· 2 ANUL XVIII ♦ Nr. 8 (665) CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANÃ S U M A R MODELE Nicolae Breban ·...

40
REVISTĂ NAŢIONALĂ de cultură, politică şi ştiinţă A NUL XVIII · N R . 8 (665) · A UGUST 2007 VLADIMIR EPSTEIN: „Mi-aş dori ca Târgurile Gaudeamus să-mi supravieţuiască” EDGAR P APU şi estetica lui DANTE ION LAZU · Anul 1979 CARIATIDELE NICOLAE BALOTĂ Impasul lui Ulise NICOLAE BREBAN Trecutul ca un dat

Transcript of  · 2 ANUL XVIII ♦ Nr. 8 (665) CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANÃ S U M A R MODELE Nicolae Breban ·...

Page 1:  · 2 ANUL XVIII ♦ Nr. 8 (665) CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANÃ S U M A R MODELE Nicolae Breban · Trecutul ca un dat/ 3 RESTANŢELE CRITICEI de Irina Petraş Marin Mincu · Fişe

REVISTĂ NAŢIONALĂ de cultură, politică şi ştiinţă ANUL XVIII · NR. 8 (665) · AUGUST 2007

VLADIMIR EPSTEIN:„Mi-aş dori ca Târgurile Gaudeamus

să-mi supravieţuiască”EDGAR PAPU şi estetica lui DANTE

ION LAZU · Anul 1979CARIATIDELE

NICOLAE BALOTĂImpasul lui Ulise

NICOLAE BREBANTrecutul ca un dat

Page 2:  · 2 ANUL XVIII ♦ Nr. 8 (665) CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANÃ S U M A R MODELE Nicolae Breban · Trecutul ca un dat/ 3 RESTANŢELE CRITICEI de Irina Petraş Marin Mincu · Fişe

2

ANUL XVIII ♦ Nr. 8 (665)

CON

TEM

PORA

NU

L. ID

EEA

EU

ROPE

AN

Ã

SUMAR

MODELENicolae Breban · Trecutul ca un dat/ 3 RESTANŢELE CRITICEI de Irina PetraşMarin Mincu · Fişe pentru un portret (I)/ 4 ESEUNicolae Balotă · Impasul lui Ulise/ 5 LECTURIOvidiu Morar · Norman Manea/ 7 PE MUCHIE DE HÂRTIEMagda Ursache · Pîlnia şi… Fetescu/ 8 TREIMII DE SEMNEAura Christi · Realitatea deviată/ 9 CLUBULIDEEA EUROPEANĂLaura Bândilă în dialog cu Vladimir Epstein„Mi-aş dori ca Târgurile Gaudeamus să-mi supravieţuiească”/ 10LECTURIViorica Răduţă · Irina Petraş şi spiritul locului/ 14LECTURIMioara Cremene · Khazarii. Mit sau existenţă reală?/ 16 Adrian Şuştea · Natura creatoare a verbului/ 17 Henri Zalis · Proze însumate/ 18 ESEUViorel Dinescu · Zborul lui Icar/ 19 Ion Lazu · Anul 1979/ 20ESEU FILOSOFICCătălin Enache · Introducere în tragedia greacă/ 21 CĂRŢIDaniela Petroşel · Edgar Papu şi estetica lui Dante/ 22LECTURIMihai Dascălu · Plânsul lui Nietzsche/ 23 PROZĂZoltan Terner · Litera/ 24 LECTURIMircea A. Diaconu · Traian Chelariu/ 25 CORESPONDENŢĂ DIN ITALIAEmil Raţiu · O vară la Fiume/ 26CORESPONDENŢĂ DIN OLANDAMonica Săvulescu Voudouri · „Clasicii noştri”/ 27 CORESPONDENŢA DIN PORTUGALIARareş Bărbulescu · Constantin Brâncuşi/ 28 LecturiIonel Necula · Panorama poeziei româneşti contemporane/ 28PLASTICĂMihai Rădulescu · William Blake/ 29Film · Călin Căliman · Premiile APTR la onouă ediţie/ 30 Dana Duma · Din nou despre români2007/ 31 ESEU FILOSOFICAlexandru Ştefănescu · G.W.Leibniz şiJakob Böhme/ 32 CORESPONDENŢĂ DIN GRECIAAura Christi · Cariatidele/ 33 CARTEA STRĂINĂRodica Grigore · Depăşirea limitelor/ 34 Texte fundamentale J.W. Goethe · Elegiile romane în traducerea lui Nicolae Breban/ 35 MODELE · Mari maeştri Dana Duma · Un alchimist al teatrului/ 36 LECTURIBoris Marian · Troţki şi „revoluţia permanentă”/ 36 RESPIROBucur Crăciun · Demiurgul arhitect/ 37

AURA CHRISTI(redactor-şef)

CRISTIAN NEGOIGABRIELA SIMONANDREI POTLOGMIHAELA DAVIDADRIAN PREDAALINA-ALEXANDRA PREDAALEXANDRU ŞTEFĂNESCUCLAUDIU MOLOCI

Rubrici: CĂLIN CĂLIMAN, DANA DUMA, IRINA PETRAş, IONEL NECULA,ADRIANA LICIU

Vignetele rubricilor – LAURA POANTĂViziune grafică – CRISTIAN NEGOI

Apare sub egida UNIUNII SCRIITORILOR

Editor: Fundaţia Culturală IDEEA EUROPEANĂ

ISSN 1220-9864Revista este înregistrată la OSIMNr. de înregistrare: 60012 din 03.03.2004Fundaţia Culturală IDEEA EUROPEANĂeste înregistrată la OSIMNr. de înregistrare: 60010 din 03.03.2004

Adresa: Fundaţia Culturală IDEEA EUROPEANĂPiaţa Amzei nr. 13, sector 1, BucureştiO. P. 22, C. P. 113Sector 1 · Bucureşti Cod 014780Tel./Fax: 021. 212 56 92 Tel.: 021. 310 66 18

Revista este membră a Asociaţiei Publicaţiilor Literare şi Editurilor din România (APLER)www.apler.roE-mail: [email protected]

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂare 40 de paginiAPARE JOI

Partener: SC Erc Press SRL Tipar: SC Es Print s.r.l. &

EuroPress Media s.r.l &Asociaţia EuroPress

Unica responsabilitate a revisteiCONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂeste de a publica opiniile, fie acestea cât de diverse, ale colaboratorilorei. Responsabilitatea pentru conţinutul fiecărui text, conform Art. 205-206 CodPenal, revine exclusiv autorilor

Număr ilustrat cu fotografii realizate laAtena de AURA CHRISTI şi ANDREI POTLOG(Decembrie 2006 – Ianuarie 2007)

APELPENTRU SALVAREA CULTURII

ROMÂNE VIIsemnat de 900 de

personalităţi din România,Israel, SUA, Franţa,Germania, Irlanda,

Republica Moldova etc.Pentru informaţii la zi –

accesaţiwww.ideeaeuropeana.ro (click

revista contemporanul)

HYPERIONSTUD FEST 2007

După ce, vreme de aproape osăptămână, pe câteva scene

bucureştene şi la cinematograful „Union” s-audesfăşurat manifestările Festivalurilor in-ternaţionale de Teatru şi Film Studenţesc„Hyperion 2007” – organizate de InstitutulEuropean de Cultură pentru Comunicare şiEducaţie, cu sprijinul Centrului Naţional alCinematografiei, ARCUB şi Universitatea„Hyperion” –, în frumoasa şi ospitalierasală ARCUB a avut loc festivitatea de pre-miere a laureaţilor celor două competiţii,iniţiate de Preşedintele Institutului Euro-pean de Cultură pentru Comunicare şi Edu-caţie prin Imagine Geo Saizescu. Gala deînchidere, care s-a bucurat de prezenţaunui public numeros şi entuziast, a încu-nunat, în 2007, două prestigioase festiva-luri studenţeşti cu remarcabile prezenţeinternaţionale (la teatru au participat fa-cultăţi din România, Bulgaria, Grecia şiRepublica Moldova, iar la film şcoli de ci-nema din România, Franţa, Coreea de Sud,Portugalia, Spania, Suedia, S.U.A. şi Polo-nia), care au propus spectatorilor creaţiiteatrale şi cinematografice valoroase, deînaltă ţinută artistică. Juriul internaţionalal competiţiei de teatru a acordat trofeulpentru cel mai bun spectacol UniversităţiiNaţionale de Artă Teatrală şi Cine-mato-grafică „I.L.Caragiale” (clasa profesor IonCojar) pentru spectacolul cu piesa Oamenişi şoareci de John Steinbeck, o montareteatrală foarte îngrijită, cu pregnante în-semne realiste şi cu prestigioase interpre-tări actoriceşti, doi dintre interpreţi –

Andrei Pandele şi Cătălin Bordea – fiinddistinşi, ex aequo, cu premiul pentru rolprincipal masculin. Premiul special al juri-ului a revenit Facultăţii de Arte „Hype-rion” pentru un original experiment, spec-tacolul clasei Eusebiu Ştefănescu-RodicaMandache Cu toţii vor să joace Hamlet. Unspectacol de succes al festivalului a fostMurder Game, realizat de Teatrul-LaboratorAlma Alter din Sofia, un policier psiholo-gic distins cu premiul pentru regie (NikolaiGheorghiev), în timp ce principalele prota-goniste – Valeria Tsetkova, Manuela Pau-nova, Miloslava Savova, Julia Tsetkova –au împărţit premiul pentru rolul principalfeminin. Un premiu special pentru mişcarescenică a fost decernat spectacolului Actorişi monoloage de Jane Martin, al Şcolii deTeatru „Dilos” din Atena. Pentru roluri se-cundare au fost distinşi Meda Victor (inter-pretă în Cu toţii vor să joace Hamlet) şiDorin Eugen Ionescu (Cântăreaţa cheală,clasa prof. Lucia Mureşan, Universitatea„Spiru Haret”). Au mai primit premii „Pă-cală”, pentru roluri de comedie, Dan Corco-del (pentru rolul Dromio, din Maes-trul ero-rilor, Facultatea de Arte Frumoase, Chi-şinău) şi Loredana Iordache (interpretaElevei dintr-un ingenios spectacol al Fa-cultăţii de Compoziţie, Muzicologie, Peda-gogie muzicală şi Teatru Iaşi – clasa prof.Constantin Popa şi Octavian Jighirgiu – cuLecţia de Eugen Ionesco, în care s-au re-marcat şi Dumitru Rusu şi Ovidiu Ivan,interpreţii Profesorului).

În palmaresul Festivalului de Filmau intrat, deasemenea, creaţii valoroase.Marele pemiu a revenit filmului Omul degips (un SF ingenios, deloc gratuit) de Leo-

nardo Costache (Facultatea de Arte „Hy-perion”). Autorul filmului Caffe amor,Zagoni Balint, de la Universitatea Sapien-tia din Cluj-Napoca a repurtat Premiul Spe-cial al Juriului. Cel mai bun film de ficţi-une a fost considerat Stai să vezi deTiberiu Iordan (Facultatea de Arte „Hype-rion”), în timp ce operatorul aceluiaşi film,Cristian Puşcaş a primit premiul pentruimagine (ex-aequo cu operatorul filmuluifrancez Fantasmagorie). Premiul pentru celmai bun documentar a fost acordat ex-aequo peliculelor Povestea tramvaiului deLaura Berbecel (Facultatea de Arte„Hyperion”) şi Valea Plopului de FlorinŞtefan Mihai (Universitatea Media), întimp ce documentarul Promenadă înBucureşti de Ovidiu Păun de la aceeaşi uni-versitate a primit o menţiune specială. Pre-miul pentru cea mai bună regie a revenitlui Florin Bădic de la Facultatea de Arte„Hyperion” pentru spiritualul film Inefabilasenzaţie a abstractului. Au mai fost acor-date următoarele premii: premiul pentrucel mai bun film de animaţie şi experimen-tal – Vânătoare cu vulturi de Valentin Ghiţă(Suedia) şi Old School Rocks de CristianaIliescu (Universitatea Naţională de Arte,Bucureşti); premiul pentru cel mai bun sce-nariu – Blity de Boris Kish (Franţa); pre-miile de interpretare: Dorina Lazăr (în fil-mul The World is Beautiful de Dan GrigoreDuţu, Facultatea de Arte „Hyperion”) şiPlamen Koţev (în filmul Paşi în noroi deMarmen Ghinov, Academia de Televiziune,Film şi Internet, Sofia).

CĂLIN CĂLIMAN

Page 3:  · 2 ANUL XVIII ♦ Nr. 8 (665) CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANÃ S U M A R MODELE Nicolae Breban · Trecutul ca un dat/ 3 RESTANŢELE CRITICEI de Irina Petraş Marin Mincu · Fişe

N

3

CON

TEMPO

RAN

UL. ID

EEA EU

ROPEA

AUGUST ♦ 2007

Noi, oamenii, suntem fiinţe neîndemânat-ice, mai ales! Ne purtăm, adesea, faţă de propriulnostru trecut ca faţă de o fiinţă streină; faţă detrecutul nostru individual, dar şi nu rareori faţăde trecutul nostru colectiv. O fiinţă care ne impre-sionează neplăcut, ne irită, ne zăpăceşte, ne cre-ează o stare ciudată de panică, cum sunt unelevise, pe care nu le putem uita dar nici nu le putemînţelege. Se află în ele, în aceste vise, elementecare nu se potrivesc cu prezentul, cu stareaprezentă şi, iritaţi, zăpăciţi, facem ceea ce fac uniicopii sau persoane nu foarte sigure de sine, cândaşteaptă o vizită: ascund în locurile cele maineverosimile obiectele care, li se pare lor, ar faceo proastă impresie.

Trecutul ca o povară, dar şi trecutul ca undat, o „moştenire” pe care nu o merităm. Aşa cumte întâlneşti uneori pe stradă cu o cunoştiinţă decare ai uitat şi pe care nu ai nici un fel dechef să o revezi, cum ar fi cineva care a asis-tat la o scenă în care ai fost profund umilit!Un martor al unui moment sau al unui ceasde înjosire, de slăbiciune impardonabilă, cevacare, crezi tu, nu se potriveşte în nici un felfirii tale. Şi, mai ales, care nu se potriveşte înnici un fel cu părerea pe care, de ani şi aniîncerci, cu câte eforturi şi renunţări, să oacreditezi despre tine, în lumea sau în secolulîn care te mişti şi respiri. Cineva sau ceva îţirăsare în faţă şi ai, în acele clipe, cel puţincâteva reflexe contradictorii: să fugi, să oco-leşti acea „apariţie”, să te prefaci că nu o re-cunoşti sau „să bravezi”, de parcă „nu s-ar fiîntâmplat nimic”! şi, în „marea minciună alumii” poate foarte bine să încapă şi „mica taminciună, josnicia ta trecătoare”!

Noi înţelegem marea dezamăgire aomului, a omului dintotdeauna, de a fi tulbu-rat de episoade din propria-i viaţăcare „nu se potrivesc” cu ideea pecare şi-o face despre sine şi, maiales, cu ideea pe care şi-o fac alţii.Şi, dificilă devine această problemăcând între aceşti „alţii” se numărăpropriile noastre progenituri, cei înfaţa cărora am apărut drept depo-zitari ai adevărului moral şi aicurajului civic. Drept un model, pecare el, fiul, fiica sau nepoţii vortrebui să-l urmeze, pentru a conti-nua tradiţia onorabilă a familiei, anaţiei. Literatura modernă, proza,romanul, mustesc de asemenea ca-zuri când omul se vede confruntat,dintr-o pricină sau alta, cu un ast-fel de episod ce, nu rareori, are cal-itatea unui obiect văzut printr-unochean: ba e foarte depărtat şi mic-şorat, când privim cu ocheanul în-tors, ba se apropie fulgerător şineliniştitor de mare, de apropiatAdeseori, aceste „confruntări” cutrecutul, cu episoadele-i urâte, inco-mode, seamănă atât de mult cu unvis urât, cu un coşmar, încât ni separe că nu noi am fost eroii aceluiact, acelei reacţii sau decizii şi,dacă ne recunoaştem totuşi în ace-le „personaje dezagreabile”, dămvina pe alţii sau explicăm pur şisimplu actele comise ca fiind exe-cutate într-o stare somnambulică,hipnotică.

Aminteam altădată cumEugen Ionescu, un psiholog atât defin al multor reacţii umane abisale,expediază marea şi „apăsătoarea”problemă a aderării, a entuziasmu-lui multor sute şi sute de mii de inşi la ideilenaziste sau fasciste printr-un... fel de hipnotism!Thomas Mann însuşi, un autor mult mai echili-brat, care a făcut din raţiune şi ironie instru-mentele predilecte ale artei sale, în nuvela Marioşi vrăjitorul cedează şi el acestei „ispite” de ainterpreta o rătăcire atât de mare, de afundă, degenerală cum a fost adeziunea maselor la frazelea doi descreieraţi, unul italian şi altul german,printr-un fel de... vrăjitorie; prin istoria, prinparabola unui iluzionist care, într-un teatru deprovincie, manipulează oameni şi conştiinţe dupăbunul său plac. Numai că Th. Mann a scris nuvelaînainte ca cei doi manipulatori de conştiinţe să-şifi dat întreaga şi monstruoasa măsură în a pro-duce răul social şi bulversarea a milioane de vieţi

şi famili; marele dramaturg îşi trage concluziile aposteriori!

Nu, nu stimaţi lectori şi confraţi, între atâ-tea ezitări sau laşităţi, mici sau mari, ratări gravesau doar pasagere, trebuie, chiar şi înainte de„judecata de apoi”, să ne acceptăm trecutul ca unîntreg şi tot ce-i aparţine să asumăm cu acelaşicalm şi bărbăţie cu care, dacă vreţi, acceptămfenomenele naturii; sau acele lucruri cărora nu legăsim, pe loc, o explicaţie convenabilă sau nici un

fel de explicaţie. Omul, omul modern mai ales, seaflă foarte încurcat în faţa acelor fapte saufenomene cărora raţiunea sa, de care e atât demândru, nu le dă de capăt. Şi nu e numai „încur-cat”, dar o resimte, această neputinţă de a rezolvaiute o problemă, ca pe o formă a umilinţei, deparcă ar fi în joc întreaga sa mândrie sau orgoliude fiinţă raţională, „stăpân al universuluui”!Întreg echilibrul său psihologic şi moral!

Această pripeală de a găsi iute soluţii,chiar şi unor fapte sau fenomene ce nu se pot-rivesc cauzalităţii curente, această „panică” în agăsi soluţii, orice fel de soluţii, în a, cum ar spuneun poet – în a „nimici misterul”! – o consider cuadevărat una dintre formele grave nu numai de

„decadenţă”, fenomen anunţat, profetizat cu insis-tenţă de nu puţini, de Nietzsche printre alţii, darşi de ceea ce aş putea numi un efect al „pierderiicandorii”. Incapacitatea omul modern şi contem-poran de a „privi în faţă Meduza”, acea realitatecu ochi de fier şi cu mii de şerpi colcăitori sâsâin-du-i pe creştet, amintindu-i de atâtea alte şi altefeţe ale naturii, ale lumii şi ale propriei sale firi!Amintindu-i de limitele sale şi de aroganţa cu cares-a suit pe „altarul ştiinţei şi al tehnicii”, ca un altzeu, de parcă ne-am afla cu adevărat la sfârşituluniversului şi, mai ales, şi la finele absolut alcapacităţii sale, al acestei realităţi materiale ce neînconjoară, ne străbate şi ne propulsează în atâteastări şi forme, pe care le numim vizibilul şi inviz-ibilul, concretul şi abstractul, simbolicul sau sub-limul.

La fel facem şi cu trecutul nostru, cu acelesegmente, episoade, stări sau fapte pe care „nule înţelegem”. Pe care nu le putem explica„convenabil” celor care nu le-au trăit, acelestări sau episoade, evenimente şi erori, individ-uale sau colective şi, nu rareori pronunţămadjective precum „absurd” sau „soarta nemi-loasă”, „vitregia lumii” sau „piaza rea”. Unexerciţiu mental – pe care îl fac uneori oame-nii de geniu, oamenii curajoşi, deoarece trebuieun anume, rar, curaj de a privi lucrurile şidintr-un alt unghi – e acela de a contempla unepisod, un fapt sau o istorie negativă, printr-ooptică aş zice „pedagogică”; adică îndemnul nunumai de aprivi cu un anume calm acel teribil„cap al Meduzei”, dar şi de a trage învăţămintedin „orice”, deci şi din experienţele care neprivesc direct şi par sau sunt cu adevărat deza-greabile, umilitoare, stricătoare ale imaginiidespre noi şi despre sine. Din nou cităm acele„povestiri pentru copii” scrise de scriitorii

geniali care au fost Defoe, cu al săuRobinson Crusoe ce a trebuit să trăi-ască decenii pe o insulă pustie şi, din-colo de abilitatea extraordinară decare a trebuit să dea dovadă pentru a-şi obţine hrana şi veştmintele nece-sare supravieţuirii fizice, a trebui săîndure şi acel calvar al singurătăţiitotale, de parcă întreaga omenire s-arfi scufundat odată cu corabia sfărâ-mată; sau Jonathan Swift cu al său„Gulliver”, catapultat, pe rând, înumanităţi disproporţionate, ba preamari, gigantice, ba prea mici, faţă decare trupul său dar şi faţă de habitu-dinile sale moştenite care nu îlserveau prea mult.

Ambele aceste personaje – ca-re au devenit, pentru secolele urmă-toare, cu adevărat modele pentru om,aflat în situaţii limită, cum o spunemnoi azi! – au fost aruncaţe din lumealor într-o alta, posibilă şi mon-struoasă la prima vedere, obligându-inu numai să-şi „verifice” capacitateade supravieţuire dar şi de înţelegere.Şi, aş spune, obligându-i să re-descopere” nu numai o modestie apersoanei, o „insignifianţă” a eului,dar şi o extraordinară capacitate aintelectului şi inimii umane de adescoperi şi de a se bucura de altefeţe, nebănuite, ale lumii şi ale mis-terului! Deodată – şi aceasta vreau săne-o sugereze cei doi autori engleji! –deodată, în faţa unui mândru şi limi-tat cetăţean a unei colectivităţi uma-ne, lumea şi posibilul îşi deschid largporţile, aşa cum în basm, pe o cărareîngustă de pădure sau într-un mic şi

banal luminiş, se cască porţile mari ale unui palat„de cleştar” sau totul, în jur, se populează de fig-uri mirifice, bărbaţi şi femei pe ale căror figuri şiîn gesturile cărora se poate citi o bucurie, o în-cântare de a fi, de a dărui şi de a porunci ce neaduce amine, cu o anume teroare încântătoare, dezeii vechi, nemuritori, de un „fel de a trăi” şi de ate bucura de prezent de parcă el însuşi, Prezentul,ar fi atoatestăpânitor, neînconvoiat de spaimaviitorului sau de vina trecutului!

fragment

NICOLAE BREBAN

Trecutul caun dat

Page 4:  · 2 ANUL XVIII ♦ Nr. 8 (665) CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANÃ S U M A R MODELE Nicolae Breban · Trecutul ca un dat/ 3 RESTANŢELE CRITICEI de Irina Petraş Marin Mincu · Fişe

4

ANUL XVIII ♦ Nr. 8 (665)

CON

TEM

PORA

NU

L. ID

EEA

EU

ROPE

AN

Ã

Marin Mincu.Fişe pentru un portret

– I –

Născut la Slatina în 1944, autor cumai mult de 60 de cărţi publicate(poezie, proză, eseu, critică literară,

traduceri), o treime dintre ele în Italia (unde apredat două decenii la universităţi din Torino,Milano şi Florenţa), distins cu PremiulInternaţional Eugenio Montale (Roma, 1989),Premiul literar Carlo Betocchi (Citta di Piombino,1992) şi Premiul Naţional pentru Roman(Bergamo, 1998), dar şi laureat al PremiuluiHerder (1996), Marin Mincu este un scriitor poli-fonic şi o personalitate complexă, greu de prinssub etichete rezistente la relecturi şi deloc uşor destăpânit cu instrumente obişnuite ale portretuluicritic. Fişele de mai jos încearcă o lectură necon-venţională, liberă de pre-judecăţi sau introducândunele noi. Cititorul care sunt are păreri destul deapatice despre proprietatea asupra ideilor literare,le vede circulând dintotdeauna după legi carescapă ierarhiilor stricte şi nelăsându-se lesneintabulate. Ca să nu mai spun că umorile ţinândde aşa-zise polemici sau de duşmănii şi adversităţiliterare nu intră în descrierea literaturii caalăturare de singurătăţi muritoare.

Cu alte cuvinte, cel puţin deocamdată,nu mi se pare semnificativ, de pildă, să reţincine este promotorul textualismului (M.M.este „promotorul principal al textualismului înRomânia” – Laurenţiu Ulici). O mişcare liter-ară, fie ea şi importantă, indiferent cum enumită în cele din urmă şi câte ezitări apar încircumscrierea ei (şi ele simptomatice, direcţi-ile sunt mereu rebele, subminate de devieri şiabateri, iar lectura atentă scoate de obicei înevidenţă diferenţe şi particularităţi care îngre-unează şi mai mult încadrarea şi înregimenta-rea, darmite stabilirea paternităţii), este întot-deauna o mare, complicată şi nedefinibilă îndetaliu acumulare de forţe, ieşind la suprafaţăca un accent vizibil la un moment dat, darpregătită îndelung în subteran, în subtext, ivindu-se din atmosfera larg-sincronică a unei epoci, cutoate condiţionările şi înzestrările diacronice.

Marin Mincu este teoreticianul înfiorat deidei, mereu la pândă, gata să capteze zvonuri aleviitorului, cu urechea lipită de drumurile hoarde-lor literare şi ştiind cu un ceas mai devreme din-cotro va să bată vântul. Este, cum foarte bine s-aspus, unul dintre cazurile rare de „racorduri trans-generaţionale reprezentative, adică de oamenicare, deşi aparţinând unor vârste biologicediferite, manifestau afinităţi ideatice şi culturalecu o generaţie ulterioară (în acest caz, optzecis-mul), în rama stilistică a căreia se integrau“(Ştefan Borbély). Textualismul şi autenticitateascriiturii îşi au în M.M. nu un „promotor” (cuvânt

ridicol, bun de placarde agitatorice de anii 50), ciun degustător atent, care poate citi buchetul vinu-lui încă de când boaba de strugure n-a dat cu totulîn pârg. Şi care propune cel mai potrivit nume deînscris pe etichetă. Impetuos, năvalnic, cu o vital-itate abia ţinută în frâu, M.M. îşi păstrează ele-ganţa şi rafinamentul în cele mai înfocate bătălii,căci luptătorul are la cârmă un cugetător atent ladetalii, lucid şi sensibil la cele mai infime vibrăriale atmosferei culturale.

Textualismul optzeciştilor (ei înşişi evi-tă termenul date fiindu-i conotaţiileadesea negative ori politizate) e, prin-

tre altele, urmare a unei epoci simulante şi disi-mulatorii. El pune sub semnul îndoielii „oficiali-tatea” textului, a scripturii, exaltă lectura pluralăşi nesigură, convocând biblioteci imense pentru a

arunca în aer orice certitudine şi a improviza lib-ertăţi. Tehnicile sunt formule ale subminării şiîmpăcări cu nesiguranţa tocmai verbalizatăspumos. Soviany vorbeşte chiar despre o laturăapocaliptică. E, oricum, o întunecare a viitorului,o opacizare a lui. Pe de altă parte, noutatea sa nueste absolută, lectura bruiată a realităţii, realismulobţinut din receptarea simultană a mai multor„emisiuni” ale realului le întâlneam şi în Viziuneavizuinii a lui Marin Sorescu, în Vara baroc (PaulGeorgescu), în romanele unui Nicolae Brebanatrase de „grămada de piruete verbale, parado-xuri”, în Eternitatea locală a lui Eugen Seceleanusau în Comisia specială a lui Ion Iovan, pentru amă opri la doar câteva exemple. Nouă era/este,însă, nuanţa expresivă a fiecărui autor, originali-tatea stringentă în condiţiile desfăşurării uneimari şi extrem de diversificate ofensive, până la

urmă comună şi tra-diţională. Împrospă-tarea instrumentaru-lui epic, bravura tex-tualizării, de celemai multe ori crizicăşi, deci, trecătoare,asumarea zgomotu-lui lingvistic incertşi ambiguu, tentaţiaexperimentului suntmanifestări impusede dorinţa de moder-nitate (în sensul eicel mai larg), indife-rent despre ce epocăistorică este vorba.Conştiinţa aventuriilingvistice şi umane,deopotrivă, pe care otraversează textu-aliştii într-o mică erăa „tumefierii cotidi-anului” supravieţui-eşte şi în texteleunor etape următoa-re, ca bun câştigat şipasibil de infinite

nuanţări originale şi personalizate. Livrescul, acce-soriu inevitabil, miraculos şi agresant deopot-rivă, ţine de acelaşi proces. Teribilismele textu-alizării (indiferent ce înseamnă asta) ca şiformele ei mai blânde şi, deci, mai autentice(nici aici definiţiile nu ies din varianta soft) ţinde aceeaşi nevoie a naratorului/scriitorului dea-şi da sieşi importanţă şi, implicit, actuluiscrisului. Importanţa ţi se acordă ori ţi-o acor-zi. În momentul în care metropola dispare, iarcentrul se resoarbe într-un destin terestruimplacabil şi uniform(izator), artistul intervineşi îşi exaltă importanţa printr-o neaşteptatăfandare înspre derizoriu. O conciliere nuclearăcu lumea este imposibilă, împăcarea se poatepetrece la nivel a-tomic, în sens originar, adicăla nivelul esenţei indivizibile şi indestructibilea fiinţei, acolo unde visul, fantasma coexistăpaşnic cu realul şi raţionalul.

În Intermezzo – poate, într-adevăr, ceamai bună carte a prozatorului MarinMincu („citită fără prejudecăţi se

dovedeşte o carte cu adevărat de pionierat, în carepot fi descoperite multe dintre nucleele ce vor fidezvoltate de prozatorii generaţiei 80, şi probabilcea mai tulburătoare – şi mai complexă – dintrescrierile lui Marin Mincu” – crede Octavian Sovi-any), deşi Jurnalul lui Dracula (2004) şi Moarteala Tomis. Jurnalul lui Ovidiu (2006) ţin aproape deprimul loc cu argumente greu de ignorat –, „ele-fantiasisul” nu mai e atât epic cât, mai degrabă,ontic, invocat în numele reabilitării interiorităţiiumane şi al unicităţii sale salvatoare. Aşadar, pede-o parte un efort aproape exaspera(n)t destăpânire a lumii prin verb, de contaminare dis-cursivă a realului, deci de ordonare lingvistică aunei realităţi haotice, absurde, pe de altă parteîncrederea obstinată în puterea cuvântului, înTextul mai real decât Lumea fiindcă în măsură s-o amelioreze, s-o înlocuiască, să fie chiar lumea.Trecut prin „defileul vorbirii”, realul devine ficţi-une sau, altfel spus, ficţiunea salvează un real înderivă (adolescenţa/tinereţea e „zona” cea mai ne-stăpânită din istoria fiinţei, cea mai tulbure, chiarşi în variantele ei „mioape” gen Mircea Eliade), îimai acordă o şansă. Mimesisul se extenuează casemnalment al artei tocmai fiindcă e resimţităacut „falsitatea”, convenţionalul. Adevărul nu estecel aparent, transcriptibil în forme literare, ci celimanent, tatonat de „auto-ficţionar”. Textul conş-tient de sine, autoreflexiv, lucid, cinic şi, ine-vitabil, alintat acceptă interpretări, fiecare lecturăavând şansa egală de a fi falsă sau adevărată.

IRINA PETRAºCum să ţii pasul cu zecile, sutele de cărţi care se adună,munţi, în jurul tău? Cărţi citite, răsfoite, cu fişe de lecturădrept semn de carte, cu însemnări pe marginea filei. O cro-nică, ori două pe lună şi multe promisiuni nerespectate.Această rubrică va recupera, măcar în parte şi telegrafic,restanţele „criticei” care sunt. Fără nici o ordine sau ierarhie.

Geo Vasile (dreapta), Iolanda Malamen şi Ion Ianoşi.Iunie 2007. Pe terasa restaurantului Uniunii Scriitorilor. Foto: Aura Christi

Page 5:  · 2 ANUL XVIII ♦ Nr. 8 (665) CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANÃ S U M A R MODELE Nicolae Breban · Trecutul ca un dat/ 3 RESTANŢELE CRITICEI de Irina Petraş Marin Mincu · Fişe

5

CON

TEMPO

RAN

UL. ID

EEA EU

ROPEA

AUGUST ♦ 2007

Exilându-l pe Homer din Republica sa„ideală”, Platon îi impunea poetuluiviaţa unui vântură-lume, destinul lui

Odiseu, mult încercatul erou. Dacă filosoful aten-ian n-a reuşit să-şi înfăptuiască ideea, burgheziiirlandezi din secolul al XX-lea vor izbuti să-l alungepe James Joyce care, exilându-se, va scrie noul Uli-se prin străinătăţi, cartea sa fiind condamnată înpropria sa ţară. Şi totuşi, Platon însuşi recu-noscuse în Homer „pedagogul Eladei”, pe cel maielin dintre elini. Iar Joyce, la Triest, Zürich şiParis, în anii elaborării epopeii sale, va rămâneirlandezul încercând să clădească din insula sa oîntreagă lume. El va privi spre o zi din Eyre caOdiseu „ziua întreagă, aşezat printre stânci, pemal... cu ochii aţintiţi spre marea nesfârşită”, spreIthaca îndepărtată.

Mitologic, Ulise e omul care ajunge în im-pas. Zeii, îndeosebi mânia statornică a lui Posei-don, l-au condamnat să rătăcească departe de casalui. E cel care iese însă mereu din impas cu aju-torul inteligenţei şi voinţei sale. Alături de elstrăjuieşte Palas Athena, în el fidelita-tea faţă de sine şi ai săi. Ulise e trium-ful omului asupra elementelor şi vicisi-tudinilor sorţii, e omul în întregime om,cu slăbiciuni care niciodată nu-l pierd,cu virtuţi cae întotdeauna îl mântuie.Ulise e norma umană, care, în figura sahomerică, dobândeşte canonul său elin,am putea zice euclidian.

Cum se raportează Ulise lui Joycela această normă umană? Asupra căruiimpas trebuie să triumfe el? Către ceîndepărtată Ithacă se îndraptă? Dar maiîntâi cine e noul Ulise?

Vorbindu-i lui Frank Budgen des-pre Ulise, Joyce îl numeşte „un ombun”. În orice caz, dacă există afinităţielective între un autor şi eroul său,Joyce nu putea fi decât atras de figura„politropă” a lui Ulise. Epitetul acesta,care la începutul Odiseii îl determină pe„mult încercatul”, poate avea sensul derătăcitor, hoinărind pe felurite melea-guri, de om abil, suplu, uns cu toate un-sorile, dar şi de figură pretându-se lite-rar la epitete, comparaţii, tropi feluriţi.Om bun? Mai degrabă om complex,total. Umanitatea multilaterală a acestui erou preauman l-a atras fără îndoială pe Joyce. Şi apoi, Uli-se era un om cultivat, rătăcind printre fiinţe sub-umane ori supraomeneşti, un erou care suferă şiînvinge. Joyce putea să proiecteze într-însul pro-pria sa existenţă rătăcitoare.

„Intenţia mea este de a transpune mitul subspecie temporis nostri”, afirmă Joyce într-o scri-soare. Tot el destăinuieşte lui Valéry Larbaud, emi-nentul său tălmăcitor, corespondenţele dintreOdiseea şi Ulisele său. Se ştie astfel cum cele treipărţi ale epopeii lui Homer au fost imitate în celetrei părţi ale romanului, cum cele 18 capitole alecărţii lui Joyce amintesc episoade din Odiseea şiatâţia comentatori au arătat unii după alţii cumStephen Dedalus e Telemah, iar Marion Bloom ePenelopa, Gerty Mac Dowell e Nausica, Buck Mul-lligan şi Blazes Boylan alcătuiesc personajul luiAntinous etc. Spre deosebire de Thomas Manncare în Iosif şi fraţii săi repovestea mitul, Joyce îl

transpune. Această transpunere în-seamnă încă într-o anumită măsurărepetiţie, dar analogiile între mitulstrăvechi şi versiunea sa nouă suntmult mai laxe decât în tetralogia bib-lică a scriitorului german.

Ascultând parcă sfatul diavolu-lui din Docktor Faustus, înainte caacesta să-l fi dat prin intermediul luiMann, Joyce foloseşte parodia ca mij-loc principal de transpunere a mitului. Conformintenţiei parodice a autorului său, Ulise ar apăreasub chipul lui Leopold Bloom, „călătoria „sa arconstitui-o peregrinările lui Bloom plecând dimi-neaţa din căminul conjugal, prin Dublin, în stradă,la cârciumă, la cimitir, în parc, la bordel, până laîntoarcerea noaptea acasă, „căutarea” sa ar aveadrept ţintă pe Molly – Penelopa (cu care de maibine de zece ani nu-şi îndeplinise îndatoririle con-jugale) şi Ithaca locuinţei sale din strada Eccles 7.Alături de Bloom – Ulise, Stephen Dedalus ar fiTelemah, în căutarea unui tată, tânărul în cău-

tarea propriei maturităţi, cel care vrea să devinăel însuşi. Ca şi mitul antic, în Ulisele lui Joyce arexista deci o dublă căutare: a lui Bloom – Ulise(căminul), a lui Dedalus – Telemah (tatăl, maturi-tatea, realitatea).

Intenţia recunoscută a lui Joyce de a prezen-ta pe Ulise sub chipul lui Bloom nu reprezintă însăîntreg adevărul despre Ulisele lui Joyce. Bloomeste doar o ipostază a lui Ulise. El nu e singur.Omul trupului, Leopold Bloom, e legat de StephenDedalus, omul intelectului, alcătuind cu acesta uncuplu asemenea centaurilor mitici, un fel de per-sonaj în doi. Desigur, fiecare îşi are individuali-tatea sa. Dar tocmai faptul că sunt situaţi oare-cum la poli opuşi, ca joisseur-ul şi ascetul, ei suntconstruiţi unul pentru altul, unul din altul. Bloom

e cel care se complace în trăirile sale, amatorulexperienţelor centrate pe simţurile sale, căutândvoluptatea în cultură („e un om cultivat, deplinrotunjit” cum spune Lenehan, o cunoştinţă a sa,despre el). Dedalus e cel care refuză complacereaîn simţuri („Să închidem ochii pentru a vedea”, îşispune el), intelectualul însingurat care caută săevadeze din şuvoiul evenimentelor, al expe-rienţelor („Istoria, afirmă el, e un coşmar din careîncerc să mă trezesc”), dar care aspiră spre con-tactul încă nerealizat cu oamenii. Bloom şi Ste-phen erau făcuţi, de Joyce, să se întâlnească, să seîmplinească, Stephen să descopere omenirea şi

maturitatea prin omenia lui Bloom ma-tur, să devină prin Bloom, el însuşi. Înmarea parodie a lui Joyce, uniunea luiStephen Dedalus cu Leopold Bloom e„jocoserioasă”. Ei contribuie împreună ladesemnarea noului Ulise, a cărui figurămitică nu e nici ea, cu toate suferinţeleîndurate, aceea a unui erou tragic.

Dar nici dublul Ulise nu e întregulUlise. Marion Bloom-Penelopa ea însăşiface parte din complexul noului Ulise.Bloom, Stephen şi Molly – Marion Bloomalcătuiesc o trinitate. În monologul final,fără punctuaţie, al femeii, care începe şisfârşeşte cum spune Joyce cu „cuvântulfeminin da”, bărbatul ca tată, copil, îndrăgos-tit, soţ ori amant, e atotprezent. Molly,„eternul feminin”, este punctul de întâl-nire al îndoitei căutări a lui Bloom şi alui Stephen.

Ulise nu apare în cartea lui Joycecare-i poartă numele. Eroul mitic e trans-pus în figura lui Bloom, în cuplul Bloom– Stephen, în trinitatea Bloom – Stephen– Molly şi, putem spune, în întreagalume a Dublinului din ziua de 16 iunie1904. Căci Ulise cel nou nu e un erou, o

personalitate, nici măcar un personaj. El e alcătu-it dintr-o vastă conştiinţă difuză, mobilă, a căruifenomenologie constituie reţeaua însăşi a cărţii luiJoyce. Încercarea lui Joyce a fost aceea de a unifi-ca realul în jurul unui mit, realul sub toateaspectele sale, static-eleate, ori mobil-heracliteene.Ulise e un microcosm de care nu ne putemapropia cu categoriile pe care le folosim în cu-noaşterea şi judecarea omului şi lumii din roma-nele devenite clasice ale secolelor trecute, dupăcum fenomenele microfizice nu pot fi descrise şiexplicate prin datele experienţelor macrofizicii.Desigur, asemenea cercetărilor fizicii atomice carenu a adus o eliminare a spaţiului şi timpului, nuau infirmat întru totul principiul determinismuluidin fizica clasică, tot astfel, lumea lui Ulise, dife-rită de aceea a eroilor lui Dickens sau Tolstoi nu-şi are legile ei proprii, absolut opuse, ireductibiletradiţiilor romanului realist. Dar pe când că-lătoria lui Odiseu se efectuase pe „marea nes-

Nicolae BalotăFoto: Aura Christi

NICOLAE BALOTĂ

IMPASUL LUI ULISE

!

Nicolae Balotă cu Janina Ianoşi şi Nicolae Breban. Iunie 2007

Foto: Aura Christi

Page 6:  · 2 ANUL XVIII ♦ Nr. 8 (665) CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANÃ S U M A R MODELE Nicolae Breban · Trecutul ca un dat/ 3 RESTANŢELE CRITICEI de Irina Petraş Marin Mincu · Fişe

6

ANUL XVIII ♦ Nr. 8 (665)

CON

TEM

PORA

NU

L. ID

EEA

EU

ROPE

AN

Ã

fârşită”, într-un macrocosm perfect vizibilochiului elin şi ochiului uman din toate tim-

purile, călătoria noului Ulise se face într-un micro-cosm uman pentru desluşirea căruia ochiul nostrutrebuie să se acomodeze ori să folosească unelteapropiate de vedere.

Autorul surprinde „viaţa reală” (uneleamănunte trădează de-a dreptul unrealism „fotografic”) dar n-o înscrie

într-un sistem de coordonate ale cărei axe ar fitendinţele, ideile, faptele dominante ale timpuluisău. Nimic asemănător, în această privinţă, întreRoşu şi Negru al lui Stendhal – de pildă – şi cartealui Joyce. Aceasta nu pentru că Joyce ar fi fost,câtuşi de puţin, un estet. Arta al cărui cult fuseseîntreţinut cu o generaţie înaintea lui de pontifi caWalter Pater, Ruskin ori chiar Oscar Wilde, îşipierduse prestigiile sacre în ochii săi. Scriind înacelaşi timp cu el, Proust mai credea într-o mân-tuire prin artă. Joyce nu are nevoie să se închidăîntr-o cameră căptuşită cu plută în care pluteşteceaţa densă a fumigaţiilor pentru ca să cunoascăizolarea. Ca şi Ulise legat de catarg, el aude şivede. Dar nu intervine. Ar fi interesant de com-parat Muntele magic al lui Thomas Mann, roma-nele lui Kafka, În căutarea timpului pierdut şi Uli-sele lui Joyce – opere scrise în aceeaşi perioadă.Între toate aceste cărţi ale unui timp, Ulise e –paradoxal – cel mai detaşat de timpul său. De aicisensibilitatea sa la orice amănunt real şi totodatăimpasibilitatea sa. Bloom e un senzual, lumea sen-zaţiilor din carte e de o înspăimântătoare bogăţiedar, în acelaşi timp, e un insensibil. Şi aceasta însensul cel mai grav al cuvântului. Unde e suferinţaîn această carte, marea suferinţă care de laDostoievski la Kafka, de la Proust la Be-ckett conferă patos eroului romanesc?Suferinţa lui Ulise e escamotată de Joyce,ori poate e atât de discretă încât sireneleînsele n-ar putea s-o vadă pe faţa miticuluierou indiferent la orice chemare, la oriceispită. Ceea ce nu înseamnă, desigur, căBloom – Ulise e indiferent. Câtuşi de puţin.Are simţurile toate deschise. Altceva eobnubilat într-însul.

Odiseu era prin excelenţă un om nor-mal. Om al timpului său, el reprezintă nor-ma greacă. Un alt om normal după o nor-mă modernă, asemenea lui, e călătorul nau-fragiat din perioada de ascensiune a bur-gheziei engleze, care salvându-se pe sine,salvează întreaga civilizaţie: Robinson Cru-soe. Şi unul şi altul sunt activi, energici,eficienţi. Odiseu e un caracter, în sensurileetimologice ale acestui cuvânt elin. Homeri-a gravat natura sa cu semne particularecaracteristice, de la şiretenie până la ranasa de la picior. Raportat la normalitatea luiOdiseu, noul Ulise nu se prezintă ca un omanormal, ca un bolnav. Ţesătura epopeii sale efăcută din mici evenimente banale, cotidiene,obişnuite, în care până şi bizareriile ori perversiu-nile au ceva comun. Studiul comparativ făcut deunii psihiatri (vezi C. G. Jung: Ulysses, în Wirk-lichketi der Seele) între textul joycian şi texteleschizofrenicilor, n-a dus la nici un rezultat. NiciUlise, nici autorul său nu sunt afectaţi de vreo psi-hoză. Ulisele lui Joyce nu constituie o dezagregarepatologică a umanului. El e doar un organism alcă-tuit din nenumărate agregate simple. Noul Ulise ecând un ochi care vede, când un nas care adul-mecă (ştim că mai toate capitolele cărţii stau subsemnul câte unui organ de simţ ori al vreunui altmădular). Conştiinţa difuză care îl constituie, caree însuşi Ulise, e un şuvoi de senzaţii, de imagini,reminiscenţe, impulsuri, emoţii, mici acte. Vastămaterie nu întru totul anonimă, căci aceste ele-mente psihologice se concurează uneori, se atârnăde câte un suport individual, se cristalizează înjurul unui anume eu, sunt senzaţiile lui Bloom,ideile larvare ale lui Stephen, solilocviul lui Molly.Dar nu aceste personaje care ar putea să lipsească(aşa cum lipsesc din Finnegan’s Wake, ultima cartea lui Joyce), ci fluviul conştiinţei le poartă, letârăşte cu sine. Toate aceste particule elementaresau frânturi de particule sunt aglutinate între ele,apar uneori în lipituri ciudate de cuvinte, în mono-logul interior care nu se ştie unde începe, niciunde sfârşeşte.

Îl înţelegi pe Ulise cu ajutorul acelor uneltepe care psihologia timpului ni le-a pus laîndemână. Fără să fi fost influenţat direct dePavlov, de Watson, cunoscându-i însă pe Freud şipe Jung (pe acesta din urmă după terminarea luiUlise), corespondenţele teoretice ale analizei lui

Joyce se află în unele texte ale acestor psihologi.Dacă Ezra Pound a vorbit despre influenţa luiFlaubert din Bouvard et Pécuchet asupra lui Joyce,dacă Samuel Beckett a descoperit teme din Vico înUlise, iar alţii au semnalat teze din operele luiNicolaus de Cusa şi Giordano Bruno, se pare că n-au fost suficent sesizate influenţele pe care uniigânditori englezi şi americani au avut-o asupraconstituirii omului lui Joyce. Empirismul lui JohnLocke, filosoful atât de drag lui Laurence Sterneal cărui Tristram Shandy e un fel de strămoş al luiUlise, a înrârit fără îndoială opera scriitoruluiirlandez. Ştim că după Locke, întreaga cunoaşterese naşte în experienţă, că experienţa poate fi„externă” („senzaţii”), lumea materială, obiectivă,acţionând asupra organelor noastre de simţ, şi„internă” („reflecţia”), rezultând din aplecareanoastră asupra propriilor stări sufleteşti. Ulise e oconştiinţă ale cărei „singure ferestre” înspre lume– ca să folosim o expresie a lui Locke – sunt dateleexperienţei şi, în primul rând, datele simţurilor.De altfel, în fenomenologia percepţiei care în bunăparte constituie analiza lui Joyce, descrierea purempirică a faptelor, renunţarea la a pătrunde înesenţa fenomenelor ţin de tradiţiile empirismuluienglez. „Fizică, renunţă la metafizică”, spuneaNewton, dar să nu uităm că marele fizician care ascris Naturalis philosophiae principia mathematicaa elaborat şi o topografie a infernului. De aceeaşitradiţie empiristă ţine şi tratatul de psihologie carea însemnat, socotim, pentru Joyce un îndreptar înmetoda sa, tratatul lui William James şi, îndeose-bi, capitolul său despre „curentul conştiinţei”.James descria „stările de conştiinţă care înain-

tează, se scurg şi se succed fără întrerupere înnoi”, o plasmă în continuă schimbare, fără goluriîntr-însa, fără întrerupere, precum şi obiecteleconştiinţei care au câte o „armonică psihică”, unhalou de raporturi care le îmbrăţişează. Ulisele luiJoyce e o asemenea conştiinţă fluidă, rătăcitoare.„Sufletul meu – citim în Ulise – călătoreşte cumine, formă a formelor.” Dar al cărui eu? Unde eOdiseu, care în numele său, înfruntă zeul mărilor?Nu întâlnim la Joyce nici măcar eul povestitoruluidin Proust, acel spirit autocuprinzător, formator,căruia i se potriveşte expresia aristotelică de„formă a formelor”. Povestitorul Joyce a căutat săfie cât mai departe de aventura povestirii sale. Elpriveşte cu un ochi lunar, scrie fără participare, cao conştiinţă detaşată de obiectul ei. Detaşareaeului lui Joyce nu e acea răceală stilistică a unuiStendhal, ci, oarecum, indiferenţa naturii faţă decreaturile sale. De aceea Ulise nu se poate identi-fica nici cu Joyce, aşa cum se poate identificaJoseph K. din Procesul ori agrimensorul K. dinCastelul cu Kafka el însuşi, ori Naratorul din ăncăutarea timpului pierdut cu Marcel Proust.Înţelegem că episodul favorit al lui Joyce din pro-pria sa carte era acela al întoarcerii lui Bloomacasă împreună cu Stephen alcătuit ca un cate-hism din întrebări şi răspunsuri, privind diferitemăsurători, raporturi cantitative între evenimente,totul perfect impersonal narat. „Îmi place şi mieepisodul – scrie autorul – îl găsesc de o liniş-titoare spectralitate”.

