20560157 Mijloace Si Tehnici de Manipulare

7/29/2019 20560157 Mijloace Si Tehnici de Manipulare

1/24

MIJLOACE SI TEHNICI DE INFLUENTARE PSIHOLOGICA.ZVONUL SI DEZINFORMAREA CA MIJLOC DE REALIZARE A INFLUENTARII

PSIHOSOCIOLOGICE N MEDIUL MILITAR.

Aspecte teoretice n definirea actiunilor psihologice

Desfasurarea actiunilor psihologice bazndu-se pe tehnici de influentare simanipulare psihologica a adversarului, necesitatea fundamentariicorespunzatoare a specificului acesteia n cadrul general al razboiului, adeterminat preocupari pe linia explicarii si localizarii continutului rolului,functiilor, ntr-un cadru teoretic adecvat.

Prima lucrare n acest domeniu o putem considera a fi Arta razboiului", opera ateoreticianului militar chinez Sun-Tzu, scrisa n sec. V .e.n. ntre cei cincifactori fundamentali care, apreciati corect pot aduce victoria pe primul loc estesituat Calea - influenta morala, alaturi de Cer - starea vremii; Pamnt - terenul;Capul - comandamentul si cel de-al cincilea Norma - doctrina. Mai mult dectatt, Sun-tzi, pe baza unei bogate experiente de lupta, ajunge la concluzia potrivitcareia "ntreaga arta a razboiului se bazeaza pe nselatorie"[Sun-Tzu, Artarazboiului, Ed. Militara, Bucuresti, 1976, p.33.]

Se impune n continuare prezentarea unor lucrari, autori, nvataminte si elementefundamentale n conceptia unor comandanti militari, ce au dezvoltat teoria nacest domeniu:- Filip al II-lea, rege al Macedoniei (359-336 .e.n.) a transmis fiului sau trei

principii de baza pe care acesta sa le aplice n relatiile militare dintre state.Primul se refera ndeosebi la activitatea din timp de pace si vizeaza ntretinerea

relatiilor de prietenie cu cetateni ai adversarului, astfel ca la nevoie, banulstrainului va veni sa sustina cauza proprie. Al doilea se refera la actiunileindirecte desfasurate de agenti secreti prin zvonuri si intrigi care sa alimentezerazboiul nervilor". Cel de-al treilea principiu are n vedere coplesirea opiniei

publice" cu numeroase noutati - false sau adevarate - cu un scop bine stabilit:zdruncinare, dezintegrare, dizolvare, prin formele si metodele specifice secoluluial IV-lea .e.n.[Maurice Megret, La guerre psichologique, Press Universitaires,Press Universitaires de Frances, Paris, 1960, p.9.];


2/24

- Istoricul grec Xenofon (430-355 i.e.n.) descrie calitatile necesare unui buncomandant de osti, sub forma unei convorbiri dintre tata si fiu n scopul obtineriivictoriei, un comandant trebuie sa adopte un anumit comportament din careretinem acele sfaturi ce vizeaza domeniul psihologic: sa stie sa recurga laviclesuguri, sa fie prefacut, sa fie siret, sa caute sa pacaleasca si sa fie n masura

sa nascoceasca si alte viclesuguri mpotriva inamicului [Xenofon, Viata luiCyrus cel Batrn, ntemeietorul statului persan, Ed. stiintifica, Bucuresti, 1967,p.96.];- Sextus Iulius Frontius, detinator al unor functii importante n organizareastatala romana (sec.I e.n.), n opera sa Stratagemata, scrisa ntre anii 81-96 e.n.,structurata pe patru parti, face referiri, n trei parti, la stratageme folosite nscopul nselarii si surprinderii inamicului. Sunt prezentate sub forma unor pildedespre patriotism, curaj, abilitate, inteligenta, disciplina si sunt grupate n functiede situatiile ce se pot ivi nainte sau pe timpul ducerii luptei. Devin astfel

semnificative urmatoarele: cum sa facem sa nu simtim lipsurile sau sa lenlaturam? Cum sa ndrumam oastea la lupta? Cum sa spulberam teama pe care oau ostenii n fata unor semne favorabile? [Sextus Iulius Frontius, Stratagemata,Apud Actiuni psihologice n confruntarile militare contemporane, Ed. stiintifica,Bucuresti, 1980, p.16-19.];- Expresie a experientei militare romnesti, lucrarea voievodului romn NeagoeBasarab, elaborata la nceputul sec. XVI-lea sub titlul: nvataturile lui NeagoeBasarab catre fiul sau Theodosie", abordeaza reguli de conduita politica similitara necesar a fi respectata att pe plan intern, ct si n relatiile externe cu

prietenii sau eventualii vrajmasi ai tarii. Dintre aceste reguli retinem: asigurarealinistii sufletesti a ostasilor prin adapostirea n locuri ascunse si sigure a femeilor,

batrnilor si copiilor: primirea regulata de catre militari a drepturilor de hrana side leafa care li se cuvin;- Organizarea corespunzatoare a sigurantei strajilor pentru a nu fi nvinse si prinaceasta sa se creeze spaima, ce poate determina pierderea oastei celei mari"[nvataturile lui Neagoe Basarab catre fiul sau Theodosie, Ed. Minerva,Bucuresti, 1970, p.388.];- -Machiavelli (1458-1525) introduce o serie de principii menite sa calauzeasca

practica n acest domeniu, n opera sa Principele, ce poate fi considerata decatre unii autori drept un veritabil manual de razboi psihologic [NicolloMachiavelli, Principele, Ed. stiintifica, Bucuresti, l980, p.16-19.];- Capacitatea deosebita a tipariturilor, ca mijloc de vehiculare a informatiilor, deinfluentare prin manipulare si persuasiune, este receptata si folosita nconsecinta, Frederic al II-lea (cel Mare, 1712-1786) a folosit presa n declansareaunei largi campanii de diversiune. Napoleon nsusi recunoaste posibilitatile de


3/24

influentare morala, afirmnd ca patru ziare pot sa provoace unui inamic mai multrau dect o armata de sute de mii de oameni [D.A. Volkogonov,Psihologhiceskaia voina, Moskva, Voennoe izdatelstvo Ministerstva OboroniS.S.S.R., 1983, p.41.].

Mijloace si tehnici de influentare psihologica

nainte de abordarea acestei generoase teme, se impune enumerarea formelor simetodelor folosite n cadrul tehnicilor de influentare psihologica. Acestea pot fi:- Forme si metode de influentare folosite att n timp de pace, ct si n razboi;- Forme si metode de influentare psihologica n cmpul tactic;- Forme si metode de influentare psihologica n timp de pace.Formele si metodele folosite att n timp de pace ct si n timp de razboi pun nevidenta sfere si continuturi comune, dar cu dimensiuni si profunzimi diferite.

Confruntarea imaginilor, agresarea simbolurilor, miturilor, stereotipurilor simetaforelor, a matricelor simbolice a unor grupuri dintr-o tara sau a imaginaruluisocial national devine metoda principala. Astazi asistam mai mult sau mai putin

protejati la actiunile coordonate ale unei oligarhii mediatice ce detine putereacomunicativa si care, la rndul ei, se converteste n putere politica prin raza saenorma de influenta.Analiza operatiilor de folosire a agresiunii simbolice dezvaluie, n general,minutiozitatea pregatirii, modalitatile alese pentru punerea n circulatie a

arsenalului de declansare a procesului de destructurare si restructurare aimaginilor dorite, n functie de entitatea socio-culturala, capacitatea de procesareinformationala, atributele specifice imaginarului social al natiunii respective.Retinem ca obiective ale agresiunii informational-simbolice:- dezorganizarea natiunii vizate si dezintegrarea socio si etno-organizarilor ce ocompun;- discreditarea autoritatii de stat a personalitatilor si liderilor cu un statusdeosebit;- neutralizarea capacitatii de simbolizare a membrilor si grupurilor natiuniirespective,- diminuarea puterii de reactie la interventia influentelor agresive.

