1934 pr iosif trifa - sabia duhului - sibiu - 2006

32
1 Preot IOSIF TRIFA Preot IOSIF TRIFA Preot IOSIF TRIFA Preot IOSIF TRIFA

Transcript of 1934 pr iosif trifa - sabia duhului - sibiu - 2006

Page 1: 1934   pr iosif trifa - sabia duhului - sibiu - 2006

1

Preot IOSIF TRIFAPreot IOSIF TRIFAPreot IOSIF TRIFAPreot IOSIF TRIFA

����� ������

Page 2: 1934   pr iosif trifa - sabia duhului - sibiu - 2006

2

© Toate drepturile rezervateEditurii «Oastea Domnului» – Sibiu

str. Ch. Darwin, nr. 11

Page 3: 1934   pr iosif trifa - sabia duhului - sibiu - 2006

3

Preot Iosif TRIFA

Sabia DuhuluiEdiţia a V-a

Editura «Oastea Domnului»Sibiu, 2006

Page 4: 1934   pr iosif trifa - sabia duhului - sibiu - 2006

4

Părintele Iosif TRIFA (1888 – 1938)

Page 5: 1934   pr iosif trifa - sabia duhului - sibiu - 2006

5

Cuvânt de însoţire

Citesc această cărticică a scumpului nostru„slăbănog” şi simt ridicându-mi-se în minte ace-eaşi întrebare ce mi s-a ridicat ori de câte ori amcitit o carte sau un articol alcătuit de PărinteleIosif: De ce nişte lucruri aşa de obişnuite, scriseaşa de simplu, au totuşi ascunsă puterea de arăscoli sufletele până în adânc?

Şi repede am aflat răspunsul la această în-trebare.

Este tocmai „Sabia Duhului Sfânt”, desprecare se vorbeşte în această cărticică.

Pe aceasta, ca şi pe toate celelalte, PărinteleIosif le-a alcătuit şi le-a scris stând smerit subpoala Sfântului Duh şi cu sufletul încărcat dedragoste pentru fraţii săi. Nimic pentru sine, citotul pentru cei care aveau nevoie de acest bal-sam vindecător.

Din lacrimi binecuvântate ieşind, lacrimi ali-nătoare au adus altora.

Page 6: 1934   pr iosif trifa - sabia duhului - sibiu - 2006

6

Scriu aceste rânduri de însoţire pentru a-ceastă cărticică dragă în clipe când suferinţa taiebrazde adânci în trupul sfârtecat de boală alscumpului nostru „trâmbiţaş” de la Sibiu, cel ca-re pe de-a-ntregul şi din dragoste s-a jertfit pen-tru fraţii lui.

Cu nevrednicie îngenunchez şi ridic ochiispre cer, rugându-mă lui Dumnezeu să-i de-adin nou sănătate, ca iar să se aşeze în fruntearândurilor luptătoare ale „Oastei Domnului”,această „strajă de onoare” a scumpei noastreBiserici strămoşeşti, pentru ca, biruind necon-tenit puterile întunericului, să săvârşim „luptacea bună”, spre mântuirea sufletelor noastre şiîntru slava Sfintei Treimi, acum şi pururi şi învecii vecilor. Amin.

August 1934

Al. Lascarov-Moldovanu

Page 7: 1934   pr iosif trifa - sabia duhului - sibiu - 2006

7

Sabia Duhului

Cuvântul lui Dumnezeu are multe asemănăriîn Biblie. Între acestea este şi asemănarea cu sabia.Dumnezeiescul Apostol Pavel, voind să arate pute-rea cuvântului biblic, l-a asemănat cu o sabie as-cuţită: „Viu este Cuvântul lui Dumnezeu şi lucră-tor, mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri.”

Minunată asemănare! Cu adevărat, Cuvântullui Dumnezeu este o sabie ascuţită foarte, iar sa-bia aceasta are două tăişuri. Întâi, ea taie fărăcruţare în păcate. Sabia cuvântului biblic nu cruţăpe nimeni. Ea n-a cruţat nici pe aleşii Domnului.Ea a tăiat fără cruţare şi în păcatele lor. Cu ce sa-bie ascuţită a tăiat, spre pildă, proorocul Natan înpăcatul lui David!

Dar sabia cuvântului biblic are puterea nunumai de a tăia şi a răni. Ea are şi celălalt tăiş:puterea de a tămădui.

