2012-2013 Povestile Cangurului Cls VII-VIII

25
Poveºtile Cangurului – clasele VII-VIII 27 Peste ocean – fragmente – de Jean Bart În biroul Nord-Lloydului German din Bremen La o încruciºare de strãzi mã opresc în faþa unui palat impunãtor, cu un turn mãreþ de catedralã. De la intrare simt un miros puternic de cauciuc. Tãlpile ghetelor se îngroapã adânc în stratul elastic al unui covor de gumã gros de-o palmã, lucrat în careuri albe ºi negre ca faþa unei mese de ºah. Uºile, de asemenea capitonate în gumã, sting orice zgomot din salã. Toþi vorbesc în ºoaptã. Pluteºte o liniºte solemnã ºi rece. Am impresia cã intru într-o bisericã. E dimineaþã. Lume puþinã. Dupã un fel de tejghea de lemn de mahon, câþiva funcþionari tineri aºteaptã în picioare gata sã serveascã publicul cosmopolit. Nemþiºori blonzi, raºi, spilcuiþi, cu niºte capete de pãpuºi de porþelan, întind planuri de vapoare pe care le studiazã cu mare atenþie câteva englezoaice drepte, þepene, în pelerine subþiri ºi lungi ca niºte tocuri de umbrele. Aceste Miss îºi aleg cabine pe vasele ce trebuie sã le treacã de pe continentul nostru dincolo, peste ocean. Arãt scrisoarea cu care eram înarmat din þarã. Mi se rãspunde cã, fiind un caz excepþional, numai directorul de la secþia B. s-ar putea pronunþa. De dupã un birou catedrã, directorul mã priveºte grav ºi pãtrun- zãtor, mãsurându-mã printr-o pereche de ochelari rotunzi, enormi. Dupã ce sfârºi de citit adresa Serviciului Maritim Român, în care se arãta cã sunt delegat al acestui serviciu la Congresul de navigaþie din Philadelphia, directorul îºi descreþi fruntea ºi încercã sã schiþeze un binevoitor zâmbet pe sub mustaþa lui roºcatã, þepoasã. Vorzüglische Gesellschaft – excelentã companie de navigaþie. Avem convenþie cu dumneavoastrã pentru pacheboturile române de pe linia Constanþa-Egipt. Puteþi pleca peste trei zile cu Kaiser Wilhelm II. Aveþi o cabinã la clasa întâi pe punte. 1. Clãdirea în care intrã personajul- narator este comparatã cu …... . A) un palat impunãtor, holul unui hotel, un turn de catedralã B) un altar de catedralã, o bisericã, un palat impunãtor C) un turn de catedralã, o fortãreaþã, o bisericã D) o bisericã, un turn de catedralã, un palat impunãtor E) un palat impunãtor, o bisericã, un turn de control 2. Cu ce se ocupã personajul-narator? A) Este curier al Serviciului Maritim Român. B) Verificã pacheboturile române de pe linia Constanþa-Egipt. C) Este delegat al Serviciului Maritim Român. D) Este directorul Serviciului Maritim Român. E) Este funcþionar la compania Norddeut- scher Lloyd. Citeºte textul cu atenþie! Dacã nu termini lectura sau nu rãspunzi la toate întrebãrile, nu te descuraja. Acesta este un text destul de dificil. Te felicitãm chiar ºi dacã parcurgi textul numai parþial. Succes! Subiectele de la 1 la 10 valoreazã câte 3 puncte, cele de la 11 la 40 câte 4 puncte, iar cele de la 41 la 50 câte 5 puncte. Se acordã 40 de puncte din oficiu. Trebuie sã rãspunzi la maximum 40 de întrebãri, dar nu mai mult de 5 întrebãri de 5 puncte. În caz contrar se puncteazã, în ordine descrescãtoare, maximum 5 întrebãri de 5 puncte ºi maximum 40 de întrebãri în total. Exemplu: Dacã rãspunzi la urmãtoarele 44 de întrebãri: 1, 2, 4, 6, 8, 9, 10, 11,..., 39, 40, 41, 44, 45, 46, 47, 48, 50, se vor puncta toate rãspunsurile cu excepþia celor de la întrebãrile 1, 2, 41 ºi 44. Fiecare întrebare are un singur rãspuns corect. Orice rãspuns greºit scade punctajul concurentului cu un sfert din valoarea întrebãrii. Subiectele la care nu se indicã niciun rãspuns sau se indicã 2, 3 sau 5 rãspunsuri nu se puncteazã. Dacã vrei sã anulezi rãspunsul la o întrebare, bifeazã încã un rãspuns. Dacã intenþionezi sã schimbi un rãspuns deja bifat, bifeazã toate celelalte rãspunsuri în afara celui pe care l-ai ales în final. Când bifezi opþiunea sigur (S), obþii încã un punct dacã rãspunsul indicat este corect sau pierzi încã douã puncte, dacã ai greºit. Întrebãrile finale I, II, III nu influenþeazã punctajul ºi au ca scop mãsurarea gradului de interes pentru concurs. Pentru a vizualiza, pe Internet, analiza în detaliu a lucrãrii tale, completeazã parola pe foaia de rãspuns. Dupã ce vor fi afiºate rezultatele concursului, vei gãsi pe www.cangurul.ro analiza rãspunsurilor tale. CLASELE VII-VIII CLASELE VII-VIII CLASELE VII-VIII CLASELE VII-VIII CLASELE VII-VIII

description

Cangur lingvist

Transcript of 2012-2013 Povestile Cangurului Cls VII-VIII

Page 1: 2012-2013 Povestile Cangurului Cls VII-VIII

Pov

eºtil

e C

angu

rulu

i – c

lase

le V

II-V

III

27

Peste ocean– fragmente –

de Jean Bart

În biroul Nord-Lloydului German din BremenLa o încruciºare de strãzi mã opresc în faþa unui palat impunãtor,

cu un turn mãreþ de catedralã. De la intrare simt un miros puternicde cauciuc. Tãlpile ghetelor se îngroapã adânc în stratul elastic alunui covor de gumã gros de-o palmã, lucrat în careuri albe ºi negreca faþa unei mese de ºah. Uºile, de asemenea capitonate în gumã,sting orice zgomot din salã. Toþi vorbesc în ºoaptã.

Pluteºte o liniºte solemnã ºi rece. Am impresia cã intru într-o bisericã.E dimineaþã. Lume puþinã. Dupã un fel de tejghea de lemn de

mahon, câþiva funcþionari tineri aºteaptã în picioare gata sã serveascãpublicul cosmopolit.

Nemþiºori blonzi, raºi, spilcuiþi, cu niºte capete de pãpuºi deporþelan, întind planuri de vapoare pe care le studiazã cu mare atenþiecâteva englezoaice drepte, þepene, în pelerine subþiri ºi lungi caniºte tocuri de umbrele. Aceste Miss îºi aleg cabine pe vasele cetrebuie sã le treacã de pe continentul nostru dincolo, peste ocean.

Arãt scrisoarea cu care eram înarmat din þarã. Mi se rãspundecã, fiind un caz excepþional, numai directorul de la secþia B. s-arputea pronunþa.

De dupã un birou catedrã, directorul mã priveºte grav ºi pãtrun-zãtor, mãsurându-mã printr-o pereche de ochelari rotunzi, enormi.

Dupã ce sfârºi de citit adresa Serviciului Maritim Român, încare se arãta cã sunt delegat al acestui serviciu la Congresul denavigaþie din Philadelphia, directorul îºi descreþi fruntea ºi încercãsã schiþeze un binevoitor zâmbet pe sub mustaþa lui roºcatã, þepoasã.

— Vorzüglische Gesellschaft – excelentã companie denavigaþie. Avem convenþie cu dumneavoastrã pentru pacheboturileromâne de pe linia Constanþa-Egipt. Puteþi pleca peste trei zile cuKaiser Wilhelm II. Aveþi o cabinã la clasa întâi pe punte.

1. Clãdirea în care intrã personajul-narator este comparatã cu …... .A) un palat impunãtor, holul unui hotel,un turn de catedralãB) un altar de catedralã, o bisericã, unpalat impunãtorC) un turn de catedralã, o fortãreaþã, obisericãD) o bisericã, un turn de catedralã, unpalat impunãtorE) un palat impunãtor, o bisericã, un turnde control

2. Cu ce se ocupã personajul-narator?A) Este curier al Serviciului MaritimRomân.B) Verificã pacheboturile române de pelinia Constanþa-Egipt.C) Este delegat al Serviciului MaritimRomân.D) Este directorul Serviciului MaritimRomân.E) Este funcþionar la compania Norddeut-scher Lloyd.

Citeºte textul cu atenþie! Dacã nu termini lectura sau nu rãspunzi la toate întrebãrile, nu te descuraja. Acesta esteun text destul de dificil. Te felicitãm chiar ºi dacã parcurgi textul numai parþial. Succes!

Subiectele de la 1 la 10 valoreazã câte 3 puncte, cele de la 11 la 40 câte 4 puncte, iar cele de la 41 la 50 câte5 puncte. Se acordã 40 de puncte din oficiu.

Trebuie sã rãspunzi la maximum 40 de întrebãri, dar nu mai mult de 5 întrebãri de 5 puncte. În cazcontrar se puncteazã, în ordine descrescãtoare, maximum 5 întrebãri de 5 puncte ºi maximum 40 de întrebãriîn total.

Exemplu: Dacã rãspunzi la urmãtoarele 44 de întrebãri: 1, 2, 4, 6, 8, 9, 10, 11,..., 39, 40, 41, 44, 45, 46,47, 48, 50, se vor puncta toate rãspunsurile cu excepþia celor de la întrebãrile 1, 2, 41 ºi 44.

Fiecare întrebare are un singur rãspuns corect. Orice rãspuns greºit scade punctajul concurentului cuun sfert din valoarea întrebãrii. Subiectele la care nu se indicã niciun rãspuns sau se indicã 2, 3 sau 5 rãspunsurinu se puncteazã. Dacã vrei sã anulezi rãspunsul la o întrebare, bifeazã încã un rãspuns. Dacã intenþionezi sãschimbi un rãspuns deja bifat, bifeazã toate celelalte rãspunsuri în afara celui pe care l-ai ales în final.

Când bifezi opþiunea sigur (S), obþii încã un punct dacã rãspunsul indicat este corect sau pierzi încãdouã puncte, dacã ai greºit.

Întrebãrile finale I, II, III nu influenþeazã punctajul ºi au ca scop mãsurarea gradului de interes pentru concurs. Pentru a vizualiza, pe Internet, analiza în detaliu a lucrãrii tale, completeazã parola pe foaia de rãspuns. Dupã ce

vor fi afiºate rezultatele concursului, vei gãsi pe www.cangurul.ro analiza rãspunsurilor tale.

CLASELE VII-VIIICLASELE VII-VIIICLASELE VII-VIIICLASELE VII-VIIICLASELE VII-VIII

Page 2: 2012-2013 Povestile Cangurului Cls VII-VIII

Pov

eºtil

e C

angu

rulu

i – c

lase

le V

II-V

III

28

În timpul cât aºtept întocmirea actelor de cãlãtorie, îngropat într-unfotoliu monumental, observ cuprinsul biroului companiei NorddeutscherLlyod. Mobilã grea de mahon îmbrãcatã în piele de marochin ºi catifeamoale. Sticlã groasã, lemn lustruit, bronz aurit – toate sclipesc decurãþenie. Peste tot bogãþie! Un fel de eleganþã severã, rece... Pe tãbliþelede alamã, prinse în uºile ce dau în celelalte birouri, citesc nume decontinente, þãri, porturi ºi colonii depãrtate: Africa, Sud-America,Bremen-Ostasian, Austral-Japan, Singapore-Noua-Guinee.

În mijlocul sãlii, pe un postament masiv, este aºezat un mare globterestru, încondeiat în reþele de linii colorate, întretãindu-se ca o pânzãde pãianjen, þesutã cu mãiestrie pe toatã întinderea de apã a planetei.Din loc în loc sunt þintuite un fel de vaporaºe, ca niºte jucãrii de copii.ªi o sumã de bolduri cu steguleþe felurite însemneazã pe glob linii denavigaþie ºi porturi de oprire. Toate liniile colorate, plecând dintr-unsingur punct, ocolesc globul ºi se întâlnesc strângându-se ca într-unghem tot în acelaºi punct de unde au plecat.

Bremen e portul de plecare ºi întoarcere în traficul maritim mondialcucerit de Nord Lloydul German – inima care pompeazã în toatã aceastãreþea de artere ca într-un imens sistem de circulaþie, nutrind þesãturileorganismului pãmântesc. […] Lângã mine stã un englez, tãcut, adâncitîn cercetarea unui voluminos Lloyd’s Register, comparând coloanelecu numele construcþiilor navale germane ºi engleze. [...]

Îmbarcarea pe „Kaiser-Wilhelm“ ºi plecarea din KaiserhavenTransatlanticul Kaiser Wilhelm II e ancorat în Bremerhaven.

Jumãtate de ceas cu trenul din oraº. Cãlãtorii de clasa a treia, emigranþii,se îmbarcã cu o zi mai înainte. Cei de clasa a doua, dimineaþa; iar cei declasa întâi, la amiazã.

Ca orice român deprins cu greutãþile drumului, îmi fac planul sãplec cu trenul de dimineaþã, deºi aveam biletul pentru clasa întâi.

Trenul, gata, bufnea ºi gâfâia în faþa peronului. Lumea forfotea îngarã. Un neamþ monumental ca o statuie de bronz, cu o barbã arãmie,având o manta pânã în pãmânt ºi o ºapcã galonatã, mã opreºte la uºã.

— Verboten! Nu-i trenul dumneavoastrã. Aveþi bilet la clasa întâi.— Bine, dar eu vreau sã plec cu a doua.— Nicht erlaubt!ªi, cu un gest calm dar hotãrât, mã opreºte, apãsându-mã pe umãr cu

o mânã grea, care iese enormã din mâneca încercuitã cu galoane late.Resemnat privesc la trenul care pleacã încãrcat. Ce bine era dacã

puteam ºi eu pleca mai de dimineaþã! Aveam vreme sã-mi caut bagajelepe care le predasem cu o zi mai înainte. Cu toatã regula lor nemþeascã,mã gândeam cu grijã: Adicã nu se poate întâmpla sã se încurce lucrurileatâtor mii de cãlãtori?

La ora hotãrâtã pornesc cu ultimul transport. Catargele vaselorîncep a se zãri. Colosul Kaiser Wilhelm II, acostat la chei în bazinulKaiserhaven, aºteaptã gata de plecare, gâlgâind rotocoale de fumcenuºiu pe gurile celor patru coºuri uriaºe, înãlþate ca patru turnuri negre.

Trenul se opreºte brusc, din toatã viteza, drept în faþa scãriivaporului. Fanfara de la bord izbucneºte deodatã, triumfal, cu imnulimperial german.

Afarã, tot personalul ne primeºte cu pompã, la front ca la paradã.Defilãm prin faþa lor. Comandantul, secunzii, ofiþerii, mecanicii,doctorii, telegrafiºtii, piloþii ºi un batalion aliniat de chelneri – toþilustruiþi, strãlucitori în haine albastre, cu nasturi auriþi, cu semne dis-tinctive brodate pe gulere ºi la mâneci.

3. Numele vaporului cu care va cãlã-tori personajul-narator este ... .A) BremerhavenB) KaiserhavenC) RatskellerD) Nord Lloydul GermanE) Kaiser Wilhelm II

4. Aºteptând eliberarea actelor, aten-þia personajului-narator este atrasã înmijlocul încãperii de ... .A) fotoliul monumentalB) mobila de mahonC) globul pãmântescD) tablourile cu vapoareE) ceasul vechi

5. De ce nu i se permite personaju-lui-narator plecarea cu trenul de di-mineaþã?A) κi pierduse biletul.B) Rãtãcise bagajele.C) Avea bilet de clasa a doua.D) Trenul lui pleca dupã-amiazã.E) Se anulase plecarea trenului dedimineaþã.

6. Primirea cãlãtorilor pe vapor de cã-tre personalul german impresionea-zã prin ... .A) solemnitatea paradeiB) agitaþia personaluluiC) disciplina mulþimiiD) prezenþa Kaiser-uluiE) liniºtea înserãrii

Page 3: 2012-2013 Povestile Cangurului Cls VII-VIII

Pov

eºtil

e C

angu

rulu

i – c

lase

le V

II-V

III

29

Cãlãtorii asurziþi de zgomot, aiuriþi de ceremonia neaºteptatã, calcãpe scãri cu paºi nesiguri, sprijiniþi, încurajaþi cu politeþe de chelneriianume dresaþi pentru primirea ºi conducerea în cabine a cãlãtorilor declasa întâi. Unul se repede sã-mi ia pelerina, altul bastonul, încercândsã mã poarte cu delicateþe de subþiori pe scarã. Trebuie sã mã lupt ca sãscap din mâinile lor, încredinþându-i cã n-am nevoie, cã prin meseriamea sunt obiºnuit sã mã sui pe scãri de frânghie.

Pe punte, un bãtrân burghez întreabã discret pe chelnerul care-l conduce:— Mã rog, cine a venit cu trenul nostru? Pleacã cineva mare? E

vreun prinþ, de se face aºa paradã?Chelnerul, surâzând, face o reverenþã:— Aºa primim noi întotdeauna la bord pe pasagerii de clasa întâi.Mie, nu ºtiu de ce, toatã solemnitatea asta mi-a amintit timpurile

copilãriei, când admiram cu gura cãscatã frontul personalului de serviciual circului care, în livrele galonate, în zgomotul fanfarei, se înºira laintrarea în arenã fãcând gardã simpaticului director Cezar Sidolli.

Prin labirintul din pântecele colosului nimeresc în sfârºit cabinamea cu numãrul 300. Mã liniºtesc.

Bagajele mele erau acolo, aºezate în regulã, ºnuruite, etichetate.Ies afarã, la aer. Puntea tremurã sub tãlpile picioarelor, în trepidaþiilecadenþate ale maºinii ce forfoteºte înãbuºit întregul vapor. Uriaºul or-ganism metalic vibreazã tot cuprins parcã ºi el de emoþia mulþimii, carese agitã pe punte în ultimul moment al dezlipirii vasului de pãmânt.Când ºi sacii de poºtã, legãnaþi într-o plasã de frânghie, se lasã sprefundul întunecat al vasului, sirena începe sã mugeascã prelung, asurzitor.

„Mola! Schela afarã!“Pe chei, o mare de capete. Batistele, pãlãriile, umbrelele fluturã în

aer. Un zgomot confuz, o larmã infernalã. Gesturi, strigãte, izbucniride plâns, chiote ºi râsete se amestecã în acelaºi timp pe vas ºi pe uscat.Mulþimea se rupe în douã: douã lumi care se despart printr-o fâºie deapã din ce în ce mai latã.