Cointeresarea, coruperea, compromiterea, santajul si intimidarea s-au dovedit a fimetode eficace de influentare psihologica n timp de pace si n situatie de razboi.Desfasurate cu predilectie prin intermediul organelor de spionaj care actioneazasub cele mai diferite acoperiri, ponderea lor este n continua crestere, datorita


4/24

gradului sporit de permeabilitate fata de posibilitatile si masurile de protectie atintei. Aceasta se desfasoara n cadrul unor agentii, ntreprinderi, institutii,misiuni diplomatice, asociatii sau organizatii culturale" etc., toate lasndimpresia ca obiectul lor este licit neavnd nici o legatura cu vreo activitatendreptata mpotriva securitatii statului.

Implicarea serviciilor secrete ale anumitor centre de putere n lovituri de stat(Grecia, Chile, Kampuchia, Granada, Afganistan), conflicte militare (Vietnam,Orientul Mijlociu, Malvine), finantarea clandestina a unor grupari politice nEuropa si Asia. Aceeasi strategie o ntlnim si n organizarea si declansarea

procesului de destructurare a estului european socialist, rascoale si atentate nAfrica, permanente crize de guvern n America Latina s.a., sunt exempleconcludente pentru importanta care se acorda acestor actiuni. De exemplu,

pentru ncercarile de racolare a unor anumite categorii socio-profesionale, n care

cadrele militare ocupa un rol principal, se cauta medii prielnice, exploatndu-seanumite slabiciuni: bani, alcool, viata imorala, tendinta de vedetism saudosarul personal" ca mijloc de intimidare si santaj.

Actiunile gruparilor de presiune si terorist-diversioniste, sabotajele, crimelepolitice se particularizeaza ca o modalitate eficienta folosita n prezent. Retinematentia asupra grupului de presiune", deoarece se apreciaza ca, desi activitateade presiune este universala (presiune face toata lumea"), fenomenul politic alpresing-ului" a devenit foarte frecvent, ca fapt social si subiect de cercetare

sociologica, ndeosebi n tarile aflate n tranzitie de la totalitarism la economia depiata si statul de drept. Grupul de presiune dispunnd de o mare capacitate deadaptare si infiltrare n mediile interesate, de exploatare n folos propriu aoricarei situatii conjuncturale prin actiuni revendicative, poate apela si la actiunide influentare psihologica propriu-zisa: dezinformare si manipulare, nscenare,incitare la violenta.

Roger Muchelli demonstreaza ca teoria si practica diversiunii este deja bineinstrumentata nca din deceniul VIII. Aceasta perioada a marcat etapa consacrariimijloacelor militare, ca instrumente substituente sau complementare ale forteiarmate.

Actiunile de influentare parapsihologica mbogatesc formele de manifestare alerazboiului nevazut putin cunoscute publicului larg, att datorita caracterului lorinsolit ct si secretului care le nvaluie, ele produc o anumita deruta si frica de ale nfrunta. Daca luam n considerare precaritatea cunostintelor n acest domeniu


5/24

al marii mase a oamenilor, ca si tendinta fireasca a acestora spre fabulos sinecunoscut ntelegem posibilitatile nelimitate n a apela la ele.

ntr-un studiu din anul 1981 al armatei de uscat a S.U.A. dat publicitatii siintitulat Analiza misiunilor de sustinere a focului" (Fire Support Mission

Analysis), se afirma fara echivoc faptul ca energiile nca ipotetice, dar care facde multa vreme obiectul cercetarii parapsihologiei pot fara ndoiala, sa aibaimportante aplicatii si consecinte n domeniul militar". O succinta trecere nrevista a acestora evidentiaza urmatoarele categorii de obiective:- depistarea si descifrarea prin tehnicile parapsihologice a continutuluidocumentelor secrete;- localizarea instalatiilor militare secrete si urmarirea miscarilor de trupe si nave;- controlul de la distanta a proceselor psihic-volitive ale cadrelor dincomandamente militare ale esaloanelor superioare si a oamenilor politici din

structurile puterii nationale;- anihilarea de la distanta a persoanelor indezirabile si neutralizarea specifica asistemelor de armament de toate categoriile, inclusiv sateliti si rachete spatiale;- antrenamentul propriu al trupelor specializate n misiuni de comando sauinterventii speciale.Prin folosirea acestor metode, vointa si inteligenta oamenilor pot fi paralizate,capacitatea combativa a armatei poate fi lichidata, iar populatia poate fi adusa lastare de totala pasivitate.

ncalcarea disimulata a regulilor logicii constituie metoda ce permite sa semascheze minciuna evidenta si calomnia prin prezentarea unor argumente. Deexemplu, inculcnd logica, se vorbeste despre lupta pentru ntarirea pacii, ntimp ce n practica are loc pregatirea de razboi. De asemenea, se utilizeaza pescara larga si un procedeu de denaturare logica, prin care, n locul unui ansamblude argumente, necesare fundamentarii unei anumite idei se aleg numai cele carele convin, omitndu-le pe celelalte. Din categoria ncalcarii disimulate a regulilorlogicii fac parte si alte procedee, specifice acestei metode:- metoda denaturarii;- falsa generalizare, prin care fenomene izolate sunt prezentate ca fiind generale,tipice.Folosirea etichetarii, prin prezentarea unor informatii deformate, este largita prinalte procedee specifice acesteia:- repetarea frecventa a anumitor lucruri;- referiri denigratoare la adresa autoritatii;- falsificarea hrtiilor" adica dezinformarea fatisa;


6/24

- adevarul emis pe jumatate;- denaturarea faptelor etc.

Nu este omisa nici penetratia discreta, influentarea voalata a mintii si sufletuluiomenesc, cele mai semnificative si eficiente devenind anecdotele si zvonurile.

Drogurile au devenit o metoda consacrata n arsenalul agresiunii psihologice,ncepnd cu razboiul din Coreea si Vietnam, dar si n timp de pace, ca oadevarata arma strategica, viznd obiective importante pe termen lung. Sematerializeaza, de fapt ideea lui Mao Tze Dung, potrivit careia Daca vrei sa faciinoperante niste trupe, drogheaza-i pe indivizii care le compun". Astfel, fostaURSS a utilizat pe scara larga halucinogenele (L.S.D., amfetamine etc.) nrazboiul din Afganistan, reusind sa captureze unitati ntregi fara sa recurga laarme, deci fara lupta. Efectele destabilizatoare, nocive si pericolul folosirii ntimp de pace a drogurilor constau n crearea dependentei psihice, cu urmatoarele

consecinte:- o dorinta coercitiva de a obtine drogul, n alternanta cu sindromul de abstinentasi pasivism fata de alte nevoi si activitati;- iritabilitate, stare de neliniste sau tulburari de comportament;- diminuarea pna la anulare a responsabilitatii, a spiritului de ordine sidisciplina militara;- predispozitie spre insubordonare si comiterea unor delicte grave (crima,dezertare, sinucidere).Efectele nocive ale drogurilor, posibilitatea procurarii rapide si n cantitati

corespunzatoare, efectele contagioase ale acestuia l recomanda ca unul dintremijloace, dar si ca o metoda eficienta n realizarea obiectivelor influentarii

psihologice.

n ceea ce priveste particularitatile actiunilor de influentare cu aplicabilitatenumai pe timp de razboi, se pot aminti cteva metode probate n diverseleconfruntari militare de-a lungul timpului.Exacerbarea instinctului de conservare, provocarea si mentinerea n limite criticea stresului de lupta reactii de stres n lupta - C.S.R.), folosindu-se urmatoarele

procedee:- hartuirea inamicului;- realizarea surprinderii;- suprasaturarea (intoxicarea) cu elemente puternic afectogene, realizndu-seterorizarea afectiva;- prelungirea timpului de asteptare pna la declansarea actiunii.


