2. PFI - Intro Si Pietele Intl de Actiuni (1)

FINANŢE

INTERNAŢIONALE

TEMA 1

PIEŢELE FINANCIARE INTERNAŢIONALE –

STRUCTURĂ ŞI EVOLUŢIE

1. Globalizarea pieţelor financiare

Economia globală a cunoscut o serie de transformări structurale în ultimii 20-30 de ani:

Transformări reale liberalizarea pieţelor factorilor şi a produselor finale, însoţită de dezvoltarea tehnologiilor creşterea producţiei în marea majoritate a ţărilor şi cu precădere în ţările cu economie centralizată

Transformări monetare un angajament global de a menţine rate reduse ale inflaţiei, după creşterea inflaţiei din anii ‘70

Transformări financiare creşterea completitudinii şi integrării pieţelor financiare globale, determinată de procesul de dereglementare şi de dezvoltarea tehnologiilor

Globalizarea pieţelor financiare

Realităţile pieţelor financiare globale:

Majoritatea fluxurilor de capital se derulează pe termen scurt

Volum ridicat al tranzacţiilor

Număr ridicat al operatorilor din piaţă

Diversitatea şi complexitatea instrumentelor folosite

Viteza ridicată cu care participanţii pe piaţă reacţionează la informaţii noi

Dimensiunea globală a instituţiilor financiare

Implicaţii:

Creşterea integrării pieţelor financiare, inclusiv a pieţelor emergente

Finanţare mai bună a deficitelor de cont curent

Riscuri de contagiune financiară

Cât de dezvoltate sunt pieţele financiare internaţionale?

Activele financiare globale au avut o valoare de 202 trilioane USD la sfârșitul lui 2007 şi de 214 mii miliarde USD la sfârșitul lui 2010

Valoarea activelor financiare globale depăşeşte de 3 ori valoarea PIB global – acesta reprezintă un grad al intensităţii financiare fără precedent Criza financiară care s-a accentuat la sfârşitul lui 2008 a modificat

evoluţiile de până în 2007, însă intensitatea financiară nu a scăzut sub valoarea de 3

În trimestrul 2-2012, valoarea activelor financiare globale era de 225 mii miliarde, deasupra vârfului dinaintea crizei... dar

Activele financiare globale au căzut cu 43% în raport cu PIB-ul în perioada din 2007 până în prezent

Activele financiare globale

Sursa: Financial Globalization: Retreat or Reset?, McKinsey Global Institute, 2013

Ţări dezvoltate – ţări emergente

Importanţa diferitelor ţări şi regiuni pe pieţele financiare internaţionale este în schimbare Zona euro, Marea Britanie şi Statele Unite au o pondere de peste 80% în

fluxurile de capital internaţionale

Japonia pare izolată pe piaţa financiară internaţională

Atractivitatea pieţelor emergente este în creştere, dar investitorii globali manifestă încă prudenţă în ceea ce priveşte prezenţa pe aceste pieţe

În 2007, pieţele emergente au deţinut 20% din valoarea activelor

financiare globale, dar creşterea lor a reprezentat 50% din creşterea

anului 2007

De departe, acţiunile reprezintă cel mai important factor de creştere pentru

valoarea activelor pe pieţele emergente

Număr ridicat de oferte iniţiale de vânzare (IPO)

Supraevaluarea activelor

Pieţele financiare în ţările emergente

Sursa: Global capital markets: Entering a new era, McKinsey Global Institute, October 2009

Pieţele financiare în ţările emergente

Sursa: Mapping global capital markets 2011, McKinsey Global Institute, August 2011

Piețele financiare în economiile emergente

Sursa: Financial Globalization: Retreat or Reset?, McKinsey Global Institute, 2013 9

Fluxurile de capital globale


Fluxuri de capital transfrontaliere, 1999

Sursa: Mapping the Global Capital Markets, 6th annual report, McKinsey Global Institute, October 2009

Piața financiară globală

Active instrumente financiare (securities) emise de entități publice și private (guverne, instituții financiare, companii) Calitatea acestor active este esențială pentru stabilitatea

sistemului financiar global

Instituții bănci centrale, comerciale și de investiții Sănătatea menține stabilitatea sistemului financiar global

