelor."n Dumnezeu coincid finitul şi infinitul, centrul şi periferia. Dumnezeu este un ma#imum infinit, iar lumea, naturama#imum limitat. ;.!opernic formulează concepţia "eliocentrică conform cărei pămîntul se roteşte în =urul a#ei sale pce se e#plică schimbul zilei şi nopţii şi mişcarea boltei cereşti. 4dată cu aceasta pămîntul se roteşte şi în =urul soarelu ;.!opernic era convins că lumea este finită şi un centru a universului e#istă .



9. Problema sociologică se referă la crearea teoriilor despre societate şi relaţii sociale, politică şi relaţii politice, statformele de guvernare ş.a. repreentant' ;.2achiavelli. ;eagă concepţia religioasă conform cărei statul depinde de biserică puterea supremă pe pămînt.-romisiuni goale, înşelăciuni, mituire, corupţie, crime totul acesta este permis în politică şi rel politice. 2ai tîrziu aşa mi=loace antiumane de realizare a scopurilor politice au fost numite machiavellism.

?.!ilosofia clasica germana3 caracteristici generale.0paritia filosofiei mar%iste. Filosofia clasica germana ocupa o perioada relativ scurta, care este marginita cu anii JK a sec >G dintr'o parte si anul

1J91 *anul mortii lui egel + din alta parte. nsa din punct de vedere teoretic ea este culmea dezvoltarii gindirii filosifice dacea perioada. &a sfirsitul sec. >G lichidind raminerea in urma economica si politica, <ermania se apropia de revolutia burgheza, la fel ca si in Franta veacului >G, in <ermania din veacul >> revolutia filosofica a precedat revolutiei politiFilosofia clasica germana a fost ca o teorie germana a revolutiei franceze. -entru ea este caracteristic$'<eneralizarea tuturor ideilor filosofice precedente.'Divizarea e#istentei in lumea naturii si lumea omului.'%e studiaza nu numai istoria umana, dar si esenta omului.'-rincipala problema este problema omului, trecerea de la cultul omului abstract la oameni reali considerati in actiunea loristorica.'%e subliniaza rolul filosofiei in rezolvarea problemei umanismului.

'ntelegerea filosofiei ca un sistem de discipline, categorii si idei.'Formularea dialecticii ca conceptie integrala.3eprezentantii filosofiei clasice germane au fost :ant, Fichte, %chelling, egel, &.Feuerbach. pina nu demult in filosofiasovietica conceptia lui :. 2ar# si F.Engels era interpretata ca ceva sinestatator, ca o etapa calitativ noua in dezvoltareagindirii filosofice. Daca sa fim obiectivi, ideile filosifice a acestor mari ginditori intocmai se inscriu in traditia filosifieiclasice germane si nu's altceva decit finalizarea ei. @ant pune problema de a preciza deosebirea dintre elementele subiectsi obiective a cunostintelor in subiect insasi, in diferite nivele si structuri a subiectulu. . -rincipala problema a invataturii lu%chelling devine ideea identitatii obiectului cu subiectul, 5Eului6 cu 5;on'Eul6,legea identitatii ratiunii unice cu sine insaeste declarata lege suprema. M0/AI#M= este totalitatea de idei filosofice, economice si social'politice, formulate initial de 2ar# si Engels sidezvoltate mai departe de catre G.&enin. n mar#ism se abordeaza un sir de probleme e#trem de importante referitor la

e#istenta, constiinta, legitatile dezvoltarii si functionarii societatii. -entru prima data a fost data interpretarea materialista aistoriei si societatii, se formuleaza dialectica materialista, ideea practicii. (paritia mar#ismului a fost conditionata deurmatoarele premise$' %ocial'economice generalizarea miscarii revolutionare din acea perioada *rascoalele din %ilezia, &ion, miscarea

ciartista+.' ;aturalist'stiintifice formularea teoriei celulare, legii conservarii si pastrarii energiei si teoria evolutionista a lui

Darvin.Dezvoltarea societatii conform mar#ismului are loc ca rezultat al luptei de clasa si contradictiilor modului de productie.&upta de clasa duce la lichidarea societatii cu clase antagoniste si respectiv lichidarea e#ploatarii, la eliberarea proletariatului. G.&enin completeaza mar#ismul cu ideea posibilitatii revolutiilor socialiste in tarile inapoiate, predominantagrare. deile lui &enin au stimulat revolutiile si schimbarile sociale in tarile subdezvoltate ca 3usia, !hina, ugoslavia,democratiile populare s.a. 2ar#ismul a influentat puternic dezvoltarea gindirii filosofice, economice si social'politice asec.>>.(stazi e#ista o multitudine de pareri referitor la esenta si rolul mar#ismului si aceasta este conditionat de aceea, camar#ismul este un sistem de idei conceptuale si abordari ideologice. (ici se refera mar#ismul clasic, ideile formulate de:.2ar# si F.Engels. (ici se refera si interpretarea si dezvoltarea mar#ismului de catre &enin si aplicarea lui la realitatea ru)ot aici se include si varianta totalitarista a lui %talin. 2ai e#ista varianta social'democratica a mar#ismului precum sineomar#ismul. Deci daca criticam mar#ismul, atunci trebuie sa avem in vedere anumite idei concrete ce s'au invechit si nucorespund realitatii.



B. Orientarile principale ale filosofiei contemporaneE#ista mai multe pareri despre inceputul filosofiei contemporane. ?nii socot, ca fil. contemp este o fil. neclasica si se incepdupa fil. !lasic.<erm. (ltii admit inceputul fil.contem la sfirsitul sec. trecut, inceputul sec. nostru, dupa 3zb 2on, altiichiar si dupa al 3zb.2on. Diversitatea asta de pareri este legata, in primul rind, de aceea ca nu se poate aplica o demarcacronologica stricta. n al doilea rind, in filosofia contemporana sunt unele curente filosofice elaborate anterior *tomism,0antianism, hegelianism+, dar care au o infatisare noua. %i in al treilea rind, ma=oritatea curentelor filosofice ale filosofiei

contemporane *pozitivismul, e#istentialismul, neospiritualismul, filosofia vietii,au premisele sale filosofice situate in =urul =umatatii secolului trecut. -robabil corecta este parerea conform careia se poate admite drept intrare in filosofiacontemporana a doua =umatate a secolului trecut.Fil.4ccid.!ontemp. este o fil.neclasica, se prezinta ca ceva e#trem de eterogen, ea are o dinamica specifica, secaracterizeaza printr'o problematica noua, prezinta tendinte noi si totodata pune intr'o lumina noua problemele traditionaleFilosofia contemporana este conceputa ca analiza logica a stiintei, ca reflectie asupra trairilor personale, ca imagine a lumiobiective, ca antropologie, ca metafizica. !u alte cuvinte fil.contem.prezinta o multitudine de orientari, curente, sisteme ceinteractioneaza si inregistreaza impreuna o dinamica. Filosofia nu se dezvolta liniar. n Fil.!ont sunt puse un sir de problemcare eu un caracter general'uman$ lumea si locul omului in ea, esenta omului si menirea lui in lumea contemporana, indivisi omenirea, soarta civilizatiei umane, unitatea si multitudinea culturii, probl.globale si supravietuirea omenirii s.a. dar

trebuie sa facem o deosebire intr'o oarecare problema si interpretarea ei intr'un sistem filosofic, deoarece asta nu'i unul siacelati lucru. Fil.4ccid.!ontem are urmatoarele trasaturi$L ( inregistrat o 5cotitura lingvistica6 in urma careia domeniul comunicarii, al limbii este abordat ca un mediufundamental al e#istentei, cunoasterei si actiunii.L (bordeaza finitudinea e#istentei umane ca un reper fundamental al e#istentei si cauta sa reconstruiasca intregul tabloal lumii pornind de la acest reper.L (bordeaza sensul cunostintelor si actiunilor ca o problema cheie a cunoasterei si activitatii.L (bordeaza tehnica ca un domeniu important al vietii *cultul ratiunii tehnico'stiintifice+.L &ogica si teoria stiintei se afla in centrul meditatiei filosofice.-e baza refle#ivitatii tinde sa devina metafilosofie si sa concentreze devalorizarea asupra conditiilor formale ale rationalitatii cunostintelor si actiunilor.L )endinta catre misticism si irationalism. !riza spiritualitatii si normelor si principiilor morale, care periodic au loc in

societate, duc la raspindirea curentelor mistice si irationaliste.%istentialism orientare in filosofia contemporana care se ocupa de problema e#istentei conceputa ca fondul launtricascuns, autentic fiintarii umane. -rincipipala problematica a e#istentialismului este ontologia, teoria despre e#istenta#tructuralism o serie de orientari in filosofia contemporana care absolutizeaza metoda structurala. ;otiunea de structurse foloseste in matematica, psihologie. %tructuralismul considera obiectele ca sisteme, ansambluri organizate de elemente. structura se prezinta ca un tip sau un model ideal *o totalitate de raporturi si relatii care unesc componentele obiectului+independent de natura lor substantiala. *ermeneutica curent in filosofia contemporana care are ca obiect teoria s practica interpretarii te#telor, lumii psihologice, istorice si sociale, intelegerii lor. 2etode hermeneutica presupunerezolvarea urmatoarelor antrebari$L !e a spus autorul in te#tul respectivML !e a gandit autorul cu acel te#tM

1K. Etapele evoluării medicinei$ caracteristică generală.

44. +otiunea e%istentaD. Ontologia, formele e%istentei, specificul e%istentei umane.



E#istenta categorie fil. care desemneaza lumea obiectiva, materia, natura ce e#ista independent de constiinta, de asemene procesul vietii materiale a oamenilor. E#ist'este notiunea cea mai generala care cuprinde tot ce fiinteaza independent devointa omului, tot ce e#ista$ realitatea material'obiectiva, valorile spirituale si e#istenta omului. . -rima concepţie filosoficdespre e#istenţă au formulat'o reprezentanţii şcolii de la 2ilet, pentru care e#istenţa coincidea cu cosmosul material.-armenid înţelege e#istenţa ca ceva ideal, unic, neschimbător şi veşnic. eraclit dimpotrivă considera e#istenţa ca o veşnicschimbare şi dezvoltare. Filozofia medievală contrapunea e#istenţa divină *adevărată+ cu e#istenţa creată *neadevărată+. "nfilozofia epocii moderne se formulează înţelegerea naturalistă a e#istenţei ca realitate fizică ce e#clude din ea conştiinţa(ceasta notiune des se confunda cu asa e#presii ca lumea, realitatea, universul.ea este o caracteristica integrala a lumii,

reflecta totalitatea lumii prin fiintarea, e#istenta ei. n sensul larg al cuvintului a e#ista inseamna a fiinta. ( e#ista esteechivalent cu a fi. E#ist. este unitatea realitatii obiective si subiective. n filozofia dialectico'materialista e#istenta seintelege ca unitatea realitatii obiective si subiective, ea are mai multe niveluri natura organica si neorganica, biosfera,e#istenta sociala, e#istenta personalitatii, valorilor culturale, principiilor si categoriilor cunoasterii stiintifice. Deosebimurmatoarele tipuri de e#istenta$%istenta naturii si lucrurilor in natura. ;atura ca totalitate este vesnica si netrecatoare, ea este infinita in timp si spatiuiar componentele naturii finite, schimbatoare si trecatoare. E#istenta naturii este independenta de vointa oamenilor, eae#ista ca atare, nemi=locit si este egala cu sine insasi ce se e#prima prin notiunea 5e#istenta in sine6.%istenta omului. El este ca organism viu, ca reprezentant a speciei omo sapiens, ca fiinta cugetatoare, ca fiinta social'istorica.%istenţa spiritualului cuprinde diferite procese psihice şi conştiente a activităţii umane, cunoştinţele materializate în lim

şi sistemele simbolice%istenta sociala este procesul real al activitatii vitale a oamenilor, procesul de reproducere a vietii materiale a oamenilo-roblema e#istentei presupune citeva momente. !e e#istaM &umea. ?nde e#istaM (ici si peste totul. !it de mult e#istaM (cusi totdeauna. &umea a fost, este si va fi, ea este netrecatoare. &ucrurile concrete sunt finite, trecatoare. -roblema e#istenteiconsta in unitatea contradictorie a e#istentei naturii ca netrecatoare si e#istenta trecatoare a lucrurilor. &umea este unitateatot ce e#ista.

45. Problema substantei. ualismul si monismul. Conceptia pri$itor la substanta promaterie.

Formele e#istenţei ne arată diferite moduri de fiinţare a lumii. "nsă apare problema esenţei lumii, temeliei interne a e#istenEa îşi găseşte oglindire în categoria de substanţă. #ubstanţa *din lat. %ubstanţia esenţă, ceea ce stă la temelie+ în sensul

larg al cuvîntului este sinonimul materiei, corporalităţii. "n filozofie substanţa este temelia a tuturor ce e#istă, ceva stabil,neschimbător în comparaţie cu stările şi însuşirile schimbătoare. %ubstanţa e#istă prin sine însăşi, este cauza primară ae#istenţei şi tuturor schimbărilor. %ubstanţa caracterizează realitatea din punctul de vedere a unităţii ei interne, a interacţiuntuturor formelor de mişcare şi contradicţiilor ei. !a esenţă ea se formulează de=a la (ristotel, este cercetată de stoici,3.Descartes şi /.%pinoza. "n istoria filosofiei e#istau diferite reprezentări despre substanţă. Filosofii din <recia anticăînţelegeau substanţa în mod naturalist, ca material din care constă lumea. Ei reduceau substanţa la ceva corporal, la obiect însuşiri a obiectului inpenetrabilitatea, spaţialitatea, inerţia ş.a. 3.Descartes, /.%pinoza înţelegeau substanţa ca ultimainstanţă a e#istenţei. "n mar#ism substanţa este echivalentul corporal al materiei. -e baza înţelegerii substanţiele a materieimaterialismul dialectic priveşte toată varietatea e#istenţei sub aspectul unităţii materiale. E#istenţa, lumea, universul în



această concepţie este o multitudine infinită a unităţii materiale a lumii. ?nitatea materială a lumii se demonstrează printotalitatea realizărilor ştiinţei şi practicii umane *legea conservării şi transformării energiei, unitatea lumii vegetale şi animş.a.+.După interpretarea temeliei lumii se poate evidenţia$

• Monism concepţie care recunoaşte ca temelie a e#istentului o substanţă unică fie ea materială ori spirituală.

istorie a e#istat monism materialist şi idealist.• ualism ' concepţie ce afirmă două substanţe egale *care nu se reduc una la alta+, două începuturi în e#plica

lumii materială şi spirituală. 3eprezentanţii dualismului au fost -laton, 3.Descartes.• Pluralism ' teorie ce admite o multitudine de începuturi ori tipuri de e#istenţă. Drept e#emplu pot servi concepţ

lui Democrit, Empedocle, (na#agora ş.a.

42.efinitia categoriala si gnoseologica a materiei. Principalele ni$eluri de organizaremateriei.

M0(/I0 ' categorie filosofică pentru desemnarea realităţii obiective, care îi este dată omului în sensaţiile lui, c

este copiată, fotografiată, reflectată de sensaţiile noastre, e#istînd independent de ele *G..&enin+. 2ateria este multitudininfinită de obiecte şi sisteme care e#istă în lume, e#istă real, independent de conştiinţa omului.

Prima etapă era reprezentarea concret'senzorială a materiei. "n <recia (ntică ea era ca temelia, substratul, începututuror lucrurilor şi se înţelegea ca ceva omogen, nechimbător, necreabil şi indiscutabil.. 0 doua etapă înţelegerea mateca substrat *substanţă+. (ristotel înţelegea materia ca substrat, ca ceva pasiv, amorf, acalitativ, ca material pentru obiectefenomene."n concepţiile materialismului mecanicist, metafizic din acea perioadă materia se înţelegea ca o totalitate însuşiri a corpurilor *întindere, formă, greutate, mişcare+ care acţionează asupra organelor de simţ. "n această noţiune ro principal îi revine corporalităţii ce se baza pe categoriile ştiinţei din acel timp ' atom, substanţă, masă. 0 treia etapreprezentarea filosofico'gnoseologică a materiei. 2aterialiştii francezi Diderot, olbach, elveţius ş.a. neagă concepdespre materie ca o substanţă omogenă şi inertă. După părerea lor materia în general este tot aceia ce corespunde realită

obiective şi afectează simţurile noastre într'un mod oarecare. (ceastă idee o dezvoltă mai departe F.Engels, care arată materia ca atare este o pură creaţie a gîndirii şi o abstracţie, noi nu ţinem seama de deosebirile calitative ale lucrurilor, atucînd le unim în noţiunea de materie. ;oţiunea ştiinţifică de materie a fost dată de către G.&enin *categorie filosofică pentru desemnarea realităţii obiective, careste dată omului în sensaţiile lui, care este copiată, fotografiată, reflectată de sensaţiile noastre, e#istînd independent de elEa a fost elaborată avînd în vedere critica materialismului mecanicist şi metafizic şi noile tendinţe în dezvoltarea ştiinţei. sfîrşitul sec.>> în fizică au loc un şir de descoperiri*electronul, radioactivitatea, razele 3ontghen+ care au revoluţioniştiinţa, au dus la schimbarea radicală a concepţiilor despre lume. ;oţiunea filosofică ' materia este categorie pendesemnarea realităţii obiective, a tot ce e#istă independent de conştiinţa omului, independent de aceea cunoaştem noi acearealitate ori nu. ;oţiunea naturalist'ştiinţifică reflectă cumeste însăşi această realitate obiectivă. 2ateria este obiectivă, universală, necreabilă şi indiscutabilă, se găseşte în mişcare, timp şi spaţiu. Ea e#istă

substanţă şi cîmp. 2ateria ca substanţă este realitatea obiectivă corporală, tot ce are masă de repaos. !împul este o varietatmateriei, care n'are masă de repaos şi depinde de diferite interacţiuni şi relaţii a corpurilor materiale. 2ateria ca substane#istă ca diferite tipuri de sisteme materiale cu anumite niveluri structurale$ particulele elementare, atomii, moleculecorpurile macroscopice, organismele vii, biocenozele, societatea umană, sistemele geologice, -ămîntul şi alte planete, aştgala#ia, sistemul de gala#ii, metagala#ia ş.a. 2ateria ca realitate obiectivă este caracterizată prin diferite forme de e#istenînsuşiri şi legături universale$ timp, spaţiu, mişcare, cauzalitate, legitate, structuralitate



46.0tributele materiei3 miscarea, spatiul si timpul. Miscarea si dez$oltarea.

MIEC0/0 ' mod de e#istenţă, atribuit inerent al materiei, este orice schimbare în genere, ori totalitatea schimbărilor ce au în univers*natură, societate+. E#istă două concepţii despre mişcare şi dezvoltare dialectică şi metafizică.!oncepţia metafizrecunoaşte mişcarea, însă o inperpretează în mod limitat, unilateral. zvorul dezvoltării ea o vede în afara obiectelorproceselor, iar ca consecinţă ' recunoaşterea primului imbold. 2etafizicienii privesc mişcarea nu ca o însuşire internă a materci ca o formă care se întroduce în materie din e#terior. "nsuşirea permanentă a materiei ei socoteau repaosul, iar mişcare ca cecare distruge repaosul. 2etafizicienii nu admiteau multitudinea calitativă a formelor de mişcare, orice mişcare ei o reduceaudeplasarea corpirilor în spaţiu, ca rezultat ' absolutizarea formei mecanice de mişcare a materiei.!oncepţia dialectică socoate că în realitate e#istă o multitudine calitativă de forme de mişcare a materiei. %ub forma demişcare se înţelege un anumit tip de interacţiune între obiecte şi fenomene şi un purtător material specific al acestei mişcări. FEngels evidenţiază cinci forme de mişcare a materiei$ mecanică, fizică, chimică, biologică şi socială.2işcarea, spaţiul şi timpul sunt categorii filosofice, atribute ale materiei care e#primă modul ei de e#istenţă$ variabilitatea*mişcarea+, diversitatea *spaţiul+ şi dezvoltarea succesivă legică *timpul+. #paţiul este modul de e#istenţă a materiei ce e#primproprietatea obiectelor şi fenomenelor de a avea întindere, dimensiuni, structuralitate şi interacţiune. (impul este modul dee#istenţă a materiei care reflectă durata, coe#istenţa, succesiunea schimbării şi dezvoltării sistemelor materiale. "n istoriafilosofiei au fost diferite reprezentări, că spaţiul şi timpul e#istă ca atare, e#istă independent de materie *.;eNton+, ori că

timpul si spaţiul nu e#istă obiectiv, ci este numai retrăiri subiective *.:ant+. %paţiul şi timpul sunt proprietăţi, însuşiri aobiectelor materiale şi ele nu pot e#ista în afara materiei şi obiectelor materiale. %paţiul şi timpul fără materie nu prezintă nimsunt nişte reprezentări goale, abstracţii ce e#istă doar ăn imaginaţia noastră. %paţiul şi timpul au un şir de proprietăţi generale specifice. &a însuşirile generale se referă caracterul lor obiectiv şi absolut, interacţiunea lor unul cu altul şi cu mişcarea,dependenţa lor de relaţiile structurale, infinitatea lor cantitativă şi calitativă. Ele au un caracter contradictoriu, sunt continuie şdiscontinuie, absolute şi relative, unitare şi diverse, finite şi infinite. %paţiul şi timpul depind de proprietăţile e#istenţei. Dinacest punct de vedere putem evidenţia spaţiul şi timpul astronomic, fizic, biologic, psihologic şi social. &a proprietăţile specifise referă caracterul tridimensional al spaţiului şi unidimensional al timpului. )impul este ireversibil şi asimetric.#paţiul şitimpul fizic sunt caracteristici ale materiei fizice, ele depind de particularităţile realităţii noastre fizice, au dimensiuniconstante. )impul pe planeta noastră peste tot locul curge uniform, pe alte planete depinde de viteza rotirii acestor planete

47.0portul medicinei pri$itor la dez$oltarea conceptiilor filosofice despre formelemiscarii, spatiului si timpului.

#paţiul şi timpul biologic caracterizează lumea vie. %paţiul biologic este totalitatea biocenozelor şi biogeocenozelorreflectă o anumită structuralitate şi densitate a relaţiilor organismelor vii. )impul biologic este intensivitatea proceselor şiritmurilor biologice, durata schimbărilor biologice a organismelor vii. 4rice organism viu are ceasul său, ritmurile sale caredepind de intensivitatea proceselor fizico'chimice şi biologice. #paţiul uman *social şi individual+ este spaţiul real cu careinteracţionaeză oamenii şi societatea, este asimilarea spaţiului încon=urător şi includerea lui în sfera activităţii umane. Elpresupune raportul dintre natural şi artificial şi influenţa lor asupra spaţiului biologic. )impul uman deasemenea poate fi divizîn timpul social şi individual, psihologic. (impul social caracterizează durata, succesiunea, devenirea activităţii umane şirelaţiilor sociale în dezvoltarea proceselor sociale. )impul social este diferit de la o epocă la alta, el are diferită intensivitate.(impul psi"ologic este intensivitatea, durata şi ritmicitatea proceselor psihofiziologice ale omului. E#istă nu numai percepţsubiectivă a timpului, dar şi e#istenţa timpului individual. Fiecare individ are ritmurile sale temporale, care se schimbă cu vîrs"n organismul uman e#istă aproape la 9KK de ritmuri de diferită amplitudine şi intensivitate *ritmuri de o zi, o săptămînă, o lun9 luni, luni, un an, , 17, K, 1KK şi 1KKK de ani+. 3itmurile biologice îi dau posibilitate organismului de a se acomoda optimla ritmurile fizice, ritmurile naturii, de a coordona optimal procesele fiziologice pentru activitatea vitală normală. &a copiitimpul curge mai rapid *fiindcă sunt mai intensive procesele fizico chimice+, iar la bătrîni timpul se desfăşoară mai incet. "nsăpsihologic aceste procese se retrăiesc invers$ la copii timpul 5curge6 încet, iar la oamenii în vîrstă timpul 5zboară6. 4 oră



trăită la vîrsta de ani este echivalentă cu ore trăite la K de ani. -ărinţii şi copiii se găsesc în diferite dimensiuni temporale@tiinţa contemporană afirmă, că materia, mişcarea, spaţiul şi timpul se găsesc în interacţiune şi intercone#iune, formează ounitate. Despre aceaste ne vorbeşte teoria relativităţii şi alte concepţii ştiinţifice.

