TURISMUL RURAL

TURISMUL RURAL - NOIUNI INTRODUCTIVE

Spatiul rural - care presupune cmpuri extinse de culturi sau pajisti naturale, tarani si un mod de viata opus urbanului - ocupa cea mai mare parte din suprafata totala a oicumenei. Desi se afla n diferite stadii de evolutie de la un loc la altul, de la un moment de timp la altul, functiile sale esentiale ramn cele primare. Functia sa de baza-productia alimentara-influenteaza nca ntr-o masura determinanta calitatea vietii n mediul rural. Dobndirea si asumarea de noi functii, ntre care se poate nscrie cu succes si cea turistica, ofera posibilitati certe de revigorare social economica a asezarilor rurale si implicit diminuarea dependentei de activitatile primare.

Turismul rural nu este un fenomen recent. Interesul pentru petrecerea timpului liber la tara s-a dezvoltat nca din secolul XIX n tari precum Franta, Marea Britanie, Germania s.a., ca o reactie fata de stressul si conditiile sordide ale oraselor aflate n plina expansiune n contextul dezvoltarii impetuoase a industriei.

Un factor care a marcat decisiv promovarea turismului rural n tarile Europei Occidentale a survenit n n deceniul 5 al secolului nostru cnd, n majoritatea legislatiilor europene, s-a adoptat sistemul concediilor de odihna platite de catre angajatori. Acest fapt a generat o cerere turistica fara precedent care a stimulat, la rndul ei, afirmarea unor forme inedite de prestatie turistica n mediul rural, sensibil diferentiate de la o tara la alta. n scurt timp, activitatea turistica desfasurata n mediul rural a capatat ponderi notabile n tari precum Franta, Marea Britanie, Elvetia, Austria, Italia, Germania, Irlanda s.a.

n tara noastra, turismul rural, desi capatase contur n perioada interbelica, el s-a dezvoltat n forme "sui generis" (binecunoscute) impuse de originea rurala directa si de "dependenta" economica (n raport cu acest mediu) a unei bune parti din populatia stabilita n mediul urban n conditiile procesului accelerat de industrializare si urbanizare din perioada comunista.

Noile realitati politice si socio-economice ale tarii noastre sunt de natura sa permita dezvoltarea acestei forme de activitate ntr-o maniera sistematica si organizata. Acest fapt este deosebit de semnificativ ntruct promovarea si dezvoltarea turismului rural poate constitui o modalitate de solutionare a unora dintre numeroasele si inerentele dificultati ale perioadei de tranzitie care se resimt implicit n mediul rural. Ea consta n principal n conturarea unor oferte turistice inedite, atractive si accesibile (n conditiile n care oferta furnizata de prestatorii consacrati de servicii turistice a devenit inaccesibila pentru un segment important al clientilor potentiali, evident afectati de recesiunea economica) si ntr-o serie de mutatii benefice pe care acest fenomen le poate genera n spatiul specific de desfasurare.

Spatiul rural este nca adeseori considerat un spatiu turistic de calitate ndoielnica deoarece este putin valorificat n acest sens. Apreciat ca un spatiu saracacios, destinat vacantelor modeste sub aspect financiar, el este nca perceput negativ n raport cu alternativa vacantelor la munte sau la mare.

Perceptia inadecvata a spatiului turistic rural se explica prin considerente de ordin economic si socio-cultural dintre care amintim:

- cresterea puterii de cumparare a populatiei (din deceniile 7 si 8 n special, n cazul Romniei), fapt care a favorizat orientarea predilecta a turistilor spre statiunile balneoclimaterice montane si de litoral consacrate;

- mediatizarea puternica a statiunilor turistice n mijloacele mass-media;

- accesibilitatea mai facila spre statiunile consacrate prin intermediul transportului n comun;

- atractia exercitata de catre avansul tehnologic si indicii de confort specifici mediului urban n raport cu standardul de viata mai scazut din mediul rural;

- reducerea progresiva a legaturilor familiale cu mediul rural de origine si mentinerea unui "clivaj" ntre traditionalismul rural si non-conformismul citadin.

Imaginea actuala despre mediul rural ca spatiu de vacanta este nsa susceptibila de modificari avnd n vedere noile evolutii de ordin socio-economic si cultural n masura sa reprezinte sanse majore pentru relansarea economica a spatiului rural. Astfel, pot fi avute n vedere:

- degradarea modului de viata citadin datorita fenomenelor de stress, poluare supraaglomerare, disfunctionalitate etc.

- amplificarea dificultatilor legate de asigurarea locurilor de munca n sectorul industrial si perspectiva "reinsertiei" n locurile de origine a unei parti a populatiei active disponibilizate n urma proceselor de restructurare economica;

- schimbarea sistemului de proprietate asupra terenurilor si perspectiva demararii unor noi tipuri de activitati (inclusiv turistice), bazate pe statutul privat al proprietatii;

- perspectiva unei valorificari superioare, directe si imediate a produselor agricole, n conditiile pietei generate prin atragerea turistilor n mediul rural;

- cresterea disponibilitatii de selectare turistica a mediului rural ca spatiu de vacanta n conditiile scaderii veniturilor reale ale populatiei;

- tendinta de afirmare a unor noi tipuri de activitati turistice bazate pe forme fundamentale de echilibru: sanatate fizica si morala, actiuni de binefacere, nevoia de comunicare etc.;

- emergenta unei atractii pentru valorile culturale si spirituale autentice, n contrast cu cele artificiale si pentru frecventarea unui mediu natural ct mai putin alterat, tendinta evidentiata si de cresterea spectaculoasa a resedintelor secundare amplasate preponderent n zonele rurale si suburbane;

- modificarea mentalitatilor conservatoare, specifice populatiei rurale, sub presiunea transformarii rapide a conjuncturii economice si sociale; n acest context poate fi constatata o diminuare a reticentei si indiferentei rurale n raport cu fenomenul turistic. Urmare a mediatizarii prin intermediul mijloacelor mass-media a culturii taranesti, intruziunea citadinilor n mediul rural nu mai este perceputa ca o sursa de "agresiune", acestia din urma manifestnd totodata un respect sporit pentru bunurile si valorile satesti (integritatea culturilor si a recoltelor, comportamentul decent etc.). Cresterea nivelului de scolarizare n mediul rural, asociat influentei mijloacelor de comunicare n masa, a facut ca tinerii de la tara sa fie la fel de receptivi si motivati n cautarea mijloacelor de relaxare n timpul liber ca si cei din mediul urban;

- n ansamblu, populatia rurala percepe ea nsasi direct efectele crizei economice ale restructurarii industriale si este interesata de posibilitatile gestionarii dificultatilor izvorte din acestea.

n concuzie, sunt reunite conditiile economice, politice, psiho-sociale si legislative pentru dezvoltarea turismului n spatiul rural, iar populatia rurala manifesta disponibilitati de implicare n gestionarea propriilor resurse, inclusiv prin sustinerea activitatilor turistice.

CONCEPTUL DE TURISM RURAL - consideratii generale

Fiind un fenomen socio-economic relativ recent, preocuparile de a defini turismul rural sunt relativ sporadice si eterogene, ele avndu-si sursa n interesul acordat acestei problematici de catre diverse categorii de specialisti: sociologi, economisti, geografi, specialisti n amenajarea teritoriului, psihologi etc. n acest context, n ceea ce priveste definirea si continutul conceptului de turism rural, pot fi sesizate mai multe acceptii dintre care mentionam:

- acceptia psihologica, potrivit careia turismul rural poate fi definit ca o forma particulara de turism bazata pe o anumita "arta" a primirii turistului si a unui comportament diferit de cel practicat n mod obisnuit n cadrul altor tipuri de turism. Din aceasta perspectiva, turismul rural este o "stare de spirit" care implica deopotriva ospitalitate din partea comunitatii rurale si respect si consideratie pentru mediul rural, din partea turistului. Turistul nu este un client anonim, ci un oaspete primit ca un prieten, att de catre persoanele care l gazduiesc, ct si de catre ntreaga comunitate rurala a satului respectiv. Chiar daca aceasta acceptie nu pierde din vedere elemente precum puritatea aerului, naturaletea si calitatea peisajului s.a., accentul se pune asupra contactelor umane, dialogului, schimbului de impresii. Nu este mai putin adevarat ca acest tip de relatii poate fi cultivat n aceasi maniera si n cadrul satelor si cluburilor de vacanta sau a altor unitati de primire care functioneaza n statiunile balneare moderne.

- acceptia sociologica, potrivit careia turismul rural se practica n snul societatilor rurale ntelese ca spatii de viata cotidiana n care turistul descopera taranul, folclorul rural, sarbatorile traditionale etc. Turismul rural trebuie sa ramna un produs al societatii rurale; amenajarea spatiului, implementarea echipamentului de recreere trebuie realizate de catre comunitatea rurala nsasi, singura n masura sa creeze o atmosfera lipsita de artificialitate n care turistul poate descoperi un mod de viata traditional care i creaza treptat sentimentul apartenentei si nradacinarii n comunitatea respectiva. Prin urmare, se presupune insertia turistului n societatea rurala potrivit dorintei sale de a descoperi un mod de viata autentic si inedit.

- acceptia geografica, aparent mai putin restrictiva, care relationeaza turismul rural cu existenta spatiului rural

corespunzator. Turismul rural este definit ca fiind forma de turism care se manifesta n spatiul rural, indiferent care sunt caracteristicile fizico-geografice si demografice ale acestuia. n pofida simplitatii sale, aceasta definitie atrage dupa sine probleme redutabile rezultate din necesitatea ruralitatii si a delimitarii sale spatiale. Determinarea gradelor de urbanizare si ruralizare n vederea delimitarii lor spatiale este o problema traditionala, abordata intens, de multi ani, de numerosi geografi, economisti, sociologi, specialisti n amenajarea teritoriului s.a. n legatura cu evaluarea gradului de ruralitate, s-a consacrat, n general, analiza a trei criterii considerate definitorii: densitatea populatiei si caracteristicile gospodariilor; utilizarea solului si raporturile dintre agricultura si silvicultura; structurile sociale traditionale si aspecte ale identitatii comunitare si de patrimoniu.

n legatura cu aceste criterii, prezentam succint cteva consideratii:

Zonele rurale tipice prezinta densitati reduse ale populatiei, gospodarii de talie mica, n general relativ distantate ntre ele, suprafete agricole si/sau forestiere sunt mai extinse dect cele construite. Evident, densitatile medii ale populatiei rurale variaza mult de la o tara la alta n functie de numerosi factori fizico-geografici, soc 323i84d iali, economici, istorici, ceea ce explica variabilitatea dimensionala a unitatilor administrative. Exemplificam, n acest sens, criteriile statistice utilizate n cteva tari pentru definirea asezarilor rurale:

Australia- grupari de populatie mai mici de 1000 de persoane, cu exceptia unor anumite zone precum statiunile de vacanta.

Austria- comunele au sub 5000 de locuitori.

