19 Lucrarea evidenta a Duhului Sfant - Stirile profetice „Future News” 07 2010

7/30/2019 19 Lucrarea evidenta a Duhului Sfant - Stirile profetice „Future News” 07 2010

http://slidepdf.com/reader/full/19-lucrarea-evidenta-a-duhului-sfant-stirile-profetice-future-news 1/34

IULIE 2011

Lucrarea evidentă a Duhului Sfânt

Testimonies to Ministers and Gospel Workers, p.308

„În ziua Cincizecimii, erau toţi împreună în acelaşi loc. Deodată a venit din cer

un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic, şi a umplut toată casa unde şedeau ei.

Nişte limbi de foc au fost văzute împărţindu-se printre ei, şi s-au aşezat câte una

pe fiecare dintre ei. Şi toţi s-au umplut de Duh Sfânt, şi au început să vorbească în

alte limbi, după cum le da Duhul să vorbească”. În mulţimea din preajmă erau

batjocoritori care nu au recunoscut prezenţa Duhului Sfânt şi au spus: „Sunt plini

de must”.

„Atunci Petru s-a sculat în picioare cu cei unsprezece, a ridicat

glasul şi le-a zis: ‘Bărbaţi iudei şi voi toţi care locuiţi în Ierusalim, să

ştiţi lucrul acesta, şi ascultaţi cuvintele mele! Oamenii aceştia nu sunt

beţi, cum vă închipuiţi voi, căci nu este decât al treilea ceas din zi. Ci

aceasta este ce a fost spus prin proorocul Ioel’”. Citiţi istorisirea. Domnul

lucra prin metoda aleasă de El, dar dacă asemenea manifestări ar avea loc printre

noi, cei peste care vine sfârşitul lumii, nu ar batjocori unii, ca în ocazia aceea? Cei

care nu se lasă influenţaţi de Duhul Sfânt nu-L recunosc. Pentru această

categorie, ucenicii păreau a fi ca nişte oameni beţi.

„După revărsarea Duhului Sfânt, ucenicii, îmbrăcaţi în armura divină, au

continuat să mărturisească, relatând istoria minunată a crucii şi a mormântului. Ei

erau nişte oameni umili, dar înaintau în numele adevărului. După moartea

Domnului lor, fuseseră ca o turmă descurajată, dezamăgită şi lipsită de ajutor – ca

o turmă fără păstor, dar acum mergeau înainte ca martori ai adevărului fără a avea

altă armă cu care să biruiască împotrivirea, decât Cuvântul şi Duhul lui Dumnezeu.

„Mântuitorul lor fusese respins, condamnat şi răstignit pe crucea infamă. Preoţii

iudei au declarat în batjocură: ‘Pe alţii i-a mântuit, iar pe Sine nu Se poate mântui!Dacă este El Împăratul lui Israel, să se pogoare acum de pe cruce, şi vom crede în

El!’ Dar crucea, acel instrument al ruşinii şi al torturii, a adus lumii speranţă şi of 34



IULIE 2011

mântuire. Credincioşii s-au adunat laolaltă, simţământul de disperare şi

neajutorare s-a risipit. Caracterul lor a fost transformat şi s-au unit prin legăturile

iubirii creştine. Deşi erau lipsiţi de bogăţii pământeşti, consideraţi de lume ca fiind

doar nişte pescari ignoranţi, prin Duhul Sfânt, ei au devenit martori ai lui Hristos.

Fără onoare şi recunoaştere omenească, ucenicii erau totuşi nişte eroi

ai credinţei. Buzele lor vorbeau cu elocvenţă divină şi cu o putere care făcea să se

cutremure lumea. - Testimonies to Ministers and Gospel Workers, p.308 [3]

Stimate frate,

Am încheiat de tradus prezentarea ta, intitulată Scenes Similar , în Power Point. Este o

prezentare foarte bună. Am învăţat mai mult despre Daniel. Ştiu că NR greşeşte prin faptul

că respinge întregul mesaj pe care îl prezinţi. Totuşi, şi tu greşeşti, când spui că judecata

celor vii a început în 11 septembrie, 2001. Cel puţin, aşa înţeleg eu. Fie ca Dumnezeu să te

binecuvânteze. EE – Chile.

Frate EE,

NR greşeşte categoric, îndeosebi cu privire la 11 septembrie, 2001.

Când coboară, îngerul din Apocalipsa marchează venirea ploii târzii, care este înviorarea

de la faţa Domnului şi roua cerească.

„Ploaia târzie urmează să vină peste poporul lui Dumnezeu. Un înger puternic

trebuie să coboare din cer şi întregul pământ urmează să fie iluminat de

slava Sa. Sunteţi pregătiţi să luaţi parte la lucrarea plină de slavă a îngerului al

treilea? Sunteţi voi nişte vase pregătite să primească roua cerească? Este inima

noastră păcătoasă şi întinată? Dacă este aşa, să ne curăţim templul sufletului şi să

ne pregătim pentru revărsarea ploii târzii. Înviorarea de la faţa Domnului nu

va veni niciodată în inimile pline de necurăţie. Fie ca Dumnezeu să ne ajute să

murim faţă de eu, aşa încât chipul lui Hristos, nădejdea slavei, să poată fi format în

noi!” – Review and Herald , 21 aprilie, 1891.

Ploaia târzie vine în timpul sigilării celor o sută patruzeci şi patru de mii.