Ulise nu poate fi identificat căci nu are oidentitate. El e această conştiinţă călătoare. Rătă-cind, ea face un fel de inventar al aparenţelor, du-când cu sine ca o cataractă, deopotrivă, fenomeneneînsemnate, trivialităţi, idei şi evenimente esen-

ţiale. În această conştiinţă, în acest microcosmuliseean, în care infinitezimalul e sesizat cu atâtaminuţiozitate, umanul e grav mutilat. Joyce, des-pre care pe drept cuvânt se poate spune ceea ceafirma Taine despre Sterne: „percepe infinitul micşi descrie imperceptibilul”, Joyce a lipsit omul săue aceea ce constituie în mod esenţial umanitateasa. Ulise e lipsit de raţiunea logică, Ulise e atinsde o atrofie a afectivităţii, Ulise „mult încercatul”nu suferă, e indiferent, e neutru din punct devedere etic, refuză răspunderea şi neagă valurile.El este, într-un fel, un nihilist. La nihilismajunsese, înainte de Ulise, Kirilov din Posedaţii.„Când crede – se spunea despre acesta – nu credecă crede, când nu crede, nu crede că nu crede”.Dar dacă pentru eroul lui Dostoievski întreagaplanetă e minciună şi se întemeiază pe o minciunăşi o înşelăciune, „legile planetei fiind minciună şiînşelăciune diaboleană”, Ulisele lui Joyce nu-şi dănici măcar osteneala de a ataca veracitatea univer-sului. Totul – adevăr ori minciună – are aceeaşivaloare. Căci a spune despre un adevăr că e min-ciună înseamnă a-ţi recunoaşte o competenţă înstabilirea adevărului, înseamnă a marca o difer-enţă valorică între adevăr şi minciună. Nimic dintoate acestea la Ulise. Eroul politrop e constantdoar în indiferenţa sa axiologică. El pregăteştecalea acelui non-erou care va renunţa de bună voiela sine, la numele său, la identitatea sa şi,bineînţeles, la orice aprecieri valorice, trăind într-o lume care nu mai e, la fiinţa lui Beckett.Indiferenţa axiologică la Ulise nu e echivalentulunei aspiraţii orientate spre neant, nici nu e ungen de nihilism existenţialist. Neantul nu devine

valoare unică înlocuind orice altă valoare.E posibil, de altfel, o conştiinţă lipsită defuncţie axiologică? Absenţa valorilor ducela absurditatea existenţei, la o de-semnifi-care a existenţei. În acest sens, se poatespune că Ulise e precursorul eroilor ab-surzi de mai târziu. Se poate imagina oconştiinţă neutrală, omogenă, amorfă, a-normală. O asemenea conştiinţă n-are ointenţionalitate constructivă dar nici dis-tructivă; nu e nici revoluţionară, nici cre-atoare; nu cunoaşte negarea coerentă. Eareprezintă, într-adevăr, nihilismul con-secvent; nu recunoaşte realitatea valorilor,necum valoarea realităţii. Ulise nu este oasemenea conştiinţă care nu e posibilădecât la limită; el se apropie însă deaceastă limită, unde omul redus la biolo-gic se complace într-o absenţă din sineînsuşi. Într-adevăr, în locul cunoaşteriiraţionale, întâlnim la Ulise o cunoaşterepe care am putea s-o numim viscerală, înlocul sentimentelor, emoţii primare orirăceala lunară a catehismului. Unde suntsuferinţele lui Odiseu, suferinţa eroilor

romanului de la Dostoievski la Kafka? Mizeriiledomestice (Bloom – Ulise se complace în rolulsoţului înşelat), grotescul situaţiilor (Molly –Penelopa, neglijată, are 25 de amanţi) nu permitsuferinţa şi nu caută izbăvirea de ea. Joyce scriecartea între 1914 şi 1921, perioada în care nici unînsingurat, nici chiar Kafka, nu putea să evite niciîn scrisul său participarea într-un fel sau altul latragedia mondială. Ulisele lui Joyce rămâne impa-sibil. Căci Joyce „reproduce curentul conştiinţeifără să-l filtreze logic sau etic: cum arată Curtius,un comentator al său. Odiseu fusese omul răspun-derilor în faţa zeilor, a oamenilor şi a sa la Troia,pe mare ori în Ithaca. Noul Ulise e o conştiinţăparadoxal lipsită de conştiinţa morală, e un res-ponsabil. De aceea, dacă sub povara răspunderilorasumate omul creşte, fugind de ele, omul sedezumflă, se turteşte, devine Ulisele lui Joyce,omul cu două dimensiuni, fără adâncime. Redus laagregate simple, la biologic, la elemente psihice, lao complexitate de asemenea elemente, e redus la oconştiinţă fără funcţie axiologică. Abuzul analizeipe de o parte, indiferenţa faţă de valori pe de alta,îl duc Pe Ulise la un soi ciudat de nihilism. PentruUlisele lui Joyce toate faptele, evenimentele,obiectele, ideile, sublime ori ridicole, au aceeaşivaloare, cu alte cuvinte, n-au nici o valoare. El estepoate cel mai caracteristic „erou” al nihilismuluipe care-l anunţa Nietzsche.

(continuare în pagina 38)

Fragment din vol. De la Homer la Joyce,în curs de apariţie la

Editura Ideea Europeană

În imagine: O copie executată după corabia lui Ulise

!

Page 7:  · 2 ANUL XVIII ♦ Nr. 8 (665) CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANÃ S U M A R MODELE Nicolae Breban · Trecutul ca un dat/ 3 RESTANŢELE CRITICEI de Irina Petraş Marin Mincu · Fişe

7

CON

TEMPO

RAN

UL. ID

EEA EU

ROPEA

AUGUST ♦ 2007

Aflat în exil, Norman Manea continuă săse interogheze asupra problemelor ma-jore ale ţării sale, între care, fireşte, în

primul rând chestiunea celor două totalitarisme,ca şi aceea a rolului nociv jucat de intelectualiiromâni în acceptarea lor. Spre exemplu, eseulFelix culpa, publicat în S.U.A. şi România, „dezbă-tea persistenta «amnezie» a lui Eliade asupraangajării sale politice din anii interbelici şi ciuda-ta sa evocare, vag nostalgică, în scrierile ultime,de dinaintea morţii, a «fericitei culpe» de tine-reţe”.1 Folosul dezbaterii provocate de acest text„privea prezentul şi viitorul, nu trecutulRomâniei”; aşadar, nu era vorba de a-l discreditape scriitorul Mircea Eliade, ci de a pune problemaresponsabilităţii intelectualului în viaţa publică, încalitatea sa de lider de opinie, tocmai spre a evitarepetarea greşelilor trecutului. Deşi textul se bazape fapte şi mărturii atestate, pentru publiculromânesc din anii ’90, „avid de o nouă mitologiecomunitară”, publicarea lui în 1992 „a fost per-cepută, instantaneu, ca o blasfemie la adre-sa marilor valori naţionale. O explozie înlanţ a indignării, cu previzibile jeturi anti-semite, care a copleşit puţinele voci ce auîndrăznit să sfideze isteria generală.”2Această reacţie îl determina pe scriitor săse întrebe în 1997, cu firească dezolare,„dacă la o dezbatere de «interes naţional»poate participa şi un alogen, şi încă unuldin exil”, întrebare care se pare că încărămâne de actualitate. În prefaţa la unvolum de interviuri publicat în 1999, eldenumea această bizară atitudine a intelec-tualităţii româneşti post-comuniste „sin-dromul Puterii”, caracterizat prin nepu-tinţa acceptării diversităţii de opinii, aalterităţii, în fond:

„Sindromul Puterii autentifică undialog al surzilor, incapacitatea de aasculta, cu adevărat, opinia preopinen-tului în toate nuanţele sale, graba desimplificare brutală. Informaţia corectăşi respectul adevărului sunt instanta-neu înlocuite cu insinuările şi invectiva,când nu de-a dreptul prin aria calom-niei. Nimic nu pare excesiv în reafir-marea «autorităţii»; retorica bunelorintenţii, candoarea tartuffiană, manipu-larea crasă. (…) Ostilitatea faţă deinterlocutor prevalează, uneori, chiar şidupă curmarea controversei, printr-opersistentă operaţie de discreditare (încazul unui scriitor, campania seextinde, fireşte, rapid asupra operei şibiografiei sale).”3

Obsedat mai departe de chestiuneaalterării umanului în sistemul totalitar,Norman Manea publică în 1994, înS.U.A., Italia şi Anglia, volumul depovestiri şi nuvele Fericirea obligatorie,

apărut în 1995 şi în Norvegia, iar în 1999 (abia),în România. Deşi complet diferite ca subiect şichiar ca scriitură, cele patru piese ale cărţii vor-besc despre avatarurile suferinţei umane în vre-mea dictaturii comuniste, cea de a doua, intitulatăBiografia robot, fiind inclusă şi în volumul Octom-brie ora opt, publicat în vremea comunismului.Prima nuvelă, Interogatoriul, redă într-un stil alert,

incisiv, lipsit de esopi-smul naraţiunilor an-terioare, calvarulunei tinere deţinutepolitic, care, după cesuportase cu stoicismtorturile călăilor dinînchisoare, trebuie săfacă faţă unei multmai perfide încercări,atunci când e anche-tată de un ins apa-rent uman, civilizat,modest, însă multmai monstruos înfond decât toţi ceila-lţi. Tensiunea psiho-logică atinge coteparoxistice, ancheta-torul uzând de toatetertipurile spre adetermina pe deţi-nută să coopereze. Înnaraţiunile următoa-re sunt urmărite tri-bulaţiile existenţialecotidiene din ultimiiani ai regimului Ceau-şescu, în care revineca un leit-motiv mize-ria generală şi degra-darea ireversibilă a

raporturilor umane, ca în nuvela Trenciul: „Cozilela pâine şi lapte şi hârtie igienică şi scobitori şi şişi. Aglomeraţia din autobuze şi întunericul pestrăzi şi frigul din case şi patrulele înarmate şinevrozele şi avorturile şi demolările cartierelorvechi boiereşti şi naţionalismul, dar din ultimulscandal din presă, poemul acela superb, subversiv,cum de s-a strecurat poemul acela sub ochii cen-zorului, «suntem un purgatoriu vegetal», superb,super, surprise, cum de i-a scris tocmai frumoasaaceea privilegiată, delicată, cum de l-au publicat,cu aprobare, fiţi siguri, aprobare şi complicitate,fiţi siguri, toată ierarhia e complice, bineînţeles,aşa-i la noi, nu se ştie niciodată, cine, ce, cum, dece, totul pe dedesubt şi pe de lături, tradiţie mile-nară, tradiţie şi inovaţie, nu-i aşa. Şi dictatura, şimizeria, şi suspiciunea, şi frica, şi complicitateageneralizată, şi cinismul copiilor, da, da, cinismulcopiilor de şcoală. Sufletul scindat, din pânteculmamei au deja sufletul scindat, fiţi siguri, cunosccodul, minciuna, duplicitatea, din pântecul mamei

încă, bineînţeles. Şi Vestul, Occidentul deconsum şi spectacol, Vestul sălbatic şi civi-lizat, naiv, egoist, nici o speranţă, lăsaţiorice speranţă, finita, fine, nu le pasă,bineînţeles, nu renunţă ei la micile lor tabi-eturi şi făţărnicii, fiţi siguri, suntem sin-guri, singuri, bineînţeles, la ei banul şi lanoi minciuna, nu-i aşa, singuri cublestemul nostru, asta e, fiţi siguri.”4

Volumul Fericirea obligatorie a repurtatun mare succes în Occident, scriitorulajungând să fie comparat, prin atmosferade coşmar din prozele sale, cu „marii pro-feţi ai catastrofei” Kafka şi Bruno Schulz.Spre exemplu, revista americană WorldLiterature Today o recenza în 1999 astfel:

„Sub titlul ei sarcastic, Fericirea obliga-torie este o antologie a disperării.Volumul focalizează asupra individuluiîn coşmarul unui stat poliţist. În operalui Norman Manea existenţa cotidianăsugerează o lume fantastică. Dar nara-ţiunile nu sunt fantastice, ci extrasedintr-o lume tragic reală, o realitatecare a fuzionat cu fantasticul şi esteguvernată de forţe bizare: incoerenţa,inenarabilul, absurdul. Ne supunemdisconfortului pe care acest scriitor îlcreează în noi. Avem nevoie de aceastăliteratură despre incredibil spre a neaduce mai aproape – chiar dacărăspunsurile sunt încă aşteptate – derănile acestui secol.”5

Poate la fel de tulburătoare e şiultima carte a lui Norman Manea, iro-nic intitulată Întoarcerea huliganului,colecţie de eseuri autobiografice cuaceeaşi temă obsedantă – exilul. Căciatât deportarea în Transnistria, cât şireintegrarea în comunitatea româneas-că relevă aceeaşi conştiinţă tragică a

înstrăinării, a rupturii. Aidoma lui MihailSebastian, „huliganul” interbelic, Norman Manease simte un damnat, un proscris, incapabil a seintegra complet într-o comunitate ce l-a exclus înrepetate rânduri, după cum nici în noua patrie deadopţiune de peste ocean nu e perfect adaptat:lagărul, colonia penitenciară comunistă, exilul suntetapele unei istorii a alienării, începute, după cumafirmă autorul, încă de la despărţirea de placentamamei şi care nu-şi va afla sfârşitul decât odatăcu întoarcerea acolo. O singurătate fără leac, sin-gurătatea Poetului (etern Jidov Rătăcitor), pe careun alt mare proscris, Paul Celan, o definea cutragică ironie, în momentul plecării în exilul săuoccidental, drept „un număr de circ neanunţat”.

1 Idem, Blasfemie şi carnaval, în op. cit., p.209.2 Ibidem.3 Idem, Casa melcului, Editura Hasefer, Bucureşti, 1999, p.12.4 Idem, Trenciul, în vol. Fericirea obligatorie, Editura Polirom,Iaşi, 2005, pp.160-161.5 Ibidem, p.202.

OVIDIU MORAR

Norman Manea

Concursul Naţional de Proză Scurtă şi Eseu „Pavel Dan”

ediţia a XII-aTurda, Triteni septembrie 2007

Pentru omagierea operei unuia dintre cei mai valoroşi prozatori români,Pavel Dan, al cărui centenar se serbează în acest an, Direcţia Judeţeană pentruCultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional Cluj, Uniunea Scriitorilor dinRomânia Filiala Cluj, Revista Tribuna, Consiliul Local şi Primăria Turda, pre-cum şi Casa Municipală de Cultură Turda organizează cea de a XII-a ediţie aConcursului Naţional de Proză Scurtă şi Eseu „Pavel Dan”. Pot participa mem-brii asociaţiilor profesionale (Uniunea Scriitorilor din România, Aspro etc) sauautori independenţi, indiferent dacă au sau nu volume publicate. Textele, îndouă exemplare, vor fi expediate până la data de 31 august a.c. pe adresaDirecţia Judeţeană pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional Cluj,Piaţa Unirii nr. 1, Cluj-Napoca, tel/fax: 0264-597616. Fiecare concurent va anexaşi un scurt CV, conţinând numele, prenumele, vârsta, adresa, numărul de tele-fon şi un rezumat al activităţii literare. Plicul va purta menţiunea: PentruConcursul „Pavel Dan”. La secţiunea proză, se acceptă texte de până la 15pagini (30 de mii de semne, cu spaţii cu tot), nepublicate/inedite. La secţiuneaeseu, se acceptă doar texte legate de opera sau viaţa lui Pavel Dan, de până la20 de pagini (40 de mii de semne, cu spaţii cu tot), nepublicate/inedite. Prozaşi eseul pot fi şi fragmente dintr-un volum aflat în lucru.

Câştigătorii concursului literar vor fi anunţaţi personal. Premiile vor fidecernate cu prilejul manifestărilor prilejuite de sărbătorirea Centenarului„Pavel Dan” care vor avea loc la Triteni şi Turda în luna septembrie a.c.

Informaţii suplimentare se pot obţine la telefon 0264-597616, DirecţiaJudeţeană pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional Cluj; persoanede contact: Petru Poantă şi Victor Cubleşan.

Page 8:  · 2 ANUL XVIII ♦ Nr. 8 (665) CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANÃ S U M A R MODELE Nicolae Breban · Trecutul ca un dat/ 3 RESTANŢELE CRITICEI de Irina Petraş Marin Mincu · Fişe

8

ANUL XVIII ♦ Nr. 8 (665)

CON

TEM

PORA

NU

L. ID

EEA

EU

ROPE

AN

Ã

Motto: „a citi este o activitate posterioară celeide a scrie: mai resemnată, mai cuviincioasă, mai intelec-

tuală”.Jorge Luis Borges

Văd librăria de lîngă sediul „Cronicii”vechi ca pe un spaţiu urmuzian, trim-iţînd la Pîlnia şi Stamate. Specii ciudate

(ca format şi ca titlu) se înghit unele pe altele; latot raftul, se produc împerecheri bizare de autori,unii de scenă naţională, alţii neavînd nimic de-aface cu literatura, exact ca-n rîndurile tot mai deseale Uniunii Scriitorilor: ŕ chacun son livre / auteur.

Spectacolul e grotesc, cînd nu-i de rîsu’-plînsu’. Pe masa de operaţie (în fapt, Masa tăcerii,judecînd după numărul de cumpărători, goniţi decenzura sărăciei care acţionează la fel de eficientca, pe vremea cealaltă, cenzura politică) seînvecinează umbrela şi maşina de cusut, ceea ce-mi aduce în minte biblioteca unui economist undecărţile erau înşiruite după un criteriustrict alfabetic: Platon lîngă Pareto şiPărăluţă, Quesnay lîngă Queneau etc.

La vedere, autoare cu savoir-fairesocial: Romaniţa Iovan, Esca, Mihaela Ră-dulescu, venită în proză pe reţeaua, ca sănu-i zic filieră, Polirom. Convinse, pe-semne, că scrisul subţiază talia, catifeleazăpielea, întăreşte sînii. Vedetismul ăstaîntr-o librărie care s-a respectat e cu multmai dezagreabil decît la chioşcurile depresă, etalînd tabloide cu vipuri şi culăvurile lor.

„Ce-or căuta pe rafturi feteleastea?”, o întreb pe librăreasa vădit jenatăcă nu-mi găseşte volumul cerut: Spiritulromânesc în faţa unei dictaturi de N.Breban, ediţia a doua, despre care com-puterul ne-a asigurat că ar exista pe unde-va, în nouă exemplare. În ’65 – îmiamintesc – vitrina aceleiaşi librării eraplină de Francisca.

„Şi-ncă nu şi-a tipărit autobiografia ZinaDumitrescu, cum a promis la Naşu”, zice cu năduflibrăreasa.

Am auzit-o şi eu pe Zina, în timp ce zap-pam să scap de Becali:

„Vreau să scriu o carte şi n-am timp.”Ca şi cum n-am avea destule tipărituri de

zonă inghinală, ca şi cum nu s-ar irosi hîrtie des-tulă cu vieţi de playmate, cu poezie de gasteropodesuprasexuale, cu horoscoape, de citit tur-retur.Valentin Taşcu o fi terminat romanul promis ladecernarea Premiului de Excelenţă „LaurenţiuUlici” pe 2006, de revista „Luceafărul”? Tema era:„cum cei ce merită nu ajung şi cum cei ce nu mer-ită se ajung”.

Ca-n orice altă problemă, ţara-i împărţităîn două: cei care cred că numai cine are carte areparte şi adversarii lecturii. Miliardarul Ţînţăreanuciteşte „pă genuchi”, cum se exprimă el, cîndLuana Ibacka îl aduce la B1, cu casă cu tot? Înparanteză fie spus, nu s-o fi gîndit nimeni că artrebui să se plătească o taxă pe agramatism şi peprostie la TV, dar şi ca supliment la timbrul lite-rar? O serie de fictori scoşi recent din anonimatnu mai prididesc cu lauda de sine că nu i-au cititpe „marii (în ghilimelele deriziunii) autoriromâni”: „Şi trebuie să spun că pe majoritatea nui-am citit şi nici n-am de gînd s-o fac („Suplimentulde cultură”, 18-24 februarie 2006). Sportul prefer-at de Marius Chivu, „cuburtapecarte”, fiindu-lecomplet străin. Andrei Gheorghe are şi el ceva dezis la capitolul cititul „îngraşă şi prosteşte”. DoarGod is a DJ! Gheorghe n-a luat la liceu, a fost aju-tor de şofer şi „bă moşule, bă unchiule”,uite-mă-s ce Prinţ Andrei al TV-ului sînt, cerating am, ce mituri demolez: „şi iată că avenit momentul să dărîmăm un mit:românii nu prea au bărbaţi mişto”, sîntmici, urîţi, au glezne groase, miros şi auoasele făcute din brînză”. El miroase aLenor, e frumos şi fitzos, iar zgomotul medi-atic l-a scos în vitrină.

Dezinteresul pentru cultură a ajunsatitudine rentabilă, coolatitudine. Se com-pară viaţa de cărţar (mulţumesc, G.Pienescu!) cu viaţa de P.R.? Şi, la urmaurmei, dacă vrei să dai autografe în librărie,îţi tocmeşti un Tache să-ţi scrie Viaţa, ca IriColumbeanu, după ce ţi-ai tocmit un special-ist în meniuri, pe prozatorul Dan Chişu, cuemisiunea Mănînc, deci exist.

Haosul socio-intelectual e cel maibine probat de o librărie, de la vitrină pîn’la ultimul raft de sus. Dezinhibate poetesse,cu cît mai lipsite de autocenzură cu atît mai

citate, prozatoare de maidan cu sex sînt focusateconstant la emisiuni culturale, rămîn în bătaiaproiectorului şi a reflectorului, să ne explice elecum e cu ynul şi yangul în Siam. În loc de patrieicît mai mult cărbune (oţel, petrol, ciment etc.), slo-ganul actual pare a fi: patriei cît mai mult sex.

Numai expiraţii îşi mai respectă scrisul,lucrînd cu răbdare şi strădanie la cărţi bune pecare nu le cumpără mai nimeni. Liliana Corobca îitrimite la dracu’ (eternul conflict între generaţii aluat forme mitocăneşti), că-s bătrîni. Iar cine nudeţine know-how-ul (ca Ioan Groşan, ca Liviu IoanStoiciu, ca Ioan Lăcustă ori Constantin Stan) zacela fund de depozit şi nu-l află nimeni. RomaniţaIovan are apetenţă pentru marketing şi uite că ise filmează toată lansarea de carte, ba-i transmisăşi în reluare. Nu-i exclus un teleshopping cu tipă-ritura ei, în rînd cu răzătorile, cuţitele Samurai,tigăile-minune şi cu centurile de slăbit.

Aşteptînd-o pe librăreasă, care mai dă otură prin magazie în căutarea eseului pierdut, iaula rînd încă un raft din care aleg Tîrfele mele tristede Gabo Márquez. Alături, V. Fetescu cu Seminţede înţelepciune. Meditabundul Fetescu s-a decis săinsemineze spirit. Nu dau nici un citat, pentru căreclama negativă tot reclamă este.

Asaltul editorilor improvizaţi, care nu gîn-desc decît cum să-şi vîndă hîrtia, a transformatlibrăria într-un Babel după Babel. Nu-şi asumă nicio responsabilitate. Unii şi să vrea nu pot, de in-culţi ce sînt. O Noelă iaşiotă, care se închipuieNobelă, tipăreşte şi tipăreşte şi tipăreşte, cu reco-mandări mincinoase pe coperta a patra. Îşi asumă(i)responsabilitatea cutare critic, atunci cîndopinează că o compunere de doi eurocenţi e maimult decît o capodoperă? Dar ce-o fi aceea maimult decît o capodoperă? (De la excelent în sus,cum formulează N. Breban, scriu foarte puţini).Vreo re-sincronizare după Codul lui Da Vinci ori

Charles Bucovski? Într-un fel are dreptate şi IoanHolban scriind despre toţi la fel: sînt la fel.Jucărele jmechere date drept poezie sau proză,eseuri cf. ideologiei surogat. Librăria nu mai edecît o locaţie, o tarabă, o tejghea, unde iei ţepe:cumperi cărţi edite ca inedite, memorii falsificate,dicţionare de vise compilate (de Noemi Bomher, cumusca penală pe căciulă).

Avea Ceauşescu 38-39 opere complete, areşi etern-fascinantul Iliescu 17, dacă a număratbine cine a numărat, iar Pavel Coruţ e învolumata suta oară.

Rafturile gem de non-books (cărţi fabricatela comandă). Compunerile şcolare despre Ştefancel Mare le bat numeric pe toate celelalte. Cinevalaudă în exces o improvizaţie cu pretenţii de com-paratistică: Regele Arthur/ Ştefan cel Mare. Şiprodusele-conspect, publicate de soţ tipograf ori detătîne, pe sume deloc ne-simbolice sînt recenzate

de criticii de gaşcă. „Cumetria falsifică ie-rarhia”, crede şi Adrian Dinu Rachieru.

Cel mai simplu e cu profii universi-tari care-şi scot cărţile în numai 3-4 exem-plare, pentru concursul de dosar. Contri-buie modic la cele zece milioane de cărţipublicate anual. Cine controlează dacăavansarea în ierarhia „Cuza” ori „PetreAndrei” s-a făcut pe baza unor opuri de hîr-tie devenite… virtuale? Se pot şi inventa, lao adică, două-trei titluri. Cine verifică?Principiul liberal al competenţei, aplicatlumii universitare postsocialiste? Baznă!

O fătucă inventivă bursează în Ang-lia după ce şi-a imaginat că se va îmbogăţipropunînd diverşilor inşi să le facă portre-tul în plombagină, contra cost. Să-i trans-forme, adică, în personaje literare. Ce-aţizice de o Istorie a literaturii române undesă figuraţi contra cinci mii de euro perbucată autor? Doar sînt mulţi amatori săreconstruiască lumea literară, s-o ghideze,s-o controleze. Favorizaţi astfel, papirofagii,

mari consumatori de hîrtie tipografică, ar devenimai importanţi decît clasicii: transimportanţi.Materie primă – gîrlă. Fiecare (şi Fetescu) şi-aprintuit cîte ceva. Talentul e facultativ. Cum scrie,cu amărăciune, Valeria Manta-Tăicuţu:

„Să mai citeşti, cînd lumea-i o paradăde-analfabeţi încinşi de-o sete acrăe dor de orb nebun ce-ar vrea să vadă”.

Prima mea ciocnire cu cei care plătesc ori-cît ca să fie scriitori (mai exact scribăreţi, cum lezice Dumitru Matcovshi sau ecrivanţi, după MirceaCărtărescu) s-a produs la o editură din seria BANDAI, în frunte cu un şef amator de şpriţuri şicocîrţuri. I-am citit ofiţeresei cartea cu creionul înmînă, conştiincios şi atent, s-o pot ajuta. Aş, nu i-a păsat, nici n-a catacdisit să mă asculte. Ea dădeabanul, viaţa ei era romanul, ce mai umblam eu cuchestii de stil? Lectorii de carte, angajaţi în acestscop, să citească ştiind s-o facă, au dispărut cuma dispărut şi editologia. Iar subcultura uni-formizează, altfel spus, globalizează. Superficia-litatea a ajuns calitate, cucereşti Parisul şi Fran-kfurtul, faci praf Vestul, dacă-ţi construieşti bran-dul ca Florin Lăzărescu, cam aşa: „în ’89 a învăţatsă sudeze şi l-a cunoscut la Kant”. Brand bun şipentru programul tîrgului de carte de la FrankfurtKleine Sprachen, groe Literaturen, în trad., Limbimici, literaturi mari.

Problemele pe care şi le pun nemţii: ce nedefineşte ca autori germani?; ce este german în

literatura noastră contemporană? Să înlo-cuim cuvîntul german cu cuvîntul român şisă vedem ce ne dă. În privinţa asta, semni-ficativ mi se pare anunţul unei bibliografede la Biblioteca Judeţeană „GheorgheAsachi” din Iaşi. Se fac liste de aşteptarepentru Harry Potter. Şi asta pentru că ele-vii o preferă pe Rowling lui Creangă. Ni-meni nu mai citeşte Amintiri din copilărie,ce pupăză din tei? De altfel, cam de o orăde cînd stau în librărie, am rămas singurulclient. Ba nu, a mai fost cineva care a cerutGhidul nesimţitului, fără să ştie de cine-i. Şi-mi vine în minte ce spunea Emerson, că „ocarte citită de o mie de oameni înseamnă,de fapt, o mie de cărţi”.

Lipsa de profesionalism a criticii deîntîmpinare, dar şi indiferenţa va duce lavalul editorial care o să ne înghită pe toţi.Las în spate această Plută a Meduzei.

MAGDA URSACHE

Pâlnia şi... Fetescu

Page 9:  · 2 ANUL XVIII ♦ Nr. 8 (665) CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANÃ S U M A R MODELE Nicolae Breban · Trecutul ca un dat/ 3 RESTANŢELE CRITICEI de Irina Petraş Marin Mincu · Fişe

9

CON

TEMPO

RAN

UL. ID

EEA EU

ROPEA

AUGUST ♦ 2007

Prin Rogulski, Alexandru K., PaulSucuturdean, Castor Ionescu, E.B.,Marchievici, Herrgoth, Mârzea, precum

şi prin alte personaje, Nicolae Breban face un elogiual Viului, o „laudă a fiinţei, a viului”, cum îşi intitu-la Friedrich Nietzsche un poem, realizând „o punereîn valoare prin contrast a miracolului viului […]. Aexcepţionalităţii sale, o «performanţă» a zeilor, ocreaţie a lui Zeus prin care se recreează pe sine, cumne-nvaţă tata Hegel”. (Sensul vieţii · Memorii III)Performanţa, în această ordine de idei, devine preg-nantă şi prin contrastul personajelor menţionate maisus – eroi ce sunt/devin purtători, agenţi şi construc-tori ai viului – cu alte personaje, potenţiale purtă-toare ale viului, în forul lăuntric al cărora acesta,viul adică, în primii timpi romaneşti, este o sub-stanţă inertă, în adormire (Tonia, Veronica, Florica,Alberta, Dumitraşcu etc.), pentru ca ulterior să fieîmboldit, trezit, bruscat, violentat, transformat sub-stanţial, procesul respectiv fiind zugrăvit, descris dininterior, cu o ştiinţă rară, copleşitor-edificatoare, adetaliului psihologic, denotând o îndelungată comu-nicare cu sine însuşi, dar şi vecinătatea vie, bogată,cu un caracter luxuriant, debordând de singurătate,

a excepţionalului; căci viul re-naşte în fiecare, debună seamă, în mod diferit, şi vieţuieşte, sporeşte,scade aşijderi, deşi poate fi recunoscut, spuneam,exclusiv de cineva la fel de viu, de cineva asemănă-tor: „Orice om viu ne este asemănător”; puţinelucruri sunt trăite, simţite la fel de intens cum e per-cepută, visată, descrisă, suportată proximitatea viu-lui; „rostul nostru ascuns, afirmă romancierulBreban, tăcutul nostru eroism, al celor care «creămdin nimic!», este acela de a suporta ceea ce, în ful-gerări ciudate, scurte, uneori teribile, întrevedemdin uriaşul mister, fenomen, uragan, ce se cheamăviaţă!… Sau fiinţă!” Ei bine, nu puţine dintre person-ajele brebaniene sunt mânate de dorinţa ascuţită,suferindă, înfiptă în ei – ca o aşchie în meninge, cao aşchie în centrul fiinţei – de a fi vii, cu orice preţ,împotriva lor înşile, împotriva tuturora, şi aceastădorinţă iraţională, transformată în ceva real – maireal decât nu puţine lucruri – este, devine „palpa-bilă”, existentă până la tiranie, până la sânge, încât

ele, personajele, setransformă în alt-ceva, se auto-depă-şesc, delimitându-se prin aceasta detot ce le atinge, totce le înconjoară;trăind în realitateaaşa cum e (mă rog,e un fel de a spu-ne!; Jung – dacă ar fi citit, să admitem, să ne jucămun pic, aceste rânduri – ar fi sărit imediat cu între-barea: care realitate?), ele, adică personajele, de fapt,există într-o realitate net diferită, aceasta fiind purşi simplu suportată, întrucât nu excludem că şi ea,câteodată, face posibilă realitatea superioară, reali-tatea de gradul unu (viul). În această ordine de idei,credem că este util, mai exact, pertinent, să apelămla un pasaj elocvent, sugestiv, din una dintrecapodoperele kierkegaardiene, cu atât mai mult cucât nu puţini dintre supra-eroii brebanieni, spicuiţidin drojdia celor de prisos ori a celor făcând partedin media statistică, din aşa-zisul mijloc de aur, suntciopliţi din trunchiul seducătorilor: „Înapoia lumii încare trăim, departe, se găseşte o altă lume; raportullor reciproc seamănă cu cel care există între douăscene de teatru situate una în spatele celeilalte.Printr-o perdea subţire de voal se vede o lume parcăde voal, mai uşoară, mai eterată, de o altă naturădecât lumea reală. Mulţi dintre oamenii care se plim-bă în carne şi oase în lumea reală aparţin de faptlumii de voal”. (s.n.) Supra-eroii, oamenii superioridin romanele brebaniene – fie că sunt formaţi şi seformează în continuare, ascunşi sub diferite măşti,una mai tentantă decât alta (Rogujiv), fie că devinsuperiori după rătăciri şi obositoare odisei edifica-toare ale (re)găsirii de sine (Castor Ionescu, Grobei),fie că ne apar din start aşa cum sunt, mişcările,scenele epice neavând decât rolul să-i pună în va-loare (Herrgoth, Marchievici, Mârzea) – fac partedin kierkegaardiana „lume de voal” şi exact ca încazul eroului central al Jurnalului seducătorului, eiaproape că se pierd, „dispar” din realitate, încetul cuîncetul – detaliu semnificativ taxat de existenţialis-tul Sören Kierkegaard drept „un lucru sănătos sauunul morbid”. Aidoma protagonistului jurnaluluikierkegaardian, aceşti eroi, ieşiţi de sub pana autoru-lui Animalelor bolnave, unii dintre ei, au o conotaţieniţel morbidă; nu califica oare Novalis – într-un versiubit de noi şi de Heidegger, citat şi cu alte prilejuri– lucrurile în devenire ca fiind bolnave?Kierkegaard, acest etern logodnic neîmplinit, ratat şigenial, vede caracterul morbid al personajului său înfaptul că „el nu aparţinea realităţii, deşi avea multde-a face cu ea. Plutea pe deasupra ei, şi chiar cândi se abandona în mod absolut era departe de ea”,mecanismul ce-l ţinea departe de realitatea propriu-zisă fiind, desigur, extrem de complicat, întrucât „nubinele îl îndepărta şi, în fond, nici răul”, iareroul/veşnicul logodnic „Nu sucomba sub povararealităţii, nefiind totuşi atât de slab încât să n-opoată suporta; dimpotrivă, era prea puternic, daraceastă putere era la el boală”. (s.n.) Însă, spre deose-bire de pierdutul erou kierkegaardian, personajelebrebaniene, cele bolnave de viu, nu locuiesc într-orealitate eminamente „mai uşoară, mai eterată”(deşi aceste atribute nu-i lipsesc cu desăvârşire!);supralumea construită de autorul Buneivestiri, situ-ată, ca şi cea kierkegaardiană, dincolo de bine şi derău, este dură, aspră, brutală, neiertătoare,întunecată, „mai enormă şi mai simplă” (Breban),mai profundă şi mai vie, reală şi sublimă, plină degraţie, nimbată, revivifiată de candoare, în compara-ţie cu realitatea, să-i spunem, cotidiană, cea degradul al doilea, realitatea secundă. Supralumea bre-baniană seamănă întrucâtva cu cea nietzscheană şieste formată pe temeiurile voinţei de putere; este olume identificată, subjugată devenirii/strunjirii de

sine; devenirea, în viziunea pustnicului de la Sils-Maria „nu cunoaşte nici o saţietate, nici un dezgust,nici oboseală – această lume dionisiacă ce este amea, aceea a eternei creaţii de sine, a eternei dis-trugeri de sine, această lume misterioasă de voluptăţiduble, această lume a mea ca «dincolo de bun şi rău»fără finalitate, dacă nu cumva există o finalitate înşansa cercului, fără a voi, dacă nu cumva un inelpoate avea bunăvoinţă faţă de sine însuşi [...]”. (s.n.)Această lume e percepută ca „o masă enormă deforţă fără început şi sfârşit, o masă de forţă solidăca bronzul, care nu devine nici mai mare nici maimică, ce nu se epuizează, ci doar se modifică [...] omare care se metamorfozează veşnic, care în sursaei eternă revine cu ani de uriaşă reîntoarcere, cu unflux şi reflux al structurilor sale, alungând pe celemai simple pentru cele mai complexe, ceea ce estemai imobil, mai rigid, mai rece pentru ceea ce estemai ardent, mai sălbatic, ceea ce în punctul cel maiînalt se contrazice pe sine însuşi, şi apoi din nourevenind de la abundent la simplu, de la jocul con-tradicţiilor la plăcerea acordului, zicându-şi Da sieşi,până la egalizarea căilor şi anilor săi, binecuvântân-du-se ea însăşi drept ceea ce nu poate decât sărevină veşnic [...]”. (Aşa grăit-a Zarathustra) În acestpasaj – un citat inevitabil întins, elocvent – cărtu-rarul şi traducătorul Şt. Augustin Doinaş vede core-laţia între voinţa de putere şi eterna reîntoarcere aaceluiaşi la sine însuşi, vârful în care cele două con-stante teme majore ale sistemului filosofic niet-zschean îşi dau întâlnire, identificându-se, de faptrevărsându-se una în alta, ca două fluvii ce adastăcotitura în care să se contopească, păstrându-şi, cutoate acestea, individualitatea formatoare, caracter-isticile definitorii; cele două motive obsesive niet-zscheene devin, aşadar, un întreg, un organism com-plicat/o lume superioară ce implică alte reîntoarcerila epicentrul său încărcat de semnificaţii, conotaţii –sursă a posibilelor învăţăminte –, dând astfel un noupinten cizelării de sine, muncilor de autostrunjire!Odiseile formării de sine fiind descrise şi în cazulhermannhesseanului Joseph Knecht (Jocul cumărgele de sticlă), şi în cel al lui Iosif (Iosif şi fraţiisăi), epopeea de inspiraţie biblică fiind de fapt ostrălucit-ironică odisee a cunoaşterii de sine a unuiales, un superior travaliu de a deveni un om mare„într-un contact de cunoaştere intimă cu măreţia.Iată o distracţie – susţine Thomas Mann, arborându-şi masca unui magister ludi – de o viaţă, care e şi oînălţare şi o potenţare a vieţii, dacă vrem, în oricecaz însă ceva ce ţine de viaţă şi subiect, şi mă ferescsă iau teribil de în serios tot ce iese din asta pe planobiectiv.” (s.n.) Autorul Muntelui magic se preface cănu ia în serios această distracţie de o viaţă, care econcomitent „o înălţare şi o potenţare a vieţii”, adicăun elogiu al viului, fiindcă prin abordarea acesteiteme e perfect conştient de faptul că intră, ca şiDostoievski, ca şi Breban, pe un teren ontic alimposibilului, al inexprimabilului. Şi e suficient, înaceastă ordine de idei, să tragem cu ochiul la unHeidegger, de pildă, care susţinea categoric,netranşant şi exact, că „fiinţa nu poate fi rostită”,deci, exprimată!, deşi el însuşi se încăpăţâna să calcepe insulele imposibilităţii de a exprima inexprima-bilul.

fragment din vol. Religia viului,în curs de apariţie la Editura

Ideea Europeană

· trei mii de semne · trei mii de semne

AURA CHRISTIRealitateadeviată

Page 10:  · 2 ANUL XVIII ♦ Nr. 8 (665) CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANÃ S U M A R MODELE Nicolae Breban · Trecutul ca un dat/ 3 RESTANŢELE CRITICEI de Irina Petraş Marin Mincu · Fişe

Vladimir Epstein s-a născut la 10 septembrie 1949 la Cernăuţi, înUcraina. A urmat cursurile facultăţii de filosofie aleUniversităţii Alexandru Ioan Cuza din Iaşi, pe care le-a absolvit

în 1975, dar mai târziu a făcut şi studii de specializare în marketing publici-tar şi relaţii publice. A fost profesor de filosofie la Liceul Matei Basarab, darnu pentru mult timp. După 2 ani, în 1977 se angajează la Institutul de ModăBucureşti unde iniţiază şi coordonează contracte de cercetare – proiectareprivind promovarea producţiei industriei uşoare pe pieţele externe. Apoi,poate fără să bănuiească (nu l-am întrebat), a mai făcut un pas timid spreceea ce avea să-l conducă la performanţele de astăzi şi în 1991 se angajeazăcoordonator activităţi sponsorizare/publicitate la Clubul Sportiv Rapid iarmai târziu, în 1993, a „aterizat” aşa cum spune domnia sa, în Radio(Societatea Română de Radiodifuziune – Departamentul Producţie Editorialăşi Strategie de Promovare. Atunci începe aventura unei relaţii profesionalestrânse cu instituţia de care Vladimir Epstein este legat astăzi aproape vis-ceral. În 1994 iniţiază un eveniment ce avea să devină lider pe piaţa de cartedin România şi nu numai – Târgul Internaţional „Gaudeamus – Carte deînvăţătură”. Vladimir Epstein are în spate o experienţă managerială deaproape 14 ani în iniţierea, proiectarea, dezvoltarea şi promovarea unorevenimente naţionale sau internaţionale de tip: conferinţe, expoziţii, semi-narii, lansări, conferinţe de presă.

Laura Bândilă: Domnule Epstein, nu sunt nici trei zile de când v-aţiîntors de la Timişoara, unde aţi încheiat seria Caravanelor Gaudeamus pentruacest an şi vă găsesc la birou gata pentru noi provocări. Cum a fost?

Vladimir Epstein: A fost ca de obicei. Lucruri care ne-au mobilizatdin plin, ne-au epuizat, ne-au stors, dar au ieşit bine şi asta ne-aşters cel puţin jumătate din uzură şi în curând vom fi pregătiţi

pentru noi aventuri.

Când veţi porni din nou prin ţară?

Următoarea caravană se va întâmpla la anul şi va relua parţial sau totaltraseele din acest an. Au început în martie, la Craiova, au continuat în aprilie,la Cluj şi apoi în mai s-a petrecut un tur de forţă. Întâi, între 9 şi 12 mai, laSaarbruken, în Germania, unde Gaudeamus a reprezentat standul României,urmând ca saarbrukenezii să fie invitaţii noştri la Sibiu, în perioada 16 – 20mai . Am încheiat la Timişoara, 23 -27 mai, cu un final valoros pentru Caravanadin 2007.

Şi-acum nu vă daţi nici o clipă de răgaz până la Târgul de Carte de laRomexpo?

E vorba de cel puţin trei luni de campanie, perioadă în care lucrurilenu se văd, dar se pregătesc. Când spun campanie, spun un ritm extrem desusţinut. Pregătirile au început din noiembrie, decembrie anul trecut pentruediţia din noiembrie a acestui an, a 14-a.

S-a schimbat ceva de la prima ediţie?

Mă uit câteodată cu colegii mei în urmă, care, deşi tineri, mulţi dintreei sunt veterani ai Târgului Gaudeamus. Şi facem comparaţii cu primele ediţiicare au însemnat elan şi entuziasm dar prea puţin profesionalism. Să nu uitămcă târguri de carte în România n-au existat, nu am avut de la cine să învăţămcum se pune pe roate un astfel de eveniment.

Nu aţi avut experienţa întâlnirilor cu târgul de carte în afara spaţiulromânesc?

Nu. Experienţa noastră era zero. Dar am adunat, cum spuneam, expe-rienţa regretatului scriitor Mircea Nedelciu, a unui realizator TV cum e CătălinŢârlea, a unui mare editor care a fost Mircea Sântimbreanu sau cum este AncaDumitrescu, reprezentând editurile All. Experienţa de poet şi nu doar poet ciceva ce a ajuns om-spectacol şi o amprentă a Tărgului Gaudeamus, Paul Daian.

Toate acestea s-au adunat şi au dat primele ediţii ale evenimentului.

Care astăzi a ajuns unul din cele mai apreciate.

Egreu de făcut comparaţii şi mă feresc de ele. Târgul Gaudeamuseste cotat de mulţi dintre cei care pretind că se pricep, şi sper cănu greşesc ei, e cotat în primle zece târguri de carte din Europa.

Ideea pe care mergem în continuare este ca târgurile Gaudeamus să lansezeproiecte care să fie urmate pe cât posibil de actorii din sfera culturală şisocială. Târgul Gaudeamus are bune premise să fie cel mai bun târg de carteşi ofertă educaţională din zona Europei Centrale şi de Est. Aici vreau săajungem.

Dar cel puţin în privinţa cifrelor, Gaudeamus este lider de piaţă.

În cifre stăm bine sau foarte bine şi ceea ce este mai important este cătârgurile de carte au ajuns să însemne un suport extrem de important pentrudezvoltarea pieţei de carte în România. Când i-a mers mai prost, acestea aufost un balon de oxigen inclusiv financiar pentru editori, ei fiind cei care, săzicem, sunt mecanismul care mişcă piaţa de profil. Editorii sunt extrem de val-oroşi şi mă bucur că valoarea lor ca manageri rămâne în domeniul pieţei decarte şi nu pleacă în alte domenii unde precis ar intra in top 300 al miliona-rilor. Pentru că realmente sunt foarte valoroşi. În condiţii extrem de specialeproduc câteodată evenimente de tip miracol – care înseamnă lansare unei cărţi,a unui nou titlu, a unui nou autor, a unei noi colecţii. Acestea sunt câteodatăîn contextul dificultăţilor pe care le întâmpină, evenimente de tip miracol.

Vorbiţi foarte frumos despre editori. E firesc, pentru că sunt parteneriidumneavostră în crearea acestui eveniment.

Sunt partenerii şi sunt subiectul. Ei sunt cei care fac calculele să ruleze,să se pună în mişcare, să se oprească, să se pună din nou în mişcare cu altăanvergură.

De la an la an oferta este tot mai bogată, participarea mai numeroasă.Vânzările cresc, satisfacţiile cresc. Nici fără cumpărători târgul n-ar exista pen-tru că la târg nu te duci doar ca la expoziţie să priveşti te duci şi să„târguieşti”. Dar bucuriile trebuie că vin şi din altă parte.

Asta este o problemă care mă frământă şi ne frământă pe mulţi. Esteextrem de important ca târgul, un moment de vârf de piaţă, să se întâmple. Eltrebuie să creeze o tensiune optimă între cerere şi ofertă. Acestea sunt regulileunui târg şi pentru asta, noi promotorii, trebuie să oferim standarde cât maibune, în aşa fel încăt ofertele să aibă o vizibilitate foarte bună, să provocămcererea să se manifeste la cele mai bune dimensiuni, sa fie activă. Odată real-izat acest deziderat, să zicem, că noi ne-am atins scopul. Noi trebuie să creemun context cât se poate de corect şi de fertil ca această întâlnire dintre cerereşi ofertă să se întâmple. Însă fiind un program iniţiat de o instituţie publică depresă, cum este Radio România, el nu trebuie să se reducă la asta. Trebuie săfie extrem de implicat şi într-o altă dimensiune – cea de eveniment cultural.Înseamnă să fie nu doar vârf de piaţă ci şi un eveniment cultural de vârf, lucrucare ne preocupă tot mai mult. E foarte mulţumitor faptul că un târg reprez-intă cea mai mare librărie din România. M-aş bucura ca toate librăriile dinRomânia să înregistreze publicul pe care noi îl înregistrăm în cinci zile la untârg din ţară. Este vorba întotdeauna de peste 10, 12, 15 mii de vizitatori. Ar

10

ANUL XVIII ♦ Nr. 8 (665)

CON

TEM

PORA

NU

L. ID

EEA

EU

ROPE

AN

Ã

Laura Bândilă în dialog cuVLADIMIR EPSTEIN

„Mi-aş dori ca Târgurile Gaudeamussă-mi supravieţuiască”

Page 11:  · 2 ANUL XVIII ♦ Nr. 8 (665) CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANÃ S U M A R MODELE Nicolae Breban · Trecutul ca un dat/ 3 RESTANŢELE CRITICEI de Irina Petraş Marin Mincu · Fişe

11

CON

TEMPO

RAN

UL. ID

EEA EU

ROPEA

AUGUST ♦ 2007

fi interesant ca 10 mii de vizitatori să intre în toate librăriile din România în5 zile. Aşa că suntem extrem de satisfăcuţi că reuşim să creem aceste librăriiimense. Suferim apropo de faptul că nu întotdeauna măsura de eveniment cul-tural este la nivelul vârfului de piaţă.

Care ar fi impedimentele în realizarea acestui obiectiv?

Aici explicaţiile sunt mai multe, în orice caz ele au un numitorcomun care se cheamă banii. Din păcate până acum, deşilucrurile dau unele semne de înviorare, târgurile de carte nu

reprezintă încă nişte evenimente care să atragă agenţiile de publicitate, spon-sori, alte surse de finanţare. Prin aceste adaosuri financiare am putea vorbidespre construcţia unui eveniment cultural pe măsura celui de piaţă.

