1997-2002=Minuni Ale Vremii Noastre

MINUNIale vremii noastreste greu de crezut ci inwemurile noastre fresca unei

biserici se poate innoi singuri. Este greu de crezutci in wemurile noastre prin trupul unui om care a

murit cu 500 de ani in urmi s-auvindecat nebuni, indricifi,bolnavi incurabil. Este greu de crezut ci ln wemurilenoastre existi oameni in viafi care au vizut in aminuntlumea de dincolo de mormint Ei dau despre ea mirturienemincinoasi. $i totugi, aceste lucruri sunt adevirate gicontinui si se intAmple.

Citili in aceasti carte despre citeva dintre cele maizguduitoare minuni pe c:rre Dumnezeu le-a sivirgit de-alungul veacului XX pini ln zilele noastre, spre proslivirea

Ortodoxiei. Lucrarea cuprinde povestiri ale unor intAm-

pliri adevirate pe temeiul mirturiilor nemincinoase ale

unor cregtini despre manifestirile harului gi ale puterii lui

Dumnezeu. Unele dintre acestea prezinti pilde bune de

urmat, iar altele pot servi credinciogilor ca un avertisment

in vederea evitirii unor gregeli.

o)b

t .oooc

trc,L

goc=.sE

Minuni alea a

vremu noastre

Edifia a doua, reuizuit,i

Tiaducere din limba rusi deAdrian gi Xenia Tinisescu-Vlas gi

Lucia Ciornea

Tipiriti cu binecuvAnrarea

Prca SGngitului Pirinte Galaccion,

Episcopul Alexandriei gi Teleormanului

Redacror: Diana- Crisdna Vlad

Coperta: MihaelaVoicu

Edigie realizari dupi: Alexei Liubomudrov, Znameniia Bo-jiia ot suiatih ikon, SPB, 1997, Arhiepiscop Metodie, Ciudoobnouleniia, Moscova, 1988, revista ,,Russkii Dorn'i Moscova,,,|/elihie Russkie Starpil Moscova, 2001, D. Basov, ,,prauoslau_niie ciudesa XX-go ueha",Kiev,2000 gi Nepridurnanniie rasska_zi, Diopra/ Lcscviga, Sankr Pererburg/Moscov a, 20 02.

Turlele bisericilorse innoiosc..,

reacuviosul Siluan Athonirul spunea despre Ru-sia ci poporul ei ,,di primul gind gi prima pute-

re prinos lui Dumnezeu'. El mai spunea ci,,nu este nimic

uimitor in faptul ci omul neduhovnicesc aranjeazi tre-burile lumegti mai bine decit cel duhovnicesc - doar el se

gAndegte la reburi, iar celilalt se striduiegte a petrece cumintea in Dumnezeu".

Este limpede : nu este nimic uimitor in faptul ci po-

porul rus, de o adinci duhovnicie, insi naiv gi patriarhal,s-a aritat neajutorat in faga ciumei revolugionare cizuteasupra girii.

$i totugi, Preamilostivul Dumnezeu nu lasi pe popo-rul Siu nici micar atunci cAnd ,,se tulburi pe pimint nea-murile, nepricepind iubirea Lui, gi gAndurile lor precumnorii gonigi de vlnt". in acelagi timp in care bolgevicii au

incepur si prade 9i sI inchidi mlnistirile 9i bisericile , pes-te intinderea girii noastre se rostogoleau valurile unor mi-nuni nemaivlzute pAnI atunci.

,Vremuri de necaz au venit pentru Biserica lui Dum-nezeu, pentru pistorii Bisericii, pentru toati frigimeacredincioasi, pentru tot suferul crestinesc credincios.

Parci ne-a acoperit o bezni adinci, nepitrunsi, gi ne

impileazi cu jugul ei de plumb - bezna cea pururoasi anecredingei, ateismului, hulei si batjocoririi a tot ce esres fAnr", scria Arhiepiscopul Merodie (Gherasimov).,,S- auinmulgit necazurile - s-au inmulgit insi gi mingiierile.Prin intunericul cel pururos al necredinEei gi ateismuluia strllucit reza cee luminoasi a Harului Dumnezeiesc inminunatele semne ale innoirii sfintelor icoane."

Ce sunt insi. acesre ,,minunate semne ale innoirii" de-spre care scrie vlidica Metodie ?

Asemenea lucruri se inrAmplau foarte rar in veacuriledinainte, gi pini in veacul al XXlea foane pugini auzise-ri de ele.

Predania pistreezd. citeva isrorisiri despre semne deacest fel.

...in vechiul Kursk era cinstira din vechime icoanaNiscitoarei de Dgmnezeu din pusriar Korennaia. in anul1383, unul dinrre titarii nlviligi pe pimAnrurile acelea atiiat icoana in doui. Cronicarul rus scrie ci jumitigile aufost aflare abia dupi multe luni, dar cind au fost puse lao-lalti s-au lipit in chip minunar.

...in anul 1940, in judegul Olviopolsk din guberniaHersonului, in satul Novo-Ivanovka, in casa mo;iereseiKasperova, pe neagreprate s-a luminat 9i s-a innoir dela sine o icoani veche gi intunecati de timp a..Maicii luiDumnezeu (mai inainre vreme de-abia i se puteau deose-bi trisicurile). Asta s-a inrAmplar in clipa cAnd Kaspcro-va, sti.pina icoanei, se ruga noaptea inaintea ei. Mai apoi,icoana a fost recunoscuti ca fbcitoare de minuni; ea a fostmurari in catedrala din Odessa.

I Ministirile rusegti sc numesc uneori,,pustii" - nu atit in sensulexterior, cAr in cel duhovnicesc al cuvinrului (".n.).

MINUNI ALE VREMII NOASTRE

i

MINUNI ALE VR.EMII NOASTRE

..,in 4u! ! 8 8 5, in judegul Arzamas al guberniei Novgo-

rod, in ministirea de maici Serafimo-Ponetaevski, s-a in-

noit icoana MaieilDomnului -Znarnenie" (Sem:trtl). As-

ta s-a intimplat in ziua de 14 mai,la ceasurile 9 ale serii,

intr-o chilie a stiregiei. Chipul Niscitoarei de Dumnezeu

s-a fbcut mai viu 9i mailuminos.

Agadar, icoane vechi gi intunecate _se lumineazi, culo-

rilecapigiprospegime,peigoggle=.Vt-qd*{?J]_t_r*tlgcripirurile gi striciciunile - aceasta este minunea innoirii.

in anii'20, in Rusia au loc.iq magf,asemenea fenomene -

si se innoiesg nu doar icoanele gi frescele, ci si vasele, cruci-

le, prapurii, odaldiile. C3-$irhigrgg,n al acelei vremia fost insi innoirea turlelor.

Unul dihtre Cazurile de acest fel a fost inregig ;q_3rt12-9?^?

i9nie 1923-in Primorie, in stanigar Grodekovo din epar-hia Vladivosrokului.

,,Dupi rerminarea Sfinrei Liturghii si potrivirea Sfin-telor Daruri, cit_eam rugiciunile de mulEg-qrir_g, povesrcap.reotul paroh, cind intri la mine in alter cezacul Ivan Se-mionovici Poniavkin, om credincios gi plin de rAvni pen-rru Ortodoxie, care imi spune ci pe biserica [oastrise in-noiesc crucile 9i il s-"

"drlr,", -.frffi#. p"por. <<Eu, zi-

ce, stlteam 9i mi uitam. Vg" Ci".qtggls-a innoit in ochiituturor; s-au innoit cinci cruci cu totul. Chiar gi in lo-

curile unde aurul se luase s-a innoit poleiala de culoare

galbeni. S-au innoit pe alocuri pini gi turlele acoperite cu

vopsea verde 9i inilbite de vreme." Cind am iegit in uligi,

se adunase, inrr-adevir, popor mult; erau de faEi mulEi lu-

critori de la ciile ferate gi soldaEi ai Armatei Rogii, carebatjocoreau minunea gi le spuneau crzacilor: <<Cit v-a lu-

tStaniEi - sat cizicesc (r. t .) .

MINUNI ALE VREMII NOASTRI

at popa si vI vopseasci crucile intr-o singuri noapte? Do-uI sure, pesemne.>> Ir4pgtliva necredinciosilor s-au ridi-cat femeile, zicAnd: <<igi dim rrei sure daci le vopsegri ruintr-o siptlmAni.>> DupI aceea, vreme de trei zile au ve-nit mulgi alEi oameni, gi togi spuneau ci. esre lucrarea luiDumnezeu la mijloc; pAni ;i chinezii spuneau ci Dum-nezeu a fbcut asta."

? rI 1.a9ela; i a1 gu_ayqt loc q9p4e -m ir1q n 4te in _Uq54!qq. i nKiev, sub privirile unei mulqimi de zeci de mii de oamenis-au innoit crucile gi turlele intregii biserici cu hramulicoanei Maicii Domnului ,,Bucuria rururor necijigilor"din srrada Jitomirskaia. iniunrrul biEericii s-au innoiricoanele; pini gi cele decolorate de sub rurli striluceau canoi. Unmarror oeular al minunii scria:

,,inrr-o dimineagi am fost treziclao orl nepotriviti...- Ce s-a inrAmplat?- imbricati-vi! SI mergem repede la biserica noastri!Pc drum rovarlgul meu, ggrglietr4t, mi-apovesric cum

turlele bisericii noasrre s-au fbcut aurire pesre ngaptg...L-am privit cu oarecare frici... Chiar in ziua dinainte

trecusem pe lAngi biserici, a cirei turli. mare arlta, prinploaie, mai inrunecati ca de obicei. Aur nu mai era aproapedeloc pe ea, si pe tabli se puteau vedea pete mari de rugini.

Am iegit intr-o piageti. Aici risunau vocile a mii de oa-meni. Togi srireau cu capul descoperit, multi igi ficeau cru-ce 9i plnngeau privind la biserici. M-am uitat 9i eu inrr-aco-lo. Turla lgrilucea cu un auriu orbicor... Dimineaga cenuriede toamni nu purea deloc si ii intunece strilucirea.

- Arhiereul, a venir arhiereul! - s-a auzit deodati dintoate pirgile .

Au risunat cloporele. Poporul s-a rras in lituri inain-tea modesrei trisuri a episcopului, in inrAmpinarea ciruia


iegise clerul deja invegmintat in odijdii. Dupi ce a sirutat

crucea, acesta a intrat in biserici.

Deasupra piagetei - o mare de glasuri. Noi gi noi

mulgimi de popor se adunau din toate pirgile.4g-eplt-qf

r-niliglegii cilare, au incercat s! alungglu,m94, ameningind,

dar i q int A mpi narea lor . s' a--rid icat=g rr ju-e-m gnsa- - mtu-

mgl de neml.lgumirg gi dupi aceea s-a lisat o*tie.Ere at-itds ilfr-rcogitoare, incAt se putea vedea cum miligienii

s-au speriat, s-au tras intr-un colg indepirtat al piagetei

9i apoi, inghesui;i de mulEim.e-? popgrului, au incre"$te-

nit intr-un loc. in pridvor s-a aritat iarlgi clerul in frun-

te cu episcopul. &bqelq! q-luiba lggulpni{e, dupi care

preasfingitul, inconjurat de o ticer-e mormintaLi, +rostit

un cuvint, in care, printre altele, a spus: .<Pqsemne ci vor

i.$gpaj3 dea vreo expllgaEie gtiingifici la tot ce s-a pe-

trecut aici... Sp vor stridui si.vadi un fenomen natural...

D-ar,ortodocgilor,noigtimc!g9ii11g1_e--s.ge*.g-r-i,qg1.qgl.Pen-tru noi, aici este vorba de o minune. Ea nu poate si injo-

spasci duhul omului, ci numei si-.f-inalge .-Pg-Tine, Dum-

nezeule, Te liudim!>t

$i toati mulgimea a inceput si cinte acest minunat

imn. indelung a cAntat.

T-pa"c"a zlua s-4p ficut slujbe. Am vizut <.organelen ve-

nind cu frici 9i plecdnd in acelagi chip. Am reugit mai apoi

si arunc o privire gi-iniuntrul bisericii, gi ce si vezi: nu

se innoise numai turla, ci;i mai multe icoane diniuntrul

bisericii, precum 9i vechiul epicaf, cunoscut mie din anii

copiliriei. Este foarte curios faptul ci frescele turlei, ale

ciror culori erau cu totul ;terse mai inainte, striluceau

acum caproaspit zugrivite. NigigdatipXni arunci nu imi

fusese dat sI vid o restaurare de asemenea calitate .


Bineinreles, episcopul s-a arirat proroc... A_utoritigileau pus ni;te savangi, profesori ai universitigii kievene, si.._gIplicen totul. Aceia, chemind in ajutor 6zica gi chi-mia, au ginut cursuri speciale cu acest prilej. Clerul bise-ricii a suferit, ;i inci foarte crunt. G;Zggle au virsat hule

dpui qtp_t imin_i !15i gd, p_arc.a surbaserL.Iar biserica strilucea...in incheiere vi por aduce la cunogcingi istorisirea unui

tpvarig de afaceri "L$ettr

gy..rgp, din- al .lr[["rtam..rtse.vede piageta bisericii. Acesra, cu 9 frici. de nedescriszugriviti pe fagi, privind temitor in toate pirEile, mi-aspus in goapri: ..E51 gnspr.gzege qij_qgEt"qqe 4o4pgea. Plo-ua. Deodati,lqgeamgti s-a vizut o lu-mini mare. M-amaruncat la fereastri. Deasupra bisericii am v-iz:q-!-.ll_l-r-rela.p4qS. Incendiu! - am ;ipat. A!4j-biserica! Dupi aceea,totul apierit deodati. S-a fbcut intuneric. Nu-mi credeamochilor. Diminea_ga a1n vi3ug c_Ppgb asriri...>>."

in iarna anului 1923,in Harbin a venir un evreu bi-trin, care de asemenea fusese martor al minunilor dinKiev. Arhiepiscopul Metodie spune ci era vorba de ,rgnom foarte religios (dupi inviEitura iudaici), cinsrit 9idrept'. Iati povestirea lui:

,,Drumul meu citre Harbin trecea prin Kiev, unde cre-nul sti zile intregi. Am plinuir s|vizitez oragul, unde miaflam pentru prima dati, gi si caut niste cunoscugi a ciroradresi nu o gtiam exact. Am mers la biroul de informaEii,am plitit un milion, insi adresa rot n-am afat-o - giatunci m-am hotirit si mi plimb pe strizi. Era in datade 20 iulie 1923 - 9i iati ci pe strada Jiromirskaia daude o mulgime uriagi: cred ci nu erau mai puEin de 10000de oameni. Acea mulgime stitea in buni rAnduiali, fbrisi faci zervi,,lucru ce m-a uimit in chip deosebit. La in-

l 0


ceput am crezut ci este un miting gi voiam deja si mi in-

depirtez, dar linigrea aceea m-a oprit gi am rimas lotu-

lui, negtiind despre ce este vorba. i[a.ge E-taltilqf_gtqt finu-grgrc$ eyryi _de:et eq$ {r.

Cum stiteam ;i priveam, sub ochii mei a cizut de pe

turli ceva ca o invelitoare.

Am inceput si intreb in stAnga gi in dreapta,si g.S!

n-gttliTi.1llP-Yl..c-1lit'-o"ryh-49-'-S-tg4g':egg'-euqail,tg--vgqhi_pl1qgTda{gr_d3-r:igle-l-eu" j4soitD-gp-Lo-vre-me (nu-mi mai amintesc citi) ,tflq" llceput si strilu-ceasci precum qo41g.le. Autoritigile oragului, dupi cum-**T-mi s-a spus, au fbcut perchezigie in biserici, socotind ci

este vorba de o escrocherie, dar n-au putut gisi nimic

compromigitor. Iati ce amvizlrt cu ochii rnei.'

in vara qBqf vj 19*n a vi?-iq4t Kie-vul un preot din epar-hia Harbin. Acesta scria: ,,llIulgime de rugitori de nu pogi

cuprinde cu privirile. Sfhnta Rusie se degteapti gi iarigi se

aduni la inchinare. Pegetle .gi sfiqrls m-oette sunt vizi-

tate gi de rugirori, 9i de curiogi... Lrq, i-ncepurullui iulie au

inceput gi continuipinl acum innptiin m€[email protected]

-loroinnoiqig+1q-a!L,l-qgqubo-e-br:pgpgrgbi.inunelebise-rici au fost aurite in chip minunat vechile turle innegrite

gi strilucesc atAt de tare, ci te doroclrii daci ge uigi la ele.

Kievul este proslivit."Vestitul scriitor duhovnicesc Sgr"glgi N-Llw didea mlr-

turie inrr-o_ scrisoare din29 ivlie.l9Z5

,,!i scriam despre i$giry*ll[r3g" a vechilor icoane,

innoire la care noi ingine am fost marcori plini de mira-

re evlavioasi. Tor anul trecut s-a scurs la noi, in lJcraina,

din minune in minune. S-au innoit biserici intregi, -cruci-le gi turlele bisericilor $ ;l.dit.l* s-",,

"nrit. in Ros-

tov-pe-Don s-au innoit astfel catedrale gi o mulgimc de bi-

l l

MINUNI ALE VREMII NOASTRT

serici. I.Lngj prin sagcEi cirtqne nu se afla aproape nici

o casi unde si nu se 6 sivArgit o minune de acest fel-ori,

cel pugin, si nu se vorbeasci despre asta. Au {ima! cu gu:

{l_.3tg_*-4;i cei mai invergunagi prigonitori ai Bisericii luiHriscos."

in ,rara lui L925 s-au innoir crucile de pe b!99rica dinsg-4gig" Poiarkova, ,.gir'rn." Amur, la o suil de verste deoragul Blagovegcensk. Este vorba de o biserici cu gggi tur-le, clidirl in timpul contelui Muraviov-Amurski, vesti-tul general-guvernator al Siberici de Rlsirit. Gazeta emi-

granqilor ,,Russkii golos" ingtiinga despre crucea de la

Spqj a. bisericii. ci a fost innoiti pe faga dinspre risirit,

-ge3 de la risirit - pe 6ga dinspre apus, iar cea din mijloc

,,strilucegte toati mai ceva decit una noui". lnnoirea cru-cilor a avut loc sub ochii tuturor. Minunaul semn a fostvizut gi de pe vaporul ce se afla atunci pe Amur in drep-tul stanigei Poiarkova. ,,Amurskaia pravda" a inceput sipublice zilnic arcicole ,,de-micatoare", aritind ci innoi-rea nu reprezinti nici un fel de minune ;i ci este vorba de

,,influenga unei reacgii chimice care s-a desfi;urat din ca-uza usciciunii din atmosferi". Popg5ul insi nu credea inasemenea explicagii. EJI Ef greu si creqdil icoane$eue

dtl_...1. mai felurite materiale, cruci, turle se inngias-sub-.ochii tuturor,..in vreme ce restul obiectelor nu se schim-bau citugi de pugin sub inriurirea ,,reacgiei chimice"...

i4..agge-agi-var-ia anului 1925 s-auinnoit crucile gi tur-lele din staniga Razdolnaia, afati la optzeci de verste de-pirtare de Vladivostok.

Spre sfArgitul lunii iunie a anului 1925, in Bla-

govegcensk (regiunea Amur) a avut loc i-n citeva case in-noirea icoanelor. Aceasti minune a ficut pe mulgi locui-

T2


tori ai origelului si se agite; ge 28 iunig au risunat toati

ziua clopotele. $i peste inci vreo citeva zile, sub ochii unei

T"_l!lgi de o1q911g3g irrq-o-ig -gsf,i!e dS-peiurlili bGri-gi Sfintul Nicolae Chi..

"r.rnli r.

"n" p. tii"J" Nif..ft-

kaia upul dintre comunigcii deosebit de activi ai oragului.

Acesta s-a suit pe un butoi 9i a inceput si-i invinuiasci in

gura mare pe oamenii bisericii de,,garlatanie". Crrvintarea

lqi a fopt insi_curmati pe nea;teptate de strigite puterni-

ce. Qlrlqr .lp3iftleq b=gllqyicului incepuse si striluceasci

':-9*xjfl+-qsl1ri-Njsel19.-4cal9tsl*des-lui'i11c4stra;ti in cirlmidaporgii de la curtea bisericii. Yita..djbpql

lprggl chiar inaintea sa, qralo.lul a ticut mdlc, dupr ca-

re.1a ggh1rylat la fagi, a sirit de pe butoi si s-a ascuns re-pede in gloatl. Apropiindu:se de.lcgagi, togi au vizut ci

pr-lfulaqgat pe ea rimisese neatiru, in vreme ce icoana gi

vegmintul striluceau prin el ca noi. Q-psyiz-ur.iuinain-noise sfinta icqani, firi a se atinge micar deprafulagezatpe ca!

La scurti vreme s-a innoit inci o igq"li_q !&_qgglgiNicolae incastratl in poarta - pe strada Relocinaia. in Bi-sericas$nqul NisglA. venea lumea puhoi. Poporul se in-

grimidea 9i lAngi curtea bisericii; 11_1v_t4"lo-c- qimiduirigrl-nunate- Astfel, o fetigi cireia ii curgea puroi din ochia slrutat in biserici icoana Mintuitorului, dupi care gi-arecipitat cu desivArgire vederea.

\e;tiind ce si mai.lfigpprindi ca si opreasci avAn-+:l' -.-. '

tul religios in popor, GPU-ul a fbcuq arestiri in orag dingreu...

r3


i-nnoiri minunate se petrec gi in zilele noastre, chiar

daci nu atit de grandioase ca in anii'20. Nigte intimpliri

cu adevlrat uimitoare sunt legate insi de ltt.Iqgg*[l:mul Dumnezeiegtii Aririri de pe insqla,Qpguqv_sLi"i-din

Sankt Petersburg (str4da Dvinskaia, nr.2).

Biserica aceasta a fost inchisi de puterea sovietici in

anul 1935 qi transformati in depozit. Fp_sgele diniuntruau fost acoperite cu yopsea de ulei. Cazanul de 6ert sipun

care se afa in biserici a afumat-o in scurt timp in aga felci ea a devenit atAt pe diniuntru, cAt 9i pe dinafari neagri

ca s mo al a. C:f C1n q{_lr.gtrghie i n bis erica re trocedat I s- a

slvirgit pe 2 februarie 1992 - gi iati ci la scurti vr,eme,_pe

p_eregi... s-a"aritat p-icgqlaf Pdlqqle s-au innoit Lescgk,,im-pr_-q1ni;vorbirea !1gr-ngulUi Iisgs cu cirturarii in templuldin lerusalim", de pe pe retele de miazizi,si ,,incredinEatg4Apostolului Tomao, de pe peretele de miazinoapte.

Au venit oamenii Inspecroratului de _s,tat--p.€1r_qruprotecgia monumentelor. Acegt!4 au inceput-.si-i mustrecu aprindere pe lucritorii bisericii pentru vina de ,,afi spi-lat frescele cu api', dar au vizut curAnd ci picturase-in-

* irq l i .'l |".'rii .g "d. !ffi=-q!9.e3it1ng f b ri u n qi q ge.{n99mpl,ic4r de schele (de pildi, iq alt4rul L"tepl cu hramulSfrntuluitoan Botezitorul), gi au fost nevoigi si-gi desfacimAinile a mirare. Iar pictura 1:9lg!gf_ge.se jrytoiasei!

in ce-i privegte pe enoriagii bisericii 9i pe togi cei careau asistat la renagterea ei, acegtia nu se indoiau de minu-ne. ,,Dumnezeu ne ajuti, di mirturie ci osteneala noastrieste intru slava lui Dumnezeu", spunea arhitecrul SergheiIvanovici Ciuruskaev.

I$fq_tlii !22'? *i !!p-{ in_ngirea s-a extins trepie!l?9p,ergEi, de jos in sus gi de la apus la risirit. Se credea ci ,,Ci-ne cea de Taini" din altar este pierduti pentru totdeau-

t4


na, dadq-12.4-s-a arltat qhipul MXntuitorului. in mar-g]g*l228,in,biserici s-a petrecut inci o minune: t-gj1-np1,

iq_o,-113."lt!-! rii lu i H ristos.Dar cum explici Biserica innoirile minunate? Arhiepis-

copul Metodie arita ci este vorba de .93{1e-re a fiingiriiinluhovnicitecg:asig!s[,ca-ndrgege&$u-ii-6inizuilva 6 sloboziti dirr*rp.b-ia.*ric^aeruai.i 9i va deveni pirtagi aslivitei slobozenii a 6ilor lui Dumnezeu". ln cartea sa, vli-dica scria:

..Minunatele innoiri dau mirturie credinciosilor sinecredinciogilor ci el.ilgl oi$.*_gglgga,-.$.+-i ptqsgs_d9-

Llugg, Carg. rayi$e$eluerl"i cu neputinEi pcntru-puterileo_menegti, sivir$e$te ceea ce este cu neputingi la om, daresre cu llpgtg$.numailaDu W7);leumirturie .i .-*j$q.un Ochi atoate_lizitor ce cauti asu-pra faptelor omenqti, e$91-o_-pqeapti 199;pg.1e1ny-i cecXrmuiegte destinele popoarelor..."

Noi ardtdri ale unoricoane ficd.toare de minuni

eacuri indelungate cregtinismul din girile ortodo.

xe s-a proslivit printr-o mulgime de icoane fici

toare de minuni, q3y!e1 ale Maicii lu! Dumngzeu (numai

in calendarul Bisericii Ortodoxe Ruse sunt mai mult de do-

ui sute). ISpanete se aritau oamenilor i[r loc-qrj nqagtep-tage

s;grgu.deajuos, erau aflate duplvEdeniide raini, irygrar

lasdm i ti- mir bine in m i resmat, d.a:' t iau vindeciri de boli.

in_veacul al XXJea, icoanele gi-au aritat puterea fbci-

toare de minuni in toati lumea.

M a i c a D o rn n u I u i prtu. e steSk r,i z b o i u I r u s o j ap o n e z

Icoana Maicii Domnului,,Port-Arturskaia"

in ziua de ll decembrie--a anului 1903, exact cu doui.

luni inainte de inceperea rizboiului ruso-japonez, ip.!a-

y53{ievo-PecerskaBvenit un bitrAn matroz din gubernia

Basarabiei. Acesra s-a rugar cu osArdie pentru fota rusi

din Port-Arthur, ;i dintr-o dati i s-a aritat Maica Dom-

nului. Preasfinta Fecioari, invegmAntati igq-_o- haiqful-

hsft4, scitea cu spatele citre mare, ginAnd in mAini o ma-

hrami cu chipul MAntuitorului.

r6

MINUNI ALE VR-EMII NOASTRE

Nlscitoarea de Dumnezeu i-a adus la cunogtingi ma-

trozului incremenit de teami ci iA eur6rfd, avea sI iniea-

pi qn razboi aducitor de grele pielderi ;i incerciri pen-

tru Rusia. StipXna a poruncit si 6e ficuti o.qo?ryi-caresi zugriveasci incgcgr-arlvedenia cu pricina gi si fie trimi.

si in biserica din Port-Arthur, fbgiduind qiutorul gi aco-

perimintul siu oqtirii ruse indati dupi sosirea icoanei in

fortireagi.De vedenia bitrAnului matroz au afla! sutele de rugi-

tori din lavri - iar dupl doui luni, precum se prevestise, a

inceput rizboiul ruso-japone z. F iria intirziere a fost adu-

nati suma trebuincioasi materialelor pentru icoani: zece

mii de rugitori au dat cXte cinci copeici (mai mult nu se

primea de la o singuri persoani). Pentru lucrare nimeni

n-a vrut si ia nimic. in cele din urmi, icoana a fost fbcuti

intocmai cum a aritat matrozul.

in vat" anului lg}4icornea ajuns in Extremul Orient,

iar la inceputul lui august a fost dusi la Vladivosrok. Mulgi

credinciogi s-au aritat miragi gi nemulgumigi de faptul ci

icoana nu este dusi la locul poruncit de Maica Domnului.

intArzierea se explici prin operagiunile militare inten-

se din Port-Arthurul asediat gi lipsa de nave libere care si

poati duce icoana in afara oricirei primejdii.in celedin urmi, u4 cipitanpensionar,N.N. Feodoro%

fiu duhovnicesc al pirinrelui Joan. de !(ronstad[, afind

din gazete despre soarta icoanei, a hotirit si ,,ia asupra sa

ostenicioasa nevoingi de a duce icoana in Port-Arthur".

in cele dintii zile ele lui octombrie, Feodorov a plecat

din Petersburg in Vladivostok, unde a ajuns la inceputul

lui noiembrie 1904. impreuni cu icoana, ce se afa intr-o

cutie anume pregititi, Feodorov s-a imbarcat Pe un vapor

care pleca din Vladivosrok.

17


Prima vesre a fosr primiti de la el pe 7 ianuarie 1905.in telegrami se spunea ci. Feodorov adusese icoana la

generalu I Kuroparkin, comandantul armatei operarive.Comandantul - vai! - s-a purrac cu nepisare fagi de

s fin r u I odor. S fu r "rrljaan- de Krons_Fdt s c ria :,,Conducitorul ogtirii noasrre, A.N. Kuropatkin, a li-

sat toate icoanele care i-au fost aduse in mina piginilorjaponezi, fu vreme ce a luar cu sine toace lucrurile lurne+ri.Cglipsn de cinstire fagi de credinga Bisericii gi de lucruri-le ei sfinte! De aceea Domnul nu binecuvAnteaziarmeleqoastre, ;i vrijma;ii ne biruie. De aceea ne-am ficut spreba{ocuri gi cilcare vrijmagilor nosrri."

lorcArthu,rqJ nu a ajuns si primeasci icoana, iar riz-boiul ruso-japonez a adus, in-tr-adevir, infringerea Rusiei.

Maica Domnului deuineImp,Lr,iteasa neudzutd a Rusiei

Icoana Maicii Domnului,,Derjaunaia" (,StdpAnitlarea")

Pe 13 februarie 7917, giranca Evdokia Adrianova dinsatul Pererva, juderul Borovici, plasaJirogkinsk, a avut do-ui vedenii. La inceput aauzit un glas: ,,in sarul Kolomen-skoe se afi o icoani mare , neagri. Ea trebuie luati, fbcu-ti rogie, si se roage oamenii." Cucernica femeie a inceputa se ruga pentru primirea unor indrumiri mai limpezi, gidrept rispuns la rugiciunea sa a vizurin-vis, dupi dqlisiptlmAni, o biserici albi; in ea rrona cu miregie o feme-ie in care Evdokia a recunoscut-o cu inima pe impiritea-sa Cerurilor.

Dupi. ce s-a spovedit gi s-a impirri;ir, femeia a plecatin satul Kolomenskoe din gubernia Moscovei. Pe Z mer-

l 8


tie, e3 avizut biserica inilgirii Domnului, intocmai cumi se aritase in vedenia de noapre. Paroh al bisericii era pie-otul Nicolae Lihaciov. Evdokia aaflatunde locuiegte gi i-a

povestit minunatele ei vedenii. Pirintele Nicolae se pregi-te a de Vecernie 9i a poftit-o pe femeie si meargi la bisericiimpreuni cu el. Acolo i-a aratat toate icoanele vechi, darnici una nu semina cu cea pe care o vizuse in vis femeia.Atunci, la sfatul paznicului si al inci unui enoriag ce senimerise intimplitor la biserici, parincele Lihaciov a in-ceput si caute icoana peste tot: in clopotnigi, pe scari, inmagazii si, in cele din urmi, ltr._bfS1gl.bi:grlgll gi iati cltocmai in beci, printre.scAndurixechlfelurite cirpe si ve-chituri, in praf, a fost gisiti o icqand mare, v-ecbEjn$usrlgi neagt?., D-upi ce au curlgat-o de praful agternut in anigi ani de zile, a-apllg! chipul Niscitoarei de Dumnezeu

;ezind pe tron impiritesc cu coroani, sceptru ;i glob inmAini.

I:ggn1.PgrJry$_g:'_s-a aritat poporului d reptslivitorrus in 2/ I 5 martie I 9 lZ adici t_oc-m-{ i n z!g_a. c{nd"Nicolaeal IIJea a semnar abdicarea--de.la,erqr!

Aceasta insi nu a fost ultima minune veniti de la sfAntaicoani. ig"p:g[gfei oamenii simgeau bgni mireasrpi,;inu dupi mult timp i.pe11A l.a inrroiq jn Shjp _m!qgla!-ti s-aficut ca;i cum ar fi fost zugriviti chiar atunci. Aceste fap-te se risfrlng gi in amintirile profesorului I.M. Andreev.

,,Curind dupi ce ne-a povestit acestea, pirintele Nico-lae ne-a dus la biserici, scria el. La intrarea in biserici ambigat de seami indati spre dreapta, lAngi strani, o icoanlingusti gi intunecati. impiriteasa Cerurilor era zugri-viti ca impiriteasi piminteascd agezatdpe tron, in pur-puri de culoare rosu intunecat cu ciptuseali verde, cu co-roani pe cap, sceptru 9i glob in mAni. Pe genunchi se afa

r9


Dumnezeiescul Prunc binecuvAntXnd. Neobi;nuiti psn-tru Niscitoarea de Dumnezeu era privirea agp5igi po:runcitoare a ochilor ei tri;ti, plini de lacrimi.-

eu frici gi'.u,r.-r.rr, cu rugi pentru ierrare, am cizurcu faga la pamint gi, dupi crei metanii mari, am sirutaricoana. i;ldglung, in ticere, cu luare-aminte, cu inima, ine-cindu-mi cu lacrimi amare de pociingi gi lacrimi dulci deinduiogare si recunostingi, am privir icoana cea minunari,inviluiti in buna, mireasmi duhovniceasci a sfingeniei gisubgirea mireasmi piminteasci de ulei de rrandafiri.

Eu 9i Maria pur gi simplu impietrisem: in ti,cere amiegit din biserici, in ticere i-am mulgumir cu lacrimipreo-tului ;i in ticere am plecat pe jos la Moscova...

Dupi citeva sipcimini am reusit si ajung pentru a do-ua oari in satul Kolomenskoe si am fosr curremutar pAnirin-adAncuri de preschimbarea icoanej: aceasra s-a innoitde la sine, s-a fbcur luminoasl si... <<rogie>, fiindci ince-puse si batl la ochi in chip deosebit p-urpurairupirireas.c5,, ce parci ar fi fost imbibari cu singe. $iljgd deosebi-ta putere a credingei.gi tugig-iurrji Suveranului Nicolae alIlJea gi deosebita lui evlavie 69i de Maica Domnului, pu-tem si nu ne indoim de faprul cI el a rugat-o pe"irnpiri-teasa Cerurilqr sl ia asupra sa purerea impiriteasci asu-pra poporului, care s-a lepidat de unsul lui Dumnezeu."

Nu cu multi yreme in urmi se credea ci icoana ,,Der-javnaia" a fosr pierduti.

S-a aflat, totugi, ci. ea petrecuse toati aceasti vreme indepozicele Muzeului de Istorie. Dupi descoperirea ei aco-lo, ea a srat inc5. un an in paraclisul departamentului edi-torial al Patriarhiei, iar pe 27 iulie 1990 s-a intors in Ko-lomenskoe. Acolo, in biserica cu hramul icoanei MaiciiDomnului,,Kazanskaia", se afi, pi acum.

20


O icoand uecbe Si neatrdg'dtoare

se ,,schimb,i h-fofi"

I coana Maicii D omnului,,Vladirnirs haia-Harb ins kaia"

Aceastl icoani se afi acum in miqistirea cu hra-

mul sfintei icoane a Maicii Domnului ,Vladimirskaia"din San Francisco. Ea 9i-a arirat plJlgreafteicqar-e d-e mi-

nuni pe 26 augusc L925 rn China, in oragul Harbin, in

ob;tea surorilor refugiate ale ministirii de maici din Vla-

divostok. P9 26 augusr l92l,chinezii i-au pus in libertare

pe fogtii conducitori ai KVJD, BV. Ostroumov gi N.L.

Gondatti, ca5e fuseseri inchigi la insistengele bolgevicilor.

Asta s-a intimplat irr.-z_!11a priznuirii ico4qpi Maic-ii Dom-nului ,Vladimirskaia', si igumena Rufina a horirit si di-

ruiasci fieciruia dintre ei cite o icoani ,Vladimirskaia".Pentru Ostroumov s-a gisit repede o icoani, insi pentruGondatti n-au mai ptrtut afla. Atunci igumena ;i-a amin-tit ci obgtea avea o icoani a Maicii Domnului atirnati

in altar inaintea jertfelnicului. Ca execugie artistica nu re-

prezenta o valoare, iar vegmintul metalic ieftin gi insugi

chipul Maicii lui Dumnezeu erau atit de intunecace, in-

ci.t un ieromonah al ministirii cu hramul icoanei Maicii

Domnului ,,Kazanskaia" a intrebac, aritXnd icoana: ,,Dece-or fi diruind oamenii aga ceva bisericii?" Este curios

fapcul ci preotul nici nu sivArgea ci.direa inaintea acestei

icoane, intr-atAt i se pirea de urAti, iar protoiereul Evghe-

nii Panormov, vizitAnd ob;tea, a sfttuit ca ea si 6e pusi

intr-un colg al altarului, ca si nu sari in ochi (dupi aceea a

gi fost atirnati intr-un colg pugin expus privirilor). Totu;i,

in acea zi igumena a socotit ci lui Nikolai Lvovici ii va 6

pe plac chiar 9i o astfel de icoani - veche si neatrigi.toare,

2 l


dar totugi ,Vladimirskaia". Icoana a fost fhri intArziere lu-ati de ascultitoarea Augusta gi inmAnati igumenei, care,luAnd icoana, a dus-o din alcar in biserica de aliruri. undese afau sapte mireni venigi inrAmplitor si ciceva din su-rorile ministirii. 4,ra doui dupi-amieza. Privind icoana,igumena s-a schimbat deodati la fagl: aceasra a i5r-qeputfire de veste qi sg-!u-I1t;r9zg precum se risipegte ceaga subrazele de soare, ca si cum s'ar fi curigir de praful gi murdi-riaasezate pe ea in timp.

,,Privigi, privigi, se sivirsegte o minune... icoana seinnoieste...!" Igumena ariri sfhntul chip celor de fagi.Oamenii se ingrimldiri in jurul e i; nu au rrecu! nici,cfue-va minute gi iqgana a luat o infhgigare cu totul ngrrf,, stri-l3r-q-i_toa,-1e: sub sticli, chipul Maicii lui Dumnezeu se lumi-nase gi se fhcuse ca proaspit zugrivit; ve;mAntul metalicde pe icoani srrilucea puternic; cununa revirsa raze.Toa-ti icoana strilucea, numai pe ici, pe colo rimi.seseri peteintunecate, parcl spre adeverirea minunii sivirgire.

io-ziqa de 30 sepqembrie a aceluiagi an, in Harbin s-avindecat prin rugiciunile 6icei sale o rusoaici. ce avea maibine de o jumitate de an de cind zicea nemiscari in pat.Vindecarea de paralizie, care o lipsise gi de darul vorbirii,a avut loc in clipa cAnd fiica bolnavei a pus pesre icoana in-noiti un ttergar. Aceasta a fost prima vindecare minunatidintr-o mulgime, sivirsire prin aceastS. icoani.

22


Cea mai imbelgugatd

izuorlre de mir din istoria icoanelor

Icoana Maicii D omnului,, Iuersha-Monrealska"

Aceasti icoani a fost zugriviti in l98l de citre mo-

nahul-iconograf athonit Hrisostom. Ea reprezinti o co-

pie a vechiului odor al ministirii arhonite Iviron: icoa-

na Maicii Domnului Portaitiss4, aflati in Sfintul Munrc

inci din veacul al lXlea, din timpurile iconoclasmului.

Icoana,,Monrealska" nu este mare: are 40x50 cm.

in anul 1982, igumenul schitului Nagterii Domnului

a diruit-o iconaruluiJose Munoz Cortez, spaniol orcodox

de origine chiliani, cu rezidengi permanenci in Canada.Isnaga a izvorit*tgitpentru prima dati pe 24 noiem-

brie 1982 in Montreal, in casa luiJose. Ea a fost mutati in

Caredrala Sfinrul Nicolae din Montreal.

Din acea zi, icoana.Monrealska" aizvoril mir zilnicvreme de 15 ani! Istoria Bisericii Ortodoxe nu a mai cu-noscut o izvorAre de mir atit de lungi;i de imbelsugati.Mi.zut izvora mai ales di.& $"r,e.gik Maicii Domnului;i

I t . r r 'ale lui-Hristos,-precum li din-Sgekhde pe umerii Prea-curatei, in vreme cgpartea_ djg*qpgq a icoanei rimAneaincotdeauna uscate. Icoana a trecut practic prin toate pa-rohiile Bisericii Ruse din afara granigelor: in America deSud, in Europa, in Australia, in Noua Zeelendl.leci demii de oameni din lumearoaraau ds,vent.gtanori oculariai minunii.Jose Cortez transporta icoana intr-o invelitoa-re speciali, 9i nu o dati in vremea zborului cu avionul in-ve-litoarea se imbiba toati cu mir. Degi Episcopul Vitalie(mai apoi mitropolit al Bisericii din afara granigelor) nu aingiduit savangilor si ia probe de mir pentru analize, so-

23


cotind ci ar 6 o lipsi de cinstire fagi de Maica Domnului,

permitea si fie cercetati icoana. E:<pgrfii s-au incredingat

ci icoana a fost zugraviti-pe o scAndurl simpli gi'nu cu-

prinde nici un fel de cavicigi interioare sau corpi striini.

Concluzia lor: este vorba de cea mai mare minune a seco-

lului al XXlea!

in noapte a de 30 spre 3l octomblie 1922 custodele

icoanei, Jose Munoz Cortez, a fost ucis bestial in Atena.

De atunci nu se mai gcie nimic despre icoana izvoritoare

de mir.

Prima izuorire de mir dupd redeschiderea

M,in,istirii Optind

Icoana Maicii Domnului,Kazanskaia din Pustia Optinei"

Vestita pustie a Optinei a fost una dintre primele mi-

nistiri redeschise - hotirirea Consiliului de Minigtri cu

privire la retrocedarea ministirii citre Bisericl a iegit in

1997,Pe data de 16 noiembrie-a aceluiagi an,la ceasul al

cincileadupi-amiazi,tn-berJqa-O-pr.ineicU--hla.lqulAdu.----cerii in Biserici a MaiciiDnmnului a izvorAr mir din icoa-

na ,,Kazanskaia" a Niscitoarei de Dumnezeu. Aceasta a

fost Brima izvorAre minunati de mir in Uniunea Sovieti'

ci dupi multe decenii!

Martorii oculari au vizut pe chipul Maicii Domnului

un lichid limpede precum lacrima. Piciturile au crescut

treptat in mirime . Ele au fost adunate, icoana a fost gtearsi

bine - piciturile s-au aritat din nou in acela;i loc...

24


,Ragul nemistuit"

d in M.dn,is t ir e a I ur ie u s k ii

in cAntirile Bisericii Maica Domnului este asemuiti

cu8ugutlemistuit Pe care l-a vizut Moise pe Muntele

Horev: ,,Cl precum Rugul nu se mistuia arzind, a9a, Fe-

cioari, ai niscut':.P-S_lqoa11glg de t ipu_l 3!r8ql- 11em istuit" Niscimarea

de Dumnezeu este infbgigati intr-un tufi; arzAnd, une-

ori intr-o stea cu opt colguri, alcituiti din doui pitrate cu

colguri ascugite gi laturi concave. Unul dintre pitrate e zu-

grivit cu rogu (focul ce cuprindea rugul), iar celilalt cu ver-

de (ca semn al culorii 6re9ti a rugului). in mijloc, intr-un

cerc, Niscitoarea de Dumnezeu cu Pruncul, iar imprejur,

animalele amintit-e in dpo-c{!ppi; leul, vulturul, viEelul,

precum 9i arhanghelii: Mihail, Rafail, Uriil, Salafiil gi Va-

rahiil. in miinile Maicii Domnului se afi o scari....i+ - A-!.e.plgqb5i9":f29-q, in Ministirea Sviato-lu-

rievskii din eparhia Novgorodului a fost sfinEiti biserica

cu hramul icoanei Maicii Domnului ,,Rugul nemistuit".

Cel mai insemnat odor al bisericii a fost dobindit in ur-

mirorul chip. Cu cAgiva ani inainte de sfingirea bisericii,

unul dintre locuitorii regiunii Ivanovsk a tiiat un pin care

crescuse in curtea casei sale. Pinul acesta suferise in vreme

de furtuni de loviturile trisnetelor, gi a trebuit transfor-

mat in lemne de foc. itrtr-o buni zi, omul incllzea cup-

torul folosindu-se de aceste lemne. Deodati, cei ai casei

au bigat de seami.ij"-cul din cuptor strilucegte cu o lu-

mini neobignuiqi gi prin ficiri au vizut chipul Maicii

Domnului. TrigAnd afari din cuptor bu;teanul ce ardea,

stipAnul casei a descoperit in el o icoani metalici a Maieii

Domnului,,,Rugul nemisruit".

25


,,To lgs ka i a' d i n p u s ti a S p as o - Pr e o b r aj e n s k aia

Puscia Spaso-Preobrajenskaia de lingi Elgava este me-

roc al Ministirii Troige-Serghieva din Riga.

Pe 20 august 1990, in biserica cu hramul Sf{11t-qtq!

lqaqJcpiarul a inceput si izvorasci mir icoana Maicii

Domnului ,,Tolgskaia". Pata uleioasi bineinmiresmaci a

devenit un pirXia; care a inceput si curgl pe icoanl.

Icoana Maicii Bomnului ,Iolgskaia" a izvorit mir cuimbelgugare vreme de doui luni. inaince-a ei s-au sivirgit

tedeumuri, ungindu-se cu minunatul mir din icoani su-

rorile 9i inchinicorii.

Lacrirna de rnir a Nisc'itoarei de DilTnnezea

Icoana Maicii Domnului,, Kazanshaia din Smolensh"

!e !J, noleglbff_. tgJl in Smolensk, in timpul sivArgiriiLiturghiei, in aharul lateral cu hramul icoanei MaiciiDomnului ,,Odighirria" al catedralei Adormirii MaiciiDomnului, sfingigii slujitori au descoperit pe icoana Mai-cii Domnului ,,Kazanskaia" o lacrimi care izvorXse dinochiul drept. Cind parohul a gters-o, altarul s-a umplutde buni mireasmi.

Sfintul Sinod, cercetind actul inaintat, a sococit cele

petrecute ca pe un osebit semn al miloscivirii lui Dumne-

zeu gi a binecuvintat a se sivirgi pomenirea minunatei iz-vorAri de mir pe 22 noiembrie.

26


Ic o an a A c o p e r,imin t u lu idin m,in,istirea Sfintului loan

in anul 199L, md.nistirii construite in Petersburg deSfAnrul Ioan din Krpqstadt j-a fosr diruitl o icoani. pe

pinza intinsi pe o rami de lemn cq greu se purea deose-bi chipul Maicii lui Dumnezeu ginind in mAini Acoperi-mAntul. Icoana a fost pusi in alrarul bisericii cu hramulcelor DoisprezeceAposroli - prin forma sa se porivea in-rocmai cu una dintre nige.

Cgrj"nddupa.PatJile anului lqq? sera care slujea Ia al-tar abigat de seaml ci ghlppl Maicii Dom4ului se lumi-nase , iar dupi aceea igo,-am a incepur si sE innoiaqca-dg sUSin jpl, {.-l+ gh$ citrc picioarele Preacuratei Fecioare.

Sfingigii slujitori au vizut gqtr iqfgg3lg4le cite obucigici din icoani culorile deveneau vii, bogate, iar mi_-runtele.cripi,turi se Jindecau" de la sine. Spie prazrieu]Cincizecimii aproape toarl icoana s9 in4ois_e, rrecAnd dela cenugiu murdar Ia un albasrru de culoarea cerului.

Igumena Serafima a adus la cunostinga Patriarhuluiminunea. Sanctitatea Sa a binecuvAntat murarea icoaneiin bisericl penrru a i se inchina ror poporul ;i a cAnta infiecare siprimAni inaintea ei acatisrul Acoperiminrului,precum se sivArgegte pAni in ziua de astizi.

Icoana esre foarte cinsriti de surorile mlnistirii 9ide enoria;i. Preasfhnta Niscitea_re, de D-umnezeu esceinfhgisati scXnd pe un nor gi intinzAndu-pi deasupra pi-mAntului AcoperimAntul. in jurul nimbului este inscri-sul: ,,Bucuri-te, Bucuria noasrri, ce ne acoperi de tot riulcu cinstitul riu omofor!"

27


Cea mai grabnic prosl,iuit,i icoan,i

din istoria Bisericii

I coan a M aic ii D omn ului,, Kazans haia' P uc iho us ka ia"

Pe 2 iulie 1994,insatul Pucikovo de lAngi Moscova, in

biserica cu hramul icoanei Maicii Domnului,,Kazanska-

ia", in altarul lateral cu hramul Noilor Mucenici a izvorAt

mir icoana de hram. Chiar atunci, in cele dintii zile ale lui

iulie, au fost alcituite gi trimise actele 9i rapoartele cores-

punziroare, 9i pe 19 iulie (dupi 17 zilet) Sfintul Sinod a

rAnduit deja ca icoana cu pricina sI 6e socotiti ,,ficitoarede minuni cu cinstire locali 9i si fie priznuiti in fiecare an

pe 2 iulie, in ziua cind a izvoricdin ea sfAnt mir".

in toati istoria Bisericii Ruse nu a mai fost o proslivire

atit de grabnici a unei icoane! Totusi, s-a arltat in curAnd

ci aceea nu fusese decAt prima minune din biserica icoanei

Maicii Domnului ,,Kazanskai{.Pe2}iulie,la trei zile du-

pi ce a iegit hotlrArea Sfhntului Sinod, in biserici a ince-

put si izvorasci mir icoana Apostolilor Petru gi Pavel, pe 2

august - icoana MAncuitorului ;i icoana Noilor Mucenici

Rugi, pe 5 august - icoana Sflntului Serafim de Sarov...

Maica D omnului izbdaeSte

ostaticii din m'iinile cecenilor

Icoana Maicii Domnului,,Suiato-Krestoushaia"

in iunie 1995 bandigii ceceni au atacat oragul pagnic

Budionnovsk. Mai inainte, acest oras se numea Sviatoi

Krest (SfAnta Cruce). Spicalul in care au fosr sechestraEi

ostacicii se afa pe teritoriul fostei ministiri a invierii

Domnului.

