fersnä

iïm assrskfftisti) lurrnanBahn

SUPLIMENT LA

REALITATEA ILUSTRATA

Nr* sea. — A f i u i X V I I19— 2 5 AuîîM st 1943

if ISCENE DIN VIAŢA STĂPÂNULUI ARABIEI = Veiti r e p a r t e j u l d i n p a j . 15 :

N A J V i L E

P A L P I T A N T EP A S I O N A N T E

-4 ARMATA ST. UNITE^ seeeh A M Ă N U N T E !N P A G . 11 — "

d REZERVELE U. R. S. S-uluîV E Z I P A G I N A 1 3 ...........

¿ ■ 0 — — — e a — b — — s £

Kft

nEimmmat3sBBa

SUS, stânga: sectorul de luptă dela Murmansk; M ijloc; genişti m ăsurând a- dâncùnea apei în Marea Egee; Dreapta: sactorul central al frontului de răsărit.

MIJLOC, stânga: vedete rapide patru­lând în Marea Neagră; Dreapta: tancuri germane pe străzile Atenei.

JOS, stânga: O grupă de soldaţi odih- nindu-se pe poziţiile cucerite dela inamic, în timp ce alţi camarazi stau de pază.

- CURIOZITÂŢf - HUMOS R E P O R T Ä G I 1

‘A C T U A L I T A J i

l— — — — — — — — — ■ ■

ûs-k iïë c i t e s c c u u i * c c h e a

COLŢUL I.U I PISA N !

OiB faje vezî că z iu a ele Sam - £să!ă nu-fi rac i aduce, după obi­ce i scris ul lu î P îsa iiî îş i avea el co lţu l hii. îq care găse&î scrisu l dorît. Acolo cău tam să cetim despre L im ba no astră .

A cum te u ifî în z iua de Sâm ­bătă p s p ag iaa I- co lţu l d® d reap ta z ia ru lu i U niversul la care scria , d ar n u m al dai peste scrisu l iui.

Oh! dacă încaltea s ’a r fî în­d rep ta t ceva! Totuşi p s fiecare zi e nevoie de greb la lu î P isan i pen ­t r u ss scoate la iveală m ultele greşeli dîai sc risu l nostru .

U nii se su p ă ră câad îi ci la so­coteală. D ar să cău tăm noi Ie su p ă ra re a 1er. ori la d rep tu l lim ­bii rom âneşti do a n ap ă ra tă?

Pe de o parte , ne lu p tăm pen- trn a face lum ea câ t m aî m ult să cetească. D ar co folos a r fî să cer Iască şi să n u în ţe leagă? Folo­sim vorbe străine, pe care lum ea eic le v a p u te a înţelege.

A tunci ce ro st a r m ai avea să cete-accă? Să în g h ită vorbe fără înţeles?

D ar 0 5 a su n t vorbei« care se a- duc cn desaga de peste graniţă- Iaca. fie pildă, un z ia r de acum 8

ani, I n tr ’u n artico l despre v îa ţa pe sa re lum ea o petrecea ia C onstanţa, ceteam cuvinte ca obraji! rid ica ţi" . ..m agistrat îlan - eaţ de n« sa m sa r" . ..cărnuri fisses s» ap rin se". Ei. ştie cetito­ru l ce e aceea rid a t, flacnt şi flasc? De u nde să ştie?

E u îi încerc să v ăd ce înţeleg ei tt*a cuvintele boiereşti cu care este îm p ăn at sc risu l ziarelor B ieţii oam eni de undo să p ricea ­pă. ch iar când e vorba de cuvin­te C3re şi-au făcu t d rum în lu- m el *

M ă ult&m la un sa lah o r cn zîa- rnjL in m ână. In ti t lu l de sub ochU ta i sa resfă ţan cw fotffe ..gran úí&fcele se rb ă ri" .

L -am în treb a t în d a tă ce e accea grandioase. N 'a ştiu t.

E* f i t a şa a r î î fost dacă sc rii­to ru l punea vorba veche rom â­nească de m ăreţe le se rbări? Se înţelege că om ul de rân d a r fi in ţeles n um sidecât A tunci de ce să fngreu îem noi c s tîtu l oam eni­lo r p r in vorbele cu zu rgă lă i?

II

OF LATINEASCA!

Când lei zare le la cercetat vezi că su n t destu i cei ce vor ::ă-şi îm podobească sc risu l ou g raiu ri leAiaeşU. D ar m ai m u lt se fac de râ s ţiîiadcă Ie sc riu greşite. Unul îî trage cn cxoficlo. pe când ira- bus scris exofiieie. cu 2 fi- A ltul scrie: Dei g ra ţia . în loc da Dei G ratia, cu t n u cu ţ.

ARHIM SCRIBAN

A cum peste 100 ani. francezul Louis B raille a făc u t o descoperire pen tru care l~au b inecuvân tat tim p de m ai m u lt de un secol to ţi orbii popoarelor civilizate. E l a deschis o rb ilo r d rum ul spre bog ăţia cuno­ştin ţelo r ascunse în c ă rţi’ inventând scrie rea în relief, oare poate fi c iti­tă p rin p lp ă irea cu degetele. Cu toa­te perfec ţionările aduse, aceasta are 6 serie de desavantaje. d in care cel m al Im portan t e că oere o h ârtie anum lt'ă. care cân tăreşte 10 gram e de pag ină şl că pe o pag ină n u se poate serie to t a tâ t de m u lt ca cu literele ob işnuite. A stfel un. rom an cuprins la tip a r în t r ’u n volum m ij­lociu .care în sc rie rea B raille 9 vo­lum e. cari cân tăresc 17 kg.

Un orb. dr. G- T iberio , a a v u t î- deea să înlocuiască sem nele în relief cunoscute, cu n işte tă ie tu ri corespun­zătoare* făc-ute In h â rtie ob işnu ită. In sistem ul lu i. foaia g ă u rită e ra a- şezată pe o p lacă în c ărca tă cu un uşor curen t electric, a ş a încât dege­tele s im ţeau m a i u şo r lite ra .

P orln ind de aici. proţf. dr. Angelo M anfred!. dela U niversitatea din Ruana- a _ rea liza t o invenţie. care pune scrie rea p en tru orbi pe baze electro-acustlce şi aduce un progres în tr ’aidevăr foarte m are . Acest tâ n ă r profesor de 30 de an i este deja au ­to ru l unor inven ţii fo a rte însem nate, cari i-au adus 3 ani în şir. p rem iu l naţional al inven ta to rilo r.

In v en ţia iu l M anfred! este foarte slmjplă- Cu o -m aşină de sc ris spe­c ia lă ei ta le în fo ita o b işnu ită pen­

tru m aşinile de scrlg «semnele itte- riloq din a lfabetu l Morse. A stfel re ­duc* nu m ai la două semne, punct şi lin ie, cele şase sem ne ale a lfa ­b etu lu i B raille . P rin aceasta- rid ică n u m ă ru l litere lo r de Pe o p ag in ă la 350. în loc de 130. îndesind rându rile . C ărţile şî scrisorile o rb ilo r devin astfel m a i uşoare. Ca să p o a tă fi ci­tite. p ag in a în care s ’a u tă ia t sem ­nele M orse este p u să pe o p lacă de m etal, s tră b ă tu tă de un curen t electric, d a t de b a te r ia unei lăm p i de buzunar. sau folosind u n tra n s ­fo rm ato r de cu ren t de lum inat. Or­bu l trece peste ş iru l de lin ii şl puncte al a lfab e tu lu i M orse cu u n stilou de m etal, care de câteva ori n im ereşte în g a u ra u n u i p u n ct sau al u n e i li­te re stab ileşte conEactul electric şi dă un sunet po care o rbu l îl aude In tr ’o cască ob işn u ită pe v rem u ri la »•adio. O rbul aude astfe l ca un tele­g rafis t o b işn u it sem nele clasice ale lite re lo r Morb» şl citeşte cu u rechea cu o viteză to t m a i m are pe m ăsu ­ra exerciţiu lu i pe care-1 capătă. L a Început a re nevoie de un fel de g ri­la j în lungu l că ru ia lunecă sitlloul de m etal p en tru a p u tea u rm ări sem nele fă ră a trece dela o linie la alta- Ou vremea. în să . d a to rită m al ales sig u ran ţe i excepţionale a orbi­lor în m işcarea m âin ii, eî a jung să po ată u rm ă ri fă ră gres şiru l de sem ­n e cu s tilo u l condus de m â n a libe­ră . V iteza cu care se face o asem e­nea cetire răm ân e desigur deiparte de felu l cum oetim noi cu ochii, dar ea rep rez in tă to tu şi u n u r ia ş p ro ­gres fa ţă de vech iu l sfetem BraTlle.

» » •

M o i p i * f e r i m i s t e r i o a s e d e s c o p e r i t e d i n D i g i t a l e

Din cele mai vechi timpuri • au fost cunoscute unele din proprietăţile plantei Digitalis purpurea, cari aduceau o uşu­rare însemnată în bolile lnimei. S’a a- juns la, o întreagă ştiinţă a preparate­lor de digitală, cu sute de variaţii, po­trivite fiecare pentru o altă formă a bolilor de Inimă. Se află acum o nou­tate senzaţională că s’au descoperit în sucurile digitalei alte proprietăţi mis- terkwse menite să aducă o adevărată revoluţie în întreaga biologie umană, animală şi vegetală. Un medic german, dr. K arl Fahrenkamp a studiat de mai mulţi anî efectele extraselor de digi­tală asupra c®lor mai aşteptare procese biologice. Aşa de pildă el a constatat că, dacă se tratează cu anumite extrase de digitală seminţele unor plante de cultură, acestea dau o producţie maî mare şl au un guet pial bun decât cele obişnuite. Flori tăiate, în apa cărora **•« pus «ceste „otrăviTri” scosse din digitală, se păstrează foarte m ultă vreme proaspete şl nu se ofilesc, ci dim­potrivă se mumifică.

Primele rezultate obţinute de Fahren- kamp au trezit interesul oamenilor de ştiinţă şl el a fost a ju tat în lucrările lui de alţi şase biologi de seamă. Cu a-

Jutorul lor s’a dovedit că acţiunea asu­pra plantelor nu este dusă de corpurile earî înfluenţeajă asupra inimei, ci toc­mai de rezidurile rămase la extragerea acestora din sucurile plantei. S’a reu­şit ca grâu, ovăz, orz şl porumb, tra­tate cu substanţe extrase din digitală, să dea o producţie şl mal ales o plantă mult mai rezistentă la Influenţele a t­mosferice. Produsele acestor plante e- rau mâncate mult mai bucuros de ani­male decât cele obişnuite. încercările asupra legumelor au dovedit că cele tratate cu „funcţ’ontne” — aşa şl-a bo­tezat Fahrenkamp unele din prepara­tele sale, — se păstrează mult mal bine peste iarnă decât celelalte.

încercări mal delicate făcute «su­pra corpului omenesc au dovedit că a- cesta are nevoie de funcţionlne to t «e» ca şl de vltemfne. D er cercetările ajgn- pra rolului lor in viaţa omului sunt abia la început. Toate aceste prime re­zultate deschide calea pentru nesfârşite noul cercetări, menite să ducă la rezul­tate tot a tâ t de im portante în ce pri­veşte creşterea sănătăţii omului, ca Şi cercetările vitaminei, înoapute îa răz­boiul trecut.

CSTâŢI R O M A N U L SUCCES!

CHIRIAŞII DOAMNEI BAUSAN

de F. M. PETRE

N aturalista germ ani au constatat că din numeroasele icre dejnise i t păstrăvi pe albia râurilor de mwHt te, num ai un ou la sută se desvolti normal dând naştere unui peşte, NaturalişHi au ajuns atunci Ut concluzia că ar trebui să se uştiu reze pe cale artificială fecundaţii păstrăvilor. Prin această metoda, 85 la sută din ouăle depuse dt păstrăvi se transformă In peşti.

In tim pul odihnei, o persoană wrtt m ală aspiră între 6 şi 8 litrii i t aer pe oră. In tim pul m uncii sau efortului fizic, cantitatea de neţ aspirată se urcă la 50—60 de litrii, In condiţiuni excepţionale cavii* taica sporeşte ia 150 de litrii dt aer pe oră. După părerea docta* rtdui Rump, numărul aspiratiilot¡ sporeşte in raport cu efortul muş* cular.

Goethe, care era un mars iubitofl al violetelor, avea ciudatul obicei ca atunci când ieşia să se plimSti pe câmpiile din jurul Weimandui să ia cu sine sămânţa, acestor flori minunate, răsnândindto pe ogoare< Locuitorii W eimarului se duc ^ astăzi în fiecare primăvară pt câmp, să culeagă aşa numitele „GoethesVeilchen“', violetele lui Goethe, care înfloresc în nuire nu* măr in jurul oraşului.

*

In m ulte (ări ale Orientului profe* siunea de m edic era cu totul ne* cunoscută. Când cineva te imbol* năvea, rudele conduceau persoana în chestie într’o piaţă publică, unde trecătorii erau poftiţi să dea câte un sfat. Dacă din întâmplări bolnavul astfel tratat se vindecat ei era 'oblicat, suS sancţiuni, severa, să spună oricui m odul şi mediem mentele pe cari. le*a folosit pentru a redeveni sănătos.

*

In veacul al tSdea exista obiceiul foarte ciudat ca oamenii să-.şi poată prim i prietenii chiar atunci când se aflau în pat sau chiar în

baie. Când se aflau în baie, cei din veacul al iSdea îşi aruncau pt ei u n prosop, considerând că in felul acesta sunt destul de dei cenţi.

*

Vam pirul este unul dintre celt m ai calomniate animale. Este de fapt o specie de liliac. Aşa dax, vieţuitoarea care a dat numele s&u stelelor de cinema, nu este decât un liliac. Vampirul nu are obii cerni de a suge sângele animalênt. $i păsărilor. In realitate, el se hm nefte cu insecte, fapt pentru <«rt este considerat 4 sburcUtmre m trem de utilă.

4

MUTILATUL■ î l MII HIIIMI— llHII lllllll limillllj ■IBTBTinTilliW|raiW^llTrMlfWlMllllIÏÏ*TO I'”

frg» esta» % O a n u m ită osâ, în* l a acea oră, cî&e trees pa cünainr M m tană trem u ră to are pe Saţa el fâiţtşarea câm pie i foc® s ä p ä - te a p o rţii u n u i c im itir, n u so opre- ju m ă ta te ascunsă de m â in i şi îi at-

„ tn m d ă in suflet», o tr is te ţe şte, c u to a te c ă n u -i trec p r in m in t» r a ta och ii în c o n ju ra ţi de urm ele îi&desftuşltâ ce seam ăn ă p u ţin strai»- fa n ta s t ic i» în ch ip u iri a le poporo- u n u i p lân s înde lungat. SoJdafcui, în ­gerii de in im ă ce-i cuprind« pe co- Iul şi ale copiilor, d a r m erge d rep t, e in s şi f ă ră arm e, p ă re a a fi în con- jpii, a tu n c i cân d , fu g in d «îs a c a să în to rcân d , oohl spira p a r te a opusă. cedlu — ţ i c h ia r a şa e ra şl făcea spre a *» ju c a pe câm puri, d in îoc T recând p r in f a ţa altăraşeâor stor- p a r te d in u n a d in clasele, ca re fu - ăn Loc, d in ţa r in ă în. ţa r in ă , m erg gunatece dela răsc ru cea drum urilo r, seseră rechem ate la serviciu în 5d.ua înain te , în a in te , în a in ta , p â n ă c â n d copiii s u n t ap roape zăpăc iţi, cihiar ¿ e 2S Aprilie, ş i a 7 -a zi d u p ă pub li- jdeod&tă b ag ă d» seaană c ă s u n t s ta - de sgom otul pasi&ui lor, câ n d v â n - ca rea o rd inu lu i regaa treb u ia s ă se guri; s» u ită îm p re ju r: lo tu l e în - tu i, ca re p ă tru n d » p r in ferestrele prezin te com an d an ţilo r d is tric tu lu i tuneca t ş i în frico şe ter; ta u i tă îwv- deschise, ră su n ă sub b o ite întun®- m ilita r. S o ldatu l treb u ia să fie aî» i ; a « p ie rd u t u rm a d n w iu ta i pe c a tă . doua zi în o raşu l d in apropiere, ¡ _ drăgăstos

•ßar« S^w* fă c u t; r id ic ă och ii sp re L a acea. o ră şi p â n ă cântă sp ra ar- ao are e ra la o d e p ă rta re de 10 m ile, d a tu lţcer: fmroTe nu so mal Teda; mama, pus se mal vede o licărire de lumi- sau cam aşa... deja acest loc. _Şl dec8 nu? întrebă, «a rmeda.ibtaia fomee, a ş te a p tă : — O h J nă, faanilille orăşenilor în vfflgiatni- Jud ecân d d u p ă în fă ţişa re a lu i şi a vroind parcă să-l certe Doama», ce-am făcut I strigă el şi ră, stau pe terase şi admiră în ta- fetei, şi dela tăce rea în d e lu n g ată , _ Marşurile ţin co zilaierămâi*, aşa... c a n ău c iţi, cu gâtflejuî cere ac«»a t r is tă Şi ebulee a ră ta re , oare e ra în tre ru p tă d o ar de vorbe __ D a ? l. spuse cqpila c ă güswäfinecat d» plâns şi năpădiţi de bă- ©ara e căderea nopţii peste câmpuri; puţine şi încet zise, păreau că si ip0 jumătate aplecând capul — Dor Năile Inimii, cari devin din co în co copiii tşi arată m ul aitul'i ca dege- stăteai acolo de mult. ce¡ p u ţ^ foate ¡5 «, TOr *anal repezi. tul luminile cari se ivesc una. câte pe drum, nici aproape, nici în de- ÎUpte îmi v«i seri că eşti bine?

