Manipularea prin mass-media

2311929.doc

Sumar

introducere

informarea

informaţia

efectele comunicării în masă

tematici majore

caracteristicile efectelor comunicării de masa

tipologia efectelor

avantajele comunicării în masă

dezavantajele comunicării în masă

manipularea

definitie

formele si modurile generale de manipulare

persuasiune a

dezinformarea

definiţie

comanditarii

specialiştii

controlorii

agenţii de influenţă

dezinformatorul

ţintele

minciuna

zvonul

definitie

funcţiile zvonurilor

legile de circulaţie ale zvonurilor

condiţiile de circulaţie ale zvonurilor

bârfa

modurile de manipulare specifice televiziunii

2

2311929.doc

tipuri de manipulare

elementele specifice diferitelor tipuri de productii de televiziune

moderatorul

compozitia platoului

manipularea prin prezentarea dezechilibrata a partilor

scenariul

manipularea prin mijloace non-verbale de comunicare

forma si caracteristicile mobilierului din studio

modul de asezare a participantilor.

exemple de manipulare prin mass media in modernitate si în contemporaneitate

în loc de concluzii

bibliografie

resurse web

Introducere.

În ultimul timp, începand de la instaurarea televiziunii de masa, suntem martorii unei

extraordinare prevalente a practicilor de comunicare în toate domeniile societatii, precum si la

o dezvoltare exuberanta si multivoca a tehnicilor si tehnologiilor de comunicare.

Informaţia.

Ca prim pas, e bine să ne oprim asupra cuplului informare-informaţie, dezinformarea

putând fi percepută ca o “negare” a informării sau, mai bine spus, ca o asimilare de informaţii

false, o intoxicare informaţională. În opoziţie cu informarea, dezinformarea nu vizează

cunoaşterea şi poate fi nedeliberată, atunci când mesajele sunt transmise către public de către

neprofesionişti (amatorism jurnalistic etc.) sau deliberată, implicând o strategie care are ca

efect transmiterea unor mesaje parţial sau total neadevărate, îndreptate spre anumite ţinte

relevante. Sub aspect neintenţional, sursele de mesaje sunt deservite de neprofesionişti.

Valeitarismul acestora sau diletantismul celor ce transmit aceste mesaje pot servi la colorarea

senzaţională a conţinuturilor, cu intenţia de a stârni curiozitatea şi interesul unor segmente cât

mai largi de opinie. Bourdieu surprinde, într-un mod foarte elegant, tocmai acest aspect de

“coborâre” a senzaţionalului în cotidian.

3

2311929.doc

Gradul de pertinenţă cu care sunt prelucrate insuficient “ştirile”, diversitatea enunţurilor, prin

corelarea cu un spaţiu (canal de comunicare) limitat de inserare într-o situaţie informaţională,

deci inevitabilitatea unei selecţii a mesajelor, practica uzuală mass-media (distorsionare a

mesajelor) pot duce la dezinformare. Informatia, ca bun de baza în societatea comunicarii

generalizate, si modul de transmitere a acesteia duc la subsumarea comunicarii categoriei

serviciilor si la o conlucrare a producatorului cu utilizatorul, cu atat mai mult cu cat practica

de folosire a consumatorului devine imperativul dupa care se structureaza productia. sumar

Informarea.

Informarea se poate defini ca procesul de transmitere a conţinutului unui mesaj

dinspre un emiţător individual sau colectiv înspre un receptor individual sau colectiv prin care

se sporeşte nivelul acestuia de cunoaştere asupra unor obiecte, procese, fenomene sau acţiuni

sociale.1 După cum am văzut, scopul oricărui act comunicaţional este de a transmite

informaţie. Umberto Eco spune despre informaţie ca este cantitatea de noutate ce poate fi

transmisă prin comunicare, fie că e deţinută implicit de către o sursă, fie că e generată de un

sistem de decodificare şi reprezintă o variabilă direct cuantificabilă a acestui proces. Se pot

distinge cinci tipuri de informaţie (în funcţie de localizarea, în cadrul tripletelor semnal-semn-

mesaj2 sau emiţător-mesaj-receptor, a consistenţei informaţionale ) :

• informaţia deţinută de sursă – ceea ce emite sursa în plus faţă de ceea ce

cunoaşte receptorul.

• informaţia generată de sistemul de codificare – plusul de informaţie datorat

tratarii în cheia proprie emiţătorului a unor evenimente cunoscute atât de

receptor cât şi de emiţător.

• informaţia transmisă mecanic – prezenţa mesajului ca atare prin prezenţa

implicită a mesajului.

• informaţia datorată traducerii în semne a unui semnal (eveniment).

• informaţia nulă – redundantă

În acestă clasificare se pot regăsi astfel toate nivelurile invocate de Lassewell şi, fără a

intra în detaliile legate de fiecare tip de analiză propus de autor, putem intui faptul ca primele

patru forme pot fi manipulate iar încărcătura informativă poate fi “gestionată”, în mod

premeditat, de către emiţător. Codurile pot fi exprimate prin limbaj natural, limbaj non-verbal,

simboluri concrete şi simboluri abstracte. Combinarea acestor coduri conduce la crearea unui

nivel metacomunicativ care poate să decontextualizeze mesajul în sensul dorit de sursa de

1 Jowett O’Donnell, Persuasion: An interactive dependency approach, New York, Random House, 1982, p. 19.2 Cf. Saussoure, Tratat de semiotică, Paris.

4

2311929.doc

emisie. De asemenea, codificarea polisemantică a unui mesaj, în sensul unei multitudini de

semnificaţii imanente a enunţului, poate genera o diversitate de opinii ce se va răsfrânge într-o

diversitate de atitudini care poate merge de la adeziune până la refractarism, ducând la o

tensionare a relaţiilor intrapersonală a celor care primesc mesajul. sumar

Efectele comunicării în masă.