28


in acele zile cumplite, cind se hotira soarta a 1500 de

oameni care se chinuiau in prizonierat, mulgi au vizui

cum pe cer, deasupra spitalului, s-a aritat Maica lui Dum-

nezeu in haine purpurii. Preacurata Fecioari se ruga ina-

inrea Crucii. Curind dupi aceea ostaticii au fosc eliberagi.

Mirropolicului Ghedeon al Stavropolului i s-au inaintat

mirturiile scrise de cei care vizuseri aritarea cu ochii lor.

Pe temeiul acestora, vlidica a binecuvintat si se zugri-

veasci o icoani a Maicii Domnului, ce a primit numirea

de,,Sviato-Krestovskaia".Pe 23 iulie, la pome nire a de 40 de zile a celor ucigi fhri

vini, mii de oameni au insogit pe strizile Budionnovsku-

lui o procesiune cu icoana nou-zugrlviti.Icoana Maicii Domnului,,Sviato-Krestovskaia" se

gisegre acum in biserica cu hramul icoanei Maicii Dom-nului,,Kazanskaia" din Budionnovsk.

Izuorire de mir in prima sdptdmin.i din PostulMare

I co ana M aic i i D ornn ului,, Iu ers haia"din satul Nijniaia Baigora

La sfirgitul lui februarie 1996,in prima slptimini aPostului Mare, in saul Nijniaia Baigora din regiunea Vo-ronej a izvorit mir icoana Maicii Domnului ,,Iverskaia". Iz-vorArea de mir bineinmiresmat a fost atit de imbelgugati,tncit ea poate 6 asemin al'ifdrireama dc a gregi cu cea a al-tei icoane,,Iverskaia" - vestita,,Monrealskaia".

Lichidul chihlimbariu cu o aromi de nedescris izvoradin toati suprafaEa icoanei: mirul umpluse roare adAncitu-rile de pe icoani, chiar 9i gaura rimasi de la ciderea uneiscoabe. Curgea arAt de purernic, incit sub icoani a trebuir

Pus un cearsaf, Biserica s-a umplut de buni mireasmi.

29


Parohul bisericii, protoiereul Chiril Melegko, a slu-

jit un tedeum inaintea icoanei, ungindu-i pe enoriagi cu

mir izvorit din aceasta. Pe 26 februarie, in prima zi de

luni din Postul Mare, mirul a izvorit de sub cununa;i din

fruntea Maicii lui Dumnezeu; margi au apirut picituri pe

roari icoana; miercuri icoana s-a uscat, insi in ochii Mai-

cii Domnului au apirut lacrimi.

in curAnd vestea despre minune a apirut in presl. Bi-

serica insi... a rimas goali, degi in Nijniaia Baigora triiesc

1500 de oameni. Parohul bisericii a fost uimit de o arare

nepisare a sitenilor.

Sf1ntul lgnatie rrr"".r"r"ov scria:,,Cregtinismul

a fosc predanisit cu o asemenea limpezime, ci nu exis-

ti dezvinovigire pentru cei care nu-l cunosc. Pricina

ne;tiingei este doar reaua voingi. Precum strilucegte de pe

cer soarele, a9a strilucegte gi cregtinismul. Cel ce-gi inchi-

de singur ochii si-gi puni negtiinga gi nevederea pe seama

propriei sale voi, nu pe seama lipsei luminii."

Semnele sivXrgite prin icoane in veacul al XXlea, sem-

ne despre care s-a vorbit in acest capitol, au fost la fel de

invederate ca lumina soarelui, gi totugi nu au fost primite

de citre togi.

PAni acum am vorbit despre icoane fXcitoare de mi-

nuni ale Maicii Domnului, insi vom incheia acest capi-

tol cu o minune sivirgiti prin icoana Sfintului Nicolae

al Mirelor Lichiei, Ficitorul de minuni. Semnul acesta

a fost trimis parci spre invigitura de minte a necredin-

ciogilor. Totul s-a petrecut in Kuibigev, cum se numea Peatunci oragul Samara, la inceputul anului 1956.

? .IncreTnentrea

Zoiei Sarnarskaia

f .r amintirea poporului aceasti intAmplare a inrratIsub numele de ,,incremenirea Zoiei Samarskaia". La

vremea sa, ea a pus pe jar intreg ginucul: chiar in oras s-aubotezat numerogi oameni, la slujbe bisericile erau pline,iar in post nu se mai auzeau pe srradi cintece. Vlidica Eu-sebie, arhiepiscop de Samara gi SAzransk, isi aminteste:

,,Despre aceasta am aflat in anul 1957, cdnd invigamla seminar - nu era nici un fel de indoiali, a fosr o minu-ne dincre cele mai mari! in acele vremuri, cind credinEaera supusi prigoanei si barjocurii de cirre sripinirea atee,acest caz de arirare minunati a puterii lui Dumnezeu aficut senzatie."

La cea de l3-a conferingi regionali de partid, ce a avurloc la sfirgitul lui ianuarie lg56,prezidiul aprimit vreo 20de biletele legate de aceasri remi. Conducirorul de parridlocal, tov. Efremov, a fost silit si recunoasci: ,,Da, s-a pe-trecut o asemenea minune." Precum reiese din stenogra-mi, el a numit in continuare aceasti. minune ,,infamantipentru noi, comunigtii, conducirorii organelor de parrid".Ei bine, ce s-a perrecuc?

La inceputul lui ianuarie 1956, in zilele posruluiNagterii Domnului, Zoia, muncitoare in uzina de gevi, a

3r


hotiric sd, organizeze o serati dansanti cu prilejul venirii

mirelui siu. Mama ei, femeie credincioasi, a incercat si igi

induplece 6ica sI nu dea petrecere in vremea postului, dar

Zoian-avrut si asculte. Mama a plecat la biserici si ia par-te la Vecernie;laZoiaau venit oaspefii, dar mirele incl nu

apiruse. Au deschis gampania, au dat drumul vechiului

patefon. Zoiaeluat icoana Shntului Nicolae, fhcitorul deminuni: ,,Merg si dansez cu el." Togi au ris, iar cAnd unul

dintre oaspegi a incercat s-o cumingeasci pe fati, aceasta a

strigat: ,,Daci Dumnezeu existi, si mi pedepseasci!"A inceput dansul: Zoia a fbcut doui rotiri, gi iati ci

deodati s-a starnit un zgomot de neinchipuit, vifor, ful-

gere, lumini de neindurat... Veselia s-a preflcut in groa-zi., togi au fugit inspiimintagi din cameri - doar Zoie arimas cu icoana Sfintului Nicolae in mAini, fbri de glas,rece ca marmura. Picioarele i s-au lipit pur gi simplu de po-dea. Echipa de medici veniti urgent nu a putut s-o readu-c6,peZoiala normal. N-au reugit nici s-o puni in pat, nicimicar si-i ia din mAini icoana; dar inima bitea, Zoia erein viagi. CAnd incercau si-i faci injecEie, acele se rupeauin pielea deveniti ca de piatri a fetei. Cu repeziciunea ful-gerului s-au rispAndit in orag zvonurile, gi mulgimi de oa-meni au inceput sI nivileasci in strada Cikalovskaia. Au-toritiEile oragului s-au vizut nevoite si puni casa sub pa-za miliEiei. Fata a stat cu icoana in mAini 128 de zile. CeleinrAmplate au fost aduse la cunogtinfa Patriarhului AlexieI (Simanskii). ,,Cel ce a pedepsit, Acela va 9i milui..." - arispuns el.

Mugenia incremeniti din timpul zilei a Zoiei erecurmatila miezul nopfii de gipete care bigau groaziqi cu-tremur in paznici gi ln mama Zoiei, care fbcea tot timpulrugiciuni. Unii dintre miligienii care ficeau de pazi au

I

32


incirungit de spaima gipetelor din miez de noapte: ,,Ma-mi, roagi-te penrru mine! Pierim in picare ! Roagi-te!"

Mai mulgi clerici au incercat si ia icoana din mAinile

fetei incremenite. Printre ei a fost ;i Mitropolitul Niko-

lai (Iarugevici). MAinile Zoiei s-au desfbcut, insi numai

la rugiciunile pirintelui Sera6m, preot din satul Rakit-

noe, regiunea Belgorod (in acest sat gi-a petrecut plrintele

Serafim ultimii 20 de ani din viaga sa). in popor mersese

deja faima acestui om uimitor, a strivederii sale, a darului

timiduirilor, a dragostei sale dezinteresate faEi de fiecare

om gi a inaltei sale viegi de nevoingi.in a treia zi dupi Luminata inviere a lui Hristos a anului

1956,Zoiaamurit. Ultimele ei cuvinte au fost: ,,Rugagi-vi,rugagi-vi, piere plmAntul, se cladni ca un leagin!"

in vremea noastri se vorbegte deja de construirea in

Samara a unui paraclis spre pomenirea minunii SfAntuluiNicolae din anul 1956 - iar in ce privegte icoana cu pri-cina, ea s-a afat mulqi ani in satul Rakitnoe, in altar, la

dreapra altarului. Pesemne ci acolo se afi gi acum.

S-ar putea pune insi intrebarea: De ce nu au fost

pedepsigi asemenea Zoiei Samarskaia togi cei care au ars gi

necinstit sEntele icoane in vremea stipinirii sovietice?

Iati cum rispundea la o asemenea intrebarea igume-nul Arsenie, vesdrul misionar de la inceputul veacului al

XX-lea:

,,Domnul n-a pedepsit pe cei mai insemnagi prigoni-tori ai Sii - pe cirturari 9i pe farisei, nici pe Iuda vinzito-

rul gi pe togi batjocoritorii, chinuitorii 9i ristignitorii Sii:pe nici unul dintre ei nu l-a pedepsit, ci indelung i-a rib-

dat gi chiar S-a rugat pentru ei Pirintelui Ceresc pe cru-ce, zicAnd: <<Pirinte! Iarti-le lor, ci nu Etiu ce fac...>> Daciinsugi MAntuitorului I-au fost aduse asemenea jigniri gre-

33


le , 9i El n-a pedepsit indati, ci indelung a ribdar, El de ase-menea ii rabdi pe rogi cei ce batjocoresc sfintele Lui icoa-ne si toare cele sfinte ale Sale."

$i iati ingeleprele cuvinre ale lui Dimitrii Sosnin (morrin 1833), profesor al Academiei duhovnicegri din SanktPetersburg:

,,...Minunile nu rrebuie, indeobgte, sI fie prea dese.Ele se sivArsesc in scopul aringerii unor inalte geluri dinimpirigia Harului, pentru , implinirea preaingeleptelorplanuri dumnezeiegti cu privire la om; prin urmaie, elepoc, avea loc in imprejuriri insemnare, care si ne poa-ti dispune Ia o schimbare morali. gi la inroarcerea cirreDumnezeu. Ele trebuie si cutremure intreaga noastrifiingi, slibinogiti gi adormiti de picat... Ca arare, trebuieca asemenea aritiri inalte ale impreuniJucririi lui Dum-nezeu cu oamenii si nu fie prea dese... Altfel, tunerele pu-ternice gi dese 6e ci niucesc cu rorul auzul si minrea omu-lui, fie ci incereazl cu desivArgire a mai pricinui vreo im-

Sernne sduirsiteprin sf.ntele Tnoafte

J fltimul veac al mileniului al Illea a fost o perioa-\-/ de de noi semne de la sfintele moagte. ,,Moagrele

sunt rimigige ale trupurilor sfingilor sau, in general, oa-se, pirgi tari ale trupului. in Biserica Ortodoxi nestri-ciciunea moagtelor, izvorirea de mir din ele gi minuni-le sivirgite prin ele slujesc drept semn de recunoa;tere asfingeniei celui riposat', ne spune dicgionarul preotuluiGrigorii Diacenko.

Minuni sivirgite in locurile de odihni ale drepgilor secunosc inci din vremurile Vechiului Testament; totugi,vremea semnelor 9i minunilor sivirgite prin moagte a ve-nit cu adevirat in cele dintii veacuri ale cregtinismului,o dati cu apariEia primilor s6ngi - mucenicii lui Hristos.Uneori rimAneau nestricicioase nu numai ,pirgile tariale trupului", ci trupurile intregi. Asemenea semne s-ausivArgit gi in Rusia.

Facerile de minuni prin rimigigele pimintegti alesGngilor, neobignuita lor nestriciciune i-au uimit inrot-deaunape oameni, gi mulgi au descoperit adevirul credinEeicregtine obse rvAnd aceste neobignuite fenome ne. La graniEadinue secolele al XVIIIJea-al XIXJea insi, in Rusia a de-venir la modi tiglduirea existengei minunilor. AtAt in rAn-

35


dul celor culgi, cAt gi in al celor semiculgi se credea cI rorul

,,poate fi explicat pe cale ragionali", de pe pozigiile gtiingei.in practicl insi ,,explicarea ragionah" se reducea la formu-la: ,,toate asa-numitele minuni sunt mXnireli popegti". Caatate, nu este de mirare cI hocirArile Bisericii de a canoni-za (in urma facerilor de minuni) pe un drepr sau pe alulerau intAmpinate de mulgi cu nemulgumire, iar unii chiarafau in asta prilej de a batjocori credinga.

Precum se vede insi, a fost plicur inaintea lui Dum-nezeu ca rugii si 6e incercagi de indoielile acescea pini lacapit. A venit stipXnirea aree, gi in anul l9l8 Soviereleau inceput o campanie pe scari largi, in cursul clreia aufost deschise 63 de racle cu s6nte moagte. Aceasri campa-nie trebuia si arate poporului,,cum au cicluit popii cultulmoastelor'. Unele aminunrc ale evenimentelor din aceiani am inceput si le afim doar in ulrima vreme.

...Pe 23 octombrie l9l8 a fost deschisi prima rach -

cea a Cuviosului Alexandru Svirski, unul dintre cei maicinstigi sfingi rugi, ale cirui moasre au fost afate inrru de-plini nestriciciune in anul L641, dupi ce au zicut o su-ti si ceva de ani in pimint umed. Bolgevicii, 6regre, auvenit nu intAmplitor la racla Sfhntului Alexandru. Cu-viosul era cunoscur ca ,,rugiror penrru gari', gi pingiri-rea gropnigei sale la scurri vreme dupi asasinarea familieiimperiale avea un ingeles anume. Pe furii de cele sfinte iiastepta insi o mare dezamigire. Cind deragamentul Ce-ka din Olone;, in frunre cu comisarul August \flagner, adeschis racla, li s-a infbgigat priveligtea trupului desivAr;itpistrat al unui om morr cu parru veacuri inainre. Nesrri-ci.ciunea sirea in ochi!

Trebuia niscocit ceva degrabi, ;i August \Vagner afbcut-o: a scris ci in racli a fost descoperiti o pipugl de


ceari. Minciuna despre rimigigele SfXntului Alexandru a

inceput si umble prin Eari. Nu a fost uitati nici cealalei

laruri, ,,materiali": toate lucrurile de preg, obiectele din

argint, inclusiv racla din argint ce cintirea 40 de puzi, au

fost confiscate. Mai apoi s-a aritar ci August'Wagner a

predat doar noui puzi de argint din 40. Au pierit mai bi-

ne de 30 de puzi de argint, gi acest lucru nu i l-au iertat co-

misarului bolgevicii.

Campania inceputi de bolgevici in l9l8 s-a aritat in-

cununati de reugitl intr-o oarecare misuri. Luptltori-

lor impotriva lui Dumnezeu le-a ajutat mai ales rispindi-

ta superstigiei potrivit cireia toate moagtele trebuie si fie

trupuri nestricate in intregime (in realitate, cgm_p*lgta.19;

striciciune nu a fosr niciodati o condigie a canonizirii).

Deschizind raclele, sco[and din biserici gi din ministiri

sfinrele moaste , uqlplind gazetele cu puhoaie de hule gi de-

vedri, revoluEionarii au reugit si-i faci pe necredinciogi 9imai necredinciogi - totugi, in adeviragii ortodocAi credinga

deveneaqimaiputernici.P,e-f a1nii[o-q9l*{9g-griuJpjp[I*teil."qdevenit tot mai limpede ci misurile l-g.4te ng.{qg[-rggl-

tatele dorite. Declarind ci,,in ce privegte moagtele, nu este

vorba de nici o minune", bo\evreii s-aupripit in chip vi-

d is. r.g.C e s ch iqlgrga gqgpl lt9!9;. com is i ile s- au lov it d-.l6p,te;g-feno.1rrne-compler-in.Ex.plic,+Hledinpunctuldevedere

ateo. in scrisoarea sa citre conducitorul secEiei bisericegci

din Comisariatul poporului pentru justifie , AV. Lunacear-

ski arica: ,De multe ori a$-prevenit cu privire la necesita-

rea de a inceta aceasti operagie, care a produs deja destuli

impresie ;i care intimpini tot mai des asemenea su5g1!?e

ngph.cge." Prin ,,surprize neplicute" trebuie ingelese, evi-

dent, cazurile de nestriciciune a trupurilor sfingilor.

36 37


in anul 1920, bolgevicii, convingi cI vor da in vileag o

ingeliciune, pur gi simplu au sfbrAmat r"clx [ssxlhtrlui loa-

saf de Belgorod. M.oagrele s-au inftgigat inaintea lor cudesivArpire neatinse de striciciune! Atunci matrozii revo-

lugionari au stripuns pieptul sfhntului cu baioneta ca si

,Jadi cu ce e impiiat". Dupi eceee, moagtele au fost cer-cetare de citre specialigti. P9 L.dc-c-e,mbri-e 1920, ,,Kurskaiapravda" ingtiinga: ,,Publicul preze nt a. fqlg1-irnS de inaltul

nivel de consetvare a cofDului, cTg.a zicut ig-pgq5gryf--c166 de ani. Oamenilor li:-3 parut ci este vorba de rezulta-

tul unei mumificiri artificiale si l-au rugat pe doctor si des-chidl abdomenul penrru a-i examina conginutul (in cazulimbilsimirii viscerele se scot in mod obligatoriu). Chirur-

gul a efectuat incizia si a scos un fragment de intestin, ceeace arati ci mumificarea s-a produs pe cale naturali."

CAnd trupul sfintului a fost adus in muzeul Comisa-riatului poporului pentru culturi, Iucritorii muz.eului aufost uimigi de faptul ci gggpul sfintului nu igi pierdusemoliciunea.

Nu a fost nevoie ca ve;mintele de preg si fie tiiate sprea putea 6 scoase , iqqrqgig lnaialile gip"iqlp_e-ry-lg.sfintului seindoiau 9i se dezdoiau cu mare qurinEi.

in februarie l92l afost deschisi racla cu moaqtele al-tui mare bineplicut al lui Dumnezeu - Igrarhql.flqd-osieal Cernigovului, $i iarigi pe bol;evici ii qrep,taodezaml-

gire. Iati un fragment dintr-un document secret publicarde curAnd:

,,Nori telegrafici pe fir direcr din Cernigov. Moscova,CC al PCR, Sovietul Comisarilor Poporului,lui Lenin.Strict secret. BE--!L&_b_ruq51_e au fost deschise moagtelelui Teodosie. Comunicim planul expertizelor medica-le: expertiza corpului numit .<moagtele ierarhului Teo-


dosie al Cernigovului>> arari ci este vorba intr-adevlr

de corpul unui om in stare de mumificare, fbri semne

de putrefacgie. Rezultarele examenului microscopic ara-

ri o structuri bine evidengiaci a gesuturilor gi celulelor,

mai ales a gesutului conjunctiv 6bros, a celui muscular

gi a corpusculilor sanguini... Am organizat g*Sgmp3"*ie

Sg{gle de fundamentare gtiingificl a mumi6cirii...

A;teptim alte indicagii...Secretarul Comitetului gubernial de partid, Osipou

pregedintele Comitetului executiv Gubernial, Filatov".

Precum se vede din aceasti notl, conducerea _guberni-ali cra in mod evident descump?-Biti. U*q-g:gde!*ejg,

alta e qi ca,gtille.lire din situagia in care ,,demascarea" nu

iese...Iar in ce priveste r1oq$sle Cglig$ly:{l%*{glf[:

ski, oamenii tot au afat adevirul despre ele. Asta s-a in-rimplat la79 de ani dupi deschiderea raclei sfAntului decitre banda comisarului August'W'agner.

Afarea moas te lor Sfin tului A le xandru Suirs k i,

frcd.torulde minuni

...I-!val?!u! 199-E-, o noutate neobignuiti a ficut ocolulPetersburgului cu repeziciunea unui fulger: arr fost afaremoagtele SfAntului Alexandru, vizitorul de taini al Sfin-teiTreimi!

Moagtele cuviosului au fost descope rite in.muzeul Aca-demiei de Medicini Militari din Petersburg la sfArsitulanului 1997.indaci au inceput expertizele. Savangii careau cercetat moagtele au fost uimigi de starea trupului. Eiau remarcat uimitoarea integritate a gesuturilor moi: sepistraseri toate fesuturile fegei, pirgile cartilaginoase ale

38 39


nasului, forma acestuia nu se schimbase . S-a aritat posibi-

h chiar 9i compararea trisirurilor fegei cu rePrezentarea

iconografici, aseminarea fiind vizibili chiar gi nespecia-

ligtilor! Minunea cea mai qitnt.toare s-a Petrecut insi cAnd

in cabinetul roentgenologic al catedrei de expertizi medi-

coJegali a fost flcuti prima s,lujbi: moagcele s${rtuluiau

i-zyorAt mir!

,Rg.gia- -o-{o-dqxi gi-a recipitat unul dintrc cele mai

s6nte odoare in data de 28 iulie a.c., se sPune in comuni-

catul agengiei ITAR:TASS. Cercetirile istorico-arhivisti-

ce gi medicoJegale au srabilit ci <<rimigigele mumificate

ale unui om necunoscut>>, e0a!-e.din:rutJgl9 inmuze:

ul anatomic al AMM, apargin marelui stileIfl93lh,-in'

remeietorul Ministirii Alexandro-Svir9!4la. Rimigigele

nestricate din vremea adormirii sfbntului, care s-a Petre-cut in 1533, au fost identificace de citre Serviciul de ex-

perriz| med icoJegal I d i n San kt-Petersbu rg. Cg qqgqiri-

lgj r-" constatat ci <<o mumificare nat-u-rg!i- de- u.t Srad

#t de inall..dcsanselYge nu poate fi explicati,decitre-

;tiinEa contemporani>>-. I{ggdiat dupi primirea conclu'

ziei, in cabinetul roentgenologic, iq yLeJEg slgiLei sfln-

tului, moagtele au inceput si izver4sel mir - f"P, care l-a

determinat pe conducitorul Academiei, general-colonel

medic Iurii $evcenko, si ia horirirea incredinEirii lor ne'

intirziate Bisericii".

Pe data de 30 iulie, igumenul Luchian (Kugenko) le-a

srrlmutat in metocul Minlstirii PokrovojTerveniceskii.

in curind au inceput si vini acolo numerogi pelerini.

,,Moagtele se afi in biserica cu hramul Sfintelor Ve'

ra, Nadejda, Liubovi gi a mamei lor, Sofia - se spune in

ace la g i co m u n ic ar I TA RjTAS S. i! fi eca-r-e. "rt'rqqeiQi-,

d i n

toate colEurile Rusiei gi din stqiio-iiate, un nesftr;it guvoi

40


dg,orfedog;r care doresc si devini martorii minunii care

continui, a izvoririi de mir gi a bunei miresme. Penfru asiruta moagtele, in unele zile trebuie stat la coadi vremede doui ore'.

intAlnirea petersburghezilor cu S-fhnrul Alexandru invara gi toamna anului -19-28gmintea, cu adevirar, de vre-mea pascali.

,,Cuvioase Pirinte Alexandre, roagi-te lui Dumne-zeu penrru noi", cAnra biserica plinl ochi. La racli erauadugi bolnavi, erau atingi de ea sugari, erau adugi cu rar-ga paralitici. Au avut loc o mulgime de vindeciri, inclusivde infertilitate, cancer, boli articulare, paralizie congeni-tali. Au fost minuni evidente, asemenea celor descrise inletopiseEe. Nu mai pugin evidenti pentru togi a fost insi

4g14g4-e-4lz-v-qrtrii de mir: au vizutlQ,tofi cei veniEi in bise-rjei. Be-llein i leqipi cioale le cuviosulu i apireau i4aryglgihgp,r picituri de mir bineinmiresmat, iar alteori mirulliteralmente curgea pe tilpile sfAntului. Chiar 9i culoareatilpilor devenise galbeni - lnirul intirit le ,,licuia". Cinda fost deschisi racla, la mireasma cea minunati s-au strinsalbinele...

Cu binecuvintarea Patriarhului, la sfirgitul anului1998 moagtele cuviosului au fost readuse in MlnistireaAlexandro-Svirskii cu hramul Sfintei Treimi.

i!*e$j .2-q,. b9lg,eyicsi, l.*O campania impotriva

{$jlqlo.r, talr loyir*d€-lumeroe-s-e f_.1ogeug _plgni:!:k,insi au continuat cu incipigAnare campania agi-tatorici,,de explicare gtiingifici a mumificirii". in vremeanoastri, _experEii conchid ci ,,o mumificare de un gradatAt de inalt de conservare nu poate 6 explicati de cirre

4r


q$gpgg"!:ryggglg".Ei bine, cum au ingeles 9i ingelegoitodocgii ingigi aceste fenomene?

,,Trupurile oscbigilor alegi ai lui Dumnezeu se impo-

,riu.fficiunii,6ind pitrunse cu imbelsugare de-fu'-

rgll.giPUntg:gtt,9i.iii". in umbra morgii arati incepi-

tura slivitei lor invieri", s-qr@-qolo. ,,itt loc de putoare, e!9--rlppindesc bunimllegti, in

loc si imprigtie imprejur molimi aducitoare de moarte,

ql*g. im.prigie-sinid@ $turor neputingelor' iryg*l! -viagA, Asemenea truP.uri sunt moarte gi vii totgdati -

mqarte dupi 6rea cea omeneasci, vii dupi adistarea Du;-

-h-ului-Sfinr-in s!e. Elga* ,rtat,"trc intru ce mirirg 9i ce

sfingenie a fost ziditf,e citre Dumnezeu.qpSLg!ci aceas-

ti mirire, aceasti sfingenie ne-au fost redate P,rin R4s---

cumpirare.'

Trei mdrturiiale uedculai al XX-lea despreuiala de dincolo de Tnorrnhnt

fAntul Ignade Briancianinov scrie: ,,Ascunsi tainieste moaftea! Pini la luminarea oamenilor cu lu-

mina cregtinismului, in cea mai mare parte ei aveau des-pre nemurirea sufletului concepgiile cele mai grosolane 9imincinoase ; cei mai mari ingelepgi ai piginismului nu pu-teau face mai mult in aceasti privingi decAt si cugete gi sIigi dea cu presupusul. Totugi, inima omului cizur, oricAtde intunecati gi indobitociti ar fi fost, pipiia pe bijbii-te - ca si zic a9a - neincetat vegnicia sa. Toare credin,teleidololatre dovedesc acest lucru; toate fhgiduiesc omuluiviaga de dincolo dc mormint - ;i anume o viaEi fericitisau nefericiti, potrivit meritelor pimintegti."

invigitura evanghelici despre viaga de dincolo de mor-mAnt este infbEigati in pilda lui Lezd.r gi a bogarului nemi-lostiv. in aceasti pildi, bogatul il roagi pe Avraam pencrucei cinci fragi ai sii, care triiau fbri si se gAndeasci la chi-nurile care ii atteptau in cealalti lume. Pitimind el insugi,se roagi pentru fragii sii - dupi concepgiile noastre, as-ra inseamni ci bogatul este un om bun, de treabi. Iari,totugi, ci acest om bun se afli in iad!

43


Reiese ci pentru a scipa de chinurile iadului nu este

de ajuns si 6i ,,om bun" - mai trebuie ceva. $i tocmai de

acest ,,ceva' oamenii nu vor de obicei si audi. $i atunci,

intr-adevir, ce rost mai are si trimigi pe morgi la cei care

deja nu au crezut pe Moise 9i pe proroci?

Morgii nu vin la cei vii, ;i ca atare trebuie si credem

Sfintei Scripturi - despre aceasta ne vorbegte parabola

evanghelici. Se vede insi ci triim vremurile din urmi.

Deja sunt mulgi ani la rAndde cind primim mirturii de la

oameni ce au murit, dar s-au intors din nou la viagi.

...in anul L975, doctorul Raymond Moody a publicat

cartea sa, care a fbcut vilvi, intitul*i, Viaya dup,i moarte.

in ea erau adunate relatiri ale oamenilor ce au trecut prin

moartea clinici. Pe bazanumeroaselor exemple, doctorul

Moody dovcdea cI dupi despirgirea de trup sufetul con-

tinui si vadi, si audi, si cugete, si simti. Omul se stri-

duie si comunice cu cei din jur, insi acegtia nu ii aud gla-

sul, nu-i simt atingerile. Totodati, pe cel mort il umple un

simgimint de ugurare, de impicare 9i bucurie. El zboari

printr-un tunel intunecat, duPi care ajunge intr-un ginut

al luminii 9i se intAlnette cu o Fiingl luminoasi. Viaga sa

ii trece prin faga ochilor ca un film de cinema, dupi care

ingelege cu o acuitate neobignuiti ce grepeli a sivirgit 9i ce

meriti. Dupi aceea, unii descriu locuri minunate, unde

se intilnesc cu rudele moarte; algii, dimpotrivi, povestesc

despre locuri intunecate gi respingitoare gi despre fbpturi

rele care triiesc acolo.

Majoritatea relatirilor nu erau, firegte, prea comple-

te. Oamenii care suferiseri moarte clinici reugeau, de

reguli, si facl doar cAteva observaEii, dupl care sufetul

se intorcea in trup, si cunoa;terea lumii de dincolo era

curmaci.

q+


Totugi, noi avem mirturiile unor oameni care au fostla hotarul dintre viagi gi moarte vreme mult mai indelun-

gati - lor le ;i este dedicat acest capirol. Aici urmeazi si sevorbeasci nu despre reanimiri medicale, ci despre adevi-

rate invieri din morgi (intr-unul din cazuri este vorba de

72 de ore). Relatirile acesrea sunr deosebit de interesante

prin faptul ci in ele nu sunt prezente doar primele impre-sii ale sufetului dupl iegirea din trup.

Una dintre aceste istorisiri darcazi, din anul 1916, adoua - din 1964, a rreia - din 1982. in primul cez ̂ue-cut pragul morgii un birbat dnir, iar in celelalte doui, fe-mei in foarea virstei - gi togi acetti oameni erau destul denepisitori faEi de religie.

,Nu este pregdtit!,,."

...K. tkskul era un tinir intelectual tipic penrru Ru-sia dinainte de Revolugie. Fusese botezat in copilirie gicrescuse intr-un mediu ortodox - dar, cum cra moda peatunci lntre intelectuali, fagi de religie avca o arirudineindiferenti. CAteodati mai mergea la biserici, serba Cri-ciunul gi Pagdle, chiar se impirtigea o dati pe an, dar so-cotca drept superstigii multe lucruri din Ortodoxie, inrrecare invigitura despre Rai gi iad. Era incredinEar ci dupimoarte fiingarea omului ia sfArgit.

La un momenr dar, el s-a imbolnivic de plemeni. A bo-lit greu, vreme indelungati, gi in cele din urmi a fost in-ternat. Nici nu se gAndea la o moarte apropiati, ci nidij-

duia ci se va insinitogi in curind gi se va apuca iarigi detreburile sale obignuite. intr-o dimineagi s-a simEit foartebine. Tusea pierise, temperatura scizuse la normal. El a

45


crezut ci deja se insinitogegte. Totugi, sPre marea lui mi-

rare, doctorii au inceput si se agite, au adus oxigen. Au

urmat frisoane ;i pierderea completi a cunogtintei. $i iati

povesdrea lui:

,,Toati atenfia mi se concentrase asuPra propriei per-

soane... a avut loc parci o seParare... a apirut omul liun'

tric - cel principal, complet nepisitor fagi de cel din afari

gi fagi de tot ce se intimpli cu e1... Era uimitor si vid 9i si

aud toate acele lucruri, gi totodati si mi simt striin de ele.

IatI, doctorul pune o inirebare, iar eu aud, ingeleg, insi

nu rispund - nu am de ce sivorbesc cu e1... $i deodati am

fost tras cu o putere infricogitoare in jos, in plmAnt... Mi

zvArcoleam. <<Agonia>>, a zis doctorul. ingelegeam tot.

Nu eram speriat. Mi-am amintit ci citisem ci moartea e s-

te dureroasi, dar nu simgeam nici o durere. incercam in-

si o senzagie aplsitoare, chinuitoare. Eram tras in jos'..

Simgeam ci ceva trebuie si se separe... Ficeam sforgiri si

mi eliberez, gi deodati m-am simgit ufurat. Am simgit ci

mi odihnesc.Ceea ce s-a peuecut in continuare imi amintesc foar-

te limpede. Stiteam in cameri, in mijlocul ei. La dreapta

mea stiteau in semicerc doctorii gi surorile, imprejurul pa-

tului. Mi minunam ce fac acolot <.Doar eu nu sunt acolo,

sunt aici...>> M-am apropiat ca si privesc. Pe pat zilceam

eu. Vizindu-mi dublura, nu m-am speriat, ci doar am fost

mirat - cum este cu putingi asta? Am vrut si mi ating- mina mi-a trecut ca prin gol. N'am putut si-i ating cu

mina nici pe algii. Podeaua n-o simgeam... L-am chemat

pe doctot dar el nu a reacgionat. Am ingeles ci sunt abso-

lut singur, gi m-a cuprins panica.

Privindu-mi trupul, m-am gAndit: <.Nu cumva am mu'

rit?>> - insi imi era greu si-mi inchipui acest lucru' Doar

46


eram mai vioi ca inainte, simEeam 9i congrienrizam tot...Dupi ceva vreme, doctorul a iegit din cameri. AmAir-doi felcerii stiteau si discutau despre peripegiile bolii gimorgii mele, iar infirmiera, intorcindu-se spre icoani, si-afbcut cruce si a rostit cu glas risunitor obignuita urare:<<Vegnici odihni riposatului!>> $i indatl ce a rostit cu-vintele acestea, alituri de mine au apirut doi ingeri. in-tr-unul din ei l-am recunoscut imediat pe ingerul meu pi-zitor, insi celilalt imi era necunoscut. Luindu-mi de sub-suori, ingerii m-au scos drept prin perete in stradi. Dejase lisa amurgul, ningea lin, cu fulgi mari. Vedeam asta,dar nu simgeam frigul gi schimbarea temperaturii. Am in-ceput si ne inilgim cu repeziciune - gi, pe misuri ce neinilEam, privirii mele i se descoperea o intindere din ce ince mai mare, care a luat in cele din urmi proporgii atit deinspiimintitoare, incAt m-a cuprins frica de nimicniciamea in faga acelei nesfArgire pusrierigi. Aici, 6regte, s-aufbcut simEite anumite insugiri noi gi apame ale vederii me-le. in primul rAnd, era intuneric, dar vedeam totul limpe-de; prin urmare, privirea mea cipitase insugirea de a ve-dea prin intuneric; in al doilea rAnd, cuprindeam cu pri-virea o suprafagi pe care in nici un caz nu ar fi purut-oacoperi vederea mea obignuiti.

Ideea de timp s-a stins in mintea mea, 9i nu gtiu cativreme ne-am mai inllgat pXni clnd s-a auzir deodati ozarvi nedeslugiti, iar dupi aceea, plutind nu se stie de un-de, a inceput si se apropie de noi cu gipete si larmi o cea-ti de fiinge slute. <.Demonii!>> - mi-am dat seama cu oneobignuiti repeziciune gi am inlemnit de o groez| apar-te, necunoscuti mie pini atunci. inconjurindu-ne dintoate pirgile, ei cereau strigind gi fbcind gilS.gie si fiu darlor gi se striduiau si mi inhaEe cumva gi si mi smulgi din

47


fire, insl memoria credincioasi mi-a legat limba' Intr-un

chip de neingeles, mi-am adus aminte dintr-o dati de o

intlmplare aParent fbri insemnitate legati de tineregea

mea, intAmPlare demult uitati'

Mi-am amintit cum' Pe vremea cind inci eram stu-

dent, adunAndu-ne odati la un coleg, am discutat despre

rispuns eu'


Aceasti frazd, a fost <<vorbi degartl>> in cel mai de-plin ingeles al cuvAntului: cuvAnrarea prosteasci a prie-tenului nu putea stArni in mine indoieli despre existengalui Dumnezeu. Nici micar nu urmirisem cu cine gtie celuare-aminte discutia - si iaci, acum se arilta cd aceas-ti vorbi degarti nu ri,misese firi urmiri: trebuia si midezvinovigesc, si mi apir de invinuirea ridicati impotri-va mea... Aceasti invinuire era, pare-se, pentru demoni ar-gumentul cel mai puternic in favoarea pierzaniei mele -

parci aflau in el noi puteri pentru indriznegele lor atacuriimpotriva mea, 9i deja se invA.rteau in jurul nostru cu urle-te invergunate, tiindu-ne calea.

Mi-am amintit de rugiciune 9i am inceput sL mi rog,chemindu-i in ajutor pe rogi sfingii pe care ii;riam gi aleciror nume mi-au venit in minte.Jalnic negtiutor, cregrinnumai cu numele, mi-am amintit aproape pentru pri-ma dati de cea care se numettc Apiritoarea neamuluicregtinesc.

Totugi, chemarea mea a fost, pesemne, arAt de puterni-ci, atAt de mult umpluse groeza sufetul meu, incAt, abiai-am rostit numele, ci in jurul nostru s-a aritat deodaci oceafl albe, care a gi inceput grabnic si inviluie hAda cea-ti a demonilor. Ea i-a ascuns de ochii mei mai inainte caacettia si se poati despirgi de noi. Urletele gi hohotele lors-au auzit inci multi vreme, insi din faptul ci slibeaugi amugeau treptat mi-am dat seama cI infricogiroareaurmi,rire incetase.

Simgimintul de spaimi pe care-l incercasem mi cu-prinsese in intregime aga de muh, ci nici nu-mi dideamseama in timpul acelei intAlniri ingrozitoare daci ne con-tinuim zborul sau daci ne-am oprit pentru o vreme; aminqeles ci ne migcim, ci ne inilEim in continuare, abia

48 49


cind inaintea mea s-a intins iarigi nesfirqita intindere a

vizduhului.StribitAnd o oarecare dcpirtare, am vizut inaintea

mea o luminl puternici; ea semina, dupi cit imi pirea,

cu lumina soarelui, insi era mult mai puternici. <<Aco-

lo, m-am gindit eu, trebuie si 6e vreo impirigie de'a lu-

minii. Da, impirlgia, stipinirea deplini a Luminii>>, pre-

simgeam cu o simgire aParte ceea ce nu vizusem inci - 6-

indci acea lumini nu cur,loltea umbri. <<Dar cum poate

exista luminl fbri umbrl?>> - ;i-au fhcut simgiti nedume-

rirea concepgiile mele pimintegti.

$i, dintr-o dati, am intrat cu repeziciune in sfera acelei

Lumini, care literalmente m-a orbit. Mi-am inchis ochii,

mi-am acoperit faga cu miinile - dar in zedat, cici mii-

nile melc nu ficeau umbri. De altfel, ce Putea si insemne

aici o astfel de apirare?

S-a intimplat insi altceva. Cu miregie, fbri mAnie, dar

plin de autoritate ;i neclintit, au risunat de sus cuvintele:

..Nu este pregitit!> $i dupl aceca..' dupi aceea, o oprire

de o clipiti in zborul nostru citre inalturi, dupi care atn

inceput si coborim cu repeziciune. Mai inainte de a piri-

si acea sferi insi mi s-a dat si fac cunoqtingi cu un feno-

men minunac De-abia risunaseri de sus cuvintele amin-

tite, ci tot ce este in aceasti lume, orice firigor de pra[, pi-

ni gi cel mai mic atom rispundea cu incuviingarea sa, de

parci un ecou din milioane de glasuri le repeta intr-o lim-

bi de neperceput cu auzul, dar simgiti gi inEeleasi de ini-

mi gi minte, aritAndu-9i deplina incuviingare fagi de ho-

tirirea dati; 9i in aceasti unitate a voingei era o asemenea

armonie, gi in aceasti armonie era atata inexprimabili, ex-

ratici bucurie, ci inaintea ei toate fascinagiile gi extazuri-

le noastre pimintegti pireau o jalnici zi lipsiti de lumi-

50


na soarelui. Acesr ecou din milioane de glasuri risuna caun acord muzical inimitabil, gi suferul intreg a prins gfai,rispunzAnd printr-o nizuingi inflicirati gi neprecupegiride a se uni cu acea minunati, armonie.

N-am priceput adevirarul ingeles al cuvintelor privi_toare Ia mine, adici nu am ingeles ci trebuie si mi intorcpe pimAnr gi si triiesc iari;i acolo ca;i mai inainte. Cre_deam ci mI vor duce in alte locuri, gi un simEimint deproresr sEelnic prinsese a se stlrni in mine, cind inainreamea au inceput in chip tulbure, ca prin ceaga diminegii, ase ziri contururile oragului, apoi strizile cunoscute gi spi-talul unde mi afam internar. Apropiindu-se de truf,rlmeu firi suflare, ingerul pizitor mi-a zis: <<Ai auzir ho-tirArea lui Dumnezeu?>> - gi, aritAndu-mi rrupul meu,mi-a poruncit: <<Inrri in el gi pregitegte-te!>> Dupi aceea,amAndoi ingerii s-au ficur nevizugi".

in continuare, K. Ikskul iscorisegte despre inroarcereasa in trup, care zicuse in morgi vrerne de 36 de ceasuri,gi cum togi medicii gi restul personalului medical au fostgocagi de minunea intoarcerii lui la viaEi. in scurti vre-me,'K. Ikskul a intrat in ministire, sfirgindu-gi viaEa camonah.

Pe n t ru rug,ic iun i I e tatd.lui

Klavdia Nikiticina Usriujanina s-a niscur in l9l9 in-tr-o familie evlavioasi. Tatil ei ajutora inrotdeauna penevoiagi, dar dupi moarrea lui Ustiujaninii s-au depirtatde Dumnezeu. Klavdia a dcvenit o comunisti. activi.

in 7964,docrorii i.au descoperir Klavdiei un cancer alcolonului rransvers. in februarie, Ustiujanina a fost supu-

5 l


Stiteam alituri de medici 9i imi priveam cu groazi intes-

tinul descompus. Dupi aceea m-au dus cu targa in morga'

imi aduc "-i.r,.

cum mi migcam in urma trupului meu

9i mi minunam: <<Cum de ne-am fbcut doui?>> Dupi

"..." "- vizut cum l-au chemat pe Andrei - el plAngca'

L-am imbrigigat gi l-am sirutat, dar 6ul nu mi-a dat nici

o atengie... Era cumplit! Dupi aceea' am vizut de la o ma-

re inilgime, dar foarte limpede, casa noastri din Barnaul'

Am vizut rudele, care se certau Pentru mogtenire' 9i am

mai vizut nipe fipturi cumplite - demonii, care se bucu-

rau pentru fiecare ocari pe care rudele gi-o aruncau'

Dupi aceea m-am trezit intr-un loc neobignuit 9i am

vizut lum iese o femeie pe nigte porgi strilucitoare' Im'

preuni cu ea se afa un tinir - ingerul meu pizitor' pre-

..r- "u.",,

si mi limureasci mai tirziu in lavri' El a ru-

gat-o pentru ceva Pe Maica Domnului, dar ea, se pare' nici

i,, l-" "r.,rltat.

Am ingeles ci sunt vinovati Pentru faptul

ci mi lepidasem de credinqi 9i nu triiam dupi porunci-

le lui Dumnezeu - gi dintr-o dati a rlsunat de undeva'

din inilqime, un glas. Glasul acela era neobignuit de pu-

ternic ai iubitor j el Pitrundea in toate colgurile lumii'

.<Este lisati Pentru o vreme' Pentru virtugile tatilui ei 9i

necurmatele lui ruglciuni>>, am auzit' Am inceput si na-

dijduiesc ci voi primi iertare de dragul tatei' in acea clipi

amlrir.rt o -rr[i-e uriagi de oameni argi, ce parci ar 6

fost scogi tocmai atunci din ficiri. Din ei ieqea putoare'

Togi doreau foarte mult si bea 9i se rugau sl le 6e dlrui-

ti micar o picituri de api! Dupi aceea am vizut feluri-

52


te grozivii ale iadului... Am vizut ceea ce meritasem prinviaga mea de pe pimint... Dupi aceea s-a auziciar glasul:<<Pregi.teste-te gi mintuiegte-gi sufetul, cici n-a mai ri-mas mult!>>."

Ustiujanina a fost moarc6.72 de ore. in toari aceastivreme ea s-a afat in morgi cu inciziile necusure! Rudelorli se diduse deja adeveringa de deces, 6ul minor fusese in-ternat in casa de copii... Mulgi ani dupi aceea, pirinteleAndrei Ustiujanin igi amincea:

,,Dupi trei zile mama a dat semne de viaEi. in jur auinceput si se agite. in casa de copii, unde mi diduseri, avenit biiatul cel mai mare gi mi-a zis: <<Mama ta a invi-at!>> Da, aga a gi fost: Dumnezeu esivirgit minunea invi-erii mamei mele.'

Dupi o vreme oarecare, Klavdiei Ustiujanina i s-a fi-cut o a doua operagie - gi chirurgul, uluir, a descoperir cipacienta nu mai avea nici urmi de cancer! Klavdia Nikiti-cina l-a intrebat pe profesorul Neumarck:

- Ce zicegi acum?Profesorul i-a rispuns dupi o vreme de ticere:-.Cred ci te-a reniscut Cel Preainalt.- DacI credegi asta, botezaEi-vi!Dar Izrail Isaevici a rogit de tulburare, si atir...Dupi iegirea din spital, Ustiujanina a renungar la car-

netul de partid gi a triit inci 14 ani. in toEi acegti ani, Kla-vdia Nikiticina a dat mirrurie despre ceea ce se perrecusecu ea, gi mulgi dintre cei ce au auzit-o au venit la credinEi.in vrem.* hrugciovisti au incercat s-o bage la inchisoare,au judecat-o de cAteva ori. Ea a murit in 1978 in urma ate-rosclerozei cardiace. Fiul ei, Andrei, a devenit protoiereu

9i acum slujegte in ministirea cu hramul Adormirii Mai-cii Domnului din oragul Alexandrov.

53


.Am inPeles ce este intunericul"

in anul 1982, Valentina Romanova s'a mutat impre-

uni cu so;ul intr-una din garnizoanele regiunii Crimeea'

Au inceput si se aranjeze in noul loc: au primit un aPar-

tament irrar-o casi a corpului ofigeresc, au cumpirat mo-

bili, televizor in culori. in jur, livezi, vii - ce-9i poate dori

omul mai mult?

...N-ar 6 vrut si le duci cu magina pe acele femei' dar sti-

ruiseri foarte mult. i9i conducea Moskviciul in sih' cAnd"'

Traumele s-au dovedit mortale' Romanova a fost trans'

portati la spital, unde a murit dupi scurti vreme fbri si-gi

fi recipitat cunoqtinga.

,,Doctorul " rpor,' <tAm fhcut totul' dar nu a putut fi

scipati. Inima nu mai bate'" Cineva a adiugatt tt$i avea

doul fetige mici'..>> Arunci am simgit ca un brinci in corp'

9i deodate m-am trezit deasupra tuturor' il vedeam pe d9c-

,or, ."r. nota ceva linigtit. Vorbea despre magina ce trebu'

ia chematl dimineaga din Simferopol pentru a mi duce

la morgi. Vedeam cum o femeie din salon igi inhagi per-

n"r ..$f c., eu si rlmAn aici cu moarta? Nu am de gAndlt'

Le-am zis incetigor: <<Dar n-am murit, sunr vie!>> Glasul

insi n-avea nici un risunet. Am spus mai tare: <<Sunt vie !>>

Iarigi nu se aude nici un sunet' ttCe se intimpli-cu gitul

meu?>> Plni si iasi toEi din salon, i-am atins cu fereali pe

ceafl. Nu simgeau! Nici micar 6rele de pir nu se migcau in

urma atingerii' Am vizut pe masi un stilou: t<Acum am

si il sparg,-ca si atrag "r.ngi"."

Dy si il iau cu mAna' dar

,ro r. hi apucat! itii ti-t mAinile sinitoase' dar stiloul

nu se lasi apucat! <.Ce se intimpli cu mine?>>

M-a cuprins o asemenea frici, incic mi se pirea ci o

si mi se ,opi i.,i^". Dupi aceea am inceput si aud o zar-

vi ce cregtea mereu. in spatele meu aPare o gauri nea-

:t

>+


gri, gi sunt aspirati intr-un fel de tunel.Zbor prin el. Ia-ti ci in 6ga mea vid o figuri. Mi apropii... Ochi infrico-sitori, neomenegti, ca la o 6ari in salt. .<Ce esre asta?!>>Primul meu gind a fost, <<Si fug!>> Am dat si mi intorc,

dar mi-am dat seamar <.Unde si mi ascund de el?tr Amtipat: <<Doamne, mintuiegte !>> - gi dintr-o dati, ugurare:lingi mine s-a ivit cineva. Aproape ci nu il vedeam, darsimgeam ci e minunat. S-a oprit intre noi, gi monstrul adisplrut. Nici nu s-a uitat la mine, a plecat. <<Ce inseam-ni asta? De ce gonea dupi mine?>>

Si iari ci sunt luari de subsuori din dreapta gi din srAn-

ga. Nu vid pe nimeni, dar sunt purtati ca o arestati. Du-pi moarte, omul este lipsit nu numai de trup. in acea lu-me nu vrei si mergi, vrei si fugi, si te ascunzi, insi nu poEi.Avem libertate numai aici, gi egti liber si-Ei cAgtigi iadulsau Raiul - insi numai aici, dincolo este prea tirziu...