„ Înainte ca lucrarea să se încheie şi înainte ca sigilarea poporului lui

Dumnezeu să se sfârşească, vom primi revărsarea Duhului Sfânt . Îngerii din

cer vor fi în mijlocul nostru. Timpul prezent este un timp de pregătire pentru cer,

of 34



IULIE 2011

când trebuie să trăim într-o ascultare deplină faţă de poruncile lui Dumnezeu”. –

Selected Messages, cartea 1, p.111.

Când îngerul din Apocalipsa 18 coboară, ploaia târzie începe să cadă, iar sigilarea celor o

sută patruzeci şi patru de mii începe. Nimeni din cei ce încă au o pată, sau o zbârcitură în

caracter nu primeşte sigiliul lui Dumnezeu.

„ Nu toţi cei care mărturisesc a păstra Sabatul vor fi sigilaţi. Chiar şi

printre cei ce îi învaţă pe alţii adevărul , sunt mulţi care nu vor primi sigiliul lui

Dumnezeu pe frunte. Ei au lumina adevărului, cunosc voia stăpânului lor, înţeleg

fiecare punct din credinţa noastră, dar nu săvârşesc fapte corespunzătoare. Cei

care sunt atât de familiarizaţi cu profeţiile şi cu comorile înţelepciunii divine ar fi

trebuit să acţioneze în armonie cu credinţa lor. Ei ar fi trebuit ca, printr-o familie

bine ordonată, să-i poată prezenta lumii influenţa adevărului asupra inimii

omeneşti.

„Din cauza lipsei de consacrare şi de evlavie şi a faptului că au dat greş în a

atinge un standard religios înalt, ei au făcut ca şi alte suflete să fie mulţumite cu

starea lor. Oamenii cu mintea îngustă nu pot înţelege că, luându-i ca model pe

aceşti oameni care le-au deschis atât de des comorile Cuvântului lui Dumnezeu, îşi

pun sufletele în pericol. Isus este singurul model adevărat. Dacă vrea să cunoască

ce anume cere Dumnezeu de la el, fiecare trebuie să cerceteze acum Biblia

pentru sine, pe genunchi, înaintea lui Dumnezeu, cu inima umilă şi gata de a

primi învăţătura asemenea unui copil. Oricât de înaltă ar fi poziţia favorabilă în

care se află un slujitor înaintea lui Dumnezeu, dacă neglijează să urmeze

lumina pe care i-a dat-o El şi dacă refuză să se lase învăţat asemenea unui

copilaş, va ajunge în întuneric, iar înşelăciunile şi voia lui Satana îi vor duceşi pe alţii pe acelaşi drum.

Niciunul dintre noi nu va primi sigiliul lui Dumnezeu, atâta timp cât caracterele

noastre au o zbârcitură sau o pată. Nouă ne revine lucrarea de a ne corecta

caracterul şi de a curăţi templului sufletului de orice întinare. Atunci, ploaia târzie

va cădea asupra noastră, aşa cum ploaia timpurie a căzut asupra ucenicilor

în Ziua Cincizecimii”. – Mărturii , vol. 5, p.214.

of 34



IULIE 2011

Când îngerul din Apocalipsa 18 coboară, ploaia târzie vine, iar sigilarea celor o sută

patruzeci şi patru de mii începe. Revărsarea ploii târzii a fost reprezentată de evenimentul

din Ziua Cincizecimii, deoarece numai după ce primim sigiliul lui Dumnezeu, „ploaia târzie

va cădea asupra noastră, aşa cum ploaia timpurie a căzut asupra ucenicilor în Ziua

Cincizecimii”. Revărsarea ploii târzii în Ziua Cincizecimii a fost precedată de căderea

câtorva stropi.

„Actul lui Hristos de a sufla peste ucenicii Său Duhul Sfânt şi de a le împărtăşi

pacea Sa a fost asemenea câtorva stropi, înainte de revărsarea îmbelşugată ce

urma să aibă loc în Ziua Cincizecimii”. – Spirit of Prophecy , vol.3, p.243.

Revărsarea deplină a ploii târzii are loc atunci când este dată [4] legea duminicală.

„Ce faceţi, fraţilor, în timpul marii lucrări de pregătire? Aceia care se unesc culumea vor fi modelaţi de lume şi pregătiţi pentru semnul fiarei. Acei care nu se

încred în ei înşişi, care se umilesc înaintea lui Dumnezeu şi îşi curăţesc sufletul prin

ascultarea de adevăr sunt modelaţi de cer şi pregătiţi pentru sigiliul lui Dumnezeu.

Când decretul va fi promulgat şi sigiliul va fi pus , caracterul va rămâne pentru

veşnicie curat şi fără pată.

„Acum este timpul să ne pregătim. Sigiliul lui Dumnezeu nu va fi pus niciodatăpe fruntea unui bărbat sau a unei femei necurate. El nu va fi pus pe fruntea unui

bărbat, sau a unei femei ambiţioase, sau care iubeşte ce este lumesc. El nu va fi

pus niciodată pe fruntea bărbaţilor şi femeilor cu limba şi inima înşelătoare. Toţi cei

ce primesc sigiliul trebuie să fie fără pată înaintea lui Dumnezeu – candidaţi ai

Împărăţiei lui Dumnezeu. Mergeţi înainte, fraţii şi surorile mele. Pot să scriu doar

pe scurt despre aceste lucruri acum, atrăgând atenţia asupra necesităţii pregătirii.

Cercetaţi Scripturile pentru voi înşivă , ca să puteţi înţelege solemnitatea teribilăa ceasului de faţă”. – Mărturii , vol.5, p.216.

Când este dată legea duminicală, „sigiliul este pus”. Atunci, adventiştii vor primi fie

sigiliul lui Dumnezeu, fie semnul fiarei.