7/24

Dezinformarea si manipularea combatantilor pentru a realiza depresiuneamentala individuala si colectiva, apelndu-se la urmatoarele procedee:- convingerea si repetarea n legatura cu anumite valori care sunt prezentate subforma de manifeste, stiri, zvonuri. De exemplu, n razboiul din Golful Persic,fortele aliate au tiparit 25.000.000 de materiale de propaganda (manifeste,

denumite si gloante de hrtie" foi volante, permise de libera trecere, lozinci,caricaturi, brosuri, carti postale etc.), din care 14.000.000 au fost difuzate cusprijinul aviatiei;- procedeul marturisirii si nvinuirii altora (n special pentru motivareaagresiunii) ;- procedeul intimidarii pentru a provoca fenomene ca: lasitate, apatie, defetism,dezertare etc.;- procedeul coruperii, acordarea unor recompense pentru cei care se predau cusau fara armament si tehnica de lupta.

Principalele caracteristici care fac din influentarea psihologica desfasurata decatre agresor un tip special de influentare sunt [Lt. col. Constantin Hariuc,Protectia mpotriva agresiunii psihologice, Ed. Militara, Bucuresti, 1994, p.28-29.]:- are un singur sens, si anume negativ. Prin asemenea actiuni, agresorulrealizeaza o intensa presiune psihologica, prin care urmareste subminarea starii

psihomorale a victimei, reducerea capacitatii ei de rezistenta, a vointei de a lupta,cu scopul de a o determina sa capituleze si sa accepte dominatia militara;

- se urmareste, de catre adversar, realizarea unor schimbari radicale ntr-un timpscurt utiliznd n acest sens, cu preponderenta, forme si metode soc" (de tipsubversiv), cu influenta foarte mare asupra luptatorilor. n conditii de razboi,succesiunea situatiilor este deosebit de rapida, n cadrul careia surprinderea si

presiunea sufocanta asupra inamicului duc la scurtarea intervalelor (pauzelor)dintre actiuni. Astfel, subminarea starii psihomorale a tintei stabilite, diminuareavointei de lupta si a capacitatii de rezistenta se va realiza prin intensificarea,acutizarea si amploarea crescuta a actiunilor de razboi psihologic.- influentarea trece frontiera unor sisteme (popoare sau armate din state diferite),vine din necunoscut si este n afara contactului direct;- sursele de influentare n mare majoritate, nu-si declina identitatea, iar cnd ofac, folosesc manipularea informationala, adica inducerea n eroare, bine

planificata, a oamenilor;- se realizeaza o documentare totala asupra victimei.n ceea ce priveste starile psihice negative (Anexa nr.1), ca reactii si proceseemotionale puternice si prelungite, provocate n primul rnd, de conflictele la


8/24

care este angajat luptatorul, de lipsurile resimtite sau nelinistile provocate desituatia n care se afla la un moment dat, acestea reprezinta produse caracteristiceale actiunii de influentare psihologica.

Omul se raporteaza totdeauna la situatia n care se afla sau la cea n care s-ar

putea afla la un moment dat si evalueaza n permanenta sansele de reusita.Aceasta evaluare induce stari care pot fi negative cnd omul considera ca aresanse putine sau deloc de a face fata situatiei. Analiznd conflictele care au avutloc dupa cel de-al doilea razboi mondial, specialistii n actiuni psihologice au

previzionat ca o viitoare conflagratie va declansa la combatanti:- reactii nevrotice anxioase acute; reactii de panica sub forma de rigiditate sauactivitate necontrolata;- agitatie si fuga;- reactii nevrotice depresive;

- reactii de genul epuizarii luptatorului;- trecerea de la reactii nevrotice la traume psihice.Aceste reactii nevrotice evolueaza de la stari suportabile la forme grave, adica dela suspiciune pna la panica sau demoralizare. Principalele trepte (stari negativediferite ca intensitate) pe care le pot parcurge tulburarile de comportamentcauzate de influentarea psihologica sunt prezentate n continuare.

Starea de neliniste ca tip de reactie emotionala, apare cnd omul se gaseste nsituatii complexe (neasteptate) si are raspunderi de care nu se poate achita,

datorita actiunii unor factori perturbatori (criza de timp, obstacole, nereusite,situatii periculoase etc.) [Colectiv, Psihicul si realitatea cmpului de lupta, Ed.Militara, Bucuresti, 1979, p.75.]. Cnd nelinistea ajunge la nivel maxim, apartulburari n desfasurarea proceselor psihofiziologice, creste ncordarea - starea cefaciliteaza producerea unor greseli de percepere, aparitia miscarilor sauactiunilor impulsive sau, dimpotriva, foarte ncete, scaderea atentiei si a puteriide concentrare, pierderea controlului timpului etc.

Teama este reactia emotionala exteriorizata deseori printr-o stare apasatoare. Eaprecede, de regula, ndeplinirea misiunilor care implica raspundere, risc saupericol. Specificul presiunilor generate de teama decurge din faptul ca omul seraporteaza la o situatie periculoasa cu caracter ipotetic, deci care nu s-a instalatn fapt si este posibil sa nu apara. De pilda, zvonul ca subunitatea va fi supusaunui atac cu arma chimica este de natura sa duca la instalarea acestei stari nrndul militarilor respectivei subunitati.


9/24

Frica este o reactie emotionala care survine atunci cnd luptatorul ajunge ntr-osituatie primejdioasa fara a fi pregatiti pentru aceasta. Spre deosebire de teama,frica se instaleaza n fata unui stimul concret cum ar fi atacul din aer asupra uneisubunitati, fara ca aceasta sa fie prevenita n vreun fel.

Frica influenteaza toate procesele psiho-fiziologice si produce modificarinsemnate n functionarea organismului uman. n anumite limite, chiar si nrazboi, frica este un sentiment normal. Atunci cnd frica l stapneste pe individ,acesta nu-si mai poate controla atentia, zonele de perceptie se ngusteaza, el

pierde din vedere lucruri elementare si aprecierea corecta a situatiilor obisnuite.Unii oameni devin impulsivi, au miscari dezordonate, altii fug nspaimntati -cautnd salvarea - sau ramn mpietriti locului" de frica. n acest caz, individulsi pierde capacitatea de gndire logica, nu-si mai poate stabili relatii normale cumediul. Sunt nsa indivizi care n situatii identice nu traiesc starea de frica, ci,

dimpotriva, simt mnie sau curiozitate, sentimente care stimuleaza activitateapozitiva.

Angoasa, este o neliniste maxima, caracterizata printr-o asteptare nfricosata aunei suferinte sau nenorociri nedefinite si se asociaza cu impresia neclara a unui

pericol de neevitat. n acest caz, caracteristica este data tocmai de caracterulnedefinit al pericolului. Dintre factorii care ar putea determina aparitia angoasei,cel mai adesea sunt numiti a fi izolarea si lipsa de informatii.

Formele caracteriale se concretizeaza n stari de indiferenta si dezinteres pentrusoarta celorlalti membri ai subunitatii, iritabilitate, insomnii, cosmaruri etc. siapar, mai ales, la militarii supusi timp ndelungat conditiilor de razboi, fara

perioade de ragaz si refacere psihofizica. Manifestarile colective sunt fenomenespecifice razboiului modern si apar, de regula, la trupele mai putin instruite,insuficient motivate moral, rau comandate sau care au acumulat tensiuni

psihologice ale unor lupte ndelungate ntre aceste manifestari panica de grupeste cea mai reprezentativa.