-! T ot a s tfe l e ş l tr is te ţe a ce n e cai- urna în casele ţă ra n ilo r , sa u în treabă, p ă rta re ... n u e ra n im en i şi dom nea E¡ çaj-e a i tă d a tă ax f l su râs la prinde su fle t-d p u ţin câ te p u ţin , la I* ta ta de num ele stolelor, ş i „dacă o tăcere ad ân că . N um ai, d in c lip ă dulcea nevinovăţie a în tre b ării ei, în Câmp, c â n d soarele ap u n e şi lu c ru - h i ei* su n t oam eni c a noi” , ia r copl- in clipă, se auzea u n sgom ot nedes- Eicea ollpă ^ irléraa pUnă daTile încep a n i se pttrtsa to a ta ca m Iel®. Şezănd de o p a r te cm b ra ţu l pe «uşit d s voci d ep ă rta te care venea atâfc ^ dul&şie de 0 àu iç re ^ de aceiaşi culoare, ai deaJa»gul ere»- spatele acaiunului şi cu cap u l râ s - dela o casă , a şeza tă la picioarele dea- t â t de p u te rn ic ă in c â t n u m a i fa Stei m un ţilo r rau se m a i a r a tă d ecâ t tu r n a t pe b ra ţ, în d re p tâ n d p riv irea luhii, unde a p ă rea şi d isp ărea pe ^ sta r0 ^ ^ nevoIao prea su b ţire fâşie de cer, c a a u rd l to r în m u n ţii în d e p ă rta ţi, se g ân - râ n d câ t» o lu m in ă; e rau ţă ra n ii plece llmaai decâ t, f ă r ă * m ai de galbeTL. deasupra, că re ia stelate desc_ - c a r i se în to rceau dela câm p u ri şi ro stl Q v © ^ m ă ca r O ta ă în bnaţaîncep a se iv i to t m a i dese. E o o ră D*w n u se gândesc 3a acei m u n ţi, cari, p u n â n d de o p a r te uneltele şl 0 3ăru tă ^ apoi p]Ecâ ^¡tristă. Ş l o fa c m a l tr is tă în c ă m o- I a acele clipe g ându l lo r n u e la acea d u cân d bodi la stau le , vorbea ta r« _ o h , asou(ltă , s tr ig ă ea ragăr- aiotonia, o răc ă itu l b ro aşte la r şi în - sinurătafce şi tăcere tr is tă ; ş i cu în tre ei, dela u n c a p la a ltu i al b ă - ^ m c â ta pu tere a m al 3

(¡opartatul l ă t r a t a i câ infio r, ca re to a te c ă su n t In m ijlocu l ia 2niîiil.ix, tă tu r ii. du rerea ; s ă ră c u ţa alergă c â ţiv a paM¡¡ntrerup d in c â n d în c â n d tăcerea, se s im t slnure, p ă ră s ite ; s im t c ă le D eodată so lda tu l se deslipl de zid r>e u ^ e l e loil, cn b raţe le în tin se — desăvârşită a câm piei. C ine la acea H psejte ceva, c ă în in im a lo r « u n şi lu â n d f a ta de am ândouă m âin ile _d o ar n u in a l 0 roră se în d re a p tă pe u n d ru m sin g u - g» 1 n e ţă rm u rit, c ă Y iaţa n ’o trăesc.; 0 r id ic ă în picioare, îi zise cu accen- E l ^ n ,. ^ s t o a r s e : «sa se aprt ratec spre o ra ş ş i e departe.» ş i n u ¡A în c h ip u irea lo r a lea rg ă pe neg ăn - tuC de fric ă şi de m ilă, cu care de işl ¡¡¿aperi '.’o ra jü cu « ¿ to ile s tă tu zăreşte îm p re ju r n ic i u rm ă de om d ite în spre o raş; p ă tru n d e în p la - obicei se vesteşte un e i fiin ţe scum pe p Uţ ta n em işca tă în ndjtociuâ d ru ­gi nu aude a l t sgom ot d ecâ t a l î*v- cu tu i sgom ot a l balu rilo r, c a u tă şl ceva dureros: m uliti, apoi se re in to a ïss U în ¡şilor s ă i, lă tra tu l câ in ilo r, începe găseşte scum pele a r ă tă r i de a tâ ta — Ştii... E tâ rz iu ... Olgio.. E tîm r genunchi în a in ta albarului, îsbu^- 6ă nu-1 m a i p lacă , n u p e n tru c ă - i tim p u ita te , se b u cu ră redăndu -le pili să plec. M âine d im in ea ţă treoue llin d i n t r ' ^ p lâ n s cai hohote şi sus- ie frică, d a r — ce ş tiu eu? p a rc ă a r v ia ţă , aducându-şi-le c h ia r în a in te a să fie în o raş de vrem e şi d ru m u l e p ic â n d dureoa ca şl copai.¡vrea să n u - l m a i au d ă . T recând po ochilor, a lă tu r i de ele să îm p a rtă - lung. _ Soldatu l îşi u rm ă m ersul g răb itiâinaintea p o rţilo r livezilor şi aî» şească cu ele acea tr is te ţe îndu ioşa- Apoi tă c u şi p riv i f a ta d rep t m făjr& ^ se u it0 A juns te ogrădinilor, d ru m eţu l m erge în v â r- toare şl apo i socotesc tim p u l c â t o ochii lui. oarecare d epărtare , unde d rum ul s*tful picioarelor c a s ă n u deştep te câ l- s ă m a l s te a la ţa r ă şi li se p a re c a Ea, f ă ră să desch idă gura, se lip i desSPărţe a în do.uă se opri după o »ele în d răc it, ghem uit inao o ia Ulu- a Şl trec u t, g u s t ta d d in b u cu ria re - de eâ,, îşi rezem ă m âin ile pe um erii c lip ită de îndo ială se în toarse privi pilor, îşi ţin e ră su fla re a şi-ş i ascu te în to arce rii şi acelei d in tâ i în tâ ln ir i iui, ia r d easu p ra lo r îşi p leca f ru n - spre alfcar ^ 0 y¿ aiI prechea; ap roape a tre c u t de p o artă , cu acele scum pe în fă ţiş ă r i ş i apoi tea şi susp ină. a tu n c i r id ic a ochii, a ru n c ân d privi-e chiar singur, câ n d d eo d a tă au d e se re în to rc la rea lita te d in în ch ip u i- — O uraj, Gigio, vreo d o u ă u n - rile ^ aă ri căci sedela spa te lă tr a tu l câinelui, ca re -1 rile tr is te şi d rag i, c a d ln triu n vis. puşcătu ri... şi m ă şi în to rc . ridJcá de0diată in picioare h isă eiînspăim ântă cu to tu l. O h! o ra în se ră rii la câ m p e o — Da, te în to rc i Í — zise ea r id l- d isp â r u g 0

Şi to t m erge f ă ră a/-şt în to arce co- OI t r is ta ! C h iar d acă a ţ i fi a lă tu r i cân d încet capu l şj lă sân d u -l ia r să A pucă pe acea p a rte a drum ului, pul înapoi, d a r p a rc ă vede câineie ^eme^a Iubită , m a l feric iţi d ecâ t cadă. care, scoborând pe u n repezjş ^srecu botul r â n j i t p r in tre şipcile g a r- o ricând , n u v ’a r troce p r in m in te de- ■ CSne ştie, ^maa şopti ea, p^an- vaŢCj duce d e-a -d rep tu l la oraş. fiului, şt cu ochii î n r ă i ţ i c a tu rb a t... c^ t h n ag in i dureroase, ia r buzele g ă to are şi în eca tă . A junsese la un reg im ent la înce-şi merge m a i d ep a rte ; în să p r in m ij- vaas re n ’a r r ^ t l d ecâ t vorbe tr is te . U rm ă o sc u rta tăcere, d u p a care pu^ ^ ^ de a tu n c i încoio locul drum ului, c ă n u - i p a să de p ra f, T ocm ai la acea o r â în sea ra unei so lda tu l spuse: scrisese ap roape în fiecare zi câ te onumai să n u treacă p rea ap roape de ziIe începu tu l lu i M ai a an u lu i A tunci.» la reved^i« Gigio. scrisaare acasă şl p rim ea în fiecaro garduri; şi d a c ă au d e d&la sp a te u n ^805> P0 1311 î ru m deşert, care şer- I i puse m am i e la ,a,mple îi ridd- zj dsja n iam a, o ri dela ta -Egümot de p aş i sa u g u ra co-o fa c de_a ourm ezişm povârn işu lu i ca capul, o s a ru ta pe frun te , se a - fâ[ lul orl dela logodnicâ; t o t idoi călători, cari vorbesc între ei deal, langa unufl. dintre altara- plecă, luă raniţa şi o arunca pe spa- scrjg£ cea <j[x\ urma, pentrucănu se în toarce înapo i s ă v ad ă c ine ?ele dela răscruc ile d rum urilo r, pe te, t-recându-şi un b ra ţ pe deasup ra n im en l fJin famUle n ’a r f i p u tu t săSunt, să n u sp u n ă c ă e fricos; d a r caaîe e zuS ravi t ch ip u l M ajcii D om - capului, s trân se cure e.e se ap leca g ^ g a^a ca ^ în ţeleagă; s ingu r ta - unerge înain te , fu râ n d u -i cu ochii s i nl1^ ’ vorbeau şo p ţin d u -şi o tâ n ă r ă în c ă o d a tă spre a -ş i lu a le g ă tu ra şi, tg j m a i ş tia ceva d in abecedar, a tâ t prefăcându-se c ă se u ită pe câm p, 1111 solda' - ®a » s ta n d pe u n p ie tro i în tin zâ n d m â n a copilitei, d ad u sa c^¡. ^ folosea n u m ai lui. ii pândeşte n u m a i cu coada och iu - P ^ P t l t de u n co lţ a l a ltă ra şu lu i, cu plece. , , „A fo st la liîp ta dela 24 Iunie,lui. Şi dacă, a ru n c â n d p riv irea îna^- coatele sp rijin ite de gennuch i şi era Ea, în vr&mea aceasta , .Şi acope- j j u p ^ acea zi trecuse m a i bine de into, zăreşte în d ep ă rta re ven ind în - c a Pu* în tre m â in i; el, d rep t lâ n g ă risc f a ţa cu şo rţu l şi s ta a şa in ne- doug să p tă m â n i f ă ră ca ei să m ai cet-încet doi oam eni că lă ri, în fă şu - ea> rezema-t cu spatele dc zid şi cu m işcâre, ca am e ţită de durere. De p rjm ească m ăca r u n râ n d dela el. raţi în n işte la rg i pelerine negre, h raţe le în c ru c işa te pe p iept, avea în o d a tă se s c u tu ră c a şi cum a r t i jn c h ip u iţi-v ă nerăbdarea , bătăile în cap cu n iş te ch ip iu rl soldăţeşti, caP capela de cazarm ă, pe um eri v ru t să scape de o m are g reu ta te şi de jn jm ^ şj zăpăceala acelor oa- îi creşte in im a, iu ţeşte p asu l şi, tu- m a n ta u a şi la picioare ra n iţa , şi pe ap u c ân d m â n a so ld a tu lu i în tr 'a .e in s ă în t r ’o b u n ă zi, cândSuns în f a ţa acesto r doi am ici n eaş- r a n iţă_o leg ă tu ră . _ _ sale: . . D-zeu vru, sosi şi o scrisoare. A fosttiptaţi, le face loc, u itân d u -se Ja el T âriă ra , cum şe d ea p ă re a că este îm i vei scrie! - îi^ zise cu g la- g să rbă toare . O desfăcu trem urând ... cu dragoste şi p riv in d cu neplăcere a ^ iă râ tă , obosită şi ţin e a ochii sp re su j ta re şi h o tă rîtă , v rân d as tfe l sa Ah¡ n u era sc risă de m â n a lui, şl hm ga şi în c ru n ta ta p riv ire ce rce tă- P ăm ân t. m ai în tâ rz ie m ă ca r o c lipă plecarea se făc u ră to ţi c a ceara.toare a celor doi... Ş i c â n d in s fâ r - ® can d elă ca re a rd e a în f a ţa cîii- lui. D ar d u p ă ce o c i tiră îş i m ai re-şit ajunge la p o rţile o raşu lu i ş i z3~ P"J^ui M aicii D om nului, a ru n c a o — îm i vei scrie în toa te zilele? ven iră în fire d in spa im a p rin care reşte cele d in tâ i lăm p i ale celor d in - trecuseră, căci el le sc ria de-o ra n ă

L - ’ j S - m S L i c m . i i _ * m , r = O i m p r e s i o n a n t ă

E Ë M O N D O3

nuvelă da

© 9 Ac ă p ă ta tă la m â n ă în ziua şi în toiul

(C oniim iare în pag. i)

i im

0 » ■

O duioosa poves f ire a unui so ld a i c c r e se în toarce erou de pe câmpul tí? luptă şi se reîn­t o a r c e lângă ai săi

C h iar In toa te züeüe. n u a r i -

luptei, o r a n ă foarte m ică, ale cărei u n n e a r î i p ie rit peste câ teva zile şi că s’a r îi scu la t ch ia r d in pa t, d a ­că n u l-a r fi ap u ca t n işte frigu ri din p ric ină că pierduse prea m u lt sân ­ge; să fie veseli, p en trueă era lu ­c ru de n im ic; ¿1-1 erte doar c ă nu le scria c h ia r cu m ân a lui. fiin d ră ­n i t tocm ai la m âna, d rea p tă şi-l du­reau încă degeţel«; era pu ţin însă, fo arte pu ţin , aproape n im ic.

F am ilia se lin iş ti inc et u cu în ce ­ta.!. Cam după o să p tă m â n ă p rim iră în tâ ia carte scris», de m â n a lui; a - fla ră .eă se întorsese la regim ent şi de acea ne în sem nată în tâ m p 'a re tr is ta n ici n u m ai aduse vorba de­c â t doar spre a zice că, acelui să ră ­cu ţ îi s’a r pu tea în tâm p la de-aci în ­colo m a i ră u şi că p â n ă acum a- veau dece să m ulţum ească cerului că scăpase aşa de uşor.

B ieţii oam eni ! D acă a r fi fost nu m ai a tâ t, cu ad ev ăra t că a r n treb u it să m ulţum ească cerului; im ş tia u în să adevărul.

S oldatul fusese lovit de u n glonte de puşcă la picior, ca la o su tă ce paşi departe de inam ic, g lonţul îi sfărâm ase cele două oase d in tre ge­n u n ch i şi grlesee, fusese dus ~ce sus la sp ita l şi îi tă iase ră piciorul deia pulpă, vreo p a tru degete m ai sus de genunchi.

D upă vreo patruzeci de zi e, ii pu ­seseră un picior de lem n, îi dăduseră două c â rii o ioaie de d rum şi, oda­tă deschisă u şa sp ita lu lu i:

— D u-te - îi ziseră, — in to a r ­ce-te acasă neferic it tâ n ă r , ţi -a i făr- c u t d a to ria ■

în a in te de a pleca spre casă , îi scrise mamei, p en tru a o în ş t in ţa de plecare, de ziua şi ceasul cân d va sosi acasă; de ab ia isprăv i de scris toa te acestea, cân d se h o tă rî, se sili ch iar, d a r n u avu cu ra ju l, să-i des- vălue to a tă nenorocirea; de zeci de ori aş te rn u pe h â rtie în tâ iu l cu ­vân t, în să o clipă m ai tâ rz iu îl şter­se, p arcă în sp ă im â n ta t de acea singură, vorbă, ce-i scăpase a m condei.

Ii înşelase pe to ţi ai lui m ai m u lt de m ilă şi to tu şi ii p ă rsa rău . Poate nici nu fusese du să scrisoarea şi m in ţii iui i se în fă ţişau toate u rm ă ­rile, grozav de dureroase şi de nein- lă tu ra t, ale înşelăciunii. A cum a se că ia am arn ic de neghiobia lui; a r fi treb u it să nu-şi ascundă nenoroci­rea ; se m ira că p â n ă a tu n c i n u -i trecuse p rin m inte, că a r fi fo st m ai bine să-şi ia in im a în d in ţi şi să spue to t fă ră frică, decât să ta că şi să ascundă ceeace în t r ’o zi tre ­bu ia să sc afle, pca te cu m a i m u ltă durere. Şi ducându-şi gândurile a- casă, d in tr ’o û atâ i se ax a tă în m in te to t ce s’a r fi în tâ m p la t acolo la so­sirea iui în acel h a l şi p resim ţind am aru l sufletului lor şi Inch ipu in - du-şi desnădsjdea p ă rin ţilo r săi, cân d l-o r vedea aşa, pe n eaştep ta te şi a tâ t de nenorocit şi gândindu-se la logodnica şi la prieteni, nernân- g â ia t cum era Şi de n ăd ă jd u it, în ­cepu să p lângă.

D ar ora târz iu .Ajunsese in oraşu l d in apropierea

sa tu lu i său, tocm ai în a in te de ziua in care scrisese m am ei lu i că o să fie acasă.

D orm i la u n h an .A doua zi, de vreme, a ju ta t 0«

h an g iu se sui în c ă ru ţa u n u i m orar, care trebu ia să tie a c ă p rin sa tu l iui, puse câ rjile de o part« şi se aşeză pe

_ im sac de fă in ă ; m oraru l d ăd u o g u ră calu lu i şi o po rn iră .

C âţiva chilom etri d in d ru m u l ce aveau de făcu t duceau pe fundu l u~ nei văl. Calul nu începu să urce dealurile, decât d u p ă câ teva ore delà plecare.

In tim pu l acesta, bietul soldat, c a re n u pu tuse să în ch id ă ochii n o ap tea în treagă , copleşit cum era de o m ulţim e de gânduri, care m a i de care m ai grozave şi p resim ţiri

M U T I L Á T U L(U rm are d în pag- 3)

dureroase, în tim p u l aceia căause în tr ’u n fel de am orţea lă som noroa­să, în lesn ită de m onotonia drum u­lui şi de încetineala m ersului, ne- fiind în tre ru p t d in cân d în când , de câ t de zguduirile caru lu i, cân d trecea pe d rum ul ră u al şoselei.

D ar când îşi s im ţi ochii loviţi de0 lum ină m ai vie şi cân d aerui rece ii a tin se fa ţa , b ăg ă de seam ă c ă eşi- se d in m ijlocul a rbo rilo r şi c ă înce­pea u rcuşu l dealu lu i; a tu n c i se deş­te p tă şi văzu dealul, d rum ul şi ca­sele; înch ise o clipă ochii, în to a rse capul Înapoi, cu p rin s p a rc ă de o spa im ă n eaştep ta tă , şi se a ru n c ă cu f a ţa în jos pe sac, ascunzându-şi ob ra jii în tre m âin i. In im a îi b ă tea cu putere, sângele îi clocotea în vine şi se sim ţi n ăuc it, ca şi cum a r fi p rim it o p u te rn ică lov itu ră în cap.

R ăm ase a şa m u ltă vreme.Se rid ică apoi p u ţin câ te pu ţin , îşi

în d rep tă în tâ i capud în sus, sp rijl- n indu-se cu m âünje de sac, se rid ică şi şezu, înd rep tân d u -se apoi — ră ­m ase cu spatele to t în spre deal şi, doar la urm ă, în toarse capul în spre p a rte a aceea, fă ră in să să ridice pri­virea.

D upă p u ţin începu a se u ita la cal, apoi îşi în d rep tă ochii m ai în ­colo... pe d ru m la d reap ta , la s tâ n ­ga, îna in te .

Ah ! ia tă b in e c u v â n ta re case. Şi in im a îi tre să ri pe neaştep ta te , ca şi cum acele case s’a r fi iv it pe ne­gândite. Ele erau în că foarte dépeup­lé, n ici n u se vedeau bine, p ă reau o p a tă alb icioasă — ju m ă ta te ascunse în tre arbori, şi cu toa te a s tea păreau că su n t fo arte aproape; părea, că pe­ste câteva clipe va fi accâo ş i . a to n ei p ă rin ţii, rudele şi p rie ten ii iu i vor alerga în ju ru l caruisui şi ei va tre ­bui să sa ră jo«. D ar cum ? cum »a sa ră jos, D um nezeul m eu ! Ş i îşi în ­ch ip u ia şi i se părea că vede to a tă lum ea, care la acel ceas trefeue să fie a d u n a tă g răm ad ă pe d ru m d in a ­in tea casei sau ris ip ită p rin curte , ca să-l aştepte.

I se părea c ă aude încet g lasu ­rile i¡ui vesele şi în tre acele g lasuri1 se p ărea c ă aude unu l m ai scum p şi m ai duios şi in im a i se s trân g ea ş i-a r fi v ru t ca acele case să fi fo st m ai departe, c â t m ai departe... de s’a r fi p u tu t n ic i să n u le zărească. D ar nu , erau acolo... c h ia r colo... Şi păreau că se ap rop iau de el, m u lt m ai repede de c â t s ’a r f i ap ro p ia t ei de ele şi-şi plecă capu l şi închise o- ch ii să nu le vadă. D ar e ra şi m ai rău , căci, desch izând ochii o clipă,

îşi în d rep tă p riv irile acolo. I i părea c ă făcuse u n d ru m şi m a i m are, goo su tă de ori m ai m u lt decâ t făcuse in t r ’adevăr.

Se gând i să întoarcă, spatele spre ca l şi tâ râ n d încet, în ce t p iciorul o-

■ în toarse, d a r n u p u tu să stea m ult tim p aşa, căci d in c lipă în clipă parcă-1 silea cineva să În­to a rcă înapoi capul, şi aceasta li făcea m u lt m ai rău .

Se aşează ca m ai în a in te şi, a - ru n c â n d ochii la d reap ta , şi la s tâ n ­ga drum ulu i, ză ri în apropiere un s te ja r m are cu tru n ch iu l c ră p a t la m ijloc, ou ram urile frunzoase şi s tu ­foase, sub care era 0 sc ân d u ră p u să pe două pietroaie, ca u¡n fel de b an ­că. Ţ in ti cu p riv irea sc ân d u ra aceea şi-şi a tin se fru n te a cu m âna, c a şi cum a r fi v ru t să -ş i a ra te sieşi deş­te p ta re a neprevăzu tă a unei am in ­tiri. O chii îi sclipiră, o b ra jii i se În­ro şiră c a focul, îşi u n i m ân ile cu pu tere şi, ţin â n d p riv irea nem işcată c lă tin ă capu l necon ten it ca şi cum a r fi zis: „da. da, era c h ia r aceia locul unde venise în tr ’o seară cu ea, cu to a te că m am a îi oprise” :

— „Nu vă d e p ă rta ţi parca nwult“ 1Ş i d â n sa n u a r f i v ru t să vie, căci

nu şedea frum os să plece p rea de­p a rte de casă şi — apo i Ba ceasul acela — pe înoptate , s in g u ră ou el!

Diar, Dumnezeu/le bun, el o rugas* a tâ t de m u lt ş i ceru l e ra a ş a de lim­pede şi aeru l a şa de că ld u ţ ş l to a tă câm pia aşa de m irositoare, că, r r â n d nevrând , a treb u it să zică „da“ şi să vie şi... a venit.

Ş i se aşezară acolo, pe scândm ra aceea şi sch im b ară In tre ei p u ţin e vorbe, d a r repezi, ap rin se şi trem u- cătoare.

Şi el îi cău ta se m âna, în să ea, gând indu-se În fricoşată , că, e s in ­gu ră cu iub itu l ei, îşi f&cuse m â n a p um n şi s trân g e a ta re , şi-o re trăg ea cam pe nevru te şi e4 trefcuisc să^-i desfacă deget cu deget şi, ¿And re u ­şea să ii desfacă pe a l doilea, îl s trân g ea pe în tâ iu l, p â n ă cân d b ia ­t a m â n u şiţă obosită, se deschise to a tă şi fu a lui...