„Dacă lumina adevărului v-a fost prezentată, descoperindu-vă Sabatul poruncii

a patra şi arătându-vă că în Cuvântul lui Dumnezeu nu există nici o temelie pentru

respectarea duminicii, şi totuşi continuaţi să rămâneţi la păzirea sabatului fals,

refuzând să respectaţi Sabatul pe care Dumnezeu îl numeşte „ziua Mea cea sfântă”,

of 34



IULIE 2011

atunci voi primiţi semnul fiarei. Când va avea loc lucrul acesta? Când vă veţi

supune legii care vă porunceşte să încetaţi să lucraţi duminica şi să vă închinaţi lui

Dumnezeu în ziua aceasta, în ciuda faptului că ştiţi că în Biblie nu este nici un

cuvânt care arată că duminica trebuie să fie altfel decât o zi de lucru obişnuită,

atunci voi sunteţi de acord să primiţi semnul fiarei şi refuzaţi sigiliul lui

Dumnezeu”. – Evanghelizarea, p.235.

Când este promulgată legea duminicală, Duhul Sfânt este revărsat fără măsură asupra

celor ce au sigiliul lui Dumnezeu, aşa cum a fost dat cu ocazia Zilei Cincizecimii, dar înainte

de legea duminicală, vor cădea doar stropii, sau o măsură a ploii târzii.

„N-am vrut să vă dau nici ploaie, când mai erau încă trei luni până la secerat; am dat

ploaie peste o cetate, dar n-am dat ploaie peste o altă cetate; într-un ogor a plouat, şi altul,

în care n-a plouat, s-a uscat. Două, trei cetăţi s-au dus la alta ca să bea apă, şi tot nu şi-au

potolit setea. Cu toate acestea, tot nu v-aţi întors la Mine, zice Domnul” (Amos 4,7-8).

Ploaia şi uleiul reprezintă revărsarea Duhului Sfânt.

„La miezul nopţii s-a auzit o strigare: ‘Iată mirele, ieşiţi-i în întâmpinare!’

„Atunci toate fecioarele acelea s-au sculat şi şi-au pregătit candelele. Cele

nechibzuite au zis celor înţelepte: ,Daţi-ne din untdelemnul vostru, căci ni se stingcandelele’. Cele înţelepte le-au răspuns: ‘Nu’; ca nu cumva să nu ne ajungă nici

nouă nici vouă; ci mai bine duceţi-vă la cei ce vând untdelemn şi cumpăraţi-vă’.

„Pe când se duceau ele să cumpere untdelemn, a venit mirele: cele ce erau gata,

au intrat cu el în odaia de nuntă, şi s-a încuiat uşa. Mai pe urmă, au venit şi

celelalte fecioare, şi au zis: ‘Doamne, Doamne, deschide-ne!’ Dar el, drept răspuns,

le-a zis: ‘Adevărat vă spun, că nu vă cunosc!’ (Matei 25,6-12).

„Cei doi unşi, care stau la stânga şi la dreapta Domnului întregului pământ, au

poziţia care i-a fost dată cândva lui Satana în calitate de heruvim. Prin făpturile

sfinte care înconjoară scaunul Său de domnie, Domnul menţine o comunicare

continuă cu locuitorii pământului. Uleiul auriu reprezintă harul cu care Dumnezeu

alimentează continuu candelele credincioşilor, ca să nu pâlpâie şi să nu se stingă.

Dacă acest ulei sfânt nu ar fi revărsat din cer prin soliile Duhului lui Dumnezeu,

slujitorii celui rău ar avea un control deplin asupra oamenilor.

of 34



IULIE 2011

„Dumnezeu este dezonorat, când noi nu primim mesajele pe care ni le trimite El.

Astfel, noi refuzăm uleiul auriu, pe care el doreşte să-l reverse în sufletul nostru

spre a le fi transmis celor ce sunt în întuneric”. – Review and Herald , 20 iulie, 1897.

„Luaţi aminte ceruri, şi voi vorbi. Ascultă, pământule, cuvintele gurii mele.

„ Ca ploaia să curgă învăţăturile mele, Ca roua să cadă cuvântul meu, [5] Caploaia repede pe verdeaţă, Ca picăturile de ploaie pe iarbă!” (Deutronom 32,1-2).

Când este promulgată legea duminicală, Duhul Sfânt este revărsat fără măsură, aşa cum

a fost în Ziua Cincizecimii, dar înainte de legea duminicală, vin stropii, sau o măsură a ploii

târzii. Prin urmare, când îngerul coboară şi încep să cadă stropii ploii târzii, noi trebuie să

recunoaştem faptul acesta, dacă dorim să avem parte de puţinii stropi care ne pregătesc să

participăm la revărsarea deplină ce are loc odată cu emiterea legii duminicale. O cetate vaprimi ploaie, cealaltă nu va primi. Fecioarele înţelepte vor primi untdelemnul, dar cele cinci

fecioare neînţelepte nu îl vor primi. Când cetăţile secetoase şi fecioarele neînţelepte le vor

cere celor înţelepte apă, sau untdelemn, va fi prea târziu, deoarece uşa va fi deja închisă.

Pentru a primi ploaia şi pentru a avea parte de untdelemn, noi trebuie să ne dăm seama

când cade ploaia.

„Dacă nu progresăm zilnic în exemplificarea virtuţilor creştine, nu vom

recunoaşte manifestarea Duhului Sfânt în ploaia târzie. Este posibil ca aceasta

să vină în inima tuturor celor din jurul nostru, dar noi nu o vom discerne şi

nici nu o vom primi”. – Testimonies to Ministers, p.507.

