Mihai EminescuMihai Eminescu

Diamantul Poeziei NoastreDiamantul Poeziei Noastre

““Nu credeam sa-nvaNu credeam sa-nvaăţăţa muri a muri vrodatavrodataăă

Pururi tânar, înfaPururi tânar, înfaşşurat în urat în manta-mi,manta-mi,

Ochii mei nalOchii mei nalţţam visaam visaăăori la ori la steauasteaua

SingurataSingurataţţiiii..

PiarPiară-ă-mi ochii turburmi ochii turburăători din tori din cale,cale,

Vino iar în sân, nepasare tristVino iar în sân, nepasare tristă;ă;Ca saCa saăăpot muri linistit, pe minepot muri linistit, pe mineMie redMie redăă-ma!”-ma!”

(ODA - (ODA - îîn metru antic)n metru antic)

ViaViaţţa a şşi activitatea literari activitatea literarăă

Într-un registru al membrilor Junimii, Eminescu însuşi şi-a trecut data nașterii ca fiind 20 decembrie 1849, iar în documentele gimnaziului din Cernăuți unde a studiat Eminescu este trecută data de 14 decembrie 1849. Totuși, Titu Maiorescu, preia concluzia acestuia privind data și locul nașterii lui Mihai Eminescu la 15 ianuarie 1850, în Botoșani.

ParinParinţţiiii lui Mihai Eminescu lui Mihai Eminescu

Raluca Eminovici, Raluca Eminovici, nnăăscutscutăă Iura Iuraşşcu(1816-cu(1816-1876), fiica stolnicului 1876), fiica stolnicului

Iurascu din JoldestiIurascu din Joldesti

CCăăminarul minarul Gheorghe Gheorghe EminoviciEminovici

(1812-1884)(1812-1884) Mihai Eminescu este al șaptelea dintre cei unsprezece copii ai căminarului Gheorghe Eminovici, provenit dintr-o familie de țărani români din nordul Moldovei, și al Ralucăi Eminovici, născută Jurașcu, fiică de stolnic din Joldești.

Copilăria a petrecut-o la Botoșani și Ipotești, în casa părintească și prin împrejurimi, într-o totală libertate de mișcare și de contact cu oamenii și cu natura, stare evocată cu adâncă nostalgie în poezia de mai târziu (Fiind băiet… sau O, rămâi). Între 1858 și 1866,

a urmat cu intermitențe școala primară National Hauptschule (Școala primară ortodoxă orientală) la Cernăuți. Frecventează aici și clasa a IV-a în anul scolar 1859/1860..

Între Între 1860 și și 1861 a a fost înscris la fost înscris la Ober-Gymnasium, liceu , liceu german din Cernăuți înființat din Cernăuți înființat în 1808, singura instituție de în 1808, singura instituție de învățământ liceal la acea dată învățământ liceal la acea dată în Bucovina anexată de în Bucovina anexată de Imperiul habsburgic înImperiul habsburgic în 1775. 1775.

Tot aici a predat Aron Pumnul , Tot aici a predat Aron Pumnul , caruia marele poet ii dedica “La caruia marele poet ii dedica “La mormantul lui Aron Pumnul”, poezie mormantul lui Aron Pumnul”, poezie de debut semnata M. Eminovici, de debut semnata M. Eminovici, privatist in brosura votiva privatist in brosura votiva “Lacramioarele invataceilor “Lacramioarele invataceilor gimnazisti.”gimnazisti.”

Aron Pumnul (1818-1866)“Te plange Bucovina, te plange-n voce tare,/Te plange-n tanguire si locul tau natal;/Caci umbra ta mareata si falnica-i zburare/O urma-ncet cu ochiul in trista lacrimare/Ce-i simt national!”(“La mormantul lui Aron Pumnul”)

Casa din Cernăuţi a lui Aron Pumnul, unde a locuit o perioadă și Mihai Eminescu (strada Aron Pumnul nr. 19)

La 25 februarie/9 martie (stil nou) debutează în revista Familia, din Pesta, a lui Iosif Vulcan, cu poezia De-aș avea. Iosif Vulcan îl convinge să-și schimbe numele în Eminescu și mai târziu adoptat și de alți membri ai familiei sale. În același an îi mai apar în „Familia” alte cinci poezii. Iosif Vulcan (1841-

1907)

Din 1866 până în 1869, a pribegit pe traseul Cernăuți – Blaj – Sibiu – Giurgiu – București. De fapt, sunt ani de cunoaștere prin contact direct a poporului, a limbii, a obiceiurilor și a realităților românești, un pelerinaj transilvănean al cărui autor moral a fost Aron Pumnul.