Panica de grup survine n momentele de mare dificultate (lipsa informatiilorasupra desfasurarii luptei, insuficienta influenta a comandantului, esecurirepetate, atacuri prin surprindere ale inamicului, actiuni subversive psihologiceabil lansate si ntretinute etc.), cnd exista un pericol real sau imaginar. Starea de

panica poate cuprinde grupuri mai mari sau mai mici de oameni, poate sa aparabrusc, ori sa aiba o evolutie lenta; se propaga cu mare repeziciune, si determinadezintegrarea grupurilor respective, pierderea influentei normelor de


10/24

comportament prestabilite si a autoritatii sefilor, renuntarea la ndeplinireamisiunilor de lupta, parasirea rapida si dezordonata a zonei n care se manifestafactorii reali sau imaginari de pericol. Parasirea dezordonata a raionului de luptaeste o forma acuta a panicii si se face, de regula, spre napoi (poate fi si sprenainte, avnd drept consecinta acte de pseudoeroism colectiv). Acutizarea

panicii se poate exprima si n alte forme, cum sunt simularea mortii, sinuciderean masa (n situatii disperate).

n continuare sunt prezentate tulburarile grave de comportament ce pot cuprindeatt indivizi luati izolat, ct si grupuri psihosociale (subunitatea, unitatea) :1. Siderarea, proces de inhibitie totala care se caracterizeaza prin imobilitate

psihica si rigiditate motorie; el creeaza luptatorului o imagine de mpietrire", destatuie". Individul nu mai este capabil sa ia masurile de aparare a fiintei salefizice, impunndu-se scoaterea lui imediata din lupta;

2. Panica, forma superioara de manifestare a fricii, exprimnd o stare deconfuzie, de dezorientare, o frica mpinsa pna la paroxism, n prezenta unui

pericol real sau imaginar; este nsotita de o reactie instinctiva de fuga. Individulsi pierde capacitatea de gndire logica, nu-si mai poate exercita functii deautocontrol si nu mai poate stabili relatii normale cu mediul;3. Forme delirante acute apar, cel mai adesea, pe un fond de epuizare psiho-fiziologica. Ele se caracterizeaza prin prezenta parazita n gndirea luptatorului aunor idei sau nuclee delirante, obsesive, fobice sau maniacale. Subiectul are

preocupari bizare, rupte de realitate, situatie care poate dura de la cteva ore

pna la cteva zile;4. Formele hysterice constau n manifestari ca:- Surdomutitatea;- Tremuraturile;- Crizele isterice propriu-zise.5. Formele depresive sunt stari care au ca specific gestul de autodistructie, avndla origine o stare conflictuala intensa acompaniata de un puternic sentiment deculpabilitate legat de anumite momente si situatii de pe cmpul de lupta. Acestestari pot fi induse prin caracterul insidios al actiunilor psihologice aleagresorului, care practica n unele situatii santajul emotional si moral, cu efectdistructiv asupra comportamentului luptatorilor.

Zvonul si dezinformarea ca mijloc de realizare a influentariipsihosociologice

Omenirea, n evolutia sa istorica, a fost marcata de numeroase conflicte politice,


11/24

sociale, etnice, culturale, militare nsotite de ample si diversificate actiuni dediversiune si dezinformare psihologica. Prezente att n perioada premergatoareconflictelor, sporite ca numar si intensitate pe timpul desfasurarii acestora,dintotdeauna au avut drept obiectiv sa genereze nesiguranta, panica, frica,ndoiala, si pe acest fond sa slabeasca rezistenta psihomorala a luptatorilor si

populatiei civile. n acest scop, unul dintre cele mai folosite mijloace a fostzvonul, cu o influenta deosebita datorata puterii de persuasiune si al posibilitatiiinfluentarii unei mari mase de oameni.

Zvonul, ca fenomen psihosocial. Zvonul, ca fenomen psihosocial reprezinta oinformatie ce se doreste a fi autentica si cu caracter de noutate, cu posibilitatiminime de verificare: o informatie de cele mai multe ori tendentioasa, carecircula paralel si n mod frecvent n contrasens cu informatiile transmise prinmijloacele oficiale de comunicare. "Copil al insecuritatii, zvonul creeaza legaturi

puternice ntre membrii unei comunitati a carei tema nu mai suporta ntrebarifara raspunsuri" [Maurice Olender - "La Rumeur", Apud Jean-Noel Kapferer,Zvonurile, Ed. Humanitas, Bucuresti, 1993, p.19.]. Zvonurile sunt creatiicolective si au functii si disfunctii sociale. Chiar daca unele au o sursa de lansare

bine sau - cel mai adesea - rau intentionata, prin retransmisii succesive, amprentapersonalitatii colportorilor se imprima adnc n continutul lor, cu att mai mult ncazul zvonurilor emergente, rezultat al tranzactiei colective" [TamotsuShibutani-Improvised News, A Sociological Study of Rumor, The Bobb-MerrilCompany, Inc., New York, 1966, p.29.], prin punerea laolalta a resurselor

intelectuale ale grupurilor umane n vederea interpretarii unor evenimenteimportante, dar ambigue, despre care lipsesc informatii, sursa oficiala neavndcredibilitate.

Se impune considerarea zvonului n raport cu alte fenomene nrudite: ponegriri,brfe, clevetiri, povesti, legende, vorbe care circula din gura-n gura pentru aidentifica posibilitatile reale de influentare individuala si colectiva. Pentruaceasta reamintim ca orice tip de comunicare poate fi definit din sase puncte devedere: dupa sursa, continut, mod de difuzare, mijloc de difuzare, obiect alcomunicarii si natura efectelor produse. Zvonul si vorba provin din surseneoficiale. Primul termen se refera la un proces de difuzare n lant, la o forta de

propagare, la o amplitudine al carei rezultat este sunetul care se nalta din toateaceste voci, si pe care-l putem urmari:Vorba se refera la un proces lipsit de continuitate, ezitant, foarte limitat n spatiu:e normal sa nu se propage nimic, din moment ce e doar o vorba vaga. Nu edect o vorba" nseamna ca sunetul abia daca a fost perceput, deci mesajul nu are


12/24

tocmai o existenta reala, sigura: nici nu se aude. Vorba este lipsita densemnatate. La origine, cuvntul ponegrire" se referea att la sursa, ct si laefectul unei comunicari: era grohaitul porcului mistret [Jean-Noel Kapferer,Zvonurile, Ed. Humanitas, Bucuresti, 1993, p.41.], iar n prezent acest cuvnt serefera la continutul si obiectul comunicarii: e vorba de comentarii josnice, la

limita calomniei, ce se fac pe seama cuiva. Este un tip de mesaj, ce exprima ojudecata subiectiva asupra continutului zvonului sau al vorbei.

Cuvntul brfa" se refera la obiectul zvonului sau al vorbei. Brfa se leaga depersoane: povesteste bucuriile si necazurile celor ce ne nconjoara, fie ei bogatisau saraci, persoane nsemnate sau nensemnate. n general, brfa nu erautacioasa si se practica n special de dragul de a vorbi, de a avea un subiect deconversatie: interesul pe care l prezinta e de scurta durata, de aceea o brfatrebuie repede nlocuita cu alta mai savuroasa.