Legăturile rețelele interbancare ce folosesc valute În lipsa unui schimb rapid al acestor valute piața nu poate opera

eficient

15

Piața financiară globală

16

Tipurile de active tranzacționate pe piețele

financiare FMI a extins gradul de monitorizare a tranzacțiilor pentru a reflecta mai

bine schimbările inovatoare de pe piețele financiare internaționale din anii

recenți

Tipurile majore

Instrumente financiare din categoria acțiunilor (Equity securities)

Instrumente financiare din categoria obligațiunilor (Debt securities)

Instrumentele financiare derivate (Derivatives)

Equity securities se referă la toate instrumentele care constituie

elemente de proprietate asupra valorilor reziduale ale companiilor, i.e.

după ce toate solicitările creditorilor au fost soluționate tipurile majore:

Acțiuni

Participații sau doumente similare (de tipul ADR sau GDR)

Acțiuni preferențiale

17


financiare Debt securities tipurile majore:

Obligațiuni și asimilate (Bonds, debentures, notes) oferă proprietarului dreptul necondiționat de a primi un venit fix sau un variabil după o formă stabilită contractual; cu unele excepții (instrumentele financiare perpetue), oferă deținătorului un drept necondiționat la o sumă fixă sub formă de principal la o anumită dată sau date din viitor:

Acțiuni preferențiale neparticipative

Obligațiuni convertibile

Obligațiuni cu maturități opționale

Certificate negociabile de depozit cu maturități mai mari de un an

Obligațiuni valutare duale

Obligațiuni cu cupon zero

Obligațiuni cu cupon flotant (FRN) și obligațiuni indexate

Instrumente financiare garantate cu active (asset-backed securities)

18


financiare Money market securities oferă deținătorului dreptul necondiționat de a primi

la o dată ulterioară o sumă de bani fixă, stabilită în avans

Tranzacționate cu discont pe piețele organizate

Discontul depinde de rata de dobândă și timpul rămas până la maturitate

Includ treasury bills (T-bills), instrumente financiare commerciale și

bankers’ acceptances, certificate de depozit negociabile și instrumente pe

termen scurt, TIPS (Treasury Inflation Protected Securities)

Derivatives oferă proprietarilor dreptul de a primi un beneficiu economic sub

formă de bani lichizi sau un instrument financiar la o dată ulterioară

includ: opțiuni pe valute, rate de dobândă, mărfuri, indici bursieri etc.;

contracte futures; warrants; swap-uri valutare și de rată a dobânzii

19 19

Pieţele financiare internaţionale

Piaţa internaţională a acţiunilor

Piaţa internaţională a obligaţiunilor

Piaţa eurovalutară

Piaţa valutară

Piaţa titlurilor de capital propriu (equity securities)

Acţiunile sunt titluri financiare emise de o companie sau o societate comercială pentru

constituirea, mărirea sau restructurarea capitalului propriu. În literatura anglo-saxonă, noţiunea este definită prin evidenţierea a două elemente:

- "dreptul de acţionar" (engl. stock), care exprimă drepturile deţinătorului - acţionar - asupra societăţii emitente şi este reprezentat printr-un document numit "certificat de acţionar" (engl. stock certificate);

- "acţiunea" (engl. share), ca unitate a dreptului acţionarului şi care reprezintă o parte indivizibilă, de valoare egală, din capitalul social al firmei emitente.

Un drept de acţionar poate purta asupra uneia sau mai multor acţiuni; dreptul poate fi transferat, în totalitate sau în parte, prin vânzarea/cumpărarea acţiunilor pe piaţa bursieră.

Acţiunile

Din punctul de vedere al drepturilor pe care le conferă, acţiunile se împart în acţiuni comune şi acţiuni preferenţiale.

Acţiunile comune sunt cele mai cunoscute şi ele dau deţinătorului lor legal:

dreptul la vot în adunarea generală a acţionarilor, ceea ce înseamnă participare la managementul (gestiunea) societăţii emitente (principiul consacrat în acest caz este: o acţiune (share) - un vot);

dreptul la dividend, adică la o parte din profiturile distribuite ale societăţii respective. Cum existenţa şi mărimea profitului depind de rezultatele financiare ale firmei, acţiunile se mai numesc titluri cu venit variabil.

