APOSTOLULREVISTA CADRELOR DIDACTICE

Editată de Sindicatul din Învăţământ şi Cercetare NeamţSERIE NOUĂ, ANUL XIXhttp://apostolul.slineamt.ro

iunie2017

num\rul

200

ZIUA MĂRIEI SALE, ÎNVĂŢĂTORUL

Un izvor de resurseeducaţionale…

ecitind articole pu-blicate în „Aposto-lul” – revistacadrelor didactice,editată de SindicatulLiber al Lucrători-lor din Învăţământ

şi Cercetare Ştiinţifică Neamţ – ajunsă,iată, la numărul 200, m-am întors cu gândul,în timp, la începuturi.

M-a impresionat şi m-a bucurat hotărâ-rea iniţiatorilor proiectului de a relua publi-carea acestei reviste a dascălilor, publicaţiecare s-a bucurat de succes în perioada inter-belică. Ca în multe domenii, ultimul deceniual secolului trecut a însemnat nişte ani încare se aruncau punţi peste timp, încercândsă se aducă la lumină experienţe anterioare,să se omagieze eforturile, ideile, munca şisperanţele unor generaţii de dascăli – apos-toli, deschizători de drumuri. Publicaţia, ceare ca membri fondatori pe dragul şi regre-tatul preşedinte al Sindicatului Liber al Lu-crătorilor din Învăţământ şi CercetareŞtiinţifică Neamţ, profesorul Florin Flo-rescu, pe Ştefan Corneanu, Gheorghe Amai-cei şi, nu în ultimul rând, pe DumitriţaVasilca, renaşte în martie 1999, într-o lumenouă, aflată într-o permanentă schimbare şicăutare de identitate şi valori. Nimic nu seputea concretiza, însă, fără eforturile şi per-severenţa Consiliului de Administraţie con-dus de domnul profesor Gabriel Ploscă şifără munca perseverentă şi profesionistă aConsiliului de Redacţie coordonat de redac-torul-şef, domnul Mircea Zaharia.

Oricine răsfoieşte revista înţelege con-tribuţia importantă a publicaţiei la redareaşi comentarea multor evenimente din învă-ţământul nemţean şi din ţară şi are o repre-zentare clară a aportului specific pe caresindicatul l-a avut şi îl are la reconstrucţiaşi afirmarea statutului cadrelor didactice,a specialiştilor în cercetare, a personaluluinedidactic şi didactic auxiliar. Multe idei,propuneri şi acţiuni s-au concretizat înaceşti ani sau au dus la elaborarea unei noilegislaţii în domeniul învăţământului preu-niversitar, al salarizării şi altor drepturipentru această importantă şi omogenăcategorie profesională de care depinde înmare parte progresul şi viitorul Româ-niei. Este impresionant efortul depus de

Tot respectul şitoate aprecierile…

n actuala perioadă,când facebook-ul,whatsapp-ul, twitter-ulşi alte reţele de socia-lizare, precum şi pu-blicaţiile on-line do -mină ca mijloace de

comunicare şi de informaţie, este lăudabil cămai există „ conservatori” care scriu şi dăru-iesc cititorilor publicaţii în format tradiţional.

Un astfel de colectiv „atipic” este cel carese ocupă de editarea Revistei cadrelor didac-tice „Apostolul”, publicaţie patronată de Sin-dicatul Liber al Lucrătorilor din Învăţământ şiCercetare Ştiinţifică Neamţ şi ajunsă, iată, laal 200-lea număr!

Cei care se ocupă de elaborarea acestei re-viste merită tot respectul şi toate aprecierile,având în vedere conţinutul divers al acesteia,cititorii găsind în paginile ei informaţii utile

Bucurieîmplinită!

n om deosebit îmi spu-nea, cu ceva timp înurmă, că s-ar bucuramult dacă vom reuşi săajungem la „Apostolul200”. Şi iată că, „ Apos -tolul 200” a ieşit desub tipar, iar bucuria

s-a împlinit. Nu exagerez însă, dacă spun căfiecare număr al revistei „Apostolul” a fost obucurie pentru cititorii săi dar şi pentru cei care,într-un fel sau altul, s-au străduit ca povestea„Apostolul” să meargă mai departe.

Bucuria „Apostolul” este dată de conţinu-turile valoroase şi actuale, de libertatea deplinăa cuvântului dar şi de profesionalismului mem-brilor Consiliului de redacţie format din: Mir-cea Zaharia, Constantin Tomşa, MihaiFloroaia, Irina Nastasiu, Dorian Radu, DorinDavideanu. Lor, doresc, în primul rând, să le

Prof. Aurel CORNEAPreşedinte de Onoare al FSLI

(continuare în pag. 2)

Preşedinte F. S. L. I.,Simion HANCESCU

(continuare în pag. 2)

Prof. Gabriel PLOSCĂ,Preşedintele Sindicatului din Învăţământ Neamţ

(continuare în pag. 2)

Î UR

„Nu există artă mai frumoasă decât arta educa-ţiei. Pictorul şi sculptorul fac doar figuri fărăviaţă, dar educatorul creează un chip viu; ui-tându-se la el, se bucură şi oamenii, se bucurăşi Dumnezeu”. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

iind numit apostol, dascăl, învăţător, pro-fesor, omului de la catedră i-au fost recu-noscute, măcar declarativ, meritele şi i s-adedicat o zi în care inimile noastre se în-dreaptă spre cei care ne-au vegheat caleaspre devenirea umană.

Munca sa l-a aşezat alături de apos-toli prin sacrificiul dăruirii. Tocmai de

aceea Ziua Învăţătorului nu a fost aleasă întâm-plător; la 30 iunie întreaga creştinătate româ-

nească prăznuieşte Soborul Sfinţilor 12 Apostoli.O zi deosebită care arată curăţenia şi sfinţeniamuncii sale. Alegerea aceasta a fost realizată princonsens de către Asociaţia Generală a Învăţăto-rilor din România, în anul 1927.

Ziua Învăţătorului a fost gândită ca un ra-port pe care şcoala îl dădea familiei şi comunită-ţii. Până la reforma de tip sovietic din 1948,serbarea de sfârşit de an era la 29 iunie, de Sânpetru,iar pe 30 iunie se sărbătorea cu mare fast, pegrupuri de localităţi, Ziua Învăţătorului. Era vre-mea, de mult apusă, în care Preotul şi Învăţătorul

Prof. Liviu Constantin RUSU,Preşedintele Asociaţiei Învăţătorilor Neamţ

(continuare în pag. 4)

F

Eveniment

APOSTOLULPag. 2

INFOCULT r INFOCULT r INFOCULT r INFOCULT r INFOCULT r INFOCULT r INFOCULT

(urmare din pag. 1)

iunie 2017

Un izvor de resurseeducaţionale…

chipa de redacţie de a prezenta cititori-lor comorile din „lada de zestre” a fiin-ţei poporului român – tradiţiile,literatura, perlele de folclor autentic dinŢara Neamţului, cea vegheată de Ceah-lău. Toate acestea s-au regăsit în pagi-nile celor 200 de ediţii ale Revistei

Apostolul. Editorii au ilustrat prin textele pu-blicate numeroasele experienţe inovante şibune practici elaborate de profesori, proiecte,vizite de studiu şi seminarii europene realizatede SLLIPCS Neamţ, o multitudine de Oamenişi ideile lor novatoare.

Istoria recentă datorează multe preseiscrise şi online pentru că aceasta s-a dovedit afi „senzorul” cel mai sensibil al frământărilorsociale, al faptelor mai bune sau mai rele, alsucceselor şi eşecurilor, a judecat şi a decantatîn mare măsură ceea ce merită reţinut, păstratşi valorificat şi a aruncat peste bord lestul ex-perienţelor fără valoare, iar echipa Apostoluluia făcut şi face presă, în adevăratul sens al cu-vântului.

Şi dacă „O fiinţă omenească e un frag-ment din lumea întreagă numită de noi Uni-vers, un fragment limitat în spaţiu şi timp”,aşa cum genialul nostru contemporan AlbertEinstein definea Omul, atunci cei care în viaţalor au scris, au acţionat, au educat oameni, auformat caractere, au înnobilat fragmentul lorde timp şi spaţiu, au dat un loc şi un numesieşi şi generaţiei sale, sunt cei care au con-struit o lume, aşa şi Revista Apostolul a con-struit un Univers de informaţie, cunoaştere şieducaţie în folosul corpului profesoral şi alînvăţământului românesc.

Vă felicit, dragi colegi, pentru muncavoastră şi vă urez La mulţi ani! şi multe edi-ţii valoroase publicate! Doresc echipei re-dacţionale să păstreze cursul verificat de-alungul timpului, calitatea impecabilă a tex-telor şi a prezentării grafice, iar cititorilorRevistei Apostolul – să nu uite niciodată căau la îndemână un inepuizabil izvor de re-surse educaţionale, intelectuale, morale şiculturale!

ein lumea şcolii şi din domeniul sindical,rememorări ale unor personalităţi naţio-nale şi, în special, nemţene, precum şialte informaţii de interes.

Revista cadrelor didactice„Apostolul” este una vie şi utilă, iarautorii articolelor publicate demons-trează că se respectă şi îi respectă pe

cititori.Felicitări tuturor celor care contribuie la

publicarea acestei reviste şi fie ca aceasta săaibă cât mai multe apariţii!

(urmare din pag. 1) (urmare din pag. 1)

Tot respectul şitoate aprecierile…

Bucurieîmplinită!

dulţumesc şi să le urez cât mai multe bu-curii „Apostolul”. Ţin să mulţumescde asemenea, membrilor Consiliului deadministraţie care au găsit, chiar şi învremuri de restrişte, soluţiile prin cares-a asigurat continuitatea apariţiilor re-vistei. Şi nu în ultimul rând, le mulţu-

mesc cititorilor „Apostolului”, fără de care,strădania noastră nu ar avea sens.

La mulţi ani „Apostolului” şi oamenilorsăi!

m

Dar de timp bicentenar, cu iz bretonal după val se sparge demal… aducând cânteculfrumoasei Lorelay ce măatrage înapoi şi mă facesă-mi întind sufletul dinaceste meleaguri bretonespre plaiul meu cel ro-mânesc!

Briza atlantică îmi aduceaer de sărbătoare, de meritat,onorant şi curajos bicentenar alrevistei cu nume predestinat cenu şi-a dezminţit menirea – re-vista Apostolul cea care a pur-tat, prin paginile ei, visareaînaltă a dascălului unui învăţă-mânt ce s-a dovedit performantîn lume, bucuria, durerea, în-verşunarea, talentul manifestatşi cel remarcat...

Această revistă a devenito parte vie, ce mă însoţeştemereu şi atunci când sunt de-parte de casă: fie prin conţinu-tul său, fie prin cuvinteletrimise de mine uneori, astfelcă acel ceva unic şi românescm-a alimentat oriunde eram şipentru asta, mulţumesc!

Despre această revistă auaflat şi profesori din Vannes –Apostolul publicând chiar unmaterial despre învăţământuldin Franţa, semnat de dna. prof.

Simona Niculescu de la Cole-giul Sacré Coeur – dar au aflatşi mulţi alţi români stabiliţi aicisau iubitori de noi, după cene-au cunoscut mai bine.

Iată de ce, în Darul meuvoi introduce şi câteva urări dinpartea acestora:

Prof. Niculescu Simona:La mulţi ani şi apariţii la fel deplăcute pentru încă un bicente-nar, cel puţin!

Dr. Jean Pierre: Deuxcents ans?! C’est la preuve del’éternité culturelle de vous!Joyeux anniversaire! (domnuldoctor îndrăgeşte mult Româniadupă ce a cunoscut-o prin ro-mâni de aici şi chiar şi-a dat fiulsă studieze medicina la Cluj).

Draga mea revistă Aposto-lul, Marquez spunea că „viaţanu este ce ai trăit, ci ce-ţi amin-teşti că ai trăit şi cum ţi-o amin-teşti pentru a povesti” şi deaceea îţi mulţumesc pentruamintiri, numeroase şi pre-ţioase, sensibile ca bobiţele derouă înşirate discret pe pânzade păianjen a copilăriei!

Revista Apostolul, nucleual generaţiei sufletiste, a repre-zentat pentru trăirea, gândireaşi viaţa dascălilor ce au luminat

arzându-şi combustibilul vieţiipentru menirea celor timp dedouă secole, cea mai impor-tantă grupare prin viziune,scriitură şi atitudine, coagulatăîn jurul unor proiecte şi aspira-ţii comune, condusă cu price-pere şi tact de cei ce au păstoritColectivul redacţional de-a lun-gul timpului.

Mulţumesc Colectivuluiredacţional ce a făcut să aparăaceastă revistă de-a lungul atâ-tor ani şi, uneori, în vremurigrele! Mulţumesc celor ce aucitit, au scris şi au crezut şi încămai cred în ea!

Există oameni ce intră înviaţa ta şi rămân o perioadă decâţiva ani, lăsându-şi amprentaasupra unor decizii ce vor filuate în viaţă. Mai mult, aceştioameni sunt şi parte a unei te-melii solide în construcţia ta caom, cu tot ce presupune ea. Ima -ginea acestora nu se va ştergeniciodată din memoria noastră,aşa cum va rămâne şi această re-vistă cu oamenii ce au slujit-o!

La mulţi ani, revisteiApostolul şi oamenilor săi!

Prof. Niculina NIŢĂ10 iunie 2017, Vannes, Franţa

V

Eveniment

APOSTOLUL Pag. 3

INFOCULT r INFOCULT r INFOCULT r INFOCULT r INFOCULT r INFOCULT r INFOCULT

iunie 2017

Revista„Apostolul”,

la ceas aniversarApostolul”, revista cadrelor didactice dinjudețul Neamț, aniversează pe 30 iunieapariția celui de-al 200-lea număr careface parte din seria nouă, odată cu ZIUAÎNVĂŢĂTORULUI.

Realizatorii ei sunt: neobositul re-dactor-şef, Mircea Zaharia, căruia îi do-resc din suflet multă sănătate, aceeași

putere de muncă și să aibă parte numai de bu-curii, împreună cu întreg Consiliul de redacție,colaboratorii și cititorii ei.

Dacă vrem să vorbim despre revista noas-tră, o să observăm că istoria ei este strâns legatăde istoria Asociației Învățătorilor din România.În 1898 a fost organizat la Ploiești primul Con-gres al Învățătorilor din toată țara. A urmat or-ganizarea secțiilor pe județe, iar la Piatra-Neamț, sub denumirea de „Asociația Generalăa Învățătorilor din România” a luat ființă„secția județeana Neamț”, în anul 1912.

În măsura în care dascălii aveau tot maimult sentimentul de castă, cu misiunea nobilăa luminării neamului, se simțea, tot mai multnevoia unei publicații pentru ca oamenii școliisă scrie și să-și spună cuvântul. Astfel, în no-iembrie1934, la Piatra-Neamț, un colectiv dedascăli inimoși a scos revista APOSTOLUL, orevista profesională a cadrelor didactice. Ea aapărut între 1934 şi 1944. În 1999, domnulMircea Zaharia, împreună cu Florin Florescu,Dumitrița Vasilca, Gheorghe Amaicei, ȘtefanCorneanu și toți ceilalți, s-au gândit să facă dinnou revista. Și au făcut-o. Cu aceeași respon-sabilitate ca cea a înaintașilor noștri, cu aceeașidragoste, cu aceeași pasiune. O revistă a cadre-lor didactice nu este un moft și nici o joacă. Eun loc serios, stimulativ intelectual, capabil săne adune și să dea culoare și sens muncii noas-tre. Ceea ce îi dorim să facă în continuare, încă200 de numere! La mulți ani!

Profesor Gheorghe AMAICEI, Președinte de Onoare

al Asociației Învățătorilor Neamț

La mulţi ani dragii mei, colegi, dascăli!untem de 36 de ani împreună şi eu încă num-am plictisit. Iubesc această activitatecare îmi permite să mă apropii zilnic deprezent, modelând viitorul. Câtă respon-sabilitate enormă pe umerii noştri! Deaceea, ca şi voi intru în clasă zâmbind, lă-sând la uşă durerea de spate sau febra co-

pilului sau lipsa banilor şi dăruiesc. Vămulţumesc că sunteţi alături de mine mereu. Aufost clipe când nu mai aveam puterea să şterg ur-mele bocancilor, dar m-am uitat la voi şi am în-ţeles că durerea rafinează trăirea şi cei adevăraţiînving. Mi-au fost puse la încercare principiile şivalorile, dar am simţit că nimic nu le poate clinti.Sunt adânc impregnate în fiinţa mea pentru a leputea transmite mai departe. M-am întrebatuneori de ce mai stăm şi nu ne găsim altceva defăcut. Răspunsul a venit a doua zi când am văzutochii copilului bucuros că a înţeles. Uneori sufăr,aşa cum v-am văzut pe toţi, că suntem margina-lizaţi, uitaţi, lipsiţi de stima pe care orice DAS-CĂL o merită. Mergem înainte. Nu este o

meserie simplă, este o activitate complexă carenu se termină la ora 16. Da, avem vacanţe lungi,dar nu ne putem permite să plecăm prea departe.„Leagă capra departe de par ca să aibă impresiacă este liberă.” Cam aşa suntem noi trataţi.

Zâmbim, ne implicăm, empatizăm, căutămsoluţii şi metode. Anii trec. Cu sau fără promi-siuni noi intrăm în clasă şi împărtăşim, transmi-tem atitudini şi modele generaţiilor viitoare, nepunem amprenta pe neamul românesc.

Să ne ajute Dumnezeu să fim sănătoşi, latrup şi la suflet!

Să avem puterea de a accepta toate provo-cările!

Să putem păstra în suflet necondiţionat dra-gostea pentru aceşti copii, distorsionaţi sufleteştede societatea net-ului!

Să ne păstrăm demnitatea şi delicateţea!Să rămânem DASCĂLI!La mulţi ani, dragii mei colegi!

Prof. Sabina STĂNESCU

u admiraţie şi respect amapreciat, la apariţia fiecă-rui număr, eforturile sus-ţinute pe care le depuneColectivul de redacţie alRevistei APOSTOLUL,reînfiinţată din 1999,adăugând astfel la exis-

tenţa sa anterioară, încă douădecenii de activitate consacratăşcolii naţionale, dar mai ales ti-nerelor generaţii din judeţulNeamţ.

Evident, organizatorii şiredactorii şi-au propus să asi-gure constant dezbaterea com-plexelor probleme aleînvăţământului din acest judeţ,dar şi, în genere, ale învăţă-mântului românesc în etapaactuală, oferind opinii şi soluţiila multe dintre preocupărilecadrelor didactice, ale elevilorşi chiar ale familiilor acestora.Pentru toate preocupările şirealizările menţionate, se cuvinadresate felicitări editorilor,colectivului redacţional, cola-boratorilor şi tuturor celor care

au sprijinit activitatea revistei.Pentru că am lucrat la Li-

ceul Pedagogic din Piatra-Neamţ cu mulţi ani în urmă(1969-1975), pregătind o primăpromoţie de învăţători şi educa-toare, după ce această presti-gioasă instituţie de învăţământ

şi-a reluat activitatea şi a oferitdin nou judeţului şi ţării absol-venţi cu înaltă ţinută profesio-nală şi morală, când am avutprilejul de a mă revedea cu fo-ştii mei elevi, am constatat în-totdeauna cu plăcere rezultateletemeinicei lor pregătiri, reflec-tate uneori şi în paginile revis-tei noastre. Este tot atât deadevărat că, uneori însă, cu sur-prindere, am putut afla şi reali-tatea că Revista Apostolul nueste încă sprijinită, de toţi fac-

torii responsabili (profesionalişi administrativi), spre a ajungeîn toate unităţile şcolare dinjudeţ. Consider că acest fapt arfi mai mult decât necesar, asi-gurându-se măcar un singurexemplar pentru biblioteca fie-cărei şcoli, deoarece este o pu-blicaţie care dezbate şi reflectă,cu acurateţe şi competenţă, pro-blemele stringente ale şcolii şisocietăţii româneşti, aflate într-unfiresc şi necesar proces de re-formă şi transformare.

Cu speranţa materializăriiacestui deziderat, nutrit proba-bil de fiecare dintre cadrele di-dactice conştiente de misiunealor, închei reluând urările denoi succese adresate REVIS-TEI, Colegiului redacţional şituturor colaboratorilor, pentrucontinua creştere a calităţii pu-blicaţiei şi a interesului cadre-lor didactice pentru aceasta.

12.06.2017

Prof. Coralia-LetiţiaBUNGHEZ

C

„O sincerăurare

S

Eveniment

APOSTOLULPag. 4

Arte şi meserii r Arte şi meserii r Arte şi meserii r Arte şi meserii r Arte şi meserii r Arte şi meserii

iunie 2017

nvăţătorule! aşa îşi începeauapostolii şi ucenicii cuvânta-rea, rugămintea, chemarea.Aşa îşi declamau discret cre-dinţa, îşi declinau intenţiile,îşi traduceau speranţa, mijlo-ceau minunea, alinau dure-

rea... Astfel îşi cultivaucompasiunea, dragostea şi adevărullor, urmându-şi inima, schim-bându-şi soarta, provocându-şi des-tinul.

Şi tot astfel, cu „Doamna învă-ţătoare...!” şi „Domnule învăţător….!” mii şi mii de mici ucenici reiauzilnic, timp de zece luni pe an, dedouă mii de ani încoace, rugăminţi,

speranţe, chemări, intenţii, în con-strucţii moderne cu cds, wifi, sen-zori şi sisteme integrate desupraveghere, security şi catering,

before şi after, laboratoare şi reţele,dar cu aceleaşi fine şi laborioase ac-ţiuni ale unor resorturi sufleteşticare leagă un om de un alt om, o po-veste de altă poveste...

Dacă prima piatra e pusăstrâmb, atunci peretele va fi strâmbpână sus, aşa spune un vechi pro-verb persan. În educaţie, responsa-

bilitatea contează înainte de toate.Se vorbeşte adesea despre cei

şapte ani de acasă. Ceilalţi minimdoisprezece de la şcoală, corectează

– completează cred, de cele maimulte ori, pe primii şapte. Cu grijă,cu discreţie, cu responsabilitate. Şiconstruiesc apoi, ceas cu ceas, fun-damentul profesionistului de maitârziu. Cu dragoste, cu iubire.

„Daca dragoste nu am, nimicnu sunt” spune Sf. Ap. Pavel, iarDascălii, în calitatea lor de oameni

care mişcă stelele şi sorii, îşi oferăinima gratuit, investind iubire pen-tru ca ea să rodească iubire în sufle-tele încredinţate spre creştere şişlefuire.

Vă invit aşadar să celebrăm cubucurie şi preţuire pe cei ce însoţesccopiii, într-o lume adesea strâmbă,cu răbdare şi cu dragoste, pe caleaCUNOAŞTERII, spre ADEVĂR,BINE şi FRUMOS, încredinţându-ne pe noi înşine, aşa după cum În-văţătorul a spus „În lume aveţinecaz, dar îndrăzniţi: Eu am învinslumea”

Prof. Cristina S. PETRARIU

Î

ZIUA MĂRIEI SALE, ÎNVĂŢĂTORULrau „feţele cetăţii întoarse către Dumne-zeu”. Asta însemna tradiţie, o „tradiţie” pecare o strigăm pe toate drumurile, dar pecare o călcăm cu barbarie, cu sau fără bunăştiinţă.

De ce a fost nevoie ca dascălilor să lise dedice o altă zi? (5 iunie!!!) Poate, cre-

dem noi, tocmai pentru a i se pierde „urma”.Educatoarele, învăţătorii şi profesorii tre-

buie sărbătoriţi atunci când se încheie un par-curs, la sfârşitul anului şcolar. Această zi trebuiesă rămână un simbol care să ne adune în jurullui, momentul în care să fim noi înşine, grădi-nari de suflete umane, semănătorii de adevăr şidreptate. În această zi trebuie să susţinem, săapărăm specificul naţional, valorile tradiţionaleromâneşti.

Astăzi suntem departe de a-i acorda acesteizile importanţa pe care o merită. O umbrim poli-tic şi ne-am pierdut inocenţa de a vorbi cu dragdespre dascălii noştri. S-au răcit vremurile, ne-amîndârjit în preocupări şi construim simboluri lip-site de educaţie. Chipul învăţătorului e etern ace-laşi, e viu dar îl ascundem undeva în mormanelede amintiri inutile ale maturităţii. Te întorci la elcând îţi este greu, când ai nemulţumiri, când vreiun umăr pe care să plângi, când îţi cauţi calea şirostul. Apoi lucrurile se îndreaptă, îţi găseşti ros-tul, învăţătorul rămâne în urmă. Te veghează, teurmăreşte în tăcere. Tu ştii că este acolo, îl simţi,îi duci o floare de ziua lui, apoi îl suni, apoi tegândeşti că ar trebui să-l suni, apoi devii preaocupat, prea important. El este trecutul, tu viito-rul. Te mai gândeşti la el din când în gând. Ar tre-bui să-l cauţi, este slab, bolnav. Nu i-a rămasdecât recunoştinţa din inima ta. Nu în fiecare zi,dar măcar astăzi, să ne amintim cu drag de învă-ţătorii noştri, de cei care trudesc să risipească în-tunericul şi dihonia dintre noi.

Ziua de 5 iunie a trecut. Nici MinisterulEducaţiei, nici alte instituţii abilitate ale statuluinu s-au grăbit să acorde cadrelor didactice şi ele-vilor, premii, distincţii, medalii sau titluri onori-fice, aşa cum stipula inutila lege din 29octombrie 2007.

Cu ocazia adevăratei şi singurei Zi a Învă-ţătorului, 30 iunie 2017, vă rog să-mi permiteţica în calitate de om al şcolii cu ceva vechime, decoleg, de părinte, să acord tuturor celor care tru-desc în învăţământul românesc, colegilor noştriurmătoarele distincţii:

- Medalia de aur pentru fiecare zi în care aţiintrat în clasă, fabricată din strălucirea de aur ceizvorăşte din ochii fiecărui copil pe care l-aţieducat şi care a reuşit în viaţă;

- Medalia şi Ordinul în grad de cavaler alrăbdării, perseverenţei, fermităţii şi optimismuluinelimitat cu care vă îndepliniţi menirea binecu-vântată;

- Ordinul „Recunoştinţa părinţilor”, a celorcare ne ajută dar şi a acelora care au uitat că pro-prii lor copii sunt încă elevi;

- Artist emerit al planificărilor, proiectelordidactice, şedinţelor, comisiilor, concursurilor,referatelor, tezelor şi extemporalelor, portofolii-lor, cursurilor de formare, parteneriatelor, proto-coalelor, serbărilor, excursiilor, statisticilor,dosarelor...

- Maestru al lecţiilor bine făcute.Dar cea mai frumoasă distincţie (inspirată

din legislaţia fraţilor basarabeni) este cea deMEŞTER – FĂURAR (de oameni adevăraţi, îm-pliniţi profesional şi personal, sănătoşi la minteşi trup).

Şi totuşi va fi şi o altfel de premiere, chiarde Ziua Învăţătorului: Sindicatul din ÎnvăţământNeamţ şi Asociaţia Învăţătorilor din JudeţulNeamţ acordă şi în acest an Premiile RevisteiApostolul. Manifestarea se vrea un simbol al so-lidarităţii dintre cele două organizaţii ale cadrelor

didactice din judeţul nostru şi un omagiu aduscolegiilor a căror vrednicie a trecut dincolo declasa sau şcoala unde muncesc.

Este şi momentul când ne vom sărbători şiRevista noastră. Apariţia numărului 200 al Apos-tolului, serie nouă, este o performanţă pe care pu-ţine publicaţii au reuşit-o. Mulţumim tuturorcelor care susţin scrierea, editarea şi tipărirea re-vistei noastre, număr de număr: o echipă de pro-fesionişti care iubesc ceea ce fac, care dau sensşi perspectivă revistei.

La mulţi ani şi la cât mai multe numere. Săveghem ca Apostolul să rămână o revistă senină,liberă de orice oficialitate, de orice înrâurire po-litică, precum şi de orice spirit de grup şi ambiţiideşarte, aşa cum îşi doreau primii redactori, la1934. Să lucrăm împreună ca Apostolul să ră-mână o publicaţie vie, densă şi interesantă.

În momente grele pentru Ţară şi pentru ro-mâni (aprilie 1940) un învăţător nemţean scria înRevista Apostolul (an VI, nr. 3-4): Toţi uniţi substeagul „Asociaţiei”(Învăţătorilor) şi strânşi înjurul revistei”Apostolul”, revista asociaţieinoastre, învăţătorii vor şti să fie un corp de elită.Este un îndemn la solidaritate pe care îl rostim şiastăzi: Să fim uniţi, să fim puternici şi plini deconvingere că numai împreună vom răzbate.

Cu respect, vă felicităm şi vă dorim sănă-tate, linişte şi pace în suflet!

e

(urmare din pag. 1)

Apostoli din Apostolndepărtarea face inima dulceagă, o mai leagănă în neuitări de tinereţe nemţeană şi însingu-rarea, efect inevitabil, croieşte poteca spre propriul desiş, singura fundătură sublimă, doldorade cuvinte forfotitoare până la fixarea momentului unic pentru care sunt poftite. Salut numărulbicentenar al apariţiilor Apostolului, ne prinde răscopţi, dar îl prindem! Sanctificat, ieşit dintimpul nostru, auzi-l cum amestecă glasul lumilor, citeşte-l cum decupează chipuri de corifeiapostolici din pelerinajul interior al cuvântului.

Domnului Eduard Covali îi citeam odată, la telefon, repezeala unei Invitaţii la dans. Îisimt răsuflarea din piruetele vorbei şi-l aud: Dumneavoastră puteţi dansa în cuvânt... Nu ştia

că aşterne leagănul Sonetelor pe care le-a şi lansat.Altă dată, la o întâlnire de redacţie în vederea ediţiei postdecembriste a Apostolului, mă întreabă

Mircea Zaharia: Nu vrei şi tu rubrică, Fata Moşului? şi mă întreb ce s-ar fi făcut Apostolul fără ne-tulburata tinereţe de jurnalist a Moşului. Îl felicit pentru frumuseţea spiritului de la 70 şi pentru na-turaleţea dintotdeauna, crescută din sinea suverană, neatinsă de orgoliul căţărăciunii.

De curând, luându-ne prelungitul rămas-bun dintr-o duminică desprimăvărată, rog pe amiculprofesor, scriitor şi gazetar Constantin Tomşa, celălalt ventricul al Apostolului, să pupe muntele dinparte-mi şi numai ce-aud: Pentru asta, las pe nevastă-mea, că-l vede mai bine...

Din darul lacrimii înnobilate de şagă, al harului înţeleptei cunoaşteri, au crescut generaţii...La Mulţi Ani, Apostol cu Apostoli, oriunde v-aţi afla!

Elena VULCĂNESCU

Î

Celor ce mişcă stelele şi sorii…

Eveniment

APOSTOLUL Pag. 5

Omagiu primei mele învăţătoare

iunie 2017

iua de 30 iunie, sărbătoarea tradiţională a dăscălimii, capătă an dean noi dimensiuni şi trezeşte în mine amintirea vremurilor de altădată, motiv pentru care aduc astăzi un omagiu primei mele învăţă-toare, ANETA MANOLIU din Şcoala Ceahlău.

S-a născut în anul 1908 în satul Răpciuniţa din comuna Ceah-lău, fiind unul din cei 13 copii ai familiei Gheorghe şi Maria Ciu-canu. Locul naşterii sale, bogat în păduri şi păşuni, este dăruit de

Dumnezeu şi de reformele regelui Ferdinand, cu terenuri arabile în luncaBistriţei, iar mai apoi, după al doilea război mondial, cu parcele de păşunişi fâneţe sub muntele Ceahlău.

Aneta s-a remarcat repede dintre copii familiei, având calităţi fiziceşi intelectuale deosebite, motiv pentru care tatăl său a trimis-o la Gim-naziu la Hangu, pe care îl absolvă cu note foarte bune, primind recoman-darea să-şi continue studiile. Familia a susţinut-o material pentru a învăţala Şcoala Normală Pedagogică din Bacău ca să devină învăţătoare. Tâ-năra absolventă, proaspăt şcolită, vine acasă unde profesează la maimulte şcoli din comunele de pe Valea Bistriţei: Bistricioara, Galu, Taşca,Ceahlău, urmându-şi soţul care era notar. După 1954, este numită învă-ţătoare la Ceahlău, care în acea vreme era reşedinţă de raion, iar mamamea, ca să mă mai adune de pe drumuri, hotărăşte cu învăţătoarea să mădea la şcoală în clasa I, chiar dacă aveam şase ani şi câteva luni. Nu în-cerc să o îmbrac în straie de geniu, dar prima mea învăţătoare avea ochii

căprui pătrunzători, era tânără, frumoasă, înaltă, cu o voce cristalină,cins tită, iubită şi pricepută să ne pună condeiul în mână şi să aibă răbdarecu noi, copii veniţi să dea piept cu literele şi cifrele. Era o învăţătoaremotivată de vocaţie care, chiar dacă nu a fost binecuvântată de Dum-nezeu cu proprii copii, a ştiut să trăiască pentru alţii şi să dea străluciresplendidei şi celei mai de sus alcătuiri a lui Dumnezeu, numită OM.(...)

La lectură, doamna învăţătoare nu ne spunea numai poveşti cu feţifrumoşi şi Ilene Cosânzene, ci ne povestea neîntrecut de frumos legen-dele Ceahlăului, (Panaghia, Dochia, Turnul lui Budu, Căciula Doroban-ţului, Piatra cu Apă sau a Gardul Stănilelor), care sunt emblemeleţinutului nostru de care suntem foarte mândri şi la care ne raportămmereu, oriunde am fi. Aşa a fost învăţătoarea noastră ANETA MANO-LIU, care indiferent unde a funcţionat, s-a întors de fiecare dată la poaleleCeahlăului, locuind într-o casă modestă. Acolo s-a stins în linişte, dem-nitate şi seninătate, aşa cum a trăit până la venerabila vârstă de 88 de ani,cu visurile împlinite de femeie adevărată, lăsând pentru urmaşi un numeapreciat şi cinstit de toţi cei care i-au fost în preajmă. Închei, exprimându-mi,şi pe această cale, recunoştinţa faţă de „Măria Sa” învăţătoarea care afost primul meu model ce a rămas întipărit ca o icoană în memoria mea.

Prof. Tatiana ANTONOVICI

Z

Dragă Domnule Învăţător,

ste 30 iunie, Ziua Omului de la catedră. ADumneavoastră. A mea.

Aş vrea să vă spun acum, la ceas ani-versar, cât de mult aţi însemnat pentrumine. Sunteţi, de jumătate de secol, plecatDincolo şi e tare târziu.

În noaptea aceasta, când vă scriu, potluneca însă cu gândul înapoi, cu mult în-

apoi, când Dumneavoastră eraţi încă Aici, eraţitânăr şi deschideaţi uşa unei clase cu prichindeisperiaţi de sălile înalte, de băncile grele din lemn,de tocurile cu peniţe ascuţite, de călimara pătră-ţoasă de sticlă, de castanii atât de înalţi, din curteaşcolii, încât păreau că împung cerul.

Un singur bărbat cadru didactic era în şcoalamea şi acela a fost Domnul meu, Domnul nostru.

Sunt atât de multe lucruri pe care le-am uitat… nu mai ştiu când şi cum am trecut de la liniuţela bastonaşe, de la adunare la înmulţire, dar audcu claritate glasul Dumneavoastră de la o lecţiedemonstrativă de cerc pedagogic.

Era o lecţie de muzică şi era primăvară. Prinferestrele înalte se vedeau candelabrele albe alecastanilor tivite cu verdele frunzelor-umbrelă.Dacă închid ochii şi mă concentrez, vă şi văd lacatedra masivă, cu diapazonul la ureche, intonândcu o mlădiere a vocii care amintea de foşnetul pă-durii: Ghiocel ce creşti pe coastă/ Cu plăpândefoi/, Vântul, gerul te adastă/ Ce-ai venit la noi,/Vântul, gerul te adastă/ Ce-ai venit la noi ...

Şi aşa m-a prins atunci o jale de ghiocelulacela nefericit pe care-l aşteptau vântul şi gerul,că am început să plâng… V-aţi uitat la mine miratşi mi-aţi făcut un semn discret de încurajare, careînsemna: „Las´ c-o să fie bine, hai cântă!” Vă maiaduceţi aminte, Domnule Învăţător? Mi-aţi şterslacrimile cu o privire caldă, de catifea şi am cântatcu ceilalţi, în cor, ca să vadă domnii veniţi în ins -pecţie cât de grozavi suntem noi (!). Mai târziuam înţeles, Domnule Învăţător că şi Dumnea-voastră şi eu eram ghiocelul acela care mai binestătea ascuns, decât să iasă la lumină, la lume, învânt şi ger.

Nu cunosc textul hiturilor de azi, nici a celorde ieri, dar cântecul acela cu linie melodică sim-plă nu l-am uitat niciodată, pentru că s-a topitatunci, prin clasa a II-a, în toată fiinţa mea şi apoia crescut odată cu mine.

Numai învăţătorii pot face asemenea lucruride mirare cu şcolăreii. Ei sunt binecuvântaţi săpună pecete nouă pe sufletele copiilor.

Dar întâmplarea, care m-a marcat pentrutoată viaţa, a fost alta şi nu s-a petrecut la şcoală.Pentru mine a fost un fel de minune. Ba nu un fel,ci o minune adevărată! Eram bolnavă. De vreodouă săptămâni stăteam acasă. Temperatură. In-jecţii. Frisoane. Pastile. Rău. Şi în mijlocul aces-tui Rău – Binele! Într-o după amiază frate-meumai mic intră vijelios şi-mi spune precipitat: VineDomnul tău să te vadă. E în curte! M-am ridicat

cu greu în picioare, pitind termometrul cu multelelui grade Celsius, mi-am aranjat cămăşuţa denoapte boţită, transpirată şi în pragul uşii aţi apă-rut Dumneavoastră. Ca la şcoală stăteam drepţi,lângă pat, că vine Domnul, doar că eram desculţăşi tremuram de bucurie apoi, ... nu mai ştiu. Amleşinat. Emoţie? Boală? Ambele? Pot să vă spuncu mâna pe inimă că a fost mi-nu-nat! Cândmi-am revenit stăteaţi alături de mine şi am simţitpe creştet mâna Dumneavoastră mângâietoare, cuuşor miros de tabac.

Era atâta dragoste-ocrotitoare în gestul acelacald-învăluitor, încât mă simţeam apărată de orice

rău de pe lume. Înseara aceea, cândmi-am spus rugă-ciunea, i-am mul-ţumit Lui căm-am îmbolnăvitca să pot trăi mo-mentul neperecheîn care un dascăl,fără copii, a expri-mat printr-un gestdelicat iubirea faţăde copii altora.

Domnul meuÎnvăţător fără pe-reche, pentrumine aţi fost „pia-tra din capul un-

ghiului”, de aceea v-am călcat pe urme, sperândca măcar pentru unul dintre elevii mei să fiu ceeace aţi însemnat Dumneavoastră pentru mine.

Când, la rându-mi, am ajuns dascăl am aflatînsă că Domnul meu „a făcut copii” doar din su-flet şi cu suflet, pentru că alături de C. Luchian,V. Scripcaru, M. Stamate, I. Rafail şi M. Avăda-nei, alţi învăţători vizionari, aţi pus „piatra de că-pătâi” a revistei Apostolul care se află acum lanumărul 200.

Două sute!!!Domnule Învăţător, oamenii şi revistele se

construiesc trudnic, în timp şi seamănă cu arhi-tectul! Adică sunt frumoase! Iată, suntem aici,acum şi datorită Dumneavoastră, încercăm să de-venim cum ne-aţi visat.

Ştiţi, prin gimnaziu, când am început să ci-tesc mai mult, am aflat de Domnul Trandafir allui Sadoveanu, dar eu vă aveam pe dumneavoas-tră, aveam deja Domnul meu Trandafir, care senumea Vasile Gaboreanu.

Nu ştiu dacă până Acolo, Sus, a ajuns vreunserviciu poştal să vă aducă o diplomă, pentru că,anul trecut, la prima ediţie a Premiilor RevisteiApostolul, am primit eu o diplomă pe care v-amdedicat-o şi expediat-o chiar în momentul decer-nării. Aşa mi s-a părut drept, pentru că nu ştiucum se face, dar Dumneavoastră, eu şi ghioceluldin cântecel suntem una, deci merităm în aceeaşimăsură diploma. Şi să ştiţi că la noi s-a gândit totun fiu de învăţător, M. Z., şi că Acolo, pe lângăDumneavoastră se află şi tatăl lui.

În încheiere, vă rog să spuneţi tuturor dască-lilor de Dincolo, că noi, cei de Dincoace, le mul-ţumim pentru nesfârşita răbdare şi îngăduinţă,pentru generozitatea de a da celorlalţi tot sufletulşi pentru că au avut puterea să înţeleagă că învă-ţătorii sunt proiecţii mici ale Învăţătorului Mareşi de aceea sunt nepereche.

Cu neştirbitul respectal discipolului faţă de mentor,

Profesor, Monica M. CRISTEAP.S. * Domnule Învăţător pe ghiocel l-aţi întâlnit?

E şi el Dincolo?* Am să-i sugerez lui nenea Mircea să

acorde, anual, un premiu special şi celor caremeritau să primească o astfel de recunoaştere,dar au plecat în stele înainte de prima ediţie aPremiilor.

Domnului meu,în Eternitate

E

Lecţia de istorie

APOSTOLULPag. 6iunie 2017

parţinând celei mai strălucite promoţii (1898)a Şcolii Normale „Vasile Lupu” din Iaşi, con-tinuatoare a vestitei „Preparandale” ce l-aavut cândva director pe Titu Maiorescu şieminent elev pe Ion Creangă, învăţătorul Ne-culai Stoleriu a fost unul dintre cei mai deseamă reprezentanţi ai vestitei generaţii ha-retiste de apostoli dedicaţi trup şi suflet vita-

lizării satului românesc.Deşi născut în Călineşti-Botoşani (14 sept.

1878), dragostea de munte, de munteni şi straiul lorpopular, născută în parte şi datorită prieteniei legateîncă din prima zi de institut vasilian (15 sept. 1893)cu colegii Simion T. Kirileanu şi Petru Gheorgheasa,l-a făcut să îşi dorească un post pe valea Bistriţei şi,mai ales, în comuna de obârşie a celor doi (Broş-teni-Neamţ, astăzi – judeţul Suceava). Aici a şi dăs-călit în primii trei ani după absolvire, în şcoalaînnobilată nu doar de efemera şi buclucaşa contem-poraneitate cu caprele Irinucăi, ci, mai cu seamă,prin harul unor Nicolae Nanu (1840-1851) şi MihaiLupescu (1884-1898).

Membru fondator al Asociaţiei Generale a În-văţătorilor şi Învăţătoarelor (1902), ctitor de publi-caţii pentru lumea satelor (Almanahul Învăţătorilor– 1901; Calendarul Gospodarilor Săteni – 1904;Răvaşul Poporului – 1907; Vestitorul Satelor –

1912), ca şi de structuri asociative menite a contri-bui la emanciparea ţăranilor („Avem două arme deluptă: lumina cărţii şi cooperaţia” – afirma el ade-sea), Stoleriu s-a bucurat de o largă şi caldă pre-ţuire, vecină uneori cu divinizarea. „Minunile” pecare le-a făcut la Baia, fosta cetate de scaun a Mol-dovei, ce ajunsese, după chiar cuvintele sale din anulinstalării (1904), un sat la fel de amărât precum Să-răcenii lui I. Slavici (vezi Popa Tanda) l-au întipăritapoi, în conştiinţa mai multor generaţii de norma-lişti, drept personificarea superlativă a „învăţătoru-lui apostol”. Nu-i de mirare, aşadar, că este„singurul dintre învăţători care s-a bucurat de mareacinste de a i se închina de către foştii săi colegi şicolaboratori un volum omagial de mari proporţii şisingurul în memoria căruia s-a ridicat, până în 1989,un bust în faţa şcolii” pe care a slujit-o [Ambele eve-nimente au fost prilejuite de comemorarea a 20 deani de la moartea sa (vezi în: Liceul Pedagogic „Va-sile Lupu” din Iaşi. 1855-1980, red. coordonator:Vasile Uglea, Bucureşti, s.n., 1981, p. 320)].

Şi, cum a fost considerat, prin excelenţă, un„om al faptei şi al pildei”, enumerăm din multelerealizări în plan cultural-educativ şi social-econo-mic: 1. Casă de sfat, după modelul cercurilor de lec-tură şi şezători din Ardeal; Cercul „DeşteptareaSătenilor”, întru trezirea gustului de a citi şi editarea

unor publicaţii pentru săteni; teatru popular; biblio-tecă; societate corală pentru tineret. 2. Bancă po-pulară, întru descurajarea cămătăriei; cooperativăde producţie şi consum, pentru consolidarea miciiindustrii ţărăneşti; societate de cumpătare, pentru amodera producţia şi consumul de alcool; obşte dearendare, în contra cupidităţii arendaşilor; coope-rativă de dogărie; cooperativă de pitărie [brută-rie].

Pilduitor s-a comportat N. Stoleriu şi pe front,refuzând ferm „şansa” de a fi repartizat într-un postmai ferit: „Sunt totuşi fericit, sunt mândru că voipune o cât de neînsemnată piatră şi la edificiul Ro-

mâniei Mari. Şi dacă în vârtejul luptelor îmi va fisortit – cum am presentimentul (subl. noastră) – săplec DINCOLO, unde nu este durere, nici suspin, civiaţă fără de sfârşit, voi fi ACOLO cu atât mai fe-ricit, mai mândru de partea ce am luat şi eu la reali-zarea visului de veac al Neamului” (din scrisoareaadresată profesorului Ioan Mitru, director pe atuncial Şcolii Normale „V. Lupu”).

A fost smuls pentru totdeauna dintre cei cărora,cu dragă inimă, le-ar fi dat oricând şi viaţa (soţie,elevi, colegi, săteni şi camarazi de arme) de fulge-rarea unui glonţ vrăjmaş ce l-a lovit în cap pe mun-tele Rusca, în seara zilei de 12 septembrie 1916,într-unul din primele asalturi din Munţii Călimani.Extrema încrâncenare a acelor lupte a făcut ca, dinpăcate, corpul să nu-i mai poată fi recuperat…

Din osteneala exemplarei sale vieţi, curmate înprag de 38 de ani, rămâne vie, peste atâţia ani, şi-această veritabilă scrisoare de învăţătură, trimisă în1901 unui coleg ce încă bâjbâia prin lumea celor că-rora trebuia „să le dea lumină”:

„Învăţătorul, mai înainte de orice, e chemat săfie învăţător al copiilor. Şi după chipul cum îşi vaîndeplini această datorie, va fi judecat şi apreciat.