Cuvntul clevetire" reprezinta o definitie a mesajului din punct de vedere alsursei. Ca si ponegrirea, reflecta si o judecata de valoare, un mod de a discreditazvonul sau vorba, reprosndu-i provenienta dintr-o sursa total lipsita decredibilitate. Atunci cnd avem de-a face cu surse oficiale sau care se bucura derespect, mesajul primeste un titlu de noblete: este o informatie". n cazul uneierori, nu este un zvon ci o informatie falsa".

ntelegem astfel, prin zvon, idei, relatari, afirmatii sau presupuneri ce pot fi n

ntregime false sau continnd unele elemente adevarate, dar distorsionate nraport cu situatia si centrele de interes ale unor indivizi sau colectivitateadeterminate.n lansarea si asigurarea circulatiei zvonurilor se mizeaza pe unele caracteristiciale acestuia:- noutatea;- plasarea actiunii sub aspectul consecintelor n viitor;- corelarea continutului sau cu sperantele, asteptarile, aspiratiile si temerileindivizilor sau colectivitatilor.n conditiile n care are loc mpletirea continutului informatiei cu interesele siaspiratiile celor ce receptioneaza, zvonul poate determina stari de spirit curentede opinii, atitudini si comportamente specifice mesajului transmis.Ca forma specifica de comunicare, ndeosebi interpersonala, zvonul are la baza oserie de mecanisme psihologice ce exploateaza unele caracteristici general-umane, cum ar fi:- curiozitatea;


13/24

- dorinta unor oameni de a se arata ca fiind bine informati, depasind informatiaoficiala;- tendinta de a amplifica o stire prin elemente si comentarii personale;- reactia fireasca de a transmite mai departe o informatie, anumite stari psihice(nemultumire, anxietate) etc.;

- capacitatea imaginativa si anticipativa, nevoia de a integra necunoscutul ntr-ununivers cunoscut, de a transmite noutatea imediat.Jean Delumeau explica psihologic zvonul prin credulitatea maselor [JeanDelumeau, Frica n Occident, vol.1, Ed. Meridiane, Bucuresti, 1986, p.291.].Zvonurile analizate de acest autor se brodau pe doua elemente: frica si gndireamagica. Frica, emotia absolut fireasca, ne face uneori sa vedem primejdia maimare dect este ea n realitate. Anxietatea patologica conduce la reactiidezaptative si se fondeaza pe situatii si elemente periculoase inexistente.Receptarea si retransmiterea continutului zvonului sunt potentate si de

importanta pe care fiecare individ o acorda datelor vehiculate prin intermediulacestuia. n lipsa adevarului sau corespunznd pe de-a-ntregul realitatii, estesuficient ca informatia sa se transmita fara ncetare din om n om pentru cazvonul sa-si realizeze circulatia dupa o logica proprie, n care distorsiuneainformatiei este o conditie fundamentala pentru a se putea manifesta si actiona,

pentru a se putea propaga.Daca privim propagarea ca un fenomen obiectiv ce este un produs al comunicariiintragrupale si intergrupale, putem nuanta ntelegerea factorilor care maresc

posibilitatile de grupare, gradul de omogenitate si asezare spatiala, de coeziune

spirituala si comunitate de interese si importanta temei, concordanta dintrecontinutul mesajului si motivatiile individuale si de grup. Cu ct e mai mareinteresul mediu n cadrul colectivitatii cu att cresc sansele de raspndire azvonurilor. Pe timpul transmiterii zvonurilor, apare ca proces specific modificarisi distorsiuni ale informatiei pe care le contine [Coord. Jean Niculescu - Psihiculsi realitatea cmpului de lupta, Ed. Militara, Bucuresti, 1979, p.189.].

Distorsiuni ale informatiei specifice zvonului

Nivelarea. Reducerea sau amplificarea informatiei, facilitarea ntelegerii sirelatarii ei. Pe masura ce un zvon circula, el tinde sa devina mai scurt, maiconcis, mai usor de nteles. Versiunile sugestive cuprind tot mai putine cuvinte sidetalii. Reductia nu merge, nsa, pna la disparitia totala a mesajului. Efectele eise produc dupa urmatoarele reguli:- cu ct o povestire este mai scurta si mai concisa, cu att are sansa sa fiereprodusa mai fidel;


14/24

- cu ct subiectul are mai putine detalii ntre care sa aleaga riscul distorsiuniiulterioare, scade;- relatarea devine att de scurta nct este memorata mecanic, lucru care conferasi rapiditate circulatiei (asa se explica rapiditatea cu care circula din om n om) .Accentuarea. Zvonul este supus si unui proces de accentuare, n sensul ca sunt

retinute si produse selectiv un anumit numar limitat de detalii. Accentuarea estecomplementul inevitabil al reducerii. Una nu poate sa existe fara cealalta. ninteriorul acestei tendinte se produc fenomene ca:- sunt retinute cuvinte, imagini sau simboluri bizare sau frapante;- adoptarea unei forme numerice, detaliile accentuate fiind multiplicate n

povestire;- plasarea desfasurarii evenimentului la timpul prezent; n general ntr-un cadrudinamic, spatio-temporal.Asimilarea. Continutul zvonului este ajustat si n functie de atitudinile, aspiratiile

si motivatiile transmutatorului, ale grupului din care acesta face parte. Acestproces evidentiaza capacitatea de ajustare conform predispozitiilor emotionaleale celor care raspndesc zvonul, ale intereselor lor, ale prejudecatilorindividuale si de grup, asigurnd, astfel, circulatia lui ntr-un mediu determinat sinu n oricare altul.Aceste trei tendinte-reductia, accentuarea si asimilarea actioneaza simultan sireflecta un proces de subiectivare, care are ca rezultat deformatiile cecaracterizeaza zvonurile. Formulele introductive care netezesc lansareazvonurilor - se spune", am aflat", cica", am auzit" - contin nemijlocit

avertismentul adresat ascultatorului asupra acestor posibile erori.

Efecte individuale si colective ale propagarii si receptarii zvonului

Zvonurile pot fi spontane, generate de ncercarile oamenilor de a-si explicaevenimente, procese, fenomene despre care nu au date certe sau deliberate adicasunt concepute si lansate cu scopuri bine determinate de catre organele despecialitate, n scopul de a determina o anumita atitudine, comportare a unorindivizi sau grupuri umane. Elaborarea deliberata a zvonurilor, n cadrulconflictelor militare din secolul XX, au evidentiat preocuparea existenta n toatetarile de a organiza si instrui nca din timp de pace forte si organe specializate(cuprinznd politologi, psihologi, sociologi, lingvisti, etc.) care sa construiasca"zvonuri ce ofera explicatii mistificate, dar cu un mare grad de credibilitate, nscopul influentarii fortelor armate adverse, a unor mari comunitati umane sichiar populatii.


15/24

Aparitia presei, apoi a radioului si n sfrsit explozia audiovizualului nu a fostnsa de natura sa potoleasca zvonurile. n ciuda mijloacelor de comunicare nmasa, publicul continua sa preia o parte a informatiei din gura-n gura. Expresiadin gura-n gura" defineste un mijloc de transmisie: conversatiile n doi,discutiile n grup, confidentele, discursurile solemne.

Obiectul zvonurilor, pornind de la aceste particularitati ale retransmiteriipermanente, l poate constitui scaderea eficientei, grupului caruia i este destinaturmarind influentarea moralului si coeziunea acestuia. Pentru ca un zvon sadevina eficace, prin efectele individuale sau colective, este necesar a cunoasteanumite conditii ce realizeaza eficacitatea. Retinem dintre acestea:- publicul este actor, informatia reprezentnd o valoare, aur curat" aceastancearca astfel sa obtina ct mai multa informatie;- starea de spirit a grupului si situatia psihologica a epocii accentueaza sau

diminueaza;- n cadrul grupului determina mobilizarea atentiei acestuia, care ncearca sareconstituie puzzle-ul alcatuit din crmpeie de informatii;- avnd uneori un smbure de adevar, este privit n totalitate exprimnd adevarul;- producnd dezorganizarea functionarii psihicului individual si alcomportamentului colectiv, zvonul produce panica generatoare de catastrofe;- martorii unor evenimente raspund mai mult n functie de gradul de

probabilitate a lucrurilor n functie de ceea ce observa. Unul dintre specialistiistudiului minciunii G. Durandin [G. Durandin, Les rumeurs, multiplicat Lecons