Pe lîngă acţiunile comune, firmele pot emite şi acţiuni preferenţiale, care dau dreptul la un dividend fix, ce este plătit înaintea dividendului pentru acţiunile comune; în schimb, ele nu dau drept la vot.

Bursele pe glob

Source: The World Federation of Exchanges http://www.world-exchanges.org/

Acţiuni vs. Obligaţiuni

ACŢIUNE (comună) OBLIGAŢIUNE

Definire Parte din capitalul unei societăţi pe acţiuni. Ansamblul acţiunilor constituie capitalul social.

Fracţiune dintr-un împrumut făcut de o firmă, de o colectivitate publică sau de stat.

Rolul deţinãtorului în gestiunea organismului emitent

Drept de vot în adunarea generală.

În principiu, nici un rol.

Veniturile pentru titularul titlului

Dividende (legate de rezultatele firmei).

Dobînzi a căror sumă este în mod obligatoriu vărsată de emitent.

Riscurile asumate de proprietarul titlului

Riscuri mai mari:

-risc de evoluţie nefavorabilă a afacerilor firmei (nu primeşte dividende);

- riscul de a pierde fondurile investite, în cazul lichidării firmei.

Riscuri mai mici:

-riscul de nerambursare (dispare în cazul titlurilor de stat);

- în cazul lichidării firmei, creditorii au prioritate în faţa acţionarilor.

Durata de viaţă Nelimitată Limitată, pînă la scadenţă.

Indicii bursieri

Indicii sunt, în esenţă, o măsură a dinamicii valorice a unui grup reprezentativ de acţiuni sau a tuturor acţiunilor ce cotează la bursă.

Dow Jones Industrial Average (30 Stocks)

Standard & Poor’s 500 Composite

NASDAQ Composite

NYSE Composite

Wilshire 5000

TSE (Tokyo) - Nikkei 225 & Nikkei 300

FTSE (Financial Times SE, London)

DAX, CAC40, BEL 20

Indici regionali

Euronext, MSCI

Construirea unui indice

Practic, pentru construirea unui indice, sunt parcurse următoarele etape: Selectarea eşantionului, format dintr-un număr restrîns de titluri, astfel încît acesta să

fie reprezentativ pentru situaţia generală a bursei sau a unui sector al acesteia.

Determinarea ponderii diferitelor elemente ale eşantionului. În acest sens, există trei variante: pondere egală (dacă o acţiune cotează 200 şi alta 400, se vor lua 10 titluri din prima şi 5

din a doua);

ponderarea cu capitalizarea bursieră (cu cît capitalizarea bursieră a unui titlu este mai mare, cu atît ponderea sa în indice este mai ridicată);

luarea în considerare numai a cursului titlurilor, fără nici o pondere (simpla adiţionare a preţurilor diferitelor acţiuni şi măsurarea evoluţiei sumei obţinute).

Alegerea datei de referinţă şi a indexării (de exemplu, la indicele CAC40, data de referinţă este 31.12.87; mărimea obţinută la acea dată a fost echivalată cu 1000 de puncte, astfel încît un indice de 1900 de puncte exprimă o creştere cu 90% faţă de perioada de bază.

Funcţiile bursei

Pieţele secundare pentru titluri financiare (pieţele bursiere)

pot fi organizate în două modalităţi principale:

sub formă de burse de valori (engl. stock exchanges, fr.

bourses) sau

sub formă de pieţe interdealeri sau "la ghişeu" (engl.

over-the-counter, OTC), numite şi pieţe de negocieri

Bursa vs. OTC

Burse OTC

1. Localizarea tranzacţiilor, adică existenţa unui spaţiu delimitat

1. Lipsa unei localizări, a unei clădiri;

tranzacţiile sînt executate în oficiile societăţilor

financiare, care acţionează ca dealeri ("la

ghişeul" acestora, deci" over-the-counter")

2. Accesul direct la piaţă este, în principiu, limitat la membrii bursei şi la titlurile acceptate în bursă

2. Accesul este mai larg, atît pentru clienţi, cît

şi pentru titluri; există numeroşi creatori de piaţă

("market makers")