Pe când se ridica schela, vãd pe punte o femeie tânãrã zbãtându-seîn braþele vânjoase ale marinarilor. Cu pãlãria cãzutã pe-o parte, cupãrul în vânt, se lupta sã scape þipând cu disperare. La celãlalt capãt alschelei, pe chei, un tânãr se frãmânta croindu-ºi drumul prin mulþime,cu strigãte furioase, gata sã se arunce în apã.

Braþe din mulþime îl reþineau, pe când schela rigidã se înãlþa parcãsingurã, încet, nepãsãtoare, tãind orice legãturã cu uscatul.

De deasupra capetelor noastre, de pe puntea de comandã, rãsunão voce tunãtoare: Nicht erlaubt!

Pe când doctorul de la bord o transporta pe femeia apucatã de ocrizã de nervi, vecinul meu, un neamþ gras cu figura surâzãtoare, îmilãmureºte cazul: O tânãrã pereche italianã, cãsãtoriþi de-o sãptãmânã,merge la New-York. El a ieºit din vapor sã cumpere gazete. În timpulacesta a început manevra de plecare.

— Ei, acum ce-i de fãcut?— El rãmâne în Europa ºi tânãra lui jumãtate trece dincolo în

America. Pãcat! Le-a stricat luna de miere! – sfârºeºte vecinul meuzâmbind pe sub mustaþã.

De sus privim la cele patru remorchere, ca niºte jucãrii, care tragsã ajute la manevra vasului-colos. Lanþul ancorei scrâºneºte. Întregulcorp icneºte sãltând masa greoaie a ancorei.

Lângã mine doi francezi privesc cu atenþie. Cel mai bãtrânizbucneºte furios:

7. Structura labirintul din pântecelecolosului se referã la ... .A) adâncul mãriiB) culoarele cãtre cabineC) un monument contorsionatD) un loc de joacãE) restaurantul imens

8. Stabileºte succesiunea întâmplãrilorde pânã acum:1. Cãutarea cabinei.2. Întocmirea actelor de cãlãtorie.3. Cãlãtoria cu trenul.4. Îmbarcarea pe vas.5. Gãsirea bagajelor.A) 1, 3, 4, 5, 2B) 2, 4, 3, 5, 1C) 2, 3, 4, 1, 5D) 1, 4, 5, 2, 3E) 2, 3, 5, 4, 1

9. Care este evenimentul de senzaþiedin momentul plecãrii observat decãtre cei prezenþi?A) ridicarea scheleiB) despãrþirea marinarilor de rudeC) despãrþirea cuplului de italieniD) pierderea bagajelor unei pasagerebelgieneE) lovirea navei de o stâncã

10. În drumul spre America, vaporultraverseazã oceanul dinspre:A) Nord spre Sud-EstB) Sud spre Nord-EstC) Vest spre EstD) Est spre VestE) Vest spre Sud-Est

Page 4: 2012-2013 Povestile Cangurului Cls VII-VIII

Pov

eºtil

e C

angu

rulu

i – c

lase

le V

II-V

III

30

— Poftim! iatã ce înseamnã sã creascã tonajul la nesfârºit. N-avenit vremea sã se opreascã odatã la un anumit tip de vas. Din cauzaacestor monºtri trebuie sã transformãm porturile. Nu vezi cã nu maiîncap! Trebuie sã-l miºte cu remorchere. Singur nu-i capabil sãmanevreze în port.

De sus, de pe comandã, un zbârnãit ascuþit de sonerie rãsunã –telegraful de la maºinã se pusese în miºcare. [...]

Alunecãm domol de-a lungul malurilor joase, tapetate în covoarede verdeaþã. Dezlipiþi de vechiul continent plutim în larg. În urmanoastrã, prin ceaþa plumburie ce împânzeºte orizontul, abia se maischiþeazã conturul ºters în zare – umbra bãtrânei Europe.

În largPuntea are aspectul unei terase de sanatoriu maritim. În aerul curat,

din mijlocul oceanului, îmbibat de sare ºi ozon, stau sute de pasagericulcaþi pe scaune lungi. Zac aºa, picurând de somn, cu reviste ºi cãrþinetãiate, amorþiþi ca ºerpii boa dupã o masã copioasã.

Cantitatea de alimente consumatã pe transatlanticele germaneîntrece orice închipuire. Bogãþia, rafinamentul ºi preocuparea pentruhranã ajunge sã-þi facã silã de mâncare. Nici în pauzele dintre celecinci mese obiºnuite pe zi nu scapi. Abia te întinzi greoi, gâfâind pepunte, ºi tãvile încep sã defileze cu sandviºuri, bulion, ceaiuri ºi cafelela discreþie. E drept, însã cã pentru foarte mulþi pasageri mâncarea esingura distracþie care rupe monotonia vieþii la bord.

Pe vechile vapoare, din cauza spaþiului restrâns, mesele se aºezaula fel, dupã tradiþie, în sensul lungimii vasului. Fiecare pasager îºi lualocul la rând. Cãpitanul – în capul mesei, având de o parte ºi de altapersoanele marcante care se gãseau la bord. La marile pacheboturitransatlantice, totul e sacrificat sãlii de mâncare. Nu mai ai impresia cãte afli pe un vapor, ci într-o salã somptuoasã cu galerii ºi sculpturi.Mese mici de patru ºi ºase persoane. Chelneri galonaþi ºi stilaþi servindcu atenþia concentratã ca sã-þi ghiceascã gândul din ochi. Flori pestetot. Lumina cade de sus printr-o imensã cupolã de sticle colorate.

Un domn foarte grav, instalat la un birou, dupã ce mediteazã multºi încruntat în faþa planului sãlii de mâncare, ca un general de stat-major în faþa hãrþii de rãzboi, repartizeazã în chip savant locurile lamese dupã naþionalitãþi, profesiuni ºi ranguri sociale.

Am cãzut într-un grup latin: doi ingineri spanioli, un profesor bel-gian, un bãtrân doctor italian cu fiul sãu – un tânãr oacheº, elegant ºivolubil, care din prima zi a reuºit sã cunoascã toatã lumea de pe vapor.

Rãsfoiesc broºura ce ni s-a împãrþit gratuit: Passagierliste. Pe coper-ta, lucratã cu îngrijire, în culori, e veºnicul portret al Kaizerului cu mustaþazburlitã ºi semeaþã. Numele cãpitanului ºi al ofiþerilor, medicii, oberma-ºinistul, zalmaister, proviantmaister, obersteward, oberkoh, gepäkmaisterºi tot aºa mai departe întregul stat-major al bordului...

Urmeazã numele cãlãtorilor de clasa întâi ºi a doua; despre cei declasa a treia, mulþimea emigranþilor care au îmbogãþit companiilede navigaþie, nu se scrie nimic. Toate informaþiile asupra vieþii la bordse gãsesc trecute aici: masã, bagaje, telegrame, baie, gimnasticã,bibliotecã, laborator de frumuseþe, farmacie, þigãri, bãrbier, croitor –tot confortul unui oraº civilizat care pluteºte pe ocean.

Timpul e bun. Pe puntea de sus, lumea foieºte ca pe unul din marilebulevarde. Femei elegante se plimbã arãtându-ºi toaletele bogate.Voalurile ºi muselinele fluturã în bãtaia vântului ca niºte steagurimulticolore. Observ o picantã americanã care îºi schimbã patru cos-tume pe zi.

12. Enunþul scris îngroºat în text evi-denþiazã ... .A) dispreþul faþã de sãrãcia emigran-þilorB) compasiunea faþã de cei nevoiþi sãemigrezeC) admiraþia faþã de echipajul politicosD) bucuria cã emigranþii au fost pri-miþi în AmericaE) generozitatea donaþiilor cu careemigranþii au susþinut compania denavigaþie

13. Care este sensul cuvântului pican-tã din enunþul „Observ o picantã ame-ricanã“?A) iuteB) usturãtoareC) cunoscutãD) atrãgãtoareE) anostã

11. Gãseºte afirmaþia falsã.A) Pasagerii stau pe punte culcaþi pescaune lungi.B) Mâncarea la bordul vasului estedin abundenþã.C) Pe transatlantice sala de mese estesomptuoasã.D) Personajul-narator repartizeazã lo-curile la mese.E) Personajul-narator rãsfoieºte Pa-ssagierliste.

Page 5: 2012-2013 Povestile Cangurului Cls VII-VIII

Pov

eºtil

e C

angu

rulu

i – c

lase

le V

II-V

III

31

Copiii zgomotoºi, deºi au salonul lor special, se zbenguie în liber-tate pe punte ca pe aleea unui parc. O englezoaicã uscatã doarme cugura cãscatã, cu ochelarii pe nas ºi cu Biblia cãzutã pe genunchi. Seformeazã un complot. Un drãcuºor de fatã apare cu un Kodak ºi scoateo fotografie.

Persoanele care în prima zi se spioneazã, pipãindu-se cu ochii, seapropie formându-se în grupuri. O atmosferã de caldã familiaritate sestabileºte dupã o zi de drum.

Rar se poate întâlni, strânse la un loc, o mai mare varietate detipuri. Sunt exemplare din toate þãrile ºi din toate pãturile sociale. Cecâmp de studii pentru antropologi ºi fizionomiºti e puntea unui transat-lantic! Ce bogatã colecþie de tipuri se poate face pentru comparaþii,interpretãri ºi clasãri! Nu ºtiu de ce, de multe ori stau ºi privesc asemeneaadunãri de felurite soiuri de oameni, strânºi din diferite pãrþi ale lumii,varietãþi de viþe omeneºti, fãrã sã vreau mã gândesc la teoriile rãspânditeasupra încâlcitei chestiuni a raselor, asupra luptei dintre blonzi ºi bruniºi asupra tendinþei de a absorbi istoria umanã în istoria naturalã. [...]

Nu se poate nega cã popoarele cu aproape aceeaºi civilizaþie tinda se asemãna din ce în ce mai mult sub raportul aceloraºi idei, credinþeºi instituþii care se rãspândesc continuu în lumea întreagã. Amestecul,încruciºarea ºi uºurinþa legãturilor tind a generaliza pretutindenea unsingur ºi acelaºi tip de om.

În fiecare zi, la orã fixã, apãrea proaspãt, de sub teascurile tipogra-fiei bordului, Ziarul Oceanului, cu ultimele ºtiri din lumea întreagã.Gazeta era cititã cu o nespusã lãcomie. Toþi se minunau, cãci prea puþinierau cei care îºi dãdeau seama cã gazeta era fãcutã de mult, din port, ºinu avea liberã decât o coloanã, care se completa pe bord cu telegrameleprimite prin undele hertziene ale telegrafiei fãrã fir.

În fiecare zi un ofiþer, însoþit de un marinar, trecea pe punte de laun grup la altul ºi instruia cãlãtorii cum sã se serveascã de centura desalvare în caz de naufragiu.

— Slabã speranþã – ne spune râzând un cãpitan italian de marinã,venit în grupul nostru.

— Lãcomia ºi setea de reclamã a unor companii de navigaþie suntgroaznice ºi criminale. Atrag cãlãtorii cu luxul ºi viteza, dar nu facnimic pentru siguranþa vieþilor omeneºti. Vã amintiþi de naufragiulTitanicului? Ancheta a stabilit pe deplin cã, fiind în prima cursã, a luatun drum mai scurt navigând mai sus decât trebuia. A riscat trecând înregiunea sloiurilor. Lovindu-se de un munte de gheaþã plutitor care i-aspintecat fundul, transatlanticul s-a înecat. Comandantul a fost achitat,cãci avea la bord pe unul din directorii companiei, care i-a cerut sã iadrumul cel mai scurt, deºi mai periculos, numai sã poatã trâmbiþa înlume cã a fãcut traversarea oceanului în timp mai redus decât toatecelelalte transatlantice.

Cu învoirea comandantului am plecat trei inºi sã facem vizitaîntregului vapor – doi ofiþeri de marinã ºi un inginer naval. Pentru înconjurulpunþilor trebuie sã faci o plimbare de vreo jumãtate de kilometru. Puntea eatât de latã încât se poate aºeza o linie de tramvai, rãmânând loc pentrutrotuare ºi vehicule. Coºurile sunt aºa de largi încât un tren ar încãpea caîntr-un tunel. În magaziile de provizii ºi în camerele refrigerente, se gãsescvreo treizeci de mii de kilograme de carne, cincisprezece mii de pãsãri,douãzeci de mii de ouã, zece mii de jamboane, ºase mii de kilograme deunt, douã mii de kilograme de ceai ºi cafea.

Saloane luxoase cu pilaºtri, panouri ºi vitralii, care îþi dau iluzia cãte gãseºti într-un vechi palat regal. Covoare de Persia ºi Smirna, mobile

15. Identificã structura care sugereazãpreocuparea personajului-naratorpentru tipologia umanã:A) „voaluri ºi museline“B) „tot confortul unui oraº civilizat“C) „Timpul e bun“D) „trecea pe punte de la un grup laaltul“E) „varietãþi de viþe omeneºti“

16. În anul scufundãrii Titanicului(1912), România era condusã de ....A) un împãratB) un voievodC) un preºedinteD) un regeE) un cneaz

14. Imaginea de mai sus corespunde ...de pe paginã.A) primului paragrafB) celui de-al doilea paragrafC) celui de-al treilea paragrafD) celui de-al patrulea paragrafE) ultimului paragraf

17. Stabileºte valoarea de adevãr aurmãtoarelor afirmaþii:1. Carnea, untul, cafeaua ºi ceaiulînsumeazã 38 de mii de kilograme.2. În coºurile vaporului ar încãpea untren ca într-un tunel.3. În camerele frigorifice sunt 10 miide ouã ºi 20 de mii de jamboane.4. Pãsãrile din magazia vasului suntîn numãr de 14 mii.A) Afirmaþiile 1 ºi 3 sunt adevãrate.B) Afirmaþiile 2 ºi 3 sunt adevãrate.C) Afirmaþiile 1 ºi 4 sunt false.D) Afirmaþiile 2 ºi 4 sunt false.E) Afirmaþiile 3 ºi 4 sunt false.

Page 6: 2012-2013 Povestile Cangurului Cls VII-VIII

Pov

eºtil

e C

angu

rulu

i – c

lase

le V

II-V

III

32

de mahon ºi palisandru. Candelabre imitate dupã lanternele vechilornave olandeze. Pe ultimele construcþii transatlantice sunt realizate pedeplin fantaziile lui Jules Verne.

Patru Iulie – Sãrbãtoarea naþionalã americanãLa rãsãritul soarelui, la un semnal dat, se înalþã deodatã, pe toatã

lungimea vasului, marele pavoaz1 : sute de flamuri colorate fluturã înadierea brizei de dimineaþã. La unul din vârfurile catargelor fâlfâie mãreþdrapelul înstelat al Statelor Unite, iar la celãlalt – culorile germane.

La ora zece toatã lumea e pe punte. Echipajul vaporului în þinutãde ceremonie. Comandantul german spune câteva cuvinte pe englezeºtearãtând grav spre steagul american. Un gornist dã un semnal lung ºifanfara bordului începe imnul american. Mulþimea fluturã batistele ºiniºte steguleþe improvizate. Un cor monstru de sute de voci acompaniazãfãrã mãsurã notele metalice care vibreazã prelungite în aer, pânã sepierd în largul oceanului.

Lângã mine doi tineri negri, eleganþi, complet în tenis alb, deschidniºte guri oribile cântând aprinºi cu ochii þintã sus la drapelul american.

Un bãtrân decorativ, c-o redingotã pânã la genunchi, se suie pe oestradã – primarul Philadelphiei care se întorcea de la Londra. Staturãherculeanã... cap interesant... barbã albã ºi coamã de leu bãtrân. Vocealui tunãtoare dominã larma mulþimii, forfotul maºinii ºi zgomotulvalurilor. Citeºte tare, cu ton biblic ºi invocã apoi solemn protecþialui Dumnezeu pentru Marea Republicã. ªi dupã ce aminteºte deWashington ºi Lincoln, se întoarce ºi, cu un gest larg îndreptatspre mulþimea emigranþilor, pronunþã clar, în trei limbi, o francãdeclaraþie: „Noi suntem cosmopoliþi!...“ […] Cu braþele deschise,marea naþiune îi primeºte pe toþi pentru a-i face cetãþenii uneipatrii noi ºi binefãcãtoare...

Desigur, mulþi nu înþelegeau cuvintele rostite, dar toþiurmãreau emoþionaþi elanul apostolic al vorbitorului, care încheiecu un gest hotãrât, arãtând sus spre drapelul înstelat – emblemapatriei – care fâlfâia maiestuos deasupra capetelor, în mijloculoceanului. [...]

*Dupã-amiazã se organizeazã la bord obiºnuitele jocuri marinãreºti.

Se formeazã în pripã un comitet care strânge banii pentru premii. Fanfarane ameþeºte numai cu arii americane. Zgomot asurzitor, râs ºi veselienebunã. Grotescã distracþie americanã de bâlci: cursa în saci, fuga într-un picior, ochiul porcului, prinderea raþelor, bãtaie cu perne, lupte debox.

Americanii, chiar cei bãtrâni, ºi unii care pãreau cu o zi mai înaintefoarte gravi, se tãvãlesc de râs. Mulþi îºi dezbracã haina ºi, numai învestã, se amestecã în jocuri ºi iau parte cu toatã inima. Un american,personaj marcant, scurt, bine legat, cu un cap de buldog, a trecut de labãtaia cu perne direct la box cu un marinar german. Un cârd de fetezburdalnice, prinse în lanþ, aleargã nebunatice pe punte ºi prind la mijlocpe tovarãºul nostru de masã, tânãrul ºi oacheºul italian. Atât aºtepta ºiel: sã fie rãpit de nimfele americane.

Bufetul e bogat. [...] Clasele s-au amestecat. Totul e permis azi –singura zi de sãrbãtoare naþionalã, pe care o au americanii în cursulunui an.

1 Pavoaz – ansamblu de drapele sau de lumini pe care le arboreazã o navã cu ocaziaunor solemnitãþi.

19. Sãrbãtoarea naþionalã americanãmarcheazã un eveniment istoric,acesta fiind:A) semnarea Declaraþiei de Indepen-denþã.B) începerea Primului Rãzboi Mondial.C) aselenizarea rachetei Apollo.D) descoperirea Americii de cãtreColumb.E) inaugurarea Statuii Independenþei.