de psychologie sociale, Paris, l950.] analiznd rezultatele unor experienterezuma n felul urmator comportamentul:1. martorii dau informatii false cu aceeasi siguranta cu care le dau pe cele corectefiind n acelasi timp de buna credinta;2. numai n mod cu totul exceptional se poate obtine o marturie n totalitateexacta;3. de multe ori ceea ce declaram reflecta mai degraba automatismele gndiriinoastre de gndire, dect ceea ce au vazut cu adevarat;4. n consecinta, daca mai multe declaratii coincid, aceasta nu nseamna neaparatca sunt adevarate. Asta nseamna pur si simplu, faptul ca mai multe persoanempartasesc aceleasi automatisme si aceleasi clisee mutuale, percepnd faptele nacelasi fel si totusi eronat [I. Gritti-Elle, Le rumeur, Stanke, Ottawa, 1978.].- nivelul capacitatii de procesare sociala a informatiei individuale sau colectiveduce la interpretarea gresita a unui mesaj, nentelegere ce se poate accentua. Uncaz celebru ilustreaza felul n care procesul nentelegerii se poate repeta: nmasura n care de fiecare data noul mesaj ramne ambiguu, acesta permite o


16/24

interpretare personala din partea fiecarui nou receptor. n cazul nostru, este vorbade transformarile suferite de un articol de presa n momentul reluarii lui de alteziare [J.N. Kopferer, Op. cit., p.61-62.]. n timpul primului razboi mondial, unziar german Kolnische Zeitung" a fost primul care a anuntat caderea orasuluiAnvers. Titlul de pe prima pagina era: La vestea caderii Anversului s-au tras

clopotele". Pentru ca ziarul era german, se ntelegea de la sine ca n Germania setrasesera clopotele n cinstea acestei victorii. Informatia a fost reluata de ziarulfrancez Le Marin". Potrivit informatiilor din Kolnische Zeitung", preotii dinAnvers au fost fortati sa traga clopotele dupa ce orasul a fost ocupat". stirea dinLe Marin" e preluata de Trimes" la Londra: Potrivit ziarului Le Marin", viaKoln, preotii belgieni care au refuzat sa traga clopotele la caderea Anvers-uluiau fost demisi din functie". A patra versiune se afla n Corriere della Sera":Potrivit ziarului Trimes", citnd informatii din Koln, via Paris, nefericitii

preoti care au refuzat sa traga clopotele la caderea Anversului au fost condamnati

la munca silnica". Ziarul Le Marin" reia aceasta ultima informatie: Potrivit uneistiri din Corriere della Serra", via Koln si Londra, se afirma ca barbariicuceritori ai Anvers-ului i-au pedepsit pe nefericitii preoti pentru refuzul loreroic de a trage clopotele, spnzurndu-i n clopote cu capul n jos, ca balantevii". Astfel, Le Marin" a fost cel care a alimentat zvonul barbariei germane laAnvers. Trebuie sa remarcam mai multe lucruri: pe de o parte, daca distantadintre prima si ultima versiune e apreciabila, trecerea de la o versiune la alta nuare nimic surprinzator. Se supune unei logici de clarificare a cuvintelor ambiguesau de percepere selectiva a lor. Pe de alta parte fiecare ziarist a introdus cte un

element nou: dispunnd de o informatie prea saraca, a ncercat sa reconstituie unpuzzle complet cu riscul de a inventa piesele ce lipseau. Aceste elemente reflectastarea de spirit a momentului: razboiul din 1914 devenise aproape un razboisfnt. Franta avea sa-si ia revansa asupra germanilor, spalnd rusinea nfrngeriidin 1870 si eroismul era cu att mai mare cu ct dusmanul era descris ca un

barbar. Deformarea confirma cliseele ce se vehiculau despre nemti, justificndtemerile latente ale populatiei;- prin interventia mediilor de informare, publicul zvonurilor sporesteconsiderabil, nemaifiind strict local, ci international;- raportarea permanenta la sistemul de referinta folosit de fiecare pentru a evaluao informatie;- zvonul prezinta anumite strategii si filtre caracteristice specifice categoriilorsocioprofesionale. n cadrul unei anchete ntreprinse n U.R.S.S.[Bauer R.A.,Gleicher D.B., Word of mouth communication in The Soviet Union, PublicOpinion Quarterly 28, 1964, p.216-224.], n legatura cu credibilitatea zvonurilor,95% dintre intelectuali, fata de 56% dintre taranii intervievati, au declarat ca


17/24

zvonul e mai plauzibil dect informatia transmisa de mediile de informareoficiale. taranii acorda cea mai mica ncredere zvonurilor, dar sunt cei care lefolosesc cel mai mult. Pentru ei zvonul este un substitut al mediilor de informareoficiale, acestea fiindu-le mai putin accesibile. Dimpotriva, intelectualii

beneficiaza pe scara larga de mediile de informare oficiale, dar au nevoie de un

zvon pentru compensatie. Pentru ei, zvonul este un conectiv: permite decadereainteligenta a informatiilor oficiale. Intelectualii au astfel si ei nevoie de zvonuripentru a dobndi o perspectiva asupra mediilor de informare si pentru a dovedica nu se confunda cu publicul larg.n concluzie, putem afirma ca zvonul nu este neaparat fals", n schimb el esteneaparat neoficial. El demonstreaza ca toate certitudinile sunt de natura sociala:este adevarat tot ceea ce grupul din care facem parte considera ca fiind adevarat.

Dezinformarea - definire, scop si obiective

n epoca noastra, dezinformarea este o problema la ordinea zilei. Acestuifenomen i-au fost consacrate mai multe lucrari, mai ales n strainatate. Ziarele,revistele, radioul si televiziunea fac tot mai multe referiri la faptul ca aziconceptul este folosit n acceptiuni diferite si ca este gresit calificata dreptdezinformare orice lipsa, alterare sau manipulare a faptelor de catre mijloacelede informare n masa.

ntelegerea naturii si efectelor dezinformarii se poate realiza cunoscnd

perspectivele politice si strategice pe termen lung si mediu. Dezinformarea estentotdeauna deliberata, iar decizia de a recurge la ea releva o stare de spirit alecarei resorturi complexe nu pot fi deduse clar. Poate fi dictata de necesitate,avnd n vedere amploarea mizei si pericolul unei confruntari deschise, relevndastfel slabiciune sau frica. Poate fi, de asemenea, o actiune premeditata pentru aobtine succesul cu forte minime deoarece agresorul crede, pe buna dreptate, cainfluentarea constiintelor este mai putin riscanta dect violenta fizica.Dezinformarea poate deveni nsa o obisnuinta fatala pentru o societate care sevrea nchisa, secreta si care astfel poate pierde contactul cu realitatea.Dezinformarea punctuala poate oferi un avantaj imediat uneori decisiv ntr-oconfruntare favorabila. Cnd se desfasoara permanent si sistematic ea devine oredutabila forta de distrugere, care nu-l scuteste pe cel ce a initiat-o de efectenebanuite de retorsiune. Dezinformarea interzice prin natura sa orice schimbinteruman, deoarece este un act antisocial.

Nu este deloc simplu de a defini dezinformarea, termen nu ntotdeauna folosit


18/24

corect si cu discernamnt. Dezinformarea este o arma cu tehnici si metodespecifice, nsa si o stare de spirit rezultata din adaugarea dimensiunii ideologicede razboi total", pe care Ludendorf o definea ca fiind extinderea luptei lanivelul ntregii activitati sociale, att militare ct si economice. Se pot da omultitudine de exemple de adevarate operatiuni de razboi derulate exclusiv prin

mijlocirea informatiilor, nsa nu exista nici macar un singur conflict politic,economic sau militar care sa nu fi facut apel la propaganda n mod deschis saupe ascuns, la intoxicarea sau la tentative de influentare a moralului si deciziiloradversarului prin nselaciune, amagire, diversiune sau intimidare si n acest cazsi n celalalt este, binenteles, vorba de lupta.