Canada-teritoriile care cuprind mai putin de 1000 de locuitori, avnd o densitate a populatiei de sub 400 loc/kmp.

Danemarca si Norvegia- aglomeratii cu mai putin de 200 de locuitori.

Anglia si ara Galilor-nu sunt definite, dar Comisia Dezvoltarii Rurale exclude orasele cu mai mult de 10.000 de locuitori.

Franta-comunele au sub 2000 de locuitori, iar gospodariile sunt distantate prin cel putin 200 m.

Portugalia si Elvetia-comunele au mai putin de 10.000 de locuitori.

Romnia-asezarile rurale de tipul satelor au un numar de locuitori care variaza de la 500 pna la 4000-5000 de locuitori n cazul satelor foarte mari.

Evident ca si la nivelul diferitelor tari exista diferente notabile de la o regiune la alta, principalii factori de variatie fiind relieful, conditiile climatice, resursele naturale si umane, etc. Situatia Romniei este reprezentativa n acest sens: din punctul de vedere al marimii demografice, satele mari si foarte mari sunt localizate preponderent n regiunile de cmpie si podis, la contactul dintre principalele forme de relief si mai rar n depresiunile intramontane sau submontane, n timp ce n regiunile montane si de dealuri nalte predomina satele mici si mijlocii. Concomitent se asociaza numeroase diferentieri de ordin structural, textural, functional, fizionomic care sunt binecunoscute.

Majoritatea opiniilor definesc zonele rurale ca fiind cele n care suprafata ocupata de constructii reprezinta 10-20 % din suprafata totala. Acest fapt are trei implicatii majore: activitatea economica a zonelor rurale este dominata de agricultura si silvicultura; zonele rurale conserva ntr-o masura apreciabila mediul natural; zonele rurale ofera vizitatorului senzatia si satisfactia unei economii traditionale, neindustrializate.

Urbanizarea rapida din ultimele doua secole a generat noi structuri sociale, diferite de societatile traditionale de la tara. Conservarea vechilor moduri de viata si gndire este importanta pentru pastrarea "caracterului" rural. Specificul rural traditional conjugat cu interesul pentru peisaj si cu posibilitatile de recreere pe care le ofera mediul satesc sunt principalele argumente care atrag turistii din mediul citadin.

Avnd n vedere complexitatea mediului rural, o serie de autori au considerat oportuna introducerea conceptului de continuu rural si urban, pentru a putea aborda complexitatea diverselor situatii si pentru compararea zonelor care sunt considerate rurale nsa poseda numeroase caracteristici care le detaseaza de ruralul propriu-zis. Utiliznd acest concept, comunitatile rurale se pot fixa pe o scara mobila, avnd la o extremitate polul zonelor rurale profunde, slab populate, iar la cealalta extremitate, concentratiile urbane de tip metropolitan, expresii elocvente ale urbanizarii. ntre aceste doua extreme se desfasoara o varietate de situatii, esential rurale sau esential urbane, trecerea ntre acestea corespunznd unei zone centrale de tranzitie care mbina trasaturile esentiale ale tipurilor de baza n cadrul zonelor de populare suburbana (zone periurbane). Din punct de vedere economic, zona rurala evidentiaza trei tipuri de baza:

1. ruralul periferic sau ruralul profund, caracterizat prin populatie mai putin numeroasa, cu grad ridicat de mbatrnire, activitati industriale cu intensitate redusa, bazate pe ndeletnicirile traditionale, nivel scazut al serviciilor si al productivitatii economice.

2. zone rurale integrate din punct de vedere economic, situate n apropierea oraselor, caracterizate prin activitati agricole de tip intensiv, economie relativ diversificata si prospera, standard mai ridicat al serviciilor.

3. ruralul intermediar care evidentiaza o stare medie a caracteristicilor mentionate anterior.

Conceptul de continuu rural-urban se preteaza pentru a desemna att diverse peisaje, moduri de viata, specificitate demografica ct si susceptibilitate fata de schimbare. Asezarile omenesti se pot deplasa n timp, prin evolutie, de-a lungul acestei scari. n general, tendinta se manifesta prin deplasarea tipurilor de asezari spre polul urban. Ritmurile si formele de deplasare sunt extrem de diverse, ceea ce genereaza frecvente situatii intermediare: asezari care sunt rurale prin localizare, marime demografica, dar a caror economie si infrastructura pot prezenta caracteristici urbane (civilizatie urbana fara orase).

n consecinta, stabilirea unei definitii complexe, aplicabila tuturor zonelor rurale, indiferent de tara, este dificila ntruct:

- turismul urban sau n statiune nu se limiteaza doar la zonele urbane ci, adeseori, are prelungiri n zonele rurale.

- zonele rurale n sine sunt dificil de definit ntruct criteriile utilizate variaza enorm de la o tara la alta.

- activitatile turistice care se desfasoara n zonele rurale nu au totdeauna caracter rural; ele pot avea caracter urban, calificativul "rural" fiind detinut doar de localizare.

- prin istoric si continut, turismul este, prin excelenta, un concept urban; marea majoritate a turistilor provin din mediul urban; turismul poate avea influenta urbanizanta asupra zonelor rurale, ncurajnd modificarile economice, culturale, edilitare etc.

- zonele rurale nsesi se afla ntr-un proces complex de mutatii; impactul transporturilor si telecomunicatiilor a modificat conditiile de desfacere a produselor agricole si destinatia acestora. Pe de alta parte, se remarca ascensiunea preocuparilor ecologiste de a controla

tot mai mult amenajarea teritoriului si punerea n valoare a resurselor. Desi anumite zone rurale cunosc si un fenomen de populare, altele, dimpotriva, primesc un aflux de persoane venite sa se odihneasca sau sa participe la activitati " netraditionale". Distinctia, altadata neta, ntre urban si rural este astazi diminuata prin expansiunea periferiilor oraselor, a traseelor cotidiene de mare distanta ale navetistilor si dezvoltarea resedintelor secundare.

- turismul rural este o activitate complexa, cu fatete multiple; nu este doar un turism bazat exclusiv pe gospodaria taraneasca, ci si pe vacante n mijlocul naturii avnd drept motivatie diverse activitati precum drumetiile, alpinismul, veloturismul, echitatia, vnatoarea, pescuitul, excursiile educative etc.

Motivele aratate mai sus explica si faptul ca pentru desemnarea notiunii de turism rural se utilizeaza uneori, n mod neadecvat, si alti termeni care, datorita continutului apropiat si a sensului mai restrns, sunt generatori de confuzii; asa sunt turismul verde si agroturismul.

Expresia turism verde se refera cu predilectie la elementele reprezentative ale peisajului n cadrul caruia componentii naturali detin un loc principal si, n consecinta, implica frecventarea spatiilor rurale situate ct mai departe de orase si care pot facilita accesul ntr-un mediu natural autentic sau ct mai putin afectat de interventii antropice.

Agroturismul reprezinta totalitatea serviciilor oferite n cadrul unei ferme sau pensiuni agroturistice (cazare, masa din produsele proprii, agrement). Acest termen, cu o sfera de cuprindere mai restrnsa, desemneaza deci doar una din componentele turismului rural.

Oferta agroturismului ( "Vacanta n gospodaria taraneasca") se deosebeste de cea a turismului rural. n primul caz, produsul trebuie sa reflecte trasaturile caracteristice ale gospodariei taranesti (produse proprii, specialitati regionale, animale mici si pentru tractiune, contact personal cu gazda, atmosfera tipica gospodariei taranesti).

Oferta "Turism rural" defineste toate ofertele din mediul rural, care nu sunt legate cu necesitate de gospodaria taraneasca (de ex. vacante n gospodarii care si-au pierdut functia de baza, sejururi n case de vacanta, n case particulare nchiriate, n sate de vacanta, n popasuri turistice etc.). Caracterul rural este subliniat, n primul rnd, prin dorinta turistilor de a cunoaste traditiile rurale, cultura si natura, de a-si petrece vacanta ntr-un mediu rural autentic unde ei cauta linistea, aerul curat si vor sa practice sportul si drumetia. Accesul la produsele locale sau regionale, care sustin de fapt pensiunea, desi este foarte probabil, nu reprezinta obiective sau forme de conditionare ale activitatii turistice.

Prin urmare, turismul rural poate fi definit n sensul satisfacerii urmatoarelor cerinte:

- localizare n zona rurala

- functionalitate rurala bazata pe trasaturile particulare ale lumii rurale: gospodaria taraneasca, spatii largi, contact cu natura si cu patrimoniul material si spiritual al comunitatii satesti; o cerinta fundamentala este pastrarea traditiilor naturale si asigurarea unei dezvoltari progresive lente, n concordanta cu posibilitatile materiale si afective ale familiilor locale; n acest sens este esentiala plasarea turismului rural sub controlul colectivitatilor locale si dezvoltarea sa ntr-o forma care sa satisfaca pe termen lung interesele regiunii; turismul rural trebuie sa constituie o forta de conservare a ruralitatii si nicidecum una de sustinere a urbanizarii.

- dimensionare rurala n sensul ca infrastructura trebuie sa reflecte (prin cladiri, anexe, spatii de destindere etc.) scara rurala traditionala, att prin coordonatele spatiale (marime, distante, densitati) ct si prin cele arhitecturale; aceasta cerinta este menita a ncuraja conservarea si perpetuarea modului de viata autentic si nendoielnic, acesta din urma, este unul dintre atuurile de baza care atrage clientela turistica, adeseori suprasaturata de modernitate sau irascibila n fata tendintelor de pseudomodernitate.

- tipologie variata n concordanta cu diversitatea mediului fizic si conotatia puternica a traditiilor istorice, economice si spirituale.

- un mod de viata al locuitorilor caracterizat prin apartenenta lor la colectivitati cu marime limitata, care ntretin raporturi specifice cu spatiul aferent.

Pentru decelarea trasaturilor de baza ale turismului rural putem avea n vedere analiza comparativa a caracteristicilor care l detaseaza de turismul urban sau de statiune:

turism urban....................................................................turism rural

pondere redusa a suprafetelor neconstruite.....pondere ridicata a suprafetelor neconstruite

concentrare de populatie peste 10.000 loc............concentrare de populatie sub 10.000 loc.

densitate ridicata a populatiei.................................................densitate redusa a populatiei

mprejurimi ocupate de constructii....................................................mprejurimi "naturale"

activitati numeroase n interiorul vetrei................activitati numeroase n exteriorul vetrei

infrastructura densa............................................................................infrastructura redusa

cladiri si institutii importante...........................................cladiri mici de importanta locala

intreprinderi de importanta nationala.............................intreprinderi de importanta locala

absenta activitatilor agricole, forestiere..................activitati agricole, forestiere, pastorale

activitati turistice autonome.........activitati turistice destinate finantarii altor activitati

resedinta departe de locul de munca...............resedinta apropiata de locul de munca

influenta sezoniera modesta..................................influenta sezoniera intensa

vizitatori numerosi.........................................................vizitatori putin numerosi

relatii anonime cu vizitatorii..................................................relatii personale cu vizitatorii

gestiune profesionista.....................................................................gestiune amatoare

atmosfera cosmopolita............................................................................atmosfera locala

constructii moderne.numeroase..................................constructii traditionale

atitudine de dezvoltare progresiva..................................................atitudine de conservare

suscita un interes general...........suscita.interes doar pentru anumite categorii de persoane

comercializare larga......................................................comercializare prin canale restnse

n concluzie, turismul rural poate fi definit ca fiind acel tip de activitate turistica asociata mediului rural, care gestionata ntr-un mod adecvat asigura perenitatea spatiului rural si convergenta intereselor economice si spirituale ale ofertantilor de produse turistice si respectiv clientelei turistice.