A tăia în păcate este uşor. Şi omul are aceas-tă putere. Orice om poate lua o „sabie” de mus-trare cu care să taie fără cruţare în păcatele de-a-

Page 8: 1934   pr iosif trifa - sabia duhului - sibiu - 2006

8

proapelui. Taie şi „sabia” aceasta, dar nu vindecă.Dimpotrivă, măreşte rana. Taie rana şi o lasă des-chisă. Am văzut un patron moralizând pe un ucenic.Tăia fără cruţare în greşeala lui, dar în ochii uceni-cului se vedea scăpărând ura care cocea în sufletullui. „Sabia” patronului tăia fără folos. Tăia agravândrana. De regulă, „morala” care se face acelor vino-vaţi este o astfel de „sabie” ce măreşte rana.

Dar sabia cuvântului biblic nu face niciodatăaşa. Ea nu taie niciodată numai cu un tăiş. Ea taietotdeauna cu ambele tăişuri. Cu unul răneşte, cucelălalt vindecă. „Eu rănesc şi Eu vindec, ziceDomnul” (Osea 6, 1).

Sabia cuvântului biblic este cuţitul doctoruluipriceput care taie în rană numai atât cât trebuie. Niciun milimetru mai mult. Iar după ce taie, îndată leagărana, turnând peste ea untdelemnul mângâierii şi altămăduirii. Rana ce o face sabia cuvântului bibliceste o rană binecuvântată. Din ea ţâşneşte „sângele”lacrimilor, sângele căinţei. După sabia cu care a tă-iat Natan în păcatul lui David, a ţâşnit Psalmul 50:cea mai dulce şi mai binecuvântată rugăciune decăinţă din câte au răsunat şi vor răsuna cândva peacest pământ. După sabia cu care Cuvântul luiDumnezeu taie în inima şi în păcatul nostru, ţâş-neşte „sângele” cel cald al lacrimilor de căinţă.

Page 9: 1934   pr iosif trifa - sabia duhului - sibiu - 2006

9

Aici vom spune că şi Oastea Domnului a lu-crat cu sabia aceasta. N-am tăiat numai în păcateşi fărădelegi, ci am picurat şi untdelemnul celdulce şi tămăduitor. Predicile noastre cele vechierau de regulă „moraliste”. Ele tăiau numai în pă-cate, dar nu ungeau destul rana.

Page 10: 1934   pr iosif trifa - sabia duhului - sibiu - 2006

10

O, ce sabie binecuvântată este Cuvântul luiDumnezeu! Să o folosim şi noi, ostaşii Domnu-lui. Mai întâi pentru noi. Să o lăsăm să taie fărăcruţare în păcatele noastre, în gândurile noastrecele rele, în inima noastră cea bolnavă. Să o lă-săm să ne rănească neîncetat pentru dragosteaDomnului, pentru lucrul Lui, pentru de-aproa-pele nostru. Să o lăsăm să taie fără cruţare fie şiîn cea mai mică bubă de păcat.

În casa unui frate ostaş am văzut pereţiiplini de „săbii” ascuţite. Pe nişte table de hârtieaninau ca nişte săbii cuvinte biblice ca acestea:„Ce va folosi omul de ar dobândi toată lumea, şiîşi va pierde sufletul său?” (Lc 9, 25). „Cinevrea să fie prieten cu lumea vrăjmaş se face luiDumnezeu” (Iac 4, 4). „Căutaţi pe Domnul câtăvreme se poate afla” (Isaia 55, 6). „Noi trebuie săascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oa-meni” (Fapte 5, 29). „Nu puteţi sluji la doidomni”… „Alegeţi astăzi cui vreţi să-i slujiţi: câtdespre mine, eu şi casa mea vom sluji Domnului”(Ios 24, 15) etc., etc.

Aceste „săgeţi” – zicea ostaşul – sunt maiîntâi pentru mine, să mă „taie” de câte ori voi uitalegământul meu de ostaş al Domnului. Şi pe ur-

Page 11: 1934   pr iosif trifa - sabia duhului - sibiu - 2006

11

mă, ele sunt pentru cei care vor veni în casa mea.Poate îi va săgeta şi pe ei vreuna dintre aceste„săgeţi”.

Să folosim apoi această „sabie” şi pentru„rănirea” altora. Să rănim neîncetat cu ea ini-mile, pentru Domnul. Oriunde este o inimă bol-navă de păcate, să o străpungem cu sabia Cu-vântului lui Dumnezeu.

Slăvit să fie Domnul! În Oastea Domnului semânuieşte azi cu destulă izbândă sabia cuvântuluibiblic. Avem luptători vrednici, care poartă cu ma-re putere „sabia” aceasta. Când vorbeşte, sprepildă, fratele Oprişan, toată lumea plânge. În mâ-na lui, sabia cuvântului totdeauna răneşte inimileşi stropeşte „sânge” de lacrimi.