Dezinformarea este considerata astazi un fel de mesaj, mai mult sau mai putinexplicit, un fel de comunicare de tip special ntre dezinformator si tinta sa. Poatelua forma unei declaratii, unui gest semnificativ sau adoptarii unei anumite

atitudini. Pentru a se numi dezinformare trebuie sa existe alegerea deliberata,intentia de manipulare sau exercitare a influentei. Mesajul nu este dect unealtacu care se cauta ca un subiect selectionat sa actioneze n sensul dorit. Sedezinformeaza mai putin pentru a convinge, ct pentru a conduce ctre un telcare, de regula, este ascuns. Se actioneaza pentru a forta alegerea unei anumitedirectii de catre o persoana sau grup, fara nsa sa li se permita libera apreciere.Putem considera ca dezinformarea este forma psihologica a subversiunii. Eavizeaza destabilizarea unui grup, stat sau societati, subminarea capacitatii sale derezistenta, fara a fi necesara punerea n actiune a fortelor armate; cel mult

pregatirea conditiilor pentru intrarea acestora n actiune si aceasta numai dacaactiunea militara se dovedeste a fi absolut necesara. Caci cele doua forme delupta, cea fizica si cea psihica, se completeaza reciproc ceea ce permite oanumita variatie a nivelului de violenta n functie de conditiile concrete.

Arma sau stare psihica, dezinformarea este obiectul unor multiple abordari, ncare gasim implicata subiectivitatea fiecaruia. Termenul n sine este de datarecenta, ncepndu-si cariera n mediul sovietic nca din anii 1920.Dezinformarea desemna un arsenal de mijloace cunoscute sau oculte destinateinfluentarii guvernelor straine, discreditarii opozantilor politici, n specialemigranti, subminarii ncrederii ntre aliatii ostili Uniunii Sovietice, falsificariiaprecierilor adversarilor privind realitatea. Lenin da un nou impuls noului

procedeu. Dzerjinski, definea fara greutate un sistem de arme destinatcompensarii inferioritatii fortelor armate sovietice. nca din 1917 el scria:Comunistii trebuie sa fie pregatiti sa foloseasca la nevoie tot felul de siretlicuri,

planuri si stratageme ilegale, sa nege si sa ascunda adevarul. Cuvintele mele erau


19/24

alese n asa fel nct sa provoace ura si confuzia, nu pentru a convinge adversarulci pentru a-l disloca nu pentru a-i ndrepta greselile ci pentru a-l distruge,maturndu-i structurile de pe suprafata pamntului"[Barron John, K.G.B.,Elsevier - Sequoia, 1975.]. Acelasi autor n lucrarea Ancheta asupra KGB"defineste dezinformarea ca fiind propagarea constienta si deliberata a faptelor si

opiniilor eronate". G. Veraldi n prefata lucrarii lui Pietre Nord i indica scopulprintr-o exprimare deosebit de semnificativa: Crearea unei realitati false att deconvingatoare nct adversarul sa o considere justa"[Nord Pierre, L'intoxication,Livre de poche, 1971.].

L. Batman, specialist ceh n dezinformare, arata ca aceasta constituie una dinaspectele masurilor active si cuprinde: scaparea organizata a informatiilor false;

propaganda neagra (aceea care si ascunde originea), desfasurate pentru slabireainamicului din interior. Accentul este pus pe ansamblul mijloacelor utilizate nsa

cu predilectie pe ascundere, disimulare si actiune din interior. AcademiaFranceza propune urmatoarea definitie: Actiune intermitenta sau continua - prinfolosirea oricarui mijloc ce consta n eroarea unui adversar sau n favorizareasubversiunii n rndurile acestuia n scopul de a-l slabi".

n concluzie, dezinformarea poate fi definita ca ansamblul formelor, metodelor,procedeelor prin care se urmareste schimbarea dirijata a comportamentuluiindividual si grupal n scopul controlarii si directionarii acestuia, prin inducereaunei realitati false, pentru a diminua si slabi capacitatea obiectiva de raportare la

realitate.

Scopul dezinformarii l constituie finalizarea unor actiuni ce vizeaza realizareaunor proiecte de natura politica, militara, culturala, religioasa, diplomaticahotarte de organul investit cu putere n conducerea domeniului respectiv, caredetermina n special repartizarea diferitelor mijloace avute la dispozitie:- contacte prin negociatori;- campanii de presa;- demonstratii de forta militara;- presiuni economice,- manipularea constiintelor.

Aportul ce va reveni dezinformarii va fi decis n cadrul general al actiunii siprintr-o preocupare foarte atenta acordata unei coordonari perfecte a actiunilorcomplementare ntreprinse. n cadrul ansamblului, dezinformarea are o structura

proprie permanenta sau temporara, cu responsabilitati, mijloace si misiuni


20/24

proprii nsa ntotdeauna subordonate scopului fixat.

Conducerea operatiunilor stabileste dezinformarii obiectivele, respectiv, opiniile,atitudinile sau comportamentele pe care ea este nsarcinata sa le determine latintele destinate atacului. n cadrul general, chiar daca pot fi reunite procedee

avnd si obiective intermediare, conceptia si conducerea actiunilor dedezinformare trebuie sa ramna centralizate. Nu poate fi lasat la ndemnaoricarui executant dreptul de a decide n domeniul sau, deoarece acest fapt poateantrena efecte contrare celor urmarite. Dezinformarea ca arma si ascunde cugrija originea si si camufleaza intentia de transformare a tintei ntr-un obiectmanipulat, refuzndu-i dreptul la trasaturi si comportamente specifice. Esterelevanta pentru ntelegerea particularitatilor dezinformarii si prezentarea unortipuri clasice de dezinformare:Ascunderea unei actiuni. Este una dintre modalitatile cele mai comune, prin care

se urmareste continuarea unei perceptii false a realitatii sau de a crea n cele maimici amanunte o realitate falsa. Acest mod de folosire a dezinformarii,deceptiongame" cum l numesc anglo-saxonii, se nrudeste cu camuflajul sidiversiunea prin punerea n joc a unei diversitati de mijloace cuprinznd obiectefalse, deplasari false, trafic radio fals, informatii false. Exista o multitudine deexemple de acest fel de actiuni, mai ales n timp de razboi. Una este foarte binecunoscuta: actiunea aparuta sub numele de Omul care nu a existat niciodata".Scopul acestei actiuni a fost de a ascunde zona prevazuta pentru debarcareaaliatilor n Europa, dupa recucerirea Africii de Nord, n iulie 1943. Actiunea

prevedea deturnarea atentiei germanilor de la Sicilia, furnizndu-le, prinmijlocirea unui canal credibil, informatii eronate care sa-i faca sa traga concluziaca viitoarea debarcare se va efectua n Sardinia sau n Grecia. Serviciile secrete

britanice au abandonat n largul coastelor spaniole cadavrul unui fals ofiter destat-major care avea prinsa cu un lant de ncheietura minii o mapa continnddocumente false, sau mai bine zis fanteziste, ntocmite nsa n mod autentic denalte personalitati militare, care acceptasera complicitatea la mistificare.Actiunea a nregistrat un succes deplin. Au favorizat aceasta operatiuneminutiozitatea pregatirii, ambianta psihologica n cadrul careia s-a desfasurat si o

profunda remaniere desfasurata n acea perioada n cadrul conduceriiAbwehrului ceea ce a mpiedicat de buna seama o analiza critica a documentelorfalsificate.