Ţăranul ţine cu toată inima ca odraslele lui,odată trimise la şcoală, să înveţe carte. Cine credecă ţăranul nu iubeşte cartea şi nu-i preţuieşte foloa-sele, nu-l cunoaşte pe ţăran.

Ţăranul are tot respectul pentru ştiinţa de carteşi o consideră ca singurul mijloc de dezrobire şi deînălţare a omului sărac şi în special a ţăranului.«Vreau ca băiatul meu să înveţe carte, ca măcar elsă scape de amarul vieţii pe care-l trăim noi, ţăranii»este vorba cu care îţi încredinţează el ţie, învăţător,pe copilul său sau copiii săi.

Altfel, cum s-ar explica frumoasele şi înţelep-tele vorbe ce le are despre carte, ca: Cine ştie carte,are patru ochi. Cine are carte, are şi parte. Şcoalaface pe om, om, iar altoiul pe pom, pom. Nu-i săraccel ce n-are tată şi mamă, ci-i sărac cel ce nu ştiecarte. Omului cu învăţătură îi curge miere din gură.Etc. etc.

Ţăranul urmăreşte pas cu pas activitatea şcolarăa învăţătorului. Controlul cel mai convingător şi-lface prin însuşi copilul lui. «Ei, ce v-a învăţat azi d-lînvăţător? – întreabă el pe copii când vin de laşcoală». [...] După chipul cum răspund copiii la exa-men, ţăranul trage încheieri favorabile sau nefavo-rabile asupra învăţătorului.

Dar mai e ceva: ţăranul când trece pe lângăşcoală trage cu ochii (şi trage bine), ca să vadă cummerg treburile. Şi dacă vede că la ora 8 învăţătorule în clasă, unde îşi face lecţiile; dacă vede că laaceastă oră nu se mai găseşte nici un copil căscândgura pe uliţele satului şi pe la cele porţi; dacă bagăde seamă că şcolarii nu-şi pierd aproape toată vre-

mea în «recreaţii», înjurându-se, bătându-se şi um-plându-se de sânge; dacă vede pe învăţător şi elevlucrând iarna în atelier sau în clasă la confecţionareaobiectelor casnice, iar vara cultivând grădina şcolarăîn chip raţional – dar nu speculând pe elevi ca penişte slugi fără simbrie; dacă vede pe elevi venind[spre] şi ieşind de la şcoală în ordine, cuviincioşi şirespectuoşi faţă de toată lumea şi mai ales faţă debătrâni şi de gospodari, ridicându-şi căciula şi salu-tându-i cu „bună ziua”; dacă învăţătorul conduce re-gulat pe elevi la biserică, unde face cor cu ei şi unulspune Crezul şi altul Tatăl Nostru; dacă învăţătorulţine ca la zilele mari şi la sărbători să facă serbărişcolare, teatru popular, toate cu caracter religios şinaţional; dacă ţăranul vede toate aceste manifestaţiicărturăreşti, atunci prestigiul învăţătorului creşte.[...] Ori cu cine se întâlnesc şi oriunde se duc, vor-besc cu toată dragostea şi cu tot respectul de «dom-nul lor», lăudându-se şi mândrindu-se cu el şi,totodată, mulţămind lui Dumnezeu că le-a dat «unom aşa de bun».

Dar pe cât de mult iubesc şi respectă ţăranii peun învăţător muncitor şi conştiincios, tot pe atât demult îl urăsc şi-l dispreţuiesc pe un învăţător lipsitde simţul datoriei. Un învăţător slab, leneş, lipsit desimţul datoriei şi poate şi vicios tulbură şi înfuriesatul până la revoltă. «Luaţi-l de pe capul nostru! –strigă ei la diferitele anchete ce le provoacă. Duceţi-lde aici cât mai răpede, că ne nenoroceşte copiii. Nu-iînvaţă nimic şi rămân tot proşti, iar noi ne alegemcu cheltuiala şi vremea pierdută în zădar. Mutaţi-lde aici, că de nu, îl mutăm noi!»

Iată dar cât de mult ţine ţăranul la carte şi câtde greşiţi sunt aceia ce cred contrariul [...] Câtă mă-gulire pentru corpul învăţătoresc, dar şi câtă răspun-dere!

Aşadar, învăţătorul, dacă ţine – şi trebuie să ţină– să-şi capete iubirea şi încrederea sătenilor, atuncisă-şi facă, cu toată conştiinţa şi cu tot devotamentulşi cât mai complet, datoria de învăţător al copiilor.Numai pe temeiul acestei activităţi şi numai cu în-crederea şi dragostea ce le-a căpătat de la săteni, înacest chip, poate să iasă şi în sat, ca să-şi îndepli-nească cu deplin succes şi rolul de învăţător al să-tenilor.

Un învăţător poate să culeagă – vorba ceea –stelele de pe cer şi să facă să curgă în satul lui lapteşi miere, dacă însă nu-şi face datoria în şcoală, n-areîn faţa sătenilor nici o trecere şi să nu îndrăzneascăsă încerce nimic cu ei, căci nu va izbuti. Prestigiulînvăţătorului şi succesele lui pleacă dintre cei patrupăreţi ai şcoalei, dinăuntru şcoalei, iar nu din afară.Acesta e un adevăr ce nu sufere nici o discuţie – oaxiomă”...

S i g u r ,multe reali-tăţi, multetrăiri ale ini-mii şi spiritu-lui suntr a c o r d a t eacum altuitimp şi altor„priorităţi”.E v o c a r e aunor gânduri,principii şifapte ce vor-besc despreoameni zidi-tori, desprec o n ş t i i n ţ ă ,dăruire, pro-fesionalism,

nu poate fi însă decât perenă, pe potriva disponibi-lităţii noastre de a nu uita pilda înaltă a unor mariînaintaşi, de a ne cultiva propriile vise şi elanuri,fără de care adevărata viaţă nici nu ne poatelocui…

Constantin BOSTAN

A

„Scrisoareade învăţătură”

a unui apostol haretist

Lecţia de istorie

APOSTOLUL Pag. 7iunie 2017

e multă vreme şi de multe ori m-am între-bat de unde a izvorât patima învăţătorimiipentru marea cultură, ori măcar pentruzone culturale care nu aveau vreo legăturădirectă cu formaţia lor profesională, întreacestea fiind năzuinţa de a face gazetărieşi, mai mult, chiar de a crea ziare şi reviste.

Abundenţa publicaţiilor susţinute deînvăţători, în prima jumătate a veacului trecut,este un fenomen social de mare interes pentrucercetătorul de azi. Ispititor, subiectul, chiar res-trâns la aria judeţului Neamţ, depăşeşte cu multspaţiul unui articol aniversar şi ţinta acestuia.Deci, amânând studiul exhaustiv pentru un viitorindecis, mă opresc la contribuţia a trei învăţătoriporniţi din Dobreni la naşterea şi viaţa primeiserii a revistei „Apostolul” (1934-1943).

Am convingerea că, de nu ar fi fost calami-tatea războiului şi a sovietizării culturii româneşti,prima serie a revistei, care îşi demonstrase valoa-rea şi trăinicia în timp, ar fi continuat fără între-rupere.

Pentru a înţelege cum s-a născut „Aposto-lul”, trebuie să ne amintim că, după primul Răz-boi Mondial, ca şi cu o jumătate de veac îna inte,în epoca Hogaş, se formase un grup intelectualvaloros, cu un nucleu de buni prieteni, la Piatraşi în judeţul Neamţ, în jurul institutorului Con-stantin Luchian, grup alcătuit din foştii săi colegide la Şcoala Normală şi, ceva mai târziu, din uniiprofesori de la liceele nemţene.

Elevul învăţătorului Gheorghe Cojocaru dinDobreni (despre care scrie mai târziu cuvinte de-osebit de elogioase), crescut în casa lui LeonBogdan şi protejat de Lucia Kogălniceanu, fiicamarelui cărturar, navigase, bine condus, în noia-nul de cărţi şi reviste adunat între 1869-1900 delegendarul Constantin Darius. Acolo, între colec-ţiile de gazete şi reviste culturale, s-a născut, pro-babil, acel excelsior care l-a mânat toată viaţa peConstantin Luchian: dorinţa de a face mult maimult decât a-i învăţa pe pruncii ţăranilor să scrieşi să citească.

Cu un excepţional talent managerial, i-atransformat pe colegii săi şi mai cu seamă pe prie-tenii învăţători în colaboratori la „Apostolul”,ceea ce nu însemna că ei doar scriau revista, ci oşi susţineau financiar, sarcină aproape insurmon-tabilă pentru buzunarele dascălilor tineri.

Cel mai apropiat şi mai calificat colaboratoral său a fost mai tânărul Mihai Avădanei, intelec-tual de bună factură, învăţător în satul natal Sarata– Dobreni (mai apoi în Piatra), la început omulde legătură cu colaboratorii şi mai apoi chiar re-dactorul şef al revistei.

Treptat, în jurul ctitorilor învăţători s-au ali-niat profesorii şi alte categorii de oameni cuşcoală înaltă, mânaţi de dorinţa firească de a se

pronunţa lim-pede, uneori pro-gramatic, faţă custarea şi nevoileînvăţământului şiculturii româ-neşti, revistaacoperind unspectru larg depreocupări, nudoar didactice, cigeneral culturale.Cu timpul, în pa-ginile tipărite laPiatra au apărutşi scurte creaţiiliterare.

Cu o partici-pare editorială

importantă s-a înscris învăţătorul Mihai Cojocaru,din Dobreni, învăţător cu variate preocupări îndomeniul etnografiei, istoriei şi filosofiei. Acesta,după câţiva ani de ucenicie în şcoala din satulnatal, a fost transferat, ca model de muncă pentrutinerii normalişti, la Şcoala de Aplicaţie de pelângă Şcoala Normală din Piatra şi, pentru scurttimp, a devenit şi inspector şcolar al judeţului.Fratele său, Constantin Cojocaru, învăţător şipreot paroh în Dobreni, a presărat în revistă, deasemenea, câteva articole de-a lungul anilor.

Destine …După o prodigioasă activitate la Piatra-

Neamţ, unde a fost şi revizor (adică inspector ge-neral) şcolar, Constantin Luchian a fost cooptatîn nucleul de învăţători din presa dascălilor bu-cureşteni. În Capitală, a devenit inspector şcolarregional. Nu a uitat baştina şi a scris o carte te-

meinică, masivă,despre istoriaşcolilor şi satelornemţene, publi-cată sub egidaAsociaţiei Învă-ţătorilor din ju-deţul Neamţ(Locuri, oamenişi şcoli – Piatra-Neamţ, 1996).

Mihai Avă-danei, salvat deDumitru Almaşşi (Ei, da!) de li-derul comunistlocal Căciuleanude la puşcăria

politică ce i sepregătea după răz-boi, a fugit dinoraş şi, cu numede împrumut, adevenit student lao vârstă respecta-bilă, încununândcariera sa didac-tică prin titlul deprofesor universi-tar doctor, în spe-cialitatea peda go -gie, la Universita-tea din Iaşi.

Mihai Cojo-caru, comandantal unui pluton demitraliere din Regimentul 15 „Războieni”, amurit eroic, împreună cu toţi ostaşii săi, în crân-cena luptă de la Mândra – Călăraşi, în iulie1941. Cel care visase să devină arheolog a sem-nat ultimul său „articol”, scris pe front şi publi-cat în „Apostolul”:

„Dacă Dumnezeu va vrea ca eu să nu mămai întorc acasă de pe drumul pe care am ple-cat, îl rog pe părintele Constantin să aibă grijăde sufletul meu. Să-mi aducă oasele la Do-breni, în vechiul cimitir, şi să le puie lângăacele ale răzbunicului …” (Din scrisoarea pu-blicată în „Apostolul”, anul VIII, nr. 5, martie1942.)

Dar nimeni nu i-a mai găsit osemintele!Trei învăţători din Dobreni, care, alături de

alţi valoroşi dascăli nemţeni, au ctitorit şi auscris în prima serie din „Apostolul”.

Ctitori şi destine …

Mihai-Emilian MANCAŞ

Ctitori şi destine

D

Dascăli romaşcani de altădatăVI-a ediţie a Colocviului „Dascăli romaşcani de altădată”, a avut loc la Muzeul de IstorieRoman, joi, 18 mai 2017. Domnul Adrian Ciobanu, muzeograf, a evidenţiat bucuria cu carecolocviul reuneşte şi anul acesta evocări ale unor personalităţi deosebite care au marcat nudoar învăţământul romaşcan. În cuvântul de deschidere, Lucian Ovidiu Micu, primarul Mu-nicipiului Roman, a salutat eforturile dascălilor în educarea tinerilor şi a susţinut necesitatearecunoaşterii acestor modele comportamentale pentru generaţiile actuale.

Prezent la activitate, senatorul Laurenţiu Leoreanu a adus un cald omagiu foştilor săiprofesori.

Invitaţii speciali ai manifestării au fost cercetătorul ştiinţific – pensionar Mihai Apăvăloaie,muzeograful Daniel Sava (Muzeul MunicipalPaşcani), profesoara Sabina Mircea Stănescu,Pr. dr. Florin Aurel Ţuscanu, profesorulGheor ghe Amaicei, profesorul – muzeografDan Mihăilescu, profesorul Ovidiu Trifan şiveteranul profesor Gheorghe A. M. Ciobanu.

Aceştia au susţinut comunicări despredascălii din comuna Oniceni, despre învăţă-mântul din zona Paşcanilor şi Şcoala Normalădin Roman (aşa cum reiese din „ Cronica ....”profesorului Mircea Gheorghe), despre Arhie-reul Policarp Popescu, despre profesorulGheorghe Pascu şi nu în ultimul rând despreGrigore Capşa.

Cu toţii au adus un omagiu înaintaşilor,acelor dascăli care au pus suflet şi au sporitvaloarea învăţământului românesc. Cu acestprilej P. C. pr. dr. Florin Aurel Ţuscanu a or-ganizat şi o expoziţie de carte veche, sec. alXVIII-lea şi al XIX-lea, din colecţia perso-nală. Manifestarea dedicată Zilei Internaţio-nale a Muzeelor s-a alăturat celorlalteactivităţi desfăşurate cu ocazia Zilelor Muni-cipiului Roman. La mulţi ani, Roman!

Prof. Sabina STĂNESCU

A

Nihil sine Deo

APOSTOLULPag. 8iunie 2017

Arte [i meserii r Arte [i meserii r Arte [i meserii r Arte [i meserii r Arte [i meserii r Arte [i meserii

Iunie 2017

1/1946 – n. Petruş Andrei, la Goşmani,Neamţ, profesor, scriitor. Absolvent al Li-ceului „Petru Rareş” din Piatra-Neamţ şi alFacultăţii de Filologie Iaşi, a predat, până lapensionare, la Liceul din Puieşti, Vaslui. Re-dactor la mai multe publicaţii („Visătorii”,„Amurg sentimental”, „Dor de dor”). Cola-borator la: „Dacia literară”, „Convorbiri li-

terare”, „Cronica”, „Cuvântul adevărului”(Canada). Cărţi: „Descântece de inimă rea”,„Floare de jar”, „Flacăra de veghe”, „Cântecultoamnei”, „Mierea din trestii de cuvânt”, „Poemetârzii”, „101 sonete”, „Crepuscul de miere”, „Într-un crâng de neuitări”.

■ 2/1943 – n. Cezarina-Georgeta Strătilă,profesoară. A absolvit Liceul „Calistrat Hogaş” dinPiatra-Neamţ şi Facultatea de Matematică-Meca-

nică din Iaşi. Cariera didactică: profesor la Do-breni, Neamţ şi la Grupul Şcolar de Chimie dinPiatra-Neamţ, azi, Colegiul Tehnic „Gheorghe Car-tianu” (1971-2000), director adjunct, director(1994-1999). Pe lângă cariera profesională, a des-

făşurat o activitate deose-bită ca manager, înadministrarea şcolii şi înorganizarea unui numărimportant de manifestărididactice şi ştiinţifice cuelevii şi cu cadrele didac-tice (Simpozionul „ŞtefanProcopiu”, de ex., de nivelnaţional), multe dintreaceste acţiuni fiind susţi-

nute material din fonduri proprii, chiar şi după pen-sionare. De numele său se leagă înfiinţarea Funda-ţiei Grup Şcolar Chimie şi continuarea publicăriirevistelor şcolare, „Anotimpuri” şi „Anuarul şcolii”.

■ 3/1943 – n. VasileVasile, la Borleşti, Neamţ,profesor, dirijor, muzico-log. Absolvent al Semina-rului Teologic de laMănăstirea Neamţ, al Con-servatorului de Muzică„Gheorghe Dima” din Cluj(1971) şi al Facultăţii deFilologie a Universităţiidin Iaşi (1974); doctor înpedagogie (1993) şi în mu-zicologie (1994). Profesor în Bacău şi Piatra-Neamţ; fondator, director al Şcolii Populare dinPiatra-Neamţ, cercetător ştiinţific la Institutul deŞtiinţe ale Educaţiei, profesor asociat la Academia

Rememorări nemţene

n

Preotul profesor Ioan Gherasim şi „turnul său de fildeş”ărintele profesor Ioan Gherasim îşi pune semnătura pe o nouă carte,apărută nu de mult timp la editura Cetatea Doamnei din Piatra-Neamţ,numită sugestiv Pe ce lume trăim!. Titlul volumului ne îndeamnă lao lectură atentă a textelor pentru a descoperi, în esenţă, manifestul cri-tic al autorului la adresa unei societăţi frământate în care ne ducemtraiul, acum la început de secol XXI.

Pe ce lume trăim! este o carte de atitudine asupra unor „virtuţi”ale lumii de azi. O atitudine surprinzătoare şi salutară în acelaşi timp,

mai ales că scriitorul lucrează oarecum izolat într-un „turn de fildeş”, dinmotive care nu ţin de voinţa sa, ci mai degrabă determinat de problemele desănătate ivite peste tihna vieţii sale. Paradoxal însă, spiritul său neliniştit,iscoditor zburdă mai mult ca altădată şi se apleacă asupra multor fenomenesociale care au căpătat largă răspândire la nivelul întregii societăţi româneşti.

Sursele de inspiraţie ale părintelui Ioan Gherasim par limitate doar înaparenţă. În realitate, lumea cărţilor în care se afundă se află în strânsă inti-mitate cu firea sa mereu deschisă spre nou, spre necunoscut, curioasă în adescoperi sensul valorii în oricare idee ce pare a aparţine unui loc comun.

Apoi, cărţilor li se adaugă explozia informativă produsă în habitatul său denumeroase mijloace media, cu bunele şi cu relele lor şi, nu în ultimul rând,aşteptatele ore de taifas pe care le trăieşte cu maximă intensitate alături deprieteni şi apropiaţi. Aşadar, conectat la tot ce se întâmplă în juru-i, autoruldescoperă că lumea în care trăieşte este alta decât cea în care s-a născut, nusub aspectul generaţiilor mai noi ivite, ci sub aspectul mentalităţii, mai ales.Părintele profesor mărturiseşte că lumea de azi „trăieşte după reţete scrisede alţii” şi, din această pricină, „nu-i cunoaşte firea” sau o surprinde cu greu-tate.

Pornind de la această aserţiune, îşi propune să descifreze „misterul”, nuprin pură meditaţie filozofică, ci prin una angajantă, eseistică, permisivăstructurii şi formaţiunii sale interioare, de om şcolit în teologie şi în filologie,considerând că scrisul este şi el „un semn al mântuirii”. Prin scris, ca şi prinpractica sacerdotală şi pedagogică, părintele Ioan Gherasim cultivă sămânţaînveşnicirii. Între altele, în crezul său artistic consideră că „arta e un spaţiuunde artistul se întâlneşte cu sfântul”. Dumnezeu l-a mângâiat pe creştet,după care i-a dat drumul în lume, ca să-i bucure pe oameni, iar ştiinţa şi cul-

tura sunt a doua cale, după cea a religiei, de apropiere a omului de divini-tate.

Tematica cărţii este variată şi generoasă. În cele 148 de pagini, carteacuprinde 130 de titluri care aparţin unor texte de mai mare sau mai mică în-tindere, ceea ce solicită ceva efort dacă se doreşte ordonarea lor pe o anumităidee. Mai firesc ni se pare a le citi independent, precum nişte tablete ce aparîn presa actuală. Şi totuşi, dacă urmărim o idee de clasificare, întâlnim textecare se referă la desacralizarea societăţii de astăzi, texte care vorbesc desprevaloare şi non valoare, modele şi pseudo-modele, despre adevăr şi neadevărori dreptate şi nedreptate. Iar concluzia ar fi aceea că lumea aceasta are ne-voie de rânduială, de restaurare intelectuală şi morală. Multe dintre eseurise raportează la educaţie, la şcoală, la relaţia omului cu Dumnezeu, cum eraşi firesc.

Sub aspect stilistic, este de remarcat faptul că în unele texte atitudinileautorului sunt diferite şi se întretaie, trecându-se cu uşurinţă de la sobrul li-vresc la amuzamentul oralităţii. Astfel, în eseul „Tradiţii şi tradiţii”, textulmusteşte de persiflare. Cu privire la sărbătorirea celor 40 de sfinţi mucenici,părintele aminteşte că adevăratelor tradiţii vin să le ia locul unele care nu aude-a face cu religia, cum ar fi băutul celor 40 de pahare cu vin, mai ales că„dimensiunea paharului nu este prezentată de tradiţie” şi de aici tot necazul.Numărul paharelor este încurcat şi se întâmplă că mulţi ajung în comă al-coolică, aşa cum la nişte ştiri de seară, odată, se spunea că au ajuns la spitalşase bărbaţi şi şapte femei, de unde şarja usturătoare a autorului că „tot fe-meile sunt mai păstrătoare de datini!”.

Pe ce lume trăim! este o carte plăcută la lectură, care oferă satisfacţieintelectuală, dar şi estetică. Ideile zburdă şi te invită la meditaţie, autorulplimbându-ne prin diferite perioade istorice ca în cazul de faţă unde, pornindde la jurământul din Roma Antică ajunge la jurământul din zilele noastre:„Dacă ar fi să privim numai la societatea noastră românească, cu un procentatât de mic de atei, după cum arată recensământul, ne-am cruci cu câtă uşu-rinţă se jură pe Biblie, pe constituţie, pe steag, pe mamă, pe tată, pe patriaadorată şi pe tot ce a fost sacru până mai ieri la români”(p. 133). Aşa că au-torul face următorul îndemn: „Ascultaţi atent la cimitire şi auziţi cum plângstrămoşii...”

E de presupus că valoarea umană este importantă în orice comunitate.Referitor la această idee, părintele profesor Ioan Gherasim relatează la pa-gina 80 a cărţii o întâmplare de pe vremea mitropolitului Irineu Mihălcescu,unde se spune că la ierarh a venit cu jalba-n proţap o ceată de enoriaşidintr-un sat cu gândul de a li se schimba preotul. Nemulţumirea lor era căpreotul ţinea aceeaşi predică de douăzeci de ani. „« – Şi despre ce se vorbeşteîn predică?», îi întreabă mitropolitul. «Nu ştim», veni răspunsul, «dar de do-uăzeci de ani o tot repetă». Mitropolitul zâmbeşte a înţelegere, le face semnsă se apropie, ca şi cum le-ar fi încredinţat un secret, apoi le şopti: «Spuneţi-ipărintelui că am poruncit să ţină predica încă douăzeci de ani, până o învă-ţaţi!»”. Relatarea are farmecul ei literar, indiferent de cât şi ce au înţeles ţă-ranii din spusele mitropolitului.

Aşadar, Pe ce lume trăim! „are sare şi piper”, iar cuvintele lui GiovaniPapini ni se par cele mai potrivite pentru o asemenea încheiere: „Într-o lumeîn care fiecare se gândeşte la hrană şi la bani, la distracţie şi la putere, e ne-voie ca, din când în când, cineva să împrospăteze viziunea lucrurilor, săscoată la iveală extraordinarul care se ascunde în lucrurile ordinare, misteruldin banalitate, frumuseţea din gunoi.”

Un comentariu de Leonard ROTARU

P

Nihil sine Deo

APOSTOLUL Pag. 9iunie 2017

Arte [i meserii r Arte [i meserii r Arte [i meserii r Arte [i meserii r Arte [i meserii r Arte [i meserii

e Muzică, Bucureşti, conferenţiar la Univer-sitatea Naţională de Muzică, profesor la Fa-cultatea de Teologie din Piteşti. Scrieri:„Iubirea de moşie e un zid”, „Profiluri demuzicieni români, sec. XIX-XX, I”, „GavriilGalinescu – reprezentant de seamă al muzi-cii româneşti”.

■ 4/1952 – n. Iosif Haidu, la Făgăraş,Braşov, pictor. Absolvent al Facultăţii de Artă dinIaşi (1977), profesor laClubul Copiilor şi la Cena-clul „ProArte” din Roman.Membru al U. A. P. (1982).Numeroase expoziţii per-sonale, de grup şi colec-tive. Lucrări în colecţii dinţară şi din străinătate(Olanda, Franţa, Germa-nia, Cipru, Portugalia, Ita-lia, Israel, Turcia, S. U. A.).

Premii: Bienala Naţională de Artă „Lascăr Vorel”(2001) şi Premiul pentru 30 de ani de activitate pe-dagogică şi 25 de ani de activitate expoziţională(2009).

■ 7/1925 – n. Elena Botez-Butnaru, la Pia-tra-Neamţ, soprană. A fost eleva Sidoniei Hogaş, a

absolvit Academia de Muzică şi Artă Dramatică,Bucureşti, solistă la Opera din Bucureşti şi prim-solistă la Opera din Timişoara, interpretând peste30 de ani, alături de Nicolae Herlea, Dan Iordă-chescu, Viorica Cortez. Turnee: Franţa, Italia, Ger-mania, Polonia ş. a. Colaborează la Catedra decanto a Liceului de Artă „Victor Brauner” din Pia-tra-Neamţ.

■ 8/1967 – d. Otilia Cazimir, la Iaşi, (n. 12.02. 1894, la Cotu Vameş, Roman, v. fişa lunii fe-bruarie.)

■ 12. 06. 1962 – n. Petru Vamanu, la Negreşti,Neamţ, artist plastic. A absolvit Liceul de Artă dinBacău. Între 1981 şi 2014, a participat la numeroaseexpoziţii de grup: Bacău (1981), Piatra-Neamţ(1984, 1993), Botoşani (1988), precum şi la Taberelede creaţie de la Dumbrava, Neamţ (1991) şi Potoci,Neamţ (1992, 1993). A pictat mai multe biserici.

■ 12/1977 – d., Filip Brunea-Fox, la Bucu-reşti, ziarist (n. 18. 01. 1898, Roman, v. fişa, luniiianuarie.)

■ 13/1949 – n. Eugen Steţcu, la Roman, poetformat în cenaclurile literare „Cezar Petrescu” şi„Panait Muşoiu” din oraşul natal. Este fiul cunos-cutului profesor, istoric şi criticul literar NeculaiGr. Steţcu. Debut (1996) cu placheta „Mitologii şisentimente”, cu o prefaţă de Eugen Simion, urmatăde „Pe vocala unui zeu”, 2005 şi „Pânza mov a ob-sesiei”, 2012.

Rememorări nemţene

Constantin TOMŞA(continuare în pag. 10)

d

Elemente de teologie catafatică în opera lui Mihai Eminescum gândit abordarea acestuisubiect în contextul în carenu este unul facil, dar şi pen-tru faptul că eminescologiinu s-au aplecat prea multasupra acestei cercetări. În-trucât spaţiul alocat nu per-

mite relatarea amănunţită a unuistudiu pe această temă, mă voi li-mita doar la câteva lucruri ce scotîn evidenţă unele aspecte ale teo-logiei, ale cunoaşterii catafaticedin opera marelui nostru poet.

Studiind opera lui Mihai Emi-nescu în totalitatea ei (poezia,proza, publicistica) ne dăm seamacă poetul nu a avut o credinţă sim-plă, trăită orbeşte, dar nici una ase-mănătoare cu cea a sfinţilor, ci apracticat o credinţă naturală care acăutat sensurile existenţei descope-rind raţiunile lumii.

Poezia lui Eminescu nu este opoezie religioasă, însă a evoluat dela elemente concrete ale poeticului,trecând prin credinţe populare şidiverse mituri până spre spirituali-zarea naturii şi a omului.

Interesul lui Eminescu pentrutema cosmică, pentru geneză şi es-hatologie, ocupă un loc privilegiatîn imaginarul romantic. Este de lasine înţeles că genezei îi urmeazăeshatologia. Această temă a cos-mogoniei este întâlnită în nume-roase poeme eminesciene: Rugă-ciu nea unui dac, Memento mori,Scrisoarea I, Luceafărul, Povesteamagului călător în stele etc. Refe-ritor la viziunea cosmologică a poe-ziei eminesciene putem distingedouă aspecte: ascendenţa metafi-zică (înclinaţia poetului spre filoso-fie) şi primatul sentimentului(dimensiunea afectivă). Relevantăeste poezia La steaua, în care poe-tul pleacă de la datele astronomice(„La steaua care-a răsărit/ E-o cale-atât de lungă, /Că mii de ani i-autrebuit, Luminii să ne-ajungă.”) că-rora, subordonându-le unei stări

afective, le dă o semnificaţie spiri-tuală. („Icoana stelei ce-a murit/Încet pe cer se suie;/ Era pe când nus-a zărit, / Azi o vedem şi nu e.”).

Având în vedere faptul că el îşiconstruieşte sistemul cosmologicpe sentimentele proprii şi nu pe obază conceptuală, Eminescu nu re-prezintă un caz izolat ci reflectă oregulă generală. Pentru Eminescu,creaţia reprezintă aspiraţia cătrefrumosul absolut, binele absolut,adevărul absolut, în contextul încare Absolutul reprezintă perfec-ţiunea divină. Deplina realizare acosmologiei eminesciene se regă-seşte în Scrisoarea I. („La-nceput,pe când fiinţă nu era, nici nefi-inţă,/Pe când totul era lipsă deviaţă şi voinţă,/ Când nu s-ascun-dea nimica, deşi tot era ascuns.../Când pătruns de sine însuşi odih-nea cel nepătruns./ Fu prăpastie?genune? Fu noian întins de apă?/N-a fost lume pricepută şi niciminte s-o priceapă, ...”). Imagineacuprinsă în aceste versuri este ceabiblică expusă în formă poetică.

În Luceafărul, Eminescu vor-beşte despre atributele divine:Dumnezeu este stăpân al vieţii şimorţii; este atotputernic şi nemuri-tor. („De greul negrei veşnicii,/ Pă-rinte mă dezleagă/ Şi lăudat peveci să fii/ Pe-a lumii sca-ră’ntreagă;/ O cere-mi, Doamneorice preţ,/ Dar dă-mi o altăsoarte,/ Că Tu izvor eşti de vieţi/ Şidătător de moarte;...”).

Viziunea eshatologică aparţi-nând omului de geniu îmbracă încreaţia lui Eminescu două aspecte:un corolar al cosmogoniei (Scri-soarea I, Luceafărul, Rugăciuneaunui dac) şi drama stingerii colec-tive (Memento mori, Egipetul, Mu-reşanu) sau a stingerii individuale(Demonisn, Mai am un singur dor)care ia unele proporţii cosmice.

Iubirea este creatoare în celmai înalt sens. Întrucât obiectul ei

este plasat, prin creaţie, în sferaidealului, poetul îi atribuie iubiteisale calităţi divine, dar nu cade înidolatrie. În poeziile sale, Emi-nescu a asociat legea iubirii cu ceaa creaţiei: „Falnică-i pare legea

Creării, / Lumi ce de focuri în lumiînot, / Candele aprinse lui Zebaot,/ Ce ard topirei şi reînvierii./ Darmai puternic, mai înalt, mai dulce/ Îi pare legea de a iubi, / Fără eanu e de a trăi, / Fără ea omul castins se duce. / De-aceea nu voiuca eu să fiu:/ Pală idee-a Dumne-zeirei, ...” (Phylosophia copilei). Înultima parte a poemului Călin –file de poveste este dezvoltatăaceeaşi idee a iubirii ca principiucosmic, unde nunta lui Călin cufata de împărat se desfăşoară înspaţiul paradisiac. La fel, sacrali-tatea iubirii văzută ca lumină că-lăuzitoare, apare în ultima strofă apoeziei Pe lângă plopii fără soţ:„Tu trebuia să te cuprinzi / De acelfarmec sfânt / Şi noaptea candelăs-aprinzi / Iubirii pe pământ.”

Religiozitatea la Eminescu îşigăseşte anumite puncte de sprijinîn poezia Dumnezeu şi om (1873),în funcţie de cum este evaluată re-laţia religie – cultură sau religie –

literatură. Structurat pe un sistemde antiteze, poemul prezintă naşte-rea Mântuitorului Iisus Hristosdupă modelul relatat de SfinteleEvanghelii („Te-am văzut născutpe paie, faţa mică şi urâtă,/ Tu,Hristoase,-o hieroglifă stai cufruntea amărâtă, ...”), ca în final săfie prezentat ca Judecător: „Azi ar-tistul te concepe ca pe-un rege-ntronul său.”

Este interesant de urmăritmodul în care Mihai Eminescu seraportează la Religie: cel care scria„Religia – o frază de dânşii inven-tată” (Împărat şi proletar), avea săargumenteze cu mare sensibilitatefenomenul religios în articolul Şiiarăşi bat la poartă, publicat înTimpul, 12 aprilie 1881: „Tristă şimângăietoare legendă! Iată douămii de ani aproape de când ea a ri-dicat popoare din întuneric, le-aconstituit pe principiul iubiriiaproapelui, două mii de ani decând biografia Fiului lui Dumne-zeu e cartea după care se creşteomenirea... Omul trebuie să aibăînaintea lui un om ca tip de perfec-ţiune după care să-şi modeleze ca-racterul şi faptele. Precum artamodernă îşi datoreşte renaştereamodelelor antice, astfel creşterealumii nouă se datoreşte prototipu-lui omului moral, Iisus Hristos.”

Din succinta prezentare reiesefaptul că Eminescu tratează religia,pe de o parte raţional şi pragmaticlegată fiind de contextul istoric, so-cial şi politic, iar pe de altă parte,reflecţia filosofică şi meditaţiapoetică asupra problematicii reli-gioase se regăsesc sub cupola cu-noaşterii şi aspiraţiei spre absolut.Astfel, putem concluziona că Emi-nescu parcurge un traseu metanoe-tic de la frumosul natural, la celestetic, culminând cu cel divin.

Prof. dr. Mihai FLOROAIA

A

Arte şi meserii

APOSTOLULPag. 10

Arte [i meserii r Arte [i meserii r Arte [i meserii r Arte [i meserii r Arte [i meserii r Arte [i meserii

iunie 2017

13/1883 – n. I[oan] I. Mironescu, la Taz-lău, Neamţ (d. 22. 07. 1939), medic, scriitor.Absolvent al Facultăţii de Medicină, docto-rat (1912) şi studii de specializare la Berlin.Profesor universitar şi şef de clinică (1921).A debutat cu proză scurtă („La priveghiu” şi„La praznic”) în revista elevilor. Colaborări:„Viaţa românească”, „Însemnări ieşene”,

„Solia Moldovei”, „Avân-tul”, „Însemnări literare”.Debut editorial: „SanduHurmuzel”, (1916).„Scrieri”. Alte volume:„Oameni şi vremuri”,1920; „Într-un colţ de rai”(desene de A. Murnu),1930; „Catiheţii de la Hu-muleşti”, 1938; „TulieRadu Teacă”, pref. Mihail

Sadoveanu, 1940; „Scrieri”, ed. îngr. de CezarŢucu, 2006.

■ 13 iunie 1957 – n. Petre Lucanu, la Vână-tori-Neamţ, artist plastic. A absolvit şcoala primarăîn satul natal, Liceul „Ştefan cel Mare” din Târgu-

Neamţ, apoi Institutul de Artă Plastică „Ion Andre-escu” (1982). Participant la expoziţii naţionale şimunicipale organizate de U. A. P.: Bucureşti (1989,1992); expoziţii internaţionale (1988-1989); expo-ziţia de miniaturi (Canada). Lucrări în colecţii par-ticulare din Spania şi Franţa.

■ 14/1961 – n. Radu Florescu, la Sabasa,Borca, Neamţ, poet. A absolvit Liceul „Mihail Sa-doveanu” din Borca. Debut în Revista „Amfitea-tru” (1982), după unele surse, în „Ateneu”(8/1883), apoi în volumul colectiv „Poeme sin-

gure”, 1989. Alte cărţi depoezie: „Camera litur-gică”; „Satrapia”, „Casadin care ies”; „Negrutransparent”; „Rău de pă-mânt”; „Probă de viaţă”;„Poeme singure”, antolo-gie. Membru al U. S. Pre-miul Colocviilor de Poeziede la Neamţ, premiile re-vistelor: „Convorbiri lite-rare” şi „Hyperion”, ale

Festivalurilor de Poezie: „Marin Sorescu” şi „GeorgeCoşbuc”, Premiul Uniunii Scriitorilor din Româ-nia, Filiala Iaşi, 2008.

■ 15/1903 – n. Victor Brauner, la Piatra-Neamţ (d. 1966, Paris), artist plastic. Scurt timp afrecventat Şcoala de Belle Arte Bucureşti. Debut:prima expoziţie personală la Galeria „Mozart”(1924). Participă la editarea revistelor avangardiste

Rememorări nemţene

(urmare din pag. 9)

n

Aniversări culturale– luna iunie

1. ZIUA INTERNAŢIONALĂ ACOPILULUI (zi nelucrătoare)

02. GJELLERUP, KARLADOLPH (1857-1919) scriitordanez, laureat Nobel; 160 ani de lanaştere

03. ZAMFIRESCU, DUILIU(1858-1922) scriitor, academician; 95 ani dela moarte

03. CONTIMPORANUL, revistaavangardistă, 95 ani de la apariţia la Bucu-reşti

04. (†) POGORÂREA SF. DUH (Ru-saliile)

05. (†) SFÂNTA TREIME (zi nelucră-toare)

07. PAMUK, ORHAN scriitor turc,laureat Nobel; 65 ani de la naştere

08. CAZIMIR, OTILIA (1894-1967)poeta; 50 ani de la moarte

09. CARAGIALE, ION LUCA (1852-1912) scriitor, ziarist; 105 ani de la moarte

10. TRACY, SPENCER (1900-1967)actor american; 50 ani de la moarte

15. ANTONESCU, ION (1882-1946)mareşal, prim-ministru al României; 135 anide la naştere

15. EMINESCU, MIHAI (1850-1889)scriitor; 128 ani de la moarte

17. BALAŞA, SABIN (1932-2008) pic-tor; 85 ani de la naştere

18. MAIORESCU, TITU (1840-1917)scriitor, critic literar, filosof, politician; 100ani de la moarte

26. ZIUA DRAPELULUI NAŢIO-NAL ROMÂN /26 iunie

28. CELIBIDACHE, SERGIU (1912-1996) dirijor; 105 ani de la naştere

28. PIRANDELLO, LUIGI (1867-1936) scriitor italian, laureat Nobel; 150 anide la naştere

28. RUBENS, PETER PAUL (1577-1640) pictor flamand; 440 ani de la naştere

29. (†) SFINŢII APOSTOLI PETRUŞI PAVEL

30. ZIUA ÎNVĂŢĂTORULUI (Red.)

Valea Muntelui – proiecte culturaleegiunea ce poartă acest nume, netrecut pehărţile mai noi, dar primit pe bună drep-tate şi ştiut din vechime, îşi răsfiră satelepe văile Bistriţei, Bistricioarei şi Bicazu-lui. Sunt sate de munte, unde din vechimetraiul a fost greu, departe de târguri şioraşe, fără locuri largi pentru arătură, cu

păduri multe şi fâneţe, dar care nu prea erau alesătenilor. Nici astăzi nu sunt multe schimbate,de aceea ne bucură când acestei regiuni i seacordă atenţie. Cu atât mai mult când apar ini-ţiative culturale şi, nota bene, când sunt spriji-nite de Consiliul Judeţean Neamţ. Astfel,remarcăm iniţiativa Asociaţiei „Pro Grinţieş”care propune un proiect pentru desfăşurareaunui „Festival al Haiducilor” într-o poiană desub muntele Grinţieş, în care să fie reînviatevremurile când pe acele locuri hălăduiau hai-duci vestiţi precum Vasile cel Mare sau Ion Pie-traru, prin muzică, teatru folcloric, gastronomiehaiducească şi întreceri voiniceşti. Elevii vorurca pe scenă pentru concursuri de muzică po-pulară şi folk, iar gospodarii se vor întrece lacălărie, aruncarea baltagului, tăiatul buşteanuluicu securea sau cu beschia, prezentarea celormai frumoase animale. În poiana de sub muntesunt aşteptaţi rapsozi populari, meşterişi produ-

cători locali, într-o manifestare ce va oferi ti-nere talente, dar şi nume de prestigiu ale culturiinemţene. Este aşteptat şi cunoscutul om de te-leviziune Cristian Tabără, care anul trecut a fil-mat pe aceste locuri stâne din munţi, docare ce

transportă turişti, bisericuţe vechi şi nu în ulti-mul rând „teatru haiducesc ca la ... Grinţieş!”.Este aşteptat şi sprijinul autorităţilor locale şiimplicarea ONG-urilor din domeniul cultural şide turism. Începutul de septembrie va fi unulhaiducesc pe Valea Muntelui...

O altă iniţiativă pe care o considerăm bine-venită este „Biblioteca Văii Muntelui”, un pro-iect iniţiat de Virgil Cojocaru de la BibliotecaJudeţeană „G.T. Kirileanu” dedicat valorificăriipatrimoniului cultural al regiunii prin acţiuni alebibliotecilor publice şi ale operatorilor culturali.Bibliotecarii şi voluntarii proiectului vor inter-vieva, vor filma, vor face fotografii, vor culegepoveşti şi legende, tradiţii ancestrale, vor căutameşteşugurile vechi ale zonei, bătrânii de prinsate, adevăratele „documente vii” ale locului.Materialele rezultate vor fi în formatul tipărit,dar şi cel digital, spre constituirea unei „biblio-teci digitale a Văii Muntelui”. Dacă cele douăiniţiative apar ca premiere în peisajul culturalnemţean, un alt proiect ce se va desfăşura în varace urmează are deja tradiţie – „Ranger Junior înMunţii Neamţului”. Revista „Apostolul” din oc-tombrie 2016 prezenta în paginile ei experienţaunui astfel de proiect cu impact deosebit asupra

elevilor care, prin acţiuni desfăşurateîn ariile protejate nemţene, au învăţatce este un „ranger” şi cum poate fiocrotită natura cu minunile ei, multedintre ele pe cale de dispariţie. Dacăîn anul precedent au fost excursii te-matice şi tabere de tip „ranger ju-nior” în Parcul Naţional Ceahlău şiParcul Natural Vânători-Neamţ, înacest an atenţia micilor proteguitoriai naturii se îndreaptă şi spre ParculNaţional Cheile Bicazului-Hăşmaş.Iniţiativa unui astfel de proiect apar-ţine Asociaţiei Ecologice Corolar şiCrăcăoani. Vor fi selectaţi mici ran-geri de la mai multe şcoli nemţeneşi, cu sprijinul administraţiilor celor

trei parcuri, vor fi pregătiţi prin patrulări cu ran-gerii seniori, foto safari, treasurehunt, ascen-siuni alpine etc.

Daniel DIEACONU

0R

Arte şi meserii

APOSTOLUL Pag. 11

Arte [i meserii r Arte [i meserii r Arte [i meserii r Arte [i meserii r Arte [i meserii r Arte [i meserii

iunie 2017

75 H. P.” şi „Integral”. În revista „unu” pu-blică ilustraţii şocante. Se stabileşte la Paris,ia contact cu avangarda (1930) şi realizează„Autoportret fără un ochi”. Expune la Gale-riile „Pierre”, catalog prefaţat de André Bre-ton (1934). Membru al Partidului Comunist,în ilegalitate (un an 1935). În 1966, repre-zintă Franţa la Bienala de la Veneţia. Multe

lucrări sunt la Muzeul de Artă Modernă din Paris. ■ 16/1907, n. Nicolae

Horodniceanu, la Spirido-neşti, Băluşeşti, Roman,azi Neamţ (d. 04. 04. 1994,San Juan, Argentina), pro-fesor, a intrat în mişcarealegionară, fiind unul dintrecei mai apropiaţi colabora-tori ai lui Corneliu ZeleaCodreanu. În 1941, ia caleaexilului: Germania, Italia,

Argentina, la San Juan, compozitor, unde este so-licitat să reconstruiască oraşul distrus de cutremur.Devine profesor la Şcoala Politehnică din SanJuan, şi decan, formând o întreagă generaţie de in-gineri şi o bună parte din corpul profesoral. La în-cheierea carierei profesionale şi profesorale i se

atribuie titlul de Profesor Extraordinar Honorario. ■ 17/1825 – n. Elena Cuza, la Iaşi (d. 2. 04.

1909, Piatra-Neamţ), „sfânta”, cum o numeau lo-calnicii, soţia domnitorului Alexandru Ioan Cuza.După moartea lui Cuza, va fi soră la Spitalul deCopii „Caritatea” din Iaşi, iar din 1903 se stabileştela Piatra Neamţ, în casa situată pe Strada „Ştefancel Mare” cumpărată, pe când se afla în Elveţia, dela familia ing. Bacalu. Aici a trăit discret ultimii anide viaţă, făcând acte de caritate, donaţia către pri-mul spital al oraşului, care funcţiona în localul

unde este azi Centrul de Îngrijiri Comunitare. La24 ianuarie 1909, când se împlineau 50 de ani dela Unire, a fost vizitată de Nicolae Iorga, iar mani-festările dedicate evenimentului s-au desfăşurat înfaţa casei sale.

■ 17/1907 – n. Ioan Resmeriţă, la Grumă-zeşti, Neamţ (d. 1977, Cluj), profesor universitar,doctor. (1937) inginer, publicist. Absolvent al Fa-cultăţii de Ştiinţe Agricole din Iaşi, a ocupat diferitelocuri de muncă: referent în Ministerul Agriculturiişi Domeniilor, la Centrul de Cercetări al Acade-miei, Filiala Cluj. Membru în diferite asociaţii şti-inţifice din străinătate. Zeci de lucrări în numepropriu şi în colaborare.