3. Negocierea şi executarea contractelor se realizează de un personal specializat

3. Tranzacţiile se realizează prin negocieri

directe între vînzător şi cumpărător

4. Realizarea tranzacţiilor este supusă unor reguli ferme instituite prin lege şi regulamentul bursei;

4. Reglementarea tranzacţiilor este mai puţin

fermă şi cuprinzătoare; de regulă ea este făcută

de asociaţiile dealerilor

5. Datorită concentrării ordinelor şi a mecanismului tranzacţional se formează un curs unic pentru titlurile negociate

5. Deoarece preţurile sunt stabilite prin negocieri

izolate, acestea pot să varieze de la o firmă

(dealer) la alta

Cum emit firmele titluri

Primară

Ofertă publică iniţială

Secundară: fără creştere de capital

Publică

Privată


Piaţa primară Emisiune nouă

Factor principal: emitentul primeşte banii

Secundară Proprietarul existent vinde unei alte părţi

Firma emitentă nu primeşte banii şi nu este direct implicată

Vânzarea titlurilor pe piaţa primară vs. secundară


Subscriere vs. “Best Efforts”

Subscriere: angajamentul firmei privind suma de bani ce i se cuvine firmei

emitente

Best Efforts: fără angajamentul firmei

Licitaţie negociată vs. licitaţie competitivă

Licitaţie negociată: firma emitentă negociază termenii cu banca de investiţii

Licitaţie competitivă: emitentul structurează oferta şi licitaţiile de titluri

(împrumuturi sindicalizate)

Băncile de investiţii – clauze de negociere

Performanţa şi ofertele publice


Jay Ritter Homepage

http://bear.cba.ufl.edu/ritter/IPOS5.PDF

Pieţele SUA

Performanţa şi ofertele publice


Jay Ritter Homepage http://bear.cba.ufl.edu/ritter/publ_papers/int[1].figure.pdf

Introducerea firmei în bursă

Avantaje Condiţii

1. Notorietatea - publicitate implicită şi

permanentă în cercurile de afaceri şi în

rîndurile publicului, în ţară şi în străinătate.

1. Informarea publicului - necesitatea

respectării stricte a normelor impuse de

autoritatea pieţei.

2. Mobilizarea de capital - acces la resursele

financiare la un cost mai redus; utilizarea

unei game largi de produse bursiere.

2. Performanţe reale şi constante -

disfuncţiunile; insuccesele, pierderile au un

ecou direct în bursă, repercutîndu-se negativ

asupra imaginii firmei.

3. Consolidarea financiară - separarea

grupului de investitori pe termen lung de

minoritari sau investitori de conjunctură.

3. Riscul pierderii controlului - firma poate

face obiectul unei oferte publice de

cumpărare din partea terţilor 4. Cointeresarea angajaţilor - asocierea

salariaţilor la dezvoltarea afacerii prin

distribuire de acţiuni.

Tipuri de pieţe

Pieţele brokerilor

Tranzacţii în bloc

Pieţele dealerilor

Pieţele OTC

Pieţele cu licitaţii

La cele mai mari burse

Organizarea pieţelor secundare

Piaţa terţiară

Tranzacţionare în afara bursei a titlurilor listate

Implică serviciile dealerilor şi brokerilor


Piaţa a IV-a

Instituţiile tranzacţionează direct cu instituţiile

Nu sunt implicaţi intermediari în tranzacţie


Executarea tranzacţiilor

Funcţiile traderului înregistrat (formatorului de piaţă;

engl. market-maker)

Să ţină un “registru”

Să menţină o “piaţă echitabilă şi ordonată”

Să execute tranzacţii “stabilizatoare”

Traderii înregistraţi posedă informaţii interne privind

direcţia viitoare a pieţei

Tranzacţionare

Tipuri de ordine

=> Asigură brokerilor instrucţiuni privind modul în care se

completează ordinele

Tranzacţionare

Ordin de piaţă

Ordin limită de cumpărare/vânzare

Ordin stop-loss

Ordin open/good-till cancelled

Ordin fill or kill

Tipuri de ordine

Ordinul "la piaţă" (engl. market order, fr. au mieux) este un ordin de vînzare/cumpărare la cel mai bun preţ oferit de piaţă. Ordinul "la piaţă" poate fi executat oricînd, atîta timp cît piaţa funcţionează.