TIPURI DE TURISM RURAL sI ACTIVITILE SPECIFICE

Tipologia formelor de turism specifice mediului rural este extrem de diversa n tarile cu traditie n domeniu (Franta, Irlanda, Austria, Germania s.a.). Individualizarea ei presupune orientarea deliberata a pietei spre anumite oferte turistice si segmentarea clientelei n acord cu aceasta. Astfel, pot fi avute n vedere forme de turism, precum: turismul de agrement, cultural, scolar, sportiv, de reuniuni si conferinte, ecologic, de promenada, fluvial, de sanatate, religios, agroturismul s.a.

Turismul cultural implica cele mai diverse categorii sociale si de vrsta si consta n vizitarea siturilor rurale a caror distinctie se datoreaza existentei monumentelor istorice, caselor memoriale, muzeelor s.a. sau participarea la desfasurarea unor sarbatori sau datini traditionale (pelerinaje religioase, practici legate de calendarul agricol sau evenimente sociale din viata comunitatii (hramuri, nedei, nunti etc.). O pondere mai mare a acestui tip de turism se remarca la categoriile tinere, n special elevi si studenti, sub forma turismului scolar de nvatare sau de descoperire. Din pacate, desi este cea mai frecventa forma de turism rural, infrastructura turistica precara a habitatului rural si absenta unor oferte turistice adecvate face ca acest tip de turism sa fie aproape exclusiv de pasaj, impactul economic asupra detinatorilor patrimoniului turistic fiind practic insignifiant.

Turismul de agrement se practica sub forma neorganizata si consta n petrecerea partiala sau integrala a concediului individual sau cu familia, ntr-un spatiu de cazare (casa, camera mobilata) existent n mediul rural, obtinut prin diverse modalitati: mostenire familiala, nchiriere pe durate de timp variabile, gazduire la prieteni sau rude etc. n linii generale, mbina caracteristicile turismului pentru natura cu cele ale turismului de sanatate. Turistul este tentat sa observe natura, sa o cunoasca si chiar sa se integreze n ea prin diferite activitati: observarea pasarilor, identificarea speciilor de plante, plimbari etc. El poate beneficia de caldura si atentia acordata de catre comunitatea locala cu sprijinul careia obtine facilitatile necesare adoptarii (chiar si temporare) a unei alimentatii naturale, neindustrializate (lapte, brnzeturi, bauturi traditionale, produse agricole, preparate traditionale etc.), ntelegerii traditiilor si mentalitatilor specifice locului respectiv s.a.

Turismul sportiv. Mediul rural poate constitui un spatiu important pentru sustinerea activitatilor sportive de proximitate: veloturism, pescuit sportiv, alpinism, sporturi nautice, speleoturism, sporturi de iarna, orientare turistica s.a. Unele dintre acestea necesita o anumita politica manageriala a produsului turistic (sporturile nautice, veloturismul, echitatia) altele, n schimb, pot atrage turistii printr-o amenajare tehnica minima, dublata desigur de favorabilitatea mediului natural si mai ales de calitatea primirii (sporturile de iarna, pescuitul sportiv, alpinismul, orientarea turistica, speleoturismul s.a.).

Problema definirii unui anumit tip de vacanta rurala este dificila ntruct nsusi turismul rural nu poate fi definit printr-un anumit tip de vacanta; numarul variabilelor implicate n definirea sa este relativ mare, implicnd, printre altele, intensitatea practicarii, localizarea, gestiunea, integrarea n comunitate etc. n plus, inclusiv n domeniul activitatilor turistice, intervine conceptul de continuitate. Numeroase tipuri de vacanta si de activitati se preteaza la fel de bine la tara ca si la oras. Turistii pot avea n aceeasi zi activitati specific urbane sau rurale.

Trecerea n revista a tipurilor de vacante si activitati nu poate avea dect un caracter orientativ si inevitabil, pe lnga posibile optiuni asociate anumitor medii ea reflectnd caracterul de continuitate generat de o serie de activitati cu caracter intermediar. Acest fapt se desprinde si din urmatoarea clasificare:

Activitati turistice cu caracter general rural: excursii n mprejurimi; alpinism, escalade; "explorari" n locuri salbatice; plimbari sau coborri cu barca; schi fond; schi pe piste cu grad de dificultate redus sau mediu; plimbari cu vehicule cu tractiune animala; cicloturism;; echitatie; observarea naturii, fotografierea (vegetatia, fauna); contemplarea peisajelor; cunoasterea patrimoniului rural; cunoasterea colectivitatii; sarbatorile rurale; pescuit; vnatoare; sporturi care se practica n natura (orientare turistica, gimnastica aerobica, jogging etc.)

Activitati turistice cu caracter intermediar (urban-rural): natatie; schi pe piste cu grad de dificultate redus sau mediu; sporturi care necesita o infrastructura artificiala de tip semi-natural (tenis, fotbal, golf etc.); activitati cu specific gastronomic; activitati bazate pe cunoasterea patrimoniului; activitati cu caracter ecologic; activitati educative; festivaluri culturale; activitati artizanale; vizite si excursii turistice; reuniuni; activitati nautice; pescuit

Activitati turistice cu specific urban sau de statiune: vizitarea orasului; cumparaturi; bai de soare si not de mare intensitate; schi pe piste cu grad mare de dificultate; vizite la muzeu, gradini botanice, zoologice; turism industrial; reuniuni, congrese, conferinte; spectacole; sporturi care necesita o infrastructura complexa (sali, arene, piscine etc.)

n majoritatea cazurilor, timpul alocat vacantei este un timp de "ruptura" n care organizarea programului si continutul acestuia conteaza cel putin tot att de mult ca si calitatea mediului n care se afla turistul. De aceea, activitatile propuse turistilor, explicit sau implicit, joaca un rol determinant n alegerea locului de vacanta si trebuie sa ocupe un loc central n elaborarea produselor turistice. Anumite activitati sunt facilitate n mod natural de catre caracteristicile mediului, altele necesita amenajari si o anumita localizare, uneori, ele rezulta dintr-un efort organizatoric, alteori, provin din initiativa turistului.

CAUZE sI MOTIVAII ALE DEZVOLTRII TURISMUL RURAL

Desi este o realitate recenta, turismul rural poseda indicii certe ca nu este un fenomen de crestere temporara sau conjuncturala. Pe lnga cauzele de ordin general care actioneaza asupra fenomenelor de crestere economica, n cazul turismului rural se remarca acumularea progresiva, pe termen lung, a unor motivatii complexe, ireversibile, deseori disimulate, ferite nsa de perisabilitatea specifica retetelor turistice de tip conventional. Dintre factorii care stimuleaza afirmarea tot mai sustinuta a turismului rural se detaseaza:

- Cresterea nivelului de educatie. Perioada postbelica s-a caracterizat printr-o dezvoltare fara precedent a sistemului de nvatamnt la toate nivelele, dublata mai recent de explozia mijloacelor de comunicare n masa. n acest context se remarca, pe de-o parte, tendinta de modificare a modului de viata n conformitate cu noile "precepte" ale echilibrului dintre fizicul si psihicul uman iar, pe de alta parte, diversificarea si aprofundarea aspiratiilor spirituale si culturale. Astfel, turistul, de regula citadin, este tot mai mult motivat de perspectiva recreerii n locuri linistite, putin aglomerate, care satisfac exigente de ordin ecologic si care, deseori, se suprapun spatiului rural. Cel de-al doilea aspect, n cazul tarii noastre, capata o conotatie specifica. n perioada comunista patrimoniul rural a fost apreciat si perceput diferentiat, n conformitate cu diverse obiective sau cauze de natura propagandistica. n plus, n special n cazul generatiilor tinere, s-a cultivat, indirect, un sentiment de dispret si de superioritate fata de mediul rural. Aceasta perceptie a fost inoculata prin vehicularea obsesiva a unor teze de politica economica precum necesitatea reducerii ponderii populatiei rurale, apologia agriculturii intensive, preaslavirea urbanizarii si a modului de viata urban, ca simboluri ale reusitei unui sistem politic, n conditiile n care celebrele programe de amenajare si sistematizare rurala s-au soldat mai mult cu bulversarea unor comunitati si surescitarea mass-mediei internationale, dect cu mbunatatirea reala a modului de viata al taranului. Mutatiile recente, implicit cele de ordin cultural, sunt virtual deschise spre redescoperirea unui adevar ce parea odinioara uitat: satul romnesc este simbolul perenitatii neamului, locul de bastina al elitei intelectuale romnesti depozitarul unor peisaje naturale variate de o neasemuita frumusete. Asistam, n majoritatea esaloanelor sociale, la o renodare a interesului pentru patrimoniul rural, atitudine nfiripata prin stradania remarcabila a scriitorilor, istoricilor, geografilor si sociologilor, n perioada interbelica. Cu alte cuvinte, se realizeaza instaurarea unui continuu de factura spirituala ntre polii extremi de populare ai habitatului. Zonele rurale sunt adaptate, prin excelenta la interpretarea mostenirilor trecutului gratie vestigiilor culturale si istorice unice prin valoarea lor estetica si continutul spiritual.

- Cresterea intervalului temporal alocat odihnei si recreerii, dublata de fragmentarea vacantelor/concediilor n 2-3 sau chiar 4 minivacante, din care una, potentiala, poate fi petrecuta

ntr-un sat turistic. n perioada civilizatiei pre-industriale, oamenii care atingeau vrsta de 70 de ani, putin numerosi, consacrau muncii mai mult de 200.000 de ore din cele 600.000 de ore ale existentei lor. n prezent, oamenii civilizatiei industriale care tind, n general, spre vrsta de 70 de ani, consacra muncii de la 75.000 de ore pna la maximum100.000 de ore. Dupa J. Fourastie, aproape toti oamenii civilizatiei industriale vor depasi vrsta de 70 de ani si nu vor lucra dect circa 40.000 de ore, adica mai putin de 10% din durata existentei lor (cele 40.000 de ore corespund cu 33 de ani de munca efectuati ntr-un regim de 30 de ore ntr-o saptamna de lucru de patru zile, plus 12 saptamni de concediu platit). Somnul si odihna vor continua sa absoarba 250.000 de ore, educatia va detine o pondere tot mai mare dar si timpul alocat recreerii (care deja detine o pondere importanta), va creste tot mai mult, depasindu-l pe cel al activitatii profesionale. Timpul anual alocat recreerii va fi de circa 3500 de ore, din care 1300 de ore zi de zi, 1300 de ore la sfrsit de saptamna si 900 de ore n concedii. Aceste cifre nu au dect o valoare relativa care ofera totusi un ordin de marime si arata ca timpul cotidian disponibil este deja prezent si ca n

viitor turismul de recreere, n proximitatea imediata a domiciliului, va detine o importanta tot mai mare.