20. Selecteazã varianta care conþinejocuri practicate pe vas, în ziua de 4iulie:A) ochiul porcului, prinderea raþelor,baschet, bãtaie cu perne, cursa în saciB) lupte de box, cursa cu obstacole,ochiul porcului, prinderea raþelor, bã-taie cu perneC) lupte de box, ochiul porcului, prin-derea raþelor, cursa în saci, bãtaie cuperneD) bãtaie cu flori, cursa în saci, luptede box, prinderea raþelor, ochiul por-culuiE) ochiul porcului, concurs de înot,prinderea câinilor, cursa în saci

18. Identificã opera scrisã de JulesVerne:A) Robinson Crusoe B) CireºariiC) Fram, ursul polar D) Colþ AlbE) Cãpitan la 15 ani

Page 7: 2012-2013 Povestile Cangurului Cls VII-VIII

Pov

eºtil

e C

angu

rulu

i – c

lase

le V

II-V

III

33

Seara luminaþie ºi bal pe punte... Timp admirabil. Valuri mici, pecare transatlanticul nu le simte în mers... Puntea-i transformatã într-unimens salon de dans. Lumina electricã, în ghirlande de lãmpi multicolore,aruncã scânteind ºerpi de foc pe oglinda tremurãtoare a apei. Reflexullor schimbã horbota de spumã a valurilor într-o cascadã sclipitoare depietre preþioase.

Lume multã. Eleganþã, lux, toalete foarte decoltate ºi prea multebijuterii. Pieptãnãturi extravagante. Picioare enorme. Braþe vânjoaseîncing talii zvelte, ºi câte o palmã mare, rãºchiratã, apasã greoi în vârtejuldansului, spatele abia acoperit de un fular transparent. Câteva americanesprintene, elastice, prin care trec parcã acordurile orhestrei ca niºtecurenþi electrici, se agitã dansând aºa de nebunatic încât scandalizeazãcumplit pe tovarãºul nostru, bãtrânul inginer spaniol.

— Ce dansuri lubrice, zise el înãcrit, ce frivolitate la americanele astea.Cum se deosebesc de femeile noastre din Europa! Nu au nicio mãsurã,nicio rezervã ºi niciun ºic. Priviþi cum sunt îmbrãcate. Niciuna nu are simþulculorilor. Cred cã femeile acestea au sângele cald, dar inima rece.

— La noi – îi rãspunse surâzând belgianul – sunt multe femei careau ºi sângele ºi inima rece, cãci nu cautã decât deliciul ºi triumfulvanitãþii. ªtii care-i deosebirea dintre o femeie americanã ºi unaeuropeanã? Cea dintâi se compromite fãrã sã cadã, cea de a doua cadefãrã sã se compromitã...

Pe când stãteam deoparte schimbându-ne pãrerile în surdinã,observãm cã unele doamne foarte elegante bãteau tactul fredonând ariilecântate de orchestrã. Iar o blondã finã, cu o diademã sclipitoare în pãru-ioxigenat, fluiera tare fãrã nicio jenã.

— Începem sã cunoaºtem moravurile americane, chiar din mijloculAtlanticului, înainte de a pune piciorul pe pãmântul noului continent –spuse cu rãutate spaniolul. [….]

Ne-am despãrþit. Tovarãºii mei s-au îndreptat spre cabinele de culcare.Singur, am apucat spre provã, sã pot privi în lung puntea feeric luminatã.

Ce impresie ciudatã îþi face un bal în mijlocul oceanului! Suntemaproape pe acelaºi meridian pe care s-a înecat Titanicul, doar cu câtevagrade mai jos. Atmosfera asta îmbibatã de-o voioºie ameþitoare, seteanebunã de viaþã ºi agitarea asta are parcã ceva sinistru, profundemoþionant. [...]

EmigranþiiAm fãcut cunoºtinþã cu un american simpatic ºi interesant. Înalt,

uscat ºi nervos. Vorbea bine franþuzeºte. Director general la o marecompanie de cãi ferate din Pennsylvania. În primele zile îl observasemstând lungit pe punte ore întregi, într-o completã inerþie, cu ochii pejumãtate închiºi, fãrã sã miºte niciun deget. Credeam cã urmeazã vreunregim riguros medical. Când l-am întrebat ce boalã are, americanulîncepu sã râdã ca un copil.

— Sufãr de obosealã. Eu lucrez foarte mult ºi am nevoie din când încând de câteva zile de repaus absolut, pe care cu greu îl pot gãsi. Oriundemã ascund, subalternii mei mã aflã ºi nu-mi dau pace. Dupã o lungãexperienþã, am ajuns la convingerea cã singurul loc unde pot sã mã refugiezºi sã mã odihnesc în pace e numai aici, pe bordul unui transatlantic. Cândmã simt obosit mã îmbarc ºi fac un voiaj pânã în Europa, înapoindu-mã cuprima cursã. Uneori nici nu debarc deloc. Stau tot timpul pe vapor. Viaþaasta de bord ºi aerul ozonat al oceanului îmi fac foarte bine. Unde poþi gãsiun loc mai bun de repaus ºi refacere ca aici?

21. Discuþia dintre cãlãtorul spaniolºi cel belgian face referire la ... .A) luxul cãlãtorilor de pe vaporB) stilul de viaþã nonconformist alamericancelorC) independenþa femeilor din EuropaD) moda femininã extrem de modernãE) concursul de frumuseþe al femeilordin America

22. Ce aflãm despre americanul cu careface cunoºtinþã personajul-narator?A) Este muncitor la o companie dinPennsylvania.B) Nu vorbeºte limbi strãine.C) Urmeazã un tratament medical.D) Se refugiazã pe vapor pentru a seputea odihni.E) Este înalt ºi solid.

Page 8: 2012-2013 Povestile Cangurului Cls VII-VIII

Pov

eºtil

e C

angu

rulu

i – c

lase

le V

II-V

III

34

Treceam cu el prin sala de fumat admirând sculpturile în stejarmasiv, când îl vãzui cã se opreºte în dreptul unui tablou, care acopereapanoul de la mijloc. O copie dupã un tablou celebru: scena în careCristofor Columb expune planurile sale în faþa supremului consiliu for-mat din cãlugãrii cei mai savanþi ai timpului – despoticul tribunal catoliccare-ºi bãtuse joc ºi de fanteziile lui Galileo. Pictorul a prins un mo-ment interesant: Columb la mijloc, cu o hartã aruncatã la picioare, þineun compas în mânã ºi, cu o privire de halucinat, priveºte pierdut. Înjurul lui cãlugãrii râd bãtându-ºi joc de planurile expuse. Unii îl aratãcu degetul ca pe-un iluminat, alþii discutã nebunia încercãrii de adescoperi pãmânturi necunoscute în pustiul nestrãbãtut al oceanului.

— Iatã – începu americanul apucându-mã de braþ – o lecþie straºnicãpentru omenire. Columb n-a fãcut o descoperire ºtiinþificã, ci un mareact de voinþã, o întreprindere de energie ºi de curaj, învingând toatedificultãþile ce i s-au pus în cale.

El este cel dintâi care a înfruntat groaza instinctivã, pe careomul o avea de spaþiul oceanic – acel vid planetar, evitat ca ºideºertul nisipos fãrã ape ºi oaze. E sigur cã înaintea lui visaserãºi alþii cã dincolo de orizontul oceanic sunt pãmânturinecunoscute. E probabil ca, înaintea lui, vikingii din Norvegiaºi Danemarca, sã fi atins coastele Groenlandei ºi Labradorului.Nicio urmã însã n-a rãmas din aceste întreprinderi efemere, fãrãvaloare socialã ºi etnicã.

Dacã s-a înºelat Columb plecând cu ideea preconceputã cãtrebuie sã ajungã în Indii, sau cã mergea sã caute cele douãinsule: Antilia ºi Cypangu, despre care legendele timpuluipovesteau minuni, aceasta nu micºoreazã întru nimic meritulmarelui genovez, cãci întreprinderea lui rãmâne un mare act de voinþã.

*Un pictor italian se instalase pe puntea de sus ca sã schiþeze câteva

scene din viaþa la bord a emigranþilor. Mã apropii de el. Emigranþii!...De câte ori în visurile fragedei vârste, în fantezia aprinsã de citireacãrþilor ilustrate pentru copii, nu urmãrisem cu lacrimile în ochi, cuinima strânsã de emoþie, peripeþiile emigranþilor din Brazilia. Atras mag-netic spre necunoscut, de câte ori nu mã vãzusem amestecat în gloataacelor dezmoºteniþi, care plecau peste ocean sã-ºi caute pâinea în þãriîndepãrtate.

Pentru întâia oarã i-am vãzut de aproape într-o searã umedã, pe oceaþã deasã de octombrie, la Rotterdam, în prima mea cãlãtorie.

Întârziasem rãtãcind singur prin sinistrul cartier al bordhaus-urilorinfecte din jurul portului. Tavernele de-a lungul cheiului, cu firme scriseîn ºase limbi, gemeau de o lume zgomotoasã ºi cosmopolitã. În searaaceea sosise un transatlantic al liniei America-Holand ºi, a doua zidimineaþa, un alt vapor trebuia sã plece spre New-York. Silueta fantasticãa colosului acostat la chei se desprindea din negura groasã care învãluiaportul. Jos, în faþa lui, abia se desluºea furnicarul omenesc agitându-seîn zgomotul cricurilor cu aburi care descãrcau mãrfurile aduse dedeparte. Pe lespezile de piatrã, umede ºi negre de praful de cãrbune, sescurgeau tãrãgãnat grupele de emigranþi: oameni aiuriþi ºi obosiþi, suflândgreoi, încovoiaþi sub greutatea sãrãcãciosului bagaj pe care-l cãrau sprevapor; femei cu boccele în spinare strângând la sân copii mici, târândpe cei mai rãsãriþi care alunecau în mers agãþaþi de poalele fustelor.

În tumultul ºi trepidaþia de pe cheiuri mi s-a pãrut cã aud o vorbãromâneascã. Tresar ºi mã întorc. În lumina difuzã a unui bec, vãd unbãtrân uscat ºi îndoit. Pãrea cã se jeluia cu un glas plângãtor cãtre doi

23. În tabloul din sala de fumat suntreprezentate urmãtoarele elemente:A) o hartã, un compas, cãlugãri,ColumbB) cãlugãri, o hartã, un echer, ColumbC) Columb, cãlugãri, un compas, oharpãD) o hartã, Galileo, cãlugãri, un compasE) o hartã, Columb, cãrturari, uncompas

24. Personajul-narator povesteºte cãla Rotterdam ... .A) a întâlnit un cunoscut pictor italianB) era sã piardã plecarea transatlan-ticuluiC) a fost impresionat de mulþimeaemigranþilorD) a luat vaporul spre BraziliaE) s-a întâlnit cu rudele din Fãgãraº

Page 9: 2012-2013 Povestile Cangurului Cls VII-VIII

Pov

eºtil

e C

angu

rulu

i – c

lase

le V

II-V

III

35

oameni mai tineri, care-ºi scoteau din sân niºte bani pe care-i tot numãraucu grijã. Intru în vorbã. Erau români din þinutul Fãgãraºului. Plecau înAmerica chemaþi de rudele lor stabilite acolo de câþiva ani. Bãtrânulsosit atunci cu vaporul, începu sã-mi înºire nenorocirea lui: Un bãiat,plecat de trei ani acolo, i-a trimis bani de drum. El ºi-a întocmit toateactele de cãlãtorie ºi, când a ajuns la New-York, taman la debarcare,doctorul care l-a inspectat l-a respins cã e prea slab ºi bãtrân. CicãAmerica n-are ce face cu oameni nevolnici.

— Câinoºi ºi rãi la inimã sunt oamenii pe-acolo, domnule. Ce sãfac? Dacã n-am avut noroc, mã întorc iar la mine în sat, sfârºi bãtrânulresemnat, pe când îºi schimba, cu cei doi tineri, banii – dându-le dolariºi luând coroane. [...]

La þãrmul americanSpre searã, stau lungit, dormind pe punte, cu o carte deschisã pe

genunchi. Îmi place sã privesc printre gene, la suprafaþa apei, dârasclipitoare lãsatã de învârtirea elicelor în mers – un evantai imens de-ofinã dantelã albã de spumã irizatã.

Deodatã mi se pare cã-n aer se încruciºeazã un slab zigzag de fulger.O agitaþie se simte pe tot vasul. Lumea aleargã spre pupã. Ce este? Ce s-aîntâmplat? – se întreabã unii pe alþii. Toþi privesc în sus. [...]

Toatã lumea e pe punte. Printr-o miºcare instinctivã toþi se îngrã-mãdesc la provã sã vadã pãmântul de care ne apropiem. Departe, lasuprafaþã, pe placa de ardezie a apei, spre orizontul vaporos, se deslu-ºeºte în zare o dungã violetã prin pânza de ceaþã diafanã, portocaliedinspre apus.

E þãrmul american.În stânga noastrã se iveºte, legãnându-se cadenþat, farul plutitor –

semaforul Sandy-Hook – în capul unui ºir de bancuri de nisip. Înaintese înãlþa spre cer o neagrã coloanã de fum. E pilotina2 portului care neaþine calea. Vaporul nostru ºi-a micºorat viteza.

Pilotina, ca un gândac sforãitor, gireazã în jurul colosului potolitpânã se agaþã de unul din saborduri3 . Pe-o scarã de frânghie aruncatãde sus, pilotul se suie pe bord ca o pisicã. Lumea, grãmadã în jurulscãrii, priveºte cu lãcomie urmãrind orice miºcare. Un omuleþ bronzatcu ºapcã trasã pe ochi, în manta de ploaie, cu niºte cizme mari de gumã,urcã grãbit puntea de comandã – fãrã sã salute pe nimeni, mestecândcontinuu ceva între dinþi. Dupã un rãguºit all right, apucã brusc manivelatelegrafului de la maºinã. Un zbârnãit metalic ºi vasul se opinteºte reluân-du-ºi mersul direct spre vastul golf, în fundul cãruia apare New-York-ulîn feerica apoteozã a asfinþitului. Din depãrtare nimic nu desluºeºteochiul. Nici forme, nici miºcãri nu se desprind încã în zare. Sub noriisubþiri ºi dezlânaþi, cu margini poleite, abia se deseneazã pe boltapurpurie o linie frântã, ca zidul crenelat al unei cetãþi incendiate. [...]

Navigam întins spre lumina farului din centrul canalului – giganticastatuie a Libertãþii „luminând lumea“, „speriind lumea“ – i-a spus un francezde spirit. O femeie enorm de grasã, îmbrãcatã în fier ºi aramã, pe un colosalsoclu de granit, þine în mânã o torþã aprinsã servind ca far la intrarea portului.Cea mai mare statuie din toatã lumea a fost oferitã de cãtre RepublicaFrancezã cu ocazia centenarului Republicii Statelor Unite.

26. Stabileºte succesiunea întâmplãrilor,dupã ce pilotina s-a apropiat de vas:1. Pilotul se suie la bord.2. Vasul îºi reia cursul spre golf.3. Un omuleþ bronzat apucã manivelatelegrafului.4. Se aruncã o scarã de frânghie.A) 1, 4, 2, 3 B) 4, 2, 1, 3C) 4, 1, 3, 2 D) 2, 4, 3, 1E) 3, 4, 1, 2

2 Pilotinã – ambarcaþie care conduce navele ce intrã sau ies dintr-un port ºi careaduce pilotul pe aceste nave.3 Sabord – deschizãturã în pereþii laterali ai unei nave, folositã mai ales pentruscurgerea apei acumulate pe puntea superioarã ºi pentru operaþiile de încãrcareºi de descãrcare.

25. Alege structura care redã sensulurmãtorului citat „Câinoºi ºi rãi la ini-mã sunt oamenii pe acolo...“.A) „...America n-are ce face cu oa-meni nevolnici...“B) „...Pãrea cã se jeluia cu un glasplângãtor...“C) „...chemaþi de rudele lor stabiliteacolo...“D) „...începu sã-mi înºire nenoroci-rea lui...“E) „Erau români din þinutul Fãgãra-ºului.“

Page 10: 2012-2013 Povestile Cangurului Cls VII-VIII

Pov

eºtil

e C

angu

rulu

i – c

lase

le V

II-V

III

36

O ºalupã cu flamurã galbenã – pavilionul de carantinã – ne acostea-zã din mers. Medicul portului se îmbarcã ºi controleazã „patenta desãnãtate“. Fãrã sã-ºi arunce ochii la cãlãtorii de lux, îºi fixeazã toatãatenþia la masa emigranþilor, apreciind cu un ochi expert aceastã proas-pãtã marfã umanã ce trebuie cercetatã cu de-amãnuntul, clasatã pe naþio-nalitãþi ºi categorii înainte de a o lansa pe piaþa americanã.

O liniºte de gheaþã cuprinde mulþimea emigranþilor îndatã ce aparepãmântul în vedere. Zgomotul, cântecul ºi jocul, care înecau grijiledrumului, s-au stins deodatã ca prin farmec. Nicio ºoaptã nu se aude pepuntea de jos. ªi toþi, îngrãmãdiþi la provã, ca o turmã speriatã, muþi ºipalizi, cu respiraþia tãiatã, privesc þintã înainte, la orizont, spre pãmântulfãgãduinþei. Ochii lor, mãriþi peste mãsurã, sfredelesc zarea cãtând parcã,printr-un instinct vital, sã pãtrundã prin pânzele necunoscutului sprecare fatal îi mânã soarta.

Cu vitezã redusã intrãm în port pe canalul Hudsonului (NorthRiver). La cheiurile de piatrã, dantelate pe toatã lungimea, apar în ºirsiluetele miilor de vase. Forme ºi culori se pierd în negura vaporoasãce învãluie tot portul la cãderea nopþii. Ne încruciºãm cu mici remor-chere, care târãsc lungi ºiruri de ºalande4 încãrcate cu vagoane de marfã.De câteva ori stopãm, împiedicaþi de mersul bacurilor monstruoase,ferry-boat-uri, care ne taie drumul cãrând de la un mal la altul oameniºi animale, cãruþe, camioane ºi automobile claie peste grãmadã.

Munca braþelor omeneºti multiplicatã de lucrul maºinilor seconfundã în tumultul unui haos nesfârºit, din care se înalþã în tot portulun vuiet continuu, confuz ºi strident de fierãrii ºi aburi sub presiune.Sinistru ºi maiestuos spectacol!

Alunecãm încet pe apa moartã a portului având în faþã imensuldecor al oraºului care se lumineazã treptat sub ochii noºtri.

Clãdirile nu se mai pot distinge în masa de întuneric. Numãr etajeledupã rândurile ferestrelor luminate. Mii ºi mii de lumini, geometricînºirate, pâlpâie între cer ºi apã. Reflectoare care te orbesc, faruriturnante, lanþuri de becuri multicolore, trenuri luminate ca niºte ºerpide foc se încruciºeazã ca într-o feerie de iluminaþie fantasticã – oconstelaþie de astre coborâtã de pe cer jos în faþa noastrã.

Vaporul, ajutat de trei remorchere puternice, cu greu îºi facemanevra de acostare la chei. Rãmâne în faþa unei magazii uriaºe cu maimulte etaje ce corespund anume cu punþile vaporului. Cãlãtorii îºipregãtesc grãbiþi bagajele, spionaþi de ochii personalului de serviciu.