Mă feresc să comentez atitudinea posibililor „investitori”. Cred însă că arfi un bun prilej de a se implica, pot avea o vizibilitate foarte bună, un publicspecial şi foarte numeros. E vorba totuşi, aşa cum spuneaţi de cel puţin 10 miide vizitatori.

Eu am să comentez, dumneavoastră puteţi să vă feriţi, Dar eu cred căeste vorba de o imaturitate, cel puţin deocamdată. Agenţiile de publicitate nureuşesc să observe faptul că avem un public de mâna întâi. La TârgurileGaudeamus, de ani de zile se fac studii de trafic realizate de institute de son-dare serioase. Ori profilul vizitatorului este unul de factură excepţională. Nu evorba de oameni demodaţi, prăfuiţi, scoşi din circulaţie, pensionari fără veni-turi care din melancolie mai cumpără câte o carte, un autor. Vorbim despre cutotul şi cu totul al public, în mod real. De un public activ, tânăr, bine înzestratfinanciar sau logistic. Cei mai mulţi au calculator acasă, bibliotecă, mulţi din-tre ei maşină. Este vorba de un public dinamic care merită toată atenţia dinpartea agenţiilor. Probabil e o imaturitate, şi nu mă feresc să spun asta, nurealizează încă ce potenţial de vizibilitate şi de imagine poate dezvolta un târgsau nu reuşesc să-şi convingă clienţii. Poate un concert al Trupei X, extrem derespectabil şi demn şi de profitabil cultural este mai interesant, ca lovitură deimagine, decît un târg de carte. Cel puţin deocamdată.

Pentru un public atât de special, surprize la fel de speciale. La târg pu-blicul nu se întâlneşte doar cu cartea, ci de foarte multe ori şi cu autorul ei

Unul din ţelurile noa-stre este să propunem vede-te cu care cotidianulnu este obişnuit. E vorba de scriitori, începători sau deja consacraţi, e vorbade profesori, de bibliotecari de librari. Aceştia sunt sau devin pentru cinci zilemăcar, vedetele noastre.

Şi tot acest spectacol al cărţii este patronat de un preşedinte onorifical târgului, o personalitate întotdeauna impunătoare.

De la Echipa Gaudeamus pleacă o propunere care este avizată decomitetul director al instuţiei noastre şi preşedintele de onoare în acel momentdevine o instituţie care conferă onorabilitate, un plus de vizibilitate evenimen-tului, îi dă ceva din maiestatea sa. Întotdeauna este o personalitate de certăvaloare intelectuală, care va rămâne într-o istorie a culturii româneşti. Estepersonalitatea care deschide şi închide târgul, întâmpină evenimentele şi pu-blicul, şi-i ajută să devină vedete pe cei care i-am menţionat ceva mai devreme.Printre preşedinţii de onoare care ne-au oferit din aura lor în timp sunt numedin prim planul culturii româneşti: Mircea Sântimbreanu, Gellu Naum, ŞtefanAugustin Doinaş, Constantin Bălăceanu-Stolnici, acad. Virgiliu !

Standul Ideea Europeană. Caravana Gaudeamus. Sibiu. 2007

Paul Daian, Joachim Wittstock, Nicolae Breban la Gaudeamus. Sibiu · 2007

Vladimir Epstein însoţit de Benitto, prieten la bine şi la rău Foto: Nicolae Stoica.

Vladimir Epstein, un sacerdot al culturii, şi Nicolae Breban, preşedinte de onoare alTârgului Gaudeamus. Sibiu · 2007. Fotografii de Aura Christi

Page 12:  · 2 ANUL XVIII ♦ Nr. 8 (665) CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANÃ S U M A R MODELE Nicolae Breban · Trecutul ca un dat/ 3 RESTANŢELE CRITICEI de Irina Petraş Marin Mincu · Fişe

12

ANUL XVIII ♦ Nr. 8 (665)

CON

TEM

PORA

NU

L. ID

EEA

EU

ROPE

AN

Ã

Constantinescu, Adrian Marino, Nicolae Breban, Emil Hurezeanu. Dar şioficiali străini, care s-au alăturat demersului nostru de susţinere a cul-

turii în mod special şi a lecturii în mod particular, cum sunt Jonathan Scheele,Şeful Delegaţiei Comisiei Europene sau Hervé Bolot, ambasadorul Franţei laBucureşti.

Brandul Gaudeamus s-a creat aşadar în urma unui efort comun. Darînainte de tooate dumneavostră sunteţi „artizanul” şi echipa.

Cineva mi-a spus, la un moment dat, şi mi se pare convenabilăasocierea, că sunt un soldat al culturii. Mi se pare corect. Eu nuam operă şi din păcate nici colegii mei mai tineri nu au o operă

literară care să se poată pune într-un raft, dar suntem oameni care simpatizămcu mediul cultural şi cu actorii care vieţuiesc în acest plan. Noi suntem gatasă evoluăm tenace şi cenuşiu în spatele lor. Să-i propunem pe ei ca vedete şinu pe noi înşine. Niciodată nu ne-am propus să fim personalităţi de prim plan.Nu suntem şi nu ne-am propus acest lucru. Echipa este marea mea mândrie.În aceşti 14 ani au crescut şi au evoluat lângă mine colegi care au început încădin anul întâi de studiu sau ca proaspeţi absolvenţi. Acuma sunt veterani aiTârgurilor Gaudeamus. Sau colegi puţintel mai vârstnici, dar care au o impli-care şi o dăruire comparabilă sau chiar mai bună decât a celor tineri fizic. Esteo echipă care a ajuns să se înţeleagă deja din priviri sau... de cuvinte nu întot-deauna e nevoie. Uneori nu este nevoie nici de priviri, ne simţim. Ne înţelegem,funcţionăm şi lucru ăsta e observat de cei din jurul nostru mai ales în exer-ciţiu. Şi este invidiat de mulţi promotori din industria de evenimente. Ba chiars-au înregistrat diverse propuneri de racolare pe salarii duble sau triple care şi-au primit răspunsul cuvenit.

Înţeleg şi din tonul dumneavoastră că Târgurile Gaudeamus v-au adusfoarte multe satisfacţii. Dar aţi avut şi insuccese. Ştiu că la Târgu Mureş, depildă, aţi fost într-un fel nevoiţi să întrerupeţi organizarea evenimentului. De ce?

N-a fost un insucces, ci un semisucces. Ori nouă ne plac succeseledepline. Se întâmplă şi aşa, fără discuţie şi acuma mi-aduc aminte. Dacă târ-gurile de la Târgu Mureş au fost un semisucces, atunci am avut şi un sfert desucces la Braşov. Nu nimerim bine reţeta între ceea ce înseamnă campania demediatizare, ţinta ei, între cum trebuie să te adresezi acelui public, cât timp.S-a întâmplat ca la Târgu Mureş să vină vizitatori după închiderea târgului.Asta înseamnă că percutau cu întârziere la campania pe care noi o făceam.

Un nou motiv de a întâri prejudecata că ardelenii sunt mai înceţi.

(Zâmbeşte) Ceva n-a funcţionat. Şi când vom reuşi să identificăm cauzaputem să o reparăm. N-am reuşit să o identificăm, dar asta nu înseamnă căam renunţat complet la a face târg de carte de succes la Târgu Mureş.Nicidecum, nicidecum. Nici nu vreau să spun când şi cum vom reveni în acestoraş splendid care îşi merită şi îşi justifică un târg de carte anual.

De care întâmplări din culisele evenimentului, vă aduceţi cu plăcereaminte?

Sunt întâmplări fie tensionate, fie comice. Mi-aduc aminte că organi-zam nişte tombole undeva la un târg, a cărei locaţie era situată lângă o auto-gară. Şi pâna să le vină autobuzul mai treceau pe la târg şi călători curioşi. Lao tombolă a câştigat un program antivirus un om de la ţară. S-a uitat lung lael, întrebându-se la ce foloseşte şi până la urmă s-a născut o întreagă conver-saţie între acest ţăran şi Paul Daian din care reieşea că atunci când mulge vacaprogramul antivirus este foarte bun. A fost ceva de care am râs cu toţii pânăla lacrimi.

Nu i-aţi oferit altceva în schimb?

Există nişte reguli. Una din laudele care s-au adus în timp TârguluiGaudeamus este o construcţie extrem de corectă. Odată ce ne-am propus şi amcomunicat nişte reguli, ele se urmează fără abatere, indiferent de vreo presiunesau interferare din orice mediu de la politic până la financiar.

Au fost altfel de interferări, decât cele de conjunctură, cum, în minteamea, ar fi şi această întâmplare cu programul antivirus câştigat de o persoanăcare nu ştia să-l folosească?

Sigur că s-au întâmplat. Atâta timp cât este un târg atât de vizibil şicu o notorietate atât de bună, sigur că au fost situaţii în care s-a încercatfolosirea lui. Am rezistat şi am reuşit să păstrăm târgul ca o construcţie curatăcare nu s-a asociat nici cu sponsori dubioşi, care în anul următor, eventual,erau certaţi de Parchet, nici cu politicul. S-a păstrat într-o notă de corectitu-dine, care i-a adus un plus de credibilitate.

Domnule Vladimir Epstein, de ce un Târg al Cărţii de Învăţătură, de cenu un târg de carte, pur şi simplu?

Ideea acestui proiect a venit din mai mult părţi. Pe de-o parte a fost oiniţiativă a asocierii radioului cu plăcuta „apucătură” a lecturii, care a venit dela mine, mai departe au venit contribuţii majore din partea regretatului MirceaNedelciu, apoi la fel de importante din partea instituţiei Radio România, carea asigurat şi asigură în continuare suportul logistic şi de mediatizare al eveni-mentului, apoi ale altor personalităţi şi persoane cu aporturi mai mici sau maimari. Ne-am gândit să nu fie doar un târg de carte, ci un târg de ofertă edu-caţională pentru că ştim cu toţi ce se întâmplă în domeniul educaţiei în

!

INFO · GAUDEAMUS

Cea de a treia ediţie a Târgului GAUDEAMUS Timişoara s-a încheiat.Evenimentul, organizat de Radio România – Echipa GAUDEAMUS şi Radio Timişoara,a avut loc în incinta unui pavilion expoziţional amplasat în Piaţa Unirii. Accesul în inc-inta Târgului a fost gratuit, pentru toate categoriile de public.

Bilanţul ediţiei se prezintă astfel:· Suprafaţa târgului a fost de peste 320 mp, cu aproape 10% mai mult decât la

ediţia precedentă;· Numărul expozanţilor a ajuns la 80 (participanţi în cadrul a peste 35 de stan-

duri), reprezentând câteva dintre cele mai importante segmente din domeniile editori-al şi educaţional: edituri româneşti cu stand propriu – 24, edituri străine reprezentatela târg de agenţii de difuzare româneşti - 34, instituţii de învăţământ – 4, agenţii dedifuzare de carte românească şi străină – 7 etc.

· Programul de manifestări al ediţiei a cuprins 18 evenimente;a· Numărul vizitatorilor a fost de circa 15.000;· Valoarea vânzărilor directe realizate cu prilejul târgului a depăşit suma de

100.000 RON (1.000.000.000 lei).

PREMIILE EDIŢIEI 2007, decernate în cadrul festivităţii care a avut loc duminică, 27mai, ora 13.15 şi care a fost transmisă în direct pe postul Radio Timişoara, sunt urmă-toarele:

TROFEELE GAUDEAMUS acordate expozanţilor prin Votul Publicului· Trofeul GAUDEAMUS: locul 3 – Grupul Editorial Corint, locul 2 – Grupul

Editorial Rao şi locul 1 - Editura Humanitas; premiile constau în standuri gratuiteacordate la ediţia viitoare a târgului;

· Cea mai râvnită carte a târgului a fost desemnat volumul „Memorialul durerii.O istorie care nu se învaţă la şcoală” de Lucia Hossu Longin, publicat de EdituraHumanitas.

· Trofeul Presei a revenit „Agendei zilei” – secţiunea publicaţii (cotidianulcare a realizat şi ziarul târgului), postului Radio 21 – secţiunea radio şi postuluiAnalog TV – secţiunea TV.

Premiul Educaţia, acordat de către organizatori, a fost câştigat de Academia deStudii Economice din Bucureşti.

Trofee acordate vizitatorilorPremiul Miss Lectura, oferit de Iulius Mall şi S.C. Auto Stop Service ‘97 S.R.L.,

a fost câştigat de domnişoara Andrada Cădariu, elevă în clasa a XII-a la ColegiulNaţional „C.D. Loga” din Timişoara.

Marele Premiu al Tombolei GAUDEAMUS (adresată cumpărătorilor de carte dela târg şi derulată pe baza buletinelor pentru Votul Publicului), constând într-un lap-top performant oferit de Caro Group, a revenit domnişoarei Ioana Adriana Roată; zil-nic, în intervalul 23 – 27 mai, vizitatorii au putut câştiga numeroase alte premiioferite de către organizatori şi Caro Group.

În premieră, în incinta Târgului GAUDEAMUS Timişoara, a funcţionat un CaféInternet, organizat cu sprijinul Caro Group.

În cadrul târgului a fost organizată, sub numele „Lectura ... la doi paşi”, finalazonală a celei de a patra ediţii a Concursului Naţional de Lectură „Mircea Nedelciu”,la care au participat elevi ai celor mai prestigioase licee din Timiş. Câştigătoarele con-cursului, desemnate de un juriu format din profesori de limba română, sunt EmanuelaStanisav (locul 1), elevă a Liceului Teoretic „Nikolaus Lenau”, Anca Ionesi (locul 2) –Colegiul Naţional Bănăţean şi Larisa Stan (locul 3), elevă a Colegiului Naţional „AnaAslan”. Premiile au constat în sume de bani destinate achiziţiei de cărţi din târg(oferite de organizatori), bonuri valorice (acordate de către Iulius Mall) şi cărţi de lalibrăriile Cărtureşti şi Esotera. Ocupantul locului 1 va participa la finala naţională aconcursului, care va avea loc cu prilejul ediţiei a paisprezecea a Târgului InternaţionalGAUDEAMUS - Carte de învăţătură (Bucureşti, 21 - 25 noiembrie a.c.)

Preşedintele de onoare al ediţiei din acest an a Târgului GAUDEAMUS a fostdomnul prof. univ. dr. Marcel Tolcea, directorul Muzeului de Artă din Timişoara.

Continuând tradiţia inaugurată la ediţiile precedente, Societatea Română deRadiodifuziune a organizat, în cadrul târgului, mini - expoziţia „Scriitori din Radio -Unde se scrie româneşte”.

De asemenea, în incinta manifestării a fost organizat tradiţionalul „Coş alTârgului”, care a reunit donaţiile de carte venite din partea unora dintre expozanţi.În acest an, cărţile vor avea ca destinaţie biblioteca din localitatea Gottlob care, în2007, împlineşte 235 de ani de atestare documentară.

Parteneri: · RCS & RDS - furnizor oficial de servicii INTERNET al manifestării; · Caro Group - partener IT· Iulius Mall · Publicaţiile Şapte Seri, 24 FUN şi Zile şi nopţi – partener mediaSponsorii ediţiei 2007 a Târgului GAUDEAMUS Timişora: Aviva şi S.C. Autostop

Service ’97 S.R.LTârgul de la Timişoara marchează şi finalul Caravanei GAUDEAMUS din acest

an. Palmaresul cumulat al celor patru târguri din cadrul Caravanei 2007 – Craiova,Cluj-Napoca, Sibiu şi Timişoara include:

· 342 de participanţi· 157 de evenimente conexe· Peste 60.000 de vizitatori· Un volum total al vânzărilor de circa 420.000 RON (4.200.000.000 lei).

Târgului Gaudeamus. Sibiu · 2007. Masa rotundă axată pe tema „Literatura română –şanse în Europa”. Nicolae Breban, Aura Christi, Dumitru Chioaru, Rodica Grigore, Andrei Terian

Page 13:  · 2 ANUL XVIII ♦ Nr. 8 (665) CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANÃ S U M A R MODELE Nicolae Breban · Trecutul ca un dat/ 3 RESTANŢELE CRITICEI de Irina Petraş Marin Mincu · Fişe

13

CON

TEMPO

RAN

UL. ID

EEA EU

ROPEA

AUGUST ♦ 2007

România şi în lume, pentru că domeniul cărţilor, al lecturii este şi rămâne încăo bună perioadă de vreme suportul cel mai important, nu singurul şi pentrucă ne-am gândit să ne batem pentru ca, aşa cum spuneam, plăcuta şi nobila„apucătură” a cititului să rămână o permanenţă pentru români, pentru publicultânăr şi, pentru când vom mai creşte un pic, pentru publicul din Europa şi dinlume.

În portofoliul acţiunilor care asigură atmosfera târgului aţi cuprins şiunele momente de divertisment.

Totul a început din nevoia de a crea tensiuni pozitive între cei care com-pun evenimentul: expozanţi, public, echipă de organizare, presă. Aceste tensi-uni, au câteodată un rol electrizant pentru că nasc, în final, un lucru care n-are reţetă şi anume atmosfera unui târg. E clar că e decisivă pentru succesulunui eveniment. Este şi greu de descris, ea trebuie simţită. Am decis încă dela început, din mai multe motive, pentru că întotdeauna verdictele juriilor suntdiscutabile, am decis să funcţioneze votul publicului. Cel mai adesea elstabileşte nişte ierarhii mai mult sau mai puţin impresioniste. Cartea târgului,Expozantul nr 1, 2, 3 etc. Şi votul publicului nu este chiar de neglijat. Foarteadesea se întâmplă, ca mai târziu, să regăsim o carte printre premiileAcademiei sau ale Uniunii Scriitorilor. E un vot al publicului important. Pelângă asta o parte din târgurile noastre au început într-o perioadă când era osărăcie de evenimente. Ţin minte că la Cluj, acum 8 ani când am debutat cuTârgul Gaudeamu în acest oraş, singurul eveniment important era FestivalulBerii. În Cluj , un oraş cu tradiţie culturală. Evenimente cam sărace şi camdeloc. Şi aşa cum peste tot era Miss Bere, Miss Mobilă, Miss ...am decis ca oglumă, dar o glumă care a prins şi stârneşte multe pasiuni să promovăm şi noi– Miss Lectura – unde m-am autointitulat, de la bun început, preşedinte al juri-ului şi în ciuda contestărilor mă menţin pe această poziţie până în zilele noas-tre şi nu am de gând să o cedez. Apoi, mai e vorba de Premiul Educaţia, carese oferă unei instituţii de învăţământ care se manifestă aşa cum ne imaginămnoi că ar trebui, adică dinamic, activ, cu alonjă bună. Acestea sunt câteva dinelementele care crează tensiunea care conduce la atmosfera târgului şi la careo contribuţie decisivă are câteodată şi poetul Paul Daian. Nu pot să spun că eo reţetă pentru că doamne fereşte o aplică cineva şi nu iese. Deocamdată aieşit.

Sunteţi pe tot parcursul târgului atât de aproape de cărţi pe care cu greute poţi abţine să nu le iei în mână, să le răsfoieşti. Citiţi pe ascuns?

În timpul târgului, sigur nu. Se întâmplă câteodată înainte să înceapăprogramul sau după ce se încheie programul de vizitare să…

Să trageţi cu ochiul la cartea propusă de public?Da, sau la alte titluri sau autori pe care i-am cunoscut. Asta se întâm-

plă doar aşa, în puţinele momente de respiro. Şi încerc câteodată să-mi fac oprovizie şi când se termină un program cum e Caravana Gaudeamus, pânăîncepe noua aventură, să încerc să şi citesc. Sunt un cititor din păcate nu preaproductiv (o spune zâmbind, dar oarecum stingherit) dar o să vină şimomentele în care o să mă pot desfăşura în lectură, care înainte să mă apucde târgurile de carte mi-a fost o pasiune mare şi constantă.

Ce citeaţi cu plăcere?

Amorul meu din totdeauna a fost William Saroyan, apoi WilliamFaulkner sau din literatura latino-americană, García Márquez dar şi eseisticăfilosofică şi din păcate prea puţină poezie. Dar eu citeam la modul neordonat,nu vreau să spun dezordonat.

Ce spune despre asta prietenul dumneavoastră, poetul Paul Daian?

Noi facem câteodată concursuri, mai ales când suntem în maşină, neduelăm în rime, nu neapărat catrene şi evident el câştigă întotdeauna. N-amavut aplecare spre poezie, am citit prea puţină poezie şi regret.

Vorbiţi frumos şi cu aplomb despre Târgul Gaudeamus, de carerecunoaşteţi că sunteţi legat visceral, dar ne spuneţi prea puţine despre dumnea-voastră.

N-am copii, n-am operă, n-am avere. Am un căţel. Se pare că am ajunssă semăn cu el şi el cu mine. Suntem o imagine în oglindă după 6 ani şi jumă-tate de convieţuire. Am şi un frate de care după pierderea părinţilor m-amapropiat foarte mult. Imi place să muncesc în aer liber. Mi-au plăcut pariurilede tip fizic – să dau cu coasa, să dau cu sapa. Astea sunt lucruri care până nude mult, dar sper să pot şi în continuare, mi-au plăcut foarte mult şi chiar lanivel de performanţă. Mă iau la trântă cu ţărani autentici.

Unde v-aţi născut?

M-am născut în Cernăuţi care acum este în Ucraina. Până la şase anin-am ştiut decăt ruseşte.

Vorbiţi şi-acum limba rusă?

Un vocabular redus, al unui copil de 6 ani. Ce-a mai rămas. Tata s-arepatriat în 1955. De-atunci locuiesc în Bucureşti. Am prieteni vechi şi foartebuni. Din păcate nu reuşesc să-mi fac suficient de mulţi prieteni noi iar ceivechi, asta este, se mai şi răresc. Am şi colegi de liceu la care ţin foarte mult,colegii de facultate mi-i văd din când în cînd.

Aţi urmat filosofia...

Au trecut mulţi ani de-atunci. În radio am aterizat în 1993 pentru căînainte nu corespundeam ca dosar. Am avut o tentativă să ajung în 78 şi separe că n-am corespuns. Şi de atunci sunt un patriot radio.

Toată lumea vorbeşte de un fel de microb radio.

Nu, nu toată lumea. Eu i-am auzit pe foarte mulţi că se uită la radio,ca instituţie, ca la o trambulină pentru a evolua în alte domenii. Şi mă uit cusurprindere că sunt tot mai mulţi astfel de oameni. Sunt mirat, pentru că o fimai şic să lucrezi la o agenţie de publicitate, să apari pe sticlă, poate că în altedomenii se căştigă dublu sau triplu, dar radioul, ca instituţie, este în conti-nuare demnă de tot respectul. Oamenii din radio, cei mai mulţi dintre ei, suntde o factură excelentă şi este o plăcere să te saluţi cu ei pe holurile instituţieisau chiar să colaborezi cu o parte din ei. Mie mi se pare, în continuare, unuldin mediile de elită ale României în aceste timpuri.

Dacă Târgul Gaudeamus ar fi o carte mare, cu ce dedicaţie aţi oferi-opublicului? Ce-aţi scrie pe ea?

O dată cineva, un jurnalist a ghicit un titlu excelent – TârgulGaudeamus o fiestă a cărţii!

Dar dumneavoastră, ce-aţi scrie?

Pot să adaug că mi-aş dori ca Târgurile Gaudeamus să-mi supravie-ţuiească.

Iunie 2007

Vladimir Epstein. Târgului Gaudeamus. Sibiu · 2007. Fotografii de Aura Christi şi Andrei Potlog

Târgul Gaudeamus. Sibiu · 2007. Masa rotundă axată pe tema „Literatura română –şanse în Europa”. Ioan Mariş, Radu Vancu (revista Transilvania)

Paul Daian şi Joachim Wittstock

Page 14:  · 2 ANUL XVIII ♦ Nr. 8 (665) CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANÃ S U M A R MODELE Nicolae Breban · Trecutul ca un dat/ 3 RESTANŢELE CRITICEI de Irina Petraş Marin Mincu · Fişe

14

ANUL XVIII ♦ Nr. 8 (665)

CON

TEM

PORA

NU

L. ID

EEA

EU

ROPE

AN

Ã

Schiţă la o vedere-locuire. Irina Petraşse situează tot într-un spirit (critic) allocului ca şi Cornel Ungureanu. Dar

vine dinspre cel definit ca fiinţare, egal „locuire”,într-o robinsonată „compusă” din texte, amintiri,corespunderi, în fine – viaţă/ acasă, după ce acompartimentat, cu rigoare, lumea lui Creangă şia marcat o cheie a „suspendării” bacoviene, prinfixarea non-locului, cu alte cuvinte a umblat (la)cele două extreme (pe o luciditate a gândului ver-sus pătimire de tip camilpetrescian), una care ţinede apartenenţă, memorie, plin existenţial, stabili-tate, cealaltă de nestare, de rătăcire adâncă, fie şiaceea tradusă prin verb. Din parcursul celor douăcapete, Irina Petraş, cu o gândire mereu „cum-pănită”, luciditate asumată explicit (fotografiamai tânără o arată astfel, după tiparul „pun mânape-a mea frunte şi caut un mormânt”, dar cu osete de viaţă care distruge imaginea melancolieicrispate a lui Alexandrescu), îşi creeazăun spaţiu amplu, în ciuda intermitenţeiprogramate, fie pe baza cărţilor, pretextreflexiv, fie din coborârile interioare,datorate unei „gâlceviri” de fel augustin,dar cu tăieturi estete şi morale, totodată.Şi aceasta chiar dacă se intervine frust, cuautoreferenţialitate, pe fondul unei „mate-rialităţii” rebele, netrucate, aş zice păgâne,aproape de Blaga din piesele de teatru,acolo unde există o re-prezentare a lumii caLoc, materie, al memoriei acumulate, cuplusul de tratare a străvechiului pentrucare nu invocatul Nietzche ar trebui adusmereu in discuţie, ci ritmul chtonic,asemănător celui din dansul fetelor de laCăpâlna, de pildă. Căutările Irinei Petraşprin texte şi biografie, oricât de labirin-tice, au gândul conducător, limpezit şidemonstrat, fie că e liminar sau ultim.Preumblarea mai mult înţeleaptă decâtcritică sau mnemotehnică aduce, că vrea sau nuautoarea, cu un „ritual” pământesc; ideile, cărţile,visele, substanţa afectivă a multor evenimente,acoperită cu verbul şi atitudinea insului aflat larădăcini, au greutatea unei fiinţări „materiale”,ca şi gândul devenit cu fiecare apariţie editorialămai organizat, mai construit, mai aproape deînvăţături. Meditaţiile cu ochiul „criticei”, dar şial celui nevoit la predarea gândurilor de „interi-or” (care, probabil, au însoţit un fel de vieţuire culimita la îndemână), ajung să alcătuiască chiartraseul, locul de existenţă în adânc al IrineiPetraş.

Despre fiinţarea apropiatelor şi depăr-tatelor într-o ordine subiectivă, dar abisală, înciuda tonului calm, neutral, cu faţa şi suprafaţabine stăpânite din abilitatea limbajului, scriecronicarul dublat de Jung, de azi, cel care află rostîn meditaţii purtate spre orizontul cel indefinit definit prin stări de intermitenţă. Ceea ce ne amin-teşte şi de fărâmiturile jurnalului sau de căutărilelui Eugen Ionescu, dar, paradoxal, cu efect stimu-lator, tonic; sunt mostre de gândire de tip ascet,chiar dacă indemânarea şi venirea unui volumdupă altul pot să aducă a risipire, a spectralitatecritică şi meditativă. Îndelungi lecturi şi „expe-rienţe interioare” sunt strunite, însă, de un ochivăzător, de un spirit critic care ordonează mereuun material pe care-l credeai finisat. Tocmai încontinua locuire/ apartenenţă la propriile gân-duri, vise, referinţe biografice, cărţi niciodatădefinitiv interpretate, se construieşte un text uni-tar în mişcare, ceea ce dă o stare de aşteptare, desuspensie, de, iată! o identitate în „fragmente”discontinui, în aparenţă. Cărţile se succed într-oordine a meditaţiei care coagulează, polisează,evenimentul biografic, oniric, livresc. În compara-ţie cu excursul „geografic” al criticului CornelUngureanu apare ca centru chiar „zidul neis-prăvit”, căutarea, interogaţia, secvenţialitatea,lucidă apartenenţă la destinul cărţii, memoriei(nu doar individuale), nevoită de loc, cel ales,fireşte. Zidul se află acolo, înăuntrul construitdintr-un tot moştenit-căpătat. Călătoria de gândare în peisajul cu fundal livresc o cumpănă perma-nentă, datorată unei stabile poziţii interioare,abisului ontologic, ar trebui să spunem, după ceexteriorul, format din lecturi şi momente grele,parcă selectate după „semnul” eliadesc, poate ţinesfat cu cei trăiţi şi muriţi, cu cărţile, aflate, de alt-fel, în aceeaşi poziţie ca şi referinţa biografică.Istoria ideilor trezite cu ochiul dinăuntru, acolounde nu este uitare, poartă un singur tic post-modern, se fişează în par-cursul naşterii „de pia-

tră”. Un volum publicat la Ideea Europeană,Despre locuri şi locuire, 2005, devine o demon-straţie a compunerii „gândului” Irinei Petraş.Este ordonat în două folii (cum două sunt figurilede sprijin, căutare a Locului), una de meditaţii ful-ger la evenimente, memorial sau lecturi diverse,

dar repede strânse „la o idee”, Cuvinte şi Locuri,cealaltă, nu mai puţin gânditoare, urmărindLocuri din cărţi. Se indică chiar tema care naştevariaţiuni, din moment ce Irina Petraş trece cuurmătorul volum, Despre feminitate, moarte şi alteeternităţi, la o grupare/ însumare pe tema dată,locul, a meditaţiilor sale, gînduri în echilibru, năs-cute pe fundalul „criticei” avide şi totodatăasuprite de cărţile acumulate întru lectură-inter-pretare.

Cu Locuri şi locuire se limpezeşte, însă, unexcurs complementar „Geografiei literaturiiromâne” (Cornel Ungureanu), de o forţă a gându-lui seducătoare, dar explicabilă din moment cevine din mândria apartenenţei (care ordonează,ierarhizează mai degrabă învăţături, exprimatedin poziţia „cuminţeniei... pământului”) din „doioameni” la Sibiu-Maramureş, o fiinţare dublă,prin aceasta şi de cumpănire, intâmpinând „locul”din cealaltă parte, a „fiinţei” dintâi (spiritcrengist prins de cultură, aş zice) şi de totdeaunadezvăluitoare de adevăruri, datorate unghiului-viz-iune, lucidităţii ochiului aţintit către sine şi cătretot ce cuprinde astă natura, umană şi scripturală,cu care se intră în comunicare. E vorba de o exis-tenţă afundă, continuă în discontinuitatea vieţii,dar şi a cărţilor, de toate zilele, deodată trans-

pusă/ în relief, într-o identitate cu sinele care facedin motivul fragmentului de gând „un capînălţat”, aş zice, dacă m-aş axa pe linia sim-bolurilor şi transmutaţiei, iarăşi după Jung. IrinaPetraş tinde să proiecteze stări-limită, gânduri-limită, ceea ce înseamnă o altă fiinţare, în„acasă”, locul spiritual, făcut din cărţi, la egalitatecu trăirile, amintirile, în fond o stare de continu-itate umană în formula cea naturală, a existenţeinoastre segmentate, cu misterul singur din capă-tul, şi el material, moartea, o locuire, un mod sa-crificial (în gestica verbală se strecoară durata ceaîn durere asumată neutru, dar să n-o credeţi!), unspaţiu al spiritului cu care trebuie să te măsori,„corp” transmutat în gând, însă, cu o abilitatecare apropie stră-fundurile, stările ultimative.Meditaţiile Irinei Petraş, fie că e vorba de cele dinprima parte a Locurilor... din 2005, după lecturi-fragmente, uneori citate spre limpezire, fie că

sunt aplicate la „cărţile” parcurse şi par-curse în atâtea exerciţii de fidelitate, austatut de cale, de la text la sine, de la viaţăla asfinţit împreună. În fond, avem învedere o artă a lucidităţii trăirii, asumată,text-existenţelor, devenite „interioare”,printre cele din sine „compuse”. Dinaceastă egalizare se conturează gândul detip frust, ca într-un ecorşeu experimental,întru locuire.

Se alege, mai întâi, un „loc” chiarîn linia hermeticii eminesciene, un dinco-lo care arată ca o aplecare/concentrareasupra morţii, prezenţă purificatoare pen-tru gând, doar că, într-un contrapunctneobişnuit, lumea dispărută e adusă într-un continuum, aici, cu o concreteţe careface notarea mai degrabă ascetică, însecvenţele biografice tăiate, ca şi citatuldin cărţi, frust, firesc, ceea ce conducetocmai la o citire inversă, la empatie.De altfel, şi cronica de carte sau digre-

siunea (de aflat şi în Teme..., Casa Cărţii deStiinţă, Cluj, 2006) devin momente evenimenţialepe calea unui acolo în aici, loc eternizat, continuuprin gândul, şi el „locuit”, al morţii care ne duceîn viaţă. Aceasta este figura „cumpenei gândirii”în formula „feminităţii”, egal neutrul românesc(alt capitol din meditaţiile autoarei), înglobator,ca orice învăţătură ajunsă la Capăt/înţelepciune.Pentru că locurile vizate în parcursul multiplu alcărţilor şi evenimentelor personale sau colectivesunt, pur şi simplu, atrase în zona reflecţieimijlocitoare, cea mereu pusă pe ghemuire,gândire. „Locurile” şi spiritele vizate capătă tonal-ităţi demne de tuşe clasice, pe fundalul psiholog-ic dimprejurul numinosului, aş spune nu odatăîmbrăcate în „psihologie” şi „alchimie”, mai alescă fragmentele de real „biografic”, citatul ca re-velaţie, trăit/locuit, cât şi interpretările criticei,degustată la texte-mărturii ale fiinţei, mai acutedecât la alţi contemporani nouă, aduc o tăieturăvie şi incomodă prin sinceritate. Se dă seamă delocuirea însăşi în actul scriiturii, dar şi celeilaltezidiri, mereu trecutul netrecut, memoria, carealege/clădeşte locul, casa onirică, unificatoare.Fragmentele meditative nu fac decât să creeze unloc al reprezentării celor două „identităţi” aleIrinei Petraş, de apartenenţă la carte, dar şi laviaţa cea de azi, experienţe interioare, călăuzelucide ale fiinţărilor cu subconştient cu tot, deşisenzaţia este că o cumpănă ţine mereu laolaltăconştientul cu adâncul, spiritul „criticei” cuobsesivul ochi interior. O neutralitate a spuneriiaşază emoţia lângă livresc, evenimentul banal înpreajma celor mai marcante momente din viaţă,micropovestiri onirice, demne de un prozator,cărtărescian, în linie cu meditaţiile cele maidiurne; toate dau scriiturii un aer de „divan”, deînvăţătură mai degrabă cumpănită, faţă cuobişnuita joacă verbală postmodernă, în ciuda fap-tului că Irinei Petraş nu-i e deloc străin ludicul,dar unul demn, care ţine tot de fiinţă. Aceea carepoartă omenescul humor ca pe una din „trebi”. Şimeditaţiile încă urmează un „zid părăsit”, trans-format din complex românesc într-unul de exis-tenţă, de învăţătură. A limitei. E ca şi cum sculp-tura brâncuşiană (Cuminţenia pământului), dualăcum este, şi-ar afla o explicitare în chipul vie-ţuirii, cu asumarea laolaltă a morţii pe un traseuevenimenţial şi livresc, totodată. Meditaţiile şistudiile critice ale Irinei Petraş invită la maimultă gândire a existenţei noastre celei compusecu adevărat dublu, din cărţi şi evenimente real-onirice, devenite locuri prin fiinţă.

VIORICA RÃDUÞÃ

Irina Petraşşi spiritul locului

Page 15:  · 2 ANUL XVIII ♦ Nr. 8 (665) CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANÃ S U M A R MODELE Nicolae Breban · Trecutul ca un dat/ 3 RESTANŢELE CRITICEI de Irina Petraş Marin Mincu · Fişe

15

CON

TEMPO

RAN

UL. ID

EEA EU

ROPEA

AUGUST ♦ 2007

* * *

Volumul Irinei Petraş publicat laIdeea Europeană, Despre locuri şilocuire, 2005, indică un mod dublu

de compunere a „chipului” criticei de azi, care seînalţă dinăuntrul textelor şi amintirilor laînălţimea unor întrebări fundamentale nouă.Două sunt şi figurile, întâi Locul/ fiinţarea provo-cată de varii lecturi, amintiri, vise (aproape de unnuminosum de tip Jung, în contiguitatea ceaanalitică a Realiei), Cuvinte şi Locuri, cealaltă,Locuri din cărţi, după un traseu evident al conti-nuităţii în/din texte „locuite”, trăite cu inter-mitenţa firească, dar în identitatea produsă degând, creator.

Aflarea locului, Centrului, este explicabilădin moment ce vine din mândria apartenenţei, decare autoarea se sprijină în cercetarea lumii luiCreangă, şi aici trasă din mai vechiul „povestitor”la rampa învăţăturilor despre acasă, locuirea dină-untru, în fond conştientizarea lumii interioare cuclar/vederea „ochiul aţintit”, nu altul decât celsufletesc, pshyche, de fapt.

Prin tehnica trunchierii brute a refer-enţelor memorialistice, onirice, livreşti, fragmen-tul de gând arată stări-limită, fapte-limită, ceea ceînseamnă locul, făcut din cărţi, la egalitate cutrăirile, amintirile, în fond o stare umană a exis-tenţei noastre segmentate dar într-o continuitatenaturală, cea a Sinelui cu misterul/păgânul/străinul apropiat, deci unificat fiinţei, la capăt.Moartea ajunge, tot din fragmente de lecturi,memorie, vise, toate interpretate (aici este arta) oformă „existenţială”, vie, cu care trebuie să temăsori prin tehnica transmutaţiei simbolurilor(iar Jung, dar adus la umanul gând). Locurile, apli-cate la „cărţile” selectate conform unui indice detranscendere a lui acasă ca fiinţare dintâi, uni-tară, sunt călăuze textuale, dar cu viaţa la limită,împreună. „Compusele” Irinei Petraş sunt limpezi,tranşante, eliberatoare şi pentru lector, condus pecalea firescului spre moarte printr-o artă lucidă catoate învăţăturile. Deşi autoarea nu apelează doarla coarda alter, neutrală, dar cu efect antifrazic,aş zice. Gândul e frust, locuirea se petrece cu„străinul” asimilat prin lecturi, deopotrivă cumomentele diferitelor locuri şi locuiri, pe o dis-tincţie aşa de clară între lipsa fiinţării şi fixarea „ca întregire, completitudine, în fine asumare aipostazelor umane/spaţiale care ne cuprind armo-nios doar în „casa onirică”, aceea de tipul Humu-leştilor lui Creangă, făcută din realităţi, memorie,rotundă prin imaginaţie, în cele din urmă. Loculcreaţiei vine, în excursul Irinei Petraş, să fixeze oexistenţă din multiplu într-o calmă „redare” alăuntricului, situat aproape de liniştea emines-

ciană dar cu o alăturare deloc obişnuită, apăgânătăţii/cunoaşterilor blagiene, cumulate, ast-fel, în cărţile tot mai vizibil armonioase ale criti-cei, degustate la starea meditativă care vine atâtde bine unei lucidităţi (cea care nu mai face, însfârşit, discriminările cunoscute...).

Alegerea „locului” este, prin urmare,în linia crengistă, eminesciană, şiblagiană, în linia tuturor lecturilor,

de fapt, cu pulsul hermeneuticii exersate critic dedecenii, un dincolo care arată a concentrare/aţin-tire asupra limitei. Numai gândul aduce în unitatememoria, cu evenimente păgâne, vise recurente îninterpretarea lor, citatul/aplecarea pe margineacărţilor, starea de empatie care înseamnă chiarspaţiul de creştere, al livrescului transformat/transmutat în trăire simbolică de Irina Petraş.

Definirile, atât ale locului cât şi locuirii, pebaza amintirii, lecturilor intermitente, viselor deapartenenţă la eul interpretat, creat din „alteri”,din prima parte a volumului, sunt reflexive, texte-mărturii, incomode, şi de la un punct genera-lizante tocmai prin nuditatea lor, de unde atingstadiul de învăţătură. Evenimentele, trecutul,cumulat actualităţii, chiar lecturii din care se dăseamă prin selectare, citat, comentariu, distinge/alcătuieşte locul într-un continuum memorialistic,oniric, livresc, o form(ul)ă a identităţii, compusă

din ipostaze deosebite, dar şi simultane prin put-erea gândului, imaginaţiei, creatoare: „Memoriaare ochii aţipiţi, dar o privire aţintită asupra tre-cutului îi poate trezi. Memoria, ca şi visul, arefuncţie interpretativă”. Condiţia locuirii estesimultaneizarea, un corp de citate relevante, deamintiri şi analize, fie şi onirice, compus din mul-titudinea fragmentului, avatarului, celălaltuluiîntru sinea cea augustină, de fapt. Numai acestexcurs de multiplicare poate să aducă „spaţiul decreştere”, adevărata funcţie a rememorării, citării,tatonărilor în numinosum ale fragmenteloronirice, un mod al locuirii, un a fiinţa cu adevărat,în viziunea Irinei Petraş, cu acel neutru al stăriide integralitate, atins în momentele când seînglobează tot spectrul eurilor, trăite cu inter-mitenţe, la vârste şi în forme succesive. Atunci„tu” dintr-o glosare la... viaţă devine eu, asimilat,dar pe aceeeaşi linie eminesciană, la rece: „Măatrag ca alterităţi misterioase ale locurilor mele,alteri pe care eul meu integrat îi ţine la respec-tuoasă şi prevenitoare distanţă”.

Astfel, locul se desparte de spaţiu, dis-tincţiile sunt explicite, un eu integrat, „eul meuadânc”, este în funcţie cu puterea clarvăzătoarede a stabili unicitatea lui acasă, cea alcătuită ca şisinele, din multiplu. Iată şi rolul rememorării învirtutea locuirii/fiinţării, fireşte tot de una (iar aşfolosi un înţeles eminescian): „...casa-acasă e unasingură, cea la care revii, cu gândul măcar, ori decâte ori alegi să străbaţi unicalea rememorării, ceacare duce acasă”. Situarea Clujului la „punctul deintersecţie” al fiinţei, aduce o mărturie de aparte-nenţă dublă în calea unitară, vizată prin citatulanterior, a Irinei Petraş, care, după un Creangă,parcă, află locul din doi oameni. Iată un fragmental Clujului aparţinător: „...locul meu de mijloc, deîntâlnire ultimă a celor două jumătăţi-Sibiul şiMaramureşul-, are câte ceva din cei pe care i-amcunoscut/îi cunosc” (urmează figurile din acelspaţiu de creştere, purificat de gând, cum ar veni,emblematice prin compunere, n.n.).

Partea a doua a volumului, Locuri dincărţi, readuce ochiul criticei, acum exersat pe te-ma locuirii din texte, de fapt alteri, în care se re-găseşte calea. Din nou funcţionează privirea „aţin-tită”, unificatoare, neutră, dar cu pulsul vieţiiînăuntru, chiar şi la fragmentul Celuilalt.Interpretarea e din nou creatoare, integratoare.Dar aici se desfăşoară un excurs critic, reluat cuaceeaşi concentrare în Teme şi digresiuni, EdituraCasa Cărţii de Ştiinţă, 2006, fapt care ne deter-mină să-l avem în vedere într-un demers viitor.Oricum, fundamentul critic nu trădează tema deadâncime, locuirea, nici în spaţiul specializat alcomentariului de texte, mărturii ale aceleiaşialegeri a unui spiritus loci, în contiguitate cu cel„geografic”, încheiat de Cornel Ungureanu.

· Regal, nr. 72 (3/2007) al revistei ieşene DACIA LITERARĂ, condusă de poetul LucianVasiliu. Se citeşte dintr-o respirare interviul dat de Ana Blandiana dlui Călin Cio-botari, după prelecţiunea susţinută la Casa Pogor, intitu-lată sugestiv „Băşcălia la români, între salvare şi sinu-cidere”. Autoarea romanului Sertarul cu aplauze – notabene: o carte de sertar – vorbeşte despre tranziţie şi jal-nica prestaţie a unor posturi TV, în primul rând, a pos-tului public de televiziune care a aruncat cultura română

vie în stradă; despre Junimea şi junimişti, despre motanul Arpagic şi despre mult invocata emisiune„Mari români”, unde se luau în discuţie de-a valma „personaje” ca Mihai Eminescu, Creangă şi... GigiBecali. Plăcut surprinzătoare este încrederea Anei Blandiana în poezie, în vocaţia de scriitor, autoareaexprimându-şi convingerea, e drept, altundeva, că „Dumnezeu a creat-o pentru a scrie”. Constatăm, lafinele lecturii, că, vai, normalitatea pe malurile Dâmboviţei, rară fiind, a devenit... o gură de aer sănă-tos, greu de găsit prin părţile noastre. În interviul acordat şi găzduit în acelaşi număr, dl acad. MihaiCimpoi ne demonstrează faptul că Ion Creangă este... postmodern; citiţi dialogul şi o să vedeţi lim-pedea argumentare a acestei afirmaţii care unor colegi de la Ideea Europeană li s-a părut... scan-

daloasă.· Consistentă şi serioasă, comme d´habitude, revista CULTURA, în nr. 22(127), în editorialul doamnei Angela Martin abordează probleme grave:creşterea preţului cărţii, locul şi rolul cărţii în România de azi, rolul lec-turii, traducerea ca artă. „Lectura a devenit un privilegiu pentru o tot mai

restrânsă minoritate. Ceea ce ne provoacă – să recunoaştem – o nostalgie pentru vremurile în careera una din rarele noastre bucurii”, scrie dna Martin, analizând, în continuare, fără nostalgii, traduc-erea ca artă, traducătorul „plasat între cuvânt şi tăcere”. · Mircea Iorgulescu ne comunică un lucruabsolut senzaţional în articolul d-sale, şi anume că la secţia română a RFI, după ziua de 28 mai, tele-foanele au sunat de nenumărate ori... Colegii de la Radio France International învăţau să pronunţecorect numele câştigătorului „La Palme d´or”, decernat la Cannes: Cristian Mungiu. Fiecare dintremembrii redacţiei silabiseau Cris-ti-an Mun-giu, Cris-ti-an Mun-giu, iar în loc de obişnuitul salut în totsediul RFI colegilor din România li se spunea „Félicitations!” Bucuria simţită în rândurile semnate deredutabilul critic e plină, rotundă, ceea ce nu-l împiedică pe calmul observator al vieţii culturale dinţară să remarce lipsa de percutanţă, lipsa de putere a mass media autohtone. „(...) cel care a triumfatla Cannes poate fi socotit un marţian român. Profund indecent în decenţa lui de a nu se prezenta cao victimă sau ca un purtător de cuvânt al victimelor, ci ca un simplu artist.” Cultura e de citit dinscoarţă în scoarţă. Ca de obicei.

DACIA LITERARĂ

CULTURA

Page 16:  · 2 ANUL XVIII ♦ Nr. 8 (665) CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANÃ S U M A R MODELE Nicolae Breban · Trecutul ca un dat/ 3 RESTANŢELE CRITICEI de Irina Petraş Marin Mincu · Fişe

16

ANUL XVIII ♦ Nr. 8 (665)

CON

TEM

PORA

NU

L. ID

EEA

EU

ROPE

AN

Ã

În urmă cu treizeci de ani şi mai bine,adusă de circumstanţele politice alevremii în oraşul lumină de pe malurile

Senei, am beneficiat după scurt timp de o „cartede lector”, un permis îngăduindu-mi intrarea însălile diferitelor sectoare ale Bibliotecii Naţionalefranceze (ceea ce nu era totuşi la îndemânaorişicui).

În acei ani Biblioteca, „BNF-ul” cum i sespune curent, nu era acel imens „machin”, acea„chestie” aducând mai mult cu o masă cupicioarele întoarse născocită de pompoasa arhitec-tură a preşedintelui Mitterand. Ea se mulţumeacu mult mai modesta, dar mai frumoasa şi maiechilibrata clădire de pe rue Richelieu, ce-i dreptdevenită neîncăpătoare pentru tot ce înmagazi-nase continuu din secolul XVI, de la instituirea eide către Francisc I.

Înarmată deci cu această cheie aîntoarcerii în timp, m-am interesat cumera firesc de aşa zisul „fond românesc”,ale cărui cote dintre cele mai vechidormeau adeseori necercetate în cartulari-ile manuscrise din subsolurile venerabileiinstituţii.

Astfel mi-am dat seama că, aseme-nea Operei din Paris, şi Biblioteca saNaţională îşi avea fantomele ei, la dreptvorbind era bântuită de fantome. Şi ce potfi astfel de spectre literare altceva, decât,într-un asemenea caz, manifestarea unorautori nemulţumiţi de contemporani şiuitaţi de posteritate?… Aşa l-am întâlnitpe Emile Picot, de pildă, acel om sfânt,prieten al ţării noastre, mort în 1918, decare voi mai avea prilejul să vă vorbesc;cel ce şi-a donat întreaga bibliotecă filolo-gică, azi la Paris partea cea mai preţioasăşi mai rară a „fondului românesc”. Şi totastfel m-am pomenit mână în mână cu demult înnoptatul Lazăr Săineanu, prin intermediulunei broşuri intitulate: „Une Carriere Philologiqueen Roumanie (O carieră filologică în România,1885-1900), Mémoire Auto-Biographique”.