Cresterea duratei timpului afectat pentru recreere reprezinta, n general, un factor important al dezvoltarii turismului. Un aspect particular care are consecinte pentru turismul rural este multiplicarea perioadelor scurte de timp alocate recreerii, ca urmare a reducerii timpului saptamnal de lucru. La acestea se adauga si posibilitatea efectuarii esalonate a concediilor de odihna. Corelnd aceasta mutatie cu alti factori precum durata perioadei de transport, costul sejurului, deficitul de retete turistice de scurta durata, mentinerea legaturilor familiale sau afective cu locul de origine, rezulta caperspectivele selectarii mediului rural ca spatiu de vacanta sunt mari, cel putin pentru perioadele scurte de timp.

- Ameliorarea transporturilor si comunicatiilor. Extinderea retelei de drumuri modernizate combinata cu expansiunea automobilismului reprezinta principalele modalitati de penetrare a spatiului rural, chiar daca adeseori (pe distante relativ scurte) starea tehnica precara a drumurilor ngreuneaza accesibilitatea.

- Cresterea interesului pentru mentinerea sanatatii nregistreaza o crestere spectaculoasa. Chiar daca n prezent, n tara noastra, modul de obtinere a alimentelor este, din fericire, mai putin artificializat comparativ cu tarile puternic industrializate, nu este mai putin adevarat ca factorii de stres generati de precaritatea economica, hipertrofierea, disfunctionalitatea si poluarea marilor orase, afecteaza tot mai evident starea de sanatate a populatiei. Orientarea tot mai vadita a scopului sejurului spre activitati de recreere, sportive, de decuplare de la tensiunea cotidiana este fireasca si se nscrie ntr-o strategie mai mult sau mai putin deliberata de mentinere a sanatatii. Cu exceptia generatiei tinere, lipsa de satisfactie pentru concediile petrecute n statiunile litorale sau montane a caror "agitatie" rivalizeaza cu cea a marilor orase, nu mai constituie o raritate. Zonele rurale sunt excelent plasate pentru a oferi satisfactii celor mai diverse si sofisticate optiuni, de la promenadele pedestre sau cicliste n aer pur, la escalade sau excursii temerare, de la partidele linistite de pescuit, la satisfactiile oferite de degustarea bauturilor si mncarurilor traditionale.

- Perfectionarea industriei de echipament sportiv si turistic ofera turistilor o gama tot mai variata si mai perfectionata de utilitati necesare practicarii diverselor forme de recreere si le asigura independenta si securitate personala sporita n raport cu intemperiile naturii.

- Autenticitatea este o calitate din ce n ce mai solicitata. Provenind, n majoritatea cazurilor, dintr-un mediu saturat de audiovizual, dominat de produse puternic industrializate, cartiere de blocuri anoste, relatii colective impersonale etc., turistul apreciaza tot mai mult autenticitatea, naturaletea vietii de la tara, caldura sufleteasca specifica micilor comunitati rurale. Ancheta efectuata n anul 1987 de catre Oficiul Britanic de Turism releva ca aceasta calitate se plaseaza pe locul secund (dupa calitatea peisajelor) ntre motivatiile care stau la baza optiunii pentru sejurul la tara.

- Linistea si confortul psihic sunt elemente tot mai cautate de numerosi turisti, fapt deloc surprinzator, dat fiind nivelul de stress mental specific majoritatii lucratorilor. Mecanismele care stau la originea deplasarii sunt diverse si adeseori subtile. Survine frecvent aspiratia voluntara de a parasi cadrul de viata citadin. Ideea de "evadare" n natura se regaseste aproape unanim ntre dorintele citadinului de azi, iar materializarea ei se produce adeseori n mediul rural. Omul doreste, de obicei, o alternare a "trairilor" calme cu cele animate si ca atare nu este surprinzator abandonul domiciliului n favoarea posibilitatii de a se putea "regasi" cu placere pe terenurile de camping, ntr-o atmosfera de

"nebunie" sau ntr-o resedinta linistita, situate ntr-un mediu nepoluat, departe de constrngerile orare ale activitatilor cotidiene.

- Cresterea numerica a pensionarilor. Reducerea limitei vrstei de pensionare (sesizabila n numeroase tari, inclusiv n Romnia), corelata cu cresterea sperantei de viata anticipeaza cresterea ponderii calatoriilor turistice la aceasta categorie sociala, cu att mai mult cu ct coborrea vrstei de pensionare asigura o "prelungire" a perioadei de activitate fizica normala. Este de asemenea de anticipat ca tot mai multi pensionari vor opta pentru vacante n mediul rural, att din motive de sanatate, ct si din alte motive (buget personal, experiente inedite s.a.).

- Afirmarea individualismului de piata. Promovarea sistematica si insistenta a unor anumite produse pentru cstigarea unui segment stabil de consumatori este o practica utilizata n mod curent pentru impunerea diverselor produse (autoturisme, articole de vestimentatie, produse alimentare etc) pe pietele de consum. n pofida caracterului difuz si a dimensiunilor reduse ale activitatilor turistice, turismul rural este apt sa valorifice aceasta oportunitate care poate fi deosebit de benefica n conditiile n care exista motivatie si competenta pentru popularizarea si vnzarea ofertei, respectiv primirea turistilor. Teoretic, nu exista asezare rurala care sa nu poata oferi cel putin un produs de "marca" demna sa suscite interes. Conditia prealabila este ca "marca" sa fie autentica, originala, iar eforturile depuse pentru impunerea ei sa faca posibile cunoasterea, iar ulterior "recunoasterea" si cautarea ei.

Extrapolnd acest aspect la satul romnesc, este evident ca, la nivelul majoritatii asezarilor rurale, emblematica definitorie a acestora este multipla: calitatea peisajului si caldura sufleteasca a locuitorilor, operele de arta si de tehnica populara, ndeletnicirile traditionale, portul popular, obiceiurile, datinile si sarbatorile, gastronomia, resursele locului s.a., fac corp comun. Cheia consta n perpetuarea acestei diversitati, dar si n decelarea elementelor care confera un plus de specificitate locala si care pot deveni n consecinta produse de marca a caror unicitate le poate asigura consacrarea n circuitul turistic.

- Cresterea interesului organismelor administrative la nivel local si judeten. Acest fapt este vizibil n special n ultimii ani, odata cu descentralizarea activitatii turistice si afirmarea tot mai sustinuta a autonomiei administrative locale. Implicarea acestora a fost stimulata de "presiunea" n continua crestere asupra terenurilor cu valente turistice solicitate n scopul amplasarii resedintelor secundare de vacanta. Responsabilitatea amenajarii teritoriale este majora, avnd n vedere tendintele de monopolizare exclusiva a spatiului turistic de interes general, de periclitare a calitatii mediului, de aparitie a situatilor tensionate n raport cu colectivitatile locale (generate de practicile utilizarii abuzive a resurselor locale) etc. Pe de alta parte, aceste situatii, mai mult sau mai putin benefice, au atras atentia asupra cresterii interesului turistic pentru spatiul rural, au generat si vor stimula initiative importante ale organismelor abilitate care vin n ntmpinarea solicitarilor turistice dar si a intereselor comunitatilor pe care le reprezinta. n acest context, subliniem ca este imperios necesara adoptarea unor solutii viabile care sa raspunda ntr-un mod unitar unor ipostaze naturale, sociale si economice ct mai variate. Acest deziderat implica coordonarea actiunilor organismelor de conducere locale, judetene si regionale si implicarea forurilor guvernamentale abilitate: Ministerul Agriculturii si Alimentatiei, Ministerul Mediului, Ministerul Turismului.

n acest context, se pot delimita principalele categorii de posibili beneficiari ai turismului rural:

- omul modern nostalgic al originii sale rurale: fosta categorie de vrsta tnara a anilor '60-'70 care, fie avnd ca motivatie continuarea studiilor, fie obtinerea mai mai facila a unui loc de munca

(n urma oportunitatilor oferite de procesul de industrializare si urbanizare caracteristic acelei

perioade), s-a stabilit n orase, si-au schimbat modul de viata, adaptndu-se noului mediu de viata;

legaturile spirituale si sentimentale/afectiv-emotionale ale oamenilor care alcatuiesc acest segment

social (deveniti ntre timp parinti) cu locurile de origine/provenienta au ramas nsa foarte puternice,

motiv pentru care multe din week-end-urile sau concediile lor sunt petrecute la tara, pentru a arata

propriilor copii meleagurile natale, un alt mod de viata, obiceiurile si traditiile satului si ct mai

multe despre plante si animale etc.

- copiii si tinerii n formare care pot fi angrenati n diverse activitati ce nu reclama un efort fizic deosebit (udatul florilor, strnsul fnului etc.) si n acelasi timp fac placere copiilor, inoculndu-le, n

acelasi timp, sentimentul ca sunt utili si responsabili;

- populatia urbana, fie ca provine sau nu din mediul rural, constituie un segment potential important al cererii pentru aceasta forma de turism; datorita predominantei produselor puternic

industrializate si artificializate, a relatiilor colective impersonale, a nivelului ridicat de stres, poluare,

supraaglomerare, disfunctionalitate caracteristice ritmului de viata citadin, survine frecvent aspiratia

voluntara de a cauta "linistea" ca unica solutie a regasirii de sine prinntr-o parasire/"evadare"

temporara (din) cadrul de viata urban, cel putin pe durata vacantei, pe durata caruia sa poata

beneficia de "regasirea" naturaletii si a caldurii sufletesti specifice micilor comunitati rurale, sa poata

sa respire aer curat, sa fie departe de zgomot, poluare, si praf, sa se poata bucura de un regim

alimentar sanatos si diversificat;

- turistii cu posibilitati financiare ridicate, care cauta odihna activa n natura, ruperea de stresul cotidian si doresc sa ncerce ceva nou, care sa capete accent de "aventura" (cum ar fi, de exemplu

practicarea unor activitati desemnate n limbajul de specialitate prin sintagma "sport extrem":

alpinism, schi acrobatic, zborul fara motor-parapanta, parasutism, planorism, cicloturism etc.);

- orice persoana care vizeaza ohihna, recreerea ntr-un cadru natural, neafectat de poluare, stress etc.