De obicei bacºiºul pe transatlantice se plãteºte numai în aur.Încep formalitãþile de vamã ºi controlul actelor de intrare. Trebuie

sã rãspunzi la un chestionar compus numai din 32 de întrebãri. Unelestârnesc hazul cãlãtorilor, care se stãpânesc în faþa funcþionariloramericani ce-ºi fac conºtiincioºi datoria. Trebuie sã declari dacã eºtipoligam; dacã eºti anarhist; dacã ai avut cândva o condamnare; dacã aifost internat într-un ospiciu de nebuni sau de infirmi.

*În sfârºit... calc pe pãmântul american. Un automobil mã duce

într-o goanã nebunã la hotel.Prima cursã, fãcutã noaptea prin centrul New-York-ului, mi-a rãmas

în minte ca un coºmar chinuitor într-o noapte de boalã. Vuietul infernalcare se ridicã din torentul mulþimii te ameþeºte întunecându-þi mintea.Fãrã voinþã te laºi dus în neºtire pierzând firul oricãrei orientãri în mers.

4 ªalandã – navã de construcþie specialã, remorcatã sau autopropulsatã, folositã înlucrãrile hidrotehnice, fluviale sau maritime, pentru transportul unor materiale.

29. Construcþia „apa moartã a por-tului“ sugereazã ... .A) calmul apelor din golfB) liniºtea serilor new-yorkezeC) greva muncitorilor din portD) efectele dezastrului ecologic dinziua precedentãE) încetarea programului de lucru dinport

28. Care este capitala Statelor Uniteale Americii?A) New YorkB) Washington D.C.C) HollywoodD) San FranciscoE) Los Angeles

30. Ajuns la New-York, personajul-narator este neplãcut impresionat de ...A) agitaþia specificã unui mare oraºB) bacºiºul plãtit în aurC) viteza lentã a automobilului careîl conduce la hotelD) controlul actelorE) completarea chestionarului cu 32de întrebãri

27. Alege citatul care nu caracteri-zeazã mulþimea emigranþilor:A) „o turmã speriatã“B) „apar în ºir siluetele“C) „proaspãtã marfã umanã“D) „ochii lor, mãriþi peste mãsurã“E) „cu respiraþia tãiatã“

Page 11: 2012-2013 Povestile Cangurului Cls VII-VIII

Pov

eºtil

e C

angu

rulu

i – c

lase

le V

II-V

III

37

Strigãte, urlete, mugete, fluiere, clopote, sirene se întrec ameste-cându-se într-o beþie de zgomote asurzitoare. Automobilele iau laîntrecere în goanã la o palmã departe de tramvaiele care se încruci-ºeazã în toate direcþiile. Pe deasupra capetelor, în lungul viaductului,trec trenurile aeriene cu un huruit de tunet ceresc.

Pe ziduri, pe acoperãminte, pe cer se proiecteazã scânteind în toateculorile reclame luminoase; figuri ºi tablouri care se aprind ºi se stingla intervale dându-þi impresia unei feerice miºcãri. Un imens caleidoscopcare îþi oboseºte ochii ºi mintea cu jocul nesfârºit al combinaþiilor deculori ºi lumini. Orbit, asurzit ºi aiurit de fantasmagoria prin care amtrecut ca-n zbor mã opresc în faþa hotelului.

În holul inundat de luminã nu se vede nicio scarã. Opt ascensoare,în miºcare continuã, se ridicã ºi coboarã servind cele 19 etaje, cu 1500de încãperi.

Nu mã dezmeticesc decât în camera mea din al optsprezeceleaetaj. Toate camerele au alãturi câte o cabinã de baie cu pereþii de faianþã.Curãþenie ºi ordine desãvârºitã. Deasupra patului, într-o niºã, o scarãde frânghie – mijloc de salvare în caz de incendiu.

Obosit, adorm. ªi-n prima noapte pe pãmântul Americii, într-un somnagitat, mã visez tot în cabina vaporului balansat de valurile oceanuluitulburat, ameþit de-un vuiet surd, nepotolit, care mã împresoarã chinuitor.

New-York: Zgârie-noriEram gata sã intru în ascensor când americanul, tovarãºul meu de

drum, mã opri.— Hai mai înainte, la celãlalt, care coboarã direct fãrã sã opreascã

la fiecare etaj.Intru în cabina elegantã în care iau loc încã zece persoane. Într-o

clipã suntem jos. Senzaþia cãderii în vid e aºa de vie, încât simþi cum þise taie respiraþia ºi instinctiv ridici mâna în dreptul inimii.

— Trebuie sã ºtii – îmi spune americanul – cã aici se face uz deascensoare în aºa mod încât oamenii de serviciu, care le manevreazã toatãziua nu trãiesc mult. Dupã câþiva ani mor de anevrism sau înnebunesc.

Aruncãm o privire în holul hotelului. Celãlalt tovarãº, belgianul,cu care ne dãdusem întâlnire pentru a merge la bursã, nu sosise încã.

Holurile acestea din marile hoteluri americane au ajuns un fel delocaluri publice pentru distracþie ºi întâlnire. Nu sunt rezervate numaicãlãtorilor. Intrã ºi ies mii de oameni, într-o continuã ºi ameþitoarecirculaþie. Doamne elegante, foarte multe bãtrâne, stau fãrã nicio treabãceasuri întregi, îngropate în fotolii comode, privesc la forfota din salã,fumând sau mestecând bomboane de gumã. Lângã fiecare fotoliu, suntaºezate vase mari de aramã artistic lucrate.

Întreg etajul de jos e ocupat de restaurante, bar, cazino, sãli delecturã, de ceai, de cafea, saloane de recepþii, de dans, birou de bancã,telegraf, telefon, birou de cale feratã, de teatru... Prin colþurile sãlilor,aparate telegrafice þãcãnesc continuu filând singure benzi de hârtie, pecare apar imprimate ultimele ºtiri din lumea întreagã.

Ne coborâm în subsol, în sãlile de toaletã. Dupã ce sunt întinsaproape orizontal, pe un scaun special – un american, care fluierã oarie veselã, mã bãrbiereºte, pe când un negru bãtrân, buzat, îmi faceghetele, iar o fatã blondã, surâzãtoare, îmi lustruieºte unghiile.

Belgianul ne aºteaptã la o masã.— Noi – spune americanul surâzãtor – când plecãm la lucru dimineaþa

ºi ne întoarcem seara, nu prea mâncãm la amiazã, aºa cã ne asigurãm de laînceput cu un breakfast copios: fructe, ouã, ºuncã ºi cafea.

31. În fragmentul scris îngroºat în textsunt folosite urmãtoarele imaginiartistice:A) auditive, dinamice ºi olfactiveB) vizuale, olfactive ºi dinamiceC) auditive, tactile ºi olfactiveD) auditive, dinamice ºi vizualeE) vizuale, olfactive ºi tactile

32. Care este motivul pentru care per-sonajul-narator ºi-a ridicat mâna îndreptul inimii?A) κi manifestã respectul faþã deamerican.B) Este emoþionat, deoarece fãcusecunoºtinþã cu directorul unei maricompanii.C) Nu mai poate respira din cauzaaglomeraþiei.D) Din respect pentru imnul þãrii.E) Este surprins de viteza ascenso-rului.

33. Coborând din lift, cele douã per-sonaje ... .A) se îndreaptã cãtre bursãB) se întâlnesc în hol cu belgianulC) merg la subsol, iar apoi se întâl-nesc cu belgianulD) se întâlnesc cu o familie de emi-granþi de pe vasE) merg sã joace la cazino

Page 12: 2012-2013 Povestile Cangurului Cls VII-VIII

Pov

eºtil

e C

angu

rulu

i – c

lase

le V

II-V

III

38

Plecãm pe jos, pe Broadway, principala arterã care desparte îndouã New-York-ul, pe o lungime de treizeci de kilometri. De o parte ºide alta se încruciºeazã strãzile tãiate în unghi drept. Sistemul blocurilorºi al numerotaþiei strãzilor e foarte practic, înlesnind orientarea. Pestetot o lipsã de uniformitate ºi simetrie. Nu sunt perspective frumoasecare sã încânte ochiul. Într-un lanþ de case mici se ridicã din loc în locniºte clãdiri gigantice ca niºte uriaºi între pitici. Nu se vãd arbori plantaþide-a lungul strãzilor, nici faþade înflorite ºi nici construcþii de oarhitecturã armonioasã. Toatã lumea pare cuprinsã aici de beþia vitezei.Automobilele aleargã în goanã nebunã ºi fãrã nicio ordine, seîncruciºeazã cu tramvaiele electrice, care trec fulgerãtor în toatedirecþiile. Unele nici nu opresc la halte; din fugã se suie ºi coboarãnumai cine poate.

Un drum pe jos, cu atenþia încordatã, în vârtejul acesta ameþitor, înhaosul ºi trepidaþia strãzii, care îþi iritã nervii, te oboseºte cumplit. Lafiecare pas ocolim lucrãri, eºafodaje, canale desfundate, noi linii detramvai subteran, explozii de dinamitã ºi perforatoare gãurind stâncapentru temeliile clãdirilor uriaºe care se înalþã într-o febrilã activitate.

— De câte ori trec pe aici – spune belgianul – gãsesc aceeaºi veºnicãmiºcare de dãrâmare ºi reconstrucþie. Parcã ar fi un oraº în formaþie,care nu mai ajunge sã se termine odatã. Întotdeauna New-York-ul mi-apãrut haotic ca un oraº ce se reface în urma unui cataclism.

Americanul îi rãspunde râzând:— Europa construieºte pentru eternitate, iar noi construim numai

pentru zece ani. O casã cu zece etaje e deja o clãdire veche, o dãrâmãmºi facem în locul ei alta nouã cu douãzeci de etaje.

Ne oprim în faþa uneia dintre cele mai ciudate ºi îndrãzneþe clãdiri,ridicate de mâna omului pe pãmânt – celebra casã zgârie-nori Flatiron.

Niciodatã nu mi-am închipuit cã în vârtejul Broadwayului mã voigândi tocmai la vechiul meu prieten din Isaccea: Suliman Memet Regip.Chipul lui grav, cu barba de patriarh, mi-a apãrut deodatã în minte dincauza pãlãriei care mi-a cãzut din cap pe când încercam sã numãr etajeledând capul prea mult pe spate. Suliman, care fusese odatã la Bucureºtiîntr-o delegaþie pentru tutunuri, ca sã-mi explice cât de înalte case avãzut el acolo, îmi arãta cum îi cãdea fesul din cap de câte ori privea însus pânã la acoperiºul caselor.

Flatiron, la o încruciºare de strãzi, are o formã bizarã – un imensfier de cãlcat – faþada e în unghi; nu are nicio lãrgime; e asemenea uneiprove de vapor, de înãlþime de o sutã de metri; lungimea de ºaizeci demetri, iar spatele casei, lat de douãzeci ºi opt de metri.

— Avem altele ºi mai înalte, dar asta e foarte interesantã, aºa zveltãºi acvilinã. E cea mai ascuþitã casã din lume, spune americanul cumândrie. [...]

— Oricum, zic eu, urâte construcþii; niciun stil; niºte turnuri fãcutetoate, dupã acelaºi calup. ªi turnul Babel trebuie sã fi avut aceeaºiarhitecturã.

— Nici nu cãutãm sã facem arhitecturã sau artã. Construim ca sãcâºtigãm cât mai mulþi bani. Cu tipul acesta de case avem maximum decâºtig. Într-o singurã clãdire bãgãm douã, trei mii de oameni. Amrezolvat o problemã grea ºi suntem mândri de soluþia gãsitã. Cãci denevoie am ajuns la acest tip de case. New-York-ul e aºezat pe o insulãstâncoasã. Partea cea mai îngustã e tocmai asta pe care-i concentratãtoatã viaþa comercialã. Era natural sã mergem în sus, unde nu ajungnici praful, nici muºtele.

35. Asociazã replicile de mai jos per-sonajelor belgianul ºi americanul:1. „...se face uz de ascensoare...“;2. „...nu prea mâncãm la amiazã...“;3. „...un oraº ce se reface în urmaunui cataclism“;4. Europa construieºte pentru eter-nitate“;5. „...aceeaºi veºnicã miºcare de dãrâ-mare...“6. „...nu mai ajunge sã se termineodatã“.A) Americanul – 1, 2 ºi 4B) Belgianul – 2, 5 ºi 6C) Belgianul – 1, 3 ºi 5D) Americanul – 2, 4 ºi 6E) Americanul – 1, 4 ºi 5

36. Înãlþimea construcþiilor din New-York se justificã prin ...A) aspiraþia oamenilor spre moder-nitate, dupã model europeanB) obþinerea unui profit prin valorifi-carea eficientã a spaþiuluiC) dorinþa locatarilor de a admira ora-ºul de susD) inspiraþia arhitecþilor ºi dorinþa dea-ºi impresiona concetãþeniiE) dorinþa emigranþilor de a locui îm-preunã

34. Ce serie de elemente nu carac-terizeazã oraºul New-York aºa cumîl prezintã personajul-narator?A) case mici ºi tramvaie electriceB) clãdiri gigantice ºi strãzi în unghidreptC) clãdiri gigantice ºi automobileD) numeroºi arbori ºi arhitecturã ar-monioasãE) blocuri ºi strãzi cu numerotaþieprecisã

Page 13: 2012-2013 Povestile Cangurului Cls VII-VIII

Pov

eºtil

e C

angu

rulu

i – c

lase

le V

II-V

III

39

Aþi observat cum se lucreazã temeliile acestor case? Se fac gãurisfãrâmând stânca cu dinamitã ºi se aºazã coloane de fontã. Acum s-aajuns ºi la construcþii uriaºe, chiar pe teren nisipos, prin puþuri betonate,adânci de treizeci de metri, în care se bagã coloanele metalice.

Credeþi cã noi n-am putea face ºi lucrãri monumentale de artã?Avem ºi oameni ºi bani. Un singur lucru ne lipseºte: timpul.

V-aþi întrebat în câþi ani s-au lucrat Notre Dame sau Sfânta Sofia?Caracterul epocii noastre e transformarea ºi multiplicarea. Veºnica

luptã dintre cantitate ºi calitate. Noi judecãm ºi lucrãm cantitativ. [….]

Reporterul americanLa o încruciºare de strãzi ne oprim. De ce s-o fi îmbulzind atâta

lume? Vreun accident sau un scandal de stradã? Ne facem loc dând dincoate prin mulþime. La mijloc, cocoþat în vârful unei scãri mobile, undomn în negru, cu pãrul sur, vorbeºte mulþimii. Face gesturi largi deorator popular, declamã cu patos ca un actor de provincie.

— Þine un discurs politic? îl întreb pe Aurel care abia îºi poatestãpâni râsul.

— Nu. E un orator comercial. Face propagandã pentru cumpãrareaacþiunilor companiei care lucreazã noile canale de navigaþie. Într-o mânãþine o portocalã ºi în cealaltã un mãr. Cu gesturi de scamator le aratã ºiasigurã publicul cã va plãti pe jumãtate preþul fructelor transportate peapã, atunci când New-York-ul se va lega printr-un canal cu Philadel-phia, iar Cleveland-ul îºi va da mâna cu Pittsburg-ul. Cu o miºcareabilã aruncã fructele în mulþime ºi scoate de la piept un pachet de acþiunipe care le învârteºte deasupra capului.

— Singura ocazie de îmbogãþire, domnilor!...ªi, cu o agilitate uimitoare coboarã din vârful scãrii, pãtrunde în mul-

þime cu teancul de acþiuni, urmat de alþi doi agenþi care împart cu de-a silaprospectele ºi broºurile noii companii a canalelor de navigaþie. Înainte dea se rãspândi lumea, doi hamali zdraveni ridicã scara îndreptându-se cãtreo altã piaþã, unde trebuie sã se instaleze tribuna oratorului comercial.

— E luptã aprigã – îmi spune Aurel – între companiile de cãi ferateºi noua companie care a început tãierea canalelor de navigaþie interioarã.Ca sã se foloseascã de pãrerile specialiºtilor din Europa, au stãruit aºade mult americanii sã se þinã acest congres internaþional de navigaþie laPhiladelphia. În lupta asta presa, ca de obicei, e împãrþitã în douã. Uneleziare susþin cãile ferate, altele susþin canalele. Încã nu þi-a venit rândul.Îi ia pe toþi delegaþii dupã naþionalitate.

*Seara, la masã, într-un restaurant de mâna a doua, ascult o orchestrã

ciudatã: pian, vioarã, violoncel ºi un gramofon care þine locul tenorului.Mâncarea ºi serviciul foarte proaste. Aºtepþi un ceas pânã ce un chelnerbinevoieºte sã ia comanda scrisã. Alt ceas aºtepþi pânã ce-þi vin deodatãtoate felurile cu care-þi umple masa.

Americanii nu sunt pretenþioºi: nelipsita porþie de îngheþatã îimulþumeºte mai mult decât toatã lista de bucate. Un italian, de la masade-alãturi, bãtea enervat în farfurie; chelnerul, care mesteca între dinþio bomboanã de gumã, se opri spunând hotãrât: „Aºteaptã, cã nu þi-avenit rândul; dacã faci zgomot, nu te servesc deloc“. Italianul s-a potolitca prin farmec. Înainte de a termina masa, vãzui intrând în salã un tânãrcu pãlãria pe ceafã. De la uºã roti o privire grãbitã ºi întins veni la masanoastrã. Fãrã multã introducere îmi spune cã-i trimis din partea unuimare cotidian sã afle ce pãrere am eu asupra noilor proiecte de tãiere acanalelor de navigaþie dintre Philadelphia – New-York ºi Cleveland –

38. Identificã varianta care conþinegesturile oratorului american:A) Þine în mâini un mãr ºi o por-tocalã, cheamã un spectator ºi-i oferãun pachet de acþiuni.B) Þine în mâini o portocalã ºi un mãr,le aruncã în public ºi aratã apoi unpachet de acþiuni.C) Se joacã cu cele douã fructe, mãnâncãunul ºi apoi prezintã pachetul de acþiuni.D) Prezintã un pachet de acþiuni,cheamã un spectator ºi i le oferã.E) Aruncã mãrul în public, pãstreazã por-tocala ºi aruncã acþiunile spre public.

39. Gramofonul este ... .A) dirijorul orchestrei de la hotelB) un instrument muzical asemãnãtorcu saxofonulC) un cântãreþ vocal care þine locultenoruluiD) un aparat pentru reproducerea su-netelor pe bandã magneticãE) un aparat pentru reproducerea su-netelor de pe discuri

40. Asociazã fiecare acþiune cu perso-najul potrivit, conform informaþiilordin text.1. Italianul 2. Aurel 3. Chelnerul4. Tânãrul reporter 5. Oratorul

a. intrã hotãrât în restaurant ºi seîndreaptã spre masã.b. îºi pierde rãbdarea ºi bate în farfurie.c. pãtrunde în mulþime cu teanculde acþiuni.d. abia îºi poate stãpâni râsul.e. mestecã între dinþi o bomboanãde gumã.