Broşura, într-o destul de proastă stare,era apărută în 1901 şi dedicată fiicei filologului,prea mică încă, fără îndoială, pentru a percepetoată drama acestui sincer patriot, strălucit om deştiinţă, dar hulit, nedreptăţit, obligat să emigreze,acuzat fiind de lipsă de lealitate faţă de ţara sa,pentru a fi îndrăznit – printre primii în Europa!– să formuleze câteva ipoteze iconoclaste, încer-când să le găsească potrivitul răspuns. Elepriveau Khazarii, un trib de origine turcmenă,aşezat la data când îl înregistrează oficial istoria,la Nordul Mării Caspice, şi dispărut din aceeaşiistorie în condiţii nedeplin lămurite, după ce întresecolele VII şi VIII trecuse în masă de la şama-nismul original, la religia iudaică.

Dar iată ce spune însuşi autorul broşurii:„În 1887, am publicat într-o revistă

«Convorbiri literare» un studiu intitulat «Iudeiisau Tătarii sau Urieşii», el apărând cu completăridoi ani mai târziu, în revista domnului GastonParis, «Romania». În acest studiu îmi propuneamsă elucidez o bizară asociaţie de numiri etnice,explicând-o printr-o ipoteză istorică.

După ce am grupat toate elementele linguis-tice, arheologice şi topografice din tradiţiile poporu-lui român putând explica bizara identificare aiudeilor cu tătarii şi chiar cu urieşii, mi-am pusurmătoarea întrebare: A existat oare, într-adevăr,în trecut, vreun popor despre care să se poată afir-

ma cu certitudine, că a fostîn acelaşi timp şi tătar şievreu?.”).

Khazarii în memo-ria folclorului nostru?Pentru acest gen de între-bări, puse în aula Aca-demiei Române, i s-a refu-zat lui Lazăr Săineanu na-turalizarea. Hulit şi combă-tut acerb cum am spus, el asfârşit prin a alege, nu fărăamărăciune, exilul. S-a stră-mutat în Franţa, undeasemenea lui Moses Gastercu care se va întâlni cevamai târziu la Viena, şi-acontinuat activitatea istori-co-linguistică şi folcloristicălegată de poporul nostru,publicând studii prea puţincunoscute la noi.

Autorul atâtor Peri-peţii a murit în 1934. Nu demult, invitată fiind de uncerc feminin de studii filo-sofice să ţin o conferinţă cuacelaşi conţinut, am dorit să revăd la BibliotecaNaţională franceză respectiva broşură. Ea îmi maicăzuse de câteva ori în mână în acest răstimp, dince în ce mai fragilă, cu foile ei tot mai volante. Deastă dată însă a trebuit să constat că dispăruse cudesăvârşire! În ciuda eforturilor doamnei RodicaPaleolog, actuala conservatoare a fondului româ-nesc la BNF, cota nu mai figura la numele autoru-lui. Fără îndoială că din pricina degradării ei,broşura fusese retrasă, discret, din cataloagelemai vechi şi mai noi. Cel ce crede în perenitateaoperelor depuse într-o Mare Bibliotecă întru sal-varea lor definitivă, îşi face iluzii. „Librărie”medievală sau construcţie modernistă, o aseme-nea instituţie aduce mai curând cu o imensă arcăa lui Noe, plutind peste vremi şi ducând în caleleei către un îndepărtat şi imprevizibil Ararat,obiecte culturale – extrase din patrimoniile lumiiadesea la întâmplare – şi mai ales înregistrate pesuporturi din ce în ce mai fragile, tot mai peris-abile, de-a lungul istoriei imprimantelor, precumde pildă cărţile apărute în decursul secolului XIX,tipărite adesea pe o hârtie proastă de ziar, friabilăazi la o simplă atingere.

Am fost nevoită deci să vorbesc înfranceză despre Khazari şi destinul lor în Est-ulEuropei, lipsindu-mă de cele afirmate la noi de

Lazăr Săineanu. Dar mi-am continuat căutările.Cu atât mai mult cu cât, aşa precum se va vedeamai jos, chestiunea a devenit extrem de actuală.Şi într-adevăr, graţie eforturilor depuse de uncuplu de cercetători pasionaţi de aceeaşi temă, deMihaela şi Ion Constantinescu-Podocea, broşura asfârşit prin a fi regăsită în depozitele BiblioteciiUniversitare din Bucureşti.

O nouă versiune, de astă dată completatăşi în română, mi s-a părut deci necesară.

Să încercăm să răspundem astăzi şi înmăsura cunoştinţelor actuale, la întrebările pusecu un secol şi mai bine înainte, de un român, sin-cer patriot, întrebări ce ne vor permite totodatăsă întreprindem un larg tur de orizont istoric,pornind din timpuri antediluviene, ca să ajungemla zilele de azi şi la problemele epocii în caretrăim.

Fiindcă, într-adevăr „A existat oare, înciuda celor afirmate de Biblie, un tribsuplimentar credincios Dumnezeului unic?Încă un alt trib în afara celordouăsprezece ştiute, şi purtând fiecarenumele unui din cei doisprezece fii ai luiIacob?” Ce credibilitate putem să leacordăm celor ce au afirmat-o de multăvreme şi, printre alţii, celebrului scriitorşi filosof maghiar de expresie engleză,Arthur Koestler? Cel ce o susţinea într-ocarte apărută în urmă cu treizeci de ani,care a stârnit senzaţie în Occident, intitu-lată Al treisprezecelea trib? Afirmând cutărie în acele pagini, că este vorba de opopulaţie apărută mult după dărâmareacelui de-al doilea Templu din Ierusalim.Ivită în plin Ev-Mediu, şi anume, nu înŢara Sfântă, nici prin Africa de Nord – otraiectorie principală a Diasporei după

victoria viitorului împărat roman Titus în anul 70al erei noastre – ci în cu totul altă parte, la mar-ginile Europei răsăritene unde ea se afla aşezatăpe atunci, stăpână a unui domeniu foarte vast,având în frunte o conducere bicefală: un regeîmpreună cu un preot; cu un conducător religios.Artur Koestler a consemnat şi numele acestuistraniu norod. Ar fi vorba despre Khazari. Ţaralor s-a numit Khazaria.

Khazaria. Khazarii, unii dintre cei ce măcunosc, sau mi-au făcut onoarea de a citi cărţilemele, ştiu că tema aceasta face de mult parte dinîntrebările, preocupările, cercetările mele. Într-unanume fel şi din propriile mele amintiri.

Evocarea lor, pune în acelaşi timp şi o altăchestiune: aceea a obiectivităţii Istoriei…

A Istoriei Civilizaţiei noastre aşa precumne-o redau manualele şcolare, scoţând în evidenţăanumite evenimente, estompând însă altele;lăsându-le să piară, scufundate în tenebroaseuitări.

Khazarii. Mit? Sau existenţă reală? Cineau fost ei în această a doua ipoteză? De undeveneau? Şi ce au devenit?

MIOARA CREMENE

Khazarii. Mit sauexistenţă reală?

Page 17:  · 2 ANUL XVIII ♦ Nr. 8 (665) CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANÃ S U M A R MODELE Nicolae Breban · Trecutul ca un dat/ 3 RESTANŢELE CRITICEI de Irina Petraş Marin Mincu · Fişe

17

CON

TEMPO

RAN

UL. ID

EEA EU

ROPEA

AUGUST ♦ 2007

ADRIAN ŞUşTEA

Natura creatoarea verbului

Potrivit lui Samuil Micu, cuvântul,căruia în vorba cea de toate zilele ise spune minte şi pricepere, „este pu-

tere a vedea ales legătura adevărurilor celor pestetot” (Învăţătura metafizicii, § 212). Observând fărăprea multă osteneală că legătura lucrurilor nueste cu întâmplare, că orice acţiune trebuie să fiecuvântătoare despre adevărul ei, Dumnezeusocoteşte cuvântul drept singura putere lucră-toare în organizarea lumii.

La rigoare, Iertăciunile spun totuşi că Du-mnezeu a făcut cerul şi pământul numai „cucuvântul”, pentru ca mai apoi să împodobeascălumea doar „cu zisa”. Ne putem imagina desigurcă, în viziunea ţăranului român, geometriagândirii se conturează îndeobşte prin puterealucrătoare a cuvintelor, fără a fi însă nevoie caacestea să fie întotdeauna rostite. Se poate gândiîn tăcere, după cum uneori se poate chiar înfăp-tui în tăcere. Dacă „cuvântul are putere”, iar gân-dul este în sine creator, nu-i de mirare căDumnezeu se mulţumeşte să zidească lumea întăcere. Căci tăcerea nu este propriu-zis absenţacuvântului, odată ce el este trebuincios gândirii,iar pentru Dumnezeu are valoarea unui adevăratinstrumentum. Tăcerea este mai degrabă taina ros-tirii, momentul în care verbul nuanţează soluţiaîntrupării, socotind zgomotul drept o agresiune deprisos. Natura creatoare a verbului nu se verificăîn rostire, ci în însăşi intimitatea faptei. Oricândforma lăuntrică este purtătoare de esenţă, fără afi în mod necesar un corp sonor. Vocea, dim-potrivă, fiind ceva corporal, se cuvine articulatăcu geometria lucrurilor semnificate.

Poate că de aceea Iertăciunile socotesc căornatus implică în mod necesar rostirea. PentruDumnezeu, doar cuvântul rostit împodobeştelumea. Constantin Noica spune de altfel că „arosti înseamnă a pune în ordine, a rândui, a aran-ja (…), după cum înseamnă a stabili locul sauatributele cuiva”. Prin rostire, Dumnezeustabileşte natura şi funcţia oricărui lucru menit săînfrumuseţeze lumea. Or, „cuvenita potrivire”(decorum), de care vorbeşte Summa Alexandri, II,n. 75 (Quaracchi, p. 99), presupune în egalămăsură o dispunere a părţilor şi existenţa unorelemente prin care ele sunt diferenţiate. Ornatusnecesită aşadar delimitarea atributelor şi adec-varea lor la funcţia pe care fiecare element estedestinat s-o împlinească. Edgar de Bruyne con-stată că „Guillaume de Conches et les autresChartrains distinguent soigneusement «création» et«décoration». Avant l’ornementation de l’univers,Dieu avait créé la matičre, ce chaos informe, pos-sédant en lui-męme un rudiment de beauté maisplein de laideur dans la mesure oů il neprésentait pas encore des formes discern-ables. «Superest ergo, dit Chalcidius, utSilva (i.e. Hyle) cultum ornatumquedesideret, quae deformis est non ex sesed ob indigentiam: est enim turpitudosilvam cultu formaque indigere». Moďseet Chalcidius sont d’accord pour appelerles étoiles l’ornement du ciel et les ani-maux l’ornement de la terre: l’ornatus dumonde, c’est la matičre élémentaire dif-férenciée d’aprčs le poids et le nombre,circonscrite en des certains contours,prenant figure et couleur, présentant desformes déterminées et belles”. Precum înIertăciuni, unde gândirea poporană paresă sugereze o deosebire fundamentalăîntre creaţia înfăptuită în tăcere şiîmpodobirea ei prin rostire divină, totastfel chartrienii „făceau distincţie întrecrearea lumii (creatio) şi împodobirea eiulterioară de către Dumnezeu (exorna-tio)”. Conceput în mod analogic ca ototalitate organică, o fiinţă vie, universuleste deopotrivă rezultatul unui calcul.

Dacă însă, aşa cum spune Albertcel Mare, „creaţia e făptuirea a ceva dinnimic”, trebuie că ornatus elementorumse petrece de îndată ce mundus formatusest. Nu poate fi împodobit decât ceva

existent, un lucru care a căpătat deja un chip, eun corp vizibil. Arhitectul universului vădeşteîntr-adevăr o surprinzătoare îndemânare în orna-mentarea lucrurilor potrivit cu folosul lor. Nuexistă legătură discordantă odată ce formalucrurilor e măsurată, cum spune Konrad dinHirsau, în numere şi proporţii. E drept că anu-mite lucruri pot suporta uneori o dispunere legatăde necesitate, dar în principiu totul presupune ogradaţie raţională. Poate că de aceea ornatusdetermină îndeobşte o relaţie calitativă, care ia înconsiderare doar perfecţiunea totului, deşi ţineseama în permanenţă de rânduiala cantitativă apărţilor. Cu alte cuvinte, creatio pare să vădeascăinteres doar pentru latura cantitativă a lucrurilor,pe când ornatus se străduieşte să scoată în evi-denţă aspectul lor calitativ. Este dar surprinzătorcum un franciscan precum Robert Grosseteste nuconsideră ornamentaţia drept o condiţie indis-pensabilă a perfecţiunii. Când spunem căDumnezeu acţionează asupra unor lucruri careexistă în fapt, e de presupus că avem în vederegeometria unor forme comensurabile şi un soi defuncţionalitate cosmică, determinată de însăşi dis-punerea lor în spaţiu. Ceea ce rânduieşte şi diver-sifică părţile universului este în primul rând adec-varea la funcţie (numită prepon, termen tradus înlatineşte de către Cicero prin decorum), dar fru-mosul este în egală măsură o distincţie conceptu-ală. W. Tatarkiewicz spune că în comentariile spe-cific estetice ale Evului Mediu întâlnim „distincţiadintre frumosul întemeiat pe armonie şi frumosulrezultat din ornamentaţie”. Credem dar că e cuputinţă ca frumosul întemeiat pe armonie să fie ocaracteristică a stării de creatio, întrucât constă înordonarea potrivită a elementelor, după cum orna-tio presupune frumosul rezultat din ornamentaţie.Evident că, aşa cum spune Cicero (Despre naturazeilor, II, 5), „toate părţile universului sunt astfelrânduite, încât nu ar putea fi mai bune ca folos-inţă, nici mai frumoase ca înfăţişare”. În activi-tatea de ornatio, Dumnezeu depune efortul de aînfrumuseţa totul, potrivit unui ideal de perfecţi-une şi echilibru. Aparent, nimic din ceea ce secuvine înfăptuit nu pare să-i fi scăpat. Este de alt-fel suficient de atent ca nu cumva să repetegreşelile făcute în activitatea de creatio. Căci le-gendele spun, într-adevăr, că la facerea lumiiDumnezeu a calculat greşit dimensiunile pământu-lui, săvârşind astfel cea dintâi eroare cosmogo-nică: „Dumnezeu, după ce s-a gândit şi s-a răsgân-dit şi n-a aflat nici un mijloc ca să facă pământulsă nu fie mai mare decât cerul…”. Or, pentru castarea de ornatio să nu comporte vreo formă deexces, sau să capete, dimpotrivă, dimensiunileunui lucru mai puţin isprăvit, este nevoie caDumnezeu să stabilească, prin calcul şi deliberare,toate elementele necesare împodobirii. Aceste ele-mente, grupate armonios într-un întreg, alcătuiesc„podoaba” lumii create. Într-un fel, scrieTatarkiewicz, însuşi Iohannes Scotus Eriugena„vedea frumuseţea lumii nu în părţile ei, ci înîntreg”. „Pentru Eriugena, frumuseţea universuluiconstă în armonia sau, cum spunea el, în «simfo-nia» lucrurilor şi formelor combinate într-o uni-tate”.

De fapt, toate aceste acţiuni, menite săducă la organizarea universului, presupun un ve-ritabil exerciţiu de gândire. Cugetul nu poate fi unfactor pasiv, care doar se răzvrăteşte, fără să înte-meieze nimic. Până să recurgă la creatio, ca moti-vaţie a unui cuget activ, Dumnezeu exersează întăcere puterea cuvintelor. Când însă devine ros-tire, cuvântul exprimă deja o convingere. El poatefi formulat în cuget, sau în grai. În cuget,Dumnezeu creează cerul şi pământul, după cum îngrai se căzneşte să împodobească întreaga lucrare.Şi în cuget, şi în grai, cuvîntul e lucrător, dar put-erea lui nu e întotdeauna aceeaşi. „D-aia nu-l poţifolosi cum îţi vine”. De îndată ce grăieşti „cu rostomenesc”, trebuie să ştii, de pildă, că cuvântul seîmplineşte potrivit cu rânduiala lui. El poateîntruchipa gândul, dacă e rostuit cum se cuvine,sau se poate istovi într-un contrariu, dacă-i neso-cotim noima. Isprava lui este determinată de exi-genţele adecvării.

La rigoare însă, a cuvânta înseamnă „a-ţiexprima gândul prin grai”. O asemenea metamor-foză este, de fapt, ispita oricărui cuvânt. Elsuportă această trecere, de la starea de tăcereabsolută la o zgomotoasă vorbă, convins că lacumpătul vremii rămâne nealterat. Sunetul însăamplifică puterea rostirii, sugerând parcă acţi-unea, dar şi avatarul schimbării: cuvântul e acummai la îndemână, este ştiut şi lasă impresia căpoate fi oricând înţeles. În realitate, tocmaiesenţa cuvântului, căreia noi îi spunem partea luilucrătoare, ne scapă. Fie şi doar şoptit, cuvântuln-are astâmpăr şi stârneşte firesc interpretarea,astfel că pe măsură ce înţelesul lui se diversifică,esenţa pătimeşte spre mistuire. S-ar putea spunecă puterea lucrătoare a cuvântului se istoveşte închiar posibilităţile rostirii. Dispoziţia pentru rân-duială presupune deci o surprinzătoare ambigui-tate, căreia doar ispita perfecţiunii îi poate tem-pera consecinţele.

Apoi, e drept că „cuvântu are putere, da’e şi după cine îl spune”. Gândirea poporanăsocoteşte însă că rostirea divină nu are nevoie deinterpretare. Ispita de a modela cuvintele făptuiriieste îndeajuns de primejdioasă pentru a curmaorice tentativă hermeneutică. Aspiraţia de a între-gi graiul divin prin puterea lucrătoare a verbeloromeneşti decurge probabil dintr-o răzvrătire lăun-trică faţă de desăvârşire. Căci doar neputinţa dea percepe firea lucrurilor îndeamnă, cel mai ade-sea, la înrudiri estetice sau întrupări necugetate,care în definitiv nu exprimă decât o nesăbuită tru-fie.

Gândirea poporană pare, cum spuneam,mai prudentă şi consideră că trebuie evitată oriceispită. Este cert că odată ce cuvântul trece printr-o întâmplare care îi poate modifica forma dar şiînţelesul, totul capătă dimensiunile interpretării.Or, experienţa ne arată că interpretarea cuvântu-lui divin este de obşte păgubitoare pentru spirit.Pentru ţăranul satului românesc, cuvântul carevine de la Dumnezeu are în chip firesc taina lui şi„nu-l poţi schimba cum îţi vine”. Trebuie să creziîn cuvântul lui Dumnezeu, căci el nu e doar unsunet, ci însăşi raţiunea organizării universale.Vorba divină nu poate aduce decât împlinire,

indiferent de modalitatea prin care seface cunoscută. Iar câtă vremeDumnezeu e lucrător a toate, trebuie căvorbele lui sunt în aşa fel meşteşugite,că nu pot fi nici tăgăduite, nici conju-gate cu interpretări vremelnice. Orice„schimbare” a verbului divin ar fi, dealtfel, un „eveniment fără noimă”.Poziţia privilegiată a tot ceea ce vine dela începutul veacurilor pare întemeiatăpe credinţa că gândirea divină este lip-sită de contradicţie. Chiar şi acolo undeexegetul întrevede posibile nepotrivirisemantice, ea rămâne cu certitudine unarhetip al rostirii.

Page 18:  · 2 ANUL XVIII ♦ Nr. 8 (665) CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANÃ S U M A R MODELE Nicolae Breban · Trecutul ca un dat/ 3 RESTANŢELE CRITICEI de Irina Petraş Marin Mincu · Fişe

18

ANUL XVIII ♦ Nr. 8 (665)

CON

TEM

PORA

NU

L. ID

EEA

EU

ROPE

AN

Ã

HENRI ZALISProze însumate

Scriitor modern, în culori parabolice,poematice, răsfrângeri de interiorfizic şi sufletesc, Ion V. Strătescu dez-

voltă fluide direcţionate în registrul epic şi inflo-rescent liric. Cultivă romanul ca evocare de mediişi biografii, poemul dar şi proza scurtă, purtă-toare, la rândul ei, de perspective auctoriale. Chiarşi fără extensie a dimensiunilor ne întâmpină o li-teratură funcţională, diferenţiată după subiectulales.

Constructorul se recomandă drept observa-tor natural al intimităţii, cotidianului, cauza-lităţilor socio-morale. Deşi nu practică jurnalismul,cititorul atras spre dosarul istoriei curente, la felcum prozatorul prefăcut în cititor îi împrumutăcâmpul de caracterizare, divagaţii, convergenţe cueul, mai timid ori regăsit din plin în straturi fic-tive ale conştiinţei.

De astă dată, după cele şapte romane pub-licate şi după alte patru volume de succinte naraţi-uni, fără a nesocoti şi culegerile de versuri, I. V.Strătescu ne probează capacitatea imaginativăîntr-o epică pornită direct, însumată episodic dinsiluete, voci, lămuriri sentimentale, vecinătăţi,racorduri cronologice. Povestirile, nu toate,recheamă în actualitate, adaptări şi dezadaptăridin lumea satului şi târgului muntenesc, trecmicile graniţe între omogen şi eterogen, lasăimpresia participării la „glasul ţarinei”, fac legătu-ra cu un poporanism de dată mai recentă îndimensiuni şi conotaţii, dispute şi transcenderimărunte. Oarecari denivelări vin chiar din actual-itatea instinctelor şi motivărilor obşteşti pe vre-mea dictaturii. Dar şi dacă exerciţiul nu e facilitatde proiecţii elaborate, nu e lesnicios determinatprozatorul îl asumă în numele colectivităţii prinordonare autoimpusă. De aici şi titlul depoziţiilordecriptate: „Palme primite, palme date” (Casa edi-torială Odeon, 2006).

Fără îndoială, moralităţile sunt înglobateîn registrul propriu lor. Potenţialitatea primor-dială se ascunde între difuz şi imanent, între sen-timent şi resentiment, printre tonuri şterse, tuşederulate tremurat, oniric, alegoric. Materia disti-lată inegal lasă la vedere tentaţia diversităţii, însăalege un singur înţeles, deşi autorul îşi propune săfie secretarul particular al lumii reale cât şi alimaginarului ca parte din decorul năpădit de

amintiri într-o zonă de complementarităţi. Cucinci ani înaintea publicării prezentei culegeriautorul a dansat graţios pe linia complexului săuafectiv şi, într-o versiune italiană, semnată şi pre-faţată de Geo Vasile, a deschis o poartă cu „Dragiimei păcătoşi”. Vădit lucru, zarea contemplăriiemană puterea de asimilare a altui aspect, în aliajcu primul disoluţia lăuntricului ori, dimpotrivă,afirmarea lui. La un sondaj relativ distanţat defiecare experienţă mi-a devenit limpede că artistulalege, de regulă, o dimensiune afectivă distinctă,la care se opreşte.

Geo Vasile, pe care îl pomeneam maiînainte, vede în mirajele lui Ion V. Strătescu un„expresionism temperat”. Nu ştiu dacă are drep-tate, mă concentrez pe alt aspect. Traseul celor 30de proze, în mijlocul cărora s-a instalat autenticanuvelă „Dansând cu fluturi” cum şi o micro-nuvelă, „O zi bună de murit” suferă de pe urmaamestecului de posibilităţi. Potenţialul de sprijinînclină spre epicul gata să se lipească de curburi.Dialectica lor judecă, îmbracă, amestecă desenulliterar-stilistic situat pe un plan concret cu altul,menţionat sporadic, atins fin de enigme în curs dea fi dezlegate. Micile enunţuri suferă de pe urmagâfâielii rezumative. Totuşi, esenţialul este altun-deva.

Am reţinut cu plus „O zi bună de murit”,scrisă după inundaţiile din primăvară, într-un satpărăsit de toţi locuitorii, urmare la dispariţiagospodăriilor sub un imens lac. Singur, un bătrâna vrut să rămână unde a trăit toată viaţa. Zilelelui sunt ritmate de semnele pe care le face la orăfixă privind nivelul în scădere al apei. Din podulîn care s-a refugiat măsoară distrugerile,reflectează critic la adresa celor care aşteaptă dela natură singurul ajutor posibil. Are o barcă şigraţie ei, întârzie pe uliţe cât îi permite luminadupă care se refugiază de căldură în micul lui adă-post. Asistentul credincios e un câine. Au pactizatca să reziste în ciuda circumstanţelor ostile. La unmoment dat moartea dă târcoale moşului, devineagresivă, îl răpune. Câinele veghează mortul, şislab, predestinat să-l urmeze, are acelaşi destin.Om şi animal sunt împinşi din spate de aceeaşiforţă nevăzută, neîndurătoare. La prima vederecontează numai calendarul neegal acelaşi, simplu,cvasimagic. Comunicarea cu realul combină trag-icul cu refuzul bătrânului de a accepta mortifi-carea. Un text narativ-poetic, remarcabil ca trăirede mare plinătate magnetică.

Mai puţin grav este substratul în poves-tirea „Dansând cu fluturii”, o călătorie iniţiatică abăiatului în vacanţă, plecat la bunici, departe depărinţi, totuşi însoţit de mamă pe traseu. Plăcerea

de a petrece starea de perpetuă plăsmuire alăturide fiinţele pe care le revedea o dată pe an devine,prin jocul amintirilor, intrarea într-un întregunivers de proiecţii, modalitatea poematică opusămicului citadinism, adevărata comuniune cu natu-ra, oglindire de infinite revelaţii. Acea iradiaţie cucare, în fraze măsurate, Ion V. Stănescu tinde,parţial şi izbuteşte, să adere la delirul şi bucolis-mul oglinzii măritoare din scrisul odobescian.Lirismul copilăriei, scrutat la vârsta maturităţii,naşte aur curat, paradisiacul unui tărâm dispărutpentru totdeauna.

Mi-aş fi dorit mai multe reuşite de acestgen. De cele mai multe ori relaţia cu anecdoticulare câştig de cauză, de unde şi impresia de inspi-raţie modestă, jurnalistică. Poate era fatal să seîntâmple aşa ceva când nu ai la îndemână mişcăriample iar textele iau, vrei nu vrei, caracter demon-strativ. Deghizarea narativă, după reducţia epicu-lui, suspendă lucrarea scenografică, prestabileşte,cumva, intenţia moralizatoare. Aşa se întâmplă înproza „Bine faci, bine capeţi”, o meditaţie desprefelul în care oamenii se ajută unul pe celălalt.Sceneta surprinde doi pensionari. Fabula l-a recu-perat pe cel ieşit din dificultăţi, acum dornic să-lscoată pe celălalt la liman. Elementele de tehnicăreferenţială preiau pulsaţia umană: colegi cândvanu s-au uitat nici acum când cel în nevoie e un fostcolonel MFA, silit să trăiască într-o garsonieră laultimul etaj al blocului, fără prea multe mijloacede trai. E vizitat, o dată pe săptămână de celînlesnit, totdeauna aducător de-ale gurii. Numaică, la o vizită cu prisos de căldură, binefăcătorulşi gazda inhalează oxid de carbon şi mor asfixiaţi.Deci, mai cu fereală, dacă vrei să fii de folossemenului? Problema nu ţine de inconsistenţacazului, ci – evident – de motivaţie. Colonelul arepensia de trei ori mai mare decât un conferenţiaruniversitar. De unde până unde să ajungă muritorde foame? Ca atare subiectul suferă de neverosi-militate. În plus personajul numit Tănase devinebrusc, la pagina 96, Tănăsescu. Oare ce-a păzitredactorul de carte?

„Palme primite, palme date” înmă-nunchează expresii diverse ale materiei sufleteşti,scrutează realul fugitiv. Are, de regulă, accesibilflux evocator.

Cincizeci de ani de la înfiinţarea Studioului Casandra

au fost sărbătoriţi odată cu promoţia 2007 a Facultăţii deTeatru. Actori, păpuşari, regizori, teatrologi, coregrafi şiscenografi ş-au prezentat lucrările de licenţă – creaţii care

ar putea face parte din repertoriul oricărui teatru profesionist.Studioul Casandra, UNATC/sala „Ileana Berlogea“, TeatrulDesant, Teatrul Luni de la Green Hours şi Muzeul CurteaVeche au găzduit cele 19 evenimente. În paralel cu eveni-mentele din cadrul Galei Absolvenţilor a avut loc şi GalaAmintirilor pentru promoţiile ’67 şi ’97. Carmen Galin, MiticăPopescu, Ilie Gheorghe, Irina Mazanitis, Dan Nuţu, CristinaStamate, Eusebiu Ştefănescu, Andreea Bibiri, AntoanetaZaharia, Vlad Zamfirescu, Silviu Biriş, Ileana Olteanu, MariusFlorea Vizante, Dana Voicu, Gheorghe Ifrim, Şerban Pavlu,Ioana Flora, Bogdan Talaşman, Alice Barb, Ada Lupu, PuiuŞerban şi-au dat întâlnire pe aceeaşi stradă Franceză, lanumărul 9, de unde, în urmă cu patru decenii, respectiv zeceani, au pornit spre inimile spectatorilor. Albumul StudioulCasandra la 50 de ani – incluzând mărturii, gânduri, ima-gini ale personalităţilor şi creaţiilor care au marcat şcoalaromânească de teatru, a fost lansat în acelaşi cadru festiv. Înultima seară a Galei Absovenţilor 2007, un juriu format dinpersonalităţi ale teatrului românesc i-a premiat pe cei mai ta-lentaţi dintre noii artişti. La aceste evenimente aceştia au fostcunoscuţi şi aplaudaţi!

Gala Absolvenţilor 2007 şi-a desemnat laureaţii

la Studioul Casandra, s-a încheiat ediţia 2007 a Galei Absol-venţilor Facultăţii de Teatru a Universităţii Naţionale de ArtăTeatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale”. Juriul, format

din Natalia STANCU – critic de teatru, preşedintele Juriului, Si-mona ŞOMĂCESCU – dansator şi coregraf, Anca-Maria COLŢEANU– regizor, Octavian SAIU – critic de teatru, Marius ŞOPTEREAN –regizor, Andu DUMITRESCU – scenograf, Silviu JICMAN – regizor,a acordat următoarele premii:Premiul pentru cel mai bun spectacol – „Oameni şi şoareci” deJohn Steinbeck, spectacol cu absolvenţii secţiei Arta Actorului:Cătălin Bordea, Andrei Pandele, Călin Puia, AdrianTapciuc/Alexandru Mihăluş, Cătălina Moga/Cristina Găvruş,Alexandru Secăreanu, Emil Măndănac, Andrei Şerban, Ale-xan-dru Fifea.

Profesori: prof.univ. Ion Cojar – coordonator de an,prof.univ.dr. Adrian Titieni, conf.univ.dr. MirceaGheorghiu, asist.univ. Mihaela Sîrbu, prep.univ. MihaiBrătilăPREMIUL SPECIAL AL JURIULUI – Ionuţ Grama pentrurolurile George („Cui i-e frică de Virginia Woolf” deEdward Albee) şi Dule din („Trilogie belgrădeană” deBiliana Srbljanovic)PREMIUL PENTRU CEA MAI BUNĂ REGIE – David Schwartz(„Butoiul cu praf de puşcă” de Dejan Dukovski)PREMIUL DE INTERPRETARE FEMININĂ (ex-aequo): FlorinaGleznea pentru rolurile Martha („Cui i-e frică deVirginia Woolf”), Efimiţa („Începem!” după I.L.Caragiale), Sanja („Trilogie belgrădeană”) şi Sânziana Nicola pentru rolul Racheal („Port” de SimonStephens)PREMIUL DE INTERPRETARE MASCULINĂ (ex-aequo): AlexandruPotocean pentru rolurile Conu’ Leonida („Începem!” după I.L.Caragiale), Kevin („Port” de Simon Stephens), Dave („Monged”de Gary Duggan) şi Sorin Poamă pentru rolul Bernard(„Monged” de Gary Duggan)PREMIUL PENTRU CEA MAI BUNĂ SCENOGRAFIE – nu s-a acordatPREMIUL PENTRU CEA MAI BUNĂ COREGRAFIE: Arkadie Rusu(„Mind Control”)

PREMIUL PENTRU ACTORIE - păpuşi şi marionete: echipa specta-colului „Varietăţi păpuşăreşti/Puppets Variety”: Ana MariaBardan, Melania Ciurlin, Anamaria Crăciun, Theodor Delciu,Andreea Eşanu, Marin Fagu, Smaranda Găbudeanu-Rădulescu,Radu Moldovan, Claudia Prec, Andreea Sandu, AlionaMunteanu. Regia lect.univ.dr. Daniel StanciuPREMIUL PENTRU TEATROLOGIE: Ionuţ Sociu (pentru lucrarea delicenţă „Tadeusz Kantor – Amintiţi-vă totul, uitaţi totul!” şipublicistica teatrală din reviste de cultură)PREMII SPECIALE: Diploma Rectorului: prof. univ. Ion COJAR – Premiul deExcelenţă acordat de prof.univ.dr. FLORIN ZAMFIRESCU,Rectorul UNATCPremiul ARS LUDENS: Cornel MIMI BRĂNESCU – pentrurealizările deosebite din anul 2006, ca actor, dramaturg si sce-narist in teatru si televiziune ((oferit de prof.univ.dr. GELUCOLCEAG – Decanul Facultăţii de Teatru)

Premiul Mihai Vasiliu: Alexandru ŞTEFAN – studentTeatrologie, Anul III (acordat de prof.univ.dr. DAN VASILIU,Cancelar UNATC)

Oameni şi soareci.Premiul pentru

cel mai bun spectacol

Butoiul cu praf de puşcă. Premiul pentru cea mai bună regie,

acordat lui David Schwartz

Page 19:  · 2 ANUL XVIII ♦ Nr. 8 (665) CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANÃ S U M A R MODELE Nicolae Breban · Trecutul ca un dat/ 3 RESTANŢELE CRITICEI de Irina Petraş Marin Mincu · Fişe

19

CON

TEMPO

RAN

UL. ID

EEA EU

ROPEA

AUGUST ♦ 2007

Neobositul călător prin „El Doradoul”american, profesorul de literaturăMarian Barbu, ne oferă de data

aceasta, prin intermediul recentului său volumOglinzile din Chicago, o interesantă şi lucidăprospectare a mentalităţii americane privită, fărăautoiluzionare, prin lentilele mentalităţii şi alemilenarei culturi mediteraneene, lăsând, cu ge-nerozitate, punţi deschise pentru o cât de relativăcomunicare între cele două orientări actuale.Cartea apare în 2006, la prestigioasa editurăSITEH, în tehnoredactarea autorului însuşi, redac-tor Dumitru Velea, aranjamente grafice CorinaPopa şi Daniela Predoană, culegere computerizatăElena Barbu, are 120 pagini cu 104 poeme sui-generis.

Marian Barbu, doctor în filologie, este unvaloros scriitor, deosebit de activ în viaţa culturalăa cetăţii, conducător de reviste literare, îndrumă-tor al tinerelor generaţii, comentator atent alcreaţiei literare contemporane, autor de volume decritică literară, de romane, de versuri. Pentrumoment, remarcăm participarea sa laexcepţionala publicaţie „Lamura”, alăturide Ovidiu Ghidirmic, Dan Lupescu, etc.,care se adresează românilor de pretutin-deni, întru păstrarea respectului pentruspiritualitatea autohtonă.

Interesantă, de la început, ni separe şi subtitrarea pe care Marin Barbu odă volumului său de versuri: „aproapepoeme (interpretări libere după realităţiamericane)”. Într-adevăr, avem de-a face cuo structură literară originală, atât dinpunct de vedere al conţinutului cât şi alformei. La lectură se constată că lirismul,specific poeziei, este cenzurat cu stricteţe,textul primeşte o puternică osatură nara-tivă ca o concesie adusă oscilaţiilor mo-derne ale gustului, autorul porneşte dese-ori de la un detaliu mai mult sau mai puţinsemnificativ, încercând mai apoi săacceadă la anumite sensuri şi semnificaţiiexistenţiale.

Am putea eticheta maniera în care autorulîşi redactează impresiile sale de călătorie, drept unreportaj liric al unui explorator aflat între douăspiritualităţi care se deosebesc fără incongruenţeşi între care o oarecare osmoză nu este imposibilă.Ca fiu al acestui secol nebulos, dar nu lipsit desperanţă, autorul Oglinzilor din Chicago, evolueazăsub cupola incertă a arcului mondial cuîndrăzneala unui acrobat la trapez fără plasă.Acest permanent balans îl păstrează în zona poe-ziei lirice, la care vine să se adauge topografiaacelui ţăran gulliveric, aproape virtual pentruimaginaţia noastră carpo-danubiană, care percepeperiplul lui Marian Barbu ca pe o evadare dincotidianul european. Senzaţia de prezenţă zdro-bitoare a unei realităţi extranee este în mod evi-dent tamponată de tonul de recitativ al versurilor,un ison de planul al doilea pe care autorul l-a păs-trat uneori ca pe un acord subluminal.

Senzaţia de prospeţime e autentică şiinevitabilă, chiar dacă sunt şi momente în caresaltul printre paradoxuri se opreşte în pragul uneiuimiri continuate. Poetul nu mizează pe soluţiidefinitive şi inebranlabile. Nu aceasta este, în fondmisiunea poeziei. Se deschid doar uşi şi ferestre,

cititorul e invitat să continue propria sa aventură,reţetele salutare nu există.

Cu o recuzită „amerindiană”, menită săcreeze o atmosferă fără prejudecăţi, autorul măr-turiseşte că textul unor placarde este fixat înmemoria sa „ca un scalp din piele de cămlă”.Secvenţa devine utopică, asemenea unei expediţiiîn civitas soli sau Monomotapo. Dintr-o realitateamericană „subiectivizată”, ciobanul danubian,doctor în literatură „trimite bip-uri de înfrăţire şide iluminare”. Unele plante dau flori frumoase,

dar care pot fi şi otrăvitoare (p.7). În acestînţeles cităm următorul fragment: „Cât dedatoare este natura/Faţă de oamenii care oiubesc./Legile americane restrâng dragos-tea lor/Doar la spaţiile amenajate special”(p.8). Şi în altă parte „În America nici uncrin nu este de capul lui” (p.11). Admiraţiaturistului inocent are şi ea limite, aici tex-tul se continuă cu un subtext îngrijorător.Autorul nu face exerciţii de admiraţie,osanalele sale sunt deseori dodecafonice.De altfel, din ruk-sacul călătorului, cadmulte pietricele cu colţuri tăioase: „suntbolnav de aşteptări visate” (p.16). Părereaeuropenilor că duritatea îi scuteşte pe ame-ricani de cultură, este contracarată de dra-gostea lor pentru teatru, Shakespeare, Cho-pin, şi multe alte valori europene (p.17).

Ar fi fost imposibil ca un comenta-tor lucid ca Marian Barbu să nu gloseze şidespre mitologia banului. Efectul e câteo-dată dramatic: „Consternare – lângă şo-

meri, vin/Criminalii, drogaţii, impostorii, farseu-rii/Nu contează culoarea ori ţara/Furtuna dolaru-lui ia proporţii câteodată de tornadă” (p.24).Dolarii „nechează în sute de bănci” (p.24). Temadevine obsedantă.

O frumoasă piesă care nu mai este un„aproape poem”, ci chiar un poem de-adevăratelea,întâlnim la pagina 25, cu eminescianul titlu De-parte sunt de tine, îl invităm pe cititor să-l par-curgă, dacă vrea să privească „tulpinile de haiduciale trandafirilor”. Bineînţeles că parfumul liriciieminesciene este foarte depărtat şi poate chiarnefuncţional în context. În schimb, întrezărim fan-tomele lui Whitmann, Poe, Hemingway şi, neaştep-tat, chiar Borges, în unele inevitabile acumulări de„aleph”, specifice Babilonului american (Despreprerie, pag.27). Poetul trăieşte intens drama pen-dulării între doi poli diferiţi ai ecuaţiei spirituale:„Adevărul cu două capete – /unul rămas în ţaradin care vii/ şi altul în ţara pe care ai visat-o.”(p.30). Dilema nu e tranşată în mod explicit, darsoluţia, credem, e inevitabilă.

Multe din obsesiile sociale alenoului continent sunt aduse în prim plan,şi nu totdeauna cu complezenţă. „Forţaamericană n-are nevoie de Renaştere”(p.45), pe soldaţii americani, „luminaverde a dolarului îi scuteşte de a-şi hrănicreierul; pentru high-life-ul american,zborul intergalactic înseamnă gândireliberă, suveranitate mondială (p.47).

Pentru noi, autohtoni vechi aispaţiului mediteranean, cu zeii, cu arheii şicu prejudecăţile noastre bine sedimentate,incursiunile şi blitz-urile lui Marian Barbu,ne descoperă o lume ciudată, plină de con-tradicţii, o lume care pune preţ pe statisti-ci, pe droguri, care se îndrăgosteşte „prine-mail”, îl aşteptă pe Chopin ascuns „ca sănu sperie prada” (p.56). Poetul descoperă

viaţa „în apa de sub trestii/În micilecascade pe care le-am coborât înimaginaţie”, dar, între Adevăr şiFrumos el alege ultimul, soluţie îngeneral eretică (p.62). Copiii preferămâncărurile … de plastic (p.63); dinpoem răzbate şi o nedisimulată rezis-tenţă faţă de şovinismul de putereabsolută practicat de mulţi închină-tori ai dolarului şi ai barilului depetrol. Autorul Oglinzilor dinChicago nu se îmbată cu apă rece şinu crede că o cultură adevăratăpoate fi înlocuită cu o civilizaţie achiuvetelor cu trei viteze şi cumarşarier. El este un „scufundătorcu eternitate” (p.85) şi ceea ce cautăel în inima mirajului american care,într-un anumit sens, e senzaţional,este „dimensiunea ascunsă” careexistă doar în interiorul Cuvântului.Lucidul explorator care este MarianBarbu declară în bună conştiinţă decauză că „numai poeţii pot vedeaoglinzile Cuvântului” (p.60). Reali-tatea americană poate fi contemplatădin perspectiva nemărginirii, a Oce-anului, deci cu un ochi genial, cummetaforizează (călinescianizează) po-etul, sau a înălţimii, cu un ochi verti-cal, simbolizat de înaltele edificii. Ră-mâne de înţeles doar dimensiunea

sufletului comparată cu o plonjo în sângele ver-setelor biblice (p.71).

O nobilă preocupare pentru anatomiaînsăşi a cuvântului, pentru o statură interioară aacestuia îl însoţesc constant pe poet în tot parcur-sul investigaţiilor sale americane. Prepoziţiile dinlimba română îi par minunate, viitorul admiră sub-stantivele, între ocean şi soare el este o interjecţie,într-o perspectivă inversată e verb, iar litera A îipare a fi „oţelul gândirii noastre, primul semn defoc/Cu care am învăţat să ne înălţăm/Măcar pânăla Tine” (p.97). Măcar!

Până la urmă, toată această frenezie multi-coloră se potoleşte în pragul eternei cugetări exis-tenţialiste a eclesiastului. Marian Barbu o repetă,cu alte cuvinte: ”În cer, se află schelete debănuieli,/Ochii ciudaţi ai împlinirilor întru moar-te”(p.107). Mesaj de mare ambiguitate, pe careînsă autorul îl potenţează printr-un „andante”,parcă izvorât din filozofia autohtonă: „Trebuie săreînvăţăm zborul spre noi înşine!”

VIOREL DINESCU

Zborul lui Icar

Page 20:  · 2 ANUL XVIII ♦ Nr. 8 (665) CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANÃ S U M A R MODELE Nicolae Breban · Trecutul ca un dat/ 3 RESTANŢELE CRITICEI de Irina Petraş Marin Mincu · Fişe

20

ANUL XVIII ♦ Nr. 8 (665)

CON

TEM

PORA

NU

L. ID

EEA

EU

ROPE

AN

Ã

Din primele zile ale lui mai, la coanaOlga din Goranu de Vîlcea, cu colegiiNae şi Sandu. Comuna Goranu se

întinde pe celălalt mal, estic al Oltului, chiar vis-a-vis de Rm. Vîlcea; o comună plasată la poalele uneizone deluroase şi care, cu puterile ei, încearcă să„ţină cumpănă” marelui oraş de dincolo de rîu. Ne-am plasat nu departe de capătul podului vechi careasigură trecerea de pe un mal pe altul, în cătunulSticlărie. Or, eu am venit aici anume pentrunisipurile cuarţoase care au făcut cîndva obiectulrespectivelor exploatări pentru sticlă, iar cei doiamici, pentru tufurile vulcanice de la Malul Alb şidinspre Govora-Ocnele Mari. Primul avantaj estechiar apropierea de gară şi de autogara Rm.Vîlcea, ca să putem ajunge în punctele mai înde-părtate ale zonelor de cercetare, însă avem un altavantaj, încă mai important, acela că gazda noas-tră, coana Olga s-a angajat să ne asigure cele treimese zilnice: Şi nu oricum, ci bazîndu-se pe faptulcă actualul ei soţ, domnul Mihai, este şofer pe unTIR care transportă produse de măcelărie.Alcătuită în mod esenţial din piept şişolduri, coana Olga este, la cei aproape 40de ani ai ei, o femeie energică, întreprinză-toare, cu o putere de muncă ieşită dincomun şi pusă pe fapte mari: creşte porci,nutrii, gîşte – şi s-ar apuca încă de multealtele, pornită să dea „marea lovitură”,numai de-ar ajuta-o Mihai, care uneori, vai,uită să se întoarcă acasă…

Posesor al unui Zenit de ultimă oră,prevăzut cu teleobiectiv şi alte accesoriisofisticate, achiziţionat de curînd, Naetremură de nerăbdare să ne lansăm înexpediţii fotografice prin pădurea de dea-supra satului, nădăjduind poate să reed-ităm succesele noastre de mai an –, iar înrest nu pierde ocazia să-mi citească dinproducţiile lui poeticeşti, cele cîteva,asupra cărora revine iar şi iar, simţind căle lipseşte ceva şi aşteptînd poate de lamine sugestia salvatoare. El încearcăzadarnic să reînsufleţească, cu mijloace vetuste, unsentiment căzut în catalepsie cu vreo zece-cincis-prezece ani în urmă, în lipsă de noi evenimentesufleteşti demne de interes. Însă, pe cît de zgîrcităa fost natura cu argila din care l-a întrupat, pe atîtde generoasă a fost în a-l dărui cu o mulţime decalităţi spirituale şi sufleteşti: o inteligenţă vie,scormonitoare, creativă, o memorie năuci-toare, hrănită de lecturi „turbate”, din vari-ate domenii – ca să nu mai vorbim de inge-niozitatea şi îndemînarea cu care face, dincele mai insignifiante obiecte ce-i cad înmînă, adevărate minuni de bun simţ şi rafi-nament. Îmi vine să cred că într-asta a avutun cuvînt de spus şi ascendenţa sa italiană,căci se trage dintr-o familie de lemnaripiemontezi descinşi în pădurile de la GuraRîului (binecuvîntata Bocca del Rio, dinpoezia lui Blaga - domn care se pare că aavut nişte drumuri de amor prin satul luiNae.) Cînd se apucă Nae să povestească dela Gura Rîului, sau din Sibiul unde a făcutliceul, sau de prin campaniile sale, nu poţidecît să-l asculţi cu gura căscată, excedat debogăţia amănuntelor furnizate, de legături,observaţii, comentarii etc, - de parcă unprea-iscusit „cap de redare” ar mătura de peo prodigioasă bandă magnetică însăşi Viaţa,imprimată acolo cu infinitesimală grijă şipăstrată „hifi”, pentru momentul cînddepozitarul se va hotărî să o recheme la adoua existenţă, cu nimic mai prejos decîtoriginalul.

Ne surprind la semenii noştri şi nefac o impresie puternică tocmai înzestrărilede a căror lipsă ne resimţim: hazul, dacănoi înşine suntem de felul nostru ursuzi, lip-siţi de haz, spontaneitatea, siguranţa desine, puterea de concentrare, inteligenţavie, memoria prodigioasă, asta în legăturădirectă cu ce am dori pentru noi înşine şinu avem… Or, îmi zic în sine-mi, nu ai ce căutaprintre scriitori dacă îţi lipsesc spiritul de obser-vaţie în urmărirea psihologiilor, a comporta-mentelor în cele mai diferite situaţii şi, desigur,acea capacitate de a capta contextul, atmosfera…Fără aceste înzestrări desigur că nu se poate faceliteratură, însă în cazul că ele există, în dozajelenecesare – şi în schimb nu ai o bună memorie,

atunci ce te faci?! Căci literatura nu este decît oprelucrare adecvată a unui material de observaţieşi de meditaţie. Adunat în timp şi selectat anume,cu dorinţa expresă de a scoate de acolo ceea ce ede scos, de a tranşa lucrurile într-un mod person-al, încărcîndu-le cu un înţeles al căror depozitarprivilegiat te consideri a fi.

Spre sfîrşitul anilor ’60, scriindu-i lui GeorgeBălăiţă, care îmi publicase cîteva proze scurte înAteneu, într-un fel de alintare a celui ce se vedeluat în seamă, îi mărturiseam că îmi cunosc

înzestrările, dar şi lipsurile şi că nu-mi rămînedecît să lupt pentru transformarea lor într-un stil.Fraza sună destul de bine dar, ca să fiu sincer pînăla capăt, azi nu mai ştiu prea exact cum vedeameu pe atunci realizarea acestui deziderat. Probabilera vorba tot despre memoria mea friabilă, carefusese peste media obişnuită pînă spre terminarea

liceului, însă suferise grave deteriorări pe vremeastudenţiei, pare-se din cauză că eram nevoit săînvăţ papagaliceşte lungi coloane de fosile… Fapteste că, nu mult timp după expedierea scrisorii închestiune, am început să fac diverse însemnări„pro-memoria”, iar de prin 1975 încoace, ca laorice uituc relevat, însemnările au devenit aproapezilnice – un adevărat jurnal! Pe cît este de ade-

vărat că jurnalul nu e un patent al meu, tot peatîta de adevărat este că obişnuinţa de a nota asfîrşit prin a face parte integrantă din personali-tatea mea – vreau prin asta să spun că îl considerfiresc şi „natural”, cum pentru alţii ochelarii devedere, aparatul de auzit etc. Ignorînd cudesăvîrşire ce anume ar putea ţine de vanitateîntr-o activitate metodică precum aceasta, mi separe singura atitudine lucidă în faţa propriilordeficienţe.