Mânuită de un credincios, sabia cuvântuluitotdeauna taie şi lasă urme. În schimb, poate fi ci-neva înarmat cu toate ştiinţele – chiar şi cu cele te-ologice – sabia lui nu răneşte pe nimeni câtă vremenu e îmbrăcat şi în armătura de la Efeseni, cap. 6.

Oamenii simpli, dar credincioşi, taie îninimi cu sabia cuvântului, de rămâi uimit. La oadunare culturală a „Astrei”, ţinută într-un satdin judeţul Hunedoara, a vorbit poporului un„conferenţiar cultural”. Era în postul Paştilor şi

Page 12: 1934   pr iosif trifa - sabia duhului - sibiu - 2006

12

conferenţiarul a vorbit despre patimile Domnu-lui. A citit ceva chiar şi din Sf. Scriptură. Dar„conferinţa” lui n-a încălzit pe nimeni. Poporulstătea rece. S-a ridicat însă după el un ostaş alDomnului, un om simplu, şi a citit şi el din NoulTestament despre răstignirea Domnului. Şi totpoporul a început a plânge. De ce? Pentru că„sabia” era de data aceasta în mâna unui credin-cios, în mâna unuia care el însuşi stropise maiîntâi cu lacrimi paginile Sf. Scripturi.

Slăvit să fie Domnul! Oastea Lui a încins cusabia cuvântului mii de oameni simpli din popor.Când Oastea îşi va strânge la un loc misionariilaici, lumea va rămâne uimită de felul cum ştiuaceştia mânui sabia cuvântului. În vreme ce să-biile ruginesc în teaca celor care, după pregăti-rea şi meseria lor, sunt purtători de sabie – Oas-tea a înarmat atâţia oameni simpli.

Un caz penibil s-a petrecut într-o adunare deostaşi. Unul care, de meseria sa, era purtător desabie nu putea scoate sabia din teacă. Nu ştia săcaute în Biblie. Se trudea să afle cartea lui Rut şin-o putea afla. Ruginise sabia, pentru că n-o maiscosese din teacă de mult, de când era la seminar.

Unul din meritele Oastei e şi acela că ea în-

Page 13: 1934   pr iosif trifa - sabia duhului - sibiu - 2006

13

deamnă – sau chiar „sileşte” – pe cei ce sunt de me-serie purtători de sabie să scoată sabia din teacă.

Să nu uităm însă niciodată un lucru: ca săputem răni cu sabia cuvântului trebuie să fim îm-brăcaţi în toată armătura de la Efeseni, cap. 6.Numai cine e complet echipat cu această armătu-ră poate face biruinţe cu sabia cuvântului. O pre-dică fără această armătură, oricât de frumos şimeşteşugit ar fi spusă, nu răneşte inimile. Dar ce„prăpăd” binecuvântat face sabia cuvântului –spre pildă – în mâna unui preot îmbrăcat în toatăarmătura lui Dumnezeu de la Efeseni, cap. 6! Dince sporeşte cineva în credinţă, în dragoste, în ru-găciune şi în celelalte „haine” şi „arme” – sabiacuvântului va fi mai „ascuţită” în mâinile lui.

Să nu uităm că cele ce spuneau oamenii des-pre Domnul Iisus, că: „Niciodată om n-a grăit caOmul acesta” (In 7, 46), sunt în legătură cu cu-vintele Lui: „Cine Mă mustră pe Mine pentru pă-cate?” (In 8, 46).

Din ce vom trăi o viaţă mai curată şi maicurăţată de păcat – sabia din mâna noastră va fimai tăietoare. O, ce dar mare este sabia cu-vântului biblic!

Page 14: 1934   pr iosif trifa - sabia duhului - sibiu - 2006

14

Cel care n-are sabie să-şi cumpere!

Aceasta este porunca Mântuitorului pentruorice creştin adevărat, luptător şi biruitor. Cu atâtmai mult un ostaş al Domnului trebuie să fie în-cins cu această „sabie”.

Apostolul Pavel a folosit asemănarea cu sa-bia pentru că atunci nu erau puşti. Sabia era armade luptă. Noi vom zice deci că un ostaş al Dom-nului (cititor de carte) fără sabia cuvântului bibliceste un soldat fără puşcă. Ce biruinţă ar puteaavea un astfel de soldat?

Când eram în şcoala suferinţelor de la Geoa-giu, m-a cercetat un frate ostaş care venea de de-parte, de prin Moldova. Îmi spunea că umblă prinţară să-şi cerceteze fraţii şi să vestească OasteaDomnului. Ce bucurie pe mine!