Consecintele comunicarii se datoreaza unor efecte de prag care dau nastere unei

convergente a tehnicilor si tehnologiilor alta data bine delimitate: retelele de cablu TV, retelele

telefonice si retelele de transmitere de date, sustinute de traductibilitatea cvasi-totala a culturii

în informatie digitala, caruia autorul îi indexeaza urmatoarele caracteristici: pretul informatiei

poate sa nu aiba nimic de-a face cu valoarea sa de folosire; informatia poate fi multiplicata,

copiata, revanduta; informatia nu este un bun indefinit divizibil (mai multe exemplare diferite

dintr-o revista si acelasi numar de informatii identice nu dau aceeasi cantitate de informatie) si

nu raspunde principiului aditionarii (utilitatea nu creste prin posesia a doua exemplare ale

aceluiasi ziar); informatia este partial substituibila. sumar

Tematici majore privind efectele comunicării în masă

• puterea de influenţare asupra anumitor tipuri de publicuri

• direcţiile de influenţare

• clasificarea variantelor de efecte

• mecanismele de funcţionare a efectelor

• condiţiile efective ce se afla la fiecare nivel al procesului de comunicare sumar

Caracteristicile efectelor comunicării de masa

• efectele sunt identice cu consecinţele

• manifestarea efectelor se raportează la orizontul temporal : certitudini şi probabilităţi

• se produc la diferite niveluri ale realităţii sociale

• efectele acţionează asupra : opiniei sau convingerii individuale sau de grup,

organizării instituţionale, societăţii sau culturii

• efectele au sens de acţiune în vederea modificării, prevenirii, facilitării sau întăririi

unei opinii sau convingeri

• efectele sunt complexe si relative sumar

5

2311929.doc

Tipologia efectelor

• după momentul manifestării

o certitudini – sesizabile

o probabilităţi - potenţiale

• după nivelul manifestării

o o prima grupare

• individuale – modificări la nivel personal

• de grup – modificarea sau alegerea reprezentărilor comune

• societale – resimţite la nivel general

• instituţionale – schimbare în existenţa sau funcţionarea unei instituţii

sociale

o a doua grupare

• microefecte

• mezoefecte – la nivelul grupurilor

• macroefecte – la nivelul societăţii

• după durata manifestării

o termen scurt - < 6 zile

o termen mediu – 6 – 30 zile

o termen lung - > o lună

• după modul de acţiune

o directe – expunere nemijlocită

o indirecte – prin intermediul terţilor (lideri, membrii grupului de apartenenţă

etc)

• după orientarea acţiunii

o efecte de activare a atitudinilor latente

o efecte de întărire – confirmare a atitudinilor existente

o convertire – schimbare de atitudine sau comportament

• după natura acţiunii

o de ordin cognitiv – schimbarea sistemului de cunoştinţe

6

2311929.doc

o de ordin comportamental – influenţare, alterarea percepţiilor, a conţinututrilor

valorice etc. sumar

Avantajele comunicării în masă

• Facilitează un schimb de ganduri sau idei

• Prin dimensiunea sa, facilitează împrăştierea informaţiei, creşte viteza cu care un

mesaj se propagă

• Este o modalitate de a lega părţi discontinue ale vieţii sociale

• Alimentează nevoia de reducere a certitudinii

• Diminuează stressul cotidian

• Compensează anumite frustrări

• Sprijină efortul de autoidentificare

• Are rol de supraveghere publică

• Denunţă şi sacţionează formele de devianţă socială

• Raspunde unor aşteptări specifice cu grade diferite de satisfacţie

• Mesaje complexe, cantitate mare de date

• Oferă alternative substanţiale

• Mediază raporturi dintre stat şi public şi dintre individ li mass-media

• Reperează, selectează, evaluează, prezintă evenimente etc. sumar

Dezavantajele comunicării în masă (din perspectiva destinatarului)

• Relaţionarea între sursă şi receptor este de obicei univocă. Publicul este aflat sub

controlul direct al comunicatorului

• Conţinuturile comunicării sunt generate de nevoile publicului, deci informaţia va fi

prelucrată cât să satisfacă aceste nevoi

• Profesionalizarea substanţială a specialiştilor din mass-media are şi efecte negative,

deoarece instituţiile furnizoare de mesaje sunt ghidate de criteriul eficinţei

• Transformă cotidianul în senzaţional

• Deformează percepţia asupra lumii reale

• Crează (uneori involuntar) modele false, „proaste”, pentru publicul care se expune,

dar care nu are capacitatea de a selecta şi prelucra informaţia (copiii, bolnavii etc.)

• Mesajul, oricât de obiectiv se vrea, este distorsionat încă de la sursă (subiectivitatea

creatorului)

7

2311929.doc

• Crează efecte de dependenţă de natură cognitivă, afectivă şi comportamentală

• Poate induce uşor dezinformarea pentru anumite tipuri de public

• Produce modificări, facilitări sau întăriri a unor opinii sau convingeri ce pot fi

greşite, periculoase social etc.

• Poate manipula publicurile prin modificarea, schimbarea contextualităţii unui

evenimet, ştire etc. sumar

Manipularea

Conform Dicţionarului de Sociologie, manipularea reprezintă acţiunea de a determina

un actor social (persoană, grup, colectivitate etc.) să gândească şi să acţioneze într-un mod

compatibil cu interesele iniţiatorului, iar nu cu interesele sale, prin utilizarea unor tehnici ca

persuasiunea, care distorsionează intenţionat adevărul, lăsând impresia libertăţii de gândire şi

decizie.

Spre deosebire de influenţa de tipul convingerii raţionale, prin manipulare nu se

urmăreşte înţelegerea mai profundă a situaţiei, ci inculcarea unei înţelegeri convenabile,

recurgându-se la inducerea în eroare cu argumente falsificate, cât şi la apelul palierelor

emoţionale sau non-raţionale. În cazul manipulării, intenţiile reale ale celui care transmite

mesajul rămân insesizabile celui manipulat.

Din punct de vedere politic, manipularea reprezintă o formă de impunere a intereselor

unei clase, grup, colectivităţi nu prin mijloace coercitive, la îndemână totuşi puterii, ci prin

inducere în eroare. Din acest motiv, recurgerea la această cale în situaţii de divergenţă de

interese devine tot mai frecventă în societatea actuală, manipularea fiind un instrument mai

eficient şi mai puternic decât utilizarea forţei.