Prin anii ‘46-‘47, cînd începuse foametea ceamare, încolţiţi de secetă şi de nevoi, consăteniinoştri au încropit ca din nimic nişte grădini dezarzavat într-un loc unde nu fusese mai înaintedecît o pîrloagă pe izlazul comunal, în fundul uneigîrle secate de luni de zile, sub abruptul unei pantegolaşe, cu nume predestinat: Secuţa! Or, în malulstîng, dinspre satul nostru, al gîrlei se conservase,îmi dau seama acum, o fîşie de terasă. Nu mai latăde zece-cincisprezece metri şi lungă de vreo douăsute de metri – un teren mai neted şi slab înclinat

către gîrlă. Sătenii noştri nu erau marispecialişti în grădinărit, precum vecinii„de peste Olt”, şi oricum, din prundişulgîrlei n-ar fi avut cum scoate apa necesarăpentru udat. Disperarea le-a dat soluţiasalvatoare: au captat un izvoraş de lajumătatea pantei, au adus apa, care pînăatunci se pierdea nedefinit pe versant, peun şanţ impermeabilizat cu argilă şi, dinjgheabul principal, trăgînd-o pe şanţurispeciale, îşi udau cu rîndul, într-o înţele-gere desăvîrşită, zi-noapte, petecele degrădină ce le reveniseră din dreapta îm-părţire a acelei suprafeţe în tot atîtealoturi cîte case erau în sat. La o zi sau lao zi şi jumătate, fiecărui sătean îi veneadin nou rîndul să-şi ude fîşioara de grăd-ină, nu mai lată de 3-4 metri, dirijîndşuviţa de apă de la un strat la altul. Şi,cînd ultimul strat îşi primise udătura nece-sară, vecinul deja preluase apa de pe şanţ.

Numai doi sau trei ani, cît foametea ne-a strîns închingi, atît au durat vărzăriile din vale, apoiterenul acela a redevenit ceea ce fusese dintotdeau-na: o pîrloagă pe izlazul comunal; îngrăditurile audispărut, straturile s-au bătătorit, şanţurile s-auşters, iar izvorul, parcă şi mai ascuns în denive-larea de la jumătatea coastei, era de găsit numai

dacă te abăteai din cărare, ca să-ţi potoleştisetea sau să-ţi arunci doi trei pumni de apăpe obraji, după alergătura cu vitele, „Pe subVii”.

Am parcă şi acum în faţa ochilorcrăpăturile din zidăria izvorului, locurile peunde apa mustea de sub temelii, băltoacelenoroioase unde se pierdea în rogoz, firul deapă firav, zvîcnind anemic, la capătul ţeviimetalice - un puls agonic, gata să-şi deaduhul. Şi niciodată n-am putut să-mi reprimuimirea şi admiraţia în faţa acelor oamenicare au crezut că este posibil ca părelniculfiricel de apă al izvorului să asigure nece-sarul pentru irigarea vărzăriilor unui întregsat! Asta fiind chiar ideea: un firicel de apă,acolo, însă bine ocrotit… Şi aceasta estelecţia – o lecţie pe care viaţa mi-a servit-oîncă în prima copilărie, cînd s-ar fi zis că nusunt pregătit pentru asemenea învăţăminte.Satul cocoţat pe culmea dealului, cu toatefîntînile secate, gîrla din fundul văii secatăşi ea, parcă de un veac deja – şi minuneaunui fir de apă strecurîndu-se prin crăpă-turile de ciment ale izvorului ascuns într-odenivelare a pantei – cine ar fi bănuitmăcar puterea lui?! Dar ceea ce nici măcarnu bănuiau oamenii, ştia prea bine Nevoia.De la acestă idee am trecut la alta, înveci-nată: am scris cuvîntul putere, dar să fievorba numai de putere fizică atunci cîndmuchia palmei yoghinului răzbate prindouăsprezece cărămizi, prin douăzeci deţigle?

Nu poţi decît să te înclini în faţa celorcu o memorie prodigioasă sau cu mintea duduindsub presiunea atîtor idei ce dau în clocot, însă, înce te priveşte, nu-ţi rămîne decît să ocroteşti cuinfinită răbdare propriul debit ideatic şi desimţire, ca pe singurul izvor de care depinde viaţata afectivă - ca pe unica şansă.

Fragmente de jurnal,în curs de apariţie la Ideea Europeană

ION LAZU

Anul 1979

Page 21:  · 2 ANUL XVIII ♦ Nr. 8 (665) CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANÃ S U M A R MODELE Nicolae Breban · Trecutul ca un dat/ 3 RESTANŢELE CRITICEI de Irina Petraş Marin Mincu · Fişe

21

CON

TEMPO

RAN

UL. ID

EEA EU

ROPEA

AUGUST ♦ 2007

Nietzsche s-a aflat la Schulpforta între1858 şi 1864. Începînd din 1862 esteînmatriculat în ciclul inferior Ulrich

von Wilamowitz-Moellendorff. După toate proba-bilităţile cei doi nu s-au cunoscut personal între1862 şi 1864, sau oricum nu au avut prea mult de-a face unul cu altul, diferenţa de vîrstă relativmare împiedica o apropiere propriu-zisă. Totuşi:Wilamowitz ştie din primul moment la Pforta cineeste Nietzsche din ciclul superior pentru că pre-mianţii erau cunoscuţi şi daţi permanent ca exem-plu; Nietzsche la rîndul său va fi remarcat cu si-guranţă încă dinainte de absolvire numele luiWilamowitz, nu doar la festivităţile de sfîrşit dean, ci şi pentru că tînărul gimnazist a promovatprimul an, Untertertia, într-un singur semestru,iar la sfîrşitul celui de-al doilea îndeplinise condiţi-ile de promovare a încă unui an, Obertertia(Amintiri, p. 62). Şi, după ce plecau de la Pforta,absolvenţii rămîneau însă în legătură cu foştiicolegi sau profesori1, astfel încît Nietzsche a fostşi mai tîrziu la curent cu evoluţia colegu-lui Wilamowitz. În preajma absolvirii,Nietzsche primeşte dreptul de a pregăti oValediktionsarbeit, însă aceasta nu îlscuteşte de înfăţişarea orală finală, pen-tru că la examenul scris nota la proba dematematică a fost nesatisfăcătoare, ceeace i-a pus în primejdie însuşi bacalaureat-ul2. Wilamowitz cunoştea de bună seamăacest lucru, şi în Zukunf-tsphilologie! îi vajustifica greşelile de cronologie prin faptulcă nu a învăţat matematică la timp3.

În toamna lui 1864 Nietzsche estestudent în filologie şi teologie la Bonn. Înplin Philologenkrieg el se simte atras maidegrabă de O. Jahn, care era nu doarmuzician ca şi el ci practica şi la Universitateo metodă de cunoaştere totală a Anti-chităţii greceşti în maniera lui AugustBoeckh, Carl Otfried Müller şi FriedrichWelcker, metodă care lui Nietzsche i sepotrivea prin structură mai mult decît filologiatehnică orientată spre critică de text profesatăde Ritschl care, în plus, era latinist. Cătresfîrşitul celui de-al doilea semestru, în aprilie-mai 1865, Nietzsche hotărăşte să schimbeUniversitatea şi să plece la Leipzig4. Practicîn acelaşi timp, la începutul verii, Ritschlcedează în conflictul cu Jahn şi acceptă invi-taţia de a se transfera la Leipzig, fiind urmatde o bună parte dintre studenţii filologi.Nietzsche, care la Bonn nu s-a numărat print-re adepţii şi apropiaţii lui Ritschl, va fi însăasociat acestora, mai cu seamă că la Leipzigintră curînd în acel grup şi se impune ca lider.În acest fel el dobîndeşte puternica protecţie alui Ritschl, însă o dată cu ea şi antipatiaadversarilor acestuia. Din toamna lui 1865pînă în iarna 1868-69 Nietzsche studiază filolo-gie clasică la Leipzig, timp în care publică înRheinisches Museum cîteva articole despreDiogenes Laertios considerate remarcabilepentru un student. În iarna 1868-69 AdolfKießling pleacă de la Basel la Hamburg şi îicere lui Ritschl, fostul său profesor, să îi reco-mande un succesor; la propunerea lui RitschlNietzsche ajunge în primăvara lui 1869 profe-sor la Basel. Numirea a fost un eveniment cutotul ieşit din comun, nu doar datorită vîrsteilui Nietzsche – născut în octombrie 1844 –,

cît mai ales pentru că în momentul propunerii elera încă student. Cum timpul rămas pînă la pre-luarea profesoratului de la Basel era destul descurt, Ritschl i-a acordat în martie 1869 înnumele Universităţii titlul de doctor fără nici oteză finală şi fără examen de absolvire, doar pebaza articolelor publicate. Wilamowitz va spunemai tîrziu că Ritschl l-a făcut pe Nietzsche doctorliteralmente honoris causa5. Stabilirea în Elveţiadeschide o nouă etapă în viaţa lui Nietzsche6: aici

îşi scrie el primele cărţi şi mai presus deorice aici se apropie de Richard Wagner, acărui reşedinţă de la Tribschen se afla nudeparte de Basel. Din vara lui 1869 pînă în1871, Nietzsche publică în continuare despreDiogenes Laertios în Rheinisches Museum,revista editată de Ritschl, şi ţine o serie deconferinţe despre problema homerică şidespre filosofia tragediei. În cursul anului1871 redactează Naşterea tragediei din spirit-ul muzicii, care în decembrie este predată laE. W. Fritzsch, editorul lui Wagner de laLeipzig. Cartea iese de sub tipar la 29decembrie 1871 şi are înscris ca an deapariţie 1872.

Pe 31 decembrie 1871 Ritschl se aflădeja în posesia unui exemplar, primit directde la editură, iar jurnalul său personal con-semnează în aceeaşi zi impresia de lectură

„delir nu lipsit de spirit”7. Dezamăgirea profe-sorului este atît de mare încît în următoarele săp-tămîni evită să îi scrie lui Nietzsche, iar cînd aces-ta, contrariat şi nerăbdător, îi cere în sfîrşit păr-erea în chip explicit, pretextează că trimitereacărţii direct de la editură, fără nici un rînd însoţi-tor din partea autorului, nu impunea cîtuşi depuţin un răspuns8. În primele luni ale anului1872 nu sînt consemnate reacţii în cercurile filolo-giei academice, şi de altfel scandalul însuşi ce vaizbucni către jumătatea anului va avea ecou înprimă instanţă doar printre cei care într-un felsau altul îi cunoşteau deja pe combatanţi.Îndeobşte confruntarea se cuvine reprezentată ladimensiunile secolului 19: Naşterea tragediei a fosttipărită în 1000 de exemplare, din care 14 ani maitîrziu, în 1886, editura încă mai deţinea o parte;în Wintersemester 1871/72 Universitatea din Baselavea 168 de studenţi, număr nemaiatins pînăatunci, iar în Sommersemester 1870 la Facultatea

de filologie erau înregistraţi 14 studenţi9.

fragment

1 Nietzsche cu atît mai mult cu cît Pfortase afla la o aruncătură de băţ de Naumburg,oraşul său de baştină. Carl von Gersdorff, carea absolvit gimnaziul cu un an în urma luiNietzsche – fiindu-i apoi coleg la Leipzig şi pri-eten apropiat încă mulţi ani – şi cu un an şijumătate înaintea lui Wilamowitz, a fost celpuţin o cunoştinţă comună.

2 Dacă este să dăm crezare mărturieisurorii sale, Elisabeth Förster-Nietzsche, pro-movarea bacalaureatului i-a datorat-o Nietzscheprofesorului de latină, care a intervenit pe lîngăcel de matematică cu cuvintele: „Vreţi cumva săîl respingem pe cel mai înzestrat elev pe care l-a avut Pforta de cînd sînt eu aici?”, cf. C.P. Janz,Friedrich Nietzsche, Biographie, München, 21992,vol. I, p. 124.

3 P. 13: după cum pe poarta de la intrareaîn Akademie Platon ceruse oricui îi trece pragul

să nu fie străin de ştiinţa exactă, tot astfel gimnazi-ul cu nume de poartă nu ar fi trebuit să îi dea dru-mul în lume cuiva care nu stăpîneşte matematica.La p. 18 principiile logicii sînt prea exacte pentru afi respectate de Nietzsche. Îndeobşte indignarea saîn faţa faptului că fostul coleg face de ruşine Pfortaeste în ultimul rînd retorică.

4 Iniţial din motive financiare, întărite apoi depropunerea lui Carl von Gersdorff de a merge împre-ună la Leipzig. În plus cele două semestre din 1864-65 aduseseră o răceală vizibilă în relaţiile cu PaulDeussen, prietenul cu care plecase de la Pforta laBonn.

5 C.P. Janz, vol. I, p. 463-4 a observat că pagi-na de titlu a recenziei lui Wilamowitz la Naştereatragediei este minuţios alcătuită şi conţine contrastulsubtil dintre gradul de doctor al recenzentului şifuncţia de profesor a autorului cărţii. Cel dintîi esterezultatul meritelor personale, cea din urmă reflec-tă conjuncturi exterioare; cel dintîi este dobîndit odată pentru totdeauna, cealaltă vine şi trece.

6 Funcţia universitară în care era învestit seafla în slujba municipalităţii din Basel, astfel încîtNietzsche a socotit de datoria lui să renunţe lacetăţenia german-prusacă. Cum însă cetăţeniaelveţiană nu putea fi acordată imediat, iar el nu aîndeplinit nici mai tîrziu condiţiile de şedere neîntre-ruptă pe timp îndelungat la Basel, Nietzsche rămînepînă la sfîrşitul vieţii fără nici o cetăţenie, i.e. dinpunct de vedere juridic apatrid. Janz, vol. I, p. 263.

7 „geistreiche Schwiemelei”. Janz, I, 470.8 Nietzsche către Ritschl, 30 ian. 1872: „Nu îmi

veţi lua în nume de rău uimirea că nu am primit dela Dv. nici cel mai mic semn referitor la cartea mearecent apărută şi, pe cît sper, nici sinceritatea cucare îmi exprim această uimire. Doar cartea meaeste în felul ei un manifest, şi tăcerea este ultimul

lucru la care ea îl invită pe cititor.” Răspunsul este datat14 feb.: „De vreme ce Dv., dragă Domnule Profesor, aţiavut bunăvoinţa să dispuneţi trimiterea cărţii direct de laeditură, fără să o însoţiţi cu vreun cuvînt mai personal,nu mi-am închipuit că aşteptaţi de la mine numaidecît oreacţie personală. De aceea m-a şi surprins „uimirea” pecare Dv. o exprimaţi în ultima scrisoare. Dacă însă, înciuda dorinţei Dv., nici de această dată nu mă simt înmăsură şi mă voi feri şi în continuare să discut în detal-iu cartea Dv. – şi să vă aduc poate un oarecare beneficiu–, trebuie să aveţi în vedere că sînt prea bătrîn pentru amai putea ţine pasul cu noile direcţii de evoluţie a vieţiişi spiritului.”

9 R.F. Krummel, Nietzsche und der deutsche Geist.Ausbreitung und Wirkung des Nietzscheschen Werkes imdeutschen Sprachraum bis zum Todesjahr des Philosophen.Ein Schrifttumsverzeichnis der Jahre 1867-1900, Berlin,1974, p. 2, 12. Janz, I, 446, 350. Povestea cu totul apartea celor 3 tipăriri ale Naşterii tragediei, în 1872, 1874 şi1886, la Krummel p. 25, 61.

CĂTĂLIN ENACHEIntroducere întragedia greacă

Page 22:  · 2 ANUL XVIII ♦ Nr. 8 (665) CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANÃ S U M A R MODELE Nicolae Breban · Trecutul ca un dat/ 3 RESTANŢELE CRITICEI de Irina Petraş Marin Mincu · Fişe

22

ANUL XVIII ♦ Nr. 8 (665)

CON

TEM

PORA

NU

L. ID

EEA

EU

ROPE

AN

Ã

Din păcate, a devenit aproape o banal-itate să vorbim despre soartanefericită a unor valoroase manu-

scrise, victime neputincioase ale ororilor istoriei.Este şi cazul lucrării Estetica lui Dante, de EdgarPapu, apărută la Editura Princeps Edit, Iaşi, 2005.Acuzat de ,,înaltă trădare” (motivul autentic fiind,de fapt, nedisimulata lui religiozitate), Edgar Papua fost arestat în 1961, iar multe dintre manuscrise-le lui, printre care şi această valoroasă exegeză, aufost confiscate. Lucrarea nu a mai fost recuperatăintegral de către autor şi pentru că variatele fişede lectură şi note care au stat la baza cărţii s-aupierdut, astfel încît numeroase pagini au variantediferite. Dar existenţa acestor variante nu dău-nează coerenţei cărţii, ci, mai mult, oferă ima-ginea unei lucrări vii, neanchilozate în structuririgide. Publicarea acestui text scoate la iveală opreocupare mai puţin cunoscută a specialistului înEminescu sau în existenţa romantică şi barocă.Absolvent al Facultăţii de Litere (1927-1931) şi alcelei de Filosofie (1928-1932), ambele finalizate cuMagna cum laudae, Edgar Papu audiazăulterior cursuri la Universitatea din Viena,în 1930, şi la „Instituto InteruniversitarioItaliano” din Florenţa, în 1933. Atentcercetător al literaturii universale, EdgarPapu urmează în anul 1934 cursuri de lit-eratură, limbă şi istoria artei italiene laPerugia. Deşi îşi începe doctoratul laViena,sub coordonarea profesorului FriederichKainz, îl va susţine în ţară, în faţa uneicomisii formate din G. Oprescu, TudorVianu, Mircea Florian, Mihai Ralea, N.Bagdasar.

Cartea este o apariţie-eveniment nudoar datorită temei – şi ce puţini sîntastăzi cei care mai au curajul sinucigaş şicapacitatea de a aborda un astfel de subiect–, ci şi pentru că re-actualizează un modelde cercetător literar autentic şi, implicit,biografia lui spirituală. Lucrarea arefarmecul erudiţiei interbelice, nu doar prinrigoarea demersului, ci şi prin nota cumva înve-chită a discursului: ,,ţinta sforţării noastre”.Cercetătorul român îşi întemeiază interpretareanu doar pe Divina Commedie, ci şi pe Convivio,Vita Nuova, De Monarchia sau Epistola a X-a.Statutul de cercetare nefinalizată lasă la vedereplanul demonstraţiei, evidenţiind caracteruldeductiv al demersului. Edgar Papu îşi propuneurmărirea părerilor lui Dante despre artă în gen-eral, apoi delimitarea unor teritorii specializate;discutarea tipurilor de poezie este urmată destudiul valorii artistice a cuvintelor, acesta dinurmă fiind, de fapt, cel mai particular domeniu deanaliză. Autorul observă că Dante nu teoretizeazăuniversalitatea actului artistic, ci ideile lui esteticesînt direct legate de obiect, de propriile texte.Dante devine astfel propriul său interpret, careascunde cu dibăcie posibile sensuri ale textelorsale tocmai în aceste observaţii estetice deliberatgenerale. Imaginea esteticii autorului italian seconstruieşte în cercuri concentrice, suprapuse,primul şi cel mai important cerc fiind reprezentatde divinitate. Pentru Dante, primul şi cel maimare artist este însuşi Dumnezeu, arhitectul per-fect al acestei lumi, de aceea arta este ,,nepoată alui Dumnezeu”.

În structurarea lucrării sale, Edgar Papupleacă de la observaţia pe care Dante o face înlegătură cu trăsăturile operei de artă; scriitorulitalian găseşte fundamentale pentru orice lucrarepoetică şase elemente constitutive: subiectul sausensul, acţiunea, forma, titlul, scopul şi genulfilosofiei de la baza ei. De aceea, prima chestiunepe care o urmăreşte cercetătorul român este plu-ralitatea sensurilor operei danteşti. Cu o gîndirede o mobilitate remarcabilă, capabilă să sinte-tizeze variate sisteme filosofice, Dante aplică ladomeniul estetic idei din filosofia Antichităţii saudin cea a Evului Mediu. Preluînd ideea lui Platonreferitoare la cele trei suflete (nutritiv, pasional,intelectual), Dante o aplică domeniului estetic,denumind trei tipuri de poeţi: ,,Bertran de Borncîntă armele (salus); Arnaut Daniel cîntă dragostea(Venus, amor); el, Dante, poet naţional cîntă recti-tudinea (rectitudinem)”. Edgar Papu nu doar inven-tariază această observaţie a autorului italian, ci ovalorifică într-o manieră creatoare, nuanţînd-o,corectînd-o şi corelînd-o cu ulterioara şi necunos-cută lui Dante evoluţie a literaturii. În acest sens,cercetătorul român recunoaşte acolo fundamentelefilosofico-morale ale celor trei stiluri: clasicism,

romantism şi realism. Exemplul menţionat sur-prinde o extraordinară circulaţie a ideilor în spaţiişi epoci şi modul în care cultura comprimă mileni-ile, reducîndu-le la un fond ideatic comun;medievalul poet italian interpretează o ideefilosofică specifică antichităţii greceşti, iar demer-sul său este continuat şi dublat de un exegetromân din secolul XX.

Dante oferă el însuşi repere interpretativepentru propriile texte. În Convivia, text cemarchează, în opinia lui Edgar Papu, trecerea din-

spre perioada de început spre deplina maturitatepoetică, autorul italian distinge într-o operă poet-ică patru sensuri suprapuse: literal, alegoric, moralşi anagogic. E lesne de observat că DivinaCommedie a fost interpretată prin urmărirea aces-tor patru filoane. Însă, dacă ar fi să dăm crezaremărturiei fiului lui Dante, Pietro Alighieri, autorulunui erudit manuscris, atunci am îmbrăţişaipoteza conform căreia textul dantesc ar fi,,înşeptit, deci ar avea nu mai puţin de şapte sen-suri, celor patru deja cunoscute adăugîndu-li-secele apologetic, metaforic şi tropologic.

Legătura profundă dintre artă şi divinitaterevine şi în modul în care Dante defineşte forma.Aceasta nu este doar ,,ordinea lucrurilor între ele,întocmite în aşa fel încît să alcătuiască o unitatedesăvîrşită”; ea este, simultan, semn al prezenţeidivinului în lucruri. El distinge două tipuri deformă: forma tractus şi forma tractandi. Primul tipeste caracterizat de ordine şi unitate, sprijinindu-se, în accepţiunea lui Dante, pe rimă, ritm şinumăr regulat; sînt urmărite astfel diviziunilenumerice ale unei opere. Din acest punct devedere, Divina Commedie prezintă o formă triplă:la un prim nivel, ea este împărţită în trei cărţi saucuantice, apoi fiecare carte are cîte 33 de cînturi,cu excepţia Infernului care are unul în plus, iarfiecare cînt are cîte un număr determinat de ver-suri. Iar aceasta nu este singura instanţă în careDante uzează de forţa numerelor sacre în consti-tuirea sensurilor poemei. Plecînd de la unele afir-maţii, deloc întîmplătoare ale lui Dante – uti-lizarea unui anumit număr ,,pare a nu fi fără unanumit motiv” –, Edgar Papu găseşte în aceastăformă triplă a poemei danteşti o reiterare a sim-bolismului relaţiei divine. Forma tractandi esteceea ce în Antichitate purta numele de mod, adicăgenul de elocuţiune folosit, fiind nu o formă aoperei, ci o formă a tratării operei. Chestiuneamodului a preocupat şi scolastica, exegeţii încer-cînd să identifice tipurile de elocuţiuni întîlnite înSfînta Scriptură. În acest sens, Sfîntul Toma iden-tifică mai multe moduri, o dată zece, iar altă datăşapte, cele mai apropiate de conţinutul artisticfiind modus narrativus, specific istoriei biblice,modus metaphoricus, întîlnit mai ales la paraboleşi modus laudativus, utilizat în psalmi. Acestemoduri, pe care Dante le reuneşte sub titulaturade mod poetic, le regăsim în structura DivineiCommedia.

Deşi majoritatea ideilor estetice danteşti

are în centru obiectul artistic şi, implicit, trăsă-turile acestuia, există şi numeroase reflecţii ce sur-prind şi statutul creatorului. Poetul italian estetributar concepţiei estetice specifice antichităţiitîrzii, definitorii pentru crearea obiectului poeticfiind patru elemente: avem, pe de o parte, con-cepţia (sau găsirea subiectului) şi elocuţiunea (sauelaborarea propriu-zisă), iar pe de altă parte talen-tul şi ştiinţa sau meşteşugul. Şi la acest nivelregăsim corespondenţa dintre actul divin şi celartistic, în sensul că cel de-al doilea nu este oimitare a creaţiei divine, ci o continuare fireascăa ei; la fel cum creaţia divină nu atinge întotdeau-na perfecţiunea din cauza caracterului corupt almateriei cu care lucrează, tot aşa şi intenţia artis-tică are de suferit din cauza unei materii insufi-cient de nobile. Dante vorbeşte şi despre prezenţapoetului în opera sa, mai precis, despre faptul căpoetul nu trebuie nici să apară şi nici să facăreferire la propria persoană în textul său.Construindu-şi principiul pe un fundament creştinşi respingînd, în acelaşi timp, subiectivismul artis-

tic ca o formă de imoralitate, Dante resp-inge atît modelul autorilor care se deni-grează în mod violent, cît şi cel al autorilorce-şi aduc elogii nemăsurate. La baza aces-tei vehemente alungări a autorului dinoperă stă şi distincţia pe care, din nou peurmele gîndirii creştine, Dante o face întreindivid (omul sub raportul materiei) şi per-soană (omul sub raportul spiritualităţiisale). Orice prezenţă ostentativ subiectivăa autorului în operă nu este decîtrecunoaşterea imoralităţii şi rătăcirii sale,,,uzurparea persoanei de către partea infe-rioară, întunecată, josnic apetitivă a indi-vidului”. Ideile estetice ale lui Dante şi alecontemporanilor lui sînt aproapeneverosimile prin aerul lor desuet generatde această totală respingere a subiectiv-ităţii artistice, subiectivitate pe care liter-atura ulterioară, mai ales cea a secoluluiXX, o va valorifica la maximum. Opţiunea pentru limba latină a clasicului

Dante se explică prin calităţile intrinseci ale aces-tei limbi: nobleţea, virtutea şi frumuseţea ei. Înacelaşi timp, italiana îi oferă posibilitatea de a seadresa unui public mai larg, dar şi şansa de aexploata virtualităţile poetice ale unei limbi încăîn formare. Dante ne propune o interesantă şiplastică împărţire a cuvintelor în funcţie desunetele componente şi de natura lor afectivă şimorală: infantile, feminine şi virile. După ce delim-itează două tipuri de vocabule virile, cuvintele săl-batice şi cuvintele urbane, găseşte că cele din cate-goria a doua pot fi diferenţiate la rîndul lor. Şi aiciintervine ineditul clasificării, valorile expresive alecuvintelor fiind nuanţate prin atribute selectatedin terminologia toaletei... părului; astfel, Dantegăseşte cuvinte pieptenate şi linse sau zburlite şiridicate în sus. Vocabulele linse şi ridicate în sussînt respinse de autorul italian pentru că eledenotă frivolitate şi artificialitate. Doar cele piepte-nate şi zburlite au potenţial poetic.

În multe alte locuri capacitatea lui Dantede a lansa teorii estetice frapează, la fel cum seîntîmplă şi cu modul în care Edgar Papu mediazăpentru cititori ideile poetului. Cartea este oapariţie de referinţă nu doar pentru specialiştii înliteratură italiană, ci şi pentru iubitorii de liter-atură, în general. Edgar Papu ne face martoriiunui inedit excurs în medievalitatea ideilor estet-ice, cînd literatura încă deservea (?) unei finalităţimorale şi era produsul unei conştiinţe artisticeimaculate.

DANIELA PETROºEL

Edgar Papuşi estetica lui Dante

Page 23:  · 2 ANUL XVIII ♦ Nr. 8 (665) CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANÃ S U M A R MODELE Nicolae Breban · Trecutul ca un dat/ 3 RESTANŢELE CRITICEI de Irina Petraş Marin Mincu · Fişe

23

CON

TEMPO

RAN

UL. ID

EEA EU

ROPEA

AUGUST ♦ 2007

Recunosc faptul că am fost întotdeau-na reticent la acest gen de literaturăcare este biografia romanţată. Mi s-

a părut un gen frivol, care mistifică după bunulplac al scriitorului un adevăr ce deja se aşezase pefilele istoriei. Nu-mi provoacă dispreţ, dar pur sisimplu mă îngrozeşte ideea pătrunderii într-ununivers fals, pe care îl cunosc în alt fel, un universal lui als ob căruia deja i-a trecut timpul. De aceeanu pot să fiu de acord cu a doua parte a unei frazea lui Gide: Istoria este o ficţiune care s-a întâmplat,în timp ce ficţiunea este o istorisire ce ar fi pututsă se întâmple. Pentru mine, fiecare personaj deroman are viaţă, el există fie că vrem sau nu. Dacăar fi putut să se întâmple nu ar fi existat şi, în con-secinţă, romanul nu ar fi fost scris. De aceea nugăsesc nimic extraordinar sau minunat în aceastăafirmaţie, aşa cum autorul găseşte în postfaţă.Dar pentru că Nietzsche m-a atras de la primacarte, Naşterea tragediei, din spiritulmuzicii, mi-am călcat pe principii, greapovară, şi am început să citesc cartea doc-torului Irvin D. Yalom, încercând sărenunţ la prejudecata mea. Îl căutam peNietzsche totuşi.

De când am făcut cunoştinţă cuNietzsche şi cărţile lui, mi-am spus căexistă trei posibilităţi de receptare a con-cepţiilor sale. Prima ar fi a aceluia care seapleacă serios peste opera sa şi încearcă săo înţeleagă. Într-o oarecare măsură o şiface. A doua este aceea a neînţelegeriiscrierilor. Impresia este însă puternică şiatunci tendinţa este aceea a admiraţieisuperficiale. În fine, o a treia posibilitateeste acea ignoranţă pe care am auzit-o pro-nunţată din gura unor preoţi sau a altoraşi care văd în Nietzsche fie un insensibil,fie un antisemit. Într-o oarecaremăsură cartea lui Yalom cade încel de-al doilea păcat pentru cărenunţă prea uşor la ideea deputere pe care o schiţează doar.Este una dintre ideile esenţialeale filozofiei lui Nietzsche sau,dacă vreţi, unul dintre con-ceptele care face parte din struc-tura supraomului. Cartea luiYalom este romanul a două ideidin filosofia lui Nietszsche: dra-gostea faţă de propria soartă şicăutarea propriului sine. Aces-tea două, amor fati şi a devenicel ce eşti, sau eterna reîn-toarcere a aceluiaşi, sunt ingre-dientele esenţiale pe care Yalomle foloseşte în reţeta romanuluisău. Cei care se descoperă suntatât Nietzsche, cât şi doctorulBreuer. Acesta din urmă, maimult se confesează pe sine, sedivulgă în faţa unui spirit puter-nic care îl ajută să remedieze odeficienţă a vieţii sale.

Deşi destul de consisten-tă, cartea începe de fapt la capi-tolul al douăsprezecelea, pânăatunci pierzându-se deseori amă-nunte clinice sau dialoguri for-ţate. În acest capitol, doctorulBreuer, sătul de un conflictideatic fără o finalitate concretă,propune un schimb de roluri încare Nietzsche să fie cel care îl ajută pe Breuer şinu invers, ca un test al concepţiilor filoxsofice peun subiect în viaţă. Prin acest tertip al cvasisincer-ităţii, doctorul încearcă să-l atragă pe pacientulsău, care îl fascinează, pentru a-l putea trata.

Nietzsche este cel care a orientat filosofiacătre om. Adevărul trebuie să fie căutat în profun-zimea spiritului uman şi nu în afara lui. Din acestpunct de vedere Kant (cu al său numen) şi Creştin-ismul, această metafizică de călău (Amurgul ido-lilor), au cam aceeaşi valoare în cărţile luiNietzsche.

Romanul Plânsul lui Nietzsche este oprivire întoarsă către om care îl ia doar ca pretextpe filosof. Nu este neapărat un diagnostic al sufle-tului moderni, ci un diagnostic modern al abisalu-lui uman. Se aplică metoda psihanalitică a luiFreud, care apare sporadic în roman ca fiind celmai bun confident al doctorului Breuer. Estemetoda pătrunderii până în adâncul fiinţei pentrua se aplica un tratament neconvenţional: cel al sin-

cerităţii faţă de sine, al descoperirii propriei iden-tităţi, al revenirii la propria fiinţă, acea eternăreîntoarcere la sine. Ceea ce îi propune doctorulBreuer filozofului este ispititor şi, ca orice ispită,greu de refuzat. Este ispita probării filozofiei înlumea reală, pe un subiect real. Unei astfel de

propuneri nu i se poate opune şi-şi intră în rolulde medic al propriului său doctor.

Dacă ai o înţelegere cât de cât a filosofieilui Nietzsche nu are cum să nu te intrige anumiteaspecte ale romanului. Unul ar fi faptul că filo-zofia lui reuşeşte pe un subiect din dimensiunearomanului, încă înainte ca aceasta, filosofia, să fiedefinitivată, timpul fictiv plasând filosoful înain-tea redactării cuvintelor lui Zarathustra. ÎnsuşiNietzsche afirmă că epoca sa nu este pregătităpentru astfel de scrieri: Am răbdare. Poate că,până în anul două mii, oamenii vor îndrăzni să-micitească lucrările.ii De îndrăznit am îndrăznit.Rămâne să mai treacă ceva vreme până le vom şiînţelege pe deplin. Un al doilea aspect este con-trastul dintre imaginea real istorică a lui Niet-zsche şi cea real fictivă din finalul romanului cândfilozoful începe să plângă fără un motiv aparent.Este o încercare ieftină de umanizare a supraomu-

lui. Cedare, aceasta în compania unui doc-tor pe care îl cunoaşte de câteva săptămâninu-i este caracteristică filosofului. Niet-zsche trăieşte prin scrierile lui care suntreci, pline de un adevăr anahoretic.Revenirea se produce însă rapid ca o con-cluzie a întregii cărţi: Nu, prietene, destinulmeu este să caut adevărul la capătul cel maiîndepărtat al singurătăţii. Fiul meu, Zara-thustra al meu, va deborda e înţelepciune,dar singurul lui tovarăş va fi un vultur. Elva fi cel mai singuratic om din lume. (pg.382)

Există oameni care caută adevărulşi oameni care caută confortul. Primii morsinguri cu ideile lor, cei din a doua cate-gorie mor singuri. Ceea ce aduce demnitateambilor este însuşi conceptul de amor fati.Minciuna în faţa propriei conştiinţe esteuna dintre cele mai odioase crime carenaşte un monstru uman hibrid, lipsit derepere, de înţelepciune şi îndrăzneală. Oslugă fără stăpân şi fără demnitate.

În cele din urmă, da, am găsit cecăutam. Nu m-a convins însă să renunţ laprejudecăţile mele legate de acest gen nar-ativ, cum nu m-a convins nici stilul roma-nului care pare captivant tocmai pentru căsunt ideile lui Nietzsche acolo care suntcaptivante. Aştept însă o altă carte despreNietzsche, eventual una despre falsele va-lori.

i Friedrich NIetzsche, Cazul Wagner,Humanitas, 2004, trad. Alexandru Leahu,p. 53.ii Irvin D. Yalom, Plânsul lui Nietzsche,Humanitas, 2006, trad. Luana Schidu,pg. 97.

MIHAI DASCÃLU

Plânsul luiNietzsche

Page 24:  · 2 ANUL XVIII ♦ Nr. 8 (665) CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANÃ S U M A R MODELE Nicolae Breban · Trecutul ca un dat/ 3 RESTANŢELE CRITICEI de Irina Petraş Marin Mincu · Fişe

24

ANUL XVIII ♦ Nr. 8 (665)

CON

TEM

PORA

NU

L. ID

EEA

EU

ROPE

AN

Ã

Într-o zi am constatat că a dispărut oliteră dintr-un text depozitat în memo-ria ordinatorului meu. În altă zi încă

una. Atunci încă nu ştiam ce se întâmplă. Trăiamîntr-o dulce inconştienţă. Apoi au început substi-tuţiile de litere. În locul câte unei litere care seştergea, se ivea o alta. Mereu aceeaşi. O literădintr-un alfabet necunoscut mie. Nu semăna nicicu semnele latine, arabe sau ebraice, nici cu celechinezeşti, birmaneze, ori din India. Nici măcar cucuneiformele sau cu hieroglifele egiptene de acumpatru-cinci milenii. Toate astea se petreceau dela sine. După nişte reguli, dacă existau, denepătruns, ori după o logică misterioasă. N-amsuflat o vorbă, fireşte, nimănui. Trebuia însă săţin sub observaţie situaţia.

Sigur, o să spuneţi, o literă e nimic. Unfleac. O picătură dintr-un ocean de miliarde şimiliarde de miliarde de semne care alcătuiesc tex-tele scrise ale lumii. O parte minusculă darpentru mine cât un tezaur imens, fiinddepozitată în memoria calculatorului meu..O literă, o biată literă. Un semn tipografic.N-am descoperit de la început că literacare apărea în locurile „vacante” rămasede la cele care piereau, era mereu aceeaşi.Un semn ciudat. Poate literă, poate număr,poate simbol, ideogramă, poate semn depunctuaţie. Care o fi existat cine ştie cândsau care va exista cândva. Un semn dintr-o scriere misterioasă. M-am gândit că n-arfi exclus să fie pur şi simplu un joc al haz-ardului. O coincidenţă. O nimica toată. Omurdărie. O mică, insignifiantă defecţiune,urmare a unui fir de praf pe unul dintremilioanele de contacte şi fire..

Un timp, nu mi-am mai bătut capulcu aceste întâmplări. Textele puteau fioricum citite. Ce-mi păsa de rest? Capriciiale calculatorului. Poate un micro-cip aobosit. Măţăraia, viscerele sculei, conţineau mii,zeci de mii de micro-elemente. Neuroni electroni-ci.

Totuşi despre o literă nu se poate spune căe nimic. După unele învăţături, e mult, foartemult. Chiar totul. Asta am aflat-o după ani decotrobăit prin Internet după cărţi, articole saustudii despre sistemele de scriere ale oamenilor.Am aflat astfel, că, de pildă, potrivit tradiţieiiudaice, o literă poate să piardă lumea. Ori s-oplămădească din neant. Tone de înţelepciuneatârnă de o literă, afirmă talmudiştii, erudiţiifoliantelor ebraice şi arameice.

Litera aceea apărea tot mai des, mai insis-tent, mai evident, mai greu de ocolit. Mă întrebamdacă nu vor începe să apară şi silabe , cuvinte ,propoziţii. Cine şie ce se mai poate întâmpla,undepoate să ducă asta? Continuam totuşi să minimal-izez toată tărăşenia. Mă străduiam să uit. Dar lit-era nu-mi dădea pace. Iar întrebările neliniştitoaremă asaltau. Cine trimite aceste semne? Poate e oliteră salvatoare? Poate un semn de prevenire? Ofi portiţa de salvare a unei vieţi.A unor vieţi. A omenirii. Cinepoate şti? Te pomeneşti că suntposesorul unic al literei salva-toare. Cel Ales. Fireşte, îmirepetam, şi o repet şi acum, darcu mai puţină convingere, cătoate astea sunt aberaţii.Speculaţii puerile. Dau atenţie laprostii.

Azi am cercetat urmelecăutărilor mele prin Internet.Am trecut în revistă istoria nav-igării mele prin spaţiul cibernet-ic. Să ştiu şi eu pe unde amrătăcit. Căutările mele le-am în-ceput în ziua de 14 Noiembrieanul trecut, la ora 3,14 minute şi35 de secunde PM. De obicei nue important. Acum da. Foar-te. Edata destinului. Ca la un atac decord. Soarele era la 149.482.617de kilometri de planeta noastră,în zodia cutare. Pe cerul Ierusa-limului erau formaţiuni de noriCirus. Asta nu ştiu ce legăturăare. Ba nu, ştiu. Toate au legă-tură.

Între timp, în viaţa noas-tră, a familiei, şiragul zilelor seumple. Orele se topesc în tur-bioanele de ceaţă ale trecutului.

Cucoanele stau la ferestră şi privesc trecătorii.Câte un ofiţer chipeş le reţine privirile şi leaprinde pentru o clipă imaginaţia.. Un coşar plinde funingine, cu tichie neagră, lucioasă, îşi duceperia cu colacul de sârmă pe umeri. Ţi-a ieşitcoşaru-n drum, o să ai noroc de-acum. La cinema,

înainte de film se dădea, de pe placă, invariabil,acest şlagăr cântat de Colea Răutu. Toate asteavin din ilustrate de pe vremuri. Din amintiristrăvechi. Acum trece prin dreptul ferestrei oînmormântare deosebit de frumoasă. Lume multă,elegantă, pălăriuţele cenuşii sau negre ale doam-nelor sunt însoţite de câte o gambetă, emisferăneagră cu boruri tari răsfrânte ca nişte streşini.Alămurile din fanfară umplu strada cu armoniimetalice, strălucind auriu în soarele de Mai, fire-turile de la uniformele muzicanţilor sunt şi ele lalocurile lor, pantalonii cu brandenburguri, cudungi impecabile, chipiurile cu cozoroc şi fireaurii.

Închid fereastra virtuală către trecut.Fotografiile în sepia şi alb-negru dispar de peecran. Ies din realitatea virtuală a Internetului.Reintru în realitatea reală a prezentului.

Eta mă atenţionează să sting lumina înhol.

– Vezi dacă uşa de la intrare e înclănţatăşi dacă e tras zăvorul. Ştii ce s-a întâmplat când

am lăsat-o descuiată, la îndemâna hoţilor. Ai trasapa? Ai pus vasele la loc ? Uită-te dacă s-au uscatciorapii pe balcon. Noaptea e umezeală şi nu tre-buie să-i lăsăm acolo.

Fără nici o legătură, îi spun că mi-a rămasîn gât un oscior de peşte de la cină. Şi râd. Aşa,pur şi simplu, fără motiv. Apoi aud de la calcula-tor că se deschide o uşă. Sau poate se închide. Îmiaduc aminte de literă şi de taina ei. Îmi piere che-ful să mai râd.

Litera începu apoi să se arate fără legăturăcu altele, sau cu vreun text anume. Aşa, pur şisimplu, de capul ei. Şi nu puteam s-o şterg, nicimăcar s-o mut din loc. Şi creştea. Se îngroşa. Aajuns apoi să ocupe tot ecranul. Dar nici asta nui-a ajuns. Peretele întreg deveni ecran. Oglinda,şi ea. Pagina de carte la fel. Până şi retinafiecăruia dintre ochii mei din cap. Chiar şicreierul îmi deveni ecran.. Cu nelipsita literă. Sau

ce naiba o fi. Folosesc în continuare cuvân-tul literă pentru că n-am altul la îndemână.Semn tipografic e prea vag. În fine, nuasta e important.

Litera a ajuns să fie omniprezentă.Încet-încet, se insinua în toate ungherelevieţii mele. Într-o seară am observat că lit-era începe să curgă pe perete, pe ecran.Şerpuind. Deveni treptat un vierme careurcă pe zid.. Încet, oribil. Creştea văzândcu ochii. Viermele scria pe perete, cu dâramucilaginoasă pe care o lăsa în urma sa,litera care zămisleşte lumea. Au răsăritapoi, viermi mai mici. Nu pot să spun dacămai întâi pe ecran sau pe zidul alb.Până şitava de argint de pe masă s-a umplut cusute sau mii de viermi care fojgăiau. Dinaceia care se vând în Piaţa Obor, la kilo-gram, ca momeală pentru pescari. Iei câteuna din aceste fiinţe roze, opalescente, şi-o înfigi în vârful undiţei, de forma unui

minuscul catarg. Viermi frumoşi, inelaţi, din sticlămoale translucidă, gelatinoasă. Shakespeare sepricepea la viermi. Şi nu numal groparul, jucându-se cu craniul lui Yorick. Şi Ecleziastul. Şi Iov. Şicel care n-a învăţat să uite şi să ierte. Şi leprosul.Sunt mari aceşti viermi. Enormi. Unul singur n-arîncăpea în caleaşca, mare cât un bob de mazăre,a Zeiţei Firimiturilor. În mişcările viclene şi leneşeale poporului de viermi din tava de argint, eu îlvedeam pe fiecare şerpuindu-se cu măreţie. Cumzicea un poet modernist, minusculul este enormul.Semnele erau redundante. Înnecate în redun-danţă. Ca într-o baltă de cuvinte goale. Nu găseammesajul. Nu desluşeam legătura. Nu ştiam încădacă e o promisiune, o ameninţare sau un sem-nal de alarmă. Ori, cine ştie, înştiinţarea uneidecizii. De câteva ori mi s-a părut a fi scrisul luiJorge Luis Borges, locuitor al labirintului literelor.Privirea mea era lipită, agăţată de viermele celmare, ajuns cât tot peretele. Mă veţi întreba: realsau virtual ? Eu zic că real. E doar o presupunere.Nu bag mâna-n foc. Ştiam, adică bunicul mi-a

explicat, că viermele estesimbol al vieţii care se re-generează din moarte şiputrefacţie. Viermele sim-bolizează, în imaginarulunor popoare sau triburi,trecerea de la scârboşeniela puritate, de la murdăriela cristalul vieţii Atunci mi-a venit în minte şi întâm-plarea bunicului meu, po-vestită mie când am îm-plinit vârsta majoratului: aînconjurat lacul de şapteori ca să se vindece de su-ghiţuri. Apoi, când a arun-cat inelul în apă, valurileau scris pe oglinda lacului,un semn. Era Litera, dareu pe atunci nu ştiam ceştiu acum. Nici bunicul.Sau poate el ştia? Acum,abia acum, eu înţeleg căera Litera.

Fragment de roman

ZOLTAN TERNER

Litera

Page 25:  · 2 ANUL XVIII ♦ Nr. 8 (665) CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANÃ S U M A R MODELE Nicolae Breban · Trecutul ca un dat/ 3 RESTANŢELE CRITICEI de Irina Petraş Marin Mincu · Fişe

25

CON

TEMPO

RAN

UL. ID

EEA EU

ROPEA

AUGUST ♦ 2007

În fine, născut în aceeaşi zi cu AlexandruMacedon, Traian Chelariu îşi exploreazădeopotrivă avântul constructiv şi

neputinţele, dorinţele şi limitele, neputinţe şi limitedin care nu face, însă, precum Cioran, un mijloc deîntemeiere. Totuşi, fără a-şi duce interogaţiile spremarginile negări de sine, Traian Chelariu trăieştenelinişti cioraniene. Îşi suspectează adesea tocmaivanitatea, orgoliu, dârzenia. Când cineva nu-iînţelege un poem, notează: „Deci mă lovesc de citi-tori şi totuşi nu ei trebuie să mă ia cu dânşii, ci eutrebuie să fiu capabil a-i duce înainte, a-i înainta, alt-fel ce rost are publicarea scrisului meu în afară desatisfacerea, şi aşa odioasă, a orgoliului de a fiautor?”. Oricum, furat de visuri, îşi reprimă îndatăorice iluzie vană. „Să fim modeşti în conştiinţa noas-tră despre noi înşine”, îşi spune la un moment dat.Unul din caietele romane şi le începe transcriind ostrofă din Goethe, după care notează: „Până azi, potspune, ca Goethe, versurile de mai sus, ca o rugăci-une, cu conştiinţa curată. Ajută-mă, doamne,să nu invidiez pe nimeni”. Într-un alt loc, îiscrie unui confrate cernăuţean: „Eu nu ţincont de vanitatea d-voastră, fiindcă am lepă-dat de la mine vanitatea şi îngustimea desuflet care îl degradează pe om şi mai alespe artist”. În acelaşi timp, ştie cât de legi-timă este dorinţa de a se impune, de a seconstrui, de a se lupta pentru valorile în carecrede. În paranteză fie zis, dacă există unmodel al bucovinismului (iluzie romantică,ştim bine, la care, fie ea oricât de datată, nuputem renunţa cu totul), atunci imaginea luiTraian Chelariu şi a familiei sale este aceeacare îl poate consacra. Familia întreagă, dealtfel, o familie simplă, crede în depăşireapropriei condiţii, precare, prin muncă, princultivarea binelui, prin aşezarea în lume afrumosului. A se construi pe sine nu înseam-nă a parveni, chit că şi în legătură cuMaiorescu, exemplu tipic de „tinereţe dârză”,Călinescu folosea metafora „Tănase Scatiusuperior”. Or, Traian Chelariu doreşte să serealizeze, dar pentru sine, nu dintr-un utili-tarism meschin; blamează, în general, orice tipde utilitarism. Oricum, în familia aceea simplăunde, la o cină, mănâncă „cinci cartofi fierţi, uncastravete, un ceai cu pâine”, sora îi cântă dinBeethoven, el face vioară şi violoncel saupatinează, participă la vernisaje şi cumpără,iată, tabloul unui pictor cernăuţean, achi-ziţionează în permanenţă cărţi, trăieşte, altfelspus, printr-o forţă interioară care îl opune va-lului natural al vieţii. Cu ocazii aniversare,părinţii, oameni simpli, sau el însuşi, merg lafotograf să imortalizeze momentul. Este aceastăritualizare a vieţii carierism meschin? TraianChelariu vrea să-şi construiască existenţa, să-şiconştientizeze reperele. De aici, impresia dedârzenie, statura aceasta, incomodă pentru unii,de luptător care îşi înfruntă condiţia şi destinul.Repet, comportamentul său pare tipic, din punc-tul acesta de vedere, pentru ceea ce se înţelegeprin bucovinism. Să fie vorba poate de obenefică influenţă austriacă? La polul opus,printre bucovinenii tineri, Mircea Streinul s-alăsat pradă, fatal, vieţii care l-a consumat ireme-diabil înainte de vreme. Altfel, l-ar fi consumat,ca şi pe Traian Chelariu, istoria.