A) 1b, 2c, 3a, 4d, 5eB) 1b, 2a, 3c, 4e, 5dC) 1e, 2c, 3b, 4a, 5dD) 1a, 2d, 3e, 4b, 5cE) 1b, 2d, 3e, 4a, 5c

37. Care este motivul pentru careamericanul aminteºte de catedralaNotre Dame ºi biserica Sfânta Sofia?A) Sunt reprezentative pentru oraºulNew-York.B) Ele seamãnã ca arhitecturã cu noi-le construcþii americane.C) Au fost construite în acelaºi timpcu blocul Flatiron.D) Sunt clãdiri complexe ca arhitecturã.E) Americanul a lucrat la construirea lor.

Page 14: 2012-2013 Povestile Cangurului Cls VII-VIII

Pov

eºtil

e C

angu

rulu

i – c

lase

le V

II-V

III

40

Pittsburg. Îi rãspund râzând cã abia am sosit în America ºi nu sunt încãorientat nici asupra situaþiei geografice a noilor canale.

Reporterul marelui cotidian îºi încruntã o clipã sprâncenele. Dupãce-ºi scoase din catarame un întreg harnaºament de curele, în care-ºiþinea un enorm aparat de fotografie tip „Kodak“, se aºezã la masã înfaþa unui bloc-notes.

Zadarnic încercasem sã mã sustrag. Cãzut în ghearele reporteruluiamerican, nu mai aveam nicio scãpare. Dupã ce-ºi þãcãni de câteva orivârful tocului de dinþii de aur care strãluceau printre buze, începu sã-miexplice proiectele canalelor servindu-se de tacâmurile ºi farfuriile depe masã. Cãuta sã-mi sugereze pãrerile sale asupra noilor canale pentrua-mi putea smulge rãspunsurile de care avea nevoie.

Sfârºi prin a-ºi schimba formularea întrebãrii:— Ce pãrere aveþi în general asupra concurenþei dintre cãile ferate

ºi canalele de navigaþie?— În toate þãrile, îi spun eu, unde s-au tãiat canale – a fost la început

o luptã între cãile de comunicaþie de apã ºi cele de uscat. Experienþaînsã a dovedit peste tot cã nici unele nici altele nu pot pierde, cãciîntregul trafic creºte, ridicându-se valoarea întregii regiuni în care s-auînmulþit mijloacele de transporturi.

Satisfãcut, americanul nota cu mare vitezã în carnet niºte semnecabalistice din care trebuia sã-ºi compunã interviul.

Ca sã mã despãgubesc, încercai ºi eu sã-l descos asupra organizaþieimarilor ziare americane. Reporterul dupã ce-ºi terminã masa – o porþiede carne de porc cu marmeladã ºi douã porþii de îngheþatã – începusã-mi explice:

— La noi jurnalul e o purã întreprindere comercialã cum ar fi obancã sau o societate de asigurare... o giganticã fabricã în care lucreazão armatã de mii de specialiºti, o imensã uzinã de produse intelectuale.

Aºa cum a ajuns azi, jurnalul american e o tribunã liberã, deschisã latoate pãrerile ºi iniþiativele timpului. Cu un preþ foarte mic a ajuns la untiraj formidabil. O avalanºã de hârtie imprimatã cade zilnic asupra maselor,ºi rãspândeºte, vânturã, inoculeazã idei în milioane de capete omeneºti.Titanicele forje ale presei înghit zilnic, ca niºte monºtri din poveste, kilometride hârtie ameninþând cu distrugerea vastele pãduri americane.

New York Herald a ajuns, în ediþia de duminicã, la o sutã de pagini– jumãtate kilogram de hârtie – aproape de greutatea unei pâini. Ceputernicã influenþã ºi autoritate are azi presa cu forþa ei dominatoare...

— E numai o iluzie, îl întrerupe Aurel, tãind brusc entuziasmulamericanului; ziariºtii se cred stãpânii opiniei publice, dar, în fond, nusunt decât sclavii publicului, reflexul ºi agenþii de transmisie. Presaamericanã nu-i decât o imensã agenþie de informaþii, un vast birou deexplicaþii populare într-un limbaj arid, monoton sau naiv, exagerat ºisenzaþional, fãrã nicio scânteiere de spirit, de logicã sau de pasiune. Setipãreºte numai ceea ce marelui public îi place sã citeascã. Nici idei,nici stil, nici personalitate. Ziariºtii americani nu sunt cunoscuþi ºiapreciaþi ca în Europa. Ca dovadã, deschideþi cele mai mari ziareamericane ºi nu veþi vedea niciun articol semnat. Singurul nume aparente al proprietarului care, cu toatã reclama comercialã ce ºi-o face, nuscrie nimic. Nu este decât un abil om de afaceri, un mare negustor denoutãþi.

Americanul, care ascultã cu ochii aproape închiºi, cu faþa crispatã,izbucni deodatã:

— Mã rog, nu uitaþi cã fiecare epocã îºi are presa ei. Credeþi cã noin-am trecut prin vechea ºcoalã a jurnalismului-apostolat? Cã n-am avut

41. Din punctul de vedere al persona-jului-narator, competiþia dintre com-paniile de navigaþie ºi cele de cale fe-ratã conduce la ... .A) falimentul acestoraB) educarea populaþieiC) progresul societãþiiD) mãrirea timpului de aºteptareE) instabilitate economicã

42. Secvenþa „o avalanºã de hârtie ca-de zilnic asupra maselor“ sugereazã ...A) neglijenþa distribuitorilor de presãB) lipsa de educaþie a cititorilor deziareC) numãrul mare de ziare apãruteD) lipsa de educaþie a cititorilor deziareE) obiceiul de a-i întâmpina pe emi-granþi cu ziare locale

43. Aurel subliniazã ... .A) decãderea jurnaliºtilor din EuropaB) lipsa de conþinut serios a ziareloramericaneC) admiraþia faþã de presa americanãD) preponderenþa informaþiilor poli-tice din presa americanãE) setea de culturã a publicului american

44. Gãseºte seria care conþine minuniale lumii antice.A) farul din Alexandria, marea pira-midã din Giza, calendarul dacic de laSarmizegetusaB) grãdinile suspendate ale Semira-midei, statuia lui Zeus din Olimp, co-losul din RhodosC) mausoleul din Halicarnas, Stone-henge, templul zeiþei Artemis din EfesD) marea piramidã din Giza, statuiaLibertãþii, colosul din RhodosE) statuia lui Zeus din Olimp, turnulEiffel, grãdinile suspendate ale Semi-ramidei

Page 15: 2012-2013 Povestile Cangurului Cls VII-VIII

Pov

eºtil

e C

angu

rulu

i – c

lase

le V

II-V

III

41

odatã presa dogmaticã, apãrând idei ºi opinii dupã programe de partid?Ziariºtii noºtri din trecut, începând cu marele Franklin, au dus lupteteribile împotriva tiraniei engleze. ªi mai târziu, dupã Constituþie, ziarelepolitice se rãzboiau cu atâta patimã cã adesea redactorii terminau înstradã cu focuri de revolver polemicile înfierbântate din ziare. Dar oricâtde bun, ziarul din trecut avea un cadru prea strâmt. Nu se adresa decâtnumai unei anumite categorii de cititori, nu marelui public. În angrenajulgiganticilor transformãri mondiale, prin mijloace rapide de comunicaþii,presa s-a universalizat. Am evoluat realizând marele jurnal american,care culege ºi împarte noutãþi ºi cunoºtinþe pentru fiecare membru alfamiliei ºi societãþii.

Misiunea ºi opera socialã a presei americane este una din cele maimari minuni ale lumii. Rãspândind anual miliarde de foi, ea face educaþieunui numãr mai mare de oameni decât poate face totalitatea ºcolilor ºiuniversitãþilor existente. E adevãrat cã presa noastrã are alt caracter. Nuare nume marcante care sã domine. Nu are tenori, primadone, dar fiecareîºi face partea sa conºtiincios, conlucrând armonic în acest concert încare totul e la unison. ªi ca serviciu de informaþii, desigur cã-i ceadintâi presã din lume.

Succesul jurnalului american depinde de reportajul care recolteazãnoutãþile. Cãci, în fond, gazetarul nu-i decât un fel de vânzãtor de noutãþi.Trebuie sã posede arta de a culege ºi prezenta marfa la timp, în chipinteresant ºi atractiv.

Reporterii noºtri þin recordul. Sunt activi, ingenioºi, antrenaþi ºineobosiþi. Izbutesc sã învingã toate dificultãþile; ºtiu sã gãseascãtotdeauna mijlocul de a obþine ceea ce vor. Sunt cazuri celebre de voinþãºi devotament profesional. Nu ºtiu dacã aþi auzit de Fielders, reporterulde la New York Times? Acum câþiva ani, când s-a întâmplat groazniculnaufragiu al vaporului Oregon, Fielders a plecat cu o ºalupã pe oceanca sã întâlneascã vaporul Lloydului German, care salvase în drum oparte din cãlãtorii de pe Oregon. A reuºit sã întâmpine vaporul germanînainte de intrarea în golful New-York-ului. S-a suit la bord ºi a stat devorbã cu cei salvaþi, recoltând în câteva minute informaþii din care elputea scrie un volum întreg asupra naufragiului Oregonului, ca ºi cândar fi fost la faþa locului. Dar când vru sã plece, cãpitanul vaporuluigerman îl opri. Se înserase, vaporul ancorase în faþa portului aºteptândvizita sanitarã care întârzia. Debarcarea nu era permisã. Când s-a convinscã orice protest e în zadar faþã de încãpãþânarea cãpitanului, abilul re-porter s-a apropiat de balustrada punþii de sus ºi, printr-un salt de acro-bat, s-a aruncat de la înãlþime în valurile oceanului.

Cãlãtorii priveau îngroziþi de spaimã. Marinarii îi aruncau aparate desalvare ºi se agitau toþi pe punte sã coboare bãrcile pentru a-l pescui. Fusalvat de ºalupa cu care venise ºi care aºtepta în apropierea vaporului.

ªalupa cu toatã viteza se îndreptã spre port. Dupã o orã Fieldersdebarcã pe chei. ªi a doua zi dimineaþa, înainte de acostarea vaporuluigerman, numai în coloanele ziarului New York Times apãrurã pe larginformaþii complete asupra naufragiului Oregonului. Un alt reportercelebru, Stuart de la Chicago Tribune, ca sã poatã reproduce discuþiilejuraþilor în procesul Luesteger – un cârnãþar care îºi omorâse nevasta –a reuºit sã se bage în ventilatorul camerei secrete a juraþilor unde a statºapte ore.

Cel mai interesant caz e al unei femei reporter. Îndrãzneaþa MissAnn Royal, cãreia Prezidentul Vyler în refuzase orice interviu, a pânditmomentul când Prezidentul, fiind la þarã, fãcea baie sub cerul liber în

46. Presa americanã este consideratãcea dintâi presã din lume deoarece:A) furnizeazã informaþii, organizeazãconcerte, promoveazã munca în echipãB) contribuie la educarea maselor, mi-liteazã împotriva construcþiilor înalte,furnizeazã informaþiiC) promoveazã munca în echipã, fur-nizeazã informaþii, organizeazã cãlã-torii pe transatlanticeD) contribuie la educarea maselor, seadreseazã unui grup restrâns de citi-tori, promoveazã munca în echipãE) furnizeazã informaþii, contribuie laeducarea maselor, promoveazã mun-ca în echipã

45. Sintagma „Nu are tenori, prima-done...“ sugereazã cã ... .A) presa nu are jurnaliºti care ies înevidenþãB) societatea nu are nevoie de tenoriºi primadone pentru un concertC) jurnaliºtii informeazã publicul des-pre un concert cu tenori ºi primadoneD) succesul presei americane se dato-reazã, în primul rând, tenorilor ºi pri-madonelorE) jurnaliºtii americani deþin recordulîn organizarea de concerte

47. Ce însuºiri îi sunt asociate meserieide ziarist?A) bibliofil, activ, ingenios, neobositB) ingenios, antrenat, neobosit, activC) activ, interiorizat, antrenat, neobositD) neobosit, activ, delãsãtor, ingeniosE) activ, apatic, ingenios, sedentar

48. Asociazã acþiunile întreprinse dereporterii aflaþi în cãutarea senzaþio-nalului.1. Reporterul de la Chicago Tribune2. Miss Ann Royal3. Reporterul de la New York Times

a. Îl urmãreºte la þarã pe preºedinteleVyler pentru a-i lua un interviu.b. Pleacã pe ocean cu o ºalupã pentrua culege veºti despre cãlãtorii de peOregon.c. Se ascunde în sistemul de venþilatieal camerei secrete pentru a ascultadiscuþiile juraþilor.A) 1a, 2c, 3b B) 1b, 2c, 3aC) 1c, 2b, 3a D) 1c, 2a, 3bE) 1b, 2a, 3c

Page 16: 2012-2013 Povestile Cangurului Cls VII-VIII

Pov

eºtil

e C

angu

rulu

i – c

lase

le V

II-V

III

42

râul Potomac. Ingenioasa reporterã s-a aºezat pe hainele Prezidentului,lãsate pe mal. Nu s-a miºcat de-acolo pânã ce nu i-a smuls toateinformaþiile de care avea nevoie.

*A doua zi dimineaþã apãru într-unul din marile cotidiane, pe trei

coloane, cu litere mãrunte: „Pãrerile unui specialist român asupraimportanþei noilor canale de navigaþie din Statele Unite“.

ªi pentru cã la masa pe care o luasem împreunã îmi pãruse ciudatfelul acela de mâncare: carne de porc cu marmeladã, reporterul fãcuseun articol special pe alte douã coloane. Titlurile ºi subtitlurile erauimprimate cu litere de-o ºchioapã:

„Interesantele impresii ale unui Român asupra þãrii noastre“„Admirã progresul nostru, dar se mirã de unele obiceiuri

necunoscute în lumea veche“„Bucãtãria româneascã nu admite carne de porc cu marmeladã“

[…]

SFÂRªIT CONCURS

Urmãtoarele trei întrebãri nu se puncteazã.Alege varianta pe care o doreºti.

I. Cum vi s-a pãrut textul din concurs?A) Mi-a plãcut, voi participa ºi anul viitor.B) Mi s-a pãrut un text prea lung.C) Nu mi-a plãcut textul.D) Mi-a plãcut, dar nu ºtiu dacã voi participa ºi anul viitor.E) Mi s-a pãrut interesant

49. Asociazã fiecare capitol cu epi-sodul corespunzãtor.1. New-York: Zgârie–nori2. Patru Iulie – Sãrbãtoarea naþio-nalã americanã3. Emigranþii 4. În larg

a. Instruirea cãlãtorilor în caz denaufragiu.b. Întâlnirea la hotel cu americanulºi belgianul.c. Jocurile ºi balul.d. Viaþa la bord schiþatã de pictorulitalian.

A) 1a, 2c, 3d, 4b B) 1b, 2c, 3d, 4aC) 1d, 2b, 3a, 4c D) 1b, 2d, 3c, 4aE) 1a, 2d, 3c, 4b

50. Pentru emigranþi, cãlãtoria „Pesteocean“ reprezintã ... .A) vizitarea Statuii LibertãþiiB) certitudinea îmbogãþirii rapideC) o deplasare în scop turisticD) speranþa unei vieþi mai buneE) o acþiune de misionariat

II. Cum vi s-au pãrut întrebãrile?A) Interesante, dar grele. B) Uºoare, dar prea multe. C) M-au ajutat sã înteleg mai bine textul citit.D) Nu am putut sã rãspund la toate întrebãrile. E) Nu au fost grele.

III. Ce pãrere aveþi despre concursul Poveºtile cangurului?A) Este util, deoarece ne învaþã cum sã citim un text.B) Este greu, deoarece textul este foarte lung ºi timpul scurt.C) Particip cu plãcere, deoarece este diferit de ceea ce studiem la ºcoala.D) Îmi place sã particip, deoarece aflu lucruri noi ºi interesante.E) Nu îmi place, deoarece nu pot sã citesc tot textul în timpul concursului.

*În ghetto-ul americanAm gãsit aici un vechi prieten. Doctorul Jack L... fost coleg de liceu la Iaºi. Am cutreierat cu el toate

cartierele celui mai cosmopolit oraº din lume. În niciun alt punct de pe glob nu se poate gãsi un asemeneaamestec de rase omeneºti. Cele mai diferite naþionalitãþi trãiesc aici împãcate între ele, în grupuri compacte,împãrþite pe cartiere în sânul aceluiaºi oraº. În cartierul Mica Italie, trãiesc mai mulþi italieni decât în Roma.Evreii sunt aproape douã milioane numai în New-York.

Prietenul meu m-a dus la o bibliotecã popularã în centrul evreiesc Forthside. Croindu-mi drum prin mulþimeasãracã ºi zgomotoasã care forfotea în valuri, prin negustorimea ambulantã cu marfã ieftinã, printre coºuri,tarabe ºi cãrucioare cu zarzavaturi, haine vechi, murãturi, gulere, manºete, cãrþi, ciorapi, dantele ºi toatemãrunþiºurile – am avut un moment impresia cã trec prin vestitul Târgul-Cucului din Iaºi. La bibliotecã amrãmas uimit de mulþimea cãrþilor ºi a gazetelor româneºti gãsite aici în inima acestui ghetto american.

— Au fost aduse, îmi explicã doctorul, de pe când era bibliotecar un tânãr evreu-român, care învãþase laUniversitatea din Bucureºti.

Page 17: 2012-2013 Povestile Cangurului Cls VII-VIII

Pov

eºtil

e C

angu

rulu

i – c

lase

le V

II-V

III

43

Ce falsã e pãrerea aºa de rãspânditã asupra solidaritãþii evreilor de pretutindenea, îmi spuse doctorul. Nicioafinitate nu-i între evreul englez ºi evreul român sau rus. În America nu existã o mare colonie israelitã, cum îºiînchipuie mulþi. Sunt o sumã de grupuri independente de evrei, împãrþiþi pe naþionalitãþi, dupã diferitele þãri deunde au venit. Mai mult chiar, evreii români au organizaþii aparte pe judeþe: ieºeni, bucureºteni, nemþi, gãlãþeni...Evreii din România au început sã treacã oceanul pe la 1880; iar românii ardeleni – mult mai târziu: pe la 1890.Fiind toþi sãteni, ei veneau cu gândul sã câºtige ceva ºi sã se înapoieze. Evreii, mai toþi meseriaºi ºi mici negustori,veneau sã-ºi gãseascã o nouã patrie. Cu stãruinþa lor cunoscutã, având toate drepturile cetãþeneºti, mulþi din ei– învãþând la ºcolile americane – au ajuns azi la situaþii frumoase. Sunt câteva sute de medici, avocaþi, ingineri,afarã de mulþimea celor din comerþ. Unii au ajuns profesori de universitate, ziariºti, scriitori ºi artiºti cunoscuþi.Chiar americanii recunosc cã evreii au jucat un rol important în dezvoltarea marii republici... Experienþa fãcutãde America pe-o aºa de largã scarã ar trebui sã distrugã multe prejudecãþi rãmase încã împotriva evreilor –bineînþeles pentru cei care vor sã vadã ºi sã audã.