■ 18/1938 – n. Paul Findrihan la Icuşeşti,Roman (d. 22. 07. 2004, Piatra-Neamţ), profesor, pu-blicist. A absolvit Liceul „Roman-Vodă”, Facultateade Filologie-Istorie a Universităţii Bucureşti (1960),

Rememorări nemţene

(continuare în pag. 12)

„

Aniversări culturale– luna iulie

2. HESSE, HERMANN (1877–1962) scriitor, laureat Nobel; 140 anide la naştere

02. ZIUA JUSTIŢIEI RO-MÂNE (prima duminică a lunii iulie)/2 iulie

03. GHIAŢĂ, DUMITRU(1888–1972) pictor; 45 ani de la moarte

04. ARHIVA NAŢIONALĂ DEFILME; 60 ani de la înfiinţare

07. LEIGH, VIVIEN (1913–1967) ac-triţă americană; 50 ani de la moarte

12. VĂCĂRESCU, IENĂCHIŢĂ(c.1740–1797) istoric, poet, filolog; 220 anide la moarte

14. ARGHEZI, TUDOR (1880–1967)scriitor, academician; 50 ani de la moarte

14. PACIUREA, DIMITRIE (1873–1932) sculptor; 85 ani de la moarte

14. PALIA de la Orăştie; 435 ani de laapariţie (tipărită de Şerban Coresi)

14. STAËL, MADAME DE (1766–1817) scriitoare elveţiană; 200 ani de lamoarte

14. ZIUA NAŢIONALĂ A FRANŢEI18. AUSTEN, JANE (1775–1817)

scriitoare engleză; 200 ani de la moarte 18. MINOVICI, ŞTEFAN S. (1867–

1935) medic, chimist; 150 ani de la naştere 20. FERDINAND I, REGE AL RO-

MÂNIEI (1865–1927); 90 ani de la moarte 21. ALECSANDRI, VASILE (1821–

1890) scriitor, om politic; 196 ani de la naş-tere

21. GRIGORESCU, NICOLAE(1838–1907) pictor; 110 ani de la moarte

26. ANTONESCU, IULIAN (1932–1991) istoric, muzeograf; 85 ani de la naş-tere

27. ŢUCULESCU, ION (1910–1962)pictor, medic; 55 ani de la moarte

29. AIVAZOVSKI, IVAN (1817–1900) pictor rus; 200 ani de la naştere

29. STEINHARDT, NICOLAE(1912–1989) scriitor; 105 ani de la naştere

29. ZIUA IMNULUI NAŢIONAL ALROMÂNIEI, „DEŞTEAPTĂ-TE RO-MÂNE!” (Red.)

0

Alexandru Tomescu şi vioara fermecatăupă strălucitoarea apariţie la Piatra-Neamţa pianistului Horia Mihail, cu Pianul călă-tor, iată că publicului nostru meloman i s-aoferit miercuri, 24 mai, la CinematografulDacia – un alt deliciu şi anume, întâlnireacu Alexandru Tomescu, cel mai cunoscutviolonist român contemporan, sub auspi-ciile Turneului Internaţional Stradivarius.

Ideea acestui turneu, ajuns la ediţie aniversară,porneşte în anul 2007, când, în urma unui concurs,Alexandru Tomescu intră în posesia viorii Stradi-varius Elder – Voicu, vioară veche de 315 ani, pro-prietate a statului român, folosită timp de patrudecenii de maestrul Ion Voicu şi considerată a fiunul din cele mai bine conservate instrumenteStradivarius din lume.

Alexandru Tomescu, fiu al unei familii demuzicieni, studiază la început cu mama sa, Mi-haela Tomescu, profesoară de vioară la Liceul deMuzică George Enescu din Bucureşti. De la vârstade şase ani cântă acompaniat de tatăl său, pianistulAdrian Tomescu, participând la numeroase eveni-mente şi concursuri muzicale. Formaţia sa muzi-cală este desăvârşită între anii 1995 şi 1999 laConservatorul din Bucureşti, având ca maestru peŞtefan Gheorghiu – cel mai important pedagogromân al şcolii de vioară a momentului. Apoi ob-ţine burse de studii în SUA (2000) şi Elveţia(2001) şi în paralel participă la cursuri de perfec-ţionare cu Ruggiero Ricci, Igor Oistrah şi Her-mann Krebbers. Astfel, a câştigat numeroasecompetiţii naţionale şi internaţionale; a concertatsub bagheta unor dirijori importanţi; a cântat ală-turi de pianişti consacraţi precum Valentina Lisitsaşi Eduard Kunz, în săli celebre ca Berliner Philar-moniker, Carnegie Hall, Metropolitan Art Center;a înregistrat pentru posturi de radio şi televiziuneromâneşti dar şi din Anglia, Franţa, Elveţia, Ger-mania, Olanda, Polonia, SUA etc. O menţionaredeosebită merită şi activitatea concertistică desfă-şurată alături de Horia Mihail şi violoncelistulRăzvan Suma în cadrul Romanian Piano Trio.

Întrebat ce înseamnă 10 ani de Turneu Stra-divarius, Alexandru Tomescu a dat doar câteva re-pere:

– peste 150 de spectacole, la care au asistatpeste 75.000 de spectatori

– peste 100.000 de kilometri parcurşi... pedrumurile din România

– mii de ore de studiu imposibil de contabili-zat

– numeroase cauze sociale şi umanitare spri-jinite (Asociaţia Nevăzătorilor din România, pro-

tezarea copiilor hipoacuzici, dotarea secţiei de car-diologie a spitalului Marie Curie, salvarea CaseiEnescu etc.)

– colaborarea cu numeroşi artişti, muzicieni,actori, pictori, graficieni, producători video, regi-zori, fotografi pentru a putea oferi de fiecare dată

un spectacolaltfel, în caremuzica să-şiurmeze caleaspre inima pu-blicului.

De-a lun-gul timpului,protagonistulnostru a dove-dit că poateîmblânzi oriceformă de mu-zică, astfel că,după ce în tur-neele prece-dente a trecutprin muzica luiP a g a n i n i ,Bach, Bartok,

acum a oferit spre explorare piese pe cât de pasio-nale pe atât de meditative şi melancolice, din re-pertoriul compozitorilor Enrique Granados, IsaacAlbeniz, Manuel de Falla, Pablo de Sarasate şiAstor Piazzola.

Alexandru Tomescu nu se rezumă doar la acânta în faţa publicului său, ci cultivă un dialogintens cu acesta, de pe scenă, prezentând atât pie-sele cât şi alte aspecte interesante. Am aflat astfelcă pentru acest turneu este însoţit de doi artişti re-marcabili şi anume pianista Sânziana Mircea – deasemenea cu parcurs carieristic internaţional – şibandoneonistul argentinian Omar Massa, care înanul 2011 l-a acompaniat pe Placido Domingo, laBuenos Aires, în faţa unui public de 120.000 oa-meni. Ni s-a mărturisit şi cum muzicieni de marevaloare îşi redefinesc identitatea şi după studii şicariere în străinătate decid să se întoarcă în ţară...

Se poate spune că am văzut pe scenă un omşi o vioară. Dar când omul este Alexandru To-mescu iar vioara este Stradivarius, aceste două co-ordonate sunt suficiente pentru a naşte un Universlocuit de creaturi sonore fascinante, menite să sub-juge publicul aflat în sală.

Gianina BURUIANĂ

D

ra în 1939, toamna, 15 sep-tembrie, când ţinându-mă defusta mamei, cu o traistă laşold în care se afla o carte(aveam să aflu mai târziu căse citeşte abecedar), cu oplăcuţă de ardezie, de care

era legat un burete, cu un obiectcare se numea plumb şi un mă-nunchi de beţişoare, avea să intruîn curtea şcolii, a clădirii noi, pen-tru a-mi deschide ochii pentru adoua oară. În clasă m-a primitDoamna, învăţătoarea CocaCeauşu. Să fi avut în jur de treizecide ani, băiatul ei, Cocuşor, eracoleg cu noi, cei vreo treizeci decopii, cam jumătate fete şi jumă-tate băieţi.

Celelalte imagini din clasa I s-aucam estompat. Totuşi, prin faţaochilor îmi mai trec începuturile desăptămână, lunea dimineaţa la oraopt, când pe un catarg plantat lamijlocul curţii şcolii se ridica dra-pelul tricolor iar noi, îngheţaţi,cântam Trăiască regele în pace şionor. Rege era Carol al II-lea, noieram străjeri, iar el era primul stră-jer al ţării.

Premii nu prea am luat, decâtîn clasa a IV-a, premiul III. Pânăatunci premiul I îi revenea lui Co-cuşor, al doilea se dădea dupăvreme (Plural vremuri), fiul unuilegionar, al unui ofiţer de aviaţie,iar premiul III era rezervat celuimai bun elev din clasă, CostacheAtomii. Pe noi, copiii, nu ne inte-resau aceste lucruri. Vara ne scăl-dam în Cracău până ne apucafoamea, prindeam chitici, jucammingea întinsă (un fel de oinămodernă), iarna ne dădeam cusania pe derdeluşul de la Burlacu,fără să ţinem cont că ne îngheţaumâinile pe funia de la sanie. Maimarii lumii, însă, nu au ţinut contde joaca şi cartea noastră şi pestelume a venit războiul. În clasa aIII-a o colegă, Vrânceanu, veni laşcoală, plânsă toată. România eli-

berase Basarabia cu mult sânge.Într-o altă zi veniră în curtea şco-lii două căruţe. Învăţătorii ne-auaşezat câte doi în rând şi, cândajungeam lângă căruţe, ni se dă-deau o bucată de friptură, o plă-cintă, un colac, se aprindea olumânare şi ni se spunea. De su-fletul lui...

1943. La sfârşitul anului şco-lar, Cocuşor dăduse examen de in-trare la Liceul „Petru Rareş”. Mairămăseseră locuri pentru examenuldin toamnă. Ai mei hotărăsc să-miîncerc şi eu norocul. Toată vara m-am

pregătit cu Doamna Orza din Roz-nov, după cartea „1001 de pro-bleme”, am scris după dictare, amfăcut compuneri, am învăţat poeziişi poveşti. Şi am reuşit. O altălume aveam în faţă, nu mai erauopinci, nu mai erau pălării sau că-ciuli miţoase, ci pantofi, haine dinstofă, uniformă şcolară cu vestonulînchis până sub bărbie, cu şapcă cade ofiţer, de culoare bleumarin, cubandă galbenă şi cu emblema Li-ceul „Petru Rareş” în frunte, scrisăcu fir auriu. Pe mâna stângă pur-tam număr. Al meu era 67. Toţieram la fel, dar numai îmbrăcaţi.Eu cunoşteam ceva din istoria şigeografia României, rezolvamuşor exerciţiile la matematică.Ştiam cum se face caşul, ce este unmiel, cum se prăşeşte porumbul,cum se cultivă grâul. Orăşenii, ma-joritatea elevilor, cunoşteau limbafranceză, miturile Greciei Antice,citiseră din Creangă, Eminescu şiSadoveanu. Profesorii, ca profeso-rii acelui timp, domni Trandafir şidomni Vucea.

Făceam naveta cu trenul, de laSlobozia. În picioare aveam saboţi,nişte tălpi de lemn prinse cu niştecurele. Dirigintele Calin, profesor

de naturale, m-a descălţat să vadădacă am picioarele curate. Eraupline de praf. Mi-a tras o palmă deam văzut stele verzi. Amărăciuneami-a trecut când colegul Oaidă aluat o palmă de l-a buşit sângele penas. Nu eram singurul bătut. Existăo solidaritate a celor umiliţi.

Dar pe Calin, profesorulşchiop şi slab, aveam să aflu anultrecut la o întâlnire de promoţie, şi-lmai aminteau şi alţi foşti colegi.Ne preda Anatomia şi fiziologiaomului. Din Muzeul de ştiinţe na-turale aducea un schelet complet,

cu toate oasele omului. Trebuia săle cunoşti pe toate. Cum dădeaigreş, te trezeai lovit peste cap cufalangele şi falangelele, bine legatecu sârmă. În trimestrul al II-lea,scheletul a rămas văduv.

În viaţa de elev la „PetruRareş” am mai văzut o dată steleverzi. Eram în clasa a IV-a, anul1947. Stăteam la geam şi priveamcerul. A intrat pedagogul. I s-apărut că fumez. M-a dus la direc-tor. Era Aurel Rotundu. Nu mi-aspus nimic, dar mi-a tras o palmă,şi am văzut din nou stele verzi. Du-rerea a fost mai mare, fiindcă eramîn clasa a patra. Viaţa mă maturi-zase prea repede.

În liceu erau şi profesori oa-meni. Dumitru Ailincăi, alias Du-mitru Almaş, scriitorul, mi-a fostprofesor de Istoria României şi degeografie al aceluiaşi spaţiu miori-tic. Vorbea frumos, cu pasiune, nepovestea ce ştia, nu dicta lecţia.Profesoara de Limba română,Doamna Chetreanu, m-a pregătitpentru Capacitate. Mama a vrut să-iplătească. N-a luat niciun ban.Domnul Chiriţescu, de Educaţiecetăţenească, când intra în clasă ne

saluta reverenţios, parcă ar fi intratîntr-o sală cu personalităţi alese.La matematică, domnul Pascu, li-niştit, calm, răbdător. Ţilică Velea– exigent, fără părtinire. Aş maiaminti pe domnişoara Braha, fru-moasă, elegantă, dar sobră, respec-tuoasă cu elevii. Orele de Limbafranceză erau aşteptate. La sport,bătrânul Gheorghiu ne lua înparc, se aşeza pe o bancă dinbeton iar noi, pe un teren plin depietre ne juleam genunchii ale-gând după minge. A fost înlocuitde Iacobai, om cu răspundere faţăde meserie. Ne învăţa să sărim, săalergăm, să ridicăm mingea laplasa de volei.

Ultimul examen la „PetruRareş” a fost de capacitate, de tre-cere de la cursul inferior – etapagimnazială de azi, la cursul supe-rior – cea de liceu din prezent. Sedădea examen la cinci obiecte:Limba română şi Matematică –scris şi oral –, Istoria României,Geografia României şi Limba fran-ceză. La oral era prezentă toată co-misia iar noi, ca să răspundem,treceam de la un profesor la altul.Cu acest examen s-a terminat rela-ţia mea de elev cu Liceul „PetruRareş”, nu prea plăcută, într-o pe-rioadă de război şi de foamete.Continuarea învăţământului licealam făcut-o la Brăila, un oraş cos-mopolit, cu oameni cu altă deschi-dere spre lume. Aveam să revin la„Petru Rareş” în calitate de jurna-list şi apoi de profesor de filosofie.Numai doi ani, dar cu multe im-agini despre dascălii şcolii, de astădată colegi.

Notă: Articolul de faţă repre-zintă doar o infimă parte, des-crisă, din viaţa mea de şcolar,impusă de spaţiul revistei. Restulse constituie într-o carte cu multezeci de pagini.

Emil BUCUREŞTEANU

Lecţia de istorie

APOSTOLULPag. 12

Arte [i meserii r Arte [i meserii r Arte [i meserii r Arte [i meserii r Arte [i meserii r Arte [i meserii

iunie 2017

rofesor şi director laSăbăoani, Neamţ,referent şi secretarliterar al T. T. dinPiatra-Neamţ (1966-1998), autor (colab.)a primului corpus dedocumente privind

activitatea T. T. („Remem-ber”, „Breviar” şi „TT”). Aeditat – singur sau în cola-borare: Revista „Zigzag” (1984-1989), Caietele-pro-gram ale spectacolelor TT. A participat la realizareaunor manifestării cu public, „Antologia ScriitorilorRomâni Contemporani” şi „Colocviile critice”. Co-laborări: ziarul „Ceahlăul”, revistele „Asachi” şi„Apostolul”.

■ 20/1938 – n. Mihai Merticaru, la Beţeşti,Rediu, Neamţ, profesor, poet, publicist, membru al U.S. A absolvit Facultatea de Filologie, Iaşi. A fost re-dactor la ziarul „Ceahlăul”. Colaborări: „Convorbiriliterare”, „Antiteze”, „Asachi”, „Spirit critic”, „Fla-

căra” şi în reviste didactice Cărţi de poezie: „Vânătoareprinciară”, „Catedrala de azur”, „Scriere cuneiformă”,„Întâlnire pe pod”, „Imperiul lupului”, „Împărăţia cli-pei. 333 micropoeme în stil haiku”, „Arca lui Pe-trarca”, „Împărăţia frigului”, „Geometrie lirică. 66 desonete”, „Umbra păsării, poeme alese”; „Arta eurit-miei, 74 de sonete”, şi cărţi didactice. („Repere literareşi stilistice” ş. a.)

■ 21/1942 – n. Lucian Teodosiu, la Valea Du-nării, Turnu-Măgurele, poet, eseist, publicist. A ab-solvit Liceul „Unirea” din Turnu-Măgurele,

Facultatea de Filologie a Universităţii din Iaşi, a pro-fesat la Liceul din Stulpicani, Suceava, la Comitetulde Cultură şi Artă al Judeţului Neamţ, (1969-1970),la şcolile din Vaduri şi Bistriţa, Neamţ (1970-1971),redactor la Studioul de Radio Iaşi, director la Cen-trul Judeţean al Creaţiei Populare, transferat la Cen-trul de Librării, a revenit la radioul ieşean (1989).Debut în Revista „Cronica” (1963), editorial, în vo-lumul colectiv „Incantaţii” (1989). Cărţi: „Planetăla marele bal”; „Dimitrie Stelaru, aşa cum l-am cu-noscut”; „Despre libertatea calului”; „Într-o bunădimineaţă”; „O zi din viaţa mea / Une journée dema vie”, „Privilegii”, „Al cincilea punct cardinal –Opera poetică şi alte texte”. Este membru al U. S.din România.

■ 21/1949 – n. Dan Cepoi, la Târgu-Neamţ (d.2008, Piatra-Neamţ), pictor. Absolvent al Facultăţiide Arte Plastice, Iaşi. Membru al U. A. P. În paralelcu activitatea didactică la Piatra-Neamţ, expune per-manent, în cadrul expoziţiilor colective, ocazionale

Rememorări nemţene

p

(urmare din pag. 11)

ANI de ŞCOALĂ

E

Remember

APOSTOLUL Pag. 13

Arte [i meserii r Arte [i meserii r Arte [i meserii r Arte [i meserii r Arte [i meserii r Arte [i meserii

iunie 2017

au anuale, şi participă la Taberele de pictură:Almaş, Văratec, Durău, Dumbrava. Este pre-zent în selecţiile Filialei Neamţ a U. A. P. pen-tru expoziţiile deschise la Iaşi (1985),Târgu-Mureş şi Piatra-Neamţ (1987), Bucu-reşti (1986), Bienala „Lascăr Vorel”, Piatra-Neamţ. Au publicat reproduceri după lucrărilesale revistele: „Arta”, „Orizonturi româneşti”,

„Vatra”. Prezent în numeroase colecţii particularedin ţară şi de peste hotare.

■ 27/1951 – n. Lau-renţiu Dumitraşcu, laMoineşti, Bacău, arhitect,stabilit cu părinţii la Bicaz(1958), apoi în Piatra-Neamţ. Absolvent al Insti-tutului de Arhitectură „IonMincu”. Membru al U. A.P. (1990). Diverse şi multi-ple proiecte de amenajare a

unor zone (Bălţăteşti, Bicaz, C. F. S. Săvineşti ş. a.).Lucrări de artă monumentală („Anamorfoze”), lu-crări de scenografie (spectacole: la TT, Teatrul Na-ţional din Iaşi, Teatrul „Mihai Eminescu” dinBotoşani ş. a.), proiecte de construcţii în ţară şi înstrăinătate.

■ 28/1912 – n. Sergiu Celibidache, la Roman(d. 14. 08. 1996, lângă Paris). Muzician, compozitor,membru de onoare al Academiei Române. A absolvitliceul în oraşul natal, se consacră muzicii. Pleacă laBerlin unde studiază la Şcoala de Înalte Studii Mu-zicale (1936), unde va debuta (1945) la pupitrul Fi-larmonicii. Dirijează cu regularitate renumiteorchestre simfonice europene; ţine cursuri de per-fecţionare în arta dirijorală la Academia Musicalădin Siena (1960-1962), iar mai târziu la Fontaine-bleau şi la München pentru tineri dirijori. Autorul

unui „Requiem”, a patru simfonii şi al unui Concertpentru pian şi orchestră, rămase în cea mai mareparte inedite. A condus Orchestra Filarmonică dinParis (din 1969), director al Filarmonicii din Mün-chen (din 1979), pe care o va dirija şi la AteneulRomân (1978 şi 1990).

■ 29/1907 – n. Mihai Avadanei, la Dobreni,Neamţ (d. 20. 08. 1977, Iaşi), profesor universitar,doctor în ştiinţe pedagogice (1969). În 1942, îm-preună cu Mihail Madgearu, scoate ziarul „Ceah-lăul”. Fost elev al Şcolii Normale „GheorgheAsachi” din Piatra-Neamţ (1924) va deveni învăţător(Magazia, Crăcăoani; Sărata, Dobreni şi Piatra-Neamţ). După absolvirea Facultăţii de Filozofie, dinIaşi (1946-1950), devine asistent (1950-1957), lec-tor, conferenţiar la Conservatorul „George Enescu”şi la Institutul Agronomic „Ion Ionescu dela Brad”(1966-1974). Articole şi studii în „Revista de peda-gogie”. Contribuie la elaborarea „Istoriei pedagogieiromâneşti”.

Rememorări nemţene

s

e poţi spune, la un capăt de drum, despreviaţa unui om? Doar să aminteşti câte cevadin cele multe şi bune.

Dar, despre un om de talia doamnei di-rectoare ERMILIA CHIRUŢĂ, este de lasine înţeles că nu ai cum să consemnezi tot.

La ultimul Consiliu Profesoral îndoliat– desfăşurat în biserica de la Poiana Teiului

– au fost prezenţi toţi oamenii şcolii, părinţi şi elevi.Doamna a rămas să privegheze adunarea, pe melea-gurile copilăriei sale, într-o atmosferă solemnă şiîndurerată. Slujba cea de pe urmă a fost oficiată detrei preoţi, iar părintele Păvăleanu a evocat printrelacrimi personalitatea celei dispărute, subliniindfelul în care profesoara de fizică ERMILIA CHI-RUŢĂ ne-a dat o lecţie de demnitate şi discreţieprin ultima perioadă de viaţă.

Nu greşesc dacă voi spune că familia sa a in-clus nu doar rudele, ci şi colegii de şcoală.

Aşa a dorit doamna să fie Şcoala 2 – o mare fa-milie în care a primit pe cei nou-veniţi cu braţeledeschise, iar pe cei, care au plecat spre zona pen-sionării, i-a însoţit cu o strângere de mână, cu vorbebune şi cu invitaţia de a-şi scrie gândurile în Carteade Onoare a şcolii. Ea n-a mai apucat să facă lucrulacesta. „Timpul n-a mai avut răbdare”.

Vreme de 26 de ani, – ŞEFA – invita la 15 sep-

tembrie pe cei din clasaI, mai apoi clasa 0, să pă-şească pragul şcolii şi sebucura văzându-i plinide emoţie. Niciodată însănu a uitat să-i încurajezepe părinţi, pe bunici, pecei aflaţi în spatele copii-lor cu emoţii mai maridecât piticii.

Şi tot timp de 26 deani, în iunie, ŞEFA dădeaglas listelor cu premianţi,

cu olimpici, cu campioni – cu cei care înnobilaucartea de vizită a şcolii. Pronunţa apăsat şi cu atâtamândrie numele şefilor de promoţie, încât te între-bai dacă nu cumva toţi sunt copii ei.

Şi da, erau copiii ei de suflet, cei cărora le des-chisese poarta învăţăturii cu opt ani înainte.

Şi n-a fost doamna ERMILIA CHIRUŢĂ doarocrotitoarea elevilor, ci şi a cadrelor didactice. Adorit pentru şcoala ei pe cei mai buni învăţători, pecei mai buni profesori şi – credem – i-a avut.

N-a fost un director – funcţionar – a fost un di-rector – temelie, un „spiritus rector”, prezent de laprima până la ultima oră, în şcoală.

A adunat, n-a dezbinat! A apreciat, n-a criticat.

A dat încredere, n-a cultivat neîncrederea. A fost lo-godită cu şcoala!

ERMILIA CHIRUŢĂ ne-a dat lecţii până înultima clipă a vieţii. Ne-a arătat cum se trăieşte res-ponsabil, cu fruntea sus, arzând complet pentru pro-fesie, dar, mai ales, ne-a arătat cum se trece pragulcătre Dincolo: demn, fără tânguire, cu seninătate.

Nu-i este dat fiecărui muritor să aibă atâta pu-tere şi înţelepciune. Ea le-a avut. A fost un modelal sacrificiului de sine. Nu şi-a etalat diplomele pri-mite, nu a făcut paradă de plachete, distincţii, me-dalii. A fost un om modest – semn al celor aleşi.Dacă Şcoala Nr. 2 este astăzi, probabil, una dintrecele mai bune instituţii gimnaziale din Piatra-Neamţ, asta se datoreşte în cea mai mare parte omu-lui deosebit care a fost ERMILIA CHIRUŢĂ.

Împlinind vârsta ieşirii la pensie, ŞEFA a deciscă locul ei nu este aici, pe pământ, ci acolo, în înalt,printre stele.

Mulţumim Celui de Sus că ne-a fost dat, înexistenţa noastră, să ne intersectăm drumul vieţii cuun astfel de om de excepţie.

Drum netulburat în strălucirea veşnică, draganoastră prietenă, colegă, şefă – ERMILIA CHI-RUŢĂ.

Profesor Monica M. CRISTEA

n perioada 8-15 iunie 2017, simezele Sălii Cupola a Bibliotecii „G. T.Kirileanu” au găzduit lucrările celei de a doua ediţii a Concursului şiExpoziţiei de Arte Plastice pentru Copii „Dr. Sorin Ciobanu”.

Cele circa o sută treizeci de desene, lucrări de pictură şi de colajcare alcătuiesc expoziţia, au fost realizate cu măiestrie de copii şi tinericu vârste cuprinse între 6-19 ani, de la şcoli gimnaziale (Şcoala Nr. 2,Şcoala Nr. 3, Şcoala „Elena Cuza”, Şcoala „Nicu Albu”, Şcoala „D. Cu-ciuc”, Şcoala Nr. 1, Şcoala Borleşti etc.) şi licee din oraş (C. N. „Petru

Rareş”, C. N. „Calistrat Hogaş”, C. N. de Informatică, Liceul de Artă „VictorBrauner” ş. a.), de la cluburi de pictură din cadrul unor ONG-uri şi de la Pa-latul copiilor din Piatra-Neamţ.

Expoziţia a reunit cele mai reuşite creaţii ale copiilor, selectate atent deun juriu exigent format din profesori de artă plastică, bibliotecari şi muzeo-grafi, juriu condus de doamna doctor Mariana Ciobanu, cea care a oferit şipremiile concursului. Lucrările au fost structurate şi evaluate în funcţie de celetrei nivele de vârstă şi experienţă: primar, gimnazial şi liceal. S-au acordat di-plome pentru menţiune şi premiile 1, 2, 3. Orele de muncă, atenţia, răbdarea,talentul şi determinarea au fost celebrate printr-un Premiu special pentru fie-care categorie de vârstă, în valoare de 500 lei (nivel primar – Matei Alungoaei,de la Şcoala Gimnazială Nr. 2 din Piatra-Neamţ; nivel gimnazial – MirunaMorţe, de la Clubul „Atelierul de Arte” din cadrul Asociaţiei Culturale„Arte.Ro” din Piatra-Neamţ; nivel liceal – Carrina Roşu de la Palatul Copiilordin Piatra-Neamţ).

Manifestarea s-a dorit a fi o acţiune culturală dedicată copiilor, şi esterealizată anual, în preajma zilei de naştere a celui care a inspirat această ex-

poziţie-concurs, – o celebrare prin lucrările micilor artişti a excelenţei în artelevizuale – medicul Sorin Ciobanu, doctor în ştiinţe medicale (imagistică me-dicală). Care a fost un mare iubitor de pictură, de natură, de frumos şi un sus-ţinător fervent al copiilor şi al artei acestora, plecat din păcate dintre noi decurând, mult prea devreme, spre o lume mai colorată şi mai bună.

Asociaţia culturală „Arte.Ro”Preşedinte, Prof. Cristina Spânache PETRARIU

Remember: ERMILIA CHIRUŢĂ (noiembrie 1955‐ iunie 2017)

C

Î

Remember Doctor SORIN CIOBANU

APOSTOLULPag. 14

Antologia revistei Apostolul

iunie 2017

Să ne (re)câştigămstima de sinered că, în general, noi româniipracticăm o gândire negativă.Majoritatea gândurilor pe carele avem mulţi dintre noi suntizvorâte din regrete, ură, invi-die, furie, dispreţ, învinovăţireetc. Acestea au fost cultivate îninconştientul nostru cu mulţi

ani în urmă, au prins rădăcini şi s-audezvoltat cu vigoare.

În timpul regimului trecut eramsufocaţi de ideologia comunistă şi decultul personalităţii dictatorului. Co-pleşiţi de deznădejde, gândeam cuamărăciune că nu vom scăpa nicio-dată de tiranie, prostie, foame, prefă-cătorie. Trăiam gânduri de neputinţă,disperare, ciudă, lipsă de demnitate.

După o mare şi scurtă euforie,prilejuită de speranţele revoluţiei dindecembrie 1989, gândurile negativeau revenit în firea noastră, dezvol-tându-se de la an la an: de neîncre-dere, de neputinţă, de dezamăgire, dedisperare.

Astăzi, de la mic la mare, de lasărac la bogat, de la ţăran la acade-mician, de la slujitor la conducător,cu toţii ne înveninăm prin critică,ceartă, dezbinare, suspiciune, com-plicitate... Aproape cu toţii ne simţimnefericiţi şi aruncăm venin în sufletulşi mintea noastră. Fie la nivelul uneipersoane – un şomer care nu-şi gă-seşte o slujbă, un mic întreprinzătorcare nu reuşeşte să facă faţă concu-renţei, un cap de familie al cărui sa-lariu nu ajunge pentru nevoilefamiliei, fie la nivel colectiv – perso-nalul unei întreprinderi care dă fali-ment, un colectiv de cadre didacticecare nu reuşeşte să găsească soluţiareformei şcolare, un institut de cerce-tare pentru care nu s-au alocat fon-duri – cu toţii ne credem, cuargumentele care ne stau la înde-mână, o nulitate. Bâlbâielile şi com-promisurile făcute de conducătoriinoştri şi de noi înşine, laolaltă, neconduc la a ne închipui un popor deneputincioşi.

Iar ceea ce ne credem devenim.Starea morbidă a situaţiei pre-

zentate mai sus se manifestă, bineîn-ţeles, şi la nivelul domeniuluididactic. Elevii sunt nemulţumiţi deceea ce le oferă şcoala, nu mai au mo-tivaţie pentru învăţare, îi tratează culipsă de respect pe profesori. Cadreledidactice îi reclamă pe elevi de nepu-tinţă, mediocritate, încăpăţânare, lipsăde înţelegere. Părinţii elevilor acuzăşi ei şcoala, devenind, mulţi dintre ei,inamici declaraţi ai dascălilor. Şi, înmod paradoxal, unii dintre cei de maisus ajung să regrete anii trecuţi de„glorie comunistă” ai învăţământului.

Reforma începută şi coordonată,după părerea mea, de un hotărât şi lu-minat român, în persoana ministruluiînvăţământului (care nu scapă şi el denedrepte ponegriri din partea neprice-puţilor şi leneşilor), este gândită ne-gativ de cei mai mulţi care vin încontact cu ea.

Gândurile negative care ne co-pleşesc le-au distrus pe cele pozitive,şi acum tronează cu satisfacţie. Şi celmai grav lucru este că în această si-tuaţie ne-am pierdut stima pentruaproapele nostru şi stima de sine. Iaraceasta a condus la pierderea a ceeace în trecut a alimentat sufletul înain-taşilor noştri şi a făcut posibilă dăi-nuirea românismului într-o istorie defoarte multe ori nefavorabilă: dragos-tea faţă de popor şi de ţară. Şi, de aici,mâhnirea multora că s-au născut peaceste locuri, şi nu în altă parte, do-rinţa a enorm de mulţi tineri, şi nunumai, de a emigra în alte ţări, dez-gustul faţă de cei ce ne reprezintă ţaraîn relaţiile cu alte naţiuni.

Cred că este de mare urgenţă casociologi şi pedagogi, profesori şimedici, preoţi şi părinţi, toţi cei caredoresc binele neamului nostru, să ob-serve şi să ia atitudine pentru a împie-dica alunecarea pe această pantă, maipericuloasă sau poate chiar genera-toare a dezastrului economic. Este ne-voie să ne (re)câştigăm stima de sine.Trebuie să învăţăm să vedem parteaplină a paharului. Şi vă asigur că, înciuda neîncrederii cu care citiţi acesterânduri, o putem găsi. Să învăţăm noi,adulţii, şi apoi şi pe copiii şi tineriinoştri, să punem stavilă gândurilorpesimiste şi oarbe care-şi caută mereulocul în mintea noastră. În locul lor săpunem speranţe de mai bine, proiecteconstructive, planuri de muncă şi decreaţie.

De ce atâta îndârjire şi disperare?Oare numai în România sunt şomerişi înfometaţi?

Corupţia să înflorească numaiaici? Departe de mine gândul de a neîmpăca cu ele şi de a le accepta, ci dea lupta conştient şi perseverent împo-triva lor, cu încrederea că încetul cuîncetul le vom stârpi. Pentru câştiga-rea bătăliei cu democraţia şi cu înfăp-tuirea reformelor în diferite domeniide activitate, trebuie să învăţăm săgândim şi să trăim pozitiv. Aceastapresupune a fi realişti, a aprecia viaţaca o luptă cu răul din noi şi din alţii,a fi deschişi şi prietenoşi, a accepta caomenească greşeala, a lupta cu luci-ditate şi perseverenţă pentru îndrep-tarea răului. Trebuie să cultivăm

înţelegerea şi interesul pentru oa-meni, pentru cei pe care-i pregătim săînfrunte greutăţile vieţii de mâine.Este nevoie să ne spunem clar ceea cedorim să facem fiecare şi să luptămpentru realizarea obiectivelor stabi-lite. Să ne păstrăm încrederea şi săvedem un oricât de mic progres îndrumul nostru.

Vă propun fiecăruia să ne ale-gem, în fiecare dimineaţă, între alter-nativa de a fi fericiţi şi cea de a finefericiţi, pe prima, veghind tot tim-pul zilei la bunăstarea noastră inte-rioară. Pentru că, vă reamintesc unmare adevăr: „Fericirea este foartegreu de găsit în tine însuţi (însăţi) şiimposibil de aflat în altă parte.”

Dacă vom veghea mereu să pro-movăm gândurile bune, vom aveadispoziţie şi energie să-i ajutăm şi pealţii. Iar în şcoală, alături şi împreunăcu cei ce vor însemna ţara de mâine,putem găsi nenumărate prilejuri pen-tru speranţă şi activitate constructivă,pentru o autentică reformă în noi în-şine şi, apoi, cu partenerii noştri deeducaţie. (Apostolul, nr. 3, mai,1999)

Cultura politiciioliticienii noştri nu vor nimicpentru România, nu ştiu sprece se îndreaptă România, nuştiu unde e România în Eu-ropa, un singur lucru le e lim-pede: ştiu ce vor ei de laRomânia! Nu politicianul slu-jeşte patria, patria trebuie să

stea ca un covor roşu la picioarelepoliticianului român. De aceea zic:Patrie, zilnic gândeşte-te ce poţi datu politicienilor tăi! Varsă-le, zilnic,în poală tezaurul câte unei bănci!Dă-le cheile vreunei fabrici! Câm-pie, fă-te soră cu codrul şi împreunădeşertaţi-vă prinosul în contul poli-ticianului român! Politicienii destânga seamănă cu cei de dreapta,împreună seamănă cu cei de centruiar toţi la un loc formează o marme-ladă în care mai distingi doar dege-tele care duc la gură tot ce-i bun şidulce. Bălcescu, Kogălniceanu,Cuza, Carol, Brătianu... etc. au fostpăguboşii romantici care, în loc să-şi

tragă stupina sub ceardacul personal,au gândit o Românie eternă, ca o vă-cuşoară bună de muls de toţi nesim-ţiţii politruci de azi. Poeţi, pictori,muzicieni, arhitecţi, arheologi, ac-tori, mimi, pantomimi, istorici, pă-puşari, bibliotecari, folclorişti,sculptori ... puneţi-vă la un loc talen-tele pentru a crea politicianuluiromân confortul mental care să-i deasentimentul că domină o lume nor-mală. Dacă circarul de pe vremeaperceptului „Pâine şi circ” era bineplătit, astăzi dispreţul politicianuluise lasă ca o flegmă în creştetul artis-tului român. Prost îmbrăcat, cu hainede la kil, el însuşi om stresat de al-ternanţele politice formale care bă-lăngăne viitorul între Est şi Vest,omul de cultură român se simte caun clopot fără limbă într-o ţară desurzi. De câte ori ţi-a fost ruşine, înaceste vremuri, să spui că eşti poet,dragul meu coleg de metaforă? Cumsă spui că eşti poet unui politicianagramat care-ţi explică obsesia lui,schemele diabolice prin care vaprinde din nou Senatul la viitoarelealegeri? Dar cum să-i explici că eştipictor unui afacerist veros care îţirâde în nas când îi vorbeşti de pictu-rile tale care te costă? Patria? Patriae o cifră din cont! Spune-mi cât ai încont ca să-ţi spun cât ţine patria latine, ar suna un proverb al zilelornoastre. Ai pus umărul ca să susţiipoliticieni care ţi-au promis că deacum se vor sacrifica doar conducă-torii...! Politica culturii e simplă: ta-lentul şi instrucţia care răzbesc eroic,ca firul de iarbă prin betonul turnatde-a valma. Dar cultura politicii (şipoliticienilor) e ceva mai obscură caluminiţa de la capătul unui tunel des-pre care nimeni nu ştie unde e am-plasat; e ceva mai absentă caadevărul în discursul unui activistmarxist recondiţionat...! N-o să măconvingă nimeni că în ţara asta lu-crurile merg prost pentru că nu avemcartofi, lapte, pâine, carne pentru căsunt prea convins că şi crizele degenul acesta sânt efectul culturii po-litice, a culturii politicienilor… Cupoliticieni proşti, care în haită devincanalii sfâşiind ţara ca pe-o ciozvârtăînsângerată, zău că-mi vine să credcă Brucan a fost generos când a datşanse poporului peste doar două de-cenii... Stimaţi politicieni, sunteţimulţumiţi de cât v-a dat patria azi?O vilişoară, o afacere, un comisionacolo...!? Ţineţi-vă strânşi unul dealtul, agăţaţi-vă unul de altul, luptaţisă nu vă debarce nimeni, fie că sun-teţi de stânga, de dreapta, că sunteţialbi, roşii sau maronii…! Numai cu-loarea banului contează! Politicianulfuncţionar e o monstruozitate. Poli-ticianul care nu are simţul istoriei eun negustor jalnic într-o piaţă de zar-zavat. Politicianul care e seara dedreapta, ca să-şi mulţumească ne-vasta şi dimineaţa e de stânga ca să-şimulţumească electoratul – ca să pa-rafrazez pe cineva – e, de asemenea,jalnic. Politicianul corupt e ca indi-vidul care deşartă speranţele electo-ratului la canal. Politicianul prost eteroarea de fiecare zi... (Apostolul,nr. 153, martie, 2013)

DanAGRIGOROAEProfesor

AdrianALUI GHEORGHEScriitor

C

P

APOSTOLUL Pag. 15

Antologia revistei Apostolul

iunie 2017

ZIUA EROILORîn memoria

„APOSTOLULUI”Motto: „Statuile, monumentele

şi lăcaşurile de odihnă ale eroilorşi martirilor neamului sunt pentrutrupul ţării ca şi icoanele în caselenoastre” (N. IORGA)

ncă din anul 1912 când s-aconstituit Asociaţia Învăţăto-rilor din Judeţul Neamţ caSecţie a Asociaţiei Generalea Învăţătorilor din România,printre multiplele scopuri(obiective) propuse se regă-seşte şi acela de a dezvolta

dragostea de patrie şi faţă de eroiineamului căzuţi pe câmpurile deluptă ştiute şi neştiute. Dragosteade ţară şi sentimentul naţional suntsădite cu însufleţire, de educatoare,de învăţători şi profesori pe tot par-cursul vieţii lor în fiecare ostaş alţării, în fiecare fiu al satului sau aloraşului. Copilul de mic este încre-dinţat educatoarelor, învăţătorilor,profesorilor care îl iniţiază în isto-ria patriei şi-i aprind în suflet sen-timentul de iubire de neam şi ţară-până la jertfă (sacrificiu). Că nusunt vorbe spuse în vânt (sau deprisos) vă prezint o lucrare pre-miată la un concurs de compunerilibere scrisă în urmă cu 71 de anide eleva Veronica Chiribău, peatunci în clasa a IV-a la ŞcoalaBicaz (eleva a devenit, în timp, odistinsă profesoară de limba şi lite-ratura română). Lucrarea a fost pu-blicată în revista „Apostolul” anulI nr. 8 din iunie 1935. „De ce po-menim în fiecare an pe EROIINEAMULUI?” „Între marile săr-bători ale Românilor, care ştiu săserbeze atât de frumos zilele însem-nate ale Neamţului, la 40 de ziledupă Paşti, mai este o sărbătoare

numită Ziua Eroilor (sărbătorităodată cu Înălţarea Domnului- n.n.-nota autorului). În această sărbă-toare, steagul Românesc fluturădeasupra tuturor caselor. Dar de ceinvestim cu atâta dragoste aceastăsărbătoare? Iată de ce: În DaciaRomană, lăsată nouă moştenire dela vitejii noştri strămoşi, au năvălitpăgânii barbari, care au luat toatebogăţiile scumpei noastre ţări, atâtde bogată, atât de frumoasă şi atâtde dragă nouă. Urgie mare a fostatunci! Dar apa trece, pietrelerămân. Au trecut barbarii, aurămas Românii în ţara lăsată deTraian. Dar zile grele s-au abătutdin nou asupra Românilor. Ungu-rii, tot un neam barbar, aşezându-seîn şesul Tisei, cuprind o parte dinPatria noastră, Ardealul. Jale marea fost în ţară şi freamăt de durerea trecut prin sufletul Românului,care luându-şi coasa şi toporul, apornit la luptă. Dar Ungurii curgeaupuhoi şi au biruit bietul poporRomân. Iată apoi că austriecii punochii pe cea mai frumoasă parte aţării, Bucovina, şi cuprinzând-o, oiau în stăpânire. Iarăşi jale în ţară.Mai târziu Ruşii ne răpesc Basara-bia. Mult a luptat poporul Român,dar până la anul 1916 n-a izbutitnimic. Şi iată că la anul 1916,Domnul Carol I Ferdinand îşi mo-bilizează viteaza Sa oştire, pentrua lupta în contra Nemţilor, Ruşilorşi Ungurilor, alături de popoarelede acelaşi sânge. Zid de piepturi aufăcut Românii şi au rezistat puho-iului de duşmani. Însuşi DomnulFerdinand, trăind clipe grele ală-turi de soldaţii lui, a luat comandaarmatei. Iar în anul 1918, adicădupă doi ani de luptă, viteaza noas-tră armată, învingătoare, îşi ia în-apoi ţinuturile cotropite deduşmani. 800.000 de soldaţi eroiau adormit întru fericire, privind înfiecare oră moartea, „ce de pe Ră-chitaş rânjia a pradă”. Zeci de miide invalizi, văduve şi orfani, aurămas de pe urma acestui război.Cum dar s-ar putea, ca cele800.000 de piepturi ce au luptatpentru libertatea şi întregirea noas-tră să nu fie pomenite? Cum s-arputea să aibă mormânt neumbrit deflori şi neudat de lacrimi? Nu! Câttimp România va trăi sub soare,Eroii vor fi pomeniţi. Eroi, dormiţiîn pace!”

Eroii vor fi pomeniţi. Eroi,dormiţi în pace!” Veronica CHIRI-BĂU, Şcoala Bicaz.

În această zi de dublă sărbă-toare, îngenunchem în faţa eroilornoştri şi îi preamărim. Noi nu avemmorţi, ci numai Eroi. Cinstirea lornu se face cu lacrimi, ci cu faptebune care să poată fi puse alături deale lor. Bunul Dumnezeu să-i odih-nească şi să-i aibă în pază oriundese vor afla. (Apostolul, nr. 83,iunie-iulie, 2006)

NOTE DE TRECERE

O şansăpe filiera lecturii

ste răspândită în societateanoastră un fel de schizoidiecomportamentală căreia îigăsesc rădăcinile în comu-nism şi pe care, din cât sevede, au dezvoltat-o şi maimult cele aproape trei dece-

nii de după 1989. Astfel, ori de câte ori suntem

îndemnaţi (oficial şi ritos) la maimultă colegialitate, la atitudineprietenoasă şi aşa mai departeputem fi siguri că toate acestea nuvor fi urmate în primul rând toc-mai de către cei cu sfaturile şi re-comandările.

Suntem o lume bolnavă deindividualism ambalat în cuvintemăreţe, de autoritarism alimentatde frustrări complexe, de ipocri-zie adusă la rang de stil de viaţă,de vorbitori peste vorbirea celor-lalţi, de oameni care nu au culturarespectului şi a recunoaşterii ce-luilalt, pierduţi în plasa unei ima -gini de sine distorsionate,exagerate. Miştocăresc atuncicând trebuie doar să spună lucrurifireşti sau să tacă, ridică tonul şiadmonestează atunci când s-arcuveni o atitudine colegială, iardacă scot o vorbă bună într-o îm-prejurare oarecare despre cinevaeste numai pentru a pregăti o fru-muşică bârfă veninoasă pentru unceas mai târziu. Orice ar face nureuşesc să exprime decât prefăcă-torie. Aflaţi într-o poziţie oare-care, îi recunoşti şi după felulmieros în care se poartă cu supe-

riorii şi arogant cu subordonaţii.Sunt oameni ai epocii.

Probabil că doar cei tineri ne-armai putea vindeca, însă mă temcă dacă nu se vor ţine de carte, cutoată lipsa lor de frică şi cu totsimţul deprins al libertăţii, avândîn vedere şi sărăcia care macinătotdeauna totul, avem cale des-chisă spre un eşec garantat. Pen-tru că atunci când şcoala îşi cautăresursele parcă mereu în altăparte decât în cultură sau în mo-tivaţia profesorilor şi disponibili-tatea elevilor (iar fenomenul edeclanşat de sus), când televiziu-nile promovează tâmpenii şi mar-ginalizează lectura, e dificil chiarşi pentru cei tineri să se conectezela valorile adevărate.

Lectura şi cartea au din ce înce mai multă nevoie în ultimultimp de promovare, de susţinere,de argumente, de pledoarii con-vingătoare. Aici s-a ajuns, iar sal-varea pare a fi o sumă de salvărila nivel individual. În acest sens,ar trebui să fim poate mai atenţila ceea ce ne oferă această banalăşi paşnică ocupaţie a cititului înmod concret în viaţa de zi cu zi,în pătrăţelele slujbelor pe care leavem. De fapt, în toate profesiilecare presupun comunicarea cuoamenii este necesară lectura. Ci-titul cărţilor este – se ştie – unmijloc prin care se poate ajungela cunoaşterea omului.