Aşadar, născut în aceeaşi zi cuAlexandru Macedon, Traian Chelariu seinteroghează descumpănit: „Deşi-s născut înziua de 21 iulie, ca şi Alexandru, niciunHerostrat n-a aprins vreun templu să-milumineze-n amiază, ca fânarul lui Diogene./Sunt leneş din cauză că am sânge de Diogene?Pentru a-l putea imita, toţi îmi spun că suntprea ambiţios./Pentru Alexandru, destinul luiDiogene! Pentru Diogene, destinul lui Alexandru! Etragicomedie din cale afară de ademenitoare./Amnevoie de cineva care să mă puie-n angrenaj cândsunt leneş şi să mă puie-n libertate când lucrez”. Or,Traian Chelariu pare dârz pentru că, privit din afară,este un ins care are cultul muncii. Într-un Memoriuscris prin anii 50, notează: „În 1930 mi-am luat, cufoarte bune rezultate, licenţa în filosofie şi mi-amîncheiat o primă şi de tot bogată în greutăţi epocă avieţii. Ca să poată fi înţelese cuvintele de mai sus,trebuie să arăt, pe scurt, următoarele: din clasa atreia de liceu m-am întreţinut aproape singur. Ammeditat elevi slabi, am descărcat vagoane şi căruţe,am fost muncitor cu lopata şi cu târnăcopul, peda-gog, ajutor de secretar şi, în cele din urmă, secretarde liceu. Nu am avut niciodată vacanţe – nici mari,nici mici –, nu am cunoscut nici una din bucuriileodihnei de care aveau parte colegii mei de liceu şiuniversitate. Zeci de elevi slabi au promovat claselefiind meditaţi de mine, sute de vagoane de lemne aufost descărcate de mine; mai bine de jumătate dinpietrele cubice de granit cu care au fost pavate, în

epoca stăpânirii româneşti, străzile oraşuluiCernăuţi, au trecut prin mâinile mele. Ca să pot facecarte – eu şi fraţii mei – a trebuit să câştig mai întâibanii necesari, căci salariul tatii era mic. Ca să-mipot termina studiile, la încheierea cărora nu aveamalte perspective decât cea de conţopist, sau cea de

etern profesor secundar suplinitor, nu am dispreţuitnici un fel de muncă cinstită”.

Despre muncă, aşadar? Iată: „Muncă de vită.De dimineaţă până seara. Muncă pentru bani, timpblestemat şi pierdut fără pic de mulţumire. Dacă arfi munca mea, poate nu mi-ar părea stupidă. Nu suntleneş, nici prost, dar mă silesc împrejurările sălucrez acolo unde nu-mi este chemarea, să lucrezacum când ar trebui să-mi duc la bun sfârşit studiileuniversitare”. Într-o zi, din august 1930, notează:„Dimineaţa, de la 7-8, meditaţia. Apoi, până la 1, ser-viciul. După-masă, traduceri pentru librăria Bernfeld-Niederweyer. Apoi serviciu şi patru ore meditaţie.Seara transcriu teza. Dacă-mi merge bine aceste zecezile ce urmează, câştig 11.000 de lei, sau ceva maimult. De la Bernfeld capăt 7.000 lei pentru 600 deversuri traduse”. În ziua următoare: „Numai lecţii,serviciu, traduceri şi copiat./Idem. Planuri de viitorde şomer intelectual”. Peste alte câteva zile, deza-măgit în dragoste, găseşte în muncă ultimul refugiu:„Credincioasă mi-a rămas numai munca”. Peste timp,într-o scrisoare memorabilă trimisă din Paris lui Mir-

cea Streinul, le cerea tinerilor cernăuţeni o devoţiuneextremă. „Pe noi toţi, numai credinţa ne mântuie,credinţa în muncă. Cine crede se poate vindeca”.Altădată, vindecarea aceasta, prin muncă, devineaproape vicioasă: „Nu ştiu dacă toţi oamenii simt lafel, mie însă oboseala îmi place până la sensualitate”.Ce-i drept, era acum o alt fel de oboseală: vizitase laMuzeul de Arte Decorative, apoi se plimbase peSena, până la St. Cloud, în fine, se întorsese pe josla Fontenay-aux-Roses. Asociază munca aproape des-tinului: „Destinul meu e în funcţie cu munca pe careo prestez. De acum am intrat în faza muncii fărălenevie, în faza muncii serioase, metodice şi din dato-rie”. Meditaţia consecventă asupra muncii este con-secinţa unei permanente nevoi de a se construi. Prin1933, notează: „Până acum nu mă pot plânge denoroc. Dimpotrivă, mă pot întreba dacă am înţelesîntotdeauna să-mi fac pe deplin datoria, în care caznu pot da niciun fel de răspuns pozitiv./Trebuie sămuncesc şi să-mi înfrâng orgoliul. Dacă drumul meu

spre reuşită e drumul muncii, nu atât reuşitacât în primul rând munca trebuie să măintereseze, căci drumul e lung şi ţinta scurtăşi târzie. Ţinta cea bună e totdeauna numaipopas. Şi întrucât ne aflăm în situaţiapelerinilor, trebuie să ne fie aminte că viaţanoastră e drum şi nu ţintă”.

Or, acest Alexandru e dublat în per-manenţă, aşa cum o spune, de un Diogene.Îşi reproşează de câteva ori că nu se poateelibera de lene. În orice caz, bibliotecilor lepreferă lumea. Culturii, în sensul oficializăriidoctrinare, natura. Iată-l, cioranian, dispreţu-indu-i pe specialişti: „Am părăsit Biblioteca,mi-i lehamite de hârtie. Nu, viaţa nu ne edată să fim specialişti, ci s-o trăim! Fiecarefir de iarbă ştie aceasta, numai noi ascultămhârtia şi ignorăm viaţa. Din leagăn şi pânăîn sicriu numai hârtie. Bieţi intelectualiînscrişi cu plaivasul muiat în gură uscată şide mână nesigură în registrul stării civile,voi nu existaţi decât pe hârtie. Ţăranul îşiară cu plugul pământul şi-l sapă şi-l întoarce

cu hârleţul, numai voi vă nevoiţi cu hârtia. Armai lipsi să mâncaţi hârtie şi să faci dragoste dehârtie”. În antiteză cu biblioteca, peste doar câte-va rânduri, citim: „Zece zile de bibliotecă nu mi-ar fi luminat sufletul precum mi l-a luminat după-amiaza aceasta”. În fond, ceea ce-l interesează peTraian Chelariu este cultura ca teren al formăriide sine. Îşi doreşte modul acesta primitiv de a fi.Notează într-un loc: „Din toate discuţiile mele cuartiştii bursieri la Şcoala noastră văd că ei facartă fără să ştie de ce şi cum. Poate e mai bineaşa. Teoria este, totdeauna, un pic de îndoială; –fapta, oricât de mistică, e siguranţă. De aceeaeste mai înţelept primitivul care crede şi face,decât zece filosofi care discută”. Obligat sămuncească pentru o ţintă exactă, caută cu dispe-rare libertatea: „Stau între hârtii. Chestiuni carenu mă pot pasiona, care însă trebuie duse lacapăt. Acest trebuie îmi ucide libertatea fără decare nu pot face nimic bun. Prin fereastradeschisă, ziua splendidă îmi vorbeşte de vanitateaceasurilor pierdute inutil. Ah, totdeauna suntemvămuiţi de vreun neajuns! Un vânt ca de primă-vară îmi mângâie faţa. Las totul baltă. Afară! Măaşteaptă marele afară!”. Apoi îşi stabileşte o lege:„Învaţă să fii liber. Ţi-ai pierdut viaţa odată ceeşti sclavul cuiva, chiar dacă acel cineva eşti tuînsuţi. Nici măcar sclavul binelui suprem nu tre-buie să fii, ci om liber. Tu nu poţi trăi fără certi-tudine, libertatea interioară e singurul suport alcertitudinii”. Dar dacă fuge afară, în cele dinurmă îşi deplânge lenea: „Nu am putut lucranimic astăzi. O absolută abulie. Am frunzăritcărţi. Nu ştiu unde voi ajunge dacă nu mă voireforma. O reformă ab imo. Disciplinare! Simt,

însă, că pentru a o putea face trebuie mai întâi (şia acest trebuie nu mai e deloc ordonare, ci condiţion-al, „er muss” şi nu „Du musst“), să arunc deopartetoate îndatoririle care sunt împotriva structuriiintime a sufletului meu, toate falsele întreprinderi –toate întreprinderile care mă deviază de la bunulmers –, toată lumea sterilă, mecanică şi incoerentă.Nicicând nu aş fi crezut că se va prelungi aşa demult criza începută în 1926!”. Oricum, unui doctoratîn străinătate îi preferă călătoriile, vizitele prinmuzee, cunoaşterea locurilor şi a oamenilor. „Pentruorice studiu metodic mă aşteaptă acasă un timp maipotrivit. Până atunci trebuie să mă bucur de tot cepot vedea. Acesta a şi fost scopul plecării în străină-tate”. Altundeva, premonitoriu: „Cariera, odată şiodată, mi-o voi face cândva. Anii de acum, petrecuţiîntr-o atmosferă de noutate şi cultură, nu se întorcniciodată”.

fragment

MIRCEA A. DIACONU

Traian Chelariu

Page 26:  · 2 ANUL XVIII ♦ Nr. 8 (665) CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANÃ S U M A R MODELE Nicolae Breban · Trecutul ca un dat/ 3 RESTANŢELE CRITICEI de Irina Petraş Marin Mincu · Fişe

26

ANUL XVIII ♦ Nr. 8 (665)

CON

TEM

PORA

NU

L. ID

EEA

EU

ROPE

AN

Ã

CORESPONDENŢĂ DIN ITALIA

EMIL RAŢIU

O vară la Fiume

Scriitorul Ezio Mestrovich şi-a legatviaţa şi opera de Istria şi de Fiume(azi Rijeka), oraşul de la Adriatica,

unde s-a născut în anul 1941. Un caz oarecumasemănător, cu al scriitorului Fulvio Tomizza,care a trăit şi a scris în celălalt mare oraş de lanordul Adriaticii, la 70 km. de Fiume, Triest,acelaşi Triest al lui Umberto Saba, Italo Svevo saual lui Claudio Magris, şi tangenţial, într-operioadă a vieţii, şi al lui James Joyce,care a trăit mai mulţi ani la Triest şi laPola. Născut dintr-o mamă română istri-ană şi dintr-un tată italian, deseoriamintiţi în cel mai important roman alsău, „A Fiume, un’estate” („O vară laFiume”), Ezio Mestrovich a fost mulţiani directorul casei de editură italienedin Istria, EDIT, şi al ziarului mino-rităţii italiene, „La Voce del Popolo”,distins în această calitate cu multe pre-mii, ca „Istria nobilissima”, „La pennad’oro”, etc., pentru verbul său lapidar,mergând totdeauna la ţintă şi desvelindsensul profund al lucrurilor. Ezio Mes-trovich s-a stins din viaţă la sfârşitul luimartie 2003, destinul acordându-i totuşirăgazul şi posibilitatea de-a fi vizitat deo echipă a TV române, sosite în Istria,care l-a filmat şi i-a înregistrat un inter-viu, cu doar două săptămâni înainte demarea trecere.

Calităţile sale scriitoriceşti îşigăsesc valoarea deplină în roman, înromanul cel mai important al său, „AFiume, un’estate” – „O vară la Fiume”– apărut în Italia la „Hefti edizioni”, în2001, şi anul următor, în traducere, şiîn Croaţia. Acest roman este o frescă a anilor dedupă război, în Istria; frescă zguduitoare, dincauza răsturnărilor sociale profunde din primiiani ai comunismului titoist în Istria încorporatăIugoslaviei şi, nu mai puţin, din cauza cortineicăzute în viaţa oamenilor, care, în cazul italienilor,desparte locul lor de naştere de propria naţiune.

Începea exodul, exodul dramatic către pro-pria Patrie, care se mutase doar cu câteva zeci dechilometri mai la apus, dar acei câteva zeci dechilometri reprezentau atunci o altă lume; deaceea, din punct de vedere sufletesc, majoritateapersonajelor apare în roman ca suspendată,metaforic vorbind, pe talgerele unei balanţe aleIstoriei, unde sunt în cumpănă, de o parte inimelelor, propriile locuri natale, propria viaţă, de altalibertatea, trebuind să aleagă, să decidă, definitiv,între una şi alta.

Dramatică alegere, care apropie pe aceştioameni de atâţia alţi refugiaţi, din cauza schim-bării hotarelor, din est-ul Europei, în primul rândRomânii, dar şi Germanii din Estsau Polonezii...

Totul descris simplu, fărăpatetism, dar profund şi autentic,căci aceasta este marea artă a luiEzio Mestrovich, redând naraţi-unea prin vocea şi impresiile unuicopil, inteligent şi precoce, Aldo,un alter-ego al Autorului la aceaetate. O voce este a copilului, oaltă voce este însă a lucrurilor, aobiectelor, la fel ca în romanele luiProust, care completează istoriaoamenilor, „marea istorie”, cu unlimbaj al lor, ascuns. Voce secretăa lucrurilor, pentru cei puţini careştiu să o înţeleagă şi să-i trans-mită poezia, din interior, ca un„noumen” dezvăluit...

„În afara sunetelor, tăce-rea părea să absoarbă şi timpul...Copiii ascultau în tăcere, în semi-obscuritate, vibraţiile casei, răs-foind cărţile aruncate, priveau înmansarda părăsită cărţile poştaleilustrate care arătau oraşe, munţi,lacuri, oameni, copii, pajişti cu flo-ri, tramvaie, automobile... Haineleşi vehiculele arătau alte timpuri,

care apăreau trainice şi solide în cartonaşele sub-ţiri, dreptunghiulare. În aerul rarefiat, prăfuit, sepercepea prezenţa unei lumi care a fost sau carear fi putut să fie...”, scrie Ezio Mestrovich. Sau:„Glicinele colorau în violet parfumat vilele de pecolina Belvedere, dar mestecate în gură florile lorerau catifelate şi dulcege. Sunetele puternice,grave, din clopotniţa înaltă şi pătrată, care împre-ună cu biserica domina cimitirul, păreau să trans-porte timpul în cer; el ar fi rămas acolo sus peveşnicie, în înălţime, depărtat, într-o perfecţiuneimobilă, chiar dacă aerul de mai spumega jos delumini şi de miresme. Această senzaţie durapuţine minute, cât băteau clopotele, dar stradapărea atunci că se strângea, corpul se îngreuna,frunzele arborilor vibrau, vilele din spatele gră-

dinilor păreau fixate într-un decor în aşteptareperenă. Imediat după aceea, aerul intra cu putereîn piept, se întorcea bucuria mişcării, piciorulsălta elastic pe pământul tare, simţurile, cadeşteptate dintr-o absenţă momentană, înşfăcaulacome senzaţiile vieţii.” Dar era mişcare ade-vărată, sau totul era static? Este o întrebare careaici abea se desvăluie, aproape imperceptibilă, desubfond, dar care va constitui pe parcursul naraţi-unii leit-motivul, tema ontologică, a romanului. Ceeste viaţa, destinul, ce sunt timpul, moartea?

În această lume zdruncinată de dupărăzboi, care caută o nouă aşezare şi noi echilibre,de multe ori precare sau dovedite imposibile, sedesfăşoară, în splendide pagini, povestea dedragoste a doi tineri istro-români din Valdarsa,mândrul şi puternicul Attilio şi frumoasa şi deli-cata Mirta; în jurul lor se desfăşoară destinelealtor personaje, într-un oraş şi o provincie de fron-tieră în care, pe lângă italieni şi croaţi, se întâl-nesc între personajele romanului şi mulţi, mulţiistro-români.

Toţi speră, se zbat, se zbuciumă... Dar ulti-mul cuvânt îl are Destinul, implacabil şi indiferentla dorinţele şi visurile lor. Scris pe un ton sobru,cu un ritm al naraţiunii măsurat, aproape egal,abea în partea finală ritmul naraţiunii se accel-erează, se dezlănţuie, cuprins parcă în vârtejurileunei stihii care nu mai poate fi oprită, stăpânită,de măsura egală, de metronom, a timpului exteri-or, fizic, şi în mod neprevăzut naraţiunea seîndreaptă, ca un fluviu care-şi iese deodată dinmatcă, către un deznodământ cu totul şi cu totulneaşteptat, în care suverană devine clipa, Fatum-ul. Clipa, care pecetluieşte sau despecetluieştevieţi, ca un inel de conjugare, fragil, între timp şieternitate.

Roman al ultimelor, marilor întrebări,Autorul alege pentru a le aduceîn lumea noastră „mică”, alego-ria unui film, pe care, spresfârşitul acelei memorabileveri, copilul Aldo îl primeşte îndar; desfăşurându-l, descoperăcu surprindere timpul, eterni-zat însă în clişeele sale ca încelebrele paradoxuri ale imposi-bilităţii mişcării, iluzie a simţu-rilor, ale lui Zenon; filmul numai reproduce mişcarea, ci fix-ează în fotogramele sale clipadevenită statică. Filmul arată„fragmentele cristalizate aleunei acţiuni, care nu se înţeleg,rămân necunoscute, pe celulo-id. Nu este posibil a le confun-da cu negativele fotografiilor;dar nu se poate şti dacă ceeacefac personajele va avea o con-tinuare, se va lega cu eveni-mentele următoare sau chiar leva provoca. Desfăşurând pelicu-la, un simplu figurant poate ficonfundat cu actorul principal,succesiunea imaginilor sug-

erează relaţii între personaje, dar nu se ştie dacăvor fi confirmate de proiecţia de pe ecran”... „Saupersonajele erau imobile, la fel ca şi figurile dincărţile poştale ilustrate?” Se întreabă copilul Aldo.

Ce erau atunci timpul, destinul? Esteaceasta o reflexiune profundă a romanului. Inelulfragil dintre timp şi eternitate se frânge în clipă,arătând precarietatea ei. „Filmul” se întrerupebrusc, dincolo de acest inel frânt care este clipa,din verigile căreia se construieşte viaţa noastră,nu mai rămâne decât un imens semn de întrebareîn gol, poate doar Neantul... „Inelul lui Clarisse”,inelul în gol, fără centru, din celebrul roman al luiMusil, devine protagonistul ultim al existenţei,dincolo de orice ierarhizare şi fixare a ei, care arvrea să-i dea o temelie. Această reflexiune ne-oinduce, în splendidele pagini de la sfârşitul său,romanul lui Ezio Mestrovich.

Într-o epocă a „ideilor slabe”, care nu maiau nimic de spus, a „emoţiilor” şi a „clipelor” tele-foniei mobile şi ale virtualului, când literatura seconfundă din ce în ce mai mult cu „economia de

piaţă”, romanul lui EzioMestrovich, „O vară la Fiu-me”, e un document de mareşi adevărată literatură. Maimultă sensibilitate din parteaediturilor noastre sau a Ins-titutului Cultural Român, pe-ntru promovarea adevărate-lor valori, cu atât mai mult căel ne oferă fresca unică, ne-maicunoscută până acum, şia unor personaje şi a uneipopulaţii româneşti din Ist-ria, ar impune traducerea şiedita-rea sa în România. Cuatât mai mult, cu cât unexemplar al romanului a fosttrimis fostei Fundaţii Cultu-rale Române şi altul UniuniiScriitorilor, fără vreun rezul-tat vizibil până acum, adău-găm.

Page 27:  · 2 ANUL XVIII ♦ Nr. 8 (665) CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANÃ S U M A R MODELE Nicolae Breban · Trecutul ca un dat/ 3 RESTANŢELE CRITICEI de Irina Petraş Marin Mincu · Fişe

27

CON

TEMPO

RAN

UL. ID

EEA EU

ROPEA

AUGUST ♦ 2007

CORESPONDENŢĂ DIN OLANDA

Monica Savulescu Voudouri„CLASICII NOşTRI”

Trecea pe strada mare, de la şcoalăspre casă. Şi de acasă spre şcoală.Mai totdeauna însoţită de elevele ei

favorite. Domnişoară. Bătrână. Uşor aiurită.Profesoară de limba română. Era-n târgul nostrudintotdeauna, fiindcă nimeni nu ştia când şi deunde apăruse. Toată lumea o cunoştea. Domnişoa-ra Marcela. Sătenii-i spuneau Marceala. A-ul acelaadăugat, îi aduceau numele probabil mai aproapede rostirea şi de simţirea lor. De la Marceala ştiatoată suflarea care se şcolise pe munte literatură.De la ea deprinseseră generaţii întregi patima pen-tru citit.

Ne vorbea despre scriitorii români cusfinţenie. Nişte sfinţi atât de aproape însă desufletul nostru! Treceam pe străzile de sub pădureşi recitam cu Marceala „Codrule, codruţule”. Lamoara lui Acs, acolo unde se adunau apele, neînchipuiam că e „lacul codrilor albas-tru”. La ieşirea din târg, în dreptulultimelor case din spre cazarmă, înce-pea o străduţă cu plopi fără soţ. Nudeparte era şi coliba pădurarului.Pentru noi, bojdeuca lui Creangă. Pevecina mea o iubeam, fiindcă o chemaMara, ca-n romanul lui Slavici. Şi cânddomnul Miculean de la poştă ne vorbeaneaoş, Marceala ne trimitea cu gândulla Marius Chicoş Rostogan…

Aşa am parcurs cu ea manualulde literatură romană. Eram de vreo 12ani, când asimilasem deja cunoştiinţelepe care le am până-n ziua de azi. Ştiamînsă că scriitorii români, minunaţiidespre care nu mai conteneam să vor-bim, aparţineau unui secol trecut.

Într-o zi însă, eram pe laultimele lecţii, Marceala şi-a începutpredarea spunându-ne despre Sado-veanu o propoziţie care ne-a dat pestecap: „Ultimul clasic în viaţă”. Iată decică mai trăia unul dintre acei minunaţi.Undeva, într-un loc numit Bucureşti, cucare părinţii noştri, din vechiul Ardeal,nu prea avuseseră mult de-a face. Amplecat de la şcoală tare abătuţi. Amînsoţit-o pe Marceala pe strada mare, împreună cuDoina, noi fiind în acel an preferatele ei. Am lăsat-o la poarta casei. Şi-am luat-o în sus, spre UliţaRomânească. Se-nsera. Şi se lăsase frigul. Ovreme n-am rostit nici una nici un cuvânt.Când am deschis însă gura, am fost într-unglas. „Dacă mai trăieşte totuşi un clasic…tre-buie să facem ceva să ajungem până la el. Cumo să trăim altfel, aşa, fără să fi vorbit măcarodată cu un scriitor clasic? Cum adică o săarate vieţile noastre, fără să-l fi întâlnit nicio-dată măcar pe ultimul dintre ei?” Timp preamult de pierdut nu mai era. Hotărârea era caşi luată. Noţiunea banilor n-o aveam. Bunica nedădea câte o bucată de pâine mare unsă cuuntură. Ca desert, ne culegeam singurefructele din livadă. Foame nu ne era aşadarniciodată. La şcoală îmbrăcam uniforma.Vreun cadou, nimănui nu i-ar fi trecut nicio-dată prin cap să ne facă, în afară cărţilor de laşcoală, pe care le primeam ca premiu. Ce să fiştiut noi despre bani?

Nici despre alcătuirea locurilornecunoscute nu prea aveam vreo idee.Bucureştiul era pentru noi tot aşa, o stradămare, cu câteva ramificaţii, cum ar fi fost uliţaromânească, uliţa evreiască, alszeg-ul şi felszeg-ul, străzile din jurul bisericii reformate şi fran-ciscane.

Am fi luat deci trenul spre Bucureşti.Am fi ajuns acolo în gară şi l-am fi oprit cuvi-incioase pe primul ieşit în cale: săru-mâna şine iertaţi de-ntrebare, ştiţi cumva undelocuieşte ultimul clasic în viaţă? Şi el sau eane-ar fi spus: o luaţi la dreapta, pe urmă lastânga, o ţineţi aşa pe sub măgură şi-aţiajuns… În târgul nostru de munte venea doarun tren. Era capăt de cale ferată. Intra cuspatele, ca să o pornească a doua zi pe aceiaşilinie. Unde să-ntoarcă, n-avea. Gara era în

partea de jos a străzii mari, aproape de parohie,la ieşirea din târg. Am pornit-o într-o seară într-acolo. Fără să fi suflat nimănui un cuvânt. Amajuns la gară. Ne-am urcat în tren. Ne-am aşezatîntr-un compartiment. De la un capăt la altul nuera nici ţipenie. Goală, garnitura aştepta oreledimineţii. Când s-ar fi umplut cu femei care-şiduceau găinile în coşuri la pieţile de prin local-ităţile vecine de pe munte, cu câţiva învăţătoritineri care făceau naveta, cu niscaiva funcţionaride la sfat, care plecau la raion.

Prin geamurile murdare vedeam cumcoboară seara printre copaci. Şi umezeala. Dincând în când, de-o parte sau de alta a şinelor semai auzea nisipul scrâşnind sub gumari. Mai tre-cea câte un întârziat spre casă, de pe-o parte pealta a văii. La un moment dat, în clădirea gării s-a auzit scrâşnetul unei uşi închise cu cheia. Şefulgării, tatal lui Bubu Pantea, colegul nostru, plecaşi el acasă. De-acum încolo, chiar că nu se mai aflaprin jur nici o suflare. Orele se scurgeau. Stăteamzgribulite în compartimentul gol. Nu scoteam uncuvânt. Se lăsase un întuneric compact. Brădetuldin jurul gării, negru, părea plin de primejdii.Văzute de la fereastra vagonului, pe cer stelelepăreau reci şi indiferente. Lumina lor, prea

departe, de neatins. Şi-n jurul nostru, pustiul dezmoală. Totul mirosea a rugină. Totul era noapteumedă şi ameninţătoare. De-atâta frig ne luamoţăiala. De-atâta frică, zvâcneam din somn. Ni se

făcuse foame. Ceas nu aveam ca să ştim cum trecorele nopţii. Dimineaţa ni se părea dincolo devecie. Am început să tremurăm ca nişte câini rebe-giţi. Uşurel, întâi una, apoi şi cealaltă, am începutsă scâncim. Înăuntrul nostru se dădea o luptă.Pentru prima dată în viaţă se insinua în sufletulnostru sentimentul că, de fapt, puterile noastre, caşi voinţa, ne erau limitate. Copii liberi până-n acelmoment, mulţumiţi cu ceea ce ne fusese dat şipierduţi în visările noastre, nu ştiam că există şilucruri la care n-aveam acces. Nu ştiam ce înseam-nă înfrângerea. Atunci şi acolo, din întunericulînfricoşăor al brădetului, din noaptea rece şi plinăde stele indiferente, din frică, din frig şi dinfoame, am înţeles că nu poţi atinge întotdeaunatot ce-ţi doreşti. Sentimentul neputinţei şi-al li-mitării, a rămas pentru mine legat pentru totdeau-na de…vizita planuită cu minunată dezinvoltură la„ultimul clasic în viaţă”. Mirosul acela de fier ru-ginit, de umezeală care îmbibă pietrişul gării demunte, de păduri înghiţite de întuneric, n-am să-luit niciodată. A fost pentru mine cea dintâi întâl-nire cu un pustiu cosmic, care mă anula.Necunoscutul. Şi prima frică de el.

Nu ştiu care dintre noi a avut curajul sărecunosacă înfrângerea. Nu ştiu care s-a ridicat

prima de pe banca de lemn umedă. Şi,plângând, s-a îndreptat spre ieşire. Amstrăbătut bâjbâind culoarul. Am ajuns laieşirea din compartiment. Cu frică, amcoborât scara înaltă, două mogâldeţepierdute. Călcând prăpădite pe pietrişulud şi scârţâitor, am trecut de clădireagării. Ne-au simţit câinii. Când am ajunspe la parohie, cineva a aprins o lumină.Ne-am lipit speriate de garduri. Însfârşit, strada mare. Pâş-pâş, pe lângălocuinţa Marcealei. De care, dintr-odată,ni se făcuse parcă ruşine. Gestul nostru,care până în urmă cu câteva ore ni sepăruse eroic, semăna acuma anesăbuinţă. Ceva se schimbase în noifără întoarcere. Ni se refuza pentru tot-deauna un loc, într-un vis. Acolo undefusesem înainte cu câteva ore, ştiam cănu vom mai fi niciodată.

La podul de fier m-am despărţitde Doina. Lacrimile ni se uscaseră.Spaima ne mai trecuse. Ea a luat-o, cuCiuică, căţelul părintelui Chiş după ea,pe uliţa românească. Eu, spre felszeg, cualţi câţiva dulăi cunoscuţi. Mergeamdreaptă, mă străduiam să-mi ţin firea. Nu

ştiam ce m-aşteaptă acasă. De la poartă l-am văzutpe tata prin curte. Bătea potecă de la bucătăria devară la magazia de lemne. Vânăt de suprare.Blagoslovită de dumnezeu cu o fire mai liniştită,

mama se culcase pesemne de mult. Cândam trecut de poartă, tata s-a uitat la minefără să mă întrebe nimic. M-am apro-piat.Şi acolo, lângă stiva de lemne, în bălării, i-am spus totul. Cu lacrimi rostogolindu-mise până-n bărbie. Hohotind. Cu conştiinţaînfrângerii. Despre Marceala adică, şidespre literatura română. Despre „scriitoriinoştri”. Şi despre „ultimul clasic în viaţă”…

Nu ştiu de unde a luat tata în-ţelegerea pentru mine. Era un om al luc-rurilor exacte, un pozitivist, am spune noiastăzi. M-a ascultat fără să mă întrerupă.M-a privit cu ochi mari, încercând săpătrundă ceva, probabil străin pentru el şinu tocmai. Cu sentimentul că se află înfaţa unui element necunoscut. Pe care nu-ldetesta însă. Se uita la mine şi se întrebaprobabil în sinea lui: cine o fi oare copilulacesta orfan, pe care l-am înfiat eu într-o zişi l-am adus la mine-n bătătură dupărăzboi? Nu m-a certat. Nu m-a repezit. Numi-a tras o palmă. A luat-o spre camera încare dormeam. Mi-a întins aşternutul. S-aaplecat de-a latul patului, să-l potriveascăbine, în dreptul peretelui. Mi-a aranjatpătura. Şi s-a îndreptat spre ieşire. „Culcă-te, mi-a spus. Nu mai plânge”. De la uşă s-a întors însă pe întuneric şi mi-a şoptit:„Maică-tii nu-i spune mâine nimic”… M-ambăgat în pat. Dar nu m-a luat somnul. Cupaşii moi, m-am îndreptat spre fereastră.L-am văzut la uluci. Stătea aşa, cu privireapierdută, cât ţinea strada mare… În capă-tul ei, pe la moara lui Acs, întunericul înce-puse să se destrame.

Page 28:  · 2 ANUL XVIII ♦ Nr. 8 (665) CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANÃ S U M A R MODELE Nicolae Breban · Trecutul ca un dat/ 3 RESTANŢELE CRITICEI de Irina Petraş Marin Mincu · Fişe

28

ANUL XVIII ♦ Nr. 8 (665)

CON

TEM

PORA

NU

L. ID

EEA

EU

ROPE

AN

Ã

Corespondenţă din Portugalia

RAREş BARBULESCU

Constantin Brâncuşi

„Fiecare particulă este destinată unor con-fronturi multiple, interacţionează cu toate partic-ulele Universului. Oul-mater se expandează în galaxi-ile creaţiei şi ale creativităţii, repetându-se neîncetatîn muzele adormite care niciodată nu vor cunoaştedeşteptarea şi care ne forţează să le privim, înaceastă pasivitate a lor, proprie fiinţelor eterne...”

Cu aceste cuvinte a început în Portugaliaseara dedicată omagierii lui Constantin Brâncuşi,organizată de pictorul român Romeo Niram, pe datade 14 aprilie 2007. Aceste rânduri aparţin criticuluide artă Álvaro Lobato de Faria, admirator şi fincunoscător al operei brâncuşiene, care a ţinut o con-ferinţă despre importanţa sculptorului român înpeisajul artelor plastice universale.

Conferinţa a avut loc în auditoriul BiblioteciiOrlando Ribeiro, spaţiu dedicat manifestărilor cultu-rale, din Lisabona. Álvaro Lobato de Faria, pe lângăactivitatea de critic de artă, este şi Directorul fonda-tor al Mişcării de Artă Contemporană (MAC), insti-tuţie aflată în slujba promovării artelor frumoase. Pelângă organizarea de expoziţii în cele două spaţii dincentrul Lisabonei, MAC s-a impus în lumea artisticădin Portugalia, în ceea ce priveşte incentivarea şirecunoaşterea oferită artiştilor, prin crearea Premi-ilor de Excelenţă MAC, decernate în fiecare an.

Conferinţa a cuprins cele mai importante da-

te din viaţa şi opera marelui sculptor,fiind organizat în acest sens şi un foto-montaj proiectat pe ecranul auditoriu-lui cu imaginile operelor lui Brâncuşi.

O notă aparte a dat-o con-tribuţia poetică a pictoriţei şi poeteseiMaria Joao Franco, prezenţă importan-tă în pictura portugheză, ce a compusspecial pentru acest eveniment maimulte poezii dedicate lui Brâncuşi şicitite la sfârşitul conferinţei.

În continuare, a fost difuzat fil-mul documentar „Brâncuşi”, în regialui Cornel Mihalache, considerat decritici cel mai important film despreBrâncuşi, care a primit numeroase pre-mii şi a reprezentat România la primaediţie a Festivalului de Film din Sud-Estul Europei de la Otawa, fiind inclusşi în Enciclopedia Virtuală „ConstantinBrâncuşi”.

Filmul, subtitrat în limbaengleză, a putut fi apreciat şi de pub-licul portughez, prezent în număr maimare decât cel românesc, printre cares-au numărat artişti, profesori,jurnalişti: Zeferino Silva, DirectorMAC, pictoriţa Maria Joao Franco, Di-rectoarea Asociaţiei Culturale CasaAmarela 5B & Artes, Filipe Oliveira,Preşedintele Consiliului Superior alŞcolii de Teatru ţi Film din Portugalia,Maria Joao Coutinho, de la Facultateade Litere a Universităţii Clasice din Li-sabona, sculptoriţa Maria Leal da Cos-ta, pictorul şi Prof. de Arte Vizuale, Dl.Antero Valerio, pictorul şi Prof. de pic-tură Rui Henriques, fotografa Irina Se-dlar, Luísa Marques, responsabilă cuevenimentele culturale din partea ESTC, Amadora,Paula Piedade, coordonatoare de evenimente cultur-ale, Primăria Lisabonei, Sara Oliveira, reporter cul-tural, RTP2 iar dintre români Virgil Mihaiu,Directorul ICR Lisabona.

După vizionarea documentarului, a avut locvernisajul expoziţiei de pictură, semnată RomeoNiram, Eseu despre Luciditate – final. Această expo-ziţie a fost prezentată parţial în decursul anului2006, la mai multe instituţii culturale din Portugalia:Primăria Capitalei, Şcoala de Teatru şi Film,Universitatea Clasică din Lisabona. În cadrulvernisajului, Álvaro Lobato de Faria a rostit câtevacuvinte de omagiere a pictorului român, despre carea afirmat că a devenit, prin numeroasele expoziţiiorganizate până acum, „un martor sensibil al epociinoastre”, ale cărui opere ”capătă o dimensiune extra-ordinară, din punctul de vedere al conştiinţeiemoţionale, generând o lume de expresii, mişcare şiefecte vizuale, unde limbajele se întâlnesc într-undeliciu mistic. Observând picturile sale ne găsim,fascinaţi, în faţa unor enigme, universuri simbolicecare ne invită la meditaţie”.

Prof. Dr. Simion Doru Cristea, remarca într-

un studiu critic, în legătură cu picturile din acestciclu, că „nota comună a tablourilor este cea a păt-runderii în profunzimea lucrurilor într-o manierămetaforică, în cadrul registrului tematic şi cromatic.(...) De fapt, fiecare tablou este o lume, un universcreat într-un discurs coerent care leagă metaforic, peverticală, motive cât mai diferite şi, la prima vedere,incompatibile. Artistul propune o articulare spiritu-ală, transcendentă a efemerităţilor cotidiene”.

La terminarea evenimentului, după salută-rile de rigoare şi după promisiunile rostite şi neros-tite de a mai genera astfel de întâlniri culturale, aurămas, plutind undeva, în aerul unui foarte căldurosAprilie portughez, cuvintele lui Álvaro Lobato deFaria, rostite în finalul conferinţei: „lui Brâncuşi îiadresăm aceste ultime cuvinte: (...) În limitele spaţiu-lui, infinit nesfârşit, nu există timp, nici loc, unde sănu putem ajunge...”

Odă pentru eternitate, dedicată lui Constan-tin Brâncuşi, la împlinirea a 50 de ani de la trecereasa în nefiinţă.

IONEL NECULAPanorama poeziei româneşti contemporane

Ceea ce se aştepta de mai multă vremeşi de multă lume s-a produs, iată, gra-ţie harnicului exeget Mircea A. Dia-

conu, care ne-a oferit o surprinzătoare radiografie apoeziei româneşti contemporane. Ceea ce părea greude realizat, chiar şi pentru o echipă, a realizat distin-sul exeget bucovinean de unul singur, ba chiar într-oconstrucţie desfăşurată, referenţială pentru vii-toarele cercetări ale poeziei româneşti actuale. Eacuprinde o perioadă destul de generoasă a liriciiromâneşti, cea delimitată de Nichita Stănescu şi mainoile surprize ale tinerilor, dispuşi să se stator-nicească în ostrovul locuirii poetice. Înţelege oricinecă o astfel de carte nu putea fi scrisă decât printr-unefort perceptistic de excepţie, printr-o fişare ordo-nată, decomplexată şi meticuloasă a lecturilor poet-ice.

În privinţa fenomenului poetic de dupărăzboi, autorul distinge „două direcţii opuse: unacare promovează abstragerea din concret şi din isto-rie, recursul la balaga romantică germană, construc-ţia euphorionică şi sensul alegoric; alta care încor-

porează în limbaj realul, istoria, războiul şi care ape-lează la concret cu ironie, cu sarcasm şi disperare,recuperând în felul acesta biografia, dar şi afectul”(p. 6-7). Subscriem la observaţia autorului.„Ontologia, îmi scria într-o dedicaţie ocazională LucaPiţu, bate semiologia şi, desigur, poezia, fenomenulliric pe care îl asediază fugos, îl cadastrează şi îldetermină conţiunutistic.

Recunoaştem că cel mai greu într-o aseme-nea abordare este operaţia de grupare, de ordonareapoeţilor, după criterii convingătoare, sau măcarcredibile. Ne minunăm de imensa diversitate afenomenului poetic românesc, dar, fireşte, până laurmă trebuiesc găsite nişte criterii plauzibile deasociere şi de sistematizare.

Înţelegem dificultăţile autorului. Nu existăcriterii infailibile şi orice principiu clasificator ar fifolosit declanşa reacţii contrapunctice greu de stă-vilit. A considerat mai oportun să evite o structurareaproximativă. S-o evite, dar nu s-o eludeze pentru căa consacrat, totuşi, o diviziune a optzeciştilor, iarîntr-o altă diviziune pentru „poeţii Sătmarului”. Numarşează însă nici pe criteriul istorice, care l-ar fiobligat să recunoască toate grupările structuratedecadal (şaizeciştii, nouămiiştii, douămiiştii), nici pecel geografic, ce l-ar fi condus la o recunoaştere alirismului basarabean, bucovinean, tomitan, bihore-an, etc. Nu spun, Doamne fereşte, că aceste toposurilipsesc din radiografia lui Mircea A. Diaconu, ci doarcă nu figurează sub o siglă, sub o paradigmă, subsemnul unei maniere distincte inconfundabile. Altfel,

desigur, onirismul, textualismul, experienţa reli-gioasă sunt bine subliniate de critic, acolo unde suntîntâlnite.

Citind cartea lui Mircea A. Diaconu te con-vingi încă o dată că poezia românească actuală nuare motive să sufere de complexul european.„Suntem europeni, dar... necunoscuţi în Europa.Dincolo de trădările oricărei traduceri, dincolo delimitele proiectelor româneşti în acest sens, deorgoliul şi suficienţa care sunt deopotrivă ale celorcare primesc, această poezie legitimează o întreagăcultură şi un anumit mod de situare în istorie” (p.12). Şi în lume.

Ştim că, de regulă, astfel de radiografii com-portă multe discuţii şi reacţii contradictorii: ocolimacest versant şi-l credităm pe autor cu convingereacă isprava se reprezintă un demers necesar şi utilpentru viitoarele reconstituiri ale evoluţiei liriciiromâneşti. Dacă poezia este o lectură duminicală,exegeza lui Mircea A. Diaconu poate fi citită cu folosîn tot restul zilelor lucrătoare.

Page 29:  · 2 ANUL XVIII ♦ Nr. 8 (665) CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANÃ S U M A R MODELE Nicolae Breban · Trecutul ca un dat/ 3 RESTANŢELE CRITICEI de Irina Petraş Marin Mincu · Fişe

29

CON

TEMPO

RAN

UL. ID

EEA EU

ROPEA

AUGUST ♦ 2007

Am pomenit şi cu alte prilejuri că viziu-nile gravorului William Blake auapărut foarte de timpuriu. Mă întreb

dacă, pentru cititor, vârsta de 4 ani este suficient demică. Personal, la acea vârstă am avut prima dintrecele două viziuni ale mele de până la 70 ani şi nu m-am socotit niciodată prea nevârstnic pentru ea. Îmieste greu a explica cele două simţăminte opuse pecare le nutresc privitor la acel eveniment, ca plasatcronologic. Pe de o parte, comparând etatea mea,reprezentată prin scurtimea staturii, prin lipsa deexperienţă, prin naivitate, prin aplecarea către joacă exclusiv, prin depen-denţa de părinţi, mi se pare duios de neînsemnată. Pe de altă parte,conştiinţa mea că am fost vizitat de o făptură aeriană care mi-a adresat unmesaj conferă puţinilor mei ani o greutate de proporţie şi îi echivalează cumaturitatea convingerilor de mult mai târziu ale conceperii realului. La cemă refer? M-am deşteptat într-o noapte cu un bust de înger bălai că-mi vor-bea. Avea un chip feminin potrivit începuturilor adolescenţei. Odihnea peacea ieşitură a sobei unde gospodinele plasează deobicei un vas de flori nuprea voluminos. Zămislea un zâmbet cald, familiar, pe buzele trandafirii,deloc cărnoase, dar nici subţiri ca ale oamenilor răi, buze ce abia de semişcau, elegant, când îmi grăia. Mi-a spus cuvoce abia auzită: „Nu-ţi fie teamă. Nu enimic. Sunt cu tine. E cutremur, dar am grijăde tine”.

În clipa aceea au pătruns, alarmaţi,părinţii mei. S-au apropiat de patul unde măaflam întins. Mama m-a ridicat în braţe pejumătate şi m-a strâns agonic la sân. Tatăl îiapăra umerii, îndemnând-o să-l urmeze afară.Din strânsoarea ei, am trecut în braţele lui,mai potrivite unei greutăţi cum era a mea. Înaceastă formaţie, am descins în pragul uşiide intrare în casă, ce dădea către pavajulcurţii, de care ne despărţeau două trepte deciment. Opriţi acolo, coşul casei se prăbuşipeste noi ca să se spargă, când se izbi depământ în faţă-ne, proiectând pretutindeninumeroase cioburi de cărămizi.

Dar frică nu mi-a fost, deoarece fu-sesem avertizat că eram păzit de Sus. Mamamea nu ştia aceasta şi nu dădea credit vorbu-liţelor cu care o puneam în temă: „Mămico,am văzut un înger... A venit la mine un

înger...” Ea mă tot îndemna, spasmodic, să nu mă-nfricoşez că era doar un cutremur. De fapt nu eravorba de un simplu cutremur, ci de „cel mare” din´40, când s-a prăbuşit blocul Carlton, moment sur-prins de Cezar Petrescu într-un roman cu acest titlu.

Ei bine, William Blake, la aceeaşi vârstă, eramai avansat decât mine, fiindcă pe el l-a privit prinfereastră, de pe uliţa londoneză, Dumnezeu însuşi.Aşa, pur şi simplu, şi-a turtit nasul de geam şi s-auitat la el, ceea ce l-a făcut pe cel mic să izbucneascăîn lacrimi potop. Aceasta s-a aflat mult mai târziu.

Copilul nu şi-a încunoştinţat părinţii asupra viziunilor sale decât de pe la optanişori înainte. În continuare, devansându-mă cu o poştă duhovnicească marecât ocaua lui Cuza, în loc să sosească în vizită la el un biet îngeraş fără soţ,William zări ditamai pomul încărcat de îngeri ca de nea în plinul Bobotezei.Cu alt prilej îşi încunoştinţă mama că-l văzuse pe proorocul Ezechieladăstând sub un copac. Părinţii nu erau prea încântaţi de povestirile odrasleilor, drept care o zvântau în bătaie, ceea ce nu l-a convins pe flăcăiaş sărenunţe la a nara cu simplitate cele ce i se întâmplau. Nu-l speriau nicipărinţii, nici viziunile sale. În definitiv, se simţea între ai lui, când răsăreaunu ştia de unde Dumnezeu a-toate-Făcătorul sau profetul Său.

Continuă să experimenteze putereade înţelegere a celor din jur, istorisind şi pro-fesorului de desen cele trăite. Acesta, avândmai puţină putere asupră-i, nu făcea alt decâtsă-i ceară să nu mai pomenească atari lucruriaiurite cu glas tare. Constatând că nu maigăsea cui să se adreseze prin viu grai, se con-fie, în versuri, hârtiei. Avea unsprezece ani.Începând şi uceniciile în desen, copilul seadânci în lectura Bibliei. Aici întâlni prietenice nu-l trădau, care-i încredinţau toatăatenţia lor, care nici nu-l pălmuiau, nici nupriveau cu un ochi către el când cu celălalt îşivedeau de treburile lor, după modelul cufăina şi slănina. Înaintevăzători, regi, înde-lung suferitori, precum Iov, ale cărui nenoro-ciri l-au urmărit până la sfârşitul vieţii pegravor, înfrângători ai vrăjmaşilor, pentrucari Domnul însuşi se înarma ca să nu-ipărăsească în mâinile necredincioşilor. Aceş-tia devin pe toată lungimea existenţei tova-răşii singurătăţilor sale. Oamenii nu vor maiavea nici o greutate înaintea lui. El va fi de-al acelora, o fiinţă a înălţimilor biblice. Citi-torul, pentru a judeca singur culmile atinseîn viziunile sale de acest ordin, este rugat să

acceseze la adresa. De aci înainte nu poate să mai aparăfrână în progresul cultural şi sentimental al băiatului.Descoperise prietenii şi profesorii ideali: personajele isto-riei sfinte. Personaje literare, dar şi sfinte. Se afla pehotarul ce despărţea lumea noastră de aceea spirituală.

Dar resorbirea copilăriei în trecut nu însemna şiînchiderea uşii viziunilor. Ba una dintre cele avute laînceputul adolescenţei avea să-l coste o cruntă mânie apărintelui său, iar pe noi ne lasă cu gura căscată.

Negustorul londonez decise că nevolnicul de fiu-său merita un profesor mai de soi. Interesându-se, îl luăde mână să-l înfăţişeze celui mai bun, după părereainşilor pricepuţi. Era vorba despre un elev al lui Ravenetşi Boucher, pe numele lui celebru: Ryland. Primit în case-le nobiliare de vârf, amic cu literaţii gustaţi de publiculpretenţios al momentului, Ryland era şi favoritul regelui.Ţâncul îi fu împins în faţă. Pe neaşteptate, sângele îi fugidin obraji, de parcă sta să cadă de-a-n picioarelea, apucatbrusc de cine ştie ce meteahnă necunoscută până atunci,şi se zbătu cât putea de tare să-şi ia la tălpăşiţa. Tatăl luinu izbuti să-l apuce de guler pentru a-l reţine, ci cerân-du-şi ruşinat iertare de la înalta personalitate ce avuseseatâta bunăvoinţă faţă de el ca să-l primească dimpreunăcu secătura de fiu-său, se rostogoli pe scări în jos, să-lajungă din urmă pe fugarul inconştient.

– „Ce te-a apucat?! Vrei să-mi ies din minţi?! Cumsă-mi mai vând eu marfa dacă se duce zvonul c-am datnaştere unui monstru zevzec?! De ce nu vrei să iei lecţiide la maestrul Ryland?!” – „Pentru că mi-e frică...” – „Ţi-e frică? De ce?!” – „Nu-mi plac oamenii care atârnă înştreang!!!”

E uşor de bănuit că la atari gogomănii ieşite pegura feciorului său trăznit, domnul Blake s-a făcut roşuca racul fiert, apoi livid ca plumbul, mai-mai să-l loveascădamblaua în plină stradă. Mai mult nu putură nici el,nici soaţa lui scoate de la pici. Lăcrăma din abundenţă şirepeta cu ton de încăpăţânat cu minţile fugite ce era căpictorul Curţii avea să atârne în laţul Justiţiei. Ei, cepărere aveţi? A şi chiar fost spânzurat! Competenţii înrobă îl dovediră a fi deturnat anumite fonduri aleCompaniei Indiilor. Cel mic o pornise cu sârg şi maresucces pe urmele cuiva încă necunoscut lui – dar careavea să joace un mare rol în existenţa sa viitoare –,anume pe urmele vizionarului suedez EmanuelSwedenborg (1688-1772).