SimEeam ci zbor tot mai jos, parci s-ar 6 deschis submine scoarga pimAntului. Mi trezesc la capirul de sus alunui hiu. <<Privegte!>>, mi s-a spus. Am privit - gi m-amtras inapoi de groazi,. Milioane de oameni! Ca sardelele incutie. TAnguiri, plAngeri, g€mete. Pe fundul foarte adAnc,oameni de toate culorile. Ei... se ugureazl unii pe ochiicelorlalgi. Ce putoare nesuferiti!

inrreb, <<Cum au ajuns aici? Cum por 6 izbivigi?>>Rispunsul: <<Aici sunt patimile omenegti.>t.<Cum adici, patimile?>><<Pervergii, curvarii, adulterii, pedo6lii, homosexua-

lii...>r Eu nici toate cuvintele acestea nu le gtiam atuncit.Mi s-a spus: <<Au primit ceea ce au meritat.>>

t in original sunt intrcbuingagi tcrmeni arhaici. in romincgte,

pentru ca textul si fie clt mai inteligibil, am preferat echivalentele

moderne (n. tr.).

) )

I


Dupl aceea m'am trezit intr-un alt loc' Nigte

construcgii cenuqii ca ni;te barici, asemenea unor cocini'

O ugi era deschisi' iniuntru - o mulgime uriagl de oa-

-.ni. ingh.suigi unii in algii. Fege lipsite de zimbet' obo-

sire, inexprimabil de triste.

$i atunci a risunat un glas' Tunitor 9i neobignuit de

solemn. Parci venea din ceruri, chiar daci cer nu era in

locul acela, ci doar o bolti din piatri' De acel glas togi se

cutremurau. Oamenii'au incremenit cu capetele ridicate'

Glasul a rostit un nume.'. Totul in mine a fremitat' in ini-

mi am simgit durere. Am priceput ci ii dau drumul celei

pentru care s-au rugat. inseamni ci dacl in neam este un

rugitor, inci nu este totul pierdut"'

1m cizut in genunchi. Mi-au dat lacrimile' Oamenii

aceia plinge"o d! "r.-.nea

- plingeau 9i agtept'u si 6e

slobozigi. Ei agteaptl de la o generagie la alta, pini laJude-

cata de Apoi. Cutare a fost iertat' Pe cutare l-au scos prin

rugiciuni. Este mintuire 9i aici...

Dupi aceea m'au dus din nou in jos' Inaintea noas'

tri parci s-ar 6 desfXcut o perdea din stinci, 9i am simgit

o aigigi infricogitoare. Acolo, in penumbra cenugie' in-

tr-un cazan de piatri, fierbea lavi topiti' in el fierbea

ciorbl. Ciorbi omeneasci vie. O mulgime de nedescris'

Capetele iegeau Pentru o clipiti deasupra Pentru a lua o

goin d. vizduh, ii gipe, 9i indati dispireau in vipaia chi-

iurilor. Voiam si fug, si cer ajutor' insl cei osindigi stri-

gau ei citre mine. Se rugau de crugare, erau innebunigi

de durere.<<Aici sunt toqi ucigaqii 9i vrijitorii' Cei care Pe Pi'

mAnt n-au ingeles pregul vegniciei lor'>>

Multe cuvinte erau de neinEeles Pentru mine' cici nu

citisem Biblia, nu mergeam la biserici - in garnizo\i bi-

56


serici nu erau. Dupi eraloanele lumegti eram buni: nu mifeream de siricie, de nici o osteneali.

Cum nu voiam si fierb acolo impreuni cu togi ceilalgi!Mi rugam incerigor: <<Doamne, cred... Numai nu aici!>>

in cele din urmi am incepur si ne inilgim - gi doaratunci am pricepur ce este IwTUNERICUL 9i ce esteLUMINA. Respiram vizduhul proaspit, mAngAiam cuprivirea iarba, arborii, forile. O cinrare lini, neobignuiri,risuna din toate pirgile. Parci un cor de pisiri, de gla-suri de copii scotea acea melodie. Simgeam ci mi inalg cuduhul de la simEimintele care mI umpleau cu prisosinEi.Exultam ca niciodati inainre, degi eram indeobgte un omcare se bucura de viagi. Din colgul ochiului am reusit sIvid verdeagi., culoarea albastri a uriagei cupole ceregti.Razele mingAietoare ale unui luminitor necunoscur imimingiiau fiinga;i mi umpleau de o iubire la care inainrenici nu ag fi purur si mi gAndesc.

$i dinrr-o dari, o greumre. Un brinci puternic. Mi-amdeschis pleoapele ingreunate. Ziceam in par: inainreamea stitea in genunchi birbatul carc intrase cu magina inmine . Mi-a zis cu voce plingiroare: <<Vi rog, nu murigi, vifac la loc magina!>>."

Valentina Romanova a fost moarti rrei ore gi jumirate.Dupi aceea s-a inrimplar o minune: sub ochii personalu-lui medical uluit, viaga a inceput si se intoarci in ea. Auinceput si se simti pulsul, respiragia. Traramenrul a fosrindelungat, dar incununar de succes. Acum Valenrina Ro-manova are 52 de ani 9i se simte minunar.

Cuviosul Macarie.., t; scrie: ,,CAnd iese din rrupsufetul omenesc, atunci se sivirgegte o mare taini. Da-

>/


ci el va 6 vinovat de picat' se apropie dc el cetele dracilor'

,rg;rtb, potrivnici, 9i puterilelntulerr;ului' ;i ripesc su-

fetul in stipinirea 'o'l ti nu trebuie sl ne mirlm de asta

ca de ceva neobignuit' Daci omul li s-a supus 9i s-a fbcut

robul lor in viaga de acum' cu atit mai muit ajunge robul

ffi*t.. i"r. din aceasti lume' Agiiderea' dar dimpo-

trivi, trebuie ingelese lucrurile in privinga stirii celei bu-

;;;;t;t sfingiai lui Dumnezeu 9i acum le stau alituri

;;ft;hurile sfinte ii pizesc - iar cind vor iegi din

trupurile lor, cetele i"gt*git' primindu'le sufletul' il vor

Ijil;;;;il;il;; ii t"-'" snneeniei' ei il vor duce ra

Domnul'.Este uimiror cum coincide perspectiva sfantului

111veacul al IVlea cu cercetirile savangilor contemPoranl'

Renumitul cercetitor din acest domeniu' doctorul Char-

les Garfield, scrie: "Nu orice om moare de o moarte pli'

;.il;ill." intre paciengii chestionagi de mine raPor-

rul dintre ,ro-a'ol ttlo' t"" au triit o stare neplicuti

i*if"ttt cu 6inge demonice) 9i al celor care au triit o sta-

ili;#:i:l'ruf H:I'i":; lilili i::tre ei au trecut Prltorilor George Riciie 9i Maurice Rawlings frpureaz.iT'

dul - ,,gerpi,;i't'i"t' *i'os riu indescriptibil' demoni'' In

cartea sa' io,oo'uoo din niine'doctorul Richie telerctzL

despre ceea ce t t'" ;;;lat chiar lui in anul 1943' clnda

vizut imagi,'i "tt

i"i"l"i' Acolo impltimirea picito;ilor

de doringele pimintegti era-neostoiti' A vizut ucigagi ca-

re fuseseri Iegagi de victimele lor' Ucigaqii plingeau 9i ce-

reau de t".ti o-olgt it ti iertare' insi aceia nu ii ascul-

tau. Erau lacrimi 9i cereri nefolositoare'

Doctorul f"f*itt Rawlings dedicl- un.intreS,c-anil

tol oamenilo' t"" au fost in iJ' Unii' de pildi' au Vizut

58


acolo un cimp imens pe care picito;ii se schilodeau 9i seomorau in lupti unii pe alEii. Vizduhul era acolo plin degipete, injurituri gi blesteme insuportabile. Algii descriulocuri de munci zadarnici, in care demoni cruzi impilea-zi sufetele picitogilor puninduJe si care greutiEi din-tr-un loc in altul.

Karl Osis di mirturie ci, ficindu-se cercetiri, lahindugi s-a constatat ci in momentul morgii aproximativo treime dintre acegtia simt frici, deprimare gi o mare tul-burare in urma aparigiei aga-numigilor ,,yamdoots" - in-

gerii hindugi ai morEii - gi a altor mongtri din lumea dedincolo.

Apreciind aceste povestiri, pirintele A. Mileant emitepresupunerea ci oamenii care au fost in stare de moartetemporari,,nu au fost inci in adeviratul Rai sau in adevi-ratul iad, ci doar au vizut gi au pregustat acele stiri'.

Oricum ar fi, nu putem si nu remarcim faptul ci oa-menii care au trecut printr-o asemenea experiengi gi-au

schimbat viaga. ,,Acolo nu e libertate. Vrei si fugi, si te as-cunzi, insi nu poqi. Avem libertate numai aici, 9i egti libersi-gi.cigtigi iadul sau Raiul - insi numai aici, dincolo este

prea tlrziu...", explici Valentina Romanova.Majoritatea celor ce au pigit dincolo de pragul morgii

s-au striduit si devini mai buni, au dobindit mult maimulti ribdare 6Ei de aproapele. "Mulgi dintre noi au in-ceput si creadi mai puternic in Dumnezeu, gi-au schim-bat felul de viagi, au devenit mai seriogi gi mai profunzi.Unii chiar gi-au schimbat profesia 9i au inceput si lucrezein spitale sau in casele de bitrini, ca si ajute celor aflagi innevoie."

Dupi ce au vizut ceea ce nu Ii s-a dat si vadi celor cincifragi ai bogatului din paraboli, gi K. Ikskul, 9i K. Ustiuja-

59


nina, 9i V. Romanova au devenit credinciogi Pentru toati

uag", o"-.ni imbisericigi' RupAnd-o :u.tl:cutul ateist' ei

au ales calea iubirii, ."1." pociingei 9i sluiirii aproapelui'

K. Ikskul a fost primit chiar in cinul cilugiresc'

Calea ce duce Ia vegnicele silaguri ne-a fost aritati de

Scripturi gi ilustrati in multe rinduri de Tradigia Biseri-

.oafte nu avem, insi a merge

lati Prea tirziu! Iati ce scrie

.o, "l

veacului al XIXlea'

L u ..t ce cunoagte cu exacti-

tate, chiar dacl in chip simplu' credinga cregtineasci orto-

io*1, ,trlirri de toati erezia 9i reaua cugetare' Cei care gi-au

t;;;;,; felul de "

ga"di despre virtugi 9i regulile de

viagi din romane 9i alte cirgi ereticegti vitimltoare de su-

il;;", avea adevirati pociingl: multe picate de. mo.ar-

,., .. dr. i., iad, sunt socotire de cltre e i drept <<gregeli nein-

semnate, scuzabile'>, iar cruntele patimi picitoase - drept

<<sllbiciuni ugoare 9i acceptabile>>; ei nu se infricoqeazL a

se deda lor chiar in faga porgilor morgii' Necunoaqterea

crestinismului este cea mai mare nenorocire!

Domnul il cheami Pe om la pociingi si mintuire pi-

ni in ultima clipi a vie,tii lui' in aceasti ultimi clipi inci

mai e deschisi u9a milostivirii lui Dumnezeu oricui bate

in ea. Nimeni si nu se deznidijduiasci! Citivreme arena

nu s-a inchis incl, nevoinga e lucrltoare!"

Minuni aleareTnii nodstre

Icoana Maicii Domnului din Vladimir

Stribunica mea locuia pe mogia ei din gubernia Iaros-lav. De mai bine de zece ani era gintuiti la pat.

intr-un colg, deasupra patului ei de suferingi, eraatArnati icoana Maicii Domnului din Vladimir, la careobignuia si se roage.

intr-o zi, stribunica e auzit un zgomor, de parci ar ficizut un obiect greu. A auzit apoi o voce care i-a spus: ,,Ri-dici ce a cdzutl" Ea a privir in jur si vadi cine ar fi pururvorbi, dar nu a vizut pe nimeni. A crezut ci i se piruse,insi peste cireva clipe a auzit acee asi voce: ,,Ridici ce a ci-zut!" Frica, dar gi mirarea puneau tot mai muh stipAnirepe ea: ,,Cum si mi ridic cind de ariEia ani sunr lintuiri lapat?" A treia oarl vocea a fost mai fermi, iar cuvintele aurisunat de data aceasta ca o porunci: ,,!ie igi spun, ridiclce a cizut!" Stribunica a simgit brusc cum ii reveneau pu-terile. S-a dat jos din pat 9i s-a indreprar spre acel colg deunde venea vocea. Spre uimirea ei, a vizut icoana (care e rafiri rami, pictati pe lemn, insi cu mare miiestrie) cizutila pimint 9i rupti in doui.

Ea s-a aplecat deasupra icoanei cu multi evlavie, in-cercind si uneasci la loc cele doui plrgi. intr-adevir, icoa-

6r


na s-a lipit, dar pentru ci stribunica nu le-a unit bine, chi-

pul Maicii Domnului a rimas intr-o parte mai sus, aceasta

constiruind o mirturie a minunii care se intimplase'

Stribunica mea s-a vindecat, iar icoana a fost agezati

in biserici, unde, la scurt timp dupi aceea, au inccput si

se sivlrgeasci multe alte minuni.

Minanea aindecirii

dap,i.ragdciunih Maicii Domnului, in ziua cinstirii ei

in urma unor incerciri grele 9i indelungate, prin care

am trecut din voia lui Durnnezeu, starea sinitigii mele s-a

inriutigit brusc. Sufeream de o boali cronici la stomac'

Dar cel mai mult mi chinuia epuizarea psihicl. Nu eram

in stare si citesc Ai si vorbesc mai mult de zece minute'

Aveam dureri de cap, care uneori deveneau insuportabile,

iar cunogtinga mi se intuneca tot mai mult.

Medicii mlau spus ci starea sinitigii mele e gravi 9ici trebuie si urmcz un tratament indelungat, dar mai alcs

in oragul Murom.intr-o zi de sirbitoare, inchinati Maicii Domnului,

mi aflam in biserici,la sluiba de priveghere. Pentru prima

dati in viagi m-am rugat fierbinrc Maicii Domnului: ,Voisuporta durerile de stomac' daci Dumnezeu voiegte si-mi

trimiti aceasti cruce, dar nu voi putea trii fbri lecturile

din Sfingii Piringi gi din cirgile duhovnicegti, fbri posibi-

litatea de a sta de vorbi cu oamenii. Firi toate acestea nu

am pentru ce si triiesc-


Prea€nti Niscitoare de Dumnezeu, mi rog gie,dn-mi posibilitatea de a citi gi de a discura cu credin-ciofiipe teme duhovnicegti!"

(intimphre rchtatd de prietenul meu, F. 14 K)

Aj utor ul Maicii D o mnului

inrr-un sat locuia o familie care avea o fiici muti. Sin_gura lor avere era o vaci.

ceput si vorbeasci.Ei au gisir vigelul, care tocmai se niscuse. Numai dupi

ce l-au adus in casi s-au intrebat: .Cum s-a intimplat cafiica noastri si vorbeascl gi cine i.a spus despre viEel?"

6362


Fata le-a povestit cum i s-a aritar Maica Domnului 9i i-a

poruncit si'!i trezeasci piringii' 9i din rcea- clipUir'ir;, ,

Yindecarea minunati

Prin anii'20 ai secolului al XXlea mi-a apirut la mi-

ni o rani, 9i mAna mi se tot umfla'"-

L;rpi."l, medicii imi bandajau rnAna' insi a doua zi'

clnd imi scoteau bandajul' au vizut ci umfitura se fb-

cea tot mai mare 9i r"n"' tot mai adinci' in cele din ur-

-e, orrol dintre medici mi-a spus ci nu mai existi nici o

g"*a d. vindecare, ci infecgia putea ffece in singe in ori-

.. ,no-.rr, ;i ci el nu mi mai poate trata' Eram disperati'

Moartea Putea surveni in orice clipl"'

Nu-mi riminea decAt qi tt' "iotot

dc la Cel de Sus'

M-am gribit si ajung la biserica. Sfintului Pantelimon'

unde m-am rugat 9i Jm phns indelung"' Un cilugir ca-

re se afla acolo s'a "p'opi*

de mine 9i m-a intrebat de ce

plAng, ce necaz mi macini't'-,F;;,";.' ml doare mina' iar mcdicul e refuzat si mi

mai trateze. Mi-a spus civoi muri curind'"

Bitrlnul cilugir m-a linigtit 9i mi'a spus mulce vorbe

a" i*oo|"r.. R li"t "poi

pogi" ulei lin

candela care ardea

la icoana Maicii Domnului numiti 'Grabnic ajutitoare" 9i

din ceade laicoanaMarelui Mucenic Pantelimon' mi-adat

si beau PuEin dintno lingu

Mi-a turnat Pugin ulei intr-r

sfaturi cum si il folosesc' in

douazi, dimineaga, cind mi

- in locul ranei a rlmas doar o pieligi de culoare roz'

64


Eram inci tAniri, inima mea era curati gi neprihiniti.Am lngenuncheat in faga icoanei gi m-am rugat Gerbinte

9i cu lacrimi, mulgumind lui Dumnezeu pentru ajutor.Doui zile mai tirziu, am ajuns la spital ca si mi vadi gi

medicul (care era chiar virul meu, un om necredincios).- Cum se face ci mai triiegti inci? m-a intAmpinat el

cu cinism.- Privegte! i-am rispuns veseli gi i-am aritat mina.

El a scos bandajul.- Ce tratament ai urmat? m-a intrebat, mirat. Cu ce

ai uns rana?- Cu ulei de la icoanele Maicii Domnului gi Marelui

Mucenic Pantelimon - iati care este tratamentul meu!- Este intr-adevir o minune, a spus el, inglndurat.

*jatorul ceresc

Acestea s-au intAmplat in timpul rizboiului civil. E. P.

era in gridina din apropierea casei sale. Un glran ginca oarmi indreptati sprc ea. Tinira, speriati, a strins mAini-

le la piept 9i cu multi credingi gi nidejde repeta intruna:

,,Pirinte, s6nte al lui Dumnezeu, ajuti-mi!"

La un moment dat, giranul a aruncat arma gi i-a spus

minios: ,,Pleaci imediat 9i si nu indrizncgti si mi te mai

arigi inaintea ochilor!" TAnira a intrat repede in casi, reu-gind si ia doar clteva lucruri cu ea gi s-a gribit si ajungi la

gari, de unde a luat primul tren care pleca spre Moscova.

Acolo, rudele i-au gisit de lucru la un teatru.

S-au scurs cigiva ani. intr-una din zile cineva a sunatla ugi. in prag stitea un giran slab, imbricat numai in

zdrenge. Vroia si afle daci acolo locuia E. P. Gazdele l-au

invitat in casi gi au plecat s-o anunfe pe tAniri. in clipa

65


indreptati spre tine,l-am vizut pe Sfintul Nicolae' Stitea

in faga dumitale gi nu am indrlznit sl trag in el'"

iltttattattd la picioarele ei, el a continuat: ,De cAgiva

ani sunt foarte bolnav 9i am hotirit si te gisesc inainte si

mor. Am ajuns pini aici pe jos, tocmai din satul meu'"

TAnira l-a condus in camera ei, i-a spus multe cuvinte

pi aceea...Pe E. P. o cunogrcam de mult timp. Erao femeie cum-

secadc Ai credincioasi. Nu mi indoicsc nici o clipi de adc-

virul celor relatate de ea.

C oi o cul C uuio sului S taf'm

S-a intimplat ca odati, cAnd am plecat in pelerinaj la

Ministirea Sarov si rimAn acolo peste noaPtc' Cilugirii

mi-au dat si mi lnvelesc cu cojocul Cuviosului Sera6m'

pe care acesta il purta cAnd era in viagi. lnsi toati noaPtea

,ru "-

putut in;hide un ochi: auzeam cAntlrile ingerilor'

Diminiaga, i-am povestit unui cllugir ce mi s-a intim-

plat, iar cl mi-a rispuns: ,,Oricine sc lnvelegte cu aceasti

I Accasta era una &n formclc dc adresare alc alranilor fagl dc sti'

plnii lor in Rusie garisti (2. a:J.

66


hainl are aceeagi vedenie pe care agi avut-o gi dumnea-voastri noaptea trccuti,.'

Aj u t o r u I Sfdn tu I a i Nic o lae

O prietend de a mea (in prezent, pensionanf mi-a po-u es ti t unn A toarea in timp kre :

in tinerege ficuse parte dintr-o expedigie geologici,avAnd ca obiectiv cercerarca insulelor Solovegk.

Era toamna tirziu gi marea se acoperea cu mici pojghigede gheagi. in speranga civa reugi si se inroarcl laiiml, f.a plecat cu luntrea pe o insuli, pentru a termina unele cer-cetiri. CAnd a vru si sc intoarci ln tabiri se fbcuse searldeja. Marea se acoperise complet cu gheagi, astfel incit in-roarcerea devenise imposibili. Vintul gi bucigile mari deghcagi i'au dus barca departe. A doua zi, s-a trezit pc unmal necunoscut.

E. era foarre credincioasi inci din copilirie, a9a ci intot ace$ timp nu a incetat si se roage Sftntului Nicolae.

Ea a hotirit si meargi de.a lungul mdului, in speranEaci va rcugi si giseasci pc cincva. Tor mcrgind aga, ia iegirin cale un bitrln.

- Unde mergi? a lntrebat-o el.- Mcrg de-a lungul malului. Poate gisesc un adipost.- Si n-o iei pe acolo, ci nu vei gisi ceea ce caugi. Vezi

moviliga aceea? Urci pc ea gi dc acolo vei putea vedea peundc s-o apuci.

E. a privit spre movili, iar cAnd s-a intors ca si-i mul-gurncasci, bitranul dispiruse. lngelese atunci ci acel bi-trXn nu puteafi dtul dectt Sfnmul Mcolae. Urmindu-i sfa-tul, a observat fum in dcpirtare gi s-a indreptat lntr-acolo.

67


Curlnd a gisit casa unui Pescar' Mult s-a mirat pes-

carul cAnd a vizut o tinlri singuri, intr-un loc atit de

pustiu. El a confirmat cele spuse de bitrAn' 9i anume ci nu

ar 6 intAlnit nici un sufet viu prin apropiere ;i in acest caz

ar fi putut muri de frig 9i de foame'

Astfel a salvat-o sfbntul de la moarte pe tAnira im-

prudenti, dar credincioasi.

NoaPteade Pagti

in aprilie 1942 amplecat in Uglici ca si-mi vizitez tr

til bolnav. Mama era evacuati in Kazan'

in noaprca de 4 spre 5 aprilie eram la biserici' la slujba

Utreniei. irr..pand J. h 8 seara 9i pini aproape de miezul

gtient m-am intors s-o vid Pe mama, insi, spre dezamigi-

rea mea, nu era nimeni...

ryfi\ie1942.Prin salutul ei, mama mi-a intlrit 9i mai mult credinqa

in ncmurirca sufletului.


Ardtarea gi mijlocirea Sft.ntului Nicoke

Iatd ce a pouestit N. O., unul din enoriasii bisericii, ue-teran al celui de-al Doilea Rizboi Mondial:

Am reugit si evadez dintr-un lagir german. Mi furi9amdoar noaptea, iar ziua stiteam ascuns pe unde giseam.

Odati, dupi ce am mers o noaprc intreagi, am ador-mit intr-un lan de secari. in somn am simgit cum cinevaincerca si mi trezeasci. Era un bitrAn, imbricar in veg-minte preogegti.

- De ce dormi? m-a intrebat el. Dintpo clipi in altaaici vor apirea neniEii.

- $i unde si mi ascundl l-am intrebar speriat.- Yezi acolo un tu6g? Ascunde-re dup-l el, mi-a spus

preotul.Am dar si fugin direcgia indicati, dar mi-am amindt ci

nu i-am mulgumir bitrlnului. Cind am intors capul, el dis-piruse... Am ingeles ci salvarorul meu era Sftnrul Nicolae.

Am alergat spre tufig, incerclnd si ajung acolo clt maircpede. Prin 6;a lui curgca un riu carc, din fericire, nu eralat. ,il voi trece', mi-a fulgerat un gind prin minte gi amintrat in api. Am ajuns cu bine pe celilalt mal gi astfel amreugit si mi ascund.

Din acest loc i.am putut vedea pe nemgi, care mergeauprin lanul de secari, fiecare soldat 6ind lnsoEit de cAre uncline. Se indreptau chiar spre locul unde agipisem eu. Du-pi ce au zibovit pugin acolo, cAinii i-au condus spre rAu.

Furiglndu-mi pe lingi tufiguri, eu mi indepirtam tormai mult dc ei. RAul a trers roare urmele melegi asdel amputut scipa de urmirire. Pe drum mi s-a aliturat inci unsoldau Evadase si el dinrr-un lagir german. Doream siajungem cit mai repede la ai nogtri. De citeva zile nu maimincasem nimic.

68 69


intr-o zi ne-au iegit in cale doui cilugirige'- Sirmanii dc voi! au sPus fcmeile. CAt suntegi de isto-

vigi gi poate ci gi flimAnzi! Luagi Pulini pAine.

Cu acerte cuvinte una din ele mi'a intins o buci;ici de

pAine inveliti intr-o hlrtie.Apoi ne-am continuat drumul. Dar ce am vizut? ln

hirtie era inveliti o prcscuri, iar impreuni cu ea 9i o scri-

sorici. Pe ea era scris: ,,Pentru sinitatea lui Nicolae", iar

mai departe erau enurnerali togi membrii familiei mele,

incepind cu numele soEiei. Aceasti prescuri nu am min'

cat-o, ci am pistrat-o cu griji.Ea mi-adeschis pentru mine porgile fericirii. Am trecut

cu bine linia frontului gi am ajuns la ai nogtri. La inceput

era bine; arn crezut ci mi vor lisa Pentru cAteva zile si-mi

vizirezfamilia. insi s-a intAmplat ca un soldat si-mi ceari

intr-o zi uniforma. Eu i-am dat-o, uitind cu desivirgire de

prescura pe care o pistram in buzunar. Seara, cind s-a in-

tors soldatul gi mi-a inapoiat uniforma, mi-a spus:- Si gtii ci am mlncat ce aveai tu in buzunar.

Ce a urrnat dupi aceea? Am avut parte de atAtea sufe-

ringe, incit nici nu vreau si-mi mai amintesc...(mdrturia lai 11 P.)

Aj at o r* I Prc asf ntc i Fc c i o ar c,cca grabnic aiatiitoarc

La marginea unui orag triiau doui surori, foafte cre-

dincioase gi rugitoarc. Elc auavut pane de multe minuni

in viaga lor. Iati un c z cereli s-a intimplat 9i care mi-a ri-

mas intipirit in minte:Dupi ce au luat nigte cartofi la schimb, i-au incircat pe

sanie (asta se intimpla iarna) 9i au inceput s-o tragi.

70


^ Drumul era lung gi trasul saniei incircare, ror mai grcu.Infometate gi istovire, s-au rugar: .Preasflnti Niscitoare de -

Dumnezeu, ajuti-ne!" Cum stiteau ele aga si se odihneasci,dintr-odati au vizut ci s-a apropiat o femeie: .Agi obosit?Ce agi spune daci v-ag ajuta si ducegi acasi acegti saci?"

Toate trei au lnceput si tragi sania. CAt rimp a fostaccasti femcic langi elc, surorile se simgcau arit de ugor,incit tot se mirau, dar se temeau totugi si o intrebe cineeste. Cum au ajuns acasi, ea s-a ftcut insi nevizuti. Deabia atunci au ingeles ele ci femeia cra chiar PreasfAnta Fe-cioari cea grabnic ajugltoare.

(rehtarc de E.Y)

Conaertirca minunatd a anui tindr

Protoicreul Zvezdinski avca un fiu, Nicolac, care dupice a intrat la faculratc s-a schimbar mult: nu mai crcdca inDumnczcu, incctase si se roagc Ai si mcaryi la biscrici.

Era Ajunul Nagtcrii Domnului.- Kolea, ar 6 bine daci ai merge la biserici. Miine este

o mare sirbitoare !, a spus mama. Ah, cit dc mult ne-ambucura, eu gi tatil tiu, daci te vei duce gi tu la biserici!

Fiul insi, i.a rispuns supirat:- De cAte ori si vi spun ci nu am ce ciuta acolo... Ce

ag putea gisi in acel loc srrlmt gi inrunecos?-Yezi, Kolea, si nu te pedepseasci Dumnezeu pentru

aceste cuvinte, a spus mama mihniti.In aceeagi seari tAnirul a pigit ceva infricogitor. in-

tinz3nd mlna si ia ceva de pe un raft, a inceput si strige,simgind o mare durere. Nu mai putea si-gi migte mA.na.Durerea era tor mai mare, iar sub brag s-a format imediato umflituri.

7l


Din cauza durerii, Kolea nu a Putut dormi toati noap'

tea. La subrag, umflitura se mirea tot mai mult' A doua

zi dimineaga, medicul chemat a depistat o boali gravi, in-

famarea ganglionilor limfatici. El le-a spus piringilor ci c

nevoie de timp pAni ctnd se va Putea vorbi despre o inter-

vengie chirurgicali.

Pentru Kolea au inceput zile chinuitoare 9i nopgi ne'

dormite. Cu toate acestea, nu Putea si uite ci boala lui

lncepuse imediat dupe*'ce marna ii prezisese pedeapsa lui

Dumnezeu. Tinirul nu-;i pierduse complet credinga 9i

treptat congtiin;a lui s'a trezit din somnul in care zicu-

se atAta dmp.

Tot atunci a observat ci in casi apiruse o noui icoa-

ni, a Cuviosului Serafim' care nu demult fusese trecut in

rindul sfingilor.

Seara, Kolea a rugat-o Pe mama: ,,Mami, te rog si-mi

dai pentru la noapte icoada Cuviosului Serafim'" Dupi

ce i-a fost indepliniti rugimintea, el s-a retras in camera

lui. Pe la miezul noPgii, mama a fost treziti de strigitul lui

Kolea. Cind a intrat in camera 6ului, ea l-a vizut stlnd

pe pat. Patul gi podeaua erau insi pline de puroiul care ii

din ultimele decenii'


Murddria minpii nu sc rdsfrdngeasilpft, Sfntelor Taine

Un tinir ieromonah a fosr numit al doilea preor la obiserici dintr-un sat. insi sufletul cilugirului nu muriseinci pentru atracgiile acesrei lumi, precum gi pentru bucu-riile ei. Cel mai mult il ispitea doringa de a avea o 6milie,sogie gi copii.

Astfel, s-a intimplat ca intr-o zi si fie invitar ln sarulvecin si botcze un copil. in clipa cind a intrat in casi, afost martor la fericirea rinerei 6milii: sogii se iubeau mult9i erau fericigi de nagterea primului lor 6u. Inima rAniru-lui ieromonah s-a mlhnit gi s-a umplut de invidie la ve-derea acestei familii fericite. Tirlburarea lui a fost arAt demare, inc5,t nici nu a indriznit si sivirgeasci Taina Bore-zului. Prerextlnd ci ar fi uirat mirul acasi, el a refuzat siboteze pruncul. in schimb, a promis si se intoarci pesteun timp sau si trimiti un alt preot in locul lui.

Ca si ajungi acasi, cilugirul trebuia si meargl pe jostrei kilomerri. in sufletul lui se iscase o furtuni nemiloa-si: supirarea gi tristegea ci nu-gi indeplinise pAni la capitdatoria. Atunci cilugirul s-a rugar lui Dumnezeu, cerAn-du-I ajutorul, gi a incepur si plingi cu lacrimi arnare. TotmergAnd, evLzutdintr-odari cum in intAmpinarealui ve-nea un cilugir bitrAn. Acesta pirea obosit si avea o privi-re severi. Ajungind in faga tAnirului cilugir, el s-a oprit9i i-a spus:

- Cum ai indrlznir si refuzi sivirgirea tainei? Crezici murdiria din sufer 9i din inimi por spurca SfAnta Tai-ni a Botezului? intoarce-te imediar gi indeplinegte pAnila capit ceea ce egri obligat si 6ci! spuse bitrAnul 9i se {h-cu nevizut.

72 73


Dupi cum Povestea mai tirziu, tinirul cilugir a

simgit ci bntrinul nu Putea fi altcineva declt Sfintul

loan Botezitorul. Mirat de ccle auzite 9i de accasti vede'

nie, ieromonahul gi-a revenit 9i s-a intors din drum pentru

a ajunge cit mai repede la casa acelei familii' Mai tirziu'

el a mirturisit ci in sufletul lui nu rimisese nici o urmi

a gindurilor care il chinuiscri 9i astfel cl a putut sivirgi

Taina Botezului linigtit 9i cu mare evlavie'

Aceasti aritare a SfAntului Ioan Botczitorul, precum

gi cuvintele rostite de el intircsc 9i mai mult-plrerea Bi'

sericii cl nici un Preot' oriclt de nevrcdnic ar 6, nu arc Pu'terea si impiedice sivArgirea Tainelor bisericegti'

(mirturia anui ailugdr din M'in'istirea N')

Aiutorat Sfdntulai Ahxandr Ncuski

...Ldsafi copiii s,E uin,i h Minc... ctci Impdnilia lai Dumnczcu cstc a

ororo'* orrltio. Adcu,irzt grdicsc voud: cinc nu aa primi Impdnd4ia

lui Dumnczeu at un Pranc na ua intta tn ca' (Lc' 18, 16' 17)

Fiind deja maturl, m-am imbolnivit de tifos exan'

tematic. Sufeream cumplit, mi sufocam tot timpul' $i ia'

ti ci in momentele ccle mai grele mivizita,un sfAnt al lui

Dumnezeu". El imi didea si beau atunci cAnd mi sc fb-

cea sete, imi gtergea fruntea transpirati, incercind astfel

si-mi ugureze suferingele.Cind boala a inceput si mi lase, eram congtienti ci el

nuva rimAne mult dmP lingi mine.

,,unde pleci, sfinte al lui Dumnczeu? I'am intrebat' Te

rog si nu mi pirisegti!"

,,Acum nu mai ai nevoie de mine, a rispuns el' Te vei

vindeca in curlnd, iar cind vei avea nevoie de ajutor, si mi

chemi gi eu voi vcni neaPirat."

74


lntr-adcvir, la pugin timp dupi accea, m-am vinde-cat. Medicii nu incetau si se minuneze, spunAnd ci dino mie de cazuri ale acestei boli grave numai eu am sciparde moarte.

Cum am reugir si mi ridic din pat, am inceput si co-lind toate bisericile din orag, sperAnd ci voi purea gisi peuna din icoane chipul ocrotitorului meu.

in cele din urmi,l-am gisit! in icoana Sflntului Ale-xandr Nevski l-am recunoscur pe acela care m-a ingrijitcdt am fost bolnavi. Arita exacr ca el. $i vegminrele erauaceleagi. Acest mic dealiu mi-a rimas in minre pentruci hainele lui mi s-au pirur neobignuite pcntru vrem€anoastri. Acest sflnt m-a ajutat mereu. Soacra mea a mu-rit ln chinuri mari. Mult timp Dumnezeu a refuzar si-iprimeasci sufetul. Arunci mi-am amintit de promisi-unea Sflntului Alexandr Nevski. Am ingenunchear gim-am rugat fierbinte, iar peste pugin timp, prin nrgiciu-nile shntului Siu, Dumnezeu a primit in sftrgit sufetulacestei femci. Astfel, Alexandr Nevski m-a ajutat penrrua doua oari.

Cumm-auindecat Sfilntul Scrafim de Saroa

Cu mulgi ani ln urmi eram foartc bolnavi. Avcam pie-tre la ficat. Uneori aveam cfize zile la rAnd, incit nici numai putcam si mi migc. Pcrioada cca mai grea pcntru mi-ne a fost anul 1953: nu era zi in carc si nu fac o crizd,,Agteptam cu ncriMare si sc terminc cit mai repcde ziuadc munci 9i si ajung acasi.

Nu puteam si mi pensionez pe caz de boali, deoarecetrebuia s-o lngrijcsc pc mama, care era gi ea foarte bolnavigi care locuia ln ahra oragului. Mzitcle desc gi sacogelc gre-

7t


le, pline cu produse alimenmre, imi agravau 9i mai mult

starea sinitigii.ln sfirgit, a venit vara, iar odati cu ea 9i concediul mult

^r.0,".. inir,r.a, fusesem foarte stresati' in primele zi-

iJ Ji .or,..aiu am fbcut o alti crizi' care a durat cinci zi-

le. M-am imbolnivit apoi de hepatiti' lmi era foarte greu

s-o mai lngrijesc p. -"-"' Siara' lnainte de culcare'

;;;; L.ir.t. din cartea mea preferarlz wap Srtn'

tulai SerafmOdati, in timp ce reciteam cAteva minuni sivirgite de

acest sfrnt, m-am rugat lui: ,Aivindecat pe atigia' de ce nu

mlvindeci gi pe mine? Vezi cAt de mult sufir! Dar mai ales

acum, cand trebuie si muncesc ca si-i pot ajuta 9i pe dgii"'"

Nici nu am reugit si spun pini la capit aceste cuvinte'

.n i"- vizut pe Sftntuf Serafim' carc stitca chiar hngi

mine. El s-a afropiat ca s}qi atingl crucea de partea bol-

navi a tropolui meu 9i am duzit clar ce mi-a spus: 'Si bei

api din izvorul meu 9i te vei insinitogil'

Mi-amrevenitimediatcadintr'unvisgi'pentrucisuntobigniriti sL arnelizez toate triirile duhovnicegti' ca nu

cumva sl cad in ispiti, m-am gandit ci aceasti indmplare

po*" fi rodul imaginagiei mele' lnsi cel mai mult m-au

iotbur"t spusele luir-',,Slbei apidin izvorul meu!" Erau cu-

vintele p. ."r. tocmai le citisem' Ml intrebam de unde aq

por"" to" api, daci eu mi afam la Moscova' dar mai ales

.rrrn, d", fiind c[ accesul la izvorul sfintului era intcrzis'

Cu toate acestea, cuvintele staregului s'au implinit a

doua zi: am primit de la cineva o sticluEi cu api de la iz'

vorul lui. $i odati cu aceasta s-a intAmplat 9i minunea:

,.rn, g"p." ani de clnd nu mai simt nici o durere' Nu in-

..r.r'ri-i mulgumesc zi 9i noapte Sfintului Serafim pen-

tru aceaste vindecare miraculoasi'


impirtdgit de un inger

inrr-o localitare munroasi din Asia Mijlocie era o bise-rici in care slujeau doi preoEi.

Odati, a venit la biserici un enoriag, cu rugimintea caunul dintre preogi si vini si-i impirtigeasci o rudi careera pe patul de moarte. S-a intAmplat insi ca un preot si 6ebolnav, iar cel de-al doilea si refuze si implineasci rugi-mintea muribundului. Mihnit, omul a plecat spre casi.Pe drum se gindea cAt de mult se va intrista ruda sa cindva auzi ci a fost refuzarl si fie spovediti gi impirtigitiinainte de moarte.

insi mare i-a fost rnirarea cind gi-a gisit ruda fericitl.- iEi sunt recunoscitor pentru 6ptul ci l-ai chemat pe

pirintele gi astfel am avut fericirea si primesc Sfintele Tai-ne ale lui Hristos inainte de moarte!

Omul a ingeles cl, in locul prcotului nepisitor, veniseinsugi ingerul Domnului gi.i tmplinisc muribundului ul-tima doringi.

Salaatoarea

Iati ce i-a rektat N. A. O. prietenulai meu, unfuncpi-onar din orasul I/., despre momentele grele prin care a tre-cat in anul 1942:

Nemgii se apropiau tot mai mult de oragul V., iar lo-cuitorii se gribeau siJ piriseasci. Eu, impreuni cu fa-milia mea gi cu cAgiva prieteni am reugit si iegim din ora-gul incercuit cu ajutorul unui camion. fineam drumulspre sud-est, in direcAia oragului H. Ziua, avioanele ger-mane bombardau drumurile pe care circulau refugiagii.Pe timpul zilei ne ascundeam prin ripe gi plduri gi cilito-

76 77


ream numai noaptca' Eu 9i 9oferul conduceam camionul

pe rind. Mergeam pe intuneric' fhri luminl' ca si nu ne

'"tne';m ajuns la riul Hopru' impyju{mile

erau

f.".."-"..ia"rr,*., deoarece rtut \i schimba des direcaia'

Eo.r"- la volan 9i incercam si deslugesc drumul in in-

tuneric. $oferul dormea hngl mine' -Deodati, am vizut o fbpiuri imbricati in alb' care sti-

tea chiar in faga camiohului' cu o mlni ridicatl' Am frA-

nat atit de brusc, incAt togi cei carc erau- in magini s-au

t-rezit hp4i de cabini' S-a speriat 9i goferul'

- Riuirot? l-am intrebat' incercAnd si ghicesc cine pu-

tea 6 acea fiingi.El insl nu vizuse nimic'

Am coboret din magini' dar nu am mai vizut pe ni'

meni. Am reugit si fac ioa' cA;iva pagi 9i m-am oprit in-

grozit - in faga camionulul e

CAnd s-a mai luminat Prpastia era foarte adinci, avee

isi schimbase din nou dirccgi

a9 6 frinat brusc, am fi fost cu togii morgi'

- Toate acestea ne arati un singur lucru: un cilitor s-a

rugat tot drumul, mi-a spus goferul'

M*ribunda

M-am nlscut in anul 1916' Degi mama mca era o fe-

meie credincioasi, eu nu mi simgeam atrasl de religie'

Cata m-am imbolnivit de pleuriti' eram deja cisitoriti'

Boala a Progresat repede 9i in scurt timp mi'au mai rimas

outine zile de trait' A- auzit cum unul dintrc mcdici i'a

lp"t -"-"t: 'lmi pare riu' dar nu mai avem cum s'o aiu-


tim." $i atunci mi-a venit in gind: ,,Doamne, ce si fac ca

si mi vindec?" gi am auzit o voce de undeva de departe: - '

- Bea agheasmi, mininci artos gi crede in Minc.

Pini atunci nu auziscm de cuvintul ,,artos', dar l'am

reginut. CAnd m-am trezil,am chemat-o pe mama gi am

rugat-o sl-mi aduci puqini agheasmi gi o bucigici de ar-

tos. Ea mi-a indeplinit ruglmintea. Cu mare efort le-am

putut lnghigi, iar dupi aceea am adormit. M-am trezit

sinitoasi.De atunci viaga mea s-a schimbat mult. Am devenit

credincioasi. Tot in credingl mi striduiesc si-mi cresc gi

copiii.

M ii h c irc a Sftn nlai Ni c o lae

Aceastd minunc am auzit-o de h un muncitor credin'cios care auea Sapte copii:

S-a indmplat la inceputul celui de-al Doilea RizboiMondial, cind piinea se implrqea pe cartele. Daci pier-deai.cartela, nu primeai alta ln loc.

Dupi plinc mergca lntotdeauna copilul cel mai marc

al familiei, Kolea, care avea 12-13 ani. De ziua SflntuluiIerarh Nicolae, el a iegit din casi ca de obicei, dis-de-di-mineagi, dupi ptine. Ca si iei pline albi trcbuia si 6i

la magazin inainte de deschideiea lui, pentru ci ajungeadoar pentru primii cumplritori.

La fel a ficut Kolea gi de aceasti dati. A ajuns primulgi agtepta si se deschidi magazinul. Strada era lnci pustie,insi Kolea a observat cum dupi un colg au apirut patru ti.

neri care sc indreptau spre el. Un gtnd ingrozitor i-a uecutprin minte: ,imi vor lua cartelcle!" Iar aceasta insemna ci

7978


Prorocireamamei

Yind.e carea minunatd dup'd rug'dciunile

Cuaiosalui Ioan d'e Kronstadt

in sudul Rusiei triia un evreu bogat' Era negustor' dar

totodati gi rabinul sinagogii din orag' Sogia lui avea cancer


la rractul digestiv. Starea sinitiEii ei se inriutigea tot maimult, incit ajunsese si nu mai poati inghigi nimic.

ToEi medicii recunogteau ci nu mai exista nici o gan-si de vindecare. Femeia slibise mult. Speriati ci putea simoari in orice clipi, ea igi implora sogul si faci tot posi-bilul ca si-i salveze viaga. Yilzind necazul evreului, uniidintre colegii lui negustori, care erau rugi ortodocgi, i-auspus: ,,Trimite o telegrami pirintelui Ioan Serghiev. El iiajuti pe togi cei care i se adreseazi.'

Rabinul i-a ascultat cu mare atengie gi a trimis o tele-grami gi bani. Peste cAteva zile a venit gi rispunsul: ,,Mirog. Se va lnsinito;i. Ioan S."

Clnd rabinul i-a citit sogiei conginutul telegramei, eas-a supirat atit de tare, incit a inceput si-i reprogeze: -Tuegti rabin. Chiar nu ai fost in stare si te rogi tu lui Dum-nezeu gi ai apelat la ajutorul unui preot ortodox?"

VizAnd clt de mult s-a infuriat sogia, rabinul nu maigtia ce si spuni gi, ca s-o linigteasci, i-a intins un pahar deapi. Femeia a luat inconstient paharul gi, uitAnd ci piniatunci nu putea inghigi nici micar o picituri de api, l-adus la guri gi l-a golit pAni la fund. De abia atunci au ob-servat minunea. Peste cAteva ore femeia a cerut de minca-re. Spre marea mirare a sogului, a mAncat aproape tot ce is-a pus ln farfurie.

Medicii, care pini atunci ii spuseseri ci nu mai aremulte zile de l.l':Lit, vizind aceasti minune, au rimasnedumerigi.

S-ar purca spune ci femeia nu suferise de cancer, ci decolon iritabil. Medicina susgine insi ci in acest caz tractuldigestiv nu incereazi niciodati si primeasci lichide, agacum s-a intimplat cu soEia rabinului.

8 l80


Mirtutisirea lui K' D'

intr-o familie crau trei copii' Sogii erau inci tineri qi se

i'sii.f * a. ::":::"*::.1*mT'*::l'*';de nerecunoscut' Je I

;;;;Pta sogiei' Iar dupi un timp' li alungi din casi pe

* #ffi. tot"l ;; i"" ott'p* de o alti femeie' fagi

;:; bnrb"tol se arita blind 9i bun' Biata soqie s'a mu-

tat in bucitlri., i'npioJ cu copiii' Erau tot timpul fi-

minzi qi umblau apto"pt d"'bticagi' Vgg$le 'o sfbtuirisi

ceari ajutor de la o vrliitoare'

Cuinima in dingi' biata femeie a.venit la aceas:11::

r;il;;;JsilintoarcnP::1t-::P^'i::"Y;?lli1'"11if.;l*t-;;?; rr,"r" ".""9i" 9i' dup' ce t1n"t:t:=tt-t:'::T-

ilH::: n'; :: ;;;Li ""rjgq:akxo ili'*clamaE: DY.!r' Lv **ry:ffi[ggt. D",milie, iar ea incuviinga tot ce.sPulea. t.#^^

-: -- .tr,,t cimlll€' lat rc rl1;*"f

,l rro -"i plingi, clrc v-oi liuta' I-1voi ulml

.i;;"" irrto"..I h familia hri'"

Auzind acesrc totin'"' femeiaa'sgigat;*Nu':reb.uie!

ii; ;i;;" ririj. J i"inr'""qs"+Tff i3.t ss"tgl-

4,t'*t*i:'3:#+rogii-tiolt,virsand n.

. ^_ --_..] - ^ i6"rphe ceneclz; f:h"

";;;"n* Jt ea 9i a inceput s-o intreb e ce nec^z

o frlminti, iar la o'rnl "''fi*uit-L'

inroarce--.ge acasi 9i

: c : 1 J . " : . ' : : , : = q . : _ * i _ : t - - _ : ' ' ' l o a n . C h i a rFemeiaaticutintocmai: i'ascrispirt"itt:t1 - ^^-..1

t' ;:[ff :;;; ;; i ""

ajunscse la parinre-rQiu-l

r-J;;i;;" de obicei de la munci' da,r dedali"f:T:::s-a lIrLLIr !4 sv vvrv--

Fe de la adevi-alungat-o Pe noua ,sogie' 9i gi-a cer-ut rertal

rata sogie 9i dc la coPii'

Autr i i tcainainteinbunitngelegere, iarDumnezeu


D in Lc t op is e l al M dndstirii H utin

Sursa principali de existengi a Ministirii Hudn (care

era o ministire siraci) erau pigunile minoase, donate de

un boier care ayea o mogie in apropiere. Pe atunci, 6eca-

re giran avea pimint. Cilugirii s-au gAndit mult cum ar

putea folosi mai bine pimAntul diruit gi au aiuns la con-

cluzia ci solujia ar fi si creasci oi. Astfel, lAna ar 6 putut

indestula minlstirea cu de toate, pe lAngi imbriciminrc

putAnd aduce gi un mic venit. Toate au fost bune, insi de

ia un timp cilugirii erau foarte necijigi. in pidurea din

apropierea pigunilor ministirii apiruse un urs. Acesta

fhcea mari striciciuni, furind din oile ministirii. Nein-

driznind sI inreprindl ceva fbri gtirea stareEului, fragii

care erau rAnduiEi la oi s-au plAns de nenumirate ori aces-

tuia. Nu se gtie de ce, staregul nu sc gribea si ia o hotirAre

in privinga animalului, spunind doar ci 9i ursul are neYo-

ie de hranl. CAt despre urs, licomia lui cregtea; aga se face

ci pistorii giseau multe oi doar sflgiate la marginea pidu-

rii. Fragii au venit din nou la stareg si se plAngi:- E-e ... asta e deja obriznicie. Nu voi permite ca oile si

6e irmorlte din plicere, a sPus staregul gi a plecat singur

in pidure.A doua zi, cilugirii l-au vizut Pe stare!, intorcAndu-se

la ministire, dar nu singur, ci insogit de un urs. Staregul a

intrat in chilia sa, iar ursul s-a culcat lingi ugi.- Pirinte, ce si facem cu ursuh il intrebau cilugirii.

Sti pe prispi gi nici micar nu se clintegte de acolo.- Llsagi-l in pace . MAine plecim la Moscova, si ne faci

dreptate patriarhul, le-a rispuns el.in ziua urmitoare, staregul, intr-adevir, a pornit ,pe

jos" la Moscova, iar ursul il urma cuminte. in drumul lor,

83ii ajuta in toate.

82


- O, nu, Preafericite Pirinte ! Cine sunt eu? Mai bine

vorbigi dumneavoastri cu el, ca si nu mai indrizneasci sI

ne supere gi si nu mai faci nici un riu bietelor animale.

Spunegi-i ci astfel de glume sunt un mare picat.