Herbert Marcurse (şcoala de la Frankfurt) este autorul unei ample analize a

manipulării, considerată a fi un instrument esenţial al „societăţii industriale de masă”. El

evidenţiază formele particulare pe care manipularea le ia în diferite sfere ale vieţii sociale,

începând cu cea politică şi sfârşind cu cea economică.

Clasificarea manipularilor (cf. Ficeac, 1997) :

• Manipulare mică – modificari mici, dar care pot fi urmate de efecte majore (Ex:

România 1992, criza artificială de pâine – facilitarea importurilor – comisioane)

• Manipulare medie – modificări importante ale situaţiilor sociale, cu efecte uneori peste

ateptări (Ex: experimentul lui Milgram; Revoluţia din decembrie 1998 – disiparea

responsabilităţii prin fragmentarea actelor genocide – neputinţa detectării vinovaţilor)

8

2311929.doc

• Manipularea mare – influenţarii culturi în care trăieşte individul (Ex: învăţământul –

instrument de perpetuare si înrădăcinare a conformismului, potrivit ideologiilor

curente).

sumar

Formele si modurile generale de manipulare : persuasiunea, dezinformarea, intoxicarea

(prin minciună, zvon etc.) sumar

Persuasiunea.

Prin persuasiune înţelegem acţiunea de a convinge intr-un mod sau altul pe cineva sa

facă sau sa aleagă un lucru. Este actiunea prin care autorul unui mesaj sustine o idee,

incercand sa convinga auditoriul. Persoana care ia decizia o face de multe ori pe baza altor

tipuri de argumente decât cele logice sau cele logico-corecte, fiind convinsa de „necesitatea”

sau „importanta” aparenta a acţiuni sau lucrului respectiv.

Persuasiunea nu contine intentionalitate negativa (nu ascunde fapte ci le

evidentiaza doar pe cele favorabile); ea tine de forta argumentarii, de puterea de convingere

a vorbitorului, de modul in care acesta este capabil sa-si puna intr-o lumina cat mai buna ideea

sustinuta. Datorita structurii sale complexe si a limbajului specific, care imbina forta

cuvantului cu atuurile artei actoricesti (tonul, mimica, expresivitatea miscarii), televiziunea

are cel mai persuasiv tip de mesaj dintre toate mijloacele de comunicare in masa.

Una dintre cele mai simple tehnici este cea a distorsiunii temporale. Cateodata cel mai

bun mod de a influenta persoana-tinta este ca sa te comporti ca si cum ceea ce vrei tu sa obtii

de la aceasta, s-a si intamplat. Este foarte util ca sa te referi la o decizie pe care respectivul

incearca sa o ia, ca si cum ar fi deja facuta; vorbeste-i ca si cum ti-ar fi acceptat deja

propunerea, si ca i-ar fi facut chiar si placere. De asemeni, asocierea de imagini placute cu

folosirea timpului trecut face ca propunerea sa fie irezistibila.

Este stiut ca oamenii simt nevoia de a rasplati favorurile care le-au fost oferite. Un

favor poate declansa sentimente de indatorire, si ca rezultat, apare la subiect o mare nevoie de

a se elibera de povara psihologica a datoriei. Pentru a realiza aceasta eliberare, oamenii devin

mai doritori sa intoarca favorul, chiar unul mai mare decat cel pe care l-a primit.

Principiul reciprocitatii consta in nevoia de a rasplati un favor, fie el cerut sau nu,

imediat dupa acceptarea acestuia. Aceasta caracteristica umana transcede orice diferente

culturale sau rasiale, indiferent si de natura respectivului favor (care poate fi orice, de la un

simplu zambet pana la munca fizica sau mici atentii). Acest principiu este usor de folosit:

9

2311929.doc

ofera ceva, si asteapta-te (sau da o idee despre cum) sa fii rasplatit. O alta modalitate eficienta

de folosire a acestui principiu este metoda "usii-n nas".

Un alt principiu util este cel al angajamentului si concordantei. Oamenii vor face

aproape orice incercand sa pastreze ideile care sunt in concordanta cu cele pe care le-au avut

anterior. Cand vor lua public o atitudine, toate actiunile ulterioare vor fi in concordanta cu

atitudinea manifestata anterior. Comportamentele neconcordante produc tensiuni psihice, pe

care individul incearca sa le evite cu orice cost; deci va face orice ca sa se arate solidar cu

actiunile sale anterioare. Acest principiu este folosit de metoda "piciorului in prag". Pentru a

obtine realizarea unei cereri, este nevoie doar sa lansezi mai inainte o serie de doua-trei alte

cereri mai mici, de aceeasi natura cu cea reala.

Principiul atribuirii. Oamenii fac frecvent unele lucruri pentru ca ei cred intr-un

anumit adevar despre ei insisi. Un atribut intern al felului lor de a fi cauzeaza anumite tipuri

de comportament. Daca cineva isi atribuie intern o caracteristica, va face tot ceea ce este

specific unui om care are acea caracteristica. Daca seful ii va spune angajatului ca il considera

o persoana competenta si care lucreaza mult, angajatul isi va atribui inconstient caracteristica

de om care lucreaza mult, si se va comporta ca atare. Iata cum pana si o simpla declaratie

poate conduce la surprize!

Metoda sarmantului. Spre deosebire de celelalte metode, nu are mai multe etape si nu

se bazeaza pe acrobatii verbale. Ea functioneaza pentru ca in mod deschis oferi concesii,

manifesti dorinta de a asculta si validezi ideile subiectului-tinta. Acesta are libertatea de a

decide; iar tu nu ii ingreunezi gandirea cu un nor de ceturi verbale. Este cea mai etica dintre

toate tehnicile de persuasiune discutate anterior, dar in acelasi timp si cea care necesita cel

mai mult timp pentru a fi realizata. sumar

Dezinformarea

Dezinformarea reprezintă orice intervenţie asupra elementelor de bază ale unui proces

de comunicare, intervenţie ce modifică deliberat mesajele vehiculate cu scopul de a determina

în receptori anumite atitudini, reacţii, acţiuni dorite de un anumit agent social3.

Uneori este considerată ca fiind echivalentă cu propaganda neagră deoarece

vehiculează informaţii false. Etimologia cuvântului vine şi susţine această legătură.