MIHAI RÃDULESCU

William Blake

Page 30:  · 2 ANUL XVIII ♦ Nr. 8 (665) CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANÃ S U M A R MODELE Nicolae Breban · Trecutul ca un dat/ 3 RESTANŢELE CRITICEI de Irina Petraş Marin Mincu · Fişe

30

ANUL XVIII ♦ Nr. 8 (665)

CON

TEM

PORA

NU

L. ID

EEA

EU

ROPE

AN

Ã

Intrate în tradiţie, Premiile anuale aleAsociaţiei Profesioniştilor de Televi-ziune din România, ajunse la ediţia a17-a, au fost acordate şi anul acesta în

cocheta şi primitoarea sală „Amfiteatru” aTeatrului Naţional din Bucureşti. Intraţi, la rândullor, în tradiţie, membrii juriului – prozatorul Nico-lae Breban, teleasta Lucia Hossu-Longin, criticulde film Manuela Cernat (preşedintele juriului),documentaristul Sorin Ilieşiu, regizorii Dan Piţa şiDan Necşulea (preşedintele A.P.T.R.), actriţa IlincaTomoroveanu – au acordat de data aceasta 21 depremii, luând în discuţie numeroase emisiuni degenuri foarte diferite, realizate la felurite televi-ziuni „centrale” sau locale. Încă o dată, iniţiativaacordării acestor premii – datorată, acum 17ani, regizorului Dan Necşulea – şi-a validatexistenţa, cu atât mai mult cu cât premiileAsociaţiei Profesioniştilor de Televiziune aurămas, încă o dată, credincioase valorii, re-compensând programe şi emisiuni cu sigurevirtuţi culturale şi civice, morale şi filo-sofice, estetice şi sociale, aceasta în condiţi-ile unor nedorite concesii de gust şi acultu-rale manifestate la diferite televiziuni sau aunor coliziuni interne – unele cu consecinţegrave – manifestate în existenţa altor colec-tive TV. Ca şi în ultimii ani, programele şiemisiunile culturale au fost prioritare în opţi-unile juriului, fapt deosebit de îmbucurător– am spus-o şi anul trecut – în condiţiiletristei ofensive a gustului îndoielnic, a vul-garităţii şi divertismentului suburban lamulte dintre posturile TV, angrenate într-oridicolă şi periculoasă bătălie anti-culturală şi a-culturală. Prin palmaresul său, juriul a apărat,încă o dată (nu voi obosi s-o spun), însăşi demni-tatea micului ecran, adeseori periclitată de com-promisuri stupide şi nocive, care îndepărteazăunele televiziuni de îndatoririle lor fundamentale.

Totuşi, Marele Premiu A.P.T.R. la ediţia aXVII-a poate fi considerat atipic pentru prefe-rinţele de până acum ale juriului. Acest principalpremiu a revenit emisiunii La porţile ceriului, pro-pusă de Grigore Leşe la TVR Cultural, un pro-gram de mare autenticitate consacrat universuluirural românesc, realizat cu o perfectă cunoaşterea mediului investigat, cu respect pentru ade-văratele valori ale creaţiei populare, cu dragoste şiînţelegere pentru oamenii întâlniţi pe parcursulemisiunilor, cu înţeleaptă privire spre viaţa cea detoate zilele a satului românesc contemporan.Marele Premiu a încununat gala-spectacol a premi-ilor A.P.T.R. cu un moment de vârf, laureatul şi-amărturisit crezul care stă la baza emisiunilor sale,dar le-a şi cântat celor prezenţi câteva „viersuri”tradiţionale, în stil caracteristic. Printre premiileimportante ale juriului s-a numărat şi PremiulSpecial, acordat documentarului 1956. Revoluţiieşuate, realizat de o echipă a TVR Cluj-Napoca, cuspirit analitic, după jumătate de veac de la re-voluţia din Ungaria, un premiu înmânat de distin-sul disident Constantin Ticu Dumitrescu.

Echipa „ştiriştilor” de la „Antena 3” şi-avăzut recompensată activitatea creatoare depusăîn anul 2006 prin Premiul pentru jurnal TV obţin-ut de cotidianele programe de „Ştiri”. Pe scenă auurcat mulţi dintre plăcuţii protagonişti ai acestorprograme, fiecare cu rolul său în obţinerea acestuiprestigios şi meritat premiu colectiv. Şi, pentru căvorbim despre roluri, să consemnăm şi un alt pre-

miu binemeritat, Premiul pentru serial TV, obţi-nut de reuşita neîndoielnică a TVR1, serialul LaUrgenţă, urmărit cu interes de numeroşi telespec-tatori pe parcursul anului 2006, o realizare artis-tică meritorie, cu interpretări memorabile şi cu

trimiteri spre realităţi curente ale zilelor noastre,îndeosebi din lumea spitalicească. Printre premiilecaracteristice ale Galei A.P.T.R. s-a numărat,desigur, şi Premiul pentru documentar de cultură,acordat filmului Calea Regală (Dinu Pillat), ungest cultural de excepţie, realizat pentru TVR2 deMircea Plângău şi Nicoleta Brătescu. Premiul pen-tru reportaj a revenit unui reporter „înrăit”, cumulte performanţe în ultimii ani, Adelin Petrişor,autorul filmului Guantanamo, periferia lumii libere,o producţie „Antena 3”. Unui realizator de la TVRCultural, Adrian Bănuţă, i-a revenit Premiul pen-tru portret, respectiv pentru originalul film SofiaIonescu – amprenta unui bisturiu. Într-o oarecaremăsură surprinzător a fost Premiul pentru inves-tigaţie socială, revenit lui Luis Lazarus, autorulinvestigaţiei Cazul Rădulescu la OTV, o analizăatentă şi judicioasă a unor grave fapte anti-sociale,soldate cu consecinţe tragice. Premiul pentru emi-siune muzicală a fost obţinut de Luminiţa şiMarius Constantinescu: este vorba despre Bucuri-ile muzicii: Maestrul George Petean la Londra, unprogram de la TVR Cultural. Unul dintre cele maiemoţionante momente ale Galei a fost prilejuit deacordarea Premiului „Condiţia Umană”, înmânatde cunoscutul publicist Petre Mihai Băcanu uneirealizatoare de la TVR Timişoara, Dite Dineszpentru documentarul Izolaţi în România, un filmimpresionant despre oameni care trăiesc şimuncesc departe de „lumea dezlănţuită”, încondiţii greu de imaginat: cuvântul autoarei, mar-cat de sublima modestie a adevăratului creator, aconstituit o „clipă magică” a Galei. Premiul pentruTalk-Show a revenit lui Robert Turcescu pentruemisiunea sa 100% de la „Realitatea TV”, la con-curenţă cu Talk-Show-urile realizate de Stelian Tă-nase şi Gabriela Vrânceanu Firea (câteva dintre

premiile A.P.T.R. au avut, ca şi în ediţii ante-rioare, câte trei nominalizări).

Palmaresul a cuprins multe alte premiisemnificative. Premiul pentru documentar de călă-torie a fost acordat unui „călător” multilateral,Dan Chişu, autor – printre altele – al reportaju-lui Shamanii peruani de la „Realitatea TV”.Premiul pentru imagine a fost împărţit de opera-torii a două filme premiate, Marius Danci – Izolaţiîn România (TVR Timişoara) şi Mihai AdrianBuzura – La porţile ceriului (TVR Cultural). A fostacordat şi un Premiu pentru film-document, obţi-nut de Cosmin Nicolescu, care a realizat la TVNeptun filmul Omul care l-a văzut pe Dumnezeu. Afigurat în palmares (având, neîndoios, rostul lui)

şi un Premiu pentru producător indepen-dent, laureată fiind Ada Vertan („AstraEntertainment”), producătoare a plăcuteiemisiuni de divertisment intelectual Dumini-ca în familie. Un comentator TV cu spirit iro-nic, Radu Paraschivescu, a obţinut Premiulpentru cronica TV, beneficiară fiind rubricasa din „Evenimentul zilei”, Ecranopolis.Printre celelalte premii, a figurat şi unPremiu pentru clip de promovare, acordatunor realizatori de la „Antena 3”, Dan Pavelşi Adrian Vancica. Un Premiu pentru montaja obţinut Elena Constantinescu (debut), carea lucrat la filmul premiat Maestrul GeorgePetean la Londra (TVR Cultural). A fostacordat şi Premiul Opera Prima, LavinieiCristea-Tănase, pentru Dincolo de linişte(Credo). Un premiu intitulat „TVR 50” a re-compensat o producţie de la TVR Cultural,

Seniorii micului ecran de Sergiu Ionescu şi DoraZorca, în care sunt evocate personalităţile televi-ziunii naţionale din prima jumătate de veac a exis-tenţei sale. O observaţie de „amănunt” în finalulacestei liste de premii: de la primul până la ulti-mul premiu amintit a fost vorba despre TVRCultu-ral. Se poate considera, aşadar, că acest posta obţinut „partea leului” în palmaresul ediţiei aXVII-a a Premiilor A.P.T.R., fapt care vorbeşte dela sine despre calitatea muncii la acest post menit,prin însăşi denumirea sa, să salveze onoarea cul-turii în ansamblul televiziunilor noastre.

Ar fi de subliniat, în încheierea acestuicomentariu, faptul că această ediţie a premiilorA.P.T.R. a prilejuit un atractiv spectacol pe scena„Amfiteatru” a Teatrului Naţional din Bucureşti.Au existat, spre deosebire de alţi ani, şi doi pre-zentatori plăcuţi şi simpatici ai Galei, actriţa IrinaMovilă împreună cu Nicolas Don, jurnalist şi pro-ducător francez de origine română, care au con-dus show-ul cu antren şi dezinvoltură. În programau figurat şi atractive numere muzicale, susţinutede saxofonistul Flavius Teodosiu (care cântase cuo seară înainte la concertul Gloriei Gaynor) şisolistul vocal de excepţie, americanul Irvin Dooms,care a electrizat asistenţa. Să amintim şi faptul cămembrii juriului, alături de alte personalităţiprezente în sală au prezentat alternativ premiileprincipale ale palmaresului (în sală şi, la unmoment dat, pe scenă a fost şi Antonio Bruni,director al televiziunii italiene RAI), iar premianţiiau avut, la rândul lor, câte ceva de spus, pe lângăcele spuse în imagini (prezente şi ele pe un mini-ecran, pe parcursul Galei).

CÃLIN CÃLIMAN

Premiile A.P.T.R. la o nouă ediţie

Page 31:  · 2 ANUL XVIII ♦ Nr. 8 (665) CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANÃ S U M A R MODELE Nicolae Breban · Trecutul ca un dat/ 3 RESTANŢELE CRITICEI de Irina Petraş Marin Mincu · Fişe

31

CON

TEMPO

RAN

UL. ID

EEA EU

ROPEA

AUGUST ♦ 2007

Ajunşi sau nu la Cluj, cinefilii ro-mâni (şi nu numai) ştiu că înacest oraş are loc, la începutulfiecărei veri, cel mai importanat şi

plin de tentaţii festivaluri de cinema din România,al cărui nume se recomandă fără probleme cuiniţialele: TIFF ( de la Transilvania InternationalFilm Festival). Un festival iniţiat şi condus deoameni tineri (Tudor Giurgiu, preşedinte onorific,Mihai Chirilov-director), dedicat în principal cine-matografului tânăr.

Am spus şi am scris de mai multe ori căresurecţia cinematografului românesc datoreazămult acestui festival care i-a adunat sub acelaşiacoperiş pe cei mai talentaţi noi cineaşti de la noi,le-a deschis orizontul cinefil şi apetitul competiţiei,le-a facilitat întâlnirea cu producători, distribuitoriautohtoni şi de pe alte meleaguri. Ediţia 2007, ceade-a şasea, a confirmat eficienţa strategiei ce-lorde la TIFF, unde a revenit, după recentul triumfde la Cannes, câştigătorul din 2002 (cu Occident)Cristian Mungiu, singurul român care a câştigatun Palme d`Or pentru lung-metraj cu 4 luni, 3săptămâni şi 2 zile. Premiată tot la recentulCannes cu Premiul secţiunii Un certain regard,pelicula de debut California Dreamin a ajuns, dinpăcate, la Cluj neînsoţită de autorul ei, CristianNemescu, tânărul plecat tragic dintre noi anul tre-cut, un alt premiant al festivalului de la Cluj.

Ediţia celui mai ambiţios program, înprimul rând în termeni cantitativi (160 de scurt şilungmetraje prezentate în mare parte şi la Sibiu,unde s-a extins TIFF-ul anul acesta) a fost, totuşi,în primul rând ediţia la care a strălucit cinemato-graful românesc. Ea s-a deschis într-o atmosferăelectrizantă cu 4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile care,deşi reluat apoi de trei ori, n-a putut fi văzut detoţi doritorii. Confruntarea cu publiculde acasă a fost decisivă pentru regizo-rul care, cu o admirabilă modestie, nuface caz de succesul său cannez. Pub-licul a fost impresionat de acest filmcare reuşeşte să fie mai mult decâtpovestea unui avort clandestin înultimii ani ai regimului Ceauşescu. Eleste povestea unei prietenii dintredouă studente aflate în faţa unui marepericol (cea care avortează şi cea careo însoţeşte şi o protejează) dar şi ana-tomia unei mari dileme morale (care orăvăşeşte pe cea de-a doua). Formulaminimalismului, fericit verificată defilme recente precum Moartea domnu-lui Lăzărescu de Cristi Puiu şi A fostsau n-a fost de Corneliu Porumboiu,funcţionează din nou excelent, înnobi-lată de o remarcabilă fineţe psiholo-gică. Cele mai simple gesturi capătărelief moral şi dramatic în aceastăpoveste cinematografică despre femeicare plă-tesc un incredibil preţ al umil-inţei pentru a-şi asigura, cât de cât,independenţa. Relatat eliptic, momen-tul „favo-rurilor sexuale” pretinse dedomnul Bebe, specialistul în avorturiprovocate, e chiar mai şocant decâtintervenţia în sine, executată într-ocameră de hotel, într-o teribilă stare deîncordare. Cei care au fost surprinşi căregizorul şi-a schimbat tonul amuzantironic din lung-metrajul de debut

Occident au recunos-cut că au fost impre-sionaţi de forţa dra-matică perfect stăpânită a noului film, de tăieturalui sigură şi de subtilitatea portretelor. Excelentelepartituri au fost onorate cum se cuvine de LauraVsiliu (superficiala Găbiţa), Vlad Ivanov (ciniculdomn Bebe) şi mai ales de Anamaria Marnica, ca-re ne face să urmărim cu sufletul la gură traseuljalonat cu pericole al Otiliei, eroina care rămânedemnă şi atunci când e umilită. Actriţa îşi merităpe deplin Premiul pentru o tânără speranţă a cin-ematografului românesc câştigat la Cluj şi nu e demirare că ea face o strălucită carieră pe marele şimicul ecran în Marea Britanie. Cât despreretragerea filmului 4 luni, 3 săptămâni şi 2 ziledin competiţia TIFF, după descoperirea clauzei cănici un câştigător al Marelui Premiu Pame d`ornu mai poate concura la un alt festival inter-naţional, aceasta nu a diminuat cu nimic bucuriaparticipanţilor de a descoperi un film românesc deasemenea anvergură. În plus, pelicula a câştigatPremiul Zilelor Filmului Românesc şi Premiul spe-cial TIFF, acordat întregii echipe.

Participarea românească la ediţia 2007 aTIFF-ului a fost consistentă şi diversă în acest ancând, deşi n-am avut nici un titlu în competiţii, auputu fi văzute, în diferite secţiuni, lung-metrajulde debut Îngerul necesar de Gheorghe Preda, unfilm parabolă cu o rafinată estetică vizuală, Co-coşul decapitat de Radu Gabrea, interesantă ecra-nizare a romanului omonim semnat de EginaldSchlattner şi Restul e tăcere, mult aşteptatul filmal lui Nae Caranfil inspirat din epopeeea realizăriiprimului lung-metraj din istoria cinematografuluiromânesc, Independenţa României. O peliculă per-sonală, mustind de umor inteligent, un omagiu de-dicat entuziasmului pionierilor dar şi o reflecţie

asupra confruntării dintre regizor şi producător,care a făcut atâtea victime în istoria cinematogra-fului. Voi reveni cu plăcere asupra filmului la orapremierei.

Aşa cum ne-a obişnuit, TIFF-ul a contribuitşi la această ediţie la redescoperirea valorilor maivechi ale cinematografului românesc. De dataaceasta a făcut-o incluzând în program miniportretul Ion Popescu Gopo în secţiunea 3x3,proiecţia peliculei Independenţa României, dar şiRăutăciosul adolescent, filmul lui Gheorghe Vita-nidis după un scenariu de Nicolae Breban, care i-asurprins plăcut pe tinerii spectatori şi a oferitmotive în plus de a o admira pe Irina Petrescu,protagonista sa, câştigătoarea Premiului pentru întrea-ga carieră.

Dar ediţia 2007 a festivalului a oferit cine-filor şi o importantă cantitate de filme străine,democratic repartizate în diversele secţiuni aleprogramului. Printre acestea se numără şi câştigă-torul Trofeului Transilvania, chilianul Sfânta fami-lie de Sebastian Campos, o peliculă minimalistădespre divorţul dintre idealurile generaţiilor, sem-nificativă pentru noul cinema latino-american darşi Antena, semnat de argentinianul Esteban Sapir(premiat pentru imaginea lui Cristian Cottet),preferat de mulţi critici pentru rafinamentulvizual şi pentru îndrăzneala împrumuturilor dinestetica filmului mut. După mine, ar fi meritatmai mult şi italianul Fotomodelul de CarmineAmoroso (premiul pentru cea mai bună inter-pretare- Luca Lionello), povestea unei mari pri-etenii dintre doi emigranţi în Italia (unul venit dinElveţia, altul din România) şi sârbescul Capcana(regia Srdjan Golubovic), un policier înnobilat de o

dilemă morală de factură kies-lowskiană.

Am trecut pe lista filmelorimportante descoperite în 2007 şirusescul Euforia de Ivan Virypaev, odramă cu interesante ecouri dinDovjenko şi Parageanov, chinezesculNatură moartă de Jia Zhang-Ke (câş-tigătorul Leului de aur la Veneţia în2006), de un mare rafinament nara-tiv,dar şi austriacul Maşina capcanăde Antonin Svoboda, o comedie nea-gră de o cruzime amintind deMichael Haneke. Pe această listăadaug şi documentarul de lung-metraj Omul grizzly în care celebrulregizor german Werner Herzog îşiîndreaptă pasiunea descrierii unoreroi cu idealuri extravagante înspreun personaj real, Timothy Trea-dwell, devenit victima animalelor alcăror apărător s-a autoproclamat.Cu regretul că n-am putut vedeatoate filmele atractive din programşi n-am putut perticipa la toate con-ferinţele de presă consacrate person-alităţilor care m-au interesat (depildă Franco Nero, legendarul actoritalian premiat pentru întreaga cari-eră), am plecat de la TIFF cu impre-sia că nici o ediţie a festivalului nutrebuie ratată.

TIFF 2007

DANA DUMADin nou despre români

Irina Petrescu în Răutăciosul adolescent –film cu un scenariusemnat de N. Breban

Cristian Mungiu (stânga),Vlad Ivanov şiAnamaria Marinca,echipa câştigătoare a filmului4 luni, trei săptămâni şi 2 zile

Page 32:  · 2 ANUL XVIII ♦ Nr. 8 (665) CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANÃ S U M A R MODELE Nicolae Breban · Trecutul ca un dat/ 3 RESTANŢELE CRITICEI de Irina Petraş Marin Mincu · Fişe

32

ANUL XVIII ♦ Nr. 8 (665)

CON

TEM

PORA

NU

L. ID

EEA

EU

ROPE

AN

Ã

În lumina recentelor (şi actualelor!)mele preocupări legate de filosofia luiLeibniz, de chestiunea exproprieriiontologiei clasice – ridicate pe spatele

formalismelor închinate universalităţii – devenită,iată!, o filosofie a diversităţii, bazată pe conju-garea opoziţiilor, din această perspectivă, spu-neam, teza lui Basarab Nicolescu, dincolo deexprimarea unor analogii originale, îmi oferă,tehnic vorbind, prilejul de a introduce un noucapitol în lucrarea mea Leibniz şi individualul.Structura monadologică a lumii, disertaţie caretratează consecinţele explorării ontologiei leib-niziene. Una din ipotezele paradoxale urmăriteaici, consideră enciclopedismul lui Leibniz respon-sabil pentru nevoia izolării unui principiu dual-paradoxal al lumii, precum şi pentru decodificareaacestuia în cheie individualistă. În linii mari, dacăe să exprimăm, ritos, o judecată voit nenuanţată,putem spune că raţionalismul obliga întrucâtvacunoaşterea să lucreze cu elemente globale, total-izatoare, în timp ce strădania priceperii lucruluiindividual revenea mai degrabă unei cercetări sub-ordonate empiricului. Odată cu Lei-bniz însă, putem vorbi de un alt tipde individualism, de zămislirea coe-rentă a unui model al individualuluiraţional, care conţine într-însul sâm-burele universalităţii, reproiectat înlogica dualităţii unitate-diversitate,întreg-parte, infinit mare-infinit micetc. Dar iată că, până a ajunge laLeibniz, istoria filosofiei l-a dat peJakob Böhme, acest mistic luteran,consumat de viziuni şi experienţe ex-tatice, cu un formidabil simţ de an-ticipaţie filosofică a ceea ce va urma.Din această perspectivă, ţin să măr-turisesc faptul că am rămas oarecumsurprins de cumulul de congruenţefilosofice expandabile, spre care des-chide paralelismul Leibniz – Böhme,purtător al unei dinamici fruste şiinsidoase, specifice alăturărilor vir-gine, neexplorate.

Studiul dezvoltat de BasarabNicolescu şi intitulat Ştiinţa, sensul şi evoluţia.Eseu asupra lui Jakob Böhme, o specie extrem derară de melanj între misticism (nu însă în accepţi-unea peiorativă a termenului), filosofie şi ştiinţeexacte, teoretizează, printre altele, coexistenţa pa-radoxală a opoziţiilor, a apetenţei unităţii de a selega în mod structural de diversitate şi invers.Desigur, premisele acestui studiu se leagă înde-obşte de interpretarea filosofiei lui Jakob Böhme,acest gânditor cufundat, astăzi, în cvasiobscuri-tate, cu un stil reverenţios şi ultrasaturat simbo-lic, ferm, dar totuşi derutant, „bântuit de ideeainvarianţei proceselor cosmice şi de coexistenţaparadoxală a unităţii şi diversităţii”1, adversar al„gândirii raţiocinante”, autosuficientă sieşi, „dez-legată de orice experienţă, născută prin simplulmecanism asociativ mental”. Asemeni lui Imma-nuel Kant, trezit din somnul dogmatic de filosofialui Hume, Böhme va fi realizat că, în absenţaexperienţei, raţiunea joacă în gol, proliferândhimera unei raţionalităţi clădite pe iluzia autosu-ficienţei. Preferând „o raţionalitate vie, înrădăci-nată în experienţă”, Böhme va fi pătruns, deci, petărâmul filosofiei contradictoriului, prin conjugareaadversităţilor esenţiale, prin reconcilierea ontică aopoziţiilor, reunite într-o dinamică a totalităţii, aunum-ului întors către sine prin multiplicitate.„Rămăşagul lui Böhme”, aşa cum e caracterizat deBasarab Nicolescu, este „să împaci raţionalul şiiraţionalul, materia şi spiritul, finalitatea şi nonfi-nalitatea, binele şi răul, libertatea şi legea, deter-minismul şi indeterminismul, imaginarul şi rea-lul”, însă fără a le altera câtuşi de puţin specifici-tatea, expresia organică, fibra intimă şi indestruc-tibilă a individualităţii lor dominatoare. Spre asimplifica, oarecum, înţelegerea acestei procesua-lităţi duale, putem interpreta întregul filon aldinamicii filosofiei contradictoriului, ca fiind re-ductibil, în cele din urmă, la relaţia unitate-diver-sitate sau fiinţă-devenire (în terminologia heracliti-co-parmenidiană): „unitatea nu are sens decâtprin existenţa diversităţii şi diversitatea nu poatefi concepută fără unitate. La fel, invarianta senutreşte prin schimbare” şi invers, „ceea ce estetrecător ar fi absurd [...] fără invariantă”. Aceastăcaracteristică fundamentală, a dualităţii, a dubleideschideri, se răsfrânge, la rându-i, la baza filo-sofiei böhmeiene, contaminându-i expresia meto-

dologică, prin aceea că reclamă un limbaj propriu,„deosebit de limbajul obişnuit-discursiv cu funda-mente în logica [...] aristotelică”, prin urmare unlimbaj aspru, criptic, aglomerat şi dificil, cufundatîn obscuritatea propriului simbolism, împins pânăla saturaţie. Simbolistica pare, astfel, cea maipotrivită manieră de abordare, dar şi de înte-meiere lingvistică a filosofiei lui Böhme, deoarece„simbolul realizează în sine însuşi unitatea con-trariilor” – dând, prin urmare, sens corelaţiei din-tre conţinutul filosofiei lui Böhme şi exprimareapropriu-zisă a acestui conţinut. Pe scurt, consi-derăm că forma metafizicii böhmeiene nu este

altceva decât o replică miniaturizată a fonduluigândirii sale „sincretice”, asumat condensatoare arivalităţilor metafizice, strânse laolaltă într-unîntreg al co-apartenenţei individualizante la olume compusă. Fundamentată, aşadar, pe o logicăa contradicţiei, schema formală propusă de cătrefilosoful german, pentru radiografierea şi citirealumii în toate formele ei posibile, incluzând aicitotalitatea cosmosurilor, precum şi divinitatea, îşiia drept temei interacţiunea „între o logică ternarăşi o structură (auto)organizatoare septenară”.Această schematizare ori sistematizare, menităinclusiv a proba un reducţionism al dinamicii uni-versale (pe care Böhme îşi va întemeia ideeadeterminării universale printr-un „număr extremde răstrâns de legi generale”), se referă, deci, lainteracţiunea câtorva principii corelate Realităţiişi manifestărilor ei. Intâi, este vorba de structuraternară a Realităţii, anume „determinată prin ac-ţiunea a trei principii”, structural independenteşi, totuşi, aflate simultan într-o interacţiune reci-procă susceptibilă de a emula o „dinamică a con-tradicţiei”. „Avem o contradicţie cu trei poli, cu

trei polarităţi radical opuse şi totuşi reunite, însensul că nici una [...] nu poate exista fără cele-lalte două.” Ele „nasc trei lumi distincte” şi totuşi„întreţesute una în alta”, a căror separabilitate econdiţia sine qua non a unificării lor şi viceversa.Mai departe, dacă ternarul böhmeian întruchi-pează expresia dinamicii interioare, corespunză-toare unui ménage a trois metafizic, septenarul, înschimb, îşi arogă „fundamentul manifestării unuiproces în bogăţia sa inepuizabilă”. „Orice procesal Realităţii”, scrie Basarab Nicolescu, „va fi ast-fel guvernat de şapte calităţi, şapte etape, şapteforme”. [Depăşind cu mult posibilităţile prezentu-lui text, analiza simbolisticii cifrelor trei, şapte şinouă – aceasta din urmă rezultată prin adăugareaa două trepte intermediare, celor şapte – rămâneo sarcină pentru un alt context spaţio-temporal,mai generos, poate.]

Ideea întemeierii universului pe un prin-cipiu ontologic dublu, dual, profund sintetizator aldinamicii născute prin coliziunea diversităţii con-tradictoriilor în unitate (idee pe care mi-am bazat,de altfel, decizia de a enunţa o eventuală apro-

piere ontologică între Leibniz şiBöhme) deschide, fără doar şipoate, către o consecinţă cel pu-ţin la fel de importantă ca totceea ce s-a afirmat până în acestmoment, şi anume către ches-tiunea existenţei mai multorniveluri de Realitate – menită săcontribuie la elaborarea unei noiviziuni, sistematice şi sistemati-zatoare, asupra lumii. Una dincontribuţiile cele mai importanteale ştiintei moderne – rezultatedin îngemănarea principiului maisus enunţat cu o serie de desco-periri ştiinţifice pe care numaialonja extraordinară a fizicii mo-derne, de la Newton încoace, le-afăcut posibile – ţine de teoreti-zarea, dar şi descoperirea efec-tivă „a unei scări invizibile pen-tru organele simţurilor – scaracuantică –, cu legi complet diferi-

te de cele ale scării «vizibile»” corelate existenţeinoastre obişnuite. Diferenţele fundamentale întrecele două niveluri paralele de Realitate, anumemacrofizicul şi scara cuantică, se disting în ceeace priveşte: raportul continuitate – discontinuitate;separabilitatea, respectiv non-separabilitatea obiec-telor care compun cele două realităţi – entităţilecuantice în interacţiune, deşi distincte, formând„un tot inseparabil”; apoi, legile cauzale, locale sauglobale – macrofizicul fiind purtătorul unei cauza-lităţi locale, în timp ce lumii cuantice îi cores-punde o cauzalitate globală, în sensul în care, înlipsa unei finalităţi propriu-zise, ea determină„evoluţia ansamblului în interacţiune”. Principaladificultate rezultată din acceptarea ipotezei careinstituie existenţa mai multor niveluri de Reali-tate, se referă la metodologia traducerii unuia încelălalt, la translaţia dintr-o parte în alta, întreniveluri distincte şi, probabil, dimensiuni spaţio-temporale specifice. Prin urmare, fără o traducereadecvată trecerii de la un nivel de Realitate laaltul, „generăm o serie nesfârşită de paradoxuri”.În schimb, interpretarea corectă a unei naturicvasi-distrofice, hrănite din diversitate, care ni seînfăţişează sub însemnul unei pluralităţi organice,ne îngăduie să depăşim, o dată pentru totdeauna,iluzia limitatoare a unui singur nivel transgenericde Realitate – iluzie întemeiată exclusiv pe „abso-lutizarea informaţiei” oferite de organele noastrede simţ, „prelungite [...] prin diferitele instru-mente de măsură”. Timpul nostru deschide, iată,către un dublu proces de rafinare ontologică:abolirea singularităţii şi emergenţa pluralităţii.Din punct de vedere formal, această observaţieconcluzivă s-ar situa într-un dezacord paradoxalcu ontologia leibniziană. Din perspectivă totaliza-toare însă, ambii ţintesc către acelaşi ideal.

1 Toate citatele prezente aici au drept sursă lucrarea luiBasarab Nicolescu – Ştiinţa, sensul şi evoluţia. Eseu asupra luiJakob Böhme, Ed. Cartea Românească, Bucureşti, 2007;Prefaţă de Antoine Faivre, Traducere de Aurelia Batali.

ALEXANDRU ªTEFÃNESCUG.W. Leibniz şi Jakob Böhme

Page 33:  · 2 ANUL XVIII ♦ Nr. 8 (665) CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANÃ S U M A R MODELE Nicolae Breban · Trecutul ca un dat/ 3 RESTANŢELE CRITICEI de Irina Petraş Marin Mincu · Fişe

33

CON

TEMPO

RAN

UL. ID

EEA EU

ROPEA

AUGUST ♦ 2007

Corespondenţă din Grecia

AURA CHRISTI

Cariatidele

Ştiam, da, ştiam că unul dintre epitetele atribuite frumoasei şidreptei Artemis – zeiţa luminii lunare, iar în calitate de divini-tate terestră, zeiţă a vânătorii şi săgeţilor „care nu greşesc ţinta”

–, în vechime, era Carie, festine organizate întru celebrarea ei în Laconia.Ce schimbare s-a produs, între timp, la fel, cariatide, fiind numite elementeledecorative, statuile ridicate pentru susţinerea unor balcoane! Mă gândesc, înaceastă ordine de idei, câte modificări spectaculoase operează oamenii fiedin stângăcie, fie din inspiraţie, fie din felul lor de a fi, câteodată, distraţi!Cum să aşezi alături de numele zeiţei vânătorii, reprezentată în marea majo-ritate a statuilor cu săgeata şi arcul în mâini, un nume, un epitet atât demelodios – Cariatide –, pentru ca apoi, dintr-un spirit de economie ori dincu totul alte motive, poate mai lumeşti, să împrumuţi acelaşi nume unor de-coraţiuni? Oricât ne-am minuna, împotmolindu-ne în lipsa răspunsurilor lanu puţinele întrebări ce ne bântuie, ştiu că nici una dintre stările, senzaţi-ile care mă locuiesc sau mă vor locui, în această ordine de idei, nu va con-stitui, vai, decât o palidă copie a stării de sublim avute acolo, sus, pe Acro-pole în imediata, calda, mirabila proximitate a Cariatidelor!

Era o după-amiază târzie, relativ caldă, o după-amiază ce se înclina în-spre soare-apune, cu un astru încă puternic, roşiatic, dispersându-şi smo-curile de raze pe suprafaţa pietrelor, a stâncilor, a coloanelor şi fragmentelorde temple şi statui şi trepte, nesfârşite trepte. Era o după-amiază la care măvoi gândi, presimt, nu rareori, pentru a-i rumina sensurile abia ghicite, abiadibuite cu antenele duhului lăuntric, pentru a-i prinde în raza gândului oria pregândului farmecul, parfumul abstract şi totuşi atât de concret, simţitatunci, când înmărmurit-năucă asistam la spectacolul dimprejur, neîndrăz-nind să mă mişc, necutezând să respir aproape, rămânând înfiptă în acel lociubit, pentru a întârzia obscur-senina stare de care eram cuprinsă, clipă declipă conştientă, în ciuda ei, în ciuda mea, că ea se va topi, va dispărea,nelăsând decât o încăpăţânare de a fi încă un pic, ei, câtuşi de puţin, ca înacele minute locuită de o zeitate căreia nu cutez a-i găsi, printre atâtea rudespirituale ori de sânge, un nume potrivit în afară de acela visat, amuşinat,răsvisat, gustat, ruminat: sublimul. Nivelul la care ne aflam era aproape gol,vizitatorii se împuţinaseră vădit, rămânând câţiva, poate vreo cincisprezece,poate niţel mai mult, oricum, infinit mai puţini în comparaţie cu zilele tre-cute. Era linişte, era cald, era sfârşit de decembrie; anul înclina să se în-cheie… Şi cu toate că fuseserăm anunţaţi că programul de vizită e pe sfâr-şite, noi răream paşii, ne mişcam din ce în ce mai încet, spre exasperareacustodelui, a supraveghetorilor, pentru a mai întârzia un pic acolo, sus,printre coloane şi fragmente de templu, o parte dintre acestea în renovare,atestând epoca înfloritoare, numită de aur, marcată o dată şi pentru totdeau-na de Şcoala de la Atena…

După ce admirasem, într-un târziu, Atena modernă, văzută de la înălţi-mea Acropolelor, apoi Parthenonul cel înălţat de iscusitul Pericle (între 447şi 442 î.Ch., ne informează dicţionarele), adăpostind statuia din aur şi fildeşa Athenei, al cărei chip a fost zămislit de prea fericitul Fidias, m-am sur-prins, la un moment dat, trăgând iarăşi cu ochiul la iubitele Cariatide, vă-zute, de astă dată, dintr-un alt unghi – proiectate pe ecranul unei bolţi de

un albastru fără pată, cu un soare tot mai roşiatic –, mândre în solitudinealor neumană, învăluite în surâsul unei zeităţi mari şi puternice, care ezitasă-şi denunţe numele şi ocupaţia, încât găsindu-le niţel schimbate, însuf-leţite, m-am întrebat cu voce tare, spre surpriza însoţitorilor mei, şi, într-omăsură identică probabil, spre uimirea mea: „Ce-au văzut Cariatidele? Ei, ceau văzut?” Continuând să mă întreb şi acum, în raza amintirii acelor privirilocuite de ceva necunoscut, apt de a mă ţintui în umbra solară a aceleiaşicopilăroase interogaţii ce-mi stăruie – uimitor! – în memorie, nefiind niciştearsă, nici atenuată de amănuntul dat de un coleg un pic răutăcios, şianume că nici nu putea fi vorba de Cariatide, sus, pe Acropole, se află niştecopii, detaliu cu care, de altfel, eram la curent!

Page 34:  · 2 ANUL XVIII ♦ Nr. 8 (665) CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANÃ S U M A R MODELE Nicolae Breban · Trecutul ca un dat/ 3 RESTANŢELE CRITICEI de Irina Petraş Marin Mincu · Fişe

34

ANUL XVIII ♦ Nr. 8 (665)

CON

TEM

PORA

NU

L. ID

EEA

EU

ROPE

AN

Ã

Cu adevărat definitorie pentru spiritu-alitatea modernă, atât de neliniştităşi cuprinsă, acum, parcă mai mult

chiar decât în alte perioade, de o adevărată febrăa contestării majorităţii modelelor anterioare, estemai cu seamă criza formelor consacrate şi ridicate,înainte, la rangul de etalon universal. De aici sedesprinde, desigur, şi întrebarea ce pune în dis-cuţie tocmai limitele mimesis-ului, dar şi pe cele alesemnului artistic în general, în felul acesta, operaliterară tinzând să devină, uneori, şi o căutare aoperei.

Literatura niponă constituie, în contextulacesta, un caz aparte, în primul rând, deoarece nuporneşte de la noţiunea de mimesis cu toate înţe-lesurile şi interpretările care s-au dat acesteia de laAristotel la Erich Auerbach; de aceea, scriitorii deaici nu urmăresc doar portretizarea „rotundă” apersonajelor şi nici dimensiunile exclusivpsihologice ale acestora. În 1885,Tsubouchi Shoyo publică, în Japonia, unscurt studiu polemico-teoretic intitulatEsenţa romanului. Problema ridicată deautor era necesitatea depăşirii limitelor li-teraturii nipone a epocii Meiji, „a porţilordeschise”, care începuse în 1868, prinacceptarea influenţelor occidentale şi aban-donarea vechii concepţii în conformitatecu care proza era un simplu instrumentdidactic. Va trece însă mult timp pânăcând influenţele vestice vor fi nu doaracceptate, ci şi asimilate în spaţiul cultu-ral japonez. Pentru că, dacă s-a afirmat nuo dată că Yasunari Kawabata este „cel maitradiţional scriitor nipon modern”, nici alţiautori formaţi la începutul secolului XX(Juichiro Tanizaki sau Yukio Mishima) nuse îndepărtează prea mult de tradiţie. Va finevoie de afirmarea reprezentanţilor noiigeneraţii, cei care încep să scrie lasfârşitul anilor ‘50, mai ales Kenzaburo Oe, KoboAbe şi Haruki Murakami, pentru ca vechea reco-mandare a lui Shoyo să fie respectată. Sau, celpuţin, să existe condiţiile pentru a putea fi.

Considerat unul dintre cei mai influenţiautori japonezi ai ultimilor ani, Kobo Abe seraportează mereu, în mod deliberat, la literaturaoccidentală, mai cu seamă la opera lui FranzKafka, fapt evident în mai toate romanele sale, dela Femeia nisipurilor la Harta arsă. Dar şi la scrie-rile lui Albert Camus sau Samuel Beckett, apropi-indu-se de literatura absurdului şi prin activitateasa regizorală, care îşi pune amprenta şi asupraprozei pe care o scrie el însuşi, marcată de temaidentătăţii şi crizei în care se află societatea mod-ernă.

Romanul Chip străin nu se abate nici elprea mult de la modelul impus deja de scriitor şiadoptat şi de alţi autori niponi: la fel ca şi înFemeia nisipurilor, Kobo Abe, creează aici ununivers oniric şi halucinant, kafkian de-a dreptul,şi, la fel cum procedase Kenzaburo Oe în O expe-rienţă personală, alege naraţiunea la persoanaîntâi, singura în stare să redea experienţele-limitădin viaţa personajelor. Vom avea în faţă, aşadar, pede o parte, relatarea experienţelor trăite de nara-tor, un om de ştiinţă desfigurat în urma unuiexperiment eşuat, iar pe de altă parte, ca un soi decomplement al mărturisirii acuzatoare adresatesoţiei lui, şi o serie de marginalii şi de glose, încer-când să surprindă aspectele care scăpau la primaanaliză, nu o dată rece, asemănătoare în mod voitstilului ştiinţific. Că avem de-a face cu un romande-a dreptul kafkian este evident de la bun început,căci ce altceva sunt amănuntele incluse în text –sanatoriul doctorului K., labirintul oraşului pe carenaratorul îl străbate parcă la infinit fără a ajungela destinaţie – decât trimiteri la Procesul, Castelulsau Metamorfoza lui Kafka. Mai ales la acest dinurmă titlu, căci naratorul se percepe pe sine însuşica monstruos, iar singura soluţie pe care o găseştepentru a rezolva înstrăinarea faţă de soţia sa va ficonstruirea unei măşti – foarte elaborată, o mascăperfectă. Prin urmare, el identifică un cetăţean dis-pus să-şi vândă chipul – a se citi imaginea feţei, cuscopul realizării unui mulaj, iar naratorul vadeveni, încetul cu încetul, altcineva, ajungând chiarsă se prezinte drept fratele bărbatului cu faţa ban-dajată care închiriase un mic apartament la per-iferie pentru a-şi putea desăvârşi experimentul.Problemele încep însă imediat ce el îşi pune mascape chip, deoarece aceasta are tendinţa – sau el aresenzaţia... – că acest obiect acţionează din proprieiniţiativă, şi-şi foloseşte puterea de convingere mai

cu seamă cu scopul de a seduce. Astfel încât, plan-ul iniţial se modifică fundamental, naratorul saumasca sa dorindu-şi doar să-şi seducă propria soţie,făcând-o să creadă că se întâlneşte cu altcineva.Nou şi inedit caz de Mister Jekyll şi Doctor Hyde,dar, cumva, şi o prelucrare a unei vechi teme lite-

rare, cu deosebirea că, aici, omul nu-şi pierdeumbra, ci chipul. Semn foarte important, acestadin urmă, că autorul creează un adevărat text înoglindă, fiecare ipostază a naratorului nefiindaltceva decât o reflectare a unei părţi a sinelui.Astfel că, din alegorie existenţială, Chip străindevine studiu psihologic extrem de subtil, aducândîn discuţie nu doar tema identităţii, ci şi imposibil-itatea comunicării, singurătatea omului într-ununivers pe care el îl receptează ca agresiv şi alien-ant. Şi, deopotrivă, o nouă şi neaşteaptată abor-dare a temei dublului, desigur în alt sens decât ofăcea Poe în William Wilson dar la fel de convingă-toare. Abe priveşte totul „through the lookingglass”, tocmai cu scopul de a descoperi – sau de a-şi face personajele să descopere – ce se află dinco-lo de oglindă şi, mai cu seamă, dincolo de mască,subtilă sugestie a unei ratate căutări de sine pecare o trăieşte naratorul, şi care reprezintă şi o

iniţiere, în măsura în care orice asemenea expe-rienţă (completată cu permanentele călătorii alepersonajului) este astfel, chiar dacă rezultatele nuvor fi cele aşteptate.

Cititorul are în faţă, apoi, o lume dominată,după cum textul sugerează la tot pasul, de o ade-vărată viziune a vidului. Dar dacă, vorbind despreacest aspect prezent şi în propriile sale romane,Yasunari Kawabata, marele prozator al ereiShowa, afirma că acesta nu seamănă, totuşi, abso-lut deloc cu golul occidental, ci e mai degrabăreversul, un spirit universal în care orice comunicăliber cu orice, depăşind graniţe, ajungând într-olume fără limite, „unde adevărul constă în alun-garea cuvintelor”, la Kobo Abe lucrurile se prezin-tă cu totul altfel, în Chip străin, specifica bucuriejaponeză a vidului, kyomu no arigatasa, devenindînstrăinare, singurătate, alienare. Se întâmplă aşa

tocmai pentru că strategia aleasă de nara-tor este aceea a mascării şi deghizării.Pentru că se ştie că, în general, masca numodifică personalitatea celui ce o poartă,fapt care ar da de înţeles că sinele e imua-bil şi neafectat de acest tip de manifestăricontingente. Numai că primejdia există,fiind evidentă în cazul cărţii de faţă, căcivrând să prindă forţele altcuiva în cap-canele chipului său – aşa cum procedeazănaratorul – purtătorul măştii va deveni, larândul său, posedat pe de-a-ntregul deCelălalt. Pentru că, deşi în numeroasetexte masca este simbolul identificării, ease dovedeşte în stare a provoca adevăratedrame, Kobo Abe înscriindu-se în aceastădirecţie, căci naratorul său se identificăîntr-atâta cu masca sa perfectă, încât numai reuşete să şi-o scoată de pe chip, trans-formîndu-se, astfel, el însuşi, într-o imaginereprezentată.

În plus, autorul se raportează – darîntr-un cu totul alt mod decât cel pe care îl alegeaupredecesorii săi Kawabata sau Mishima, la o expe-rienţă specifică spaţiului cultural nipon, şi anumeteatrul nô. Căci, dacă naratorul din Chip străin îşidoreşte o mască perfectă, nu trebuie să uităm cădenumirea însăşi a acestui tip de spectacol teatral(reprezentat cu măşti, atenţie...) înseamnă tocmaidesăvârşire. E ciudat cum această adevărată axă atextului a fost uneori trecută cu vederea în inter-pretările critice, cu toate că naratorul însuşi seraportează la acest tip de spectacol, mai cu seamăîn ceea ce priveşte implicaţiile noului său chip, alemăştii, cu alte cuvinte. La fel ca în teatrul nô, undereprezentaţia este susţinută de un actor principal,shite, „cel ce face” şi de unul secundar, waki, „celde alături”, şi în acest roman întâlnim puţine per-sonaje, şi încă şi mai puţine sunt descrise amă-nunţit. Structura nô este înţeleasă, în general, caparabolă a căutării de sine, interpretare tratatăcumva a rebours în romanul lui Kobo Abe. Iar fina-lul cărţii demonstrează, exact în acest spirit, căstarea la care ajunge naratorul nu mai este echiva-lentul unei ţări a minunilor, ci dimpotrivă, spaţiual coşamrului şi al singurătăţii din care nu maiexistă scăpare. Se întâmplă aşa iar strategiaromancierului este, în mod cu totul deliberat, unamascată, a intenţiei „secunde”, tocmai pentru că,în fond, marea lecţie oferită de literatura japonezăîn ansamblu constă, după cum spunea Octavio Paz,în afirmarea faptului că „adevărata iluminare estenon-iluminarea”.

Kobo Abe, Chip străin.Traducere şi note de Angela Hondru, Polirom,2006.

RODICA GRIGORE

Depăşirealimitelor

Page 35:  · 2 ANUL XVIII ♦ Nr. 8 (665) CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANÃ S U M A R MODELE Nicolae Breban · Trecutul ca un dat/ 3 RESTANŢELE CRITICEI de Irina Petraş Marin Mincu · Fişe

35

CON

TEMPO

RAN

UL. ID

EEA EU

ROPEA

AUGUST ♦ 2007

XII

Nu auzi tu, iubito, viile strigăte dinspre via Flaminia?

Sunt cosaşii, ei se întorc la casele lor.Departe. Şi-au încheiat recolta romană,Cea care nu o mai onora pe Xeres,

coroane’mpletindu-i.Marei Zeiţe nu i se mai acordă serbări

de nici un fel,Cea care, în loc de ghinde, spre hrană, grâul

auriu oferi.Lasă-ne, împreună, serbarea în linişte a o petrece!Nu sunt oare cei doi îndrăgostiţi cât

o întreagă mulţime?Auzit-ai vreodată de acea sărbătoare mistică,Care dinspre Eleusis, curând, îl urmă

pe cel victorios?Fondată fu de Greci şi-i auzii doar

pe Greci ovaţionând,Chiar şi în incinta Romei:

„Veniţi la noaptea sacră!”Profanul o ocoli de departe; tremurând,însă, o aşteptă nou-venitul,Pe care îl îmbracă alba hlamidă,

semn al purităţii,Uimit rătăci apoi iniţiatul prin cercurileUnor siluete marcante; ca’n vis se preumbla el; deoarece aiciUnduiesc şerpi pe podele încoace şi’ncolo

şi cutioare secrete,Încoronate de bogate mirosuri,

sunt purtate aici de fete,Semnificativ gesticulează preoţii,

murmurând,Nerăbdător şi plin de teamă

fixează ucenicul lumina.Abea după ample probe şi examinări i

s-a luminat, lui,Ceea ce în imagini, cercul sacral,

ascundea. Misterul, însuşi, consta în aceea

că Demeter, glorioasa, Amabil, se dărui ea, erouluiCând, odată, lui Jason, vajnicul rege

al Cretei, Îi favoriză ea ale trupului tainiţe plăcute.

O, ce noroc fu atunci pe Creta! Patul nupţial al Zeiţei Inundat fu de parfume

şi greu apăsa sămânţa arătura.Dar lumea întreagă suferea;

deoarece lipseaDeliciosului gust al iubirii

lui Ceres, frumoasa-i meserie.Plin de uimire ascultă

iniţiatul istoria,Un semn face iubitul – înţelegi tu, oare,

iubito, acest semn?Stufosul laur umbreşte

orice loc sacru,Iar fericirea noastră, în nici un fel, nu poate

fi ştirbită de lume.

XIII

Viclean este şi rămâne Amor, înşelat cel ce-i faceîncredere!

Ipocrit se apropie el de mine: „De-această dată, te rog, crede-mă,

Cu onestitate te asigur, tu eşi stăpân pe viaţa şi pe arta ta,

O accept cu gravitate, fii sigur deadmiraţia-mi,

Uite, te-am urmat până aici, chiar,la Roma şi-aş dori

Aici, în locuri streine, să-ţi fac o favoare.

Nu este călător să nu se plângă de a găsi o proastă găzduire;

Cel ce este, însă, de Amor susţinut, va fi primit regeşte.