Patriarhul a iegit afari, in timp ce staregul s'a indreptat

spre poarci. Peste cAteva clipe, el s-a intors, insoEit de urs.-Iatl,Preafericite Pirinte, pe cel care ne-a fbcut atatea

striciciuni, a spus staregul, aritind cu mXna la ursul care

stitea smerit in faga lor gi cu capul plecat.

Yizindatata supunere la un animal, patriarhul, mirat,

i s-a adresat ca unei fipturi ragionale:- Sraregul Ministirii HutAn se plinge de purtarea

ra necugerari. ii superi mult pe cilugiri, furind din bu-

nurile ministirii gi astfel igi permigi glume care nu se po-

trivesc pentru o fhpturi dumnezeiasci. De acum inainte

igi interzic si\e atingi de oile ministirii. Dumnezeu este

mare 9i put.rn\c gi va avea intotdeauna griji de tine.

Judecata s-a sfirgit. Staregul s-a inchinat patriarhului gi

s-a intors la ministirea lui. Ursul l-a urmat ascultitor.

De atunci, ursul nu s-a mai atins de oile ministirii.

Cind fiminzea, venea la poarta ministirii, cerind de

mincare, iar fragii nu-l refuzau niciodari.(din reaista,,Tioipkoe slouo')

Apasfnyitd

Cind se sfinge gte apa, se roste gte o ruglciune prin care se

cere de la Dumnezeu putere de timiduire pentru cei care o

vor folosi. De fapt,lucrurile sfinte au multe particularitigi,

pe care nu le intAlnim in cazul lucrurilor obignuite. Mani-

festirile acestor particularitigi sunt asemenea minunilor gi

mirturisesc legitura care se stabilegte intre sufletul omu-

85


trebuiau si treaci prin sate Ei cltune' Oriunde ajungeau'

oamenii ii Priveau cu mare mirare'

in "..l.

rrr"muri se mai obignuia si se umble cu urgii

prin sate, numai cl aceia erau Purtali in languri 9i cu un

irr.t in nas, Pe cAnd acesta mergea liber' Oamenii se te-

meau de rrrrli d.r.oti refuzau si-i gizduiasci peste noap'

te, deoarece ,r"..9o1, de teami ci cineva l-ar putea omori'

ii ruga si-l primeasci 9i pe urs in casi' Celelalte animale

insi il priveau Pe urs linigtite' Ciinii se apropiau de el;i il

rniror.-'"tt, iar vitele care pigteau pe cAmp ridicau doar ca'

petele gi il Priveau curioase'' D.rpi -.rlt. zile de cilitorie' staregul 9i ursul au ajuns

l" Mor.ol a, la palatul patriarhului' Bitrinul stareg a cerut

si fie anungat, iar ursul a rlmas si il a;tepte la poartl'

Patriarhul nu s-a lisat mult agteptat'

- Preafericite Pirinte, am venit pini aici cu o plin-

sere, a inceput staregul, dupl ce a primit binecuvAntarea

i"rri"rh,rtoi. in pldurea care se afli aproape de ministi'

rea noastri a aplrut un urs' El furi din oile noastre' Iar de

la un timp ,. li.o-tgte la mai mult decit poate mAnca'

Deci le furl numai ci si se distreze' Iar la o astfel de fb-

ridelege eu nu Pot sl inchid ochii' De aceea' m-am grlbit

si-l aduc pini aici, ca siJ judecagi'

- P. .irr. ai adus? a intrebat nedumerit patriarhul'

- Pe cel care s-a ficut vinovat' stipine!

- $i unde este el acum?

- Agteapti la poarti' Vi rog sl-i explicagi cI purtarea

lui nu este demni Pentru o fbpturi a lui Dumnezeu'

- Frate , de ce te-ai ostenit atit de mult ca siJ aduci pi-

ni aici, de vreme ce el sti ascultitor in faga ta 9i te-a urmat

gi pini la Moscova? Spune-i tu si nu mai facl acest lucru'

84


lui gi Dumnezeu. Iati de ce orice mirturie a manifestirii

lor ne este de mare folos, mai ales cAnd suntem ispitigi 9i ne

incearci lndoielile referitoare la credingi.Acest fapt capiti o importangi majorl indeosebi in zi-

lele noastre, cAnd se rispindegte tot mai mult erezia care

afirmi ci nu existi nici o legituri intre om 9i Dumnezcu

9i ci aceasta a fost demonstrat gtiingiGc'

Totu;i, gtiinga opereazi cu fapte, iar a tigidui fapte'

le, neavind ahlbezldecit aceea ci faptele cu pricina nu

se inscriu intr-o schemi irestabiliti, nu este o metodi gti-

ingifici. in realitate, gtiinEa progreseazi, corectand, imbu-

nitigind gi inlocuind prezumgiile gi schemele teoretice, pe

baza noilor fapte obiective care nu se inscriu in schemele

date. Aceste fapte sunt apreciate in mod deosebit de citre

savanqi, daci acegtia din urmi sunt cu adevirat oameni

aflaEi in ciutarea adevirului, nu doar a confirmirii pro-

priilor reorii, intotdeauna imperfecte, inrotdeauna neter'

minate, gi a propriei slave.

Printre numeroasele cazuri de manifesrare a proprie-

tiEilor vindecitoare ale apei sfingite il putem aminti 9i pe

cel care a avut loc in iarna anului 1960.

O doamni in vlrsti, fosti profesoari, A. I., era inter-

nati la spital (avea glaucom 9i era ameningati cu pierderea

completi a vederii). Pentru ci era o femeie credincioasi,

ea a ginut la ochi citeva zile la rAnd un tamPon de vati in-

muiat in api s6ngiti. Spre uimirea medicilor, peste pugin

timp a inceput si vadi perfect.

Se gtie ci in cazul glaucomului nu se poate obgine un

astfel de rezultat printr-un tratament clasic. Vindecarea

lui A. I. poate 6 priviti ca o manifestare a Puterii vindeci'

toare a aghcasmei. Este una din minunile care s-au sivArpit

in zilele noastre.


Din picate, nu roare minunile sunt notate gi anunEaregi despre multe lucruri nu aflim.

Chiar gi aceasti minune se parc ci a rimas cunoscutidoar unui ccrc resrrins de oameni. Dupi marea mili a luiDumnezeu, gi noi, cei de fagi, ne-am invrednicit sI ne nu-mirim in rAndul lor. Pentru aceasta se cuvinc si aducemslavi gi mulgumire lui Dumnezeu.

Biscrica nu sc roagd pcntru sinucigagi

Fiul unei femei s-a sinucis. $tiind ci Biserica nu seroagi pentru sinucigagi, ea a hotirAr si rreaci cu vedereaaceasti rcguli. A trimis bani Ministirii SfAntul MareMucenic Pantclimon din Munrele Arhos, rugAndu-i pecilugiri si-l pomeneasci in rugiciunile lor pJ rlposatulfiul ei (aceasta s-a intlmplar in l9l4), ftri si mengionezeci tAnirul gi-a pus capit zilelor.

insi Duhul Sftnt a descoperir cilugirilor fapta tAni-rului. Ei au intors femeii banii gi i-au comunicar inrr-oscrisoare ci Biserica nu se roagi penrru sinucigagi.

Din mndrturiih Pdrinpihr Optinci

- Nu deparre de localitatea unde m-am niscur, gi-a in-ceput istorisirea pirinrele N., era oragul Epi6ni. $i iati ciin acest ora$ a avut loc un evenimenr care i-a zguduit petogi locuitorii.

in orag era o veche biserici care aproape ci se ruina-se. Autoritigile au horirit s-o dirime pini la temelii gi inlocul ei si construiasci alta noui. CAnd s-a ajuns la fun-damcnt gi au inceput si inalqc peregii, a fost descoperit

ffil!ffitr'"

86 87


corpul neputrezit al unui birbat. Dupi chip 9i haine s-a

constatat ci acesta fusese un mic burghez 9i ci murise nu

demult, cu aproximariv 50-60 de ani in urma.

Autoritigile au inceput cercetirile Pentru a-i afa iden-

titatea: fusese un sfAnc sau un om atit de picitos, incit

nici pimintul nu a vrut siJ primeasci. Corpul riposa-

tului a fost agezat intr-un sicriu nou 9i a fost pus inrr-o ca-

pell din apropiere. Togi bitrAnii din orag au fost intrebagi

cine ar putea fi acest birbat 9i din ce neam se trage' Cerce-

tirile au durat mult timp, astfel incAt autoritigile erau ga-

ta si renunge. Riposatul continua si se afe in capeli, iar

cind il priveai aveai impresia ci dormea sau ci nu murise

demult.PAni la urmi s'a gisit o femeie atAt de bitrini, incAt

nici nu-gi mai amintea cigi ani avea, iar cei mai bitrini

din ora; spuneau ci igi aminteau de ea inci de cAnd erau

ei copii.- $tii cine a fost acest om? au intrebat-o.- Despre cine vorbigi?- Despre cel care se afli in biserica noastri.- Nu-l cunosc ai nici nu am auzit vorbindu'se de el'

Au vrut s-o duci la biserici, insi ea e refuzat- Bitrina

era foarte blindi gi nu puteai sPune despre ea ci ar 6 seni-

li. Numai ci togi au"binuit-o ci incerca si ascundi ceva'

Iar, cind au insistat, ea a mirturisit:- Daci nici pimAntul nu a vrut si-l primeasci, nu poa-

te 6 nimeni altcineva decAt chiar fiul meu.- Cu ce gi-a gregit, de egti atAt de supirati pe el?

- Mi bitea. Pe mine, mama lui! Mi bitea fhri mili'

Iar cu pugin timp inainte de a muri, m-a bitut atit de tare,

incAt mla smuls gi pirul din cap. Atunci eu l-am bleste-

mat, iar el, auzind blestemul pirintesc, a pierit pe loc, ca


un ciine turbar. in ziua inmormAnririi lui, eu i-am pussub cap cosiga mea, ca impreuni cu ea si se inftEigeze ina-intea Dreptului Jude citor gi ca nici pe cealalti lume bles-temul meu si nu se greargi. Daci vegi gisi la acel mortcosiga mea, si gtigi cd acesta este fiul meu.

Preotul acelei biserici a rugat-o si-gi ierte fiul, insi bi-trina refuza cu indirjire:

- Nul ierr, ci il blestem de rrei ori!A luptat cAt a luprat pirintele cu ea, gi pAni la urmi a

reugit s-o convingi.- Daci dorigi voi acesr lucru, arunci sil ierte Dumne-

zeu gi il iert gi eu, a spus ea.S-a apropiar de sicriu ca si-gi ia rirnas bun de Ia fiu, l-a

insemnat cu semnul crucii, s-a inchinar gi ea, iar la urmii-a dat gi sirutarea cea de pe urmi... Tot in aceeagi clipi,riposatul, in vizul tururor, s-a prefbcut in cenugi. Mamanu a mai triit decit trei zile gi gi-a dat sufetul in mAinilelui Dumnezeu.

uenirea sinuciderii

Era in anul 1921. La serviciu aveam o colegi, care misimpatiza mult gi imi impircifea roare necazurile ei, degieram mult mai riniri decAt ea. De citeva ori mi-a mir-turisit ci, degi are o cisnicie fericiti - sogul ei o adora,nemaivorbind de fiica ei in virsti de gase ani, soacra veneafoarte rar pe la ei -, simgea o nemulgumire, o presimgire ciar trebui si se intimple ceva.

Am lipsit citeva luni din Moscova gi nu am mai avutnici o veste de la ea. La intoarcere, veneam de la gari, ne-ribditoare si ajung acasl cAr mai repede. Mi gindeam

88 89

MTNUNI ALE VREMII NOASTRE

numai la revederea mca cu piochilor mi-a aPirut colega me

- Agi uitat de mine!Vi ro1Am privit in jur gi am rcal

despart de casa ei.irn sunat la ugi de citeva ori, dar nimeni nu se gribea

si-mi deschidi. Atunci am inceput si bat cu putere' [n

sfirgit, a apirut in Prag sogul ei'- Pot sivorbesc cu V.? am intrebat'- Vi bategi ioc de mine? a Strigat el' V' a murit de o luni'

Dupi ce i-am spus ci am lipsit din orag cltcva luni'

i"r acum am venit ia el direct de la gari, birbatul s-a mai

linigtit 9i mi-a povestit cum a murit V' El a recunoscut ci

".nir."'*." l-a impiedicat sl se sinucidi' cici tocmai se

pregitea si se otriveasci. Iar eu, la rindul meu' i-am po-

.r.rii -oritul pentru care am venit' El cra foarte necijit'

Celc povestite ie mine l'au zguduit 9i mai mult' Mi-a pro'

mis cl nu va mai incerca niciodati si se sinucidi' ci se va

ruga pentru sufletul so[iei. De atunci nu l-am mai vlzut'

i"ip"st. doi ani am aflat de la nigte cunogtinge ci s-a re-

cisitorit gi era foarte fericit.El imi povesdse atunci cind ne indlnisem ci togi trei

se imbolniviseri dc tifos exantematic, cel mai grav 6ind

fetiga. Medicii dideau neputinciogi din cap' V' a avut mai

mult noroc, aProaPe ci se vindecase 9i i;i ingrijea {ngur1sogul gi fedga.^Cand i s-avorbit despre apropiatul sfArgit al

fetigei, ea s-a rugat toati noaptea, cerlnd lui Dumnczeu

si-i lase in viagi copilul, iar in locul lui si moari ea'

Dumnezeu aauzitrugiciunea ei' A doua zi' medicii au

constatat uluigi ci fetiga era sinitoasi, iar mama la un pas

de moarte. ir, ,."r" aceleiagi zile V' s-a stins din viagi'

90


Fetipagiferarul

Bunicul obignuia si ne cireasci noui, nepoqilor, dinBiblie. Astfel ci inci din copilirie mi striduiam si aplicin viagi ceea ce auzeam.

in satul nosrru triia un 6erar. Nu pot si explic de ce,insi noi, copiii, nul iubeam, iar uneori chiar il necijeam.Dar intr-o zil-am auzit pe tata citind din intAia epistolia Sflntului Apostol [oan: Oricinc urdste pefatele sdu esteilcigat de oamenL. (I In 3, l5).

Mi-am amintit de fierar gi m-am ingrozir. Daci eu nu-liubesc inseamni ci sunt ucigagi de oameni. Pe toEi ii iu-besc, numai pe el nu. Ce si fac? Versetul citir de rara m-apus pe gAnduri.

intr-un final, mi-a venit o idee: ,,Nu-l voi mai neciji, ci,cind mi voi intAlni cu el, mi voi inchina inaintea lui gi ilvoi salura.'Treptar, am inceput siJ privesc altfel. CAnd ilintAlneam, il salutam gi il priveam cu duiogie.

Fierarul a observat transformarea mea gi intr-o zi a spuspirinEilor mei: ,,Averi o fiici minunari.'La auzul acesrorcuvinte am simgir o mare bucurie in sufer. Ura dispiruse,iar eri il salutam acum cu toati sincerirarea.

Aceasti schimbare nu a rimas neobservati nici de cei-lalEi copii. Ei au inceput si-mi urmeze exemplul. Astfeltogi copiii din sat au devenir cei mai buni prieteni ai fiera-rului, iar el, la rAndul lui, se ficuse blAnd gi binevoitor.

(m dr t u i a u n e i c.i I ugdr i p c)

9r


B,i'rbatul neurednic fu a PrimiSftnta Taini' a imPirtdganiei

Am fost rugat siJ impirtigesc Pe un om care era Pe

""J;;.".t2. i.r.l in"inte de a intra in camera lui' am

il;;;;;,"."" i";"t" 9i vorbea foarte urat' M-am tul'

burat de cele auzite 9i i-am intrebat pe cei din casi cine

era persoana care se comPorta atit de urAt' Spre mirarea

mea, mi s'a sPus ti e'a cliar omul la care am fost chemar'

Vfiitu^a.ta gindul daci am dreptul slJ impirtigesc cu

Sfintelc Taine ale lui Hristos'

Dupl ce m-am "'g* "t

timP'.a^m,ho;irit si las totul

in voia lui Dumneztti i"' eu sl'Li indeplinesc datoria de

fr.o,. Am fbcut toatl rlnduiala care se cuve nea' l-am spo'

vedit gi l-am impirtigit' insi cind m-am intors acasi 9i

am deschis cutiuga i,t t"" gineam Sfinta impirtiganie'

am descoperit ci pirticica din f finlele Daruri a tuiltlt^:

atinsl. Dumnezeu mi'a inchis ochii trupegti' precum 9t

p. ..i "iU"lnavului

9i nu a permis ca acesta si primeascl

Sfintele Taine.(m dr tur is irea un ui Pre o t)

Mortulaiu

Mi intorceam cu trenul din Nijni Novgorod la Mos-

.;. it gara din Vladimir am observar un cilugir care

stitea retras intr-un colg 9i citea dintr-o carte' cred cL era

o carte de rugiciuni' Chipul bltrinului cllugir m-a im-

presionat mult: pirul cerunt 9i barba albi ca zipada nu

i;;;:ffilit to privireaiui' vie 9i tinereasci' Cind

a terminat de citit, *-"- apropiar de el' Am schimbat ci-

,.* uorU. ;i astfel "m

af"i ci se numea ieromonahul G"

ci ridica o ministire 9i pleca la Sankc-Petersburg Pentru

9Z


nigte treburi, ci de mai bine de 30 de ani era cilugir, iarinainte de a primi votul monahal fusese ofiEer in gardaimperiali a regimentului N.

- Ce v-a determinat, l-am intrebat, si renungagi la ar-mati pentru a deveni cilugir? Cred ci vi s-a intAmplat ce-va neobignuit de v-aEi hotirAt si facegi acest pas.

- V-"t istorisi cu cea mai mare plicere viaEa mea sau,mai bine-zis, despre mila lui Dumnezeu, dar mi tem civa dura ceva timp, iar peste cAteva clipe trebuie si se deasemnalul pentru plecare ;i vom fi nevoigi si ne despirgim.Suntem in vagoane diferite.

Am hotirit si urc in vagonul lui. Din fericire, in com-partiment nu mai era nimeni in afari de noi doi gi astfelam putut auzi povestirea cilugirului.

- Mi-e rugine si-mi amintesc de trecut. M-am niscutintr-o familie bogati gi nobili: tatil meu a fosr generalulV., iar mama era cneaghina G. Cind am implinir sapreani, tatil meu s-a stins din viagi. Moartea i s-a tras de la orani pe care o cipirase in birilia din Leipzig. Mama mu-rise cu cAgiva ani mai devreme.

Orfan de ambii plringi, am fosr crescur de bunica mea,cneaghina K. Ea mi-a glsit un profesor francez, care eraun republican inficirat gi care a fost nevoit si fugi dingara lui. Acest filosof nu accepta nici o idee despre Dum-nezeu, despre nemurirea sufetului, despre datoriile mo-rale ale omului. Ce alt lucru bun puteam lua de la un ast-fel de profesor, decit sI vorbesc cu accent parizian, si gtiusi dansez, si gtiu cum si mi port in societate? Despre toa-te acestea mi-e groazi si-mi amintesc... Bunica mea, careera o doamni din inaln societate, precum gi celelalte ru-de nu mai puteau de dragul meu gi nimeni nu binuia ci-ti desfrinare gi murdirie se ascundeau in mine. Cind am

93


implinit vArsta de l8 ani, eram deja cadet in garda impe-

,i"in gi stipinul unei mogii de ZOtiO de suflerc' Eram sub

tutela orr.iri rloi meu, care era un mare maestru in a chel-

tui banii. De la el am invigat 9i eu aceasti meserie ' In scurt

timp, am devenit cornetr in acelagi regiment, iar peste doi

ani eram logodit cu cea mai frumoasi domnigi din acea

vreme, cneaghina N.Se apropia ziua nungii mele. insi Pronia divini imi

preget.a "lii

c"1., se Pare ci Dumnezeu S-a milostivit de

sufletul meu picitos.Cu citeva zile inainte de nunti, pe 13 septembrie 18""

mi intorceam acasi de la garda in palatul imperial' Am

mine un pericol Pe care nu-l puteam explica, mi rugam


fost lin$i mine inci din copiliric ai de multe ori, din pI-cate, firi. nici un rezultar, a incercat si mi indrepte pe -ca-lea cea buni). Ce a urmat dupi aceea nu-mi amintesc. Caprin vis li vedeam pe medicii care se imbulzeau in jurulpatului meu. Mai era cineva. Mi durea ingrozitor de tarecapul gi totul se invirtea cu mine. Mai departe nu-mi maiamintesc nimic, cici mi-am pierdur cunogrinEa. Aceas-ti stare a ginur 12 zile gi 12 nopgi (dupi cum aveam sIafu mai tArziu) gi apoi mi-am revenir. Dar cel mai riu lu-cru care mi se putea intAmpla cra ci nu puteam si dcschidochii, nu puream desclegta gura gi nici si scot vreun sunet,nu reu$eam si migc nici o parre a corpului, de parci ag fifost mort. Am auzit cum deasupra mea cineva rostea cu-vinte din Psabire.

li auzcam gi pe camarazii mei carc discutau. I-am rc-cunoscut dupi voce:

- Picat dc 8., a zis unul din ci, aga tinir... $i cc avere,ce rclaEii, ba inci gi o logodnici atAt dc frurnoasi!

- Nu rrebuie si ne 6e mili de logodnici, a rispuns aldoilea. Sunr sigur ci ea a acccptar si sc mirite cu el numaidin interes. Cit despre 8., inrr-adevir il pling, cici n-o simai avem de la cine imprumuta bani. iEi didca cAr aveainevoie gi nu re gribea si-i intorci...

- Da, aga este, iar unii nici nu se gAndeau si-i intoarci.Apropo, crcd ci gi caii lui vor fi vAndugi pe un preg de ni-mic. M-am gindit siJ cumpir pe Pandar (era cel mai buncal al meu de cilirie).

Mi intrebam ce mi s-a inrimplat. Oarc chiar am mu-rit cu adevirar, iar sufletul meu aude rot ce se pctrece injur? Dar asta insearnni ci suflerul existi! Bietul de mine,pentru prima dati m-am confruntat cu acesr gind. Sim-geam ci eram culcar pe ceva tare, ci uniforma imi strin-I Cornet = grad in arma:ngarixl (n' n)

94 95


gea pieptul - deci sunt viu?! Si mai stau pugin c-ul1at ;i1]

i'tl oaittn.tc, iar dupi aceea voi incerca sl deschid ochii'

Cum se vor mai speria togi cind mi vor vedea!

S-au scurs cAteva ore (calculam timpul dupi bitlile

ceasului care era in camera vecini). Cineva continua si ci-

teasci din Psaltire. Seara, la panihidi, s-a adunat multi

lume. Primii au sosit logodnica mea impreuni cu tatil ei'

bitrAnul cne z.- Trebuie sl pari cAt mai tristi, iar daci se poate si

storci gi cAteva lacrimi, o sfhruia tatil.- Nu vi facegi griji, am auzit rlspunsul 6icei' Cred ci

mi pot stipAni, dar, vi rog, si nu-mi ceregi si pling' $tigi

foarte bine ci nu l-am iubit niciodati;i am accePtat aceas-

ti cisitorie numai Pentru ci agi insistat...- $tiu, draga mea, a continuat bitrAnul, dar gindeg-

..-,. .. u" ...L lumea clnd te va vedea atit de indife-

renti. Aceasti nenorocire e o mare pierdere pentru noi'

Cisltoria ta ar fi rezolvat naulte din problemele noastre'

Unde vei mai gisi o alti partidi mai buni?

Bineingeles ci ei au vorbit numai infrancezi,Pentru ca

cel ce citea din Psahire gi slujitorii si nu ingeleagi ce vor-

beau. Doar eu am auzit 9i am ingeles tot. DuPi ce s-a ter'

minat slujba, logodnica mea s-a apropiat de mine ca si-gi

ia rimas bun. Ea gi-a lipit buzele ei de mina mea rece' Au'

zeam in jur doar cuvintele: ,,Cit este de migcitor! L-a iu-

bit cu adevirat!" O, relagii pimAntegti! Cit de gubrede 9i

de ingelitoare suntegi! Iati care este prietenia camarazilor

mei; iati care este dovada de iubire a logodnicei mele! Iar

eu, nenorocitul de mine, o iubeam ca un nebun' Credeam

96


si vinul te-au dus la pierzare gi acum putin le pasi de rine.Numai noi, servirorii tii, te plAngem." PlAngeau gi giranii,pe care ii adusesem cu mine din mosia mea din guber-nia I. gi care acum locuiau in Sankt-Petersburg. Erau sin-gurele persoane care mi iubeau sincer, pentru ci eu miaritam blAnd fagi de ei gi niciodarl nu le-am mirir raxe-le. Recunosc ci eram unicul care procedase a$a. $i aceastaam fbcut-o din nepisare. Eram foarre bogat, aveam mulgibani, care imi ajungeau penrru toate capriciile gi nebuni-ile mele.

Agadar, iati unde am gisit eu iubire adevirati: la oa-menii simpli, robi, gi la ei acesr senrimenr nu purea fi sus-pectat ci este din interes, era sincer.

S-a lisar noaprea. O noapte lungi, care pirea ci nu seva termina niciodati. Ascultam cu atengie cuvintele carese citeau din Psahire. Era ceva nou gi inreresanr. Nu des-chisesem niciodati aceasti carte dumnezeiasci.

Cdtre Tine, Doamne, am strigat, Damnezeul mea, iaarninte! C,i de nu rni uei auzi, rn,i uoi asern,ina cu cei carese pogoard in groap,i. Ascah,i glasul rugiciunii mele cindm,i rog cdtre Tine, cind ridic miinile mele aitre locasulTni cel sfint. Sd nu tragi cu cei pdc,itosi safletul meu Si cucei ce lucreazd nedreptate sd na md pierzi [...J. Domnul esteajutoral ;i ap,ir,itorul rneu; in El a ndd.djduit inima mea ;imi-a ajatat. $i a inforit trupul meu Si de bun,iuoia mea Iluoi l,iuda pe El (Ps.27, l-3;9-10). Doamne, ntt cu miniaTa s,i md mastri pe mine, nici ca iulimea Ta s,i mi ceryi.C,i sdgeyile Tale s-au infpt in mine Si ai intirit peste minemina Ta. Nu este uindecare in trupul meu de kfap rn,ini-ei Tale; nu este pace tn oasele mele de lafapa pdcatelor me-1e... Doamne, inaintea Ta este toatd dorirea mea Si suspinulmeu de la Tine nu s-a ascuns, Inima mea s-t tulburat, pd-

97


r,isitu-m-a tdria rnea Si lumina ochilor mei Si aceasta nu es'

te cu mine (Ps. 3Z l-3; 9-10).Aceste cuvinte s-au intipirit adinc in inima mea' Le

repetam in gind gi mi rugam fierbinte. Am vizut tre'

cindu-mi inaintea ochilor toati viaga . Era ca un ablou, pe

care cineva il murdirise, dar ceva necunoscut, sfint 9i curat

mi atrigea. Am jurat si mi ciiesc ai si-mi schimb viaga, si

ml dedic slujirii lui Dumnezeu cel Milostiv. Mi intrebam

ce se va intimpla cu mine i5r caz ci nu-mi era dat si mi in-

torc laviagi. Ce se va intAmpla daci aceasti viagi-moarte nu

se va termina niciodati? Oare mi vor ingropa de viu?

Nu pot si redau tot ce am simgit in acea noaPte ingro-

zitoare gi de neuint. Voi spune numai ci a doua zi Stepan

a descoperit in pirul meu blond 9i ondulat o guvigi cirun'

ti. Chiar 9i dupi aceea, cind in somn imi apireau in min-

te imagini din acea noaPte, siream ca un nebun din pat,

strigand.A sosit gi dimineaga. Chinurile mele s-au inmulgit 9i mai

mult. A trebuit si ascult sentinga. Auzeam cum oamenii

gugoteau: ,,in s."ra "ceasta,

sicriul va fi agezat in Lavra Sfin-

tului Alexandr Nevski. Miine va 6 inmormAntarea.'

Dimineaga, in timpul panihidei, cineva a observat cA-

teva picituri de transpiragie pe fruntea mea. Acest fapt a

fost comunicat imediat medicului. ,,Nu este nimic stra-

niu. Pur gi simplu, din cauza cildurii sc evapori lichidele

din corp", a spus acesta foarte calm. El mi-a luat apoi mA-

na 9i a adlugat: ,,Nu are puls' E mort.o

E un chin cind cineva te crede mort 9i a;tepgi clipa in

care se va pune capacul la sicriul in care stai, cAnd auzi

cum cade pimintul pesce el gi nu egti in stare sI deschizi

micar un ochi, si scogi un sunet. Simgeam cum puteri-

le mi piriseau... Nu mai puteam spera la ceva bun. M-a

98


cuprins deznidejdea, tot sAngele mi-a venit in cap, incAraveam impresia ci inliuntrul meu se curremuri rorul...Dar se vede ci ingerul meu pizitor era lingi mine. Ci-neva imi $oprea cuvinte de rugiciune.

,,Dumnezeul meu, miluiegte-mi, iarti-mi... Yezi cdpier... Sunr un mare piciros gi mI ciiesc. Mari gi fhri denumir sunt picatele mele, dar 9i mai mare esre mila Ta.Doamne, miluiegre-mi! "

S-au mai scurs citeva ore care mi s-au pirut cele maichinuitoare ore din viaEi - nu ceream declt o moarre li-nigtiti. Treptat suflerul meu a gisit alinare in rugiciune:moartea lenti in mormAnr mi se pirea o pedeapsi binemeritati. M-am lisar intru rotul in voia lui Dumnezeu.Nu doream decit un singur lucru - ierrarea picatelor mc-le. Aceleagi sentimente mi stipAneau gi seara.

Sluiba s-a rerminar. Cigiva birbaEi au ridicat sicriul. inclipa cind l-au ridicat;i l-au clitinat pugin, din piept mi-ascipat un suner nedeslugit. Unul din ei a spus:

- Se pare ci s-a migcat mortul.- fi s-a plrut doar, am auzit rispunsul.lnsi pieptul meu se eliberase de spasmele care il ginu-

seri incitugar arata timp gi am gemur tare. Togi s-au apro-piat de mine. Medicul mi-a desfhcut uniforma gi a strigat:

- Inima lui a inceput si bati! Respiri! E viu!Am fosr dus repede in camera mea, unde am fost dez-

bricat. Unul din servitori imi fbcea frecEie cu spirt. Cindmi-am revenir, privirea mea a cizur mai intAi pe icoanaMinruitorului. Mai tArziu am afar ci aceasti icoani astat la cipitiiul meu cAt timp am fosr socotit morr. La-crimi de bucurie imi scildau faEa. Lingi patul meu sri-teau credinciosul meu Stepan 9i medicul, care se striduiasi mi convingi si stau linigtit. El nu ingelegea sEarea mea.

99


Nu aveam nevoie de ajutorul lui. Eram tinir 9i puterile

imi reveneau. Cu toate acestea, ii eram recunoscitor ci nu

a lisat pe nimeni si intre in cameri.CAteva zile le-am petrecut in deplini singuritate ' Uni-

ca mea mingiiere gi hrani duhovniceasci erau psalmii lui

David. Prin ei invigam si-L descopir pe Dumnezeu.Mulce dintre cunogtinEele mele se imbulzeau la uga

me a, curiogi sivadi un mort inviat. Nu lipsea nici aga-zisul

meu socru, care venea in fiecare zi si se intereseze de starea

sinltigii mele. Sunt .otwittt ci nu dorea si scape o partidi

aga de buni. Eu continuam si rimAn izolat de lume'

Clnd m-am insinitogit complet, primul lucru pe care

am dorit sil fac a fost si mi pregitesc si primesc Sfintele

Taine ale lui Hristos. La scurt timp, pirintele N., un bir-

bat cu o viagi imbunitigiti, a devcnit plrintelc mcu du-

hovnicesc. El m-a sprijinit in hotirArea Pe care o luasem, 9ianume de a pirisi aceasti lume 9i toate bunurile ei.

Nu mi-a fost deloc ugor si scap de grijile zilnice. Mai

intii, m-am gribit si refuz onoarea de a 6 ginerele cnea-

zului gi sogul fiicei acestuia. Am demisionat din armati,

i-am eliberat pe toti giranii mei, am vindut cfue ceva din

bunurile mobile. Am gisit o intrcbuinEare buni banilor.

Celelalte mogii le-am lisat mogtenitorilor legitimi. Pentru

roate acestea s-a scursun an. in sfArgit,liber de toate grijile

pimintegti, am inceput si-mi caut un loc linigtit, unde ap

putea petrece tot restul vieEii.Am vizitat cAteva ministiri. Am ales schitul in care

sunt gi acum. Pe credinciosul meu Stepan l-am eliberat.

I-am propus o sumi de bani, suficienEi Pentru a'i asigu'

ra bitrAnegea. El insi a refuzet gi mi ruga cu lacrimi si

nu-l alung de lAngi mine. Ultima lui doringl era sl moa-

ri gtiindu-mi aproape. Restul viegii l-a Petrecut in schitul

100


nostru. Nu a dorir si primeasci votul monahal: ,,Nu suntvrednic si mi cilugiresc. Sunt fericit ci locuiesc prinrrerobii lui Dumnezeu."

Pirintele G. gi-a rerminat istoria: ,,ln mine vedegi omirturie a milostivirii lui Dumnezeu. Ca si salveze su-fletul meu din somnul greu al picatului,Iubitorul de oa-meni m-a lisat si cunosc moartea gi mi-a deschis ochiimingii ca si nu adorm in moartea vegnici."

(mdrturisirea contelui M. Tolstoi)

Ard tare a ndp o s atc i fc c i o arc Ve ra

Ceea ce vreau si vi povestesc s-a intAmplat cu o sip-timAni inainte de priznuirea Adormirii Maicii Dom-nului, in noaptea de 5 spre 6 augusr 1925.

De aproape o luni mi simgeam ingrozitor, insi nu fi-zic (pentru mine accasta nu avce nici o importangi), cisufletepte. in acea zi de pomini triirile mele sufletegti auajuns la limiti. Nu-mi giseam locul gi nu vedeam nici oscipare din acea situagie. Doar cel care a simgir vreodati ceinscdmni remqcirilc va inEclegc starea in care mi aflam.

Nu voi insista mult asupra problemei. Cel ciruia ii de-dic aceasti relatare cunoagte tot ce mi s-a intlmplat. Va fisuficient si spun ci, degi congtientizam ci esre un mare pi-car, gindul sinuciderii mi chinuia din ce in ce mai mult.in zadar incercam si scap de el (pentru ci sunr credin-cioasi), toate eforcurile mele etuau. Nici raEionamentelclogice, nici chiar setea de viagi nu au dat nici un rezultat.GAndul sinuciderii mi scipinea tot rnai tare, exacr ca gicu zece luni in urmi. DiferenEa era ci arunci nu-mi for-masem inci o idee despre Dumnezeu, pe clnd acum doar

l0 l


ea mai avea puterea si mi opreasci si fac acest Pas' care

mi se pirea a fi unica solugie pentru a sclpa de chin' $i ia-

ti cI intr-o zi sau, mai exact, intr-o noapte am hotirAt si

aplic tot ce-mi pusesem in gAnd. Ca mijloc am ales tre-

nul, din singurul motiv ci nu aveam la indemAni otravi

sau o alti modalitate. Trebuie si mengionez ci sufeream

de insomnie. Nu adormeam mai devreme de patru-cinci

dimineaga. CAteodatl, stiteam veazL toati noaptea' Nu

eram in stare si citesc sau si fac ceva' Timpul imi trecea

trindivind, cu privirea :igintiti intr-un colg al camerei' In

acea noapte ficeam acelagi lucru. Stiteam Pe un scaun, cu

faga indreptati spre ugi. Numai mintea imi era treazi 9i

analizacu infrigurare aceeagi problemi.

Eram hoririti ca pAni dimineaga si-mi pun cepitzi'

lelor. Ceasul a bitut ora doui, cAnd am auzit ci cineva

ciocine la uga mea. Eram prea prinsi de gAndurile care

mi frimAntau, ci sI mi intreb cine ar putea 6 sau si mi

sperii, de aceea am sPus foarte calm: 'Intri!' U;a s-a des-

chis gi in prag a apirut o tiniri imbricati in alb. Avea

pirul gi ochii negri. Nu o cunogteam' o vedeam Pentru

lrima dati in viagi. intre timp, ea s-a apropiat de masi

gi a spus:- Bine te-am gisit, Olea!

Avea o voce melodioasi. Acest detaliu mi-a atras aten-

gia imediat, pentru ci timbrul vocilor era una din sli-

biciunile mele.- Bine aEi venit, ce dorigi? am intrebat-o, mirati.

Ea s-a atezer Pe un scaun. A tlcut citeva clipe, pri-

vindu-mi insistent. Privirea ochilor ei era blAndi 9i foarte

calmi. Un sentiment ciudat a pus stipAnire pe mine. Nu

imi plicea ca cineva si imi tulbure singuritatea, iar acum

aceasti tiniri intrase aici fbrl nici o jeni 9i nici nu bine-

t02


voia si-mi rispundi la inrrebare (sl ml ierte Dumnezeu,dar in acel moment astfel de ginduri mi stipAneau).

- Ce dorigi? am intrebat inci o dati. Cine suntegi?- Nu te gribi si re superi. Sunt fiica duhovnicului riu,

Vera.

Sentimentul de iritare mi-a dispirut ca prin farmec.S-o cunosc pe 6ica pirintelui meu duhovnicesc era ceamai mare plicere pentru mine.

- Mi bucur si vi cunosc, insi permitegi-mi si vi intrebce v-a determinat si venigi la mine gi la o ori atAt de tdrzie.

$i cum agi intrat in casi? Nu am auzit nici un zgomor.- Despre cum am intrat gi cine mi-adeschis ugavei afla

mai tirziu. Iar motivul penrru care am venit Ei-l voi spu-ne imediat.

A ticut o clipi, apoi a conrinuar:- Am venic si te ajut. Te-ai gAndit mult?! Ce vrei si

faci? Olea, revino-Ei!Eu continuam s-o privesc nedumeriti:- Ce avegi cu mine? am strigat. De ce vi intereseazi ce

vreau si fac? Accasta mi prive;re doar pe mine. Daci aEivenit din curiozitate, atunci aEi venit in zadar. Iar faptulci sunteEi 6ica pirintelui nu vi di nici un drept si credegici voi 6la fel de sinceri ca gi cu tatil dumneavoasrri.

Am rimas ncclintiti in ideile mele. I-am spus mulrclucruri neplicute.

- Nu te supira, a zimbit Vera cu blindege. Oricum, gdutor gi nu am venit Ia tine din curiozirare, ci ca si te ajut.

Aceste cuvinte m-au supirat gi mai mult.- Nu am nevoie de nici un ajutor gi ce fel de vorbe sunt

as[ea: ,,Eu gtiu tot?' Cum putegi gti? Cine v-a spus? Nicichiar pirintele nu gtie.

- $i totqi ;tiu. Nu mi crezi? Atunci asculti.

103


$i a inceput si. vorbeasci. Mi-a povestit aProaPe toata

viaga, imi amintea fapte care mi se intimplaseri demt'lt,

in copilirie, ti pe care imi era frici si mi le amintesc. In

acela;i timp mi sfredelea cu privirea, transformindu-mi

sufletul intr-un infern. Mi-a amintit de o intimplare al

cirei martor era mort de mulgi ani gi, prin urmare, numai

eu gtiam de ea. Tinira Povestea tot, in cele mai mici deta-

lii, de parci lucrurile se petrecuseri in ajun. Nu prididea

in a-mi dezvilui cit mai multe fapte, iar eu o ascultam 9iretriiam c€ea ce trecuil demult in lumea amintirilor. O!

Aceasta era pedeapsa Pentru obriznicia mea. Daci a9 fi

putut nota tot ce mi-a spus ea in acea noaPte! Nici eu nu aq

6 fost in stare si povestesc atit de bine . Mirarea se trans-

forma treptat in frici 9i pini la urmi o panici neingeleasi

a pus stipinire pe mine. Aceste s€nzafii nu m-au pirisit

tot timpul cit mi-a vorbit. Faptul ci gtia atit de multe mi

infiora 9i chiar mi infrico;a. La aceasta s-a adiugat 9i dis-

perarea, provocati de congtientizarea imposibilitigii de a

primi iertare de la Dumnezeu. imi venea si plAng.- Destul, pentru numele lui Dumnezeu, te rog, ince-

teazl! Mi-e greu si aud toate astea!- Acum mi crezi?- Cred, cred! Nu mai spune nimic.

Ea insi continua si-mi vorbeasci. Mi-a amintir cum

l-am cunoscut pe pirinte, cuvintele Pe care mi le spuse-

se el, uneori cita fraze intregi, Pe care nu le mai auzise ni-

me ni afari de mine . imi prezenta viaga dupi aceea, cu toa-

te gindurile si sentimentele mele. Nu mi-a ascuns nimic,

nici cel mai mic gind al meu.- VId ci igi este greu, mi-a sPus ea' dar eu am venit si

te ajut.- Cum mi putegi ajuta? am intrebat-o.

r04


- Nu-mi spune ,,dumneavoastri', nu se cade. Te voiajuta cu ce por. Mai intAi de toare alungi gAndul morgii.GAndegte-re numai ce timpuri triim. Pe cine vrei si im-presionezi? Pe cel riu? El abia agteapri si faci acesr pas.

- Pirinte! am goptir, amintindu-mi cI exact aceleasicuvinte mi le spunea si el.

- Da, toate acestea gi le-a spus tatil meu, iar eu nu facaltceva decit si gi le mai spun o dati.

- Vera, draga mea, ce si fac? invagi-mi!- Roagi-re.- $i crezi ci Dumnezeu mi va auzi? Mi va ierta?- Nebuno, privegte! m-a indemnat, arltind cu mAna

spre ugi.Privirea ei mi ardea. Am incors capul, si vid ce voia

sl-mi arate, gi am inlemnit. in faga mea, in locul u;ii, auapirut trei cruci. Nu eram in stare si scot un cuvAnt. in-rr-un 6nal, Vera a rosrit:

- Ce vezi?- Pe Hristos ristignit 9i pe cei doi tilhari lingi El.- il vezi pe rAlharul care s-a ci.it?- il uld.'-

El a fost un picitos. (Jn mare picltos. igi amintegtice I-a spus lui Hristos? ,,Pomene;te-mi, Doamne, cAndvoi veni in implrigi aTa!" $i ce i-a rispuns MAntuitoruh,,Chiar azi vei 6 cu Mine in Rai'... Crezi ci,acesre lucruris-au petrecut inrocmai?

- Cred.Ea a lisat mAna in jos gi crucile au displrur.- Nu igi este de ajuns? Sau te crezi mai picitoasi decit

acel tXlhar? Roagl-re !- Nu mi por ruga, ceva nu mi lasi.- Este de la cel rlu, dar trebuie si lupgi.

105


- Am obosit!

Aceste ultime cuvinte le-am spus mai mult in goapti'

- Mergi la tatil meu, el te va ajuta! m-a incredigat ea, in

timp ce eu ticeam. Oare pugine lucruri a fhcut el pentru ti'

ne ? Oare nu datoriti lui mai egti in viagi 9i ai ajuns si crezi?

- El nu mi iubegte.- Te iubegte. El ii iubegte pe togi. Cum pogi si te indo-

ie;ti de asta? IubegteJ gi tu. IubegteJ cum l-am iubit 9i eu'

Tata este foarte bun.

$i-a strins miinile la piept 9i privea undeva, departe'

Expresia fegei i s-a schimbat, iar ochii ii ardcau. Mi s-a fi-

cut frici.- Cevezi,Vera? am intrebat-o.- Pe tata, a rispuns ea incet.

Lacrimile mi inibugeau. Mi-am acoperit faga cu pal-

mele. Vera mi-a pus o mini Pe caP. Avea o mAni ugoari'

in timp ce incerca si-mi spunl ceva, imi mingiia pirul'

Nu Ein minte ce mi-a sPus, am reginut doar o frazi:- lubegteJ pe tatil meu ata cum l-am iubit 9i eu.

Printre lacrimi i-am sPus:- il iub.sc mult, daci nu chiar mai mult decit tine.

Odati cu lacrimile s-au dus ;i toati durerea 9i tristegea'

Acum mi se pirea ci o piatri mi s-a luat de pe inimi.- Slavi Domnului! a zimbit Vera. $i te mai intrebai ce

si faci. Viitorul tiu este luminos.- La mlnistire! am exclamat.

acolo?- Nu-gi face griji, vei ajunge 9i

meu, mi auzi?- Da.

Dar cind voi ajunge

vei lua chiar numele

-YezI? Te-ai gi linigtit. Acum trebuie si plec. Adio!- Vera, am strigat, n-o si te mai vid?

t06


- Daci doresti, vino impreunl cu tata si mi vizitagi.Voi fi bucuroasi.

- Nu stagi impreuni?! m-am mirat.- Nu.- Stai la vili?- Nu.- Atunci unde ?- Tata grie, el igi va spune. Vino cu el. Sl-i rransmigi sa-

lutiri din parrea mea. RimAi cu bine!Vera a rostit acesre cuvinre cu atira blindeEe, incit

ochii mi s-au umplur de lacrimi. Ea s-a ridicat gi s-a apro-piat de mine. Mi-a strAns mina. Aveam impresia ci atingun obiect din mitase. M-a privit cu blindege.

- Cum vei ajunge singuri? am intrebar-o. Vreau si teconduc.

- Nu, nu e nevoie.- Vera, un singur lucru nu pot pricepe, cum ai venit la

mine? Cum ai ajuns? Acum e noapte. Unde mergi?- Vei afa mai tArziu, a rosdt ea pe un ton misterios.- igi mulEumesc.- Nu-mi mulgumi. Cineva s-a rugar mult pentru dne.

Cirie este aceasti persoani nu gtiu, dar rugiciunea ei a fostauzitl,, Adio! Roagi-te gi nu mi uita!

Acestea au fost ultimele ei cuvinre, dupi care s-a in-dreptat spre ugi, a deschis-o fbri zgomot gi a dispirut. Vro-iam si alerg dupi ea, dar nu puream si mi misc, de parci ci-neva mi, gintuise locului. Nu-mi aminresc cit rimp am stataga, dar, cAnd a inceput si se lumineze, mi-am revcnit gi amincercat sLanelizezce mi se intimplase in uhimele ore.

CAt a stat Vera lAngi mine eram convinsi ci in faga meaera un om viu, dar dupi ce mi-arn revenir 9i m-am odihnitpufin, au inceput si mi macine indoielile. Mi intrebam

t07


cum putea un om viu si intre in casi fbrl sa faca vreun zgo-

mot sau cum a putut ajunge pini aici de la Moscova, la trei

noaptea, cind la acea ori nu mai circula nici un tren'

M-am gribit si ajung la u9a de la intrare, insi era in-

cuiati. Mi-am cuprins capul in mlini. Ce a fost asta? Nu

putea fi o halucinagie, cici durase prea mult. Eram siguri ci

nu fi.rsese un vis, Pentru ci nu inchisesem ochii toati noaP-

tea gi nici nu mi s-a intimplat vreodati si adorm Pe scaun'

DimineaEa, o vecini m-a intrebat cu cine vorbisem in

timpul nopfii. I-am spus ci citisem nigte poezii cu voce

tare . Bineingeles ci nu m-a crezut. Cine mai reciti poezii

in toiul nopgii? Era convinsi civorbisem in somn. Nu am

indriznit si-i destiinuiesc, mai ales ci nici nu gtiam ce se

intimplase cu adevirat.

Cum putea fi denumiti aceasti intlmplare? Cine era

Vera? Era cu adevirat 6ica pirintelui I.? Nu-i cunofteam

togi copiii. Eu locuiam in Sokolniki 9i imi amintesc cipi-

rintele avea citeva fetige, insl care dintre ele era Vera nu

puteam si-mi dau seama. Pe aceasti Vera care a fost la mi-

ne nu o vizusem niciodati.

Mi frimintam mult, negtiind ce si fac. Si-i spun pi-

rintelui sau nu? Ce va crede el cAnd ii voi povesti? imi va

spune ci a fost doar un vis?

Am hotirit si afu rispunsul de la unchiul meu. CAnd

l-am intrebat daci pirintele are o fiici numiti Vera, el mi-a

spus ci, intr-adevir, pirintele a avut o 6ici cu acest nume'

dar ci ea murise cu mulEi ani in urmi. Am ingheEat de fri-

ci. Mi'am dat seama ci nu-i pot ascunde pirintelui toace

cele intAmplate. Trebuia si afle neaplrat. Ce va crede de-

spre toate acestea nu era treaba mea. Eu insi nu mi indo-

iesc ci am fost vizitati de sufetul Verei.

108


Eu, subsemnatul protoiereu Ioan Kedrou mirturisescin numele Domnului nostru Iisus Hristos:

Auroarea acestei scrisori, ca una care a trlit aceasti in-tXmplare, a cerur de la mine fotografii cu riposata mea fii-ci Vera. I-am dar una in care era gi Preafericitul PatriarhTihon, impreuni cu inci ll0 persoane. Fotografia a fostfbcutl in 1919, pe 29 august. Olga lvanovna, firi preamult efort, a recunoscut-o pe Vera, spunAnd: ,,Ea e, ea afosc la mine !"

Aga cum a dorit Vera, a doua zi am ajuns cu rogii (roa-ti familia mea gi Olga lvanovna KalmAkova) la cimitirulPiatnigk, unde se afa mormAntul ei.

Mulgumim lui Dumnezeu penrru roare.

,,Dumneaeu existd ca adearirat'

O bdtrin,i mi-a pouestit aceastd intirnpkre:Eu si sotul meu nu eram prea credincioqi, cu toate ci

admiteam existenga lui Dumnezeu. Ne-am jurat unul al-tuia ca acela dinrre noi care va muri primul si vini gi sispuni daci Dumnezeu existi cu adevirat.

Sogul meu a murit primul. lntr-o zi eram singurl aca-si, cind deodati am auzit cum s-a deschis uga gi in prag aapirut riposatul meu sog. ,,Micuga mea (avea obiceiul simi numeasci aga), Dumnezeu existi cu adevirat", mi-aspus gi s-a fbcut nevizut.