E foarte interesant sã vezi cum pãstreazã aceºti oameni obiceiurile ºi legãturile cu þara în care au trãit, ºiunde le-au rãmas acel ceva sufletesc, nedezlipit de peticul de pãmânt, pe care au vãzut întâia oarã lumina zilei.

Sã mâncãm disearã la o cârciumã bucureºteanã, ai sã vezi tipuri interesante.*

În drum, trecând prin Broadway mã minunez din nou de tehnica ingenioasã, pusã în serviciul acelor giganticereclame luminoase. Constelaþii fantastice sclipesc pe întinderi de zeci de kilometri. Stele, comete ºi bolizi de toateculorile. Reflectoare proiecteazã pe bolta cerului figuri, litere, râuri ºi cascade luminoase într-un joc ameþitor.

— Ce sume fabuloase trebuie sã înghitã aceste reclame!— Americanii, îmi spune doctorul, au înþeles înaintea tuturor adevãrul pe care îl repetã azi toatã lumea: cã

reclama e sufletul comerþului. Acum se vorbeºte ºi de crearea unei catedre de reclamã la Facultatea specialã degazetãrie. A ajuns absolut necesar sã se predea ºi acest curs. Marile întreprinderi industriale iau în serviciul lor,pentru reclamã ºi propagandã, oameni titraþi, cu talent ºi cunoºtinþe artistice, cu studii serioase de psihologie amaselor. Cel care vrea sã valorifice un obiect, trebuie sã fie la curent cu ultimele cercetãri ale psihologiei; trebuiesã ºtie cum sã aplice legile atenþiei pentru a aþâþa simþul curiozitãþii. Spiritul inventiv american e într-adevãruimitor. Nu ºtiu dacã ai auzit de reclama originalã a unei case de încãlþãminte din Philadelphia. În lungultrotuarelor erau înºirate niºte tãlpi mari de carton, pe care sta scris: „Unde duc paºii mei“. ªi paºii duceau la unnou magazin de încãlþãminte, care din ziua de inaugurare s-a fãcut celebru. În fiecare zi se nãscocesc mijloacenoi de reclamã pentru a impresiona ºi atrage atenþia publicului.

Când am intrat în cârciuma-restaurat românesc, nu m-am uitat la firmã. Numai dupã ce m-am aºezat lamasã, am vãzut scris cu litere mari pe un perete: „La Carmen Silva - Rabinovici“. Patronul, un om cãrunt,simpatic, jovial, îmi spune cã a þinut în tinereþe cantina din faþa cazãrmii Malmezon. Cunoºtea mulþi ofiþeri dinartilerie: unii pensionari, iar alþii rãposaþi de mult. Un taraf de lãutari: viorist, chitarist ºi þambalagiu, veni sã neîncânte cu arii vechi din romanticul repertoriu de mahala bucureºteanã.

Am mâncat fleicã la grãtar, mititei pipãraþi pe fund de lemn ºi niºte murãturi cumplite. Patronul se aplecãºoptindu-mi radios: „Garantez cã murãturi aºa speciale, puse de mâna mea proprie, n-o sã gustaþi în toatãAmerica. Scuzaþi, dar pot zice cã nici chiar în Europa, nicãieri nu se aflã aºa ceva. Numai la Bucureºti, la unulAizic Chioru în capãtul Dudeºtilor, poate sã mai gãsiþi aºa fel de murãturi înfundate, cum am învãþat eu sã facacolo.“

Pe când stãteam la masã, intrã grãbit un tânãr înalt, palid, cu pãrul creþ cu niºte ochi mari, negri, de oriental.Cu gesturi largi, aruncã repede câteva cuvinte spre masa noastrã:

— Un succes monstru!..., un orator admirabil!...Doctorul, surâzând ironic, privi spre grupul format în jurul tânãrului care vorbea aprins, cu buzele arse, cu

ochii scânteietori.— E un bãiat sosit de curând de la Bucureºti, mã lãmuri doctorul. Se întoarce de la o conferinþã socialistã,

þinutã de un mare orator venit de la Berlin.— Socialismul, îl întrebai eu, face în adevãr progrese reale aici?— Stã pe loc, îmi rãspunse doctorul, e numai o iluzie, de care se încântã tinerii emigranþi. Socialismul se

împacã foarte greu cu americanismul. Aici cu drept cuvânt se poate zice cã socialismul e o plantã exoticã: nupoate încã prinde rãdãcini în mediul american. Pare la prima vedere cã-i o anomalie, un paradox, ca tocmai aici,în þara clasicã a capitalismului ºi a trusturilor, socialismul sã nu prindã, deºi de zeci de ani vegeteazã fãrã niciovitalitate. Toate doctrinele socialiste din Europa, traversând Atlanticul, s-au limitat numai la cercuri restrânse,printre proaspeþii emigranþi, mai cu seamã între germani. Adevãraþii americani se dezintereseazã complet.

Page 18: 2012-2013 Povestile Cangurului Cls VII-VIII

Pov

eºtil

e C

angu

rulu

i – c

lase

le V

II-V

III

44

Teoriile nu prind în þara asta, care merge aºa de bine fãrã teorii. Americanul e liberal ºi individualist.Socialismul se loveºte de caracterul ºi de moravurile democratice, care stau la baza acestei noi civilizaþii.

*Pe când stau de vorbã, în faþa cafelelor, sosi tatãl doctorului. Un bãtrân înalt, uscãþiv, cu nasul mare, buze

cãrnoase ºi-o barbã venerabilã, albã-afumatã. Îmi dãdu mâna cu un tremur de emoþie. Îi fãcui loc la masã ºicomand ºi o cafea turceascã.

„Subþire, fiartã bine“ – adaugã bãtrânul din obiºnuinþã. Cu ochi mari, deschiºi, mã fixã pãtrunzãtor, tuºi însec de douã ori ºi începu cu glas blajin, mãsurat, cu o mare politeþe ºi sfialã.

— Scuzaþi, n-o sã vã supãraþi, dacã voi zice drept ºi cinstit ce am eu pe inimã?— Mã rog, cu cea mai mare plãcere, îl îndemnai eu sã vorbeascã.— Când s-a auzit pe la noi cã a sosit un domn din România, am gândit eu aºa... cã poate este iar unul care

a avut vreun bucluc acolo... o lipsã la casierie... ceva, mã rog, o forþã majorã, care l-a mânat încoace... ºi ca sãscape, omul a venit în America.

Nu-mi puteam stãpâni râsul de bãnuiala spusã cu atâta sinceritate.Bãtrânul se opri, îºi puse mâna tremurândã în dreptul inimii ºi, sfios, adãugã scuzându-se:— Nu vã supãraþi, mã rog, dar trebuie sã ºtiþi cã aici la noi se întâmplã uneori de cade aºa deodatã, câte un

domn de la Bucureºti, ori de la Iaºi... un casier, un ofiþer, un director de la o bancã sau de la un minister. Poaten-are nicio vinã omul, poate l-a ajuns o nãpastã, fereascã Dumnezeu, o pacoste ceva... câte nu pãþeºte omul pedrept sau pe nedrept chiar. Dar sã ºtiþi de la mine cã americanii ãºtia au un lucru bun: nu descos niciodatã omul.De unde ai venit, ce-ai fãcut, cum te-a chemat, ce lege ai – nu te întreabã. Nici nu-i priveºte asta ºi nici nu-ifrumos sã scuturi aºa omul, ca ºi când l-ai cãuta în buzunare. Ei nu plãtesc pe ce a fost... te socotesc numai pece eºti, ºi vãd repede câte parale faci.

Când m-a lãmurit feciorul meu cine anume a venit din România, ºi când am auzit eu aºa un nume, deodatãmi-a venit în minte bãbaca matale, cã eu l-am cunoscut bine. Am fost zece ani maistru croitor la regimentul dedorobanþi din Iaºi. Zic, nu se poate tocmai eu sã nu merg sã-l vãd. ªi iacã am venit.

Aºa o bucurie mare am eu de câte ori vine o ºtire ceva de pe la noi din þarã.— Mai aveþi rude rãmase acolo? întrebai eu.— Rude? Ce nevoie sã am numaidecât rude? Nu mai am acolo rude. Dar am eu aºa o dorinþã mare sã mai

vãd o datã Iaºul nostru. He! Ce n-aº da sã mã întorc, numai sã vãd ce mai este pe-acolo.ªi oftând prelung, întretãiat, bãtrânul închise ochii, într-un chin intim, cãtând parcã ceva în adâncul tainic

al minþii. Cu o tremurãturã uºoarã, ridicã mâna, netezindu-ºi apãsat fruntea. Dupã câteva clipe, se liniºti trecându-ºidegetele lungi, uscate, prin barba-i de argint, revãrsatã pe piept.

— Oricum, îi spusei eu, nu vã puteþi plânge cã n-o duceþi destul de bine aci. Se câºtigã mult ºi nimeni nu vãsupãrã. Aþi gãsit în sfârºit þara care nu face nicio deosebire de neam ºi religie. Deplinã libertate ºi drepturi egale.

— Ce-i drept, nu-i pãcat. Ce sã spunem? E bine. Nicio supãrare. Nicio deosebire între creºtin ºi evreu. Dareu tot zic aºa cã noi în America avem mare noroc cã sunt negri aici... sã vezi cã dacã n-ar fi ei la mijloc, tot penoi ar cãdea pãcatul... sunt sigur cã atunci tot noi am fi cei prigoniþi. De câºtig, slavã Domnului, o ducem destulde bine. Nu-i vorba de asta. Pot zice cã azi trãiesc ca un rentier. Dar ce folos? Poþi fi Rotschild ori Rockfeller ºitot poate sã-þi lipseascã ceva. Una este averea ºi alta este bucuria de viaþã. Nu poþi la vreme de bãtrâneþe sã teînveþi cu altã lume, cu altfel de trai. Aici în America e o lume nouã, care nu se deprind mai uºor aici. Ei seschimbã cu totul, pierd legea, uitã trecutul, nu mai simt ºi nu mai gândesc ca noi, cei care am trãit o viaþã înRomânia. Vezi mata, evreul, faþã de celelalte neamuri, se închide ca un culbec în casa lui. ªi aici în America esteaºa ceva care n-a mai fost. E greu de spus cum ºi ce fel, dar eu pot zice totul numai cu douã vorbe: „altã lume,alt fason”.

Am rãmas la masã numai cu bãtrânul. Doctorul a plecat grãbit, chemat la un bolnav. Dupã ce îºi trase uºorscaunul mai aproape de mine, bãtrânul începu în ºoaptã, discret, cu teamã parcã de a fi auzit de cineva:

— Crezi cã lui fecioru-meu, doctorul, îi place tare sã stea aici? Eu ºtiu cã ºi el ofteazã de multe ori. Ia fã-teºi întreabã în patru ochi pe fiecare? Sã vezi ce are sã-þi spunã. Garanteazã-le un câºtig numai de zece la sutã dince au aici ºi mâine pleacã la fugã mai toþi înapoi în þarã. Ai sã întrebi de ce? Eu ºtiu parcã de ce? De ce-i placeviermelui sã trãiascã la rãdãcina hreanului? Din locul acela unde ai trãit ca mic copil, între ai tãi, care mulþi poatenu mai sunt astãzi, rãmâne aºa ceva ca o drojdie veche pe fundul inimii ºi... oftezi mereu, cu gândul tot la ce-arãmas acolo în urmã, departe... Iacã eu nu pot ca sã nu viu în fiecare zi aici. Beau o cafea turceascã ºi mai vãdun om de ai noºtri, ca sã-mi aduc aminte de alte timpuri. Uneori noaptea, când nu mã prinde somnul, mã crezimatale, parcã visez cu ochii deschiºi. Vãd aºa pe rând toate uliþele ºi casele din Iaºi. Dar ºtii cum le vãd? Parcãsunt chiar acolo ºi mã plimb singur. De pe dealul Copoului se vede aºa frumos ºesul verde ºi apa Bahluiului

Page 19: 2012-2013 Povestile Cangurului Cls VII-VIII

Pov

eºtil

e C

angu

rulu

i – c

lase

le V

II-V

III

45

pânã departe la podul de fier..., dar vineri seara când s-aprind luminile la toate ferestrele... ºtii cum se vãdcãsuþele acele pe coasta de la Tãtãraºi...

ªi bãtrânul transfigurat, cu ochii în depãrtare, umezi, lucioºi, cu nãrile dilatate, vorbea mereu cu ton schimbat,vibrând, copleºit parcã de imagini redate c-un fel de amarã duioºie.

Târziu, când am ieºit în stradã, tumultul, larma vieþii de noapte nu se potolise încã. Ne-am despãrþit,strângându-i mâna slabã, osoasã. O clipã a rãmas în loc, schiþând un surâs silit, plin de amãrãciune. Tonul,tremurãtura acelei mâini uscate mã tulburase.

Am întors capul sã-l caut prin mulþime, dar nu l-am mai putut vedea. ªuvoiul omenesc luase în forfota luizgomotoasã, târându-l înainte, ºi pe acel suflet stingher, nostalgic, întârziat ca o rãmãºiþã din altã lume – rãtãcitoareumbrã în haosul lumii noi. ªi multã vreme mi-au rãsunat în minte vorbele simple ºi pline de înþeles ale bãtrânuluifost maistru croitor: Altã lume, alt fason. [...]

În cartierul ºcolilor lui CarnegieÎn vastele ateliere Westinghouse Electrical, în cercul unui dinam colosal, un inginer mãrunþel, suit pe-o

bobinã, ne da explicaþii într-o curatã franþuzeascã.Vioi, cu pãrul negru buclat, cu ochii negri surâzãtori, simpaticul inginer îmi fu vecin de masã la gustarea

datã de direcþia fabricii.— Aþi fãcut studii în Franþa?— Nu, rãspunse zâmbind, eu sunt belgian din Gand. De câþiva ani sunt pe aici. Nici nu m-am americanizat

complet.— Sunt mulþi ingineri veniþi din Europa?— Cea mai mare parte dintre specialiºti sunt strãini. ªtiþi cã americanii sunt oameni practici. Când trebuie sã

facã o fabricã, vin în Europa, cerceteazã marile centre industriale, cumpãrã de-a gata maºinile ºi aleg specialiºtiinecesari. Fabrica, imitatã întocmai, e fãcutã de zece ori mai mare. Dacã era utilatã pentru o mie de lucrãtori, eio fac pentru zece mii. Capitaluri ºi materii prime au din belºug. Ei nu rezolvã marile probleme ºtiinþifice, nuinventeazã, dar aplicã, perfecþioneazã ºi asimileazã foarte repede. Pândesc examenele facultãþilor din Europa ºidau o goanã teribilã ca sã punã mâna pe cei mai buni profesori, savanþi ºi conducãtori tehnici pentru ºcolile lorsuperioare. Cu toatã naivitatea ºi orgoliul ce întâlneºti la fiecare pas, trebuie sã recunoºti cu admiraþie cã un altspirit stãpâneºte acest vast câmp de lucru al lumii noi.

Inginerul Jean Lorand, stabilit de opt ani în America, venit ca profesor de desen industrial la ºcoala tehnicãa lui Carnegie, deºi nu era complet americanizat, cunoºtea foarte bine toate secretele marilor întreprinderiamericane. Însoþit de el, am vizitat aºezãmintele de culturã întemeiate de Carnegie, cu milioane de dolari aruncatecu dãrnicie ºi folos.

O serie de edificii monumentale în stilul renaºterii italiene ocupã un cartier întreg din oraº: muzeu, sãli demuzicã, de picturã, de sculpturã, bibliotecã, ºcoli tehnice; toate întreþinute prin rente anuale asigurate de cãtregenerosul Rege al oþelului cãruia i se spune cu admiraþie ºi simpatie: micul patron.

Intrarea liberã peste tot. Pe poarta principalã este scris cu litere mari: „Free to the People“.Secþia istoricã a muzeului e ridicolã în comparaþie cu vechile muzee europene. Un început numai de religie

a trecutului, fragmente de amintiri istorice, fãrã însemnãtate, þinute cu sfinþenie în vitrine bogat lucrate, de-alungul porþilor de marmurã verde ºi roºie. Peste tot o risipã de bronz ºi aur. Preþioase colecþii de istorie naturalã,numeroase fosile ºi celebrul Diplodocus. Scheletul giganticei dihãnii ocupã o salã specialã.

Biblioteca foarte bogatã, cu o organizare practicã, americanã, în mijlocul unei vaste ºi luminoase sãli, unbirou cu ingenioase instalaþii mecanice, tuburi pneumatice ºi butoane electrice. Elevatoare, vagonete pe ºinetransportã cãrþile automatic. Admirabile sãli de citire pentru femei, copii ºi orbi – dupã metoda Braille.

Vizitãm cu de-amãnuntul marele institut tehnic, în care învaþã câteva mii de tineri. Sãli spaþioase, laboratoare,ateliere, maºini, proiecþii luminoase. Ai mai mult impresia cã eºti într-o fabricã decât într-o ºcoalã. Aceeaºimetodã pentru toate ramurile de învãþãmânt: cursurile teoretice însoþite de aplicaþii practice. În unele ateliere amvãzut studenþii lucrând manual fierul ºi lemnul, la banc, la strung ºi la menghinã, ca simpli lucrãtori.

— ªcoala americanã, ne spune inginerul, e o imensã uzinã. Se învaþã mai puþinã carte, dar se face mai multãpracticã. La noi se îmbinã mai bine teoria cu practica. E un învãþãmânt mai realist. Sistemul european pentru noie prea rigid. Nu avem acele bariere de examene, diplome ºi titluri. Care are stofã de conducãtor rãzbeºte aici lasigur. Nici Morgan, nici Carnegie nu sunt universitari.

În sala luminoasã de desen industrial, unde zbârnâie vreo zece ventilatoare electrice, o sutã de bãieþi încãmãºi, cu braþele goale, cu mânecile suflecate, lucreazã aplecaþi pe planºete. E o bogatã expoziþie de muºchi.