Dar ce întristare, pe urmă, când am aflat cefel de „arme” avea. Avea plină traista de: „Epis-tolii căzute din cer”, „Cele 12 vămi”, o grămadăde „Visuri” şi alte cărţi „înfricoşate”. De Biblienici vorbă, iar de cărţile Oastei abia dacă auzise.

– O, dragul meu, i-am zis, crezi că poţi faceceva izbândă cu astfel de arme? Întoarce-te acasăşi te pune pe cititul Bibliei şi al cărţilor de laOastea Domnului.

Page 15: 1934   pr iosif trifa - sabia duhului - sibiu - 2006

15

Zece ani de Oaste! Sosit-a vremea să ne tre-cem în revistă Oastea, să vedem cum suntemechipaţi. Căci cu ostaşi mulţi, dar neînarmaţi, totn-am făcut nimic. Sosit-a vremea ca orice ostaşadevărat să fie îmbrăcat şi să se îmbrace cu ar-mătura de la Efeseni, cap. 6. Sosit-a vremea săscoatem puştile şi săbiile de lemn din fronturilenoastre. Căci de aceste arme vrăjmaşul diavol nuse înspăimântă şi nu se teme. Văzut-aţi craii, pela Crăciun, cum se răstesc şi îşi încrucişează să-biile. Dar lumea zâmbeşte de lupta lor, pentru căsăbiile lor sunt de lemn, hainele, de hârtie şi coi-furile, de carton. Să ne păzim, ca nu cumva şi noisă devenim nişte astfel de „crai” cu săbii de lemn.Căci şi aceasta este una din primejdiile de caretrebuie ferită Oastea Domnului!

Zece ani de Oaste! Încingeţi sabia cuvântuluibiblic, iubiţi fraţi ostaşi! Fiecare luptător din Oas-tea Domnului, care ştie carte, să aibă cel puţinNoul Testament cu psalmi. Aceasta este sabia cucare un ostaş al Domnului trebuie să fie încins întoată vremea şi în tot locul. Aceasta este arma fă-ră de care un ostaş cititor nu poate fi un ostaşadevărat. Cu Noul Testament în buzunar şi îninimă, iubiţi fraţi ostaşi! Fiecare să ştie şi să în-veţe a mânui această armă, după puterea lui.

Page 16: 1934   pr iosif trifa - sabia duhului - sibiu - 2006

16

„Cel ce n-are sabie să-şi vândă haina şi să-şicumpere” – zicea Mântuitorul (Lc 22, 36). Darpentru sabia aceasta nu e chiar de lipsă ca omulsă-şi vândă haina. Cu 40-50 de lei1 se poate cum-păra un Noul Testament cu psalmi. Iar când şi celmai sărac om poate afla şi da sute de lei la un anpentru tutun – trebuie să se afle şi 40-50 de leipentru sabia Cuvântului lui Dumnezeu.

O, ce sabie minunată este aceasta! Cuvântul luiDumnezeu e numit şi sabia Duhului Sfânt (Ef 6, 17).

Ce numire potrivită! Aici este locul a se că-uta şi explica puterea ce o are Cuvântul lui Dum-nezeu. Prin el taie şi lucrează Duhul Sfânt. PrinDuhul Sfânt ne vin toate darurile cerului de sus.Prin Duhul Sfânt vine şi puterea ce o are Cu-vântul lui Dumnezeu.

Cuvântul lui Dumnezeu este sabia DuhuluiSfânt; o sabie sfântă şi binecuvântată ce ni se dăîn dar. Fără sabia aceasta nu se pot purta lupte şibiruinţe de mântuire sufletească.

Ce frumos spune acest adevăr o istorie dinBiblie!

1 Atât valora un Nou Testament în 1934.

Page 17: 1934   pr iosif trifa - sabia duhului - sibiu - 2006

17

Iudeii, puţini şi neînarmaţi, erau strâmtoraţi dintoate părţile de vrăjmaşi mulţi şi tari. Atunci, unviteaz de-al lor, Iuda Macabeul, a început a încu-raja poporul, zicând: „Nu vă temeţi! Am avut un

Page 18: 1934   pr iosif trifa - sabia duhului - sibiu - 2006

18

vis de la Dumnezeu… L-am văzut în vis pe Onia,cel ce fusese arhiereu, om bun, cuvios, cucernic;cu mâinile întinse, se ruga pentru noi... După ace-ea, s-a arătat Ieremia proorocul, care şi-a întinsdreapta şi mi-a dat o sabie de aur, zicând: „Iaaceasta sfântă sabie, care este un dar de la Dum-nezeu, prin care vei surpa pe vrăjmaşi”.