P ierdu t în am in tire a acelei f r u ­m oase seri, b ie tu l oèog (cum s e în ­tâm p lă adesea ca înch ipu irea să ne poarte cu m in tea la în tâm p lă ri tre ­cute, a tu n c i c â n d ne găsim în f a ţa u n u i obiect sau loc de am in tire scum pă), b ietu l oflog u ită tim pul, ta re trecuse d in acea sea ră p â n ă în ziua aceasta , u ita to t ce i se în tâ m ­plase în acest tim p : războiul, vara , piciorul tă ia t. G ândui, că peste p u ­ţ in o să revadă pe acea copilă i s»

CITIŢI IM V A C A N Ţ Ă

CIULINIIC H I R A SCHIRALINA

A p ă r u t ă r e c e n t î n t r ' eé d i f i e n o u ă , t r a d u s ă d e

a ssfo r, în c e n d if iu n i teh­n ic e i r e p r o ş a b i le , e s o r t i t ă

s ă devină c c r t e a favorită a p u b lic s ilu l i-o s tru c i t i t o r

BĂRĂGANULUICel mai puternic roman al povestitorului Istrati, apărut in é d i f i a l l - a ,

după ce cele 10.000 exem­plare a le edifiei l-a s'au epuizat într'o lâ n ă de xile!

în fă ţiş ă singur, desp rins de toaCtcedelalte g ân d u ri dureroase, care da obicei îi ch in u iau . S im ţi o maxe fe­ric ire năpădindur-i în suflet, 11 îm­b ă ta p arcă , îl ap ăsă , m işca t de un im bold a l in im ii. Se sili să, se scoale în p icioare fă ră c â rje şi o făcu ca a tâ ta putere, c ă nerv ii deja căpătâ­iu l piciorulu i tă ia t fu ră loviţi proa ta re de lem nul p iciorulu i şi sim ţi o durere aşa de m are, că agunse până la rin ich i şi d ăd u un ţip ă t, trezirv du-se d in înch ipu irea visului să« frum os, readus la tr is ta realita te . Şi căzu jos pe b rânc i, peste sacii din cor, cu m ânile în p ăr, şop tind in suspine, n em ân g â ia t:

— „Oh! în s ta re a a s ta n ’o să mai m ă vrea! n ’o să m ai m ă v rea” !

M orarul, oare m ergea pe jos îna­in te a c a ru lu i îl În treb ă :

— Ţi-e râu ?S o ldatu l răspunse sc u rt c ă „nu"

ş l ceSâüait n u m a l zise n im ic.W enorocitul răm ase nem işcat, aşa

cflian căzuse, o b u n ă b u ca tă de drum şi fu m ai bine p e n tru el, pentrueă, dacă ş i-a r f i a n E ic a t ochii pe câmp, îa fiecare p as s’a r fl răsco lit îa- t r ’însu l noi am in tiri şi noi dureri.

In vrem ea aceasta , ac asă la el, e ra a ş te p ta t de rude şi de amici, care, vestiţi cu o zi în a in te de ne­a ş te p ta ta sosire a scum pului lor, se ad u n ase ră cu to ţii la căm in u l pă­rin tesc, să -l c in stească şi să petrea­că îm preună.

Cum se lu m in ă de ziuă, bătrânii am ân d o i se sc u la ră ş i se îm brăcară fo a rte vesedi şi repede de tot, ca n iş te copii c a r i s ’a r fi p reg ă tit sä fac ă o p lim bare la ţa ră , ş i începură a um bla p rin ca să cu paşi grăbiţi, desch izând uşile şi ferestrele şi bă­tâ n d d in palm e la căp ă tâ ile celor­la lţi, c a ri dormeam şi s trig au :

— „Haide, je* d in p a t, copii“.A ceştia, d eş tep ta ţi a şa pe neaş­

tep ta te , se m ira u şi eăscau o gură m are şi apoi, m oţăind , se u itau în ju ru l lor, som noroşi şi necăjiţi, ca aceia căro ra 11 se s tr ic ă soennul cân d e m ai dulce. D ar în t r ’o clipă Îşi d ăd u ră seam a de p ric in a neaş­te p ta tu lu i sgesmot, ş i-a tu n c i se scu­la ră voioşi şi se îm b ră ca ră repede, vorb ind ou bucurie la o ia ltă cu ce­lelalte rude alergând p rin casă, p rin curte , pe d ru m şi p rin grădină şi făc ân d toate treburile casei ou o iu ţea lă neobişnuită . îş i surâdeau unu l a ltu ia de câ te ori se întâlneau şi g lum ind îşi făceau semne de de­p arte , indem m ându-se râ n d pe rând să dea m a i repede.

Ceva m ai tâ rz iu , logodnica veni şi ea, căci şedea aproape. Veni !n fugă. în to v ă ră ş ită de d»uâ prietene, îm b ră c a tă ca de sărbătoare, ou JKori la cap, cu ob ra jii c a bujorul ap rin s . Se în tâ ln i n u m ai decât cu m am a, surâse, plecă ochii în jos, se îngălben i şl ia r se Înroşi, îi aruncă b raţe le pe d u p ă g â t şi apoi se des­făcu deodată , aseunzându-şi ochii şi f a ţa cu b raţe le de cei cari voiau să -i se u ite în ochi şi să -i spună vreo g ta m â sau ceva plăcut. începu şi ea să alerge d u p ă treburi prin casă, care e ra c a şi a ei. Şi toate în­cep u ră să ad u că şi 8ă scuture de p ra f lucrurile, să m ă tu re p â ră in co lţu l cel m a i ascuns, s ă dea patu­rile în t r ’o p arte , să scu tu re saltelele, cearceafurile, să sc o a tă d in dulap n işte candelabre de stoc păstrate a san a i p e n tru zile m ari. Ş i apoi mai Începură să lege ra m u ri vend şl fiori p roaspete de câm p, pe pereţi, peste to t, pe în d e erau tablouri şi fo tografii, pe la uşi de ju r Împrejur şl pe la ferestre , pe zăbrelele <Se Cer pe p e rfasu ri ş i pe persienele de a- ia ră . A şa că, o d a tă cu răsăritu l soa­relui, ca sa e ra cu ra tă , orâoduttâ ?! m irositoare, c a o grăd ină, curtea s tră lu c ito a re şl n e tedă ca marmora, f ă r ă tan f ir de I a r b ă S ă to t fi cte-

(C ontinuare în peg. »

distruge >0 ^

parez iţi i //¿fe».

i/éste vârful fiecărei peniţe

Deaceea peniţa Kaweco

aluneca pe hârtie uşor

„ca pana"* In orice magazin

de specialitate vi se prezintă

cu plăcere produsele Kaweco

J. D. Rieo’el-E. de Haen A .-S . Berlin

J

N icî Achile şl PaJ^ocIe, nicj Oreste şi Plyade, n’&u fost legaţi între ei printr’o prie-

tenie atât de puternică şi atât de duioasă, ea doi dintre cei mai fru- moşi tovarăşi ai lui Eneea: Ni sus 6i Euryal. „Ei se iubeau unul pe altul in chip exclusiv, spune Vir* giim şi nu se părăseau nici chiar în timpul luptei“.

Euryal era cel mai tânăr. Maro» aa, Ida, II încredinţase lui Nisus, aşa că se resimţea în prietenia lui Euryal oarecare respect şi recu­noştinţă. iar în prietenia lui Nisua o trăsătură de paternitate; la amân* doi insă acel aş devotament, acoeaşi n e w de a trăi pentru prietenul său si aceeaşi nepăsare cu privire la femei. Eî erau blânzi cu scla­vele !or, dar nu petreceau decât prea puţin timp, alături de ele.

Bătrânul Ahate, care îndreptase pe cei doi prieteni pe calea arm*" melor, le repeta adesea:

— E nedemn pentru xm. om să se lase cu totul pradă dragostei pentru o sclavă, sau chiar pentru o îemee de condiţie liberă. Fe* mei a nu-i făcută decât pentru a tese pânza, pentru a găti bucate şi, uneori, pentru a fermeca pe învingători, în orele de odihnă. Dar cel care iubeşte o femee, peste

J

măsură, va fi pedepsit cu ruşinea de a se simţi stăpânit de ea. Va fi turburat, în sfaturi şi faptele sale, de amintirea desmierdărilor. Va purta în sine un rău, eare-i va întuneca spiritul ş.L-1 va înmuia genunchii, în timpul umbletului sau al luptei. In curând va preferi buzele şi ochii unei femei, ori­cărui lucru dela care atârnă onoa­rea vierii. Dimpotrivă, nimic nu e mai cinstii şi mai de preţ, ca prietenia care uneşte pe doi băr­baţi. Ei îşi pot încredinţa unul altuia tainele, fără teamă de a ii date în vileag; ei poi bia de vorbă vreme îndelungată, laolaltă, căci se înţeleg bine, si astfel, fiecare dintre ei câştigă în cunoştinţe, de pe urma gândirii celuilalt. In sfâr­şit, îşi pot fi de folos unul altuia, în vreme de primejdie. Gel care iubeşte o femee, îşi slăbeşte pute­rile; cel care are un prieten îşi îndoeşte pe ale sale. Oamenii din vremea veche făceau puţin oaz de femee, preţui nd-o după adevărata ei valoare. Der văd bine, vail că aceste obiceiuri s’au schimbat mult, şi că mulţi oameni încearcă acum, pentru femei, simţi minte

fără judecată. E destul să vă am intiţi că o femee a adus pier­derea Ilionului. Nu uitaţi că, nu ­mai m ulţum ită faptului că a fost în stare să înfrunte farmecele unei femei, i-a fost dat lui Eneea să zidească cetatea, care va trăi veciţiic. . '

Nu vă încredeţi în femei, dragii mei!

Euryal şi Nisus ascultau aceste sfaturi şî le păstrau , cu credinţă în inim a lor.

In acea vreme, apăru în câmpul duşm an amazoana Camila, adusă de către tatăl său Metabus.

Camila era foarte mică încă, atunci când regele Metabus, alun­gat din oraşul Priveru. din pri­cina tiraniei sale, o luase cu sine, în fuga sa. El se îndreptă în spre m unţii păduroşi care încideau zarea, strângând copilul la piept, în tr’una din cutele mantiei sale. Oameni trim işi pe urm a sa cu- treerau câmpia şi săgeţile şuerau în ju ru l său. El ajunse aproape de fluviul Amasenus, care curgea, m ărit din pricina ploilor, revăr» sându-se peste m alurî. El se pre­gătea să treacă fluviul înot, dar se

N u v e l ă

tem u totuş, din pricina sareînei sale preţioase.

tunci îi veni un gând. C um era înarm at cu o suliţă lungă, plină de noduri şi

cu vârful călit în foc, legă zdra­văn copilul de mijlocul băţului, cu nişte funii de coajă de copac, şi îndreptând înainte suliţa, zise:

— O, fiică a Latones zeiţă a vâ­nătorii, îti încredinţez pe fiica mea. Ea e sclava ta; ea ţine — pentru întâia oară — în braţele sale. arm a de care tu nu te des­parţi niciodată. Scapă şi primeşte ca ucenică a ta, pe copila ce o încredinţez nesiguranţei văzdu­hului...

El vorbi şi, întorcând puţin după spate braţul său vânjos, slo­bozind suliţa şuerătoare, Camila străbătu neatinsă spaţiul larg de pe deasupra curentului repede al apei.

Apoi Metabus se aruncă în apă, o trecu înot, găsi pe copila sa sănătoasă şi voinică şi lancea în­fiptă pe m alul vecin, pe care o scoase din pământ. clătinându»se încă...

El trăi cu fiica sa în singură­tatea m unţilor şi a pădurilor. O hr& ai cu lapte de iapă şi, de’ndată ce ea putu alerga, îi puse în mână

(C ontinuare în pag, 6)

I km

DOS P R I E T E N !(U rm are din pa«. 5)

u n arc şi nişte* săgeţi ş w a tâ rn ă , pe u m erii d e lica ţi, o u ic le detigTU.

Gând se coboriră Troienii in Ítalia, Camila avea cincisprezece ani. Era de o frumuseţe fermeca* toare şi foarte îndemânatică în mânuirea armelor. Şi ochii săi erau limpezi, vioi si profunzi ca un izvor neclinit în mijlocul pă* durilor bătrâne.

Din ură îm potriva străinilor şi plictisit de neactivitate, Metabus oferi serviciile sale regelui Tur* n u s şi se duse. îm preună cu Ga» mila, să găsească arm ata Rutu* Iilor.

Chiar dela prim a luptă, ama* zoana Camila, după ce făcu m ai intâiu un măcel grozav

printre soldaţii troieni, cu săgeţile sale. trase sabia pentru a lup ta de aproape şî, în învălm ăşeală ■— se găsi deodată, faţă în fată. cu ca' vaierul Euryal.

Lovituara fu puternică. După ce se ciocniră cu lovituri repezi, cele două săbii se ncrucişară, în timp ce. cei doi cai, unul în coasta ce» luilalt, se ’nvârteau în jurul lor înşişi, dând din picioare cu neas* tâmpăr.

D ar deodată b ra ţu l lu i E u ry a l căzu, ca şi c u m tâ n ă r u l e ro u n ’ai m ai fi v o it să se apere.

» Văzuse e>chii eroinei Camila.F ec io ara r id ic ă sp a d a şi a r fi

s fâ rş it cu E u ry a l d acă N isu s n ’a r fi v e n it în ajutorul p r ie te n u lu i său.

C u o lo v itu ră repede, ei înde» p ă r tă s a b ia şi, cu o altă^ lo­v itu ră , o s fă râ m ă în două.

A m azo an a era . de ac u m , în m â n a lu i. D ar se o p ri ş i deodată în to rc â n d calul, ii d ă d u p in te n i şi fug i.

lina şi, pe cărarea răpoasă, îl in* tâlni pe Nisus, c-are urca.

Cei doi prieteni se priv iră fără a*şi vorbi, citind limpede unul în ochii celuilalt, gândirea pe care fliîiânH ni v n ifip fi’n flsenndö.

Cereţi is f ie ­care 1 şi 15 ale fiecărui luni la to ţi chioşcarii şi depozitarii

de ziare

M A R • A N Aamândoi voiau' s’o ascundă

Ei nu se mai întâlniră în timpul celor două zile care urm ară.

In vremea asta, Nisus se gândi:— Atât eu cât şi fratele meu

Euryal suntem vrăjiţi de aceasta femeie. Atâta tim p cât ea va exista, noi vom fi nişte laşi înaintezi, în tim pul luptei. Şi dacă o vom face prizoniera noastră, va fi şi mai rău pentru noi. Aş putea poate, făcând o m are sforţare de curaj, să mă sacrific pentru el, fiindcă e mai slab şi mai tânăr, şi să i*o las lui pe aceea ai cărei ochi au svârlit otravă în sângele nostru.Dar atunci el va fi pierdut. Şi*apoi — orice s’ar întâm pla — prietenia noastră ar fi distrusă. Trebue dar să ucid pe această femeie, dacăvreau să răm ân prietenul lui Eu* . __ryal, lucru la care ţm mai m ult ta t şi nu găseai un tto. Nici nu pu­de cât la orice pe lume. Dar trebue sa„_e . ? ', . • . A A i . _ U a ll \1*l/IVÍ'ÍTYs o u c id p r in v ic len ie , m m tune*

/ I O l i* A P ( Í 1 T’ X C « * » r 1 A 1 / I A A r t

E S T E R E V I S T A CARE ÎM P L IN E Ş T E T O A T E D O R IN Ţ E L E D-VOASTRA DE

F R U M U S E Ţ E , MO D Ă ,

G 0 S P 0 3 Ä R 5 E Şl LITERATURĂ

M A R IA N A §1Ü

M U T I L A T U L(U rm are d«n pafl *)

ia Epate o a p u c a de coa te ş l o silea;.. K=a oa „ „ w . să şi le s trâ n g ă c â t m a1 m u lt. Şi

a2 — S ă p rim im ran sö ida t cum m e- ea : „L asă-m ă în pace, ofarazniculô‘% ţ

X ¡TíÄ f iü căriîciacă W Z 8i-aşi vedea-o. nu aş mai avea ta. celor]alte femei> trecând cu ele din dată . Toate acestea îi făceau o mawn a s o lovesc. odaţ. îr; m ândră curăţenia plăcere.

i Euryal, din parteé, se gan* ^ de randuiala lucrurilor. Prietenele o chemau din când ladea astfel: Şi ieşiră, Sn curte. când de-o parte şi se strângeau 3n|— D acă a c e a s tă fem eie de- Mama rămase 5n casă, strigă ¿ural ei, ca să-i şoptească la urechs

vine captiva noastră intrticât ^ nintie fata, oare veni sărind, o cine ştie ce vorbe, după care urm#zeii ne*au făgăduit victoria im» lu¿ mânS gi o duse în odaia ei un râs sgomotos şi, fugind, se răS"potriva Rutulilor) atunci, sau ea şi ^ împingând-o incetişoar înain- pândeau care încotro apucaiu.m ă va iubi şi Nisus va fi neno- tea oglinzii: — ,.ia uită-te[ fi zise,— Din când în când, bătrânul, o*rocit, sau ea va iubi pe Nisus şi ţi S’a stricat pieptănătura“. Doaan. prindiurse înaintea ei încrunt㻫atunci eu îl voi urî. Lucrul acesta ne! strigă fata. Sncruntându-şi o- du-se, U zăcea: „Nu mal vine“,ar fi în g ro z ito r, căci eu datoresc foraaua — dar cran se poate? — cum ? pentru ce? cine ţi-altot ce ştiu lui Nisus. El m ’a .iubit — Atârnând ramuri peste tot— spus? întreba ea repede ec-him*şi m ’a îngrijit oa o m a m ă; el nVa răspunse bătrâna. Şi tu alergi în- bându-se lo. faţă.întărit prin pilda sa; tot ce am ca coace şi în colo, ca o netounä, fă ră 1— Ei!... îmi închipuiesc, rasipua»*virtute îmi vine dela el, şi tot ce să bagi de seamă şi să apteci capuL.. dea surâzând bătrânul,m ia scăpat viaţa de mai m ulte ori şezi jos! > ■—1 Ah- strigă ea, suspinând adânuSîn învălmăşagul luptei. Trebue Şl copila, şezu, iar mazr.A se açeaà # revenlndu-şi de odată, — glumeai

Väyiicn «ti ei ochii fecioarei, dar ca această Cămilă să dispară. înapoia ei, îî desfăcu corlele # -o onanai0; ât^avă. care e h ia r tn m â- D a r n u m ă s im t în s ta re s ’o a ta c p iep tăn ă . Apoi strân g ân d u -1 to t p ă - P ă i n u ç t i a i» 13 to tdeaxtna aa,

semăna cu o floare şi bu» în faţă, p e n tru c ă , d a c ă a ş în tâ ln i n il co o m â n ă , p en tru a 1-1 în tin d « ţ in u t de v o r ta ^clele-i de păr blond care ieşeau privirile sale, spada mi »ar aluneca bine, o şa c a »ă-J a leag ă c ă ra rea , cw Şi 85304la iveală de sub coiful uşor. din m ână şi ar p u n e stăpânire pe cealaltă mână, glumind, î l tră g e a m a, c a w «er *a p o a r tă v n <teuW«'la iveală de sud oOiiuj uşo ^ m ea capui încetişor înapoi, lăsând m ana şi cautia king spre oraş:

In se a ra lu p te i, p e n tru .în tâ ia , , * in j 0s n iţe l c â te n iţe l, pe câ n d cu — M am ă, - - o în tre b ă , — p/u r^Aoară , N y su s şi E u ry a l n u s im ţir ă in se a ra z ile i c a n d tre b u ia cealait& 0 a p u c ă de bărb ie şl o gâ- pe n im en i? jplăcere să stea îm preună Ei ui* înceteze arm istiţiul. r\ sus ¿»se ui ^ ^egetuo. la gât, pe când la ta — Nu văd d© cât «n car diepoit^ta ră să*şi povestească . d u p ă c u m E u ry a l : ge Svârcolca pe scaun , c u acel râ s d eparte . (

— Amice, dacă am tăcut tim p nervos al copiilor gâdilaţi. Copila începu să glumească o« de trei zile, e că plănuiam o lovi- in urmă, îi refăcu ocadele, Ü P«5® bătrânul,tură mare. Cunosc un loc pe unde acele. îi netezi p ă ru l cu amândouă In tim p u l ac es ta c a ru l ajuiwtfg»

E u ry a l se preiace» ca e ivon~ am putea intra noaptea în tabara palm ele, să -l fa c ă m a i lins şi lucios c a la vreo tre i sute de p a ş i departe*rhosit si fiecare se retrase în cor* Rutulilor, fără a fi văzuţi ele san- Şj apoi, puindu-1 m ânile pe um eri de casă, şi in inima soldatului sa, j * tin d e . Vino cu m îne şi’n tim pul şi privind-o în obraji, o s ă ru tă ţ i se făcuse o m are schimbare. P area caí¿

. , ' ¡ / armistiţiu de trei somnului vom ucide un mare nu» depărta, zicându-i: nu-şi mai dă seama de el, nici mf..i f o i n i h p i ^ ^ U ’e cele două măr dintre ei. Vino, şi p r in t r e ca, - Haidem mai şrtaa încotro se ducea şi nu-şt,

z‘le iusese încheiat m üe cele d care zeiî ni le vor da, să Copila se ridică ?i-o urmă, ţinând mad aducea «mint« de locurile pfl^ m^ te)- J T si aDUcând jurăm de a nu cruţa pe nici unul. însă faţa întoarsă către oglinda, unde trecea, a ta t ţtotea cu pnviraa.odată cu aurora zilei, şi apucana ; F urvai până trecu in cdala de alături. năucită casa lui, care se desluşea W

- Ju r , fra .e , ro s ti E u ry a . ^ !ăsân<i ^ iasă, m am a w r l- m a i bine. f t ...In n o a p te a aceea, o n o ap te fetra djc& uşor p ^ io r şi ge în v â r t i A cum îi vedea ferestre le ţ i pmw

o b işn u ia u , im p re s iu n ile lo r de peste zi. Se d e sp rţiră . ap ro a p e ia ra să*şi fi vorb it.