Dacă eşti profesor şi nu îţieste familiar obiceiul cititului ris-cul de a fi mai mereu paralel culumea elevilor şi studenţilor estefoarte mare, indiferent de materiape care o predai.

Dacă eşti medic sau asistentmedical şi nu citeşti, riscul tehni-cizării excesive şi al dezumaniză-rii relaţiei terapeutice esteevident, de asemenea.

Dacă eşti funcţionar şi nu ci-teşti nici măcar o carte pe lună,eşti în pericol de a trata omul dinfaţa ta ca pe o anexă a hârtiei pecare o aduce la tine.

În sfârşit, chiar acest straniucomportament dublu şi individua-lismul manifest, specifice socie-tăţilor lipsite de libertate, ar puteafi ameliorate pe filiera lecturii,dacă educaţia şi cultura ar fi ridi-cate la rang de politică naţională,dacă familia ar pune mai multpreţ pe ea, dacă şcoala şi-ar faceun motiv de mândrie din promo-varea ei. Mai e mult însă până de-parte. (Apostolul, nr. 197, mart.,2017)

GheorgheAMAICEIMaior (r) profesor,Preşedintele AsociaţieiÎnvăţătorilor Neamţ

VasileBAGHIUPsiholog

Î

E

APOSTOLULPag. 16

Antologia revistei Apostolul

iunie 2017

Mama Nataama Nata este pseudonimuldoamnei Natalia Rusu, pro-fesoară din Roman. S-a năs-cut în Basarabia, la Tighina.A suportat odiseea războiu-lui, trecând Prutul de douăori spre inima ţării, în 1940

şi 1944, şi o dată înapoi, bucuroasăpentru că se întorcea acasă, dupăce Antonescu a ordonat armatei ro-mâne, de la Piatra-Neamţ, trecereaPrutului şi eliberarea pământuluiluat din trupul ţării. Acei ani i-aumarcat viaţa şi dorul de ţară o vafrământa mereu. Când a fost posi-bil, după decembrie 1989, şi-a ex-primat simţămintele în versuri şile-a publicat, în două volumaşe,după puterile materiale ale autoa-rei. Ele se numesc Poiana cu floritârzii... şi Basarabie, raza mea desoare. Este atâta dor cuprins întrecopertele acestor cărţi! Dar nunumai dor ci şi revoltă şi dorinţă caPrutul să nu mai fie hotar: Pesteunda apei lină/Prutul soarta şi-osuspină:/Peste vad adânc şi lat/Miide doruri îl străbat. (Podul deflori). Dar mai întâi a fost: La mie-zul nopţii bat cu pumnu-ngeam:/”Vin ruşii”! strigă cinevadin stradă./Vin ruşii? Adunămceva în grabă/ Şi prindem caii re-pede în ham. Şi după ce redă în-treaga dramă a părăsirii locurilornatale pentru a doua oară, NataliaRusu îşi exprimă pesimismul în-toarcerii vreodată la Tighina, cetateridicată de Ştefan pe Nistru, acolounde erau hotarele Moldovei, Mol-dovă unită apoi cu celelalte provin-cii surori: Sunt ani de-atunci, dejale şi de dor,/ De soarta noastrănimeni nu mai ştie,/ Iar un Ion, nucred c-o să mai vie,/ Să treacă Pru-tul ca dezrobitor. Natalia Rusuîncă mai speră, măcar poetic, căBasarabia va fi a noastră, a româ-nilor, Citiţi acest Testament al Na-

taliei Rusu, pentru a înţelege toatădurerea şi dorinţa basarabenilor:Ce pot să-ţi las când toate-s pesfârşite – Un vers de doruri rugi-nite/ Nu-ncape într-un act de moş-tenire. /Dar totuşi aş dori să ieiaminte/ Că dorm strămoşi la por-ţile tighine / Şi n-au hodihnă-n zi-duri şi morminte / De când îi calcăhoardele străine./ Să ţii în sufletsfântă datoria / De-a strămuta peNistru iarăşi vama./ Aş vrea ca în-săţi tu să porţi solia! / Acesta-i tes-tamentul de la mama./

Suntem prea mici pentru unrăzboi aşa mare şi, fără a uita detestamentul Nataliei Rusu, mă în-torc la Mama Nata, cea care a scrisdouă cărţi excepţionale pentrucopii, cu poezii despre vieţuitoa-rele necuvântătoare, în limbajulnostru, vieţuitoare ce ne înfrumu-seţează viaţa: despre berzele cestau într-un picior, despre cărăbuş-jucăuş, Doamna Bufniţă, despreCri-Cri, Veveriţă, Cuţu-Cuţu, Iepu-rilă... Dar de ce să vă spun eu şi săn-o las pe Mama Nata să vă spunăprin versurile ce ţin loc de introdu-cere la a II-a carte dedicată copii-lor, ce poartă titlul Cartea bucurieimele. Am chemat în carte aici/ Li-belule şi arici,/ Vulpi şirete şipisoi,/ Broaşte cu picioare moi/ Şişopârle, albinuţe,/ Libelule, furni-cuţe./ Toate aşteaptă ocrotire,/Grijă, milă şi iubire./Şi-am adus şinişte mere/Adunate în panere/ Şicireşe cotnăreşti:/ Să mănânci şisă citeşti. (…) (Apostolul, nr. 109,oct., 2008)

Un nou liceu cente‐nar în Piatra‐Neamţ:

Colegiul NaţionalGheorghe Asachi* fragment

estivitatea închinată aniversă-rii a 100 de ani de la înfiinţa-rea primei Şcoli Normale deBăieţi din Piatra-Neamţ aavut loc pe 13 decembrie, caun act de desăvârşită norma-litate, deşi începutul acestei

luni a fost marcat de evenimentepolitice şi meteorologice care ar fiputut perturba bunul mers al activi-tăţilor din orice domeniu. Ca fostăprofesoară la această unitate şcolarăîntre anii 1969-1975, am răspunsdeci cu plăcere invitaţiei de a parti-cipa la manifestarea jubiliară şi amasistat cu sinceră admiraţie la ser-barea pregătită cu devoţiune şi multdrag de elevii colegiului, sub îndru-marea unor competenţi membri aicorpului didactic. Programul festi-vităţilor, alcătuit într-o formă ele-gantă, cuprinde un scurt istoric alliceului dar şi informaţii interesantedespre baza materială şi modul deorganizare a întregii activităţi şco-lare de astăzi a colegiului. Citindaceste pagini, am fost tentată să faco comparaţie între condiţiile mate-riale de acum şi cele din anii '69-'75când am lucrat la acest liceu, reîn-fiinţat după o sincopă de 15 ani. Nuaveam o clădire proprie, deşi loca-lul vechii Şcoli Normale exista (şiexistă şi azi), dar cu o altă destina-ţie, fără a se ţine cont de respectareaunei tradiţii şi de necesităţile de spa-ţiu specifice unei astfel de şcoli.Considerente cu totul anacronice şifără vreo legătură cu clădirea caresimboliza tradiţia, au făcut ca am-plasarea noului edificiu, destinat Li-ceului Pedagogic, să fie departe decentrul urbei, deşi elevii ar fi trebuitsă poată lua parte firesc la viaţa so-cială şi cultural-spirituală a oraşu-lui. Cu toate acestea, şi atunci ca şiacum, am avut absolvenţi care s-aupregătit cu toată seriozitatea, încâtfac cinste liceului lor, fie că auurmat cursurile liceale sau postli-ceale, fie că au urmat apoi şi cursuriuniversitare. Revenind însă la apre-cierea festivităţii consacrate impor-tantei aniversări, trebuie sămenţionez ţinuta exemplară a for-maţiilor artistice care au susţinutspectacolul. (…)

Pentru această deplină reuşităîn derularea festivităţilor aniversare,începute la sediul liceului şi înche-iate pe 13 decembrie la sala mare aConsiliului Judeţean Neamţ, merităsincere felicitări doamnele profe-soare Mihaela Gherghelescu şiConstanţa Chelaru dar şi întregulcolectiv profesoral, pentru modul încare au conceput complexul pro-gram dedicat aniversării centenaru-lui. Este păcat că la acest importantşi excepţional eveniment al singureiunităţi de învăţământ pedagogic dinjudeţul nostru (ca de altfel şi la se-micentenarul Liceului Teoretic Va-sile Alecsandri, din Săbăoani, din

septembrie 2011), atât InspectoratulŞcolar cât şi celelalte foruri admi-nistrative judeţene au excelat prin -tr-o nejustificată absenţă. (Demenţionat totuşi că, de această dată,domnul inspector şcolar general afost reprezentat printr-un mesaj cititde o doamnă inspectoare.) Larându-mi, apreciind întreaga deru-lare a festivităţilor, am gândit la ex-cepţionala însemnătate aînvăţământului pedagogic, la relua-rea căruia în acest judeţ am contri-buit alături de distinşi colegiprecum Paul Vasiliu, Eugenia Sta-fie, Boris Alexianu, Olga Chiţu,Viorica Hanaru, Teodora Covali,Constantin Michiu, GheorgheBlaga, Traian Cicoare, OctavianMacovei şi încă mulţi alţii. Seriilede absolvenţi de până acum au de-monstrat deja, în şcolile judeţului şiale ţării, însemnătatea deosebită aacestei forme de învăţământ voca-ţional, faţă de care, în viitor, se im-pune să se manifeste o grijăcorespunzătoare de către toate foru-rile decidente din judeţul Neamţ.

La mulţi ani Colegiului Naţio-nal GHEORGHE ASACHI!(Apostolul, nr. 150, dec., 2012)

Tranziţia pedagogieiin punct de vedere etimolo-gic, paid – copil şi agoghe-conducere, pedagogia de -semnează acţiunea conduce-rii copilului, adică ştiinţaeducaţiei.

Înainte de a ocupa unloc în societate, fie în viaţa politicăde vârf, ştiinţifică, culturală, artis-tică, religioasă sau direct în pro-ducţie, orice om este elev, primeşteeducaţie – în familie, şcoală şi me-diul social. Minţile omeneşti se în-cadrează în trei categorii: I. carevăd singuri şi „prevăd” totul; II.care văd când alţii le arată; III.minţi care singure nu văd şi nici nuînţeleg când li se arată. Şcoala

EmilBUCUREŞTEANUZiarist

SofiaBURCULEŢProfesor

Coralia-LetiţiaBUNGHEZProfesor

M

D

F

APOSTOLUL Pag. 17

Antologia revistei Apostolul

iunie 2017

luptă pentru formarea celor dinprima categorie.

Învăţământul românesc a stră-bătut un drum ascendent cunoscutşi apreciat peste hotare, cu exa-mene de admitere, capacitate, ba-calaureat la şapte obiecte, susţinutîn prezenţa publicului şi, de ce nu,cu uniformă, disciplină bazată peexigenţă şi înţelegere.

Istoria pedagogiei româneşticunoaşte reforme, legi, modalităţide organizare, apărători înflăcăraţiai culturii şi ştiinţei ca un învăţă-mânt pentru mase, fără de care nuse pot rezolva sarcinile economiceşi culturale ale societăţii. Amintimdoar ideile pedagogice ale lui Gh.Lazăr, Asachi, N. Bălcescu, peda-gog democrat, după care „adevărulluminează şi dă putere”, apoi G.G.Antonescu, V.A. Urechia, geogra-ful S. Mehedinţi, fără să uitămlegea lui Spiru Haret din 1898. Nu-meroşi cărturari, legaţi de popor,au luptat pentru dezvoltarea învă-ţământului. Revizorul şcolar MihaiEminescu a criticat unele metodefolosite în învăţare, memorareamecanică, dar şi faptul că un învă-ţător era plătit cu 27 lei pe lună, iarcei de la conducere cu 1000 lei.Unde eşti, Luceafăr al poeziei ro-mâneşti, să vezi că istoria se re-petă? De asemenea, învăţătorul IonCreangă, revizorul şcolar I. L. Ca-ragiale, prof. Al. Vlahuţă, prinideile lor pedagogice, prin actelede acuzare la adresa regimului, auîndepărtat răul, cu timpul.

Tranziţia Pedagogiei merge cupaşi mărunţi, ba uneori dă înapoi.Cadrele didactice şi elevii au obo-sit de atâtea manuale alternative,de programe supraîncărcate, carecontribuie la instalarea inhibiţieide protecţie, la abandon şcolar, lascăderea apetitului, a capacităţii deînţelegere. Fiecare conducere sedisculpă, considerând că vina apar-ţine conducerii precedente şi totaşa. Fiecare epocă a promovat ele-mente noi, progresiste în practicaşi gândirea pedagogică. Valorifica-rea tradiţiei şcolii naţionale şi uni-versale, a experienţei pozitive aînvăţământului românesc a creatcadrul legal pentru organizareaunei şcoli care să corespundă eta-pei actuale. Psihologii susţin căorice activitate necesită încercări şierori, dar dacă erorile nu sunt lichi-date, rămânem un popor asemeneaunui Beethoven surd, unui Rafaelorb, unui Napoleon lipsit de ostaşi,unui Balzac fără condei.

România a fost şi este prezentăîn plan mondial cu elemente de ex-cepţie, tineri olimpici, intelectualişi muncitori care se afirmă prinpregătire şi capacitate teoretică şipractică şi care nu se mai întorc înţară. De ce şi pentru ce?

În perioada de tranziţie a Pe-dagogiei, un rol important revinemass media, televiziunea însă pre-zintă adevărate lecţii demonstra-tive negative, încât nu-i de mirarecă un tânăr prins asupra faptului detâlhărie, întrebat de poliţist de undecunoaşte această practică, a răs-puns simplu „de la televizor”. Etrist că în sondajul de opinie efec-tuat în rândul elevilor, cu privire lagreva cadrelor didactice, ei au răs-puns „da, suntem de acord fiindcăau salarii mici şi o duc greu” – în-văţătorul şi profesorul îşi dobân-desc prestigiul prin pregătirea despecialitate şi pedagogică, dar şiprin locul pe care îl ocupă în scaravalorilor sociale.

Unele emisiuni fac ca televi-ziunea să devină cumplit meşteşugde îmbolnăvire psihică, prin filmede groază, crime, pistoale, cuţite,furturi, sinucideri, violuri, limbajagresiv, copii maltrataţi, ucişi, dor-mind prin canale precum şobolanii.Muzica românească a dispărut, sepractică cântece stridente, ţipătoareînsoţite de mişcări dezorganizate,ca nişte frunze purtate de vânt, fărăgraţie, supleţe, gingăşie, ţinută ele-gantă, frumuseţe. Vai nouă!

Dea Dumnezeu ca tranziţiaPedagogiei să ne apropie de euro-peni, ca să ne putem numi Euro-peni şi cu faptele, nu numai cunumele. (Apostolul, nr. 36, mai,2002)

Recital extraordinaral pianistuluiHoria Mihail

ineri, 7 aprilie, la Liceul deArte din Piatra Neamţ a avutloc cel de-al treilea popas(din cele şaisprezece progra-mate) al turneului extraordi-nar al pianistului HoriaMihail, sub denumirea „Pia-

nul Călător”. Acest turneu are deja

o istorie, un bilanţ remarcabil, ajun-gând la cea de-a şaptea primăvară,sub tematica „Romantic Vals”,după ediţiile anterioare care au în-ceput cu „Anii de pelerinaj ai luiLiszt”, au continuat cu variaţiunilelui Beethoven şi Mozart, urmândcicluri exclusiv romantice cuBrahms, Shumann, Rachmaninov,Chopin. Partenerii evenimentuluidin oraşul nostru au fost Radio Ro-mânia, Asociaţia Culturală „Ac-cedo”, Consiliul Judeţean Neamţ,Centrul pentru Cultură şi Arte „Car-men Saeculare” şi Academia deMuzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca, Extensia Piatra Neamţ.

Dar cine este Horia Mihail?Conform Wikipedia, „Horia

Mihail este un pianist român”. El arfi putut deveni un pianist americande origine română dacă ar fi alesaceasta,

…după ce a urmat cursurileUniversităţii din Illinois, unde a stu-diat cu Ian Hobson, obţinând diplo-mele de absolvire şi de masterat în1995

...după ce în 1999 a primit Ar-tist Diploma de la Boston Univer-sity, unde a studiat cu Anthony diBonaventura

...după ce a beneficiat de bursaKate Neal Kinley Memorial Fel-lowship

...după ce a funcţionat o pe-rioadă de trei ani ca lector universi-tar la Boston University.

Un bilanţ de zece ani în Ame-rica, urmat de întoarcerea în Româ-nia, în toamna anului 2002, laBraşov, oraşul natal, ca solist al Fi-larmonicii şi membru al deja cunos-cutei formaţii Romanian PianoTrio, alături de violonistul Alexan-dru Tomescu şi violoncelistul Răz-van Suma, cu care a susţinutconcerte de mare succes în ţară şistrăinătate.

La întrebarea unui ziarist în le-gătură cu întoarcerea din StateleUnite ale Americii, pianistul HoriaMihail răspunde franc: „Nu i-ammai suportat (Râde). Am vrut să tră-iesc dintotdeauna în România. Înciuda mizeriei de aici – trebuie sărecunoaştem că România nu este oţară foarte civilizată din păcate – euo iubesc, în ţară mă simt bine. Măsimt cu adevărat acasă, când iaucurba de pe DN1 şi văd Tâmpa.”

Şi totuşi cine este Horia Mi-hail?

Concurentul care a obţinut Pre-miul I la toate concursurile la carea participat, pianistul care a susţinutconcerte, recitaluri solo şi de mu-zică de cameră în 18 ţări pe patrucontinente (colaborând cu artişti cu-noscuţi precum Roman Totenberg,Lory Wallfisch, Robert Merfeld,Peter Zazofsky, Andres Diaz Natha-niel Rosen etc.) şi a putut fi ascultatla diverse posturi de radio şi de te-

leviziune din România, Belgia, An-glia, Danemarca, Ungaria, StateleUnite şi Vocea Americii înregis-trând cu Orchestra Simfonică Na-ţională Radio din România.

Deci cine este Horia Mihail? Artistul care afirmă că i se în-

tâmplă de multe ori ca atunci cândeste pe scenă, să dispară legăturilespaţiale, temporale cu lumea realăşi să simtă că de intensitatea urmă-toarei note depinde soarta întreguluiUnivers... „În acele momente, fizic,mă trec fiori, iar publicul simte asta.O piesă nu se aude la fel, chiar dacăo interpretez de trei ori la rând.”

Recitalul din oraşul nostru afost moderat cu înalt profesionalismde doamna Vasilica Stoiciu Frunză,care, cu fineţea observaţiilor şi sub-tilitatea deja cunoscute, ne-a averti-zat că vom avea parte de o searăaristocratică, prilej de întâlnire cudoi regi, pianul şi valsul, conti-nuând cu o pledoarie pentru muzicace aduce în jurul ei valoare, bucurieşi îmbogăţeşte sufletul... După care,pianistul de cursă lungă Horia Mi-hail ne-a introdus în universul sonoral valsurilor compuse de Schubert,Brahms, Dvorak, Chopin, Ravel şiDebussy, demonstrându-ne cumacesta implică intimitate, poezie, ocomuniune care merge dincolo decuvinte…cum poate însemna pen-tru fiecare din noi cu totul altceva…

A fost o invitaţie de neratatpentru publicul meloman nemţean,o seară de o imensă bogăţie cultu-rală, care va persista mult timp înmemoria fiecăruia. (Apostolul, nr.198, apr., 2017)

Mircea Eliade –conexiuni nemţene

ncă din ianuarie a.c., dirigui-torii culturii româneşti auproclamat anul 2006 ca„Anul Naţional MirceaEliade”. Motivaţia, împlini-rea a 20 de ani de la moartea

ÎV

GianinaBURUIANĂProfesor Traian

CICOAREProfesor

Antologia revistei Apostolul

APOSTOLULPag. 18iunie 2017

celui mai universal dintre români,la Chicago, în 22 aprilie 1986. Sedoreşte ca anul viitor – 2007 –când se împlinesc 100 de ani de lanaştere – în Bucureşti, la 9 martie1907 – să fie adoptat ca „AnulMondial Mircea Eliade”. Presti-gioasa revistă a cadrelor didacticenemţene – „Apostolul” – a publicatîn numărul trecut substanţialul ar-ticol „Mircea Eliade – întoarcereaîn timp”, de Luminiţa Moscalu. Înnumărul din martie 2002 a publi-cat articolul „Mircea Eliade – das-călul” în care se releva strălucitaafirmare ca profesor la universită-ţile din Bucureşti (1933-1938),din Paris (1945-1956) şi din Chi-cago (1956-1986). Semnalamatunci existenţa unor tainice cone -xiuni între opera marelui gânditorasupra arhaicului, miturilor şi sa-crului pe de o parte şi judeţulNeamţ, pe de altă parte, în specialcu învăţământul, care sunt expli-cite. Conexiuni la nivelul probabi-lităţii simţim în romanul „Noapteade Sânziene”, apărut întâi în tra-ducere franceză, cu titlul „ForetInterdite”, Paris 1971. Sânzienele– patronul municipiului PiatraNeamţ de azi – este o sărbătoarece vine din „transistorie” şi se în-tâlneşte cu istoria prin ctitorireaBisericii Domneşti Sfântul IoanBotezătorul de către Ştefan celMare şi Sfânt. Pe eroul principalîl cheamă Ştefan şi în el se înge-mănează ipostaza angelică cu ceasatanică a amorurilor. Explicite şiincontestabile sunt conexiuniledesprinse din naraţiunea „Tinereţefără de tinereţe...” scrisă, dupăcum notează autorul, în noiem-brie-decembrie 1976, la peste 30de ani de autoexil şi publicată în1978. Acţiunea se desfăşoară maimult la Piatra-Neamţ, căreia îidescrie cu exactitate străzi şi clă-diri ca, de pildă, cafeneaua „Se-lect”, existentă, până în anii '70,vizavi de Teatrul Tineretului, ca şiHotelul Regal. Cu privire la cafe-neaua „Select” citim: „a frecven-tat-o şi Calistrat Hogaş (...) din1869 până în 1886, cât timp a fostprofesor aici la Piatra-Neamţ. S-apus şi o placă” (în vol. „În curte laDionis”, 1981, p. 613). Uimitoareeste consemnarea datelor exactecu privire la funcţionarea luiHogaş la Piatra-Neamţ. Îl cunoş-tea bine. Probabil de la tatăl său,născut la Tecuci, ca şi Hogaş şicare i-ar fi putut fi elev, cândHogaş a funcţionat la Tecuci. Maiputea cunoaşte despre Hogaş şi în-văţământul nemţean de la colegiide facultate nemţeni (precum D.Almaş) sau prieteni în exil (pre-cum Eugen Relgiş şcolit la Piatra-Neamţ). În rândul lor, slujitori ai

învăţământului nemţean s-au aple-cat cu dragoste şi competenţă asu-pra operei eliadeşti: TudorGhideanu, Gh. Achiţei, V. Spiri-don, C. Crişan, Cristian Livescu,Lucian Strochi ş.a. Numeroasesunt acţiunile CCD Neamţ dedi-cate marelui evocator al învăţă-mântului nemţean, cu răsunetmondial. Amintim doar două: „În-tâlnirea cu tema Calistrat Hogaş(1847- 1917) – 155 ani de la naş-tere”, de joi, 25 aprilie 2002, lacare s-a prezentat şi comunicarea„Calistrat Hogaş văzut de filosofiiIon Petrovici şi Mircea Eliade”.Deosebit de important şi de ono-rant pentru învăţământul nemţeana fost Simpozionul Naţional Mir-cea Eliade, din 18.04.1992, la careau participat prestigioşi profesoriuniversitari: Teodor Dima, PetreDumitrescu, Ştefan Afloroaei, IonRotaru, V. Latiş, Tudor Ghideanu(nemţean), Radu Negru. Profe-soara, în Piatra Neamţ, Dorina Ni-coară a stârnit admiraţia tuturor cu„Rezonanţe ale prozei lui MirceaEliade în literatura română şi uni-versală”. (Apostolul, nr. 81. apr.,2006)

ALBASTRUDE… IPOTEŞTI„Bună dimineaţa, Miraj!”

Şi Mirajul acesta se nu-meşte Eminescu, cel cu care,în miezul acestei luni, ne îm-brăţişăm spiritele într-o reîn-tâlnire generatoare deînfiorări. Orice nouă înveş-

mântare în protoplasmă umanăaduce, pentru fiecare dintre noi,necesitatea de a ni se revela cerulşi de a descoperi Mirajul emines-cian.

Un Eminescu, a cărui poliva-

lenţă demiurgică nu cunoaşte egal.S-ar putea vorbi, astfel şi despre olume a sculpturalului eminescian.În universul întruchipărilor sta-tuare se petrece o dizolvare a tim-pului, spre a supravieţui, cuintenţie de eternitate, spaţiul. Oare„Luceafărul” său este un adevăratpoem al întinderilor largi, pendu-late între haos cosmic şi iatac deDomniţă, în vreme ce picăturile dedevenire s-au transformat în stalac-tite decorative? Lumea de mar-mură anulează, în plăsmuirile ei detăcere, orice foşnet protoplasmatic,sau vibraţie făuritoare de culori.Tocmai o astfel de năzuinţă dupăalbul feeric al pietrei sculptate,după lucirile de zăpadă ale epider-mei feminine şi după argintul receal luminii selenare, învăluie în-treaga creaţie a Nemuritorului.

– „Noapte bună, Constelaţie!”Şi constelaţia aceasta, Emi-

nescu se numeşte, cu care, odatăapartenenţi oamenilor, simţim ne-voia de a ne reîntâlni mereu, la fie-care neastâmpăr al inimii şi lafiecare maree a pieptului.

Un Eminescu, a cărui poliva-lenţă demiurgică nu cunoaşte egal.S-ar putea vorbi, astfel şi despre olume a picturalului eminescian.Deşi bidimensională, arta penelu-lui strecoară în noi evadarea înspreo zare subiectivă, înspre un orizontla care nu vom ajunge niciodată.Zborul spre altceva, un altceva is-toric sau geografic, înfioră întreagacreaţie a „Zburătorului” de la Ipo-teşti. Picturalul este acea lume încare vibraţia subtilă a fotonilor seconstituie într-o adevărată cher-meză a contrastelor şi într-un car-naval solar al culorilor. La fel şi înuniversul eminescian, cavalcadacromatică înlocuieşte pana cu pe-nelul, albastrul alăturându-se focu-lui, iar argintul de pe apelogodindu-se, pastoral, cu aurul ae-rului din amurguri.

– „Rămâi cu noi, Veşnicie!”Şi Veşnicia aceasta, se nu-

meşte Eminescu, a cărui venireîntre şi întru noi s-a zămislit, parcă,nu din carne de mamă, ci dinmagma spirituală a acestui pământ,din însângerările de legendă aleacestei istorii. O geneză şi un des-tin ale unui om, emanate din desti-nul şi geneza oamenilor săi. Deaceea, poate, a fi lângă Eminescu,înseamnă a ne oglindi, asemeneaunui Narcis, în lucirea fiinţăriinoastre şi a lui. Un Eminescu de lacare, noi toţi cei coborâtori din mu-ritoarea Cătălină, ne luăm rămasbun, unul după altul, de la El, Ne-muritorul şi Singuraticul nostruOrfeu. (Apostolul, nr. 184, ian.,2016)

Singurătăţi laolaltă.Umbra lui Tonitza

la Durăuîndelungată complicitate cul-turală, exersată pe parcursul avreo trei decenii, exclude, şiîn premise şi în finalităţi, uncomentariu critic, dezinhibatde frisoanele unei subiectivi-tăţi pe care mi-o asum cu se-

ninătate. Anii formării intelectualealături sau împreună, mai bine zis,de expozanţii recentei ediţii a tabe-rei estivale de la Durău permit maidegrabă exerciţii de admirare decâtpedante evaluări. Cu toate acestea,sunt nevoit să previn cititorul că nuvoi abdica nicidecum de la rigoareade fond a actului critic. Asemenearigoare nu poate fi explicată decâtprin respectul faţă de fiecare înparte şi de toţi la un loc.

Este necesară o scurtă privireistorică. La Durau, în anii ’35, ungrup de studenţi ai Academiei deArte din laşi, adunaţi în jurul maes-trului lor Nicolae Tonitza au decissă restaureze pictura vechiului schitde la Durău în maniera picturii ne-obizantine.

Nu a existat nici un programestetic explicit pentru asemenea de-mers, nici măcar schiţa unui deca-log proiectiv. Bunul simţ estetic şicâteva experienţe în domeniu alemaestrului l-au pus în situaţia de acontura de unul singur viziunea an-samblului. A mărturisit deseori încorespondenţa sa frământările le-gate de proiectul ansamblului de laDurau. Studenţii l-au urmat fărăezitare topindu-şi contribuţiile in-dividuale în monumentala viziunetonitziană. Oricum, lucrul în cam-panie semăna întrucâtva cu expe-rienţele impresioniştilor laBarbizon sau Pastoise. Climatul delucru ţinea loc şi de program este-tic.

GheorgheA. M. CIOBANUProfesor

–

O

ValentinCIUCĂCritic de artă

Antologia revistei Apostolul

APOSTOLUL Pag. 19iunie 2017

Urmăresc de câţiva ani buni,nu doar cu interes profesional, ceeace se petrece în tabăra de la Durău,mai important, ceea ce rezulta deacolo. Pot afirma fără ezitare căstrădaniile poetului Adrian AluiGheorghe sunt răsplătite cu priso-sinţă, expozanţii reuşind să se ex-prime fără crispările celor marcaţide frisoanele unei modernităţi ex-centrice nu o dată şi nici de tentaţiade a trage discret cu ochiul unul laşevaletul celuilalt. Libertatea lor eaproape anarhică aşa cum stă bineunor creatori conştienţi de propriavaloare dar şi de exigenţele timpu-lui. Chiar şi în vârf de munte ei nuuită că sunt expresia unei îndelun-gate civilizaţii a ochiului şi că lec-ţiile realului şi ale abstractuluideopotrivă şi-au cam consumatsubstanţa, dar simt că mai este cevade spus.

În asemenea împrejurări, tre-buie uitat tot şi trebuie reinventattot. Câtă trăire tot atâta adevăr, câtadevăr uman atâta expresie. Spaţiulexpoziţional devine complementar,fiecare strigându-şi singurătateacare se va finaliza într-o prelungitătăcere. Ei au fost singuri în măsuraîn care l-au simţit alături pe celălalt.Celălalt am putea fi oricare dintrenoi.

Două mi se par a fi tendinţelede fond ale demersului lor. Unii nupot scăpa de presiunea realului, rea-lizându-şi operele aproape în prizădirectă la real, alţii nu se pot sus-trage zonelor de sugestivitate aleabstractului. Unii reînnobilează rea-lul prin interpretare, alţii îi întorcspatele spre a-l vedea mai bine înoglinzile eului. Practic, indiferentde mijloace toţi acelaşi drum, fie-care însă văzând altceva. Unii vor fitentaţi de semne, alţii de semnifica-ţiile lor. Am sesizat în expoziţia dela Muzeul de Artă din Piatra-Neamţ, exprimate cu egală ardoareşi profesionalism, etape din cerce-tări plastice mai vechi dar şi fervoriimpresioniste epuizate cu fiecare lu-crare. Urmaşii lui Tonitza nu trăiescnici o clipă crispări provinciale oriezitări ineficiente. Ceea ce produceanual în tabăra de la Durău şi, fi-reşte, atelierele insalubre din AleeaTiparului poate constitui oricândsubstanţa unor selecţii, de nivel na-ţional. Tot astfel orgoliile consu-mate prin aceleaşi locuri pot furnizamaterie primă unei duzini de gazetede scandal.

Dinu Huminiuc exprimă într-un registru grav dileme cristiceuzând de o grafie acroşantă şi neli-niştitoare pentru confortul nostruimediat, în timp ce Doina Daschie-vici a atins nivelul de sus al unei re-laţii între decorativul somptuos şiabstractul sugestiv. În acelaşi timpcu propunerea constantă pentru

structura materiei înnobilată deduhul pământului, Dan Cepoi aflărezonanţe cromatice în registru ro-mantic, Dumitru Bezem nu şi-apierdut exuberanţa cromatică, întimp ce fiul său, Oliv, se păstreazăpe un palier mai grav şi, de aceea,uneori mai profund. Schimbaţi înbine ne apar Mihai Agape şi IosifHaidu, doi artişti la maturitate pen-tru care fiecare compoziţie repre-zintă rezolvarea unei problemeplastice. Gh. Vadana, Liviu Şop-telea, Cornel Dumitriu, Ioan Bur-lacu, Dorin Baba, LucianTudorache, invitaţii nemţenilor întabără, au adus cu ei fermentul uneibenefice emulaţii. Accesul la idee şicontaminarea cu modelele mareluicolorism românesc, umbra lui To-nitza şi a genialilor lui discipoli auînsufleţit un parcurs artistic estivaldemn să confere spaţiului culturalnemţean dimensiune naţională.(Apostolul, nr. 7, sept., 1999)

Uciderea pruncilor(De la Irodla Năstase)

MOTTO: „După ce au plecatmagii, un înger al Domnului searată în vis lui Iosif, şi-i zise:„Scoală-te, ia Pruncul şi pe mamaLui, fugi în Egipt, şi rămâi acolopână îţi voi spune eu; căci Irod aresă caute Pruncul, ca să-l omoare”(Fuga din Egipt. Omorârea prunci-lor – Evanghelia după Matei).

ctualizând şi parafrazând ci-tatul din Noul Testament,după înfrângerea C.D.R. –ului în campania electoralăun îngeraş cu corniţe s-a po-gorât asupra Iui Năstase şil-a pus să omoare pruncii dela 6 la 14 ani, nu de tot, ci

numai cât să-şi dorească singurimoartea, căci Guvernul nu are atâ-

ţia bani şi nu poate respecta Con-stituţia şi Legea Învăţământului.Pruncii trebuie (fiind sortiţi) să ră-mână ortodocşi credincioşi, dar ne-ştiutori de carte pentru ca, pe viitor,să nu citească legile, să nu le înţe-leagă, ci să se supună orbeşte lor.

Cum altfel s-ar putea inter-preta ceea ce e pe cale să se făptu-iască în judeţul Neamţ unde unnumăr de 1200 de salariaţi din în-văţământ (educatoare, învăţători,maiştri, profesori şi personalTESA) nu sunt cuprinşi în preve-derile bugetului pentru anul 2002şi, în consecinţă, vor fi disponibi-lizaţi, pe parcursul acestui an, pânăla 1 ianuarie 2002? Ar fi inuman,dar simplu, să sacrifici 1200 deapostoli, numai că lucrurile nu stauaşa?! Celor 1200 apostoli le cores-pund printr-o simplă analogie înplan didactic peste 6000 de elevide toate categoriile, preşcolari, cla-sele I – IV, gimnaziu şi învăţămân-tul complementar cu numărul deelevi minim pe clase (16), elevi cerămân fără educatoare, învăţătorisau profesori, deci neşcolarizaţi,siluiţi spiritual, intelectual, moral.Lor li se va lua dreptul de a cu-noaşte şi de a învăţa, lumina min-ţii, ei vor fi lăsaţi să orbecăiască peterenul atât de periculos şi viciat aldelincvenţei juvenile (hoţie, viol,tâlhărie, criminalitate, şi apoi vorajunge la „facultate”).

Nu ştim ce semne au prorocitvenirea lui Anticrist pe pământ, darfenomene de acest gen îl premergşi îl anunţa ca fiind pe aproape.Deci: „Oameni, cât mai aveţi timpcăiţi-vă, pocăiţi-vă şi salvaţi prun-cii cât mai este timp şi stă în pu-tinţa voastră”.

Un popor, o ţară care-şiomoară pruncii, îşi omoară viito-rul. La noi pruncii vor muri, întimp ce guvernanţii trâmbiţeazăzori noi şi un posibil viitor maiprosper şi luminos.

Câtă minciună, câtă făţărnicie,cât cinism trebuie să fie în sufleteleunor asemenea oameni?!

Dar nu trebuie să ne mai mirenimic. Cei care au avut curajul sănu reformeze şi să îmbunătăţească,ci să distrugă tradiţia unui învăţă-mânt românesc apreciat şi cu rezul-tate ce nu vor putea fi niciodatăşterse de nimeni, cei care au avut şiau curajul să nege şi să profanezevalorile spirituale emblematice, ro-mâneşti, cei care au avut curajul sălovească în simbolul de geniu alacestui neam, Mihai Eminescu,sunt şi vor fi în stare de orice.

Din nou pietrele lovesc ceamai nevinovată, dar singura piatrăfundamentală din temelia unuipopor, şcoala. Ei ştiu unde şi pen-tru ce lovesc – dărâmând şcoala,dărâmă totul în timp, după care vorputea dicta şi conduce mai simpluşi mai uşor.

E vremea deşteptării: să neunim forţele şi să încercăm să stă-vilim „uciderea pruncilor”. (Apos-tolul. nr. 32, nov., 2001)

De ce citim?Motto (citat aproximativ):

„Un lucru însuşit dintr-o carte îmiaparţine” (Montaigne)

zolat în mulţime, presat denecesităţi reale sau imagi-nare, trăind într-un ritm tre-pidant, omul a întreruptparţial dialogul viu. Informa-ţia dirijată, presa, radioul, te-leviziunea şi-au pierdut

creditul. Copleşită de greutatea în-trebărilor contemporane şi presim-ţindu-şi frângerea, trestia gânditoa recaută cu febrilitate soluţia supra-vieţuirii.

Citim pentru a ne părăsi ca-mera, apartamentul, oraşul, ţara,pământul şi pentru a cuceri spaţiulnesfârşit, deoarece, exploratoriperpetui, vom căuta totdeauna săcunoaştem şi să stabilim repere înspaţiile albe (Hinc sunt leones!) şisă le botezăm cu numele nostru.

Citim pentru că ştim puţin şipentru că vrem să acoperim igno-ranţa noastră care, cu fiecare pa-gină citită, creşte în proporţiegeometrică.

Citim pentru că vrem să ni seconfirme părerile şi astfel să putemfi mulţumiţi de noi înşine.

Pentru a ni se umple sufletul,dar pentru a obţine şi alte goluri şidorinţa de a le umple.

Pentru a ne justifica impulsu-rile primare şi elementare.

Pentru a trăi mai mult, maibine şi mai frumos.

Pentru a nu reacţiona numai lastimulenţi fizici şi chimici şi pen-tru a depăşi astfel condiţia noastrălarvară.

Citim pentru că nu trăim des-tul, pentru că nu avem timp sau

A

I

ŞtefanCORNEANUProfesor

EduardCOVALIScriitor

curaj, sau libertatea de a trăi, pen-tru că trăim prost şi pentru că sun-tem nemulţumiţi. Copleşiţi denedreptatea socială, politică saueconomică, apelăm la carte ca laun judecător suprem, obiectiv şiimparţial.

Citim ca să fim minţiţi, duşi cuzăhărelul, ca să ne fie îndulcite cli-pele de amărăciune care se succedagravant, una după alta.

Pentru a ne dilata prezentulatât de efemer.

Pentru a trăi marea aventurăeroică sau spirituală pe care amvisat-o cândva.

Pentru a iubi şi a fi iubiţi. Pentru a ne întări sentimentul

de apartenenţă la umanitate, pentrua ne găsi rude spirituale şi pentru ane însimţi cu acestea.

Citim pentru a dialoga cu oa-meni de seamă – prezenţi sau dis-păruţi – şi, în acest fel, pentru acreşte în proprii noştri ochi. Citimpentru a fi mai bogaţi. Pentru a fiîn timp şi în afara lui. Pentru a necunoaşte şi, cunoscându-ne, pentrua intra în deplina noastră posesie.

Citim ca să ne părăsim tempo-rar şi pentru a ne regăsi, după o ab-senţă, alcătuiţi altfel.

Citim pentru că ne plictisimsau pentru că suntem foarte cu-rioşi, pentru a ne omorî timpul saupentru a-l câştiga.

Citim. Dar ce altceva mai bun avem

de făcut? (Apostolul, nr. 76, nov.,2005)

Cromaticăadolescentinăub acest generic, în perioadanoiembrie – decembrie2004, este deschisă la Mu-zeul de Artă din Piatra-Neamţ, o expoziţie de lucrărirealizate de elevii de la Li-ceul Pedagogic „Gheorghe

Asachi” din municipiul reşedinţăde judeţ. Cei 57 de liceeni expunun număr de peste 60 de lucrărirealizate în orele de educaţie plas-tică, sub îndrumarea profesoruluiAugustin Neculai Cristea, mento-rul expozanţilor. Desenele şi gra-fica sunt executate în tuş, carioca,acuarelă şi tempera. Lucrările con-turează universul incitant şi diversal tinerilor aflaţi la început dedrum, care îşi caută şi îşi descoperăpersonalitatea. Punctul, linia, cu-loarea sunt elemente de construcţiea unor creaţii plastice care trădeazăinteresul pentru universul înconju-rător. Portretele, natura moartă,peisajele, contururile antropo-morfe, jocurile de forme şi culoridovedesc un dezvoltat simţ de ob-servaţie, dar şi o voluptate în utili-zarea mijloacelor specifice picturii.Creaţiile figurative şi nonfigura-tive sunt – în fond – 57 de perspec-tive asupra realităţii, percepută înfuncţie de personalitatea fiecăruicreator. Imaginaţia acestor elevi ta-lentaţi a vizat şi viitorul omenirii,dacă ţinem seama de faptul că – încâteva lucrări descoperim modelede aşezări umane pentru mileniulurmător, în spaţii ale galaxiei pecare omenirea le va coloniza. Sem-natarii lucrărilor din expoziţie suntelevi din clasele a X-a, a XI-a şi aXII-a. Dintre expozanţii cu perfor-manţe în domeniul artelor plasticeenumerăm pe Atomulesei Elena,Balmuş Maria, Bârnat Iuliana,Craiu Iuliana Elena, Dediu Delia,Lecuşescu Andreea, Muraru Ioana,Niţă Ana Maria, Răchieru Raluca,Ruştioru Ana Roxana, Tănase Ro-xana, Toma Mioara, Ţăranu Dianaşi Ungureanu Florenţa – toateeleve în clasa a XII-a, a cărui diri-ginte este chiar profesorul îndru-mător. Dacă avem în vedere faptulcă acest colectiv de elevi este laprofilul pedagogic, înseamnă căviitoarele domnişoare educatoaresau învăţătoare vor desfăşura acti-vităţi de educaţie plastică de unînalt nivel calitativ, când, nu pestemult timp, vor trece din bancă, lacatedră. De altfel talentul adoles-cenţilor de la această unitate şco-lară a fost confirmat şi reconfirmatşi cu alte prilejuri. Astfel, în varaacestui an, colectivului de elevi,care a participat cu desene la Con-cursul naţional „Lumea ca meta-foră şi culoare”, organizat derevista Cronica din Iaşi, i s-a de-cernat Diploma de excelenţă. Ju-riul, format din personalităţi alelumii artistico-plastice, a conside-rat că în acest mod recunoaşte ca-litatea de excepţie a celor peste 40de lucrări care au intrat în compe-tiţia aflată la a XXVIII-a ediţie. Ocascadă de culori se revarsă sprevizitatorul ce admiră tablourile dinaceastă expoziţie, căci tinerilor

creatori nu le-a fost frică să cauteşi să găsească modalităţi inedite deexprimare. Culorile calde şi reci seîmbină, se întrepătrund, se împacăşi intră în armonie prin măiestrităîmbinare. Există compoziţii reali-zate pe o singură culoare – albas-tru, de exemplu – care prin vibraţiide tonuri şi nuanţe amintesc decreaţiile muzicale. Mânuitorii pe-nelului de la „Gheorghe Asachi” sedovedesc redutabili concurenţipentru elevii de la Liceul de Artănu numai prin dragostea faţă de cu-loare, ci şi prin seriozitate, fantezieşi răbdare. Dacă târziul de toamnăa început să valseze cu primii fulgide nea, în sala Muzeului de Artăcare adăposteşte expoziţia „Cro-matică adolescentină” tocmai s-ainstalat primăvara. Poftiţi să o ve-deţi! (Apostolul, nr. 66, dec., 2004)

Pentru a faceportretul

unui profesorictaţi mai întâi o şcoală / Cuo uşă deschisă / Pictaţi apoi/Ceva simplu, /Ceva mo-dest,/

Ceva util / Pentru profesor. //Aşezaţi tabloul/ Într-un

oraş / Pe o stradă din centru /Sau,de ce nu, /

Într-un cartier la periferie.//

Ascundeţi-vă undeva/ Fără săspuneţi nimic, / Fără să vă mişcaţi./Aşteptaţi profesorul. //

Şi, când la sunetul clopoţelului/profesorul soseşte, / Observaţi-l cucel mai profund respect./ Aşteptaţi să intre în şcoală/ Şi cânda intrat / Închideţi încetişor uşa cupensonul, /Apoi ştergeţi uşor, unacâte una,/

Toate barierele care mai despart/Profesorul de elevi, /Având maregrijă să nu ştirbiţi/ Nimic din dem-nitatea profesorului /Sau ceva dincandoarea adolescenţilor. //

Pictaţi apoi ceva din insomnialungilor nopţi / De iarnă, /Câtevariduri, apărute prea devreme/ încolţul ochilor,/ Puţină frustrare / Înfaţa unei cărţi prea scumpe /Şi ver-dele strălucitor al vacanţelor /Pecare profesorul /Nu şi le poate permite...//

Alegeţi cu grijă culorile haine-lor/ Profesorul nu vrea să iasă înevidenţă /Dar, dacă puteţi, treceţicu vederea /Peste uzura hainelor şi a pantofi-lor...//

Pictaţi şi o sală de clasă/ Ale-gând cea mai frumoasă catedră/Pentru profesor./ Aşteptaţi ca pro-fesorul să se hotărască /Să rămânăîn clasă./ Dacă nu rămâne, e semnrău /Semn că şi-a schimbat meseria/Că a devenit om de afaceri /Saualt ceva //

Dar dacă profesorul rămâne înclasă /Este semn bun/ Semn căaceastă societate mai poate spera,/Că tabloul e reuşit /Şi că puteţisemna. /Atunci, luaţi o bucată decretă /Şi scrieţi undeva, într-un colţal tabloului, /Profesorul sunt eu. //

Parafrază după poemul luiJacques Prevert, „Pour faire laportrait d'un oiseau” (Apostolul,nr. 94, iun., 2007)

„Revista Apostolul.Bibliografie”

uţini sunt cei care îndrăznescsă se angajeze la întocmireaunei lucrări de felul celeia pecare ne-a dăruit-o, în acestezile, profesorul ConstantinTomşa. Este un travaliuuriaş, care solicită timp şi

Antologia revistei Apostolul

APOSTOLULPag. 20iunie 2017

MonicaCRISTEAProfesor

SteluţaCRĂCIUNProfesor

ConstantinCUCUZiarist

S

P

P

răbdare, şi mai ales punerea în va-loare a unor vaste cunoştinţe în bi-bliologie, domeniu frecventatnumai de specialişti încercaţi. Unuldin întemeietorii acestei discipline,bibliologul Nicolae Georgescu-Tistu, afirma pe bună dreptate căcine purcede la o asemenea între-prindere trebuie să fie un om afir-mat în multe domenii, altfeldemersul său ştiinţific se menţinela suprafaţa exigenţelor şi, în con-secinţă, rezultatul muncii sale serelevă a fi unul de minimă utilitate,dacă nu chiar inutil (Orientări bi-bliologice, Bucureşti, 1938). Orcartea domnului Tomşa ne con-firmă un astfel de autor, temeinicintrodus în discipline precum Isto-ria limbii, Istoria literaturii româneşi universale, Pedagogie, Istorie,Critică literară, Teorie literară, Is-toria presei, Sociologie ş.a.m.d. Cuatât mai deosebit ne pare studiuldomniei sale cu cât el pune în va-loare nu o scriere de autor sauscrieri dintr-o anumită perioadă pediferite teme şi din varii domenii,teritoriu unde s-a acumulat o oare-care experienţă, ci din zona maipuţin călcată de exegeţi, cea a pu-blicisticii. Alegând ca obiect decercetare revista didactică şi lite-rară Apostolul, apărută la Piatra-Neamţ în două serii: noiembrie1934 - decembrie 1943 şi martie1999 - decembrie 2007 C.T. seopreşte la numărul 100 inclusiv;autorul face dovada unei temeinicecunoaşteri a ştiinţei şi tehnologiilorde informare, de unde şi solidaanaliză şi reprezentare a informa-ţiei conţinută în această incitantălucrare pe care o socotesc de refe-rinţă în literatura de specialitate.Aşa cum se şi prezintă cititorului,studiul domnului ConstantinTomşa se adresează atât celor carevor să se slujească de el pentru aîntocmi o monografie atotcuprin-zătoare, exhaustivă a revistei, câtşi celor care intenţionează să dez-volte doar o anumită latură a acti-vităţii acestei prestigioase publi caţiicare a ocupat şi ocupă un loc deseamă în viaţa învăţământuluinemţean. Ne oprim doar asupraprimei serii, şi vom remarca tema-tica, care vine în întâmpinarea in-teresului unor posibili exegeţi: I.Învăţământ. Educaţie. II. Cultură,civilizaţie, viaţa spirituală. III. Li-teratură română. IV. Literatură uni-versală. V. Artă. VI. Aniversări.Comemorări. Personalităţi. VII.Ştiinţă. VIII. Politice, economice,sociale, militare. IX. Miscelaneea.X. Iconografie. Sunt zece seg-mente, pe fiecare din ele putând fizidite alte construcţii la fel de te-meinice şi de largă trebuinţă. Să neoprim numai asupra unuia dintresegmente, la primul. Iată asupracăror subcapitole s-a oprit autorul

când a abordat problemele învăţă-mântului şi educaţiei, în mod firescesenţiale în economia publicaţiei:1. Educaţie şi instrucţie. 2. Meto-dică. 3. Reformă şcolară. Inspecţii.4. Şcoala şi Biserica. 5. Orientareprofesională. 6. Programe. Ma-nuale. Examene. Excursii. 7. Învă-ţători şi profesori eroi. 8.Organizaţii. Asociaţii, Cercuri cul-turale şi didactice. 9 Recenzii. Nicică se putea o mai cuprinzătoare pa-letă tematică adunată într-un sin-gur capitol. Cuprinzătoare şiincitantă. Parcurgând-o, realizămcu uşurinţă ce mare câştig consti-tuie pentru un viitor exeget por-nind de la această lucrarestudierea, să zicem, a problemelorde metodică sau ale atitudinii şcoliifaţă de biserică în perioada în carea apărut publicaţia.