Şi ne spune Biblia că iudeii au biruit, „aştep-tând de la cel Atotputernic biruinţă şi ajutor”. Aubiruit cu „sabia cea de aur” ce li se arătase din cer(II Mac cap. 15).

Ce istorie mult-spunătoare este aceasta pentruorice creştin luptător şi biruitor! Ce mult-spunătoareeste şi pentru noi, ostaşii Domnului! În lupta mân-tuirii, cerul de sus ne îmbie şi nouă o „sfântă sabie”,care este Cuvântul lui Dumnezeu. Cu această sabiese câştigă luptele şi biruinţele mântuirii. „Armeleluptei noastre nu sunt omeneşti, ci puternice, de laDumnezeu” (II Cor 10, 4). Dacă armele noastre ar fiomeneşti, am cădea bătuţi la prima ciocnire cu ma-rele vrăjmaş, căruia i s-a dat „să facă război cu ceidin seminţia femeii” (Apoc 12, 17). Noi însă avemsabia Duhului Sfânt şi celelalte arme de la Efeseni,cap. 6, care ne asigură biruinţa.

Page 19: 1934   pr iosif trifa - sabia duhului - sibiu - 2006

19

O, ce sabie sfântă şi binecuvântată este sabiacuvântului biblic, sabia Duhului Sfânt!

„Viu este Cuvântul lui Dumnezeu şi lucrător,mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri;pătrunde până acolo că desparte sufletul şi du-hul, încheieturile şi măduva, judecă simţirile şigândirile inimii” (Evr 4, 12). Aceasta este pute-rea cuvântului biblic. Sabia lui – sabia DuhuluiSfânt – pătrunde până la despărţirea omului du-hovnicesc de cel lumesc, a omului celui nou deomul cel vechi. Ea taie fără cruţare în orice com-promis cu lumea şi cu păcatul. Cuvântul lui Dum-nezeu nu suferă nici un fel de învoială şi de îm-păcare cu păcatul.

Într-o carte de Teologie morală (Dr. Alex.Nic., Blaj) am citit că păcatul beţiei e împărţit întrei clase, cam aşa: clasa primă e starea cândomul e în „curaj”, în „veselie”, şi ăsta ar fi un pă-cat mai mic. Clasa a doua, când omul e beat, dartotuşi se mai poate ţine pe picioare şi are cunoş-tinţă de el. Iar clasa a treia, când omul a căzut submasă; iar păcatul e măsurat după aceste trei clase.

Cuvântul lui Dumnezeu nu face niciodatăaşa. Păcatul, oricât de mic ar fi, e păcat, e otravă

Page 20: 1934   pr iosif trifa - sabia duhului - sibiu - 2006

20

ce infectează sufletul. Când beatul e în „veselie”,de regulă, atunci înjură şi are chef de bătaie.Când a ajuns sub masă nu mai poate face nimic.

Preotul T. Lazescu din Moldova, dezapro-bând mişcarea noastră contra dansurilor, dădeaurmătoarea regulă (în revista eparhială «CronicaRomanului»): Cel ce joacă bine face; iar cel ce nujoacă, şi mai bine. Adică îi deschizi larg uşa pă-catului şi pe urmă iar cauţi s-o mai închizi.

Cuvântul lui Dumnezeu nu face niciodatăaşa. El trânteşte uşa, el încuie uşa de tot în faţapăcatului.

Păcatul e păcat, oricât de mare sau de mic arfi. El trebuie distrus cu desăvârşire. Şi sabia cu-vântului aceasta o face. Ea taie şi într-o bubă mi-că de păcat tot atât de necruţător ca într-o ranăveche şi grea. Ea taie până stârpeşte răul cu totul.Viaţa creştinilor de azi e plină de atâtea păgână-tăţi, de atâtea datini urâte şi păgâneşti, tocmaipentru că nu s-a lăsat ca sabia Cuvântului luiDumnezeu să taie fără cruţare în el.

De când eram preot la ţară îmi aduc amintecă am slujit odată într-o mică filie din judeţulHunedoara. După slujbă, tot poporul mă aştepta

Page 21: 1934   pr iosif trifa - sabia duhului - sibiu - 2006

21

în uşa bisericii. Şi, ca la o comandă, deodată îivăzui pe toţi scoţând din buzunare şi întinzând,spre „închinare” şi gustare, câte o sticlă de rachiude prune. Nu înţelegeam ce înseamnă acest lucru.Pe urmă am aflat. Era vremea rachiului de pruneşi datina era ca totul poporul să meargă la biseri-că cu rachiul în buzunar, iar la ieşire, după slujbă,în uşa bisericii, preotul trebuia să închine şi săguste din toate sticlele. În uşa bisericii se înfiripao cârciumă mică, ce continua apoi pe la caseleoamenilor cu jocuri, beţii şi păcate.