- omul nsetat de cunoastere care porneste sa descopere lumea ct mai aproape de origini - omul pentru care cunoasterea directa (nu prin intermediul cartilor, brosurilor si prospectelor) este o

"aventura spirituala"

IMPLICAIILE TURISMULUI ASUPRA DEZVOLTRII RURALE

AVANTAJELE TURISMULUI RURAL

n pofida faptului ca deocamdata turismul rural detine o pondere redusa pe piata turistica, tendintele sale de crestere sunt evidente si deci poate genera efecte pozitive asupra vietii socio-economice rurale. Turismul rural poate atrage dupa sine mutatii n utilizarea fortei de munca prin ncurajarea si finantarea unor noi tipuri de activitati care pot sa confere un plus de vitalitate unor stari economice deficitare si perfectibile.

Principalele implicatii ale promovarii turismului n zonele rurale sunt:

- Stabilizarea populatiei prin fixarea fortei de munca este o consecinta extrem de importanta pentru majoritatea zonelor rurale confruntate n general cu fenomenul de depopulare survenit n special ca urmare a absentei unei perspective materiale certe a locuitorilor. Aportul de lichiditati provenite din prestatii turistice pot ajuta la conservarea locurilor de munca n servicii precum comertul, cazarea turistica, transport local, asistenta medicala. Ele pot aduce venituri suplimentare agricultorilor, muncitorilor silvici, pescarilor. Chiar daca conservarea locurilor de munca reprezinta un obiectiv mai putin atragator dect crearea de noi locuri de munca, ea poate contribui la viabilitatea comunitatilor rurale si n special a celor de tip marginal, care nu beneficiaza de efectele de polarizare urbana. O serie de studii efectuate n

zone rurale din Austria, Suedia si Irlanda au confirmat rolul turismului n conservarea locurilor de munca si diminuarea fenomenului de depopulare.

- Crearea de noi locuri de munca este posibila n conditiile n care implementarea locala a turismului rural este realizata cu succes. Crearea locurilor de munca este asociata n special practicilor hoteliere si de restaurant nsa, n subsidiar, reusita acestora creeaza perspective pentru amplificarea activitatilor legate de comertul cu produse alimentare si de artizanat, transport, valorificarea patrimoniului s.a. Studiile efectuate n Marea Britanie evidentiaza o variatie a numarului de locuri de munca create n functie de tipul de activitate. Astfel, gazduirea la ferma poate crea circa 23 de locuri de munca, corespunzator unei vnzari

de retete turistice n valoare de 100.000 . Efectul crearii locurilor de munca este mai redus n

cazul hotelurilor si campingurilor unde retetele echivalente cu 100.000 se soldeaza cu

aparitia a circa 6 locuri de munca. n general, cifra de 5-6 locuri de munca, corespunzatoare

retetelor n valoare de 100.000 , este considerata ca foarte probabila pentru toate tipurile de

centre turistice rurale.

- Diversificarea modului de utilizare a fortelor de munca. Marea majoritate a zonelor rurale prezinta o slaba diversitate n modul de utilizare a fortei de munca ocupata aproape n totalitate n sectorul agricol. Diversificarea activitatilor ntr-un context economic favorabil poate atrage dupa sine de asemenea stabilizarea populatiei rurale.

- Pluriactivitatea este o alta consecinta benefica a turismului rural. Ea desemneaza situatia n care, la nivel individual sau familial, asgurarea existentei se realizeaza prin prestarea unor activitati suplimentare (cel putin una), n completarea activitatii de baza. Astfel, un agricultor poate avea disponibilitatea de a nchiria camere, de a ajuta administratia locala prin prestarea unor servicii turistice (ghid, animator, monitor de ski s.a.). Pluriactivitatea permite realizarea unor venituri suplimentare, att n contextul declinului unui tip de activitate, ct si n cel al constrngerilor generate de ritmicitatea sezoniera a activitatilor agricole.

- Promovarea si dezvoltarea serviciilor este un aspect esential cu att mai mult cu ct numeroase colectivitati rurale sunt grevate nca frecvent de absenta unor facilitati de servicii corespunzatoare. Cererea suplimentara de produse cauzata de cresterea numerica a clientelei (inclusiv a celei turistice) poate permite expansiunea retelei comerciale, sustinerea unor lucrari de ameliorare a habitatului (modernizarea drumurilor, canalizari, electrificare, semnalizare rutiera si turistica), dezvoltarea transportului n comun, a serviciilor postale si de comunicatie. Este la fel de importanta atragerea si mentinerea clientelei ct si sporirea acesteia; acest fapt nu se realizeaza de la sine, fiind necesara o politica concertata a tuturor variabilelor care actioneaza asupra clientelei. La nivelul sarcinilor se impune ca ele sa dobndeasca disponibilitatea de a oferi servicii de calitate, susceptibile permanent de rennoire, de adaptare la dinamica rapida a motivatiilor turistului. n special n cazul asezarilor rurale izolate care nu au disponibilitatea de a asigura si sustine servicii numeroase, turismul rural poate ajuta la mentinerea viabilitatii lor. Evident, este de presupus ca respectivele asezari sa posede elemente particulare de atractie turistica, recunoscute ca elemente de "marca" sau unicate, iar fenomenul de circulatie turistica sa fie stimulat si amplificat prin gestionarea optima a ofertei turistice.

- Sustinerea economica a agricultorilor este o problema majora n mediile economice si politice. Numeroase studii efectuate n tari cu traditie n turism rural au evidentiat ca veniturile medii ale agricultorilor pot fi marite prin oferirea diferitelor forme de gazduire, prin promovarea vizitelor n fermele agricole care poseda diverse functii de atractie (echitatie, vinificatie, legumicultura, apicultura etc.), prin vnzarea produselor specifice gospodariei, prin cresterea ponderii utilizarii fortei feminine n activitati neagricole s.a. Pe lnga avantajele de

ordin economic care pot incita agricultorii sa se angajeze n activitati turistice, nu pot fi ignorate avantajele de ordin social. Urmare a contactelor cu citadinii, pe lnga aportul de varietate n modul de viata specific, adeseori solitar, satenii pot deveni mai bine informati despre o serie de probleme de actualitate, de ordin tehnic, juridic, medical, economic etc. care pot avea impact favorabil asupra propriei lor conditii socio-economice si culturale.

- Promovarea si sustinerea artei populare si a industriei locale de artizanat. Arta si artizanatul rural ocupa un loc important n patrimoniul cultural al regiunilor si al natiunilor. Turismul rural poate ajuta aceste activitati att prin recunoasterea importantei lor, ct si prin comercializarea produselor de artizanat. Ponderea, gradul de conservare si originalitatea acestor activitati prezinta importante contraste la nivel regional si national.

ara noastra este privilegiata din acest punct de vedere, date fiind enorma diversitate si autenticitate a creatiilor artistice rurale. Pe lnga dimensionarea economica pe care o implica, aceste preocupari reprezinta mesaje de exceptionala valoare asupra vocatiilor spirituale ale comunitatilor rurale romnesti si nemijlocit, mijloace ideale de promovare a imaginii favorabile si de stimulare a interesului turistic, att la nivel national, ct si international. Festivalurile de arta populara si de productie artizanala sunt mecanisme ideale care faciliteaza comercializarea si promovarea creatiei turistice rurale si contureaza atractia turistica. Existenta acestora, dublata de o mediatizare adecvata, poate costitui prima prghie apta sa asigure nscrierea unei asezari sau regiuni rurale n sfera activitatii turistice de vocatie. Pe lnga faptul ca realizeaza o extindere a aportului cultural propriu, festivalurile si alte manifestari de acest gen faciliteaza accesul n mediul respectiv a altor colectivitati artistice, ceea ce contribuie la mbogatirea vietii culturale.

- Reabilitarea patrimoniului edilitar se realizeaza, n conditiile existentei unui flux turistic, n principal pe doua cai: n primul rnd, conservarea sau restaurarea obiectelor de interes istoric sau cultural poate fi obtinuta prin practicarea unor taxe de acces; n al doilea rnd, crearea unui potential de cazare implica restaurarea si repunerea n circuit a imobilelor parasite ca urmare a fenomenului de depopulare, sporirea gradului de confort la nivelul cladirilor care au camere disponibile pentru nchiriat, construirea de moteluri, vile turistice, campinguri, a infrastructurii de recreere (spatii verzi, amenajari pentru plaja, pescuit, promenade, circuite pentru cicloturism si echitatie etc.). Pe termen lung, aceste initiative sunt benefice pentru comunitatea nsasi ca beneficiara a investitiilor facute. Acestea diminueaza motivatiile de stramutare ale generatiei tinere si pot contribui la revenirea "emigrantilor" sau chiar la instalarea de noi locuitori.

- Ameliorarea gradului de utilizare a fortei de munca feminine. Rolul femeilor n comunitatea rurala este n general relativ limitat, rolul decisiv n prestarea activitatilor direct productive revenind barbatilor. Implantarea n mediul rural a activitatilor turistice ofera posibilitatea punerii n valoare a energiei si talentului insuficient utilizate ale fractiunii feminine a populatiei.

- Atragerea de noi investitii. Implicarea directa a statului prin intermediul organismelor guvernamentale pentru sustinerea agriculturii si a serviciilor din fondurile bugetare sunt indispensabile dar nu ntotdeauna suficiente. Noile perspective legislative ale economiei si accentuarea caracterului concurential al pietelor sunt de natura sa evidentieze limitele obiective ale subventiilor acordate de stat si sa suscite spiritul de initiativa spre descoperirea de noi alternative economice. Turismul rural este o modalitate potentiala n sine dar, n plus, prezinta avantajul ca actioneaza n sensul deschiderii de noi perspective investitionale. Turismul nsumeaza implicit o punere n contact a oamenilor proveniti din cele mai diverse medii, iar ideile si actiunile dirijate spre valorificarea superioara a diverselor resurse locale survin inerent. ntre turistii potentiali ai mediului rural se pot nscrie si oameni de afaceri care au abilitatea, conferita, de o mai larga cunoastere a pietei, de a sesiza mai rapid perspectivele implantarii de noi activitati si perspectivele financiare ale acestora, aspecte care pot fi benefice prin efectele lor pentru comunitatea nsasi (locuri de munca, modernizarea infrastructurii si a

serviciilor, patrunderea n circuitul informational etc.). Evident ca pastrarea unor amintiri placute despre vacantele rurale pot incita oamenii de afaceri la demararea investitiilor n mediul respectiv. Pe scurt, ca orice activitate de tip productiv si turismul rural poate antrena efecte sinergetice de crestere prin atasarea de noi variabile n procesul de proiectare si n strategia de functionare.

DEZAVANTAJELE PRACTICRII TURISMULUI RURAL

Desi dezvoltarea turismului rural prezinta numeroase avantaje, nu trebuie omis ca ea poate genera si o serie de probleme. n general, restructurarile economice survenite n mediile cu echilibru sensibil implica o doza de risc care poate dobndi caracter perturbator. De aceea, problemele referitoare la posibilitatile de gestionare a riscurilor prin intermediul beneficiilor sunt oportune. Dificultatile care survin cel mai frecvent n evolutia fenomenului turistic rural decurg n principal din urmatoarele aspecte.