M-am referit nu întâmplător laaceste două, întrucât ele s-au dove-dit de actualitate şi atunci ca şiacum când învăţământul este supusunor mari prefaceri, din păcatemulte doar începute şi pierdute pedrum. Pornind doar de la aceste câ-teva segmente ale lucrării, putemsă constatăm ce izvor de idei suntele pentru posibile lucrări de gradsau de absolvire a facultăţilor, alunor teme acum rătăcite prin tene-brele unor formulări anoste, pretinssavante dar nimănui folositoare. Înacelaşi mod poate fi apreciată şipartea a doua a lucrării asupra că-reia mă voi opri mai pe larg cu unalt prilej. Evident, studiul domnu-lui profesor Tomşa nu se adreseazăpublicului larg, este „o carte deconsultat nu de citit” cum afirmăpe bună dreptate dl. Mircea Zaha-ria în Precuvântare. Dar celor că-rora le este destinată – cadreledidactice din învăţământul de toategradele – nu trebuie să le lipseascădin biblioteci, ea constituindu-se înpermanenţă într-o invitaţie la nece-sara şi folositoarea cunoaştere aunor contribuţii ale oamenilor ca-tedrei, de pe aceste locuri. Trecânddoar cu privirea peste numele co-laboratorilor evidenţiaţi de parteaa doua a lucrării, avem o imaginecompletă a valorilor de care dis-pune judeţul nostru, nume grele alecăror contribuţii la redactarea fie-cărui număr a fost şi rămâne demaximă importanţă. Ele nu sunt cunimic mai prejos decât cele ale îna -intaşilor, slujitori ai catedrei caremerită deplina recunoaştere şi cin-stire. Editura Cetatea Doamnei şi-aconfirmat din nou valoarea şi loculîn activitatea editorială din judeţ.Faptul că această carte apare într-ocolecţie intitulată „Profil” ne întă-reşte convingerea că în viitor vomfi părtaşi şi la alte asemenea fru-moase daruri, „profiluri” intelec-tuale cărora le simţim lipsa.(Apostolul, nr. 103, mart., 2008)

Poteci ale cunoaşterii– un proiect pentruprotecţia parcurilornaturale nemţene

na dintre cele mai active aso-ciaţii din zona montană a ju-deţului Neamţ, „ProGrinţieş”, a iniţiat, cu spriji-nul Consiliului JudeţeanNeamţ, un proiect în care aufost angrenaţi elevi din şcoli

precum Grinţieş, Ceahlău, Pipirig,Bicaz, Crăcăoani, Farcaşa, Borcaîn acţiuni de cunoaştere a roluluiariilor protejate nemţene şi de pro-movare a acestora în rândul comu-nităţilor locale.

Dacă în anul trecut elevii de laşapte şcoli din jurul munteluiCeahlău au fost „rangeri juniori” înParcul Naţional Ceahlău, în vara şitoamna lui 2015 acţiunile au fostextinse şi la celelalte două mari ariiprotejate ale judeţului: Parcul Na-tural Vânători şi Parcul NaţionalCheile Bicazului-Hăşmaş. Au fostrealizate excursii tematice în celetrei parcuri pentru identificareaspeciilor protejate şi nu numai, apoveştilor şi legendelor, a forma-ţiunilor stâncoase deosebite. Şiaceste parcuri oferă din toate dinbelşug: chei, stânci cu forme ciu-date, peşteri şi grote, animale su-perbe precum zimbrii şi caprelenegre, flori neasemuite precumsângele voinicului, floarea de colţ,bulbucii şi garofiţele şi nu în ulti-mul rând legende şi poveşti şi deasemenea numeroase lăcaşuri decult cu vechime, frumuseţe arhi-tectonică şi bogăţie spirituală.

Elevii au beneficiat de spriji-nul şi coordonarea profesorilor lor,dar şi de implicarea activă a direc-ţiilor de administrare a parcurilorconduse de domnii Cătănoiu (Par-cul Natural Vânători), Barna (Par-

cul Naţional Cheile Bicazului-Hăş-maş), Gavrilescu (Parcul NaţionalCeahlău).

Activităţile au fost ilustrate încadrul unei reviste (ajunsă acum lacel de-al doilea număr anual) cecuprinde impresii, poveşti, foto-grafii, descrieri ale unor specii,planuri de acţiune, informaţii des-pre ecologie şi protecţia mediuluietc. De asemenea, s-a realizat unghid de excursie pentru aceste treiarii protejate care oferă itinerarii,adevărate poteci ale cunoaşterii,descoperite de micii rangeri şi pecare aceştia le oferă şi celorlalţielevi iubitori de frumos, de natură,de drumeţie. Încununarea activită-ţilor publicistice s-a realizat princele două manuale de disciplineopţionale: un manual de istorie,geografie şi etnografie locală şi unal doilea dedicat ecologiei, protec-ţiei mediului, fotografiei geogra-fice şi excursiilor montane.Manualul de istorie şi geografie lo-cală intitulat „Legendă, tradiţie şiistorie în munţii Neamţului” deja afost adoptat în cadrul disciplineloropţionale la Şcoala din Ceahlău,Şcoala Grinţieş, Şcoala Boboieşti-Pipirig, Şcoala Taşca şi ŞcoalaCrăcăoani şi sperăm la extindere şila alte şcoli din zona montană a ju-deţului. Urmează ca celălalt ma-nual, dedicat ariilor protejate,ilustrat foarte frumos de profesorulTraian Stanciu, să fie implementatdin semestrul al doilea (selectiv) şiîn anul următor şcolar în întregime.

Sfârşitul proiectului a fostmarcat printr-o întâlnire de tip sim-pozion la sediul Direcţiei de Admi-nistrare a Parcului NaţionalCeahlău din Durău cu prezenţapresei la 18 octombrie 2015, în ca-drul căreia cercetătorii cu expe-rienţă au prezentat comunicăriştiinţifice, iar tinerii cercetătorii auprezentat aspecte din activitatea lorde proteguitori ai parcurilor. (…)Acţiunile generate de acest proiectau avut şi consecinţe extra-nem-ţene: elevii din Grinţieş au realizatun film – „Ceahlăul – un parc delegendă” – cu care au participat laconcursul lansat de Asociaţia „ProPark” fiind premiaţi cu o tabără gra-tuită de cinci zile în Parcul NaţionalRetezat, în iulie 2015. Astfel eleviigrinţieşeni au avut în vara aceastaactivităţi de mici rangeri în patrumari arii protejate ale României.

Micii rangeri de la şcolile dinmunţii Neamţului au avut ocazia săcunoască ariile protejate, au înţelesrolul lor şi vor începe o nouă ac-ţiune: vor împărtăşi cele învăţatecolegilor, familiilor, prietenilor şicu siguranţă vor fi nişte profesoriexcelenţi.(Apostolul, nr. 181, oct.,2015)

Antologia revistei Apostolul

APOSTOLUL Pag. 21iunie 2017

DanielDIEACONUProfesor

U

Romaşcanii,pe podium

la „Gala Culturii”ala Culturii Nemţene dinacest an a inclus în tolba cupremii şi un număr impor-tant de distincţii pentru per-sonalităţi din zona Roma -nului implicate direct sau in-direct în domeniul cultural.

Astfel, evenimentul care a avut locla Teatrul Tineretului din PiatraNeamţ în ziua de 13 ianuarie apurtat noroc bibliotecarilor ElenaBujor – de la biblioteca din co-muna Dulceşti – şi Elena Moisei,de la biblioteca din comuna Mol-doveni, ambele doamne fiind no-minalizate la secţiunea „Biblio -tecari, memoria culturii, culturamemoriei” a evenimentului în dis-cuţie. O recunoaştere aparte a fostadusă cu acest prilej şi pentru doiprimari din zona Romanului – Ec.Carol Bereşoaie, primarul comu-nei Gherăeşti, şi ing. Valeria Das-călu, primarul comunei Săbăoani– în cadrul secţiunii „Managemen-tul evenimentelor culturale” algalei, organizatorii acordând şi unpremiu special pentru Revista„Melidonium”, editată de directo-rul Editurii „Muşatinia” dinRoman, dna. Emilia Ţuţuianu.

În necunoaştere de cauză asu-pra criteriilor după care s-au orien-tat organizatorii înainte de a faceaceste nominalizări, o atenţieaparte vizavi de numele romaşca-nilor de pe lista premianţilor aces-tei ediţii o merită în mod deosebitdoamnele (oricum, majoritare!)Valeria Dascălu şi Emilia Ţuţu-ianu, chiar dacă nu neapărat înaceastă ordine. Dacă prima este unfel de „Margaret Thatcher” a me-diului administrativ local din zonăşi cu asta am cam spus tot, doamna

Emilia Ţuţuianu se încadrează per-fect în profilul unui astfel de pre-miant, ba, cunoscând-o bine, aşspune chiar că ar mai fi avut un setde argumente pentru încă o nomi-nalizare, având în vedere CV-ulcultural al domniei sale.

Persoană discretă şi peste mă-sură de modestă pentru calibrulunui astfel de personaj public,Emilia Ţuţuianu este cunoscută laRoman atât în calitatea sa de bi-bliotecar la Biblioteca „GeorgeRadu Melidon”, cât şi ca editor.Dacă în plan strict profesional esterecunoscută ca fiind iniţiatoarea şisusţinătoarea unor acţiuni deose-bite în cadrul bibliotecii publiceromaşcane, alături de alţi colegideosebiţi ai domniei sale, ca editornumele Emiliei Ţuţuianu s-a legatpentru eternitate de numele Prof.Gheorghe A.M. Ciobanu, fiindeditoarea celui al cărui renume s-aconsacrat ca „patriarh” al culturiiromaşcane, un fel de prototip re-nascentist „rătăcit” la graniţa din-tre cele două veacuri. Nu înultimul rând, psihologul EmiliaŢuţuianu este un poet rafinat, re-cunoscut la nivel naţional la câ-teva concursuri mari de creaţielirică, iubitorul şi editorul de cartefiind şi fondatorul Revistei „Meli-donium” (se poate citi şi online)care de ceva ani încoace este o ve-ritabilă punte de legături culturalecu nume sonore consacrate lanivel local, naţional şi chiar inter-national. (Apostolul, nr. 184, ian2016)

Arta, un joc divinocul, teritoriul inexpugnabilal copilăriei. El este vis şivisare. Teama de cădere,teama lui Icar, înrădăcinatăîn universul infantil, estesubminată de zborul oniric

din lumea visurilor. Curiozitatea îlsmulge pe copil din micul universal casei protectoare, aruncându-lîn aventura extraordinară a CĂ-LĂTORIEI. Pe uscat (Cărţile jun-glei), pe apă (Odiseea, Copiiicăpitanului Grant), în cer (Gulli-ver, Legendele Olimpului), subpământ (Ghilgameş), peste mări şiţări (Cuore), în lumea basmului şia fiinţelor fantastice (Făt Frumosdin lacrimă, Harap-Alb), în lumeaobiectelor cuvântătoare şi a întâm-plărilor ciudate (Pinocchio, Aliceîn ţara minunilor), aici, foarteaproape, doar treci printr-ooglindă, nu departe, doar treciprintr-o pădure (Scufiţa Roşie),departe, foarte departe, drum lung,teleap-teleap, drum întortocheatîmpănat cu primejdii, drum cumulte răscruci, bune să te rătă-ceşti, să alegi calea greşită, drumulprin pustiu sau prin păduri miste-rioase, prin grădini înşelătoare(Prâslea cel voinic), până prinziCĂRAREA, drumul cel drept carete va duce la locul dorit, unde teaşteaptă răsplata de la capătul dru-mului. Călătoria este întâmpinatăde duşmani (Spânul, Zmeul, Ge-narul, Balaurul şi alte lighioane),însoţită de simţăminte duşmă-noase firii (frica, spaima, laşitatea,duplicitatea) dar şi de tonicul sen-timent al prieteniei. Cu ajutorulprietenilor devotaţi (Calul, Câi-nele), ocazionali (Setilă, Gerilă,Sperie ciori, Omul de tinichea) saua zeităţilor naturii (Vrăjitoarea ceabună, Sfânta Vineri). Prieteni segăsesc în întreg regnul, animal,vegetal, al obiectelor fermecate.Capacitatea copilului de a se trans-pune pe rând în personaje, plante,obiecte reprezintă curiozitatea luide a vedea lumea altfel, creând le-gături uimitoare şi paradoxale.Clasicul rus Kuprin: „Sunt un va-gabond. Aş dori ca pentru câtevazile să devin cal, plantă sau peşte...şi să privesc lumea cu ochii fiecă-ruia”. Fantezia copilăriei depă-şeşte limitele: literele au culori şicopilul nu se miră, notele muzi-cale au efecte optice şi nu se îndo-ieşte că ar fi altfel. Literaturapentru copii farmecă şi şochează,testând perspicacitatea tuturor ci-titorilor. Jocul de cuvinte, folosi-rea cuvântului transformat (vezi„Antologia inocenţei” de IordanChimet), cuvântul care pedepseşteminciuna, răutatea, lenea (în „Fatababei”, Perrault îi „acordă” o pe-deapsă capitală, minciunile ei setransformă în lighioane). Precep-tele morale sunt preluate din expe-rienţa acumulată, reţinute,aplicate: înţelepciune, frumuseţe,blândeţe, sinceritate, fidelitate,

credinţă, încredere. Ceea ce se în-tâmplă cu Doroteea, cu prieteniiei, cu Oz. Bagheta magică a bas-melor modelează copilăria şi peeroii săi. Autorul lui „Peter Pann”,James Barrie: „Când un copilcreşte, moare o poveste”; TomClaney: „După ce încetezi să creziîn Moş Crăciun, lumea întreagăîncepe să coboare panta”. Specta-colul VRĂJITORUL DIN OZ are,sper, menirea şi ca aceste tristeprofeţii să nu se îndeplinească.(Apostolul, nr. 44, dec., 2002)

Pe cine deranjeazăsimbolurile

religioase din şcoli?n ultimul timp s-a vehiculatprin mass – media ideea con-form căreia simbolurile reli-gioase, în mod specialicoanele, ar trebui înlăturatedin şcoli (şi din instituţiilepublice, acolo unde există)

pe motiv că ar atenta la sentimentullibertăţii religioase a persoanei. Separe că totul a pornit de la cazulprofesorului de filozofie, EmilMoise, care indignat de numărulmare de icoane expuse în cadrul Li-ceului de Artă „Margareta Sterian”din Buzău, a înaintat o petiţie Co-legiului Director al Consiliului Na-ţional pentru Combaterea Discrimi -nării, cerând retragerea simboluri-lor religioase de pe pereţii publiciai cancelariilor, holurilor şi sălilorde clasă din Liceul de Artă „Mar-gareta Sterian”, precum şi retrage-rea simbolurilor religioase dininstituţiile de învăţământ public dinRomânia. Petentul consideră că afi-şarea simbolurilor religioase pe pe-reţii unităţilor publice de învăţământconstituie o discriminare împotriva

Antologia revistei Apostolul

APOSTOLULPag. 22iunie 2017

VasileDANCIZiarist

PaulFINDRIHANSecretar literar

MihaiFLOROAIAProfesor

G

Î

J

Antologia revistei Apostolul

APOSTOLUL Pag. 23iunie 2017

persoanelor atee, agnostice, indife-rente sau de altă confesiune decâtaceea căreia îi aparţin respectivelesimboluri religioase. Au urmat, lamai multe posturi de televiziunenaţionale şi locale, dezbateri cu ar-gumente pro şi contra simbolurilorreligioase, de parcă s-ar fi rezolvattoate problemele românilor şinumai aceasta rămăsese nerezol-vată. Unii au avut chiar neruşinareasă afirme că icoanele din sălile declasă au înlocuit tabloul tovarăşuluide dinainte de decembrie 1989.Alţii au susţinut că prezenţa icoa-nelor este benefică, însă icoana tre-buie să fie expusă doar la orele dereligie sau în cabinetele specialamenajate. Noi trăim într-o lume asimbolurilor. Este adevărat că peunele le descifrăm, pe altele nu,unele ne sunt înţelese, altele multmai greu de interpretat. Simbolis-mul religios nu are un caracter de-terminant, însemnele religioase dinşcoală neavând o destinaţie cultică,ci fiind considerate o expresie aspiritualităţii şi culturii poporuluiromân, popor născut creştin în isto-rie. Însă un lucru este cert: dreptulla practicarea credinţei ni l-am ob-ţinut prin jertfele acelor tineri careau murit în 1989, iar icoanele aufost aşezate la loc de cinste în sălilede clasă de către elevi şi părinţiiacestora, nefiind impuse de preoţisau de cadrele didactice. Ba îmiamintesc că, după 1990, părinţiielevilor au dus o adevărată luptă cuunii dintre „tovarăşii” directori deşcoală rămaşi tributari vechilormentalităţi, care se împotriveauacestui act moral reparatoriu pentrufiinţa neamului nostru. Fiecare con-fesiune sau cult are libertatea să-şiafişeze simbolurile religioase în lo-curi special amenajate în sălile declasă. Dacă admitem scoatereasimbolurilor religioase din şcoli,renunţăm şi la stema ţării, căci arereprezentat vulturul cu crucea încioc? Renunţăm la imnul naţional,pe motiv că în ultima strofă aparesintagma „Preoţi, cu crucea-nfrunte! căci oastea e creştină...”? ...şi, în final am şi eu o întrebare:dacă se tot face atâta tam-tam perespectarea drepturilor şi libertăţi-lor religioase ale minorităţilor, noi,majoritatea creştini ortodocşi fiind,nu avem nici un drept? Dacă într-oclasă de 30 de elevi sunt 1-2 deconfesiune adventistă sau evan-ghelică, scoatem icoanele din salade clasă pe motiv că respectămdreptul la libertatea conştiinţei acelor 1-2? Dreptul majorităţii cineîl mai respectă? Aşa suntem noicând vrem să fim mai catolicidecât papa! (Apostolul, nr 89, ian.,2007)

O lecţiede demnitatentotdeauna, întâlnirile foşti-lor absolvenţi de liceu sauuniversitate au fost emoţio-nante şi au prilejuit împărtă-şirea unor experienţe umanediverse.

Întâlnirea organizatăsâmbătă, 4 octombrie 2003, laCasa Corpului Didactic, de absol-venţii Şcolilor Normale de Băieţişi Fete, promoţia 1953, a fost unacu totul specială. Mărturisesc că,participând la această revedere anormaliştilor, am urmat îndemnulpe care Victor Andrei, ilustru pro-fesor de geografie al Şcolii Nor-male de Învăţători „Gh. Asachi”din Piatra-Neamţ în perioada in-terbelică, îl adresa în noiembrie1992 la împlinirea a 80 de ani dela în fiinţarea acestei şcoli: „Dacăvreţi să ne cunoaşteţi, căutaţi-ne!Citiţi ce am lăsat noi scris şi luaţice a fost bun din noi!” Şi cumnimic nu este întâmplător, eleviiclasei a X-a A de la Liceul Peda-gogic „Gh. Asachi”, invitaţi săparticipe la revederea absolvenţi-lor de acum o jumătate de veac,cu doar câteva zile înainte au par-ticipat la prezentarea, în cadrulorei de dirigenţie, a „MonografieiŞcolilor Normale din Piatra-Neamţ, 1912-2002” de către dom-nul profesor Paul Vasiliu, autorulacesteia. Cartea a stârnit un inte-res neaşteptat de mare în rândulelevilor, care au descoperit în pa-ginile ei farmecul vieţii de liceanla începutul secolului XX, chipu-rile unor dascăli de altădată, darşi ce înseamnă tradiţia învăţă-mântului pedagogic nemţean. În-tâlnirea foştilor absolvenţi aiŞcolii Normale din Piatra-Neamţ,promoţia 1953 (anii IV A şi IV B

băieţi şi anii IV A şi IV B fete) aavut o mare încărcătură emoţio-nală. Domnii profesori Paul Vasi-liu (diriginte al anului IV A fete)şi Neculai Buium (profesor demuzică instrumentală) au strigatcatalogul. Pentru cei care nu aurăspuns, fiind trecuţi în nefiinţă,toţi cei prezenţi au păstrat un piosmoment de reculegere. Au rostitcuvinte emoţionante, prin care aumulţumit foştilor profesori pentrudăruirea lor la fiecare oră de cursfoştii absolvenţi Gheorghe Amai-cei, Elena Baciu, Gheorghe Gri-gorescu. Au fost evocate cu multăconsideraţie figuri prestigioase aleînvăţământului pedagogic nem-ţean, subliniindu-se că orele lorerau adevărate „bijuterii”, „operede artă”. Au fost rememorate şiromanticele întâlniri ale normaliş-tilor de la liziera care trasa o gra-niţă mai mult simbolică între celedouă şcoli. Oana Lamatic, elevăîn clasa a X-a la Liceul Pedagogic„Gh. Asachi” din Piatra-Neamţ, încuvântul adresat absolvenţilor su-blinia: „Noi vă considerăm repre-zentanţi de marcă ai învăţămân -tului nemţean şi constituiţi pentrunoi veritabile modele de dascăli.Cu siguranţă şi pentru dumnea-voastră anii pe care i-aţi petrecutîn cadrul Şcolii Normale v-aumarcat pregătirea profesională şiintelectuală, dar mai ales dimen-siunea morală a personalităţiidumneavoastră. Suntem siguri căprofesorii dumneavoastră v-aufost îndrumători spirituali de ex-cepţie”. Absolvenţii de acum o ju-mătate de secol, care au trăit operioadă plină de privaţiuni (po-vesteau cum o clasă întreagă a în-văţat să cânte la vioară folosindsingura vioară existentă şi careaparţinea unui coleg) şi sub po-vara ideologiei comuniste (au trăitanii „obsedantului deceniu”), auoferit o adevărată lecţie de demni-tate prin respectul arătat şcolii şiprofesorilor care i-au format, prinsolidaritatea de care au dat dovadăde-a lungul timpului şi prin faptulcă au făcut din profesiunea dedascăl o profesiune de credinţă.Au fost apostoli ai neamului dinvocaţie!

Nu în ultimul rând impresio-nează optimismul de care dau do-vadă dacă ne gândim că şi-aupropus o nouă revedere în anul2008. În sfârşit, pot fi consideraţirepere morale de care are atâtanevoie învăţământul românescaflat sub semnul unei nesfârşitereforme ce stârneşte multe neli-nişti. (Apostolul, nr. 53, oct.,2003)

Obsesia istorieila Cioran

* Fragment

entru Emil Cioran istoria afost o preocupare constantă.Apelul la istorie îl întâlnim înaproape toate lucrările şi înmulte din articolele sale, în-trucât aceasta îi permite săemită judecăţi de valoare, pe

care tot ea este chemată să le con-firme. În mod clar, istoria este ceacare-i oferă argumente şi atuncicând vorbeşte de psihologia popoa-relor, dar şi atunci când se referă lacea individuală; iată de ce o nu-meşte „disciplină a zorilor şi a ago-niilor cu răsuflarea gâfâită”,spunând apoi că „ea este un romancu pretenţii de rigoare, care îşi sugesubstanţa din arhivele sângelui”

Desigur, Cioran nu abordeazăistoria ca un cercetător de speciali-tate – vom avea însă prilejul, maijos, să vedem că l-a preocupat înmod deosebit activitatea istoricilorde profesie –, ci ca un gânditor asu-pra marilor teme ale existenţei,viaţa şi moartea, ca un gânditor şinu ca un filosof, din tagma căroras-a simţit el însuşi alungat, dar şifaţă de care a simţit întotdeauna oreţinere. Această reţinere şi respin-gere reciprocă s-a datorat lipsei desistem filosofic, reperabil în operasa. Absenţa unei organizări de tipsistemic este caracteristică şi medi-taţiilor sale asupra istoriei. Deaceea, nu trebuie să vedem în Cio-ran un filosof al istoriei în sensulcunoscut, deşi afirmaţiile sale nusunt mai puţin profunde, sau maineadevărate, ci, dimpotrivă. Refu-zând să-şi creeze un sistem, şi-apăstrat libertatea de a fi contradic-toriu uneori, de a-şi schimba păre-rile odată cu trecerea timpului, de ascrie sub impulsul stării de moment,

MihaelaGHERGHELESCUProfesor

ConstantinGHERGHELESCUProfesor

ÎP

al trăirii şi al sentimentelor sale.Conştient că ideile sale nu sunt celeîndeobşte acceptate, el însuşi spunecă: „eu sunt un izolat din toatepunctele de vedere. Nu gândesc lafel cu contemporanii mei nici înprivinţa istoriei, nici în altele”

Abordarea diferită a istoriei îieste dictată lui Cioran de convinge-rea că istoricul de meserie „se si-tuează dintru început în afaraAdevărului”, datorită scepticismu-lui său şi faptului că, după părereasa, îi lipseşte unghiul corect de ve-dere. El se consideră, din acestpunct de vedere, privilegiat, avândavantajul amatorului, adică al celuicare nu este obstrucţionat în liber-tatea sa de gândire de rigorile me-seriei şi, în primul rând, deobiectivitatea obligatoriu urmărităde istorici, chiar dacă imposibil deatins. Evident că acest avantaj estedublat şi de imensa sa cultură, desolidele cunoştinţe în numeroasedomenii ale ştiinţelor omului. Poatecă nu se gândea, în acelaşi timp, căîn analiza sa ştiinţifică (el n-a con-siderat-o niciodată aşa, având re-pulsie de tot ce se intitulează„ştiinţă”), atât asupra personalităţi-lor, cât şi asupra popoarelor în an-samblu, istoricul ţine prea puţincont de factorul psihologic. Or,Cioran, sondând sufletul până-nstrăfundurile sale, ducându-şi trăi-rile până la forme patologice, cu-noscând, deci, foarte bine omul,aduce în studiul istoriei o nouăpers pectivă, cea psihologică. Înacest fapt constă aportul său prin-cipal la cercetarea istorică, a spiri-tualităţii popoarelor în diferiteepoci. Să recunoaştem că perspec-tiva psihologică lipseşte celor maimulte tratate de istorie, ori istoriamentalităţilor, în primul rând, darnu numai, nu poate fi înţeleasă de-plin dacă-i lipseşte această perspec-tivă. La fel de adevărat însă, estefaptul că Cioran abuzează de psi-hologie, lăsând de o parte ceilalţifactori şi ajungând în felul acesta launele exagerări. Dar aceste exage-rări sunt ale stilistului Emil Cioranşi trebuie privite ca atare, pe de oparte, iar pe de altă parte, trebuieînţelese ca făcând parte din efortulsău mobilizator; acum este mo-mentul să ne aducem aminte că elnu a fost şi nu a pretins niciodată căeste un istoric în adevăratul sens alcuvântului, aşa cum nu acceptasenici eticheta de filosof, vrând poatesă se elibereze de orice ar putea să-loprească la o graniţă, aşa cum seîntâmplă cu orice definire. Ciorana fost preocupat de istorie chiar şiatunci când a abordat-o în stilul săunihilist. „Aş vrea să fiu complet in-diferent la istorie, dar nu pot”, scriael în 1972, pentru ca în 1977 să-şi

găsească o „scuză” voit neserioasă:„E drept, istoria mă interesează: eo pasiune de bătrâni!”(…)

Cioran nu priveşte istoria ca peceva menit să procure satisfacţiieruditului din el, ci ca o sursă de re-velaţii pentru viitorul omenirii. Pu-nându-şi întrebarea dacă istoriatrebuie luată în serios, el afirmă:„răspunsul depinde de nivelul ilu-ziei noastre cu privire la om, de cu-riozitatea cu care vrem să ghicimfelul cum se va dezlega acest ames-tec de vals şi abator care îi alcătu-ieşte şi stimulează devenirea.”(Apostolul, nr 73, iul., 2005)

Elevi şi profesorila „Victor Brauner”

oi, 18 mai a.c., Muzeul Jude-ţean de Istorie şi Arheologiedin Piatra Neamţ a găzduitexpoziţia absolvenţilor claseia XII-a de la Liceul „VictorBrauner”. Elevii profesorilorŞtefan Potop (artă monu-

mentală) şi Gheorghe Cuciureanu(imprimerie textile şi design vesti-mentar) – dinaintea acestui seriosexamen – au fost siliţi de condiţiilecontextului, la esenţializare. Ceidoi mentori nu au nevoie de pre-zentări speciale. Ei sunt deosebiţiunul de celălalt, fundamental. Întreprofesorul Ştefan Potop şi uceniciisăi s-a stabilit o relaţie complexă,trainică şi ziditoare. Chiar dacă ci-neva ar fi de rea-credinţă şi tot arremarca pozitiv o bună parte dintrelucrările elevilor săi, caracterizateprin aplomb, prospeţime spirituală,cutezanţă şi grija pedantă pentrucalitate. Prestaţia meritorie a tine-rilor plasticieni trădează, dinainteaunui ochi cât de cât exersat, şi harulpedagogic al profesorului Potop.Unul dintre multele sale merite estecă nu îşi inhibă elevii, sprijinindu-iatent şi eficient în dezvoltarea per-sonalităţii, susţinându-i să se auto-

definească profesional, creativ, in-confundabil. Alături de năstruşniciişi talentaţii absolvenţi RomulusBoicu şi Lucian Avasiloaiei, careau şarjat curajos în luna aprilie a.c.,expunând împreună (la galeria„Vert”) lucrări avangardiste – fărăsă nedreptăţim intenţionat pe ni-meni – s-au remarcat: MădălinaCreţu (icoană reprezentându-l peSf.Luca inspirat de un înger, di-naintea icoanei Maicii Domnului,aşezată pe un şevalet) şi Andra Ol-teanu (metaforă policromă, plinăde siguranţă şi fantezie). Elevii pro-fesorului Gheorghe Cuciureanu aubeneficiat de altă metodă pedago-gică, oferind privitorilor o gamăvariată de produse: imprimerie tex-tile şi proiecte personale de designvestimentar. Ana-Iustina Ioniţă şi-aales ca elemente decorative câtevaarme albe din inventarul luptători-lor ninja: boxul şi discurile zimţate,inscripţionate cu gamee! ProfesorulCuciureanu avea obligaţia să-i ex-plice viitorului designer că, pentrueuropeni, zvastica are şi alte cono -taţii. Contextual, orice amănuntcontează. La Ramona Nemţeanu şiAda Borş, leit-motivele sunt flutu-rii şi mâinile, indiciu clar că nu-inecesar un efort prea mare de ima -ginaţie pentru a evita speculaţiilecu eventuale implicaţii neplăcute,iar creaţiile marelui grafician Es-cher sunt la îndemâna oricăruitânăr studios care trece pe la Bi-blioteca judeţeană „G.T. Kirilea -nu”. Interesantă este şi viziuneaabsolventului Alexandru Dumi-traşc. O notă deosebită merităproaspătul absolvent Răzvan Puri-cescu. Considerând că o singură lu-crare nu poate fi reprezentativăîntr-o expoziţie colectivă la sfârşi-tul clasei a XII-a, printr-un efort de-osebit a reuşit să pregătească oexpoziţie personală de bună fac-tură, cu eleganţă pedantă, sub cu-pola Bibliotecii „G.T. Kirileanu”din Piatra Neamţ, joi, 19 mai, 2005.Selecţia riguroasă a tablourilor şivernisarea evenimentului aparţin înîntregime doamnei Doina Daşchie-vici, preşedintele U.A.P.-Neamţ.După o evaluare generală, vizitato-rul ar putea crede că Răzvan Puri-cescu a studiat sub îndrumarea arh.Arcadie Răileanu, nicidecum înclasa prof. Gheorghe Cuciureanu.Scriitorul Emil Nicolae a vernisatexpoziţia absolvenţilor de la Mu-zeul de Istorie şi Arheologie dinPiatra Neamţ, menţionând impor-tanţa self managementului de careau nevoie tinerii în educaţia plas-tică, aspect ignorat multă vreme înşcoala românească. Poate că, deacum încolo, se va ţine seamă şi derostul dezvoltării aptitudinilor eco-nomice.(Apostolul, nr 71, mai,2005)

O tarcăuancăla Oxford

* Fragment

…) Profesoara, istoricul şipublicistul Tereza Strătilescu,intelectual de mare rafina-ment şi de mare rectitudinemorală, a văzut lumina zileiîn Tarcău, la 13 aprilie 1864.Tatăl, Gheorghe Strătilescu,

era arendaş al moşiei mănăstireştiTarcău, descendent al unei familiide răzeşi tutoveni, recăsătorit cuMelania Fréhaut, fiica unor im-igranţi, tatăl francez, mama ita-liancă, ajunşi în Piatra Neamţ. Denotat că la acea vreme, înainte dereforma lui Cuza, în Tarcău, dome-niul forestier de pe stânga apei eramoşia Muntelui Athos, iar cel de pedreapta aparţinea Mănăstirii Pângă-raţi.

Studiile primare le urmează înTarcău, după care este mutată la„Notre Dame de Sion” din Iaşi,şcoală cu educaţie catolică. De aicia trecut la Institutul de Educaţie aTinerelor Fete, condus de EmiliaHumpel, sora lui Titu Maiorescu,absolvind cursurile în anul 1883.

Din motive materiale, maiavând încă patru fraţi, imediat dupătrecerea bacalaureatului, se înca-drează suplinitoare în învăţământ,predând la Şcoala normală, mate-matica şi limba italiană. Se înscrieapoi la Universitatea „Al. I. Cuza”unde urmează istoria şi filozofia,luându-şi licenţa în anul 1887.

După licenţă a concurat, fărăsucces, pentru ocuparea unei cate-dre de filozofie sau istorie univer-sală, posturile fiind, de fapt,vândute anticipat clientelei politice,după cele mai autentice reguli fana-riote. Nu s-a lăsat învinsă, cum con-semnează Gheorghe Baciu, unuldin biografii săi, şi, la un nou con-curs, supravegheat cu grijă de Titu

Antologia revistei Apostolul

APOSTOLULPag. 24iunie 2017

Mihail-SorinGAIDĂUCaricaturist

J

(

ConstantinGRASUProfesor universitar

Antologia revistei Apostolul

APOSTOLUL Pag. 25iunie 2017

Maiorescu, reuşeşte cu media 9,33înaintea a cinci concurente.

Asta se întâmpla în anul 1889,când a fost titularizată la „Externatulde Fete” din Iaşi, care, în 1905, aveasă devină Liceul „Oltea Doamna”,după numele mamei lui Ştefan celMare, în prezent, Colegiul „MihaiEminescu”. Pe lângă buna pregătire,cunoştea şi şapte limbi străine, fran-ceza, italiana, germana, engleza,rusa, sârba şi bulgara.

Văzându-i seriozitatea şi pasiu-nea pentru istorie, directoarea şcoliiinsistă pe lângă Take Ionescu, peatunci ministrul învăţământului,pentru o bursă de studii în Anglia;după alţii, plecarea s-ar datora pro-punerii lui A.D. Xenopol. Obţine, în1893, bursa de studiu pentru un an,fiindu-i apoi prelungită pentru încăunul la intervenţia lui Titu Maio-rescu, cu condiţia ca în RegatulUnit să urmărească problemele pe-dagogice şi organizatorice ale învă-ţământului rezervat fetelor.

Aşa a ajuns la UniversitateaOxford, cea mai veche instituţie deprofil din lumea anglo-saxonă, apatra din lume după clasificările ac-tuale, de unde, vreme de doi ani,umblând în tot Regatul, inclusivScoţia, a reuşit să trimită la Convor-biri Literare ale Junimii, articole cutematica cerută de condiţiile bursei,dar şi impresii de călătorie sub titlulde Scrisori din Anglia (1893-1894).

Revine la catedră în 1896 undecontinuă să-şi facă datoria cu priso-sinţă, aşa fel încât, în anul 1902, de-vine directoarea şcolii la insis -tenţele lui Constantin Stere, cu toatecă avusese nu mai puţin de 16 con-curente.

Ca urmare a stagiului britanic,elaborează şi publică lucrarea,From Carpathian to Pindus, apă-rută la Londra în 1906 scrisă, sespune, la cererea publicului brita-nic, dornic de a-i cunoaşte pe ro-mâni. Este o carte de istorie aRomâniei în care se ocupă şi de vla-hii de la sud de Dunăre.

După cum se ştie, există lucrăride istorie care vorbesc de o popula-ţie de vlahi care ar fi migrat şi sprenord, în Tatra poloneză. Se bănu-ieşte, chiar, că dintr-o asemeneaaşezare montană de vlahi s-ar tragePapa Ioan Paul al II- lea, lucru care,se pare, n-a fost negat de Suveranulpontif. Lucrarea amintită a concuratpentru premiul Academiei române,dar a fost pe locul doi, premiul pri-mindu-l Sextil Puşcariu, primul rec-tor al Universităţii Daciei Superi -oare din Cluj, pentru o lucrare filo-logică. A fost recompensată, însă,de-a lungul anilor, cu alte distincţii,precum Medalia jubiliară Carol I,precum şi Premiul Bene Merenticlasa I şi clasa a II-a... (Apostolul,nr. 192, oct., 2016)

Noi provocăripentru sindicatele

din învăţământeforma învăţământului româ-nesc creează încă problemenoi de adaptare pentru mulţi„actori” ai actului educaţional– atât pentru cei „clasici”(elevi, părinţi, cadre didac-tice) cât şi pentru cei mai cu-

rând implicaţi (consilii locale,comunităţi locale, agenţi econo-mici, asociaţii etc.). Cu toţii suntobligaţi să-şi repoziţioneze cerinţeleşi ofertele faţă de şcoală, în ansam-blul ei. Oare nu acelaşi lucru ar tre-bui să se întâmple şi cu organizaţiilesindicale? Trebuie să recunoaştemcă timp de 18 ani principala activi-tate sindicală a fost cea revendica-tivă, încărcată uneori de accentepopuliste şi materializată adeseadoar în mitinguri şi greve care săforţeze mâna guvernanţilor către unsingur scop: mărirea salariilor şialocarea unui buget cât mai mareînvăţământului. Dacă în ultimii 2ani educaţia a beneficiat de creşterisemnificative ale sumelor destinateinvestiţiilor şi dotărilor materiale nuputem declara că suntem mulţumiţi,mai ales că în direcţia investiţiilorpentru dezvoltarea resurselorumane, pentru impunerea unorstandarde de calitate în concordanţăcu necesităţile identificate de evo-luţia socială nu s-au conturat măsuriconcrete şi eficiente. Ca factor deechilibru în sistemul educaţional,sindicatele din învăţământ sunt oarepregătite pentru a-şi schimba reto-rica, pentru a anticipa provocărilereformării, pentru a genera noi ti-puri de activităţi şi proiecte centratemai ales pe formarea profesională,pe îmbunătăţirea managementului,pe schimbare organizaţională?Toate aceste întrebări vor rămânesimple exerciţii retorice dacă nu se

conştientizează atât la nivelul lide-rilor de sindicat dar mai ales la ni-velul simplilor membri că nu poţiprimi fără să oferi ceva în schimb,iar acest CEVA pe care noi îl consi-derăm astăzi cel mai importantlucru al actului educaţional esteCALITATEA muncii dascălilor.Fără ea, vom avea o slabă capaci-tate de a răspunde pe termen lungnevoii de îmbunătăţire a calităţiivieţii. În acest sens, sindicatele artrebui să participe la elaborareaunor strategii care: – să măreascăeficienţa educaţiei în contextul des-centralizării, promovând un curri-culum care să ţină seama de noilenevoi ale angajatorilor, de creştereacompetitivităţii forţei de muncă dinRomânia; – să ridice calitatea edu-caţiei printr-o mai bună gestionarea resurselor umane şi prin legareasistemului de salarizare de perfor-manţa şi responsabilitatea cadruluididactic; – să creeze mai multeoportunităţi de formare continuă şide dezvoltare a carierei de profesor.(Apostolul, nr. 99, nov., 2007)

CorulCorpului Didactic

nceputurile acestei formaţiise datorează unor inimoşidascăli din jud. Neamţ, care,adunându-se în sălile declasă ale unor şcoli din P.Neamţ, o dată pe lună, repe-tau cântecele învăţate de fie-care la locul său de muncă,

sub îndrumarea unor învăţători ta-lentaţi. Cei mai în vârstă dintremembrii acestui cor susţineau căaceste întruniri ar fi avut loc încăde la sfârşitul sec. al XIX-lea, la în-demnul marelui ctitor al şcolii ro-mâneşti moderne, Spiru Haret. Dar,documentul care atestă prezenţaprecisă a acestui cor în viaţa cultu-rală a judeţului nostru este Circu-lara Revizoratului Şcolar Neamţ,

nr. 985 (dosar nr. 521, fila 107aflată la Arhivele Statului din Pia-tra-Neamţ, în care se menţionaprintre altele: „La 18 aprilie 1902se ţin Conferinţele Generale ale în-văţătorilor la Piatra-Neamţ. Portulnaţional este obligatoriu pentru toţiînvăţătorii, inclusiv coriştii... Corulcorpului didactic va cânta… Ceiînscrişi în cor se vor întâlni de cuseară la repetiţie...” Acest docu-ment este urmat şi de altele asemă-nătoare din anii următori, din carerezultă prezenta permanenţă a co-rului cu diferite prilejuri. Interesanteste şi faptul că aceste întruniriaveau şi alte scopuri în afara celormuzicale. Ele erau şi prilejuri de „ase consulta în diferite chestiuni defolos în şi afară de şcoală” sau: „ane consfătui... spre a găsi căile(cele) mai uşoare de lucrat în oricedirecţie, pentru îmbunătăţirea stăriisătenilor şi învăţătorilor...” Acesteacte erau semnate de personalităţiimportante ale învăţământuluinemţean. Între aceştia, amintim perevizorul Gh. Nicolau, întemeieto-rul corului Leon Mrejeriu, institu-tor şi prefect al judeţului Neamţş.a. Din momentul înfiinţării, acestcor a participat la multe manifes-tări culturale, între care: – Sărbă-toarea Războienilor, în 1904; –Înfiinţarea primului Cerc culturaldin ţară de la Dragomireşti, în1910; – Înfiinţarea Ateneului po-pular şi a Casei Naţionale din P.Neamţ, în 1920; – Deshumareaosemintelor domnitorului Alexan-dru cel Bun, din 1932, la care aparticipat şi Nicolae Iorga; – Inau-gurarea Teatrului din P. Neamţ, în1932; – Comemorarea lui Ştefancel Mare la Putna, în 1933; – Co-memorarea morţii lui Mihai Emi-nescu, în 1939 şi multe, multe alteprezenţe notabile.(…)

Izbucnirea celor două războaiemondiale a încetinit sau suspendatactivitatea corului, care a fost,apoi, revigorată odată cu întoarce-rea de pe front a unor corişti, uniichiar răniţi grav, cum a fost cazulveteranului Teofan Macovei decare ne amintim cu pioşenie. În adoua jumătate a secolului al XX-lea, prezenţa corului în viaţa cultu-ral-artistică a judeţului şi a ţăriidevine din ce în ce mai activă, iarvaloarea formaţiei creşte neconte-nit, apropiindu-se sensibil de nive-lul profesionist. Cum să uităm deprezenţa pe scena sălii de concertea Radiodifuziunii din 1971 când, înovaţii entuziaste am obţinut punc-tajul maxim (100 de puncte) acor-dat de un juriu exigent, cum să nune amintim de prezenţa corului lanumeroase festivaluri şi reuniunicorale în care ne-am confruntat cuformaţii similare din Bacău, Sibiu,Bucureşti, Iaşi, Botoşani, Brăila,

GabrielaGRIGOREProfesor

GeorgeGRIGORICĂProfesor

R

Î

Satu-Mare, Bârlad, Suceava,Roman, ş.a.? La perfecţionarea ar-tistică a corului nostru au contri-buit şi o serie de muzicieni românide valoare care au venit să ne în-drume. Ne amintim cu respect dedirijori şi profesori universitari ca:D.D. Botez, Ioan D. Vicol. D.D.Stancu ş.a. Mai trebuie să ne amin-tim şi de cele trei importante ani-versări ale corului, la care au fostinvitate formaţii de prestigiu dinBacău, Iaşi, Botoşani, Brăila, Su-ceava şi Roman, care s-au transfor-mat în adevărate reuniuni coraleinterjudeţene al căror ecou, graţieradioului şi televiziunii, s-a răspân-dit în toate colţurile ţării. Estevorba de aniversarea a 70 de ani dela înfiinţare, în 1972; de aniversa-rea a 90 de ani de la înfiinţare, în1990 şi de centenarul sărbătorit înmai 2002, care a încununat strălu-cit istoria acestui cor. Am venit înfaţa dvs. cu aceste informaţii pen-tru a rememora împreună activita-tea plină de abnegaţie şi dăruire aînaintaşilor noştri, dar şi pe cea acontemporanilor noştri, care au datspiritualităţii de pe aceste melea-guri strălucirea şi vigoarea de carea avut şi are nevoie. Toţi, deci, me-rită respectul şi preţuirea noastră.(Apostolul, nr. 95-96, iul.-aug.,2007)

Thesaurul Eladein luna iulie 2015, a avut locultima reuniune de proiect,în cadrul parteneriatului pen-tru învăţare GrundtvigThe-saurus-Treasury for AdultEducation, www. adult- edu-cation.ro, la Universitateadin Patras (The Graphics,

Multimedia & GIS Laboratory),Grecia.