Pentru a fi primită, ploaia târzie trebuie să fie recunoscută.

A recunoaşte: 1. A reaminti, sau a redescoperi o informaţie, fie aprobând-o, fie

dezaprobând-o. Noi recunoaştem un om de la distanţă, când ne amintim că l-amvăzut mai înainte, sau dacă l-am cunoscut anterior. Noi recunoaştem trăsăturile,

sau vocea lui . – Webster’s 1828 Dictionary .

„Dacă aceia care pot să ajute lucrarea din ________ nu sunt sensibilizaţi şi

făcuţi să-şi înţeleagă datoria, ei nu vor recunoaşte strigătul cu glas tare al

îngerului al treilea înger. Când lumina se va răspândi şi va ilumina pământul ,

în loc de a veni în ajutorul Domnului, ei vor dori să restrângă lucrarea Sa în aşa fel,încât să corespundă cu ideile lor înguste. Îngăduiţi-mi să vă spun că, în această

lucrare finală, Domnul va lucra într-o modalitate foarte diferită de cursul firesc al

of 34



IULIE 2011

lucrurilor şi pe o cale întru totul contrară vreunui plan omenesc. Întotdeauna vor

exista în mijlocul nostru unii care vor dori să aibă controlul asupra lucrării lui

Dumnezeu şi să dicteze fiecare pas ce trebuie să fie făcut, în timp ce lucrarea

înaintează sub conducerea acelui înger care se alătură îngerului al treilea în

vestirea solie ce trebuie să-i fi adresată lumii. Dumnezeu va folosi căi şi mijloace,

prin care se va vedea că El este Cel ce preia conducerea în mâinile Sale. Lucrătorii

vor fi surprinşi de mijloacele simple pe care le va folosi El spre a aduce la

îndeplinire lucrarea neprihănirii Sale. – Testimonies to Ministers, p.300.

„Nu trebuie să aşteptăm ploaia târzie. Ea vine asupra acelora care vor

recunoaşte şi îşi vor însuşi roua şi revărsarea harului ce cade asupra noastră.

Dacă adunăm fragmentele de lumină, dacă preţuim dovezile sigure ale bunătăţii lui

Dumnezeu, căruia Îi place să ne încredem în El, atunci fiecare făgăduinţă va fi împlinită [Isaia 61,11, citat]. Întregul pământ urmează a fi umplut de slava lui

Dumnezeu” . – The Seventh-day Adventist Bible Commentary , vol.7, p.984.

„Acum, fraţilor, Dumnezeu vrea să ne ocupăm poziţia alături de omul care

poartă felinarul. Noi vrem să ne ocupăm poziţia, acolo unde se află lumina şi unde

Dumnezeu a făcut să răsune un sunet de trâmbiţă clar. Noi vrem să sunăm din

trâmbiţă cu claritate. Am trecut prin dificultăţi şi prin îndoieli, iar bisericile sunt pe punctul de a muri. Totuşi, acum, iată ce citim: ‘După aceea, am văzut

pogorându-se din cer un alt înger, care avea o mare putere; şi pământul s-a

luminat de slava lui. El a strigat cu glas tare, şi a zis: A căzut, a căzut, Babilonul cel

mare! A ajuns un locaş al dracilor, o închisoare a oricărui duh necurat, o închisoare

a oricărei păsări necurate şi urâte’ (Apocalipsa 18,1-2).

„Ei bine, acum, cum vom cunoaşte solia aceasta, dacă nu suntem într-opoziţie în care putem să recunoaştem lumina cerului, atunci când ea vine la

noi? Şi o vom recunoaşte la fel de repede, cum preluăm amăgirea cea mai

întunecată, atunci când vine din partea cuiva care este de acord cu noi, deşi nu

avem nici cea mai mică dovadă că Duhul lui Dumnezeu l-a trimis. Domnul Hristos a

zis: ‘Eu am venit în Numele Tatălui, dar nu Mă primiţi’ (vezi Ioan 5,43). Aşadar,

tocmai această lucrare are loc aici, încă de la adunarea de la Minneapolis. Pentru

că Dumnezeu trimite, în Numele Său, o solie care nu este în armonie cu ideile

of 34



IULIE 2011

voastre, voi trageţi concluzia că ea nu poate să fie o solie de la Dumnezeu”. –

Sermons and Talks, vol.1, p.142. [6]

Coborârea îngerului din Apocalipsa 18 marchează începutul ploii târzii şi, în acelaşi timp,

marchează începutul sigilării celor o sută patruzeci şi patru de mii, iar pentru a avea parte de

ploaia târzie, îngerul care coboară trebuie să fie recunoscut. Coborârea acestui înger este uneveniment care trebuie să fie recunoscut.

„Solia cu privire la căderea Babilonului trebuie să fie vestită. Poporul lui

Dumnezeu trebuie să înţeleagă lucrurile legate de îngerul care urmează să

lumineze întreaga lume cu slava lui, în timp ce strigă cu putere şi cu glas tare:

‘Babilonul cel mare a căzut’. Evenimentele solemne care au loc acum aparţin unei

serii de evenimente din lanţul istoriei, a cărei primă verigă este legată de Eden”.

– The Seventh-day Adventist Bible Commentary , vol.7, p.985.

Ni se cere să cunoaştem şi, ca urmare, să identificăm „evenimentele solemne” ale

storiei profetice.

„Tot ce a precizat Dumnezeu în istoria profetică spunând că se va împlini în

trecut s-a împlinit deja, iar tot ce încă trebuie să vină va veni în ordinea stabilită.