E u ry a l se p refăcea că e foarte

pe u n p o v ârn iş repede, p r in tre m ă ră c in i, a ju n s e la în ă lţim e de u n d e se p u te a vedea, la d o u ă bă* tă i de săg ea ta , ta b ă ra R u tu lilo r .

U n râ u ş e rp u ia la poalele co*

line i.E u ry a l v ăzu pe

lu n a . C á n u la dormea adanc in* de două ori jin ei- iă sân d u -se doru l de lem n, sau o ocolea cu prikt r ’u n co lţ a l c o r tu lu i său . apoi deodată jos, îşi în to arse ca p u l v irea ştearsă , u itân d u -se hîcefc pe3t«r

O la m p ă m ic ă , tr im ite a raze p a - înapoi, spre a p riv i c u o d răg ă laşe câm p ii la case şi p r in p rădm ile d<H| lid e de lu m in ă pe co ifu l şi sc u tu l cu rio z ita te la rochia^-i u m f a tă de p a r te ş i de alta^ a drum ulu i^ apro^

C am ila , oare awă ţa t delum ina pe co n u i şi so u iu i cu rio zn a ţe ia wcma-i uouu. ^ “ --------- » «*<—•

______ ______ jc p e re te le de p ân z ă , d a r vân t, care-i p ă rea c a u n m alacof, piindtu-sa d® casa , o a de u n tocîs inducea c a lu l să se adape la gâr* ‘]5sa ;n u m b ră faţa tinerei fecioare, şi n u m a i de c â t ieşi ş i ea a fa ră . cunoscut. •*> Vi — ímu..5„„íx ricu-ät. pii . .. .. . v . - -i . . — Toţi ce ila lţi care raspaneliţi p rinlă. E a n u era îm b ră c a tă d ecâ t cu N isus lin de sâ n g e tc ă c i u c ise- u i im uu

tu n ic ă de cu lo area p u cio ase i, ñ la re n u m ă r de R u tu li) in* cu rte , care pe d rum în a m ţe a casei, ţe a n im ic. * . . . . . . .. „îv,rf5ir>r,.-o io w iiiW . . - ■ . - - i ..... î i ! se m işcau m ereu de colo p a n a codo, « irl

In in im a iul, acum , m i m ai sim-

strânsă cu o cingătoare la mijloc, ţ r -’ cu înăbuşiţi, cu jambiere moi de piele de ca*prioară. Părui, despletit, îi căclea resfirat pe spate. Sub razele oblice ale răsăritului de soare, ş: printre picăturile de apă care cádeiu oa o ploae de mărgăritare, blondul auriu al părului ei şi culoarea galbenă^a tu n ’.cei. o făceau să se* mene cu o mică zeiţă. răsărită a* co'o ca p r'n minune.

Când Camila se întorsese în ta* băra Rutulilor, Eurial scobori eo-

E1 privi o clipă trupul mlădios, întins pe covor şi recunoscând după mişcarea respiraţiei, — lo» după mişcarea respiraţiei, — lo­

se m işcau mei-era de colo p â n ă colo, Aşa su n te m noi de felu l nostim* c a şi cum i- a r f i a r s păm ânti , «tecă ¡suferim c u o n ep ăsa re rece, ne*a r fi s ta t pe loc o d ip a . _ m işca ţi, ş i n u ne pieiatiUL sud

Şi în această n e s fâ r^ tă alepgăr ¿m -erilor ca re la început a«f tu ră , n u se p u tea c a doi, în tâ ln in - p ă re au istov itoare .

m işca ţi, ş i n u n e p ierdem sub lovi-*

— iraţiei, io- du_se ^ privindni-se, să rai sahim be „ « n o iw liu l r a «ţi îîiim:;fipse pum nalul m inim a vitez. 0 vorl;¿ veselă şi u n su râs, căc i p ri- n ie rd u t cu desăvârsire nresím-amazoane, Întorcând c a p u l. ^riie u n u ia am in te a ce lu ila lt feri- ^ d esnM ejd ii ce ei-ea s ă ‘arunc«

In această clipa, Euryal ap<ir eirea com una. „ I n m ii locul fam ilie i sale, ascu lta calfoarte palid, la uşa cortului. Fratele logodnicei, trec ân d pe a descilisa ^ ou m a ri scap-

— S"a sfârşit, zise Nisus. lâ n g ă ea, o ri o ciupea de b r a ţ nra- . ^ tul p ]ic^ c03 «j caru lu i. Apoi¿Si cei doi tin e ri se îm b ră ţişe a z ă , m a i de şăgubeţ ce era, c a s o fa c a * jin t v i i sä ţipe, sau luând-« pe negfm dlte ae (ConH auare Sa pag. U>i.i

ţ.'J u 11 ¿ “

I N S U L E L EBwa a a g f K a g a B w a « i8 a a i9 « a B gB ggi»B iaaa

DIN M A R EA EG¡MBlISB&iaiBaiBBamiBBBBBIilgBaSiar B B aaaiB E B M B M B B B B gB K iiiâigBig

lin p c s t i le o b s e r v a ţ ie in Eresu&a G r e îa

I (PK;. F ap tu l că lu p ta ero ică d in SPuiUgia a lo st de cea m a i ausufâ Importanţă p en tru desăvârşirea frontului de a p ă ra re european., este ralabll în m a re m ă su ră şî p en tru poziţia n o a s tră dlia M area Egae, Ba H fost m ult în tă r iră in aceste lun i. farte., eveeasta a Europei a ceru t un cu tc.aj a l1 rnoă de fo rtifica re decât coasta A tianticului, ca re este un ţărm lung, lipsit ap ro ap e cu to tu l Öe insule p u ţlu v a r ia te al f ă ră munţi. M area E g te este d im potrivă plină de insule şi coastele el su n t piarte variate. av â n d go lfuri adânci, capurl proem inente ş j 0 bogată suc- oesiune de câm pii de coastă netede, închise spre in te rio r de m u n ţi, si de uriaşe coaste a b ru p te de m u n ţi. I n ­sulele însăşi p rez te tă o v a rie ta te a - Bemănătoare a coastelor.

Fiecare p a r te de coastă, ca de pildă Laconia, flecare insu lă , fo r ­mează în ch ip n ecesar o poziţie a ri-»U.

Legate in tre ele, ao&ste insu le a l­cătuiesc un b ara j, sp re înapo i o eşa ­lonare. Spre A frica se a f lă u n la rg b«aţ de m a re în tre inam ici, ţa r a nimănui, u n d e sup ravegherea şi apărarea su n t în c re d in ţa te subm a­rinului pi avionului.

Insulele d in M area EJgee fo rm ează D poziţie defensivă m ult (p*CJO 1

1 0 9 2

în adâncim e. D in fiecare in su lă se vede u n în tre g ş ir de a lte insule. N u fiecare este d e aceeaş im por­ta n ţă . unele to tuşi sun t de o în - s rm iă 'a te deosebită p rin poaiţja şi aspectu l lo r ca leg ă tu ră . I n tim p ce unele su iit a tâ t do râpoase. în c â t u n inam ic ap roape că n u le poate ocupa flijm aî ales folosi, a lte le o fe ră m a i cu râ n d posib ilită ţi de d eb a r­care.

E ste n a tu ra l că tocm ai acestor Insu le U se ac ird ă în tre a g a a ten ţie a constn :efo ru lu i de fo rtifica ţii. Ele a u şi devenit de fa p t în tin se ' fo rtă ­re ţe . o rep lică a fo rtă re ţe lo r vene- ţien e şi (urceşti vechi. ca re privesc şi acum in m a re p a rte de pe m un ţi, şi peste po rtu ri. Ş î cuan in epoca „fran c ilo r“ şi a tu rc ilo r se d ăd e a im p o rta n ţă a lto r locuri decât ce lc r d in tim pul grecilor, to t as tfe l as tăz i su n t Im portan te locuri şi insule, ca re n u p rim eau o a te n ţie specială pe vrem uri. M ai m u lt încă, d ife ră ch ia r fo rm a în săşi a lu c ră rilo r de ap ă ra re . A stăzi nju se m ai rid ică ce tă ţi În co n ju ra te de ziduri vizibile, ci d in toate scobiturile, asem enea g h ia re lo r tra se ale utoeî pisici. Vai de cel, ca re s ’a r expune lor.

Im p o rta n tă este a p ă ra re a at&t sp re m are . câ t ş i îm po triva forţeJor ae rien e şi p a ra şu tiş tilo r a tacato ri, p recum şi îm potriva g rupelor debar­ca te de inam ic. Im p o rtan te sun t transm isiun ile şi aprovizionarea. A stfel c liîa r şi cea m aî m ică in su lă a p ă ra tă cunoaşte războiul şi a p ă ­r a re a cu toate m ijloacele. C om an­d an tu l unei asem eiiea a p ă ră r i in su ­la re trebue de aceea s ă cunoască to a te form ele războiului.

Coastele unei insu le sutnt m to t- d eau n a destui de la rg i p rin fo rm a ro tu n d ă şî p r in go lfurile lor. A stfel Pe o in su lă de o m ărim e po triv ită a r fî nccesare fo rţe n eaştep ta t de m ulte. A cum este m isiunea com an­d an tu lu i insu lei si a co n stru c to ru ­lu i fo rfăre ţe i, să d isp u n ă în a şa fel in sta la ţiile de a p ă ra re , în c â t să se econom isească pe c â t se poate m aî m u lte forţe , f ă r ă c a inam icu l să g ă ­sească v reu n p u n ct slab. Ş i fo rm a n a tu ra lă a un ei in su le o feră m ereu posib ilită ţi p e n tru aceasta .

De cele m a î m u lte ori coastele sb ru p te su n t a tâ t de inaccesibile,

(C ontinuai« in p as . 15)

C a r te a

a u n u ide v i n u r i

local bun

re c o m a n d ă

N Ş A M P A N I E

H E I

D E B A R C A R E A SOVIETICĂ IN NORVEGIA— = INTERESANTE A M Ă N U N T E STRATEGICE = >

Aaum câteva zile, la adăpostul imei ceţe groase, sovietici! au e- fectuat cu forţe puternice, o în­

cercare de debarcare la Vandoe, pe coasta de nord a Norvegiei. Operaţiu­nile de debarcare ale inamicului s ’au prăbuşit complet în focul concentric, in tra t imediat în acţiune a tuturor u- nităţilor arm atei terestre, marinei ele războiu şî aviaţiei, afectate apărării de coastă. Inamicul a fost silit să se .re­tragă cu pierderi sângeroase, învăluite în ceata groasă.

In frontul apărării europene, a tâ t de întins, sectorul norvegian are o poziţie specială.

Desigur, fa^ă de Imensul zid al Atlan­ticului, care se întinde dela Heydaye la graniţa spaniolă până la peninsula Pes-

desfăşurarea m arilor întreprinderi mi­litare, aşa cum s ’a întâm plat în 1S40. Parurile răspunaătoare germane nu fi® limitează însă la această stare favora­bilă de situaţii, şi aplică din ce în ce mai mult măsurile lor militare, ridi­când valoarea poziţiei norvegiene. Nu de geaba englezii ca şl bolşevicii s'au străduit necontenit să pună mâna pe Norvegia.

Pentru Europa centrală şi răsăritea­nă, Norvegia însemnează Ieşirea la ma­rea deschisă.. Aloi pentru prim a oarâ au putut, in 194-3, submarinele germa­ne să lasă şi să pornească la atac din triunghi. De asemenea, fortificarea po­ziţiilor Orkncy-Päröenslanda n ’a creía* nielo compensaţie pentru inamic. La rârjdul lor sovieticii simt singuri pe

carflor din Oceanul îngheţat nu este piele proprie ce însemnează, faptul că ,1___» . __________i „ ____t > - -decât o parţe.In sectorul norvegian are carac (eris­

ticele sale proprii, rezultate din condi­ţiile geologice şi climatice. Aici nu exi­stă o coastă simplă frumos învăluită, oa în F ranţa, Belgia, Olanda sau Da­nemarca. Linia frontului este sălbatec configurată în zigzaguri întreruptă de mii şi mii de golfuri şi stânei

Urm ărind pe o hartă, lungimea coas­tei norvegiene nu ara tă mai mult de 2590 km. Dacă se măsoară însă exact orice ungher, se ajunge la mai mult de 20.000 km. In această cifră nu sunt cu­prinse şl Insulela norvegiene. E deajuns să ştim că noest num ăr considerabil de poziţii constitue o stavilă apreciabilă In

ruta da navigaţie către MiuniâSsfc ţ i Arhengrheisk se găseşte fără întreru­pere sub controlul aviaţiei şi m arinei de răaboi germane. De vreme oe acea­stă ru tă a navigaţiei a tâ t de înviorată Pe vremuri este asâ din ce în oe mal pustie pentru conducerea războiului. râ -

(C oatînuara in pa®. 12)

CUM A FOST SDRO -

BITÄ S M C E & C A S E A

a s s iN A M iC U L U ! — =

7

i

E riööia se născu In constelaţia viţelul ai. ch şaaesprezece ani Inaiiñe de asediul Troei,

tn insula Tityra, unde iatfij oi Bri, sas era rege, — uraa ¿in acele in* sole albe şi bogate oare se deşir» ca mărgăritarele unui şirag pe albastrul adânc al mării Ionice.

Ea îşi petrecu copilăria jucân- du*se In cartea casai tatălui său, In galerii« zug^-ăvite In culori vii, în livada bunicului său Rhexé* nor,—sau pe nisipul mărunt sniăl' tat de cochilii. Avea păpuşi de lut si creştea greeri In colivii făcute din fire de paie. Şi era o fată cu­minte şi liniştită şi Întotdeauna mulţum ită

Ajunse m are. tiei laolaltă, cu servioarele mamei sale. Unele mă* cinau grâul la râşniţă, altele te* seau p ân ză; fusul se învârtea In mân île lor, care erau atât de miş* căto&re ca ţi frunzişul plopilor, şi ţesăturile lor bătute stăluceau ca untdelemnul. Briséis suprave» ghia lucrul. Ea le ajuta să spele Mtaa la fântână. In zilele de săr­bătoare. împodobea cu ghirlande templul Artemisei patroana insu» lei, cânta psalmii împreună cu celelalte fete, şi îmbrăcată In hai* ne de in alb, Încununată cu tran* dafiri albi, păşea In capul preo* teselor zeiţei fecioare. Insfârşit Briséis era o fată Îngăduitoare, pioasă, supusă părinţilor, şi eu mult respect pentru datine.

Ea venera pe tatăl ei, pe care»l vedea foarte rar. Căci Briséis era foarte des în război împotriva re* gilor din insulele înveoinate. Câ­teodată venea acasă, plin de sân­gele ce abia se uscase, târând du* pă el o pradă bogată de boi, oi, stofe frumaose şi vase de aramă In care încărcate. Atunci se făceau ospeţe care ţineau zile şi nopţi şi la care Briséis invita pe toţi to­varăşi săi de arme, dar Brisais rămânea k» eamora femeilor, căci M ii ¡Ronfchtr brmeTw moravuri, ca o fată să se arate la masă ţna* intea unor străini.

C ând împlini cinsprezece ani, tatăl său îi zise :— E vremea să te măriţi şi

ţi-am găsit un bărbat : vecinul nostru Mynes, regele insulei Me» lisa. Este bogat, puternic şi cura» gios. Să fii pentru el o soţie ere» dinei oasă şi supusă, ca nu cumva să-mi impute vreodată că î-ara făcut un dar rău, dându4 pe fiica mea.

Briséis răspunse :— Ştiu că trebue ca bărbaţii

să poruncească şi că femeile să se supună. Nu vei prim i niciodată, tată, im putări pentru copilul D-tale.

Când tfăzu pe regele Mynes, se înspăimântă la început puţin, din

pricina înfăţişării gale aspre-, din cauza că ei a înalt şi din cauaa pă» rului fie cal sbâlit pe creasta coi­fului său.

Ea nu se putu stăpâni să nu plângă, părăsind pe tatăl ei şi pe mama sa.

Dar Îşi dădu ţeama că aceasta era necesar, că aceasta se întâmplă tuturor fetelor, in acel aş timp ea era foarte mândră, că avea o rochie de lână foarte fină, de culoarea şofranului deschis şi brodată cu mătase viorie, un şirag de aur V cercei de aur în urechile sa le . À - poi îşi zicea că Mynes fiind atât de puternic o va apăra mai bin© decât altul şi că cu cât bărbatul este mai puternic, cu atât soţia sa trăeşte în siguranţă sub leg ea sa , şi simte chiar mândrie de a trăi sub ordinele sale.

Ba fu fericită In palatul lui My„ nes. Se bucura că se aşează la ma­sa bărbatului ei şi că asculta po» vestirile oaspeţilor. Admira vite­jia bărbaţilor şi rămânea uimită de aventurile lor.

Modestă la înfăţişare, ea veghea să nu lipsească nimic oaspeţilor, şi Mynes o aprecia foarte mult pentru economia ei şi pentru bu- nătatea caracterului.

In vremea asta, flota AcheenWt Iot trecu pe=acolo. Bănuind pe Mynes_ că ar fi aliatul Troienilor, înecară vasele sale şi debarcă în insulă. Mynes fu ucis în fruntea soldaţilor săi. Acheenii jefuiră ca,, sele. masacrară jumătate din lo. cuitorii insulei, iar pe ceilalţi îl luară prizonieri.

Briséis se retrăsese cu sclavele sale în camera cea mai tainică a palatului şi în genunchi, cu părul despletit, înconjura cu braţele al­tarul unui zeu mic, în care avea o încredere deosebită.

învingătorii sparseră uşile şi femeile se crezură pierdute.

Dar un şef tânăr Jara PatrocleU cu înfăţişarea plăcută, având a- proape faţa unei tinere fete, zise soldaţilor :

— Nu înspăimântaţi femeile şl să nu le faceţi nici un rău. Mâine vă vor fi împărţite. Ele vor fi pen” tru voi tovarăşe cu atât maî plă» cute, cu cât nu Ie veţi fi făcut nici un rău.

Apoi, apropiind_u=se de Briséis cu bunătate, îi făcu cunoscut că bărbatul ei fusese ucis de către divinul Achile şi că tatăl ei şl cei trei fraţi au avut aceiaşi soar* tăt, în ajun. în insula Tityria. El îi făgădui că va da poruncă să i se dea corpul bărbatului său.

'Rr'eiseis plânse cu sclavele sale

L E G E N D A

T I N E R E 1 P R S O T E S SA L5JÍ A C H I L L E

8

— T ă t ic u le , profesorul n>e~a ««hm oă ne- B truţiem din maimuţă.- U f

— Auri măgarul! oum a făcu ta pa mă-tal

C u b o l d i n E n r i m i «ui Senior si cândcNM*« ral: lui inima».

— Oom îe gardian, mie nui a plăcut totdeauna cai atunci când muncesc ci­neva s ă - m i tîe d e w r â i .

Bine d J e f o t o c y r a f . . . S e p o a t e s ă j n î sc*i*t¡ Ijîîs*- asa d e b u z a t ? M u p u t e a i s ă - l r e t u ş e z i ?

Irenîtsă fure a m c a i l că a¡5«?issewas i-a fu-

HUMOR

...

— Cine-i dratfă?

— Gardianul, care cfîn

pudoare îşi acopere faţa...