În cadrul reuniunii au fost pre-văzute o serie de ateliere de lucru,vizite de studiu, cursuri de for-

mare, seminarii de formare, semi-narii ştiinţifice, după cum ur-mează:

În cadrul Seminarului interna-ţional Thesaurus-Adultslearnes-partenerhip, fiecare coordonator/membru al echipei de proiect aprezentat o lucrare ştiinţifică cutema centrală Învăţarea la adulţi,cu aplicarea metodologiei specialerezultate din desfăşurarea partene-riatului GrundtvigThesaurus (tera-piile ocupaţionale bazate pefolosirea tradiţiilor în activităţi deînvăţare care implică atât noiletehnologii, cât şi limbile mo-derne).

Fiecare partener a pregătit unprogram de formare şi a susţinut osesiune de formare, în cadrul întâl-nirii, folosindu-se LMS. Tema cen-trală a constituit-o tradiţiile, faptpentru care, echipa Asociaţiei Ma-gister Educationis Neamţ a prezen-tat o secvenţă de formare dincadrul cursului Traditional Roma-nian wedding.

Componenta de monitorizarea activităţilor, la nivelul proiectu-lui, s-a evidenţiat prin prezentareaunui raport de implementare a pro-iectului la nivelul fiecărei instituţiiimplicate în proiect, în cei doi aniîn care s-a desfăşurat, respectiv pe-rioada 2013-2015. Astfel, partene-rii au prezentat filme documentare,imagini surprinse în timpul desfă-şurării activităţilor, prezentări PPT,afişe, pliante, postere, softuri edu-caţionale.

Workshopurile de formare cutradiţii şi obiceiuri greceşti au in-trodus partenerii în lumea mitică avechii Grecii. Dansurile cu specificlocal, producerea săpunului Knos-sos din ulei de măsline, preparareabrânzei Feta sunt doar câteva dinatelierele la care am participat cutoţii, cu deosebit interes.

Vizitele de documentare auavut loc la Muzeul Arheologic dinPatras, la Fabrica de rahat-loukou-mia din Koulou, la o fabrică localăde vin, AchaiaClauss, precum şi laMuzeul Olympia.

Proiectul Thesaurus s-a înche-iat, rezultatele sale însă rămânmărturie a dragostei de tradiţii şiobiceiuri, culturii moştenite din ge-neraţie în generaţie, ca simbol şielement de identitate al fiecăruipopor. Dintre produsele finale,care promovează tradiţiile şi obi-ceiurile dincolo de graniţe, amin-tim: platforma de învăţare, siste -mul LMS, softurile educaţionale,seminariile, simpozioanele, progra-mele de formare, toate promovândceea ce are mai de preţ fiecare ţară,prin intermediul limbilor de circu-laţie internaţională (franceza şi en-gleza), dincolo de barierele impusede limitarea spaţiului fizic. (Apos-tolul, nr. 180, sept., 2015)

Promisiunea –instrument electoral

a noi, la porţile Orientului,promisiunea este un simpluact, care nu trebuie şi nici nueste luat în serios de cei cupicioarele pe pământ. Parti-culară sau publică, ea nuleagă nici material, nici

moral pe cel care o debitează, con-ştient de impactul ei psihologic şimai puţin practic. Valoarea spe-cială a promisiunii se manifestă întoată grandoarea ei, la vreme elec-torală, când demagogia devine codde comunicare. Curioasă rămâneatitudinea alegătorilor, care ac-ceptă jocul pervers al delirului ver-bal şi îi dau curs de fiecare dată.De ce? Din naivitate sau autoilu-zionare? Cert este că cei care vorsă ajungă la putere se amuză devorbe – ştiind de la bun început cănu vor face niciodată ce spun daranimaţi de entuziasm – „vibrează”la cauza interesului public şi a ne-norocirilor ţărişoarei noastre. Lafel s-a întâmplat şi în 2008, spresfârşitul anului, în acest domeniual interesului electoral, educaţiaavând, desigur, aici, o poziţie prio-ritară. Şcoala are sub arcadele salecâteva sute de mii de cadre didac-tice, mai multe milioane de părinţi,sensibili la făgăduieli, toţi cu dreptde vot. Fiecare echipă (să nu zic„partid”) s-a suit la tribuna propa-gandei pentru a momi masele cufraze despre noile perspective, des-pre viitorul european, angajamentefaţă de educaţie, despre valoarea şiimportanţa ei. Texte precum:„Şcoala va fi prioritatea zero dacăajungem la guvernare”, „din primasecundă vom aplica legea privindmajorările salariale...”, „noi întot-deauna am fost preocupaţi de bi-nele învăţământului”, au curs de-avalma într-un fluviu nesfârşit. Au

ţipat şi unii şi alţii, pentru că noi„dăscălimea”, nu am încetat să-iaplaudăm şi să le băgăm voturi înurnă. Şi au ajuns la guvernare şi„unii” şi „ceilalţi”, rostind vorbesonore şi promisiuni, pentru cadupă un timp foarte scurt, să uitetot imediat ce s-au văzut învestiţicu demnităţi publice. La fel vorface şi data... viitoare. Dar ce im-portanţă are? Poporul, spre deose-bire de ei, are răbdare, acordă lanesfârşit circumstanţe atenuante,uită şi iartă. Profesorii sunt incori-gibili. Peste o vreme, cei care ne-audus cu vorbe la târgul de momeli şiînşelăciuni vor veni din nou, proas-peţi şi optimişti, ne vor propuneun viitor luminos, promisiunilevor ţine de domeniul trecutului,depăşite azi de priorităţi mai mariiar noi, cei care slujim învăţămân-tul românesc, vom trăi în conti-nuare condiţia umilitoare de a fiobiect de licitaţie la taraba poli-ticii. (Apostolul, nr. 112, ian.,2009)

Spiritul Rareşului intagma cu care am intitulataceste rânduri a fost creată deDumitru Almaş.

Am avut norocul să fiuelev, profesor şi director alColegiului Naţional „PetruRareş”, simţind în fiecare

ceas „spiritul Rareşului”. Şi nudoar când mă aflam înlăuntrul lă-caşului pe care îl iubesc şi acum cupatimă, pentru că acest spirit nemarchează până la capătul vieţii,pretutindeni.

Pentru generaţia mea, a celordin promoţiile 1951 şi 1952, dască-lii noştri au constituit modele extra-ordinare de profesionalism şidragoste de şcoala lor, dascăli dă-ruiţi deplin profesiei, făuritori decaractere şi competenţe, adevăraţiartişti ai catedrei: virtuozul Victor

Antologia revistei Apostolul

APOSTOLULPag. 26iunie 2017

Elena-RoxanaIRINAProfesor

Mihai-EmilianMANCAŞProfesor

MinodoraLEMNARUProfesor

Î

L

S

Antologia revistei Apostolul

APOSTOLUL Pag. 27iunie 2017

Savin, vrăjitor al cuvântului rostit;Aurel Rotundu, cel care învia înimaginaţia noastră, dându-le chip,istoria neamului şi a lumii; Con-stantin Borş, blajin şi înţelegător,matematician apt să ocupe o cate-dră universitară, poet şi părinte alcelor care se aflau în dureroase lip-suri materiale; Haralamb Mihăi-lescu, latinist şi logician, cu minteamai bogată decât o enciclopedie,drept până la exces de corectitudineşi, dincolo de răceala latinistului,poet modern, îndrăzneţ în esteticasa; Vasile Velea, miop spre orbire,dar cunoscător al tuturor minunilorTerrei, gata oricând să-ţi arate cuochii închişi, pe o hartă „albă”, celmai mic golfuleţ din Patagonia;Doamna Pleşa, graseind o francezămai dulce decât cea de lângă zidu-rile milenare ale catedralei „NotreDame” din Paris; Doamna Cojoc,îndrăgostită de munţi şi de flori,pledând cu căldură despre comorilede frumuseţe ale Ceahlăului; Vla-dimir Laşcu, scriitor cu vocaţie, in-telectual rasat şi poliglot, cu studiila Paris, în tinereţe campion univer-sitar de schi, pedagog desăvârşit,care ne demonstra cum trebuie săfie, ca intelectual şi ca om de sport,un profesor de educaţie fizică.

Şi ca o încununare a ceea ceînseamnă talent, măiestrie retoricăşi scriitoricească, înaltă competenţăştiinţifică, era autorul îndrăgit decititorii romanului „Ne cheamă pri-măvara”, roman al rareşistului carea fost Dumitru Almaş, dascăl întrumândrie de români şi de nemţeni.

Şirul de nume ar putea conti-nua...

O confirmare a ceea ce a în-semnat Liceul şi a ceea ce în-seamnă acum Colegiul Naţional„Petru Rareş” ne-o oferă respectuldascălilor universitari din Româniapentru şcoala nemţeană. Deseori, laîntrebarea „ce şcoală ai absolvit?”,răspunsul care include numele Ra-reşului este urmat de o exclamaţieexplicită sau de aprecierea „Aha!De aceea…”

Am avut onoarea nesperată dea conduce liceul în anul centenaru-lui, 1969 şi, căutând atunci să în-tocmim o listă a foştilor elevideveniţi personalităţi ale României,am fost şi mândru şi uimit de nu-mărul mare al oamenilor de ştiinţă,de litere, de artă muzicală şi plas-tică, de artă militară. Şi cu câţi din-tre domniile lor am avut privilegiulsă schimb păreri şi gânduri despre„Rareş”, cu toţii au confirmat că arămas nestinsă în sufletele lor, dupămulte decenii de la bacalaureat,aceeaşi mândrie, aceeaşi dragoste,acelaşi „spirit al Rareşului”.

Rândurile de mai sus au fostscrise cu câţiva ani în urmă şi auapărut atunci în presă. Şi până la ale scrie şi după, deseori mi-a fost

dat să aud ori să citesc vorbe maiales despre şotiile elevilor sau de-fectele unor profesori, mărunţişurice provoacă zâmbete sau amără-ciuni.

M-am întrebat mereu ce a în-semnat pentru mine „Rareşul” pie-trean, Liceul meu Alb. Ei bine, cubruma de înţelepciune şi de cu-noaştere dată de cei peste optzecide ani cu care m-a dăruit Dumne-zeu până acum, am înţeles că suntce sunt datorită lor, miraculoşilor,providenţialilor mei dascăli, la um-brele lor, icoane cu chenare aurite,închinându-mă cu infinită admira-ţie şi recunoştinţă în fiecare zi.(Apostolul, nr. 171, nov., 2014)

Preţuiţişi dragi truditorila „Apostolul”,

* Scrisoare din Franţa

fost pentru mine o adevăratăsurpriză apariţia apelului înnumărul din mai. Mărturi-sesc. Într-o criză de disperareşi furie faţă cu realităţile dinţară şi din satul meu natal,am scris acele pagini, în po-

fida scepticismului „clasic” (do-bândit, nu nativ) al soţului meu,poate naive, poate patetice, dar cin-stite, şi le-am trimis tuturor organe-lor de conducere ale învăţămân -tului, doamnei Andronescu, unorredacţii de reviste etc. Singurulecou a fost din partea dumneavoas-tră. În rest, o tăcere deplină. Ca tot-deauna... Alături de soţul meu, demulte ori disputându-ne ecranul or-dinatorului (că aşa-i zic cei de aici– sic!), după o aşteptare lunarăpresărată cu emoţii şi supoziţii,citim şi recitim paginile revistei.Soţul meu are şi o motivaţie su-biectivă. Temelia revistei, primaserie, o puseseră ai lui, cei din Do-breni (Mihai Avădanei, Constantin

Luchian, Mihai Cojocaru) dim-preună cu prietenii lor pietreni, pro-fesori şi învăţători dedicaţi şcoliinemţene. Mă interesează din ce înce mai mult echilibrul, bogăţia in-formaţiei, caracterul critic, acurate-ţea scrisului, profesionalismul dinconţinut şi din punerea în pagină,toate demonstrând valoarea colec-tivului de colaboratori şi a redacto-rilor. Desigur, prezenţa în conduce -re a unor prieteni de o viaţă, caGheorghe Amaicei, căruia învăţă-torimea din Neamţ ar trebui să-iimortalizeze chipul pentru ce a făp-tuit, a unor foşti elevi de demult, pecare îi preţuiesc, ca Lucian Cor-neanu, a unor temeinici intelec-tuali, între care îndrăznesc să-iamintesc pe domnii ConstantinTomşa şi Gheorghe Ţigău, cu rugă-mintea de a nu supăra pe cineva, adragei mele Ada Popovici, pe careo iubesc dintotdeauna precum îmiiubesc fiica, este – această prezenţă– suport pentru emoţiile de acum.Un gând bun, de preţuire, pentrudomnul Mircea Zaharia, pe care îlştiu de multe decenii, dar de de-parte, şi abia acum mi se dezvăluie,cu profesionalismul şi devotamen-tul său pentru CUVÂNT. Am doritsă vă scriu mai cu seamă pentru avă ruga să nu obosiţi, să faceţi cuîndrăzneală şi abnegaţie ce aţi în-ceput, fiindcă trăim într-o epocăaculturală şi „Apostolul”, ca oriceapostol autentic, ţine sus făclia spe-ranţei, de care avem atâta nevoie!Cu respect, preţuire şi mulţumiri,Alexandrina-Camelia MANCAŞ.(Apostolul, nr 156, iun., 2013)

Nevers – Challuy, 24 mai 2013

Mircea ELIADE –Întoarcerea în timp

existat – considera Eliade înProfetismul românesc –mereu o nostalgie după tim-purile „idilice” ale protoisto-riei – când încă nu apăruseră

marile imperii militare – şi nostal-gia aceasta se îndestula îndată ceprezentul devenea mai puţin ame-ninţător. Dar reîntoarcerea perio-dică la păgânism era, de fapt, oreîntoarcere în istoria profană, înprezent. Paradoxal, catastrofele is-torice nu fac decât să pregăteascăregenerarea spirituală. Pot fi, ast-fel, crizele istorice cu adevărat mi-raculoase atâta timp cât poţirenunţa la istoria profană hotărândsă trăieşti în sacru, trecut sau pre-zent. „Teroarea istoriei” este pier-derea iluziilor, a optimismului caredominaseră prima decadă ce aurmat făuririi României Mari. În-toarcerea din Rai explică tragedia„tinerei generaţii”. Şi, totuşi, Huli-ganii pregătesc o revoluţie spiri-tuală, culturală şi dacă nu politică,cel puţin reală şi concretă. Ei se potangrena în realitatea obiectivă, eipot intra, altfel spus, în istorie. Ob-sedat de iubire şi moarte, de parti-ciparea la istorie şi de evadarea dintimp, Eliade continuă în Noapteade sânziene tema ieşirii din spaţiulşi timpul profan, al instalării într-olume atemporală. Ca şi în Luminace se stinge, în Noaptea de sân-ziene personajul traversează labi-rinturi. Accesul în paradis e condi -ţionat însă de depăşirea, într-un felsau altul, a infernului. Intrarea înRai implică o naştere din nou, o„naştere mistică” posibilă printr-un„descensus ad inferos”. Asemeneaaleşilor din societăţile arhaice caretraversând „moartea iniţiatică”, su-feră mutaţii ontologice, eroii luiEliade transgresează, pe diversecăi, orizontul fenomenalităţilor, in-trând într-un „dincolo” al sacrului.Literatura fantastică compune,printr-o acţiune magică, o nouărealitate. Personajul din Secretuldoctorului Honigberger se regă-seşte în Shambala, o ţară miracu-loasă, inaccesibilă geografic.Sacrul se află în profan, fiind ca-muflat de el şi, implicit, limitat. Înlumea modernă, desacralizată, sa-crul este dificil de recunoscut.Transcenderea are semnificaţiarecuperării „paradisului” pierdut.Pătrunderea în netimp determinărevelaţia autenticităţii libertateadeplină. În Tinereţe fără de tine-reţe printr-un proces de anamnezăradical, eroul adună întreaga cu-noaştere umană, anticipând condi-ţia pe care o vor dobândi oameniidupă câteva zeci de mii de ani.Principala caracteristică a noiiumanităţi va fi structura vieţii psi-homentală. Tot ce fusese gânditsau înfăptuit era recuperat prinabstragerea din imediat. „Să ieşidin timp, să nu te laşi confiscat,macerat şi terorizat; să trăieşti caom, ca fiinţă totală şi să nu te laşitrăit de ţesuturi, de glande, de au-tomatisme” sunt speranţe prin

AlexandrinaMANCAŞProfesor

A

A

LuminiţaMOSCALUProfesor

care Eliade îşi propune să reobţină„condiţia adamică primordială” ră-mânând în istorie. În Noaptea desânziene cerurile se deschid pentruiniţiaţi astfel încât un accidentbanal poate însemna o ieşire dintimp şi spaţiu. Perspectiva sacruluieste redobândită. „Teroarea isto-riei” este anulată. Naşterea iniţia-tică implică moartea faţă deexistenţa profană. „Prizonier al is-toriei” sau nu, Mircea Eliade ex-plică în Mitul eternei reîntoarcerică omul modern trebuie să aleagăîntre „disperare şi credinţă”, căcinu se mai poate apăra împotrivarăului profund decât prin ideea deDumnezeu, iar singura sa libertateîn cadrul istoriei nu poate fi decâto libertate care-şi are sursa şi-şi gă-seşte garanţia şi sprijinul în Dum-nezeu (Apostolul nr. 80, martie,2006)

Apostolul redivivusm fost solicitată să-mi îm-părtăşesc amintirile, fiindcea mai veche colaboratoareîn viaţă a revistei didacticeşi literare „Apostolul”, la a75-a aniversare, şi ca mem-bră a Asociaţiei Învăţărilor

din judeţul Neamţ (din prima safază), îmi năvălesc în minte ima -gini şi trăiri de mai bine de şaptedecenii şi, odată cu acestea, unmelancolic vers al lui Ion Pillat:„S-au scurs, pe râul vieţii, toţi aniimei, buşteni...” Prima colaborarese datoreşte participării, la sfârşi-tul ciclului primar, la un concursde compunere şi desen, organizatîn judeţul Neamţ, de revista„Apostolul”, în ziua de 26 mai1935. Acest concurs s-a realizat lasugestia învăţătorului Teofan Ma-covei, din Săvineşti, cu sprijinulmai multor membri inimoşi aiAsociaţiei Învăţătorilor şi al celordoi directori ai şcolilor normale(Eufrosina Săvescu şi Ioan Dră-

gan), membri ai comisiei de eva-luare a lucrărilor. Din cele trei su-biecte pentru compunere ilustratăprin desen, propuse de comisiechiar cu o oră înaintea concursu-lui, eu lam ales pe primul: „De cepomenim în fiecare an pe EroiiNeamului?” Citisem istorie dinmai multe cărţi, trăind-o ardent lalectură, dar cel mai puternic m-aimpresionat „Istoria războiuluipentru întregirea României” de C.Kiriţescu (prima ediţie). Mi-ammai amintit apoi şi de o fascinantăcuvântare, ţinută de Ziua Eroilorla Bicaz, de Mihai Avădanei, fostpreşedinte al Asociaţiei Învăţăto-rilor din judeţul Neamţ şi devenit,ulterior, profesor universitar laIaşi. Dar şi în familia mea, istoriase trăise şi se retrăia din plin, căcierau mulţi cei care fuseseră înlinia I, în campaniile din 1877-1878 şi în cele din 1916- 1919,fiecare cu întâmplările şi aminti-rile lui…

Simţind – cum poate simţi uncopil crescut într-o asemenea at-mosferă fiorul înălţimii şi al dura-tei neamului său – subiectulconcursului îmi inundă sufletul deo căldură dumnezeiască. Peniţaîmi alerga sprintenă, povestinddespre marile dovezi de vrednicie,de rezistenţă în faţa unor probe ne-cruţătoare, de capacitatea de jertfăa poporului nostru. Şi, crezând înneamul meu, credeam cu putere înmine... Compunerii mele i s-aacordat „Premiul I excepţional” şia fost publicată în revista „Apos-tolul” nr. 8, din iunie 1935, la pa-gina 6. Din această lucrare... „sepoate vedea cum vibrează un su-flet de copil cu o construcţie sufle-tească excepţională”, scria inspec -torul şcolar de atunci, Const. Lu-chian, care găsea şi dese nul meu„admirabil”: era Pacea în chip dezână, la mormântul unui erou, că-ruia i se adresa: „Eu mă ridic prinjertfa ta”. Interesul pentru educa-rea elevilor, bunele sentimente şiprobitatea vădite în organizareaacelui concurs, în toate momentelelui, mi-au întărit încrederea în pro-priile forţe, curajul şi voinţa de-aurma exemplul dascălilor văzuţi înacea zi. La revista „Apostolul” ammai colaborat, în prima ei fază, cupoezie, iar în a doua – cu proză.Dedic acestor aniversări rezulta-tele activităţii mele didactice de oviaţă. Binecuvântate fie amintireaînaintaşilor noştri şi exemplul lor!Urez Asociaţiei Învăţătorilor şi re-vistei „Apostolul” ani mulţi, cubune rezultate în educaţia tinerilor,prin îmbinarea adevărurilor ştiin-ţei cu frumosul, cu moralitatea şicu dârzenia în apărarea spirituali-tăţii neamului nostru! (Apostolul,nr. 114, martie, 2009)

În numele tatăluiÎn numele tatălui Ostaşi ro-mâni, vă ordon treceţi Pru-tul!” – ne povestea tata cumândrie, dar pe şoptite, înserile lungi de iarnă, când ci-team pe ascuns, îmbrăcatăîntr-o copertă a Constituţiei

RPR, cusută de mama cu aţă, re-vista Neamul Românesc a luiIorga. Eram copil, Stalin era atot-puternic, Vestul îşi luase mâna depe noi, ţăranii munceau ca vitele lacâmp să achite dările exageratedintr-un război care nu a fost al lor,trenurile de marfă, când coboraudealul Paşcanilor, făceau „cote-cote; cote-cote”, iar când le urcau,le auzeam gemând de pline ceerau: „u-re-se-se; u-re-se-se”, ţăra-nii se întorceau de la arie cu furcilepe spate şi doar vreo femeie maicurajoasă fura o poală de grâu, săaibă la Sfântul Neculai de-o co-livă... N-o spun acum, când toatălumea e tare-n plisc. Am spus-oîntr-un roman prin anii ‘80; acumdoar o repet, spre aducere aminte.Iar după anii ‘90, când eram un felde şef la Cultură, mi-a fost trimisde la Prefectură un veteran de răz-boi ca să-i aprob amplasarea statuiiMareşalului Antonescu în PiatraNeamţ. Cel care-mi trimisese vete-ranul a ţinut să mă pună în gardăcă „s-ar putea să ai necazuri dacăaprobi...” Am aprobat cu gândul lamândria tatii din serile de iarnă. Iarcând treceam spre Iaşi, priveam cumândrie de român la o altă statuiea Mareşalului din cimitirul de laintrarea în Iaşi. Într-o noapte, sta-tuile au fost înlăturate, cam înmodul în care erau luaţi de acasănoaptea ţăranii din satul meu cândse împotriveau „transformării so-cialiste a agriculturii” şi-i alungaucu furca pe activiştii de partid (uniidintre ei în funcţii mari şi astăzi)

veniţi să semneze, tata şi alţii, ce-rerea de intrare la colectiv – „altfel,îţi dăm băiatul afară de la şcoală”.Şi asta am mai spus-o, şi tot în re-gimul „de tristă amintire”. În regi-mul acesta, instaurat printr-oacţiune „de frumoasă amintire”,când toţi eram entuziaşti strigând„jos comunismul!”, mă cutremurcând mă uit în jur şi văd cum s-audărâmat statuile marilor oameni aineamului, cum alţii ne-au dărâmatindustria, cum valul ingineriilor fi-nanciare de pe Wall Street ne-alovit şi pe noi.

Şi acum primim ordin „de lacentru” să ştergem din memorie şioamenii mari ai neamului. Aşteptziua când va fi scos din călindareşi Ştefan cel Mare şi Sfânt, pentrucă i-a bătut zdravăn pe turci... Sauziua în care va trebui să-l renegămpe Eminescu. Oricum, în ‘91 sau‘92, când s-a făcut o mare serbarela Războieni Neamţ, consilierulspecialist în SF al lui Iliescu a in-terzis unui actor al Teatrului Tine-retului să recite Doina luiEminescu. Iar despre cărţile de is-torie – nici nu are rost să mai vor-bim!... Acum, aflu cu stupoare căva fi şters din lista cetăţenilor deonoare ai urbei noastre cel mai deonoare cetăţean, cel care, ieşinddin Catedrala Sfântul Ioan din Pia-tra-Neamţ, după ce s-a închinatDomnului, a spus: „OSTAŞI, văordon: treceţi Prutul! Sdrobiţivrăjmaşii din răsărit şi miază-noapte. Desrobiţi din jugul roşu albolşevismului pe fraţii noştri co-tropiţi. Reîmpliniţi în trupul ţăriiglia străbună a Basarabilor şi co-drii voevodali ai Bucovinei, ogoa-rele şi plaiurile voastre. OSTAŞI,plecaţi azi pe drumul biruinţelorlui Ştefan cel Mare ca să cuprin-deţi cu jertfa voastră ceea ce ausupus strămoşii noştri cu lupta lor.Înainte! Fiţi mândri că veacurilene-au lăsat aici strajă dreptăţii şizid de cetate creştină! Fiţi vrednicide trecutul românesc!” Oare maisuntem mândri? – mă întreb eu,care am scris aceste rânduri nudoar din conştiinţa mea de scriitorromân, ci, mai ales, în numele ta-tălui...

N. Red. Pe lista cetăţenilor deonoare post- mortem ai municipiu-lui Piatra-Neamţ, la numărul 4 seaflă Mareşalul Ion Antonescu.Dacă el va fi aruncat la coşul in-conştienţei şi nerecunoştinţeinoastre, locul îi va fi luat (?!?) decel aflat la poziţia 5: pictorul Vic-tor Brauner. Un evreu de onoare.M. Z. (Apostolul, nr. 115, apr.,2009)

Antologia revistei Apostolul

APOSTOLULPag. 28iunie 2017

VeronicaMIHĂILESCUProfesor

ConstantinMUNTEANUScriitor

A

„

Antologia revistei Apostolul

APOSTOLUL Pag. 29iunie 2017

Cu dragoste despreZburătorul TTDe multe ori mă întorc la

proză ca să înţeleg mai binecum e teatrul. Zi de zi, măsurprind gândindu-mă lascriitorii care, acum aproapeo sută de ani au descris înmod profetic, dar fără exage-rare, decăderea zeilor euro-

peni, apusul ce a cufundatcivilizaţia noastră într-o beznă încare nici astăzi nu s-a făcut lumină.Mă gândesc la Franz Kafka, laThomas Mann şi la Marcel Proust.Acestor profeţi le-aş adăuga astăzinumele lui John Maxwell Coetzee.Sentimentul lor comun al sfârşitu-lui inevitabil al lumii – nu al pla-netei, ci al unui model al relaţiilorinterumane – şi al ordinii sociale şial răsturnărilor acesteia, ne înso-ţeşte astăzi, marcându-ne profund.Pe noi, cei care trăim după sfârşitullumii. Noi, care trăim în faţa unorcrime şi conflicte ce izbucnesc înfiecare zi, în mereu alte locuri, mairapid chiar decât reuşesc să fie re-latate de mijloacele de comuni-care. De altfel, aceste „incendii”devin repede plictisitoare şi disparfără urmă din relatările de presă.Iar noi ne simţim neputincioşi, în-groziţi şi încolţiţi. Nu mai suntemcapabili să înălţăm turnuri, iar zi-durile pe care le construim cu în-căpăţânare nu ne apără de nimic;dimpotrivă, ele însele au nevoie deprotecţie şi grijă, lucru care ne con-sumă o bună parte din energianoastră vitală. Şi nu mai avemforţa de a încerca să vedem ceea cese află în spatele porţilor, dincolode zid. Tocmai din acest motiv tea-trul ar trebui să existe şi, de acolo,din spatele porţilor, să-şi cauteforţa. Pentru a pătrunde cu privireaacolo unde ne este interzis.”(Krzysztof Warlikowski)

Astfel este formulată viziuneadespre lume şi teatru a polonezului

Krzysztof Warlikowski, unul din-tre cei mai reprezentativi regizorieuropeni din prezent, viziune ex-primată în Mesajul Internaţionalcare marchează Ziua Mondială aTeatrului de anul acesta. Nevoiaesenţială a omului de protecţienaşte ziduri: de la zidurile locuin-ţei, la zidul prejudecăţilor, la zidulfricii de necunoscut. Aşa cum spu-nea Krzysztof Warlikowski, teatruleste un vehicul care poate survolaaceste ziduri, aducându-ne cunoaş-terea lucidă a lucrului de care netemem, în special pentru că nu îlcunoaştem.

În spiritul acesta, parcă nimicnu poate fi mai potrivit pentru em-blema unui teatru decât un Zbură-tor, siluetă concepută de sceno -graful Mihai Mădescu pentru afi-şul spectacolului Tinereţe fără bă-trâneţe, în 1975, care a rămas săsimbolizeze tinereţea veşnică aTeatrului Tineretului. Încărcat dedorul greu şi de fericirea nelămu-rită a daimonului erotic (strămoşulsău din mitologia romanescă), cuun picior înrădăcinat în realitateaimediată, plin de ochii cunoscătoripe aripi precum tainicii heruvimi,Zburătorul TT dăruieşte lumina saacestui oraş, sporindu-i aura defascinaţie.

De Ziua Mondială a Teatrului,Teatrul Tineretului face o reverenţăpublicului, mulţumind celor careiubesc teatrul, poate şi pentru căvăd în el mijlocul de a deschide uşiîn mintea şi în inima lor. (Aposto-lul, nr 176, apr., 2015)

Valori neoliticeromâneşti expuse

în Elveţiancepând cu data de 3 iunie2008, poate fi vizitată la His-torisches Museum (Muzeulde Istorie) din Olten (canto-nul Solothurn, Elveţia) ex-

poziţia „Arta perioadei neolitice.Vechile culturi din România”(Steinzeitkunst. Frühe Kulturenaus Rumänien), tema centrală aacesteia constituind-o prezentareacătre publicul european a unei părţisemnificative a capodoperelorprincipalelor culturi neo-eneoliticeromâneşti. Rod al unor finanţăripublice şi private (Asociaţia Hellaset Roma), din cele două ţări, pro-iectul expoziţional care reuneşteexponate de la treizeci şi unu demuzee româneşti, prezentândunele dintre cele mai importantemărturii ale culturilor neo-eneoli-tice dezvoltate pe teritoriul Româ-niei, a avut la bază activitatea unuicomitet ştiinţific, alcătuit în exclu-sivitate din 15 specialişti români,al cărui comisar general este dom-nul Dragomir Neculai Popovici(Muzeul Naţional de Istorie al Ro-mâniei). La reuşita acestui eveni-ment remarcabil, prin importanţaşi valoarea materialului arheologicexpus, şi-au adus contribuţia înprincipal acordul preliminar al Mi-nisterului Culturii şi Cultelor şi co-ordonarea logistică efectuată subegida Muzeului Naţional de Istorieal României, căruia i s-au asociatca organizatori centrali Dr. VioricaCrişan (Muzeul Naţional de Istoriea Transilvaniei din Cluj-Napoca),Dr. Gheorghe Dumitroaia – Com-plexul Muzeal Judeţean Neamţ(prin Muzeul de Istorie şi Arheolo-gie Piatra-Neamţ şi Muzeul de Is-torie Roman) şi Dr. FlorinTopoleanu (Institutul de CercetăriEco-Muzeale din Tulcea). Expozi-ţia, aflată sub înaltul patronaj alPreşedintelui Confederaţiei Elve-ţiene, dl. Pascal Couchepin şi alPrimului Ministru al României, dl.Călin Popescu-Tăriceanu, a fostvernisată luni, 2 iunie, în cadrulunei ceremonii la care au luat cu-vântul dl. Pascal Couchepin, Pre-şedintele Confederaţiei Elveţiene,dl. Virgil Ştefan Niţulescu, secre-tarul general al Ministerului Cultu-rii şi Cultelor, dl. Ionel Nicu Sava,ambasadorul României în Elveţia,dl. Ernst Zingg, primarul oraşuluiOlten, dl. Jacques-Simon Eggly,preşedintele Asociaţiei Hellas etRoma, dl. Crişan Muşeţeanu, di-rectorul general al Muzeului Na-ţional de Istorie a României, dl.Peter Kaiser, directorul Muzeuluide Istorie din Olten, şi dl. LaurentChrzanovski, directorul general alproiectului Arta epocii pietrei. Ve-chile culturi din România. La ver-nisaj au participat de asemeneareprezentanţi ai unora dintre cele31 de instituţii din România (prin-tre care şi Muzeul de Istorie şi Ar-heologie Piatra-Neamţ şi Muzeulde Istorie Roman), dna. Yvette Fu-licea, director adjunct în MinisterulAfacerilor Externe precum şi alte

personalităţi culturale elveţiene,care şi-au arătat în mod evidentsprijinul pe viitor al altor manifes-tări culturale de acest gen. Celeaproximativ 1.200 de obiecte ex-trem de valoroase aparţinând patri-moniului naţional sunt pentruprima dată prezentate împreunăîntr-o expoziţie organizată în afaraţării. Printre acestea se numără şiGânditorul de la Hamangia (Cer-navodă), tezaurul de la Moigrad,modelul de sanctuar de la Gumel-niţa, tezaurul de la Brad şi o recon-stituire a sanctuarului de la Parţa),toate reprezentând încercarea de arealiza o sinteză monografică aevoluţiei neo-eneoliticului din Ro-mânia, precum şi alte obiecte dinaur şi ceramică aparţinând patri-moniului naţional român. Expozi-ţia va fi deschisă la Olten până ladata de 5 octombrie 2008, dupăcare îşi va continua periplul euro-pean, urmând să fie prezentată,mai întâi, la Muzeul Regal de Artăşi Istorie din Bruxelles, la 7 noiem-brie 2008. Cu ocazia vernisajuluiexpoziţia a fost însoţită şi de unconsistent catalog, publicat în lim-bile franceză, germană, italiană şiengleză, la standul muzeului fiinddisponibile numeroase pliante, re-plici după vase ceramice, expoziţiafiind de altfel amplu prezentată şiprin intermediul a două site-uri in-ternet: www.romanianeolitica.orgşi www.steinzeitkunst.ch. (Aposto-lul, nr.106, iun., 2008)

Gheorghe Lazăr,întemeietorul

învăţământuluimodern românesc

e data de 5 iunie 1779 senăştea Gheorghe Lazăr, pe-dagog, teolog şi inginerromân, fondatorul învăţă-mântului în limba naţională

RalucaNACLADGazetar

DorinNICOLADoctor în istorie

IrinaNASTASIUZiarist

„

Î P

din Ţara Românească, cel care, în1818, a înfiinţat în Bucureşti primaşcoală cu predare în limba română,şi anume Şcoala de la SfântulSava. Fiu de ţăran liber, GheorgheLazăr a fost luat de mic în casa ba-ronului Samuel von Brukenthal.Remarcându-i aptitudinea pentrustudiu, baronul l-a trimis să înveţela gimnaziile din Sibiu şi Cluj, şiapoi la Viena, unde a urmat studiisuperioare de filozofie, istorie şiştiinţe fizico-matematice. Ulteriora studiat şi teologia. Întors în Tran-silvania, la Sibiu, a fost hirotonitarhidiacon şi a obţinut un post laŞcoala teologică ortodoxă. A tra-dus în limba română o serie de lu-crări didactice, printre care unmanual de pedagogie. A intrat înconflict cu episcopul Vasile Moga– un adept al învăţământului înlimba slavonă, care a împiedicatactivitatea culturală a lui GheorgheLazăr, interzicându-i tipărirea ma-nualelor în limba română. În urmaunui proces disciplinar, la sfârşitulanului 1815, guvernatorul Transil-vaniei l-a destituit pe GheorgheLazăr din funcţie, punându-l subsupravegherea autorităţilor poliţie-neşti. Acest fapt l-a determinat ca,în 1816, să treacă munţii şi să sestabilească la Bucureşti, unde şi-acâştigat existenţa mai întâi ca pro-fesor particular. În Ţara Româ-nească, Gheorghe Lazăr semanifestă ca promotor al ideii deînfiinţare a unei şcoli româneşti lacel mai înalt nivel ştiinţific posibilpe atunci, într-o vreme în care în-văţământul se desfăşura în limbagreacă. Sprijinit de Iordache Go-lescu şi Constantin Bălăceanu, atrebuit să ducă o muncă intensă cucei care susţineau că limba românăeste prea săracă pentru a exprimaadevărurile ştiinţei. La 24 martie1818, obţinând aprobarea pentruînfiinţarea şcolii româneşti, şi-a în-ceput activitatea într-un local im-propriu din centrul capitalei, laSfântul Sava. La început, elevii săierau băieţi de mici meseriaşi, târ-goveţi şi dascăli, pentru că odra-slele boiereşti frecventau încontinuare şcoala grecească. Nouainstituţie a devenit curând princi-palul focar de consolidare şi difu-zare a culturii româneşti. Dinprima generaţie de elevi au făcutparte, printre alţii, Petrache Poe-naru, Daniel Tomescu, TheodorPallady, şi Simion Marcovici.Şcoala de la Sfântul Sava este celmai vechi institut educaţional dinBucureşti cu predare în limba ro-mână, aici venind să înveţe şi copiide prăvăliaşi, şi copiii oamenilorde la marginea oraşului, pe careGheorghe Lazăr i-a învăţat cu dra-goste tainele ştiinţelor matematiceşi ale filozofiei, în limba lor ma-ternă. În timpul Revoluţiei din

1821, Gheorghe Lazăr şi elevii săiau trecut de partea lui Tudor Vla-dimirescu, ajutând la fortificareataberei de la Cotroceni şi învă-ţându-i pe panduri să mânuiascăarmele şi să se apere. Colaborareasa cu revoluţionarii i-a atras maitârziu persecuţia din partea autori-tăţilor. Gheorghe Lazăr se întoarcebolnav în satul natal, Avrig, undese stinge din viaţă, în ziua de 17septembrie 1823. După semnifica-ţia zilei de naştere a dascăluluiGheorghe Lazăr, întemeietorul în-văţământului modern românesc,ziua de 5 iunie a fost aleasă dreptZiua Învăţătorului, proiectul delege privind instituirea acestei săr-bători fiind adoptat la 9 octombrie2007. Această dată a fost stabilităprin Legea nr. 289 din 29 octom-brie 2007, manifestarea având uncaracter educaţional, naţional, apo-litic şi cultural. (Apostolul, nr 189,iun., 2016)

Revista „Asachi”revine la cititorii ei

n anii trecuţi, revista „Asachi”(preluând o tradiţie publicis-tică locală din secolul XIX) areuşit să-şi definească un pro-fil cultural nou, pliat pe con-temporaneitate, reuşind să sebucure atât de aprecierea citi-torilor cât şi a profesioniştilor

din domeniu (în perioada 1991-2005, când a apărut seria a II-a). Dinpăcate, de o bună bucată de vreme,revista a dispărut din librăriile nem-ţene – pentru că acestea erau princi-palele ei puncte de difuzare, editorulfiind S.C. „Bibliopolis – Petro-dava”. Iată însă că, la începutul anu-lui 2008, revista „Asachi” revine pepiaţă (seria a III-a, nr. 1/237), pro-miţând tot o frecvenţă lunară asigu-rată de un colectiv redacţional înnoitîn parte (de tineri precum studentaElena Luiza Negură sau muzeogra-

ful Lucian Uţă), dar susţinut în con-tinuare de mai vechii realizatori(Gheorghe Bunghez, ConstantinCucu, Constantin Tomşa ş.a.). Era fi-resc ca în sumarul numărului din ia-nuarie să-i fie dat Poetului ceea ceeste a poetului... Aşa că – normal, dinnou – studiul „Mihai Eminescu şistrategia debuturilor succesive” deCristian Livescu deschide seria ofer-telor interesante din „Asachi”. Criti-cul şi istoricul literar nemţean, după oamănunţită cercetare a „ascunzişuri-lor” operei eminesciene, ajunge laideea că au existat câteva proiecteeditoriale de debut în mintea lui Emi-nescu, dar ele au fost mereu amânateşi modificate dintr-o excesivă dorinţăde perfecţiune. (…) La fel de intere-sant, prin subiectul ales şi modul dea-l trata, este articolul lui Ion Filipciuc„Mircea Eliade şi tâlcul zilei sale denaştere”, care ia şi o turnură polemicăla un moment dat (însă tot din numă-rul viitor vom afla concluziile referi-toare la data de naştere a scriitorului,din punctul său de vedere). Dar dacătot a venit vorba despre polemică, eobligatoriu să menţionez aici şi arti-colul Isabelei Vasiliu Scraba „Ulti-mul interviu al filosofului Alexan -dru Dragomir (1916-2002)”, deunde extrag precizarea: „Ceea cepublică revista este dialogul în între-gimea lui, aşa cum l-am refăcut în2006, când am publicat în revista«Argeş» articolul «Ultima revelaţiea folosofului Alexandru Dragomir»,unde am citat fragmentele cenzuratede «Observatorul Cultural». Trebuieînregistrat ca o reuşită a redactorilorde la „Asachi” faptul că şi-au deschispaginile încrucişării de argumente, sti-mulând astfel cititorul, dar menţinândpolemica la nivelul decent al confrun-tării de idei (cum nu mai fac astăzi altereviste „cu pretenţii”, care încurajează,păgubos, atacul la persoană). De ase-menea, un alt succes al acestui numărdin „Asachi” îl reprezintă publicareacelor două pagini de poezie semnatede Radu Cârneci, un autor discret algeneraţiei „şaizeciste”, specializat îndelicate inserturi meditative: „Ce-s eu,dacă nu demonul ce-adastă / să-nchidărana îngerului, castă / când chipuri pierşi alte nasc din ele / cum nesfârşireastelelor în stele / spre-a-mpodobirecasa firii vastă / ce-s eu, dacă nu de-monul ce-adastă...” (fragment dinpoemul „Turnul de fildeş sau O defi-nire ideală a frumosului şi a creatoru-lui de frumos gândită de Poet şi deprietenul său Criticul, în amintirea luiRadu Enescu”). Alături – grupaje deversuri aparţinând lui Lucian Strochişi lui Mihai Merticaru. Alte lucruri decitit în „Asachi”: comentariul empatical prof. Gh. A. M. Ciobanu la volumul„Convorbiri cu Iulia Hălăucescu” deCoralia Letiţia Bunghez („Taifas deseară cu o «Domniţă»”), notele de„călător implicat” ale lui Dan Iacob(„Pelerin la Sfântul Munte Athos”),descifrarea picturii lui D. Bezem prin

„rădăcinile” sale întreprinsă de Con-stantin Cucu („Satul lui DumitruBezem”), precizările filologice aleprof. Mihai Stere Derdena („Scriereanumelui Fiului lui Dumnezeu”), cro-nica lui Constantin Tomşa la „eseulmonografic” dedicat de criticul Mir-cea A. Diaconu lui Calistrat Hogaş(„Perenitatea şi actualitatea luiHogaş”) etc. (Apostolul, nr. 101, ian.,2008)

Constantin VirgilGheorghiu –

Casa de la Petrodavaor şi dragoste! Şi vis! Piatramea natală, „Rodina moia”,Petrodava, Cetatea de piatră!Călător spre „acasă”, singuracălătorie – bucurie impor-tantă pe care o face un om înviaţă, acesta este crezul auto-

rului născut la Războienii de Neamţîn 1916! „Ora 25”, „Omul care că-lătorea singur”- o epopee a Basara-biei din anii 1940 şi ceva –„Nemuritorii de la Agapia” sunt câ-teva din realizările scrise ale lui C.V. Gheorghiu, deţinător, din 1940,al Premiului Regal de poezie pentrucartea „Caligrafie pe zăpadă”, opo-nent al bolşevicilor, comuniştilor,autoexilat după Marele Război înFranţa, unde şi trece în eternitate, în1992. Apărută în 1961, sub acesttitlu, reeditată în 2008 sub titlul„Les noirs chevaux des Carpates”,undeva în Moldova, în MunţiiNeam ţului, începând cu 1900, seco-lul XX îşi deşiră anii şi evenimen-tele având în prim plan femininulneamului Roca: Roxana, Stela,muntence demne şi credincioase,cărora li se alătură nobili cai derasă, slujitori şi prieteni, slujbaşi dinantica familie Haiduc. Descriereaunei zone excepţionale prin spirituloamenilor, dar şi al naturii priete-noase. „România are forma unui disc.Aici trăiesc douăzeci de milioane de

Antologia revistei Apostolul

APOSTOLULPag. 30iunie 2017

EmilNICOLAEScriitor

ViorelNICOLAUEditor

Î

D

Antologia revistei Apostolul

APOSTOLUL Pag. 31iunie 2017

oameni. Pe marginile farfuriei seaflă câmpiile. În centru, pe fundulfarfuriei, este podişul carpatic. Sea-mănă cu o citadelă! În această cita-delă naturală a munţilor se află satulPetrodava. E un nume dacic... Daciiîşi dăduseră ei înşişi numele de „po-porul nemuritorilor”... Poezie, me-tafore, dragoste şi iubire. Muntenişi prinţi, români şi ruşi, pace şi mir,cataclism şi revoluţie la 1914-1917!Un nou experiment care duce la răs-turnarea lumii! Negustori, Roza,târfa alb rozalie şi Heim Monedă,Crâşma „La Moneda de aur”. Sim-boluri – femeie româncă erou ce îşisalvează soţul rus din mâinile bol-şevicilor ameţiţi şi inculţi; „Moldo-veanul”– singur prin inteligenţa luide om şi cu puterile sale omeneştinu ar fi putut să supravieţuiască nicimăcar un veac. Inteligenţa, voinţa,ştiinţa şi raţiunea umană nu pot,doar ele, să se împotrivească isto-riei. Atunci, moldoveanul a făcutalianţă cu cerul, cu pământul şi cutot ceea ce trăieşte în cer şi pe pă-mânt. Şi a fost, dacă nu învingător,cel puţin viu şi liber”. Adevăruri,printre rânduri sau direct! Impor-tanţa visului în lumea reală; mitulAnei lui Manole, mitul lui Prome-teu, antic şi contemporan. Falsulegalitarism, trădarea, epigonii.Moartea ca destinaţie! Dragoste,multă dragoste. Dor, un infinit dedor, al autorului, pentru Patrie!Comparat cu George Orwell, FranzKafka sau Aldous Huxley, Con-stantin Virgil Gheorghiu este maicald, mai slav, este de al nostru, deacasă! (Apostolul, nr. 132, dec.,2010)

„NOI” şi „EI”m început cu această abor-

dare dihotomică după ce amsimţit că trebuie să găsescpunţi de legătură între: cumcredem „Noi – cei din gene-raţiile: anilor 60 – visători di-

rijaţi, anilor 70 – căutători printrestele, anilor 80 – cei cu cheia de gâtşi privind spre pământ” că trebuietrăită viaţa ce ni se pare o clipă şi„Ei – Copii stelari: indigo, de cristalsau curcubeu” care trăiesc clipa cape toată viaţa!!??