„Ăsta-i un obicei păgân şi urât, le-am zis oa-menilor. Biserica şi Scriptura nu suferă aşa ceva.Ascultaţi ce spune Scriptura: «Nu puteţi bea paha-rul Domnului şi paharul dracilor» (I Cor 10, 21).În sf. biserică slujeam la paharul Domnului, iaracum cuvine-se oare «să închinăm» la celelaltepahare?… În numele Bisericii, în numele Dom-nului, vă rog pe toţi, lăsaţi-vă de acest urât obicei.Biserica nu poate suferi astfel de lucruri urâte!…”

Oamenii s-au cam supărat (şi pe urmă amînţeles că preotul parohiei s-a supărat şi mai multpentru încercarea de a-i strica „datinile” şi „veni-turile”; o parte din rachiul „închinat” fiind al lui).

Page 22: 1934   pr iosif trifa - sabia duhului - sibiu - 2006

22

Şi iată, aşa s-au înstăpânit în Biserica noastrădatinile cele păgâneşti (la botezuri, ospeţe cu be-ţii şi jocuri etc., etc.). Nu s-a lăsat ca sabia ceaascuţită a cuvântului biblic să taie fără cruţare înele; să nu le cruţe de la început. Cei ce trebuia sătaie au stat – şi stau şi azi – cu ochii închişi şi cusabia în teacă. S-au bucurat că datina aduce cevacâştig, dar deficitul moral era şi este de mii deori mai mare.

Sabia cuvântului este cea de foc, a DuhuluiSfânt. Ea nu suferă răul şi păcatul. Ea taie fărăcruţare. Ea trage hotar şi face prăpastie între bineşi rău, între virtute şi păcat, între lumină şi întu-neric, între minciună şi adevăr.

O, ce dar mare este nouă Cuvântul lui Dum-nezeu! O, ce armă sfântă şi binecuvântată ne estenouă sabia cuvântului biblic! De aceea vom strigaiar şi iar cuvintele Mântuitorului: Cine n-are sa-bie să-şi cumpere! Şi nu numai să o cumpere şi săo ţină în cui sau să o încingă numai de paradă, cisă lucreze cu ea, să „taie” cu ea.

Şi le-a zis lor Moise: „Aşa zice Domnul:«Fiecare din voi să se încingă cu sabia şi fiecaresă junghie pe fratele său, pe prietenul său şi peruda sa»” (Exod 32, 27). Aceasta era o sabie pe-

Page 23: 1934   pr iosif trifa - sabia duhului - sibiu - 2006

23

depsitoare. Însă noi să încingem săbiile cele bi-necuvântate ale cuvântului biblic. Săbiile cele ca-re taie şi vindecă. Să încingem cu toţii sabia cu-vântului biblic şi să tăiem cu ea mai întâi în noiînşine; în păcatele noastre. Să „tăiem” apoi cu eape vecinul nostru, pe fratele nostru, pe cei caresunt în casa noastră; pe cei care sunt în casă cunoi şi pe cei care sunt afară de casa noastră; pecei care sunt în sat cu noi şi pe cei care sunt înafară de satul nostru. Tăiaţi pe tot locul cu sabiacuvântului, pentru ca să curgă în toate părţile„sângele” lacrimilor căinţei pentru păcat.

Să ne aşteptăm însă şi la împotriviri. Din ra-na pe care o face sabia cuvântului viu nu curgenumai sânge de lacrimi, ci ţâşneşte şi împotrivire,îndârjire, prigoană. În atâtea şi atâtea locuri, oa-menii vor încerca să ne smulgă sabia (Biblia) dinmână. Dar un ostaş al Domnului nu se sperie. Elluptă, având conştiinţa că are o sabie din cer şitrebuie să învingă.

Aici însă vom spune şi altceva: împotrivirilevin de multe ori şi din greşeala luptătorilor, că nupoartă bine sabia cuvântului. Sunt şi în fronturilenoastre luptători care fac greşeli. Taie cu sabiacuvântului fără tact şi chibzuială. Folosesc mai

Page 24: 1934   pr iosif trifa - sabia duhului - sibiu - 2006

24

mult numai un tăiş al săbiei: tăişul mustrării pă-catului. Chiar personal am văzut cazuri când os-taşii mai întăriţi au tăbărât deodată cu sabia mus-trării peste cei care nu se putuseră încă dezbărade unele patimi. Urmarea a fost că cei „răniţi” s-au îndârjit şi n-au mai venit la Oaste. În loc decâştig, pagubă.