Daniel, profetul lui Dumnezeu, stă la locul lui. Ioan stă la locul lui . În Apocalipsa ,Leul din seminţia lui Iuda a deschis cartea lui Daniel pentru cercetătorii profeţiei,

iar în felul acesta Daniel stă în locul lui. El îşi vesteşte mărturia cu privire la

lucrurile pe care Domnul i le-a descoperit în viziune despre evenimentele mari şi

solemne pe care trebuie să le cunoaştem, pentru că stăm chiar în pragul

împlinirii lor”. – Selected Messages, cartea 2, p.109.

Noi trebuie să cunoaştem „evenimentele mari şi solemne” pe care Leul din seminţia luiIuda le-a descoperit în cartea Apocalipsa. Fiţi foarte atenţi la pasajul următor.

„Măreţia fără bunătate este lipsită de valoare. Ea este ca un ţimbal zângănitor .

Omul care nu adună în jurul lui razele de lumină, cărora Dumnezeu le-a

îngăduit să strălucească pe calea lui, se va înconjura cu siguranţă cu

umbrele întunericului. Dumnezeu plănuieşte ca poporul Său să se apropie tot mai

mult de lumină. Ca urmare, poporul Său va merge înainte şi în sus….

of 34



IULIE 2011

„Satana a coborât cu o mare putere, ştiind că timpul lui este scurt. Apostazia

continuă, nelegiuirea care abundă şi care răceşte credinţa şi statornicia multora ar

trebui să-i cheme pe cei credincioşi să iasă în faţă. Vor fi vestite mărturii directe,

clare şi hotărâte, încărcate de lumina pentru timpul potrivit. Adevărul care a

rămas neschimbat de focul cuptorului va străluci tot mai puternic până la lumina

deplină. Duhul şi puterea Celui ce vine le vor fi împărtăşite într-o mare măsură

acelora care se pregătesc să stea în picioare în ziua lui Dumnezeu şi care grăbesc

cea de a doua venire a Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos. Domnul

Hristos le trimite mesaje speciale acestor credincioşi. El vorbeşte cu ei, aşa

cum a vorbit cu ucenicii înainte de a-i părăsi. Duhul adevărului îi va călăuzi în

tot adevărul. Dumnezeu are linii de comunicare cu lumea din zilele noastre. Prin

mijloacele rânduite de El, Dumnezeu le vorbeşte oamenilor pe care îi curăţeşte, îi avertizează şi îi încurajează….

„ Aici se află o făgăduinţă preţioasă. Scopurile şi planurile lui Dumnezeu

trebuie să le fie descoperite ucenicilor Săi. Ce este un ucenic? El este un elev

care învaţă neîncetat. Nouă ni se descoperă evenimente viitoare solemne, iar

Dumnezeu nu vrea ca vreunul dintre noi să creadă că în aceste zile din urmă

nu mai este niciun lucru pe care avem nevoie să îl cunoaştem. Aceasta este ocapcană continuă a lui Satana. El ar vrea să ne confruntăm cu evenimentele

viitoare , fără acea pregătire specială care este importantă pentru a ne călăuzi în

fiecare dificultate. El ar vrea să pună în calea noastră toate pietrele de poticnire

posibile, făcând ca, prin neştiinţă, dragostea de sine, preţuirea de sine, încrederea

în sine să ia locul adevăratei cunoaşteri. Cu cât cineva este mai mulţumit de sine şi

de cunoaşterea lui actuală, cu atât va fi mai puţin dornic şi mai puţin umil pentru a

căuta să fie călăuzit în tot adevărul. Cu cât are mai puţin din Duhul Sfânt, cu atât se

va simţi mai mulţumit de sine. El nu va căuta stăruitor şi cu interesul cel mai adânc

să cunoască mai mult din adevăr. Totuşi, dacă nu ţine pasul cu Conducătorul care

călăuzeşte în tot adevărul, el va fi lăsat în urmă, orbit şi încurcat, deoarece nu

umblă în lumină…. Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să fie sfetnicul nostru…. Tot

cerul priveşte spre cei din poporul rămăşiţei lui Dumnezeu spre a vedea dacă vor

face din adevăr singura lor pavăză şi apărare. Dacă adevărul nu este prezentat aşa

cum este el în Isus şi dacă nu este sădit în inimă prin puterea Duhului lui

Dumnezeu, chiar şi pastorii vor fi găsiţi alunecând departe de Hristos, departe

of 34



IULIE 2011

de evlavie şi departe de principiile religioase. Ei vor ajunge nişte orbi care

conduc alţi orbi”. – Manuscript Releases, vol.5, p.50.

Noi trebuie să cunoaştem „evenimentele mari şi solemne” pe care Leul din seminţia lui

Iuda le-a descoperit în cartea Apocalipsa, deoarece soliile acelea constituie ploaia târzie.

„Lui Ioan i-au fost descoperite evenimente de un interes profund şi [7]

emoţionant în experienţa bisericii. El a văzut poziţia, pericolele, conflictele şi

eliberarea finală a poporului lui Dumnezeu. El raportează soliile de încheiere

care vor coace secerişul pământului fie ca roade pentru grânarul ceresc , fie

ca paie pentru focul nimicitor. Subiecte de o importanţă vastă i-au fost descoperite,

îndeosebi pentru biserica sfârşitului, aşa încât aceia care se vor întoarce de la

rătăcire la adevăr să fie instruiţi cu privire la pericolele şi luptele ce le stau înainte.

Nimeni nu trebuie să fie în întuneric cu privire la ce va veni peste pământ”. –

Tragedia veacurilor , p.341.