Desinformation (< rusă dezinformatsia “numele unei divizii KGB răspunzătoare cu

propaganda neagră”).

3 Cf. Cătălin Zamfir (coord.), Dicţionar de Sociologie, Editura Babel, Bucureşti, 1998, p. 167.

10

2311929.doc

O altă definiţie acceptată şi destul de influentă este cea dată de R. Shultz şi R. Godson

(1986, p. 41, apud A. Gavreliuc, 2002, p.280) “conceptul descrie ansamblul informaţiilor

false, incomplete, eronate, care sunt îndreptate, alimentate, confirmate către o ţintă ce

reprezintă un individ, un grup sau o ţară.”

De regulă, acţiunea de dezinformare presupune existenţa unei structuri sistemice

alcătuită din : unul sau mai mulţi comanditari, specialişti (planificatori şi controlori),

intermediari (agenţii de influenţă) şi relee.

• Comanditarii – formează nivelul de decizie. Sunt cei care concep şi proiectează

conţinutul mesajului, stabilesc ţintele, atitudinile şi comportamentele dezirabile

care se caută a se obţine. Aceştia sunt factori de decizie (guverna, state majore

militare, partide politice, firme influente, organizaţii economice etc.) care pot

solicita acest gen de operaţiuni defensive (replică la atacurile adversarilor,

mascarea propriilor eşecuri etc.) sau ofensive (angajarea într-o dezinformare). În

cea mai mare parte cele două tipuri de operaţiuni se întrepătund şi se

autoalimentează reciproc într-o banală logică circulară.

• Specialiştii (experţii) – nivelul de elaborare strategică. Reprezintă planificarea

profesionistă a secvenţelor tactice ale dezinformării. În această categorie găsim

specialişti în comunicare, în tehnicile de influenţare socială, sociologi, psihologi

sociali, analişti politici etc.

• Controlorii – nivelul de legătură. Sunt aleşi dintre persoanele ce stabilesc o

relaţionare eficientă între comanditari şi agenţii de influenţă. Ei sunt

“binevoitorii” care sugerează cine şi în ce condiţii ar fi dispus să participe la

dezinformare. Au ca misiune racolarea subiecţilor interesanţi din perspectiva

derulării operaţiunilor de dezinformare şi de a comunica cu regularitate “efectele

dezinformării”

• Agenţii de influenţă – nivelul de propagare penetrantă, releele. Indivizi care se

bucură de prestigiu în grupul lor şi care, datorită statusului de prestigiu, vor

ajunge să propage mesajul cu eficienţă sporită. Aceştia sunt recrutaţi din rândul

liderilor de opinie, persoane cu prestigiu academic, ştiinţific, cultural. Tehnicile

uzuale în vederea racolării lor sunt : şantajul (“fiecare are ceva de ascuns”) sau

cumpărarea (“fiecare are preţul lui”) .

Dezinformatorul este cel care dezinformează receptorul (ţinta), dar acesta poate să fie

diferit de individul, structura, grupul, instituţia care doreşte dezinformarea. Tintele pot fi atât

grupuri sau segmente ale societăţii, cât şi indivizi, dar întotdeauna lideri, oameni ce pot

influenţa decizional grupul în care se află. Dezinformarea desfăşurată prin mass-media are

11

2311929.doc

cele mai eficiente rezultate la nivel social. Efectele dezinformării depind, pe de o parte, de

caracteristicile tintelor (atitudine critică, personalitate, nivel intelectual, aspiraţii etc.), iar pe

de altă parte, de posibilitatea sau imposibilitatea de verificare a informaţiilor vehiculate.

Dezinformarea, ca fenomen malign, nedorit, dar totuşi real în procesele

comunicaţionale contemporane de masă, poate fi surprinsă şi din perspectiva analizei tipurilor

de informaţie şi a mijloacelelor de alterare ale acesteia, respectând nivelurile de abordare

propus de H. Lassewell : analiza sursei sau a emiţătorului (control analysis), analiza mesajului

(content analysis), analiza canalelor de comunicare (media analysis), analiza receptorului sau

a destinatarului (audience analysis) şi analiza efectelor comunicării (effect analysis). Acest set

de modele va fi înbunătăţit de P. Lazarsfeld, L. Berelson şi H. Gaudet (1948) care aduc

amendamentul luării în considerare şi a contextului social (nuclee organizatoare de opinii –

teoria celor doi paşi în comunicare).

Plecând de la dimensiunile informaţiei (sintactică, semantică (intenţională sau

realizată) şi pragmatică), se pot intui alte căi de dezinformare : manipularea contextelor

receptorului prin modificarea, la nivel sintactic, a conţinutului mesajului; distorsionare

semantică, prin apelul la moduri de decodificare neadecvate, dar cladite pe baza unor

convenţii sociale acceptate; reglarea efectului conţinutului informativ asupra receptorului prin

dozarea, organizarea, modificarea mesajului etc. Nu trebuie ignorat aspectul legat de gradul

de valabilitate a informaţiei4, adică verosimilitate (caracterul plauzibil sau absurd) şi/sau

autoritatea sursei (prestigiul cunoscut de către receptor), aspect ce ţine de componenta socială

a procesului comunicaţional.

Dezinformarea are deci un caracter deliberat (în comparaţie cu zvonul) şi presupune,

în general, circulaţia unor informaţii false, create deliberat, construite, manipulate strict de un

grup de specialişti etc. Poate fi o componentă a propagandei, cum zvonul poate fi o subspecie

a dezinformării.

Dezinformarea este practicată de toate marile puteri şi reflectă o realitate a politicii

internaţionale pe parcursul istoriei schimbându-se doar mijloacele, mizele şi strategiei

acesteia. Structura sistemului social în societăţile moderne este puternic influenţată de

raportul dintre informare şi dezinformare aferent mesajelor care se vehiculează în spaţiul

social respectiv. Cercetările de teren au demonstrat că rezultatele cele mai eficiente se

înregistrează în domeniul mass-mediei, unde se poate atinge, frontal, toate segmentele de

opinie ale spaţiului social. sumar

Intoxicarea.