Se inti,mpli deseori ca inci din timpul viegii oameniisi igi promitl si implineasci un anumit lucru dupi moar-te... De cele mai multe ori promisiunile de acesr fel se im-plinesc. Se pare ci sufletul celui decedat se simte legar dejuriminrul flcut in timpul vieEii gi nu igi poate gisi linig-

109


tea Pani cAnd nul implinegte. Iar Domnul Dumnezeul

nostru, in marea Sa mili, ii oferi aceasti posibilitate .

Din uia{a unui medic

Tatdlui meu, doctor in medicin,i S. B. l/., ii plicea sd ne

pouesteasc,i noud, coPiilor, o intimpkre minunatd care a

auut loc pe uremed cind era tindr.

invigam la Universitate ca bursier. Mama avea de in'

trelinut singuri 18 copii, cici tata era tere bolnav. Eram

foarte siraci. CAnd am absolvit Universitatea am fost re-

pardzetca medic intr-o localitate unde bAntuia epidemia

de rifos exantematic.Tot ln acea perioadi s-a imbolnivit 9i mama. Cei de aca-

si mi-au trimis o telegrami ca si mi ingtiingeze ci starea

mamei era gravi, dar nu mi s-a permis si plec de la spital.

Sora cea mai mare, care era deja logoditi, a ingriiit'o in

toati aceasti perioadi. Mama a rugat-o si-i indeplincasci

o doringi:- Tanecika, vreau si mi inmormintezi in rochia mea

de mircasi. Este sfinEiti, in ea m-am cununat in blserici 9itot in ea vreau si mor.

Fata a inceput si plingi:- Mimico, nu muri! ln curAnd voi 6 9i eu mireasi, gi

apoi fraqii gi surorile mele sunt inci mici.

Vizind insi privirea marnei, a adiugat:- igi voi indeplini doringa intocmai.

Mama a murit la citcva zile dupi aceasti discugie. Am

primit o noui telegrami, dar nici acum cei de la spital nu

m-au lisat si plec.

Am ajuns acasi abia peste doui luni. intr-o zi mi plim-

bam prin gridini. Era vari, soarele strilucea. Cred ci era

l l 0


pe ladouidupi-amiaza. in timp ce miplimbam, mig6n-deam: .Cum reutetce Tania si se descurce cu atAtea griji?O asculti fragii mai mici? $i tata... E bitrAn gi bolnav. Banisunt pugini." Nu mi gindeam la mama. Deodati insi amvizut-o cum venea spre mine. Era o halucinagie? O ilu-zie? M-am lovit cu mina peste frunte. Nu, era ea, vie, gise apropia de mine. Ne mai despirgea doar un singur pas,cind mama m-a srrigar:

- Serioja...- Mami, cum e posibil ata ceva, doar ai murir?!- Nu are importanEi. Sunt mai vie decit atunci clnd

eram printre voi. Nu am venit intimplitor. Dumnezeum-a lisat si te vid. imi pare riu de Tania. Nu mi-a impli-nit ultima doringi, degi a promis ci mi va inmorminta inrochia mea dc mireasl. Mi-e mili dc ea gi mi tcm pentrusufletul ei. Si-i spui si dea chiar astizi rochia mea unuiccr$etor. Si nu crezi, fiule, ci am nevoie dc ea. Nu! .d,coloni se dau haine dupi credinEa noastri gi dupi faptele bunepe care le-am ficut in timpul viegii.

- Mami, despre ce rochic e vorba? Nu pricep ni.mic... Ai murit, iar eu ce vid vie... Cred ci mi-am pierdurmingile...

- Linigtegte-te , Serioja, nu-gi face griji. Eu sunr vie, nu-mai trupul a murit, gi acesta temporar, pini la inviereamorEilor. Cit despre rochie, Tania igi va povesti tot. Si-ispui ce te-am rugat: ci o ierr, dar rochia s-o dea chiar aziunui sirac.

Mama m-a privit cu blindege, m-a insemnat cu sem-nul crucii gi a mai adiugat:

- Te vei insura, Serioja. $i vei avea copii. Si-i cregti incredingi gi in iubire pentru Biserica Ortodoxi. Celui care nuconsideri Biserica mami, nici Dumnezeu nu-i este TarI.

l l l


M-a binecuvAntat apoi inci o dati gi a dispirut' Migcat

de cele intimplate, am intrat in casl, neribdltor si vor-

besc cu Tania.- Tania, surioari, acum am vorbit cu mama! Era vie!

- Cum vie? Ai vorbit tu cu ea? Cred ci ai visat' $i eu

am visat-o de doul ori.- Ba nu, Tania, am vizut-o nu in vis, ci cu ochii des-

chigi... Acum, in gridini... Dar m-a mirat cind mi-a spus

ci nu i-ai implinit ultima doringi, te-ai bucurat la rochia

ei de mireasi.Tania a izbucnit in PlAns:- Am gregit, Serioja, am gregit.- Nu plAngc, Tania, mama m-a rugat si-gi transmir ci

te iarti, d"r.,t o singuri condiEie: chiar astlzi si dai unui

sirac rochia ei de mireasi.

Ea se linigti pugin, aPoi sPuse:- GAndegte-te 9i tu, cum. si dim rochia unui sirac,

cind nici unul nu ne trece pragul? ToEi gtiu ci suntem li-

pigi pimintului. Tata e bolnav gi pe deasupra avem 9i mul-

te datorii. De abia o scot la capit cu gospodiria 9i cu fraEii

mai mici.- Nu, Tania, daci mama a sPus si-i dim rochia, in-

seamni ci va apirea neapirat cineva la u;a noastri. Scoa-

te-o din cufhr. Mama are griji de noi 9i din lumea cealalti.

Tania a scos rochia gi a agezat'o pe masl. Nu a trecut

mult 9i s-a auzit o bitaie in poarta care dldea in grldini'

A intrat un bitrin gi ne-a spus plAngAnd:- Vi rog in numele lui Hristos, daci putegi si-mi dagi

citeva haine pentru o mireasi. Nu are cu ce sl se imbrace

ca si se cunune. E o strinepoati de-a mea.

Firi si spunem ceva, i-am dat rochia mamei.

tt2


G r rja rdp osata lui M itrop o lit Fildre t d I Mos c o u e ipentril mormrintul mamei lui

intr-una din zile md,aflam, ca de obicei, in birou. Erampe deplin treaz. Deodati unul din colgurile camerei s-aumplut de lumini. in aceasri lumini am purut ziri silu-eta unui cilugir, de staturi mijlocie, slab, purtAnd pe capun potcap alb, cu o cruce pe el. Dupi felul cum era imbri-cat pirea a fi un mitropolit.

Am inghegat de frici. Cilugirul s-a apropiat de minegi mi-a spus:

- De ce gi-e frici? Sunt o rudi de-a ta, MitropolitulFilaret al Moscovei. Dintre toare rudele mele doar ru maiegti in viagi gi numai tu mi pogi ajuta si refac mormAntulmamei mele. Piatra gi crucea au rimas lingi biserica dincimitir. S-a pistrat gi lemnul cu inscripgia. Mergi la paro-hul bisericii gi cere ca mormAnrul si 6e refhcur.

Eram foarte tulburat. L-am intrebar rorugi pe mitropo-lit unde anume se pistrau piatra gi crucea. El mi-a indicatIocul exact gi mi-a spus 9i care era confinurul inscripqiei.Dupi ce am mai vorbit pugin, a dispirut.

La scurt timp dupi aceea m-am dus la preotul careslujia la biserica din cimitir gi i-am rransmis doringa Mi-tropolitului Filaret. Preotul insi s-a aritat foarte scepticfagi de vedenia mea 9i a refuzat si intreprindi ceva pentrurefacerea mormintului.

Dupi un timp, mitropolitul m-avizitat din nou. A in-sistat si-i implinesc rugimintea gi a adiugat ci va mai venio dati, insi inainte de moarrea mea:

- Cind va veni timpul si mori, eu te voi insogi pe cea-lahi lume.

De data aceasra am reu;ir, cu ajutorul staregului LavreiSfbntul Serghie, si-i trimit o scrisoare parriarhului.

l l 3


Patriarhul m-a chemat la el gi mi-a cerut si-i povestesc

aminungit despre vizitele mitropolitului. Printre altele,

m-a intrebat cAt timp au durat vizitele gi discugiile.- Cred ci aproximativ un sfert dc ori, i-am rispuns'

Eram foarte tulburat gi nu am ingelcs multe din cc-mi

spunea, aga ci am fost nevoit siJ mai intreb de citeva ori.

in urma dispozigiei patriarhului, mormintul mamei Mi'

tropolitului Filaret a fost refhcuc Crucea 9i piatra funerari

au fost gisite exact in locul indicat. Iar textul de pe mor-

mAnt era idendc cu cel pE care mi.l spusese micropolitul.

oEste, este, estelt'

In dmpul rizboiului civil,la Moscova locuiau doui su-

rori, Irina gi Nastea. ln aceeagi casi cu elc locuia 9i o pri-

eteni de-a lor, Nadejda, care nu era Prea credincioasi.

Nastea a plecat pe front, ca sori de caritate. Acolo s-a

imbolnivit dc tifos exantematic gi a murit.

Cind Irina gi Nad$da au primit vestea morgii ci, Na-

dejdei i-a apirut in mintc un glnd: 'Ce ar fi daci ar veni

acum Nastea la mine gi mi.ar sPune cc estc Pe lumea cea'

lalti?!" in aceeagi noaPte, Nastea i-a apirut in vis Irinei 9ii-a spus: ,,Si-i spui Nadejdei: este' este, este!' 9i a dispirut.

Dimineaga, cind s-a trezit, Irina era foarte nedumeriti: ,,Ce

inseamni aceste cuvinte?' insi cAnd i'a povestit Nadcjdci ce

avisat, aceasta s-a fbcut palidl gi, ca si nu legine' s-a atezat Peun scaun. Ea primise de la Nastea rispunsul la intrebarea ca-

re o frimAnta, gi anume ci existiviagi dupi moafte.

Din Pronia lui Dumnezeu, Nastea s'a aritat lrinei,

care nici nu binuia la ce se gAndise Nadejda. Aceasta i-a

mirturisit prietenei sale ci visul nu fusese intimplitor, ci

un rispuns pe care nici un om viu nu-l poate cunoagte la o

intrebare care ne frlmAnti pe togi.

tt4


Oaspetele

Aceasta s-a intAmplat intr-o vari, in timpul PrimuluiRizboi Mondial. Ivan Vasilievici locuia intr-o casi fru-moasi, inconjurati dc o livadi mare. El obignuia si-gi lasecAinii liberi, pentru *i pizi livada.

Intr-o noapte, a auzit o bitaie in ugi. Mirat de o viziti lao ori atit de tlrzie, dar mai ales ci duliii lui lisaseri si trea-ci un om, Ivan Vasilievici s-a apropiat de ugi gi a intrebar:

- Cine-i acolo?- Eu, Fiodor... Deschide,Ivan Vasilievici!Ivan Vasilievici a recunoscut vocea prietenului siu ca-

re era plecat la rizboi, aga ci s-a gribit si deschidi uga. irtprag stitea Fiodor, imbricat intr-o manta soldiEeasci.

- Am venit la tine cu o rugiminte. Te rog si-i anungipe ai mei cL azi ammurit in rizboi. Acum vin de labi, darnu mi s-a dat voic si intru. Spune-le si nu se intristezc gisi nu miplAngi.

SpunAnd acestea, Fiodor s-a ficut nevizur, iar Ivan Va-silievici a plecat si-i anunge rudele. Ele insi nu l-au crezut.O siptimini mai tArziu, rudele au primit insi vestea ciFiodor a fost ucis pe front chiar in ziua in care sufetul i searitase lui lvan Vasilievici.

(mdrturia lui N. A. O.)

Ardtarea anei fe tipc moartcpr ofe s or a lui l/. N. Ro zan o a

Pe la inceputul secolului al XXJea, la Moscova triiarenumirul chirurg Vladimir Nicolaevici Rozanov.

Era zi de consultagii. In cabinetul lui a intrat la un mo-ment dat o fetigi de vreo 10-12 ani. Purta o rochiEi roz,iar in pir avea o fundi mare.

l l 5


- Doctore, i s-a adresat fetiga, mama este foarce bol-

navi gi trebuie s-o vadi un medic. Vi rog sivenigi cAt mai

repede la noi acasi.

$i fetiga i-a spus adresa.Profesorul era mirat atAt de imbricimintea fetigei, cAt

gi de insistenga cu care ii cerea si-i ajute mama. Dupi ce i-a

promis cl va merge imediat la bolnavi, fetiga a plecat.Vladimir Nicolaevici ;i-a anungar paciengii ci in ziua

respectivi nu va mai consulta pe nimeni, Pentru ci fuse-

se chemat urgent la mama fetiEei care tocmai iegise din

cabinct.- Care fedEi? se inrebau paciengii. Nu am vizut nici o

fetigi intrind. Cu cine agi vorbit?Vladimir Nicolaevici era;i mai nedumerit. Totugi a ho-

tirit si ajungi la adresa indicati. Acolo era zarvi mare.- Doctore, ce bine ci aEi venit! Cine v-a anungat ci

avem nevoie de ajutorul dumneavoastri? l-au intrebat,

miragi cei din familie.Oamenii l-au introdus in salon, unde a gisit o femeie

leginati. Pe o masl se afa... fetiEa in rochigi roz 9i cu fun-

di mare in pir. Era moarti...Se pare ci durerea mamei gi starea sinitlgii ei o neli-

nisteau pe riposati. Din mila lui Dumnezeu i'a fost dati

posibilitatea si-l cheme pe Vladimir Nicolaevici Rozanov,

ca si-i salveze mama de la moarte.

.Vreau sd add un diauol"

Eu 9i citeva prietene de-ale mele eram pasionate de

spiritism. Odati, in timpul unei gedinge, mi-am expri-

mat dorinfa si vid un diavol. Rispunsul nu s-a lisat mult

asteptat: ,,Daci dore gti si-l vezi, si fii mdine la ora doui pe

t16


bulevardul TVerskoi, lAngl staruia lui Pu;kin. Acolo te vaagtepta un tinir inrr-o haini maro."

Nu mi-a fosr deloc frici, aga ci a doua zi la ora stabilirieram lingi statuie. Un rAnir imbricat intr-o haini maros-a apropiat de mine. M-a luat de braE si ne-am indreptatspre riul Moscova.

in clipa in care m-a arins, mi-am simgir rrupul parali-zat. Nu aveam putere si mi opun. Ceva greu 9i intunecatimi apisa sufetul. Eram congtienri de situaEia critici incare mi aflam. Am incercat si mi rog, dar nici o rugi-ciune nu-mi venea in minte. Ciuram cu disperare si gi-sesc o scipare. PAni la urmi, am reugit cu greu si rostesc:,,Doamne, miluie;te-mi!'

Cind mi-am revenir,lingi mine nu mai era nimeni,iar eu mi aflam pe un mal abrupt al rlului Moscova. Dacimai fhceam un pas, mi trezeam in rlu.

AgbeasmaMare

De Boboteazi, in biserici, un preor impirgea agheas-mi credinciogilor. O femeie s-a apropiat de el gi i-a inrinso sticli. insi, in clipa in care preorul a inccpur si toarneagheasmi in ea, sticla s-a sparr in bucigi mici.

Nedumerit, preotul a inrrebar-o pe femeie: ,,Ce fel desticli ai adus? Ce conginea ea?'

Ru;inati, femeia a mirturisit:- Pirinte , am vrur ca un rinir si se insoare cu fiica me a.

Penrru a-l fermeca, am adus de la o vrijiroare api descin-tati, dar m-am temut si-i dau ferei. De aceea, am vrur camai intii si turnagi in aceasti sricli gi pugini agheasml.

Nu pogi amesreca in acelagi vas api descintati de ovrijitoare gi Agheasma Mare de la Boboteazi.... De aceeas-a spart sticla in mAinile preotului.

r t7


Agheasma

intr-un manual de medicini, care a apirut la inceputul

secolului al XXlea, autorul face deosebire intre bolnavii

psihic numigi ,,demonizaEi" gi cei care sufcri de deregliri

ale sistemului nervos. Pe cei din prima categorie li depista

foarte ugor: le didea si bea agheasml. Dar nimeni nu este

in stare si-i impuni unui demonizat si o bea. Iati un caz

elocvent care demonsueazicele spuse mai sus.

O cunogtingi de-a'noastri a vizitat'o Pe maica E., o

cilugiriEi bitrAni, cu viagi imbunitigiti. La ea venea

multi lume pentru a-i cere ajutorul. Maica primea vi-

zitatori doar dimineaga. Le asculta nevoile gi necazurile,

se ruga pentru ei 9i numai dupi aceea le didea rispunsul.

Daci era nevoie, le didca gi api sfin;iti. Maica avea la ca

o sriclugi din care turna cAteva picituri in vasele cu api

obignuiti. Oamenii mircuriseau ci mulgi s-auvindecat de

boli incurabile cu ajutorul tnaicii E.

Cunogdnga noastri, insogiti de clteva femei, a ajuns la

chilia miicugei in clipa in care aceasta igi terminase pro-

gramul pentru vizitatori.- O cilugirigi care ftcea ascultare la ea, ne povestea fe-

meia, ne-a spus si ne gisim pe cineva care si ne primeasci

Peste noaPte.- Eu cunosc pe cineva care ar putea si ne gizduiasci, a

spus una din femei.- NuvcniEi cu noi? am intrebat-o clnd am ajuns la ca-

sa acelei femci.- Pe mine nu mi va primi, a rispuns.

Noi nu am vrut s-o credem gi am induplecat-o si vini

gi ea. BitrAna ne-a primit cu multi bucurie, insi cind a

observat-o pe femeia care ne condusese la ea, i-a spus:

l l 8


- Pleaci, pc tine nu te primesc!Noi nu ingelegeam comportamentul bitrAnei.- Voi nu gtigi cine esre ea de fapt, ne-a spus. Ea nu bea

api de la maica, ci o varsi in pidure .Ca si ne convingi de cele spuse, a rurnar intr-un pahar

agheasmi gi i l-a intins acelei femei:- Hai, bea! Numai aga te voi primi.Femeia a luat paharul in mini gi l-a qinut citeva clipe.

pupi faga ei vedeam cum in sufetul siu se didea o lupri.in celc din urmi a intins inapoi paharul, fbri si 6 incercaral duce la guri:

- Nu pot siJ beau.Noi conrinuam si insistim pe lingi bltreni s-o lase

si rimini pesre noaprc gi pe femeia care, de fapr, era de-monizati. A9a cum nc-a mirrurisir mai tirziu accasri cu-nogtingi, maica ii sfiruia pe cei carc veneau la ca si bea apisfingiri in Gecare dimineagi gi seari.

FcricitaMatrona

in anii'30 am fosr arestat gi trimis intr-un lagir. Peatunci eram medic Ai am fost reparrizar lapunctul sanitar.Majoritatea deginugilor aritau ingrozitor gi, ca si le uturezintr-un fel viaga, mi striduiam si-i scutesc de la muncagrea, iar pe cei mai slibigi ii internam in spital. Odari, intimpul unei consultagii, o sori medicali, care era gi ea de-ginuti, mi-a spus:

- Doccore, am auzit ci, cinevav-adenunEar. Sunregi in-vinuit dc prea muhi mirinimie fagi de dcqinugi gi se pareci vi vor prelungi termenul pini la 15 ani.

Sora era o femeie serioasi, carc gtia multe din cele cese intimplau in lagir; dc aceca, cAnd am auzir accasti ves-

l l 9


te, m-am speriat. Fusesem condamnat la trei ani, pe care

aproape ii ispisisem, imi numiram puginele luni care mi

mai despirgeau de eliberarea mult agteptati, 9i si mi tre-

zesc acum cu inci 15 ani de condamnare mi se pirea in-

grozitor. Nu am dormit toati noaptea. Dimineaga' sora

m-a privit cu compitimire cind mi-a vlzut faga obositi.

La sfArgitul zilei de munci, ea s-a aProPiat de mine 9i mi-a

spus cu o voce nesigurl:- PermiteEi-mi si vi dau un sfat, numai si nu ridegi

de mine.- Vi ascult.- in oraqul in care m-am niscut este o femeie Pe care o

cheami Matronugca. Dumnezeu a inzestrat-o cu darul rugi'

ciunii gi, atunci cind se roagipentru cineva, ajutorul nu intir-

zie sl vini. MulEi vin la ea si-i ceari sprijinul, iar Matronugca

nu refuzi pe nimeni. Rugagi-o gi dumneavoastri.

Am dat trist din cap:- PAni va ajunge scrisoarea mea la ea, deja voi fi con'

damnat la 15 ani.- Nu e nevoie si-i scrieEi. Este suficient doar s-o stri-

gaEi, a spus sora timid.- S-o strig? De aici? Dar e la sute de kilometri depirtare !- Am binuit ci vegi ride de mine, dar si gtiEi ci ea vi

va auzi, oriunde vI vegi afa. Facegi ata: seara, cAnd vegi iegi

la plimbare, rlminegi pu[in in urma tuturor 9i strigagi ta-

re de trei ori: .Matronugca, ajuti-ml!" Ea vi va auzi ;i se

va ruga pentru dumneavoastri.

De;i toate acestea mi se pireau foarte stranii 9i semi'

nind cu o vrijitorie, seara, cind am fost scogi la plimbare,

am urmat sfatul colegei mele.

A trecut o zi, o siptimini, o luni. Nimeni nu m-a che-

mar gi nu mi-a spus nimic. intre timp, in lagirul nostru

t20

MINUNI ALE VRI,MII NOASTRE

s-au schirnbar muhe . A fosr numit un nou director. A maitrecut o jumfuate de an. Se apropia ziua eliberirii mele ;icind, in sfirgir, a venit aceazi gi imi inapoiau acrele, amcerut si, 6u trimis in oragul in care locuia Macronugca.inainte de a o chema in ajutor, am jurat ci daci nu voi ficondamnat la inci 15 ani, atunci cind voi fi eliberat, voimerge la ea ca si-i mulgumesc. Am auzit ci inci doi rineriplecau in acelagi orag. Pe drum i-am intrebat daci au auzitceva despre Matrona.

- Cum si nu! Toati lumea o cunoasre. Am fi mers cucea mai mare plicere la ea, dar noi locuim inrr-un sat delAngi oras si ne esre tare dor de piringi. CAnd vegi ajungeinsi in orag, si inrrebagi pe primul om care vi va iegi in ca-le unde locuiegte Matronugca.

Am fbcut exacr cum m-au invigar insogitorii mei. pri-

ma persoani care mi-a iegit in cale a fost un biieEel.- Mergegi pe aceasri srradi, mi-a spus el, iar cAnd ajun-

gegi la pogti si inroarcegi pe o ulicioari. Matronugca sri ina treia casi Ia stAnga.

Cu cAt mi apropiam mai mult de casi, cu atAt emogiilepuneau tot mai mult stipAnire pe mine. Am vrur si bat laugi, dar am observat ci nu era incuiati. Am intrat in casigi am privit in jur. in mijlocul camerei era o masi, iar peea o ladi destul de mare.

- Pot si intru? am strigat.- Inrri, Serioja! am auzir o voce care ie;ea din ladl.M-am apropiat de masi gi am privit in ladi. in e"

"mvizut o femeie micl de sraruri, care sritea nemigcati. Fagaei exprima blindege. Am salutat-o gi am inrrebar:

- De unde imi cunoagtegi numele?- Cum si nu gtiu, a spus ea incet. M-ai strigat, iar eu

m-am rugar penrru tine. Ia loc, astizi vei fi oasperele meu.

t2l


Am stat mult timp de vorbi. Matronugca mi-a poves-

tit ci in copiliric s-a imbolnivit gi dc atunci nu mai pu-

tea si meargi gi si se migtc. Familia ei era siraci, iar ma-

ma, cind p["." l" lucru, o Punea intr-o ladi 9i o ducea la

biserici. Acolo riminea plni scara. Asculta toate slujbele

.vlavie gi rugiciune.Am mai discutat despre scopul viegii, despre cre-

dingi gi Dumnezeu. Mi minunam de inEelepciunea ei, dc

aceee,Matrona a fost dusi in localitatea 8., unde s-a stins

din viagi.(mdrturie a ndposatului Episcop Stefan Nihitin)

Pahonul

Elevii clasei a X-a au organizat o Petrecere. Cred ci era

de 8 martie. Invitagi erau Putini, iar dintre profesori, doar

eu 9i geful de studii. Am hotirit si nu punem pe nimeni

la vesdar.Spre sfArgitul serbirii, cAnd togi se pregiteau si plece

acasi, o elevi s-a apropiat de mine plingind:- Paltonul meu a dispirut. Era nou. Am dat pe el 1500

de ruble.M-am dus cu ea la vestiar. intr-adevir, paltonul dispi'

ruse. S-au adunat gi ceilalgi elevi. Togi erau foarte agitaEi'

122


Nu aveam ce si 6cem - pahonul dispiruse... Una din-tre eleve a fost trimisl acasi si aduci un palton vechi, iarcelei carc a avur de suferit i-am spus si vini a doua zi lagcoali impreuni cu mama. in aceeagi zi, a fost chemat giavocatul nostru. Am hotirit ca piringii fetei si ne dea injudecati, iar noi siplitim costul paltonului.

A inceput un nou an gcolar. Eram in biroul meu. S-aauzit o biraie in ugi. O tiniri a inrrat gi m-a salutat. Sevedea ci o frimAnra ceva. Ca si incep cumva discuEia, amintrebat-o mai inrii de unde mi cunogrea.

- Am invigat ln aceasti gcoali, dar foarte pugin timp.Primivara trecuti agi organizat o serbare. pentru ci amfost elevi aici, m-au lisat si intru... Fata a lisat capul injos, in timp ce stringea ceva in mini. Eu am fost cca carea furar palronul gi l-am purrar, fbri si binuiasci cineva.Am fost la biserici si mi spovedesc Ai i-am spus preotuluifapta mea. Pirintele nu mi-a dat voic si mi impirtigescpAni nu voi inapoia banii. Am purrat mult rimp paltonul,iar banii... iati-i.

Fata a desfbcut pumnul, a pus banii pe masi gi a fugit.Am desficut hlrriile mototolite. Erau 1500 de ruble.

Ursul

Mitropolirul Kiril era dus in exil, iar inrr-o noapte ci-neva I-a aruncat din trenul care mergea cu vitezi rnare.Era o iarni geroasi. Mitropolirul a cizut inrr-un rroian dezilpadl. A iegit cu greu din el, incercAnd si ghiceasci un-de ar putea fi. in jur era doar pidure gi nici un semn ci arexista vreun sat prin apropiere. A mers prin zipadi multtimp. intr-un sfArgit, obosit, s-a atezar p. un rrunchi de

r23


copac. Dintr-odati a vizut cum, de niciieri, a aparut un

urs care se indrepta sPre el.- Mi va sfa;ia, l-a fulgerat un gAnd, dindu-gi seama ci

nu va putea fugi Prea deParte.

Ursul insi s'a apropiat de cilugir 9i, dupi ce l-a-miro-

sit, s-a culcat la picioarele lui. Ursul rispAndea cilduri 9i

bunivoingi. La un moment dat s-a migcat' s-a intors cu faga

spre mitropolit gi s'a intins cit era el de lung lAngi acesta'

S-a gindit cit s-a gindit vlidica, dar' nemaiputAnd su'

po.t" figol, ,-" .ol."lt lingi urs ;i s-a lipit de pAntecele lui

cald. Se i-rlertea de pe o Parte Pe alta' ca si se incilzeasci'

Ursul insi dormea iirri;.1,, inviluindu-l pe mitropolit cu

respiragia lui fierbinte . Cind a inceput si se lumineze' ffri'

tropolitul a tuzitin depirtare cAntatul cocogilor'

,,S,r.r, sigur ci este un sat prin apropiere'' s-a bucurat

el. $i, ca sl ,i*l ,r.r."r.i pe urs, s-a ridicat incet' insi' spre

uimirea mitropolitului, ursul s-a trezit 9i el' s-a ridicat 9i

s-a intors d. ond. venise. Peste pugin timp' mitropolitul

a ajuns in sat.

A intrat in prima casi care i-a iegit in cale' a explicat

gazdeicine eraJi a cerut si fie gizduit pentru un timP' A

inrn", ".olo 9"r. luni. Mitropolitul i-a scris surorii sale'

care avenit sil vadl in scurt timp' Peste citeva luni' in sat

au apirut insi nigte birbagi care l-au dus intr-o direcgie

necunoscuti.

Datornicul duP'd Plati se cunodtte

Locuiam lingi Moscova, mai exact in Novo-Ghireevo'

Aveam o casi frumoasi. Duminica 9i de sirbitori familia

noastri prefera si meargi la biserica din Nikolskoe sau la

124


cea din Perov. La biserica de care aparEineam nu mergeamniciodati. Nu ne plicea nici preotul de acolo gi nici-dia-conul lui. Nu vroiam si-i trecem pragul. Daci se adunauvreo zece oameni la slujba ginuti de el, erau prea mulgi.

Preotul a murir, iar la pugin timp dupi el si diaconul. Labiserica noastri a fosc numit un nou preot, Piotr Konstan-tinov. De la nigte cuno;tinge de-ale noastre am auzit ci esteun om bun gi muncitor. CAnd a intrat pentru prima datiin biserici, a rugat o femeie si-i incilzeasci puEini apl, ;i-asufecar mAnecile gi s-a apucar de treabi. Mai inrdi a mitu-rat in altar gi a spilat peste tot in biserici. Iar a doua zi dupiLiturghie, i-a rugat pe enoriagi si se adune cu togii intr-o zica si aduci biserica la o srare mai buni. Noui ne-au plicutcele auzite. in prima simbi.ti mama a venir la biserici silvadi pe preotul nou. Acasi s-a intors mulgumiti:

- E un preot bun, cat il iubegre cu adevirat peDumnezeu.

Togi ceilalgi membri ai familiei am urmat exemplulmamei. Mergeam regulat la biserica de care apargineam,iar sora mea gi-a exprimat doringa si cinte la strani. Lascurt timp, pirintele Piotr a devenit prietenul nostru defarnilie.

Pirintele nu era cine gtie ce om invigat, dar era bhnd,avea o inimi curati gi era siritor la nevoie. Iar cel mai im-portant lucru era cI avea o credingi mare. Nu avea 6milie:

- M-am trezit prea tirziu. Pini m-am gindit cu cineag putea si mi cisltoresc, toate fetele erau deja miritate,ne spunea el in glumi,.

Srltea cu chirie in Ghireevo. Cu toate ci nu era bogat,nu l-am auzic niciodati si se plAngi de lipsuri.

O perioadi nu am mai gtiut nimic de el. Cind in sfbr-git a reapirut, mama i-a reprogat:

125


- De mult nu agi mai trecut pe la noi.- Am avut un oasPete, pe Episcopul N. S-a intors din

lagir gi a venit la Moscova si ceari si i se redea postul' La

Moscova nu are nici rude, nici prieteni. Mi cunogtea Pe

mine pugin gi m-a rugat siJ gizduiesc Pentru un timp'

Daci agi 6 vizut in ce hal era! Purta nigte pantaloni rupgi

gi o haini peticiti, iar pe cap un chipiu, 9i in picioare nigte

cizme care aritau jalnic. Ce credegi ci trebuia si fac? E

luna decembrie ! L'am imbricat, l-am incilgat, i-am cum-

pirat o pereche de pisle gi i'am dat 9i sutana mea de iar-

ttn. A r,", la mine trei siptimlni. impirgeam acelagi pat,

gazda e refuzat si ne mai dea unul. I-am dat si minin-

ce, cici il sufla vAntul de slab ce era. Ieri l-am condus pA-

ni la gari, primise un Post nou. Daci l-agi fi vizut cum

imi mulgumea! ,Nu voi uita niciodati bunitatea ta", imi

spunea intruna. Dumnezeu m-a invrednicit si slujesc trei

siptimini pe un om mare.

Au trecut qase luni. Intr-o noaPte' pirintele a fost ares-

tat. Era in anul 1937. Afost condamnat la zcce ani. La in-

ceput, fiii lui duhovnicegti ii trimiteau regulat pachcte cu

-arr."r" gi imbriciminte. CAnd ainceput rizboiul, nu gi-a

mai amintit nimeni de el pentru ci nu se mai gisea nimic

de trimis, era foamcte. Foarte rar 9i cu rnare greutace ii mai

giseam din cind in eind cite ceva. Iar dupi un timp circu'

lau nigte zvonuri cum ci pirintele Piotr ar 6 murit.

El insi era viu gi suferea de foame. Era bolnav. L-au eli-

bcrar abia in l944gi l-au trimis in Tagkent.

,,Am acceptat si 6u trimis in Tagkent, povestea mai

tirziu pirintele. Credeam ci, daci acolo este cald, a9 fi pu-

tut si-mi vAnd scurta vituiti Pentru a-mi cumpira o bu-

cati de piine . imi era foame. Drumul pAni acolo era lung'

Toate produsele erau scumPe, iar banii s-au dus ln citeva

t26


clipe. Am vlndur tot ce mai avcam pe minc, am rimasdoar in costumul de bumbac.

in cele din urmi, am ajuns ln Tagkent. De la garim-am dus direct la adminisrragia bisericii. Le-am spus cisunt preot gi vroiam si-mi dea ccva de lucru. Acolo togiau ridicat neputinciogi din umeri gi mi-au spus: <<Mulgivin la noi cu povegti ca as[a, unii ne arati chiar ;i acre.>>Le-am explicat ci sunr fost deginut gi cI am fost clibcratde curAnd, ci toare acrele mele rimiseseri la Moscova 9iinci nu reugisem si le ridic. I-am rugat si-mi dea ceva delucru, indiferenr ce, ca si nu mor de foame. Ei lnsl nici nuvroiau si audi. Am incercat si-mi gisesc o gtzdd,cici eraiarni. Togi mi alungau. Peste ror auzeam acelagi rispuns:<<Arigi ingrozitor gi pe deasupra mai egri gi plin de pi-duchi. Daci mori cc ne 6cem?>> M-am dus in pridvorul bi-sericii de lingi cimirir si cergesc penrru o bucari de piine,dar cergetorii m-au luar la biraier <<Pleaci de aici! Nu egride-al nostru! $i noi murim de foamc!>t Dc necaz am ince-put si pling. Era mai bine daci rimincam in lagir. Plin-geam gi mi rugam: <<Maica Domnului, miluiegte-mi!>>in sflrgit, o femeie a primit si mi gizduiasci. Ea m-a lisarsi stau in coreEul unde Einea un porc. Aga am triit o buca-ti de timp. De cele mai multe ori mA.ncam din mincareaporcului. in fiecare zi mergeam la biserici gi mi rugam.Nu puteam si intru iniunrru; eram murdar, genunchii mise vedeau din pantalonii rupgi, iar cel mai riu lucru caremi se purca intAmpla erau piduchii.

Intr-o zi i-am auzit pe cergerori vorbind inrre ei ci inorag sosise Mitropolitul N. 9i ci va sluji chiar in aceeagiseari in aceasti biserici: <<Doamne! mi gindeam in si-nea mea. Oare e posibil si fie acelagi mirropolit pe carel-am gizduir pe vremea cAnd eram ln Ghireevo? Daci in-

t27


tr-adevir este el, il voi ruga si mi ajute 9i atunci poate igi

va aminti de mine.t Toati ziua nu m-am gindit decit la

aceasti intilnire. Seara, am ajuns primul la biserici' Ini-

ma era gata si'mi sari din piept' Mi friminta o mulgime

de intrebiri, este el sau nu? Mi va recunoaqte ? Nu-mi ri-

mAnea altceva de fhcut decit si mi rog.

La un moment dat am vizut cum o magini s-a oprit

chiar in faga bisericii. Din ea a coborXt Mitropolitul N'

in aceeagi clipi am uitat,de lume 9i am strigat din ris-

puteri: <<Sunt eu, plrintile Piotr din Novo'Ghireevo!t>

Mitropolitul s-a oprit, m-a privit lung 9i am vizut cum

ii curgeau lacrimi pe obraji. <.Te-am recunoscut' Si nu

pleci.r> SpunAnd acestea, a intrat in biserici.

Eu am rimas afari. Tremuram 9i nu mi puteam opri

din plAns. M-am trezit inconjurat de lume, fiecare dorea

si afle cAte ceva despre mine, iar eu continuam si stau

fbri si scot un sunet. A iegit chilieinicul mitropolirului'

<<Cine este plrintele Piotr din Novo-Ghireevo?>>, a intre-

bat. <<Eu>>, am rispuns. El mi-a dat bani 9i a mai adiugat:

<<Vlidica v-a rugat sI vi spilagi gi si vi cumpiragi nigte

haine, iar mAine, dupi slujbi, sI venigi la el.tt

De-abia acurn oamenii au crezut ci sunt intr-adevir

preot. Cineva chiar s-a oferit si ml gizduiascl, dar s'a

apropiat femeia la cari am stat un timp in coteE 9i m-a lu-

"i 1"." in casi. A incilzit baia gi, in timp ce mi spllam,

ea, pe banii primiEi, mi-a cumpirat lenjerie 9i ceva haine'

Mi-a dat o cameri, care avea doar un pat 9i o misugl.

Pentru prima dati dupi atigia ani am dormit intr-un

pat curat. Am ingenuncheat 9i cu lacrimi m-am rugat:

<< lmpiriteasa Cerului, slavi f ie ! >>"

Datoriti striduingelor Mitropolitului N., plrintele

Piotr a fost restabilit in drepturile sale 9i a fost numit al

r28


doilea preot in biserica de lAngi cimitir, de unde il alun-gaserl cergetorii. Mai tArziu, rogi siracii l-au indrigit pen-tru simplitatea gi generozftatealui. Pirinrele ii cunogtea petogi dupi nume, se inreresa de necazurile gi bucuriile lor.

intr-un an am venir in vizitirlapirintele. Ne plimbamprin orag. Trecind pe lingi o banci, am vizur un om chinuitsi imbricat numai in zdrenEe. CAnd ne-a vizut,a strigat:

- Pirinte, vi rog si mi ajutagi! Vin din lagir.Pirintele s-a oprir gi mi-a spus cu asprime:- A;teapti-mi.Eu m-am dar la o pame, dar am reugit si vid cum pi-

rinrele a scos din buzunar un portofel gi i-a inrins bietuluiom toEi banii pe care ii avea. Eram migcati de cele vizute,aga ci m-am intors cu spatele, dar am auzit o voce intre-tiiati de plinst

- Vi mulgumesc, pirinte! M-agi salvat! Si vi rispli-teasci Dumnezeu!

inceputal anei uieli noi

in jur e numai zdpadi.E atir de sclipitoarc, incA.r re or-beste, iar eu alerg din rlspureri pe strizile orasului. Am16 ani. Sunr secretara organiztgiei de comsomol. Astizicercul nosrru dramaric va prezenra un spectacol la clubuluzinei. Eu joc rolul principal. L-am invlgar pe dinafari.Costumul e gara, iar eu trebuie si mi gribesc.

Acasl nu esre nimeni. Tata e plecat intr-o deplasare, iarmama trebuie si fie la bunica. Deschid lada gi scot din ea ofusti larga. A rimas doar si-i mai adaug un volan gi un ga-lon. Ah, de-ar veni odaa Katia! Dinrre roate prietenele me-le , cel mai muh gin la e a. Karia esre fiici de preor. Eu nu credin Dumnezeu, gi cum as purea crede cAtivreme religia este

129


opiurn pentra popor? Katia participi 9i ea la cercul nostru'

numai ci nu ii merge pr.a b1n.. Ai vrea si joace in rolurile

principale, dar de fiecare dati i se oferi cele mai neinsemna-

te. Cu toate acestea, ea nu se intristeazi; invagi rolurile ca-

re ii plac. Colegii rAd de ea, dar Katiei nu-i pasi! Trebuie sI

,.r-in cit mairepede' Peste citeva clipe sosesc colegii ca si

Ca prin vis aud cum intri in casi o ga9ci giligioasi de

fete gi biiegi. Vizindu'mi in pat, ei incep si se agite' Ci-

nevaimi intinde termometrul, al doilea imi scoate pAslele

din picioare gi ml invele$te cu o pituri.- Vasili, aud vocea lui Kim, fugi dupi medic! Maia, ca-

ut-o pe mama Liusei! Katia, vezi ce te mperaturl are! Cit?

4l !Vai!A venit ;i mama. Mi simt atAt de riu, incit nici nu pot

vorbi. Kim imi bagi o Pastili in guri:- Hai, inghite, sora mi-a trimis de la policlinici' Me-

dicul a plecat deja.

Eu scuip pastila 9i de dure re izbucnesc in lacrimi' Mi se

pare ci trupul imi este foarte greu. Mi incearci o tristege

apisitoare.Togi au plecat

spuni mamei:

la club. Katia mai rimine pugin ca si-i

- Nadejda Andreevna,

vin la voi ca si rimin cu

nigtiti la serviciu.

cum se termini sPectacolul,

Liusea. Aga ci putegi Pleca li-

Katia va trebui sl joace rolul meu.

Un zgomot puternic imi risuni in urechi... Cred ci

mor. Mama imi pune pe frunte un ProsoP umed, eu insl

130


il dau la o parre. Ceargafurile mi ard, perna mi se pare 9iea incinsi. Ah, pugini indurare!

Dar de unde vine aceasti lumini? E atAt de orbitoare

9i, rotodati, blAndi. Ce se intimplnl in mijlocul acestei lu-mini apare icoana Maicii Domnului din Kazan. Am re-cunoscut-o indati. Bunica are una aseminitoare. Numaici de data aceasta nu este o imagine, ci insigi Maica Dom-nului. Cind o privesc, mi cuprinde o bucurie neingeleasi.

- Mami, strig, Maica Domnului avenit la noi!Mama se apropie de patul meu;i incepe si plingi:- Copila mea, aceasta este moartea care a venit si te ia.Lumina devine tot mai puternici, mai orbitoare. in

dreapta Maicii Domnului il vld pe pruncul Hristos. El paredesenat pe o pdnzi.La un moment dat vid chiar gi rama, dar,in acelagi timp, El este viu gi mi prive gte blAnd gi smerit.

- Mami, Dumnezeu este aici! toptesc si aud de un-deva, de departe, plinsul ei.

Deodati mi cuprinde o bucurie neingeleasi. Am pier-dut nogiunea timpului ;i nu-mi pot da seama unde miafu. Vreau doar un singur lucru: ca aceasti stare si nu setermine niciodati! Numai cele doui chipuri inviluite inlumini cereascl gi eu - mai mult, nimic..., nimic...

Lumina a dispirut la fel de repede cum a apirut. Staunemigcati. Mi s-a intimplat ceva neobisnuit. Mi simr cagi cum ag 6 un pahar care a fosr umplur cu api. Stringmiinile la piept gi mi ridic din par. Nu ingeleg! Eram bol-navi, la un pas de moarte, iar acum sunt sinitoasi! Ma-ma se apropie speriati de mine:

- Liusea, ce-i cu tine? Stai culcati!- Nu, mami, mi-atrecut. Pune mAna. Vezi? Miinile gi

capul imi sunt reci gi nu mi doare nimic. Hai si te ajut site pregitegti pentru serviciu.

l 3 l


Mama pleaci, iar eu o aftePt pe Katia. ii voi povesti

numai ei. ih, de-ar veni mai repede! Se aud scirgiitul zi-

m-am impirtigit.Acesta a fost inceputul unei viegi noi.

Prescura

Familia noastri era siraci. in Fecare zi, mama vitregi

ne impirgea in mod egal pAinea, Pentru dejun, prinz 9i ci-

ni. Mlncam doar pline neagri, iar albi, foarte rar, numai

de sirbitori .Zahirrul eragi el impirgit in mod egal' PirinEii

ne gineau din scurt, nu indrizneam si le calc cuvintul' Eu

insi imi permiteam un singur lucru: duminica plecam de

dimineagi de acasi gi mi intorceam seara' tirziu.

Mi trezeam dis'de-dimineagi, cind cei din casl mai

dormeau, mi imbricam gi plecam incet, fbri si mi au-

di cineva. Mergeam la Kremlin, la biserici. Si nu credegi

ci pAni acolo ajungeam cu trisura, nu' nu aveam nici un

ban, mergeam pe jos.

Rimineam la doui Liturghii, la toate slujbele 9i paras-

tasele, iar dupl aceea luam toate bisericile la rAnd. Agteptam

clipa cind ajungeam la Kagi, unde pirintele Nicolae Smir-

nov ginea in Gecare duminici cateheze 9i le proiecta oa-

menilor, pe perete, cu un aiPalret special, diferite imagini'

Aceasta nu a9 6 pierdut'o Pentru nimic in lume !

Cit colindam oragul mi se fhcea foame atit de tare,

incit uneori mi se pirea ci am si cad chiar in mijlocul

r32


strizii, insi mi incurajam: ,,Rabdi! Daci te intorci acasiacum, nu vei mai putea iegi. Iar dupi ce se va termina lapirintele Nicolae, nu vei rimAne si la acatist?"

...imi mai plicea sI vin la pirintele Ioan Kedrov. MisimEeam atit de bine la el la biserici, incit nu mi mai in-duram si plec. Odati, dupi o astfel de zi, m-am intors acasipe la I I noaprea. Eram frAnti de oboseali. Am bitur ugor laugi. in prag a apirut mamavitregi: ,Iar ai umblat pini rAr-ziu? Intri repede! Tr-"- lisat pe pat doi carrofi gi o felie depAine . CAnd minAnci si nu faci zgomot, ca si nu te audi ta-ta. Toati ziua a fost supirat;i mi-a spus si nu-gi dau de mAn-care." Mama vitregi era o femeie corecti, buni, dar severi.

Odati am fimAnzir foarre rare. $i era abia ora doui!M-am dus la Kremlin, la Ministirea Veznesenski. Acolose afau moagtele Cuvioasei Eufrosinia. Am ingenuncheatinaintea icoanei ei gi m-am rugat fierbinte: ,,Maici Eufro-sinia, fb in aga fel ca si nu mai simt foamea!'M-am inchi-nat gi la icoana Maicii Domnului. in biserici nu mai eraudecAt doui cilugirige care fbceau ordine in solee. M-amapropiat de altar, am urcat cAteva trepte gi am inceput simi rog: ,,impiriteasa Cerurilor, te rog, fb in aga fel ca sinu vreau si minAnc, ci mai este mult timp pini voi ajun-ge acasi!' Dupi ce am rostit aceste cuvinte gi am ridicatcapul, am vlzut lingi icoani o cilugirigi inalti gi fru-moasi. Ea m-a privit gi mi-a intins o prescuri mare: ,,PoFtim, copili, mininci!" A rrecut pe lingi mine fhri zgo-mot gi a intrat in altar. Eu stiteam inmirmuriti, Einindstrins prescura in mAni. Trebuie si mai spun cI nu vizu-sem niciodati astfel de prescuri. Uneori imi puteam per-mite si cumpir una mici, care costa doui copeici.

Am umplut o cani cu api sfingiti gi, chiar in biseri-ci, m-am agezat pe podea 9i am mAncat prescura cu ma-

r33


re pofti. Sunt convinsi ci am primit Prescura de la SfAnta

Eufrosinia.

O rug,iciune stranie

Tatil meu nuJ prea avea la inimi pe pirintele Ioan de

Kronstadt. El atribuia minunile 9i popularitatea acestuia

hipnozei, negtiingei oamenilor etc.

Pe atunci locuiam la Moscova, unde rata avea biroul lui

de avocat. Eu abiaimplinisem patru ani. Eram singurul co-

pil la piringi. Mi numiseri Serghei, dupi tata. Plringii mi

"dor"n. Tata pleca foarte des la Sankt-Petersburg pencru

afacerile clienEilor sii. De data aceasta tata plecase Pentrudoui-trei zile gi se oprise, ca de obicei, la fratele siu, Kon-

stantin, pe care il gisise insi foarte tulburat. Fetiga lor cea

mici, Lenocika, era bolnavi. Degi se afa in afara pericolu-

lui, Konstantin gi sogia lui hotiriseri sil cheme pe pirin-

tele Ioan. il "gtept"o

sivini dintr-o clipi in alta.

Tata a ris de ei ;i a plecat la tribunal' unde trebuia si

rezolve cazul unui client. S-a intors pe la ora patru, dar

inainte de a intra in casi a vizut o trisuri opriti la uga de

la intrarea principali. Acolo se adunase multi lume' Tata

a intrat in salon, unde l-a gisit pe pirintele loan. Se retra-

se atunci intr-un colg, pentru a-l putea urmiri nestinghe'

rit pe pirinte. Cel mai mult il mirase faptul ci pirintele

pomenea des pe un oarecare Prunc Serghei, iar la plecare

!a binecuvAntat Pe toii care erau in casi.- Asta e nebun! se indignase tata dupi plecarea pi-

rintelui. L-au chemat si se roage Pentru Elena, iar el toati

seara l-a pomenit Pe un oarecare Serghei.- Dar Lenocika aProaPe ci s-a insinitogit, a replicat

timid cumnata.in aceeagi seari tata s-a intors la Moscova.

134


Cind a intrar in casi, l-a gocat dezordinea care dom-nea in jur, dar, vLzdndfaEa chinuiti a mamei, a intrebat-bsperiat:

- Ce s-a intAmplar?- Dragul meu, nici nu ai iegit bine din casi, ci Serioja

s-a imbolnivit. Avea febri mare, convulsii, vomita. L-amchemat pe Piotr Petrovici, dar nici el nu gtia exacr ce aveacopilul, aga ci a convocar un consiliu de medici. Mai in-tii, m-am gindit si-gi rrimit o telegrami, dar nu am purursi gisesc adresa lui Kostea, iar Serioja era din ce in ce mairiu. Trei medici au rimas roati noaprea lingi Serioja, iarspre dimineagi mi-au spus ci nu mai existi nici o gansi cael si se faci bine. lmagineazi-gi numai prin ce a trebuitsi trec! Nimeni nu a inchis un ochi. Iar icri, dupi ora pa-tru dupi-amiaza, fcbra a scizur brusc Ai Serioja a adormit.Medicii nu-gi puteau explica aceasri schimbare bruscl, iareu, nici atit. Serioja esre inci slibit, dar a inceput si mi-nince. E la el in cameri. Se joaci.

Cdt a povestit mama, rara stirca cu capul plecat: ia-ti pentru care prunc Serghie s-a rugar pirintele Ioan deKronstadc...