Discreditarea unei personalitati. Pentru discreditarea unei persoane, a uneiorganizatii sau a unor grupuri se porneste de la luarea n considerare a uneimaxime populare ntelepte care afirma ca de unde nu e foc nu iese fum",


21/24

folosindu-se n acest scop metode ca: zvonul, insinuarile, campania de denigrare,folosind interpretari tendentioase ori documente falsificate. Un exempluedificator l constituie afacerea Tuhacevski" (1937), la care participau mai multiactori si care se desfasura pe mai multe etape. Cei trei protagonisti ai afacerii,Salin, Heydrich si Skobalin au actionat n aceasta afacere determinati att de

motive personale ct si de obiective politice. Se construieste un scenariu pe bazade informatii si zvonuri, prin care maresalul Tuhacevski, fost ofiter tarist,comandant cu o mare influenta n rndurile Armatei Rosii, este prezentat ca fiindun vechi agent al serviciilor secrete ale Reichswehrului si ca se pregateste un

pretins complot al generalilor rusi si germani, toate cuprinse ntr-un voluminosdosar. Este greu de apreciat pna la ce punct Salin a fost nselat. Totusi, acestdosar a constituit punctul de plecare a marii epurari din cadrul Armatei Rosii(1937-1938) care va afecta, incredibil, 90% din generali, 80% din colonei siaproape 50% din ofiterii cu pregatire militara sau tehnica superioara.

Crearea nentelegerilor dintre natiuni. Uneori prin dezinformare se mpiedica oapropiere, se dizolva o alianta, se urmareste sa se anihileze influenta pe care omare putere o exercita ntr-un stat oarecare, obtinerea unei rupturi ireversibile.Este cunoscuta operatia afacerea Palmer din Indonezia (1964), care a constituitun remarcabil succes pe plan tehnic nsa cu consecinte finale catastrofale.Terenul de desfasurare a fost foarte bine ales, Indonezia era condusa de

presedintele Sukarno, ce se voia unul dintre cei mai nflacarati purtatori decuvnt ai lumii a treia mpotriva capitalismului si neocolonialismului, si care se

gasea n conflict cu statul vecin Malaysia. Actiunea este declansata de cehi siurmarea perturbarea relatiilor americano-indoneziene. Prin intrarea pe rnd nactiune a unei modalitati specifice dezinformarii, se insinueaza ca W. Palmer,care asigura de 20 de ani importul de filme americane n Indonezia este o naltaoficialitate CIA. Pentru aceasta se folosesc drept canale de informatii:ambasadorul indonezian n Olanda, care lucra pentru cehi, articole mpotriva luiPalmer aparute n Ceylon si Singapore si atacuri ale studentilor mpotrivainstitutiilor culturale americane. Agitatia antioccidentala ntarita si prin

programele unor posturi de radio est-europene (din URSS si Cehoslovacia),mpinge partidul comunist la insurectia din 1965 la sugestia comunistilorchinezi. Reprimarea a fost dramatica: peste 500.000 de comunisti si simpatizantisunt masacrati. Abia peste 20 de ani partidul comunist indonezian si va regasi omica parte din influenta sa de alta data.

Captarea ncrederii unui factor de decizie. Exista cel putin doua modalitati de aactiona asupra unei personalitati sau asupra unui grup mic decizional prin


22/24

intermediul liderului sau. Se poate ncerca, adesea dupa o pregatire care dureazaani, infiltrarea unui agent n anturajul unui factor de decizie sau instalarea luintr-un post ce incumba o mare responsabilitate pentru ca apoi influenta acestuiasa serveasca la reorientarea deciziilor. Se cunosc numeroase exemple reliefndaceasta modalitate care i ntrebuinteaza pe agentii acoperiti ai serviciilor de

informatii. Semnificativa pentru aceasta modalitate a dezinformarii afacereaGuillaume. Serviciile secrete ale R.D. Germania au reusit sa infiltreze pe unuldintre agentii lor n rndurile celor mai apropiati colaboratori ai cancelarului R.F.Germania. n momentul n care a fost demascat, cancelarul Brandy a fost nevoitsa demisioneze si a fost ales noul cancelar H. Kohl.

Protectia mpotriva zvonurilor si dezinformarii ca forme dintre cele maipericuloase ale agresiunii psihologice este o problema a tuturor sau mai bine zis,a fiecaruia dintre noi. Protejarea mpotriva minciunii este, nainte de toate, o

problema de vointa individuala. Este nevoie ca institutiile si organizatiile care auresponsabilitati n domeniul asigurarii psihologice si a securitatii nationale ngeneral, sa actioneze ntr-o asemenea maniera nct sa promoveze valorilenationale si militare, sa le asigure stabilitatea la orice ncercari ce urmarescdiminuarea semnificatiei sau chiar schimbarea acestora.


23/24

***

BIBLIOGRAFIE

1. Barron John, K.G.B., Elsevier - Sequoia, 1975.2. Bauer R.A., Gleicher D.B., Word of mouth communication in The SovietUnion, Public Opinion Quarterly 28, 1964.3. Col. Remus Macovei, cpt. Marius Gheorghescu, sapte reguli de combatere a


24/24

zvonurilor, SMM, nr. 4/2001.4. Colectiv - Istoria militara a poporului romn, vol. I, Ed. Militara, Bucuresti,1984.5. Colectiv, Psihicul si realitatea cmpului de lupta, Ed. Militara, Bucuresti,1979.

6. Coord. Jean Niculescu - Psihicul si realitatea cmpului de lupta, Ed. Militara,Bucuresti, 1979.7. Cosma, M., Protectia psihologica n actiunile militare, Note de curs, Ed.Academiei Fortelor Terestre, Sibiu, 2000.8. D.A. Volkogonov, Psihologhiceskaia voina, Moskva, Voennoe izdatelstvoMinisterstva Oboroni S.S.S.R., 1983.9. G. Durandin, Les rumeurs, multiplicat Lecons de psychologie sociale, Paris,l950.10. I.Gritti-Elle, Le rumeur, Stanke, Ottawa, 1978.

11. nvataturile lui Neagoe Basarab catre fiul sau Theodosie, Ed. Minerva,Bucuresti, 1970.12. J.N. Kopferer, Op. cit..13. Jean Delumeau, Frica n Occident, vol.1, Ed. Meridiane, Bucuresti, 1986.14. Jean-Noel Kapferer, Zvonurile, Ed. Humanitas, Bucuresti, 1993.15. Lt. col. Constantin Hariuc, Protectia mpotriva agresiunii psihologice, Ed.Militara, Bucuresti, 199416. Maurice Megret, La guerre psichologique, Press Universitaires, PressUniversitaires de Frances, Paris, 1960.

17. Maurice Olender - "La Rumeur", Apud Jean-Noel Kapferer, Zvonurile, Ed.Humanitas, Bucuresti, 1993.18. Nicollo Machiavelli, Principele, Ed. stiintifica, Bucuresti, l980.19. Nord Pierre, L'intoxication, Livre de poche, 1971.20. P. Watzlawik si colab. Un logique de la communication, Editions du seuil,Paris 1972.21. Sextus Iulius Frontius, Stratagemata, Apud Actiuni psihologice nconfruntarile militare contemporane, Ed. Stiintifica, Bucuresti, 1980.22. Studii social-politice asupra fenomenului militar contemporan, vol.3, Ed.Militara, Bucuresti, 1974.23. Sun-Tzu, Arta razboiului, Ed. Militara, Bucuresti, 1976.24. Tamotsu Shibutani-Improvised News, A Sociological Study of Rumor, TheBobb-Merril Company, Inc., New York, 1966.25. Xenofon, Viata lui Cyrus cel Batrn, ntemeietorul statului persan, Ed.stiintifica, Bucuresti, 1967.

20560157 Mijloace Si Tehnici de Manipulare

Documents

Transcript of 20560157 Mijloace Si Tehnici de Manipulare