4 Cf. Haineş Rosemarie, Comunicarea televizuală, Editura Eficient, Bucureşti, 2000.

12

2311929.doc

Forma de dezinformare, intoxicarea consta in suprasaturarea surselor cu

informatie falsa, in blocarea canalelor de comunicare cu mesaje mincinoase, diversioniste

fie pentru a pregati opinia publica pentru o lovitura de proportii, fie pentru a discredita un

mesaj corect asteptat. Instrumentele sale de baza sunt zvonurile, barfele si comunicatele

tendentioase. Intoxicarea este operatia de "anesteziere" a publicului in scopul acceptarii unei

diversiuni majore sau pentru a-l face neincrezator, ostil in fata unui adevar care urmeaza a fi

comunicat.

Prin intermediul televiziunii, intoxicarea poate produce adevarate razboaie

ale imaginii, din care iese invingator cel care a investit cel mai mult in propria sa imagine si

care a sabotat cel mai bine imaginea celuilalt. Exemplul cel mai apropiat in acest sens il

reprezinta modurile in care au fost mediatizate de catre combatanti conflictele etnice si

razboaiele din fosta Iugoslavie. (Televiziunea sarba a produs un clip in care portretele lui Bill

Clinton, Madeleine Albright, Tony Blair, Hitler erau mixate pe fondul zvasticii naziste, peste

care scria Criminali de Razboi. La randul lor, aliatii au prezentat dramele refugiatilor albanezi,

ca efect al epurarii etnice, in paralel cu rememorarea atrocitatilor comise evreilor in lagarele

de concentrare de la Auschwitz.) sumar

Minciuna

O specie mai puţin tratată, de mesaj deliberat fals, este minciuna. Deoarece este un

concept cu puternice amprente morale şi culturale, subiectul nu a interesat, până acum câţiva

ani, decât pe filosofi, teologi, antropologi şi pe psihologi (s-au făcut studii cu precădere pe

copii). Este ciudat deşi putem spune că întâlnim minciuni pretutindeni, atât în public, cât şi în

viaţa privată, la orice nivel social şi în toate socităţile trecute sau prezente.Un ziarist britanic

spunea că anii ’80 reprezintă decada minciunilor (Lott, 1990). În 1991, Bradlee afirma “am

impresia că în ultimii ani minciunile au luat proporţiile unei epidemii faţă de care am devenit

cu toţii imuni”5. A minţi este pentru oameni un obicei care durează de milenii şi nu o

lamentabilă inovaţie de ultimă oră, iar după cum consideră Ruskin (1905, p. 351-352)

inducerea în eroare nu a fost considerată întotdeauna şi oriunde un act condamnabil. La grecii

antici sentimentul de admiraţie pentru cei care reuşeau să păcălească un străin era uzual.

sumar

Zvonul

Zvonul reprezintă o afirmaţie prezentată drept adevărată fără a exista posibilitatea să i

se verifice corectitudinea.

5 apud. J.A.Barnes, Sociologia minciunii, Editura Institutului European, Iaşi, p.101.

13

2311929.doc

Zvonurile care sunt lansate în circulaţie au o funcţie dublă :

- funcţie explicativă

- funcţie de atenuare a anumitor tensiuni emoţionale.

Circulaţia lor este dependentă de contextele societale, de trăsăturile de personalitate

ale indivizilor şi de nevoile psihosociologice ale indivizilor, grupurilor sau comunităţilor.

Lucrările lui Allport şi Postman (1965) au pus în evidenţă trei legi de transmisie a zvonurilor:

- legea sărăciei (a nivelării) – pe măsură ce zvonul circulă, el tinde să fie tot mai

scurt, mai uşor de înţeles şi de relatat.

- legea accentuării – anumite detalii se vor întări, dobândind loc central în

semnificaţia acestuia

- legea asimilării – informaţia se conservă şi se reorganizează în jurul unor

motive centrale. Asimilarea se poate face la tema centrală, prin condensare,

anticipare sau prin stereotipuri verbale.

Zvonurile tind să se ajusteze intereselor individului, apartenenţei sociale sau rasiale,

prejudecăţilor personale ale celui care le transmite. Individul care propagă zvonul se loveşte

de dificultatea de a sesiza şi de a reţine în obiectivitatea lor elemente ale lumii exterioare.

Pentru a putea să le utilizeze, ei trebuie să le adapteze şi să le structureze conform modelului

lor de înţelegere şi în funcţie de interesele personale.

Kapferer (1987) a arătat că circulaţia zvonurilor se bazează pe trei condiţii esenţiale :

- credibilitatea zvonului (poate şi a sursei etc.)

- aparenţa de adevăr (ca un zvon să circule mai mult trebuie să aibă totuşi un

miez important de adevăr)

- dezirabilitatea conţinutului informaţional (dacă zvonul este indezirabil, există

posibilitatea blocării lui)

Pentru public, zvonul evocă ceva misterios, aproape magic. Zvonurile cresc, zboară,

serpuiesc, mocnesc, circulă. Circulaţia zvonului apare ca un sistem de canalizare a fricii şi a

incertitudinilor în faţa unei situaţii ambigue. Ea este corelată cu forma, cantitatea, calitatea şi

credibilitatea informaţiei oficiale sau formale. Cu cât cea din urmă este mai săracă,

incompletă sau puţin credibilă, cu atât se intensifică propagarea zvonului. Din acest motiv în

societăţile totalitare zvonurile au o mare răspândire (informaţia oficială este gestionată strict).

Circulaţia zvonurilor se restrânge atunci când există posibilitatea verificării rapide a

adevărului unei informaţii. „Zvonul nu este neapărat fals, în schimb este mereu neoficial.

Paralel sau uneori în opoziţie cu informaţia oficială, zvonul o contestă, propunând alte

realităţi. Aşa se explică faptul că mediile de informare (n.a. mass media) nu l-au desfiinţat”6.

6 Jean – Noel Kapferer, Zvonurile, Editura Humanitas, Bucureşti, 1993, p.284.

14

2311929.doc

El va reprezenta un mijloc de comunicare complementar, dar şi o informaţie paralelă, aşadar

necontrolată.