49.Problema constiintei in istoria filosofiei. +otiunile reflectareD si informatieD.!onştiinţa şi gîndirea noastră, oricît ar părea să fie de asupra simţurilor, sunt produsul unui organ material, corpor

produsul creerului. Din punct de vedere genetic conştiinţa s'a format ca rezultat al dezvoltării unei însuşiri generalmateriei ca reflectarea.

3eflectarea este o însuşire universală a materiei, ce rezidă în capacitatea obiectelor de a reproduce adecvat difertrăsături, caracteristici structurale şi relaţii ale altor obiecte. /eflectarea este proprietatea unor obiecte, sisteme materiale dînregistra, păstra şi reproduce urmele interacţiunii altor obiecte ori sisteme materiale."n dependenţă de nivelul de organizarmateriei se deosebesc mai multe forme de reflectare. "n natura anorganică se întîlneşte reflectarea mecanică, fizică, chimică. natura organică apare reflectarea biologică e#citabilitatea. (ceasta este capacitatea fiinţelor vii de a reacţiona selective#citanţii din e#terior ce duc la o adaptare optimală la mediul încon=urător. !u formarea omului şi societăţii apare forsuperioară de reflectare conştiinţa. -e baza reflectării apare informaţia. (ceasta este o reflectare cifrată, codificată, transmi-e baza informaţiei apar cunoştinţa. ar pe baza cunoştinţelor se formează conştiinţa.

Conştiinţa - însuşire a materiei superior organizată, funcţia superioară a creierului, specifică numai oamenilor şi legată vorbirea8 !onştiinţa este capacitatea omului de a se evidenţia pe sine însăşi din lumea încon=urătoare, de aşi da seama desplumea sa internă şi atitudinii sale către alţi oameni şi societate, ea este o reflectare concepută, înţeleasă. Ea prezintă conţinulumii spirituale a omului, cunoştinţele, convingerile, dorinţele lui, voinţa, demnitatea, speranţa, credinţa, dragostea. !onştiineste esenţa personalităţii, este o realitate specifică ' realitate ideală, subiectivă. Conştiinţa de sine ' capacitatea individului dse înţelege şi aprecia pe sine însăşi ca subiect cunoscător, simţitor şi activ. "n dezvoltarea individului ea se începe a forma devîrsta de 9 ani şi presupune anumite etape de cunoaştere pe sine însăşi. Deosebirea sa de alţii se începe de la însuşirea numelsău, corporalităţii sale, dispoziţiei şi stărilor sufleteşti, acţiunilor sale şi calităţilor personale. ?rmătoarea etapă este evidenţiesa din lumea încon=urătoare, orientarea şi înţelegerea locului său în această lume, înţelegerea sa ca reprezentant a anumitui grsocial, colectivităţi. Etapa superioară este legată de apariţia eului ca personalitate şi se manifestă nu numai prin distincţia saalţii şi mediul încon=urător, dar şi aprecierea sa ce se manifestă prin aşa noţiuni ca ruşinea, cinstea, demnitatea, datoria ş.a. %p

e#emplu, la bolnavi cu patologie psihică în primul rînd se dereglează aşa calităţi ca cinstea, demnitatea, ruşinea, pe următulbură orientarea în timp, spaţiu şi lumea încon=urătoare, iar în ultimul rînd se dereglează percepţia la nivelul corporalităţii.

4<. 0spectul ontologic, gnoseologic, de substrat si socioistoric al constiintei. #tructuconstiintei3 intelectul si gindirea, memoria, emotiile, sentimentele, $ointa. Inconstientaprecierea pozitiei lui #.!reud si a neofreudismului pri$itor la acest subiect.

4.0spectul ontologic, care presupune să răspundă la întrebarea ce prezintă conştiinţa M Din acest punct de vedconştiinţa este privită ca o realitate specifică ' realitate subiectivă, ideală. Ea este produsul dezvoltării materiale şi în acsens este un fenomen secundar.5.0spectul gnoseologic priveşte conştiinţa din punct de vedere a conţinutului ei ' ca reflectare a realităţii obiective întmultitudine infinită de cunoştinţe, legături şi relaţii, ca fenomen ideal. !onţinutul conştiinţei sunt cunoştinţele. !onştiica şi cunoştinţele au un caracter ideal.. dealul nu'i altceva decît materialul transpus şi prelucrat în creerul uman, el asens numai în aspectul gnoseologic şi poate e#ista printr'un purtător material.2.0spectul de substrat analizează conştiinţa din punct de vedere a mecanismelor realizării procesului de reflecta%ubstratul psihicii umane este creerul ' un sistem cibernetic foarte complicat. !reerul are cîteve nivele structuratrunchiul, centrele nervoase, subcorte#ul şi corte#ul. El funcţionează pe baza refle#elor, acestea sunt fenomenneurofiziologice a creierului. Fenomenele psihice apar pe baza fenomenelor fiziologice, dar ele nu se găsesc în legătucauzală. E#istă o deosebire calitativă între procesele psihologice şi fiziologice ce se petrec în creer. -rocesele fiziologsunt obiective, materiale, procesele psihologice subiective, ideale.



6.0spectul social-istoric ori genetic în care se concretizează apariţia şi esenţa conştiinţei ca produs legic a deveniriifuncţionării formei sociale de mişcare a materiei. !onştiinţa este un fenomen social şi apare numai în societate, numaactivitatea în comun. Ea este socială după izvorul, geneza, conţinutul şi funcţiile sale. -urtătorul conştiinţei este omulfiinţă socială, el devine conştient incadrîndu'se în sistemul relaţiilor sociale, asimilînd cultura umană.

#tructura conştiinţei reprezintă o totalitate de procese psihice cognitive, afective, volutive. ;ucleul conştiinţei egîndirea, intelectul. !onştiinţa este imposibilă fără cunoştinţe. !onţinutul conştiinţei sunt cunoştinţele, deci fără gîndeste imposibilă formarea conştiinţei. 'ndirea este capacitatea de analiză şi sinteză, de a căpăta cunoştinţe noi şi de afolosi în diferite condiţii. ntelectul este capacitatea individului de a înţelege şi folosi raţional cunoştinţele Memoria e

capacitatea individului de a înregistra, păstra şi reproduce cunoştinşele, informaţia. Fără memorie nu pot e#icunoştinţele.moţiile şi sentimentele sunt reflectări apreciative a realităţii, ele unesc situaţia e#terioară cu necesităomului.. Foinţa este un autocontrol a personalităţii.. Goinţa este forţa motrică a personalităţii."n structura conştiinţei evidenţien două niveluri$ conştient şi inconştient. ;ivelul conştient include acele procese psihicecare noi ne dăm seama, le înţelegem, se găsesc în centrul atenţiei noastre. Inconştient ' domeniu al psihicului ce condintr'o totalitate de procese, operaţii şi stări ce nu sunt reprezentate în conştiinţa subiectului..:ant căuta să lege inconştientul de problema intuiţiei şi a cunoaşterii senzoriale. 4 concepţie specifică despre inconştie

a fost dezvoltată de # !reud+, în care absolutiza inconştientul şi instinctele. După părerea lui psihicul omului este formadin trei niveluri$ ;ivelul inferior 5Eul'ambigen6 este 5subsolul6,aici este întuneric, domină misterul, pasiunile, aceasteste lumea unde dictează instinctele. (l doilea nivel este 5Eul6 sfera fenomenelor conştiente, autoconştiinţa individului(l treilea nivel 5%uper'Eul6 cenzura, lumea normelor sociale şi interdicţiilor *tabu+, morala.

!reudism teoria lui %.Freud, care formează baza teoretică a psihoanalizei şi metodei psihoterapeutice. Freudismul esteabsolutizarea rolului proceselor inconştiente. +eofreudism concepţie ce încearcă de a revedea ideile lui %.Freud îndirecţia socializării lor. Ei mai puţină atenţie atrag factorului inconştient în comportamentul individului, dar mai mult seocupă de rolul inconştientului în elucidarea fenomenelor sociale.

4?. eneza constiinteiG rolul muncii, comunicarii si limbii in aparitiei acesteia. imba gindirea. Constiinta si creierul. /olul cu$intului in terapie.

2unca este prima condiţie fundamentală a e#istenţei vieţii umane şi în aşa măsură, că putem afirma că munca creat pe om. Munca este o activitate sistematică de interacţiune a omului cu mediul încon=urător prin intermediul unelte

de muncă, este un proces de folosire permanentă a uneltelor de muncă. ?neltele de muncă sunt obiecte care nu satisnemi=locit necesităţile omului, dar servesc pentru producerea altor obiecte. "n uneltele de muncă se acumulează, păstreazătransmite e#perienţa, cunoştinţele umane. "n procesul muncii, folosind uneltele de muncă, are loc obiectivizareadezobiectivizarea cunoştinţelor. -entru activitate individul are nevoie de cunoştinşe, informaţie. &a animale informanecesară se transmite prin codul genetic în structura corpului, în instincte *ultimile sunt nişte programe care se declanşeazăfuncţionează automat+. -rin instincte se transmite numai e#perienţa speciei şi nu e#perienţa acumulată de indivizi. &a oapare un nou canal de transmitere a informaţiei care este mai puternic decît codul genetic. nformaţia se transmite pruneltele de muncă, în procesul

imba este un sistem semiotic format din totalitatea semnelor şi regulilor gramaticale de formare propoziţiilor şi frazelor cu sens. &imba este o totalitate de semne care servesc ca mi=loc pentru comunicarea interuma pentru înregistrarea, prelucrarea, păstrarea şi transmiterea informaţiei. &imba este forma materială de e#istenţă şi e#primargîndirii umane. <îndirea abstractă, conştiinţa sunt fenomene ideale care pot să e#iste şi să se manifeste numai prin limbătotalitate de simboluri şi semne. "n limba=ul obişnuit, natural aceste semne sunt cuvintele. !u a=utorul cuvintelor reproducrealitatea, ne formăm o reprezentare despre lume. -rin intermediul limbii se realizează cunoaşterea lumii, în limbăobiectivează conştiinţa personalităţii. Ea este un mi=loc specific social de păstrare şi transmitere a informaţiei, reglementare a comportamentului uman. &imba este un fenomen social, apare în procesul muncii din necesitatea activitîn comun şi schimbului de informaţii. Ea îndeplineşte funcţia de cunoaştere, comunicare şi e#presiv'afectivă. ?ltimafoloseşte în procesul sugestiei şi hipnozei, în medicină, artă.!uvîntul în medicină are un efect psihoterapeutic fiindacţionează asupra conştiinţei pacientului, se asociiază cu acţiunile medicului şi activitatea medicamentelor. (ceasta treb



de avut în vedere deoarece cuvîntul poate avea nu numai efect curativ, ci şi invers provoacă iatrogenii. &imba=ul estecapacitate comună tuturor oamenilor, iar limbile concrete sunt moduri particulare de realizare a limba=ului.

(ctivitatea în comun este imposibilă fără comunicare. Comunicarea este o trăsătură importantă a e#istenţei umaFără ea nu se pot forma şi asimila valorile spirituale, conştiinţa, formarea şi dezvoltarea personalităţii. !omunicarea este acanal prin care se transmite e#perienţa, deprinderile şi cunoştinţele, îmbogăţirea reciprocă a oamenilor.

4B. Constiinta sociala, esenta si formele sale.

Conştiinţa socială este categoria filosofică pentru desemnarea laturii spirituale a vieţii societăţii, totalitatea de idei, concepviziuni, reprezentări ce reflectă e#istenţa socială. E#istenţa socială este latura materială a vieţii sociale, este primară în raportconştiinţa socială, determină conţinutul şi structura ei. !onştiinţa socială este secundară, dependentă de e#istenţa .

!onştiinţă socială se găseşte in strînsă legătură cu conştiinţa individuală, se manifestă prin ea, dar şi se deoseberadical de ea. !onştiinţa individuală este totalitatea proceselor psihice a individului, care îi permit de a se înţelege pe sînsăşi, lumea încon=urătoare şi locul său în această realitate.. !onştiinţa socială e#istă prin conştiinţa indivizilor, conştiinţa individuală se constituie prin asimilarea de către individ a ideilor şi concepţiilor conştiinţei sociale !onştii

individuală e#istă ca realitate subiectivă, ideală. !onştiinţa socială are tendinţa de a e#ista relativ sinestătător."n structura conştiinţei sociale deosebim$ conştiinţa obişnuită şi teoretică, psihologia socială şi ideologia, diferite form*politica, dreptul, morala, religia, arta, ştiinţa şi filosofia+. !onştiinţa obişnuită este nivelul cel mai simplu, apare pe baactivităţii practice cotidiene şi conţine diferite cunoştinţe, viziuni, reprezentări empirice despre lumea încon=urătoare. !onştiiteoretică prezintă nivelul superior de reflectare a realităţii în diferite concepţii şi teorii, este rezultatul unor generalizărielaborări a specialiştilor.Formele conştiinţei sociale includ componenete$ relaţii *politice, =uridice, morale ş.a.+, acti$itate *politică, =uridică, religioş.a.+ şi idei şi teorii *politice, =uridice, morale ş.a +. -rimele *relaţiile şi activitatea+ sunt latura obiectivă, iar ideile şi teoriilelatura subiectivă a conştiinţei. &a formele conştiinţei sociale se referă politica, dreptul, morala, religia, arta, ştiinţa şi filosoPolitica este sfera activităţii claselor şi grupurilor sociale referitor la cucerirea, menţinerea şi folosirea puterii de stat. !onştiipolitică este totalitatea de concepţii şi teorii privind organizarea şi conducerea societăţii. economice la urma urmei se manife

ca cauza socială a activităţii politice.reptul este totalitatea de norme şi legi =uridice ce reglementează relaţiile dintre indivizi, relaţiile dintre individ şi colectivitadintre diferite instituţii sociale.Morala este totalitatea de reguli şi norme ce reglementează comportamentul oamenilor în viaţa lor personală şi socială,reflectă realitatea prin noţiunile de bine şi rău. Conştiinţa morală' latura subiectivă a moralei care prezintă totalitatea de idnoţiuni şi principii morale ce formează idealul moral /eligia ' formă specifică a conştiinţei sociale, care se caracterizează pcredinţa în fiinţe sau forme spirituale, prin oficierea unui cult şi prin e#istenţa unor instituţii şi organizaţii corespunzătoare8 0' una din formele conştiinţei sociale8 o reflectare a realităţii prin imagini concret'senzoriale8 formă specifică de activitate,procesul căreia se crează imagini artistice şi se personifică atitudinea estetică a omului faţă de lumeEtiinţa ' sferă a activităţii umane, scopul căreia este studierea obiectelor şi proceselor naturii şi societăţii, una dintre formeconştiinţei sociale.!ilozofia *gr. phileo ' iubesc şi sophia ' înţelepciune+ ' formă a conştiinţei sociale8 domeniu al culturii spirituale8 învăţătudespre principiile fundamentale ale e#istenţei şi cunoaşterii, despre lumea şi omul în ansamblu, despre raportul omului faţălume8 ştiinţă despre cele mai generale legi de dezvoltare a naturii, temelia concepţiei despre lume.

5H. Caile dialecticii3 *egel şi Mar%. ialectica ca teorie si metoda. ialectica obiecti$a subiecti$a. =nitatea dialecticii, logicii si teoriei cunoasterii. ez$oltarea si progresez$oltarea si securitatea.



Dialectica' notiune filosofica, care la origine in antichitate inseamna arta dialogului, maiestria de a a=unge la adevar prindiscutie, prin descoperirea contrazicerilor in rationamentul oponentului. !el mai mare dialectician al <reciei antice eraclitafirma ca totul e#ista si concomutent nu e#ista, deoarece totul curge si se transforma necontenit, apare si dispare. Dialectica egel prezinta intreaga lume istorica si spirituala sub forma unui proces unic in continua miscare, schimbare, transformare,dezvoltare de la treptele inferioare la cele superioare. !a izvor si forte motrice ale automiscarii si autodezvoltarii erauconsiderate contradictiile interne. 2eritul lui egel $El a formulat principiile si legile fundamentale ale acestei dezvoltari*legea unitatii si luptei contrariilor, legea trecerii schimbarilor cantitative in schimbari calitative si invers, legea negarii

negatiei+, a elaborat un sistem de categorii ale dialecticii *esenta si fenomen, continut si forma, cauza si efect, necesitate siintimplare s. a.+ prin care a e#ercitat o mare influenta asupra gindirii filosofice ulterioare. Dupa egel, miscarea, dezvoltareae#ista datorita unei idei absolute, unui spirit universal, care gindeste, formuleaza notiuni, prin miscarea carora ideea absolutase autocunoaste si in procesul acestei miscari creaza natura si societatea.. Dialectica lui egel era indreptata spre trecut siimbracata intr'o forma mistica si scolastica, care denatura realitatea, intorcind totul cu capul in =os.. Mar% si ngels auformulat dialectica ca invatatira despre cele mai generale legi de dezvoltare a naturii, societatii si gindirii umane si ca metoduniversala de cunoastere si transformare a realitatii. Dialectica este teorie filosofica, metoda si metodologie a cunoasteriistiintifice si a creatiei in genere. -rincipiile teoretice ale dialecticii constituie un continut esential al conceptiei despre lume.(stfel dialectica indeplineste functia conceptuala si metodologica. Esenta dialecticii o alcatuiesc principiile ei fundamenta*principiul cone#iunii universale si principiul dezvoltarii+, care sunt intelese cu a=utorul sistemului de legi si categorii.

(stfel dialectica îndeplineşte funcţia conceptuală şi metodologică. Esenţa dialecticii o alcătuiesc principiile ei Principdez$oltării ' concepţie conform căreia toate obiectele şi fenomenele realităţii se găsesc în permanentă schimbare, dezvoltaE#istă două concepţii despre dez$oltare - dialectică şi metafizică, care în diferit mod înţeleg izvorul, mecanismul şi direcdezvoltării. Dialectica înţelege izvorul dezvoltării ca lupta contradicţiilor interne, ca autodezvoltare, pe cînd metafizica veizvorul dezvoltării într'un imbold din e#terior, într'o forţă supranaturală. 2ecanismul dezvoltării conform dialecticii etrecerea schimbărilor cantitative în calitative, iar conform metafizicii este numai schimbări cantitative, ori numai calitatiDeosebim trei tipuri de dezvoltare ' progresivă, regresivă şi uniplanică. Progresul este dezvoltare de la simplu la compus, deinferior la superior şi care duce la acumularea structurii şi funcţiei, măreşte independenţa relativă a sistemelor, posibilităţdezvoltării în viitor. /egresul este dezvoltarea de la superior la inferior, de la compus la mai simplu, cu limitarea posibilităţisistemelor. Dezvoltarea uniplanică este trecerea de la o calitate la alta în limitele unui şi acelaşi grad de comple#itate.

71. Categoriile dialecticii3 general, particular si singularG esenta si fenomenG forma si continuparte si intregG element si structura. +otiune de sistem. Manifestarea respecti$elor categorii medicina.

Categoriile sunt noţiunile cele mai generale şi universale, care e#primă condiţiile generale ale e#istenţei, mişcării şi dezvoltfenomenelor în natură, societate şi gîndire. !ategoriile reflectă în gîndire atributele realităţii ' caracteristicile universaleinalienabile a obiectelor materiale..Deosebim categorii particular'ştiinţifice, general'ştiinţifice şi filosofice. Categoriile particular-ştiinţifice apar pe blimba=ului obişnuit şi sunt noţiunile generale care se folosesc într'o ştiinţă, reflectă trăsăturile, particularităţile şi legităţile acesştiinţe *e#emplu, element chimic, forţă, energie, boală, sănătate ş.a.+. Categoriile general-ştiinţifice prezintă noţiuni generalese întîlnesc şi sunt obiectul mai multor ştiinţe *informaţie, algoritm, structură ş.a.+. -e baza noţiunilor ştiinţifice apar categorfilosofice, care se folosesc în toate ştiinţele şi se găsesc într'o anumită corelaţie cu categoriile particular'ştiinţifice şi generştiinţifice.#ingular, particular şi general ' categorii filosofice, care reflectă diverse cone#iuni obiective ale universului. #ingularul ecategoria ce reflectă însuşirile şi trăsăturile irepetabile a obiectelor şi fenomenelor, aceea ce este caracteristic numai penlucrul dat, pentru un obiect ca atare.Particularul ' categorie filosofică ce e#primă trăsăturile specifice a unei clase de obiecceea ce le deosebeşte de alte clase ori grupuri de obiecte. eneralul categoria care reflectă însuşirile asemănătoare, comucomparabile a obiectelor materiale.



<eneralul în medicină se manifestă ca forma nozologică a bolii, ca e#presia trăsăturilor şi semnelor interne, repetabile, stabicaracteristice unei boli. -articularul este manifestarea specifică a unor boli la individul concret.. Diagnosticarea este stabilirbolii la individul concret *singular+ prin compararea cu formele nozologice cunoscute *general+ şi evidenţierea specificului *particularul+.senţă şi fenomen ' categorii filosofice care reflectă diferite laturi necesare ale tuturor obiectelor şi proceselor realităţii. Esee conţinutul intern, totalitatea de cone#iuni, relaţii, legi care determină însuşirile principale ale obiectului şi tendinţdezvoltării lui. Fenomenul e manifestarea e#terioară a esenţei, forma ei e#terioară de e#istenţă. Esenţa e#primă principabaza obiectelor, cea ce se produce în interiorul lor, iar fenomenul este e#presia e#terioara a esenţei, formă în care obiectele

manifestă la suprafaţă. "n medicină esenţa coincide cu patogeneza, iar fenomenul cu manifestările bolii, simptomele Conţinut şi formă categorii filosofice care e#primă legăturile structurale ale obiectelor şi fenomenelor. Conţinutul etotalitatea elementelor, laturilor, trăsăturilor, relaţiilor, tendinţelor şi contradicţiilor obiectelor . !orma este modul de organizae#primare şi manifestare a conţinutului. !onţinutul şi forma în biologie se manifestă ca funcţie şi structură. !uncţia este mospecific de manifestare a însuşirilor obiectului în interacţiunea lui cu obiectele încon=urătoare. #tructura este totalitat

legăturilor stabile a obiectului care asigură integritatea şi identitatea lui cu sine însăşi. Funcţia determină structura.Parte şi 'ntreg ' categorii filosofice care reflectă legături structurale, raportul dintre diferite obiecte şi legătura dintre ele. %noţiunea de 'ntreg trebuie de înţeles aşa obiect, sau unitate de obiecte, care include în sine legătura părţilor, elementelor şi cposedă aşa însuşiri ce nu se găsesc în părţile componente. Partea e#primă nu un obiect absolut singular, deosebit de lummaterială, ci aşa obiect luat în raport cu alt obiect, referitor la care el se manifestă ca parte la întreg. -artea are semnificanumai ca componentă a întregului, luată în afară de întreg ea nu mai este parte, ci formaţie materială sinestătătoare.