BRIpo corpul lui Mxnes. Ea singură 11 spălă, îl pieptănă, îl unse eu mi» roden li si îngriji să fie ars noap» tea, pe un rug de lemne mirosi* toare. Şi, In vreme ce fum ul ne* gru se urca drept în sus în aerul scăldat de razele de lună. ea psal* modi a încet im nul funebru.

A doua zi, pe piaţa mare din preajm a palatului, lemei,

boi, porci, oi, saci cu grâu, amfore pline cu vin, vase de aramă, piro® strii şi covoare preţioase, umpleau toată curtea.

Se începu împărţeala Briséis dorea în inim a e; să

fie dală lui Patrocle; dar Achile o obţinu.

Fiul lui Peleu o luă de mână şi*i zise:

— Vino pe corabia mea şi nu mai plânge. Este prudent să te ştii supune _ sorţii. Destinul tău este ca tânără încă. să pierzi pe bărbatul şi scumpa ta patrie. Al meu este să m or în floarea vârstei, după ce voi fi umplut, memoria oamenilor cu faptele mele. Nu voi fi pentru tine un stăpân nici as» pru nici pretenţios. Tu eşti fru ­moasă, aceasta era un dar de mare valoare. Aceea care este frumoasa nu este cu desăvârşire do plâns, căci num ai văzând-o îţi umple inim a d e 'bucurie şi t,e strădueşti să=i fi pe plac.

Dar două şiroaie de lacrimi con* tinuau să curgă pe obrajii tinerei femei.

Atunci Patrocle o luă de o parte şi îi zise:

— Nu trebuie să mâhneşti pe Achile, căci este cel mai frumos, eel mai viteaz şi cel mai cuminte dintre bărbaţi. II iubesc mai mult decât pe tatăl şi pe m am a şi mai m ult decât pe toate femeile şi*mi pare bine că cea mai frumoasă şi cea m ai^duiosă dintre captive i*a fost hărăzită lui, drept parte din psadă. Te va. tra ta cu blândeţe şi, după răsboi, te va duce cu el în Phtia, în ţara Myrmidonilor, şi aeolo te va lua de nevastă.

Briséis îşi şterse lacrimile şi, lăsându-şi vălul pe ochi, zise:

— Voi iubi pe Achjle, pentrucă voieşti ^tu şi pentrucă este prie» tenul tău.

Briséis fu fericită, în fata Troiei, sub cortul lui Achile. Ea îşi pe* trecea viaţa aici întocmai ca adi* nioară In casa sa din Melisa, su» praveghiând pe ceilalţi captivi şi îm părţinduile munca. Noutăţile despre asediu le distra şi le pro* cura subiecte de convorbiri. A de* sea Briséis sta de vorbă_ cu Pa» t.rocle; vorbeau im of^inS despre

O P A % ? N À

ntrecut, despre minunatele vitejii »le şefilor ar natei. dar mai cu scamă despre isprăvile lui Achile. Ea mai întreba pe Pa„ Irocle despre Priam, UcuboC Hector şi Elena. indignan« du*se împotriva aeesteia din u rm ă.

Uneori, chiar din cort asista la exerciţiile şi jocurile şefilor, la scrimă, cu spada ş: cu lancea şi la alergările în care. în timpul serilor frumoase, Achille, aşezat la m arginea mării argintii, cânta gloria vechilor râsbo.eni, acompa* niindu-se cu lira. Patrocle, Briséis şi captivele ascultau, şi cântecul plutea uşor în văzduhul albăstriu, deasupra fanarelor câmpului li­niştit, spre stelele îndepărtate...

Ciuma începu să decimeze ar* mata Acheenilor. Apolon se răzbună astfel împotriva re*

gelui regilor, care refuzase să dea pe fiica sa preotului Chryses.

Achile, strângându*şi capii ar* matei, Agamemnon fu silit să ce­deze, dar ju ră că în schimb vta răpi fiului luí Peleu ne captiva sa Briséis.

Când crainicii Eurybales şi. Tal* thybios veniră s’o caute. Briséis nu înţelese n.mic, căci ea nu ştia ce se petrecuse. Totuşi îi urm ă fără împotrivire. Ea însă întrebă pe Patrocle:

—- De ce mă duc de^aici?— Vai ! zise Patrocle. întorcând

capul.Pe când ieşia din cort. ea zări

pe Achile. care, şezând mai la o parte, aproape de ţărm. cu bărbia sprijinită pe ambele mâini, privea valurile puternice din largul mării.

Briséis plânse vreme îndelun* gafă.

Agamemnon se strădui s’o tra» teze cu un grăunte de stimă, de teamă să nud socotească mai gro«=solan decSt pe A chile.

Ea fu deci fericită în cortul lu¡ Agamemnon. Aici avea chiar mai multe tovarăşe decât Sn casa fiu* lui lui Peleu şi era mai bine aşe* zată pentru a afla noutăţi Adesea m ulţum ită pânzelor îndepărtate cu Îndemânare ea vedea pe cei* lalţi şefi, Ulise, Diomede, Nestor, cei doi Ajax. cari veneau să che* fuiască cu Agamemnon şi să se sfătuiască cu el ¡11 ale războiului. Ea îşi zicea că, fiind captiva pro* ferată a regelui regilor, era deci femeia cea mai stimată din toată armata.

Intre timp, A chemi fură învinşi de Troieni în mai toate luptele. Buna dispoziţie a lui Agamem­non se întuneca din zi în zi mai mult. îşi frângea m âinile de mâ­nie şi dădea cu picioarele în va*

(C o M lîn n are în p a g . 12}

D I N V I A Ţ A

N E M U R I T O R I L O R

d ân d cu p u su lu i în sac, ¡3» u i tă p ro s tit la p ra fu l a lb ăs tru i care se rid ica d in el, desfăcea, şi s trân g e a la loc, f ă r ă să -ş i dea seam a, cur;-' >'a del a piciorul de lem n; apoi lu a in m ân.- V lv j t f i t ■ -, de : s m ¿ piciorului...

De m ai în a in te sim ţea o uşoară durere de aici, la c ă p ă tâ iu l pulpei, sub genunchi unde fusese tă ia t, cu to a te eă se legase bin işor cu n işte Cârpe, d in care îi dăduse o g ră - Biadă la ieşirea d in sp ita l. Ş i de a- ceea ap roape fă ră să bage de seam ă desfăcu încă odată, curelele, în tin se b ra ţu l, îşi scoase b lestem atul picior de lem n şi-l puse lâ n g ă el.

A şa îl m ai lă să durerea.Şi caru l m ergea, m ergea, ia r el,

fă ră să se m ai gândească la ceva, se to t freca cu m â n a pe pulpă, oa să m ai încetineze n iţe l durerea,, care se încuibase acolo, când, rid icân d ochii, deodată, se sch im bă la fa ţă , îşi îm preună m ânile, dete un s tr i ­g ă t şi răm ase nem işcat, îm p ietrit: văzuse a ltă ra şu l din seara aceea. Îşi reveni în fire. Toate aducerile a- m in te, adorm ite de câ tv a tim p In «cel loc i se red eştep tară deodată, şl taima !ui. cu p rin să pe n eaştep ta te tie o nelin işte grozavă, se în fio ra.

P riv i lung a ltă ra şu l, cu ochii m ă­r i ţ i peste m ăsură , cu f a ţa ca de e*aiă, cu buzele trem u r ánde, apei în tin se b ra ţe 'e ca p en tru ru g ă şl Btaigă^

— Oh! Origio! o h ! G ig ia mea*— Şi căzu pe b rân c i în car.

T ocm ai a tu n c i auzi u n s tr ig ă t a - t â t de n eaştep ta t, că-1 tu rb u ra cu to tu l, în ă lţă capul, p riv i şi, s tă p â ­n it de o p resim ţire grozavă, apucă cu repeziciune p iciorul de lem n, y â ri piciorul olog în ă u n tru , c ă u tă cu re 'e e cu degetele trem u ră to are , a - proape încleştate, încercă, încercă, teisă nu reuşea să în c h id ă c a ta ra ­mele. Oh, D oam na! n u reuşea. In .Treme ce toa te acele fiin ţe , care-1 aştep tau , se ap rop iau cu b raţe le deschise, cu g u ra grata s ă dea d ru ­m ul s tr ig ă tu lu i de bucurie, care n u isbucnia încă... şi-acum nenorocitul n u m ai avea pu tere să m ai facă vreo m işcare se freca .doar de-alun- gul pulpei, c a aiurit...

Ah! Ia tă - i aproape; m am a era In fruntea, tu tu ro r, îi în tin se braţele cai f a ţa lu m in a tă de u n su râs Înge­resc. D ar pe cân d îl s trân g ea în b ra ţe , pleca ochii, văzu... şi u n ţip ă t ieşi d in fu n d u l sufletu lu i ei sfâşia t, În fricoşat; îl s trân se şi m ai tare, desnădă jdu ită , gem ând, şi răm ase aşa.

Toţi ceilalţi, cu cap u l în jos, îşi a- coperiră ob rajii cu m ânile.

Nu trecu m ult şi num ai ce se po­m eni scoborât din car, p iciorul de lem n îi fusese pus şi curelele i le s trân sese ră fă ră să ştie cine,

— S a-l lăsăm să m eargă singur,— g â n d iră to ţi ca unui, — să -i ve­dem um blând în h a lu l acesta,

— Oh, nu! trebue să^l ducem noi pe sus. 3ă-l ducem noi!

— Nu! n u 1 S u n t duşi pe sus n u ­m ai m orţii şi nu... nu , să-1 lăsăm Singur i

G ândurile as tea tre c u ră ca fu lge­ru l p r in m in tea tu tu ro r

T o t a tâ t de repede, b ie tu l olog îşi luă câ rjile şi, cu câ teva m ari să ri­tu ri, se în d re p ta ră spre casă.

T oţi se u ita u după el. Toţi, a fa ră de m am a şi logodnica; ele îşi as- ounseseră feţele u n a în sâ n u l celei­la lte .

E l in tră cel d in tâ i în ca să ; în u rm ă n u m ai decât to ţi se făc u ră ro a tă in ju ru l lui, îi lu a ră cârjile, U aşezară lân g ă m asă. Bl, lă sân d u-şi b raţe le înc ruc işa te pe m asă, îşi re­zem ă cap u l d e -a su p ra lor.

In aceiaşi vrem e în să sim ţi pe ţn m te a lu i m â in i trem ură toare . A- t-Uiici rid ică fru n te a şi s im ţi lân g ă

o fiin ţă , care resp ira pu tern ic, în I ţra â a unei m ari sbucium ărt, O cu-

{U r m a r e «Ua p « a . 6)

noscu, fă ră să -ş i ii a ru n c a t ochii spre ea şi se lipi de sâ n u l ei.

De ju r îm p re ju r e ra o tăcere &- d ân că ; to ţi, c a îm p ietriţi, n u pu­te au n ic i să p lân g ă . .

D eodată se auzi u n suspin. Glogui se desfăcu ou repeziciune d!in b ra ­ţele m am ei lui, ş i p riv i în d u re ra t îm prejur.

— T u eşti! s tr ig ă ou ochii sclipi­to ri de lacrăm i, şi deschise braţele .

Copila, ou u n s tr ig ă t neînţelesi se a ru n c ă în b ra ţe , ap roape a iu ­r ită .

M am a, la u n g ân d nou, se în to a r ­se c ă tre cei dP f a ţă şl le făc u u n sem n. Toţi în ţeleseră şi ie şiră u rm a ţi de dânsa.

Copila ocoli o d a ia cu p riv irea şi, ne m a i văzând pe n im eni, apropie în g rab ă una scaun de b ie tu l saldiat şi şeziu, îi lu ă o m â n ă o a stânga» şi pe cea d rea p tă şi-o rezem ă pe umăr- ruâ lui, şi cu f a ţa sc ă ld a tă în l a ­crim i, ou p ieptul sbucium at şi a b ă ­tu t de o repede răsu fla re , începu să sp u n ă iute, în tre ru p tă , gâfâitoaxe, pe şoptite şi a ru n c ân d ochii spre uşă de câ te o ri se oprea să rásruf.e, spre a vedea d acă n u venea cineva.

— A scultă-m ă, Carto, şi ere do-m ă, că vorbele îm i ies d in fu n d u l in im ii eu te iubesc m a i m u lt decâ t c a p â n ă acum , te iau m a i bucuroasă a şa cum eşti, decât cum erai m a i în a ­inte;- m ai bine, uite, să m or d acă n u spun c u ra t ceea ce sim t, ş i d ac ă eu,— ascu ltă -m ă, Carlo, ş i n u m a i p lânge aşa, — şi d ac ă tu n u a i m ai vrea să m ă iei, a tu n c i, te -a ş ru g a eu, cu m ânile îm preunate , să m ă iei, s ă fiu a ta , ş i ţ i-a ş spune că fă ră tin e n ’aş m ai p u tea tră i, ia tă , ş i d acă tu a i zice nu , eu aa m u ri die durere. — Aide n u -m i s fâşia in im a cu p r a v u l tă u . — Şi d acă n u te -a l m ai fi în to rs dela răsbol, d ac ă nu, (şi buzele i se strân se ră , cu trem u- rându -se toa tă ...) d acă D-zeu a r fi v ru t să fiu a t â t de neferic ită , ca să te pierd, crezi că a ş m a i fi lu a t v reun a ltu l? C h iar de a r fi fo st re ­gele, ia tă . Şi ao’.iim, ştii, d acă m ai în a in te te iubeam d in to t sufletu l, a~ eum (şi z icând acestea îşi acoperi f a ţa cu .şorţul ş i isbucni în tr ’u n p lâns sgomotos...) acum te -a ş ad o ra în genunchi, c a pe u n stfânt.

Şi alunecă jos de pe scaun, şi căau îngenunch i în a in te a lui. ES, ca eşit d in fire de bucurie, gem ând când, şi când, cu gâtleju l îneca t de n iş te su-

nele confuze, şi tă lm ă c in d m a i mudt cu fa ţa , care a r ă ta de m in im te g â n ­d irea sa, şi d ibu ind c u b raţe le în a in ­tea lui, vru să sp u n ă o vorbă, o s in ­g u ră vorbă, d a r pu terile nju~l ajus­t a r ă să o sp u n ă în tre a g ă Şi se căz­nea, p â n ă cân d isbucni de tre i ori ră su n ă to are d in ad â n cu l adân cu lu i său :

— O h! m ulţum esc! m ulţum esc! m ulţum esc !

Şi o luă, în b ra ţe şi vtu s*o ridic®.— Nu, n u ! răspunse ea hjotătrltă,

a s tfe l că se sim şea to a tă pu te rea d ragoste i aale neprihănită*

•—. I/asă -m ă la picioarele taBe, vream să ră m â n aci.

îş i şterse ochii ş i u rm ă repedia, m işca tă :

— Vom răm ân e totdeaum * îm pre ­un ă . N u m ă voi m a i dua» lă lu c ru l câm pului, voi s ta 2lu& în tre ag ă lâ n ­g ă tine, o clipă n ’a m să t* la s s in ­gur, voi lu c ra în casă , în ap rop rie ­rea t a ca acum .

— D ar ce ai Carlo, de ce p lâng i a tâ ta ? S pune-m i tu , te iubesc, te iu ­besc a t â t de m ult... spune-m i.

— Apoi... — răspunse biei.ua tâ n ă r trem u râ n d ca cup rin s de o fric ă . — D ar eu!...

— D ar tu ? .. Ce vrei să Eici? S pu ­ne, Carlo.

Şi n u p u tu t să m ai turneze.— D ar eu? eu? Ouim voi m a i lu ­

c ra eu?Şi-şi lă să cap u l în tre m ân i, m iş-

cându-1 desnădăjdfJit.— Carlo, d a r ce 'm i vorbeşti a s t ­

fel? D ar eu, ce su n t &u p en tru tine? Nu sun tem aici n o i to ţi? Eu ş tiu să cos la a lb itu ri, Înţelegi, n u vreau să m ă laud , m ai ou seam ă ou tine, înţelegi!.. Şi do am n a aceea ştii, dela v ila d in vecinătate , m i-a d a t de lu­c ru şi a ltă d a tă , .şi n ’am v ru t să p ri- besc, d a r acum ... Ou a tâ t m a i m u lt cân d va a f la că te -a i în to rs aşa... Şi eu voi aduce lucru l acasă, n u - i aşa? Ş l voi lu c ra lân g ă tine, ş i tu -m i vei vorbi despre to t ce-ai văzut, despre oraşele şi satele pe unde a i trecu t, şi dacă îţ i am in tea i to td eau n a de m ine, şi ce făceai to a tă ziua, ş i d acă aveai cam araz i de ac i d in sa t, şi de­spre ce vorbeaţi în tre voi”...

Şi spunea mereu, cu d o rin ţa ae a-1 m ângâia , m fle rb ân tân d u -se d in ce în c«, m ereu în genuehi, c u o m â n ă pe umăruil lu i şi suc indu -i ou cea la ltă n a s tu rii de>la tu n ică . O bra­jii i se înroşiseră, ochii îi s tră lu ­

ceau de Ijuimina duioasă, vorbele a eşeau d in gjură a tâ t da sincere şi a t â t de dulci. Ş i în priv irile, i a m iş­cările ei, în su râsu l ei, e ra a tâ ta nevinovăţie, a t â ta drăgăjîăşanie, îa-, c â t b ietul so lda t o p rivea c a în t r ’un vis, şi c ân d d â n sa isp răv i de vorbiiii p riv i d rep t în och i oa şi oum a r fi a ş te p ta t dela el o vorbă num ai, a s in g u ră vorbă de m ângâiere, E l ü răspunse , a şa cum ‘d o rea «a usai m ult.

_— Ah, Gigeo — îi sise el __ m 'aifă c u t să -m i u it nesruarocirea.

— Ş i n u te voi lă sa n ic io d a tă aă-it m ai am in teşti de ea! s tn g ă d in to a ­te pu terile fa ta .

Şi se îm b ră ţişa ră şl p lânseră .B ine s« gândise m am a.C h ia r abunci se a u æ a u S» curt«

U11 sgom ot şi o şop tire contim iă; şi confuză.

Copila să ri şi se d e p ă r tă de soldat. A m ândoi în to a rse ră p riv irile spre u şa de unde venea sgpm otul.

— U nde e? U nde e? în tre b ă cineva de a fa ră .

Ş i aproape în aceiaşi vrem e aţsşăru Un tâ n ă r palid , p ito d« p ra f ş i 1% duşii, ap roape f ă r ă gl&s, se u ită în ^ p-rejur şi, ciuan văau scfldatuH, i sa a ru n c ă în braţe .

Eraju p rie ten i bun i de m ultă vreme.

Noul sosit era, cm m u lt m a i tânăr, şi e ra ch em at sub arm e cu u n an m a l tâ rz iu , c h ia r în zilele acelea..

Ş i în seara aceea tâ n ă ru l luânn du-şi răm a s bun dela ai săi, lăsân- du-1 în tr is ta ţi, se ducea să se p re ­zin te la oraş, câ n d în trecere pe di­n a in tea casei prietenului,, despre în ­toa rcerea c ă ru ia n u ştia , fusese chô­mait de fam ilia aces tu ia şi se po- vesti de nenorocirea lu i Carlo.

T o ată fam ilia răm ăsese în urmă» şi m arna, ab ia p u n â n d piciorul în o. dae, pricepu d upă feţele limmlmnti» de o bucurie iăjm urită $ lu p ă o- c lñ i s tră lu c ito ri a i copiilor, că suffi©« tele lo r se înţelegeau şi îi veni ini­m a la loc. Şi pe c â n d fiu l ei e ra în b raţe le p rie tenu lu i său , f ă r ă să spu­n ă o vorbă, ci n u m ai cu ochii, dădu această ştire tu tu ro r a i săi.

In s fâ rş it ologul se desfăcu din acea lungă îm b ră ţişa re , făcu sem n am iculu i să şeadă lâ n g ă 01 trecân- du -şi de două ori dosul m ân ii peste ochi, faou sem n că a re ceva de spus.

T o ţi se ap ro p ia rá , m a m a ş i lo­godnica se s trâ n se ră de él.

— F ii f ă ră grije, a lb i in im ă b u n ă— zise el, prietenulu i, ca re p ărea tr is t şi în d u re ra t — in im ă bumă, c a ­m arade,_ ,J iu te lăsa, f ii curagios, n u te

lă sa s tă p â n it de gând u ri. P ricep că, văzân d u -m ă în s ta re a a s ta , acum cân d pleci, câ n d a i le să t fam ilia şi te duci la război, î ţ i vine greu. Cirezi oare c ă eu n u -m i închipuiesc? F ru­mos lucru, vei zice tu să faci mese­ria a s ta ! O h D oam ne! d a r de ce să te p lângi?