Pentru profesioniştii din media lipsa de control a zvonului evoca spectrul unei

defecţiuni a fiabilităţii informaţiei, defecţiune ce trebuie eliminată. Pentru cetaţean şi pentru

omul politic, lipsa controlului denotă lipsa cenzurii şi accesul la o realitate obscură sau

ascunsă.

Autorul amintit determină 6 tipuri de zvonuri (o matrice ce are pe o latură sursa

zvonului – un eveniment, un detaliu sau imaginaţia pură-, iar pe cealaltă latură modul de

apariţie a zvonului – spontan sau provocat). Din perspectiva analizei noastre ne interesează

tipurile de zvonuri provocate cu un anumit scop, a căror apariţie este premeditată. În aceste

cazuri nu se poate neglija implicarea unor actori care urmăresc sa profite de pe urma unui

eveniment. Astfel se pot obţine efecte care se întind pe o gamă larga (panică, furie, frustrare,

modificari nefavorabile de imagine pentru persoanele publice etc.).

În spaţiul cultural românesc trebuie amintită, ca aproape identificându-se cu zvonul,

bârfa. Aceasta are aceleaşi motivaţii psihologice (emoţionale, afective, cognitive), putând fi

percepută ca un laborator de producţie a zvonurilor. sumar

Modurile de manipulare specifice televiziunii. sumar

Micul ecran are o forta manipulatoare cu atat mai mare cu cat se bazeaza pe

credibilitatea conferita de imagine (ceea ce omul a vazut la televizor cu ochii lui este

considerat a fi veridic).

Tipuri de manipulare televizată

• Manipularea prin imagine

• Manipularea prin filmare

• Manipularea prin montaj

• Manipularea prin comentariul din off

• Manipularea prin paginatie

• Manipularea prin omisiune

• Manipularea prin zvonuri mediatice

• Manipularea prin cenzura

• Manipularea prin procedeul "a ascunde aratind"

• Manipularea prin charisma

• Manipularea prin jurnalisti

15

2311929.doc

• Manipularea prin mijloacele non-verbale de comunicare

Elementele specifice diferitelor tipuri de productii de televiziune sumar

Manipularea opiniei publice intr-un talk-show, dezbatere, documentar, ancheta in

scopul partinirii uneia dintre partile implicate se poate face prin darea cuvantului in

majoritatea timpului reprezentantilor acelei parti, acordarea acestora a dreptului de a avea

interventii mai lungi si intr-un spatiu de prezentare mai larg, sublinierea actiunilor lor pozitive

si minimalizarea faptelor benefice ale partii adverse etc.

Exista trei elemente principale care concura la realizarea manipularii in cazul

diverselor productii de televiziune:

a)Moderatorul

b)Compozitia platoului

c)Scenariul (discutiei/emisiunii)

Moderatorul

Primul nivel la care poate incepe manipularea este cel al moderatorului. Interventiile

acestuia sunt vazute ca fiind constrangatoare, deoarece moderatorul impune

subiectul/tematica de discutie, da si ia cuvantul invitatilor, le acorda acestora o importanta

diferita ce poate fi observata prin elemente de comunicare non-verbala (tonalitate: ton

respectuos, dispretuitor, politicos, agasat etc). Studii facute de sociologi au demonstrat faptul

ca, de multe ori, moderatorul, auto-definindu-se drept purtatorul de cuvant al publicului, pune

intrebari care sa-i satisfaca doar propria curiozitate sau interesele sale, chestiunile ridicate

nefiind interesante pentru majoritatea telespectatorilor. Moralismul moderatorilor este in

multe cazuri discutabil.

O alta strategie de manipulare care poate fi abordata de moderator este mimarea lipsei

de timp; el se foloseste de ceas pentru a lua cuvantul invitatilor sau pentru a-i intrerupe tocmai

cand se ajunge in miezul problemelor, astfel pierzandu-se esenta si chiar scopul dezbaterii.

Cu cat un moderatori sau un lider de opinie are o credibilitate mai mare si un statut

social mai ridicat (conturat de nivelul de salarizare, frecventa participarilor la talk-show-uri,

numarul de relatii cu VIP-uri etc), cu atat discrepanta dintre el si un invitat mai putin

cunoscut, chiar daca este expert intr-un domeniu, este mai mare. sumar

Compozitia platoului

Al doilea nivel la care se poate realiza manipularea in cazul productiilor de televiziune

- compozitia platoului - este determinant pentru modul de abordare al problemelor. Exista

16

2311929.doc

indivizi care nu sunt invitati de nimeni, precum si persoane care refuza orice invitatie. Modul

in care este alcatuit cercul de invitati influenteaza inconstient modul de perceptie al

telespectatorilor, absenta unuia sau a altuia dintre reprezentantii vreunei parti aflate la discutii

avand o mare importanta in constructia perceptiei privitorilor. sumar

Manipularea prin prezentarea dezechilibrata a partilor

Compozitia platoului ar trebui, teoretic, sa ofere imaginea unui echilibru democratic

intre parti. Uneori insa, dreapta si stanga prezentatorului sunt folosite in scopul de a simboliza

Dreapta si Stanga politica, iar daca aceste doua parti nu sunt egal reprezentate (fie la inceputul

emisiunii, fie pe parcursul ei se aduc mai multi invitati si sustinatori de una dintre parti), se

produce o deformare a perceptiei in favoarea uneia dintre grupari, distorsiune influentata nu

de calitatea ci de numarul invitatilor sustinatori. sumar

Scenariul

Scenariul, pe baza caruia moderatorul conduce dezbaterea/emisiunea si arbitreaza

partile poate sa fie stabilit inaintea inregistrarii (caz in care calitatea discutiei

poate fi afectata, incorsetata de rigiditatea scenariului). Nici cealalta optiune nu este, insa,

lipsita de riscuri; in cazul in care moderatorul isi traseaza scenariul in

linii mari in urma discutiilor pregatitoare cu participantii prezumtivi, prin care lasa loc si

improvizatiei sau exprimarii libere in timpul emisiunii, discutia poate sa devieze

intr-un mod periculos. Oricum, nu trebuie uitata una din regulile tacite ale jocului si anume

mentinerea limbajului in limitele politetii sumar

Manipularea prin mijloace non-verbale de comunicare

Comunicarea non-verbala este un proces complex care include omul, mesajul, starea

sufleteasca, miscarile trupului si cei cu care se intra in relatie. Informatiile legate de aceasta

comunicare foarte complexa au ajuns sa fie studiate si insusite de aproape toate persoanele

publice sau aflate in functii de conducere (fie manageri de intreprinderi, fie politicieni, vedete

de cinema sau de televiziune). Principalele instrumente ale manipularii in dialoguri si

negocieri sunt vocea, privirea, gesturile, pozitia corpului (postura), distanta si buzele.