Page 20: 2012-2013 Povestile Cangurului Cls VII-VIII

Pov

eºtil

e C

angu

rulu

i – c

lase

le V

II-V

III

46

Bãieþi voioºi, zdraveni, cu obrajii rumeni, cu priviri senine ºi îndrãzneþe. Nu vezi nicãieri figuri stoarse, priviriobosite de tineri cãrturari premianþi.

— Atmosfera ºi nivelul ºcolii americane, ne explicã inginerul, sunt desigur mai scãzute decât în Europa.Aici nu se face ºtiinþã pentru ºtiinþã ºi artã pentru artã. Nu existã nici mãcar minister de instrucþie, dar desigur cãºcoala americanã, practicã ºi utilitarã, dã o pregãtire mai largã la un numãr de oameni cu mult mai mare ca înEuropa. Desigur aici gãseºti mai rar dorinþa nobilã a ºtiinþei ºi mai pe toþi setea de îmbogãþire îi face sã seinstruiascã. Dar ce încredere, ce entuziasm au aceºti elevi! Ei nu ºtiu ce-i ºovãirea ºi timiditatea. În locul reflexieiºi fineþii, au îndrãzneala, iniþiativa ºi vioiciunea.

În þãrile din Europa se privesc cu oarecare dispreþ oamenii tehnici ridicaþi de jos, fãrã ºcoli superioare. ÎnAmerica dimpotrivã sunt cãutaþi ºi încurajaþi. Foarte multe invenþii ºi perfecþionãri în maºinism sunt fãcute desimpli lucrãtori. La fiecare fabricã existã câte un registru de idei, în care orice umil lucrãtor are dreptul sã-ºi scriepãrerea asupra maºinii la care lucreazã zilnic. În unele fabrici sunt spirite inventive care nu fac altceva decât sãexperimenteze – bineînþeles cã patronii se îmbogãþesc ºi nu inventatorii.

Mai în toate þãrile din Europa rutina, tradiþia ºi chiar ierarhia paralizeazã sforþãrile. Alt spirit stãpâneºtelumea nouã. Pe lângã multe cauze economice ºi sociale, poate activitatea, energia ºi atmosfera excitantã aAmericii se datoreazã ºi aerului de aici sec ºi încãrcat cu o cantitate de fluid electric într-o producþie cu mult maimare decât în vechiul continent. [...]

La o fereastrã de la etajul al optsprezeceleaDin Philadelphia – unde se þinuse congresul internaþional de navigaþie, strãbãtând marile lacuri – am debarcat

în Chicago, dupã opt zile de drum pe apã, cu un vapor pus la dispoziþia grupului nostru.Zdrobit de obosealã, dupã atâtea recepþii, banchete ºi discursuri, rãmân o zi în casã.Din marele hotel-turn, de la fereastra camerei cu numãrul 1444, din etajul al optsprezecelea, pot cuprinde

cu vederea o mare parte din oraº, pânã departe, spre lacul Michigan. De sus, printre miriadele de acoperiºuricare se suprapun, apar zvelte coºurile de fabrici, cu penaje plumburii de fum. Paratrãsnete înalte, ca o pãdure desuliþe înfipte în zare, strãpung norii deºi care plutesc deasupra oraºului nepotolit. Casele zgârie-nori, imensecalupuri simetrice, gãurite de mii de ferestre egale, turnate uniform în armãtura rigidã a scheletelor de fier, aparîn depãrtare ca niºte turnuri ridicate din cuburi de construcþii, ca jucãriile unor copii de uriaºi.

Instinctiv mi se încleºteazã mâna pe fierul balustradei de câte ori mã aplec pe fereastrã ca sã privesc înstradã la furnicarul omenesc ce forfoteºte jos, ca în fundul unui canal adânc. Tramvaie, automobile, camioane,trãsuri, oameni ºi animale, se scurg fãrã întrerupere, într-un haotic, nesfârºit ºiroi. Mulþimea neastâmpãratã sevede micã, de la înãlþime, redusã ca o masã de vii globule agitate, ce miºunã în arterele acestui titanic organism,care vibreazã de-o violentã energie.

În atmosfera asta încãrcatã de electricitate, în mirosul de cãrbuni, de petrol ºi de sulf, respiri cu anevoie.Zgomotul trenurilor de sub pãmânt, huruitul roþilor, ciocãnit de fier ºi forfotit de aburi, fluiere, clopote, semnale,milioane de sunete care vin de sub pãmânt, de pe pãmânt, din ziduri, de pretutindeni, se ridicã ºi se combinãîntr-un vuiet asurzitor, metalic, învãluindu-te într-o vibraþie ritmicã, chinuitoare. ªi în zgomotul acesta, cumplitºi confuz, ce se înalþã ºi coboarã ca mugetul mãrii bãtute de furtunã, rãzbat uneori urlete groaznice de fiarãrãnitã: sunt sirenele vapoarelor ce se încruciºeazã pe lacul Michigan.

Întreaga îngrãmãdire monstruoasã, acest Babilon modern, apare ochiului în forme bizare când e predominatde la o mare înãlþime. De sus, o clipã, ai iluzia cã priveºti din preajma unui crater, la o vastã regiune vulcanicã,rãmasã dupã o erupþie. În acest cataclism, se vãd rãspândite pânã în depãrtare blocuri uriaºe, pe-alocuri fumegânde;jos, la piciorul prãpastiei, în fundul vulcanului stins, prin crãpãturile adânci dintre pereþii stâncilor abrupte, undelumina abia rãzbate, miºunã miile de vietãþi într-o continuã ºi convulsivã agitare. Iar deasupra tuturora, pe cerulînvãluit în nori de fum, pluteºte soarele palid ºi orb. Sãgeþile de aur se frâng neputincioase în pâcla cenuºie, careapasã veºnic pe umerii oraºului gigantic, înãlþat pe locul numit de Indieni: Chicago – usturoi sãlbatic – astãzi cuo poreclã mondialã: cetatea negustorilor de porci.

— Splendidã vedere!Surprins, întorc capul. Nu observasem intrarea celor doi tovarãºi de cãlãtorie. Unul înalt, uscat ºi ras, Artur

Lay, inginer hidraulic în Philadelphia. Cu pãrul alb înainte de vreme, cu o privire ascuþitã – tip de american –deºi italian de origine, puterea de absorbire a lumii noi îl americanizase complet. Altul, scurt ºi gras, cu ostraºnicã pereche de mustãþi de bersalier, cãpitanul Antonio Pascoli, un tip simpatic de meridional. Cãlãtorisemult, locuise câþiva ani în Extremul Orient pe care-l admira. Pãrãsind Marina, ocupase un post în diplomaþie, pelângã legaþia italianã din Philadelphia. Îmi plãcea tovãrãºia acestor doi prieteni nedespãrþiþi ºi veºnic în dezacord.

Page 21: 2012-2013 Povestile Cangurului Cls VII-VIII

Pov

eºtil

e C

angu

rulu

i – c

lase

le V

II-V

III

47

Douã concepþii diferite asupra lumii ºi a vieþii. Se ciocneau la fiecare pas ºi totuºi se simþeau atraºi, ca doi polide electricitate contrarã.

— Am venit sã aranjãm vizitarea marilor elevatoare de grâne. ªtiu cã te intereseazã chestiunea asta. Uite, sevãd colo spre lac.

În zarea fumurie, ieºind parcã din sânul apei, niºte blocuri colosale, fãrã ochii ferestrelor, se desprindmasive ºi oarbe, în linii drepte asemenea unor antice monumente egiptene.

— Ei, ce zici de vederea pe care o ai de aici? ªi cu un gest larg americanul îmi aratã mândru imensul oraºcare se desfãºoarã la picioarele noastre.

— ªtii ce lungime are strada asta? Numai treizeci ºi cinci de kilometri. În Chicago se vorbesc patruzeci delimbi. Sunt douãzeci de religii ºi apar ziare în zece limbi... ºi când te gândeºti cã nu sunt nici o sutã de ani decând Pieile Roºii vânau ºi pescuiau prin pustietãþile acestea mlãºtinoase.

— E în adevãr fenomenalã repeziciunea cu care a crescut oraºul acesta. Cred, adaug eu, cã în mare parteaceasta se datoreazã situaþiei geografice...

— ...ªi elementelor care s-au stabilit aci, se grãbeºte sã adauge americanul.— Trebuie sã ºtiþi cã noi punem un fel de eroism în spiritul oricãrei întreprinderi. Condiþiile de viaþã pe

pãmântul american au fãurit un caracter naþional superior, un suflet deasupra nivelului comun al umanitãþii. Aicis-a creat ceea ce numim cultul muncii ºi poezia forþei.

— Poezia forþei!... mi se pare cã nu-i decât imnul cultului lui Mamon, întrerupse cãpitanul Pascoli, tãindbrusc avântul americanului.

Dupã ce se lungi într-un balansoar, Artur Lay îºi ridicã picioarele sus, pe speteaza scaunului din faþã – dupãobiceiul locului – îºi aprinse o þigarã ºi, zâmbind, se hotãrî, în poziþie aproape orizontalã, sã asculte liniºtitpãrerile italianului.

— Eu unul declar cã nu mã pot adapta aici. Nu pot sã-mi acordez paºii vieþii în cadenþa galopului exaltatcare mã împresoarã. Nicãieri, o preocupare intelectualã. N-am întâlnit doi americani sã vorbeascã între ei altcevadecât afaceri: business, business. Maºinismul acesta exagerat are ceva sinistru ºi rece. Goana asta nebunã dupãcâºtig, transformând mijlocul în scop, a viciat sufletele, distrugând tot ce poate înfrumuseþa existenþa omeneascã.Atmosfera asta electricã, agitaþia teribilã, setea de bogãþie care pune în miºcare toate resorturile energiei, e dreptcã a creat un suflet nou, dar nu superior.

— Pot sã-þi dovedesc cã-i superior, încercã sã întrerupã americanul.Dar cãpitanul îl opri cu un gest hotãrât, ºi începu sã-i cearã socotealã pe un ton din ce în ce mai ridicat.— Mã rog, ce ne tot arãþi cu atât orgoliu aceste monstruoase îngrãmãdiri mecanice, opera maºinismului ºi

a capacitãþii speculative cu care vã lãudaþi. Dar care-i partea de umanitate în tot ce-aþi fãcut? Oare azi viaþa înuzine nu-i tot un fel de sclavie? Ignoraþi cu totul valorile morale ºi intelectuale adunate de veacuri în lumeaveche. Confundaþi veºnic progresul material cu cel moral ºi nu vedeþi partea slabã a civilizaþiei moderne. Aveþiiluzia cã aþi creat oraºul ideal. Dar Teba, Niniva ºi Babilonul, în care se vorbeau sute de limbi, erau tot niºteîngrãmãdiri monstruoase. Numai în Atena gãsiþi ceea ce francezii numesc la Cité... creaþia spiritului grec...naturala, suprema armonie... echilibrul minunat între fantezie ºi criticã...

— Am înþeles, am înþeles, întrerupse americanul, râzând cu poftã. Pãreri învechite, culese de-a gata dincãrþile autorilor ruginiþi, pe care noi îi numim fosile europene. ªi totuºi de ce vã e fricã, nu scãpaþi. Europa, ºiîntreg globul pãmântesc, se americanizeazã mai repede decât vã închipuiþi, în ciuda tuturor teoreticienilor lumiivechi. Uitaþi cã Teba, Ninive ºi Babilonul s-au ridicat prin chinurile a mii de oameni, iar în Atena idealã, la carevã închinaþi, exista sclavia. Legile ºi teoriile umanitare n-au putut suprima decât sclavia politicã, dar liberareadin sclavia fizicã a naturii nu poate s-o aducã decât sinistrul maºinism care vã îngrozeºte. Toatã puterea lumiimoderne stã în maºinã, pe care n-au rãspândit-o nici poeþii, nici teoreticienii ºi nici moraliºtii. Numai setea decâºtiguri a revoluþionat condiþiile de viaþã, îmbunãtãþind traiul omenesc pânã în straturile cele mai de jos...

— ...Prefãcând însã omul în maºinã, adãugã cu necaz italianul, care-ºi ºtergea nervos sudoarea de pefrunte.

— A! oftaþi dupã timpurile fericite, când nobilul ºi brutalul senior se îmbrãca în dantele, dar nu fãcea baie;ºi sub candelabrul cu lumânãri de seu mânca elegant cu degetele murdare, ºtergându-ºi nasul tot cu degetele.Priviþi, vã rog acum pe lucrãtorul american ºi pe miliardar, patronul sãu. Sunt îmbrãcaþi aproape la fel. Amândoilocuiesc în case luminate cu electricitate, cu robinete de apã rece ºi apã caldã; au la fel linguri, furculiþe, ºerveteºi batiste. Pot în aceeaºi searã amândoi sã asculte la operã pe Caruso; trimis de d-voastrã – doar cã unul în lojãºi altul la galerie. Unul umblã cu automobilul propriu, ºi altul cu autobuzul sau tramvaiul, oricând la dispoziþie.Bunul trai nu mai este un monopol ca în trecut. Distanþa dintre pãturi se micºoreazã zilnic. Ajungem la onivelare de trai pe care n-au visat-o nici utopiºtii.

Page 22: 2012-2013 Povestile Cangurului Cls VII-VIII

Pov

eºtil

e C

angu

rulu

i – c

lase

le V

II-V

III

48

— Aºteptaþi ºi o nivelare de avuþii? încerc sã-l întreb zâmbind.Americanul se opri; bãgându-ºi adânc mâinile în fundul buzunarelor, îmi rãspunse tãios, adâncindu-ºi cuta

din îmbinarea sprâncenelor.— A! ºtiu, vã indigneazã acumularea de bogãþii în câteva mâini? Dar uitaþi cã acele mâni au abilitatea ºi energia

de a produce. ªi multã vreme încã va fi necesarã, fatalã, aceastã acumulare. De ce nu urmãriþi însã cum se risipeaubogãþiile în trecut ºi cum se întrebuinþeazã acum. Numai aceastã acumulare de capital a rãspândit ºi a ieftinit producþiaîmbunãtãþind traiul omenesc. În ce priveºte prisosul de avuþii, n-aveþi decât sã citiþi evanghelia bogãþiei, scrisã demiliardarul nostru Carnegie. Veþi vedea ca bogãtaºul american de azi nu se considerã decât un depozitar, un om deafaceri al comunitãþii. Bogãþia trebuie sã fie restituitã societãþii pentru diferitele servicii sociale, ca ºcoalã, sãnãtatepublicã, sub felurite forme durabile, încã din viaþã – cãci acela care moare bogat, moare dezonorat.

ªi discuþia ar fi continuat încã mult dacã n-o întrerupea simpaticul Tom, cel mai slut negru din tot batalionulbãieþilor din serviciul marelui hotel.

Intrã fãrã sã batã la uºã – în America nu-i obicei – mândru, purtând cascheta de bell boy îngropatã în pãrullui de astrahan. Ne întinse un teanc de plicuri. Cu obiºnuitul surâs de graþie ºi linguºire, arãtându-ºi dinþii albi,strãlucitori, într-o pereche de buze groaznice, ne invitã sã citim adresele.

De la prima aruncãturã de ochi, italianul pãli.— Încã o invitaþie. Banchet la Atletic Club. E teribil. Nu mai pot. Sã înghiþi în cinci zile opt banchete,

treizeci ºi ºase de toasturi ºi douãsprezece discursuri americane! E un record care m-a distrus. Ce au de gândamericanii cu noi? Cum nu ºtiu ei niciodatã sã pãstreze mãsura?

ªi italianul începu sã se plimbe furios prin camerã. Americanul fãcea haz de indignarea asta ºi cãuta sã neexplice cã suntem victimele veºnicei rivalitãþi dintre Chicago ºi New-York.

Prin orice mijloc, Chicago trebuie sã convingã pe oaspeþii strãini, veniþi în asemenea ocazii, cã cetãþenii deaici sunt mai gentili ºi mai distinºi decât cei din New-York.

— Bine, dar ce suntem noi vinovaþi? De ce sã se abuzeze de stomacul ºi de rãbdarea noastrã?ªi italianul, trântind pe masã plicul cu invitaþia, se pronunþã hotãrât:— Nu mã duc nici mort. Desearã dezertez de sub escortã. Mâncãm mai bine într-un restaurant chinezesc. [...]

La NiagaraPânã la Buffalo trenul extra-rapid, fãrã sã se opreascã, atinge numai în goana-i nebunã oraºe moderne ºi

prozaice, botezate pompos de americani cu nume poetice din antichitate: Palmira, Siracuza, Itaca, Roma.Strãbatem o bogatã regiune industrialã. Câmpia verde e pãtatã de negrul fabricilor, afumatã de monstruoasele

locomotive Pacific, tãiatã peste tot de reþeaua aerianã a cablurilor electrice, sfâºiatã în zbor de mii de automobilecu miros de benzinã ºi nori de praf în urmã.

Cine ar recunoaºte în haosul civilizaþiei moderne sãlbatica ºi pitoreasca vale Mohawk, teatrul de altãdatã almarii epopei romantice, descrisã de celebrul romancier american Fenimore Cooper.

Aici, în sânul unei naturi aspre, în cadrul de apã ºi pãdure, de-a lungul marilor lacuri s-au desfãºurat odatãacele filme încântãtoare de aventuri ºi peripeþii eroice, în care pionierii îndrãzneþi ºi rãzboinicii indieni, superbiitatuaþi Ciorap de Piele ºi Ochi de Vultur, ne aprindeau imaginaþia copilãriei, purtându-ne în deliciu printr-o lumeprimitivã, mãreaþã ºi fantasticã.

Un murmur surd, continuu ºi vag ajunge pânã la noi venind de undeva din depãrtare.— E glasul Niagarei, îmi spune tovarãºul de drum.Dupã un ceas ajungem. Ne oprim pe malul unei ape mari. Pare un fluviu de lãþimea Dunãrii. Nu-i fluviu. E

un canal sãpat de naturã, într-o albie de stâncã, pe o lungime de 60 kilometri: un imens jgheab de piatrã prin carese scurge apa din lacul Erie în lacul Ontario. Diferenþa de nivel dintre cele douã lacuri este de o sutã de metri.

Stãm pe mal ºi privim. Prima orientare.În susul apei, cât pot cuprinde ochii, vezi faþa netedã a undelor clare, alunecând cu o repeziciune ameþitoare.

În josul apei, la câteva sute de metri, fundul de calcar e rupt brusc ºi acest fluviu lat, cu tot volumul lui de apã –coloanã de deluviu, cum i se spune – se prãvãleºte deodatã ºi cade de la înãlþime, spãrgându-se jos pe un pod depiatrã. Un nor de pulbere de apã pluteºte la orizont, veºnic suspendat în aer. Acolo e cascada. Nu se vede încãbine. Auzi numai zgomotul detunãtor, neîntrerupt. Simþi parcã plutind în juru-þi o atmosferã de mister ºi primejdie.