Legdmdntul

intr-on mic orag de provincie, cu strizi linigtite 9i largi,situat pe malul rAului Doneg, se inilqa o casi mare delemn, cu obloane de 6er. Stipinul ei, Porfiri Vasilievici,era capul unei familii numeroase. impreuni cu ei locuia

9i fratele lui, cunoscur rururor locuitorilor oragului, pro-toiereul Alexandr. La inceput, el slujise ca preor la o bi-serici din capitala guberniei, dar, dupi moarcea sogiei, se

135


mutase in casa fratelui siu. Firi ajutorul pirintelui, Por-

firi Vasilievici nu ar fi reugit si ridice aceasti casi. Avea

gase copii mici.

irrtr-rrn" din serile de vari, toati familia era adunati

in gridini, sub un pir, gi servea masa. Deodati o explozie

puternici a luminat gridina.- Cred ci este un incendiu prin apropiere, a spus Por-

firi Vasilievici 9i s-a gribit sI iasi in stradi, insogit de fiul

mai mare.Focul izbucnise la o casi distangi de ei. Toatl lumea

intrase in panici, nimeni nu gtia de ce si se aPuce mai in-

tXi. Singura persoani care nu gi-a pierdut cumpitul a fost

sogia lui Porfiri Vasilievici. Ea s-a repezit in casa cuprinsl

de ficiri ca si salveze copiii.

Togi copiii gi unele obiecte de valoare au fost salvarc.

intre timp, pirintele Alexandr a iegit in mijlocul curgii 9i,ridicind miinile citre cer, a strigat:

- Doamne, pizegte casa fratelui meu de foc,;i igi promit

si plec la Ierusalim si mi inchin mormAntului Tiu sfAnt!

Jumitate din casavecinilor a fost salvati de la ince ndiu

gi pAni la miezul nopgii totul in jur se linigtise.

CAteva zile, pirintele Alexandr a vorbit numai despre

cllitorie. De la geful girii a fhcut rost de un ghid al trenu-

rilor. Dar, in curAnd, proiectul a fost dat uitirii gi astfel

pirintele a rimas acasi.

Au trecut doi ani gi intr-una din zile a luat foc casa al-

tui vecin, care era chiar lAngi cea al lui Porfiri Vasilievici.

De data aceasta pirintele Alexandr nu a mai ficut nici un

jurimdnt, ci alerga doar prin curte, lovindu-se cu pumnii

in piept:- Aceasta s-a intAmplat numai din vina mea, repeta el.

Nu mi-am ginut promisiunea 9i va arde gi casa fratelui meu.

136


Casa insi nu a ars, degi ficlrile erau mari. Nici livadanu a fost arinsi. Din nou au inceput discugii cu privirc laplecarea pirintelui, dar 9i de aceasti. dati pirinrele a ri-mas acas5..

A mai trecut un an gi un fulger a lovir casa unui ne-gustor, care era peste drum de cea a lui Porfiri Vasilievici.Casa scipase ca prin minune, fumegau doar obloanele.

Togi membrii familiei cirau api ca si sringi focul. Un-de a fost in tot acesr timp pirintele Alexandr nu se grie,cici nimeni nu se gindea Ia el.

DimineaEa, toari familia s-a adunar in sufragerie ca siserveasci ceaiul. Lipsea doar pirintele Alexandr. De afaris-au auzit clincherul clopoEeilor si zgomorul unei trisuricare se oprise la poarti.

- Cine a comandat trisura? a inrrebat neliniptit Por-firi Vasilievici.

in pt"g a apirut pirintele Alexandr.- Eu, a spus el. Acum plec la gari. Am rren spre Odes-

sa, iar de acolo voi pleca spre Ierusalim.S-a apropiat apoi de icoani, s-a inchinac pini la pi-

mint si a rostir:'- Slavi fie, Doamne, Cel ce e$ri mult-induritor!

Fericirea

intr-o zi, dupi Liturghie, una din enoriagele de Ia bise-rica unde slujeam s-a apropiat de mine gi am vorbir mult.La sfbrgit mi-a mirturisit:

- Plrinte Konstantin, sunt o femeie fericitl.- Recunosc ci o astfel de miruurie nu pogi auzi in fie-

care zi. Si in ce consri fericirea dumneavoastri?- in copiii mei.

137


- Am ingeles. Agi crescuc nigte copii buni 9i acum vi

mindriEi cu ei.- Nu, pirinte, fericirea mea este diferiti de a celorlalgi

oameni, pentru ci acegti copii nu sunt ai mei.- Dar ai cui?- Fiindci veni vorba, vi voi povesti. Locuiam cu pi-

ringii mei. De abia iegisem de pe bincile gcolii gi mi pre'

giteam si dau la facultate. Eravari. Toqi cei de virsta mea

se plimbau, numai eu stiteam acasi gi invigam. Auzcam

din camera vecini toate 'houtiEile din orag. A9a am aflat

ci a murit sogia lui Nicolae (prietenul cel mai bun al frate-

lui meu mai mare) gi cinci copii au rimas fhri mami. imi

era mili de el, dar nu il puteam ajuta cu nimic. Peste cite-

va zileincepeau examenele de admitere.

itttr-o zi stiteam ca de obicei in camera mea, cu cirgile

in fagi. Taa era pe terasi cind am auzit ci a venit Nico-

lae. Familia mea il iubea gi il respecta mult, inci din co-

pilnrie. Tata l-a primit cu buc,urie. incerca si-i aline dure'

iea spunindu-i:- Lasi, Kolea, nu 6 trist! igi vei gisi o noui soqie 9i vei

6 fericit!- Eh, lvan Mihailovici, poate voi gisi o noui sogie, in'

si nu-mi trebuie sogie, ci o mamipentru copiii mei. Unde

si gisesc o asemenea femeie? Ei sunt cinci, unul mai mic

decit alrul. Cel mai mare a inceput si lnEeleagi cAte ceva,

dar spune-mi: ce mi fac cu ceilalgi? ii aud strigAnd toa'

ti ziua: ,,Mama! Unde e mama?" Mi se rupe sufetul de

durere! Nu mininci nimic sirmanii, au slibit, o cheami

mereu pe mama, ier eezace in mormint, a sPus Kolea 9i a

inceput si plAngi.Nicolae era un birbat inalt gi puternic, iar acum plin-

Bea ce un copil. Tata nu mai gtia ce si faci gi cum siJ

linigteasci:

138


- Se va gisi, Kolea, crede-mi, vei gisi o ascfel de femeie.Eu auzeam roare acesrea gi nu ingelegeam ce se peerecea

cu mine. Un sentiment frumos se nigrea in sufletul meu.Am aruncac cfu colo manualul de rrigonometrie, am iegitpe terasi 9i am strigat:

- Tata are dreptate. Iati, Kolea, s-a gisit o asrfel de fe-meie ! Ia-mi de sogie !

Tara a srigar:- Ai innebunit?! Cum te vei descurca singuri cu cinci

copii?

S-a intors apoi spre Nicolae:- Pleaci! De ce abagi fata de pe drumul ei? Ea trebuie

si intre la facultate!Nicolae insi nu pleca, ci indndea nepurincios mli-

nile spre mine. Eu le-am strlns intre ale mele gi am fugitamindoi la el acasi.

Pe drum, sufletul imi era chinuit de indoiali. Dar cumam intrar in casi gi am vizut copiii plAngtnd, fimAnzi gineingrijiEi, iar lingi ei, o didaci indiferenti, toate indoie-lile au dispirut.

Acasi Ia mine era scandal mare . Eu insi rimineam fer-nii in hotirirea mea. ln loc si dau admiterea Ia facultate,ne-am dus Ia Srarea Civili gi in circva zile ne-am cununar.La inceput mi descurcam greu, dar ii iubeam mult pe co-pii. $i ei mi rispliteau cu aceeagi dragoste. Iar Nicolae numai putea de dragul meu - degi nu por spune ci a fost ma-re dragoste intre noi, penrru ci toati afecgiunea mca o di-ruiam copiilor -, am fosr fericigi.

Aceasta esre povesrea vieEii mele. Acum copiii suntmari, togi sunt la casele lor, soEul meu a murit, iar eu nufac altceva decit si-i vizitez. Nici nu stau bine cireva zilela unul, ci mi cheami altul:

139


- Dragi mami, cAnd vii si pe la mine?Fiica de la care vin acum nu mI lasi si plec. Ce ilalgi co-

pii imi reprogeazi:- Ne-ai uitat? Te agteptim!in curind se intoarce gi cel mai mic din armati. imi

scrie: ,,Nu te voi lisa si pleci niciieri. Vei sra lingi mine,pentru ci sunt mezinul."

Am o carte despre viaga Cuviosului Serafim de SarovEste cartea mea preferati, dar s-a vzet etil de mult, incAtam horirit si nu o mai imprumut niminui. Un prietende-al meu avdzut cartea. Mi-a cerut-o atit de insistent, in-cAt am cedat rugimingilor lui si i-am dat-o.

- Ti-o imprumut, dar cu o condigie, i-am zis. Si n-odai niminui. Vezi in ce stare este?!

- igi promit ci n-o dau niminui.Dar nu gi-a ginut promisiunea. O vecini de-a lui a vi-

zut cartea gi i-a cerut-o. Birbatul i-a dat-o, spunAndu-i:- Si n-o dai niminui. Daci se pierde cartea, ce voi spu-

ne stipXnei ei?Vecina impreuni cu fiica ei au citit cartea pe nerisu-

fate gi nu se gribeau s-o inapoieze. Un tAnir inginer ii fb-cea curte fetei 9i i-a propus si se cisitoreasci. Cu toate ciii plicea tAnirul, eal-a refuzet:

- Eu sunt o fati credincioasi, iar ru nu egti nici mi-car botezat. Nu vei 6 de acord si ne cununim la biserici,iar cind vor apirea copiii, tu nu mi vei lisa si-i cresc a9acum am fost crescuti eu. Nu mi mirit cu rine. Sunremprea diferigi.

TAnirul a incercat s-o induplece, apoi a mers 9i la ma-ma ei, crezAnd ci aceasta isi va influenga intr-un fel 6ica.

r40


Mama l-a primir pe rinir, der erefuzer si-i spuni cevafetei. VizAndu-l insi cit era de mihnit, l-a inviiat la ieai.Cit timp pregitea ea ceaiul, tlnirul srirea trist la masi 9irisfoia carrea despre Cuviosul Serafim. Pe cAnd bea cea-iul, el a rugar-o sl-i imprumure penrru cA.teva zile aceas-ti came. Nimic nu o purea indupleca insi pe femeie si i-odea. Atunci el s-a ridicat de la masi, i-a mulgumit, a in-gfXcat cartea si a fugit, spunlndu-i cI o va aduce inapoi cArpoate de repede.

Biata femeie se remea si rnai dea ochii cu prietenul meu.Zilele treceau, iar rinlrul nu mai apirea. pAni la urmi, fe-meia gi-a luat inima in dingi gi i-a povestit prietenului meuce apigit. AmAndoi se gindeau cum si-mi spuni. A rrecuto luni, apoi inci una. Eram in a cincea siprimini a postu-lui Mare, cind din senin a apirut;i rinirul inginer.

- Dragele mcle, a exclamat el cu bucurie. Acum sunrunul de-al vosrru. Ieri m-am botezat. $i asta s-a intAmplatdatoriti Cuviosului Sera6m! Aceasti carte mi-a plicuratlt de rare, ci. nu o mai puream lisa din mini. Am vrutsi afu cit mai mult despre credinga cregrini, despre Hris-tos.. in timp ce ciceam, am inceput si cred gi pini la ur-mi m-am botezat. Poftim cartea! El a pus carrea pe masi,avea o noui coperti.

Prierenul meu mi-a adus-o, dar eu mi gAndesc s-o Accadou tinerilor insurigei. Cred ci o meriti din plin!

Bdtrinal

Aceast,i istorisire am auzit-o de la niposata OlimpiadaIuanouna. In timp ce pouestet, ed plilngea, iarful siu, de-spre cdre era uorba, stdtea lAngn ea Si incuuiinla tot ce poaes-teanamd.

r4l

C ; .


Vania avea gapte ani. Era un biiegel vioi, isteE 9i un ma-

re poznag. Locui"m la Moscova, pe strada Zemlianoi val'

Nagul lui Vania stitea vizavi de noi, intr-un bloc cu cinci

etaje. intr-o seari, l-am trimis pe Vania sll cheme Pe na9

la ceai. Vania a traversat strada, a urcat pini la etajul al

treilea gi, pentru ci nu putea si ajungi pini la sonerie' a

urcat pe balustrada scirii. A intins mina, dar picioarele

i-au alunecat gi a cizut.

Portarul avfuzut cum Vania a clzut pe ciment' Bitri-

nul ne cunoftea familia gi s-a gribit si ne anunge:

- Fiul dumneavoastri a murit!

ToEi cigi eram acasi am alergat si-l gisim pe Vania'

Dar cind am aiuns, spre uimirea tuturor, l-am vizut ve-

nind spre noi. Mergea incet, gchiopitind:- Vanecika, egti bine? Unde te doare?- Nu ml doare nimic. Am venit la nagul 9i am vrut

si sun la ugi, dar am cilzur,. Nu mi Puteam migca, dar

s-a apropiat un bitrin de mine, cel care este desenat in

tabloul din camera voastri. El m-a ridicat de jos 9i mi-a

spus: ,,f,ine-te bine pe picioare ca si nu mai cazit'" Numai

ci nu-mi amintesc de ce m-agi trimis la nagul'

Vania a dormit cAteva zile. Cind s-a trezit, era slnitos'

in dormitorul meu era icoana Cuviosului Serafim'

Istorisirea unui sauant olandez

in anii '30 ai secolului al XXlea un savant olandez

a plecat in India. A trebuit si lucreze in centrul girii' Se

inlelegea bine cu populagia bigtinagi. PetrecAnd acolo ce-

va timp, el a aflat ci nu departe de acel loc triia un pustnic

fo"n. blattd 9i cu o viagi imbunitigiti. Indienii il respec-

142

MINUNI ALE VR-EMII NOASTRE

tau mult. Desi drumul era anevoios, mulgi veneau la el du-

pi un sfat sau o mingAiere. Pustnicul era rus.

Savantul a rimas impresionat de cele auzite 9i a vrut

si-l cunoasci. Nu gtim cAt au mers, dar la pustnic au ajuns

spre dimineaEi. L-au gisit in faga cabanei. imbricat siri-cicios, el stitea aplecat deasupra unui riuleg care curgeain apropiere. O hienl mare ii stitea alituri gi bea api. Au-zind pagii oamenilor, hiena a inceput si mirAie 9i s-a as-

cuns, iar pustnicul i-a intAmpinat cu bllndege pe srriini.

Uimit de prezenga animalului silbatic, savantul l-a intre-

bat pe stipinul colibei daci nu se teme de hienl. Pustni-

cul a plecat capul 9i a rispuns:- Este o vecini de-a mea.

intre savant gi pustnic s-a incins o discugie, intrerup-

ti uneori de algi vizitatori. Omul de gtiingi a rimas citeva

zilelacilugir. Cind s-a hotirit si plece, cilugirul a scosicoana Maicii Domnului numiti,,Bucuria celor necijiEi'gi i-a spus:

- Ducegi.o intr-o biserici ortodoxi, care este in gara

dumneavoastri, pentru ci Ortodoxiava inflori in Olanda..Savantul a implinit rugimintea pustnicului. Icoana se

afli 9i azi in biserica in care a fost adusi.

,Bucuria neagteptatd"

Anul 1921. Constantinopol. Locuiam cu Nadiainu-o

cimirugi intunecoasi, al cirei geam didca spre toaleti.

Am emigrat din Rusia. Nadia are un 6u mic, pe care a

reugit si-l aranjezeintr-un intcrnat. Eu sunt singuri. Sogulmeu a fost ucis in timp ce cihtorea intr-un tren blindar.

Am rlmas singurl pe lume. Am vindut tot ce aveam ca si

r43


putem supraviegui (eu, de fapt, nici nu mai aveam ce, tri-

iam din banii Nadiei).

Acum insi nu mai avem nimic. De trei zile nu am Pusnimic in guri. Doar inmuiem degetul in sare, il lingem 9ine culcim intr-un Pat mare. Din cAnd in cind Nadia mai

gisegte ceva de lucru, pentru ci vorbegte mai multe limbi.

Eu insi nu gtiu, de aceea nimeni nu vrea si mi angajeze...

in schimb, mulgi incearci sI ne cumPere. Suntem adt de

speriate de neruginareaoamenilor, incit ne temem de orice

9i am rugat-o pe gazdanoastri, o turcoaici bitrini 9i grasi,

si nu permiti niminui si intre la noi. Nu dim nici adre-

sa niminui, atit ne este de frici. Nu demult era cit pe ce

si 6m vAndute unei case de tolerangi, gi aceasta au fhcut-o

chiar conagionalii nogtri. Ne-a salvat un ofiger francez.

Vreau si mor. Nadia crede in Dumnezeu 9i ci viaga

noasrri se va schimba in bine. $i eu cred in Dumnezeu,

numai ci El ne-a uitat. Nu mai pot sta culcati, mi s-a urit

de acegti peregi murdari gi, degi Constantinopolul imi in-

spiri frici, mi ridic, imbrac ultimul costum care mi-a mai

rimas ;i ies in stradl. Mi clatin de shbiciune , dar aerul de

afari imi face bine. Cineva mi apuci de mAnI. E Kolea!

Un camarad al sogului meu. Ne salutim gi ne impirtigim

necazurile. imi propune si mi prezinte negustorului N',

care a deschis de curind un restaurant Pentru emigrangi.

Poate mi va angaja.- Pini gisesc ceva de lucru, eu gi Nadia vom muri de

foame. De trei zile nu am mAncat nimic, ii spun.- Maria Nicolaevna, de ce nu agi spus aga de la ince-

put? Vi rog si primigi asta din partea mea!

Kolea are emogii gi imi bagi in buzunar o liri.- Mai ai 9i pentru tine?

Kolea goviie:

L4


- Si presupunem ci nu.- Atunci nu primesc.Ne certim mulr timp. Pind la urmi facem astfel: Ko-

lea cumpiripiine de roati lira. O parre ii revine lui gi do-ui, mie.

- Nadia! strig de indari ce ajung acasi. Avem piine !Mincam pAine albi 9i moale. Nu ne puream situra.- Piine ingereasci, spune Nadia, cu gura plinn.E mulgumiti gi vioaie. Eu insi imi simt suflerul greu gi

nu vreau si mai merg la acel negustor: sunr o ghinionisrigi, bineingeles, nu-mi va merge nici de aceasri dati. Nadiareutette si mi induplece. Ajung la N., dar primesc refuzul:

- Toare locurile au fost ocupare.Ah, de ce a rrebuit si mi injosesc?Srau culcati in pat gi plAng... Nadia a reugit si-gi gi-

seascl din nou de lucru, iar eu sunr obligati si stau pe ca-pul ei. Cit si mai continue aceasti situagie? Pini cind?Nu-mi rimine decAt o singuri solugie - Bosforul. Pe fun-dul lui sunt mulgi nenorocigi ca mine.

in noaprea asta dorm bine, iar spre dimineaEi visez ocameri intunecoasi; inrr-unul din colgurile ei sri atirna-ti icoana Maicii Domnului gi aud o voce care imi spune:,Jy'ineri si mergi la biserici!"

Mi trezesc, suflecul imi este plin de bucurie... Srau inpat, incercind si-mi aminresc visul in cele mai mici deta-lii. incerc si o rrezesc pe Nadia:

- Asculti ce am visar! Hai, trezegte-te odati!Nadia se freacl la ochi gi nu ingelege ce se intAmpli,

dar cele povesrire de mine o trezesc imediat.- Ce vis frumos, spune ea exalrari. Maica Domnu-

lui gi-a pregitir ceva frumos. Stai puEin! Ce sirbitoaree vineri?

r45


Nadia deschide singura carte Pe care am adus-o cu mi-

ne: Visul Maicii Domnulul gi incepe si intoarci repede pa-

gini dupi pagini:- Astizi e margi, deci vineri este I mai. Agadar e sir-

bitoare in cinstea icoanei Maicii Domnului ,,Bucuria

neattePtati".Toati ziua sunt veseli. insi spre seari deznidejdea pu-

ne din nou stipinire pe mine. A fost un vis, meriti oare

si cred in el? Numai ca si nu-i fac inimi rea Nadiei, vineri

merg la biserica de lingl ambasada noastri. Liturghia s-a

terminat. Unde este minunea?

Mi intorc acasi. Din cauza lacrimilor nu vid pe unde

calc. Deodati aud vocea lui Kolea:- Maria Nicolaevna, vi caut in tot oragul! Ce obicei

prost si nu spunegi niminui unde stagi! Sunt mort de

oboseali de cind vi caut. Iar astizi m'am gindit ci vi gi'

sesc la biserici. Mergegi repede la N. El m-a trimis dupi

dumneavoastri.- Ca si mi inchin iarigi in faga acestui bogitan? Pen-

uu nimic in lume!- I s-a intimplat ceva. El a venit la mine 9i m-a rugat si

vi gisesc, insisti Kolea.

PAni la urmi accept, degi ingeleg ci nu va iegi nimic

din toati povestea asta. N. ne primegte ca pe cei mai de

seami oaspegi: ne inviti in cameri, ne-o prezinti pe sogia

lui gi ne spune:- Vi rog si ml ascultagi, mult-stimati Maria Nico'

laevna, gi dupi aceea sijudecagi dupi cum vegi crede.

Prima dati am rcfuzttsi vl primesc la lucru pentru ci

toate posturile de chelneriEi erau ocuPate 9i nu aveam ce

si vi ofer. Am refuzat gi cu asta rn-am linigtit, cici teore'

dc aveam dreptace.

146


Noaptea am visar ci srau in faga icoanei Maicii Dom-nului gi am auzit o voce atXt de amenintitoare, incAt m-iminfricogat: ,,Ai refuzac si-i oferi de lucru acestei femei carea venit la tine dupi ajutor. Ea poate muri gi atunci tu vei fivinovat de moarcea ei!"

M-am trezit mai mult mort decAt viu, cici insigi impi-riteasa Cerului era cea care v-a luat apirarea. Cum s-a lu-minat de ziui am alergat inrr-un sufer la Nicolae Petrovici:,,Vi rog si o aducegi pe Maria Nicolaevna!" i-am spus.

El insi nu gtia unde si vi caure. Eu gi sogia ne fbceamatAtea griji, ci nici nu vi puregi inchipui, dar, slavi Dom-nului, agi venit! Eu m-am gAndir deja: mesele por fi in-ghesuite puEin, ca si mai punem una in sali, iar doui sile agezim efari,la inrrare. Aga ci de mAine puregi incepelucrul, vi numesc chelneriEi- gefb.

Ascult ce mi se spune gi ingeleg cu greu ce se inrimpli,iar in sufler... ceva neinteles pentru mintea omeneasci... o,,Bucurie neagteptatl"...

Expozipia pictoralui P. Korin

ExpoziEia de tablouri a lui Pavel Dimitrievici Korin astirnit un viu interes in Moscova. Ea a ginut mult timp.Conducerea a cedat in faga rugimingilor numerogilor vi-zitatori si a aminat de citeva ori inchiderea ei.

Cu toate acestea, penrru a pitrunde in Academia deArte unde a avut loc expozigia, trebuia si stai la coadi cA-teva ore. Ajungind ini.unrru, viziratorii se impristiau ca-re incotro, dar cea mai mare parre se inghesuia in sala un-de erau expuse schigele unui tablou. Pictorul se gindisesi-l numeasci,,Recviem', insi Gorki a insistat si fie nu-mit ,,Rusia veche". Numai cine nu a vrur nu a fost acolo!

147


,,O diversitate atit de mare de vizitatori nu a cunoscut

nici o expozigie', mi-a mirturisit una din angajatele Aca-

demiei. De adevirul acestor cuvinte m-am convins chiar

eu, cind am vizut academicieni in vArsti 9i femei credin'

cioase, pictori gi studengi, oameni simpli si critici de ar'

ti. Puteai intilni 9i reprezentangi ai Bisericii imbricagi in

civil, ambasadori 9i corespondengi striini. Veneau dneri,

oameni intre doui virstc, bitrini'

$i cite cuvinte frumoase au fost rostite! in schigele care

reprezentau portrete oamenii igi recunogteau prietenii sau

chiar simpli trecitori. Mulgi erau impresionagi de chipuri-

le inspirate ale personajelor. Unii erau indignaEi gi spuneau

ci este un imn adus clericilor. Multi lume s-a adunat in

jurul mlsugei pe care se afa cartea cu impresii. Cartea era

groasi gi scrisi in intregime. Ahruri de ea mai exista un ca'

iet. Togi il citeau cu mare interes, unii chiar cu voce tare.

Uneori publicul se aduna in faga unor tablouri, incXt

nu puteai trece, iar in centru erau oameni care polemizau.

Togi ii ascultau cu mare atenfie, iar unii i9i dideau;i ei cu

pirerea. Polemicile erau inflicirat.. itt timpul unei astfel

de discugii s-a apropiat de mine o femeie intre doui vir-

ste. La inceput nu ne uitam una la alta, dar mai tArziu am

intrar in vorbi. Era migcati de schiEele tabloului ,,Rusia

veche".- Ce chipuri, ce oameni! spunea ea cu insufegire.

Merg acasi si le pregitesc masa alor mei gi apoi ii trimit ;ipe ei la expoziEie.

I-am povestit despre cei pe care i'am recunoscut in

schige gi ne-am agezat Pe o canaPca.- Nu sunt de acord cu cei care sunt impotriva clerici-

lot a inceput ea. Desigur ci gi printre prcogi pogi intllni

oameni rii, dar majoritatea sunt buni ;i dau sfaturi folosi-

r48


roare. Am o prieteni, o femeie foarte inteligenti si credin-cioasi. Vecina ei a niscur o fedgi. Cine era taril nu se ftie.Mama a incepur si-9i urasci fiica, se rugina cu ea gi o traracu dispreg. Se vedea ci femeia suferea, dar nefericitul copilsuferea 9i mai mult. Prierenei mele ii era mili de bietul co-pil. A incercat si vorbeasci cu mama, dar aceasta se infuriagi mai tare. Arunci a hotirit si-i ceari ajutorul unui pre-ot, ca s-o invege cum si salveze copilul. El s-a gAndir pufingi a spus: ,,incercagi si liudagi fetiEa, mai ales in prezengamamei. Atrigegi-le arenfia celor din jur cAt de isreaEi 9i cu-minte este, ce ochi frumogi are, cAt esre de driguEi. Facegi-icit mai multe daruri, invitagi.o pe mami si vini cu copi-lul cind aveEi oaspegi. in generc, 6cegi ror posibilul ca siridicaEi fara in ochii mamei gi a vecinilor, cici mama sepoarti afa pentru ci ii este rugine de ce a fbcur." Priete-na mea a ficut aga cum o sfhtuise preocul. $i care a fosr re-zultatul? Mama a incetar si se mai rugineze cu fiica ei, a in-ceput si o mAngAie gi acum se ingelegde minune...

Ag vrea si vi mai povestesc, a continuat interlocutoareamea, gi ce om minunat era un coleg de-al meu de serviciu.De profesie sunt bibliorecari (in prezcnr sunc pensionari).Luiram ln biblioreca Minisrerului Agriculrurii. Cumv-am mai spus, aveam un colegde serviciu deprofesie agro-nom. El era sufetul colectivului, congriinga, mingiietorul

9i prietenul nosrru. Eu il numeam Francisc din Assisi. Ceom era! Dupi un rimp a plecat de la noi. Mult timp nu ammai auzit de el, ca si aflu inrr-o zi cI a devenit preot.

- $i se nr.lmette NicoleaAlexandrovici G., am spus.- Deci il cunoagregi?! a exclamar ea incintati.Mai vreau si adaug un singur lucru. Cu pugin timp

inainte de inchidere a venir Parriarhul Alexie, insoqit deMitropolitul Pimen gi de algi reprezenranEi ai Bisericii. in

149


momentul in care treceau prin sili, oamenii, uitind de

tot, se imbulzeau in jurul lor.- Ce culori vii! se auzea in jur.-,,Rusia veche"! a spus cineva.- Nu, mai degrabi vie, a replicat o voce groasa'

Istorisirea unei actrile

intr-o seari a anul ui 1959 am intrat impreuni cu Marc

intr-un restaurant.imi amintesc ci am comandat ceva de mincare 9i o

sticli de vin. Nici nu am inceput bine si mAncim, ci am

simgit privirea insistenti a cuiva' Mai exact, acest cineva

privea mai mult la mlncare. Am intors capul gi am vizut

ia masa vecini un birbat. Avea pirul cirunt 9i faga istovitl

gi era imbricat intr-un costum gri. in faEi avea o farfurie

cu o felie de piine Pe ea.

Chipul acestui birbat m'a impresionat mult 9i, fbri

si-i spun ceva lui Marc, m-am intors sPre necunoscut 9i

mi-am comandat o alti Porgie.- in locul dumneavoastri nu ag sta de vorbi cu acest

individ, mi-a goptit chelneriga la ureche.

Eu insi i-am strAns ugor mina 9i, firi si il privesc pe

Marc, care era furios, il serveam pe invitatul meu'

El minca cu atita licomie, incit ii tremurau mAinile'

Dupi ce gi-a potolit foamea, birbatul 9i-a povestit viaga'

Avea 50 de ani, de profesie era inginer de poduri 9i gosele'

Fusese cisitorit cu actriga J. Dupi un timp, ea a incetat

150


sil mai iubeasci 9i, incercAnd si termine relagia cu el, l-a

denungat. Fusese condamnat la25 deani. Dupi 20 de ania fost reabilitat 9i s-a intors in Leningrad, dar fosta sogienici nu l-a lisat si-i treaci pragul casei. Dintre prieteni gicuno;tinge unii muriseri, alEii plecaseri sau refuzaseri si'lajute.

Firi bani, firi haine cilduroase, neavind unde sidoarmi gi nici posibilitatea de a-gi gisi de lucru, horirisesi se intoarci in lagir. Acolo cel pugin va gisi intotdeaunade lucru 9i un pat... Unul dintre fogtii lui prieteni ii di-duse in cele din urmi bani de bilet gi la ora doui noapteaavea tren. Toate aceste zile fiminzise, dar astizi \i luaseinima in dinEi gi intrase in restaurant. I se spusese ci aicipiinea se di gratuit.

Tot timpul cfu a vorbit li zvAcnea un mugchi de pe fa-gi, iar trupul ii cremura. I-am privit hainele ponosite gil-am inrebat:

- Avegi palton?- Nu, numai ce este pe mine...Acasi aveam ovalizL cu hainele riposatului meu sof.

Am hotirAt pe loc in sinea mea ce si fac cu ea. Dupi ce amplitit pentru cini (a9a cum fbceam intotdeauna, deoareceMarc nu avea niciodati bani), l-am luat de brag pe noul meuprieten gi l-am invitat la mine acasi. Din valiza sogului meuam scos lenjeria, costumul lui, o geacl gi un palton.

Cind oaspetele meu 9i-a schimbat hainele vechi, a fb-cut o crizi nervoasi. A cizut pe podea plingAnd si rostind

cuvinte pe care nu le puteam deslugi. Marc s-a speriat, iareu incercam siJ linigtesc ca pe un copil. incet, gi-a revenit,

dar a suspinat inci mult timp.Se apropia ora unu noaptea. Am chemat un taxi si am

plecat la gari. Acolo am agteptat si urce in vagon, i-am dat

l 5 l


bani 9i nu am plecat de pe peron pinl cind trenul nu a dat

semnalul d. pi.."... P.tt. o lurri am primit o scrisoare de

la el. imi scria ci pe drum i s-a fbcut riu 9i a fost dus direct

la spital. Acum se simgea mai bine'

imi mai sPunea ci nu mi va uita niciodati' Daci sogia

il condamn"se l" -o"rte, eu il readusesem la viaql' in cli-

pele grele se gindea la mine, la faptul ci l'am primit ca pe

,rn pii.r.r, ;i ca pe un frate. imi trimitea tot ce avea mai lu-

minos in suflet. Promitea si imi mai scrie imediat ce ii va

permite sinitatea' insi,nu am mai primit nici o scrisoare'

Mdrturiih luiM. A.

Eram doui surori: eu 9i Nastenka. fineam foarte mult

una la alta, deqi aveam caractere diferite' Ei ii pliceau

biiegii gi s-a miritat devreme. Eu insi visam la mlnisti-

re ;i purtam batic negru. Doream foarte mult si intru la

minlstirea Sfbntului loan. Pirintele Ioan de Kronstadt

avea griji de ea gi o vizita foarte des. Eu il respectam 9i il

iubeam mult. Uneori venea pe la noi, degi eram oameni

simpli; tata era curier la o bancl. Tot pirintele i'a prezis

ceva tatei, dar despre aceasta voi Povesti mai tirziu'

Visul meu s-a implinit. Am intrat la ministirea Sfin-

tului loan, care se afla nu departe de Sankt-Petersburg, pe

malul rAului Karpovki. Era o ministire frumoasi, con-

struiti pe banii negustorilor din orag in semn de respect

pentru pirincele loan. CAnd se implrgea pimAntul, maica

,t"t ga i-" rugat Pe pirinte si lase loc 9i pentru cimitir' El

insi a clitinat trist din cap gi a spus:- Nu avegi nevoie de el.

Maica staregi s-a mirat muls, dar nu a indriznit sil

mai intrebe ceva. Cuvinrele lui s-au implinit intocmai'

r52


Nici o maici nu a murit cit timp a funcgionat ministirea,

pentru ci coate s-au imprisriar prin lume.Ministirea noastrl era bogari gi ascultirile erau di-

ferite de cele ale ministirilor aflate departe de orage. Laministire am intrat cind eram inci tAniri ;i sinitoasi.Maicile au vizut ce ascuhiri pot indeplini. CAnram gi pic-tam binigor. Astfel, mi-au dat ascultare si pictez gi si cintla strani ca soprani. La pugin timp m-a cuprins o dez-nidejde atAt de mare, ci nici nu pot spune .

intr-ona din zile a sosit la noi plrintele nostru iubit.Ca de obicei l-am inconjurat toate, iar el ne vorbea cublAndeEe. Deodati s-a intors spre mine gi m-a intrebat:

- Ei, Variuga, nu te plictisegti?- Nu, pirinte, nu mi plictisesc, insi nu-mi place si cint.Pirintele m-a privit lung gi mi-a spus:- La ministire trebuie si muncim gi si implinim as-

cultarea la care am fost rinduiEi. Cit despre tine, igi placesi cingi gi igi va plicea gi mai mult daci vei cinra cu o oc-tavi mai jos.

- Nici nu poate fi vorba de a9a ceva, cici sunt soprani,i-am rispuns.

.Pirintele a zAmbit doar pe sub mustigi si... atAt.Timpul trecea. Eu cAntam mai departe la strani, degi

imi era greu. Spre toamni, bitrAnul nostru dascil a plecatde la ministire. in locul lui a fost numit un altul, renumitin tot oragul. Acceptase si vini la noi numai din dragostepentru pirintele.

El ne-a ascultat pe toate maicile care cintam la strani.- De ce cinngi soprani, cAnd dc 6pt sunteqi altisri?

m-a intrebat el.Mi-a dat apoi tonul gi eu am inceput si cint. Sunetele

curgeau atAr de ugor, incAt, de fericire, am inceput si rld.

r53


Dascilul imi preguia mult vocea, iar eu cintam cu cea mai

mare plicere 9i i-i "d,t..am aminte mereu de plrinte'

Aitidatl, mi-a apirut la gXt o umfituri' La inceput

era micl, insi cu timpul a inceput si se mireasci' 9i a cres-

cut atit de mult, incit nici nu mai Puteam intoarce capul'

Mi simgeam din ce in ce mai riu' I-am spus maicii stare[e

despre boala mea' Ea s-a intristat 9i vroia si mi duci ne-

apirat la medic.

Nu au trecut nici doui zile 9i am fost anungate ci a ve-

9i slujea un Te Deum.' in clipa in care eu impreuni cu cclelalte maici ne in-

dreptam spre biserici, maica staregi m-a tras deoparte 9i

m-a aritat pirintelui Ioan:- Dragitpirinte, daci putegi si vi rugagi pentru Var-

vara, cici e foarte bolnavi...

Ea mi-a dat la o Parte baticul 9i i'a arltat umflitura'

Pirintele a privit-o cu mer€ atengie, a atins-o cu mina 9i

a sPus:- Nu-i nimic, di Dumnezeu 9i va trece' Du-te' Variu-

cu ne ribdare sl vini dimineaga, ca sl-i arit maicii starele '

154


Ea mi-a cercetat gAtul din toate pirgile, gi-a fbcut semnulsfintei cruci gi mi-a spus:

- Mulgumegte-i pirinrelui!La ministire mai era o reguli: piringii gi prietenii ne

puteau vizita in anumite zile gi la anumite ore. La una din-tre surori venise o prieteni. CAt timp au vorbit ele, noi amobservat ci s-a intimplat ceva cu aceasti tiniri. Era foar-te palidl gi nu era arenti la inrrebirile care i se puneau.Parci un gind nu-i didea pace. Nu am reugir si aflim ceanume i s-a intAmplat, cici intre rimp am fost anunfateci a sosit pirintele. Ne-am bucurat ca de fiecare dati 9ine-am repezit siJ intimpinim. Fata ni s-a aliturat gi ea.

Pirintele urca scirile bisericii. Era foarte ingrijorat,dar, ca de obicei, ne-a vorbit cu bldndeEe. in momentul incare a ajuns in dreptul fetei, s-a oprit gi a rostir:

- Amvenitpdniaici numaipentru tine. Vai, cit m-amgrlbit ca si ajung la timp!

Noi, bineingeles, nu am priceput la ce anume se refereapirintele, dar am observat cum fata s-a zipicit gi mai mult,de parcl ceva nevizut ar fi speriat-o. Pirinrele a continuar:

- Dupi slujbi vom sra mai mult de vorbi. Nici si nu tegindeqti si pleci acum! M-ai auzit?

Ultimele cuvinte le-a spus pe un ton ameningitor.TAnIra a intrat cu noi in biserici gi s-a rugat pe toati

durata slujbei. La sfirgitul ei, plrintele a iegit din altar, aluat-o de mini gi i-a spus:

- Ce gi-ai pus in cap si faci? Rispunde! Hai, vino sivorbim pugin!

Ne-am dat la o parte. Cit a vorbit pirintele, ea nua contenit din plins. Dupi un timp pirinrele a bine-cuvAntat-o gi i-a spus:

- Ei, acum te-ai linigrit?Iar ea ii mulEumea;i ii siruta mAinile.

155

t


Pirintcle Ioan gi-a luat rimas bun de la noi, zicind:

- Atlt pentru azi!, gi a plecat.

Noi insi, curioase, am inconjurat-o Pe tini'ri, rugAn-

d-o si ne Povesteasci ce i-a spus pirintele.

Ea ne-a povestit ci a avut un logodnic' care cu citeva

zile inainte de nunti s-a indrigostit de alti fati, iar Pe ea a

pirisit-o. De necaz, fata hotirise si se arunce in faga trenu-

iui. Cu o zi inainte de a veni la noi era siguri ci se va sinuci-

sitori. Vegi avea copii.

De la noi "

pL."t linigtiti 9i veseli. La pugin dmp dupi

aceasri intimpiare, s-a cisitorit gi a avut o cisnicie fericiti.

Pirinnle Gheorghe

Ca si intelegi mai bine ce igi voi povesti, voi spune

mai intii ci am fost stareEul Ministirii Mescersk din gu'

bernia Kaluga. Din cauza unor treburi ministireqti' tre-

buia si plec Jeseori in orapul Kaluga. in una din aceste ci-

litorii, mi plimbam prin orag. in dreptul unei case mari 9i

frumoase stitea o femeie, care mi se pirea ci a;tepta pe ci-

neva. Ea insi, cind m-a vizut, a alergat spre mine' Pe faga

ei palidi se citea o mare durere.- Pirinte, sogul mcu este Pe patul de moarte' Nu ml

pot depirta Pentru mult timp de el, dar cere si 6e spo-

vedit. Vi rog si nu mi refuzagi!

Din fericire aveam la mine Sfintele Daruri' a9a ci

m-am gribit si intru in casi. intr-adevir, sogul ei igi didea

s6


sufletul. L-am spovedit 9i l-am impirrigit. Birbatul mi-amulgumit, iar la sfirgit a spus:

- Pirinte, am o mare durere. Sunt negustor. De la untimp afacerile au inceput si meargi prost gi am fost ne-voit si-mi ipotechez casa. Peste doui zile va fi scoasi lalicitagie, iar familia meava rimine pe drumuri.

imi era mili de el.- Nu vi facegi griji, i-am spus, cu ajutorul lui Dumne-

zeu sper si vi pot ajuta.De la el am plecat direct la pogti ca si trimit o tele-

grami unui fiu duhovnicesc, care era 9i el negustor. i.taceeagi seari, acesta era la mine. I-am povestit necazul ne-gustorului gi mi-a promis ci il va ajura. in ziua cind casaa fost scoasi la licitagie, fiul meu duhovnicesc a reugit s-ocumpere cu 25000 de ruble. Din banii primiEi, 7000 aumers la achitarea tuturor datoriilor, iar 18000 au fost pusela banci pe numele sogiei negustorului bolnav. Am ami-nat cu cAteva zile intoarcerea mea la ministire. Dupi ces-au rezolvat toate necazurile, am venit la bolnavul caremai era in viaEi. Spre scari gi-a dat suflerul.

Nu am rimas la inmormintarea lui, m-am gribit sIajung la ministirc, iar peste un timp intAmplaria a fostdati uitirii.

Au trecut anii... Am fost arestat. Eram in celula celorcondamnagi la moarte. lmpreuni cu mine mai erau 37 depersoane. in fiecare noapte erau luagi cite cinci-gase oa-meni gi impugcagi. Aga a continuat cfueva zilelerind, pA-ni cind am rimas doar gapte.

intr-una din zile, gardianul care ne pizea s-a apropiatde mine 9i mi-a goptit:

- Pirinte, in noaptea aceasta si figi pregitit. Vegi fi togiimpugcagi.

r57


Le-am comunicat gi celorlalgi deqinugi cuvintele gar-

dianului. Trebuie si mai sPun cc se Petrecea in sufetele

noastre? De;i gtiam ci eram condamnagi la moarte, abia

atunci ne-am dat seama ci aceasta era la un pas de noi.

Nemaiputind suporta aceasti stare, am iegit pe corido-

rul intunecat gi fbri geamuri ca si mi rog. Plingeam 9i mi

rugam cum nu o mai ficusem niciodati pAni atunci. Am

plAns atAt de mult, incAt epitrahilul s-a umezit de la lacri-

mile mele.La un moment dat"am observat lAngi mine un birbat

care mi privea. El mi-a sPus:- Nu plingegi, pirinte, ci nu vegi fi impugcat!- Cine sunteEi? l-am intrebat.- Nu vi mai amintigi de mine, plrinte, insi la noi fap-

tele bune nu se uiti, a rispuns el' Eu sunt negustorul din

Kaluga, pe care l-agi impirtigit inainte de moarte.

A spus acestea gi a dispirut prinrr-o crlpituri din pe'

rete. Prin ea am putut ziri marginea unei piduri. Acolo

am vizut-o gi pe mama. Ea mi-a fbcut semn cu mAna.- Da, Egorugka, nu veEi fi impugcagi, iar noi ne vom ve-

deapeste zeceani.

Vedenia s-a tcrminat. Mi afam din nou in acel coridor

intunecos. Dar de data aceasta sufetul meu era plin de

bucuria pascali! Am intrat in celuli 9i am strigat:- Dragii mei, si-I aducem mulgumire lui Dumnezeu!

Nu vom 6 impugcagi! Avegi in incredere in cuvintele unui

preot!Eram convins ci mama 9i negustorul ne aveau in ve-

dere pe togi cei care eram in celuli. Deznidejdea s-a Pre-schimbat in bucurie. Togi m-au crezut. Unii imi sirutau

miinile, iar algii chiar gi cizmele. $tiam civom rimAne in

viagi.

158


Noaptea a trecut linigtiri, iar in zori am fosr rransfe-ragi in ahi inchisoare. Dc acolo am ajuns in B., iar du-pi amnistie am fost eliberaEi, Ultimii ani i-am perrecurin sihistria Dannilovsk. Cei gase blrbagi cu care am fostcondamnat la moame au devenit fiii mei duhovnicegti.Peste cigiva ani eu am fost aresrar din nou gi exilat aici, inKaradub.

(Aceste inscmndri aufostfi,cute deful duhounicesc al pdin-telui Gbeorghe, care l-a uizitat tn Karatiub, unde a fost exiktp,irintele in 1930.)

Nagal

Pe cel mai bun prieten al meu il chema luri lsaakovici.Odati l-am inrrebat:

- Iura, de ce tatil tiu are un nume care nu prea se in-tilnegte la rugi?

- E o poveste lungi, mi-a spus. Piringii rarilui meuerau mogicri bogagi. Aveau dc roare, sc iubeau mult, daraveau un mare necaz. Togi copiii lor mureau la puqin rimpdupi nagtere.'

Ce nu au ftcur biegii mei bunici! Au cerut ajutorul ru-turor... Copiii nici nu ajungcau bine pAni la virsta dc unan gi mureau. Erau foartc necijigi, mai ales ci pe vremuria nu avea copii era o mare rugine.

Cind bunica a rimas insircinari penrru a cincea oari,bunicul i-a spus: ,,in popor existi credinga ci, daci ime-diat dupi nagterea pruncului taril lui va icgi in drum gi ilva invita pe primul om care ii va apirea ln cale si fie nagulcopilului, la botez pruncul va primi numele acestuia gi varimine in viaEi." Bunicul igi dorea atAt de muh si aibi uncopil, incAt era gata si accepte orice.

r59


in noapcea de l0 spre ll decembrie, bunica a adus pe

lume un biieEel. Pruncul s-a niscut foarte slebuE 9i de-abia

respira. Bunicul a trimis pe unul dintre servitori dupi pre-

ot gi a poruncit si se pregiteasci toate cele necesare PentrusivArgirea tainei, iar apoi a iegit in drum si caute un naf

pentru copil. in tot acest timp se gAndea insl: ,,Llnde voi

gisi la aceasti ori un nag? Toati lumea doarme." Tot mer-

gAnd a;a,l-a incilnit pe nebunul Isaac. Bunicului i'a stat

inima in loc: ,,Da-a! Bun nag am gisit!" Dar ce era sI faci?

El era primul om care ,ii iegise in cale ... ,,Isaac, vreau si fii

na;ul copilului meu", i-a spus bunicul. ,,Cum sI nu, boie'

rule, a rispuns acesta vesel. Ne vom inrudi."

Bunicul se temea si nu rAdi satul cAnd va afa ce fel

de nag a gisit pentru copil, insi nimeni nu a scos un cu-

vAnt. Toate slugile care se imbulzeau la uga de la intrarea

principali l-au salutat respectuos pe nebun. Atunci bu-

nicul l-a misurat cu privirea pe Isaac, care avea miinile

gi faga murdare, purta nigte zdrenge gi pe deasupra era 9idesculg. ,,MaximAci, s-a adresat bunicul majordomului,

spaliJ gi di-i nigte haine de-ale mele. Gisegte-i gi o pere-

che de cizme." Peste doui ore, Isaac, spilat 9i imbricat in

hainele bunicului, dar desculg, cici refuzase si se incalge,

stitea lingi cristelniEi. Jinea in brage cu mare griji copi-

lul nou-niscut. Biiatul a primit la botez numele nagului

siu ;i a triit pini lavArsta de76 de ani. Dar povestea mi-

cului Isaac nu se termini aici...

Au trecut mulgi ani O.l*".t. Isaac era deja insurat

gi avea doi biieEi cumingi gi frumogi, Vadim gi lura. Iura

evea 12 ani cAnd s-a imbolnivit de congestie pulmonari.

Au fost chemagi cei mai buni medici din orag, insi nici

unul nu l-a putut ajuta pe copil. Era pe moarte.

160


A fost chemat gi un preot bitrin ca si-l impirtiseascipe copil. Acesta i-a spus lui Isaac Nicolaevici:

- Daci a9 fi fost in locul dumneayoastri nu ag 6 statmult pe ginduri gi i-ag fi trimis o telegrami pirintelui Ioande Kronstadt ca sI se roage pentru insinfuosirea lui Iura.Pirintele Ioan esre unul din acei luminitori ai credinEeicare nu intirzie si dea ajutor celor care ii cer.

- Ce spunegi, pirinte? Pirintele Ioan e departe, toc-mai in Sankc-Petersburg, iar noi sunrem in Irkursk! Lisatipovegtile astea!

- Cum credeEi, a rispuns linigtit pirintele, dar eu i-agfi trimis.

Dupi ce a plecat pirinrele, Isaac Nicolaevici s-a plim-bat mult timp prin cameri. in cele din urmi, s-a ho-tirAt. A ingfbcat piliria gi a plecat la pogri. Peste citevaore, Iura a incepur si se simti mai bine, iar in doui zile seinsinitogise.

O minune

O prieteni de-a mea inviga 9i lucra la Moscova. Locuiainsl in afara oragului,lAngi Nemcinovki. Se intorcea aca-si tArziu, cAnd pe drum nu mai intAlneai nici gipenie deom. Dar cel mai infricogitor era faptul ci rrebuia si rreaciprintr-o pidure. Acest loc era foarte periculos. Trecitoriierau jefuigi, iar femeile, de cele mai multe ori, violate.

Prietena mea o cinstea mult pe Maica Domnului gi seruga mereu la icoana ei numiti,,Bucuria nea;teptati".

Intr-o seari geroasi de iarni, se intorcea acasi, ca deobicei. A intrar in pidure si mergea pe o ci.rare ficuri inzdpadabititoriti. in intimpinare i-a iesir un birbat. L-avizut in lumina lunii cum ridea si venea cu miinile intin-se, ca s-o prindi.

r6r


- implriteasi a cerurilor, s-a rugat ea speriati, "Bu-curie neagceptati", salveazi-mi! Izbivegte-mi de acest

birbat! Numai tu egti sclparea mea!

Birbacul se apropia tot mai mult de ea' Deodati a vi-

zut insi cl expresia fegei lui s-a schimbat. Exprima frici'

Birbatul privea speriat spre Cel care era in spatele fetei'

Firi si spunn nimic a plecat, intorcind capul din cind in

cAnd, temitor, de parcl cineva il urmirea.