- Presiunea asupra mediului. Turismul rural se desfasoara n medii naturale cu echilibru fragil. Mai mult, destinatiile turistice cele mai atractive sunt tocmai cele conditionate de mediile cele mai sensibile. Acestea sunt, n principal, zonele montane, cele din proximitatea lacurilor si a rurilor, precum si cele litorale. Astfel, schiatul intensiv distruge vegetatia si favorizeaza procesele de versant; zgomotul si deseurile ndeparteaza animalele salbatice; circulatia turistica poate aduce prejudicii culturilor agricole. n general, linistea si autenticitatea naturii pot fi serios afectate. Desigur, aceste probleme pot fi solutionate ntr-o oarecare masura printr-o gestionare atenta si competenta a spatiului destinat activitatilor turistice dar, de regula, rigorile presupuse de aceasta sunt rareori adoptate n mod preventiv.

- Presiunea socio-culturala. La fel cum un flux mare de vizitatori poate perturba mediul natural, n mod similar, turistii pot destabiliza cadrul socio-cultural intim structurat al comunitatii rurale. Acesta poate fi alterat prin modificarea echilibrului economic dintre membrii comunitatii n functie de veniturile facilitate de activitatile reusite sau de prejudiciile cauzate de esecurile investitionale.

Mult mai importanta, din punct de vedere sociologic, este influienta culturii moderne asupra culturii traditionale, influienta care implica aproape ntotdeauna modificarea culturii traditionale, situatiile contrare fiind foarte rare, disimulate si de mica intensitate. Numeroase studii efectuate n bazinul mediteranean si n regiunea alpina au evidentiat acest proces.

O forma particulara de presiune asupra societatii traditionale se instaleaza pe calea cumpararii de catre citadini a caselor si apartamentelor disponibile. Preluarea lor n aceasta forma este mai putin avantajoasa pentru sateni n comparatie cu nchirierea. n plus, spatiile respective sunt transformate cu timpul n resedinte secundare sau chiar permanente. Noii locatari (chiar si temporari) pot genera modificari ale preturilor pietei, expansionism teritorial, tensionarea relatiilor n cadrul comunitatii rurale s.a.

- Caracterul limitat al disponibilitatilor de cazare. n regiunile rurale de mare interes turistic sporirea afluxului turistic poate genera probleme de gazduire deoarece comunitatile mici rareori dispun de un excedent major de spatiu locativ. Acest fapt nu constituie ntotdeauna un handicap ntructpastrarea caracterului autentic al spatiului turistic rural impune necesitatea unei cresteri progresive ponderate corelata cu capacitatea fireasca de absorbtie turistica. Aceasta din urma se poate contura att n mod subiectiv, prin procese de autoreglare spontana, ct si n mod obiectiv, prin fixarea unor strategii de dezvoltare durabila menite sa protejeze potentialul turistic de degradarea fizica sau/si de alterarea modului de viata traditional.

- Pasivitatea fata de presiunile intreprinzatorilor exteriori. O tendinta evidenta n numeroase zone rurale este neimplicarea agricultorilor si a intreprinderilor locale pe piata turistica. Drept urmare, dotarile si activitatile turistice se afla n posesia sau gestiunea antreprenorilor proveniti din afara comunitatii rurale. Din anumite puncte de vedere acestia pot aduce un aport pretios de capital, competenta si comunicare. Pe de alta parte, ei pot genera probleme izvorte din necunoasterea corespunzatoare a traditiilor, a practicilor economice, a stilului arhitectural consacrat etc. De asemenea, ei recurg adeseori la surse exterioare de aprovizionare si sustinere a comertului si serviciilor, iar acumularile de capital rezultate se dirijeaza n afara spatiului rural de activitate. n plus, nu manifesta fidelitate si interes major pentru problemele locale ale zonei de activitate pe care, de altfel, o pot abandona cu usurinta de ndata ce survine degradarea mersului afacerilor.

ntr-o masura mai putin evidenta, dar nu lipsita de semnificatie, nucleele de afaceri turistice girate din exterior creaza tensiuni n raporturile cu locuitorii care capata sentimentul de comunitate ignorata sau cel mult acceptata, situatie evident nefireasca. Implantarile de provenienta exterioara nu pot fi exclusiv de factura economica deoarece rentabilitatea si fiabilitatea lor depind si de modul n care sunt alese si aplicate mijloacele de conciliere si acceptare reciproca ntre mentalitatile principial diferite ale componentei alogene n raport cu cea autohtona. Aceste implicatii atrag atentia asupra importantei implicarii membrilor comunitatii locale n sfera de activitate turistica, cu ct sustinerea financiara a acesteia este de provenienta exogena.

-Problemele de planificare, control local, participare publica si partereriat implica numeroase aspecte inclusiv de natura celor mentionate mai sus. n situatiile ideale, intreprinzatorii si populatia locala pot sustine dezvoltarea turismului ntr-o maniera destinata sa reduca dificultatile amintite si sa maximizeze avantajele rezultate. Planificarea si previziunea activitatilor servicii retribuite pot asigura un echilibru stabil ntre dezvoltarea turismului si modul de utilizare a terenurilor. Diferitele tipuri de activitati turistice trebuie implantate n zonele cel mai bine adaptate practicarii lor. Recrutarea populatiei locale pentru asigurarea unor servicii retribuite, formarea competentelor de primire si comercializare a produselor turistice, de interpretare si valorificare a patrimoniului turistic s.a., pot genera n cadrul acesteia sentimentul de proprietate (n sens larg) asupra activitatilor turistice, aspect de natura sa diminueze conflictele si sa stimuleze o acceptare favorabila, nedisimulata a turistilor n cadrul comunitatii locale. Dificultatea realizarii unui parteneriat ntre populatia locala si intreprinzatorii exteriori provine, cel mai adesea, din faptul ca acestia din urma poseda puterea financiara care le confera controlul aproape absolut al operatiunilor turistice. Chiar si atunci cnd exista posibilitati de control, asupra lor greveaza lipsa de experienta, de competenta, precum si a mijloacelor de previziune necesare. De aceea, proiectarea activitatii turistice trebuie sa posede o baza larga de disponibilitati comunitare si sa fie rezultatul participarii locale la realizarea proiectelor de amenajare. Aceasta implica disponibilitatea unor organisme cu putere de decizie sa adopte masurile necesare ncurajarii comitetelor locale pentru elaborarea unor planificari turistice n acord cu patrimoniul si disponibilitatile economice si chiar psiho-sociale ale populatiei. Experiente edificatoare n acest sens au fost promovate n Canada. Aceasta tara detine cel mai mare numar de proiecte elaborate prin participarea comunitatilor n activitatea de planificare a turismului rural. n anul 1987, statul Alberta a lansat un plan de actiune pentru turismul comunitar la care au participat 428 din totalul de 429 de comune. Comitetele locale au fost ncurajate si ajutate sa elaboreze planuri de dezvoltare turistica pe baza unei largi consultari a populatiei, care sa serveasca drept baza si pentru acordarea subventiilor de stat. Masuri similare pentru valorificarea initiativelor locale au fost adoptate si n alte state (Columbia Britanica, Saskatchewan, Labrador) si evident, n numeroase alte tari. Pot fi amintite n acest sens: Marea Britanie, Irlanda si Elvetia. n Marea Britanie, comunitatea

din Waltensbourg a construit si gireaza un hotel de 70 de paturi care raspunde tuturor normelor de confort si de integrare n mediu, ale carui beneficii sustin alte proiecte de dezvoltare locala. Exemple ncurajatoare pot fi semnalate si n tara noastra; amintim, n acest sens, Proiectele de Amenajare Teritoriala Interjudeteana (P.A.T.I.J) si Planurile de Amenajare Urbanistica Generala (P.U.G), realizate prin eforturile conjugate ale Prefecturii si primariilor unor comune din judetul Cluj n colaborare cu specialisti din nvatamntul superior (Facultatea de Geografie din Cluj-Napoca), firme specializate n constructii si planning teritorial, proiecte n care sunt evaluate implicit perspectivele dezvoltarii turismului n mediul rural. Fara ndoiala, reusitele de acest tip depind ntr-o masura decisiva de reunirea unui ansamblu de conditii de favorabilitate locala. Chiar daca deocamdata nu exista exemple edificatoare certe privind gradul de materializare si eficienta al diferitelor tipuri de programe, n majoritatea tarilor care au promovat turismul rural a devenit evident ca existenta unei coordonari regionale este indispensabila.

- Diferentierea teritoriala a potentialului turistic rural. Numarul si tipologia asezarilor rurale sunt enorme n majoritatea tarilor, inclusiv n Romnia, nsa nu toate spatiile rurale prezinta aceeasi deschidere potentiala spre activitatea turistica. Exista regiuni avantajate de calitatea peisajului natural sau cultural, de gradul de modernizare a transporturilor si serviciilor, de o pozitie privilegiata n raport cu ariile de provenienta a turistilor sau cu principalele rute turistice etc. De asemenea, experienta demonstreaza ca activitatea turistica nsasi este extrem de dinamica, fiind susceptibila de schimbari generate de evolutia variabila n timp a diferitilor factori care actioneaza asupra optiunilor clientelei. Principalii factori de atractivitate turistica sunt:

- interesul pentru peisajul natural (munti, lacuri, ruri mari, ruri cu ihtiofauna abundenta,

vegetatie variata) este deosebit

- interesul cultural pentru monumente, situri istorice, stiluri arhitecturale, traditii etnografice si folclorice.

- interesul pentru practicarea sporturilor (pescuit, vnatoare, schi etc.).

- interesul particular pentru animale salbatice.

- accesul facil rezervat unei clientele numeroase.

- competenta si eficacitatea n domeniul promovarii, comercializarii si gestionarii produsului

turistic.

Gradul de atractivitate depinde desigur si de masura n care sunt reuniti sau se ntrepatrund, cu ponderi variabile, toti acesti factori.

Pozitia geografica are o influenta decisiva. Asezarile rurale din proximitatea marilor orase beneficiaza relativ constant de un numar sporit de turisti, n special la sfrsit de saptamna, dar pentru perioade scurte de timp. n consecinta, oferta turistica poate fi dirijata spre sustinerea turismului recreativ: amenajarea traseelor de promenada, a pistelor pentru ciclisti, a terenurilor sportive, a centrelor de echitatie, carora li se poate asocia o retea comerciala activa. Dimpotriva, asezarile situate la distante mai mari, dar care poseda calitati privilegiate ale mediului natural (munte, padure, izvoare minerale s.a.), se preteaza cu succes la dezvoltarea capacitatilor de primire a turistilor pentru perioade mai lungi de timp. Fara ndoiala, exista si situatiile intermediare care sunt cele mai dezavantajate datorita absentei unor argumente prealabile viabile care sa garanteze nscrierea cu succes n circuitul turistic. Situatia nu trebuie nsa generalizata ntruct adeseori, fantezia si originalitatea unei initiative corespunzator mediatizate poate suplini absenta unor elemente de atractivitate recunoscute pe scara larga.