55. +ecesitate si intimplare. Posibilitate si realitate. Cauza şi efect. Manifestarea acestcategorii in biomedicina. Monocauzalismul si conditionalismul

Cauză şi efect - categorii filosofice care e#primă caracterul determinativ a cone#iunii universale a fenomenelor şi obiectel!auza este un fenomen care precedă şi provoacă alt fenomen ' efectul. !auzalitatea este aşa interacţiune a unui obiect asualtuia, cînd schimbările primului obiect *cauza+ precedă şi duc inevitabil la schimbările altuia *efect+. ?na şi aceiaşi cauză unele şi acelaşi condiţii întotdeauna produce unul şi acelaşi efect.Condiţia este categorie filosofică ce reflectă o formă a cone#iunii universale dintre obiecte şi fenomene fără care ele nu p

e#ista. !ondiţia este mediul ambiant în care realitatea e#istă şi se dezvoltă. !ondiţia numai contribuie la desfăşurarea legătucauzale, accelerează ori frînează manifestarea cauzei, modifică cauza şi respectiv apariţia efectului. Deosebim condiţii necesaşi suficiente !ondiţiile necesare sînt fenomene, care au loc fiecare dată, cînd apare acţiunea respectivă. !ondiţiile suficiente sacele fenomene, care neapărat provoacă acţiunea dată.Condiţionalismul ignorează rolul cauzei şi absolutizează condiţiile, nu face deosebirea dintre cauză şi condiţie, le confunsocoate că efectul depinde numai de condiţie. )rebuie de avut în vedere că condiţia este aşa fenomen care singură niciodatăgenerează efectul, ea numai contribuie la desfăşurarea cauzalităţii, modifică apariţia efectului.Monocauzalismul absolutizează rolul cauzei şi neagă specificul condiţiilor, socoate că cauza pe deplin determină efectul, cumcauza ' aşa este şi efectul. (cest curent a apărut atunci cînd au fost descoperiţi microbii ca cauze a proceselor patologi!auzalitatea se confunda cu microbul, se socotea că este destul de a găsi microbul ca să'l socotim cauză a bolii. "ntr'adevmicrobul poate fi socotit ca cauză a bolii, însă conţinutul procesului patologic depinde nu numai de microb, ci şi de condiţiinterne şi e#terne a organismului.+ecesitate şi 'nt'mplare - categorii filosofice ce reflectă legături determinative din cone#iunea universal.;ecesitatea este aşade realizare a posibilităţii, cînd obiectul are în anumite condiţii o singură posibilitate, care devreme ori mai tîrziu se transformîn realitate."ntîmplarea este aşa mod de realizare a posibilităţii, cînd obiectul are în anumite condiţii mai multe posibilităţi, dcare se realizează una din ele. /oala este fenomen şi necesar şi întîmplător. 2olipsirea de o boală infecţioasă întotdeauna eîntîmplare. Dar dacă microbul a pătruns în organism, atunci el cu necesitate provoacă procesul patologic.Posibilitate şi realitate ' categorii filosofice ce e#primă tendinţa obiectivă de dezvoltare, legătura dintre nou şi vechiprocesul dezvoltării. -osibilitatea este totalitatea premizelor necesare şi suficiente, care determină în mod legic apariţia un



sau altui fenomen. 3ealitatea este rezultatul realizării posibilităţii. "n sens larg, realitatea este totalitatea posibilităţilor realizaeste lumea încon=urătoare.. 2edicul trebuie să formeze aşa condiţii ca unele posibilităţi să se realizeze, iar altele să se e#clud

52. ialectica sc"imbarilor cantitati$e si calitati$e. Calitate si proprietate. Calitate cantitate. Masura. #alturile in dez$oltare. egea sc"imbarilor reciproce cantitati$e calitati$e in filosofie si stiinta, importanta sa pentru biomedicinaegile dialecticii sunt cele mai generale legi ale dezvoltării naturii, societăţii şi gîndirii umane. egea este reflecta

legăturilor şi relaţilor dintre obiecte şi fenomene care au un caracter intern, stabil, repetabil, esenţial.Dacă categoriile fiecăştiinţe formează un sistem de noţiuni care e#primă conţinutul ei, atunci legile ştiinţei e#primă esenţă ei. @tiinţa deviadevărată ştiinţă atunci cînd se formulează legile ei. "n acelaş timp legile au şi un conţinut obiectiv, reflectă realitatobiectivă. "n dialectică deosebim următoarele legi universale$ legea trecerii schimbărilor cantitative şi calitative, legunităţii şi luptei contrarilor şi legea negării negaţiei.egea trecerii sc"imbărilor cantitati$e 'n calitati$e ' una dintre legile fundamentale ale dialecticii, conform cărschimbarea calităţii obiectului are loc atunci, cînd acumulările schimbărilor cantitative ating o anumită limită. %chimbărcantitative se acumulează treptat şi dacă depăşesc limita măsurii, duc cu necesitate la schimbarea calităţii, iar calitatea napărută iarăşi duce la schimbări cantitative.(ceastă lege descrie mecanismul cel mai general al dezvoltării. Ea a fformulată de egel. &egea trecerii schimbărilor cantitative în calitative poartă un caracter obiectiv şi universal. !onţinutuse deescoperă cu a=utorul tuturor categoriilor dialecticii şi în primul rînd al categoriilor calităţii, cantităţii, măsurii şi saltu

dialectic. 4rice schimbare cantitativă se manifestă ca schimbare a elementelor sistemului. <radul de diferenţă dintre calitaveche şi cea nouă depinde de schimbările cantitative în obiectul vizat. -rocesul schimbării radicale a calităţii date, 5ruptuvechiului şi geneza noului se numeşte salt. El prezintă în sine o trecere de la calitatea veche la cea nouă 5de la o măsură5alta. )ransformarea unui fenomen în altul este o interacţiune a schimbărilor cantitative şi calitative, care trec prin cîteva faintermediare.

-entru medicină această lege are importanţă în înţelegerea proceselor patologice, diferenţierea lor şi determinartacticii tratamentului. /oala şi sănătatea, norma şi patologia în esenţă sunt diferite calităţi. %chimbările cantitativecalitative sunt rezultatul interacţiunii obiectelor şi fenomenelor. "nsă schimbările cantitative precedă schimbările calitati)recerea de la o calitate la alta are loc ca diferite schimbări cantitative pe care medicul trebuie să le ia în consideraţie *pena preîntîmpina dezvoltarea consecinţelor nedorite+. (cţiunea medicamentelor deasemenea depinde de doză şi combina

preparatelor medicamentoase.

56. egea unitatii si luptei contrariilor, manifestarea sa in biologie si medicina.

egea unităţii şi luptei contrariilor - una din legile fundamentale ale dialecticii, care dezvăluie sursa automişcării şi dezvoltobiectelor şi fenomenelor. Ea e#primă esenţa, 5nucleul6 dialecticii, deci reflectă procesele din profunzime, de la nivelul esenzvorul dezvoltării este contradicţia dialectică. 4rice obiect şi fenomen prezintă unitatea şi lupta părţilor contrare. !ontrarsunt acele laturi şi tendinţe ale obiectelor şi fenomenelor ce se e#clud şi se condiţionează reciproc. Ele au caracter obiectivuniversal şi interacţiunea lor formează contradicţia dialectică. !ontradicţia dialectică e#istă în toate obiectele şi fenomenele,schimbă numai stările lor, parametrii cantitativi, caracterul contradicţiilor şi semnificaţia lor pentru sistem. &aturile ei suunitatea şi identitatea *armonia+, deosebirea şi contrariul *disarmonia+, contradicţia *conflictul, lupta+. !ontradicţia dialectacutizîndu'se duce la conflict, iar ultimul cu necesitate trebuie să fie rezolvat. "n procesul rezolvării contradicţiilor se lichideanumai acele momente care s'au învechit şi frînează dezvoltarea. !u rezolvarea unor contradicţii apar altele şi asta are permanent.



/oala apare ca rezultat a interacţiunii părţilor contrare factorul nociv şi forţelor de rezistenţă a organismului. "nsă pentru meeste important nu numai de a cunoaşte care's părţile contrare, dar şi caracteristica lor concretă *patogenitatea microorganismustarea forţelor de rezistenţă a bolnavului ş.a.+.

7. +egarea si sinteza dialectica. +egarea negatiei. #emnificatia filosofico-metodologica a leginegarii negatiei pentru biomedicina.

egea negării negaţiei ' proces a dezvoltării, conform căruia vechiul este negat de către nou, iar noul la rîndul său este negatceva şi mai nou. +egarea dialectică este categoria filosofică care e#primă momentul de legătură, succesiune a diferitor etastadii în procesul de dezvoltare a realităţii. Dezvoltarea este un proces de trecere de la o calitate la alta, de la vechi la nou, deinterior la superior. (ceastă trecere are loc prin depăşirea vechiului, cînd calitatea veche nu se distruge complet şi definitiv, cidistruge numai aceia ce s'a învechit, ce n'are viitor, ce frînează dezvoltarea, iar tot ce'i pozitiv, nou, valoroc, are perspectivăpăstrează, se transmite mai departe. ;egarea dialectică este un moment necesar în procesul dezvoltării şi este o formă rezolvare a contradicţiilor *prin depăşire+. ;egarea dialectică are un caracter obiectiv, universal, e#istă în toate obiectelefenomenele realităţii. Deosebim cîteva tipuri de negare$ negarea distructivă, depăşirea şi transformarea. ;egarea distructivă dula discompunerea obiectului, sistemei, momentul de conservare, srabilizare practic lipseşte. Depăşirea este aşa negare unde loc sinteza contrariilor. )ransformarea este modificarea depăşirii, este trecerea de la o calitate la lata.;egarea dialectică este o autonegare, fiecare obiect şi fenomen a realităţii conţine în sine propria sa negare. -rocesul acesta elegic, permanent, infinit. &egea negării negaţiei a fost formulată de către egel, care evidenţia în ea trei etape. Dezvoltareaîncepe de la prima etapă ' teza, ce în procesul de negare se transformă în partea sa contrară ' antiteza, iar negarea antitezei *negarea negaţiei+ duce la sinteză. %inteza este unitatea dialectică a contrariilor *tezei şi antitezei+ şi nu'i altceva dereîntoarcerea la etapa iniţială la un nivel mai înalt. Esenţa legii negării negaţiei constă în rezolvarea contradicţiilor prin negadialectică, ce se caracterizează prin continuitate, succesiune, repetabilitate şi caracterul de spirală a dezvoltării. "n procedezvoltării permanent apare ceva nou, care n'a e#istat în trecut şi este negarea dialectică a vechiului. "n procesul negădialectice se neagă nu toate însuşirile şi laturile obiectului, ci numai acele care sau învechit, n'au perspectivă, care frîneadezvoltarea. ;oul, pozitivul într'un mod restructurat se transmite în altă calitate, iar acumularea lor se manifestă ca continuitasuccesiune, caracter ascendent al dezvoltării. 3epetabilitatea proceselor şi fenomenelor are loc la o treaptă mai înaltă şi deanu este o mişcare în cerc ori rectilinie. &egea ne arată direcţia dezvoltării, ce se manifestă în formă de spirală. "n secolul trecu

fost formulată de către E.aechel şi F.2uller legea biogenetică, conform căreia orice organism viu poartă în sine nu numtrăsăturile individuale personale, dar şi trăsăturile strămoşilor săi, că ontogeneza repetă filogeneza.

59. Continutul si esenta informaticii in raport cu cibernetica. Informatica medicala3 aspecfilosofice si sociometodologice

!ibernetica apare în prima =umătate a secolului nostru şi este produsul nemi=locit al progresului tehnico'ştiinţific, una dincele mai mari realizări ale ştiinţei contemporane. "ntemeietorul ei se consideră ;.Oiener, care definea această disciplinădrept o ştiinţă despre diri=are şi cone#iuni în organismele vii şi maşini. %avanţii sovietici /./iriucov, ;.2oiseev, (.!olmogorov dezvoltă mai departe această ştiinţă, subliniind diferite aspecte cibernetica este ştiinţa generală despre

diri=area în diverse domenii ale activităşii omeneşti, ale lumii vii şi ale tehnicii8 cibernetica este ştiinţa despre legile generaale transformării informaţiei în sistemele comple#e de diri=are. !u alte cuvinte cibernetica este o teorie a sistemelorcomple#e, autoorganizatorice.!ibernetica a apărut ca un produs şi un mod de soluţionare a anumitor contradicţii în dezvoltarea societăţii. Din mulţimea d premise putem evidenţia premisele ştiinţifice *necesitatea în integrarea cunoştinţelor+, te"nice *necesitatea în mecanizarea proceselor informaţionale+, de producere *modificările în modul de producere tehnologic+ şi logico-matematice *formarenoilor discipline matematice teoria =ocurilor şi operaţiilor, teoria informaşiei, programarea lineară ş.a.+.!ibernetica poate fi reprezentată ca o orientare ştiinţifică integrală, care poartă un caracter general'ştiinţific regional. Ea se



bazează pe interacţiunea a trei grupe de ştiinţePsociale, naturaliste şi tehnice. "n afară de aceasta cibernetica foloseşte aşanoţiuni general'ştiinţifice ca sistem, structură, informaţie, funcţie, model, algoritm, probabilitate ş.a.!a orice ştiinnţă cibernetica are principiile sale. ?nul din cele mai de vază principii este principiul cone#iunii informaţiona!one#iunea informaţională este foarte importantă pentru păstrarea integrităţii sistemelor cibernetice şi poate fi considerhotărîtoare pentru ele. (lt principiu de e#istenţă şi funcţionare a sistemelor de autodiri=are este principiul de reflectare actstrîns legat de principiul legăturii inverse. -rincipiile menţionate mai sus sunt indisolubile de principiul certitudiFuncţionarea sistemelor cibernetice nu'i altceva decît procesul de asigurare a integrităţii şi certitudinii lor. %tările interioale sistemelor e#aminate sunt funcţional invariante în sensul orientării lor spre atingerea unui anumit scop necesar pen

supravieţuirea sistemelor. 4 astfel de invariantă funcţională este rezultatul procesului consideranţei şi realizării scopul-rintre celelalte principii ale ciberneticii e logic să fie evidenţiat principiul ierarhic *subordonării+, diversităţii necesacompletării e#terioare şi adaptării. "n acelaşi timp accentuăm că nici unul din principiile enumerate nu poate fi realizat izode altele. Ele formează un sistem unic, deschis pentru alte legităţi necunoscute încă nouă.

5<. Problema trombozeiD informationale. Informatizarea ca proces si legitate. 0cti$itateamedicalaG etapele si directiile informatizarii medicinei

Intelectualizarea este creşterea ponderii muncii intelectuale în toate sferele producţiei sociale, în activitatea spiritua personalităţii, ma=orarea capacităţilor creatoare şi legăturilor informaţionale în societate. ntelectualizarea depinde

crearea unui mecanism de utilizare raţională a informaţiei şi perfecţionare a legăturilor informaţionale. ntelectualizarea naltceva decît unirea capacităţilor intelectuale a individului cu posibilităţile tehnicii informational'electronice."ncă F.Engels afirma, că dezvoltarea ştiinţei se intensifică proporţional patratului distanţei *în timp+ de la punctul ei iniţia"n timpul nostru are loc creşterea e#ponenţială a informaţiei Flu#ul informaţiei tehnico'ştiinţifice se măreşte permanent.Dacă 1 7K ani în urmă volumul informaţiei ştiinţifice se dubla la fiecare ani, în ultimul timp dublarea are loc anual

5E#plozia6 informaţională, acompaniată de lipsa informaţională se numeşte criză informaţională, iar mai e#actrombozăD informaţională. 5)romboză6 informaţională se manifestă cel puţin în trei momente de bază. "n primul rîndcontradicţia dintre posibilităţile limitate ale omului de a prelucra şi percepe informaţia. "n al doilea rînd, în producerea uncantităţi considerabile a informaţiei suplimentare, care îngreunează şi împiedică calea spre utilizarea socioinformaţfolositoare. "n al treilea rînd, în încălcarea integrităţii sistemelor comunicaţiilor sociale, care se e#primă în hipertrofier

intereselor departamentale în detrimentul celor ştiinţifice generale.4biectul medicinei *omul, sănătatea şi boala+ este foarte complicat. "n activitatea vitală normală şi patologică a omului semanifestă şi subordonează toate formele de mişcare a materiei, unitatea aspectului biologic şi social, de aceea rezolvarea problemelor medico'biologice, sanitaro'igienice şi clinice este imposibilă fără o metodologie filosofică.

(ctivitatea medicală are un caracter contradictoriu, comple#, în care se intercalează factorul obiectiv şi subiectconştient şi spontan, necesar şi întîmplător. /olnavul este şi obiect şi subiect al medicinei. "n activitatea medicală predomfactorul subiectiv. "n procesul activităţii sale medicul percepe în mod subiectiv starea obiectivă a bolnavului, iar în senzaţsubiective ale pacientului se reflectă schimbările obiective ale organismului, care în unele momente nu pot fi descoperitea=utorul aparatelor, dar care trebuie să fie evidenţiate de către medic. @i în acelaşi timp, metodele de e#aminareorganismului uman sunt într'o măsură oarecare subiective, deoarece rezultatul acestor metode depind de e#perienţacalificarea medicului, de atitudinea lui faţă de profesia sa.

%pecificul activităţii medicale constă în aceea că medicul are de a face cu informaţia despre pacient care e5codificată6 în diferite simptome şi sindrome şi trebuie descifrată şi interpretată.(ceastă activitate este orientată mai întîitoate spre culegerea şi prelucrarea informaţiei, ea se deosebeşte printr'o tehnologie originală. !ulegerea informaţieicomplică în permanenţă, în ea se includ diverse mi=loace tehnice, fizice, chimice, biologice şi alte metode de diagnosticar

5?. Informatica sociala. /e$olutia informatională. #ocietatea informationala. !enomenelerudimentare si subtil-$ibratile in societate



Informatica socială este disciplina care studiază legităţile şi tendinţele de interacţiune a societăţii şi informaticii, adică a proceselor de informatizare a societăţii şi socializare a informaticii. "n faţa informaticii sociale stau trei sarcini strîns legatîntre ele$

• cercetarea consecinţelor sociale ale informatizării, studierea condiţiilor şi premizelor sociale ale informatiză

evidenţierea şi cerecetarea proceselor şi tendinţelor sistemelor socioinformaţionale om'computer.nformatica şi sistemul socioinformaţiei dialectic interacţionează, funcţionează împreună şi n'are sens de a absolutiza atîtinformatica, cît şi sistemul socioinformaţiei. nformatica socială se ocupă cu problemele teoriei şi practicii informaţieisociale.

Memoria socială poate fi caracterizată drept o informaţie acumulată pe parcursul dezvoltării social'istorice, stabilită înrezultatul activităţii practice şi de cunoaştere, transmisă din generaţie în generaţie cu a=utorul mi=loacelor social'culturale.Intelectul social este o formă stabilă a activităţii gînditoare în comun a oamenilor. ntelectul social nu reprezintă sumaintelectelor individuale, ci sistemul al cărui nivel de restituire se determină nu atît de capacităţile oamenilor ce întră în el, cde relaţiile de comunicare dintre ei

#ocietatea informaţională este un stadiu netradiţional al progresului social apărut în mod obiectiv în mer progresului istoric. "n comparaţie cu societatea industrială ea presupune un nivel înalt cu mult mai calitativ de dezvoltarforţelor de producţie pe contul aplicării formelor şi metodelor intensive de lucru, tehnologiilor neordinare. /aza dinamisociale a societăţii informaţionale o alcătuiesc posibilităţile informaţionale$ cunoştinţele, ştiinţa, factorii organizatoriccapacităţilor oamenilor, iniţiativa lor de creaţie, tradiţiile. %ocietatea informaţională este societatea în care$

• informaţia şi resursele informaţionale prezintă cel mai mare capital, 'se garantează accesul liber la informaţie a fiecăruia,'

garantează securitatea informaţională,' baza dezvoltării economice şi sociale sunt tehnologiile informaţionale *scientofagse asigură securitatea ecologică, ' se rezolvă problema 5trombozei6 informaţionale,' se realizează unitatea globală a întrecivilizaţii pe baza informaţională,' ma#imal se realizează principiile şi idealurile umanistice.

-e baza societăţii informaţionale apare societatea ecologică. -entru societatea ecologică, ca şi pentru societatinformaţională este caracteristic utilizarea largă a computerilor, inclusiv şi personale, în toate sferele sociale, mi=loacecontemporane de telecomunicaţii, crearea produselor şi serviciilor informaţionale, băncilor de informaţii şi accesul liberele.

Evoluţia civilizaţiei a determinat apariţia, apoi şi dezvoltarea ulterioară a unui nou fenomen ' a fenomenului lusubtil-$ibratile sociale. "n studierea lor e logic a evidenţia trei tipuri de structuri şi corespunzător trei tipuri de mecanisminiţiale *structurile străvechi de la care porneşte evoluţia sistemelor+, obţinute *apărute pe parcursul evoluţiei sistemelo

(ceste două genuri de structuri şi mecanisme se pot numi de bază. De asupra acestor fenomene se plasează structurilmecanismele subtil-$ibratile, adică structurile cele mai superioare care sunt foarte sensibile faţă de progres şi pe carevoluţia informaţional'tehnologică contemporană le'a lansat pe primul plan, le oferă rolul cheie în evoluţia ulterioarsistemelor sociale.

&umea subtil'vibratilă socială include în sine mecanismele şi structurile politice, economice, =uridice, intelectuale, psihologice, de moralitate, spirituale care asigură protecţia socială şi inviolabilitatea persoanei, condiţiile pentruautodeterminarea ei şi acţiunea efectivă asupra progresului social.3evoluţia informaţional'tehnologică schimbă radical factorii, condiţiile şi scopurile progresului social. 3esursa de bază aomenirii o constituie acum informaţia, iar mi=locul decisiv în procesul de coe#istenţă şi dezvoltare îi aparţine intelectuluisocial. ;ucleul tehnologiei de reînnoire devine ingineria cunoştinţelor.

%tructurile şi mecanismele sibtile sunt legate de obiectele nemateriale *intelectuale, spirituale, morale+ şi prin aceasta manifestă 5fineţea6 lor principală. Fenomenele nominalizate în organismul social constituie structurile vibratile. nstituţiileopiniei publice *presa, radioul, televiziunea+, religiile, curentele politice şi diverse asociaţii, astfel de pături specifice ale populaţiei cum ar fi studenţimea, savanţii, scriitorii, pictorii, compozitorii primii se includ în mişcare, încep tot mai putern5a vibra6 în prezenţa fenomenelor antisociale.

5B. #istemele informationale in acti$itatea medicala si caile computerizarii sferii biomedicaleProblemele si perspecti$ele informatizarii medicinii si ocrotirii sanatatii in /epublica Moldo$



Dezvoltarea medicinei duce inevitabil la specializarea îngustă, medicii ocupîndu'se numai de anumite funcţii, organe oriprocese patologice. (sta'i clar deoarece flu#ul informaţional permanent creşte, iar specialistul nu'i în stare să cuprindă toatăaceastă informaţie. %oluţionarea acestor probleme este posibilă prin informatizarea sferei medicale, întroducerea şi folosirea tmai largă a sistemelor informaţionale. !lasificarea acestor sisteme poate fi$

1. "n dependenţă de metoda de prelucrare a informaţiei

• %isteme informaţionale de căutare bazate pe tehnica de calcul de perforare.

• %isteme informaţionale de căutare de gen manual.

• %istemele automatizate de prelucrare a informaţiei medicale.

• %istemele e#pert.7. "n dependenţă de destinaţie

• %isteme informaţionale de căutare.

• %isteme informaţionale de prelucrare.

• %isteme de diri=are.

• %isteme automatizate de conducere * %(! +.

9. După sarcina lor • %isteme de cercetare.

• %isteme de diagnosticare.

•

%isteme de pronosticare.• %isteme de supraveghere şi comandă.

• %isteme de tratament.

mplementarea pe larg în practica curativă a sistemelor informaţionale constituie una din cele mai avanta=oase orientări îndomeniul utilizării 2E! în medicină. 2edicul de cele mai multe ori greşeşte la stabilirea diagnosticului ori tratament din cauzcă a uitat un oarecare simptom. !omputerul posedă o calitate minunată nu numai în capacitatea de a culege şi acumulae#perienţa medicilor, dar şi de a o transmite lucrătorilor practici ai sferei medicale."n multe instituţii curative metodele avansate, progresive îşi croiesc drum în viaţă, favorizînd sporirea eficacităţii practicii

curative, sistemului de ocrotire a sănătăţii în întregime.-ractic informaţia în întregime despre bolnavi, munca medicilor,personalul administrativ'economic, farmacie se întroduce în computer. (ceaste şi multe alte măsuri oferă posibilitatea de a'i

elibera pe medici de o muncă necreatoare secundară,;oi tehnologii informaţionale sunt implementate şi în !entrul 3epublican de Diagnosticare medicală şi alte instituţii medicale"n computer a fost întrodusă informaţia despre mecanismul acţiunii, indicaţiilor şi contraindicaţiilor preparatelor curative,e#istenţa lor în depozite şi farmacii. (ceasta permite medicului a găsi o cale cu mult mai concretă de tratare a bolnavilor.4 buparte din medici nu au o prgătire specială pentru acest lucru sau nici nu doresc s'o aibă.-regătirea cadrelor medicale pentru munca în medicina informatizată nu corespunde cerinţelor timpului. -rogramele sunt puţiadaptate la practica medicală, sistemul de ocrotire a sănătăţii în întregime. -e lîngă toate acestea învăţămîntul se desfăşoară, dregulă, în afara instituţiilor medicale.(ltă problemă este legată de acea situaţie, în care aplicarea 2E! în ocrotirea sănătăţii nu este legitimată. !hiar şi acolo undefuncţionează în mod normal computerele, nu s'a contramandat foile de observaţii şi fişele de ambulator, medicii ca şi 7KK ani urmă mai mult de =umătate din ziua de lucru scriu şi completează diferite 5hîrtii6. -rogramiştii sunt anga=aţi în orice funcţii

numai nu ca programişti.-entru medicină o problemă din cele mai serioase este unificarea noţiunilor medicale. "n sfera medicală e#istă foarte multecategorii, care cu greu se supun sistematizării şi formalizării. ;u toate simptomele şi termenii medicali pot fi e#primaţicantitativ. ?n şir de afecţiuni se caracterizează printr'o mare diversitate a simptomelor, iar fiecare medic fi#ează doar acelesimptome, cărora el le dă preferinţă sau pe care el le consideră mai necesare.