„Trebue să f ii so ldat! N u vrei? E m ai b ine să m ergi în a in te şi să fii so lda t de b u n ă voe, pricepi şi tu a- tâ ta lucru . Şi la u rm a urm ei... eu iţ i spun că so a rta m ea a fost astfel, to t m ai bine a fost c ă aan ologit ia lu p tă p en tru patrie , vitejeşte, decât acasă, qăaând de pe vreo sca ră sau d in ca r. E sau nu?

„Nu vreau să zic c ă su n t m ulţu­m it de nenorocirea m ea d a r cum v ia ţa n o a s tră e scu rtă , trebue să nu b u cu răm că sun tem iub iţi de cei din ju ru l n o stru şi a tâ ta to t.

„Vezi eiţm m ’am în to rs! Ei, şi ca e cu a s ta? Ce, p a rc ă m arna şl ta ta sau a l t cineva, m ă iubesc m ai pu­ţin decâ t în a in te?

Şi în toarse ochii spre ei.B ă trân u l lu i p ărin te , îm preunând

m ânile, zise:— Oh, Carto!F a ta îl a ru n c ă o priv ire nespus

de d răgăstoasă .

(Continuare In pag. U)

10

A R M A TfiM ER

mBB■1<51mBlWtS3ffitaK!k;ma18

SmmÜmffs

îi l i p s e ş t e o rg a n i s m u lu i , a tu n c i c â n d e l e s t e s l ă b i t p r in m i g r e n e , r ă c e l i ,

g r i p ă şi r e u m a t i s m e . !n c o m b a t e r e a

r ă c e l i i şi a u r m ă r i lo r ei, S a i i p y r i r t

a j u t ă p r in a c ţ i u n e a sa p r e v e n t i v ă

ţ i c u r a t i v ă .

Ja duren de cap, gripă, rvumaÂôm.,

SALI PYRINE F IC A C E • E F ÏIN

^,tä> tcafe fţrmşcftte Tuburi Veo ÎO ţl 20, fabfôté«, Ü WHlllfglWmiKl li ¡ ■ ■ ■ ■ ■ ■ ■ ■ M

C â t e v a r e l a t ă r i a s u p r a o r g a n i z ă r i i ş i f iü s c f io s is á r t t

La începutul anului 1917, preşe- sporit al submarinelor germane o- idintele nord-american _ Wilson a perează pe o gigantică suprafaţă» declarat ruperea relaţiilor diph> dispunând de o capacitate incon:- matice cu Germania, iar la 5 Apri- parabil mai m are de acţiune, fată lie USA a intrat în războiu. In de războiul mondial, de excelente primul stadiu a fost triniisă in puncte de sprijin, atacând întreg Franţa una din puţinele divizii ac- traficul transoceanic inamic. Nici tive, sub comanda generalului Per- nu poate fi borba azi de efectuarea sbing. Trecând peste greutăţi în toată liniştea a transporturilor considerabile s’a format corpul americane, cum s'a întâmplat în expediţionar american, pentru tea- 1917—18. O altă transform are fun- trul de războiu european. Stavilele damentală: astăzi nu mai există esenţiale rezultau in domeniul p<> pe continentul european nieiun a- tenţialului uman. Slaba arm ată liât puternic obişnuit cu războiul, regulată nord-americană dispunea în spatele căruia trupele ameri-- de insuficiente c a d re de instruc- cane să-şi poată efectua în linişte tie pentru noua armată» care s’a marşul, obişnuinţa cu frontul şi ridicat mai întâi la 600 000 de oa- pregătirile acţiunilor, meni, înmulţindu-se apoi la un Natural, de astă dată uord-anie­rni lion şi în sfârşit a sporit ja un ricanii evidenţiază un progres, din milion şi jumătate de oameni dîn- punct de vedere al organizaţiei fa- tre carî până la începutul lui iulie, ţă de primul războfu mondial. De trn milion se găsea pe pământul asemenea inamicul a putut căpăta Franţei. USA în iiecare lună tri- o bogată experienţă din evoluţia metea în Europa vase de tra n s p o r t acestui războiu. Insă acestor mo- încărcate cu trupe, însumând pes- m ente pozitive 1{ se opun şi altele te 250.000 de oameni. negative: luptele împotriva Japo-

Primul contact m ai m are între niei nu _ se desfăşoară sub o stea trupele germane şi forţele de favorabilă. P ierderea surselor deluptă americane a avut loc la 15 materii prime este inimaginabilă ______ ______________ ________________________ _______Itrlie 1918 în Champagne, şi la pentru USA. Cum erau soldaţiiMarna (Chateaux T h iery ).’ După frontului german în 1918: epuizaţi,ce primele 5 divizii ga4 fuseseră insuficient hrăniţi, prost îmbrăcaţiobişnuite cu condiţiile de luptă din şi echipaţi şi însfârşit uitaţi de pa-iVest, încă dîn Aprilie. Francezii şi trie, intrau la lupta împotriva u-englezii avuseseră ia dispoziţie nul inamic la mare distanţă, supe-trei ani încheiaţi de experienţă de rior numericeşte, sprijinit de can-hiptă. întrebuinţarea tuturor portu- tită ţi imense de arm e de tot feluliilor dispuse pe în treaga coastă, şî în plus proaspeţi şî sufleteşte şiavând In plus liiuíerlañdul bine or- fiziceşte. Pe atunci divizii de pri-tanîzat si având la dispoziţie în- mul rang nu existau în tabara ger;fregul an 1917 şi iarna Iul 1917— mană. E necesar sa se smintească

instmetia si marşul armatei aceste lucruri ca să se masoare . t u - -'ditionare nord-americane a faptul că azi cu totul altfel stau site; p m e a valea cenuşie, trista şî tând după fiecare loivtură. săefectuat în mod metodic fără lucrurile în tabăra germană. Tim- slutită de scheletul câtorva rborî da că im cumva ajung până la

nirîn stân ieiire ^nre deosebire în- care în primul războiu mon- care se’nălţau deasupra negurilor strigătele vreunor beţivi.«5 Oprmanii nu disDuneau nici de dial a fost duşmanul cel mai crân- joase, sub umiditatea posomorită a toarse de vreo câteva ori,ä a j n a v X n S i de aviaţie, nici de ce„ al germanilor, lucrează în ac- cerului; privea valea cenuşie ş î 11-n conducere nici do artilerie şi tualul războiu puţin în aceiaşi ma- carirea grozava a foamei stralu-nici de o aprovizionare pusă la sură pentru Germania ca şi pentru cea în fundul ochilor săi; baraca mc de o ap ro v iz io n a i pusa a adversarfi eJ Surplusul de forţe acoperită cu o pânză îngreuiată de

aT&zí stan lucrurile cu totul pe ca re l-a câştigat m area antantă ploaie semăna în întuneric cu un altfel. Deosebirea decisivă îese în Pr 'p in trarea în războiu a Statelor animal enorm, crescut numai în relief la situaţia transporturilor Unite este compensata de Gemía-

L I 71 * 5 8 r m feaStătea înaintea bărăteei pe

jumătate îndobitocit îmbo- drojit cu o zdreanţă murda­

ră care se ’ncreţea pe oasele-i ie-

tea înţepenit In picioare, bătea figându-şi privirile în întuneric, Si cum a r fi vflut să caute care să-i astâmpere foamea.

tenavale. Astăzi numărul continuu (Continuare în pag- 12)

oase şi în piele, care atârna aco- perindu-le.

Se to P | ca 'sS]

privească abjecta grămadă <â*f| carne vie, care gâfâia la păm ânt^ şi ochii lui întâlniră o privire supremă durere.

Nu se vedea nimeni. UmibiÉ? «mui câine ţâşni de după « uliţă' întunecoasă. trecu pritfl

fata lor cu coada între picioare, Ajj§Nu mâncase de-o zi. Ultimele fi- ascunse în dosul bărăteei şi începu^

rimituri de pâine fuseseră înghiţite sg roadă un os găsit, DumnezetfI de băiatul lui, sărmanul mic mon- ştie unde. Taraba tăcu; um vârte |fi stru omenesc, cu craniul chei^ şl de vânt ridică frunzele uscate <Wj umflat ca o lămâe enormă; şi piui- sub ştejari; apoi, tăcere; şi_ în tecele Hii era mai gol ca taraba pe ceastă tăcere, ronţăitul câineM *4 care bătea ca să atragă lumea şi să murmurul ploaei, şi din timp aß? câştige oin ban cu expunerea ace- timp, horcăitul copilului, un hordföh

vine dintr’un g â tlc îf j -

T i m g r e u «4c c e a s t a «tîsPîîm î n G a ia fa rsa

stui oribil fenomen. Nu se zăirea însă nici ţipenie de om şi copilul, numai cap şi cu picioruşele strâm ­be. rămânea în năuntru. aruncaţ pe un maldăr de zdrenţe, cu dinţii clănţănind de fiorul frigurilor şi zguduit de spazmurile dureroase pe cari i le dădea în tâmple zgomo­tul asurzitor al izbiturilor în tarabă.

Din cerul întunecat, cernea ca prin sită o ploaie măruntă şi ’nţe- pătoare, care trecea prin toate, te pătrundea până la oase şi-ţi în­gheţa sângele în vine.

Zuruitul tarabei se pierdea fără ecou în tr is te ţea acestui crepuscul de toamnă; şi Lazăr străveziu bă-

care părea căstrangulat...

S C H I Ţ Ă O

G A B R f E L L E;

B ' A N N U N Z l Ó É

u

i i E ¡ S n- -,

Í¿:

n i à

B)

selo de b ro n z eu care e ra decorat co rtu l său . U neo ri ră m â n e a .pe c o ' v o are le bog ate o re în tre g i, în tr 'u n colt a l co rtu lu i, cu c a p u l p leca t şi cu b a rb a n n e a g ră în sc o b itu ra p ie p tu lu i.

Ş i B risé is se g ân d e a că n u va m ai ţin e m u lt şi va trece în m â n a T ro ie n ilo r şi că fă ră în d o ia lă v a ii cap tiv a ace lu i H ector în g ro z ito r d esp re care au z ise vorbm du=se adesea. Ş i acest g â n d îi in su f la p u ţin ă te am ă şi p u ţin ă curiozita te , cu u n .sim r.m ân t de re se m n a re de m a i în a in te .

D ar A g am e m n o n dându*şi sea* m a că n u m a i A ch ile a r p u te a scăp a a rm a ta A ch e en d o r, îi tr i ­m ise u n sol cu cu v in te le de pace şi îi p ra p u se să»i d ea înapoi^ pe B risé is, dacă v a co n s im ţi să ia p a rte la lup iă .

A ch ile re fu ză la în cep u t, d a r

(U rm are d in pag-

Cu pu ţin în urmă, AcMle fu o- morît do Deifobiu. Briséis plânse vreme îndelungată.

Ea îî spălă corpul, îl unse eu mirodenii şî, în tim p ce ardea pe rugul alcătuit din lemne mirosi. toarea, ea psalm odia cu îngrijire imnuţ funebru.

Fiul lui Achile, Neoptolem, se aşeză în cortul tatălui său şî moşteni şî captivele sale.

Briséis trăi fericită sub cortul lui Neoptolem. Era pentru ei a- proape ca o maşina, în tru cât el nu avea încă optsprezece ani, iar ea avea douăzeci şî sase.

Asa fiind, când. după cădereala

D IN N IC I O CASĂ nu trebue oă lip­sească. excelenta revistă de p o p u la r iz a re

a problemelor medicale in Rom iniaa

MEDICUL NOSTRUcare cuprind* în fiecar« număr acticole scrise special de cei mai reputaţi mediei roaiâKâ f i străiai, sfaturi medicale spre folosul oricui f i îndrum ări ia ria ţa sexuali. Practica educaţie* fizice- S faturi igieaice gospodăreşti şi de frumuseţe.

mk FAGLHl DE COHS. MEDICALE BSATQ1TE

A PA R E L A 1 f i 15 A LK F IE C Ä R S I L U H I

2 5 l e i ..............— 2 5 l e JTroiei, Neoptolem aduse cu el ia . . . . A k i E B l ^ A t .8 4.Buthort. ca şi sub cortul lui Neop” I M Ï £ 1% i l - A P i Ato lem , ca si sub cortul luî Achile. ®Buthort, în Epir, pe Amdromaca, văduva lui Hectoi^ de care era a-

(U rm or* d in pag . 11)

cân d P a tro c le fu u c is de H ector, m o re z a t B rîse îs n u fu d e fel ge- co n so lid a re a p ro - c ă popoul n o cd -am erîcan d e a z i n*el d ec la ra că p rim e şte p ro p u n e rile loasa. ma ^ “ fa. „ . __ . •_.reg e lu i reg ilo r, n u m a i să poată Şî ea trăi fericită în palatul dîn gresiva a continentului european, mai e acelaş ca in prind ra.-JOÎră z b u n a pe am icu l său . Buthort, ca si sub cortul lui Neop- Chiar sub raportul neegal de mondial. Ia primul rana, poporul

Im ; i .uva celor doi şefi se făcu to lem , ca şi suib cortul lui Achile, forţe ieşeau limpede în vileag ca- nord-american este dom mat docu m a re so lem n ita te , în fa ţa în» ca şî su b cortul lu i Agamemnon, racteristicele negative ale solda- spiritul îudaic, începând din 193^treg e i a rm a te . A g am e m n o n ju r ă ca şi în palatul din Melîsa, ca şî ţjjor americani. Ei erau buni când s’a Inaugurat era lui Roos&*„pe Ju p ite r , pe P ă m â n t, p e S oare *m palatul din Tîtyra. războinici, însă pe ' departe de a velt. Influenţa iudaică, a fost dezas-şi Pe lin n n y e le că n u s a a tin s Neoptolem, respins de văduva « hun: s0JdatL Conducerea de fruoasă pentru structura morală am c io d a ia de o ca p tiv a a lu i A ch ile . lu- Hector> iua pe Briseîs drept n OUmB risé is a u z in d aceasta , n u se p u tu îm p ie d ic a să n u su râd ă , în tru cât ea ştie foarte b in e co n tra riu l.

B risé is p lâ n se p ă ră s in d cor» tu! ui A g am em n o n . în c e tu l cu în ce tu l, ea se o b işn u ise

cu rege le reg ilo r şî n u av ea d ec â t m o tiv e de m u lţu m ire djjn p a rte -i.

D ar, văzând a p ro a p e d e c o r tu l lui A ch ile co rp u l lu i P a tro c le , fu c u p rin să de o d u re re m aî p u te rn i­că p e n tru m o a rte a prietenului eî, de cr\[ p e n tru to a te n en o ro c irile tre c u te , in t ra d e v ă r , ac es ta es te s in g u ru m o m en t, în care p o e tu l H o m er r;e zugrăveşte a titu d in e a cap tive i - .-ri-e's şi n e rep ro d u c e cuv in te le ei

, ,ü ¡ trocleto r ; cu m a n ile îş i f ră m â n tă sâ ­n u l, gu tu i sa u ilcü ca t, tigu i-i-i fe r ­m ecătoare ş î, isb u c n in d în la ­c rim i, f ru m o a să ca o ze iţă , s trig ă :

— „ P a tro c le , am ic» ! ce l m a i scu m p p en tru o in im ă neno rocită , p ă ră o in d " r e s t co rt te -am lă s a t în v ia ţă '■! : în to a rc e re a m e a , o şet al p o p e "îrelor, te găsesc m ort. O h! în ce * : n en o ro c irile m ele se în lă ie .ù i> fără s fâ rş it! P e tână* ru l b ă rb a t pe care m i*l alesese ta ta şi v en e ra ta m ea m am ă, Lam văzut s e -« t de lo v itu ri lân g ă zi­d u rile c e tă ţii n o as tre . O P a tro c le ! tu voiai să m ă m â n g â i în d u re ­rea m ea a sa c ri fii a d is tru s sp u n e a i

■ - , toate gradele era şi a rămas în tot poporului nord-american.confidenta pasiunii sale şi a ur^ r i g i d ă , inertă, puţin capabt- Cu toate acestea, armata nord-

st a uia ^ ¿ea decizii rapide, în legătu- americană nu trebue subestimata, ră cu războiul de mişcare, neapro- Conştiinţa germanilor că sunt su­

rilo r ce în c e rc a ; şî ea se să-l m âgâie .

jeră^ără1 pereche pavând grijă’de piindu-şi calităţile miei conduceri perieri americanilor se vestmintele sale, pregătind ea în- perfecte, conştientă de marile o- pe principii solide: germanii sunt săşî bucatele co-î plăceau şî ţi- biective. integral conştienţi de ceea ce poajşnăndu-i casa cu ordine fără pe- Este o întrebare deschisă dacă un popor care gândeşte ostăşoj» reche. virtuţile războinice, relevate îa îa sensul cd mal adânc â cai*

îmbătrânea astfel, plină de s&= primai războiu mondial mai exis- este educat îw spirit’ osţSşCsc. Ger* ninătate şf de blândeţe. _ tă în aceeaşi măsură azi la solda- mania ştie că pe atunci, în prunul

Ea povestea au dragă inimă în- ţ - araericani- Desigur n’a dispărut războiu mondial, limitată numeri* tâmplările sale celorlalte captive. îndrăzneaia> spirilul de aventură ceşte şi în ce priveşte mijloacele,

a ín mijlocul atâtor nenorociri sj avântul personal, calităţi mărite era înconjurată de toate părţile de n u am fo s t niciodată cu desăvâr- ale epocii pionenstice din vremea inamic, fiînd slăbită şi întem. As* ş,re n en o ro c ită , pentrucă în tot* pătrunderii în continentul amen- tăzi însă, Germanii su n t mai bin«

i i iii' svârle pe co rp u l lui Pa- deauna mî-am făcut datoria. Am can. Dar trebue să se menţioneze h ră n iţîf echipaţi şî îmbrăcaţi dd ie, sci iând un ţipăt pătrunză- iubit De tata Şi Pe mama. am iu_ faptul că dela 1918 sau pe Tccu erau -n 191g jar raportul no*

bit pe bărbatul meu. Am iubit pe puternice prefaceri in poporul a- meTÍc incomparabil mai favo* Achile. Am iubit pe Agamemnon, menean. Emigraţia elementelor ce ţ„ nrmwtJ râm *Am iubît pe Achile a doua oară şi provin dela popoarele nordice face * . *. .v . teluriWam iubît pe fiul lui Achile. vizibilă o transformare în ce prî- e ^nducerea c o u ş W ă de ţelu n »

— Şi Patrocle? o întrebă într’o veşte virtuţile militare ale între- sale, care ştie să trezeasca toan zi o tânără captivă. gii naţiuni. Criza economică si fe te le naţionale, coraopindu-le in*

imensa masă de şo- tr’un tot unitar, sta azi in fruntea

întemeiază

riseis HU iw puupv ^uno'-vniyn w» — - » - , I .dar răm ase m ultă \Teme meri, distrugerea fermelor, dispa- Europei luiptatoare, cu to ul

• -ii*,,-;; mijlocii, reliefează ca în primul războiu mondial.v isa to a re .

răspunse nîmic, consecinţa eî,distrag«

riţîa păturii

altfel

DEBARCAREA SOVIETICA IN NORVEGIA(U rm are dîn paq. 7)

cân d im p e tu o su l A chite sărit&an, acest fapt este de cea mai Í De b ă r b a tu l m e u şi mare însemnătate.

o r iş u l M i'lé s • tu îm i S’a num it Norvegia „acoperişul EU- că n ob ilu l fiu a l 'l u i P e îe u K*Pet”: EnsleziI au sperat că de aici

torf străini, „Todt’

încadraţi în organizaţia

construind şî altele noul In regiunii#interioare neglijate ale ţăriL

Fie că sum la lucru soldaţi germani, locui; ori norvegieni sau forţe de munpi străine, singurul lucru care interesează este progresul construcţiei instalaţiUof de apărare. Oricine se poate conving* că aici tunurile greie şl uşoare, affârţl-

Se înţelege dela sine că şl populaţia nând celor trei componenţi al armate*

c* pot pătrunde In interiorul continentu-dc soţie. Şi a c u m v a rs e£ opean Insă de ^ ^ acoperişn u v o r seca pe co rp u l Europei, germanii pot vedea departe lo b ii, p u ru re a p lin d e cgtre v est şj către Notd peste mare,

luându-i totodată inamicului şl pers­is ta B risé is sp ă lă ea peetiva către Vest.

ul Iui P a tro c le , îl p îe p - Acum trei ani a fost pentru Germa- şi, pe nia o întreprindere extrem de cuteză-

m a va ¡«a lacrim i ce tău . e reub lâ n d e ţe "

D upă ac în s ă ţi eorită n ă , îl a n s e cu m iro d e n l c ân d a rd e a pe m iro s ito a re , ea p sa lm o d ia

in ii, . b .u . • • , T păraj-ea c o a s te i Norvegiei. O singuraE a in d n n o u fe r ic ita 1,1 c o r tu l stavîiâ exlsta )a a c e u a excelentä po-

lm A chile . R egăsi a ic i vech ile sa le zitîe de apam re, oferită Norvegiei deob ice r a ' şi ce le la lte cap tive îi a . natUîă în a c e ş t i t r e i ani: N o rv e g ia e s ter a ta u si m a i m u ltă co n s id e ra ţii!- săracă în locuitori şi în consecinţă suntn e de câ n d şefi cei m ai d is tin ş i se greu de procurat braţele d e muncă ne-C ertaseră v e n tru ea şl de când fu- cesare. De aceea nu e nîcio m irare căsese to v a ră şa rege lu i reg ilo r. vizitatorii întâlnesc mereu aici lueră-

norveglană participă din ră^m terl la construcţia acestor fortificaţii. Din ce să trăiască aceşti locuitori dacă n ’a r fi h răn iţi de populaţia germană?