Când mânuieşti sabia cuvântului, trebuie săai răbdare, tact şi, mai presus de toate, dragoste.Sabia cuvântului să fie totdeauna agerită în dra-gostea noastră. Fără dragoste, nici cu sabia cu-vântului nu poţi răni pe nimeni pentru Domnul.În mâna noastră, sabia cuvântului să aibă tot-deauna cele două tăişuri: tăişul tăierii (mustrării)şi tăişul dragostei (vindecării). Numai cu tăişulmustrării, încă n-am făcut nimic. Dimpotrivă. Cutăişul acesta lucrează, de regulă, sectarii. Ei nuştiu altceva decât să critice, să taie mereu în scăde-rile altora (în ale lor însă ba). De aceea în mâna lorsabia cuvântului îndârjeşte, în loc să câştige. Deaceea nu pot face nimic. Noi să ne ferim de gre-şeala aceasta.

De-a pururi pildă să ne fie şi aici marelenostru Învăţător. Iisus Mântuitorul nu mustra pe

Page 25: 1934   pr iosif trifa - sabia duhului - sibiu - 2006

25

cei păcătoşi care doreau mântuirea. Mustra, deregulă, numai pe cei care făţiş „se împotriveauDuhului Sfânt”: pe fariseii şi cărturarii cei făţar-nici. Chiar când folosea sabia mustrării, în tăiereaaceasta era mai multă dragoste decât mustrare.Era o mustrare dulce şi vindecătoare. Sabiaaceasta se poate vedea atât de bine în mustrărileblânde pe care Iisus le făcea apostolilor.

De încheiere, vom spune: sabia cuvântuluibiblic este o sabie sfântă şi binecuvântată. Ea taieşi vindecă. Ea pătrunde până la plăsele în omulnostru cel vechi. Ea singură poate junghia peomul nostru cel vechi din noi.

Ferice de cei care primesc „tăieturile” acesteisăbii! Şi ferice de cei care taie cu ea şi pe alţii!Dar vai celor care se poartă cu nepăsare şi cu urăfaţă de ea. Vai de cei care urăsc Cuvântul luiDumnezeu! Vai de cei care prigonesc Cuvântullui Dumnezeu! Vai de cei care umblă să rupă sa-bia cuvântului! Ei se vor întâlni odată cu aceastăsabie, dar într-o altă formă, înfricoşată.

„Şi, când m-am întors, am văzut pe cinevacare semăna cu Fiul omului, îmbrăcat cu o hainălungă până la picioare şi încins la piept cu brâude aur… Ochii Lui erau ca para focului… şi gla-

Page 26: 1934   pr iosif trifa - sabia duhului - sibiu - 2006

26

sul Lui, ca vuietul unor ape mari. În mânadreaptă ţinea şapte stele. Din gura Lui ieşea osabie ascuţită cu două tăişuri” (Apoc 1, 12-16).

Toţi cei care urăsc şi dispreţuiesc Cuvântullui Dumnezeu cunoaşte-vor ascuţişul acestei săbiipedepsitoare. Toţi cei care dispreţuiesc Cuvântullui Dumnezeu şi se poartă cu nepăsare faţă de elşi de chemările lui cunoaşte-vor în ziua judecăţiijudecata Mântuitorului: „Pe cel care nu primeştecuvintele Mele, are cine să-l osândească: cu-vântul pe care l-am grăit Eu, acela îl va osândi înziua de apoi” (In 12, 48).

Page 27: 1934   pr iosif trifa - sabia duhului - sibiu - 2006

27

Candela (făclia) cuvântului

biblic

O altă asemănare a Cuvântului lui Dumnezeudin Biblie e şi cea din Psalmul 118: „Făclie (can-delă) picioarelor mele este cuvântul Tău şi lumi-nă cărărilor mele”.

Ce asemănare scumpă şi potrivită! Cuvântullui Dumnezeu din Biblie cu adevărat candelă şilumină este pentru viaţa noastră.

În Biblie este o candelă coborâtă din cer. Es-te o lumină coborâtă din cer, care luminează ca-lea şi călătoria vieţii noastre. Milioane şi milioa-ne de suflete au păşit spre cer, spre veşnicie, mer-gând pe drumul arătat de această lumină.