2H. Cunoasterea ca obiect al analizei filosofice. #cepticismul si agnosticismul. Cunoasterea careflectare. Obiectul si subiectul cunoasterii



Cunoasterea este proces de reflectare a realitatii obiective in constiinta oamenilor, proces de activitate creatoare decapatare, reproducere si functionare a cunostintelor. !unoasterea este latura ideala a activitatii umane. (ctivitatea decunoastere este studiata de mai multe stiinte$ psihologie, fiziologie, cibernetica, semiotica, lingvistica, logica formala s.a. psihologie pe primul plan sta studierea formelor si proceselor de cunoastere$ senzatii, perceptii, imaginare, gandire, memosi acele stari psihice ce au o atitudine nemi=locita la cunoastere. !unoasterea este un fenomen socio'uman foarte complicaun domeniu al raporturilor dintre om si realitate. n cadrul acestor raporturi omul creaza un sistem specific de produse princare el insuseste realitatea, o apropie si o acomodeaza la necesitatile sale. 3ezultatul cunoasterii sint cunostintele in care sefi#eaza e#perienta umana, se constituie planul ideal al activitatii. !unoasterea este un proces de activitate spirituala a

oamenilor.)eoria cunoasterii cerceteaza trei feluri de relatii$ 1+ dintre subiect si obiect *problema aparitiei cunostintelor+8 7+ dintresubiect si cunostinte *problema asimilarii, transmiterii cunostintelor+8 9+ dintre cunostinte si obiect *problema adevarului+8Filosofia indeplineste si functia metodologica formulind calea si principiile gnoseologice a cunoasterii. #cepticism 'conceptie si orientare filosofica ce e#prima indoiala in ceea ce priveste posibilitatea atingerii adevarului. %cepticii pun laindoiala posibilitatea unei cunoasteri sigure si nu admit adevarul de valoare generala. Esenta scepticismului consta insubiectivism si relativism, care practic neaga deosebirea si contradictia dintre adevar si eroare si prin aceasta e#clud posibilitatea =udecatilor adevarate. 0gnosticism ' ceea ce nu este accesibil cunoasterii+ ' doctrina si curent filosofic careneaga complet sau partial posibilitatea cunoasterii lumii.Conceptia ca cunoasterea este reflectarea lumii obiective se intilneste inca la filosofii din <recia antica. Dar aceastareflectare se intelegea ca o reproducere pasiv. 3eflectarea constituie baza fundamentala a teoriei dialectico'materialiste a

cunoasterii, care e#prima relatia obiectului ca primara, iar imaginea *chipul+ lui ca secundara. )oate varietatile si nivelurileconstiintei si a cunoasterii stiintifice prezinta in sine forme si niveluri ale reflectarii. Filosofia dialectico'materialista percepreflectarea in mod dialectic ca un proces comple# si contradictoriu, proces de interactiune dintre cunoasterea senzoriala sirationala, dintre activitatea intelectuala si cea practica, ca proces in care omul nu se adapteaza in mod pasiv la lumeae#terioara, ci actioneaza asupra ei transformind'o si a=ustind'o scopurilor sale.Cunoasterea este un fenomen socio'uman foarte comple#, un domeniu vast al raporturilor dintre om si realitate. De aceea pentru gnoseologie important este formularea notiunilor subiect si obiect. (cestea sunt categorii filosofice ce reflecta procesul cunoasterii. %ubiectul este omul activ care cunoaste si transforma realitatea obiectiva in procesul activitatii sale practice. 4mul este subiect in legatura cu capacitatea lui de purtator al subiectivitatii constiente. !a fiinta constienta omuleste nu numai subiect gnoseologic, ci si subiect pra#iologic si a#iologic. %ubiectul ca purtator al activitatii se manifesta nu

un individ izolat, ci ca persoana, fiinta sociala, produs al anumitor relatii, conditii social'istorice. %ub notiunea de subiect aactivitatii de cunoastere se intelege mai intii de toate omenirea in dezvoltarea ei istorica, cu toate ca cunoasterea se realizea prin activitatea unor indivizi, grupuri de oameni, comunitati istorice, clase, generatii si a. 4biectul este e#istenta in afara siindependent de constiinta noastra, este lumea e#terioara, realitatea inclusa in activitatea practica a subiectului. 4biectulnemi=locit al cunoasterii este acea parte a realitatii, care este evidentiata din ea si spre care este orientata activitateasubiectului. nteractiunea dintre subiect si obiect in procesul cunoasterii trebuie privita dialectic. 4biectul e#ista independede subiect, ca primar in raport cu subiectul, iar subiectul cunoscator ca secundar referitor la realitatea obiectiva, iar daca privim interactiunea dintre subiect si obiect ca relatie a doua forme de realitate obiectiva, atunci si subiectul si obiectul sin primare, materiale, iar rezultatul activitatii de cunoastere ca secundar si ideal. n procesul cunoasterii subiectul si obiectul gasesc in permanenta interactiune si schimbare. nsa subiectul se manifesta ca agent activ nu numai ca realizator acunoasterii, ci si prin aceea ca el reproduce ideal, in mod creator realitatea, obiectul cunoasteriii prin diferite operatii,

formule, legi si categorii.

24. ialectica procesului cunoasterii. =nitatea cunoasterii senzoriale si rationale. iagnodrept fenomen al cunoasterii."n istoria filosofiei s'au format două paradigme$ empirism şi raţionalism, care se deosebesc în privinţa izvorului cunoştinţeloaprecierea efectivităţii formelor de cunoaştere respective.mpirism *gr.empeiria ' e#perienţă+ ' doctrină în filosofie cu referla domeniul cunoaşterii ce afirmă că e#perienţa senzorială este unica sau principala sursă a cunoaşterii. )oate cunoştinţelebazează pe e#perienţă sau se dobîndesc prin intermediul e#perienţei. !onţinutul cunoştinţelor se reduce direct la e#perienţă



este o descriere a acestei e#perienţe. Empirismul a fost reprezentat de F./acon, )h.obbes, .&oc0e, materialismul francez dsec.1J, <./er0ele, D.ume ş. a. Empirismul este aproape de sensualism şi opus raţionalismului. Empirismul subevalua roabstracţiilor ştiinţifice, negînd independenţa relativă a gîndirii./aţionalism+ ' curent filosofic cu referinţă la problema cunoaşterii care recunoaşte conştiinţa drept bază a cunoaşteriicomportării umane, adevărul, deci, se află numai prin raţiune. Este contrar empirismului şi sensualismului.Ei consideră, căraţiunea noastră sunt aşa cunoştinţe care nu pot fi deduse din e#perienţă.;umai raţiunea poate da cunoştinţe veridi3eflectarea constituie baza fundamentală a teoriei dialectico'materialiste a cunoaşterii, care e#primă relaţia obiectului primară, iar imaginea *chipul+ lui ca secundară. )oate varietăţile şi nivelurile conştiinţei şi a cunoaşterii ştiinţifice prezintă

sine forme şi niveluri ale reflectării. Filosofia dialectico'materialistă percepe reflectarea în mod dialectic ca un proces compşi contradictoriu, proces de interacţiune dintre cunoaşterea senzorială şi raţională, dintre activitatea intelectuală şi cea practicca proces în care omul nu se adaptează în mod pasiv la lumea e#terioară, ci acţionează asupra ei transformînd'o şi a=ustîndscopurilor sale."n procesul cunoaşterii are loc interacţiunea dialectică a două trepte ' treapta sensorială *cu formele sale ' senzaţia, percepţiareprezentarea+ şi raţională *noţiunea, =udecata şi raţionamentul+. (reapta senzorială este o cunoaştere nemi='locită, concrimaginativă, superficială, ne dă informaţia primară despre fenomen. Ea este momentul iniţial al cunoaşterei şi se efectuiazăprocesul interacţiunii nemi=locite a subiectului cu realitatea obiectivă. <îndirea este imposibilă fără interacţiunea cu organelesimţ.#enzaţia este reflectarea unor laturi şi însuşiri a obiectelor lumii materiale, este efectul acţiunii obiectelor asupra organelor simţ.%enzaţia este imaginea subiectivă a lumii obiective, rezultatul interacţiunii subiectului şi obiectului şi deci conţine ceva

la subiect *forma reproducerii lumii obiective+ şi ceva de la obiect *conţinutul senzaţiei+.Percepţia este o reflectare senzorială *o formă a ei+, care constă în reproducerea obiectului în întregime, este o imagine integra obiectului. Dacă senzaţia este reflectarea unei laturi, însuşiri a obiectului, percepţia este reflectarea obiectului în întregime.activitatea sa omul are de a face mai des cu percepţii, decît cu senzaţii, noi reflectăm obiectele ca integrale şi numai cînd fi#ăatenţia evidenţien unele sau altele însuşiri şi trăsături. /eprezentarea este a treia formă a reflectării senzoriale şi constăreproducerea imaginilor care au avut loc în trecut, reproducerea obiectelor şi fenomenelor care au acţionat asupra noascîndva, iar în momentul dat nu acţionează asupra organelor de simţ. 3eprezentarea are un caracter concret'imaginativ.(reapta raţională este o formă calitativ specifică de reflectare a realităţii şi mai puternică decît treapta senzorială, estcunoaştere mi=locită *pe baza unor cunoştinţe putem căpăta cunoştinţe noi+, ne dă cunoştinţe generalizate şi abstracte, în forde noţiuni şi legităţi, ne redă esenţa obiectelor şi fenomenenlor. Ea are un caracter conceptual, neimaginativ. !unoaşter

raţională este legată cu gîndirea abstractă şi limba=ul *sisteme de semne şi construcţii logice care permit e#istenţa gîndabstracte+. !unoaşterea raţională este aşa activitate cognitivă care poate funcţiona şi atunci, cînd obiectul cunoaşterei nu enemi=locit întrodus în relaţiile subiect'obiect. Formele cunoaşterei raţionale sunt noţiunea, =udecata şi raţionamentul.+oţiunea este e#presia lucrurilor în gîndire, reflectarea lor în mod generalizat şi abstract, cînd ne abatem de la trăsăturile neesenţiale şi secundare. Judecata este un gînd e#primat în formă de propoziţie, în care se afirmă ori se neagă ceva despobiecte /aţionamentul este o formă a gîndirii în procesul căreia din una sau cîteva =udecăţi numite premize se deduce=udecată nouă, care rezultă în mod logic din premize!unoaşterea senzorială şi raţională este importantă în activitatea medicului atît la nivelul e#aminării pacientului *este foanecesar de a vedea şi recunoaşte simptomele+, cît şi în procesul formulării diagnozei. ?ltima prezintă un şir de =udecăţiraţionamente şi medicul trebuie să respecte anumite reguli pentru a evita greşelile posibile.

25. Problema ade$arului si al practicii in filosofie si medicina. Cunoasterea medicala inconditiile informatizarii sociumului

"nsă cea mai importantă problemă a teoriei cunoaşterei este problema ade$ărului. )oate problemele gnoseologiei se referăaceea ce este adevărul, cum poate fi el atins, cum e#istă el şi ce caracter are. (devărul se referă la problemele conceptuale şigăseşte într'un rînd cu aşa noţiuni, ca sensul vieţii, echitate, dreptate, bine. "n dependenţă de aceea cum se înţelege adevărulposibilitatea atingerii lui va fi poziţia civică a omului şi activitatea lui.



0de$ăr este categoria filosofică care vizează corespunderea adecvată a imaginei cu obiectul, a cunoştinţelor cu realitaobiectivă. (devăr sunt cunoştinţe care reproduc obiectul aşa cum e#istă el în afară şi independent de conştiinţă. Fiind rezultaactivităţii subiective a omului, adevărul reproduce obiectiv e#istenţa lumii reale. "n acest sens adevărul este obiecti$. 0de$ăobiecti$ - categorie filosofică, care vizează cunoştinţele conţinutul cărora e determinat de obiectul cunoaşterii şi eindependent de subiect. (devărul se referă la concluziile noastre despre lume şi nu la însuşi lume. &umea ca atare nu'i nadevărată, nici falsă. !unoştinţele sunt subiective după formă şi obiective după conţinut. (devărul se referă numai la conţinucunoştinţelor. -rincipiul fundamental în aprecierea vericidităţii cunoştinţelor este principiul gnoseologic al corespondenimaginii cu obiectul. (devărul nu depinde om, omenire, epocă, de numărul de voturi. De e#emplu, din faptul, că id

indivizibilităţii atomului pînă la finele secolului >> era susţunită de ma=oritatea oamenilor nu reiesă, că ea era adevărată.(devărul este un fenomen istoric determinat şi este posibil numai ca proces. )eoriile sau ideile nu sunt adevăruri imuabtrebuie să fii totdeauna gata de a renunţa la ele, a le modifica sau a le schimba cînd ele nu mai corespund realitîţii. )eotrebuie modificată pentru a o adapta la netură şi nu natura pentru a o adapta teoriei 4. !unoştinţele oamenilor nu's cîncremenit, static, ele sunt fle#ibile şi schimbătoare ca şi realitatea însăşi.

0de$ăr absolut ' categorie filosofică ce vizează coincidenţa completă, definitivă a imaginii cu obiectul reflectat. e#emple de adevăruri absolute servesc constatarea evenimentelor, faptelor *!hişinăul este capitala 2oldovei, Eminescu născut la 1 ianuarie 1JK şi a.+ şi tezele fundamentale ale ştiinţei *substanţa este alcătuită din atomi, conştiinţa e funccreerului, materia este realitatea obiectivă şi a.+. (devărurile absolute se referă la unele laturi, aspecte, însuşiri, manifest particulare ale lumii. -aradigma dialectică afirmă, că cunoaşterea este un proces infinit, de aceea omenirea niciodată nucunoaşte lumea definitiv şi în ultimă instanţă

0de$ăr relati$ ' categorie filosofică care reflectă coincidenţa incompletă a imaginii cu obiectul. (devărul relativ sucunoştinţe care corect reflectă realitatea, dar nu cuprinde toate laturile, aspectele obiectului reflectat, ceva rămne neconosc"n procesul cunoaşterii are loc trecerea treptată de la adevărul relativ la cel absolut. (devărul absolut poate fi înţeles casumă a adevărurilor relative."n activitatea medicală principala formă de cunoaştere este diagnosticarea. %tabilirea diagnozei este un proces de cunoaştcomplicat, esenţa cărui este reflectarea legităţilor obiectiv'e#istente în conştiinţa medicului. Geridicitatea diagnozei depinde coincidenţa concluziilor medicului cu procesul patologic însăşi, dacă ele nu coincid aceasta'i greşală medicală. recunoaştem, că în concluziile medicului e#istă şi adevăr absolut *constatarea anumitor fapte, datele de la autopsie şi dlaborator+ şi adevăr relativ *forma bolii, srecificul procesului patologic ş.a.+.

22. ogica formala ca stiinta, obiectul sau de studiu, etapele istorice ale dez$oltarii semnificatia sa in teoria si practica medicala. #tructura logicii formale. &ogica ca stiinta filosofica se dezvolta odata cu filozofia si depindea de specificul epocii respective.nitial logica sedezvolta in legatura cu maiestria oratorica. -entru prima data cuvintul 5logic6 a fost folosit de Democrit ca sinonim aadevarului si reguli a cunoasterii. &a (ristotel ideile logice se dezvolta in legatura cu maiestria oratorica *retorica+, maideparte logica se transforma in instrument pentru a gasi adevarul, instrument al cunoasterii *organon+. -entru (ristotel loginu era o stiinta speciala, ci numai instrument al fiecarei stiinte. n epoca medievala logica este predominata de scolastica, aloc interpretarea idealista a legilor si regulilor logicii. Din instrument al adevarului ea se transforma in instrument alrespingerii conceptiilor eretice ori demonstrarii dogmelor religioase -e la =umatatea secolului >> <./oole si (.de 2orgaau incercat de a aplica in logica formala calculul matematic, care a revolutionizat aceasta stiinta. &imba=ul formulelor sicalculul devine eficient si in logica. (laturi de teoremele propriu zise logice se folosesc teoreme si reguli referitoare lasistemul logic *metapropozitii+. Evidentiind diferite tipuri de logica trebuie de avut in vedere, ca in realitate e#ista o singurlogica care are trei aspecte$ logica formala, logica simbolica cu multiplele ei variante si logica dialectica.ogica formala adrept obiect de studiu formele si legitatile generale ale gindirii corecte cind noi ne abatem de la continutul lor concret, atunlogica dialectica are obiectul sau formele si legitatile dezvoltarii cunostintelor cind noi nu puten sa ne abatem de continutulor. &ogica formala foloseste acele notiuni care pot fi formalizate. -rincipile de baza a logicii formale sunt$ principiul

1



identitatii, noncontradictiei, tertului e#clus si ratiunii suficiente. (ceste principii e#prima cele mai generale cerinte caretrebuie sa satisfaca gindirea noastra si operatiile logice.mportanta stiintei logicii consta in urmatoarele momente$L Ea ne a=uta sa ne e#ercitam in mod constient gindirea inconstient logica si prin aceasta s'o facem mult mai e#acta, s'ostapinim si s'o folosim mai bine.L !uvintele si e#presiile limbii naturale treptat si pe neobservat isi schimba semnificatia. n limba naturala unul si acelacuvint poate sa aiba diferite semnificatii si invers diferite cuvinte au una si aceiasi semnificatie.L %tiinta logicii ne a=uta sa rezolvam o serie de probleme pe care nu le putem rezolva cu a=utorul gindirii spontane. &ogine a=uta la dezvoltarea capacitatii noastre de abstractizare. Ea ne ofera posibilitatea de a rezolva unele probleme din domen

anumitor stiinte particulare. &ogica are importanta in activitatea stiintifica cind trebuie de generalizat, clasificat dateleempirice, cind trebuie de determinat sensul strict al lor. &ogica este de neinlocuit in discutiile stiintifice, deoarece gindireaoricarui specialist trebuie sa fie determinata, precisa si clara, lipsita de contradictii, demonstrativa, rational suficienta.L &ogica ne a=uta sa evitam greselile. !alea spre adevar trece intotdeauna prin logica.L &ogica ne serveste si la informatizarea si computerizarea medicinei. Ea contribuie la inbunatatirea calitatii diagnosticasi activitatii curativo'profilactice a medicului.

26. +otiunea drept forma fundamentala a gindirii. Continutul si $olumul notiunii, definitia siclasificarea notiunilor. +oţiunile medicinei

;otiunea este e#presia lucrurilor in gindire, reflectarea lor in mod generalizat si abstract, cind ne abatem de la trasaturile loneesentiale si secundare. ;otiunea leaga cuvintele cu anumite obiecte, ceea ce face posibila stabilirea unei semnificatii precise a cuvintelor si opereaza cu ele in procesul gindirii. Fiecare stiinta are notiunile sale in care se concentreazacunostintele acumulate.;otiunea este una din principalele forme de cunoastere stiintifica a realitatii. ;otiunea este o formagindirii care reflecta insusirile comune si esentiale ale obiectelor. ;otiunea reflecta nu numai obiecte, ci si insusiti, stari,actiuni si rezultatul actiunilor. ;otiunile se impart in diferite clase$ notiuni gen si specie, singulare si generale, concrete siabstracte, compatibile si incompatibile, subordonatoare si subordonate, contrare si contradictorii.nvelisul lingvistic alnotiunii este cuvintul. ;otiunile cele mai generale formeaza categoriile stiintifice. %rpe e#emplu, element chimic, masa,forta, boala, sanatate, norma si patologie. ;otiunea are continut si volum. Continutul este totalitatea de insusiri esentiale a

unei clase de obiecte ce caracterizeaza aceasta clasa. Folumul este totalitatea de obiecte ce intra in aceasta notiune si caroreste propriu insusirile reflectate in continut. %pre e#emplu, in notiunea de boala avem ca continut asa insutiri ca tulburareactivitatii vitale a organismului, scaderea adaptabilitatii organismului, capacitatii de munca si a activitatii vitale. Golumulacestei notiuni este omul.n logica e#ista legea raportului invers intre continut si volum ' daca se mareste continutul notiunatunci se mucsoreaza volumul ei si invers. Daca in notiunea de boala noi am micsora continutul ei boala ca tulburare aactivitatii vitale normale a organismului si am e#clude din ea asa insusiri ca scaderea adaptabilitatii, capacitatii de munca bunastarii atunci volumul ei se mareste, aceasta notiune se refera nu numai la om, dar si la animale si plante. (lt e#emplunotiunea de materie are un volum foarte mare, cuprinde toate obiectele si fenomenele realitatii obiective, deaceea continutei este e#trem de ingust, cuprinde numai o insusire de a fi realitate obiectiva. ?n mod specific de divizare a notiunilor esclasificarea ' orinduirea obiectelor pe clase, grupe, categorii pe baza asemanarii ori deosebirii lor fata de obiectele din altaclasa.(tit diviziunea notiunilor cit si clasificarea lor au o mare importanta pentru activitatea teoretica si practica. Ele neusureaza procesul studierii obiectelor si fenomenelor lumii obiective, ne dau posibilitatea de a stabili anumite legitati, caredetermina dezvoltarea acestor obiecte si fenomene. !lasificarea elementelor chimice in sistemul periodic a lui D..2endela dat posibilitatea de a prezice e#istenta unor elemente, care mai tirziu au si fost descoperite.

-entru a defini corect noţiunea trebuie să respectăm anumite reguli logice$• Definiţia nu trebuie să formeze un cerc, adică noţiunea definită nu trebuie definită prin aşa noţiune care este cl

numai după definiţia primei. De pildă, idealistul este reprezentantul concepţiilor idealiste.• Definiţia nu trebuie să fie negativă. Definiţia este o operaţie logică care afirmă, indică notele esenţiale a

obiectului. Definiţia negativă nu arată aşa note, ea e#primă acele trăsături care lipsesc la obiectul dat



• Definiţia nu trebuie să fie contradictorie.

• Definiţia trebuie să fie clară, precisă, să nu cuprindă e#presii echivoce sau figurate.

27. Judecata ca forma de definire a gindirii, structura si $arietatile sale. /ationamentul silogismul. /olul &udecatii si rationamentului in procesul stabilirii diagnozei.