Numai 3 la sută din suprafaţa acestei ţă ri este exploatată din punct de ve­dere agricol. Nevoile alimentare, cari erau satisfăcute înainte de marile Im­porturi efectuate de flota, norvegiană

se găsesc în aceleaşi uriaşe proporţii ca şi pe frontul francez aJ Atlanticului.

Masivele amplasamente de beton aw mat au fost term inate din Martie la mod dfinitlv. Ale! presiunea exterioară a inamicului este mal mică decât p® frontul Canalului Mânecii, unde avioa­nele şl vedetele rapide pot apare n®- contenit Sn orice mlnot. D ar şl In Nor-

u n r u s d e ' le m n e toare” şl periculoasă ca să ajungă la a- comercială, confiscată acum de engleai, vegla, insulele Inamice Shetland şi Orfc- in cc t c?st acoperiş. De atunci s’a făcut totul nu mal pot fi imjpllnlte pe această cale. ney cu marile lor puncte de spnjm pen-

...___, _ _________1 „Ai o Tia-i rOmariAn rtfomiHll] Cri wfirifliAnTfto dfipentru a se consolida pe cât posibil Deasemenea pescuitul şi vânătoarea de balene sunt puternic stânjenite de răz- boîu.

Singurul domeniu înfloritor ca şl înr nalnte este industria lemnului. Şl atei se lucrează In prim ă lînîe pentru ne­voile arm atei germane, care se stră­duieşte de mal m ult de trei ani să Îm­bunătăţească oamunlcaţlile traficului

tru flota anglo-amricană, se află !a 0 depărtare de numai o noapte de navi­gaţie şi In orice dimineaţă s’ar upteft Ivi în faţa stâncilor Norvegiei o ar­m ată inamică, ca şi în luna August * anului tercut la Dieppe.

De aceea s’au luat în consecinţă toat* măsurile. Aceasta se relevă din plin din eşecul tentativei sovietice de debarcară

12

REZERVFaţă de uriaşele p ierderi în luptă

ale sovieticilor, p ierderi care până tn prim ăvara anului acesta în trecuseră 20 m ilioane de m orţi, prizonieri şi r ă ­niţi, faţă de ne m ai auzita uzură şi r i­sipă de m aterial, pe care Sovieticii au fost nevoiţi să facă în d isperata lor ofensivă din vara aceasta, m erită să cercetăm încăodată care sun t rezer­vele în oameni, în m ateria l industrial şi în produse agricole, — pe care le mai pot avea Sovieticii în faza actua­lă a luptelor. -

Dacă privim o hartă , pe care este însemnată desim ea populaţiei d:n R u­sia, vom constata u-şor că populaţia este tot m ai rară, cu cât ne îndreptăm spre R ăsărit şi spre Nord. Dacă în centrele populate din Ucraina această densitate atinge 50 până la 90 de oa­meni pe km., ea scade repede a tin ­gând, în regiunea Leningradului, abia 18 şi în îndepărta tu l Nord, în ju ru l Arhanghelskului, doar 2 până la 3 lo­cuitori pe kmp.

In regiuni întinse d in Siberia, abia se găseşte un om pe 10 km 2. Tocmai aceste regiuni slab populate sun t ace­lea pe care le m ai stăpâneşte azi re ­gimul lu i Stalin. Cu excepţia regiunei Moscovei şi a celei d in tre Sam ara (Cuibicev) şi Gorki (Nijni-Novgorod) care pe o suprafaţă de 900.000 de km.2, adică de două ori cât F ran ţa, au eca. 25.000.000 de locuitori, tot restu l este m ult m ai slab populat.

In regiunea U ral pe 1,7 mii. de km .2

locuiesc abia 3 m ilioane de oameni, ceea ce înseam nă o densitate a popu­laţiei de 4,5. In în treaga Siberie, a cărei suprafaţă este de atâtea ori mai mare decât cea a Europei, abia lo­cuiesc cel m ult 20 m ilioane de oameni, adică a tâ t cât avea România Mare. Astfel uriaşele în tinderi cari stau la dispoziţia U niunii Sovietice, nu ser­vesc la m are lucru dacă nu trăieşte pe ele o populaţie num eroasă, capa­bilă să le pună în valoare. Lipsa ace­stei populaţii se observă m ai ales în ultimul tim p, la recru tarea elem ente­lor tinere pen tru arm ata sovietică.

Atunci când acum doi ani, trupele sovietice au fugit în faţa arm atelor germane, părăsind U craina şi toate re ­giunile apusene, ele au tâ r ît în re fu ­giu nu num ai pe soldaţi, ci şi tinere­tul de peste 18 ani. De atunci şi până azi, acest tinere t a fost încorporat şi a avut tim p să şi m oară pe câm purile de bătaie, sau să ajungă prizonieri în mâinile germ anilor. Când azi conduce­rea arm atei ruseşti chiam ă la recru ­tare noui contingente şi anum e tinerii de 17 şi 18 ani, ea găseşte m ari goluri, deoarece aceşti tineri aveau la epoca retragerii num ai 14 până la 16 ani şi au rămas la fam iliile lo r din terito riile ocupate de germ ani. A stfel „Uriaşele masse ruseşti” se reduc de fap t la o populaţie de vreo su tă de m ilioane de locuitori, slăbită, flăm ânzită şi deci-

weùsfi

G 0 R K ! . / }

Ê 0 VW u,,*n'L Oh- Ä ~Steransh

■M O L E N S K ^ ^ p p w '« 7 __ _H3,Uiß \ ~ X n ,ask p e n s a

S j / f A w f X O îmnnv/ravsosnovka

Á0RLL Je-pJy M BO V

oi/vgrovo

Ufj¿"OVíÁ'

Séroótff

j t U r A'-,,,. ¿ 7 \ Ç : / VV

,ÂA GN ¡70G0RSK

y ' W i * ¡

Novgorod! C\ i

I) / KURSÎ .fkono.-op \

.1 EV hargo'\'r^rn-er^nucf

<ZJ~Pov<?ma pÍ O Aiex/kovo

S A R A T O V

%

P c -:.-V ( Urss&jjfrpfJtowaiiSerBfimovic.huo? 1 '*■ '

Taganrog t

I \g*f9/rSrova>< ÿ l f r.LBñm^k

g f M b s i r o W ^ iN G ^ A O ,

wakat

JU .

— --- ■ ÿ iTr ::-A 7 O V 7 'rX'Armsv/r

o 5 ^ “/

-SËVAST0P0L-Makas-Ka!a ___ _

///ni*- ji*. — .

■fvA fis irh ,.M T— / / / j/ädrffäukas/% x \ V __ v >»>— ——

^ |t>S ■> -i-'-ß O lF 2

--- >----- \ f s» í'íta vs. _i 'a. a n a i / 1 » _____

C ’ T U ]T d T A^'w^ ■¡a s m æ h m œ s s m m m m m o m s a n m m ÜKr" ,ao 3 8 0 570 760

W BAKU

7&" \ thsavetapc. * V '" QERIVAN

Ï MÎ A

m ată, nu num ai de anii grei ai răz­boiului, dar şi de toate suferinţele de până acum, datorite regim ului bol­şevic.

Şi m ai grea este situaţia economică a regim ului. Dacă tragem o linie dela lacul Ladoga şi până la M area de A- zov vom constata că, afară de excepţii neînsem nate, solul în tregii regiuni ră ­m asă la R ăsărit de această linie este form at de aşa zisul podsol, adică de resturile nisipioase ale epocii glaciale, cari sun t foarte pu ţin roditoare şi cari, num ai p rin m etode m odem e şi p rin îngrăşăm inte chimice, pe care nu le au Ruşii, a r putea fi silit să dea recolte.

La N ord de Volga, zăpada durează 160 până la 200 de zile pe an, făcând aproape im posibile culturile. La fel şi în regiunea U ralilor. In Siberia situa­ţia poate fi m ai bună în ce priveşte calitatea păm ântului. D ar aici lipseşte aproape cu to tu l populaţia care să lu ­

creze. Păm ântul chiar dacă ea s ’ar transporta din alte părţi, a r trebui să înceapă prin a defrişa pădurile, — creind p rin tr’o m uncă grea şi lungă solul agricol care azi lipseşte.

Când, aşa cum s’a în tâm plat anul a- cesta, m ai vine în aceste regiuni şi un an agricol prost, dato rit secetei de pe Volga şi îngheţului prelungit din Urali, situaţia alim entară devine ca­tastrofa lă şi foam etea se instalează în în treaga ţară , fără pu tin ţă de scă­pare.

Se vorbeşte m ult de bogăţiile m ine­ra le ale Uralilor. Desigur în regiu­nea M agnitogersk sunt bogate zăcă­m inte de m inereuri de fier. Cărbunii necesar pen tru prelucrarea lor trebue aduşi însă dela 1000 km. depărtare, de la Caraganda, d in stepa Chirchiză. A- ceşti cărbuni sun t însă de rea cali­ta te şl trebue am estecaţi cu cei aduşi dela Cuzniesk, dela 2300 km. departe

de M agnitogorsk. G ândiţi-vă că o în ­treprindere din B ucureşti ş i-a r aduce cărbunii cu trenu l dela Paris, ca să vă daţi seam a ce înseam nă aceste de­părtări. Folosirea acestor centre de­p árta te cere o m are risipă de m ate­ria l şi de pu teri omeneşti, cum am arătat, am bele încep să le lipsească' grav ruşilor.

Se vorbeşte des de m arile bogăţii ale Siberiei. Acestea sunt incontesta­bile. D ar pen tru a se ajunge la ex­ploatarea lor mai trebue încă cel pu ­ţin un secol, până când densitatea; populaţiei în aceste regiuni pustii va ajunge a tâ t de m ari, în :â t să perm ită exploatarea lor.

Astfel, lipsiţi de massele omeneşti şi nefiind în stare ss le hrănească' nici pe acele pe cari le au, Sovieticii au fost siliţi să facă ofensiva lor dis­perată, în speranţa că vor ajunge la' câm piile roditoare şi populate aîe U crainei. / \

REGIUNEA SIBERUn focarte interesant reportaj al agenţiei Europa, $er¥ieiu¿ Spedai

13

- ’' jh "ï:34*U*5C RRwJMţF'âW*. '

U N P O R T R E T REMBRANDT!ANj

r N a trebue să fiie cineva un psiholog adânc pentru ca să poată găsi un tâm p de observaţie, chiar dacă ră­mâne o singură zi în contact cu ma­rinaru l italian. F ără îndoială, în fle­care ţa ră oamenii care trăesc pe m are, prin tre zidurile de o ţe l ale na­velor de război, în m ijlocul tu turor mecanism elor care fac d in tr’un vas o unealtă foarte complicată, alcătuesc o icategorie cu caracteristici speciale ¡pricinuite de mediul ca şi de tem pe- ¡¿r.ticntul persoanei. Totuşi, â in pri­cina temperamentului diferit, caracte- t*ele echipajelor sunt diverse dela ţa ră la ţară. Cele italiene au această caracteristică, şi anume, că oamenii care-1 compun, născuţi în regiuni des­tu i de îndepărtate în sensul m eridia­nului, şi deci de natură clim atică şi <âe conform aţie d iferită, prezin tă o m are varietate de tipuri. Aspectele som atice variază dela blond la brun, dela înalt la mic şi robust, iar tem­peramentul dela po to lit la impetuos, dela m eticulos la uşuratic, dela tăcuţ Ia jovia* D ar acestea caractere, mai inul. ca form ă decât substanţiale, îşi află uşoî. un elem ent care le amalga­mează, şi care făureşte un suflet unic, atât în ceea ce priveşte tendinţele cât şi reacţiile la senzaţii.

Acest amalgam este alcătu it din elemente foarte variate, care în bună parte depind de situaţii şi de trad iţii curat italiene. Sentim entul naţional, care în veacul trecu t a reprezentat tesortu l activ ităţii politice a Italiei, a im prim at în tineret o perfectă fuziune spirituală dela care m arinarul, fie el sicilian sau lombard, se poate in­spira în fiecare zi la vederea drape­lului care flutură deasupra navei. T ra ­diţiile m aritim e nu sunt regionale, căci când se vorbeşte de gloria Geno- vei, a Veneţiei, a Amalfiei, a P lsei. pe care m arinarul italian o în treză ­reşte în numele unităţilor flotei, se «vocă marele suflet al m arinei îta- 3Une Nava însăşi se deplasează în Sfcările patriei, astăzi in tră în portul

Spezia mâine la Napoli. în altăla T rieste şi fiecare se sim te oare-

cetăţean al m eleagurilor unde ţjftr născut tovarăşul.

Această fericită îm binare crează un mediu variat, viu. plin de resurse, în care sim ţăm ântul de cam araderie se naşte firesc, căci fiecare îşi afîă în tovarăşul de oaste o com pletare a lui însuşi, în care sunt valorificate în v iaţa frăm ântată de pace sau de răz­boi, fundamentalele, şi bunele însuşiri pe care omul de m are le-a dus cu sine ca o m oştenire a rasei sale, cu alte cuvinte un adânc sim ţăm ânt de al­truism , o excepţională sobrietate şi o minunată rezistenţă în ceea ce pri­veşte truda zilnică; aceasta din urmă este o însuşire nu numai fizică, ci şt morală Un astfel de sim ţăm ânt moral constitue puterea m arinarului italian, fo rţă care alcătueşte spiritul de dis­ciplină substanţială, care face să 3e nască în îm plinirea datoriei nu con­ştiin ţa m arginilor afin ităţii sale, ci aceea care-! îndeamnă să depăşească aceste lim ite. Dela aceasta concepţie care este im prim ată în sufletul fiecă­ru i m arinar italian, au derivat episoa­de de mare nobleţă ca acela al m ari­narului Chiaravolo, care azvârlindu-se în mare cu to t echipajul in urma or­dinului comandantului, în vrem e ce nava se scufunda, văzându-1 pe acesta încă pe punte cu faţa înd 'ep tată spre inamic, s’a urcat !a bord şi cu el a d is p a r i în valuri.

M arinarul italian este fără îndoială inteligent. Recrutarea m arinarilor ita­lieni fie pentru stagiul m ilitar sau pentn; a slu ji pe unităţile de trafic Bau de pescuit, este o recrutare care

are ca prim ţe l o alegere scrupuloasă şi foarte exigentă. D e îndată ce noul m arinar a păşit pe punte, e l învaţă foarte repede să mânue o arm ă să umble cu uneltele şi cu m aşinile, să în trebuinţeze orice instrum ent cât de delicat. S piritu l de adaptare este în natura acestor oameni, care v in sub arm e tineri şi fireşte cu puţină expe­rien ţă în ceea ce priveşte lum ea com­p le ja care este nava. Un pescar său un m arinar de pe o navă de transport devine în afară de un excelent tim o­nier, când este nevoie şi un execelent sergent la tun, un a ju to r la maşini, ca şi o bună sentinelă de cuart. sau supraveghetor al aparate lor ansam­blului electro -generato r; aceşti tin eri italieni pot deveni în scurtă vrem# operatori la centrala de tir, sau, dacă

sunt îm barcaţi pe una din acele m ici am barcaţii unde oam enii sun t pu ţin i (m ijloacele de asalt sau M ăsurile)* învaţă repede să facă de toate, să gătească, să conducă tim onul, să sem­naleze ţin taşului dela m itra lie ră datele necesare, să lucreze la m otor, ş i să mânue otgoanele.

Când în p o rtu rile străine întâlmeşţi m arinari italieni, îi vezi îtt deplină rânduială şi, o ricâtă dezinvoltură a r în trebuinţa în atitudinea lo r, nu âaa niciodată dovadă de falsă m ândrie, şi sunt totdeauna curtenitori» surâzători, oneşti ş i tem peraţi în petrecere. Y ă- zându-i aşa îţ i închipui ca g rea că sunt gata să izbunească şi să facă prăpăd la cea mai m ică jig n ire a dra­pelului lor. A tunci ei devin- cei m ici şi cei nerobuşti, cei tim izi ş i ce i re -

zerv a íL, n işte oam eni în d â rjiţi ca leii; se b a t c a curaj, fă ră artific ii, ea wi cavalerism elegant ca al paladinulwi care azvârle m ănuşa pentru doamna di sub ocro tirea sa. In cronicile mari« năreşti italiene, pilde âe acest fel sunt nenum ărate.

N îcio m irare deci dacă as-ăzi, ts m ijlocul dram aticelor evenim ente al# conflictului pe care-1 trăim , marinarii ita lien i astfel fău riţi ş i educaţi în spin ritu l de nobleţă al arm elor, se întrec în îm plinirea datoriei, ajung până ia sublim e sacrificii, fără să sim tă pri* vaţiile şi oboseală trudei grele, şi gä« sesc pe nava lor, pe car© nu vor s’ai părăsească a tâ ta vrem e câ t se mal poate trage în vrăşm aş de pe ea. chîaî ş î atunci când puntea este cotropită âe valori, o m oarte m ă re a ţi de eroii

M U T I L A T U Lia r cel m ai tâ n ă r , ca re com andă p ta - to n u l meu, pe c ân d ce ila lţi ra i se m ai u itau , se ap lecă spre m ine re ­pede şi m ă să ru ta , ş i c â n d fu la uşe, se m a i în to arse o d a tă şi-m i fă c u sa lu tu l cu m â n a , în ţelegi?

„Şi în t r ’o zi veni u n generai b ă ­trâ n , b ă trâ n , cu p iep tu l p lin de de­coraţii, în to v ă răş it ş i u rm a t de o m ulţim e de a l ţi ofiţeri, şi se propie de p a tu l m eu cu ch ip iu l în m ân ă , şi ce ila lţi to ţ i s tă te a u în a in te a m ea cu capetele descoperite, ia r generar- iul m ă în tre b ă : când . unde şi cum fusesem r ă n i t ş i cum îm i era.

„Şi d u p ă ce l-am is to ris it to t ce ştiam , parcă-1 văd şi acum a, rid ică ochii la cer, p iep tu l i se u m flă de u n susp in şi zise;

— Aibi cu ra j, d rag u l meu!„Şi aipci îm i s trân se m â n a , în ţe ­

legi. ©1 ca re e ra general.„Avea o m â n ă slabă ş i osoasă, şi

e ra ta re b ă trâ n !„Şi p a rc ă i - a ş f i s ă ru ta t m ân a ,

d ac ă n u m i-a r fi fo st s ă n u - i su p ăr. P ă rea că e ta tă l m eu.

M ă iubesc şi m a i m ult, u rm ă el m ai în su fle ţit.

(U rm ar« ä»jr pa« , M»

„Şi to şl după, a c e a s tă nenorociră n ’a u ş t iu t cum să -m i a ra te d rag o s­tea, to ţi.

„D acă al fi fost la sp ita l ou m ine, scum pul m eu, ai fi v ăzu t lu c ra d da necrezut.

„Dufpă Vreo douăzeci de zile a» câ n d eram acolo, trecu p r in acei o- ra ş reg im en tu l d in care făceam p a r ­te. T o ţi o fiţerii d in com pan ia m ea au ven it să m ă v a d ă şi apo i a lţii şi e rau to ţi îm p re ju ru l p a tu lu i m eu. Au s ta t m a i m u lt de o ju m ă ta te de oră, şi că p ita n u l m eu să ra cu l se u ita la p iciorul m eu şl p lângea. Ş i m a i e ra şi un a ltu l, m a i tâ n ă r , f ă r ă b a r ­b ă şi f ă r ă m u stă ţi, c a m ine. Ş i am văzu t cum le curgeau lăcrăm ile d in ochi. Şl u n a lt o fiţer (eu eram p rin s de frig u ri) îm i puse m â n a pe fru n te , ia r u n u l de a lă tu r i ii a s e ; l a ’ţi m â­na , îi fac i rău .