În 1867 a intrat ca sufleor și copist de roluri în trupa lui Iorgu Caragiale, apoi secretar în formația lui Mihail Pascaly și, la recomandarea acestuia, sufleor și copist la Teatrul Național, unde îl cunoaște pe I. L. Caragiale. Cu această trupă face turnee la Brăila, Galați, Giurgiu, Ploiești. A continuat să publice în Familia; a scris poezii, drame (Mira), fragmente de roman (Geniu pustiu), rămase în manuscris; a făcut traduceri din germană

I.L.Caragiale (1852-1912)

“Era o frumusete! O figura clasica incadrata de niste plete mari, negre; o frunte inalta si senina; niste ochi mari- la aceste fersetre ale sufletului se vedea ca cineva este inauntru; un zambet bland si adanc melancolic.Avea aerul unui sfant tanar coborat dintr-o icoana veche, un copil predestinat durerii, pe chipul caruia se vedea scrisul unor chinuri viitoare.”

(“In Nirvana”, I. L. Caragiale)

Se împrietenește cu Ioan Slavici; o cunoaște, la Viena, pe Veronica Micle;

începe colaborarea la Convorbiri literare; debutează ca publicist în ziarul Albina, din

Pesta .“Ca nu mai vrei sa te aratiLumina de-ndeparte, Cu ochii tai întunecatiRenascatori din moarte!

Si cu acel smerit surâs, Cu acea blânda fata, Sa faci din viata mea un vis, Din visul meu o viata.” (“S-a dus amorul…”)

Muza poetului, cea care il numeste

“Dumnezeul poeziei romanesti”.(1850-

1889)

(1848-1925)

                                                                                        

 

LACUL

Lacul codrilor albastru Nuferi galbeni îl încarca;

Tresarind în cercuri albe

El cutremura o barca… 

Dar nu vine... Singuratic În zadar suspin si sufar Lânga lacul cel albastru

Încarcat cu flori de nufar.

 

28 iunie 1883,este ziua când se petrec o sumã de lucruri bizare, atent mestesugite pentru a fabrica nebunia eminescianã. Sotia lui Slavici, doamna Szoke, trimite lui Maiorescu un bilet cu urmãtoarea rugãminte: “Domnul Eminescu a înnebunit. Vã rog faceti ceva sã mã scap de el, cã e foarte rãu”. Maiorescu gãseste în acest bilet pretextul perfect pentru a pune planul în aplicare.

Lasa in urma o opera de o valoare care nu se poate masura in simple cuvinte. Este inmormantat la cimtirul Bellu. Pe 17 iunie 1889, moartea sa ridicand si azi multe semne de intrebare.

Teme Teme şi motive eminescienei motive eminesciene

Femeia înger

Şi femeiaDemon

Meditaţia patriotică

Dorul

Steaua, Luna

Luceafărul

Codrul, Lacul, marea

Florea albastraTeiul

Somnul, visul

Lumea ca

teatru

Melancolia

Motive literare

Sanatoriul Caritatea

“Cum n-oi mai fi pribeagDe-atunci înainte, M-or troieni cu dragAduceri aminte.

Luceferi, ce rasarDin umbra de cetini, Fiindu-mi prieteni, O sa-mi zâmbeasca iar.

Va geme de patemiAl marii aspru cânt...Ci eu voi fi pamântÎn singuratate-mi.” (“Mai am un singur dor”)

Cele patru portrete care alcatuiesc bagajul Cele patru portrete care alcatuiesc bagajul imagologic eminescian sunt in ordine imagologic eminescian sunt in ordine

cronologicacronologica : :ANUL 1869 ANUL ANUL 1869 ANUL

18801880

MASCA MORTUARMASCA MORTUARĂĂ

ANUL 1884 ANUL ANUL 1884 ANUL 1887-18881887-1888

EMIL CIORANEMIL CIORAN

„ „ Fără Eminescu, neamul nostru ar fi Fără Eminescu, neamul nostru ar fi neînsemnat şi aproape de dispreţuit. neînsemnat şi aproape de dispreţuit. Dacă n-am fi avut pe Eminescu, Dacă n-am fi avut pe Eminescu, trebuia să ne dăm demisia. Eminescu trebuia să ne dăm demisia. Eminescu este scuza României”.este scuza României”.