Judecata este un gind e#primat in forma de propozitie, in care se afirma ori se neaga ceva despre obiecte. Ea poate fisimpla si compusa. Functia gnoseologica a =udecatii consta in determinarea raportului dintre subiectul cunoscator si obiec-rin intermediul =udecatii se formeaza o relatie de apreciere a realitatii, o apreciere prin compararea notiunilor. -rin =udecase unesc cunostintele cu aprecierea lor, apar noi cunostinte pe baza altor cunostinte. Cudecata este o gindire, care afirma orineaga ceva despre obiecte si insusirile lor, ea e#prima raporturile dintre obiecte si insusirile lor. 4rice =udecata se e#prima printr'o propozitie, insa nu fiecare propozitie este =udecata. Cudecata este o unitate semantica minimala. Cudecata se refera domeniul gindirii, iar propozitia la sfera limba=ului si vorbirii. Cudecata se deosebeste de propozitie prin aceea, ca ea esteunitate a gindirii, reflecta ideal sensul realitatii. Cudecata poate fi e#primata in diferite forme gramaticale, cu diferite propozitii, iar sensul ramine unul si acelasi. Cudecata este compusa intotdeauna din trei componente$ subiect, predicat sicuvintul de legatura. -ropozitia nu este limitata in componentele sale, sau sunt propozitii dintr'un cuvint. n propozitiile

interogative, de indeminare si imperative nimic nu se afirma ori neaga, deaceea nu au valoare de adevar, nu's =udecati.ntrucat =udecata afirma ori neaga ceva despre realitate, ea *=udecata + are proprietate de a fi adevarata ori falsa. Daca noi ingindire legam aceea ce este legat in lumea materiala, atunci =udecata noastra este adevarata. Dar daca noi in gindire unimceea ce nu este unit in realitate ori despartim ceea ce este legat, =udecata noastra este falsa, neadevarata, fiindca nucorespunde realitatii. Fiecare =udecata are trei componente$ subiect, predicat si cuvint de legatura. (cea patre a =udecatii cae#prima obiectul gindirii se numeste subiect * % +, iar acea parte a =udecatii in care se afirma *ori se neaga+ despre obiectulgindirii, se numeste predicat * - +. %ubiectul si predicatul sunt legate prin anumite cuvinte de legatura *conective propozitionale, uneori se foloseste termenul de operatori+ care sunt$ si, sau, daca ' atunci s.a. Deosebim urmatoarele tipuri =udecati$ simple si compuse. Din punct de vedere a cantitatii =udecata poate fi singulara, particulara sau uni$ersala.Judecata singulata este acea =udecata in care se afirma *sau se neaga+ legatura notei cu un singur obiect. Cudecata particulafirma *ori neaga legatura notei cu o parte a unei clase oarecare de obiecte$ ?nii % sunt *nu sunt+ -. Cudecata universalaafirma ori neaga ceva cu privire la fiecare obiect dintr'o clasa oarecare de obiecte$ )oti % sunt -. ;ici un % nu este -.3ationamentul este o forma a gindirii in procesul careia din una sau citeva =udecati numite premize se deduce o =udecatanoua, care rezulta in mod logic din premize. 3ationamentul este forma gindirii in care se realizeaza cunoasterea lumiiobiective la nivelul treptei abstracte. n logica in loc de termenul propozitie se foloseste mai des termenul =udecata./ationamentul este operatia logica cu a=utorul careia din doua sau mai multe =udecati *numite premise+, obtinem =udecata noua. 3ationamentul ca si alte forme de gindire este o reflectare a realitatii materiale in constiinta noastra.3ationamentele pot fi deductive *cind gindim de la general la particular+ si inductive *cind gindim de la particular la gener-ot e#ista rationamente de la particular la particular *traductive+. 3ationamentele deductive iau forma silogismului. #ilogismul sau rationamentul deductiv este acel rationament, care din doua =udecati date *dintre care una trebuie sa fieneaparat universala+, formuleaza o a treia =udecata. %ilogismul se foloseste mai ales atunci cand trebuie sa subsumam un f

individual sau particular unei teze generale, unei legi pentru a trage cu privire la acest fapt o consecinta necesara. Dacasilogismul este format din =udecati categorice, atunci el se numeste silogism categoric. n componenta silogismului intradoua premise si o concluzie. -remisele si concluzia contin termeni. )ermeni se numesc notiunile care intra in componenta premiselor si a concluziei. 2edicul practic nu descopera legitati noi, nu descrie boli noi, nu creeaza teorii noi. El diagnostirecunoaste la pacientul dat boli care sunt demult cunoscute, studiate, descrise. Diagnoza este o concluzie care se formuleazdupa regulile rationamentului. n procesul diagnosticarii se folosesc mai multe rationamente. nsa pentru verificarea,demonstrarea diagnozei se folosesc rationamentele deductive, silogismele.!oncluzia diagnostica trebuie sa fie neaparatafirmativa si totodata o =udecata particulara, Des se folosesc in diagnosticare silogismul ipotetico'categoric, rationamentulanalogic. -entru diagnosticarea diferentiala se utilizeaza silogismul dis=unctivo'categoric.



29. egile fundamentale ale logicii formale si importanţa acestora pentru semiologie"n logica formală sunt patru legi fundamentale.

egea identităţii într'un raţionament, într'o discuţie dată, fiecare noţiune trebuie să fie întrebuinţată în unul şi acelaşi sen"ncă (ristotel în antichitate recomanda ca înainte de a discuta careva probleme trebuie de precizat noţiunile utilizate, caambii interlocutori să le folosească în unul şi acelaşi sens. Dacă oamenii în cauză nu se înţeleg în privinţa noţiunilor, atuncdiscuţia este inutilă. "n activitatea de diagnosticare respectarea acestei legi cere ca noţiunile să fie folosite în mod concret determinat. (sta nu înseamnă, că noţiunile nu pot să se shimbe. "nsă ele trebuie să se folosească în unul şi acelaşi sens şi înaceleaşi condiţii. &egea identităţii interzice de a schimba arbitrar, nemotivat şi neîntemeiat conţinutul şi volumul noţiunei.<reşala logică este substituirea noţiunei. "ncălcarea acestei legi în diagnosticare des depinde de neidentitatea e#presiilorverbale a multor noţiuni medicale, de caracterul lor ambiguu. ;u numai un cuvînt e#primă diferite boli, dar şi una şi aceea boală poate fi numită prin diferite cuvinte. Folosirea în medicina clinică a noţiunilor în diferit sens face diagnosticareaneconcretă, confuză, neclară. ;u trebuie să fie diferite numiri a bolii la medicul de la sector, salvare, la policlinică şi dinstaţionar. Deasemenea nu trebue să fie divergenţă în numirea bolii de către unii medici şi clasificarea de stat şi internaţionaa bolilor.egea contradicţiei două e#primări contrare nu pot fi amîndouă adevărate în acelaşi timp şi sub acelaşi raport. Dacă s'astabilit că o anumită =udecată este adevărată, rezultă în mod necesar că =udecata contradictorie este falsă8 şi invers$ dacă s'astabilit că o anumită =udecată este falsă, atunci rezulă tot în mod necesar că =udecata contradictorie este adevărată. &egea

contradicţiei cere consecutivitate în raţionare şi lichidarea noţiunelor contradictorii, care se e#clud reciproc. "ncălcarea legiare loc atunci, cînd nu se iau în consideraţie condiţiile concrete, locul şi timpul obiectului şi fenomenului dat şi reflectarea în gîndire. %pre e#emplu, hipo' şi hipertireoz, hipo' şi hipertonia nu pot e#ista concomitent la una şi aceeaşi persoană, dar diferit timp aceste stări pot e#ista.egea terţului e%clus > din două =udecăţi contradictorii una este totdeauna adevărată, cealaltă este falsă, iar o a treia nu poate să e#iste. (ristotel formulează această lege ca 5tertium non datur6$ ( v ne'(, ce înseamnă că este adevărat ( ori ne(, a treia posibilitate se e#clude. &egea terţului e#clus se referă numai la =udecăţile contradictorii. Dacă =udecăţile nue#primă o alternativă, atunci ele nu's contradictorii, ci contrare.. &egea terţului e#clus ca şi alte legi a logicii formale nu'i îstare să rezolve singură problema veridicităţii ori falsităţii =udecăţilor contradictorii. -entru asta e necesar de a cunoaştefenomenele, legile dezvoltării lor. Dar dacă s'a stabilit, că aceste =udecăţi sunt contradictorii, atunci legea nominalizată aremare importanţă. Ea afirmă numai una$ din două =udecăţi contradictorii una este adevărată şi mai mult nimic. 2edicii uneo

nu respectă cerinţa acestei legi. Din două =udecăţi contradictorii ' 5&a pacientul (. este diabet zaharat6 şi 5&a pacientul (. este diabet zaharat6 medicul trebuia să accepte una ca adevărată, iar cealaltă falsă. "n loc de aceasta el formulează oconcluzie dubioasă$ 5%indrom diencefal cu dereglarea metabolismului glucid după modelul diabetic6.egea raţiunii suficiente orice gîndire adevărată trebuie să fie întemeiată. <îndurile noastre în orice raţionare trebuie săfie legate între ele, să decurgă logic unele din altele, să întemeieze unele pe altele. &egea este îndreptată contra gîndiriialogice care acceptă concluziile numai la credinţă, fără întemeierea suficientă. ;u'i de a=uns de a afirma adevărul unei =udecăţi, dar trebuie de adus argumente ce ar indica temelia veridicităţii. ;u orice argunent poate fi raţiune suficientă. !araţiune suficientă pot servi a#iome, teze şi legităţi care nu necesită demonstraţie nemi=locită, întrucît ele au fost verificate doameni în practica socială. Cudecăţile aduse pentru întemeierea adevărului altor =udecăţi se numesc raţiune logică. 3aţiunealogică trebuie deosebită de temeiul real. "n medicină veridicitatea diagnozei este întemeiată pe totalitatea de simptome şi

sindrome specifice pentru unitatea nozologică dată *care la rîndul lor tot sunt întemeiate+. %pre e#emplu, coma diabeticăapare cînd glicemia atinge nivelul 1, 1Q mmolRl şi mai mult.

2<. Ipoteza, intuitia, argumentarea si dezmintirea in stiinta si practica medicala poteza este o forma specifica a gindirii care consta in formularea presupunerii despre cauza, continutul, specificul unuifenomen si verificarea acestei presupuneri. De presupuneri noi ne folosim la fiecare pas. 4 mare importanta ele au incercetarea stiintifica. nsa nu fiecare presupunere este ipoteza. poteza este o presupunere in domeniul stiintei, este o presupunere care nu contrazice datelor stiintei. poteza este un instrument de investigatie in cunoasterea adevarului.potezafoloseste in urmatoarele cazuri$ cind procesul, cauza fenomenelor, faptele sunt inaccesibile cercetarii in momentul dat8 cind



faptele cunoscute sunt insuficiente pentru e#plicarea fenomenelor8 cind fenomenele sunt complicate iar ipoteza este omodalitate de a le e#plica. poteza este o forma de dezvoltare a cunostintelor de la cunoscut spre necunoscut, de la observasumare si insufuciente la o conceptie stiintifica argumentata. -ractic ipoteza apare spontan, dar ea se bazeaza pe un materi bogat, pe generalizarea unor fenomene si evenimente de=a cunoscute. Fara cunostinte bogate este imposibil de a formulaipoteze serioase. poteza apare in cazuri neobisnuite, cind se creiaza o problema ce nu poate fi rezolvata cu a=utorulmetodelor stiintifice e#istente. Deosebim citeva feluri de ipoteze generala, particulara, de lucru si versiune.poteza trebuisa corespunda urmatoarelor cerinte$L Ea trebuie sa fie necontradictorie, sa nu contrazica nici cu un fapt empiric.

L Ea trebuie sa se formeze pe baza faptelor adevarate si verificate.L Ea trebuie sa fie principial verificabila, in caz contrar ea devine o problema vesnica si nu poate fi transformata incunastinte adevarate.L Ea trebuie sa aiba un continut informativ si functie euristica in care se e#prima posibilitatea ei de a prezice si e#plicarealitatea.2edicii considera, ca la etapa e#aminarii pacientului ne folosim de diferite ipoteze, chiar si diagnoza preventiva este oipoteza. (ltii socot ca si diagnoza definitiva este tot o ipoteza, numai ca mai argumentata si fundamentata. !a medicii inactivitatea sa se folosesc de diferite ipoteze asta'i corect, dar nu trebuie de redus ipoteza la orice presupunere. poteza esto presupunere stiintifica, o presupunere care se foloseste in activitatea stiintifica. ntuitia este un termen folosit pentru adesemna diferite forme ale cunoasterei nemi=locite, care se deosebeste de cunoasterea logica mi=locita, discursiva. ntuitiaeste o forma de cunoastere imediata, este capacitatea creerului uman de a face un salt in calea cunoasterei adevarului pe ba

cunostintelor si e#perientei acumulate. ntelepciunea umana a dovedit, ca demonstrativitatea este o trasatura importanta agindirii corecte. Ea este o reflectare in constiinta noastra a cone#iunii universale din realitatate, dintre obiecte si fenomeneDemonstrativitatea este o trasatura a gindirii stiintifice, noile idei in stiinta nu se accepta la credinta, cit de mare n'ar fiautoritatea savantului. Deosebim urmatoarele feluri de demonstratie$ directa si indirecta, deductiva si inductiva, matemeticsi empirica, apararea si combaterea. 3egulile demonstratiei se refera la teza, argumente si procedeul de demonstratie.Demonstrarea este o legatura logica intre argumente si teza. Ea se desfasoara in forma de rationament ori sir de rationamensi trebuie sa corespunda regulilor rationamentului. ( demonstra inseamna a arata, ca teza decurge in mod logic dupaanumite reguli din argumentele aduse.!ombaterea se numeste procedeul logic, prin care demonstram falsitatea sau lipsa de temei a unei teze. !el mai efectivmod de combatere este prin fapte. )eza poate fi combatuta prin demonstrarea antitezei sau prin stabilirea falsitatii

consecintelor ce rezulta din teza. %unt supuse criticii argumentele pe care le aduce partea adversa pentru intemeierea tezeisale. %e demonstreaza in mod independent o teza noua, care este contradictorie cu teza ce trebuie sa fie combatuta. %edemonstreaza falsitatea insasi a tezei combatute. !ombaterea argumentelor consta in stabilirea falsitatii =udecatilor, prin cse dovedeste teza supusa combaterii. !ombaterea procedeului de demonstrare consta in determinarea regulilor incalcate lastabilirea argumentelor cu teza. Demonstrarea se foloseste la stabilirea diagnozei. Geridicitatea diagnozei depinde deargumente *simptome si sindrome specifice+ si regulile rationarii. !ombaterea se utilizeaza in diagnosticarea diferentiata.

2?. e$enirea, obiectul de studiu si locul sinergeticii in sistemul cunostintelor stiintificontemporane. #inergetica drept stiintă postneoclasica, o noua $iziune a lumii. #inergeticateorie a autoorganizarii. #tilul de gindire si tabloul sinergetic al lumii. Paradigma aliniaritat

n ultimii ani deosebit de intens se desfasoara cercetari stiintifice in domeniul proceselor de autoorganizare la diferite nivelstructurale ale materiei, adica e vorba de lumea sistemelor neliniare deschise *sisteme fizice, chimice, biologice si sociale+.%tiinta constituita pe baza acestor investigatii a fost botezata 5sinergetica5 *cuvintul snergeia in limba greaca inseamnaactiune comuna+.%inergetica ca teorie a autoorganizarii constituie domeniul stiintei despre interactiunea partilor componenale sistemului care tinde spre autoorganizare. Ea solutioneaza problema referitoare la principiile universale de evolutie alesistemelor dezechilibrate si aparitia in rindul acestora a structurilor noi. (ltfel spus e vorba de o noua conceptie despre lumconceptia sinergetica, pe care trebuie s'o posedam toti, mai ales savantii. %i aceasta din mai multe considerente *crizaecologica, demografica si sociala. %inergetica provoaca, o noua imagine a lumii si un mod nou de concepere a proceselor d



dezvoltare. (ici intimplarea era e#clusa, fiind interpretata ca ceva superficial si neesential. -rocesele din univers erau prezentate drept reversibile in timp si pronosticabile pe un viitor destul de indepartat. Evolutia era analizata ca un proceslipsit de abateri *devieri+, fara reveniri si linii secundare. !u totul altceva ne afirma sinergetica, care este bazata peurmatoarele idei$

+ de sistema *sistemica+ sau pe ideea integritatii lumii si cunostintelor despre ea, asemanarii legitatilor dezvoltariiobiectelor tuturor nivelurilor de structura materiala si spirituala8

7+ pe ideea aliniaritatii, adica se bazeaza pe ideile polivariantitatii si ireversibilitatii. (liniaritatea constituie una dinnotiunile centrale ale sinergeticii. n matematica ecuatiile aliniare au citeva solutii. De aici si sensul fizic calitativ al

aliniaritatii$ multimii de solutii a ecuatiei neliniare ii corespunde o multime de cai de evolutie a sistemului, descris de aceaecuatie. (liniaritatea in cazul cel mai general, adica in plan conceptional poate fi analizata cu a=utorul ideii polivariantitatiisau al'ternativitatii cailor de evolutie, ideii alegerei din alternative.

9+ sinergetica se bazeaza deasemenea pe ideea intercone#iunii profunde a haosului si ordinii *intimplarii si necesitati%inergetica contureaza un nou tablou al lumii, al lumii dezechilibrate. (ceasta lume este deschisa, ea permanent se schimbeste in continua devenire si evolutioneaza conform legilor neliniare, ceea ce inseamna ca lumea e plina de cotiturineasteptate, legate de alegerea cailor dezvoltarii ulterioare. (sadar, sinergetica se prezinta drept un nou mod de viziune alumii, integreaza principial diferite stiluri de gindire ' oriental si occidental. %inergetica devine o conceptie noua a lumii, eaorienteaza eforturile savantilor spre noi investigatii realizate prin prisma notiunilor de haos, entropie, aliniaritate,comple#itate, ordine, diversitate, incertitudine, integritate si alt. aosul nu mai este haos in conceperea noastra cotidiana.%chimbarile revolutionare in plan ontologic si logico'gnoseologic in stiinta in =umatatea sec. al >>'lea au provocat apariti

si devenirea unui nou stil de gindire ' stilul de gindire neliniar, iar in continuare si un nou tablou al lumii ' tabloul stiintificneliniar bazat pe paradigma aliniaritatii. !ontinutul categoriilor structurii nominalizate e#tinde si inbogateste concepereafenomenelor complicate, neliniare ce au loc permanent in fizica, chimie, biologie, societate, in toate domeniile de activitatumana, care contribuie nemi=locit la supravietuirea omenirii.-aradigma liniaritatii este imanenta stiintei clasice, deasemenea unor teorii fizice neclasice ca, de e#emplu, teoriei specialerelativitatii. (ceasta paradigma se asociaza cu reductionismul, aici *in limitele paradigmei liniare+ predomina determinismulaplasian, care e#clude orisice intimplare, orisice imprevizibilitate in comportarea sistemului autoidenticdinamic.(liniaritatea este o notiune neclasica si continutul ei nu se reduce *limiteaza+ la o negare abstracta a liniaritatii. Ea preconizeaza dezechilibrul sistemului, ceea ce discrimineaza notiunea de traiectorie in sensul clasic si duce la o revizuirecardinala a modurilor anterioare de abordare a problemei ireversibilitatii.

2B. Categoriile si principiile fundamentale ale sinergeticii. Manifestarea autoorganizarbifurcatiei, atractorului, disiparii, ordinei si "aosului, fluctuatiei, indurabilitatii, posibilitatintimplarii, realitaţii etc. in sistemele $ii si cele sociale.%inergetica are limba=ul sau stiintific e#trem de specific. (ici, cum de=a am mentionat, intilnim asa notiuni ca 5atractor6 si5bifurcatie6, 5fractal6 *dimensiune fractala+ si 5haosul determinat6, 5disipare6 si 5aliniaritate6. ;otiunea de 5atractor6 estfoarte aproape conform semnificatiei de categoria 5scop6. n sinergetica atractorul se identifica cu o stare relativ durabila sistemului, care ca si cum ar trage *lat. attrahere ' atrage+ spre sine toata diversitatea 5traiectoriilor6 sistemului, determinatde diverse conditii initiale. Daca sistemul cade in conul atractorului, el numaidecit evolutioneaza spre o situatie relativdurabila. De e#emplu, independent de pozitia initiala a mingei ea se rostogoleste la fundul groapei. %tarea de repaus a ming

la fundul groapei constituie atractorul miscarii mingei. (tractorul reprezinta nu altceva decit o miscare conforma legilordinamice, iar ultimile, posedind un caracter ireversibil, permite e#istenta diversilor atractori.%e disting citeva tipuri deatractori$ . a+ (tractorul punctiform se manifesta de e#emplu, prin e#perienta urnirii greutatatii pendulului din starea deechilibru. El revine de sine statator la pozitia initiala.

b+ (tractorul periodic il gasim in e#emplu cu ceasurile chimice ' proces chimic in rezultatul caruia solutia periodic isischimba culoarea de la albastru la rosu. 2oleculele ce se situiaza in diverse regiuni ale solutiei pot intr'un fel sau altul sa5comunice6 intre ele. n echilibru molecula 5vede6 doar vecinii sai nemi=lociti si 5dialogheaza5 numai cu ei /ifurcatia in sens matematic inseamna ramificarea solutiilor ecuatiei diferentiale neliniare. %ensul fizic al acestei notiunieste urmatorul$ fenomenul de bifurcatie il constituie punctul de ramificare al cailor de evolutie a sistemului. 3eiesind din c



e#puse putem da o noua definitie a sistemului neliniar$ sistemul neliniar este un asa sistem care ascunde, 5tainuieste6 in sin bifurcatia.. Fractaliile 'constituie inca un fenomen curios care se studiaza in teoria autoorganizarii. Fractalii se numesc asa obiecte ca poseda insusire de autoasemanare, sau altfel spus le este caracteristica o invarianta mare de proportie. (ceasta inseamna caun fragment mic al structurii unui obiect este asemanator cu alt fragment mai voluminos al ei, ori chiar seamana cu structuin intregime. E stabilit faptul ca in natura foarte des se intilnesc forme fractale, ca de e#emplu, nourii sau linia de mal almarii, schita carora e asemanatoare, se repeta in diverse proportii.Disiparea constituie procese de difuziune *dispersie, imprastiere+ a energiei, de transformare a acesteia in forme mai putin

organizate si anume, in energie de caldura, care'i sunt prezente viscozitatea, frecarea etc. n fond, disiparea constituiehaosul la micronivel. Disiparea stinge, distruge, 5arde6 toate flu#urile de virte= de prisos in mediu si le conserveaza doar peacelea care formeaza structura. aosul, cum n'ar suna de straniu, devine constructiv prin caracterul sau distructiv, prindistructivitatea lui. El construieste nimicind ceea ce este de prisos, suplimentar. -rocesele disipative, disiparea ca atareconstituie nu ruinatorul, nu factorul distrugator, dar o proprietate semnificativa a proceselor de autoorganizare, necesara d purcede la atractor, de a crea o structura disipativa complicata intr'un sistem neliniar deschis.nsa pentru ca intimplarea sa'si poata croi calea spre macronivel este necesara o stare deosebita a sistemului neliniar.(ceasta situatie specialistii o numesc indurabilitate.ndurabilitatea mediului neliniar e#prima sensibilitatea acestuia fata defluctuatiile mici. n indurabilitate sunt fi#ate cone#iunile dintre micro ' si macro'proportii. E#emple de miscare indurabila$starea mingei pe virful dealului *orisice deviere mica poate provoca caderea ei de pe deal+, pozitia creionului pus cuascutisul pe masa s.a. ndurabilitatea nu este o neplacere regretabila, din contra ea contine un moment constructiv, purcede

restructurari cardinale ale sistemului neliniar deschis. &a drept vorbind, daca este absenta indurabilitatea apoi nu e#ista nicdezvoltare. ndurabilitatea constituie dezvoltare. %au altfel spus, dezvoltarea are loc prin intermediul indurabilitatii, prinintermediul bifurcatiei, prin intermediul intimplarii.

6H. #inergetica si teoria e$olutionista. #inergetica si biosfera. #inergetica si organismuman. #anatatea drept balanta subtila dintre "aos si ordine. +otiunea maladie dinamicaCantitateaD "aosului si norma sanatatii.)eoria evolutionista contemporana creata in anii S9K ai sec. al >>'lea a fost un rezultat al sintezei darNinismului cu genet populationala. (ctualmente in stiinta apar noi obiective. E vorba de integrarea ulterioara a teoriei evolutioniste cu biolo

moleculara, a sinergeticii si teoriei informatiei, unde savantii au dobindit de=a rezultate imbucuratoare..2etodele sinergettot mai mult isi fac cale si in medicina, mai ales cind e vorba de analiza diverselor aspecte ale functionarii organismuuman. -entru functionarea normala a tuturor sistemelor de activitate vitala a omului este necesar un oarecare regintermediar dintre haos si ordine, de regimul haosului determinat. 3espiratia omului, bataia inimii lui, ritmurile somnuluiinviorarii, ritmurile hormonale, echilibru psihic ' pentru toate acestea si alte procese similare este proprie o anumita masude haos, necesara pentru sustinerea sanatatii omului.De e#emplu, aritmia inimii este periculoasa, insa nu mai putin risca*amenintatoare+ sunt bataile inimii peste masura reglementate, care deasemenea ne vorbesc despre prezenta patologiei. inima cu batai prea reglementate nu e capabila de a reactiona fle#ibil la schimbarile conditiilor e#terne, capacitatileadaptive se micsoreaza *scad semnificativ+. %avantii din diferite domenii ale stiintelor medico'biologice actualmente au a=ula concluzia ca sanatatea constituie o balanta subtila dintre haos si ordine. n aceasta ordine de idei multi cercetatori folosteoria sistemelor dinamice, intensiv dezvolta notiunea de 5maladie dinamica5. 4rganismul uman este un sistem autoreproducere, de autoactiune. )eoria haosului in dinamica neliniara =oaca astazi un rol practic in diagnosticarea si tratamaladiilor, in particular, in prevenirea acceselor acute ale bolilor. -roblema aici este urmatoarea$ cit haos este necesar omuca el sa devina sanatos, cit haos poate rezista organismul uman ca el sa nu se imbolnaveasca8 cind occilatiile haotice snormale si cind ele sunt periculoase pentru sanatateM 3aspuns la aceste intrebari putem gasi prin metodele sinergeticii, pmodurile de abordare neliniare.Dupa cum vedem, sinergetica actualmente radical influenteaza metodele si mi=loacele de investigare in stiintele medic biologice. E necesar deci, ca toti ce'i ce sunt antrenati in cercetarile acestor domenii stiintifice sa se familiarizeze profesiocu metodologia sinergetica, care va avansa spre noi performante in dezvoltarea teoriei si practicii medicale.