Ne oprim. Un bloc de stâncã cu un buchet verde de arbori bãtrâni. Insula Caprei, rãmasã ciudat în mijlocultorentului, desparte cascada în douã. Cãderea dinspre þãrmul american e mai micã. Cea dinspre þãrmul canadian,în forma unei imense potcoave aratã marea cataractã în toatã splendoarea ei.

Enormul volum al torentului – douãzeci ºi cinci de milioane de tone pe orã – strâns între pereþii de stâncã,se bombeazã ca ºi coama unui monstruos val de ocean. La mijlocul cascadei masa fluidã e aºa de groasã cã pare

Page 23: 2012-2013 Povestile Cangurului Cls VII-VIII

Pov

eºtil

e C

angu

rulu

i – c

lase

le V

II-V

III

49

solidã – o masã compactã colosalã se rostogoleºte vertiginos ºi cade brusc în abis spãrgându-se pe stânca de josîn miliarde de bucãþi. ªi în tunetul groaznic ce zguduie pãmântul, rãzbate un fel de muget de uragan perpetuu ceumple vãzduhul ca o cumplitã ameninþare de cataclism.

Simþi, asurzit, cãderea fãrã sã poþi vedea spargerea jos, de fundul acelui satanic cazan clocotitor, ce fierbeca un crater de vulcan în erupþie. Apa pulverizatã izbucneºte nãvalnic în vârtejuri fumegânde, ca niºte norifantastici de aburi irizaþi. ªi în jocul razelor de soare, sub unghiuri diferite, praful lichid tremurã bizar într-oorgie de culori îmbinate în dungi strãvezii, ca o panglicã de curcubeu solar.

Aspectele Niagarei, dupã starea cerului, variazã la infinit. La mijloc, în pãtura profundã a torentului, e unverde închis slãbind din ce în ce mai pal spre laturi. Coloane de mercur, ºuvoaie metalizate, curg pe margini,printre stânci pierdute jos într-o fierbere de argint topit. ªi fluviul, pânã departe, se acoperã cu un strat de spumãfinã, ca o dantelã capricios destrãmatã pe un alb câmp de zãpadã.

Rãpit, înfricoºat, rãmâi ceasuri întregi, cãtând în extaz la spectacolul grandios ce te reþine împietrit însentimentul profund ai micimii omului în faþa eternelor fenomene ale naturii. Misterul nepãtruns ºi groaznica eimaiestate niciodatã nu s-au putut descrie sau zugrãvi.

Îmbrãcaþi ca niºte scafandri, haine de pânzã gudronatã, ne coborâm sub cascada centralã pe o scarã strâmtã ºiudã, alunecând la fiecare pas. Un negru buzat, cu un trup de atlet, ne conduce ºi ne susþine pânã jos la piciorul stânciimâncate de apã. În spaþiul strâmt rãmas între peretele de piatrã ºi masa lichidã, ce fac în cãdere o curbã perfectã, eîntinsã o punte îngustã în spatele cascadei – Grota vânturilor, pe care n-o pot trece decât oamenii cu nervii sãnãtoºi.

Avalanºa de apã cade cu un tunet asurzitor. La depãrtare de o palmã de ochi ai înainte peretele lichid ca ocortinã giganticã. Pãturile de aer sunt izbite cu atâta putere cã vâjâie vântul într-un vârtej de curenþi, cu un urletsãlbatic ºi rãutãcios, pe care nu-l poþi auzi decât în largul mãrii pe timpul marilor furtuni. Asurziþi, orbiþi, biciuiþide plumbii de apã rece, uzi leoarcã pânã la oase, ne strecurãm prin pânzele duºurilor torenþiale, pe punteaîngustã, încleºtându-ne mâinile îngheþate de balustrada lunecoasã, în sfârºit am scãpat la luminã. Ameþiþi, neoprim sã rãsuflãm. De frig ne clãnþãnesc dinþii din gurã. Cu puterile sleite, urcãm treptele pânã sus în capulscãrii. Ne urcãm la soare înfioraþi de-un tremur de tensiune nervoasã ºi stãpâniþi încã de-o ciudatã senzaþie: oprofundã mulþumire de salvare, o ascunsã mândrie de biruinþã – parcã am trecut teferi prin centrul unei trombemarine.

*A doua zi dimineaþa, cu tramvaiul electric, facem circuitul Niagarei, oprindu-ne pe diferite poziþii ca sã vedem

cataractele sub toate aspectele. Trecem celebrul pod suspendat. O minune tehnicã, o pânzã de pãianjen þesutã în aerla o înãlþime ameþitoare deasupra abisului. Intrãm pe pãmântul Canadei. Nicio formalitate, niciun control. Numaiuniformele stacojii ale soldaþilor englezi ne atrag atenþia cã pãºim pe teritoriul unei colonii britanice.

Rezemaþi de-un grilaj de fier la marginea prãpastiei, urmãrim jos pe apã miºcãrile unui vapor, „ZânaNegurilor“, plutind vânzolit de frãmântarea talazurilor înspumate. Vãzutã de sus, mica navã pare o insectãimprudentã atrasã de pericol; se apropie de cascadã ºi deodatã se retrage cu groazã, urmãritã de rafale de ploaie,de jerbele care þâºnesc din uriaºa cãldare în clocot infernal.

— ªi când te gândeºti, spune tovarãºul meu, cã minunea asta a naturii se distruge pe nesimþite. Baza stânciide calcar este roasã mereu de apã.

Cãderea se retrage cu jumãtate de metru pe an. Va veni o vreme când în locul cascadei va rãmânea numaiun canal strâmt, prin care apa se va scurge fãrã sã cadã de la înãlþime.

— E adevãrat, rãspunse un american, dar geologii au calculat cã asta are sã se întâmple peste vreo 30.000de ani, aºa cã o putem admira în liniºte.

O sumã de legende circulã asupra acelor îndrãzneþi campioni, care – seduºi de vecinãtatea primejdiei ºi devanitatea reclamei – au înfruntat prin nebune aventuri puterea Niagarei.

Celebrul echilibrist Blondin a traversat cascada, mergând pe o frânghie de sârmã întinsã de la un mal laaltul. Purtând o micã sobã în spate, echilibristul s-a oprit la mijloc, a spart câteva ouã din care ºi-a preparat oomletã, ospãtându-se liniºtit pe sârmã deasupra cascadei.

Un oarecare Robert Flack, construindu-ºi o barcã specialã ºi-a dat drumul în cursul apei, dar a fost înghiþitde torent chiar sub ochii soþiei ºi ai copilului sãu.

Mai fericit a fost înotãtorul Graham, care avu ingenioasa idee de a construi un butoi lestat la fund pentru a-ipãstra poziþia verticalã. Cu chipul acesta, a traversat de câteva ori cascada. Mulþi înotãtori l-au imitat, dar câþi dinei n-au plãtit cu viaþa sfidarea nebunã ºi curajul steril al unui eroism inutil. Pieile Roºii, tribul Irochezilor, vechiistãpânitori ai Niagarei, se adunau pe malurile acestea aducând o datã pe an o tragicã jertfã marelui Spirit alapelor. Pregãteau o barcã, o albã pirogã, împodobitã cu ghirlande de flori ºi încãrcatã cu fructe ºi cu feluritedaruri. Dintre fetele de mãritat alegeau pe cea mai frumoasã pentru sacrificiu. Noaptea, pe lunã plinã, tot tribul

Page 24: 2012-2013 Povestile Cangurului Cls VII-VIII

Pov

eºtil

e C

angu

rulu

i – c

lase

le V

II-V

III

50

se aduna pe malurile torentului. În mijlocul urletelor sãlbatice ºi a dansurilor diabolice, se lansa piroga încurentul apei. Numai câteva minute apãrea în lumina argintie a lunii, plutind fulgerãtor spre abisul morþii, aceastranie viziune pe care, într-o clipã, Niagara o înghiþea pe vecie. [...]

Între româniVaporul abia acostase la debarcader când îmi auzii numele strigat în zgomotul mulþimii de pe chei. De sus,

de pe punte, mã uitam cercetând cu ochii lumea aceea necunoscutã care se miºca pe platformele portului.„Cine ar putea sã mã cunoascã aci în Cleveland?“Pe când îmi pregãteam bagajele, un marinar negru, cu un zâmbet graþios, îmi pronunþã foarte stâlcit numele,

explicându-mi cã o deputãþie mã aºteaptã pe chei.— Cum? Pe mine? Nu se poate. Trebuie sã fie o greºealã de nume. Nu cunosc pe nimeni în oraº. Vin aici

pentru prima datã.Nedumerit am plecat spre ieºire, aruncând din treacãt o privire în oglinda mare din sala de fumat. Cravata

era strâmbã, ºapca turtitã.Cine ar putea sã mã aºtepte? Ciudat lucru.Când am ieºit din vapor, în lumea care aºtepta pe chei, am deosebit deodatã niºte enorme cocarde tricolore.

Tresãrind m-am îndreptat într-acolo. Sunt români...Trei tineri surâzãtori s-au descoperit ceremonioºi.— Bine-aþi venit sãnãtoºi pe la noi. Vã aºteptam de ieri. Gândeam cã veniþi pe uscat cu þugul.Miºcat, nedumerit, le-am dat mâna întrebându-i cum se face cã ºtiu despre venirea mea.— Apoi am primit noi o carte scrisã de la Societatea Bãnãþeana din Philadelphia precum cã va sosi la noi un

domn din þarã. ªi tare ne bucurã când vine careva ºi pe la noi.κi spune fiecare numele; I. R. mecanic, M. O. agent de birou ºi V. M. masor.— No, hai sã merem, zise mecanicul. ªi cu un automobil care zbura cu o vitezã nebunã ne-am îndreptat spre

centru.Cu greu i-am convins cã prefer sã merg pe jos, ca sã vãd mai de aproape oraºul. Mergem în lungul

principalei artere de comunicaþii – Superior Street – care se pierde într-un parc bogat unde se înalþã statuiamãreaþã a generalului Moses Cleveland, fondatorul oraºului.

O firmã enormã îmi atrage atenþia: Standard Oil, celebra companie care urmãreºte monopolul petroluluidin întreaga lume.

— Câþi români sã fie în America? întreb eu.— Cine poate ºti? îmi spune mecanicul. Cã noi venind cu paºapoarte austriece ºi ungureºti suntem trecuþi

laolaltã. Cum poþi sã extragi din numãrul global numai pe românii adevãraþi? Dar dupã socotelile unora se zicecã ar fi vreo sutã de mii.

— Cum v-aþi hotãrât sã pãrãsiþi locurile voastre ºi sã veniþi aici, sã vã înstrãinaþi?— Apoi munceam pãmântul grofului ungur, care nu te lasã nici sã mori, nici sã trãieºti. ªi mai fãceam ºi

cãtãnia acolo. Era greu de tot. ªi când am vãzut noi cã fug încoace, ca sã scape de sãrãcie, saºii ºi ungurii, amînceput a veni ºi noi tot mai mulþi. Pânã se face dâra îi greu. Cei care sosesc ºi câºtigã, pun ceva deoparte ºi segândesc sã-ºi aducã neamurile. Trimit carte scrisã acasã ºi parale ca sã vie ºi alþii aici.

De lucru gãseºte îndatã românul aici. Nu-i vorbã, cã-i vine greu la început sã lucreze în fabricã, celui carepânã acum a muncit numai pãmântul, dar românul prinde repede orice meserie. Au început acum sã serãspândeascã ai noºtri ºi pe la þarã; au unii pãmânt ºi ferme, adicã gospodãrii întemeiate.

Mecanicul mã roagã frumos sã-i fac cinstea sã prânzim împreunã acasã la el, cã-i liber fiind zi de duminicã.Pe drum îmi povesteºte viaþa romanticã a românului George Pomuþ, care a venit de tânãr în America, luând

parte în rãzboiul civil, ajunge pânã la gradul de general. Guvernul american îl trimite la Petrograd în postul deconsul general. Acolo a ºi murit. S-a scris mult, ºi sunt documente asupra acestui român rãtãcit în Americaînainte de venirea primilor emigranþi români prin pãrþile acestea.

Trecând pe lângã zidurile înnegrite ale uzinelor ajungem în cartierul muncitorilor români. Strãzi drepte,uniforme, monotone. Case-n ºir, la fel, cu aceeaºi faþadã de cãrãmidã aparentã, afumate, posomorâte.

Dintr-un pridvor, care dã în stradã, intrãm în casã. Un apartament cu ºase camere. În trei camere locuieºtemecanicul cu nevasta ºi doi copii. Celelalte trei camere sunt sub-închiriate la alþi emigranþi români care lucreazãla uzinele din apropiere.

Ne întâmpinã în prag o femeie într-un capot albastru. Înaltã, zdravãnã, cu obrazul palid ºi niºte ochi marinegri. Îmi spune cu bucurie cã a fost în þarã, cã are rude la Cãlimãneºti. Pãrinþii ei stau aproape de graniþã, laBoiþa, pe drumul Sibiului. Doi copii bãlani, o fatã ºi un bãiat, mã spioneazã fãrã sã deschidã gura.

Page 25: 2012-2013 Povestile Cangurului Cls VII-VIII

Pov

eºtil

e C

angu

rulu

i – c

lase

le V

II-V

III

51

— De când i-am dat la ºcoala americanã nu vor sã mai vorbeascã româneºte, mi se plânge femeia.— Cum se poate, întreb cu mirare, au uitat aºa de repede limba lor?— Iaca aºa pãþim cu copiii aici, intervine stânjenit tatãl lor. Noi în casã vorbim doar româneºte, dar cum

apucã sã intre la ºcoalã nu mai e chip sã vorbeascã limba pãrinþilor. Acu e vorba sã întocmim o ºcoalã româneascãpe lângã biserica ce-am fãcut-o aici în apropiere.

Camera e spaþioasã ºi curat þinutã. Paturi de fier ºi cuverturi de bumbac. Nimic înãuntru nu-i românesc,doar niºte ºtergare vãrgate prinse la ferestre. Rãmân cu ochii la ele. Femeia îmi spune oftând:

— Avem acasã scoarþe ºi lãicere mândre, dar îi greu de adus. Nimic din zestrea mea n-am putut lua încoace la venire.Mâncam slãninã friptã ºi ochiuri româneºti. În faþa mea stã un român cãrunt, cu mustãþi stufoase. Fratele

femeii, venit de doi ani în America.— Acum, începu el, mã bate gândul sã mã întorc înapoi sã cumpãr cu banii strânºi o bucãþicã de pãmânt pe

malul Oltului.— Dar cum v-aþi deprins sã lucraþi la fabricã? îl întreb eu.— De nevoie ce nu face omul? Suntem vreo cincizeci de români la uzina asta. ªi sã vezi cum ne iubeºte contra-

maistorul. Cã ai noºtri muncesc din greu, nu se codesc. ªi uneori muncim ºi duminica. Ceilalþi de alte neamuri nulucreazã de sãrbãtoare cu nici un preþ, dar nouã, dacã ne roagã, ni-i ruºine sã zicem cã nu vrem sã lucrãm. Nu putemzice nimica rãu, ne ia cu biniºorul. Când ieºim de la lucru plini de fum ºi cãrbune trecem la spãlat. Avem niºtespãlãtoare curate de faianþã, cu apã caldã ºi rece. Pe dinafarã ne spãlãm noi frumos, dar pe dinãuntru nu-i chip.Scuipãm negru cã tragem în piept praful de cãrbune. Mã prinde uneori aºa un dor de pãdure, cã noi suntem din parteamuntelui ºi ne place mult a puºca. Aveam un câine ciobãnesc pe care-l învãþasem la vânat...

ªi ciobanul acela încãrunþit în munþii pãduroºi de pe malurile Oltului, acum pribeag în haosul negreloruzine americane, începu o poveste lungã cu o sumã de peripeþii despre câinele ciobãnesc pe care nu-l puteauita, cã-l învãþase el sã umble la cãutat sãlbãticiunile mai ceva decât cel mai bun câine de vânãtoare... [...]

SFÂRªIT

Eugeniu P. Botez se naºte la 28 noiembrie 1874, la Burdujeni, în nordul Moldovei. Fiu alcãpitanului Panait Botez ºi al Smarandei, începe cursul primar în 1882 la ºcoala din Pãcurari,unde îl are ca dascãl pe Ion Creangã.

A luat pseudonimul de Jean Bart dupã numele celebrului marinar Jean Bart, care a trãit între1650 ºi 1702. Scriitorul va iscãli de aici înainte volumele cu acest pseudonim, la care vaadãuga, între paranteze, adevãratul sãu nume.

Cariera de scriitor a lui Jean Bart începe prin scrierea de articole de ziar ºi reportaje.Ulterior va scrie schiþe ºi nuvele. Chiar dacã nu a publicat foarte mult, Jean Bart rãmâne unnume important pentru proza românã, un scriitor autentic ºi original, care a cultivat pentruprima datã în literatura românã jurnalul de bord ºi schiþa marinã – acestea fiind pentru totdeaunalegate de numele lui. Opera sa va fi încununatã de romanul Europolis, care va fi prefaþat deGeorge Cãlinescu. Acest roman va aduce în proza românã, pentru prima datã într-o operã literarã, terminologiamarinãreascã. Din pãcate, la 12 mai 1933, anul în care este publict Europolis, Jean Bart se stinge din viaþã.

Acþiunea romanului Europolis se petrece la gurile Dunãrii, la Sulina, port plin de oameni din medii socialediferite: funcþionari, aventurieri, oameni sãraci sau cãutãtori de noroc. În cadrul pitoresc al portului românesc, sedesfãºoarã tragedia unei familii de greci.

Aºadar, suntem în situaþia de a descoperi, mulþumitã lui Jean Bart, exoticul în limitele hotarelor naþionale: ,,Viaþaacestui mic port cosmopolit e originalã ºi interesantã. Are un farmec ºi un pitoresc deosebit. Este unicul loc în þarãunde gãseºti adevãrata viaþã de port. Celelalte porturi ale noastre nu sunt decât oraºe. Sulina este numai port, nu areoraº. Toatã populaþia se hrãneºte din viaþa portului. De altfel nici nu are nimic comun cu restul þãrii. Aici e o viaþã decolonii. Comerþul levantin atrage aventurieri din toate seminþiile, cari se perindã pe aici ca sã pescuiascã în apatulbure a Dunãrii. Un mozaic de rase. Toate neamurile, toate tipurile ºi toate limbile. Mica lume a acestei instituþii –Europa în miniaturã – cu decoruri, culise ºi protocol, are o viaþã aparte. Este un cerc închis, impermeabil, etanº.“

Opere: Jurnal de bord, 1901; Datorii uitate, 1916; În cuºca leului, 1916; Prinþesa Bibiþa, 1923, roman; ÎnDeltã..., 1925; Peste Ocean, 1926; Însemnãri ºi amintiri, 1928; Pe drumuri de apã, 1931; Europolis, 1933.