Un ordin limită (engl. limit order) este cel în care clientul precizează preţul maxim pe care înţelege să-l plătească în calitate de cumpărător, respectiv preţul minim pe care îl acceptă în calitate de vînzător. Acest ordin nu poate fi executat decît dacă piaţa oferă condiţiile precizate prin ordin.

Tipuri de ordine

Un ordin stop sau de limitare a pierderii (engl. stop loss order) acţionează oarecum în sens contrar ordinului cu limită de preţ. El devine un ordin de vînzare/cumpărare la piaţă, atunci cînd preţul titlului evoluează în sens contrar aşteptării clientului, respectiv creşte/scade la nivelul specificat.

Ordinul "bun până la anulare" (engl. good-tillcancelled) sau "ordin deschis" (engl. open order) înseamnă că ordinul rămîne valabil pînă cînd clientul îl anulează sau pînă cînd tranzacţia a fost executată; în acest sens, ordinul poate fi dat pentru o săptămână, pentru o lună sau până la o anumită dată, iar în cazul în care el nu a putut fi executat - la preţul stabilit de client - va fi anulat de broker

Tipuri de ordine

Ordinul "execută sau anulează" (engl. fill or kill) ordonă

cumpărarea/vînzarea imediată şi completă a unui anumit

volum de titluri, ori renunţarea la executare

Vânzări scurte

Short selling = vânzarea unor titluri pe care operatorul nu le deţine în momentul tranzacţiei şi pe care urmează să le cumpere mai târziu

Brokerul împrumută titlurile de la un alt client şi le vinde pe piaţă în mod normal

Clientul vizează un câştig din reducerea valorii titlurilor vândute (mai întâi vinde scump şi apoi cumpără mai ieftin)

Vânzări scurte

Ex.:

Un investitor contactează brokerul său pentru un short pe 500

de acţiuni IBM. Brokerul împrumută imediat titlurile de la un alt

client şi le vinde pe piaţă urmând să depună câştigurile în contul

investitorului.

Dacă vor exista mereu titluri pentru a putea fi împrumutate,

investitorul poate să-şi păstreze poziţia short cât timp doreşte.

Vânzări scurte

La un anumit moment, totuşi, investitorul va da ordin brokerului pentru închiderea poziţiei.

Brokerul va folosi fondurile existente în contul clientului pentru cumpărarea celor 500 de acţiuni IBM care vor fi returnate în contul clientului de unde au fost împrumutate.

Dacă brokerul va rămâne fără titluri necesare împrumutului, investitorul este ceea ce se numeşte short squeezed şi va fi obligat să-şi închidă poziţia imediat.

Vânzări scurte

De obicei se permite vânzarea scurtă a acţiunilor dacă piaţa este în uptick (a avut loc o creştere a preţului);

Brokerii solicită marje iniţiale destul de mari pentru vânzările scurte şi, la mişcări adverse ale preţului (creşteri) se fac apeluri în marjă;

Cel care deţine o poziţie short pe titluri este obligat să plătească brokerului său orice fel de venit, de genul dividendelor sau dobânzilor. Brokerul va transfera aceste venituri în contul clientului de unde titlurile au fost împrumutate.

Cunoştinţe preliminare - vânzări scurte -

Reluăm exemplul:

Un investitor vinde scurt 500 acţiuni IBM în aprilie la 120$ pe acţiune şi îşi închide poziţia prin recumpărarea lor în iulie când preţul este 100$ pe acţiune.

Dacă în mai s-a acordat un dividend de 4$ pe acţiune, investitorul primeşte

500x120$=60.000$

în aprilie, când este iniţiată poziţia short.

Costuri de tranzacţionare

Comisionul: taxă plătită brokerului pentru efectuarea

tranzacţiei

Spread: costul tranzacţionării prin dealer

Bid: preţul la care dealerul va cumpăra

Ask: preţul la care vinde dealerul

Spread: ask - bid

Execution: cel mai bun preţ obţinut

Costuri şi reglementări

Tranzacţionarea prin internet

Brokeri on-line

Platforme electronice vândute de băncile de investiţii


Reglementarea pieţei titlurilor

Reglementări guvernamentale

Reglementări proprii

Insider Trading


2. PFI - Intro Si Pietele Intl de Actiuni (1)

Documents

Transcript of 2. PFI - Intro Si Pietele Intl de Actiuni (1)