(paritia evolutionista a biosferei din haos ne vorbeste despre imprezicerea mersului evolutiei. E logic a afirma ca daevolutia s'ar fi inceput din nou, ea ar duce spre absolut alte rezultate. Debutul unei astfel 5de partide de sah5 este intimplat%ituatia e similara cu meteorologia, care nu poseda posibilitati de a prognoza vremea pe un timp mai indelungat. E cunoscfaptul ca particularitatea fundamentala a sistemului viu o constituie istorismul acestuia. 4risice organism se dezvolta in tisi pastreaza in 5memoria6sa momente din evolutia anterioara. %inergetica ne'a argumentat ca o astfel de facultate, ad prezenta schimbarilor istorice, este proprie si naturii anorganice. Ele *schimbarile+ sunt formulate, de e#emplu, in legedoua a termodinamicii, fapt despre care am mentionat de=a. (cum ne a#am atentia spre interactiunea sinergeticii cu biolosi medicina. 2odurile de abordare sinergetice fata de procesele biologice se realizeaza cu o eficacitate tot mai avansa

4riginea *provenienta+ vietii si asimetriei moleculare, evolutia prebiologica, procesele biologice periodice, morfogenezaaparitia imunitatii ' in toate aceste domenii sinergetica si'a manifestat puterea de e#plicare a esentei fenomenelor. ?lteriorv'om canaliza atentia asupra problemelor ce tin de teoria evolutionista.Fara indoiala ca organismul, specia, popula biosfera reprezinta in sine niste structuri disipative, adica sisteme haotice, deschise, dezechilibrate. 2odelele unor astfelsisteme sunt descrise prin intermediul ecuatiilor diferentiale neliniare. (naliza lor ne vorbeste ca pentru anumite valori parametrilor sistemului in ultimul apar indurabilitati si, deci, bifurcatii ce brusc schimba starea lui. (ceste bifurcatii ssimilare tranzitiilor de faza. E vorba ca procesele de baza in lumea vie sunt niste fenomene de crestere *de inmultire+ siformare a speciilor. (nume aici sunt foarte raspindite procesele de inmultire autocatalitice, dirigate de cone#iunea inve pozitiva neliniara. n dinamica populatiei e#ista faze de inmultire *de crestere+ furtunoase, rapide care se inlocuesc schimba+ prin procesul stocastic de dezvoltare.

64. Problema omului in filosofie si stiinta. Omul ca integritate, coraportul biologiculuisocialului. #anatatea omului - bogatie si $aloare sociala

4mul este treapta superioara in dezvoltarea organismelor vii pe pamint, notiune generala pentru semnificatia unreprezentant a speciei '%ap. El este o fiinta biosociala, esenta carui este modul de e#istenta constient si colectiv. Elevidentiat din lumea naturii prin capacitatea sa de a pregati unelte de munca si cu a=utorul lor de a transforma realitaobiectiva. 4mul este subiectul activitatii social'istorice si culturale. 4mul este studiat de mai multe stiinte *biolog psihologia, fiziologia, medicina, pedagogia, sociologia si filosofia+. %tiintile concrete studiaza o latura, un aspect a omufilosofia formeaza o conceptie integrala, generalizatoare despre om, ea formeaza acel model teoretic ce are o importan

metodologica in studierea omului. 4mul intotdeauna a fost problema cardinala in filosofie. n antichitate el era conceput c parte a cosmosului, se considera ca compus din acelasi elemente a realitatii si functiona dupa legile universului. 4mulinterpreta ca un microcosm in comparatie cu macrocosmusul universal. n epoca medievala omul se e#plica de pe pozitireligiei ca creatie divina, ca realizare a chipului si asemansrii lui Dumnezeu. Epoca moderna si mai ales 3.Descarinterpreteaza omul de pe pozitiile dualismului, ca unitatea substantei materiale si spirituale.4mul este obiectul cercetarifilosofice deoarece el intotdeuna era o enigma, taina, contine ceva specific. El permanent tinde spre automanifestaautoperfectionare. n acelasi timp omul nu'i ceva incremenit, gata, ceva ce ar atinge culmea dezvoltarii. El se naste numaifiinta natural'biologica, mai departe el trebuie sa se formeze personal si permanent. 4mul este nu numai produsul mediu*natural si social+, dar si creatorul acestui mediu. 4mul, natura lui, locul lui in lume, sensul e#istentei lui permanent form probleme fundamentale filosofice, fara care este imposibil de a studia omul din alte puncte de vedere sociologic, econom

politic, etic, medical, antropologic s.a. !onceptia filosofica despre om va contribui la clarificarea problemelor general'um*problema vietii, mortii+, la formularea corecta a notiunilor medico'stiintifice *sanatate, boala+, la ameliorarea procesuinstructiv'educativ.

Factorul biologic =oaca un rol important in activitatea omului, ce se e#prima prin faptul adaptarii organismuluischimbarea mediului ambiant, in transmiterea prin ereditare a mecanismelor naturale de protectie a organismuuman.Factorii principali, care determina activitatea biologica a organismului uman, sunt necesitatile naturale ale omului. (necesitati ca foamea, setea, continuarea neamului sunt e#presii ale functionarii biologice si au o natura biologica. n acelrind necesitatile naturale ale omului se modifica in procesul istoric, se socializeaza, fiindca necesitatile naturale ale omusunt satisfacute in mod social. n procesul antropogenezei ereditatea omului se socializeaza, individul uman, cind se nas



are numai organismul specific uman, care ii da posibilitatea in procesul dezvoltarii sa se incadreze in sistemul social. !opmosteneste asa organism, care a pierdut capacitatea de a se adapta biologic si daca el este lipsit de societate nu se dezvol4rganismul uman de la nastere are asa organizare corporala care ii permite de a functiona universal prin activitatsociala./iologicul reflecta calitatea specifica a organismului viu, diferite laturi, structuri si functii a organismului.Factosocial reflecta calitatea specifica a omului, a societatii umane de a interactiona cu natura activitatea de munca. %ocialulom este o calitate specifica, este omul ca integritate, ca fiinta dotata cu ratiune si capabila de munca, ca purtatorul materiaformei sociale de miscare a materiei. %ocialul se realizeaza prin biologic, iar biologicul poarta amprenta socialului. e#emplu putem privi munca ca proces social ea e#ista prin activitatea musculara si psihica a organismului, iar se#ualitat

ca necesitate biologica are o amprenta sociala ca proces de reproducere a populatiei. iperemia obra=ilor este un fenomfiziologic, iar rusinea dupa natura sa este un sentiment social. 3isul si lacrimile dupa mecanismul lor sunt fiziolog*biologice+, dar ele's determinate de cauze sociale. %ocialul ca forma superioara de miscare a materiei apare pe ba biologicului. Datorita socialului *activitatii de munca+ omul se evidentiaza din natura. %i din parte a naturii devine stapinei. 4mul transforma natura in 5lumea omului6 si ea ramine 5corpul neorganic6 al societatii. )eoreticienii medicinei a=ungconcluzia ca medicina trebuie sa fie reorientata de la studierea bolilor, omului bolnav la studierea sanatatii, omului sanat ;oi mai mult vorbim despre cauza bolilor, dar ar trebui sa discutam despre cauza sanatatii si sa evidentiem mecanismelelegitatile ei. Dar aceasta e posibil numai avind in vedere factorii sociali. %anatatea reflecta nu numai starea adapt biologice, ci si adaptarii sociale, conditiile si activitatea omului *inclusiv si avtivitatea sociala+. %anatatea este capacitaindividului de a asigura indeplinirea deplina a functiilor lui sociale. Ea depinde de modul de trai si conditiile socia.?ltimile =oaca rolul determinant in definitia sanatatii.

65. Mar%ismul si freudismul pri$ind interpretarea esentei omului. Interpretarbiologizatorice si socializatorice ale omului. #ociobiologia si etologia

Este important de a evidentia asa notiuni ca esena si e#istenta omului. E#istenta omului este specifica si se manifesta castructura integrala biosociala. -e cind esenta este ceva specific, o calitate determinanta, aceea ce deosebeste omul de afiinte vii. E clar ca biologicul nu poate sa fie esenta omului, macar deatita ca biologicul nu'i propriu numai omului. Esenomului trebuie sa fie acel factor determinant in e#istenta lui, care l'a ficut pe el om. Esenta omului se manifesta in aactivitate specific umana ca munca. . Esenta omului nu este o abstractie proprie individului izolat. n realitatea sa ea etotalitatea relatiilor sociale. (sta inseamna, ca toate problemele societatii, necesitatile ei obiective, posibilitatile dezvolta perspectivele si scopurile ei intr'un fel sau altul se interiorizeaza in om, personalitate, individualitate. Fiecare personalit

poarta in sime programul activitatii sociale, transformindul in programul sau individual de activitate vitala.nterpretarea metafizica a corelatiei factorului biologic si social in teoria filosofica despre om duc la doua e#tremitatconceptii biologizatorice, ori naturaliste, in care se supraapreciaza rolul factorului biologic si conceptiile sociologizatoricecare se absolutizeaza factorul social. &a conceptiile biologizatorice se refera idei rasiste, social'darNiniste, malthuzianisetologia, eugenica, sociobiologia. 3asism convingere ca e#ista rase umane superioare si inferioare, ca ele sunt inegale sirasele superioare au dreptul de a diri=a si comanda rasele inferioare. 3asismul se dezvolta in societatile autoritare, totalitain care la indivizi apare un sentiment de agresivitate contra minoritatile etnice. 2althuzianism ' conceptie sociologica.stabileste o legitate, conform careia sporirea populatiei are loc in progresie geometrica, pe cind ma=orarea mi=loacelore#istenta ' in progresie aritmetica. !onsecintele actiunei acestei legitati sunt agravarea contradictiilor sociale, raspindirsaraciei si foametei, acutizarea problemelor ecologice etc. DarNinismul social ' teorie care incearca sa lamurea

fenomenele sociale si dezvoltarea societatii prin e#tinderea mecanica a legilor biologice descoperite de DarNin in lum plantelor si animalelor *lupta pentru e#istenta, selectia naturala s.a.+ asupra sociumului. DarNinismul social reiesa din aceca oamenii din societate sunt inegali, iar aptitudinile lor ' ereditare. n legatura cu aceasta lupta pentru e#istenta in societaeste vesnica ca si in natura. %ociobiologia ' teorie despre studierea bazelor biologice ale comportamentului sociaanimalelor si omului. %ociobiologia practic ignoreaza factorii sociali in functionarea si dezvoltarea societatii, neaga rorelatiilor sociale in activitatea si conduita oamenilor. Fortele motrice ale activitatii umane se considera necesitatileinstinctele biologice. Ea incearca sa e#plice diverse fenomene ale comportamentului colectiv al animalelor ce nu se pulamuria de pe pozitiile darNinismului classic. Eugenie ce se ocupa cu studierea posibilitatilor care ar contribuiimbunatatirea caracteristicilor morfofiziologice a speciilor de animale. mbunatatirea generatiilor viitoare pote fi p



prevenirea raspindirii genelor care produc fenotipuri anormale, ori inmultirea celor care determina fenotipuri normale. eugenice se foloseau inca din antichitate ciar referitor la societate *obiceiul spartan de a elimina copii malformati+. ;azistirasistii reesind din interpretarea antistiintifica a acestor idei au folosit eugenica in scopuri antiumane si de genocid.Etolo*stiinta moravurilor+ disciplina biologica care studiaza comportamentul animalelor in conditii naturale. nsa ea s'a e#tincomportamentul omului, care are scopul sa dezvaluie radacinile biologice ale unor comportamente sociale consideratedeterminate sociocultural. &a conceptiile sociologizatorice se refera diferite antiutopii, contrapunerea trupului si sufletulureligie, reprezentarea omului cs surubas al mecanismului social in tarile totalitariste.

62.Continutul notiunilor indi$id, indi$idualitate si personalitate in filosofie.Personalitatearolul sau in societate. Omul in lumea informationala.-entru a intelege teoria filosofica despre om este necesar de a clarifica notiunile initiale$ om, individ, individualita personalitate. ;otiunea de om este o notiune abstracta care e#prima trasaturile generale, proprii speciei umane. n lumumana individ e numit de obicei un om aparte, un reprezentant al speciei umane. Fiecare individ, fiind reprezentantcolectivitatii umane, prezinta in acelasi timp o individualitate irepetabila. ndividualitatea este e#presia aptitudinilor natursi proprietatilor psihice ale omului memoria, imaginatia, temperamentul, caracterul in intreaga diversitate a chipuomenesc si a activitatii lui. ndividualitatea este mai mult o notiune psihologica. -ersonalitatea este omul, privit nu numai punct de vedere al insusirilor si trasaturilor lui generale, ci si al specificului calitatilor lui sociale. -ersonalitatea est

totalitate relativ stabila, dinamica,social'determinata de calitati spirituale, social'politice si moral'volutive a omuconstiinta si comportamentul caruia se caracterizeaza prin un anumit grad de maturizare sociala si tendinta de a se manifeca individualitate. !u alte cuvinte personalitatea este o insusire a omului, iar omul este purtatorul acestei insus personalitatea este realitatea individului ca fenomen social. ;otiunea de personalitate are doua semnificatii$ a+individul uman ca subiect al relatiilor sociale si activitatii constiente8 bsistema stabila de trasaturi social importante, care caracterizeaza individul ca membru al unei sau altei comunit-ersonalitatea presupune omul socializat, care se atirna constient catre drepturile si obligatiile cetateanului, possentimentul demnitatii personale, intelege masura responsabilitatii sale fata de activitatea sa, soarta familiei sale, prietenisi poporului sau.-ersonalitatea este e#presia esentei omului. ;otiunile de om si personalitate coincid in sensul ca toate personalitatile suoameni. Dar dupa continut aceste notiuni se deosebesc$ a+ omul este o integritate, iar personalitatea este o parte, un atribu

omului8 b+omul este o fiinta biosociala, personalitatea este latura sociala a omului8 c+omul este purtatorul material personalitatii, iar personalitatea e#prima insusirea sociala a omului. !u alte cuvinte omul este unitatea dialecticageneralului *trasaturile general'umane+, particularului *insusirile formationale, clasiale+ si singularului *modul de e#isteindividual+. (ceasta unitate a generalului, particularului si singularului formeaza o problema metodologica foarte importacare se manifesta concret ca raportul dintre general'uman si concret'istoric, dintre esenta si e#istenta, determinismlibertate, finalitate si infinitate a omului s.a

66. Problema $ietii si a mortii in e%perienta spirituala a omenirii. 0precierea autoaprecierea $ietii umane. #ensul $ietii. Fiata drept $aloare eterna. Moartea si nemurire

-roblema vietii si mortii este 5vesnica6, ea se discuta incepind din antichitate si pina in zilele noastre. Filozofia mar#iconsidera, ca pentru noi este tot clar in aceasta problema, ca noi construim viitorul luminos, ne conducem de idealuri maretenu pot sa fie discutii in privinta sensului vietii si mortii. (ceasta problema era abordata mai mult in conceptiile religioase. Gisi moartea sunt notiuni ce stau in centrul oricarei religii. Giata de pe pamint a fost considerata intotdeaune un mister, o taina, moartea fizica ca trecerea intr'o viata mai perfecta, superioara. nsa vrem noi ori nu problema sensului vietii, valorii eintereseza pe toti oamenii deoarece de ea depinde activitatea omului, relatiile dintre om si om, om si societate, comportamenluiGiata omului este la urma urmei satisfacerea necesitatilor lui, pe baza caror se desfasoara diferite acte de activitate vitalasociala, acte de comunicare si munca. 4rice activitate, reesind din anumite necesitati si bazindu'se pe ele, depinde de unele saltele sisteme de valori, pe care omul le produce ori se foloseste de ele.%ensul vietii nu e#ista de la sine insasi ca un atribut



realitatii in genere, el este o manifestare a personalitatii umane, consta in constientizarea de catre individ a propriei se#istente. Filozofia apeleaza la ratiunea omului si socoate ca el singur trebuie sa caute raspuns la aceste probleme, folospentru asta fortele spirituale proprii. (cumulind e#perienta umana filozofia poate sa'i a=ute omului in cautarea sensului vietii.rezolvarea acestei probleme filozofia materialista reesa din aceea, ca fiecare viata omeneasca este o autovaloare si scop in sineeste data individului nu intimplator *cum li s'ar parea unora+ si nu fara sens, deoarece omul, individul, personalitatea sunt pacomponente a societatii umane. !u alte cuvinte, in determinarea sensului vietii trebuie sa reesim dintr'un sistem de valo%ensul vietii omului are doua aspecte individual si social, viata 5pentru sine6 si viata 5pentru altii6. Giata fiecarui indieste, dintr'o parte, autorealizarea omului, manifestarea capacitatilor, necesitatilor, posibilitatilor creatoare a lui si, din alta par

aceasta realizare are loc in lumea e#tracorporala, obiectiva, mai intii de toate intr'un anumit mediu social, care formeaanumite cerinte catre individ. %ensul vietii este un scop strategic constient al vietii omului, o problema pe o perioada destulindelungata ori pe toata viata. %ensul mortii si depasirea ei depinde de aceea cum noi intelegem sensul vietii. !ercetarcazurilor de suicid arata, ca viata devine insuportabila numai pentru acei oameni care nu vad nici un scop in viata, nici asa cedatorita caruia are sens sa traiesti, nu vad nici un sens a vietii. Daca sensul vietii este conceput in aspectul ei social, atuncmoartea poate fi depasita. -oetul tatar 2usa D=alil spunea, ca trebuie de trait asa, ca si dupa moarte sa nu mori. cuvinnemurirea trebuie conceputa nu in sens individual, biologic, ci intr'un sens social, insa toate aceste intentii a imortalitatii incadata dau dovada, ca problema mortii nu'i altceva decit problema constituirii adevarator valori si fundamentarea sensului vie;umai gasindu'ne fata'n fata cu moartea noi putem concepe si aprecia adevaratele valori si sensul viesii. n structura vitalomului putem deosebi patru grupuri de necesitati care formeaza strategia activitatii si respectiv intentia imortalitatii$ omulueste propriu intentia imortalitatii individuale, care se e#prima in tendinta de autopastrare, de a ocoli moartea8intentia imortalit

omului ca reprezentant al speciei omo sapiens si se e#prima in tendinta de a se continua pe sine in viata urmasiproprii8intentia imortalitatii ca tendinta de a se pastra pe sine in creatiile sale materiale si spirituale8intentia imortalitatiiaspectul social tendinta de a slu=i poporului sau, altor oameni.;emurirea trebuie conceputa nu in sens individual, biologicintr'un sens social, insa toate aceste intentii a imortalitatii inca o data dau dovada, ca problema mortii nu'i altceva deproblema constituirii adevarator valori si fundamentarea sensului vietii. ;umai gasindu'ne fata'n fata cu moartea noi putconcepe si aprecia adevaratele valori si sensul vietii.

67. /e$olutia te"nico-stiintifica contemporana3 esenta, continutul si consecintele. +otiune progres social. Progresul si securitatea sociumului. Informatizarea si noosferizarea in cadr

progresului social%ecolul >> se caracterizeaza printr'o dezvoltare puternica a stiintei si tehnicii. Dezvoltarea cantitativa si calitativa a fortelorproductie formeaza progresul tehnico'stiintific, care include dezvoltarea si perfectionarea mi=loacelor de productie, stiintenaturaliste si tehnice si a insasi omului ca forta productiva principala a societatii. Dezvoltarea cantitativa a fortelor de produceste multiplicarea si perfectionarea uneltelor de munca e#istente. Dezvoltarea calitativa ' crearea uneltelor de munca principnoi, transformarea radicala a tehnicii. 3evolutia tehnico'stiintifica *3)%+ este schimbarea calitativa radicala a uneltelor munca, tehnicii pa baza unirii descoperirilor stiintifice cu uneltele de munca, tehnica prin intermediul cunostintelor tehnaplicative. 3)% este asa situatie cind marele descoperiri in stiinta, revolutiile stiintifice coincid cu revolutiile in tehnica, cpractic dispare intervalul dintre descoperirile stiintifice si realizarea lor in practica . Dar cel mai principal este ca 3)% a dusrevolutia tehnologica schimbarea vechilor tehnologii si aparitia noilor tehnologii bazate pe cele mai noi descoperiri stiintifisi aplicarea lor nu numai in industrie, ci si in alte sfere sociale *tehnologii informationale, biotehnologii, clonarea s.a3evolutia tehnologica a dus deasemenea si la schimbarea locului si rolului omului in activitatea sociala. Daca in trecut omul principala forta de munca, iar producerea materiala consta din trei verigi *omul uneltele de munca, tehnica obiectul muncastazi situatia se schimba radical. 3evolutia tehnologica a dus la aparitia verigii a patra de diri=are si controlare. (utomateletehnica inlocuiau numai forta musculara a omului, dar diri=area procesului de munca raminea pe responsabilitatea omului. (stomul este inlocuit si in domeniul diri=arii si controlarii. El nu'i legat de producere, dar ii ramine functia creatoare de creareprogramare a masinelor.!onsecintele progresului tehnico'stiintific se observa in toate sferele societatii contemporane. (cessunt automatizarea comple#a, electronizarea si coputerizarea, dezvoltarea cosmonauticii si biotehnologiilor. 3)% urmatoarele consecinte$se accelereaza toate procesele si ritmurile sociale8se schimba modul de interactiune a omului cu tehniin procesul muncii 8se scimba caracterul si continutul muncii in directia cresterii cotei lucratorilor si specialistilor de o calific



inalta8creste cota muncii intelectuale in toate sferele sociale8se micsoreaza cantitatea celor ocupati in sfera productiei materisi se mareste cantitatea lucratorilor din sfera neproductiva si deservire. 3itmurile biologice nu dovedesc sa se acomodezeritmurile sporite sociale8ca rezultat se schimba si structura patologiei umane. (sa numite boli a civilizatiei sunt cauzate consecintele negative a dezvoltarii sociale accelerate. n comparatie cu secolul trecut azi in societate domina bolile croniceneinfectioase. JKT din toata mortalitatea este din cauza bolilor cardiovasculare *7,T+, oncologice *1 7KT+, neuropsihicetraumatism. Deasemenea raspindite sunt bolile ereditare, medicamentoase si iatrogeniile.3)% radical schimba lumea omului si caracterul e#istentei lui. (zi omul traieste in lumea informationala+ ce modifmentalitatea, atitudinile si valorile lui. )ehnica daca iese de sub controlul omului devine o forta groaznica. ;otiunea de progr

si dezvoltare e#ista in istorie inca din antichitate. -rogresul social este o legitate obiectiva ce caracterizeaza dezvoltaascendenta a tuturor sferelor sociale. !ontinutul progresului social este dezvoltarea multilaterala, cantitativa si calitativelementelor constitutive a societatii ' fortelor de productie, tehnicii, cunostintelor tehnice si naturaliste, culturii materialespirituale, moralei, artei, structurilor sociale si politice s.a. zvorul progresului social sunt contradictiile modului de producrezolvarea carora duce la perfectionarea, dezvoltarea ascendenta a societatii. Fiindca contradictiile modului de productierezolva prin activitatea oamenilor, fortele motrice si subiectul progresului social sunt masele populare, grupurile sociale, classi activitatea lor materiala si social'politica. Dezvoltarea progresiva a societatii este de neconceput fara lupta cu fenomeneregresive *conservatism, reactia, restauratia, contrrevolutia+. E#ista doua dimensiuni a progresului$ pe orizontala gradul dezvoltare economica, tehnologica si verticala dezvoltarea spirituala, morala. Deci criteriu obiectiv al progresului social enivelul de dezvoltare a fortelor de productie, caracterul orinduirii social'economice si institutiilor suprastucturii, nivedezvoltarii stiintei si culturii.