Soliile din Apocalipsa „pregătesc secerişul pământului”, dar suntem informaţi şi că ploaia

târzie este cea care coace secerişul.

“Cereţi de la Domnul ploaie, ploaie de primăvară! Domnul scoate fulgerele, şi vă

trimite o ploaie îmbelşugată, pentru toată verdeaţa de pe câmp”. “El vă va daploaie la vreme, vă va trimite ploaie timpurie şi târzie, ca odinioară”. În Răsărit,

ploaia timpurie cade în timpul semănatului. Aceasta este necesară pentru

germinarea seminţei. Sub influenţa fertilizatoare a apei, planta firavă încolţeşte.

Ploaia târzie cade aproape de încheierea sezonului agricol, maturizând bobul

de grâu şi pregătindu-l pentru seceriş. Domnul Hristos foloseşte aceste

fenomene ale naturii spre a reprezenta lucrarea Duhului Sfânt. Aşa cum roua şi

ploaia sunt dăruite mai întâi pentru a face sămânţa să germineze şi apoi pentru

maturizarea recoltei, tot aşa Duhul Sfânt este dat pentru a duce mai departe

procesul creşterii spirituale, de la un stadiu la altul. Coacerea grâului reprezintă

încheierea lucrării harului lui Dumnezeu în suflet. Prin puterea Duhului Sfânt,

chipul moral al lui Dumnezeu trebuie să fie reprodus desăvârşit în caracter. Noi

trebuie să fim schimbaţi, ajungând întru totul asemenea lui Hristos.

Ploaia târzie care maturizează recolta reprezintă harul spiritual carepregăteşte biserica pentru venirea Fiului omului. Totuşi, dacă ploaia timpurie nu a

avut loc, nu va fi viaţă, firul verde nu va răsări. Prin urmare, dacă stropii ploii of 34



IULIE 2011

timpurii nu şi-au făcut lucrarea, ploaia târzie nu poate să aducă nici o sămânţă la

desăvârşire”. – Testimonies to Ministers, p.506.

Soliile din Apocalipsa sunt ploaia târzie.

Ellen White tocmai a citat Zaharia 10,1, unde Zaharia ne porunceşte: „Cereţi de la

Domnul ploaie în timpul ploii târzii”. Cum pot eu să cer ploaia târzie în timpul ploii târzii,dacă nu recunosc faptul că sunt în „timpul” ploii târzii? Oare este ploaia târzie un timp

stabilit? Apostolul Petru a considerat aşa, deoarece el a numit ploaia târzie ca fiind

„vremurile de înviorare” şi „vremurile aşezării din nou a tuturor lucrurilor”.

În 11 septembrie, 2001, îngerul cel puternic din Apocalipsa 18 a coborât, marcând timpul

ploii târzii şi faptul că sigilarea celor o sută patruzeci şi patru de mii începuse. Acest lucru

poate să fie dovedit, prezentând diferitele ilustraţii ale ploii târzii, aşa cum au fostreprezentate de mişcările sfinte de reformă, adunate laolaltă rând cu rând, cu scopul de a

lustra evenimentele care marchează venirea îngerului cel puternic din Apocalipsa 18. Nu

este întâmplător faptul că Ellen White ne informează că soliile din Apocalipsa constituie ploaia

târzie, deoarece ea plasează adevărul acesta tocmai în contextul prezentării diferitelor

profeţii cu privire la istorie, care ilustrează laolaltă ploaia târzie. De fapt, ea declară că niciun

adevăr nu este prezentat mai clar, decât acela că lucrarea lui Dumnezeu se îndeplineşte prin

oamenii implicaţi în mişcările sfinte de reformă. Aceasta este o declaraţie serioasă.

„Lui Ioan i-au fost descoperite scene de un interes profund şi emoţionant în

experienţa bisericii. El a văzut poziţia, primejdiile, conflictele şi eliberarea finală a

poporului lui Dumnezeu. El raportează soliile de încheiere care vor coace

secerişul pământului fie ca roade pentru grânarul ceresc, fie ca paie pentru focul

nimicitor. Subiecte de o importanţă colosală i-au fost descoperite, îndeosebi pentru

biserica sfârşitului, pentru ca aceia care se vor întoarce de la rătăcire la adevăr săfie instruiţi cu privire la primejdiile şi luptele ce le stau înainte. Nimeni nu trebuie

să fie în întuneric faţă de ce va veni peste pământ.

„ Atunci, de ce există această neştiinţă larg răspândită cu privire la o parte

atât de importantă a Sfintelor Scripturi? De ce există această împotrivire

generală de a cerceta învăţăturile ei? Nu este decât materializarea unui efort

premeditat al prinţului întunericului, de a ascunde de oameni lucrurile care

demască amăgirile lui. Pentru motivul acesta Hristos, Descoperitorul, prevăzând

of 34



IULIE 2011

lupta [8] ce se va duce împotriva studierii Apocalipsei, a pronunţat o binecuvântare

asupra tuturor acelora care vor citi, vor asculta şi vor păzi cuvintele proorociei.

„Lucrarea lui Dumnezeu de pe pământ prezintă, de la un veac la altul, o

asemănare izbitoare în orice mare reformă sau mişcare religioasă. Principiile

lui Dumnezeu în procedeele cu oamenii sunt totdeauna aceleaşi. Mişcărileimportante ale prezentului îşi au paralele în acelea ale trecutului, iar

experienţa bisericii din primele veacuri are lecţii de mare valoare pentru timpul

nostru.