- Reticentele agricultorilor. Agricultorii reprezinta elementul determinant al functionarii economiei rurale si a existentei peisajului de care depinde turismul rural. Acestia percep ntr-o maniera extrem de inegala si adeseori lenta posibilitatile pe care le ofera turismul. Situatia este elocventa mai ales n contextul n care cererea clientelei nu este conturata corespunzator. Perspectiva aparitiei acesteia nu este perceputa sau este incomplet perceputa de catre toate verigile implicate potential n activitatea turistica: taran-orasean-organisme publice-organizatii diverse. Prin urmare, turismul rural se desfasoara nca adeseori ntr-o maniera aleatoare sau ntr-un context strict limitat de conditionari familiale de natura sa produca deopotriva satisfactii si insatisfactii. Insatisfactiile sunt reciproce: citadinul este deceptionat de calitatea precara a conditiilor de gazduire, iar taranul percepe turistul ca pe un intrus care pericliteaza linistea si convenientele locului fara a avea o motivatie obiectiva n acest sens. Numerosi agricultori sunt n mod evident mpotriva turismului, neagrend prezenta strainilor considerati uneori ca potentiali "atentatori" la integritatea culturilor. Fara ndoiala ca proiectarea corespunzatoare a activitatilor turistice si mai ales crearea unei motivatii economice certe, dublata de cresterea disponibilitatilor moral-volitive, ar fi de natura sa diminueze aceste reticente.

- Lipsa sau insuficienta competentei turistice a agricultorilor. Caracterul deficitar al formatiei, cunostintelor si competentei turistice constituie de asemenea un impediment care creeaza reticente serioase n abordarea activitatilor turistice de catre agricultori. Nendoielnic, orice activitate necesita o perioada de formare, inclusiv calitatea de agricultor si n plus, acest fapt nu poate fi limitat doar la agricultori. Dobndirea abilitatilor necesare pentru a desfasura o activitate rentabila si benefica, inclusiv turistica, este un proces complex cu diverse conotatii subiective care tin de personalitatea subiectului, de o serie de constrngeri de natura obiectiva etc. Prin urmare o pregatire la nivel individual, prin autoperfectionare progresiva, este un proces dificil dar nu imposibil de realizat. Desigur, succesul intreprinderii depinde n mare masura nu doar de calitatea profesionala a gazdei n materie de turism, ci si de conjunctura sociala si economica. Prin urmare, o politica deliberata, orchestrata, de ncurajare a turismului, necesita concentrarea simultana a eforturilor att spre nchegarea infrastructurii, ct si spre formarea profesionala a viitorilor prestatori ntr-un spirit colectiv care sa faciliteze o unitate de interese si sa garanteze existenta unor exigente minime n raport cu activitatea turistica.

- Complementaritatea deficitara a intreprinderilor si absenta structurilor de cooperare. n general, intreprinderile din mediul rural sunt de talie mica si sunt putin deschise relatiilor de schimb si de cooperare. Instaurarea acestor relatii ar permite economii importante la nivelul comercializarii, formarii si aprovizionarii. Gruparile de tip cooperativ ar putea de asemenea sa negocieze cu organismele guvernamentale pentru obtinerea suporturilor financiare necesare ameliorarii infrastructurii si sa colaboreze cu agentii de pe piata turistica n scopul informarii si atragerii turistilor sau chiar a perfectarii unor programe de marketing turistic.

COMPONENTELE TURISMULUI RURAL

Produsul turistic rural. Comportamentul turistic al ultimelor decenii evidentiaza tot mai clar existenta unor obiective concrete ale vacantelor si n consecinta, produsele turistice oferite trebuie elaborate pornind tocmai de la motivatiile care stau la baza obiectivelor respective. Astfel, se vorbeste despre turismul de descoperire, de recuperare, educativ, religios, sportiv etc. Fiecare dintre aceste forme necesita produse susceptibile sa raspunda aspiratiilor clientelei specifice. Pentru a se nscrie ntr-o dinamica a progresului, prestatorii si responsabilii turismului trebuie sa prospecteze necontenit noi cai de oferta pornind de la o cunoastere ct mai buna a clientelei turistice, a modului sau de viata, a

mentalitatilor si a aspiratiilor sale, exprimate sau neexprimate. n majoritatea cazurilor, pentru a putea fi promovata cererea si ulterior amplificata pe masura ce se manifesta, ea trebuie anticipata. n acest scop trebuie adoptata si urmarita cu consecventa o anumita logica a produselor turistice.

Un produs turistic este un ansamblu de prestatii susceptibile sa se constituie ntr-un raspuns global si coerent la ansamblul asteptarilor si solicitarilor turistului.

Produsul turistic prezinta o structura complexa manifestata n diverse combinatii ale elementelor componente (cazare, hrana, transport, primire, animatie, calitatea peisajului, excursii, tratament balnear, servicii s.a.) practicate si dozate n functie de cerere. Pricipial se disting doua tipuri de elemente componente: primare sau de baza, incluznd cazarea, hrana si transportul si respectiv cele secundare sau auxiliare: primirea, animatia, agrementul, activitatile sportive, agrementul, balneoterapia s.a.

Produsul turistic trebuie sa mbine elementele componente si n functie de circumstantele mediului nconjurator. Produsul turistic poate avea o paleta mai restrnsa limitata la componentele de baza (transport+cazare; cazare; cazare+masa) daca turistul are garantia practicarii unor activitati la alegere n proximitate (plimbari n natura, echitatie, not, pescuit s.a) aspect care "conditioneaza" de fapt vnzarea cazarii. Paleta ofertei poate fi amplificata n mod corespunzator (cazare+demipensiune; cazare+pensiune completa, transport s.a.) atunci cnd efectul de atractivitate al componentelor auxiliare (diverse forme de agrement, balneoterapie, calitatea peisajului s.a.) este cert, usor de generat si se concretizeaza n conturarea unui flux turistic bine definit sub aspect cantitativ, compus dintr-o clientela relativ fidela.

n toate cazurile trebuie prevazute servicii publice comerciale, administrative, de asistenta medicala etc. Nu este nsa suficienta proiectarea si construirea acestor produse. Ele trebuie sa fie integrate ntr-un ansamblu suficient de larg pentru a putea atrage un numar ct mai mare de turisti. Aceasta necesitate se impune cu att mai mult cu ct, adeseori, cererea turistilor poate fi imprecis conturata. n aceasta situatie doar existenta unei game de produse poate garanta stabilirea unor relatii comerciale ntre turist si produsul turistic oferit. Produsul turistic, la fel ca si produsul industrial, comercial sau de alta natura, nu are forta comerciala daca nu satisface cel putin una dintre urmatoarele cerinte:

- imagine de marca

- raport optim calitate-pret

- unicitate pe piata

- asigurarea unei game largi de elemente turistice

Fara ndoiala, asezarile rurale care sa ofere produse unice pe piata sunt mai putin numeroase. Ele sunt reprezentate prin depozitarele unor valori reprezentative ale patrimoniului national, precum manastirile din nordul Moldovei si Subcarpatii Olteniei, bisericile si portile, definitorii pentru civilizatia lemnului din satele maramuresene, gospodariile fortificate din sudul Transilvaniei, centrele traditionale de olarit, de prelucrare a fibrelor textile etc. n asezarile privilegiate din acest punct de vedere exista practic suficiente atuuri care sa permita afirmarea unui sistem de prestatii turistice care sa garanteze calitatea

unor servicii de marca care sa se impuna inclusiv prin vehicularea unor coduri emblematice n circuitul turistic intern si chiar international.

Evident ca afirmarea si pastrarea unei imagini de marca a prestatiei turistice necesita existenta unui raport optim ntre natura ofertei calitatea serviciilor si pretul perceput, raport care trebuie protejat de abuzurile financiare si de neglijentele profesionale. Pe de alta parte, posibilitatile de nscriere a asezarilor rurale n circuitul turistic sunt practic nelimitate, avnd n vedere varietatea multiforma a spatiului rural. Referindu-ne la spatiul rural romnesc acesta permite elaborarea unei game extrem de diverse de produse turistice, n concordanta cu resursele specifice si localizarea teritoriala. Pot fi avute n vedere amenajarea turistica a satelor situate de-a lungul principalelor axe de pasaj dintre regiunile turistice consacrate (litoralul, Valea Prahovei, Valea Oltului, Bucovina, Maramuresul etc.), a satelor de altitudine, ca puncte de sprijin pentru turismul montan, a celor specializate pe anumite tipuri de activitati agricole (viticole, pomicole, legumicole, pastorale etc.) ca puncte de practicare a agroturismului s.a.

Gama variata a ofertei constituie un avantaj major al turismului romnesc, implicit a celui rural. Dincolo de hotelurile cu grad de confort mediu sau ridicat, specifice oraselor si statiunilor turistice, spatiul rural ofera o infinitate de posibilitati profitabile: pensiunile, campingurile si gazduirea n gospodariile taranesti pot sutine o gama larga de activitati precum plimbari pedestre, turism cultural, turism fluvial, pescuit, vnatoare, echitatie, sporturi de iarna, cicloturism etc.

Aceasta caracteristica are si o semnificatie aparte din punct de vedere comercial. Astfel, poate sa existe concurenta ntre doua produse turistice de aceeasi natura nsa ea dispare ntre produsele de natura diferita din moment ce ele sunt destinate unor clientele diferite. Practic, nu exista concurenta ntre turismul hotelier si cel de camping, ntre motel si gospodaria taraneasca cu spatii de primire amenajate , ntre pescuit si cicloturism, ntre vizitarea muzeelor si sporturile nautice etc. Prin urmare, trebuie adaptata fiecare gama de produse la specificul fiecarei piete.

Gama optima este un ansamblu de produse turistice destinate unor clientele, pe ct posibil mai variate, incluznd deopotriva pe cele nstarite si pe cele mai sarace, "teribilisti" si sedentari, tineri si vrstnici, familisti si nefamilisti etc. Propunnd game de servicii ct mai extinse se creeaza optiuni justificate pentru cucerirea de noi piete.

Fiecare tip de asezare rurala ofera posibilitati particulare si ridica n consecinta probleme specifice. De aceea, produsul turistic oferit trebuie elaborat tocmai n functie de prezenta diferitelor componente n raport cu caracterul individualizat al asezarii.

GZDUIREA (CAZAREA) N MEDIUL RURAL

Aspecte generale. Posibilitatile de cazare n mediul rural sunt extrem de diverse, n conformitate cu disponibilitatile gospodariei si cu dorintele si exigentele turistului. n tara noastra, practica nchirierii spatiilor de gazduire amenajate de sateni n scopuri turistice este abia la nceput. La ora actuala impunerea unei cointeresari economice ntre tarani si turisti genereaza nca reticente notabile. Una dintre cauze este faptul ca sta n firea taranului romn sa fie ospitalier cu toti cei care i pasesc pragul casei si mai presus de aceasta sa fie generos, fara a accepta avantaje materiale sau plata n schimbul unei atitudini consacrate de o ndelungata si frumoasa traditie; pe de alta parte, turistul, cunoscnd aceasta trasatura morala a taranului, prefera sa ndure capriciile naturii sau sa

se rezume la solicitarile minime pentru a nu se simti mpovarat de acceptarea unor servicii pe care este constient ca nu le va putea rasplati prompt.