69. efinirea si clasificarea problemelor globale. Problema supra$ietuirii omenirii si de$enirnoosferologiei

Problemele globale ' totalitatea de probleme vital'importante a omenirii care ameninta e#istenta omenirii, de la rezolvacaror depinde supravietuirea si dezvoltarea progresiva a societatii. Daca ele nu se rezolva, atunci asta poate duce la dispariomenirii. !ivilizatia contemporana, ce se caracterizeaza prin dezvoltarea puternica a industriei, revolutiei tehnico'stiintifiduce respectiv si la activizarea problemelor globale. Ele reiesa din contradictiile interne a societatii. !riteriile problemeglobale sunt caracterul lor general'uman, manifestarea lor ca fenomen planetar *ating interesele nu numai a unei tari continent, ci a planetei in intregime+, se deosebesc prin caracterul lor comple#, interdisciplinar si ating interesele nu numa

generatiei de astazi, ci si a generatiilor din viitor. Deosebim urmatoarele probleme globale $1+ intersociale, care se refera la interactiunea diferitor sisteme sociale.7+ socionaturale, ce apar din interactiunea societatii si9+ antroposociale, care depind de relatiile dintre om si societate-reintimpinarea razboiului termonuclear. Este clar, ca folosirea armei nucleare va distruge tot ce'i viu si va face imposibviata pe pamint *e#istenta oamenilor fanatici si teroristilor nu se e#clude+. !u destramarea ?3%% pericolul unui razbtermonuclear s'a micsorat, dar nu se e#clude. 3ealitatea de astazi este asa, ca in locul conflictului mondial au aparumultime de conflicte locale. n aceste conflicte se implica tot mai multe si mai multe tari. 3azboiul mondial poate sa apneintentionat ca largirea conflictelor locale si pierderea controlului asupra armelor nucleare.2ai actuala este lichidarea goanei inarmarii care se trege inca de pe timpul confruntarilor marilor forte politice. <oainarmarii duce la producerea armamentului, e#perimentarea noilor tipuri de armament, respectiv la poluarea mediu

ambiant. !omple#ul industrial'militar si stiinta militara efectuiaza cercetari referitor la folosirea razboiului geofizschimbari in mediul natural ce pot fi folosite in scopuri militare *stimularea cutremurilor de pamint si eruptia vulcanildeclansarea ploilor torentiale, distrugerea stratului de ozon, perturbari atmosferice cu scopul de deregla sistemele comunicare si diri=are a rachetelor s.a.+.-roblema ecologica este rezultatul ineficacitatii productiei sociale contemporane si atitudinea nerationala, e#ploata pradatoare a naturii, poluarea mediului ambiant. (ctivitatea antropogena cuprinde toate sferele naturii, nu numai biosferasi cosmosfera. Ea poate sa influenteze multe procese a echilibrului natural in dimensiuni planetare. -roblema ecologica gaseste in centrul atentiei si medicilor si este in strinsa legatura cu problema ocrotirii sanatatii. -oluarea mediului noactioneaza asupra sanatatii omului. 2edicii compara problema ecologica cu un aisberg. &a suprafata se vede *ceea ce n



stim despre actiunea nociva+ numai o treime, iar doua treimi *ceea ce noi nu stim si consecintele imprevizibile+ se gasesc slinia de plutire. 3ezolvarea problemelor globale trebuie sa fie pe baza -)%, prin formarea unei constiinte globale noi un prioritate au valorile general'umane. Deasemenea este necesar de a schimba paradigma morala ' de la neincredere, dusmanviolenta la dialog, intelegerea reciproca si colaborare. +oosfera *sfera ratiunii+ presupune prioritatea si dominaintelectului nu a unei persoane aparte, nu a intelectului individual, dar a intelectului social, a intelectului omenir!onstituirea unei astfel de teorii e posibila datorita elaborarii unor moduri de abordare netraditionale ce accentuiaimportanta aspectelor umanitare, informationale, cosmice, bioetice ale crearii noosferii

6<. +otiune de noosfera. senta noosferogenezei. tapele e$oluarii noosferei. +oosferizarstiintei, te"nicii si in$atamintului - premisa fundamentala a dez$oltarii durab8socionaturale).

+oosfera8 noos ' raţiune şi sphaira ' sferă+ ' învelişul pămîntesc ce cuprinde sfera interacţiunii naturii şi societăţii pe baactivităţii raţionale a oamenilor. !a sinonime a noosferei se mai folosesc noţiunile antroposferă, tehnosferă, sociosferă..E#ista opinii conform carora supravietuirea omenirii ar putea fi asigurata in cazurile cind dezvoltarea societatii ar fi orientatatraiectoria noosferica, cind schimbarea lumii v'a fi rational diri=ata, adica cind noile civilizatii v'or aparea drept rezultatactivitatii umane finalmente determinate ' constituirea noosferei. -aradigma noosferica, fara indoiala, este mai preferabila dealte doctrine cu caracter de pronostic in strategia de supravietuire a omenirii. n situatia acuitatii unei crize ecologice globaapare necesitatea de a elabora o teorie desfasurata privind viitorul vietii pe )erra, care ar include in sine inevitabil modedezvoltarii durabile. 4 astfel de teorie a supravietuirii civilizatiei, a e#istentei umanitatii poate deveni sub aspect teoreticaplicativ teoria universala a dezvoltarii noosferii, conceputa actualmente drept nucleu al unui nou domeniu al stiincontemporane. +oosfera *sfera ratiunii+ presupune prioritatea si dominatia intelectului nu a unei persoane aparte, nuintelectului individual, dar a intelectului social, a intelectului omenirii. !onstituirea unei astfel de teorii e posibila datorelaborarii unor moduri de abordare netraditionale ce accentuiaza importanta aspectelor umanitare, informationale, cosmibioetice ale crearii noosferii. 3evolutia antroponoosferica, adica transformarea omului contemporan in omul noosferic, poatrealizata nu doar prin intermediul ratiunei umane, dar si prin intermediul *cu spri=inul+ bioeticii. !unostintele bioetice sunt strlegate de conceptia dezvoltarii durabile, de doctrina dezvoltarii noosferice. Dezvoltarea noosferica reprezinta o schimbasistemica si comple#a. E nevoie deci de a evidentia o totalitate de obiective spre care ar trebui sa fie orientata noosferogene-rintre acestea pot fi enumerate$

' sporirea substantiala, iar mai apoi si predominarea activitatii intelectuale asupra celei materiale8' prerogativa stiintifica si socio'practica a principiului biosferocentrist in detrimentul celui antropocentrist8' reducerea planificata a sporirei populatiei in conformitate cu legitatile noosferizarii proceselor demografice1

ecologice8' constituirea unei noi culturi general'umane cu conservarea partiala a diversitatii habituale e#istente8' constituirea sistemelor de monitoring global si regional ale resurselor socionaturale si utilizarea unora din ele confo

cerintelor dezvoltarii durabile si ale bioeticii8' incasarea impozitelor ecologice8' elaborarea unui sistem international de acte =uridice ce ar sta la baza dezvoltarii noosferice *si durabile+8' noua orinduire *ordine+ mondiala nu poate fi impusa cu forta unui sau altui stat, ea trebuie aprobata de comunita

mondiala in baza consensului8' acceptarea unui nou umanism, unde echitatea sociala ar fi prioritara fata de libertate, unde principiile si norm

bioeticii ar domina in sistemul 5om'biosfera6.-entru strategia de e#istenta umana.1+ recunoasterea faptului ca in centrul activitatii civilizatiei se situiaza oamenii, care trebuie sa aiba drept la o vi

sanatoasa si rodnica in armonie cu natura87+ prote=area mediului ambiant trebuie sa devina o activitate constituanta inalienabila a procesului de dezvoltare89+ satisfacerea dreptului la dezvoltare trebuie realizata in asa mod ca sa fie asigurata pastrarea in proportii egal

mediului ambiant atit pentru generatia de azi, cit si pentru generatiile ulterioare8



A+ micsorarea *reducerea+ disproportiei dintre nivelurile diferite de viata ale popoarelor lumii, lichidarea *stirpiresaraciei si mizeriei, tinind cont de faptul ca actualmente pentru 9RA din populatia )errei sunt rezervate doar 1R din venimondial.

6?. Ocrotirea sanatatii in sistemul problemelor globale antroposociale. Falorile general-umain $iziunea noii mentalitati a supra$ietuirii3 medicina, noosferologia si dez$oltarea inofensi$a

-roblema ecologică se găseşte în centrul atenţiei şi medicilor şi este în strînsă legătură cu problema ocrotsănătăţii. -oluarea mediului nociv acţionează asupra sănătăţii omului. 2edicii compară problema ecologică cu un aisbe&a suprafaţă se vede *ceea ce noi ştim despre acţiunea nocivă+ numai o treime, iar două treimi *ceea ce noi nu ştimconsecinţele imprevizibile+ se găsesc sub linia de plutire. !eea ce medicina cunoaşte despre consecinţele negative a poluămediului este morbiditatea şi mortalitatea sporită a populaţiei, unele devieri fiziologice, biochimice, funcţionale de la stanormală şi unele stări premorbide. Dar e#istă un şir de devieri fiziologice, biochimice, funcţionale de la starea normală de

etiologie necunoscută. (re loc acumularea impurităţilor în organe şi ţesuturi ce pot duce la consecinţe imprevizibile. (pgrupuri de populaţie cu factori de risc social, igienic, genetic sporit.4rice specie biologică este capabilă să supravieţuiască într'o nişă ecologică foarte limitată, într'o totalitate de condiţii şifactori a mediului strict determinate. "n condiţiile civilizaţiei tehnogene posibilităţile adaptării organismului uman lacondiţiile de viaţă a mediului încon=urător sunt aproape de epuizare.4mul trebuie să trăiască în armonie cu sine însăşi şi cumediul ambiant. )ot mai des actualmente se vorbeşte despre ecologia sufletului, ecologia socială. Din aceste considerenteabordarea ecologică trebuie să se folosească şi în medicină. !riza ecologică duce la schimbări inprevizibile, la apariţia bolinoi ori la manifestera atipică a bolilor e#istente. /iotehnologia, bazată pe ingineria genetică, deasemenea poate provocaconsecinţe neprevăzute, la apariţia noilor microorganisme ori la schimbarea calităţilor microbilor e#istenţi. 2edicina trebusă optimizeze şi relaţiile omului cu mediul natural şi cel artificial. ?ltimul tot mai mult domină în viaţa omului şi nu

întotdeauna este compatibil cu biologia omului.( treia grupă de probleme globale antroposociale sunt nemi=locit legate de om şi e#istenţa lui individuală. ?savanţi consideră că e#ista numai o problemă globală problema omului, celelalte depind de ea ori sunt modificări a aces probleme. Ea se referă la problema calităţilor umane dezvoltarea calităţilor morale, intelectuale, asigurarea modului de tsănătos, dezvoltării psihice normale ş.a.

3ezolvarea problemelor globale trebuie să fie pe baza -)@, prin formarea unei conştiinţe globale noi unde prioritaau valorile general'umane. Deasemenea este necesar de a schimba paradigma morală ' de la neîncredere, duşmănie, violenla dialog, înţelegerea reciprocă şi colaborare.

AQ. #tatutul, problematica si importanta general-culturala a istoriei stiintei si medicinermenii cunoasterii stiintifice in di$erse epoci istorice. #tiinta aristoteliana6.

storicienii stiintei, reiesind din faptul ca stiinta se afla intr'o permanenta schimbare a continutului si formelor sale, propdiverse raspunsuri la intrebarea vis'a'vis de data si locul aparitiei stiintei. n dependenta de faptul ce model teoretic al stiinei promoveaza, adica caru'i curent in limitele filosofiei stiintei ei apartin, se pot evidentia citeva opinii care in principe#clud una pe alta.



1.?na din opiniile savantilor reiesa din aceea ca stiinta se identifica cu e#perienta activitatii practice si de cunoasteregenere.7. 2ulti istoricieni numesc alta data$ stiinta ea nastere apro#imativ douazeci si cinci de secole in urma in <rec(ntica. ntr'adevar, aici de prima oara apare filosofia si stiinta refle#iva, omul se separeaza de natura, se initidescompunerea gindirii mitologice, se ivesc primele programe de cercetare a naturii*fizica si fizicienii+, se constientizeaunele principii fundamentale de cunoastere ale naturii.9. (l treilea punct de vedere atribuie data nasterii stiintei ca perioada infloririi culturii medievale in Europa 4ccidentala.%tiinta, in viziunea acestor savanti, apare o data reconstientizarea rolului cunostintelor e#perimentale. -rocedeul de baza a cunosterii stiintifice il constituie limba=ul stiinte

(lt mi=loc de cunoastere este matematica. nsa <alilei afirma ca cartea ;aturii e scrisa in limba matematicii. 3ecent

poate vorbi despre o matematizare completa, continua a tuturor compartimentelor stiintei. n biologie, de e#emplu, genetevolutionista in aceasta directie putin se deosebeste de fizica teoretica. ( devinit cotidiana e#presia 5lingvistica matematic2atematica se incadreaza chiar si in istorie.

4 semnificatie importanta poseda in stiinta utila=ul de e#perienta*luneta lui <alilei si microscopul electrocontemporan, radiotelescopul, sinhofazatronul, vapoare cosmice, compiuterile etc+.

Diverse domenii ale stiintei poseda metode si mi=loace specifice de investigare. !um purcede matematizarea stiintelone vorbeste frumos despre acest fapt.

Deci stiinta ne ofera cunostinte despre tot$ ea studiaza natura, societatea, omul, cultura, 5natura secunda5, pe sine insu-entru a efectua acest lucru stiinta s'a transformat intr'un institut social, care se straduie sa constituie un sistem cunostinte. (ristotel fara dor si poate este primul filosof al stiintei. El a creat logica formala ca instrument *5organon6+ =udecata stiintifica rationala. ( clasificat diverse tipuri de cunostinte, divizind *separind+ filosofia *metafizica+, matemati

stiinta despre natura si cunistintele teoretice despre om, deosebea cunostinta practica *mestesugaritul, cunostinte tehni bunul simt practic+.&a (ristotel gasim ideea despre aceea cum trebuie de organizat investigatia stiintifica. n acest capitol el evidentiazaactivitatea savantului patru etape principale, pe care le folosim cu succes pina astazi in realizarea tezelor de doctor in stiin!are's acestee etapeMa+ E#punerea istoriei problemei e#aminate insotita de critica a opiniilor anterioare vis'a'vis de chestiunea analizata8 b+ n baza faptelor dobindite se formuleaza problema in cauza si care necesita o solutionare adecvata8c+ -romovarea solutaionarii proprie, adica promovarea ipotezei8d+ 2otivarea acestei solutii prin intermediul argumentelor logice si utilizarii datelor de observatie si e#perimentale.n fine, (ristotel a elaborat doctrina vis'a'vis de faptul cum trebuie sa se manifeste e#plicarea stiintifica deplina si =ustific

a fenomenului sau evenimentului. !onform filosofiei lui (ristotel orisice fenomen este conditionat de patru tipuri de cauformala *tine de esenta fenomenului, de structura sau conceptul lui+8 materiala *tine de substanta, de substrat in careconcretizeaza aceasta forma sau structura+8 motrica *cauza concreta motrica+8 cu destinatie speciala *tine de faptul 5dincauza5, 5pentru ce6 se desfasoara fenomenul+. Daca se reuseste a stabili si a e#plica toate cauzele nominalizate, atunobiectivul *sarcina+ stiintei devine pedeplin realizat, iar fenomenul se considera lamurit si apoi cunoscut.

K. Particularitatile cunostintelor stiintifice, inclusi$ cele medicale in e$ul mediu. /e$olutspiritual- stiintifica in epoca /enasterii

?n rol important in dezvoltarea stiintei si filozofiei 3enasterei a avut <.<alilei care a pus temeliile mecanicii clasi

are un sir de descoperiri in astronomie, era adeptul studierei e#perimentale a naturii. El considera ca mecanica si matematstau la baza tuturor stiintelor. !artea naturii, afirma <.<alilei, este scrisa in limba matematicii si pentru a o putea citi trebude folosit metodele matematice. -ina la el metodele cantitative, matematice in stiinta practic nu se foloseau. <.<alilei convins ca stiinta va face un salt calitativ in dezvoltarea sa daca ea a reusi cu a=utorul matematicii sa construiasca obiecideale *ca modele pentru cunoastere+. El a propus ideea e#perimentului si metoda analizei cantitative in studierea naturii.

!atre perioada infloririi culturii medievale in Europa 4ccidentala*sec.>'>G+. %tiinta, in viziunea acestor savanapare o data cu reconstientizarea rolului cunostintelor e#perimentale. (cest fapt e legat de activitatea episcopului eng3obert <rosseta, de activitatea filosofului si naturalistului englez calugarului franciscan 3od=er /acon.(cesti si matematicieni si naturalisti din (csford cheama cercetatorii sa se bazeze pe e#perienta, observare si e#periment, dar nu



autoritatea legendei sau pe traditiile filosofice. 2atematica, in viziunea lui 3./acon, reprezinta portile se cheile spre astiinte. (tunci, in acea perioada, incepe critica aristotelismului, dogmelor lui (ristotel, care secole la rind dominau in stiindespre natura.

74. #tiina si medicina epocii Moderne. #tiinta galiliano-neKtonianaD. #tiinta mareD 8seAIA-AA-AAI) in raport cu stiinta micaD.( doua etapa din istoria stiintei incepe la sfirsitul sec. al >G'lea si se incheie cu sfirsitul sec. al >>'lea. (vem de aface cu anumita 5%tiinta 2ica5 s'au stiinta prematura. Ea dobindeste independenta, 5se scutura5 de dogmele religioase, de dogmscolastice si cele ale lui (ristotel.

(ceasta etapa se caracterizeaza deasemenea prin aparitia ramurii moderne e#perimentale a stiintelor naturiiconcomitent prin cresterea vertiginoasa a stiintelor umanitare. n aceasta perioada paralel cu progresul furtunos al stiintei crerolul ei in viata societatii.. 3elatiile 5marfa ' bani6 au contribuit substantial si la dezvoltarea stiintei din secolil al >>'lea. aceasta perioada in stiinta prelungesc sU predomine fenomenele de diferentiere.

( treia etapa in dezvoltarea stiintei o constituie 5stiinta 2are6. ncepea in secolul al >>'lea. n aceasta perioadaschimba esential rolul social al stiintei. %e modifica substantial corelatia dintre stiinta si practica. Dezvoltarea stiintei devipunctul initial pentru crearea unor noi ramuri ale productiei. n stiinta au loc atit procesele de integrare, cit si cele diferentiere.!are's indicii principali ai acestei stiintiM

a+ %ubstantial a ma=orat numarul savantilor. Daca la frontierile secolelor >G'>> activau circa o mie de savantimi=locul secolului trecut ' 1K mii,

b+ 2a=orarea brusca a volumului informatiei stiintifice.c+%chimbarea arhitecturii interne a stiintei. %tiinta actualmente inglobeaza un domeniu enorm de cunostinte. Ea cuprin

aproape 1 mii de discipline, care tot mai intens interactioneaza intre ele.d+ )ransformarea activitatii stiintifice intr'o profesie specifica. -ina nu demult, apro#imativ pina la sfirsitul sec. al >

lea stiinta nu prezenta o profesie. (stazi savantul este o profesie specifica, care permanent solicita atentia societatii.!u epoca 3enasterii au luat nastere unele incercari de a elabora un tablou nou al lumii si un nou 5organon6 a cunoastestiintifice.&ovitura de bazU pe aristotelism a fost e#ecutata de <.<alilei, care nu numai multelateral a argumentat doctrina :opernic, dar si a creat o noua interpretare a esentei stiintei, a elaborat si a folosit metoda de cercetare e#perimentala e#acta, care n'o posedau nici savantii antici, nici cei din Evul mediu. %pre deosebire de (ristotel <alilei era convins ca limba autenti

veritabila cu a=utorul careia pot fi descrise legile naturii este limba matematicii.(ici apar noi dificultati$ cum de descris lumea atit de diversa si schimbatoare in limba abstracta a matematiciiM De a real

acest fapt <alilei cerea ca obiectul de studiu al stiintei naturale sU fie limitat doar cu calitatile obiective, printre care este formmarimea si masa lor, pozitia in spatiu si caracteristicele miscarii acestora.6!alitatile secunde6' culoarea, gustul, mirosul, simtunu reprezinta proprietati obiective ale obiectelor. Ele constituie rezultatul actiunei obiectelor si proceselor reale asupra organese simt si deci, ele e#ista doar in constiinta subiectului care le percepe. <ratie unui astfel de pas metodologic <alilei a izbutitrealizeze 5matematizarea naturii6. &amuririi fenomenelor ce reiese din 5calitatile6 obiectelor i'a fost contrapusa teza ca toatschimbarile calitative reiesa din deosebirile cantitative ale formei, miscarii si masei particulelor substantei. (nume acecaracteristice cantitative si pot fi e#primate in legitati matematice e#acte. n limitele acestei metode lui <alilei deasemenea nse cerea sa lamureasca fenomenele prin intermediul 5cauzelor cu distinatie speciala5'aristoteliene. (cestu'i fapt el a contrap

ideea 5legii naturale6, adicU lantului infinit de cauze, care strabate toata lumea.n pofida schimbarilor care au avut loc in stiinta din vremurile lui <alilei si ;eNton pina azi, ea a pastrat si a amplificat nuclsau metodologic. n acest sens stiinta contemporana ramine sa fie o stiinta de tip european 2odern, de tip galileian.

75. egea e%ponentiala a acumularii informatiei stiintifice. #tiinta clasica, neclasicpostneclasica si noosferica. +ecesitatea aparitiei stiintei si in$atamintului noosferic?na din cele mai importante legi de dezvoltare istorica a stiintei este cresterea rolului ei in productie si in diri=area societa(ceasta lege a fost demonstrata in procesul descrierii celor trei etape de evolutie a stiintei .4 alta legitate este dezvoltaaccelerata a stiintei si acumularea e#ponentiala a cunostintelor. !onform datelor ?;E%!4 in ultimii K de ani*pina in anii K



sec. al >>'lea+ sporirea anuala a numarului cadrelor stiintifice constituie T, pe cind populatia crestea doar cu 1,T anunformatia stiintifica se dubleaza recent anual. QKT din toata informatia acumulata de civilizatie este produsa in ultimii K ani ai sec. al >>'lea. n conditiile cind recenta societate constituie o civilizatie noosferica stiinta la rindul sau este supusa unnou proces ' procesului de noosferizare, adica ea trebuie sa contribuie nemi=locit la formarea noilor civilizatii ' informationaecologice, cosmice, adica sa contribuie la elaborarea noilor paradigme de supravietuire a omenirii.