Fata nu a indriznit qi priveasci in urma ei, dar simgea

ci cineva era lAngi ea 9i o ocrotea' Cind a iegit din pidu-

re, a privit ,o,,rgi in urmi... Nu era nimeni' Doar in de-

plrtaie se zilreablrbatul care voise s'o violeze'

P.drintele Serghie S.

Pe pirintele Serghie l-am avut indrumitor duhovni-

..sc doa, trei ani. Ne vedeam foarte rar, deoarece el locuia

intr-un sat de lingi ora;ul Murom' pe cAnd familia noas-

trl era la Moscova. in acest timp scurt, el a reugit si mi

invege multe lucruri frumoase gi putca si mi invege 9i mai

multe daci n-ar fi existat acea mare diferenEi intre puteri-

le noastre duhovnicegti.

Multe din cele spuse de pirintele Serghie nu le-am pu-

tut ingelege, foarte multe le-am uitat, iar unele lucruri le'am

considerac nesemnificative 9i cu timpul ele mi s'au gters din

minte. Au rimas doar cele care aveau o insemnitate mai mi-

ci. Tocmai aceste mlrungiguri vreau si vi le implrtlgesc'

Primul lucru care m-a izbit la pirintele era ci Dumne-

zeul lui nu era ameninEitor 9i nici rizbunitor.

,,El nu poate fi aga, Pentru ci Dumnezeu este iubire'

Ca si 6m cAt mai aProaPe de El, trebuie si ne umplem su-

fetele cu iubire...

r62


Luagi seama la inima voastri, ne inviga pirintele Ser-ghie. Nu lisaEi sI intre in ea riurarea. Srriduigi-vi sivede giin cei din jurul vostru numai lucrurile bune. Spunegi-leaceasta. Si nu vi temegi si-i liudagi prea mult, pentru ciin fiecare din noi sunt seminEele binelui, pe care citeodatiomul nici nu binuiegte ci le are...

Oferigi-i aproapelui mai mult decit meriti. FiEi cit maibuni cu e1...

Rostigi cit mai des rugiciunea <<Niscitoarea de Dum-nezeu>>, oriunde vi aflagi - la serviciu, acasi sau in tren -,

pentru ci Maica Domnului este mijlocitoarea noastri...CinstiEi-l pe Cuviosul Sera6m, pe acest minunat sfAnt,

care ii lntlmpina pe oameni spunAnduJe: <<Bucuriamea!>> Facegi-vi un obicei ca in fiecare zi, in numele lui, sisivArgigi o fapti buni. Daci nu putegi face mai mult, 6cegimai pugin. Daci nu putegi face nici acest puEin, atunci es-te de ajuns si zimbigi numai, dar din toati inima..."

Credeam ci am intAlnit oameni obignuiEi gi mult timpdupi aceea nu puteam ingelege cum reufea pirintele si fieatent cu mine, cu marna, cu prietenii nogtri, si ne diru-iasci la toli ateta puterc Ai timp.

. Pirintele Serghie mAnca modest. Noi, la fel, eram si-raci. Erau timpuri grele, iar eu cAgtigam pulini bani. insiatunci cAnd apirea pirintele in casa noastri, vestea se ris-plndea repede gi in scurt timp bucitiria mamei se umpleacu daruri aduse de prietenii nogtri. Astfel, mama puteasi-l serveasci cu o cini gustoasi, care ajungea pentru incitrei-patru prieteni venigi in viziti. La desert, mama fbceajeleu de fructe, care ii plicea mult pirintelui.

- Este exact ca un copil, spun€a mama. Cind minAn-ci,linge gi lingura.

Printre cunogtingele noastre era gi o tAniri frumoasi,

dar cam uturatici. Odati s-a intAmplat si fie la noi in ziua

r63


cind a venit 9i plrintele. S-a apropiat 9i ea, sl-i ceari bine-

cuvincarea. Pirinrcle a privit-o lung, fixindu-i unghiile

vopsite, apoi a dat nemulqumit din cap 9i i-a spus:

- De data aceasta te iert, dar alti dati nu'gi voi mai

permite.Pirintele Serghie mi-a spus ca inainte si mi impirti-

gesc si fac o pravili, care mi se pirea lungi, doui acatiste 9i

un canon, gi, nefiind obignuiti, oboseam repede'

Odati chiar mi-a fost imposibil s-o fac, deoarece pi-

rinrele a sosit la noi firi si ne anun[e. Mi-a spus ci mi

va impirtigi a doua zi dimineaga. Cind mi pregiteam si

plec (plrintele riminea Peste noaPte la noi 9i, pentru ci

"p"r,"*"n,ul in care locuiam era foarte mic, eu plecam si

dorm la ni;te prieteni) se ficuse ora unu noaPtea'

- Miine te attePt la gapte dimineaga, a sPus plrintcle'

- Dar cAnd voi reugi si-mi fac pravila? l-am intrebat eu

ingrijorati.El a zlmbit gi mi-a dat voie si citesc doar doui ru-

giciuni gi un acatist.A doua zi, la gapte dimineaga eram la ugi. CAnd am

intrat in casi am vizut ci pirintele tocmai termina si ci-

teasci pravila mea.- Pirinte,l-am intrebat, de ce trebuie si facegi in locul

meu pravila?- Ieri erai foarte obositi, ier ferLeceasti pravili nu Pot

infricogiror.Pirintele nu didea nici un sfat cit timp spovedea, ci

numai asculta gi intreba daci ceva nu-i era clar' Aveam un

164


picat pe care nu indrizneam si-l mirturisesc, il amAnamde fiecare dati. Spovedania se apropia de sfirgit. Brusc pi-rintele m-a intrebat:

- Arit?- Da, am rispuns.Cu durere ln voce, el a reperar intrebarea:- intr-adevir?Aceasti intrebare m-a infricogat gi mai mult gi astfel

am putut si mirturisesc picatul.- Si citegti in fiecare zi Acaristul Bunei Vestiri, mi sfi-

tuia pirintele, este cel mai vechi acatist. Mai rirziu, el aservit ca model la alcituirea celorlalre acariste. Eu te rogsiJ citegti gi gine minte ci, arunci clnd nu voi mai fi peaceasti lume, sufetul meu se va bucura cAnd vei rosti aces-te laude aduse impiritesei Cerurilor. Daci gi se va intlm-pla vreodati si alegi intre un bolnav gi Lirurghie, si nustai nici o clipl pe ginduri, si mergi la bolnav! line min-te : Liturghia nu esre o obligagie de-a noastri fagi de Dum-nezeu, ci o risplari, pe care trebuie si o meririm!

MI plingeam pirintelui cit de greu imi este si mi rogin fiecare dimineagi pi seari.

: Da, intr'adevi6 cste greu, a recunoscut el. De exem-plu, eu trebuie si mi impun de fiecare dati. Chiar gi ecum,in loc si mi rog, eu stau de vorbi cu tine.

A doua zi, dupi ce a plecat pirintele, mama mi-a spus:- Pirintcle a spus ci-i esre greu si se roage numai ca si

te incurajeze. Clnd pleci, el se roagi ore intregi. Sringe Iu-mina, crezAnd ci dorm, gi incepe si faci meranii.

Pirintele Serghic m-a obignuit si-i povestesc totul de-spre mine, de la cele mai mici detalii plni la faptele ce-le mai importante gi gAndurile cele mai ascunse. Treptat,m-am obignuit cu acesr fel de spovedanie, iar mai rArziu adevenit chiar necesar.

r65

MINUNI ALE VRTMII NOASTRE

intr-o perioadi eram indrigostiti de K' 9i amAndoi ne

gindeam si ne cisitorim, cu toate ci erau multe piedici'

Pirintel. era rezervat in privinEa alegerii mele 9i nu cre-

dea in sinceritatea sentimentelor lui K., insi nu incerca

si-mi impuni pirerea lui, ci mi Punea si-mi imaginez di-

ferite situagii. Alteori nu-mi didea binecuvintarea Pen-

tru realizarea unora dintre ele . Trebuie si spun ci pirin-

tele, cu toati bunitatea sa' era totuqi de neclintit in unele

probleme.Odati, dupi inci o discugie chinuitoare cu K', i-am

spus pirintelui:- - Am gi eu o mare rugiminte la dumneavoastri: Ruga-

gi-vi lui Dumnezeu ca si ne cisitorim cit mai curlnd!

- Bine, a sPus el gi a Plecat.Dar dupl doul luni mi-a sPus:- Nu vreau si te supil dar si gtii ci tu nu te vei ci-

sitori cu K.- De ce? l-am intrebat mirati.- De trei ori m-am rugat inaintea Prestolului 9i tot de

atAtea ori ruglciunea mea nu s-a ridicat la cer'

Cuvintele pirintelui s-au implinit intocmai' Eu nu

m-am cisitorit cu K.

A venitul gi infrico;itorul an 1937. Lu inceput aresti-

rile in masi. I-arir mirturisit pirintelui ci sunt o mare fri-

coasi 9i mi speria gAndul ci aq putea ajunge la inchisoare

sau in exil. Mi attePtam ca pirintele si mi certe, el insi

m-a privit cu blAndege 9i a sPus:- Crezici numai gie gi'e frici? Nici nu-gi pogi inchi-

pui cAt de tare mi tem gi eu! Am fost de doui ori arestat

ii gtiu ce inseamni asta. Odati chiar fratele lui Vladimir

Ilici m-a scos de acolo' Nu e nici o ruqine si-gi fie frici;

toEi suntem oameni 9i prin urmare togi suntem slabi, dar

r66


nu avem dreptul si fim lagi. Dumnezeu este cu noi gi nu

ne va pirisi.

Atit. Mi doare ci nu am pucut regine mai multe din cele

spuse de pirintele. VI voi impirtigi insi din puginul pe care

ni l-a povestit el despre sine gi despre persoanele pe care le-a

cunoscut. Preze ntare a va fi fhcuti in ordine cronologici.

Tatil pirintelui Serghie *" r""a iar mama era o prin-

cipesi georgiani. Mama a murit la scurt timp dupl nagce-

rea pirintelui. El mai avea un frate, Alexei, gi o sorl, Ol-

ga. Copiii au fost crescugi ;i educagi de sora mamei. DupI

moartea mamei, aceasta s-a mutat la ei. Copiii o iubeau

mult gi ii spuneau ,,mama". Ea merita din plin si fie numi-

ti astfel, pentru ci reugise si fie o mami buni pentru ei.

inci din copilirie, micului Serghie ii plicea si meargi

la biserici. Daci se intAmpla ca cei mari sil lase acasi, fu-

gea singur la biserici. Asa s-a intdmplat 9i intr-o sAmbiti

seara. A fugit de acasi gi a ajuns la biserica unde slujea pi-

rintele Valentin Amfitiatrov. Cind se cinta ,,Liudagi...",piiintele Valencin a ie;it din altar 9i cidelniga prin biseri-

ci. inrr-un colg a observat un biiegel, singur. Pirintele s-a

apropiat de copil gi l-a intrebat:- Cum te cheami?- Serioja.- Cu cine ai venit?- Singur.

Pirintele Valentin a bigat mina in buzunarul sutanei

gi a scos o turti dulce, pe care i-a intins-o biiegelului, apoi

a intrat in altar. Peste cAteva clipe, starostele bisericii s-a

apropiat de Serioja.

167


- Hai, Serioja!, l-a indemnat el. Pirintele a spus si te

duc acasi. Piringii tii te cauri.Acasi, intr-adevit erau toEi ingrijoragi.

Cind a crescut, pirintele S.rgt i. ";rr,a

la biserica al cirei

paroh avea o viaEi imbunitiEiti. intr-o duminici, gribin-du-se si ajungi la biserici, tinirul Serghie s-a certat cu ma-

ma pentru un lucru de nimic 9i, supirat, a iegit din casi.

inainte de a incepe slujba, pirintele paroh impreuni

cu diaconul gi cu tAnirul Serghie se afau in altar gi cAntau

,,impirate Ceresc". Dintr-odati, pirintele s-a oprit brusc

din cintat gi a intrebat:- Cine dinue voi este certat? Duhul Sfint nu vine.- Eu m-am certat cu mama, a mirturisit ruginat Serghie.- intoarce-te acasi ;i impaci-te cu ea, i-a poruncit

pirintele.Serghie a iegit din aher firi si se dezbrace de stihar,

cu gindul si se intoarci acasi. Din fericire, mama era in

bise rici.- Te rog si mi ierti, i-a spus el.Mama i.a luat capul intre miini gi l-a sirutat cu dragoste.- M-a iertat! a strigat Serioja gi a intrat in altar.- Slavi Domnului! a rispuns pirintele gi a inceput si

cdnte,,impirate Ceresc'.

Un timp, pirintele ,;;. a fost ipodiaconul Patri-arhului Tihon. Preafericitul il iubea mult gi il numea cu

blindege Serioja. in acea perioadi, pacriarhul se afla in

arest Ia domiciliu gi nu avea dreptul si piriseasci Minis-

tirea Donskoi. I se diduseri camerele de lAngi Porgile

Sfinte. il slulea chilielnicul, a cirui familie rimisese in

168


orag. in fiecare miercuri Preafericitul il invoia si plecesi-si vadi familia, iar el rimdnea singur pini a doua zidimineaga. Acest lucru era cunoscur rururor. $i iati ci in-tr-o miercuri cineva a bitut insisrent la uga apartamentu-lui patriarhului. U;a s-a deschis. Era intuneric, pentru ciseara curentul electric era oprir. Cei care biceau la ugi s-aurepezir asupra celui care le-a deschis. Fapta odati fhcuti,atacatorii au dispirut. in capul sclrilor stitea patriarhulginind o lumAnare inrr-o mini, iar cu alta incerca siJ ri-dice pe chilielnicul siu, care in acea zi nu se gtie de ce nuplecase acasi.

Preafericitul l-a plAns mult gi a poruncit si 6e inmor-mAntat in locul pe care il alesese pentru sine.

- Si stim alituri, ca fragii, cici el a primit asupra samoartea mea.

Patriarhul a fost inmormintar alituri de chilielnicul siu.Erau despirgiEi doar de peretele bisericii, cici mormintulpatriarhului se afli iniuntru, iar al ucenicului afari.

Pirintele Serghie,,.r;;;" bine pe Mitropolitul pe-tru. Inainte de a primi votul monahal, el era mirean 9i fb-cea pane din Sfbntul Sinod. Era cunoscuc ca un birbatputernic, foarte instruit gi un apiritor inficirat al Biseri-cii. Nu s-a cisirorir niciodati.

Patriarhul Tihon l-a chemat ;i i-a spus:- Dragul meu, cilugireste-te si te voi numi vicar

patriarhal.Surprins de acesre cuvinre, viirorul Mitropolit petru a

refuzat, motivlnd ci. esre un om de lume si nevrednic deaceasti onoare.

- La ce-mi rrebuie? incerca el si spuni. Avegi ariEia ie-rarhi vrednici, dar v-agi oprit la mine, nevrednicul...

r69


- Eu am nevoie de oameni ca tine Pentru Biserici' in'

sista patriarhul.Tratativele au durat citeva zile' PAni la urmi victoria

a fost de partea Preafericitului. Dupi ce s-a cilugirit, vi-

itorul mitropolit a urcat repede toate trePtele ierarhiei 9i a

fosc desemnat mitropolit de Kritigk 9i Kolomensk'

La banchetul organizat in cinstea lui a fost 9i pirin-

Mitropolirul Petru se intristase din cauza acestor cu-

vinte usturitoare ' Stitea serios 9i mihnit' Ultimul cate s-a

apropiat de el a fost Mitropolitul tifon' Petru a ridicat

o.hii obotigi spre el, agceptAnd si mai audl o batjocuri la

adresa lui. insi mitropolitul l-a imbrigi;at cu toati since-

ritatea gi a spus:- Numele tiu este Petru, adici piatri. Sl 6i tare ca o

piatri!Migcat de aceste cuvinte sincere, Petru a jurat:

- Voi 6 tare ca o Piatrl.

Nu ;tiu dupi ce criterii a fost ales plrintele Serghie

printre persoanele care au fost de fagl cAnd au fost desco-

perite mormintele garilor rugi din catedrala cetigii Petro-

pavlovsk din Sankt-Petersburg.- Era foarte interesant, Povestea el. Cand au fost des-

coperite mormintele Elisabetei, al Ecaterinei;i al lui Pavel

,,.-a "pirut

in faEi tot secolul al XVIll-lea prin hainele lor

bog"t.. Dar si vedegi ce s-a intimplat cu mormintul lui

Alexandru I! Era gol.

170


- Perioada gederii mele la Kiev a coincis cu emigrareain masi a aristocragiei ruse, igi amintea pirintele Serghie.Stiteam la Lavra din Kiev gi eram bun prieten cu starerul

9i cu casierul. lnrr-o zi m-au rugat si-i ajut si ascundemicoana fbcitoare de minuni a Maicii Domnului, care sri-tea deasupra ugilor impiriregti in Catedrala Maicii Dom-nului din Lavri. Se temeau ca nu cumva, in acele vremuride restrigte, icoana si 6e barjocoriti sau chiar furati. Searaam luat-o, iar in locul ei am pus o copie. Treaba odari is-priviti, ne-am intors fiecare la chilia lui. Eu m-am culcar,dar somnul fugea de mine. Mi intorceam de pe o partepe alta. Vizind ci, nu mai por rezista, am iegit in cele dinurmi afari. Era o noapte cu luni plini gi multi lumini injur. ln curte se plimba casierul.

,,Nici lui nu-ivine somnul', m-am gindit.CAnd m-a vizur s-a bucurat 9i a spus:- Nu gtiu, dar parcl mi nelinigtetre ceva. Nu imi dau

seama care este motivul. De aceea am iegit pugin afari.Ne plimbam amindoi prin curtea ministirii. Nelinig-

tea tot crettea... Dintr-o dati uga s-a deschis gi din chiliea iegit staregul.

- Ia te uiti, nici el nu poate si doarmi!, a spus pirin-tele casier.

StareEul, dupi ce ne-a vizur, s-a apropiar de noi. La lu-mina lunii se purea vedea ci ceva il nelinigtea, ba chiarmai mult, era rulburat.

- Ce bine ci suntegi amnndoi aici! Veneam dupi voi.- Ce s-a inrAmplar? am inrebar noi lncr-un glas.- Ceva cutremuri,tor!Pirintele stareg s-a lipir de un zid. Respiragreu. Si mer-

gem si punem icoana la loc. Aceasra csre voia ei.

t7 l


Firi si scoatem un cuvAnt, emoEionagi 9i cuprin9i de

teami, ne-am intors gi am agezat icoana la locul ei.

Pirintele Serghie era foar* "O-n",

de un preot bltrAn

care cra un om cu viagi imbunitiEiti. Dumnezeu ii di-

duse darul izgonirii diavolilor. Pirintele Serghie a asistat

de multe ori lavindecarea celor demonizagi. El se minuna

cum acest bitrin mic qi 6rav se lupta cu atAta uguringi cu

forgele rele.Odati, pe cind era preot incepitor, pirintele Serghie

a venit la el. NegisinduJ acasi, a hotirlt siJ agtepte. Tot

atunci a fost adusi gi o femeie demonizati, care striga 9i se

lovea cu capul de peregi. Tinirului preot i s-a fhcut mili

de ea gi s-a decis sI izgoneasci singur diavolul din femeie.

Dupi ce a citit toate rugiciunile rAnduite, el a poruncit

diavolului si iasi, dar a auzit o intrebare:- Cine egti tu ca si-mi poruncegti?- Am inghegat de frici, igi amintea pirintele Serghie.

De atunci am jurat sinu mai fac niciodatiexorciziri. Pen'

tru aceasta trebuie si ai o viagi imbunitiEiti, si te rogi ;isi Postegti'

**r

Era seari. intr-o casi s-au adunat laolalti credincioqii

gi cei care se indoiau de existenga lui Dumnezeu. intre ei

s-a incins o discuEie. Credinciogi crau doar cigiva. Printre

ei se afa gi pirintele Serghie. Discugia a ajuns gi la diavoli.- Daci vrei si chemi un diavol, acesta apare imediat,

incerca si explice un credincios.- El vrea si spuni ci daci il chemi, nu va intirzia si

apari, insista al doilea.- Cu trup? il lua peste picior unul din adversari.

172


- Ei, aga cum va iegi, poate chiar gi cu rrup.- Bine, doresc ca el si apari aici, a spus cel care nega

cel mai vehemenc existenga lui Dumnezeu gi a strigat decnteva ori.

ToEi au inmirmurit. in casi s-a lisat o linigte de mor-mint. Dupi ugi s-a auzit un tropiit, care se apropia totmai mult... Cei prezengi erau incordagi la maximum...

S-a mai auzit un zgomor ciudat gi in deschizirura ugiis-a aritat... capul negru al unui berbec. Togi au gipat de fri-ci, iar unul chiar a leginat.

in anii '20, piringorsk.intr-o,.",u,.u',il',:;i|j:::It#r:Tl[3;o femeie venise de doui ori sil caure. Pirintele era foarteobosit gi fimind, aga ci s-a afezar la masi si minince.

- Iarigi a venit acea femeie, l-a anungat grzda.- Si intre!Femeia a intrat in cameri gi, dupi ce l-a salurar, a spus:- Vin din partea lui N. (Pirintele Serghie nu spunea

niciodati numele adevirat.) Trage si moari gi vi roagi siveniEi la el.

Pirintele a luar toate ccle necesare gi a plecat. Persoanala care fusese chemat era membru de partid. Acesta stiteala ugi 9i il agtepra neribditor pe pirintele Serghie.

- Vi sunt foarte recunosciror ci agi venir, I-a intAmpi-nat omul. Credeam c5. nu am si ajung si vi vid. Pirinre,eu o si mor ln curAnd.

- Dar vi vid sinitos, degi sunreti, intr-adevir, puEincam palid lafaEd..

- Nu, pirinte, vi spun adevirul, eu mor, dar si nu maipierdem timpul. Trebuie si vi mirturisesc roare cAte amsivArgit.

173


Cu respiragia intretiiati, emogionat 9i gribit si spuni

tot ce avea pe sufet, birbatul l-a impresionat mult Pe Pi-

rintele. Iar el continua si vorbeasci, adAncindu-mi tot

mai mult in miezul vlegii sale. Se fhcuse deja dimineaqi

cAnd a terminat gi mi privea lntrebitor' Eu, pe deplin

congtient gi convins ci procedez corect' am sPus: ,,Cu pu-

terea care imi este data te iert 9i te dezleg"'" Birbatul a

ingenuncheat. Lacrimile il inibugeau. Ne-am despirgit

brini prieteni. Acasi m-am intors foarte obosit 9i am ador'

mit imediat. CAnd m'am trezit m-am gAndit si-l vizitez

in perioada diritre ,r$ U, 1937, pitinrele Serghie a

fost preot intr-un situc de lingi Murom, iar numeroasa

lui familie a rlmas in Kursk. Ei se descurcau greu, deoa-

rece parohia era siraci. Pentru a iegi cumva din aceasti

situagie gi pentru a putea achita toate impozitele, pirintele

era nevoit ca din cAnd in cind si plece la Moscova'

Aici erau toate rudele, prietenii ti 6ii lui duhovnicegti'

Cum venea in orag, togi incepeau si stringi haine, bani 9i

alimente. Dupi ce pirintele aduna aceasti pomani, ple-

174


ca inapoi in parohia sa. Umbla imbricat in civil. Purta

acelagi palton ponosit, si vara, si iarna, o pilirie gri, fnde-

sati pe cArliongii lui scurgi, pantaloni de bumbac, iar in pi-

cioare, o pereche de cizme vechi. Acest fel de a se imbrica

ii evidengia faga frumoasi, cu ochi albagtri 9i cu o barbi

tipic ruseasci. Din mAnecile largi ale paltonului ii iegeau

mAinile albe gi subgiri. Odati, cind avenit dupiobignuica

aprovizionare, pirintele ne-a povestit:

,,CAnd mi intorceam data trecuti acasi, mi s-a intim-

plat ceva neobi;nuit. Am coborlt din tren, am luac sacul

in spate, in cealalti mAni gineam cogul plin cu mincare

9i am pornit spre casi. in gari era un tren plin cu recrugi.To;i erau tineri 9i in acel moment se plimbau pe peron.Dintr-odari, unul dintre ei (nu-mi pot da seama cum a

aflat ci sunt preot) s-a repezit spre mine 9i mi-a spus: <<Pi-

rinte, vi rog si mi' binecuvintagi!>> Eu nu am voie si fac

asta in srradi, dar am lisat cogul din mAni gi l-am binecu-

vAntat. Am vrut si-mi continui drumul, dar s-a apropiat

inci unul: <<Pirinte, binecuvAntagi-mi!>> Dupi el a venit

un al treilea, apoi al patrulea... <<Doamne, mI gindeamin.sinea mea, oare ce voi pigi pentru aceasta?>>

Trenul s-a pus in migcare, iar din vagoane se intindeau

tot mai multe miin i spre mine: << Pirinte, binecuvAntagi-migi pe mine!>> Eh, fie ce-o fi! Am lisat sacul jos ;i am in-

ceput si-i binecuvintez cu ambele mAini. Trenul nu prin-

sese vicezi, vagoanele se mi;cau incet, iar eu continuam si-i

binecuvintez pe togi cei care plecau cu acel tren."

Era anul 1937. Pirint. *r*nn implinise 39 de ani.

Avea patru copii 9i attepta natterea celui de-al cincilea.

Pirintele igi iubea mult copiii gi, atunci cAnd vorbea de-

175


spre ei, faEa i se lumina de un zAmbet cald. intr-o seari, pe

cind se tflalanoi, mama l-a intrebat:- Pirinte de ce aEi hotirit si figi preot? AveEi o familie

numeroasi! Ce se va intimpla cu copiii dacivivor aresta?

Pirintele Serghie a tresirit, a privit-o pe mama, a in-

tins mAinile ca gi cum ar 6 fost ristignit ;i a rispuns:- impiriteasa Cerului va ave a griji de ei. Daci voi mu-

ri pentru Fiul ei, credegi ci ea ii va pirisi pe copiii mei?

Nu, in nici un caz, ci ii va apira gi ii va ocroti!

Peste doui luni, pirintele Serghie a fost arestat, iar mai

rirziuam afat gi de moartea lui.

O Poaestire adeudratd

inainte nu credeam in Dumnezeu, il holeam aProa-

pe tot timpul, duceam o viagi picitoasi 9i, degi eram vie,

eram ca ;i moarti. insi Multmilosdvul Dumnezeu nu

m-a lisat si pier in picate 9i m-a chemat la pociingi.

in 1962 am fost diagnosticati cu cancer. Trei ani am

fost bolnavi. in toati aceasti perioadi, nu am stat la pat,

ci am muncit din greu gi am ciutat vindecare la docto-

rii pimlntegti, dar,la fel ca 9i femeia cu scurgere de sAn-

ge din Evanghelie, toate strlduingele mele erau zadarni-

ce. Am cheltuit o avere, dar firi nici un rezultat, nu am

primit nici o ugurare. Cel care m'a vindecat a fost Doc-

torul Ceresc, Domnul nostru Iisus Hristos. in ultimele

gase luni, boala s-a agravat 9i mai mult: nu puteam si in-

ghit nici micar o picituri de api. Daci totupi reugeam si

inghit ceva, vomitam imediat. A trebuit si mi internez in

spital. Au fost chemagi medici renumiEi tocmai din Mos-

cova. Ei au stabilit data la care urma si fiu operati, dar in

timpul operagiei am murit. Sufetul meu stitea intre doi

176


medici 9i eu mi priveam cu groazi. Stomacul imi era plinde tumori canceroase. La fel erau 9i intesrinele subgiri..Miintrebam insi: ,,De ce sunrem doui? Eu srau aici gi tot eumi afu gi pe masa de operagie."

Medicii mi-au scos lichidul, au curiEat ror ce era riu. iiauzeamspunAnd:

- Nu mai are cu ce trii; inliuntrul ei, totul este putred9i descompus.

Eu priveam tot ce se lntAmpla cu groazi gi nu mi pu-team dumiri:.De ce sunrem doui?"

Am vizut cum doctorii imi aruncau trupul, dezin-teresagi, dupi ce prinseseri ln clame locul unde mi ti-iaseri pentru operagie, spunAnd ci acesr trup trebuie datsudengilor de la medicini pentru pracrici. Clnd trupulimi era dus la morgi, eu mergeam in urma lor, obsedatide acelagi gAnd: ,De ce sunrem doui?"

In morgi stiteam dezbricari, acoperiti doar cu unceargaf. Au venit fratele gi 6ul meu, Andrei, de gase ani.Cdnd m-avlzut, fiul meu s-a repezit spre mine. lmi sirurafruntea gi pllngea:

- Mimico, de ce ai murit? se tanguia. Eu sunt incimic, ce mivoi face fbri tine? Nu arn rari, iar acum ai mu-rit gi tu!

Eu eram lingi el gi il strAngeam in brage, iar el nici nuse uita la mine. Dar cum mai plAngea gi fratele meu!

Dupi aceea m-am trezit acasi. Acolo erau deja soacramea de la primul sot, care era un om credincios, gi soramea. Sora a inceput si-mi imparti toati av€rea (eram bo-gati, aveam de toate) pe care o flcusem din desfrinare.Ea igi alegea hainele cele mai scumpe gi lucrurile cele maivaloroase, ln timp ce soacra mea o implora si lase ceva gipentru Andrei. Dar sora mea nici nu vroia si audi de agaceva, ba chiar a inceput si strige la ea gi si-i spuni:

177


- Acest copil nu este al fiului tiu, a9a ci nu-i egd bunici!

Casa a fost apoi incuiati si sora mea a plecat cu un gea-

clt mi ridicam mai sus, dispirea, pini cind m'am trezit

in intuneric. intunericul nu a durat mult timp, pentru cI

a inceput si se luminezE. Lumina creltea din ce in ce mai

mult, pAni a devenit atit de strilucitoare, incit nu mai ve-

deam nimic. M-am trezit pe un teren lat, de aproximativ

si. incercam si'mi dau seama unde m'ag putea afa. Nu

putea fi vorba de vreo regiune din gari, Pentru ci nu erau

Llocuri gi nici un mijloc de transport. Vroiam si afu unde

sunt si cine locuiegte aici.

Peste pugin timp am vizut in depirtare o femeie foar-

te frumoasl. Era inalti gi purta un vegmAnt lung din bro-

cart, din care i se vedeau doar virfurile picioarelor' Mer-

gea atat de ugor, incit nici nu se cunoltea Pe unde cilca.

Ahturi de ea pigea un tinir, care ii ajungea pini la umir.

Tinirul plingea, ii cerea ceva. Dar ce anume o ruga nu

puteam ingelege. Mai intAi am crezut ci acesta este fiul ei

gi am judecat-o in sinea mea Pentru asprimea ei. El plin-

gea atAt de tare, iar ea nu-i implinea rugimintea' M-am

ga"ait s-o intreb unde mi aflu. CAnd m-am apropiat de

ea, tAnirul aclzut la picioarele ei 9i a inceput s-o roage 9imai fierbinte. Ea i-a spus ceva, dar ce anume nu am auzit.

Femeia gi-a strAns mAinile la piept, a ridicat ochii spre

cer gi a spus:

t78


- Doamne, unde s-o trimitem?

Am tresiric 9i am inEeles ci de fapt murisem gi ei su-ferul meu era in cer, iar trupul imi rimisese pe pimAnr.Am izbucnit in lacrimi gi am auzit o voce:

- Pentru binefacerile tatilui ei, lisagi-o si se intoarci

pe pimint. Faptele bune ale tatilui siu au ajuns pini laMine, iar rugiciunile lui L-au milostivit pe Dumnezeu.

Dumnezeu a spus:- Nu mai pot ribda hula ei gi viaga pe care o duce. Am

vrut s-o gterg de pe faga pimintului, dar tatil siu s-a ru-

gat mult pentru ea.intr-o clipi m-am trezit in iad. $erpi mari de foc m-au

inconjurar. Limbile lor erau lungi, iar din gurile lor iegeaufoc gi un miros urAt. Acegti gerpi se infigeau in mine.Vermi de grosimea unui deget gi de patru ori mai lungi

decAt in mod obignuit se tirau pe mine. Cozile lor erauzimEate. imi intrau in ochi, in urechi, in guri. Se infigeauatAt de tare in mine, incit strigam de durere. Acolo e unloc infricogitor unde nimeni nu are mili de tine. Alituride mine era 9i o femeie care murise in timp ce avorta. Ea llruga pe Dumnezeu s-o ierte.

El insi i-a rispuns:- Ce viagi ai avut pe pimAnt? Nu-gi aminteai de Mi-

ne, igi omorai copiii in pAntece, iar oamenilor le spuneai

ci nu vrei si triiegti in siricie gi e mai bine si nu ai copii.La Mine nimic nu este de prisos. Eu le dau tuturor gi ii in-

destulez cu de toate.Apoi Dumnezeu mi-a spus 9i mie:- Ji-am trimis aceasti boali ca si te ciiegti de picate,

dar tu ai continuat si Mi hulegti, nu chemai numele Meu,

prin urmare nici Eu nu te cunosc aici. Cum ai triit pe pi-mlnt, aga vei trii 9i aici.

179

MINUNI ALE VRIMII NOASTRE

Dint-odati pimintul a inceput si se invirti gi eu m'am

ridicat din nou in aer. in jurul meu stiruia un miros greu

gi urAt, se auzea giligie mare. Am vizut biserica de care

imi biteam joc, iar in pragul ei pe preotul care slujea, im-

bricat in ve;minte albe. Strilucea ca soarele. Am auzit o

voce care m-a inuebat:- il recunogti?- E preotul de la biserica noastri, am rlspuns.- Despre care spuncai ci este un nemernic. Si gtii cI

acest preot este un pistor adevirat. Este mic in rang, dar

imi slujegte Mie. Pini nu va rosti rugiciunea de dezlega-

re, nu te voi ierta.Atunci am inceput si-L rog:- Doamne, lasi-ml si mi intorc pe pimint, cici acolo

mi-a rimas un 6u.

La care Dumnezeu mi-a rispuns:- $tiu ci ai un fiu. f,i-e rnili de cl?- Da.- Dc togi imi e ste mili;i vi jelesc mult. Vi agtept si vi

trezigi din somnul picatului, si vi pociigi gi vi intoarcegi

la Mine.in acert moment a apirut Maica Domnului. Era fe-

meia pe care o vizusem la inceput. Impreuni cu ea am

ajuns pe cimpul unde fusesem prima dati. Am indriznit

s-o intreb:- Avegi gi Rai?

O voce a rispuns in locul ei:- Si i se arate Raiul!

impiriteasa Cerului a aritat cu mAna gi mi-a spus:- Pimintul este raiul vostru, iar aici uite care este ,,ra-

iul" pentru ce i picitogi, gi a dat la o parte un fel de drape-

rie, pe care nu o vizusem pXni atunci.

180


Am vizut acolo oameni argi, care pireau nigte schelete .Erau foarte mulgi gi de la ei venca un miros greu. $i acum,cAnd imi amintesc toate acestea, simt acel miros. Togi aceioameni gemeau, aveau gitlejurile uscate gi cereau api. Aminceput si tremur cind imi spuneau:

- Acest sufet a venit din raiul pimAntesc. Dc la el vi-ne acest miros plicut.

Omului ii este dat timp pe pimAnt ca si conlucreze cuDumnezeu pentru mintuirea sufletului siu.

Maica Domului a aritat cu mAna spre acegti oamenigi a spus:

- La voi, in raiul pimintesc, mila este foarte scumpi.Figi milostivi, aga cum v-a invigat gi Domnul in Evanghe-lie: chiar gi un pahar de api de vegi da in numele Meu,vegi primi risplatl de la Dumnezeu. Avegi api desruli gide toate; de aceea, trebuie si dagi si voi celui care are ne-voie. Mai ales din acea api din care chiar 9i o picituripoate si potoleascl setea multor oameni. Aceasti bogigieeste mai de preE decit toate riurile ;i mirile, care nu vorseca niciodati.

intr-o clipi eram deja in taftar. Acest loc era mulc maiinfricogitor decit primul. in jur era intuneric gi foc. M-auinconjurat diavoli care gineau in miini listele undc erau in-semnate toatc picatelc mcle. Sireau in jurul meu gi strigau:

- Noi suntem cei cirora tu le-ai slujit pe pimint!imi bigau listele in fegd,, iar eu le citeam. M-am in-

grozitde cAte picate putusem sivArgi. Din gurile lor iegeafoc. Mi loveau gi infigeau in mine scintei de foc, iar in jur

auzeam vaietele oamenilor. Ctnd fllclrile erau mai mari,ii putem vedea pe togi. Acegtia erau infrico;itori, aveau

giturile subEiri gi ochii umfagi.Ei imi spuneau:

181


- $i cu vei veni curAnd la noi, clci 9i noi am plcituit 9i

am trlit ca tine. Nu am iubit pe nimeni, eram desfrAnagi,

mAndri, il huleam pe Dumnezeu 9i nici nu vroiam si au-

zim de pociingi. Cei care au picituit ca 9i noi, dar care

s-au ciit, s-au dus la biserici, erau milostivi cu cei siraci 9i

ii ajutau pe cei aflagi in necazuri au ajuns acolo sus, aritau

ei cu degetul.M-au speriat cele auzite . Mi se pirea ci mi afam acolo

de o vegnicie . Mi simgeam toc mai riu, iar ei nu incetau si

repete ci le voi fi gi eu alituri.

Cind a apirut Maica Domnului, s-a luminat in jur'

Diavolii au dispirut, iar sufetele celor riposagi ii cereau

iertare:- Maica Domnului, impiriteasa noassri, nu ne lisa

aici!Iar algii sPuneau:- Aici suferim cumplit! Daci ne-ar da cineva micar o

picituri de api...!

Ea plAngea gi le rispundea:- Cit agi fost pe pimint nu m-agi chemat, nu v-agi ci-

ir de picate inaintea Fiului meu 9i Dumnezeului nostru'

Nu pot si incalc voia Fiului meu, iar El pe cea a Tatilui

Ceresc. Aici nu avegi Pe nimeni care si mijloceasci pen-

tru voi. Eu ii ajut doar pe cei pentru care se roagi rudele'

Biserica ;i rudele celor riposagi se roagi Pentru sufetele

acesEora.CAt timp am stat in iad mi se didea si minAnc viermi,

care erau 6e morgi gi mucegiigi,6e vii 9i urAt mirositori' in

timp ce diavolii mi obligau si-i mininc, eu strigam:- Cum si'i minAnc?- Tu nu posteai niciodati, mi se rlspundea. Mincai car-

ne? Atunci si gtii ci de fapt nu mAncai carne, ci viermi'


incerca- si ne ridicim 9i strigam:- Maica Domnului, nu ne Plrisi!S-a lisat incunericul gi din nou m-am trezit pe acelagi

cimp. Maica Domnului 9i-a strAns miinile la piept, a ridi-

cat ochii spre cer 9i a spus:- Ce si facem cu ea?- Lisagi-o si se intoarci pe pimint, a rispuns vocea'

- Dar are pirul tuns.- Apucagi-o de pir, a sPus aceeagi voce...

Degi porgile erau deschise pe jumltate, nu vedeam ni-

mic din ce se petrecea de cealalti parte. O vedeam doar

pe Maica Domnului, care ginea intr-o mini cosiga mea'

Tot in aceeagi clipl au aplrut douisprezece cirucioare'

Se migcau incet, iar eu incercam si trec peste ele. Mai-

ca Domnului mi-a intins cosiga. in p"tt." unde era mai

subEire, am incolicit-o de citeva ori pe mini. Credeam ci

astfel imi vor da drumul pe pimint gi acest gind mi bu-

cura mult. Nu am reugit si observ daci ea s-a atins de mi-

ne sau nu, dar gtiu ci i-am sPus:- Al doisprezeceleacirucior nu are fund.

Mi temeam si urc in el, insi Maica Domnului a sPus:- Trebuie si te arunc Pe Pimint.Am privit in jos. Era ora unu 9i jumitate dupi-amiaza.

Dupi ce am privit atita timp lumina cereasci, nu-mi mai

plicea nimic din ce era Pe pimint, dar nu aveam de ales'

Am poruncit sufetului meu:- into"tce-te in trup!

M-am trezit in morgi. Degi u9a era incuiati' am Pu-tut intra iniuntru. Pe o masi mi-am vizut trupul, cu

capul pe o parte. Eram lipiti de un mort. De cum s-a

intors sufetul in trup, am simgit ci mi-e frig. M-am in-

deplrtat de mort gi mi-am indoit genunchii. in aceea;i

182 t83


clipi s-a deschis u9a gi am vizut doi sanitari aducAnd in-

ci un mort. Ei au aprins lumina;i m-au observat stAnd

culcati pe o parte. De obicei, cind este adus la mor-

gi, mortul este agezat cu faga in sus. in aceasti pozigie

fusesem agezati 9i eu. Cind m-au vizut cu genunchii

indoigi, au fugit speriagi. Au mai venit inci doi medici

si au cerut si mi incilzeasci. Trupul mi-a fost dus in

secgia in care studengii ficeau Practici. Eram cusuti in

opt locuri: trei cusituri la piept, la burti, la mAini 9i la

picioare. Doui ore mai tirziu am deschis ochii, iar pes-

ie I I zile am rostit primele cuvinte. in dimine aga in ca-

re mi-au adus micul dejun, clitite cu smAntAni 9i ca-

fea, am refuzatsi mi ating de el. Sora medicali care mi

ingrijea a iegit din salon alarmati. Au venit medicii 9im-au intrebat:

- De ce nu vreti si mincaqi?- Vi rog si mi ascultagi, le-am rlspuns, 9i vi voi

vesti unde a fost sufletul meu 9i ce am vizut acolo.Po-Vai

de cine nu gine toare posturile gi in zilele de post minin-

ci spurciciuni! Pe cei care se ciiesc Pentru picatele lor,

Dumnezeu ii va ierta. De aceea azi nu voi minca nimic 9ide acum inainte voi gine toate posturile.

Dintre cei care mi ascultau, unii rogeau, iar algii pi'

leau. ToEi pacienEii mi ascultau cu mare atengie. A fost

convocatl de urgenEi o comisie, iar eu am stat de vorbi cu

medicii chemagi. Le demonstram ci nu mi durea nimic.

Multi lume venea si mi vadi gi le aritam tuturor rinile

mele. insi peste citeva zile miligia a inceput sl-i alunge,

iar eu am fost transferati in alt spital. ii rugam pe medici

si mi vindece cAt mai repede. A doua zi am fost dusi in

sala de operagii. Cind mi-au scos copcile gi m-au tiiat incl

o dati, medicii se intrebau nedumerigi:

r84


- De ce a fost operat un om care de fapt era slnitos?

I-am intrebat ce boali am gi am primit urfiItorul

rispuns:- Intestinele dumneavoastri sunt cutate qi sinitoase,

ca la un nou-niscut.

I-am rugat si nu-mi faci anestezie generali, ca si pot

urmiri ;i eu operagia. La citeva zile dupi operaEie au ve-

nit gi medicii care m-au operat prima dati. Erau la fel de

nedumerigi ca gi colegii lor:- Unde a dispirut boala? Toate intestinele ei erau afec-

tate, iar acum nu are nici cea mai mici urml de boali.

Pentru togi aveam acelagi rispuns:- Dumnezeu S-a milostivit de mine ca si rimAn in

viagl gi si povestesc 9i celorlalEi ce mi s-a intAmplat. Dum-

nezeu a curiEat tot ce era riu in mine.

Iar medicului-9ef i-am spus:- Cum se face ci agi gregit?- Nu era nimic sinitos in tine, incerca el sl-mi explice.- Iar acum ce pirere avegi?- Cel de Sus Ei-a dat o viaEi noui.- Daci aceasta este pirerea dumneavoastri, atunci

botezagi-vi.Auzindu-mi cuvintele, medicul nu a spus nimic, doar a

rogit. Era evreu. Eu insi am adiugat:- Numai a$avegi fi pllcut inaintea lui Dumnezeu.

CAnd am fost externati, l-am invitat la mine acasi pe

preotul de care imi biteam joc inainte gi i-am povestit tot

ce mi se intimplase. El m-a spovedit gi m-a impirtigit cu

Sfintele Taine ale lui Hristos...

in prezettt, eu, picitoasa Klavdia, cu ajutorul Maicii

Domnului duc o viagi cregtineasci. Merg regulat la bise-

ricl gi Dumnezeu mi ajuti ln toate. Oameni din toate

185


colgurile glrii continui si vini la mine ca si mi vadi, iar

eu le povestesc tuturor ce mi s-a incimplat.

Slavi lui Dumnezeu Pentru toate! Tuturor le dau ace-

lagi sfat: si duci o viaEi cit mai curati. Amin.(Ustiuj ina Klaudia Nikiticina,

Barnaul, regiunea Altai, str. Krupskaia, nr' 96)

(Jn sunet in miez d'e noa'Pte

S-a intimplat in iunie 1924. Singtrul meu copil, Le-

lea, s-a imbolnivit. Avea congestie pulmonari. Febra con-

tinua si-i creasci gi medicii mi-au spus si 6u pregititl

pentru orice.

in camera aliturati, sogul meu igi triia ultimele zile'

Se implineau trei slptimAni de cind nu mai mAnca nimic,

cerea doar api rece. Avea cancer la stomac. Era atit de sli-

bit, incit nu se mai putea migca. Eu il ajutam si se intoarcl

de pe o parte pe alta.

in acele zile chinuitoare nu fhceam decdt si alerg de la

un bolnav la altul. Noaptea venea Fainocika, o sori me-

dicali, ;i riminea si-i ingrijeasci pe bolnavi. Eu, cum

ajungeam in pat, adormeam imediat'

Era aproape miezul nopgii. Ca de obicei, agtePtam

si vini Fainocika. Brusc, sogul meu a inceput si geami'

M-am repezit la el: avea dureri mari 9i a inceput si vomi-

te, ceea ce nu se mai intAmplase pini atunci. ii gin.am c"-

pul, incercind si-i ulurez astfel suferinga. Tot acel mo-

ment s-a auzit soneria. Cineva suna insisrent gomotul

a umpluc tot apartamentul. Nimeni nu Putea si' deschidi

uga afari de mine, cici vecinii cu care locuiam in comun

erau plecagi. Nu-mi puteam lisa sogul in starea in care era'

186


Nu putea si se mai migte , 9i doar o diri neagri i se scurgea

dintr-un colg al gurii.indurerati, ii priveam faga palidi gi ii gtergeam lichi-

dul care continua si i se scurgi din guri. Soneria risuna

tot mai tare gi mai tare.

La un moment dat, faga lui a cipitat o expresie mai

linigtiti gi am putut si mi apropii de u;i. insi, pAni am

ajuns eu, soneria nu s-a mai auzit. Firi si-mi dau seama

ce fac, am deschis uga larg. Nu era nimeni. Mi gAndeams-o inchid, cAnd am observat un birbat care se pregitea sisune la apartanentul vecin. El s-a intors brusc spre mine.

Am reugit si-i vid faga slabi gi privirea plini de o riutate

silbatici. Firi si-;i ia privirea de la mine, el s-a apropiatincet. Pe moment mi s-a pirut ci nu mergea, ci mai mult

se tAra. Stiteam ca 9i cum eram hipnotizatl, nu puteamiegi din aceasti stare. Birbatul se apropia de mine tot mai

mult, mAna lui atingea deja clanga ugii gi i-am simgit res-

piragia. Nu gtiu cum am reugit si inchid uga cu putere.M-am trezit pe podea. De dincolo de ugi auzeam injuri-

turile lui. Tremuram de frici. Nu gtiu cit am rtat a9a. in

sfbrgit, m-am ridicat 9i, clitinAndu-mi, m-am dus si vid

cum se mai simgea sogul meu.

Cind am intrat in cameri, el stitea pe canapea, cu faga

palidi. De indati ce m-avizut, a intins mAinile spre mine:- Nina, egti vie? Am vizut cum a venit moartea du-

pi tine.Eu m-am repezit la el, l-am culcat, incercind sil li-

nigtesc, dar el nu mi asculta, ci doar goptea ceva nedeslugit.

S-a auzit din nou soneria, dar de data aceasta sunetul afosr scurt. M-am apropiat de ugi:

- Cine-i?- Eu sunt, Nina Vladimirovna!

t87

MINUNI ALE VRTMII NOASTRE

Era vocea administratorului blocului. impreuni cu el

mai erau doi oameni gi un miligian.- VI rugim si ne spunegi: cine a sunat nu demult la

uga dumneavoastri? a intrebat unul din blrbagi.

I-am povestit tot ce pigisem.- itt

"cest bloc se ascunde un criminal, a mai adiugat

el. Acum aleargi din etaj in etaj gi suni pe la toate ugile, in

speranfa ci cineva il va lisa si intre. Noi insi suntem Peurmele lui, iar casa e inconjurati.

Peste citeva minute a venit gi Fainocika.

in aceeagi seari starea soEului meu s-a inriutigit, iar

spre dimineagi s-a stins din viagi.

LJn om cu o viagi rr.r""U,Urni, ciruia i-am povestit

dupi mulgi ani aceasti intlmplare, mi-a explicat ci ina-

inte de moarte oamenilor li se deschid ochii duhovnicegti

9i astfel pot vedea unele lucruri care rimAn ascunse Pen-tru noi, oamenii obignuigi.

Rag,icianea resPinsi

Un pescar bitrin care locuia lingi lacul Ciudskoi a

iegit la pescuit impreuni cu cei doi 6i ai sii 9i cu ginerele.

Mulgumigi de rezultat, s-au agezat si bea gi si minAn-

ce. Bitrinului ii plicea mulc biutura, dar de aceasti dati

se pare ci a cam intrecut misura, a9a incAt a adormit gi nu

s-a mai trezit - a murit in somn.

Fiii gi ginerele l-au adus acasi. Rudele l-au plins gi l-au

inmormAntat dupi rAnduiala Bisericii. Au ficut totul a9a

cum se cuvenea. Au fost mese intinse, s-au plitit gi 40 de

sirindare. Cu toate acestea, rudele nu erau mulqumite: nu


e bine, bitrAnul a murit beat! S-au sfhtuit ele;i pini la ur-mi au hotlrAt: si strAngi o suti de ruble 9i si le trimiti laMuntele Athos, cerAndule cilugirilor si-l pomeneasci larugiciuni pe bltrinul pescar.

Dupi un an, rudele au primit o scrisoare de la cilugiriiathonigi. Ei scriau ci s-au rugar penrru sufetul riposatu-lui, insi Dumnezeu nu le-a primir rugiciunea.