În întunericul acestei lumi, Cuvântul lui Dum-nezeu din Biblie este o Lumină sfântă care nearată neîncetat calea vieţii. Nu este nici un întu-neric care să poată întuneca această Lumină. „În-tunericul nu o poate cuprinde”. Ea ne arată neîn-cetat calea spre cer.

Page 28: 1934   pr iosif trifa - sabia duhului - sibiu - 2006

28

Cuvântul lui Dumnezeu din Biblie este apoio lumină ce arată lămurit calea vieţii. Lumina cu-vântului biblic nu cunoaşte nici un compromis cuîntunericul. Ea îţi arată clar hotarul dintre lumină şiîntuneric. Lumina cuvântului biblic nu suferă în-tunericul păcatelor şi mustră fără cruţare pe ori-

Page 29: 1934   pr iosif trifa - sabia duhului - sibiu - 2006

29

cine ar încerca să trăiască şi cu lumina, şi cuîntunericul.

Este cunoscută istoria unui om de la ţară ca-re s-a apucat să citească în Noul Testament. Elcitea, soţia asculta. „Tu nevastă – a zis soţul,oprindu-se în loc – dacă e adevărat ce scrie aici,noi suntem pierduţi. Noi trebuie să ne îndreptămcu totul viaţa”.

Omul acesta, desigur, mai auzise el vorbin-du-se despre păcat. Mai ştia el ceva, desigur,despre păcat şi virtute. Dar cuvântul biblic i-aarătat păcatul într-o lumină nouă. I-a arătat viaţaşi îndreptarea într-o lumină nouă, într-o luminăhotărâtoare, ce l-a hotărât la viaţă nouă.

Candela cuvântului biblic este o lumină scum-pă ce ne însoţeşte până la mormânt şi ne trece şiprin noaptea mormântului. În orice întuneric de în-cercări şi de necazuri ai ajunge, dacă este Cuvântullui Dumnezeu făclie picioarelor tale, n-ai de ce săte temi. Nu-i nici un vânt atât de tare şi nici onoapte atât de mare să-ţi stingă această lumină.

Şi ştiinţa este o lumină; dar o lumină ce sestinge când ai avea mai mare lipsă de ea. Unuldin cei mai mari filozofi ai omenirii, germanul

Page 30: 1934   pr iosif trifa - sabia duhului - sibiu - 2006

30

Schopenhauer, fiind odată greu bolnav, fu aflatde un prieten al lui citind din Biblie.

– Cum se poate ca tu, prietene, cu cărţiletale de înaltă filozofie, să citeşti în cartea astaînvechită?

– Pentru că, răspunse filozoful, am băgat deseamă că filozofia mea la timp de durere nu e defolos cu nimic; nu mă poate ajuta cu nimic. Eanu-mi poate da ceea ce îmi dă cartea aceasta.

Şi ştiinţa e o lumină, şi cultura e o lumină,dar dacă această lumină nu purcede şi ea din iz-vorul cel adevărat, din lumina Evangheliei, ea nupreţuieşte nimic.

Sunt atâţia şi atâţia oameni învăţaţi care tră-iesc în cel mai grozav întuneric sufletesc. O lu-mină ce n-are în ea şi lumina credinţei e o luminăce arată calea cea largă ce duce spre iad.

Un vestit scriitor englez, Oscar Wilde, apu-când pe calea fiului pierdut, ajunse în temniţă.Aici a citit Biblia, i s-a luminat viaţa şi a ieşit dintemniţă un om nou. „Mulţumesc lui Dumnezeu,zicea el, că m-a trimis în întunericul temniţei, casă aflu Lumina vieţii”.

Page 31: 1934   pr iosif trifa - sabia duhului - sibiu - 2006

31

Dragă cititorule, ai tu în casa ta şi în viaţa tacandela cuvântului biblic? Este Cuvântul lui Dum-nezeu făclie picioarelor tale?

Ferice de tine dacă ai această lumină! Fericede tine dacă, la sfârşitul vieţii tale, vei putea zicecu Iov: „Candela Lui strălucea deasupra capuluimeu. Lumina Lui mă călăuzea în întuneric” (Iov29, 3). Ferice de tine dacă ai candela cuvântuluibiblic! Ea va străluci lângă patul tău şi atuncicând va sosi noaptea cea mare (moartea) şi te vaîncredinţa despre făgăduinţa Mântuitorului: „Totcel care crede în Mine nu va muri, ci va trece dinmoarte la viaţă şi din noapte la lumină”.

Page 32: 1934   pr iosif trifa - sabia duhului - sibiu - 2006

32

Tehnoredactată şi tipărităla Editura «Oastea Domnului» – Sibiu