9. #tiinta ca obiect al analizei filosofice. Corelatia dintre filosofia, teoria si logica stiintei.E(II+1 ' sferă a activităţii umane, scopul căreia este studierea obiectelor, proceselor şi legităţilor naturii, societăomului, întregii e#istenţe. @. este una dintre formele conştiinţei sociale şi culturii. ;oţiunea de @. include în sine activitatea de obţinere a cunoştinţelor noi, cît şi rezultatul acestei activităţi ' suma cunoştinţelor ştiinţifice obţinutemomentul dat, care formează tabloul ştiinţific al lumii în totalitatea lui. )ermenul de @. se utilizează şi pentru marcarea un branşe separate ale cunoaşterii ştiinţifice. @. ca producere de cunoştinţe prezintă în sine o formă specifică de activitate. caracter comple# conţine intercone#iunea dintre @. şi filosofie ca forme specifice ale culturii şi conştiinţei sociale. Filosodin totdeauna îndeplineşte în raport cu @. funcţii de metodologie a cunoaşterii şi interpretarea conceptuală a rezultatelor -e filosofie şi ştiinţă le uneşte tendinţa de construire a cunoştinţelor într'o formă teoretică, de dovadă logică a concluziilor. (utenticitatea cunoştinţelor ştiinţifice se determină nu numai prin lipsa contradicţiilor logice, ci, în primul rînd, pverificarea obligatoare în practică ' în cadrul observării şi experimentului ştiinţific. Dezvoltînd legile obiective fenomenelor @. le e#primă în noţiuni şi scheme, care trebuie să corespundă realităţii. -rin aceasta se deosebeşte @. de a

care e#plică realitatea în chipuri artistice concrete, ce admit posibilitatea fanteziei, imaginaţiei etc.Filosofia stiintei e strins legata de logica acesteia. &ogica stiintei este disciplina care aplica notiunile si aparatul tehniclogicii formale la analiza cunostintelor stiintifice. %fera problematicii logicii stiintei poate fi redusa in linii generaleurmatoarele$ studierea structurii logice a teoriilor stiintifice8 e#aminarea constructiei limba=ului artificiat al stiintei8 cercetadiverselor tipuri de concluzii inductive si deductive8 analiza structurilor formale ale notiunilor stiintifice8 interpretarstructurilor logice ale procedeilor de cercetare stiintifica8 fundamentarea empirica si verificarea teoriilor si ipotezestiintifice. &ogica stiintei este preocupata cu precadere de analiza logica a cunostintelor de=a e#istente.

76.Problema originii filosofiei stiintei si a filosofiei medicinei.Premisele aparitiei filosofcercetarii stiintifice si a filosofiei cunoasterii stiintifico-medicale.#colile filosofiei stiintei.

Elemente de filosofie a stiintei putem gasi in naturfilosofia lui 3.Descartes si -.<assendi si in 54rganonul nou6 al F./acon.!unostinta stiintifica din aceasta perioada se fundamenta pe formele ei traditionale ca notiunea, =udecatarationamentul. Dezvoltarea stiintei de atunci n'a creat conditii satisfacatoare, care ar fi contribuit la aparitia filosofiei ei. ( fonevoie inca de doua secole si ceva ca stiinta sa solicite o disciplina ce ar cerceta structura cunostintelor stiintifice, mi=loacelemetodele cunoasterii stiintifice, modurile de argumentare si de dezvoltare ale stiintei. ? domeniu de cercetari de sine statafilosofia stiintei devine la mi=locul sec. al >>'lea prin intermediul lucrarlor lui C.%t.2ille, /./olzano.-rima premisa tinedezvoltarea unei noi unitati a cunostintelor stiintifice ' teoria stiintifica ca forma cea mai superioara de organizare a cunostint(lte forme ale ei ca legile stiintei, clasificarile, tipologiile, schemele initiale de e#plicare genetic pot doar a premerge teorconstituind fundamentul acesteia. )ot in aceasta perioada, adica in a doua =umatate a sec. al >>'lea apare problematcunostintelor empirice drept rezultat al e#perimentului stiintific si a observarii. 4 alta cauza ce a condus spre originea filosofstiintei este aceea ca stiinta institutionalizata in sec. al >G'lea in forma de comunitati stiintifice, universitati si academii incecu a doua =umatate a secolului trecut sa se manifeste prin asa structuri ca laboratoare si institute stiintifice.nca un moment ce substantial a contribuit la aparitia analizei filosofice a cunostintelor tine de faptul tragic pentru civilizaeuropeana ' de sciendarea *divizarea+ culturii in doua parti stiintifico'tehnica si umanitaro'artistica. Filosofia stiintei devichintesenta primei culturi, iar filosofia vietii *F.;ietzsche, 4.%pengler+ imagina *reflecta+ coliziunele celei de a doua cultura.n limitele filosofiei stiintei e posibil a evidentia un sir de scoli, directii. %coala din 2arburg, scolii din /aden' isi concentreafortele intelectuale la elaborarea metodologiei cunoasterii stiintifice, la analiza interactiunei filosofiei si stiintei.



77. +otiune de metodologie in raport cu filosofia, teoria si logica stiintei. +i$elurmetodologiei. Metodologie si metode.2etodologia *din gr. methodos ' cale, mi=loc si logos ' stiinta+ categorie filozofica care are doua sensuri$1. )otalitatea principiilor si metodelor de cercetare ce se folosesc intr'o stiinta. 7. )eoria filosofica despre principiile si metodcunoasterii si transformarii realitatii, stiinta despre metode.2etodologia se ocupa cu un sir de problemee care pot fi reduse la trei principale$ 1+ ce prezinta metoda8 7. cum trebuie sa fmetoda8 9+ cum trebuie folosit metoda.n dependenta de gradul de generalizare deosebim urmatoarele niveluri a metodologiei$L concret'stiintifica ' fiecare stiinta are metodele sale de cercetare si formuleaza anumite reguli si normative penfolosirea lor8L generalVstiintifica ' metode si principii ce se folosesc intr'un sir de stiinte, sau o stiinta cu metodele si principiile scare poate servi metodologie pentru alte stiine *spre e#emplu, biologia pentru fiziologie si medicina, fiziopatologia pendisciplinele medicale s.a.+8L universala, filosofica ' principiile si legile dialecticii servesc ca metodologie pentru toate stiintele. &a metoduniversale se refera si alte metode filozofice *fenomenologic, cultural'istoric, sistemic, structural'functional, hermeneutic s.a)oate aceste metode formeaza un tot intreg, un sistem, se gasesc in legaturi dialectice. n acest sens filozofia este cametodologie generala.2etodologia se refera nu numai la activitatea de cunoastere ci si la activitatea practica. Ea este necesara pentru dezvoltar

capacitatilor creatoare a specialistului, posibilitatilor de a formula probleme stiintifice si determina strategia cercetarstiintifice.;oi recent atentionam faptul despre metodologia cunostintelor, a stiintei, adica despre metodologia in sens ingust$ acesteiacorespund un domeniu intern de cunostinte diferenciat si specializat.2etodologia pune accentul pe metodele si caile dobindire a cunostintelor adecvate si efective in practica.

E#ista citeva clasificari a metodologiei cunostintelor *cunostintelor metodologice+. ?na din cele mai raspindclasificari este aceea ce tine de divizarea metodologiei in cea semantica *de continut+ si cea formala. -rima inglobeaza in siurmatoarele probleme$ legile aparitiei, functionarii si schimbarii teoriilor stiintifice8 carcasa *scheletul+ de notiuni ale stiinteiale disciplinilor ei aparte8 caracterizarea schemelor de e#plicatie prezente in stiinta8 structura si componenta operationalametodelor stiintei8 conditiile si criteriile caracterului stiintific s.a. 2etodologia formala tine de analiza limba=ului stiintei, analiza structurei formale a e#plicatiei stiintifice, de descrierea si analiza metodelor de cercetare formale si formalizate,

studierea tipologiei sistemelor de cunostinte etc2etodologia prin modul de abordare de activitate poate fi definita ca teoria despre metodele si mi=loacele activita

umane, orientate spre atingerea scopurilor inaintate.!oncluzionam filosofia stiintei analizeaza problemele conceptuale cele mai generale ale stiintei, logica stiintei urmea

sa se ocupe de analiza constructiei si structurii cunostintelor stiintifice de=a e#istente prin prizma principiilor logicii formametodologia stiintei studiaza mi=loacele, metodele si procedeele de cercetare cu a=utorul carora se obtin noi cunostinte. Dfilosofia stiintei inglobeaza in sine atit logica cit si metodologia stiintei.2etoda trebuie sa corespunda urmatoarelor cerinte ' sa fie productiva, economica, demna de incredere, lipsita de arbitrarhaos, orientata cu un scop bine determinat, clara.+

79. Clasificarea metodelor de cercetare stiintifica. !unctia metodologica a teoriei si filosofi+orma si patologia in medicina practica. #anatatea in raport cu maladiaMetoda ştiinţifică este modul de cercetare şi transformare a realităţii obiective, este totalitatea de mi=loace şi procedee

asimilare teorierică şi practică a realităţii. 2etoda este o anumită ordine de formulare a cunoştinţelor şi folosirea lor pentrutransforma realitatea, pentru a căpăta noi cunoştinţe. Ea nu este ceva arbitrar, se formulează pe baza legităţilor obiectucercetat şi deatîta metoda se înţelege ca teorie în acţiune. 2etoda =oacă un rol foarte important în ştiinţă, ea disciplineazăorientează cercetarea ştiinţifică, este uneori mai principală decît rezultatul cunoaşterii. 2etoda trebuie să corespun



următoarelor cerinţe ' să fie productivă, economică, demnă de încredere, lipsită de arbitrar şi haos, orientată cu un scdeterminat, clară.După sfera de utilizare metodele pot fi clasificate$ 1+ metode concret'ştiinţifice, care se folosesc într'o ştiinţă concretă, înt

ramură a ştiinţei8 7+ metode general'ştiinţifice, care se folosesc în mai multe ştiinţe, dar nu în toate8 9+ metode universafilosofice, care se folosesc în toate ştiinţele şi se bazează pe legităţile universale a realităţii. Fiecare stiinta are metodele sansa filozofia este si ca teorie si ca metoda. )eoria este totalitatea cunostintelor ce descriu ori e#plica un domeniu al realitat2etoda ' modul de cercetare si transformare a realitatii obiective, este totalitatea de mi=loace si procedee de asimilare teoriersi practica a realitatii. 2etoda este o anumita ordine de formulare a cunostintelor si folosirea lor pentru a transforma realitat

pentru a capata noi cunostinte. !a si metodele stiintelor concrete metoda filozofica isi trage inceputul sau din activitatea practa oamenilor si este reflectarea logicii si legitatilor realitatii obiective. Deaceea cunostintele filozofice ca orice cunostinindeplinesc functia teoretica, iar ca metoda de rezolvare a anumitor probleme indeplineste functia metodologica. )eoria etemelia metodei, iar metoda este teoria in actiune. Ea nu este ceva arbitrar, se formuleaza pe baza legitatilor obiectului cercesi deatita metoda se intelege ca teorie in actiune. 2etoda =oaca un rol foarte important in stiinta, ea disciplineaza si orienteacercetarea stiintifica, este uneori mai principala decit rezultatul cunoasterii. Filozofia ca teorie trebuie sa descrie un sistem relatii subiect'obiect si subiect'subiect pentru a fundamenta un anumit raspuns la problema locului omului in lume. n calitatemetoda filozofia este o strategie generala a activitatii umane. )eoria filozofica raspunde la intrebarea ce este e#istentaconstiinta si cum ele coreleaza. 2etoda filozofica ne arata cum trebuie de folosit aceste cunostinte penctru intelegereatransformarea e#istentei si omului.

. +otiunea temelie a stiinteiD si problema clasificarii sale. !actorii interni 8internalismul)e%terni 8e%ternalismul) in dez$oltarea stiintei.

E cunoscut faptul ca dezvoltarea stiintei este conditionata si influientata de mai multi factori, atit e#terni cit si de cinterni. n filosofia si istoriografia acesteia pentru constientizarea *e#plicarea+ factorilor si legitatilor evolutiei cunostinstiintifice sau reliefat doua paradigme ' internalista si e#ternalista, ' ce concureaza intre ele permanent.

Internalistii *(. :ore, :. -opper, ). :uhn, . &a0atas s. a.+ declara si afirma posibilitatea si necesitatea creamodelului teoretic de dezvoltare a cunostintei stiintfice doar in baza factorilor intrastiintifici *observarea, e#perimenmetodele de acumulare a cunostintelor empirice si teoretice, argumentarea lor+.

%ternalistii *C. /ernal, 2. 2al0e s.a.+ considera ca crearea unui astfel de model devine imposibila in afara includin el, in caliate de componenta esentiala a cunostintei stiintifice, diversi factori socioculturali *tehnica, arta, filosofia, structsociale s.a.+. ;u e cazul de a absolutiza importanta unei din cele doua paradigme. (mbele au dreptul la viata, una o completepe alta si impreuna lamuresc mai adecvat unele aspecte ale functionarii si dezvoltarii stiintei.

. nteractiunea cunostintelor ce se includ in fiecare din aceste niveluri, asociatia lor in seturi relaindependente, prezenta cone#iunilor directe si inverse dintre ele necesita analiza lor drept un sistem integru, drept un sistemautoorganizare. n limitele fiecarei disciplini stiintifice diversitatea cunostintelor se organizeaza intr'o unitate sistemica gratemeliilor pe care ele se sprigina *bazeaza+. )emeliile se manifesta ca un nucleu creativ, care determina strategia cercetastiinifice, sistematizarea cunostintelor acumulate si asigura implantarea acestora in cultura epocii istorice respective.

Deci, in structura cunostintelor stiintifice e logic a evidentia temelii fundamentale relativ durabile in baza caroraformeaza teoriile si faptele empirice. )emeliile determina startegia cercetarilor stiintifice si intermediaza implantarea rezultateacestora in cultura epocii istorice respective. 3estructurarea radicala a temeliilor activitatii stiintifice reprezinta nu altceva derevolutia in stiinta. (nume in procesul de formare, de schimbare si de functionare a temeliilor cercetarii stiintifice se manifein cel mai evident mod conditionarea socioculturala a cunostintei stiintifice. (emeliile stiintei, posedind o structura complicapot fi clasificate, diferenciate. E logic a evidentia cel putin trei parti componente principale ale temeliilor activitatii stiintifiidealurile si normele cercetarilor stiintifice *stilurile de gindire stiintifice+, tabloul stiintific al lumii si bazele filosofice stiintei. Fiecare din aceste temelii poseda structura sa.



7?. Idealurile si normele in cercetarea stiintifica 8stilul de gindire stiintific). indirea medicina clinica, specificul acestora.)ermenul 5stil de gindire stiintifica5 a fost folosit pentru prima oara de 2a# /orn pentru a evidentia in dezvoltarea cunoasteperioadele calitativ principale si analiza lor conceptuala. %tilul de gindire influienteaza considerabil elaborarea problemestiintifice si modul lor de rezolvare, metodele, formele si mi=loacele de cunoastere stiintifica. -e parcursul unei anumite perioastilul de gindire dominant satisface necesitatile logico'metodologice corespunzatoare si contribuie la sporirea eficieinvestigatiilor stiintifice.(sadar, prima componenta a temeliilor stiintei o constituie idealurile si normele de cercetare *stilul de gindire stiintific+. Eformeaza un sistem integru destul de complicat, '5retea de metode6

%tilul de gindire se reduce la reprezentari despre normele de descriere, demonstrare si organizare a cunostintestiintifice. El cuprinde de asemenea si totalitatea formelor de cunoastere, metodele, principiile si schemele de e#plicare etc.

-rintre idealurile si normele stiintei pot fi stabilite$ a+ norme pur obiective de cunoastere care reglamenteaprocesul de reproducere a obiectului in diverse forme ale cunostintelor8 b+ normative, idealuri sociale care fi#eaza rolul stiinsi valoarea ei pentru viata obsteasca la o perioada concreta a dezvoltarii istorice.

dealurile si normele stiintei au o organizare destul de complicata. n ele e logic a evidentia urmatoarele forme$idealurile si normele de e#plicare si de descriere8 7+ idealurile si normele de demonstrare si de fundamentare a cunostinteloridealurile si normele de construire si organizare a cunostintelor. n totalitate ele constituie o schema de metoda specificaactivitatii de cercetare, ce asigura cunoasterea obiectului.

)ransformarea idealurilor si normelor disciplinelor stiintifice este determinata de doua cauze$ a+ de specificul obiectecercetate8 b+ de cultura epocii, de dominarea in ea a dispozitiilor si valorilor conceptuale.0cti$tatea medicala se caracterizeaza printr'un sir de particularitati, dintre care cea mai esentiala este specificul obiectului

munca al ei. 4biectul medicinei *omul, sanatatea si boala+ este foarte complicat. n activitatea vitala normala si patologicaomului se manifesta si subordoneaza toate formele de miscare a materiei, unitatea aspectului biologic si social, de acerezolvarea problemelor medico'biologice, sanitaro'igienice si clinice este imposibila fara o metodologie filosofica.%pecificul activitatii medicale consta in aceea ca medicul are de a face cu informatia despre pacient care este 5codificata6diferite simptome si sindrome si trebuie descifrata si interpretata.(ceasta activitate este orientata mai intii de toate sculegerea si prelucrarea informatiei, ea se deosebeste printr'o tehnologie originala. !ulegerea informatiei se complicapermanenta, in ea se includ diverse mi=loace tehnice, fizice, chimice, biologice si alte metode de diagnosticare. indiclinica a medicului are un caracter ambiguu3 capacitatea de a fi%a cunoscutul si capacitatea de a medita asupspecificului. -e de o parte, medicul opereaza cu cunostinte pregatite *gata+, pe de alta parte capata informatia pe baza studiemanifestarii specifice a binecunoscutei unitati nozologice la bolnavul dat.

7B. (abloul stiintific al lumii 8(#) > al doilea set al temeliilor stiintei, clasificarea (#(abloul medical al lumii.

4 componenta de baza a temeliilor stiintei este tabloul stiintific al lumii. )ermenul de 5 tablou al lumii6 a fost folo pentru prima oara de fizicianul german erz. El definea tabloul fizic al lumii drept ansamblu de imagini ale obiectelor care se pot obtine pe cale logica informatii despre activitatea acestora

-rin tablou stiintific al lumiise subintelege un sistem de reprezentari despre insusirile si legitatile realitatii naturalesociale care apare ca rezultat al generalizarii si sintezei notiunilor si principiilor de baza ale stiintelor filosofice, realesocioumaniste. )abloul stiintific al lumii care contine reprezentarile despre structura si dezvoltarea naturii se numeste tabstiintifico'natural al lumii, iar cel ce cuprinnde reprezentarilor despre structura si dezvoltarea societatii se numeste tablstiintifico'socioumanistic. E logic a evidentia in aceasta ordine de idei si tabloul stiintifico'tehnic al lumii.

%e disting si alte tipuri de tablouri stiintifice ale lumii$a+ )abloulparticular'stiintific al lumii format pe baza cunostintelor unui singur domeniu al stiintei, de e#emplu, fizi

biologia, medicina, chimia etc. n aceasta ordine de idei putem vorbi despre tabloul fizic al lumii, biologic al lumii e-rimele tablouri ale lumii au fost conturate in cadrul filosofiei antice si aveau ele un caracter filosofico'natural. )abl



stiintific al lumii sa definitivat abia in epoca dezvoltarii furtunoase a stiintelor naturale, in secolele >G'>G *epoca !opernic, <alilei si ;eNton+

b+ )abloul general'stiintiific al lumii tine de aparitia domeniilor integrativ'stiintifice *general'stiintifice+ ca cibernetiinformatica, sinergetica, sistemotehnica etc. (zi putem vorbi, deci, de tabloul cibernetic al lumii, de cel informationsistemic, functional etc.

c+)abloul filosofic al lumii tine de e#plicarea realitatii obiective prin intermediul categoriilor, legilor si principiifilosofiei, cit si prin cele mai generale si universale unitati *mi=loace+ de cunoastere.

%e mai poate vorbi de tabloul stiintific general al lumii, elementul determinant al caruia este tabloul acelei stiinte c

ocupa rolul de lider, despre care s'a vorbit in lectiile precedente.(ctualmente se poate vorbi si despre tabloul noosferic al lumii bazat pe paradigma de dezvoltare durabila.(sadar, schimbarea radicala a tabloului stiintific al lumii provoaca schimbari ale strategiei de cercetare si intotdeau

reprezinta prin sine o revolutie stiintifica.

9H. Lazele filosofice ale stiintei- 0l treilea set al temeliilor stiintei(l treilea set al temeliilor stiintei il constituie bazele filosofice ale acesteia. Cunostinta stiintifica se realizeaza p

intermediul ideilor si principiilor filosofice, care fundamenteaza postulatele ontologice ale stiintei, deasemenea idealurile

normele ei. ?n e#emplu caracteristic in aceasta ordine de idei poate deveni argumentarea de catre Faradei a statutumaterial al cimpurilor electrice si magnetice prin intermediul principiului unitatii materiei si fortei.De regula, in domeniile fundamentale de cercetare stiinta dezvoltata are de a face cu obiecte inca neinsusite atit

producere, cit si in e#perienta cotidiana. -entru bunul simt cotidian aceste obiecte pot fi neconcepute si chiar neobisnu!unostintele nominalizate si metodele de acumulare ale acestora pot substantial sa nu coincida cu normativelereprezentarile despre lume in viziunea cunoasterii cotidiene a epocii istorice corespunzatoare. Deaceea tablourile stiintifale lumii *schema obiectelor+, deasemenea idealurile si normativele structurii stiintei *schema metodei+ nu doar in perioaformarii lor, dar si in cele ulterioare de restructurare necesita o imbinare cu conceptia dominanta despre lume a unei sau aepoci istorice, cu categoriile culturii acesteia. 4 astfel de 5imbinare6 este o asigurata de bazele filosofice ale stiintei.componenta lor se intrunesc postulatele de argumentare, ideile si principiile care asigura euristica investigatiei. (ce principii de regula indrumeaza cu un scop bine determinat restructurarea structurilor normative ale stiintei si ale tablouri

realitatii, iar mai apoi sunt folosite pentru argumentarea rezultatelor primite ' ontologii noi si noi reprezentari despre metode.

%e poate intimpla ca in procesul de formare a noilor reprezentari cercetatorul sa utilizeze unele idei si princifilosofice, iar mai apoi reprezentariledezvoltate de el,sa obtina *capete+ o alta interpretare filosofica si doar astfel eledobindeasca recunoastere si includere in !ultura. (sadar, bazele filosofice ale stiintei sunt eterogenetice*compuse diferite elemente deosebite+. Ele permit variatii ale ideilor filosofice si ale sensurilor categoriilor, ce se utilizeaza activitatea de cercetare. /azele filosofice ale stiintei nu pot fi identificate cu masivul general al cunostintelor filosofi(ceasta'i o a#ioma.

Eterogenitatea bazelor filosofice nu e#clude organizarea lor sistemica. (ici se pot evidentia doua subsisteme$ in primrind, cel ontologic reprezentat prin totalitatea de categorii ce servesc drept matrita de cunoastere a obiectelor cerceta*categoriile 5lucru6, 5proprietate6, 5relatie6, 5proces6, 5stare6, 5cauzalitate6, 5necesitate6, 5intimplare6, 5timpu5spatiul6,etc.+, in al doilea rind, cel epistemologic, e#primat prin scheme categoriale, ce caracterizeaza procedeile cunoastere si rezultatele lor *conceperea adevarului, a metodei, a cunostintelor, a lamuririi, a dovezii, a teoriei, a faptuletc.+. (mbele subsisteme se dezvolta istoric in dependenta de tipul obiectelor ce sunt e#aminate de stiinta.

Deci bazele filosofice ale stiintei constituie in sine un sistem destul de complicat si in curs de dezvoltare. n acest sistse pot evidentia cinci tipuri de baze filosofice$ ontologice, gnoseologice, metodologice, logice si a#iologice. 4 importandeosebita o au aici bazele a#iologice ale stiintei. Ele includ in sine totalitatea reprezentarilor despre predestinatia stiintedespre valorile ei pentru om si socium intr'o perioada concreta istorica, despre intercone#iunea stiintei cu diferiti fact



socioculturali *economia, arta, religia, morala, politica+, despre formele si nivelurile influentei acestor factori prividezvoltarea cunostintelor stiintifice etc.

n structura bazelor a#iologice e logic a evidentia bazele a#iologice 5interne6 si 5e#terne6. /azele a#iologice 5e#ternconstituie legatura stiintei cu sociumul, cu diferite elemente socioculturale. /azele a#iologice 5interne6 constituie obiectivinvestigatiilor despre idealurile si normele cercetarilor stiintifice, despre limitele rationalitatii stiintifice, despre admisibiluneadmisibilul in stiinta etc.

Deci stiinta se dezvolta prin intermediul mecanismelor internaliste si e#ternaliste. (mbele mecanisme sunt importantn'avem dreptul a ignora rolul unora sau altora, a absolutiza semnificatia uneia din ei in detrimentul altuia. (cesta'i adeva

in solutionarea problemei in cauza, iar noi cei ce activam in domeniul medicinii suntem obligati, indiferent de locul munca sa depistam permanent atit mecanismele socioculturale, cit si cele internaliste in dezvoltarea cunoasterii medicale.

250176481 Colocviu Filosofie (1)

Documents

Transcript of 250176481 Colocviu Filosofie (1)