Desi pare contradictoriu, vocea este un element principal al comunicarii non-verbale

deoarece poate fi modulata pe o scara foarte larga. Vocea se compune din 3 elemente

esentiale, care pot capata un nivel de variatie diferit in functie de modul in care la folosim:

-ritmul (ce poate alterna de la incet la rapid)

-volumul (care poate varia de la mic la mare)

17

2311929.doc

-tonul (a carui gama oscileaza de la ascutit la grav).

Impactul pe care elementele comunicarii il au in cadrul unui dialog sau al unei

dezbateri este urmatorul: cuvintele au posibilitatea cea mai mare de control, insa au impact

mai scazut fata de celelalte elemente; tonul vocii are un impact mai mare in cadrul procesului

de comunicare iar posibilitatea de control este medie; simbolurile non-verbale au impactul cel

mai mare in desfasurarea comunicarii interpersonale dar si posibilitatile cele mai reduse de

control.

Atat limbajul trupului cat si metalimbajul (cuvintele si expresiile care pot releva

adevaratele atitudini si ganduri ale unei persoane) pot trezi instinctul, intuitia, "al 7-lea simt",

presimtirea ca vorbitorul nu spune ceea ce gandeste. Metalimbajul permite indivizilor sa ii

manipuleze pe altii fara ca acestia sa-si dea seama. In conversatiile directe, efectul maxim al

cuvintelor nu depaseste 7%. Se spune ca noi auzim jumatate din ceea ce se spune, ascultam cu

atentie jumatate din ce am auzit si ne amintim jumatate din ce am ascultat sumar

Un element de o mare importanta intr-o dezbatere televizata il reprezinta forma si

caracteristicile mobilierului din studio.

Jocul de putere cu scaune dintre moderator-invitati

Caracteristica Semnificatia

1. Inaltimea

spatarului-este proportionala cu rangul si puterea ocupantului

2. Mobilitatea -in cazul in care exista, senzatia de putere este data de libertatea de miscare

intr-un scaun rotitor

-in cazul in care nu exista, ea va fi compensata cu mobilitatea trupului, cu

cresterea numarului de gesturi, fapt ce dezvaluie atitudini si sentimente ale

intervievatului

3. Inaltimea

scaunului

-este proportionala cu rangul si puterea ocupantului si are un efect psihic

deosebit de puternic; amplasarea unui invitat pe un scaun mai jos decat cel

al moderatorului va induce publicului o reactie psihologica inconstienta de

a-l desconsidera pe acel individ, scazandu-i din prestigiul sau

4. Asezarea

-in pozitia

competitiva fata in

-creaza presiune asupra interlocutorului (mai ales asupra celor neobisnuiti

sa dea interviuri la televiziune)

-diminueaza mult prestigiul interlocutorului

18

2311929.doc

fata

-mai departe de

masa de dezbateri

Jocul de putere dintre moderator-invitati in functie de forma mesei sumar

Forma Caracteristici Ce sugereaza si scopul

folosirii ei

Observatii

patrata -mijloceste relatii de

competitivitate si defensive

intre indivizi cu acelasi

statut social

-convorbiri scurte, bazate

pe dovezi (fapte,

exemple)

-scoate in evidenta relatia

superior-subordonat

-partea dreapta este mai

cooperanta decat stanga

-opusul este partea

rezistenta

rotunda -determina o atmosfera

relaxanta, fara ceremonii

-invitatii sunt persoane de

acelasi rang

-folosita pentru

convingerea

interlocutorilor

-atmosfera de discutie

destinsa

-persoana de reng mai mare

polarizeaza puterea (dreapta

are mai multa putere decat

stanga)

dreptun-

ghiulara

-ordoneaza clar influenta -folosita pentru

influentarea cu maxima

eficienta a interlocutorilor

-tinta reala este invitatul

amplasat exact de cealalta

parte a moderatorului

-in general, in centrul

atenteie sunt moderatorul si

invitatul amplasat in pozitie

opusa acestuia

modul de asezare a participantilor.

Jocul de putere dintre moderator-invitati in functie de amplasarea la masa dezbaterilor sumar

Pozitia Tipul de dialog

sugerat

Caracteristici Intentiile

moderatorului

"de colt"

(interlocutorul este amplasat

in coltul mesei)

-conversatie

prieteneasca,

spontana

-coltul biroului este

o bariera potentiala

-grad bun de

colaborare

-impartirea

-realizarea unui dialog

amical

19

2311929.doc

teritoriala inutila

"de cooperare" (invitatul sta

langa moderator)

-similitudini in

orientare si in

gandire

-atat moderatorul cat

si invitatul sunt de

aceeasi parte a

barierei

-grad ridicat de

colaborare

-realizarea unui dialog ca

de la egal la egal

-uneori poate fi o violare

mascata a teritoriului

invitatului

"de atragere a unei a treia

persoane" (moderatorul sta

langa alte persoane in timp ce

unul dintre interlocutori sta

exact de cealalta parte a

mesei

-similitudini in

orientare si

gandire

-strategia de "a tine

partea adversarului

", in care adversarul

este invitat

-moderatorul pune

intrebari persoanei

amplasate diferit de

ceilalti in interesul unuia

dintre invitati

"competitiv-defensiva" -competitie

-defensiva

-autoritate

manifestata non-

verbal

-masa este o bariera

solida intre oameni

-punctele de vedere

ar putea ramane

neclintite

-competitie de orice

natura

-conflict deschis de idei

-admonestare

-relationare superioara

fata de invitat

"independenta" -in care nu se

doreste stabilirea

nici unui tip de

raport

-indiferenta

-posibil ostilitate

-granitele nu sunt

incalcate

-nu se doreste nici un fel

de dialog real

-nu se doresc discutii

sincere

Exemple de manipulare prin mass media în modernitate şi în contemporaneitate sumar