Cu uimire contempli tu ruinile clădirilor,Şi gânditor te rătăceşti prin ăst sfinţit loc.Mai ales admiri tu fragmentele statuilorUnor Maeştri, pe care eu odată-i vizitai

în atelierele lor.Aceste siluete, eu însumi le-am creat! Şi, iartă-măDe data aceasta nu mă laud; recunoaşte că

cele ce spun adevărate suntIar tu, ce cu indiferenţă mă serveşti, unde sunt acele frumoase formeUnde-s culorile, luciul invenţiilor tale?Te gândeşti tu, oare, prietene, a crea din nou?Şcoala GrecilorEste încă deschisă, poarta ei rămase,

ani în şir, astfel.Eu, învăţătorul sunt veşnic tânăr şi pe

tineri îi îndrăgesc.Precoce, însă, nu prea te plac! Trezeşte-te! Încearcă a mă’nţelege!Nu fu oare tânără antichitatea când ei, cei fericiţi,

erau încă vii?De vrei a trăi fericit, păstrează’n tine vechimea!Iar materia iubirii, de unde-ai s-o iei? Va trebui

eu să ţi-o dărui.

Iar iubirea te va instrui în nobilul stil.”Astfel vorbi sofistul. Şi cine-ar îndrăzni

să-l contrazică? Şi, vai,Obişnuit sunt eu de a-l urma, când

porunceşte stăpânul.-Cuvântul el, duplice, şi-l ţine, îmi dă materia arteiŞi-mi răpeşte, ah, timp, certitudini şi forţă;Priviri şi strângeri de mână, săruturi ca şi

vorbe calde,Silabe pline de-un dulce sens, schimbă

perechea de amanţiSe nasc astfel şoptite fraze, dragi, bâlbâite

discursuri:Astfel de imnuri nu au nevoie de-o măsură

prozodică.Pe tine, Aurora, nu te-am cunoscut, oare,

prietenă intimă a muzelor?Pe tine însuţi, tot uşuratecul Amor te-a sedus?

Mi-apari, cu adevărat, doar ca o prietenă a sa şi mă trezeşti

Încă o dată la altarul său spre o zi festivă.Descopăr, iată, bogatele bucle, la

pieptul meu, căpşorul dragSe-odihneşte şi-apasă braţu-mi,

gâtu-mi îl cuprinde.Fericite ore vă sunt dedicate, o,

calme ceasuriIar mie un aerian monument ce ne-a

legănat în somn!Ea se mişcă’n somnolenţa-i, de-a curmezişul

patului,Întoarsă; îmi lasă însă mâna-i prizonieră.Caldă iubire ne ţine, nevoia de celălalt, vie,

fidelă,Şi mereu altfel se vrea ea, dorinţa.O uşoară apăsare a mâinii, din

nou întrezărescOchii divini, privindu-mă. O, nu,

lăsaţi-mă calm în admirarea-mi!Pleoape, rămâneţi închise! Mă zăpăciţi

de-a dreptul, sunt beat şi-mi furaţiPrea iute, calma plăcere a contemplării.Formele-i magnifice! Şi ce nobil modelate

membrele!Frumos dormea Ariadna, poţi oare să te

furişezi, Thezeu?Buzelor – un singur sărut! Şi-acum,

Thezeu, libereaz-o!Priveşte-o în ochi! S-a trezit! Şi, pe veci,

ea te va reţine.

XIV

Aprinde-mi lumina, copile! – „Dar e încă lumină,voi irosiţi

Fitil şi ulei degeaba. Nu închideţi încă locantele!Şi soarele ni se ascunse nu după dealuri ci

căzu după case!Doar o jumătate de ceas mai e până la

zgomotele nopţii”.Nefericite! Du-te, pândeşte! Iubita-mi aştept,Consolează-mă, lămpiţo, dulce mesajer noptatic!

În traducerea luiNICOLAE BREBAN

În curs de apariţie la Editura Ideea Europeană

J.W. GOETHE

Elegiile romane

Page 36:  · 2 ANUL XVIII ♦ Nr. 8 (665) CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANÃ S U M A R MODELE Nicolae Breban · Trecutul ca un dat/ 3 RESTANŢELE CRITICEI de Irina Petraş Marin Mincu · Fişe

36

ANUL XVIII ♦ Nr. 8 (665)

CON

TEM

PORA

NU

L. ID

EEA

EU

ROPE

AN

Ã

Noul teatru oferit bucureştenilor,Teatrul Tineretului „Metropolis”, afost inaugurat foarte inspirat cu o

manifestare în centrul căreia s-a aflat unul dintrecei mai mari regizori ai teatrului românesc, DavidEsrig. Deşi clădirea se află încă în plină restau-rare, sala a fost mereu plină la spectacolele inter-active şi la spectacolul integral cu Aşteptându-l peGodot, montat de regizor la Teatrul „Athanor”,creat de el în Germania, la München.

Tinerii care vor juca pe scena de la„Metropolis” aveau nevoie să-l cunoască pe acestmare de om de teatru care a marcat un momentde cotitură în arta spectacolului de la noi cuNepotul lui Rameau, montarea sa de la TeatrulBulandra din 1968 care a ţinut afişul cinci ani şia impus definitiv cuplul actoricesc Marin Moraru-Gheorghe Dinică.

Aşa cum bine spunea Romeo Pop, care asusţinut prin ARCUB acest proiect, DavidEsrig şi avangarda în teatru, maestrul este,alături de Liviu Ciulei, Radu Penciulescu şiLucian Pintilie, unul dintre cele patrunume de maxim prestigiu în regia noastrăde teatru. Din păcate, după nefasta plenarăideologică din 1971, cu toţii au fost nevoiţisă părăsească România după ce specta-colele lor au început să fie cenzurate şiinterzise şi să lucreze în occident. Cei patruimportanţi oameni de teatru au revenit,unul după altul, în anii 90 pentru a regizaspectacole pe scenele de acasă. Esrig esteultimul care revine, recuperând interesulpentru opera sa cu ocazia manifestăriiDavid Esrig şi avangarda în teatru, organi-zată, la propunerea criticului LudmilaPatlanjoglu, de noul teatru „Metropolis” încolaborare cu UNATC „I.L.Caragiale” şiARCUB, cuprinzând spectacolul Aşteptându-l peGodot în variantă interactivă şi integrală, unworkshop cu studenţii de la UNATC şi un colocviugăzduit de aceeaşi universitate. Revenireamaestrului a fost celebrată de Primărie prin acor-darea titlului de Cetăţean de onoare al municipiu-lui Bucureşti.

O repetiţie cu public a spectacolui Aştep-tându-l pe Godot a avut loc şi în cadrul ediţiei dinanul acesta a Festivalului de la Sibiu, cu ocaziasărbătoririi centenarului Samuel Beckett. S-a spusatunci că Esrig a oferit o lecţie de hermeneuticăteatrală. El a explicat, pe înţelesul tuturor, lecturasa scenică şi subtilităţile textului lui Beckett carel-au condus spre interpretarea că textul vorbeşteîn esenţă despre sacralitate şi despre degradareatragicului. Eroii săi sunt „copiii unui Dumnezeumai mic”, care aşteaptă mereu un semn şi o încu-rajare de la acesta, oameni care, după ce au pier-dut totul, vorbesc la nesfârşit despre sensul vieţii.Este „un limbaj deranjat”,dar nu lipsit de sens.Spectacolul ne ajută să descoperim în mormăituleroilor „acele adevăruri esenţiale care nu se ros-

tesc pentru că nu e de bon ton să se rostească şianume că, în esenţă, viaţa noastră este neştiinţă,frică şi constrângere”.

Intitulându-şi spectacolul-lecţie Drumulspre personaj-alchimia secretă a scenei Esrigporneşte de la ideea că piesa este „în mod absurdasociată teatrului absurdului”. După ce s-a docu-mentat minuţios asupra ei şi a avut şansa de a dis-

cuta despre ea chiar cu Samuel Beckett, regizoru-lui îi este limpede că autorul porneşte de la micigesturi, mici mizerii cotidiene, pentru a ajunge latemele sacre. Vagabonzii Estragon şi Vladimir dis-cută cu simplitate despre Dumnezeu şi mântuireşi ajung să creadă că „fiecare fiinţă are cruciuliţaei”.

Cu decorul său esenţializat, o răscruce dedrumuri rotită mereu pe o turnantă, spectacolulplasează în prim plan, aproape cinematografic,momentele de revelaţie ale roilor. Suntem frapaţi,de pildă, de luciditatea consideraţiei aforistice alui Estragon: „Noi găsim mereu câte ceva pentrua ne da iluzia că existăm, nu-i aşa, Didi?” Lăsândsenzaţia că înţeleg nuanţat replicile rostite, inter-preţii marchează prin gesturi şi rostire acesteflash-uri gnostice care ajung să tulbure şi specta-torii. Străjuit de un copac uscat în partea întâi şiînfrunzit în partea a doua, spaţiul de joc rotitoracumulează scene repetitive, uneori burleşti, princare suntem convinşi că „tema tragică capătăfinalmente şi o notă extrem de comică”. Aluziile lamarele Buster Keaton, „care salută dincolo denori”, cum spune Esrig, ne conving o dată în plus

că regizorul este un fin cunoscător al lui Beckett,care îl adora pe comicul american cu expresie detragedian, protagonist al uneia dintre puţinele salepelicule, Film.

Aşteptându-l pe Godot în viziunea Esrigsă vorbeşte, printre altele, şi despre „viaţa ca oînşiruire absurdă de scene burleşti, în care noi,oamenii, cu pretenţia noastră de a fi încoronareacreaţiei, apărem înduioşători de ridicoli”. Formaţiîn Academia de teatru şi film „Athanor” înfiinţatăde David Esrig, actorii cu abilităţi acrobaticedovedesc o admirabilă pregătire corporală. PeterPapakostidis (Estragon), Mirkus Hahn (Vladimir),Daniel Christensen (Pozzo), Manfred Antesberger(Lucky) şi Nikolaos Boitsos(Băiatul) nu sunt însănumai apariţii clovneşti, ci personaje puternicreliefate şi torturate de întrebări esenţiale.Spectacolul stă mărturie, ca altădată Nepotul luiRameau, cât de importantă este întâlnirea cu un

regizor care formează spiritual inter-preţii, pecetluind nu numai metoda deabordare a unei partituri, ci şi modullor de a înţelege teatrul. David Esrigeste unul dintre rarii regizori care facfigură de guru şi marchează traiectoriiteatrale, un alchimist obstinat sădescopere esenţa comunicării teatrale.

Binevenita sa participare lalansarea unui Teatru al Tineretului valăsa, cu siguranţă, urme în conştiinţacelor care au participat la spectacoleleinteractive şi la work shop-urile de laUNATC. Dar cum domnia sa se vaîntoarce să lucreze în Germania laAcademia de teatru „Athanor” se puneîntrebarea cine va deveni formatorulspiritual al tinerei trupe de la„Metropolis”? Ne bucură că printre

spectacolele care vor fi lansate în premieră încă înacest an se numără Trilogia răului în regia luiMihai Măniuţiu şi Agamemnon în regia lui RaduAlexandru Nica. Directorul noii instituţii teatrale,simpaticul actor George Ivaşcu, ar trebui săreflecteze însă la ideea unei figuri regizorale con-stant prezente aici. Marile cariere teatrale au avutşansa unei colaborări prelungite cu o asemnea fi-gură şi nu e un secret că Dinică şi Moraru au fostmarcaţi de David Esrig. Cine ar putea să ducă maideparte ce a început el la „Metropolis”?

BORIS MARIAN

Troţki şi„revoluţia permanentă”

La 20 august 1940, Stalin a reuşit să-llichideze, cu ajutorul comuniştilordin Mexic (mulţi erau agenţi ai

Moscovei), pe cel mai puternic adversar al său:Lev Troţki, după ce îl lichidase pe fiul acestuia.Troţki a fost organizatorul puciului devenit„Marea Revoluţie din Octombrie” şi a pus la dis-poziţia bolşevicilor, în numai câteva luni, o nouăarmată: „Krasnaia Armia”, care în trei ani derăzboi civil cu forţele pro-ţariste a provocatmoartea a milioane de oameni. Lex Troţki, când-va un critic înverşunat al lui Lenin, i-a asiguratacestuia o victorie de care acesta nu era sigurpână în 1920. După moartea (boală? otravă?) „ma-relui” Lenin, Stalin a reuşit, între 1924-1927, sămarginalizeze pe toţi capii Revoluţiei, iar, apoi, l-aobligat pe Troţki să se autoexileze. Acesta a creatîn Vest o nouă Internaţională, a IV-a, care se bazape principiul „revoluţiei mondiale” (adică perma-nente, până la victoria „finală”), conform chemăriimarxiste: „Proletari din toate ţările, uniţi-vă!”.

Casa în care a locuit ultimii ani Troţki a devenitmuzeu şi punct de atracţie pentru turişti, înCiudad de Mexico. Influenţa lui Troţki în lume afost considerabilă: Mao Tze Dong, Che Guevara,Fidel Castro (la începutul activităţii sale), mulţicomunişti spanioli (1936-1939), francezi (cei anti-stalinişti), germani, revoluţionarii din Asia, Africaerau adepţii teoriilor lui Troţki. În Gulag-ul sovie-tic mulţi deţinuţi erau condamnaţi pentru „troţk-ism”. Troţki nu şi-a negat evreitatea, îl chema LevDavidovici Broustein (s-a născut în 1879 ca şiStalin), părinţii săi erau ţărani. Se bucura de marepopularitate în rândul soldaţilor Armatei Roşii,care respingeau orice „aluzie” că el ar fi fost evreu(mai precis, „jid”). În timpul exilului, războiului şi-a împărţit viaţa între exilul siberian şi nu s-a ală-turat sioniştilor dar a susţinut ideea respectăriidrepturilor şi libertăţii evreilor oriunde se aflau.Lev Troţki şi-a expus ideile în „Viaţa mea” şi în„Istoria Revoluţiei ruse”, apărute în Franţa, deunde fusese cândva expulzat (în 1916).

Troţki nu a fost un mediocru, el s-a remar-cat din adolescenţă, ca elev strălucit, apoi buncunoscător al marxismului. Numele şi l-a preluatde la un gardian al închisorii unde a stat în anii1898-1900 (el spunea că ar proveni de la german-icul „Trotz” - perseverenţă). Până la izbucnirearăzboiului şi-a împărţit viaţa între exilul siberianşi călătoriile în Vest, ideologic oscilând întremenşevici şi bolşevici. După Revoluţia bolşevică is-a propus postul de premier (Preşedinte de

Consiliu al Comisarilor Poporului), dar a refuzat,sub motivul originii sale etnice, cu atât mai multcă Sverdlov, evreu, era preşedinte al noului stat –(funcţie formală, puterea fiind în mâna lui Lenin,lider politic). S-a opus păcii capitularde încheiatela Brest-Şitovsk, în 1918, cu Germania. Nu se ştiecare ar fi fost cursul istoriei în Rusia cu Troţki înfrunte, dar el avea o încredere neclintită în marx-ism. Simptomatic este faptul că din marii lideri aibolşevicilor în primii ani de Putere Sovietică,Stalin a lichidat în anii 1930-1940 cu precădereevrei: Kamenev, Zinoviev, Troţki, Rîkov (fost pre-mier, după Lenin), Radek (redactor-şef al„Pravdei”), păstrând, apoi, numai colaboratoriservili. Troţki îl considera pe Stalin un semidoct,neştiind că era şi antisemit („tătucul,” îi ura peintelectuali înainte de toate).

··· mari maeºtri

DANA DUMA

Un alchimistal teatrului

Page 37:  · 2 ANUL XVIII ♦ Nr. 8 (665) CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANÃ S U M A R MODELE Nicolae Breban · Trecutul ca un dat/ 3 RESTANŢELE CRITICEI de Irina Petraş Marin Mincu · Fişe

Îngrădirile noologice” din substratul fi-inţei, dimpreună cu învăţăturile decursedin înţelesurile sădite de Dumnezeu în

lume, alcătuiesc euxiniile (euxinos însemnând ospi-talier), epistemologiile ospitaliere ale existenţei;astfel, ca fiecare lucru să fie o invitaţie la bucuriavieţii, a trăirii şi împărtăşirii în lumina învierii(cum bine spune profesorul sociolog Ilie Bădescu).Dar nu este ceva mai nepotrivit acestora decâtgnoseologia agresivă, cunoaşterea care desfi-inţează lucrul, firea, spre a se săvârşi pe ea (orgoli-ul paranoid al demiurgismului).

Fiind întemeiată pe iubire şi întâmpinare,pe ospitalitate, „puntea euxiniană” dă nădejdeaînvierii de obşte.

Fără fiorul primordial din făptură esteimposibilă şi oglindirea sinelui, întoarcerea oglin-ditoare asupra noastră, asupra faptelor şi trăirilornoastre, asupra conştiinţei de sine, rădăciniisinelui. O anumită „distanţă”, o nepotrivirepoate apare între actul săvârşit, fapta omu-lui, şi această conştiinţă. Chiar această„nepotrivire” ne asigură că bazele vieţiisunt duhovniceşti, că binele este chiar per-manent şi în tot locul. Ea dă şi măsuraîntre ceea ce fac, sau am făcut, şi ce sunteu chemat să fac, fiind permanent chematsă urc către asemănarea cu Dumnezeu, sădau plenitudine chipului Său din mine.

Demiurgul arhitect nu este tulburatde nici o „nepotrivire”. El face doar ceea ceeste obsedat-încântat să facă („întâmplă-tor” ceea ce i se ordonă de către minci-nosul stăpân al sufletului său). Conştiinţasa, nestrăbătută de acel fior primordial,care doar ricoşează pe fiinţa sa, rămâne ouscată membrană bidimensională, o coajăcu totul opacă în care nu se poate oglindinimic înţelegător (el este convins că „păcatele”sunt şi ele tot handicapurile oamenilor religioşi).Iar faptele sale îi vor părea doar semnele biruinţeiraţiunii, puterii sale autonome, „ştiinţei” saledespre moarte.

Pentru omul religios, pentru ortodoxul trăi-tor, acea „nepotrivire” explică şi „libertatea” omu-lui de a aluneca, de a se împuţina ontologic (une-ori până la îndobitocire sau demonizare). El ştiecă, cu cât nepotrivirea este mai mare, cu atât rea-litatea sa noologică, duhovnicească, este mairedusă. În acest fel oamenii se nepotrivesc între ei,şi între ei şi Dumnezeu. Ba chiar se împotrivesc.Dar nepotrivirea nu izvorăşte din diferenţele lumii,căci ele sunt foarte bine potrivite prin mila şi răb-darea lui Dumnezeu. Doar că, unii îşi compun„imaginea despre sine” şi despre lume, în oglindaarheală a fiorului divin, primordial; iar alţii, dincontră, o neagă, fiind înclinaţi tot timpul să opiardă. Unii chiar cred că o pot transforma, că opot reconfigura, că o pot trece într-o altă oglindă(cât mai înşelătoare, mai plină de aparenţe, deamăgiri, adică în sediul închipuirii). Unii dintreaceştia vor naşte parareligii, întemeiate pe sin-cretisme religioase, ca nişte demiurgi recenţi, ce şisunt: ideologi şi sofişti, filistinii lui Nietszche.Pentru că ei sunt oameni fără dimensiune moralăşi religioasă, filistinul opus creatorului autentic(vasul însetat de harul divin). În schimb vor fabri-ca cu febrilitate cele mai noi şi iarăşi mai noi arte-facte, făcând din ritmul schimbării însuşi un simp-tom paranoic mondial. Căci vedem că, în oraşulbancar mondial, arhitecţii demiurgi se ridică con-tinuu unii peste alţii, călcându-se pe cap, pe arte-facte, pe planşele cu planuri, pe orice senimereşte. Prestigiu peste prestigiu, faimă pestefaimă, unii căzuţi deodată la baza piramidei, alţiiridicaţi deodată în vârful piramidei, într-odevălmăşie fără limită, într-o accelerată descreier-are. O mişcare simetrică cu dinamica „magnificilorlor edificii-artefacte”. Nu mai este, desigur, timp şiconştiinţă pentru aşezări valorice, pentru întoar-cerea oglinditoare şi ordonarea prin oglinda arhe-ală. După o posibilă vreme de „nepotrivire”, conş-tiinţele lor sunt acum doar „potrivite”; potrivitedesigur doar destrămării (dezagregării) dezlimi-tate; pentru că ei sunt chiar oameni aritmetici,interşanjabili, virtualităţi, închipuire fumegândădar plină de orgoliu, plină de dispreţ pentru tot ceeste umil. Urăsc la fel de mult creaţia autentică,precum urăsc Frumuseţea Raiului, Binele şiAdevărul. Creaţia bazală a „marelui povestariu”popular, fiorul primordial de acolo, lor li se parerezultat al obscurantismului (religios), un fel debarbarie. Realizările lor însă, artefactele lor,maldăre în creştere, doar „excelenţa”. Tocmai

„potrivitul podiş” nonontologic pe care se poateaşterne biruitor ecumenismul, însă niciodată ecu-menicitatea.

Vedem deci că realitatea noologică,duhovnicească, este foarte diferită şi variabilă înlume. Pe firul acestui fior omul se poate înălţa,reunindu-se cu Dumnezeu, întorcându-se până la„imaginea primordială” a Raiului, în care

sălăşluieşte ca putere arheală Dumnezeu celnecuprins, cel Atotproniator. Prin înălţare acestom, va descoperi treaptă cu treaptă, fericirea „gră-dinilor”, a tuturor grădinilor duhovniceşti în carese poate manifesta împlinit fiorul divin, cuaproapele, cu familia, cu tot poporul lui Hristosdin Biserica Sa drept măritoare. Acesta poatedescoperi acolo şi marea euxinie, dar şi răs-cumpărarea deplină, cea prin martiriu (acolo undecultura vede doar tragedie; dar la Dumnezeu nueste tragedie).

Între acest fel de împlinire, de trăire înplenitudine, şi cea a filistinului nietszchenian, estechiar un zid peste care nu pot zbura nici păsările.Cei ce preferă orice alt adevăr decât Hristos, dom-inaţi de „raţionala” lor rătăcire pe suprafaţa exis-tenţei, căutând mereu alte „raţiuni de viaţă”, darevitând întotdeauna sensul ei luminos, nu pot niciînţelege, nici trăi Sărbătorea ca „existenţă de peculme”; căci oarba lor mişcare pe valea plângerii (pe care o văd ca pe un liman strălucitor),închipuită ca pe o iscusinţă demiurgică, nu estedecât agonisirea eternei tristeţi. Sărbătoarea numai are nevoie să caute raţiuni de viaţă, deoareceîn ea existenţa, prin ea însăşi, oferă o supremăraţiune duhovnicească. Dar cât de degradate suntformele „existenţei raţionalizate”, viaţa filistinuluinietszchenian. De pildă raţionalizarea pe care oprocură banii, ori pe cea pe care o oferă organi-zarea muncii în jurul profitului, sau a pieţii. Căciaceste infraraţionalizări nu ating fiinţa, suntindiferente faţă de suflet, de finalităţile sale; şi nupot elibera omul de dezunirea cu Dumnezeu, cusine, cu semenul şi cu natura. Omul demiurgicrecent, arhitectul noilor turnuri babilonice, aleîncadrărilor de faţadă, exclusiv corporeistice şiexternale, destrămătoare de fiinţă, prin mecanicaoarbă a propriei sale existenţe, neputând să se afleniciodată în sărbătoare, determină chiar regresulSărbătorii. Iar arhitecturile-artefacte cu careimundă lumea, chiar o vale a plângerii fac dinlume, eternă şi întunecată întristare.

Neputând ajunge în Sărbătoare, el, filistin-ul recent, urâtorul creaţiei adevărate, nu poate finici în fapte de credinţă, nici în actul de creaţie.Şi cum să nu fie străin de acestea când el urăşteSărbătoarea tocmai pentru că ea este o „anticiparepământeană a raiului”. Obsesia raţionalizării îlpoate feri de „zguduiri mai mari în ordinea căilorcătre pâine”, dar nu-i oferă nici o poartă cătrepacea sufletului, către trăirea luminoasă (pre-gustare a raiului), ca întregire a omului, sădită deDumnezeu în lume. Mai mult, el va concura cudiavolul în ura pentru CREAŢIA divină şi pentrucreaţia autentică a semenilor. Va încerca, înshimb, să înlocuiască tot ce a creat Dumnezeu,

toată zidirea, cu produsele fabricaţiilor sale demi-urgice, cu nimicnicia artefactelor şi a închipuirilorsale (al căror conţinut este un amestec magic desofisme şi ideologii). Niciodată însă nu va puteaurca pe „podişul ontologic” al Sărbătorii (acolounde lumina vine din lumina cea neapropiată).

Modernitatea a creat trei mari rupturi: Comunicarea cu Dumnezeu a slăbit sau a

dispărut cu totul, sentimentul religios a fostînlocuit. Substitutele pseudoreligioase, la careîndeamnă New-Age-ul, ni-l arată pe omul recent încea mai penibilă închipuire a demiurgismului. Căciel crede că acestă pseudoreligie este o „raţiuneultimă”, ecumenismul în plenitudine, în timp ce eltrăieşte o mare absenţă. În schimb, el acuză viaţade pe poziţia victimei lui Dumnezeu; el vorbeştetot mai vehement despre tragismul vieţii la care neobligă Dumnezeu. Dar niciodată nu vorbeştedespre singurul tragism real şi posibil după

învierea lui Hristos, Mântuitorul: adicădespre tragismul păcatelor sale, pe careel le consideră biruinţe asupra lumiiimperfecte în care a fost obligat deDumnezeu să trăiască şi să se şi prez-erve în istorie, prin propriile lui puteri(obligat deci să-i întoarcă spatele luiDumnezeu).

Comunicarea cu realitatea cos-mică, cu natura, ne arată că demiurgulpostmodern, posteuropean, a pierdutideea de cosmos. Şi asta, cu cât maimult se crede el centrul universului,închipuindu-şi că totul se petrece în lim-itele corporeismului său, din care s-aextirpat pneuma (aceasta putând săînsemne şi înrobirea necondiţionată asufletului). El concepe natura mecani-cist, ca sediu al legilor ştiinţifice.

Varianta cealaltă este abordarea ei lirică; cosmo-sul, obiectul unui lirism plin de preţiozităţi.Nepricepuţi cu duhul, ei nu înţeleg nimic din taini-ca zidire a lui Dumnezeu. În schimb literatorii şifabricanţii „land-scape”-ului o speculează ca pe oamantă, fără nici un sentiment autentic.Supraelita savantă şi vânzătoare nu mai pridideşte(cu planuri şi fapte) să o înlocuiască cu una exper-imentală, de laborator, clonată (deci opera lorindubitabilă). Opera lor împotriva operei luiDumnezu; cosmosul lor (zidirea lui Dumnezeuadusă de ei la desăvârşire).

Comunicarea cu ceilalţi, cu semenul, asuferit rupturi grave şi s-a obiectivat în „arit-metismul social”. Căci produsul de bază al„democraţiilor moderne” este individul aritmetic.El se adună şi se scade din masa generală, dinmedia socială, ca în calculaţiile electorale. Sufletul,cu puterile sale, nu se ia în seamă; decât înmăsura înrobirii acestuia prin supremaţia somei,prin extirparea pneumei sau înrobirea ei. Pe toatecăile se blochează înduhovnicirea omului (pentru alubrefia eschatonul mecanic). Arhitectul post-euro-pean, postmodern, concepe sub imperiul globaluluidintr-un instinct ateotic; căci el propune o „ordine”continuu divergentă, el proiectează (organizează) olume asociată dinamicii haotice, nicidecum ordiniidivine. El opune organizaţionalul ordinii. Urăndu-lpe Dumnezeu, arhitectul demiurg implicit îl urăştepe om; căci urând Creaţia (dar şi creaţia autenticăa omului, ca pe un fapt liturghisitor ce este) elurăşte şi creatura de seamă a lui Dumnezeu. Elcontează pe mase, pe masa oamenilor aritmetici,pe masa profitului, pe masa plăcerilor, pe masapremierilor (artefactelor), pe supraponderalul con-fortului de acum deja dizgraţios. Adică pe glob-alizare, pe impersonal; căci el se manifestă ca unactivist al ecumenismului.

37

CON

TEMPO

RAN

UL. ID

EEA EU

ROPEA

AUGUST ♦ 2007

F. BUCUR CRÃCIUN

Demiurgul arhitect

Page 38:  · 2 ANUL XVIII ♦ Nr. 8 (665) CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANÃ S U M A R MODELE Nicolae Breban · Trecutul ca un dat/ 3 RESTANŢELE CRITICEI de Irina Petraş Marin Mincu · Fişe

38

ANUL XVIII ♦ Nr. 8 (665)

CON

TEM

PORA

NU

L. ID

EEA

EU

ROPE

AN

Ã

NICOLAE BALOTĂIMPASUL LUI ULISE

(urmare din pagina 6)

Dar e posibilă o conştiinţă neutră, indiferentă, fărăfuncţie axiologică? Stephen e un intelectual, are idei, aspi-raţii artistice, Bloom e un vital, are preocupări pe margi-nea ştiinţei. Există în carte resturi dintr-o întreagă civi-lizaţie, ruinele culturii greco-orientale, şi latine, ruineleunei preistorii religioase, speculaţii intelectuale. Dar întoate şi peste toate „curentul conştiinţei” trece, târând cusine banalul, cotidianul şi esenţialul, fără deosebire, într-o deplină neutralitate axiologică. Ulise nu e nici optimist,nici pesimist, e indiferent, şi aici e condamnarea sa.Atunci când unii comentatori văd în ultima pagină a cărţiilui Joyce, în acel „da feminin” obsesiv repetat de Molly înmonologul ei din patul „concepţiei, al naşterii, al con-sumării căsniciei şi al rupturii sale, al somnului şi almorţii”, o rază de lumină, încrederea în fire, în pământulrodnic, „eternul feminin”, „marea mumă”, ei nu suntprobabil prea departe de intenţia lui Joyce, dar el însuşin-a spus, oare, referindu-se tocmai la acest cuvânt căfemeia aceasta mitologică e „preumană şi probabil postu-mană?” Ulise, umanul, normă şi simbol al umanităţii călă-toare în timp şi spaţiu, izbândind în timp şi spaţiu să fiemântuit prin ceva „preuman şi probabil postuman”?

Faţă de prototipul său pozitiv homeric, noul Ulise,inactiv, incapabil de cunoaştere, de pasiune, amoral, ire-sponsabil, nihilist, pare o imagine negativă a umanităţii.Şi este o asemnea imagine. E imaginea unei umanităţiiînstrăinate. Joyce, prin atâtea fire legat de Irlanda natală,privind din exil înspre ea, descoperă, cu o teribilă lucidi-tate, tot ce e negativ în Ithaca sa, în orice Ithacă mod-ernă. Cartea sa e un satyricon al micului burghezdublinez şi al micului burghez de pretutindeni, cu con-venţiile, minciunile, meschinăriile sale, e o oglindă în caresurprinde descompunerea unei lumi în banalizarea vieţii,în atrofierea valorilor. Nihilismul lui Ulise nu este negarerevoluţionară a unei societăţi, a unor structuri perimate.O asemenea negare s-ar fi făcut în numele unor idei pecare Joyce nu le recunoştea, conştiinţa uliseeană n-ar maifi fost axiologic neutră, Ulise ar fi adus dincolo denegarea atotdestructivă perspectiva unei construcţii. Ulisecare e un peregrin ca şi Faust, trecând şi el printr-onoapte valpurgică, nu va deveni niciodată un constructor.Ulise negatorul are însă o rară forţă corosivă. El târăştelumea burghezului în grotesc, în ridicol, în meschin, înbanal şi plictisitor, cu răceală, cu umor şi cinism. Dupăcum Gulliver privea ironic la o Anglie redusă la proporţii

liliputane, tot astfel în microcosmul lui Joyce apareDublinul, Irlanda şi întreaga lume de la începutul acestuisecol. Joyce e un mare iconoclast şi parodia sa e, amputea spune, Summa maestrului său aquinat, întoarsă pedos. Realizând profunda observaţie a lui Karl Marx, dupăcare orice dramă care se repetă devine farsă, drama miti-cului Odiseu, încununată de izbândă, se preschimbă,repetată, în perioada lui Ulise, în farsa finală a unei soci-etăţi. Nu ne miră, de aceea, iritarea pe care o provoacă.Era voită. Virginia Woolf, în jurnalul ei, scria despre Ulisecă e „în cele din urmă dezgustător”. Tot astfel, D.H.Lawrence găsea într-însul o „spurcăciune deliberată, jur-nalistică”, iar E. R Curtius vorbind despre Ulise foloseşteformula „carte luciferică”, „operă a lui Antichrist” (cf.James Joyce und sein Ulysses, Zürich, 1929). Nihilulînspăimântă ori umple de silă. Anxietatea ori nauseea îicorespund. Pe psihologul C. G. Jung cartea l-a adormit lapagina 135 după ce l-a scandalizat şi l-a plictisit. Dar celcare te irită, te obligă să-l examinezi, să-l priveşti mai deaproape. Ca o oglindă diformată exagerându-ţi defectele ţi

le scoate mai bine la lumină. Circulă, însă, prin straniaistorie a lui Joyce un aer pe care-l recunoaştem dupămiresmele sale. Vânturi au adus aceste arome de departe,din Elada, din Roma, din Italia, din Anglia, tuturor tim-purilor. Joyce e cel care îşi aminteşte. Ca şi Eliot ori ErzaPound, universul culturii e, în cele din urmă, universulsău. Şi al lui Ulise. E patria la care mult încercatul erouvisează ca la căminul măsurii şi al ordinii. Descoperi latot pasul în peregrinările lui Bloom, ale lui Stephen şichiar în deambulările reveriei nocturne ale Penelopei,aluzii care amintesc lumea familiară a epopeii europene.Căminul către care se grăbeşte Joyce – Ulise e acelaşidupă care tânjea Odiseu, dornic să vadă „luminându-seziua întoarcerii”. Spre această întoarcere, poetul latinsalvează pe corabia lui Eneu un elin care îi spune: „Eusunt din Ithaca, patria mea, tovarăş al nefericituluiOdiseu”... Şi tot la o întoarcere în acelaşi cămin, cătrecare toate drumurile culturii noastre se îndreaptă, aspirăşi nefericitul, sfârşitul, cuvântătorul Ulise al exilatului dininsula natală.

Odiseu a ajuns în Ithaca, ieşind din orice impas, tri-umfând asupra elementelor şi a dversarilor săi. Noul Uliseva ajunge oare în Ithaca? Impasul lui Ulise e acela al omu-lui înstrăinat, al conştiinţei rătăcitoare care se caută pesine. Joyce el însuşi a suferit în înstrăinare din pricinaexilului şi însingurării („Şi m-ai lăsat singur pentru tot-deauna în căile amărăciunii mele şi nu mi-ai sărutatbuzele cu un sărut de cenuşă?”). În el şi în eroul său fărăconture există o sete a întoarcerii, a apropierii. Există untermen specific joycian pentru a exprima nevoia comuni-unii umane: „atonement”, dorinţa de a fi una cu omenirea,de a regăsi omenirea nu în microcosmosul agregatelor ele-mentare, ci în universul unitar şi total al omului ieşit dinînstrăinare, devenit el însuşi. Dar Ulise rămâne departede realizarea acestei dorinţe. Bloom se întoarce noapteaîn căminul său, dar Ulise nu ajunge prin aceasta inIthaca. Nu e decât o zi care s-a isprăvit şi „toate zilele îşiau sfârşitul lor” (Ulise). Mâine va fi o altă zi, la fel caaceea dinainte, şi torentul conştiinţei uliseene îşi va urmacursul, fără întoarcerea izbăvitoare în Ithaca, fără sfârşit.După cum fără sfârşit sunt încercările creatorului acesteiconştiinţe. Joyce ar fi putut să exclame ca şi autorul luiMoby Dick: „Dumnezeu să mă păzească de a isprăvi vreo-dată ceva. Cartea mea toată nu e decât o ciornă, ba chiarciorna unei ciorne”. Toată opera sa e un fel de Work inprogress cum îşi va intitula, într-o primă aproximaţie, ulti-ma sa operă. Scriitorul în exil e scriitorul rătăcitor fărăsfârşit, într-un ocean de cuvinte. Joyce, el însuşi, i-a datlui Ulise destinul unui călător, al unui Ahasverus rătăcindnemântuit. Nu este admirabilă intuiţia lui Brâncuşi, care,schiţând simbolul noului Ulise al lui Joyce, a ales ele-mentele geometrice ale călătoriei fără sfârşit: spirala şialături de ea paralela?

•••CĂTRE CITITORII DIN STRĂINĂTATE

Pentru anul 2007 vă invităm să vă abonaţi la revista Contemporanul. Ideea Europeană, trimiţând pe adresa noastră, prin poştă,în plic, un cec în valoare de 70 Euro(sunt incluse taxele poştale).Fundaţia Culturală Ideea Europeanăcont: RO60RNCB0072049676950002 BCR Filiala Sector 1 Bucureşti

Preţul abonamentului pentru Republica Moldova este de 60 Euro (sunt incluse taxele poştale). Vă invităm să trimiteţi pe adresa redacţiei adresa dvs. completă.

Adresa: FUNDAŢIA CULTURALĂ IDEEA EUROPEANĂC. P. 113, O. P. 22, Sect. 1, Bucureşti, cod 014780 Piaţa Amzei nr. 13, sect. 1, Bucureşti.tel./fax: 4021 212 56 92; 212 99 39E-mail: [email protected]

•••CĂTRE CITITORII DIN ŢARĂ

Pentru anul 2007 vă invităm să vă abonaţi la revista CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂla sediul redacţiei (sau expediind prin mandat poştal sumacorespunzătoare, pe numele dlui Adrian Preda, notând adresaDvs. exactă), precum şi la orice oficiu poştal din ţară. În catalogul Companiei Naţionale „Poşta Română” S.A. revistaare Codul 19139; în catalogul Rodipet S.A.: 2017/Cap. 7

Preţul abonamentului pe un an: 36 lei

Taxele de expediere sunt incluse în această sumă.

Cititorii care se abonează pe un an, vor primi revista fărămajorările de preţ provocate de inflaţie.

FUNDAŢIA CULTURALĂ IDEEA EUROPEANĂcont: RO87RNCB0072049676950001 – BCR Filiala Sector 1,Bucureşti

··· În ziua de 15 iunie 2007,la Memorialul Ipoteşti,Centrul Naţional de Studii„Mihai Eminescu”, a avut locceremonia decernăriiPremiului Naţional de Istorieşi Critică Literară „PetruCreţia” pentru anul 2007.După cuvântul de deschidereal Domnului Valentin Coşere-anu, Directorul MemorialuluiIpoteşti, preşedintele juriului,acad. Basarab Nicolescu, aînmânat premiul DomnuluiProfesor Corin Braga, pentruopera sa în domeniul teorieişi hermeneuticii imaginarului. Laudatio a fost pronunţată dePompiliu Crăciunescu, câştigă-

torul premiului în 2006 şi afost urmată de o conferinţă alui Corin Braga.Premiul Naţional de Istorie şiCritică Literară „PetruCreţia” este destinat a recom-pensa opera cercetătorilor îndomeniul istoriei şi criticii li-terare recunoscuţi în străină-tate.

··· Institutul Cultural din Madrida găzduit, în perioada 19 iunie-7 iulie,cea mai mare acţiune de până acumde punere în valoare a celei mai maricolecţii din lume de portrete ale uneipersonalităţi a culturii universale, IonLuca Caragiale.Au fost prezentate 250 din cele peste1500 de portrete şi caricaturi rea-lizate de artişti plastici profesioniştidin 123 de ţări ale lumii, avându-l casubiect pe marele Caragiale.Alegerea Spaniei pentru aceastăexpoziţie este justificată şi denumărul mare al artiştilor din această ţară care şi-au adus contribuţia la

realizarea Colecţiei Caragiale, nu maiputin de 30 dintre autorii lucrărilordin această colecţie fiind spanioli.Colecţia Caragiale este prezentată şipe internet. Alături de ea poate fi deasemenea urmărit un proiect culturalunic în istoria culturii române.Este vorba de proiectul „Mari români2007”.Pentru prima dată în istoria culturiiromâne, şi (deocamdată) doar laadresa web http://www.caricatura.ro/pot fi văzute portretele şi caricaturileunor mari personalităţi ale culturii şiistoriei noastre naţionale realizate deartişti plastici din afara României.Niciodată până acum un artist plasticstrăin nu s-a aplecat asupra persona-lităţii lui Eminescu, Brâncuşi, Iorga,Nichita Stănescu, Creangă, TituMaiorescu, Carol I, Cuza, MihaiViteazu sau Constantin Brâncoveanu.Toţi aceşti Mari români şi alţi câţiva,pot fi găsiţi în viziunea unor mariartişti plastici profesionişti din peste70 de ţări ale lumii. (N. Ioniţa)

Page 39:  · 2 ANUL XVIII ♦ Nr. 8 (665) CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANÃ S U M A R MODELE Nicolae Breban · Trecutul ca un dat/ 3 RESTANŢELE CRITICEI de Irina Petraş Marin Mincu · Fişe

39

CON

TEMPO

RAN

UL. ID

EEA EU

ROPEA

AUGUST ♦ 2007

•Irina Airinei, Sortiţi să vadă, 2007•Inesa Ţiporkina, Un apstect fizic de invidiat, 2007•A.A.Nalceagian, Enigma morţii, 2007•M.Kedrova, Secretele Kleopatrei, 2007•V.G.Krâsiko, Psihologia socială, 2007•100 de mari genii, 2007•Eugen Cojocaru, Şocul viitorului, 2007•100 de enigme ale lumii, 2006•100 de proroci, 2006 •Ovidiu Morar · Scriitori evrei din România, 2006•Constantin Virgil Negoiţă · Ecouri şi dialoguri, 2006•Ion Ianoşi, eu – şi el · Însemnări subiective despre Ceauşescu•Nicolae Breban · Vinovaţi fără vină, 2006•Mihai Cimpoi · Leopardi, 2006•Bogdan Mihai Dascălu · Germanitatea şi literele române, 2006•Aura Christi · Marile jocuri, 2006•Irina Petraş · Despre feminitate, moarte şi alte eternităţi, 2006•Mihai Rădulescu · Manualul creştinului începător, 2006•Marin Radu Mocanu · Scriitorii şi puterea, 2006•Florentin Popescu · Dicţionar de literatură română,2006•Petru Poantă · Cercul de la Sibiu, 2006•Rainer Maria Rilke · Jurnal, trad. B.M.Dascălu, 2006•Rainer Maria Rilke · Elegii duineze, 2006•Nicolae Breban · Puterea nevăzută, 2006•Andrei Codrescu · Un bar din Brooklyn, 2006• Nicolae Breban · Elegii parisiene, 2006•Alina Beiu-Deşliu · Versuri pentru doamna regină, 2006•Aura Christi · Banchetul de litere, 2006•Problema evreiască · ed. alc. de Aura Christi, 2006•Horia George Plugaru · Creştinism şi sinucidere, 2006•Ion Necula · Ion Petrovici, 2006•Marian Victor Buciu · Zece prozatori exemplari, 2006• Daniela Petroşel · Retorica parodiei, 2006•Ovidiu Pecican · Ce istorie scriem, 2006•Gilbert Durand · Ştiinţa despre om şi tradiţia,

trad. Janina Ianoşi, 2006•Nadine de Rothschild · Codul bunelor maniere, 2006•Nicolae Breban · 70 · Ediţie alcătuită de Aura Christi, 2004•Ion Ianoşi · Dostoievski şi Tolstoi

Poveste cu doi necunoscuţi, 2004 •Karl Marx în 1234 fragmente alese de Ion Ianoşi, 2004•Nicolae Breban · Nietzsche. Maxime comentate, 2004•Ion Ianoşi · Dostoievski · Tragedia subteranei, 2004•Aura Christi · Sculptorul · roman, 2004•Aura Christi · Noaptea străinului, roman, 2004•Cristian Tiberiu Popescu, Templierii Istorie şi mistere, 2004•Ion Bălu, G. Călinescu · Spectacolul personalităţii, 2004•Mihai Cimpoi · Lumea ca o carte, 2004 •Adrian Mihalache · Verva Thaliei, 2004•Oscar Wilde · Grădina lui Eros, Trad. de M. Râpeanu, 2004•Friedrich Nietzsche · Dincolo de bine şi de rău,

Trad. de V. Scoradeţ, 2004•Ivan Ognev · Cum să câştigi la loto,

Trad. de Andreea Dunaeva, 2004 •Constantin Abăluţă · Groapa roşie, 2004 •Luiza Barcan · Angoase ale privirii, 2004•Laura Pavel · Antimemoriile lui Grobei

Eseu despre opera lui Nicolae Breban, 2004•Serghei Karatov · Cartea de vise şi destine, 2004•S. Damian · Aripile lui Icar, 2004•Dana Duma · Woody Allen · Bufon şi filosof, 2004•Cristina Maria Sârbu · Nietzsche şi muzica, 2004•Ivan Ognev · Universul magiei, 2005 •Ivan Ognev · Psihologia succesului, 2005•Natalia Baratova, Maria RipinskaiaCum să manipulezi bărbaţii, Trad. de Ana Miroiu, 2005

•Ivan Ognev · Securitatea psihologică, 2005•Mihail Arţâbaşev · Sanin, Trad. de Dumitru Balan, 2005•Gilles Deleuze · Nietzsche şi filosofia,

Traducere de Bogdan Ghiu, 2005•Cristian Tiberiu Popescu · Templierii. Istorie şi mistere, ed. II-a, 2005

• Nicolae Breban •Spiritul românesc în faţa unei dictaturi, 2005•Ion Ianoşi · Tolstoi · Romanul unei drame, 2005•Mihai Cimpoi · Secolul Bacovia, 2005•Ionel Necula · Căderea după Cioran, 2005•Marin Radu Mocanu · Vremuri satanice, 2005•Adrian-Paul Iliescu · Anatomia răului politic, 2005•Aura Christi · Celălalt versant, 2005•Aura Christi · Labirintul exilului, 2005•Mircea A. Diaconu · Atelierele poeziei, 2005•Florentin Popescu · Necunoscutul Macedonski, 2005•Marian Victor Buciu · E. M. Cioran.

Despărţirea continuă a autorului cel rău, 2005•Ivan Ognev · Universul magiei · manual de vindecare, 2005•Ovidiu Morar · Avangardismul românesc, 2005•Traian T. Coşovei · La formarea ideilor, 2005•Nicoleta Sălcudeanu · Pasienţe, 2005•Laurian Stănchescu · Râsu´-plânsu´lui Nichita Stănescu, 2005•Claudia Maria Radu · Pagini de istorie americană, 2005•Rodica Marian · Identitate şi alteritate, 2005•Irina Petraş · Despre locuri şi locuire, 2005•Ileana Cudalb · Fiica mea America, 2005•Bogdan Mihai Dascălu · Sânge albastru, 2005•Alina Beiu-Deşliu · Tema la insomnie, 2005•Lev Tolstoi · Jurnal, vol. I-II, trad. de Janina Ianoşi, 2005••• CD George Călinescu · Istoria Literaturii Române de la originipână în prezent – Ediţia Princeps/ pentruprima dată în versiune electronică, 2005•Rilke, Tvetaieva, Pasternak · Roman episto-lar · 1926, trad. din germană şi rusă deJanina Ianoşi, adaptarea notelor şi comen-tarii de Ion Ianoşi, 2006 •Eugen Cojocaru · Big Bangs Back, ro-man,2006 •Anca Pedvis · Propilog, poeme, 2006•Eldar Hasanov, Infracţionalitatea în dome-niul dorgurilor şi lupta împotriva ei în Uniunea Europeană, 2007Nicolae Bud, Neliniştile unui parlamentar,2007

IIDEEADEEA EEURUROPEANĂOPEANĂ

& E& EURUROOPPRESSRESS GGRROUPOUP

· CLUBUL CĂRŢII IDEEA EUROPEANĂ ·

Doriţi să Vă formaţi o bibliotecă universală? Comandaţi cărţile propuse deEditura Ideea Europeană · EuroPress GroupComenzile Dumneavoastră vor fi expediate prin poştă, cu plata ramburs. Editura Ideea Europeană suportă cheltuielile de expediţie. Reduceri de preţ la serviciul Carte prin Poştă: · 5 % - 5-19 ex.; ·10 % - 20-29 ex.; · 20 % peste 100 ex.Reduceri de preţ la sediul editurii: · 10 % - 1-9 ex.; · 15 % - 10-19 ex.; · 20 % peste 20 ex. Comandând 5 cărţi anual puteţi deveni membru al Clubului Cărţii Ideea Europeană, iar la următoarele comenzi beneficiaţi de 15 % reducere pentru fiecare carte comandată. Membrii Clubului Cărţii Ideea Europeană vor participa înfiecare an la concursul cu premii pentru fidelitate şi vorprimi gratuit catalogul anual al Editurii Ideea Europeană. Fundaţia Culturală Ideea Europeană / CP 113, OP 22,Sector 1, Bucureşti, cod 014780; tel./fax: 4021. 212 56 92;E-mail: [email protected]

PA R T E N E R I M E D I A :♦ RADIO ROMÂNIA CULTURAL♦ CONVORBIRI LITETARE♦ POEZIA♦ TIMPUL

PARTENERI :SC ERC PRESS SRLNETVISION SISTEM

EUROPRESS MEDIA

CROSMEDIA

Page 40:  · 2 ANUL XVIII ♦ Nr. 8 (665) CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANÃ S U M A R MODELE Nicolae Breban · Trecutul ca un dat/ 3 RESTANŢELE CRITICEI de Irina Petraş Marin Mincu · Fişe

Evidenţa informatizată a tirajelor şi produselor este realizată în sistemul

internaţional GS1, administrat în România de GS1 România.

www.gs1.ro

Apare joi 3 lei

în librãriile de calitateîn librãriile de calitatewwwwww.ideeaeur.ideeaeuropeana.ropeana.roo

REVISTĂ NAŢIONALĂ de cultură, politică şi ştiinţă ANUL XVIII · NR. 8 (665) · AUGUST 2007