De la catedră, din mijlocul lor,din citirile despre „Ei” simt că untărâm destul de provocator, variabildimensional, schimbător, se cascăîntre „Noi” şi „Ei” spre a ne separaîn două lumi ce ameninţă convinge-rea că împreună vom construi cevace să devină Viitor.

Nu regret că nu am avut ce auei azi şi îmi pare că nici ei nu re-gretă că nu au ce am avut noi… Şipe vremea tinereţii mele, „Noi”eram conştienţi că suntem o gene-raţie de tranziţie, că s-au schimbatvalorile, că ne raportăm altfel laviaţă, la lume, la cunoştinţe, că necăutăm în lume şi lumea o căutămîn noi şi că refuzăm aproape vehe-ment o robotizare-tipar cu care ei aufost obişnuiţi. Cu toate aceste iden-tificări ale diferenţierii noastre deatunci faţă de cei ce reprezentau„bunii noştri” simt că trebuie să-miargumentez, să-mi explic atitudinealor negativă sau sprânceana ridicatăatunci când le descriu ce şi cumsimţeam noi pe vremuri, deşi simtcă pentru ei, nu vin de pe poziţia„bunilor” ci a „babacilor”.

„Ei” sunt într-o „competiţie”bazată pe cât de „de firmă” sau„cool” sunt: un telefon cu touchscreen, pierceng-urile, tatuajele şiascultă supradecibelic ritmuri maimult decât muzică în noile „temple”– cluburi şi oricât de nefiresc mi separe, oricât aş vrea să păstrez ca ge-nerator de emoţie, de românism„dorul” sau „curgerea deal – vale”aşa cum era pe vremea tinereţilornoastre, recunosc că rămân doarfrumoase amintiri!

Ce e de făcut? Asta e lumea,aici trăiesc şi acum „Ei – Copii ste-lari” ce au un alt fel de a comunica,bazat pe imperiosul „ACUM”! Auun alt fel de a simţi „mă iubeşti saugata!” Culmea e că au şi un ascunsmod de trăire, aceşti Copii curcu-beu, ca actuală generaţie după ceiindigo şi de cristal, copii ce vin înlumea noastră cu IUBIRE, pe careau regăsit-o şi pe care învaţă cum săne-o transmită, ştiut fiind că felul încare „Ei” comunică este puţin dife-rit de cel în care „Noi” eram obiş-nuiţi. Iată de ce caut punţile delegătură şi de ce, mi-am propus (nusingură ci împreună cu specialişti)să le identific, să le construiesc…nu vreau să ne transformăm în „ăia”care critică pentru că nu am facedecât să perpetuăm o percepţie gre-şită, negativismul, lipsa de încre-dere în oamenii noi, în societate, îngeneral. Pornesc sau continui dru-mul şi căutările cu convingerea că

mi se vor alătura tot mai mulţi şi nevom trezi că formăm o mare de oa-meni aflată într-o fericită joncţiunea fragmentelor compuse din „Noi”şi „Ei”! (Apostolul, nr. 176, apr.,2015)

Gânduri pentruYorick

âţi dintre noi pot mărturisi că,îndrăgostiţi fiind, nu au scrisversuri, ori şi-au încredinţatjurnalului intim bucuriile şiamărăciunile gândind cu con-vingere şi duioşie că „Viaţamea e un roman”... Câţi nu au

visat, sau poate mai visează, săcalce măcar o dată pe tărâmul mi-nunat al luminilor scenei unde potsă trăiască multe alte existenţe de-alungul unei singure vieţi... „Miraco-lul scenei?”- „Triunghiul Bermude-lor” în care odată intrat, eşti pierdut,nu mai ai scăpare toată viaţa. Dra-gostea de teatru, dorinţa de a cu-noaşte, de a înţelege, de a simţi, dea transmite şi altora frământările şiexperienţele omeneşti te absorb caun vârtej în care te arunci cu bunăştiinţă şi cu voluptate. Aşa se facecă atâţia oameni se dăruiesc scenei,acest altar păgân căruia îi aducofrandă întreg timpul vieţii lor –profesioniştii, dar mai ales neprofe-sioniştii, cu atât mai meritorii, cucât pe scena mare a Vieţii îşi duc labun sfârşit rolurile scrise de „CelMai Mare Dramaturg” şi distribuitede Soartă.

După ce îşi îndeplinesc îndato-ririle faţă de casă, de copii şi delocul pe care-l ocupă în societate, eivin pe scenă să-şi împartă pâineainimii cu dumneavoastră, iubitoriide lumină, de frumos şi de teatru.De multă vreme vin cu respect şiadmiraţie la Festivalul „Yorick” să-iurmăresc pe cei talentaţi, pe cei maiînzestraţi confraţi, care se dăruiesccu mărinimie şi fără precupeţire

chemării irezistibile a scenei. Estedarul lor către lume, este grija lorpentru tineretul de azi şi de mâine.Mulţi actori importanţi ai acesteiţări au venit din rândurile neprofe-sioniştilor: Ştefan MihăilescuBrăila, Silvia Popovici, GeorgeConstantin, Vasilica Tastaman,Emanoil Petruţ, Gh. Cozorici,Marin Moraru şi Gheorghe Dinică,Stela Popescu şi Arşinel, Jean Con-stantin, eu şi mulţi alţii, care, înaintede a face studii de specialitate, amfăcut parte din trupe de neprofesio-nişti. Mă bucur că, odată cu aceastăsărbătoare a Casei de Cultură dinPiatra Neamţ, slujită cu pricepere şiabnegaţie de directorul DumitruLuca, îmi pot alătura şi eu cei 14 anide când am onoarea să fiu invitatăîn fruntea juriului prestigiosului fes-tival Yorick. Îi felicit pe cei care auiniţiat şi au menţinut, cu strălucire,în ciuda tuturor vicisitudinilor acestfestival, viu, puternic şi atrăgătorde-a lungul acestor 15 ani şi le urezdin toată inima, lor şi tuturor parti-cipanţilor, „Tinereţe fără bătrâneţeşi viaţă fără de moarte”! (Apostolul,nr. 82, mai 2006)

Şcoala nemţeanăîn mileniul IIIrilej de manifestări intensmediatizate, de efuziune şispeculaţie comercială (launele naţii, chiar cu un anmai înainte – graţie compu-terelor, unii nu mai pot uti-liza numărătoarea cu bile)

trecerea (obsesivă deja) în noul mi-leniu determină la indivizi şi comu-nităţi o criză de conştiinţă şi, prinaceasta, un efect special de recon-siderare a dimensiunii umane afirii, în astfel de situaţii care (de ne-crezut!) se petrec doar o dată la omie de ani, este dificil să eviţi a fipreţios, sentenţios, e greu să nu caziîn vreun păcat comunicaţional,

NiculinaNIŢĂProfesor

DragaOLTEANU-MATEIActriţă

AlinaPAMFILProfesor

A

C

P

când îţi doreşti de fapt ca spusele-ţifoste de lemn şi mai apoi de piatră(ca orice unealtă trecând prin vârs -tele lumii), să dobândească vibraţiarezonantă bronzului, până la acărui epocă mai avem puţin, câtnumeri pân' la III. Nu poţi nici sănu reflectezi asupra apartenenţeide vârstă şi de acţiune la genera-ţiile care fac acest pas, mai multsau mai puţin preocupate de ceeace devin în ţară şi de aceea cedevin ele însele.

Locul, comun, într-adevăr încare aceste generaţii au devenit saudevin, este şcoala, ce nu se află afi acelaşi lucru cu învăţământul, cicu învăţătura.

Dacă am purces pe calea multdisputatei reforme, este nu pentruca ar fi trebuit să-i învăţăm pe co-piii noştri altceva, ci altcumva.Acest altcumva este reclamat depeisaje sociale noi, în perpetuă pre-facere (fericită sau nefericită, darschimbare cu orice preţ). Or, cumla vremuri noi suntem tot noi, asu-pră-ne trebuie să lucram mai întâide toate (şi de toţi).

Într-un ţinut ca cel al Neamţu-lui, binecuvântat cu armonia celorpatru elemente, pământul, apa,focul şi aerul, se află acum în de-venire o sută de mii de copii şi totatâtea speranţe. Mai înaintea intră-rii în Europa, se cuvine ca aceştiasă intre, frumos şi civic, în viaţacea de toate zilele a obştii noastreca fiind cineva. Pentru a-i sprijinisă-şi dobândească identitatea,şcoala nemţeană caută a le da aceaînvăţătură de care să se poată slujicu uşurinţă oriunde şi oricând. Bu-năstarea socială (confortul cum îimai spunem când îi spunem) nueste o vorbă mare decât în măsuraîn care atotcuprinde un statut pro-fesional stabil, dar susceptibil demodulare, o atitudine cetăţeneascăconvertibilă în acţiune, un senti-ment al apartenenţei la comunitate,care să îi asigure acesteia continui-tatea, în cele din urmă (care vor fisigur cele dintâi), nimic altcevadecât preaplinul idealului educa-ţional – locul geometric al dorinţeidascălilor şi al orizontului de aş-teptare al tinerilor.

Dar cum să treci în mileniul IIIpână nu le vei fi străbătut pe pri-mele două? Gândim (şi nu încetăma ne minuna) cu ce încărcătură vafi trecut fiecare generaţie peste ani,decenii, secole, până să fi ajuns noisă înnoim mileniul. Ce să lăsăm şice să ducem mai departe pentru anu fi copleşiţi de greutatea învăţă-turii milenare? Cei chemaţi să ho-tărască ce anume îi învăţăm pecopii aleg acum, cei care au alescum anume să-i înveţe pe copii(re)învaţă acum, cei hotărâţi să ve-gheze şi să crească puţina avere aşcolii îşi sporesc strădania acum.

Mai mult decât ieri, mai puţindecât mâine. Acum nu este şi nupoate fi un mileniu. Cu modestie,cuminţenie şi stăruinţă, dascăliinemţeni trec anul cel nou, fără decare mileniul III nici n-ar fi. Con-ştiinţa milenară nu poate fi decâtplanetară, uniformizând naţiile şigeneraţiile pentru a le transformaîn omenire. Or, noi trăim aici şiacum, în şcolile din judeţul nostru,unde copiii noştri învaţă cum că ar-monia celor patru elemente mile-nare, pământul, apa, focul şi aerul,au mare nevoie de un al cincilea,iubirea, milenară şi ea. Între a fi,fire şi a avea, avere, şcoala nem-ţeană a ales să fie. Şi este. Nouă săne urăm, după firea noastră. Lamulţi ani!, iar ei La multe milenii!(Apostolul, nr. 22, dec. 2000)

Dinspre monologspre dialog

eforma învăţământului româ-nesc este un proces complexcare se desfăşoară în celedouă direcţii principale: ca-drul formal de organizare şiconţinutul procesului de în-văţământ.

Este un proces necesar atâtpentru sincronizarea noastră euro-peană, cât şi pentru a ne desprindecât mai repede de un sistem, care,în ciuda voinţei noastre mai poartăurmele unul sistem totalitarist. Mo-nologul profesorului în faţa claseitrebuie înlocuit cu un dialog auten-tic, prin care elevii să îşi dezvoltecapacităţile de comunicare, putereade a-şi exprima şi argumenta co-erent un punct de vedere. Mulţi din-tre noi, ne-am dat seama că cele maibune şi mai interesante răspunsurise primesc „din bancă” şi nu de laelevii scoşi în faţa clasei, stresaţi denota pe care o vor obţine; că o orăde clasă la o anumită materie poate

fi organizată şi altfel decât pe for-mula tradiţională. Cred că în cadrulorelor de limba şi literatura românăse pot obţine rezultate foarte bunecu elevii şi altfel decât dictând co-mentarii literare; că o atmosferădestinsă în clasă, de cooperare efec-tivă a profesorului cu elevii, o ati-tudine apropiată conduc la rezultateşcolare mai bune. Profesorilor tinerile este greu, poate, să vadă cum s-arputea desfăşura orele altfel decâtaşa cum o făceau profesorii lor, carei-au format şi cărora, în parte, le da-torează poziţia socială dobândită.Deşi am mulţi ani în faţa catedreiîmi este greu să mă acomodez cu„actualii” elevi. Dar nu uit că aceştielevi sunt copiii care la cinci – şaseani lucrează, dacă nu toţi, cel puţinunii dintre ei, pe calculator, învaţălimbi modeme prin metode interac-tive, uitându-se pe „satelit” vădspoturi publicitare prin telefonia ce-lulară şi navighează pe Internet.

Învăţământul românesc se vaaşeza în noua lui matcă atunci cândaceşti elevi – ajutaţi acum de noi săse formeze în spiritul timpului lor,ne vor lua locul; ei vor percepe cafirească schimbarea şi vor inovacreator pornind de la ideile lor în-drăzneţe, iar „noi” nu găsim întot-deauna argumente pentru a lecombate, sfârşind uneori prin a leprelua, pentru a reflecta apoi la ele.(Apostolul, nr. 38, mai, 2002)

CENUŞĂREASAn anii ’94-’95 s-a decis, co-rect şi argumentat, că învăţă-mântul profesional şi tehnicromânesc trebuie să suferemodificări de esenţă pentru ase apropia de cerinţele unuiînvăţământ modern, pragma-

tic şi eficient. Prin programulPhare s-a primit finanţare şi asis-

tenţă tehnică şi s-a trecut la treabă.Cu interes şi competenţă, chiar cuentuziasm, grupurile de lucru for-mate din profesori care predauefectiv la catedră, împreună cuspecialişti din Ministerul Învăţă-mântului, au elaborat standardeocupaţionale, standarde de pregă-tire profesională, planuri de învă-ţământ, programe şcolare, şiauxiliare de învăţare pentru califi-cările stabilite pentru ceea ce păreasă fie necesar economiei româ-neşti. Întreprinderile economice,de atunci, s-au străduit să fie buniparteneri, să se implice cât maimult, deşi multe dintre ele începu-seră să aibă serioase probleme. S-aucreat un număr de şcoli pilot şi dedemonstraţii model, cu o dotaredeosebită, normală pentru alteşcoli europene, care să asigure des-făşurarea unui învăţământ profe-sional şi tehnic prin care să seformeze la elevi deprinderi temei-nice de lucru. Puţin obosiţi, dar bu-curoşi că au terminat lucrarea,actorii întâmplării au aşteptat ne-răbdători evaluarea finală şi bucu-ria le-a fost deplină când au aflatcă au muncit bine şi că proiectulputea fi generalizat la nivelul între-gii ţări. Dar... aici filmul s-a rupt.Trebuiau alocaţi, prin bugetul na-ţional, banii necesari pentru a seasigura în toate şcolile pentru învă-ţământul profesional şi tehnic do-tarea din unităţile şcolare model.Cei care aveau puterea de decizie(anii ‘98- ‘99) au stabilit însă că al-tele sunt priorităţile României şiaşa s-a ales praful de muncă şi spe-ranţe. Şcoala profesională româ-nească era în mare impas, sedescurca cum putea, era din ce înce mai criticată că nu răspunde ce-rinţelor de pe piaţa muncii, iar ab-solvenţii sunt slab pregătiţi.Nimeni însă nu voia să facă o ana-liză serioasă şi obiectivă a cauzeloracestei situaţii, să se recunoascăprecaritatea dotărilor din majorita-tea unităţilor şcolare pentru învă-ţământul profesional şi tehnic (înunele cazuri dotările erau inexis-tente). Nici măcar semnalele pri-mite din partea sindicatelor nu aufost auzite. România avea de rezol-vat alte probleme importante: ale-geri, remanieri guvernamentale,privatizări frauduloase, scandaluripolitice. De la buget trebuiau plă-tite nemunca, investiţiile profita-bile numai pentru clientelapolitică, campaniile electorale.Unde să mai încapă şi finanţareaînvăţământului? S-au mai pierdutcâţiva ani, s-au schimbat câţiva mi-niştri şi apare ca o idee salvatoareînfiinţarea şcolilor de arte şi mese-rii. O nouă finanţare Phare, iarăşigrupuri de lucru, alte SPP-uri ba-zate pe competenţe, alte calificări(europene?!?), curriculum nou,abandonarea totală a ceea ce a fost

Antologia revistei Apostolul

APOSTOLULPag. 32iunie 2017

ValerianPERCĂProfesor

GabrielPLOSCĂProfesor, Vicepreşedinte F.S.L.I.

R

Î

Antologia revistei Apostolul

APOSTOLUL Pag. 33iunie 2017

valoros în învăţământul românesc,alte modele, altă muncă, alt timp,alte speranţe... Dar nici de dataaceasta n-a fost să fie. Clasa poli-tică nu este dispusă nici acum săinvestească prea mult în educaţieşi pregătirea profesională. Doar lacota de avarie. Mai mult, felia dintortul bugetar destinată educaţieieste prea mică şi atunci se decideca instruirea practică să se facă cuclasa întreagă – un dezastru pentrucalitatea pregătirii profesionale.Mulţi maiştri-instructori compe-tenţi, devotaţi şcolii, sunt nevoiţi săpărăsească sistemul, iar noi, sindi-catele, nu am reuşit să facem cevapentru a împiedica acest lucru. Nuse întâmplă nimic pentru baza ma-terială necesară pregătirii profesio-nale. Ba se întâmplă ceva! Aceastăbază, oricum depăşită, se degra-dează, în multe cazuri, având roldecorativ. În multe şcoli de arte şimeserii, din mediul rural, aproapenu există dotările necesare pentruformarea competenţelor cerute deo anumită calificare. Inventăm, înschimb PRAI, PLAI, PAS, discuţiişi conferinţe şi altele asemenea,care nu rămân decât vorbe în vânt,fără o alocaţie bugetară adevăratăpentru educaţie şi pregătirea profe-sională. În februarie 2009 o nouăstrigare dinspre minister: desfiin-ţăm SAM - urile şi punem în locce? Nimeni nu ştie exact, nimeninu ştie de fapt ce vrem, nimeni nuştie ce finalităţi dorim să atingem,dar trecem cu bine peste toate pro-vocările unei asemenea decizii in-tempestive. După scenariul, deacum ştiut, se adună în grabă gru-purile de lucru, chiar lucrează, daraflăm că SAM - urile nu se desfi-inţează, ci numai au luat un an depauză! Din nou consternare, nuştim ce să credem, nu ştim ce vaurma. De gura sindicatelor se maifac câteva corecţii, dar un lucrueste cert: problemele învăţământu-lui profesional şi tehnic românescrămân grave şi sunt aceleaşi. Iatăcâteva dintre ele: – flexibilitate re-dusă şi racordare greoaie la cerin-ţele de pe piaţa muncii; –neconcordanţă între calificărilenoastre şi cele europene; – planuride învăţământ supraîncărcate, iarîn cadrul acestora un număr insu-ficient de ore pentru pregătireaprofesională; – laboratoare şi ate-liere-şcoală cu dotări depăşite, cuimplicaţii directe asupra calităţiipregătirii profesionale; – lipsa unuicadru legislativ coerent şi explicitcare să asigure bazele parteneria-tului şcoală – agent economic co-munitate locală; – admitereacomputerizată a elevilor în învăţă-mântul profesional şi tehnic fără ase ţine seama de aptitudinile lorreale. S-a vorbit, într-un anumitcadru, că Departamentul pentru În-văţământ Profesional şi Tehnic din

cadrul FSLI nu ar avea o strategieproprie, lucru, în parte, real dar şidiscutabil, pe care mi-l asum. Defapt, ne regăsim şi noi în strategiagenerală a FSLI de a determina ofinanţare cât mai generoasă pentrueducaţie, care ar rezolva multe dinprobleme sistemului. Nici nu cred,de altfel, că rolul departamentuluieste acela de a elabora strategiipentru învăţământul profesional şitehnic, substituindu-se astfel Mi-nisterului Educaţiei şi CentruluiNaţional de Dezvoltare a Învăţă-mântului Profesional şi Tehnic.Noi trebuie să fim partenerii aces-tor instituţii şi să ne preocupe şicomponenta socială. În această ca-litate, de partener, sper ca şi Minis-terul să accepte în mod real acestparteneriat, îmi permit să avansezcâteva idei pentru o viitoare struc-tură a sistemului de învăţământprofesional şi tehnic: – Învăţămân-tul obligatoriu de 10 clase va fi asi-gurat prin şcoli generale şi licee(tehnologice, teoretice, vocaţio-nale). – După terminarea a 8 clase,elevii vor putea intra la liceele teh-nologice pe baza unor teste de ap-titudini sau a unui examen, înfuncţie de cum hotărăşte fiecareunitate şcolară. Cei care nu reu-şesc, vor continua învăţământulobligatoriu în şcolile generale. –După terminarea a 10 clase, eleviivor susţine examen de admitere înciclul superior al învăţământului li-ceal tehnologic sau la şcoala pro-fesională. – Ciclul superior alînvăţământului tehnologic va avea2 ani, iar absolvenţii vor avea ni-velul 3 de calificare şi vor susţineun bacalaureat care le va permitesă participe la examenele de admi-tere în anumite facultăţi din învă-ţământul superior. – Şcoalaprofesională va avea o durată de 1an şi jumătate, iar absolvenţii voravea nivelul 2 de calificare. Aceştiabsolvenţi pot, eventual, să-şi con-tinue studiile liceale la seral sauprin cursuri fără frecvenţă. – Existăşi varianta ca ciclul superior al li-ceului să dureze 3 ani, iar bacalau-reatul să fie ca în cazul liceelorteoretice. – Deoarece în învăţă-mântul obligatoriu planurile de în-văţământ vor fi comune pentrutoate tipurile de şcoli (se vor face,pe îndelete, pe lângă disciplinelede bază şi educaţie fizică, educaţiemuzicală, educaţie plastică, limbistrăine etc.), la admiterea în ciclulsuperior al liceului tehnologic sauîn şcoala profesională pot să parti-cipe şi elevii absolvenţi a 10 clasedin şcolile generale sau din liceeleteoretice. – Şcolile profesionalevor funcţiona pe lângă liceele teh-nologice sau de sine stătător. În ar-ticolul de faţă am evitat, neapărat,un concept. Unul prea mult invocatşi niciodată împlinit. REFORMA.(Apostolul, nr. 117, iun., 2009)

Civilizaţie, matematicăşi reformă

omparativ cu cele mai vechicivilizaţii în care cunoştin-ţele despre numere şi figurigeometrice arătau nivelulgeneral de înţelegere şi con-trol al lumii înconjurătoare,astăzi se poate afirma fără

nici o rezervă că tehnologia pe carese bazează civilizaţia modernămereu ascendentă este, în esenţă, otehnologie matematică.

Recunoscută ca unicul limbajriguros al oricărei ştiinţe, matema-tica şi-a extins atât spectrul cerce-tărilor abstracte fundamentale câtşi cel al aplicaţiilor în cele mai di-verse domenii, devenind pentru so-cietăţile avansate ceea cereprezintă aerul şi hrana pentruviaţă. Astfel, computerele şi super-computerele care au invadat şiuimit lumea contemporană prinperformanţele lor, informatica, îngeneral robotica, automatica şi im-plicaţiile profunde asupra cotidia-nului reprezintă doar câtevamodalităţi concrete de manifestarea matematicii, căci cultura univer-sală în ansamblu devine din ce înce mai matematizată. Matematicade azi nu mai este însă o disciplinărigidă, dominată de calcule ci o şti-inţă a calităţii care se autodezvoltă,dar asigură şi dezvoltarea celorlalteştiinţe, chiar în intimitatea lor, con-comitent cu organizarea şi simula-rea proceselor şi fenomenelor dinlumea reală. În acest sens, matema-ticieni de prestigiu acordă cea maimare atenţie modelării matematice,studiilor de ordin calitativ şi algo-ritmilor numerici, canale prin carematematica oferă cu generozitateserviciile sale oamenilor.

O realizare remarcabilă la carematematica a adus un aport consi-

derabil este laserul cu aplicaţiispectaculoase şi în medicină: tra-tamentul unor forme de cancer, te-rapie fotodinamică, hipertermicindusă prin laser, localizarea şi tra-tarea afecţiunilor oculare, chirurgiabucală, neurologie, holografia me-dicală etc. Sistemele terapeuticemoderne se bazează pe noile tipuride laser cuplate cu echipamenteelectro-optice şi computere carepermit atât diagnosticarea rigu-roasă cât şi aplicarea tratamentelorcorespunzătoare. Alături de acestexemplu modest privind valorifi-carea tehnicilor oferite de matema-tică pentru realizarea unor aplicaţiibiomedicale ale laserului, se cu-vine să menţionăm şi faptul căpână în anul 2000 oamenii de şti-inţă japonezi şi-au propus finaliza-rea cercetărilor care vizează oasistenţă medicală total compute-rizată.

Particularizând la actuala-re-formă din învăţământul românescapreciem ca fiind deosebit de im-portante următoarele direcţii:

- competenţa profesională săfie probată în orice moment; fie-care grad didactic fiind susţinut deo pregătire ştiinţifică corespunză-toare şi nu doar de experienţa acu-mulată în domeniu;

- acceptarea tinerilor dascăli şinu înlăturarea lor în favoarea aşa-zisei experienţe didactice. Soluţiaideală constă în cuplarea noutăţilorştiinţifice şi a personalităţii tineri-lor cu experienţa didactică reală şiactualizată. Din păcate, spiritul deechipă ne lipseşte, deşi este atât debenefic;

- acordul învăţământului ro-mânesc cu sistemele de învăţă-mânt cele mai evoluate din alteţări, însă nu pe bază de reţete, ci însensul unor colaborări, cooperărişi mai ales confruntări cu marileşcoli de prestigiu mondial şi ade-văratele instanţe de apreciereobiectivă. Avem, într-adevăr, ceînvăţa de la alţii (şi vom avea în-totdeauna), dar învăţământul ro-mânesc a avut şi are ce oferi lumii,în majoritatea cazurilor, tineriişcoliţi în România au fost felicitaţiîn alte ţări pentru cunoştinţele pecare le posedau şi aptitudinile do-vedite:

- aerisirea programelor şcolareşi simplificarea manualelor, darrespectând rigoarea ştiinţifică şi cuaccent pe interdisciplinaritate;

Să ne apreciem şi valorificămîntâi valorile naţionale româneşti,oricât de modeste ar fi, iar oameniilucrului bine făcut să fie apreciaţica veritabile valori. (Apostolul, nr.9, nov., 1999)

VasilePOSTOLICĂProfesor universitar

C

Portret de sindicalist5 de ani! ...Cu realizări, eşe-curi, înţelegeri şi neînţele-geri, lideri devotaţi, membrimai mult sau mai puţin încre-zători în deviză, unii intere-saţi doar de drepturi, pentrucă îndatoririle erau privite

drept obligaţii… au trecut şi vormai trece încă… Ar trebui să nemândrim că aparţinem acestei Fe-deraţii Libere, însă, uneori, norii seabat şi deasupra noastră. De ce? Dece aşa? Pentru că nu există unitateîn simţire şi în gândire, pentru cănu întotdeauna cugetul e liber. Nefăurim, unii dintre noi, un universîn care ne facem propriile reguli şipe care nici noi nu le respectăm.Sindicatul nostru nu este o apariţiespontană, este continuarea unei altestructuri, dar are o altă viziune asu-pra libertăţilor. Asta nu înţelegmulţi. Dacă în vremurile de multapuse (sau de curând) sindicalistulştia doar că e o parte din mareamasă, avea drepturi comune cu alesemenilor din câmpul muncii, as-tăzi nu înţelege pe deplin demersu-rile forului la care a aderat sau esteafiliat, de bunăvoie, evident. Doaratunci când se câştigă drepturi iesela suprafaţă adevăratul militant, celcare crede cu adevărat în misiuneainstituţiei, merge la mitinguri,poartă pancarte, mai mult sau maipuţin convins sau convingător.Dacă există cineva care să vor-bească în numele lui şi nu-i cerepărerea, înseamnă că este interesatde funcţie (în viziunea lui). Dacă ise cere părerea, se face nevăzut, nuvrea să se implice… Nu acesta artrebui să fie portretul sindicalistu-lui! Exemple? Destule – la noi şipeste tot în lume! În lumea demo-cratică trebuie să existe demnitateşi bună credinţă. Pentru ca urmaşiiurmaşilor noştri să aibă dreptul ladecenţă, la educaţie, trebuie să neimplicăm TOŢI! Nu doar accep-

tând plata cotizaţiei lunare, ci, prinacţiunile noastre, să formăm unfront comun pentru a ţine piept le-gilor strâmbe şi nedrepte ale stăpâ-nilor, care, în loc să vină în sprijinulnostru, nu fac altceva decât să-şiurmărească interesele proprii. În vi-ziunea aleşilor neamului, ale cărorfotolii au depins şi depind încă denaivitatea şi imaturitatea noastrăpolitică şi de votul nostru încreză-tor, învăţământul este Cenuşăreasacăreia, în loc să-i acorde respectulcuvenit, uită de unde au plecat şi defaptul că odată, unii dintre ei aupurtat halatul suferinţei plin decretă. Sau uită că nu ar fi ajunsacolo unde sunt, dacă nu ar fi trecutprin şcoala, care, se pare, a fostprea indulgentă… Stimaţi colegi,actori ai sistemului educaţiei, luaţiexemplul lui Moş Ion Roată şi hai-deţi să punem umărul la ridicareabolovanului neîncrederii şi suspi-ciunii! Să căutăm în noi forţa carene face liberi, să fim uniţi, pentrucă doar aşa vom fi puternici!(Apostolul, nr 178, iunie, 2015)

Cenaclul de joi:

Cultură la liber şinumai din plăcere

m aşteptat de mulţi ani săavem un spaţiu dedicat unuiatelier literar. Simţeam că eun loc necesar, mai ales căeu, cel puţin, prin natura pro-fesiei, cunoşteam în jur tinericare se ocupau de scris fără

să-i ştie nimeni. Era bine să maigăsim din aceştia, să-i valorizăm,să-i ascultăm citindu-şi textele, să-iasculte şi alţii, să fie comentaţi, săafle ce e bine şi ce nu în scrisul lor,să vadă ce înseamnă literatură decalitate (eventual, alta decât aceeadin şcoală) şi, acolo unde e cazul,să-i ajutăm să debuteze. Voiam ceeace se numeşte, clasic, un „cenaclu”,o instituţie extrem de utilă şi foarte

frecventată de junimea literată, dela noi şi de aiurea. Tradiţia cenaclu-rilor în arealul autohton e consis-tentă şi s-a dovedit dintotdeauna (sedovedeşte încă, din plin!) eficientăîn descoperirea de nume care să seimpună şi în menţinerea uneianume atmosfere culturale publice.Un asemenea spaţiu a putut deveni,de prin octombrie, spre bucurianoastră, sala „Veronica Micle” laBiblioteca Judeţeană „G.T. Kiri-leanu”. Programul de înnoire mana-gerială a instituţiei a permis oreorganizare a sălilor şi a activităţi-lor, astfel încât să se facă loc, pelângă altele, unui cenaclu literar. Cuo sală la dispoziţie şi un bibliotecardesemnat ca secretar permanent(Dan Iacob), am primit mână liberăde la Adrian Alui Gheorghe, proas-pătul director, să-i dau formă. Aşas-a născut „Cenaclul de joi”, impul-sionat de un angrenaj uman care apresupus atât prezenţa unui nucleuscriitoricesc autentic, la Piatra-Neamţ, cât şi voinţa de a aşeza lite-ratura sub egida unei continuităţi şia unei permanenţe gratuite. Amconceput o deviză („Cultură la liberşi numai de plăcere!”), un afiş, o pa-gină de facebook (administrată depromiţătoarea Irina Nuţu), am con-venit o zi (joia, la două săptămâni),o oră (17) şi o strategie: vom citi şicomenta poeziile celor care se în-scriu (selectate anterior de mine),vom avea, când se iveşte ocazia, in-vitaţi, vom fi prezenţi la manifestăriliterare locale, vom viziona filme deartă şi, sub aceleaşi auspicii poetice,le vom discuta. Totul a decurs con-form aşteptărilor, căci am avut pu-blic de la prima şedinţă, tineripasionaţi, inteligenţi, deferenţi şideschişi, şi am format deja o „fami-lie” cenaclieră care asigură minu-nate seri de lectură şi dialog. Sediscută foarte serios şi aplicat, cutextele în faţă, se încrucişează con-cepte, analogii şi impresii, în pole-mici din care nu lipsesc relaxarea şispiritul ludic. Totul se desfăşoară fi-resc, fără crispare şi poză intelec-tuală, într-o atmosferă care aredescoperit libertatea binefăcă-toare a frumuseţilor din cuvinte,idei, afecte şi simboluri. Având înspate experienţa unor asemenea în-tâlniri încă din studenţie, am obser-vat cu încântare că literatura e încăo opţiune de viaţă pentru mulţi ado-lescenţi (deşi avem şi oameni întoată firea printre participaţi!), căşcoala nu satisface nici pe departenevoile şi căutările lor spirituale şică, dacă nu toţi vor deveni, poate,scriitori, măcar vor forma un publiccare să demonstreze că esenţa ul-timă a unei societăţi rezidă în nive-lul ei cultural. Nu-mi rămâne decâtsă sper că „Cenaclul de joi” va dăi-nui cât mai mult şi că-şi va atingescopurile pentru care l-am făcut po-

sibil şi l-am susţinut. În nebuniazgomotoasă şi meschină, din jur,„cultura la liber şi de plăcere”, căr-ţile, scrisul sunt, încă, opţiuni via-bile. E foarte reconfortant să ştii şisă vezi că-i aşa! (Apostolul, nr. 161,dec., 2013)

Domnule Învăţător,espre dumneavoastră, dom-nule învăţător, s-au spusmulte./ Vrute şi nevrute./Uneori frumos, alteori duios,câteodată, pe nedrept, scan-dalos. //

Aţi fost de multe oriuitat. /Uneori invidiat. /Noi am în-ţeles că sunteţi actor, nu elementde decor! /Stânjenit de istorie, aţipăşit, ani de-a rândul, pe neobser-vate,/şi, pe bună dreptate, aţi câşti-gat şi celebritate. //

Aţi promovat cu insistenţă dia-logul. /Vi s-a răspuns de multe oricu monologul./ Puţini, şi aceia fărăde putere, /v-au cercetat din cândîn când câte-o durere…//

În clasă vă simţiţi uimitor,domnule învăţător! /Uneori vă maidoare o mână, un picior, de multeori un gând, / dar copiii nu v-auvăzut niciodată plângând! //

Păreţi îngrijorat şi revoltat deavalanşa vulgarului şi a obscenu-lui/ şi vă învinovăţiţi că nu puteţiopri emisiuni televizate,/ deproastă calitate.//

Domnule învăţător, idei şisimţiri aţi revărsat mereu peste su-fletul meu./ Mi-aţi cultivat spe-ranţa, mi-aţi oferit povaţă,/ cueleganţă şi toleranţă, ca să păşescuşor în viaţă. //

Domnule învăţător, eu, disci-pol stăruitor, / vă păstrez iubire şivie amintire! /Al dumneavoastră,cel de altădată şcolaru’, /LeonardROTARU (Apostolul, nr. 128, iun.,2010)

Antologia revistei Apostolul

APOSTOLULPag. 34iunie 2017

DanielaPREPELIŢĂProfesor

AdrianROMILAScriitor

LeonardROTARUProfesor

2

A

D

De ce îl iubim pebădia Creangă?

de-al nostru, ne-a intrat însânge. E humuleştean get-beget. Ne-a lăsat Capra cutrei iezi, Harap Alb şi Capracea râioasă şi fudulă a Irinu-căi, basme şi poveşti nemu-ritoare. Ibrăileanu, directorul

Vieţii Româneşti consemna la vre-mea lui: „Creangă scrie cum vor-beşte, româneşte, ţărăneşte,seamănă cu I. I. Mironescu de laTazlău.” Aşa o fi!

Cine a studenţit la Iaşi e impo-sibil să nu fi vizitat Bojdeuca dinmahalaua Ţicăului, numită şi Mun-tenimea de Sus. Normal, n-a maiprins cele 20 de mâţe jucăuşe, pri-păşite pe lângă casa povestitorului,nici pe motanul cel roşcat cu ochialbaştri, preferatul stăpânului. Pe-zevenchiul de motan, numit Titu,sărea de pe prag pe clanţă şi intraîn bojdeucă când poftea. N-a maifost zărit nici Eminescu, care a lo-cuit aici şase luni. Acolo i-a cititLuceafărul şi Doina lui Creangă,de a plâns acesta în hohote. Ab-senta la apel şi Tinca Vartic, soţiafără nuntă a învăţătorului, care,cum a murit stăpânul bojdeucii, i-avândut singurul portret unui semi-narist. S-a măritat şi l-a uitat pebădia Creangă. Norocul nostru?Cumpărătorul a fost un om detreabă, a dus portretul la Academie.A stat mult timp în biroul lui G. Că-linescu iar după… al doamnei ZoeDumitrescu Buşulenga, care l-a tri-mis în Ţicău, de unde a fost înstrăi-nat.

Îl iubim pe bădia Creangă pen-tru că, numai cu el putem evada încopilărie. Numai cu el se poate hoi-nări pe coclauri. Exact cum o fă-ceau cei doi amici, Creangă şiEminescu. În filmul regizorului Ni-colae Mărgineanu, realizat în '89,rolurile principale au fost interpre-

tate de Dorel Vişan şi Adrian Pin-tea. În acel film memorabil este oscenă de profund realism, atuncicând cei doi amici se trezesc într-unpod cu fân şi Creangă spune: „Hai,bădie, hai că-i joi!”. Erau după unraid făcut prin cârciumile dinŢicău: Trei sarmale, Trei calicisau Trei salcâmi. Nu evitau niciBolta rece, unde se întâlneau Ju-nimiştii.

Ţicăuanii sunt mândri că peuliţa lor a trecut şi povestitorulCreangă. Mai mult, sunt convinşică au ceva din Nică a lui… Astfel,preotul Brânză din Ţicăul de Sus,seamănă leit cu Creangă. Interpre-tează magistral pe Chiorpec Ciubo-taru. Fire băşcălioasă, povesteştevizitatorilor că parohia părinteluiSmântână (Creangă) este păstorităacum de părintele Brânză. De undeavem aceste informaţii? De la prof.C. Parascanu, muzeograf la Boj-deuca timp de 30 de ani. Are şi ocarte despre humuleştean.

În sfârşit, îl iubim pe bădiaCreangă pentru că a lăsat „limbaromânească să zburde fermecătorprin hârtoapele naturale”. Cuvin-tele sale au puritatea acelui bob derouă care n-a fost atinsă decât deprima rază dumnezeiască de soare.Creangă n-a fost inventat, el a exis-tat întotdeauna, în noi, nemţenii.(Apostolul, nr. 195, ian., 2017)

25 de ani de la reînfi‐inţarea Asociaţiei În‐

văţătorilor din judeţulNeamţ – o sărbătoare

a şcolii nemţeneroiectul educaţional care aavut drept scop să omagiezeactivitatea unei asociaţii a ca-drelor didactice mai veche de100 de ani s-a finalizat cusucces. AINT a adunat sub

cupola sa circa 200 de profesioniştiai şcolii nemţene devenind în acestfel, pentru câteva ore, o platformăde discuţii utilă în elaborarea uneiviziuni de ansamblu despre trecu-tul, prezentul şi viitorul profesieididactice sub toate aspectele sale.A fost poate un moment unic carea adunat laolaltă administraţia pu-blică locală, conducerea ISJNeamţ, a Casei Corpului Didactic,a Sindicatului din Învăţământ, di-rectori de şcoli, educatoare, învăţă-tori şi profesori, cu toţii implicaţi înacelaşi demers ce vizează îmbună-tăţirea calităţii actului educativ. Afost un moment în care AsociaţiaÎnvăţătorilor s-a dovedit a fi o ve-rigă credibilă între lumea şcolii şicomunitate, un „actor social” cu-noscut şi recunoscut în tot judeţulNeamţ. A fost pentru noi o recu-noaştere a capacităţii organizato-rice, un test care ne-a redat încre -derea în misiunea pe care ne-amasumat-o, în principiile vieţii aso-ciative. A fost un eveniment, venitla momentul potrivit, care a reuşitîn mare măsură să ne ofere câtevarăspunsuri la incertitudinile carene-au făcut uneori să ne îndoim denoi înşine şi de ceilalţi. Ne-amconvins şi am convins că suntemo structură a societăţii civile orga-nizată, coerentă şi profesională.Că suntem o structură care este ca-pabilă să susţină dezvoltarea siste-mului de învăţământ şi creştereaprofesională a membrilor săi.

Şi ce a fost cel mai importantpentru noi… I-am simţit pe colegiaproape. I-am simţit că au nevoiede noi, că înţeleg cât este de impor-tant profesional şi personal să fieafiliaţi la o comunitate profesio-nală, aşa cum este AINT. Este ca odeclaraţie de ataşament rostită deambele părţi, o declaraţie bazată pevalorile unei bune reprezentări a in-tereselor colegilor noştri: deschide-rea, participarea, răspunderea,eficienţa, coerenţa.

Toate instituţiile şi organiza-ţiile din învăţământ au o misiunecomună: emanciparea de substanţăa oamenilor şcolii. Îndeplinireaacestei misiuni este condiţionatăatât de construirea şi afirmarea pro-priei identităţi, treptat, prin progra-mele şi activităţile derulate, cât şide buna cooperare cu celelalte or-ganizaţii / instituţii din comunitatealocală. Proiectul nostru a fost unbun exemplu de cooperare.

Pentru toate aceste „beneficii”trebuie să mulţumesc partenerilor:Consiliul Local Piatra Neamţ, Pri-măria Piatra-Neamţ (personal d-luiprimar Dragoş Chitic), Inspectora-tului Şcolar judeţean Neamţ, Sindi-catului Liber din ÎnvăţământNeamţ.

Trebuie să le mulţumesc tutu-ror participanţilor şi nu în ultimul

rând colegilor mei din ConsiliulDirector. (Apostolul, nr. 186, mar-tie, 2016)

Locul unu în topulrevistelor şcolare

* Judeţul Neamţ – o adevă-rată pepinieră de jurnalişti

a etapa naţională a concursu-lui de jurnalism organizat deMinisterul Educaţiei, Cerce-tării şi Tineretului, judeţulNeamţ a participat cu unnumăr record de reviste şco-lare, între celelalte judeţe ale

ţării. Din cele 15 prezentate în con-curs, opt sunt scrise de elevii dinclasele I-VIII, iar şapte – de licee,seminarii sau grupuri şcolare. Unjuriu competent, care a avut dreptcriteriu principal calitatea materia-lelor din aceste reviste ale elevilordar şi condiţiile grafice sub care seprezintă acestea, a acordat titluri delaureat celor mai bune, premiuconstând în participarea a câte doiredactori elevi la o tabără gratuităde jurnalism, care a avut loc învară, la Iaşi. În urma jurizării auprimit titlul de „laureat” 30 de re-viste din ţară, judeţului Neamţ re-venindu-i patru titluri.

Au primit o astfel de distincţierevistele „Anotimpuri” a GrupuluiŞcolar „Gheorghe Cartianu” Pia-tra-Neamţ, „Aripi de gând” a Şco-lii generale nr. 1 Roman, „Luminălină” – ediată de elevii de la Semi-narul Teologic „Sfinţii ÎmpăraţiConstantin şi Elena” Piatra Neamţşi revista „Suflet şi lumină” – edi-tată de elevii Seminarului Teologic„Cuvioasa Parascheva” de la Aga-pia. Trebuie remarcat faptul că nu-mărul mare şi calitatea deosebită arevistelor şcolare din judeţul nostrusunt în primul rând rezultatul mun-cii unor cadre didactice de la

Antologia revistei Apostolul

APOSTOLUL Pag. 35iunie 2017

DumitruRUSUProfesor Nicolae

SAVAZiarist

Liviu ConstantinRUSUProfesor, Preşedintele AINT

E

P

L

aceste instituţii de învăţământ care,cu pasiune şi dăruire, au dat aripi ta-lentelor aflate încă pe băncile şcoliidar şi sponsorilor care au făcut po-sibilă editarea acestora cu periodi-citate. Putem aprecia că, prin acestereviste şcolare ce apar la Neamţ, înjudeţul nostru funcţionează o ade-vărată pepinieră de jurnalişti.