Desigur, asemenea atitudini si simtaminte sunt demne de toata lauda si probabil ca ele vor dainui (speram) ct timp va dainui si lumea rurala. Ele nu trebuie sa fie unilaterale ntruct sub aceasta forma nu pot ncuraja relatiile durabile n timp. O relatie sigura si durabila are inevitabil si conotatii economice si nu poate fi sustinuta dect n conditiile promovarii avantajului reciproc, chiar daca nu toate componentele acesteia pot fi "contabilizate". De altfel, se remarca n ultima vreme n mediul rural o accentuare a pragmatismului relatiilor de tip social, pe fondul acutizarii unor dificultati economice concomitent cu emanciparea modului de viata. Aceasta tendinta poate fi extrapolata n relatia de tip turistic, cu att mai mult cu ct spatiul rural intra tot mai mult n sfera cererii turistice, iar turistii devin tot mai exigenti n legatura cu calitatea produsului turistic oferit si n consecinta, tot mai dispusi sa suporte financiar costul presupus de aceasta. Prin urmare, n mediul rural pot fi amenajate de catre satenii nsisi (de preferinta), cu cheltuieli minime sau modeste, facilitati de gazduire pentru turistii aflati n trecere sau n sejur. n conditiile demararii si functionarii unui sistem de cazare contra cost, implicatiile sale n plan economic pot fi notabile, att la nivelul individual, ct si la cel al colectivitatii.

Nu este mai putin adevarat ca sansele de reusita si, mai ales, fiabilitatea acestor initiative sunt minime atunci cnd ele survin sau fiinteaza n context izolat. n toate tarile cu traditie turistica rurala s-a procedat la o punere n loc a unui veritabil sistem turistic de ndata ce solicitarea pietei a devenit certa. Componentele de baza ale sistemului turistic (implicit la nivel rural) fiind patrimoniul, cazarea si vnzarea produsului, este evident ca initiativa punerii n sistem a facilitatilor de cazare nu poate veni exclusiv din partea detinatorilor potentiali - taranii - ntruct acestia nu au certitudinea vandabilitatii si nici priceperea de a elabora o reteta turistica completa (inclusiv reclama si vnzarea produsului). De aceea, pornind de la premisele influentei faste a activitatilor turistice asupra echilibrului socio-economic al mediului rural, este oportuna implicarea forurilor cu putere de decizie n domeniile legislatiei turistice, agricole, silvice si a fiscalitatii pentru promovarea unor initiative de natura sa asigure demararea, stimularea si rentabilizarea turismului rural. Acesta promovare trebuie dirijata, n primul rnd, spre acordarea creditelor si a facilitatilor de rambursare acelor intreprinzatori rurali dispusi sa presteze activitate turistica, precum si spre sustinerea unor organisme sau organizatii care sa sustina din punct de vedere managerial fenomenul turistic rural.

Prezentam n continuare principalele modalitati tehnice de asigurare a cazarii turistice n mediul rural care sunt, n general, adoptabile, indiferent de tipologia si localizarea asezarii rurale. Cu dorinta de a veni n ntmpinarea preocuparilor si initiativelor persoanelor sau organismelor constiente de nsemnatatea si oportunitatea edificarii unui sistem ierarhizat de organizare si coordonare a spatiului turistic rural am selectat o serie de aspecte relevante referitoare la experienta franceza, deosebit de reprezentativa n acest domeniu. Ele nu au menirea de a sugera cai de urmat, ci doar de a evidentia directii probabile de prospectiune necesare n vederea elaborarii unor modele adecvate conditiilor specifice ale ruralului romnesc.

LOCUINELE RURALE (FORME DE CAZARE)

Resedinta rurala de vacanta. Spatiile rurale de cazare pot fi constituite din imobile traditionale sau apartamente, independente, mobilate, situate n gospodaria proprietarului, n proximitatea acesteia sau a satului respectiv.

Ele pot consta n resedinte secundare sau n dependinte ale gospodariei rurale amenajate corespunzator. nchiriate pe durate variabile de timp (anual, sezonier, saptamnal sau doar pentru sfrsitul de saptamna), resedintele rurale pot constitui un mijloc atractiv de petrecere a sejurului.

Cazarea n incinta gospodariilor rurale prezinta avantajul ca acestea sunt integrate din punct de vedere socio-economic si cultural n mediul satesc. Gradul de integrare n mediul rural depinde att de calitatea spatiului oferit pentru locatie (traditional si tipic locului), ct si de calitatea primirii oferite de catre proprietari si de catre membrii comunitatii n general. Aceste elemente pot aduce satenilor un aport complementar la veniturile lor, provenit att din nchirierea spatiului, ct si din valorificarea produselor gospodariei. La rndul lor, turistii au posibilitatea petrecerii unor vacante relaxante avnd garantia unei gazduiri rezonabile, la preturi moderate. Astfel, de ambele parti se contureaza perspectiva unei mai bune cunoasteri si ntelegeri reciproce.

Calitatile mediului ambiant, calitatile imobilului si dotarile sale influenteaza n mod decisiv lungimea duratei de locatie; relativa independenta sau izolare a spatiului de nchiriat, existenta unei gradini, proximitatea unui loc de baie, existenta unei capacitati minimale de gazduire sunt principalele criterii care pot asigura reusita. Amenajarea n scop turistic a unei case taranesti poate raspunde adesea unor considerente de ordin patrimonial, aceasta fiind o modalitate de a restaura o cladire disponibila ale carei necesitati investitionale pot fi amortizate ntr-o perioada de timp.

Pe de alta parte, amenajarea mai multor adaposturi familiale ntr-o vatra rurala se poate constitui ntr-o premisa a diversificarii cazarii, a consolidarii unor structuri apte de a realiza o primire corespunzatoare si implicit cucerirea unei clientele stabile.

Atragerea clientelei, primirea ei si comercializarea produsului turistic pot fi realizate printr-o unificare colectiva a resurselor si a initiativelor proprietarilor. n plus, concentrarea activitatilor genereaza perspective pentru realizarea n comun a unei infrastructuri mai costisitoare (amenajarea unor prtii de schi, stranduri, mici acumulari de apa, terenuri de sport etc.), ntretinerea unei animatii mai intense si mai diversificate s.a.

Amenajarea n scop turistic a unei case taranesti nu implica investitii foarte mari. O cerinta generala a succesului este, n primul rnd, conservarea caracterului rural traditional al cladirii, trasatura care poate coexista cu un legitim confort contemporan.Aceasta recomandare se refera att le vechile locuinte neutilizate, ct si la dependintele lor: sura, grajdul si alte anexe pot deveni, cu investitii reduse si desigur, cu un plus de fantezie, dormitoare, sufragerii, sali de baie, garaje etc. Este preferabil ca aspectul exterior sa fie ct mai putin modificat, pastrndu-se spiritul si armonia originala, conservndu-se tot ceea ce poate fi conservat: izvorul, fntna, treptele, pridvorul, acoperisul, feroneria, cuptorul de pine etc. Pentru amenajarea interioara trebuie procedat cu simplitate si cu bun simt, lasndu-se lucrurilor vocatia lor initiala. Autenticitatea trebuie cautata fara ca ea sa devina obsesiva dar, n acelasi timp, nu trebuie ezitat asupra necesitatii de a fi "modern" n cazul dotarilor aferente unor spatii n care dispensarea de modernitate este improprie si nelucrativa (bucatarie, baie etc.). n functie de locul de amplasare si de destinatia lor, resedintele rurale pot asocia diferite functionalitati, precum:

- adaposturi de "zapada"-situate n proximitatea unor terenuri favorabile pentru practicarea sporturilor de iarna (schi de pista, schi -fond, sanie s.a.).

- adaposturi de pescuit-situate n proximitatea locurilor de pescuit, amenajate special pentru gazduirea pescarilor pasionati, n general de catre cei initiati si competenti, apti sa asigure "logistic" si "informational" succesul la care aspira toti pescarii. Ele trebuie sa ofere conditii pentru stocarea materialelor de pescuit, nchirierea acestora, prepararea pestelui etc.

- adaposturi de etapa-sau adaposturi rurale care, asa cum indica numele lor, sunt destinate sa primeasca turistii, n general nemotorizati, aflati n trecere spre obiective turistice situate n proximitate. Ele comporta existenta unor dormitoare, bucatarii, grupuri sanitare si pot fi situate si n afara vetrei.

Camerele de oaspeti. Locuintele rurale pot fi amenajate si la scara mai mica, n spatiul locativ al gospodariei taranesti, sub forma camerelor de oaspeti. Aceasta formula este destinata n special pentru turistii de pasaj, gazduiti pentru perioade scurte de timp. Oferirea mesei este posibila dar nu este obligatorie. Evident, includerea mesei poate contribui la sporirea rentabilitatii si la ntarirea fidelitatii clientelei, mai ales n cazul n care hrana oferita este preparata n conformitate cu traditia locului respectiv.

Formula camerelor de oaspeti implica contacte mai reduse cu turistul, comparativ cu cea a resedintelor rurale, dar necesita un plus de efort pentru comercializarea si ntretinerea cotidiana. Prezinta nsa avantajul ca este o formula mai putin costisitoare si mai usor de transpus n realitate. La fel ca si n cazul resedintelor rurale, camerele de oaspeti trebuie sa dispuna de conditii de confort si igiena corespunzatoare, sisteme de ncalzire practice si eficiente. n cazul n care ntr-o casa sunt amenajate mai multe camere, ele trebuie sa fie izolate din punct de vedere fonic, sa posede intrare separata, iar dependintele comune (salonul pentru servirea mesei, baia etc.) sa satisfaca cerintele sanitare si gradul de solicitare.

Fermele de sejur - pot fi constituie din gospodarii taranesti sau ferme de stat, cu conditia ca ele sa fie bine articulate si puternice din punct de vedere economic. Aceasta formula ofera un ansamblu de prestatii complementare: gazduire, asigurarea mesei si posibilitati de distractie si recreere. Acestea din urma pot fi oferite n loc sau n proximitate. Oferind o activitate eterogena si complexa, ele pot satisface o clientela mai numeroasa, cu conditia sa dispuna de cazare de calitate si de posibilitati atractive de recreere ntr-un mediu diversificat. Personalizarea primirii, ambianta familiala, masa servita pe baza produselor fermei, preparata conform traditiei locului, sunt de asemenea avantaje importante. Asigurarea functionalitatii unei ferme de sejur necesita un nivel ridicat de profesionalism si n plus, o dificultate importanta o constituie armonizarea dintre activitatile de fond si cele de factura turistica.

Hotelurile, motelurile si pensiunile rurale. n mediul rural, hotelurile si motelurile su