• Remodelarea gândirii în sistemele totalitare (Revoluţia Franceză, regimurile

comuniste, regimul nazist) – căi de a controla minţile oamenilor:

o Controlul comunicaţiilor umane – atât a informaţiilor primite din exterior, cât

si a intracomunicării (situaţii disonante cognitiv)

o Manipularea mistică – crearea unei aure mistice în jurul grupului conducător,

cultul personalităţii

o Cerinţa de puritate – delimitarea strictă între pur şi impur, între bine şi rău

o Cultul confesiunii – confesiunea purifică sufletul

20

2311929.doc

o Ştiinţa sacră – aură de sacralitate în jurul dogmelor de bază ale ideologiei

totalitariste

o Remodelarea limbajului – condensarea întregii complexităţi a problematicii

umane într-un nr redus de categorii, strict delimitate, curăţate de nuanţe –

limba de lemn

o Doctrina mai presus de oameni – ideologia ca adevăr absolut

o Delimitarea socială – împărţirea indivizilor in două categorii distincte : cei al

căror drept de a exista este recunoscut şi cei care nu au nici un drept

• Remodelarea individului se realizează prin:

o Remodelarea comportamentului

o Restructurarea gândirii

o Redefinirea structurii emoţionale

• Spălarea creierului

o Dezgheţarea – distrugerea totală a vechiului element de identitate – prin

hipnoză, confuzie etc.

o Schimbarea – inocularea nouii identităţi – ritualizare, dorinţe de a fi

asemănător etc.

o Reîngheţarea – fixarea noii personalităţi

• Programarea neuro-lingvistică – prin mesaje subliminale, manipulări subtile

• Strategii de influenţă cu grad mare de sofisticare ale mass-mediei

Exemple actuale de manipulare prin mass media în România

• Greva profesorilor din noiembrie 2005 – unele posturi TV şi o anumită parte a

presei

• Semnarea acordului de amplasare de baze americane pe teritoriul RO

În loc de concluzii

Un amplu sondaj international realizat de Gallup in 1986 a relevar urmatoarele fapte:

• doar 1 din 4 subiecti considera ca marile institutii de stiri (gen BBC sau NBC) sunt

credibile;

21

2311929.doc

• 79% dintre indivizii intervievati cred ca presa este "cu adevarat profesionista" si ca se

preocupa sa-si faca cat mai bine treaba.

Un sondaj similar, realizat cu 3 ani mai tarziu (1989), a indicat anumite modificari in

perceptia publicului asupra modului in care televiziunea informeaza:

• doar 54% dintre cei chestionati au mai spus ca reporterii prezinta informatiile in mod

obiectiv;

• 44% considerau ca presa este frecvent neobiectiva;

• peste doua treimi dintre ei (68%) au declarat ca jurnalistii tind sa favorizeze

intotdeauna una dintre partile implicate intr-un conflict;

• doar 33% erau de parere ca presa este independenta, majoritatea considerand ca ea

este influentata de persoanele sau grupurile politice puternice;

• 77% blamau mass-media ca le invadeaza intimitatea. sumar

22

2311929.doc

Bibliografie

1. Aries, Philippe & Duby, Georges (coord.), Istoria vieţii private, Ed. Meridiane,

Bucureşti, 1997.

2. Barnes, J.A., Sociologia minciunii, Editura Institutului European, Iaşi, 1998.

3. Bourdieu, Pierre, Despre televiziune, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1998.

4. Bruner, Roland, Psihanaliză şi societate postmodernă, Ed. Amarcord, Timişoara,

2000.

5. Buzărnescu, Ştefan, Sociologia Opiniei Publice, Ed. Didactică şi pedagogică,

Bucureşti, 2000.

6. Ferreol, Gilles (coord.), Dicţionar de sociologie, Editura Polirom, Iaşi, 1998.

7. Ficeac, Bogdan, Tehnici de manipulare, Ed. Nemira, Bucureşti, 1997.

8. Haineş, Rosemarie, Comunicarea televizuală, Editura Eficient, Bucureşti, 2000.

9. Joule, K.V. & Beauvois, J.L.,Mic tratat de manipulare, Editura Antet, Oradea, 1997.

10. Kapferer, Jean – Noel, Zvonurile, Editura Humanitas, Bucureşti, 1993.

11. Lorenz, Konrad, Cele opt păcate capitale ale omenirii civilizate, ED. Humanitas,

Bucureşti, 1996.

12. Miège, Bernard, Societatea cucerita de comunicare, Ed. Polirom, Iasi, 2004

13. Moscovici, Serge, Psihologia socială sau maşina de fabricat zei, Ed. Polirom, Iaşi,

1997.

14. Muchelli, Alex, Tehnici de manipulare, Ed. Polirom, Iaşi, 2002.

15. O’Donnell, Jowett, Persuasion: An interactive dependency approach, New York,

Random House, 1982..

16. Peretti, Andre de (coord.), Tehnici de comunicare, Ed. Polirom, Iaşi, 2001

17. Roth, Andrei, Modernitate şi modernizare socială, Ed. Polirom, Iaşi, 2002.

18. Zamfir, Cătălin (coord.), Dicţionar de Sociologie, Editura Babel, Bucureşti, 1998.

Resurse web

1. http://www.leadercommunications.com/modules.php?name=Content&pa=showpage&

pid=33 – legile manipularii

2. http://www.stopcalomnia.ro/product.php/Formele_si_modurile_de_manipulare_prin_t

eleviziune_-_partea_5/14/

23

2311929.doc

3. http://www.aber.ac.uk/media/index.php - The media and Communications Studies Site

4. Joshua Meyrowitz (1986) : No Sense of Place : The Impact of Electronic Media on

Social Behavior. Oxford: Oxford University Press

5. http://www.aber.ac.uk/media/sections/go.php?url=http://www.aber.ac.uk/media/Studen

ts/rtf0401.doc&f=1 - Fowler, Rhys (2004) 'Electronic Media: Changing Social

Behaviour?'

sumar

24