S-au intristat mult rudele pescarului si au mai rrimisinci o suti de ruble, cu rugiminrea: ,,Cinstiti piringi, viadresim marea rugiminte de a vi mai ruga inci o daripentru sufetul riposatului, poate Se va milostivi BunulDumnezeu gi de bierul birrin."

A mai trecut un an gi a venir iarigi o scrisoare din par-tea cilugirilor, impreuni cu doui sute de ruble. Ei scriau:,,Ne-am rugat doi ani pentru sufletul bitrdnului, dar sevede ci a flcut un mare picat. De aceea nu esre suficientidoar rugiciunea noastri. Vi inapoiem banii;i vi sfbtuimsi cumpiragi de acegti bani mlncare penrru pisirile ceru-lui gi pentru animalele silbatice. imprigriagi-o pe cimpiigi in piduri. Poate aga, pisirile 9i animalele vor reugi sI-Limbuneze pe Dumnezeu gi El Se va milostivi de sufleulbItrAnului."

Porcii Imp,irdtesei Cerurilor

Dupi un chef, doi cilugiri beEi se intorceau la mlnis-tire. in drum, trebuiau si rreaci pe lingi o mlagtini,, careera periculoasi gi pentru un om rreaz.

Ca si treacipe malul celilah, trebuiau si se gini de fu-niile unui podeg care se clitina. Bineingeles ci petre ciregiinogtri s-au trezit in api. Dupi ce s-au bilicit un timp, in-

188 189


cercend in zadar si iasi la mal, au ajuns la capitul pute ri-

lor. Se pirea ci moartea nu Putea fi evitati.

in "..rt

timp, staregul ministirii, in chilia sa, i;i ficea

in linigtea serii rugiciunea. DeodatLaauzit o voce care ve-

nea din icoana Maicii Domnului:- Trimite in grabi pe cineva la vad, ci nu vreau si pia-

ri porcii mei!

Staregul a implinit Porunca Maicii Domnului, 9i astfel

,,porcii impiritesei Cerurilor" au fost salvagi de la moarte'

Poliya

Sara era fiica unor evrei boga;i, care , in afari de ea, mai

aveau incl cinci copii. Tatil era un birbat dur, iar copiii 9i

sogia lui se temeau de el.

intr-una din zile , inainte de a ie 9i din casi, tata a bigat

mina in buzunar gi a scos o hircie impituriti in patru'

- Nu vreau si mi intorc din drum, gdndi el. Sara, ;ine

acest act 9i du-l in biroul meu! i-a spus feti;ei care trecea

pe lAngi el in acel moment. LisiJ sub o carte' Vezi si nul

pierzi, ci-gi rup urechile.

Sara a bigat hirtia in buzunarul de la rochie 9i era

gata porneasci spre biroul tatilui, cind a chemat-o so-

ra mai mare ca si-i arate ce pilirie ii cumpirase logod-

nicul. Dupi ce a admirat cadoul, Sara i-a vlzut pe geam

pe copiii vecinilor, care se adunaseri in curte' Se anunga

" 1o".1 interesanti' Uitind de toate, a iegit din casi 9i li

s-a aliturat.

S-au jucat pAni seara tArziu. inainte de culcare, servi-

toarea a dat rochia la sPilitorie.

A doua zi, dimineaqa, in timp ce toati familia era adu-

nati in sufragerie 9i servea ceaiul, tata a intrebat:


- Sara, unde esre hirtia pe care gi-am dat-o ieri?Abia atunci Sara gi-a aminrir de ea.Au incepuc ciutirile, dar feriga gtia bine ci. erau inutile:

hArtia fusese in buzunarul rochiei rrimise la spilitorie. inmod sigur, hlrria se udase gi apoi fusese aruncari. Tremu-rAnd de fricZ,, ea i-a m5.rturisit tarilui adevirul. El a pri-vic-o gi i-a spus rece:

- Acea hirrie era o poliEi pentru zece mii de ruble. Amnevoie de ea peste doui siptimini. Nu mi interese azi. ceai fbcut cu ea, dar si fie gisiri...

Sara a inchis ochii de fricl Tata nu arunca niciodativorbele in vAnt.

Au inceput zile chinuitoare de ciutare inutili. La ince-pur, participaseri togi din casi, dar, congtienrizind ci erain zadar, au renungar repede. Sara nu mai m6.nca gi nu maiavea somn. Nu se mai juca, ci prefera si se ascundi in lo-curile cele mai indeplrrate ale grldinii.

Cel mai mult ii plicea si stea in acea parte care se in-vecina cu casa unei rusoaice bitrine. Femeia locuia sin-guri intr-o casi dirlpinari. in curce nu avea decir rreimeri gi cAteva rufiguri de coacize. O pisici virgati alergade ici-colo. Femeia rrebiluia adesea prin curte 9i de multeori lisa lucrul balti, ingenunchea 9i incepea si se roage. intimpul rugiciunii faga ei blindi devenea gi mai blindi gilacrimile ii scildau obrajii.

Sara o urmirea printr-o gaurl din gard. CAnd feme-ia incepea si se roage, ferigei i se ficea sufetul ugor, o cu-prindea o bucurie neingeleasi gi frica provocari de ame-nintarea ratei ii displrea pe loc. Dar cum igi rermina bi-trAna rugiciunea, gAndurile negre ii reveneau gi Sara seindrepta spre rAu, ciutind un loc potrivit de unde si searunce in api.

tl

r90 19r


irrtr-o zi, cind deznidejdea o stiPanea mai mult ca de

obicei, fetiga a venit la locul ei preferat. Incerca si repete

decAt moartea.

Au trecur aga doui siptimAni' A sosit 9i dimineaqa zi-

lei clnd se incheia termenul pe care i-l stabilise tatil slu.

Sara nu inchisese ochii toati noaPtea 9i, cum s-a luminat

afari, s-a imbrlcat, a aruncat o ultimi privire spre surori-

le care dormeau in aceeagi cameri cu ea 9i a ieqit din casi'

neauziti gi nevizuti de nimeni.

A mai privit o dati casa pirinteasci, gridina' curtea

mAni! Cum ajunsese aici?

Uitind de frica p.."t i-o inspira tatil, Sara s-a repezit

in dormitorul piringilor. Tatil a ingfbcat hArtia din mAi-

nile fiicei.

rea necunoscut.


Se treziseri togi din casi. Fericigi gi agitagi, se imbul-zeaula uga dormitorului. Numai Sara nu le impirtigeabucuria - un sentiment necunoscut pini atunci ii umpleasufetul. Firi s-o observe cineva, s-a retras in colgul ei pre-ferar din gridini.

- Tu ai fbcut asca, Dumnezeule rusesc!, toptea.Nu dorea si. se intoarci in casi, vroia si rimini aici, in

linigte gi sI se gindeasci la acest Dumnezeu neobignuit,Care Se milostivise de ea 9i fbcuse o minune.

in aceea;i zi, tarllsarei a acgionat poliga si a primit ba-nii. in casi toati lumea era veseli.

Dupi aceasti intimplare, Sara s-a schimbat muh, adevenit mai serioasi 9i mai ticuti. GAndul la Dumne-zeul rusesc nu ii didea pace. Ea gtia ci pentru a fi cAt maiaproape de El trebuia si se boteze. S-a adresat, dupi sfat,unui preoc. insi acesta a refuzat s-o boteze:

- inci nu ai ajuns la majorat gi fbri acordul piringilornu am dreptul si te botez.

Supiratl, Sara a cerut ajutorul altui preot, dar a primitacelagi rispuns. La fel aprocedat gi al treilea. CAt de ugorle vine si spuni,,acordul piringilor"! se gAndea ea.'

Sara stia ci, dacl ar fi incercat sI discute cu ei despreaceasci doringi a sa, pirinEii s-ar 6 scandalizat. Ei erau denestrimutat in credinga lor, iar bunicul era rabin.

Familia lor era cea mai cunoscuti gi mai stimati dinorag. Tatil ei didea intotdeauna o anumisi suml de banipentru sinagogi, iar in casa lor se respectau cu stricte;etoate rinduielile credingei iudaice.

A trecut un an. De la o prieteni, Sara a afat ci nu de-parte de oragul lor era o minisdre de maici.

- Du-te acolo gi roag-o pe maica stareli si te boteze !,o sfbtuia prietena.

r92 193


Sara a hotirit si rupi orice legitura cu familia'

,,in curind voi implini 16 ani. Nu mai sunt un copil'

Dumnezeu imi va arita ce si fac", i9i spunea'

Luind togi banii Pe care ii avea stringi (tata obignuia ca

uneori si le dea copiilor bani) 9i cAteva haine, a fugit noaPtea

la gari. Mlnistirea era la cigiva kilometri de calea ferati'

Sara a hotirAt si meargi pe jos' Se temea ci' daci va

lua o trlsuri, va 6 recunoscuti' Prietena i-a explicat cum

si ajungi la minisdre.

i'. ir.rrn, a intAlnit femei care mergeau 9i ele acolo ;i

i-au spus cum si ajungl la maica staregi' Fata a intrat in

chilia stareqei. O sori care ingrijea de chilie o privea cu

mult interes. De emogie, Sara a inceput si tremure:

- Doamne, ajuti-mi! Doamne, aiud-mi! foPtea ea cu

faEa intoarsi sPre icoane.

Nici nu e euzit cind s-a deschis uga 9i a intrat maica

starefi. Simgind cl cineva o privea insistent' Sara s-a in-

,or, gi, vizind-o pe bitrAna cilugirigi, a cizut plingind

la picioarele ei.

Ele au stat de vorbi mult timP.

Cele relatate de Sara au mi;cat-o mult pe maici' dar ea

nu putea lua singuri deciziade a o boteza'

Lnrarrd-o pe Fate si se odihneasci, starega a plecat dupi

sfat la episcop Acesa era un om foane hocirit ;i inficirat'

- Botezagi-o, a hotirir, insl totul si 6e fhcur in cea mai

mare taini. in c , ci vor veni pirinqii si-gi ia fata acasi'

opunegi-ve! Daci vor incerca si vi ameninge' trimitegi-i

la mine!CXnd au venit piringii dupl sara, starega a ficut intoc-

mai cum a sPus ePiscoPul.

Au trecui anii. Sara a rimas in minlstire' S-a cilugirit

si a urmat calea anevoioasi a cilugiriei'


S-a scins din viagl ca schimnici. Aceasti inrAmplare apovestit-o unui preot, acesta, unui prieten de-al meu, iarprietenul, la rindul lui, mie.

Cauernele

Maica Liudmila este o bitrAnici gArboviri de pova-ra anilor. Poarti pe cap o scufie de carifea neagri, iar peumeri o mantie lungi. Degi are 84 de ani, este vioaie, mer-ge sprijinindu-se de o cArji gi nu lipsqre de la nici o slujbi.

Cu mulgi ani in urmi, era o sori de minisrire inalti gizveltl, insi rogi o priveau cu compitimire: cavernele ii dis-truseseri phmanii gi ea igi triia ultimele zile, dupi cum iispusese un medic din oragul Talin. Tinira sori igi asrepracu ribdare gi smerenie clipa morgii.

intr-o zi senini de primivari, in ministire a sosit pi-rintele Ioan de Kronstadt. Toare maicile erau nespus debucuroase. Gisind o clipl liberi, maica sraregi i-a povestitdespre sora bolnavi.

- BinecuvAntagi, pirinte, pe aceasri bolnavi!, i s-aadresat ea.

Pirintele Ioan a privit-o pe sora Liudmila cu multiatengie gi i-a spus mihnit:

- Ah, cit egri de bolnavi!Firi sl-gi ia privirea de la ea, el a atins-o in dreapta to-

racelui gi a fbcut un gest de parci ar fi scos ceva diniunrru.Dupi ce a adunat totul,l-a strins bine intre degete,l-a in-tors pugin intr-o parte, de parcl vroia sI apuce mai bine.Acelagi gest l-a repetat gi in partea stingi a toracelui. Iar laurmi a binecuvAntat-o pe bolnavi si a mai spus:

- Slavi Domnului! Vei trii pAni la adinci bicrAnegi,degi vei mai fi bolnavi, dar nu atAt de grav ca acum.

194 r95

MINUNI ALE VRIMII NOASTRE

Nimeni nu a bigat de seami la gesturile stranii Pe ca-

re le-a ftcut pirintele, in schimb toEi au observat cl dupi

ce a plecat el, sora Liudmila a inceput si se simti din ce in

ce mai bine.Peste un an, maica stareEi a plecat in Talin cu rreburi

pentru ministire gi a luat-o cu ea gi pe fata care se vinde-

case miraculos, pentru a o arita medicului. BitrAnul doc-

tor era foarte mirat cind 9i-a vizut pacienta vie ;i cu obra-

jii rogii. Dupi ce a consultat-o cu atengie, el i-a cerut per-

misiunea si-i faci o radiografie pulmonari.- Nu ingeleg nimic, sPunea el. Pliminii erau numai

giuri, dar se pare ci mina cuiva i-a vindecat. Cavernele

s-au inchis, au rimas doar ni;te cicatrice. Ar fi trebuit si

murigi demult, dar vi vid vie gi sinitoasi. Vegi trii mult.

Copili dragi, vi s-a intimplat o minune !

Istorisirea maicii Seraf.ma C.

Familia noastri, dar mai ales tatil meu, il iube a mult pe

pirintele Ioan de Kronstadt. Tata il cunogtea personal 9i,de fiecare dati cind pirintele venea in Sankt-Petersburg,

el se ducea si-l viziteze . in perioada cea mai grea Pentrupirintele loan, cAnd il atacau cu invergunare dugmanii;i

mulgi dintre prietenii gi admiratorii lui il pirlsiseri, tata

i-a rimas credincios. Pirintele preguia mult fidelitatea 9iprietenia tatei gi il iubea pentru asta.

Odati tata (era deja arhimandrit), cu inci doi prieteni,

care erau mari admiratori ai pirintelui, s-au dus la el in vi-

ziti. Pirintele i-a intimpinat cu cilduri gi, cu toate ci nu

se simgea bine, a star mult timp de vorbi cu oaspegii. La

un moment dat, el a intrerupt brusc discugia 9i, intorcin-

du-se spre tata, i-a spus:


- fine minte ziua S6ngilor Trei Ierarhi! Dupi aceea,ca si cum nu s-ar 6 inrAmplat nimic, plrintele a conrinuarsi vorbeasci. La plecare, pirintele Ioan l-a imbrigigar petata gi i-a mai spus o dari:

- line minte ziua SfinEilor Trei Ierarhi!Aceasta a fosr ulrima lor intAlnire, cici peste cAteva zile

pirintele s-a stins din viagi.Tata ne-a povestit gi noui ce i-a spus pirintele. Togi a9-

teptam infrigurati ziua 56ngilor Trei lerarhi. Eram sigurici in aceasti, zi rata rrebuia si moari. Chiar gi el o agtepta

;i se pregicea penrru moarre. insi ziua a rrecur ca de obi-cei, ba, chiar mai mult, a fost foarte frumoasi 9i plini debucurie. Dar de atunci, in fiecare an, tata astepta si moari.in aceasti zi, penrru care se pregitea minugios: posrea;i seruga toati, ziua.

Au rrecut anii. Tata a avut o moarte tragici, iar noi,mult timp, nu am putut afa nici data morgii gi nici loculunde fusese inmormAntat. Acest fapr ne intrista muh. So-ra mea a hotirAt si se roage ca Dumnezeu si-i descopere inceziamurit tatil nosrru. S-a rugat timp indelungat, pAniqind, intr-o noapre, tatai-eapirut in vis. El a intrat in ca-meri gi, ca si cum cineva i-ar fi pus o intrebare, a spus:

- Bineingeles ci in ziua Sfingilor Trei lerarhi!

Psahirea

intr-o seari a trecur pe la noi Piotr Konsrantinovici gim-a intrebat daci nu doresc si citesc din Psahire la cipi-tAiul unui mort. inci de atunci ardeam de dorinEa de a-lsluji pe aproapele gi, fbri si srau mulr pe ginduri, am ac-ceptat cu bucurie.

196 r97


Piotr Konstantinovici gi-a asumat aceasti obligagie in-

tAmplitor. in biserica unde au venit rudele riposatului ca

si cheme pe cineva si citeascl din Psahire nu era nimeni

afari de el.- Nu este departe de blocul dumneavoastri, ajungem

pe jos in citeva minute, a sPus Piotr Konstantinovici.

Sogul meu nu era acasi. Eu m-am imbricat repede 9i,intr-adevir, peste cAteva minute am ajuns la o casi fru-

moasi gi am intrat intr-un aPartament elegant amenajat.

Ne-au intimpinat trei'doamne elegante, care se pare ci

pireau nemulgumite de ginuta noastri. Ne-au condus

in camera unde era riposatul. Era mort de citeva ore 9ierezetdeja intr-un sicriu frumos impodobit.

Dupi ce am intrat in cameri, doamnele s-au gribit si

iasi. Am rlmas numai noi 9i riposatul.

Se lisase seara. Lumina electrici era aprinsi, iar prin

draperiile trase se euzee z1omotul de afari. Piotr Kon-

stantinovici a lnceput si citeasci cu Yoce tare din Psahire,

in timp ce eu citeam pomelnicele pentru morgi. A trecut

o ori. Dintr-o dati am simgit ci mi cuprind fiorii. Mai in'

tii am incercat si lupt cu acesE sentiment. De felul meu,

nu mi sperii ugor. Dar acum teama mi se amplifica tot

mai mult, indeosebi cind auzeam respiragia grea a lui Pio-

tr Konstantinovici. '

Tresirind brusc, el s-a intors spre mine gi m-a intrebat:- N.4., nu simgiqi nimic?- Mi-e frici, am rispuns. Mi se pare ci parcl cineva

mI gine.- Aceeagi senzagie mi incearci ;i pe mine. Si mai ci-

tim pugin...Piotr Konstantinovici a inceput din nou si citeasci. At-

mosfera din camerl devenise insi insuportabill. Mi se pi-


rea ci toati casa se umpluse de nigte fiinEe nevizute 9i cI elese apropiau de mine. Piotr Konstandnovici respira ot maigreu. intr-un sfArgit, intorcAndu-se spre mine, mi-a spus:

- Si plecim! Nu mai rezist si rimAn aici. Sunt preamulgi.

Am luat Psahirea gi am iegir. Era aproape de miezulnopgii. Doamnele ne-au mulgumit, iar noi nu stiam cumsi iegim mai repede de acolo.

- Tin cu dinEii de el, spuse mihnit Piotr Konstanri-novici. Trebuie si aflim cine a fost acest birbat.

Peste cAteve zlle el a venit la mine gi, rugind cusubinEeles, de citeva ori a goptit:

- Riposatul ciruia i-am citit din Psahire acum cirevazile a fost mason.

Re nan lare a k sinacide rc

Aceasni intimplare am auzit-o de k un preot. Din anu-mite considerente nurnele personajelor Si ale localit,ipilor au

fost schimban:ln februarie L953 avenit la mine un birbar carc, du-

pi imbriciminte, se vedea ci nu fusese demult eliberar.Totugi hainele lui aveau un aspect ingrijit.

Din primele cuvinte puteai si-gi dai seama ci era un in-telectual. Am avut ocazia de nenumi.rate ori si stau de vor-bi cu aga-zigi fogti ,,staregi de ministiri", ,,arhimandrigi"sau profesori de materialism dialectic, care imi cereau aju-tor financiar. De cele mai multe ori acegtia se dovedeau a6 nigte beEivi. Fiindu-mi familiare aceste situagii, m-amarirat suspicios gi 6gi de acesr birbat.

- Pirinte, a inceput el, am venit si vi cer un sfat. Amincercat si vorbesc cu mai multe persoane, iar acum am

198 199


venit la dumneavoastri. Vreau si-mi spunegi daci meritisi mi sinucid sau nu,

- Unde s-a mai pomenit si puni cineva o asemenea in-trebare unui preor? Credegi ci vi voi spune ,,bineingelesci meritl!"?

Birbatul mi-a istorisir povesrea viegii sale...Absolvise 6culmtea din oragul Roscov pe Don, iar mai

tirziu, fiind interesat dc economie, terminase gi institutuleconomic. Fusese profesor de limb; gi lireraturi rusi lao gcoali din orag. Neca2urile au inceput mai inrAi de la oneingelegere in familie, iar dupi aceea a avut gi un confictcu geful. El, care nu pusese in viaga lui o picituri de alcoolin guri, a biut puEin penrnr a prinde curaj. Drept rezuhar, afost condamnat la doi ani de inchisoare penrru huliganism.

Dupi ce si-a isplsir pedeapsa, s-a inrors in oragul Tirla,unde rimiseseri sogia si fiica lui. Sogia a refuzat si-l pri-measci, iar fiica, influengati de mami, nu a vrur nici mi-car si stea de vorbi cu el. De atunci nuJ pirisegte glnduldaci meriti si mai triiasci. A inceput si se gAndeasci totmai des la sinucidere. in Tula a inrrar intr-o baie publicl gi

;i-a ars roate actele: actul de identirare, diplomele, actul deeliberare, cartea de munci etc. Odari arse actele, incepusesi-i pari rlu. De aceea s-a dus Ia secgia de miligie gi a po-vestit ce fbcuse . Miligienii au decis sil trimiti in alt raion.L-au urcat in tren gi au rugat-o pe insogitoarea vagonuluisi-l dea jos in cel mai apropiat orag 9i a;a a ajuns in Oriol.Dar nici aici nu a reugit si primeasci alr ac de identitategi nici si-gi giseasci un serviciu.

- Unde locuigi acum? I-am intrebat.- La fabrica de cirimizi, mi-a rispuns blrbarul.Dupi cum am afat, la marginea oragului era o 6bri-

ci de cirimizi, unde se srringeau noaprea roEi vagabonzii


din orag. Acolo puteai intXlni ,,generali,, gi rot soiul de oa-meni. Ziua plecau in orag ca si cerseasci. Daci reugeau sistrXngi cAgiva binuti, ii chehuiau pe biuturi. L_am inrre-bat pe musafirul meu daci acegri oameni furi.

- Nu, nu furi. Noaptea se aduni acolo, in locurile peunde rrec pe sub podele revile de cilduri, iar a doua zise impri;tie din nou care-incorro. Nu mai suporr aceasriviagi, mi-a spus el. Oare meriti si mai triiesc? penrru ce?

- I-am explicar cum am griut mai bine ci viaga meriri sifie rrliri;i i-am promis siJ ajur sl-si giseasci un serviciu,dar ci ar rrebui mai inrAi si faci c.v".l" ri obgini or,

".t d.

idenritate provizoriu. L-am rugat si mai treaci pe la mine9i si mi gini Ia curent. El mi-a spus ci miligia din Oriol nu_ielibereazi actul de identirare daci nu are un loc de munci.La despirgire i-am dat nigre bani, nu gin minte cigi.

. Cind,le-am povesrit unor prieteni, rogi mi_au strigar

intr-un glas ci acest om era de fapr un garlatan. Susgine-auasra penrru ci mulgi algii cu povegti asemini,roare veneauIa mine dupi bani.

- El nu Ei-a cerur bani, penrru ci gtia ci oricum ii veida, spuneau ei.

_ CAt despre mine, birbatul imi fbcuse o alti impresie.

Eu nu am vizut in el un ;arlatan.Trei luni nu am primir nici o veste de Ia el. insi intr_o

zi am primit o scrisoare din Kursk. Era de la el. imi scriaci a reugit si giseasci un loc de munci. Degi salariul eramic, era mulgumit. Dar cel mai imporranr era ci reugise siiasi din acel infern in care zicuse arAtea luni.

La pugin timp dupi ce am primit scrisoarea s-a ivit oca_zia si merg in acel orag, dar pentru ci el nu_mi lisase nici oadresi, nu am avut cum sil intilnesc. Totugi am intrat in-tr-o pogri gi am lisat o sumi de bani pe numele lui.

200201

ilill {i l


Dupi aceea am mai primit o scrisoare de la el' De da-

," ".."rr"

imi scria din indepirtata Siberie' Mi-a trimis o

poezie gi o pozi de-a lui.Preot Alexie, ooornbrie, 1959

lati scrisorile lui Lev Kolesov:

I

Pirintelui paroh al bisericii din Oriol'

Compitimirea Pe care a[i aritat-o fagi de mine in lu-

na februarie ".rr.rl

c,lrent, sprijinul moral gi financiar nu au

fost manifestarea neincrederii 9i a bunitigii care incura-

jeazllenea, care dezvolti prostul obicei de a profita de

Lunitate" oamenilor. Dumneavoastri nu agi gregit in

privinga mea.Nu am uitat nici o clipi de rugimintea dumneavoastri

de a vi scrie. Am tlcut patru luni pentru ci viaEa mea era

instabili. lar azi,16 iunie, am reugit si mi pun pe picioa-

re. Primul gind care mi-a venit in minte a fost si vi scriu

desprc mine, si vi impirtfuesc bucuria mea'

in ziua clnd am ie;it de la dumneavoastri' mi-am re-

cipitat curajul. Am plecat din Oriol, unde (vl sPun cu

,ogirr. pentru acest orag) nici o instituqie sovietici nu mi-a

intins o mini de ajutor, unde agi fost singura persoani ca-

re a crezut in mine gim-agi sprijinit in clipele cele mai gre-

le din viaEa mea. Am plecat in Kursk'

Atituiinca p. .".. agi avut-o fagl de mine a deschis

porgile Pentru al;i oameni care s-au oferit si mi ajute'

Aceasti-bunitate am gisit-o in primul rind la lucritorii

secgiei de miligie din oragul Kursk' Pe lT.februarie mi s-a

eliberat un act de identitate provizoriu, valabil pe trei luni'

Pentru ci nu aveam diplomele de absolvire a instituEi-

ilor superioare gi nici ."..i" de munci, nu am Putut-6 an-

gajat in specialitatea mea, ca profesor de limbi 9i litera-


turi rusi. Iar pentru ci am o sinitate firavi, mi s--a. in-terzis si lucrez ca simplu muncitor. Cooperativele pentruinvalizi nu mI primeau penrru ci nu aveam adeverinti deinvaliditate. De abia pe 5 martie am purur face rosc de oasdel de adeveringi, iar pe 2 aprilie am fost acceprar la co-operaciva penrru invalizi ,,19 mai".

Nu toate au mers bine de la inceput. Mai intAi a tre-buit sI mi angajez in construcgii, ceea ce nu era recoman-dat pentru starea mea de sinitate. Am rezistat si lucrezaici pini pe data de 16 mai, iar pe 19 mai am fost inrernatin spital. Efortul frzic m-a slibit mult. Pe 3 iunie m-amexternat gi am incepur lupra ca si 6u transferar in ah locde muncl. Eforturile mele au fost incununate de succes:m-am inscris ca ucenic la un atelier de confecgii,la cel maibun maistru, iar astizi, 16 iunie, a fost prima mea zi deucenicie . Mai sunt gase luni pAni cind voi deveni maisrrude confecgii. Degi vor 6 multe greurigi, una din ele este civa trebui si mi de scu rc ca2255 de rubler pe luni (atir e stesalariul unui ucenic), nu mi voi da birut.

Agadar, am serviciu gi mi-am fbcur din nou actele im-pqrtante. Pe 5 iunie l-am primir pe cel de idendtate, iar pe3 iulie livrerul milicar.

Deseori imi amintesc de perioada din Oriol ca de uncotmar, cind eram nevoit si dorm in stradi sau la fabricade cirimizi.

Mi s-a acordat o cameri la cimin. Desigur ci in toateacestea am si eu o parte de merir: am dat dovadi de voingipentru a atinge un anumit scop. insi nu voi uita niciodatirolul pe care l-agi avut dumneavoastri in viaga mea. Mi-aEiintins o mini de ajutor cAnd eram la marginea pripastiei.

I Este vorba de valoarea rublei dinainte de reforma monetari dint96r.

203202


Nu am fost un striin pentru dumneavoastri 9i daci nu ar

fi fost sprijinul pe care mi l-agi oferit nu a9 fi reugit si plec

din Oriol, nici sI primesc un act de identitate sau si-mi

gisesc un serviciu.

Poate ci ar trebui si vi scriu altfel, dar nu Pot. in anul

l93l am absolvit universitatea gi de aceea privesc viaEa cu

ochii pe care mi i-a deschis aceasti institugie.

Doresc si vi mai spun un lucrut dumneavoastri suntegi

un om minunat, ingelegitor gi incercaqi si-i ajutagi pe toqi

cei care vi roagi. Vreau si vi urez si triigi mulgi ani, spre

binele poporului sovietic.

Cu cele mai sincere mulgumiri.Leu Kolesou, 16' I/1.1959

II

Dragi pirinte Alexie, scumpul meu tatl 9i scumpa

mea mami!PermiteEi-mi sivi numesc aga. Am primit banii ;i scri-

soarea pe care mi i-agi lisat in Kursk. Pentru a doua oari

miinile unor oameni buni s'au intins spre mine ca si mi

ajute. Aceasta mi-a dat posibiliatea si mi intorc in Sibc'

ria, iar de acolo, pe 8 ianuarie, am plecat in Rusia Mijlocie.

Aici nu sunc singur. Sogia mea este alituri de mine. Sun-

rem impreuni din siptembrie 1958.

Vi rog si mi iertagi ci nu v'am povestil nimic despre ea,

dar imi era greu si-mi amintesc. Am iubit-o mult, o iubesc

gi acum. in ianuarie, dupi ce ne-am certat' am iegit din ca-

si furios. Cuvintele rostite de dumneavoastri, comporta-

mentul pe care l-agi avut fagi de mine au adus in sufletul

meu pace gi linigte. Acum sunt din nou acasi, in sAnul 6-

miliei mele. A doua zi dupi sosirea mea, sogia impreuni cu

mama ei au plecat la biserici si se roage Pentru mine. Am


fost pus la locul meu de munci gi viara mea a reintrat pefbgagul pe care il avusese inainte de acel incidenr.

-

Fiica mea, care m-a respins in 1953, continui si steacu mama ei. Despre ele v-am scris in scrisoarea trecuti.Fiica mea, care in ianuarie nu mai dorise si qtie de mine,tatil ei, mi-a inriutigit 9i mai mult srarea sufereasci pecare o aveam dupi cearra din Siberia. Acum toare acesteaapargin trecutului.

Aici se sfbrgegte istoria mea siberiani. in evenimen-tele care au avur loc din ianuarie gi pAni in iulie, dum-neavoastri v-a fosr rezervet rolul principal. Mi-agi salvatfamilia - m-agi redat soEiei. Nici eu, nici sogia mea nu vivom purea uira niciodarl.

Acum trebuie si-mi iau rimas bun de la dumneavoas-tri. Degi poate nu vom avea ocazia, si ne mai vedem, ve;ideinui penrru tordeauna in inima mea.

Riminegi cu bine, dragul meu rati gi draga mea ma-mi, care agi gtiut si mingAiagi un om afat in necazuri!

Fiul dus., Leu Kolesou, 2.I/ilL1959

Pedeapn lui Dumnczeu

O femeie pe care am inrilnit-o in clubul din sat, undeerau depuse gase sicrie cu tase cadavre arse, mi-a povestircum muriseri acei oameni.

GAndul de a-9i omori mama bitrAni se ivise de multtimp in mintea fiului. La aceasti fapti il impingea gi sogialui. intr-o zi planul a fost pus in pracici.

,,Nu-mi amintesc ce sirbitoare era, imi spunea femeia,dar gtiu ci era o sirbiroare mare. Bltrina a plecat, ca deobicei, Ia biserici, iar ei deja se gAndiseri ce ;i cum si faci.Nu puteau si o alunge din casi, penrru ci 6ul ar fi primir

205204


o musrrare aspri (era membru de partid) gi nici nu Puteasi se certe cu ea. S-au gindit atunci cum si scape de ea. Nu

gtiu cui i-a venit in minte aceasti idee.

Mama s-a intors de la biserici, iar 6ul a intimpinac-o

spunAndu-i:- Togi s-au dus in pidure si culeagi mure 9i ciuperci,

numai tu mergi la bisericl.- $i ce daci? i-a rispuns ea.- Hai cu mine in pidure. Eu voi tiia lemne, iar tu vei

stringe ciuperci, i-a propus.Au plecat. Ea a luat gi o bucati de piine neagri. Pe un'

de gisea o cipguni, pe unde o ciuperci. Aga au ajuns ei

lingi un scejar. Lingi copac era o groapi de curdnd sipa-

ti. lar mai incolo au gisir 9i un hirleg.- Ce vrea si insemne asta? a intrebat bitrAna.

El ticea.- E hirlegul nostru, observi bitrina.

El continua si taci. intr-rrn tArziu, i-a spus:- Uite care e treaba, mami. Mai intii nu am vrut si-gi

spun. Nu vreau si-mi murdiresc miinile cu singele tiu,

mai bine te ingrop de vie.Mama i-a rispuns:- Daci aceasta este voia lui Dumnezeu, fiule...

Ea a ingenuncheat ca si se roage, iar el stitea deoparte

gi o privea.Mai tirziu bitrina povestea:- Nu pot spune exact cit timp m-am rugat, insi cind

am ridicat ochii, am vilzut ci.in partea undc era soarele a

apirut un nor. Dintr-odati a inceput si rune 9i si fulge-

re, iar 6ul meu a cizut mort in groapa Pe care o pregftise

pentru mine.

ln acelagi timp, cind cei de acasi se pregiteatf si se

a;eze la masi, a inceput si tune gi si fulgere ;i casa a luat


foc. Au murit togi: parru copii (cel mai mare abiaimplini-se 17 ani) ;i nora bitrinei. S-au adunat oamenii din sat:

- Unde-i stipAnul casei? inrrebau unii.- E plccat in pidure, rispundeau alEii.Au ajuns in pidure gi au inceput siJ strige. Le-a ris-'

puns bitrina, care se indepirtase pugin de locul unde mu-rise fiul ei.

- Unde-i fiul tiu? I-a ars casa!, i-au spus oamenii.Iar bitrina plingea'- Vai, dragii mei, ce nenorocire! Era un birbat sinitos

si dintr-odatLacdzut mort. L-a lovit fulgerul.- Iar acasi i-au murit copiii gi sogia!, se ingrozeau

sitenii.La incepur oamenii au crezur ci cineva il omorlse. La

scurt timp a apirut gi miligia. Aceasta s-a intlmplat in re-giunea Penza,satul Peciovka.

- Am fost gi eu la aceasti inmormintare, m-a incrc-dinEat femeia.

- Unde lucra? am intrebar-o.- in colhoz.

Cum se numea?- Nu gtiu.- Cum de nu au ars trupurile pini la capir? I-a scos ci-

neva din casi?- Nu. Aga au ars, ca gi casa lor... A fost foarte mulri Iu-

me la inmormintare.- Cind s-au inrimplat toare astea?- Eu am plecat de aici pe 13 iunie..., iar in augusr era

praznic marel. El lucra in colhoz, iar sogia lui srirea acasi.- Mamalui mai triiegte?- Da. O cunosc foarte bine.

I Se pare ci era de Sfintul llie, pe stil vechi.

206 207

MINUNI ALE VR-E,MII NOASTRE

- SunteEi din acela;i sat cu ea?- Satul lor e la un kilometru 9i jumitate de al nostru.- $i unde este ea acum?- Cei de la conducerea colhozului au vrut si-i dea o

casi, dar ea e refuzat: .<Nu am nevoie. De acum inainte

trebuie si mi ingrijesc singuri unde voi Petrece nopgile 9icine imi va da de mAncare.>>"

august, 1958

Ribdarea

inainte de a se cilugiri, protoiereul Veniamin a fost

preot misionar in Kamciatka gi in Alaska. Din nenumi-

ratele sale cilitorii pe Oceanul de Nord, vom relata doar

una, pe care pirintele Veniamin a povestit-o mai tArziu

familiei sale.

,,Dupi ce am stat Patru ani pe insula Anala9ka, am

plecat in Postul Mare, Pentru prima dati, in Akun, si-i

iirit , pe aleugi, pentru a'i pregiti si primeasci Sfintele

Taine ale lui Hristos. Cind ne apropiam de insuli, am

vizut cum togi locuitorii s-au adunat pe mal. M-au pri-

mit cu multi cilduri, striduindu-se si-mi ghiceasci ori-

ce doringi. I-am intrebat de ce s-au imbricat in haine de

sirbitoare.- Pentru ci qtiam ci astizi vei veni la noi. De aceea am

iegit cu toEii si te intAmpinim.- Cine v-a spus ci azi voi fi la voi 9i de unde agi aflat ci

mi numesc pirintele Ioan?- $amanul nostru, bitrAnul Ivan Smirenkov, ne-a sdus:

<<Astizi va veni la noi un Preot. El vi va inviga cumlsI vi

rugagi lui Dumnezeu.>> $i ne-a descris cum arigi.- Pot sil vid pe acest gaman?


- Desigua numai ci. in acest moment nu este acasi.CAnd va veni ii vom transmire dorinta ta. De fapt, vaveniel singur la tine.

Desi acesce cuvinte m-au mirar mult, din lipsi de rimp,am uitat repede de ele. Trebuia si-i pregiresc pe acesri oa-meni de SfAnta impirtiganie. insi, mai intAi, le-am ex-plicat semnificagia postului.

Dupi cAteva ore a venir qi bitrAnul gaman. El gi-a ex-primat doringa de a se spovedi gi de a se impirtfui. A par-ticipat la toate slujbele bisericegti. in timpul spovedanieiam uitat si-l inrreb de ce aleugii il numesc faman, iar dupice l-am impirtigit l-am lisat si plece.

Spre marea mea rnirare, dupi ce a iegit de la mine, bi-trAnul s-a dus la roionr gi gi-a exprimat nemulgumirea inprivinga mea. Motivul era ci am uirat sil intreb de ce oa-menii il numesc taman, pentru ci lui nu-i place si 6e numirastfel. Toionul nu a ezirar si-mi transmiri nemulgumireabitrAnului, iar eu am trimis pe cineva si-l cheme inapoi.

Cind cei pe care i-am rrimis dupi bitrin erau la ju-

rniatea drumului, l-au vizut pe Smirenikov venind in in-tAmpinarea lor. El le-a spus: <<Sriu ci mi cheami pirinteleIoan, de aceea vreau si ajung la el.rt

Chiar de la inceputul discugiei l-am intrebat care esrecauza nemulgumirii lui gi daci gtie si citeasci gi si scrie. Elmi-a rispuns simplu ci, degi nu gtie carre, cunoagte Evan-

ghelia pe de rosc gi unele rugiciuni. L-am intrebat de un-de a aflat ci urma sivin la ei gi de unde imi gtie numele. Elmi-a spus ci coate acesrea i le-au spus doi prieteni.

- Cine sunt acesri prieteni?

208

I Cioetenie a satului.

209


- Oameni albi. Ei mi-au spus ci in viitorul apropiat iEi

vei trimite familia pe celilalt mal, iar tu vei pleca la un om

mare gi vei vorbi cu el.- Unde sunt acum acegti oameni 9i cine sunt ei?

Conform descrierii ficute de bitrin, acegti birbagi aritau

exact ata cum sunt infbg\agi in icoane Sfingii Arhangheli'- Cind gi-au apirut ei prima dati?- La scurt timp dupi ce a fost aici ieromonahul Maca-

rie 9i ne-a botezat pe toEi.- Pot si-i vid gi eu pe'prietenii tii?- Mai intAi trebuie si-i intreb, a spus bitrinul gi a plecat.

Lecitevezile dupi aceasti intAmplare am plecat pe in-

sulele vecine, ca si propoviduiesc gi celorlalte PoPoare cu-

vintul lui Dumnezeu, iar cind m-am intors l-am intrebat

pe Smirenikov:- I-ai intrebat pe prietenii tii daci pot si-i vid?- [-am intrebat. Degi au accePtat, mi-au spus: ..De ce

vrea si ne vadi, daci el propoviduiegte aceeagi invigituri

ca gi noi?>> Dar si mergem!in aceeagi clipi am simEit cutn s-a produs in mine ceva

neobignuit, mirturisea pirintele Ioan Veniaminov. M-a

cuprins frica. Daci intr-adevir aceste fiinge sunt ingeri 9iimi vor confirma cuvintele bitrAnului? Cum mi voi ari'

ta in faga lor? Eu sunt un picitos, prin urmare nu sunt

vrednic si stau de vorbi cu ei. Ar 6 fost o mAndrie dacl

m-ag fi hotirAt si mi arit lor. Mai era ceva care nu mi lisa:

prin aceasti intrevedere ori mi'ar fi inilgati 9i mai mult

credinqa, ori mi-ag 6 ficut o pirere prea buni despre per'

soana mea. AnalizAnd toate aceste asPecte, am renungat la

ideea de a-i mai vedea pe acegti birbagi.'

Din discugiile care au urmat, pirintele Ioan Venia-

minov aaflar ci bitrAnul Ivan Smirenikov ii ajuta pe lo-

cuitorii insulei. Iati cAteva exemple:


l. Sogia toionului FiodorJarov a cilcat din intAmplarepe un ciocan de nicovali 9i s-a lovit foarte tare . Piciorul i seumfla din ce in ce mai muh, astfel inclt nu mai exista nicio gansi ca femeia si 6e salvati. Rudele ei l-au rugar pe Smi-renikov s-o ajute si se vindece. Dupi citeva clipe de ricere ,el le-a spus: ,,Pini dimineagi se va insinitogi." A doua zi,spre mirarea tuturor, femeia nu mai simEea nici o durere.

2. intr-o iarni, locuitorii insulei sufereau de foame.Unii dintre ei i-au ceruc si faci ceva ca si poati primi obaleni. El le-a promis cL va incerca si-i ajute. Peste cArevaore, le-a spus ca Ia o anumitl ori togi locuitorii si se adu-ne intr-un loc srabilir, unde vor gisi o baleni. intr-adevir,cuvintele bitrAnului s-au implinit.

3. intr-o zi de toamnl, pirintele loan igi pusese in gindsi viziteze insula Akune. Acolo era asreprar de locuitoriiinsulei, iar unii au iesit chiar in largul mirii si-l intimpi-ne. Smirenikov insl le-a spus ci pirinrele va veni tocmailaprimivari. S-a inrimplat exact cum le spusese bitrinul.Din cauza vAnrurilor, pirintele nu a mai putut pleca gi aajuns in primivari.

. Au fost 9i alte intimpliri care mirruriseau inainre-ve-derea bitrinului. Toare acesrea l-au dererminat pe pirin-tele loan sil intrebe pe Smirenikov de undc Atia ce avea sise intimple in viitor gi cu ce pucere ii vindeca pe oameni.

,,Smirenikov mi-a povesrit ci, Ia puEin timp dupi ce afost botezat de ieromonahul Macarie, i-a apirut mai intiiun duh, iar dupl aceea gi al doilea. Pentru ceilalgi oameniaceste duhuri rimineau nevizure. Lui Smirenikov insi iiapireau cu infhEigare omeneasci, in stihare albe, iar ume-rii le erau infbguragi cu panglici. Ele i-au spus ci sunt tri-mise de Dumnezeu ca si-l invege credinga cregrini gi si-locroteascl. Timp de 30 de ani i se aritau in fiecare zi, er

210 ztl


plicandu-i invigitura lui Hristos. La rugiminEile bitrl-

nului, acesEea ii vindecau pe oameni gi le dideau mAncare .

CAnd era vorba si ajute pe cineva, duhurile ii spuneau:

..il vom inrreba pe Dumnezeu 9i, daci El va binecuvXn-

ta aceasti fapti, il vom ajuta.>> lJneori, acestea ii descope-

reau ce urma si se intimple gi in alte locuri, iar de multe

ori ii aritau viitorul, numai daci voia Dumnezeu. Duhu-

rile ii spuneau ci toate acestea nu le fhceau cu de la sine

putere, ci numai cu ingiduinga gi puterea lui Dumnezeu

Cel Arotputernic.in urrn"

".estor relatiri, in sufetul meu se PogorAse in'

doiala. $tiu ci qi diavolii cred gi se tem de Dumnezeu. Mi

gindeam dacl nu cumva sunt nigte niluciri diavolegti:- Ce spun duhurile? Cui trebuie si te rogi, lor sau lui

Dumnezeu, gi ce comportament trebuie si ai fagi de cei-

lalgi oameni? l-am intrebat.El imi spunea ci acestea il invigau si se roage Creato-

rului ruturor fbpturilor, din tot sufletul gi cu mare cre-

dingi. il indemnau si implineasci toate poruncile dum-

nezeiegti, si se pistreze curat arAt in cisitorie, cdt gi in afa-

ra ei, si. se insemneze cit mai des cu semnul Sfintei Cruci,si nu inceapi nici un lucru fbri sI se roage mai inainte, si

nu minAnce nimic dimineaga, si nu minAnce Pette sau

animal proaspit ucis, iar unele pisiri gi animale de mare

si nu le intrebuingeze deloc in alimentagie.- !i s-au mai aritat dupi ce te-ai spovedit gi te-ai im-

pirtigit? Ji-au spus si asculgi de mine ?

Bitrinul mi-a rispuns ci i s-au mai aritat o dati 9i i-au

spus si nu spuni nimlnui ce picate a mlrturisit la spo-

vedanie, iar dupi ce a primit SfAnta impirtiganie si nu

minA.nce mAncare grasi 9i si urmeze toate sfaturile.- Atunci cAnd gi se arati ce simgi? Bucurie sau frici?


- El mi-a rispuns ci, arunci cAnd sivArsea un. picat gi

duhurile i se arirau, avea musrriri de congtiinli, dar deobicei nu simgea nici o frici. Deoarece mulgi il considerausaman, el le-a rugar in reperate rAnduri si nu i se mai ara-te. La acesre rugimingi, ele spuneau ci nu sunr diavoli ;icI nu au primir porunci si-l lase, iar la intrebarea de ce nuli se arati gi ahor oameni, rispundeau ci asa le-a poruncirDumnezeu.

Bitrinul Smirenikov ii povestea aminungit pirinteluiIoan evenimentele din Biblie: despre crearea lumii si cide-rea ingerilor, despre primul omorsivArgit pe pimint, despreNoe, despre Avraam, despre Ioan Botezitorul, despre Bu-na Vestire gi despre Nagterea Mintuitorului Hristos. Toa-re acestea le-a invigar de la ingeri, penrru ci, negtiind carregi necunoscind limba rusi, el nu purea primi toate acesteinformagii de la alrcineva. Togi locuitorii, excepEie ftcindtilmaciul Pankov;i a\i cdgiva, credeau in Dumnezeu inciinainte de venirea pirintelui Ioan. Ieromonahul Macarie,cel care fusese inaintea pirintelui, ii inviEase foarte puginelucruri pe aleugi, dati fiind lipsa lipsa unui tilmaci.

Analizind roace cele expuse mai sus gi avAnd gi mirru-riile oamenilor, pirinrele Ioan i-a spus:

- Vid ci duhurile care gi se arari nu sunr diavoli, deaceea igi spun si asculEi invigirurile gi s6rurile lor, numaidaci ele nu contrazic invigitura expusi de mine. Celor ca-re te vor ruga si Ie spui viitorul 9i igi vor cere ajurorul, si.le spui si se roage singuri lui Dumnezeu, cici El esre Ta-til nostru. Nu-Ei interzic si-i vindeci pe cei bolnavi, dar sifaci lucrul acesra cu o condigie: celui bolnav si-i spui ci ilvindeci cu purerea lui Dumnezeu. Sfhtuiesrel si se roagegi si-I mulgumeasci Domnului Dumnezeului nosrru. Deasemenea, nu re opresc si-i invegi pe oameni, dar nu mai

2t2 2r3


mulc decAt si-i poviguiegti pe cei mici. CAt despre cele vi-

itoare, si nu spui niminui nimic, nici micar mie .

Pirintele le-a dat cAteva sfaturi 9i celorlalgi locuitori. Le-a

poruncit sI nu-l mai numeasci pe Smirenikov gaman gi si

nu-i puni alte intrebiri decit cele legate de Dumnezeu.

La intoarcerea sa in Alaska, pirintele Ioan a povestit

toate acestea Arhiepiscopului Mihail al ll-lea de Irkutsk.

Arhiepiscopul i-a trimis urmitoarea scrisoare: ,,Cele re-

laate de dumneavoastri constituie unul din cazurile ra-

re gi nemaiauzite. Vi aducem sincere mulgumiri Pentrusfaturile gi invigitura pe care le-agi dat lui Smirenikov gi

aleugilor. Vivoi spune since r cI, fbri sivi ridicagi mai pre-

sus de credinEa pe care o avegi, ati urmat astfel SfAntului

Apostol Toma gi, cum in cirgile noastre s6nte necredinga

lui Toma este numitl buni, a9 dori - ;i aici mulgi vor fi de

acord cu mine - ca, pentru preamirirea credingei noastre,

si vi hotirAgi, numai daci bltrAnul Smirenikov va mai 6

in viaEi atunci, sivivedegi cu aceste duhuri, care i se arati.

Este nevoie de o credingi curati gi de ruglciune fierbinte.

finegi minte ca, atunci cind vi vegi tntilni cu acestea, sI

nu incetaEi a spune Rugiciunea lui lisus gi si discutagi nu-

mai despre aleugii converti[i, enoriagii dumneavoastri.

Ceea ce va binevoi Dumnezeu si afagi imi vegi comu-

nica in scris sau imi vegi povesti cAnd se va ivi prilejul si

ne intAlnim.'Nu gtim daci pirintele loan s-a mai intilnit cu Ivan

Smirenikov, pentru ci pirintele nu a stat mult timp in

Uralagka; a trebuit siplece in America, in Nughegak. El nu

s-a mai intors in Akune , ca siJ vadi pe lvan Smirenikov.(din ,,Viapa Si neuoinyele Mitropolitului

Inoch entie al Moscouei")21 august 1792-31martie 1879

Cuprins

Turlele biserici lorseinnoiesc.. . . . . .5

Noi aritiri ale unor icoane ficiroare de minuni. . . . . . 16

incremenireaZoie isamarskaia. . . . . . . . .31

Semne sivArsite prin sfintele moasre . . . .35

Tlei mirturii ale veacului al XX-lea despre viaEa ded inco lo de morm in r . . . . . . . . . . . . 43

Minun ia lev remi inoasEre . . . . . . . 61

1997-2002=Minuni Ale Vremii Noastre

Documents

Transcript of 1997-2002=Minuni Ale Vremii Noastre