„Şi m ă lă sa ră în g r ija doctoru lu i şi d ă d u ră o rd in s ă scrie cineva pen­tru m ine acasă, d a r f ă ră s ă se a ra te adevărul, p e n tru c ă p rea a r f i su- m erit m u lt a i m ei. Ş i în a in te âe ple­care, to ţi, dela cel d in tâ i p â n ă la cel d in u rm ă, îm i s trâ n se ră m â n a ,

A A P Ă R U T

Cea m ai p lăcută rev istă pentru copii şi tineret, care pub lică săptăm ânal povestiri distractive, fabule, hum or, desene şi versuri

a le cititorilor - -

ZIARUL COPIILORi O publicaţie neîntrecută în acest

gen care stârneşte a d m i r a ţ i a {tu tu ror acelora care o c i t e s c

p a g i n ' 2 0 L E

14

„Aii! a r ÏÏ tre b u it să, t s a fli e* m ine, apre a - ţ i d a seam a de ţoala astea ! I n acele clipe se u ită orice ne« norocire!.. Ş i apoi, c h ia r deia ince* pu t... vei vedea cam arad» , c ă urna • să vorbeşti n u m a i d in auz ite şi ai ta e s ă te a fli acolo, în m ijlocul tuturoi acelor baionete, ş£ superiorii, înaint® că la re cu sa b ia în aer, ş i drapeiul ş( m uzica, ş i com enzile şi strigătele:

— U ra! u ra ! în a in te băieţi, înak in te!

...Taima î ţ i b a te cu pu tere, sitóle« tu l ţ i se în flăcărează, cap u i ţ i s» în v â rteşte şl g lon ţu l te -a lovit, fără s ă - ţ i d a i seam a, căci lu p ţi în c ă stri­g ân d :

— U ra!.. în a in te !..L n c lip a aceea se a u d de afară

d in d ru m o arm o n ică frum oasă şl sunete de fluere şi de cim poaie.

— S u n t ce ila lţi cam araz i a î mei, ca re p leacă, sise scu lându-se tană* ru l rec ru t, cu o n e a ş te p ta tă veselia.

Ologul se scu lă şi el, sp r ijin it In m â n ă şi de logodnică. Ş i ap rin s la f a ţă cum era, cerea s ă fie dus până la uşe, de unde văzu a d u n a ţi gră­m a d ă to ţi tin e rii recru ţi, ca ra ple­cau la lup ta , şi le zise tn t r ’un stri­g ă t:

— C ălătorie b u n ă băeţi, călători« bună!

E i se în to a rse ră spre el, îi văzură p ic ioru l de lem n, în ţeleseră, şi îi răs­punseră to ţi în t r ’un glas:

— S ă tră ia sc ă so ld a ţii viteji!Ş i el le m u lţu m i p r in semne ctt

m an ile şi mişcând! capul, p en tru că n u m ai p u tea să vorbească.

— S ă tră ia sc ă so lda ţii viteji! mai s tr ig a ră în d ep ărtân d u -se tinerii re­cru ţi.

Ologui m a i fă c u o d a tă cu mâna şi cu capul, şi-apol trec ân d u n braţ pe d upă g â tu l copilei ce-1 sprijnea la stân g a , se în to arse c ă tre mama lui, ca re-l s ta în p a r te a cealaltă, şl c-u g lasul dulce şi d răg ăsto s zise:

— Oh, m am ă, crede-m ă, eu sunt m u lţu m it! Ş l-şi lă să capu l pe sâ­n u l ei.

O chii tu tu ro r celor d in prejur s# u m p lu ră de lacrim i. C ân ta rea ace­lora ca re plecaseră se p ierdea în de­p ă rta re , p a rc ă m urea p u ţin câte pu« ţ in d -a-lu n g u l d ru m u lu i spre oraş.

r(

I B M S A U D(Uimaxe £in p g . io>

o M î „ In to a rc e ţî-v ă fa a p o i ţ |•puneţi tatălui m eu ee*e ce at! Văzut şi aji auzit. Spunetii că ®u ttn m ai pot suporta ca ta ra noas-

x * * Rashid * i fa m ilia

S S d s raca *? * * * ' Eu j°« °Partida suprem a ca m oartea: »niza este victoria. Nu m ă voi re» tatoaroe fara să reuşesc“ . (Aces­t e a simt cuvintele ca re ]e aflăm W î ^ “ ^o n tro n g 9î Amin Ri- han-. Noua ne par prea frumoase fn îrru * fl exacte. Dar poate că vorhf> &e obişnueşte să se

f a-, !bn a m ai răm as , d«?ert 5i nu ai, tre-

omţ sa fíe doua Juni de viletrîi tura. Dar el vrea să facă să fíe uitat de Ibn Rashid care aflase de

R S Ä tl £ De * r

d a ta fiin d fo r ţa pe c a re o avea

m,p P UtCa c2Ma de« â t p P s u r i ? e: a ş te p tă dec i n e m işc a t reu şîu d sa se fac ă a sc u lta t d e cei cativa c re d in c io ş i c a re i-a u m ai m as N um ai c â n d crezu c ă in a ­m icul a u i ta t şi c ă « p ă ră s it m ă - u n ic rig u ro a se p re v e n tiv e p o m i

sp re oraş, m e n i n d m e re u noap ­tea şi a s c u n z â n d u -se z iu a . A ju n s Ia a d u r d e o ra ş u lu i c h e m ă oam e-

ï v n r £ Şm V° r b i a? a : •’A sculfflţi aţilor. Nu există putere decât^ J ^ ^ n e z e u . Dacă m âne n u veţi Prîmi ştiri despre mine. plecaţi iute. Aceasta va însem na că s u n ­tem morţi". Cu e ! nu luă decât îapfe oameni, lăsând restul la ordinele fratelui său Mohamed care îl urmase. Apoi porni in a- venliira cea mai extraordinară din toate aventurile la ca re era destinat.

Riyad, ca orice oraş arab, con- •rans sa se apere de loviturile beduinilor, este închis în bastioa­nele Sale_ ca o fortăreaţă. In trară în el fă ră să fie v ăzu t, c o n s titu e prm ea o în treprindere foa rte grea. Ibn^ şi cei şapte tovarăşi se aşezară lângă ziduri şî aşteptară ca noaptea să cadă şî orice sgo- mot să fîe stins. D upă aceea, cu »ju/torul umuî trunchiu lung de) palmier rezem at de zid, se apuca­ră să urce ridul. Astfel, pătrunseră la Rtyad. Strecurându-se 'Cfi um ­bre prin străzi, se duseră la o ca­sa care aparţinuse unui servitor «1 luî Saud şi bătură la poartă, spu­nând că sunt trim işi al G u v e rn a ­torului. Servitorul veni să deschi­dă şi recunoscând pe fiul vechiu- Sui stăpân, se puse im ediat la dis­poziţia lui cu întreaga familie. Urn află astfel că Guvernatorul ni? locuia în casa sa ci în fortul, care

era pKn de soldaţi. Urcându-se pe «coperiş, Ibn şl ai săi pătrunseră în casă. surprinxând pe servitori şî garnizoana Pe care ei i-au în­chis într’o cameră. Apoi, unul s’a dus să cheme pe Mohamed şi pe coal iţii ţi. Toată noaptea, cei trei zeci de disperaţi rămaseră aş­teptând ieşirea Guvernatorului ca­re* în cele din urmă apăru încon­jurat de optzeci de zbiri. Numă­rul era de partea acestora. Dar surpriza era de partea a tacantu- jui care ştîu să o speculeze foarte iscusit. Ibn lăsă să treacă Inami­cul apoi îl prinse de umeri şi lt ucise. A fost o bătălie rapidă, cum îi plăcea luî Ibn şî, după cum credea el, era şi câştigată. Crainicii crutreemră oraşul, a- nunţând răzbunarea Saudîfor şi reîntoarcerea tor pe tron. Presti­giul victoriei a dus întreaga tur­mă sub autoritatea vechiului păstor.

Cucerirea Riyafttluî nu însemna însă şî cucerirea întregului Ne- ged, după cum moartea guverna­torului nu însemna sfârşitul pu­terii Rashizilor. Ba nu a fost de­cât începutul unei lupte destinată să se tărăgănească până lo 1903.

Pe là jumătatea acestui an, după cucerirea a numeroase sa­te, a urmat întâlnirea între for­ţele luî Ibn şi acelea ale lui O- baid, văr al defunctului Rassid. Obaid căzu prizonier şî Arm­strong povesteşte astfel moartea sa de mâna lui Ibn, care ceru să-i fie adus înainte în laţurî.

— Iată, Obaid — spuse trăgân- du-şi spada — cei care a ucis pe unchiul meu Mohamed.

— Nu mă ucide! — strigă Q- baîd.

Nicio milă ! Voi face drep­tate şi tu vei plăti tributul crimei tale.

După aceea ÎI lovi pe fluerul piciorului. Rănitul se aplecă şi Ibn îl dădu o altă lovitură la gât. Obaid îşi pierdu simţurile şj Ibn „cu un gest sprinten şî eiastîc îl despică în două şî îi scoase inima patpitândă. Apoi sărută sabia în. sângerată, o curăţi şî o puse în teacă“ .

Im ediat după aceea a avut loc bătălia decisivă cu Ibn Rashid în persoană, m are şî curagios soldat. Aceasta a avut loc Ia M uhanna şi Rashid, deşi bătut a r fî pu tu t să scape. Dar m ândria sa de războinic arab îl îm piedică şî căzu în tr’o luptă corp la corp“ . Capuj său în ­fipt pe o p ră jină a fost purta t prin toate satele“ .

Pentru börbaf i i a v â n d piel 'ea sensibi lă

ji barba a sp ră , Tarr în se am n ă o

.adevărată bineface re . Usturimea

Lti asprimea încetează, p ie lea

*e vindecă repede, deve

rtfod moale şl f r a g e d ă . / // / / /

W f i o b se rv a a d o u a ( Æ .

*1 cv cS» vô bărbierifl

mal usar şl mai agre*

obil. Tor* deslnfectează

pielea tr» mod temeinic.

&TAS.SÉ

INSULELE din marea egee(U rm are dim pag. 7)

în c â t o în ce rca re de d eb arcare este im posibilă acolo, sa u oei p u ţin d e ­b a rc a rea arm eJor grele este îm pie­d icată . D eseori d in puncte dom i­n a n te se po t ţin e sub foc m a ri în ­tin d eri ale coastei. M ai ales în să trebuesc p ro te ja te in sta la ţiile po r­tuare , p e n tru c a să n u fie rea liza tă aproviz ionarea. Ou to a te acestea se

depozitează rez irve , ia r peşterile şi galeriile fac cu p u tin ţă ca aceste rezerve să fie apărare de orice a tac .

Şi M area Egee este o im p o rta n t^ p a r te a fro n tu lu i de ap ă ra re euro ­pean , fo a rte deosebiră de celelalte p ă r ţi ale acestu i fron t, d a r desá-¡ vâ rş ită şi p e rfec t a s ig u ra tă în formai necesară . ¡¡

D eşi, de sufe de ani, stelele sunt

obiectul feluritelor cercetări,

abia în anul 1920 s'a procedat

la prima măsurare a unui corp ceresc.

La <3 Decembrie 1920,

I

u c u r t A V I ef\\e hărăzită numai o a m e n i l o r s ă n ă t o ş i D e a c e e a , f iecare om trebue să ştie că rinichii şi uretrele sunt organe extrem d e sensib ile şi c ă din cân d în când e le trebuesc d es in fec tó te radical. D eci:

fa c e f i o cură cu

•HELMITOLO* v ftn tar* Im toate tow ociiW

n evul d e mijloc a u to r i tä re ora-* şului Frisinga din (talia au dai un ucaz în puterea căruia soţii beţi

care-şs foăîeau nevestele puteau fl pedepsifi în telul urmá io?.- erau udaţi în piafă publică până ia pieie căci iofi cefăfenii aveau dreptul să toarne o căldare d e apă pesfe capul lor. (

I N9 6 «

Iciun animai nu este a tât de la­com ca păianjenul- S’a făcut socoteală că această vietate

mănâncă la cele trei mese aie zilei o cantitate d e hrană ediivaieniă cu o: greutate d e 27 d e ori mai mare de- 'îSf greutatea proprie Bacă un om ca o greutate de 80 d e kilograme ar vrea să Imite p e păianjen, el at tre­bui să înghită la rnasa d e cîimirtesţa un berbec întreg, ia prênz doi vitei şl şase miei iar seara opi oi. petru scroafe ţi patru coşuri pline cu peşte. Ceeace nu fac« decât căpcăunii din poveşti.

LA 10 AHi Ş i-A U C IS ¡N L U PT Ă PRIM UL D U Ş M A N — A V E N T U R I E X T R A O R D IN A R E

■ « A M Ă N U N T E IN T E R E SA N T E DIN V IA T A A C E S T U I S U L T A N ÄII DEŞERTULUI

— C Â T E V A

nul acesta Ibn Saiid să rb ă ­toreşte nunta lai de au r c»răaboiuL Are şaizeci de ani

;• dar căsătoria cu Marte a aivut-o la |yârsta de zece ani. De atunci co- N>ilui a crescut şi a devenit bărbat, ba devenit rege şi este aproape bă- ptrâix, tot aş] continuă să ţie in tflnână puşca. Istoria sa este mi nu.

Familia Saud a pierdut tronul j-ia 1890 din cauza luptelor inte­s t in e . Ibn ar-Ralunaa, tatăl lui Ibn,

trebuit să se lupte cu cei şase ¡Èra# ai săi care ii tăgăduiau pule- tea şî din aceste lupte a profilat

rival străin. Il»u Rashid căruia -ă fost uşor să biruie pe ceî care

certau, să-i răstoarne şi feă-şi t istaureze stăpânirea lui la Ryad.¡.ÎPreotul Lammens, care cunoaşte pîoarte bine pe arab! spune : „Da- , - ,^că este un popor care şi-a făcut *tâa f .Lk» dine întru cât nu erau walia-

Vedere din palatul lui Ibn Saud la Medina

Uea__ deviză : duşmauui nostru est« ^Stăpânul nostru, acesta este pc>- iporul arab. El suportă autoritatea

biţi. Şî refuza. Atunci turcii care ţineau foarte mult la alianţa sa

îŞefului numai dacă acesta se im- 1)0  * au flu?rd? cu, (ţ>une cu prestigiul unei victorii“. ÎRll!îa,-îrf ^ aoo.eCTnd ei *n;lşî fíAcest adevăr de care s’a folosit Cl faca?d Sa ,fic, ,ofe*LÎbn Rashid pmtru a răsturna ne nta de Seicul oraşului wahabit si [svaud, a fosf de maire folos lui Ibn a,a*): d« dalta aceasta Ian ac­

ceptă.La Kuwayt in acest timp se

NSaud pentru a răsturna pe Ibn HRasliid“. De altfel nu numai po~'“x>rul arab se încliină stăpânuiui i uca ° complicată partidă înftre

avingător şî se revoltă contra stă- turci, englezi şi germani : oraş u- 'ânului învins, aceasta este ceva 11'*1 st nesănătos, situat în fundul in natura tuturor popoarelor. Golfului Pe-sic. Kuwayt, trebuia

i Fugită aşa dar în desert, a doua să devie punctul de sosire al căii •*2 după o răscoală nefericită con- ferate din Bagdad, legătura prîn- itra noului suveran. Familia Saud cipală a expansionizmuluî german iH dus timp de luni de zile o exi- SD e Orient. Seicul, care se nu. pfctentă foarte grea şi periculoasă mea Mubarak, işî dădea seama ((din cauza emisarilor lui Rashid că, dacă proiectul de cale ferată ar Hcari îi urmăreau şi tot în deşert fi trecut prin port, puterea lui ; {micul Ibn care, împreună cu fra. personală a i fi fost grav aimenin- {Aele său Mohamed, a fugit legat ia*ă. Aşa dar se pregătea să se o- ;ÎPe spatele unei cămile, a tras prj- riènteze spre amiciţia cu Anglia, ¡taul său foc de armă coitra duş- nutrind duşmănie fetă de Germa- Imanului si nu greşi ţinta. Tatăi nia şi Turcia. Aceasta din urmă /Bău. uimit, - căzu cu capul la pă- era aceea care prin Muibarak, £i- ¡¡mânt pen tiu a mulţumi luî Allah, nanţa pe Abd ar-Rahman, încre- |«pu.nând mângâiat : „Aoetst băiat zându-se îq viitorul său sprijin, pnă va răzbuna“. Atunci Turcia Dar când se văzu că nici Seicul, [Imita pe englezi In jocul său a- RÎci detronatul suveran nu înţe'Ile. r^ab : practica acelui „divide et «eau să meargă alături de ea, sus-’ ►Impera“ era aplicată de guverna- pendă subvenţia. De acum familia j$orii numiţi de Constantînopol în lui Ibn nía nevoită să trăiască în- ►,¡peninsulă, sprijinind pe cei slabi tr’o locuinţă de trei camere cu a- paşa încât cei puternici să nu de- coperişui de frunze şî aici a txe-

,fívie prea Uri. Acum, Rasthîd efa huit. să crească Ibn Saud, şi puţin i în;>i puternic decât Saud. Guver- câte putîn. să fie stăpânit*de ura I îtalorul din Kuwayt oferi acestora pe caa'e tatâl său o nutrea contra : din urmă generoasa dar nu dez- usurpalorilor regatului său. La ! Interes arfă ospitalitate. El a încer- cincisprezece ani s ’a căsătorit, iar ,jca să adăposească pe suveranii/ ceredionia a fost finanţată de nisfe (deposedat, promiţându-i o pensie negustori bosatî. fapt care umili Si ajutoare militare pentru reçu- profund De însurăţel. Ibn pândea ceri rea regatului său. Dar Ibn ar- nerăbdăor ocaziunea de a putea

[îlahman era mândru, patriot şî fanatic : El nu iubea pe turci

îi păru că moartea usurpartoruiui Han Rashid indicase momentul. Singur, călare pe o cămilîî, pomi alunei spre Neged pentru a răS- cula poporul. Era o întreprindere nebiipă aceea de a revolla o iară cu o singură puşcă, on apucă dru­mul deşertului, dar murîndu-î că­mila, rămase pe jos. Abătut, se întoarce la Kuwayt unde s’a râs mult de el. Aceasta l-a făcut însă să jure încă odată că trebue să se răzbune. Intre timp, tureîî plic­tisiţi de jocuj întortochîat al lui Mubarak, se hotărîră să scape de el, aţâţând contra lui armata lui Rashid, noul rege al Negelului. La rândul lor englezii se hotărîră să sprijine pe Mubarak, finanţân- du-i o expediţie. Rashid a fost în­să maî iute. El aia cu pe adversar înainte ca acesta să aibe timp să strângă forţele sale, îl bătu si 11 urmări până la Kuwayt. Avea partida în mână da ă englezii nu •îi opreau în momentul încheierii.

spus sä se retragă şî Itashffl ascrldă. Lu Iba Saud îl păru că « sunat drn nou gla»aT sau. Gem lot Mubarak treizeci de oameni fâ

. treizeci do căm ila promiţând că îl va desculţa d* rivaL MubaraW JMi-1 crezu, dar se gândi că, pen* tru treizeci de oameni çi tielzed de cămile făetv să încerce. i>i Ibn porni noaptea spre noua a* vântură cana părta tuturor tot aşa de absurdă ea şi cea preced eadăj

Ibn avea atunci şaisprezece ani, Era înalt şi bine făcut, foarte re* /is lent la orice oboseală- Ros da ambiţie, sus$înutt de un cuTal fără limite ei învăţase uruite din încercarea preced enjt de cucerîro nereuşită. Invăţasg, mai ales, nu puterea procură succesul ît* dos er t, ci succesul procură pute* rea. El nu avea decât un puma da oameni. Trebuia să-i imnul* ţească. De aceea nu ţintî îmediali spre Rîyad, ci se apucă să facă incursiuni în împrejurimi. După fiecare victorie numărul soldaţi­lor săi creştea: beduinii aâcrgau după şeful norocos care dădea garanţii de reuşită în întreprin­deri, Dar, după alte tfei încer­cări de lovituri consecutive care nu au reuşit, se pomeni doar cu cincizeci de oameni in infernul deşertului. Aproape toţi îl părăsi­ră, nu avea de mâncare şi de băut, cartuşele se împuţinau, că­milele liâncezeau. Dela Kuwayt sosiră câţiva trimişi ai bătrânului Ibnar-Ratiman şi ai lui Mubarak care îi rugau să părăsească a- ventura şî să se întoarcă. Hm ezita : dezertările din labăra sa sporeau. Dar poate că amintirea râsetelor cu care a fost primit la prima întoarcere a sa la Kuwayt, îl determina să spună celor tri-

(Continuare ín pao. 15)

să între în tara în care tatăl său a fost suveranul foarte temut şi

I M A G I N I D I NO ş c o a l ă d i n A r a b i a