„ Niciun adevăr nu este mai clar arătat în Biblie ca acela că Dumnezeu, prin

Duhul Său cel Sfânt, îi conduce în mod deosebit pe slujitorii Săi de pe pământ în

marile mişcări, pentru a face să înainteze lucrarea de mântuire. Oamenii sunt instrumente în mâna lui Dumnezeu, folosiţi de El pentru împlinirea planurilor Sale

de har şi de milă. Fiecare are o parte de îndeplinit; fiecăruia îi este acordată o

măsură de lumină , adaptată la nevoile timpului său şi îndestulătoare spre a-l face

în stare să împlinească lucrarea pe care Dumnezeu i-a dat s-o facă. Cu toate

acestea, nici un om, oricât ar fi fost el onorat de Cer, n-a ajuns la o înţelegere

deplină a marelui Plan de Mântuire, sau chiar la o apreciere desăvârşită a planului

divin în lucrarea timpului său. Oamenii nu înţeleg pe deplin ce ar dori Dumnezeu să

aducă la îndeplinire prin lucrarea pe care le-o dă de făcut; ei nu înţeleg sub toate

aspectele ei solia pe care o rostesc în Numele Său.

„‘Poţi spune tu că poţi pătrunde adâncimile lui Dumnezeu, că poţi ajunge la

cunoştinţa desăvârşită a Celui Atotputernic?’ ‘Căci gândurile Mele nu sunt gândurile

voastre, şi căile voastre nu sunt căile Mele, zice Domnul. Ci, cât sunt de sus cerurile

faţă de pământ, atât sunt de sus căile Mele faţă de căile voastre şi gândurile Melefaţă de gândurile voastre!” “Eu sunt Dumnezeu, şi nu este altul, Eu sunt Dumnezeu

şi nu este nici unul ca Mine. Eu am vestit de la început ce are să se întâmple şi

cu mult înainte ce nu este încă împlinit’ (Iov 11,7; Isaia 55,8.9; 46,9.10)

„Chiar şi proorocii, care au fost favorizaţi cu o iluminare deosebită a Duhului,

n-au înţeles pe deplin importanţa descoperirilor încredinţate lor. Înţelesul avea să

fie dezvăluit de la un veac la altul, pe măsură ce poporul lui Dumnezeu urma săaibă nevoie de îndrumarea cuprinsă în ele.

of 34



IULIE 2011

„Petru, scriind despre mântuirea adusă la lumină prin Evanghelie, spune:

‘Proorocii, care au proorocit despre harul care vă era păstrat vouă, au făcut din

mântuirea aceasta ţinta cercetărilor şi căutării lor stăruitoare. Ei cercetau să vadă

ce vreme şi ce împrejurări avea în vedere Duhul lui Hristos, care era în ei, când

vestea mai dinainte patimile lui Hristos şi slava de care aveau să fie urmate. Lor le-

a fost descoperit că nu pentru ei înşişi, ci pentru voi spuneau ei aceste lucruri’ (1

Petru 1,10-12).

„Cu toate că nu le-a fost dat proorocilor să înţeleagă deplin lucrurile

descoperite, ei au căutat cu stăruinţă să primească toată lumina pe care Dumnezeu

le-o descoperise după buna Sa plăcere. Ei ‘cercetau cu stăruinţă, căutând să vadă

ce vreme şi ce împrejurări avea în vedere Duhul lui Hristos care era în ei!’ Ce lecţie

pentru poporul lui Dumnezeu din era creştină, pentru a cărui folosinţă aufost date aceste proorocii slujitorilor Săi! ‘Lor le-a fost descoperit că nu pentru

ei înşişi, ci pentru noi spuneau aceste lucruri”. Observaţi pe aceşti oameni sfinţi ai

lui Dumnezeu, cercetând cu stăruinţă descoperirile date lor pentru generaţiile

care nu se născuseră încă’ . Puneţi în contrast zelul lor sfânt cu neglijenţa

manifestată de cei favorizaţi din zilele sfârşitului faţă de acest dar al cerului. Ce

mustrare pentru cei indiferenţi, iubitori de comoditate şi lume, care se mulţumesc

să declare că profeţiile nu pot fi înţelese!

„Deşi minţile mărginite ale oamenilor nu sunt în stare să pătrundă în sfaturile

Celui Infinit sau să înţeleagă deplin realizarea scopurilor Sale, se întâmplă adesea

ca, din cauza vreunei greşeli, sau vreunei neglijenţe din partea lor, să înţeleagă

slab soliile Cerului . Nu rareori mintea oamenilor şi chiar a slujitorilor lui

Dumnezeu este atât de orbită de părerile omeneşti, de tradiţii şi de

învăţăturile false ale oamenilor , încât nu sunt în stare să prindă decât în parte

lucrurile mari pe care El le-a descoperit în Cuvântul Său. Aşa au stat lucrurile cu

ucenicii lui Hristos , chiar atunci când Mântuitorul era cu ei în persoană. Mintea lor

era îmbibată de concepţia populară cu privire la Mesia, ca prinţ pământesc, care

urma să-l ridice pe Israel pe tronul împărăţiei universale, şi nu puteau înţelege

însemnătatea cuvintelor Lui, prin care prevestea suferinţele şi moartea Sa”. –

Tragedia veacurilor , p.342-344.

of 34



IULIE 2011

În 11 septembrie, 2001, îngerul cel puternic din Apocalipsa 18 a coborât, marcând faptul

că timpul ploii târzii şi al sigilării celor o sută patruzeci şi patru de mii începuse. [9] Ploaia

târzie este o împlinire a profeţiei din Ioel. Profeţia din Ioel s-a împlinit, de asemenea, în Ziua

Cincizecimii şi în istoria millerită – iar acum se împlineşte din nou. Istoria Zilei Cincizecimii şi

storia milleriţilor prefigurează timpul nostru. Ellen White confirmă lucrul acesta de multe ori.