„Titlurile de laureat primite deaceste reviste şcolare constituie orecunoaştere a muncii depuse înultimii 10 ani de generaţii de tinerijurnalişti din şcolile şi liceele nem-ţene dar şi a dascălilor care îi în-drumă în acest domeniu al preseişcolare. Suntem siguri că din rân-dul acestor elevi se vor ridica scrii-torii şi jurnaliştii valoroşi demâine, de care are ţara nevoie, ştiutfiind că presa este cea de a patraputere într-un stat democratic. Iarcei care nu vor îmbrăţişa aceastăcarieră în viaţă vor şti cel puţin săscrie corect româneşte, ceea ce etot un câştig pentru ei şi pentrunoi” – ne-a declarat profesorulConstantin Tomşa, redactorul co-ordonator al revistei „Anotim-puri”, una din cele premiate recent.(Apostolul, nr. 52, sept., 2003)

O întâlnire de suflet‐sau scurt tratatdespre culoriuminică, 24 martie 2002, so-cietatea RIFIL a fost gazdageneroasă a unei ample expo-ziţii de pictură şi grafică. Auexpus în sala de consiliu, înbirouri, pe holuri, invadândpractic cu lumină, culoare şi

suflet spaţiile neconvenţionale, 15artişti plastici nemţeni, de la IuliaHălăucescu la Dumitru Mosor.

Expoziţia a beneficiat de unspaţiu ideal, lucrările, dintre carecele mai multe de mari dimensiuni,au putut „respira” liber.

Artiştii nemţeni s-au străduit săparticipe la această întâlnire de sufletcu cele mai reprezentative lucrări,unele din colecţiile personale, nive-lul general fiind unul foarte înalt.

Iată câteva dintre cele rostite lavernisaj: Doina Daşchievici e per-manent în căutarea perfecţiunii şi aoriginilor; mandalele ei, pătratelesau romburile concentrează tensiunineobişnuite, par plicuri care se des-chid sau se închid şi care conţin me-saje disperate, asemeni celorascunse de marinari într-o sticlă şiaruncate în mare; un verde astral,verde Daşchievici, îi traversează lu-crările ca un vânt cosmic; ArcadieRăileanu, basarabeanul venit înurmă cu doi-trei ani în Neamţ a reu-şit să se integreze perfect, după ce aizbutit să producă breşe în mişcareaplastică nemţeană, prin culorile salespectrale pure, prin severa construc-ţie (e arhitect!), prin sugestiile pecare le permite privitorului, fiind unartist în vogă; Iosif Haidu, dinRoman, un artist pentru care graficae o adevărată religie şi care acum şiaici e prezent cu două acuarele; DanCepoi, artist traversat de neliniştimetafizice, pictând ochi de strigoi,aflaţi în cer sau în arbori, urmă-rindu-te necruţător, ochi plini, nustriviţi în materie precum cei ai luiŢuculescu; fructele sale sunt răs-coapte, gem de dorul încolţirii, alviitorului arbore; Iulia Hălăucescu,maestra recunoscută a acuarelei,prezentă cu patru lucrări reprezenta-tive, de la ultima frunză la culorileprimăverii, de la trudnicul drumfizic şi metafizic al Ceahlăului pânăla silueta graţioasă a unei mănăstiri;Dumitru Bezem, condotier ce îşirevendică mereu şi mereu alte teri-torii (plastice) obligându-ne apoi sărecunoaştem că îi aparţin: biserici,vetre, hornuri, case vechi, viori,cobze; Dinu Huminiuc, graficianpendulând între rigoarea contraste-lor fundamentale şi valoarea impli-cită a seninelor, creştine sau păgâne;Ioan Popei, iconar intrat definitiv înconştiinţa publică prin stilul său ini-mitabil, prin arta de a „îmbătrâni”icoane, acum în ipostaza de pictoraproape nonfigurativ, cu tuşe lungişi curajoase; Dumitru Mosor, untânăr pictor din Târgu Neamţ, ex-trem de talentat, pictând cu aceeaşiuşurinţă peisaje „realiste” şi lucrăriabstracte; Grigore Agache, un pic-tor cu o religiozitate autentică, cu re-zolvări unice, avid de spaţii largi;Mihai Agape, un pictor care a evo-luat spre o metaforă obsedantă, ceaa pădurii: Gheorghe Diaconu, acărui pictură geologică impresio-nează întotdeauna; Gheorghe Va-dana, pictor aflat în perioada„albastră”, propunându-ne mituriale peşterilor şi duhuri ale pădurii;Dumitru Bostan jr. pictor al lumi-nii, având ştiinţa de a asigura fiecă-

rui obiect o lungime de unda lumi-noasă unică: Violeta Dinu-Şerban,fiica a câmpiei având nostalgia pă-durii, orchestrându-şi savant, cro-matic, adevărate simfonii silves -tre.

Evident, o expoziţie colectivăprezintă şi dezavantaje, lipsindu-iadesea unitatea. Acum, la RIFIL, afost o „unitate în diversitate”, întrepictori având loc o concurenţă to-tală.

RIFIL -ul a fost prezent şi princonducerea sa, domnii Luigi Bodoşi Ion Strătilă, fapt ce a permis tutu-ror să (-şi) reamintească rolul acesteisocietăţi în sprijinirea culturii, spor-tului, sănătăţii.

A fost un dialog al artelor, o în-tâlnire de suflet, un prolog pentruaniversarea a 30 de ani de la consti-tuirea acestei societăţi, din toatepunctele de vedere exemplară.(Apostolul, nr. 36, mart., 2002)

Dirigintele –Administrator saulider al şcolarilor?

n urmă cu aproape 40 de ani,reputatul director al liceuluisătesc în care debutam caprofesor-filolog, octogenarulşi strălucitul profesor Alexan-dru Ţăranu, mi-a încredinţat,ca diriginte, una dintre clasele

a IX-a. Era un semn de preţuire şide încurajare, de vreme ce dădu-sem, cu destulă uşurinţă, uitării celeînvăţate la Universitate despre cali-tăţile pe care trebuie să le întru-nească un foarte tânăr dascăl, aflat,pentru întâia oară, în ipostaza men-ţionată. După o noapte de nesomn,în prima lecţie de dirigenţie, m-amadresat, după câte îmi amintesc, ele-vilor astfel: „N-am împlinit încă 23de ani şi de la conducerea liceuluiam primit misiunea onorantă şi pre-ţioasă de a vă fi diriginte, pe în-treaga durată a şederii voastre în

această şcoală. Mă voi strădui să văfiu alături şi mergem împreună pecalea pozitivă a binelui, frumosului,adevărului, hărniciei şi cinstei. Totîmpreună vom face eforturi să stâr-pim răul din noi, stimulând faptelebune, demne, aducătoare de benefi-cii sufleteşti. Când va fi cazul, vomface apel prin consultarea voastră şia regulamentelor, la măsuri preven-tive, nu represive. Nădăjduiesc căintenţiile mele vor fi înţelese cumse cuvine, că vom mobiliza tot ceeace avem mai bun în noi, că ne vomface împreună datoria, spre binelenostru, al liceului în care vom trăi şivom învăţa împreună, iar pestemulţi ani, şi în folosul comunităţiiîn care vieţuim.” M-am străduit sămă ţin de cuvânt, fără a acceptaipostaza de stăpân al clasei, nici debunică înduioşată de orice „is-pravă”. M-am considerat un prietenal şcolarilor, care şi-a asumat ouriaşă responsabilitate, un sfătuitorşi un lider moral acceptat. Bănuiesccă nu voi fi acuzat de exagerări dacămărturisesc şi că, în anii care amfost diriginte, în liceu şi în gimna-ziu, am făcut efort, după înzestrareaşi priceperea mea, să fac din claseleal căror diriginte am fost, un orga-nism sănătos, care, spre bucuriamea, a funcţionat, în mare măsură,bine, de la sine şi pentru sine, fără anecesita intervenţii represive dinpartea dirigintelui, altor profesori,directorilor sau unor agenţi exte-riori. Nu pot decât să le mulţumesceminenţilor mei şcolari cărora le-am fost diriginte pentru buna lorpurtare, pentru conduita intelectualăşi morală aproape fără cusur, pentruîntreaga lor prestaţie. Tot ceea ceam făcut, am gândit şi am făcut îm-preună lecţii de dirigenţie, dialoguricultural artistice, excursii şi drume-ţii, partidele de fotbal, volei, tenis şipescuit. Consecvenţa cu care amrespectat înţelegerile noastre şi re-gulamentele şcolare au pătrunsadânc în fiinţa lor, lăsându-le urmedeosebite. De aceea, foarte muţidintre ei trăiesc în omenie şi în res-pect pentru valorile morale, cevamai departe decât răul şi zvâcnirileexistenţei. Fără îndoială, viaţa unuidiriginte nu este una deloc simplă.Dirigenţia se constituie ca o adevă-rată instituţie morală, cu luminile şiumbrele sale. Spun nişte pedagogişi practicieni elevaţi că în cele maimulte cazuri, o clasă are înfăţişareadirigintelui său. Dirigintelui îi tre-buie har şi distincţie. Unul ca minenu le-a avut. Am încercat să le com-pensez cu muncă şi grijă sporităpentru satisfacerea intereselor se-rioase, imediate şi viitoare, ale şco-larilor mei. Între şcolari şi diriginte,raporturile de opoziţie sunt excluse.Atâtea derapaje ale educaţiei izvo-răsc nu numai din lipsa de persona-litate a unor diriginţi, ci şi din

Antologia revistei Apostolul

APOSTOLULPag. 36iunie 2017

LucianSTROCHIScriitor

GheorgheŢIGĂUProfesor

D

Î

Antologia revistei Apostolul

APOSTOLUL Pag. 37iunie 2017

inexistenţa unui sistem unitar deeducaţie specific fiecărei şcoli.Educaţia este o operă complexă,care nu poate să accepte tendinţelecentrifuge ale unor diriginţi, alecăror demersuri nu se înscriu în le-gile morale scrise şi nescrise alevieţii. Gândirea, limbajul, vesti-mentaţia, seriozitatea, corectitudi-nea, bogăţia informaţională şisufletească, obiectivitatea, gesturile– într-un cuvânt exemplul exemplupersonal al dirigintelui – dau elevi-lor intuiţia vie a faptelor omeneştisuperioare, trăite împreună cu ei in-fluenţându-i cu mult mai mult decâtabstracţiunile. (Apostolul, nr 66,dec, 2004)

Puterea ascunsă a cuvântu-lui poate schimba lumea:

ZĂPADĂ ŞI FUM deCătălin Stupcanu

ă număr printre cei care auavut privilegiul de a se aflaîn preajma lui Cătălin Stup-canu, în anii ‘70, când eramsalariat al Comitetului deCultură şi Artă al JudeţuluiNeamţ, şi în perioada 1983-

1989, când amândoi am fost tri-mişi la „munca de jos” – cadre di-dactice la Şcoala Nr. 1 dinPiatra-Neamţ, eu de la „cultură” şiel de la „ziar”. Nu pot spune căam fost prieteni, dar între noi s-astatornicit o amiciţie bazată perespect reciproc şi pot afirma cucertitudine că am reuşit să-l cu-nosc într-o oarecare măsură, maiprecis, atât cât mi-a îngăduit el.Aceste gânduri mi-au fost provo-cate recent de editarea, sub em-blema Editurii „CetateaDoamnei” (Piatra-Neamţ, 2008),a cărţii ZĂPADĂ ŞI FUM (scrieride tinereţe), o antologie (poezie şiproză scurtă) semnată Cătălin Flo-

rin Stupcanu şi alcătuită de MariaStupcanu în anul când autorul arfi împlinit 70 de ani, dar de lamoartea căruia, în toamnă, se vorîmplini 8 ani (n. 02. 04. 1938 – d.26. 09. 2000). Cartea conţine, încele două compartimente „Poezii(1957- 1968)” şi „Proză (1960-1980)”. Unele dintre acestescrieri, în mod sigur, au apărut înpresa vremii. Din păcate, acestlucru nu este menţionat decât lamodul general „publicate de-alungul vremii în diverse publica-ţii”. Nu spunem o noutate, pentrucei care l-au cunoscut: CătălinStupcanu a fost un om al drume-ţiilor la fel de îndrăgostit de na-tură ca şi înaintaşul său pe care îlaminteşte într-o proză, fără să-lnumească (nici nu era nevoie): „...într-un colţ de stradă se păstreazăcasa acelui insolit profesor deliceu, cu obiceiuri fauneşti de cu-treierător al pădurilor, din care li-teratura noastră a tras bunădobândă...” Atât în proză, dar maiales în poezie, Cătălin Stupcanueste zgârcit cu cuvintele sau,poate, prea exigent cu sine, dinaceste două stări născându-se poe-zia concisă, discretă precum a fostmereu autorul ei: „Pădure vechede stejar / Încremenită-n pragultoamnei, / Atâta linişte-i în umbrata, / Că frunzele-ţi de-aramă pră-fuită, / Atinse numai, or începe acânta” („Inscripţie pe un arbore”).El nu este un „cântăreţ al naturii”,un versificator în felul poeţilor dinzorii literaturii române, ci unulmodern, conştient de ceea ce puneîn pagină şi chiar ţine să atragăatenţia: „nu oricui îi e dat să sebucure de neprihănita şi paşnicaalbă floare” (,,Primăvara”). Para-frazându-l, credem că nu oricui îie dat să toarne în vers frumuseţeanaturii. Numai cei aleşi sunt în-zestraţi cu acest har şi CătălinStupcanu a fost unul dintre ei. Eraconvins că între el şi natură este ostare de comuniune reciprocă:„Poate în secunda când voi trecedincolo, / Aceşti stejari şi meste-ceni şi fagi / Îşi vor învolbura oclipă coroanele / De purpură şibrocart, atât de dragi, / Şi vor sunalin abia atingându-se / Trunchiu-rile lor lungi, / Ca nişte buciumeprelungi...” („Mă plimbam prinpăduri şi livezi”). Oare în aceatoamnă de sfârşit de mileniu...?Compartimentul al doilea al cărţii– proza – este, după părerea noas-tră, partea cea mai rezistentă acărţii, dând posibilitatea cititoru-lui să-l cunoască pe Cătălin Stup-canu aşa cum a fost şi cum îlcaracterizează, în „Cuvânt înainte”,

succint dar exact, cea care i-a fostsoţie şi l-a însoţit în drumeţiilesale, Maria Stupcanu: „CătălinStupcanu a lăsat, pentru toţi ceicare l-au cunoscut, imaginea unuiom drept, cinstit, corect, deştept,un om care a trăit în aşa fel încâtsă nu-i fie ruşine niciodată de elînsuşi.” Primele proze din aceastăcarte, pline de metafore, de sim-boluri, demonstrează înzestrareaautorului cu harul descrierii, suntpagini de literatură autentică, ori-ginală. (...) Precum un pictor carereţine pe pânză lumina în diver-sele ei stări, autorul nostru dove-deşte că are ochiul format şi harulaşternerii imaginilor artistice pehârtie, alcătuind tablouri de o mă-reţie aparte. El nu a străbătut câm-pia, dealul, dar mai ales muntele,nu a traversat râul indiferent. Aştiut să vadă, să asculte, să înţe-leagă fiecare tresărire a frunzei, afirului de iarbă, la adierea vântu-lui, să savureze acea simfonie anaturii în întregul ei, dar, ca unadevărat maestru, s-a priceput săasculte şi partitura fiecărui instru-ment al ansamblului: „La începu-tul nopţii, brazii şed nemişcaţi,nepăsători şi negri; ei sunt ai nor-dului! Pădurile de fag se înfioarăde spaima niciodată biruită. În-treaga noapte se zbuciumă săfugă, trunchiurile sună prelung,speriind tăcerea...” (,,Nord”). Înprozele sale, adevărate „icoane”din Munţii Neamţului, este pre-zent şi omul acestor locuri, cumunca, cu bucuriile şi necazurile,cu obiceiurile lui. În partea a douaa compartimentului proză au fostgrupate, fără un semn anume,scrieri mai puţin literare (nici au-torul nu şi-a propus aşa ceva), darcare pun în discuţie norme decomportament uman, concepte,iar comentariile sale dau posibili-tatea cititorului să completezeportretul semnatarului acesteicărţi, personalitatea sa marcată devasta cultură asimilată în timp şiîmpărtăşită semenilor. Tot aici,găsim ideile autorului desprescris, despre arta cuvântului şiconvingerea că această îndeletni-cire nu este la îndemâna oricui,subliniind rolul cuvântului / cu-vintelor, mai ales, când acestea„scapă şabloanelor”: „Fiecare cu-vânt are o anumită rază de bătaie,în funcţie de care vădeşte puterea;forţa câtorva e uriaşă, compara-bilă poate doar cu energia concen-trată a materiei: odată declanşată,puterea ascunsă a cuvântuluipoate schimba lumea”. (Aposto-lul, nr. 105, mai, 2008)

Similitudini,armonie şi ordine

cosmică * Fragment de Poetică –

xistă nenumărate feluri defrumuseţe, căci orice fiinţă,orice fenomen, pot fi fru-moase în felul lor. Frumuse-ţea este uneori şi ignobilă,toată lumea recunoscând căgrotescul are ambiţiile sale

estetice, existând atâtea şi atâţia caBosch şi Goya. O floare de minăeste comparabilă din acest punct devedere, al frumosului, cu un fulger,diseminând cristale pe care le as-cunde pământul în adâncurile lui,produsul unei întâlniri surprinză-toare a parametrilor fizico-chimici,temperatura, presiunea şi mulţi alţii,conspirând sau conlucrând pentru ada viaţă unei forme unice. Fulgerulşi floarea de mină au multe lucruriîn comun, mai întâi felul în care senasc, adică sub semnul unor forţecare se acumulează şi se opun, darse şi presupun reciproc. Numai căsclipirea de lumină vine din adân-curile cerului iar sclipirea cristaluluide cuarţ vine din cealaltă adâncime.Totuşi abyssus abyssum invocat!Aşa spuneau cei vechi, atrăgându-neatenţia asupra înrudirii dintre celedouă adâncimi sau poate mai multcăci cele două nu ar putea existaunul fără celălalt. Ne trimite gândulşi la înţelegeri mai îndrăzneţe, cumar fi cele legate de sensurile este-tice ale Genezei, sau ale Facerii bi-blice, fiindcă nu putem să neînchipuim Creaţia altfel decât un actestetic, din moment ce textul scrip-turistic recunoaşte că lui Dumnezeui-a plăcut. Frumos şi bun. Kolos kaiagathos. Vechii greci, trăitori pevremurile lui Homer şi Pindar auimpus această interpretare devenită

ConstantinTOMŞACritic literar

M

Dumitru DănuţURSACHEProfesor

E

clasică tocmai datorită faptului dea fi redat astfel un înţeles generalacceptat. Tulburătoarea armonie alumii, frumuseţea ei, în interiorulcăreia fulgerul ca lumină, sclipirecerească se regăseşte în sclipirileunui cristal subpământenesc, neprovoacă la constatarea unei solida-rităţi de esenţă şi de rezistenţă.Structurată la scară cosmică, aceastăarmonie este forma supremă de ma-nifestare a frumuseţii lumii. Ea esteun aspect de esenţă şi de rezistenţă,pentru că frumuseţea asigură pere-nitatea, veşnicia existenţei. Forţa,autoritatea acestei virtuţi – căci fru-museţea este o virtute, în sensul datde filoanele clasice ale esteticii, celegreceşti în primul rând – este maiimportantă decât altele, ba chiar atâtde importantă încât pune între pa-ranteze, suspendă (epohe, ar spuneHeidegger) chiar şi principiile Fizi-cii. (…)

Fulgerul are o viaţă scurtă, toc-mai datorită faptului că este preaputernic. Este frumuseţea în miş-care, ca şi fenomenul furtunii ce-lgenerează. Această dezlănţuire deenergie şi dinamism implică ideeade grandoare. Grandoarea este ofrumuseţe superlativă, dar ea esteun atribut exclusiv al Naturii. Oa-menii, fiinţele nu au grandoare.Dintre toate fenomenele Naturiinimic nu este mai grandios decâtfulgerul, dar această calitate aredouă niveluri. Munţii înzăpeziţi, în-tinderea mării sau a pustiului deşer-tic, pădurile seculare, marile cursuride apă, au grandoare. Nu sunt multepe lumea aceasta care să poatăprimi o asemenea calificare. Un ful-ger este grandios, pentru că este ...fulgerător, adică foarte scurt întimp. În plus el este mortal, produceadmiraţie, surpriză, dar şi teamă.(…) Grandoarea şfichiuitoare a ful-gerului taie respiraţia, înfricoşeazăşi încântă în acelaşi timp, pe cândcea a creştetelor alpine plutind pedeasupra norilor, ca insule ale sin-gurătăţii pe o mare îngheţată, induco pace melancolică. Privitorul con-templă cu satisfacţie simţindu-se în-vingător în lupta cu obosealaurcuşului, transpiraţia şi kilogra-mele de conserve din rucsac. Gran-doarea are două niveluri: cursulvijelios al unui râu, avalanşele dezăpadă, tornadele, au o grandoare amişcării, sau a forţei distrugătoare,în timp ce crestele înzăpezite, liniş-tea serenă a deşertului sau a întin-derii nesfârşite de gheaţă exprimă ograndoare a perenităţii şi a dăinuirii.Oamenii din toate timpurile au avuto anume aspiraţie către monumen-tal. Acesta este felul în care omulînţelege să reproducă grandoareaprin creaţia sa, concurându-l, pro-meteic, pe Demiurg. Dacă nu ar fi

această aspiraţie, astăzi nu ne-ammai uimi în faţa piramidelor egip-tene, sau a Acropolei atheniene,căci unele monumente par lipsite desemnificaţie pragmatică. (Aposto-lul, nr. 86, oct., 2006)

Sfântul nostruînvăţător

ând tremurându-şi jalea şisfiala, / Un cânt pribeagîmbrăţişează firea, / Şi-untrandafir crescut în umbrămoare, / Şi soare nu-i să-iplângă risipirea, / Eu plângatunci, căci tu-mi răsai în

zare, /A vremii noastră dreaptămuceniţă, / Copil blajin, cuminteprea devreme, /Sfielnică, bălaiedăscăliţă. (Octavian Goga – Dăs-căliţa)

Doamne, mi-am zis atuncicând am citit prima oară aceastăpoezie! Există oare mai nobilă,mai măreaţă şi mai sfântă mese-rie pe lumea asta decât cea de în-văţător? Şi aşa m-am făcut euînvăţătoare şi nici azi nu regretalegerea acestui liceu, plin de oa-meni adevăraţi, ştiutori de carteşi cu suflete de aur.

Îmi amintesc cu câtă evlaviem-am alăturat grupului vrednici-lor învăţători: Şerban, Filimon,Amaicei, Vadana, care imediatdupă revoluţie, sub stindardul deluptă sindicală purtat de omul cusuman, donquijotesc-ul FlorinFlorescu, care a adunat actele deprin poduri, a revendicat clădirileîn instanţă şi a refăcut ASOCIA-ŢIA ÎNVĂŢĂTORILOR, în1991.

Azi, a rămas neclintit doarrespectul faţă de înaintaşii mei dela catedră, oameni de şcoală, cufrică de Dumnezeu, pe care-i per-cep ca pe nişte uriaşi, ce ţin încăpe umerii lor sfânta tradiţie a

şcolii româneşti, care a dat Eu-ropei şi lumii profesionişti, cucare se mândresc alţii, că noi n-am fost în stare mai deloc, încei 27 de ani de libertate, să nerespectăm şi să ne iubim breas -la.

Mai este doar un pic pânăcând cei care au definit învăţă-mântul lui Spiru Haret ca fiindcel mai inerţial sistem, să reu-şească să-l facă ţăndări, sub egidaReformei U.E., într-un îndărătnicşi zilnic pus în practică plan,numit bellum omnium contraomnes, sub privirile noastre îm-bătrânite de-atâtea nelegiuiri vă-zute, legaţi de mâini şi depicioare ca prizonierii peşterii luiPlaton condamnaţi să perceapădoar umbre, cu frici şi boli, înge-nunchiaţi de legislaţia care numai dă pe noi doi bani şi asmutesocietatea civilă să ne vâneze cape nişte infractori.

Şi cine să ne apere dacămurim în şcoală de inimă-rea, detristeţe şi dezamăgire, pentru căei au doar drepturi, iar noi doarobligaţii? Toţi vorbesc, nimeni nuascultă, toţi scriu, nimeni nu ci-teşte, toţi ştiu, nimeni nu spuneadevărul, toţi suferă şi nimeni nurăspunde la întrebarea: Şcoala ro-mânească, încotro?

Unii zic: astea-s vremurilecele de pe urmă, care au drept ca-racteristică vizibilă: inversiunea.Alţii, ca şi mine, cred că salvareae una individuală, prin rugăciuneşi dialog, prin credinţă, nădejdeşi dragoste. De aceea, salut efor-tul colegilor mei dascăli tineri,între 40-80 de ani, care mai credîn steaua şcolii româneşti, în rea-bilitarea statutului cadrului di-dactic, în vocaţia SfântuluiÎnvăţător.

Şi ca pe ultimii mohicani, îirog cu respect pe colegii meicontemporani, membri ai Aso-ciaţiei Învăţătorilor din judeţulNeamţ, să reziste, să lupte şi săcreadă, că efortul nostru va firăsplătit vreodată, că cinevaacolo sus ne mai iubeşte încă şică Domnul Trandafir există, sun-tem noi!

Azi, ca un sfânt dintr-oicoană veche, / Blând îmi răsaicu faţa ta blajină, / Cu zâmbetbun cu ochi cuminţi şi limpezi, /Strălucitori de lacrimi şi lumină./Cu tine-aduci atâtea nestemate /Din îngropatul vremilor tezaur, /Şi amintirea-n ţara ei mă poartă,/Cu pas încet,în carul ei de aur…(Octavian Goga – Dascălul)

LA MULŢI ANI! (Apostolul, nr. 185, febr., 2016)

Sărmanalimbă românătrecut ziua de 31 august, la

Piatra-Neamţ şi în ţărişoaranoastră, cum trece expresulde Moscova prin gara Răcă-ciuni, în trăncăneală mono-tonă, şi nici mecanicul delocomotivă n-a fluierat batâr

o dată, chit că e văr primar cu ne-vasta şefului de gară. Pe 31 august,conform legii, ar fi trebuit să fiesărbătorită, pentru prima dată înRomânia, ZIUA LIMBII RO-MÂNE. Presa nemţeană n-a mar-cat evenimentul, cum n-a marcatnici ziua de 2 iulie, presa centralăa tăcut mâlc, agenţiile de presă n-auconsemnat această sărbătoarenaţională, nici măcar în topul ştiri-lor zilei, iar la trăncăneala televi-ziunilor vom reveni mai târziu.Dar ce pretenţii ai să fie respectatăo lege? – (53/2013) redactată şipromulgată cam în dorul lelei, alelei Eba, cea cu succesurile în Par-lamentul European. Textul cu pri-cina sună cam aşa: ziua poate fimarcată prin organizare de pro-grame… Guvernul poate lua mă-suri …autorităţile şi instituţiilepublice pot sprijini moral şi logis-tic organizarea de manifestări…tv.şi radio, în calitatea de servicii pu-blice pot include în programele loremisiuni culturale ori aspecte de la…Vasăzică e voie. „Se poate”, nu„trebuie” – nu imperativ, ci dupăplac, cum ar fi scărpinatul pe burtă,de-o pildă.

Pe 26 iunie, conform unei legidin mai 1998, se sărbătoreşteZIUA DRAPELULUI NAŢIO-NAL al ROMÂNIEI, şi chiar înacel an Parlamentul a dedicat o şe-dinţă solemnă evenimentului. Iarde atunci şi până în zilele noastre,sărbătoarea are loc anual în iunie,chit că în acest an un comunicat al

Antologia revistei Apostolul

APOSTOLULPag. 38iunie 2017

MirceaZAHARIAZiarist

A

DumitriţaVASILCAÎnvăţător şi profesor

C

Antologia revistei Apostolul

APOSTOLUL Pag. 39iunie 2017

Palatului Cotroceni felicita drapelul încădin mai, ca să-şi ia de-o grijă. (Aici, dl.Băsescu a recunoscut că un funcţionarzelos a greşit luna şi va fi sancţionat cu10%!) Bag samă că spaima de forţa tunu-rilor care au apărat în veac drapelul naţio-nal funcţionează încă, dar pe sărmanalimbă română ce tunuri o mai apără? Artrebui, în primul rând, s-o apere şcoala, oinstituţie abilitată să protejeze şi să pro-moveze cultura. N-am sesizat însă nici unfel de reacţie a ISJ Neamţ, care, reprezen-tând guvernul în teritoriu, ar fi trebuit săvegheze la respectarea legii. E posibil săfi acţionat pe alte canale, dar pe site-ul in-stituţiei nu exista, la acea dată, nici un co-municat oficial în acest sens. Aşa că,vacanţă fiind, şi directorii de şcoli au trasmai la umbră, că doar nu dau turcii... Sin-gura excepţie pe care o cunosc este cea aşcolii din Răuceşti, unde evenimentulpoartă numele „Laudă limbii române şigraiului străbun”, a ajuns la a doua ediţieşi s-a bucurat de o implicare masivă a ele-vilor, profesorilor şi autorităţilor. Ar tre-bui, în al doilea rând, s-o apere chiar ceiangajaţi în acest scop: învăţătorii, profe-sorii de română şi nu numai...

La sfârşitul lunii august a avut loc laSlatina ultimul congres al Asociaţiei Ge-nerale a Învăţătorilor din România, eve-niment relatat pe larg în revista noastră.Nu ştiu de ce manifestarea are loc anual,nu ştiu ce hotărăsc şi ce fac efectiv colegiinoştri şi nici nu mă interesează pentru căîn afară de „hei-rup!” n-am auzit altceva.Ceea ce mă interesează l-am întrebat peunul dintre participanţi: dat fiind că laSlatina au fost prezente nu numai înalteoficialităţi din ţară dar şi numeroase de-legaţii româneşti de peste hotare, s-a dis-cutat sau s-a hotărât ceva despresărbători rea primei Zile Naţionale a Lim-bii române? Răspunsul l-am primit prinridicare de umeri: Ba. De două ori.

Într-o declaraţie rămasă memorabilă,Traian Băsescu făcea cu ochiul naţiunii şizicea ceva cam pe ideea: eu nu m-amomorât cu cartea, dar uitaţi-vă ce fain-fru-mos mi-s în funcţia de licurici la Cotro-ceni! Păi nu? Hă, hă, hă... Pe 31 august,zi de uitată sărbătoare naţională, singuraştire măcinată pe toate posturile tv. era căSida l-a făcut bunic pe Preşedinte, că aiamică corespunde binişor la gramaj şi o s-ocheme ba aşa, ba aşa. S-o cheme cum orvrea ei, că doar ei au făcut-o! Hă, hă,hă...

N-aş crede că poporul care l-a votatde trei-patru ori pe Băsescu – lume camcu aceeaşi dragoste de carte – poate săaibă grijă de nestri carea limbii române,chiar şi prin presupuşii săi delegaţi insti-tuţionali. Ies atâţia analfabeţi de pe porţileşcolilor şi facultăţilor, încât limba românătrebuie să se apere singură. Până acumDomnia Sa s-a descurcat binişor, ceea cee de dorit fiecăruia dintre noi. Iar alăturat,spre cinstirea trecutului eveniment, publi-căm câteva texte pe care ar trebui să ni lereamintim nu doar la ceas de sărbătoare.(Apostolul, nr. 158, sept., 2013)

Sumaran AGRIGOROAE – Să ne (re)câştigăm stima de sine (pag. 14)Adrian ALUI GHEORGHE – Cultura politicii (pag. 14)Gheorghe AMAICEI – Revista „Apostolul”, la ceas aniversar (pag. 3) * ZIUA EROILOR în me-moria „APOSTOLULUI” (pag. 15)Tatiana ANTONOVICI – Omagiu primei mele învăţătoare (pag. 5)Vasile BAGHIU – NOTE DE TRECERE – O şansă pe filiera lecturii (pag. 15)Constantin BOSTAN – „Scrisoarea de învăţătură” a unui apostol haretist (pag. 6)Emil BUCUREŞTEANU – ANI de ŞCOALĂ (pag. 12) * Mama Nata (pag. 16)

Coralia-Letiţia BUNGHEZ – O sinceră urare (pag. 3) * Un nou liceu centenar în Piatra-Neamţ: Co-legiul Naţional Gheorghe Asachi (pag. 16)Sofia BURCULEŢ – Tranziţia pedagogiei (pag. 16-17)Gianina BURUIANĂ – Alexandru Tomescu şi vioara fermecată (pag. 11) * Recital extraordinar al pia-nistului Horia Mihail (pag. 17)Traian CICOARE – Mircea Eliade – conexiuni nemţene (pag. 17-18)Gheorghe A. M. CIOBANU – ALBASTRU DE… IPOTEŞTI (pag. 18)Valentin CIUCĂ – Singurătăţi laolaltă. Umbra lui Tonitza la Durău (pag. 18-19)Aurel CORNEA – Un inepuizabil izvor de resurse educaţionale... (pag. 1-2)Ştefan CORNEANU – Uciderea pruncilor (De la Irod la Năstase) (pag. 19)Eduard COVALI – De ce citim? (pag. 19-20)Monica M. CRISTEA – Domnului meu, în Eternitate (pag. 5) * Remember: ERMILIA CHIRUŢĂ (no-iembrie 1955- iunie 2017) (pag. 13) * Cromatică adolescentină (pag. 20)Steluţa CRĂCIUN – Pentru a face portretul unui profesor (pag. 20)Constantin CUCU – „Revista Apostolul. Bibliografie” (pag. 20-21)Daniel DIEACONU – Valea Muntelui – proiecte culturale (pag. 10) * Poteci ale cunoaşterii – un proiectpentru protecţia parcurilor naturale nemţene (pag. 21)Vasile DANCI – Romaşcanii, pe podium la „Gala Culturii” (pag. 22)Paul FINDRIHAN – Arta, un joc divin (pag. 22)Mihai FLOROAIA – Elemente de teologie catafatică în opera lui Mihai Eminescu (pag. 9) * Pe cinederanjează simbolurile religioase din şcoli? (pag. 22-23)Mihaela GHERGHELESCU – O lecţie de demnitate (pag. 23)Constantin GHERGHELESCU – Obsesia istoriei la Cioran (pag. 23-24)Mihail-Sorin GAIDĂU – Elevi şi profesori la „Victor Brauner” (pag. 24)Constantin GRASU – O tarcăuancă la Oxford (pag. 24-25)Gabriela GRIGORE – Noi provocări pentru sindicatele din învăţământ (pag. 25)George GRIGORICĂ – Corul Corpului Didactic (pag. 25-26)Simion HANCESCU – Tot respectul şi toate aprecierile... (pag. 1-2)Elena-Roxana IRINA – Thesaurul Eladei (pag. 26)Minodora LEMNARU – Promisiunea – instrument electoral (pag 26)Mihai-Emilian MANCAŞ – Ctitori şi destine (pag. 7) * Spiritul Rareşului (pag. 26-27)Alexandrina MANCAŞ – Preţuiţi şi dragi truditori la „Apostolul”, * Scrisoare din Franţa (pag. 27)Luminiţa MOSCALU – Mircea ELIADE – Întoarcerea în timp (pag. 27-28)Veronica MIHĂILESCU – Apostolul redivivus (pag. 28)Constantin MUNTEANU – În numele tatălui (pag. 28)Raluca NACLAD – Cu dragoste despre Zburătorul TT (pag. 29)Dorin NICOLA – Valori neolitice româneşti expuse în Elveţia (pag. 29)Irina NASTASIU – Gheorghe Lazăr, întemeietorul învăţământului modern românesc (pag. 29-30)Emil NICOLAE – Revista „Asachi” revine la cititorii ei (pag. 30)Viorel NICOLAU – Constantin Virgil Gheorghiu – Casa de la Petrodava (pag. 30-31)Niculina NIŢĂ – Dar de timp bicentenar, cu iz breton (pag. 2) * „NOI” şi „EI” (pag. 31)Draga OLTEANU-MATEI – Gânduri pentru Yorick (pag. 31)Alina PAMFIL – Şcoala nemţeană în mileniul III (pag. 31-32) * Sărbătorire binemeritată! (pag. 40)Valerian PERCĂ – Dinspre monolog spre dialog (pag. 32)Cristina S. PETRARIU – Celor ce mişcă stelele şi sorii... (pag. 4) * Remember Doctor SORIN CIO-BANU (pag. 13)Gabriel PLOSCĂ – Bucurie împlinită! (pag. 1-2) * CENUŞĂREASA (pag. 32-33)Vasile POSTOLICĂ – Civilizaţie, matematică şi reformă (pag. 33)Daniela PREPELIŢĂ – Portret de sindicalist (pag. 34)Red. – Aniversări culturale – luna iunie (pag. 10) * Aniversări culturale – luna iulie (pag. 11)Adrian ROMILA – Cenaclul de joi: Cultură la liber şi numai din plăcere (pag. 34) * La aniversară(pag. 40)Leonard ROTARU – Preotul profesor Ioan Gherasim şi „turnul său de fildeş” (pag. 8) * Domnule În-văţător, (pag. 34-35)Dumitru RUSU – De ce îl iubim pe bădia Creangă? (pag. 35)Liviu Constantin RUSU – ZIUA MĂRIEI SALE, ÎNVĂŢĂTORUL (pag. 1-4) * 25 de ani de la reînfiin-ţarea Asociaţiei Învăţătorilor din judeţul Neamţ – o sărbătoare a şcolii nemţene (pag. 35)Nicolae SAVA – Locul unu în topul revistelor şcolare (pag. 35-36)Sabina STĂNESCU – La mulţi ani dragii mei, colegi, dascăli! (pag. 3) * Dascăli romaşcani de altădată (pag. 7)Lucian STROCHI – O întâlnire de suflet sau scurt tratat despre culori (pag. 36)George ŢIGĂU – Dirigintele – Administrator sau lider al şcolarilor? (pag. 36-37)Constantin TOMŞA – Rememorări nemţene (pag. 8, 9, 10, 11, 12, 13) * Puterea ascunsă a cuvântuluipoate schimba lumea: ZĂPADĂ ŞI FUM de Cătălin Stupcanu (pag. 37)Dumitru Dănuţ URSACHE – Similitudini, armonie şi ordine cosmică (pag. 37-38)Dumitriţa VASILCA – Sfântul nostru învăţător (pag. 38)Elena VULCĂNESCU – Apostoli din Apostol (pag. 4)Mircea ZAHARIA – Sărmana limbă română (pag. 38) * A doua faţă a medaliei (pag. 40)

D

Eveniment

APOSTOLUL – revistă a cadrelor didactice din judeţul Neamţ, serie nouă, apare prin colaborarea SindicatuluiÎnvăţământ Neamţ şi Asociaţiei Învăţătorilor din judeţul Neamţ (martie 1999).

FONDATORI l noiembrie, 1934: C. Luchian, V. Gaboreanu, V. Scripcaru, M. Stamate, I. Rafail, M. Avădaneil martie, 1999: Florin Florescu, Ştefan Corneanu, Gheorghe Amaicei, Dumitriţa Vasilca

CONSILIUL DE ADMINISTRAŢIE: Gabriel PLOSCĂ – director general, Iosif COVASAN – director economic,Gheorghe AMAICEI, Liviu RUSU, Gabriela GRIGORE.

CONSILIUL DE REDACŢIE: Mircea ZAHARIA – redactor-şef, Constantin TOMŞA – redactor-şef adjunct, Mihai FLOROAIA, Irina NASTASIU, Dorel NEMŢEANU – DTP;

Dorin DAVIDEANU – editor online.

ISSN - 1582-3121

Redacţiaşi administraţia:

str. Petru Rareş nr. 24,Piatra Neamţ.

Tel/fax:0233.22.53.32

revista_apostolul@yahoo.com

să pornesc de la un loccomun. Când vine vorbadespre Teatrul Tineretu-lui, interlocutorul intră întransă şi începe să turuie:Ileana Stana Ionescu, Flo-rin Piersic, LeopoldinaBălănuţă, Virgil Ogăşanu,

Horaţiu Mălăele ş.a. Cu greu ci-tează cineva însă titlurile unorspectacole din a căror glorieîncă mai suge anosta echipă ainstituţiei numite, şi cred căechipa însăşi n-ar putea cita peartizanii statutului de care se bu-cură. E în ordine. Veacul/mile-niul înaintează.

Numărul 200 al revistein-ar fi putut intra niciodată latipar, dacă n-ar fi existat visulprofesorilor Florin Florescu şiŞtefan Corneanu, care, cu in-conştienţa lor, m-au făcut să rupmai multe perechi de ochelari,înainte de a mă hotărî să-i iau înserios. Dacă nu ştii ce să faci cu

o riglă de cuadraţi, nu poţi faceo revistă cu tot entuziasmul dinlume.

Şi n-ar fi putut exista dacă,prin liderii lui trecuţi şi prezenţi,Sindicatul din ÎnvăţământNeamţ nu s-ar fi implicat total,cu trup şi suflet (trup, citeşte fi-nanciar), în acest demers cultu-ral atât de necesar – o revistă acadrelor didactice din Neamţ.

Veţi observa, cred, răsfoindcolecţia sau „Antologia” din fi-lele precedente, că dimensiuneaverticală a revistei a fost conso-

lidată prin semnătura mai tutu-ror condeierilor din zonă, cât şiprin cea a unor marcanţi profe-sori şi scriitori, trecuţi astăzi lacele veşnice: ConstantinBAROI, Traian CICOARE, Şte-fan CORNEANU, Eduard CO-VALI, Mihail-Sorin GAIDĂU,Constantin GHERGHELESCU,Paul FINDRIHAN, Florin FLO-RESCU, Valerian PERCĂ, D.D. URSACHE.

Veţi observa, de asemenea,că, pe orizontală, aria preocupă-rilor nu se limitează la cea a şco-lii sau a vieţii sindicale, cu toateevenimentele adiacente, cipunctează conturul spiritual alspaţiului, în care dascălii nem-ţeni sunt prezenţi constant şipercutant. Una peste alta, potafirma că noua serie a revisteioferă o imagine a frământărilorşcolii nemţene în ultimii vreodouăzeci de ani, pe fundalul vie-ţii culturale a locului. Este nu în-

totdeauna o imagine pastelată,dar e una reală, în care primeazăinformaţia şi nu umoarea senti-mentală. O imagine pe care sepoate conta. Şi de care răspundintegral.

La ceas de sărbătoare sevorbeşte cam la plural: noiavem/ facem/ promovăm/ iubimrevista; dascăli/ dăscăliţe careau lenevit între două aniversăridevin prolifici/ prolifice; lumeaîşi aminteşte de primul învăţă-tor, se citează din clasici şi seemit panseuri: bla, bla, bla.

N-o să teoretizez. Am scrisdespre programul revistei în pri-mul număr al seriei noi şi am datseamă la aniversările festive de10 şi 15 ani, la apariţia număru-lui 100. N-am nimic de retractat,şi puţin de adăugat. Între timp,pur şi simplu mi-am/ ne-amvăzut de treabă. Şi e bine că, totîntre timp, revista poate fi citităpe internet, şi se aşează în matcalor PREMIILE REVISTEIAPOSTOLUL.

La apariţia prezentei ediţiia gazetei, trebuie să le mulţu-mesc colegilor de redacţie, luiGabriel Ploscă, actualul preşe-dinte al Sindicatului din Învăţă-mânt, care a preluat acest cadouşi această piatră de moară de laFlorin Florescu, mâinii meledrepte numite ConstantinTomşa, şi lui Dorian Radu, teh-noredactorul care m-a secondatîn editarea revistei de la bun în-ceput, pentru prietenie, profe-

sionalism şi dedicaţie. Suntoameni cu care poţi porni ladrum lung. Şi mă îndreptăţescsă spun aceasta miile de texte ci-tite şi tipărite, miile de texte ci-tite şi aruncate la coş, sutele denopţi nedormite întru întocmi-rea foii, pentru ca acum, la ieşi-rea numărului 200 alAPOSTOLULUI, dumneavoas-tră să puteţi răsfoi o revistă depatruzeci de pagini şi să spuneţi:Iaca!

Mircea ZAHARIA

A doua faţă a medaliei

O

Sărbătorirebinemeritată!

ntre durerile facerii acestei lumi, în-văţătura este cea mai grea şi mai pro-fundă înfăptuire. Pentru aceasta s-aufost născut şi s-au petrecut dintre noiînaintemergători demni de toată iubi-rea noastră.

Între durerile facerii acesteilumi, iubirea este cea mai înaltă şi

mai curată simţire de alţii şi de sine. Pentruaceasta s-au fost odrăslite cunoaşterea, re-cunoaşterea şi cinstirea celor veşnic demnide laudă.

Între durerile facerii acestei lumi, veş-nicia este taina cea mai de nepătruns, pecare o povestim cu demnitate, în vieţuireaşi murirea noastră.

Preţuire ţie, învăţătorule, preţuire vouă,truditorilor, pace ţie, povestitorule, pestetimp şi timpuri! Sărbătorire binemeritată!

Alina PAMFIL

La aniversarătriplă aniversare înseamnă mult, e ade-vărat, e onorant că se-ntâmplă, dar o re-vistă cu vechimea şi prestigiul local al„Apostolului” n-avea neapărat nevoiede ea. De câte ori mi-a căzut în mână,am citit-o, integral, de la editorial şi„Viaţa sindicală” până la „Zig-Zag”, şide aceea spun că o aniversare ca aceasta

doar confirmă, nu creează un statut. Publicaţia fondată în 1934, la Piatra-

Neamţ, reluată într-o serie proaspătă din 1999,cu o echipă redacţională care a dovedit com-petenţă şi consecvenţă, a constituit un fel defereastră jurnalistică salutară pentru cadrele di-dactice din Neamţ. Contribuţiile lor culturale,problemele administrative şi sindicale, eveni-mentele din viaţa învăţământului nemţean, căr-ţile nou apărute şi sărbătorile importante dedată recentă, toate au arătat că profesorii şi în-văţătorii de aici au o viaţă intelectuală şi pro-fesională bogată şi că reprezintă o voce caretrebuie ascultată. Statutul lor a fost reprezentatmereu de această revistă care s-a încăpăţânat săapară, cu sprijinul Sindicatului didactic şi cu celal Asociaţiei Învăţătorului, în vremuri când pu-blicaţiile pe hârtie au tot mai puţine posibilităţide supravieţuire, în spaţiul public. „Apostolul”a dat şi măsura înaltă a calităţii redactorilor şicolaboratorilor ei, dar şi pe cea a dascălilor pecare i-a reprezentat, cu demnitate.

O felicit şi le urez celor din redacţie, co-legi ai mei, ani de folositoare şi frumoasă apa-riţie! Ca până acum şi mai bine decât atât!

Adrian G. ROMILA,scriitor

(şi, cu mândrie, profesor de literatură)

Î

O

Martie, 2009: FLORIN FLORESCU, Carmen DASCĂLU, Gabriel PLOSCĂ, Gabriela GRIGORE,Gheorghe AMAICEI, Mircea ZAHARIA (sus, de la stânga la dreapta), Ștefan CORNEANU,

Dumitriţa VASILCA, Constantin TOMȘA, Alexandru COVASAN (jos, de la stânga la dreapta)