„ Îngerul c are se uneşte în vestirea soliei îngerului al treilea va lumina tot

pământul cu slava lui . Aici este profetizată o lucrare mondială cu o putere

neobişnuită. Mişcarea adventă din anul 1840-1844 a fost o manifestare

glorioasă a puterii lui Dumnezeu; prima solie îngerească a fost dusă la toate

staţiunile misionare din lume, iar în câteva ţări s-a arătat cel mai mare interes

religios care s-a văzut în vreo ţară de la Reforma secolului al XVI-lea încoace; dar

acestea urmează să fie depăşite de mişcarea cea puternică din timpul ultimei avertizări a îngerului al treilea.

„ Lucrarea se va asemăna cu aceea din Ziua Cincizecimii. După cum ‘ploaia

timpurie’ a fost dată, prin revărsarea Duhului Sfânt la începutul predicării

Evangheliei pentru a face posibilă creşterea seminţei preţioase, tot aşa ‘ploaia

târzie’ va fi dată la încheierea ei pentru coacerea recoltei. ‘Să cunoaştem, să

căutăm să cunoaştem pe Domnul! Căci El Se iveşte ca zorile dimineţii, şi va veni lanoi ca o ploaie, ca ploaia de primăvară, care udă pământul’ (Osea 6,3). ‘Şi voi, copii

ai Sionului, bucuraţi-vă şi veseliţi-vă în Domnul, Dumnezeul vostru, căci El vă va da

ploaie la vreme, vă va trimite ploaie timpurie şi târzie, ca odinioară’ (Ioel 2,23). ‘În

zilele de pe urmă, zice Dumnezeu, voi turna din Duhul Meu peste orice făptură.

Atunci oricine va chema Numele Domnului, va fi mântuit’ (Fapte 2,17.21).

„Marea lucrare a Evangheliei nu se va încheia cu o manifestare mai slabă a

puterii lui Dumnezeu decât a marcat-o începutul ei. Profeţiile care s-au împlinit

la revărsarea ploii timpurii, la începutul predicării Evangheliei, urmează să se

împlinească iarăşi în ploaia târzie de la încheierea ei. Acestea sunt ‘vremurile

de înviorare’ către care privea în viitor apostolul Petru când spunea: ‘Pocăiţi-vă

dar, şi întoarceţi-vă la Dumnezeu, pentru ca să vi se şteargă păcatele, ca să vină de

la Domnul vremile de înviorare, şi să trimită pe Cel ce a fost rânduit mai dinainte

pentru voi: pe Isus Hristos’ (Fapte 3,19.20). – Tragedia veacurilor , p.611.

of 34



IULIE 2011

Istoria Zilei Cincizecimii, istoria milleriţilor şi ploaia târzie tocmai au fost citate. Toate

acestea sunt identificate de Inspiraţie ca fiind împlinirea profeţiei din Ioel, iar noi tocmai am

fost înştiinţaţi direct că „profeţiile care s-au împlinit la revărsarea ploii timpurii, la

începutul predicării Evangheliei, urmează să se împlinească iarăşi în ploaia târzie

de la încheierea ei”. Una dintre acele profeţii a fost cea din Ioel.

„După aceea, voi turna Duhul Meu peste orice făptură; fiii şi fiicele voastre vor

prooroci, bătrânii voştri vor visa visuri, şi tinerii voştri vor avea vedenii. Chiar şi

peste robi şi peste roabe, voi turna Duhul Meu, în zilele acelea.

„Voi face să se vadă semne în ceruri şi pe pământ: sânge, foc, şi stâlpi de fum;

soarele se va preface în întunerec, şi luna în sânge, înainte de a veni ziua

Domnului, ziua aceea mare şi înfricoşată. Atunci oricine va chema Numele

Domnului va fi mântuit. Căci mântuirea va fi pe muntele Sionului şi la Ierusalim,

cum a făgăduit Domnul, şi între cei rămaşi, pe care-i va chema Domnul” (Ioel 2,28-

32).

Când s-a împlinit profeţia lui Ioel, în Ziua Cincizecimii, a recunoscut poporul lui

Dumnezeu faptul că avea loc împlinirea acestei profeţii?

„Dar alţii îşi băteau joc, şi ziceau: ‘Sunt plini de must!’

„Atunci Petru s-a sculat în picioare cu cei unsprezece, a ridicat glasul, şi le-a zis:

‘Bărbaţi Iudei şi voi toţi cei care locuiţi în Ierusalim, să ştiţi lucrul acesta, şi

ascultaţi cuvintele mele! Oamenii aceştia nu sunt beţi , cum vă închipuiţi voi, căci

nu este decât al treilea ceas din zi. Ci aceasta este ce a fost spus prin proorocul

Ioel :

„În zilele de pe urmă, zice Dumnezeu, voi turna din Duhul Meu peste oricefăptură; feciorii voştri şi [10] fetele voastre vor prooroci, tinerii voştri vor avea

vedenii, şi bătrânii voştri vor visa visuri! Da, chiar şi peste robii Mei şi peste roabele

Mele voi turna, în zilele acelea, din Duhul Meu, şi vor prooroci. Chiar şi peste robi şi

peste roabe, voi turna Duhul Meu, în zilele acelea. Voi face să se vadă semne în

ceruri şi pe pământ: sânge, foc, şi stâlpi de fum; soarele se va preface în întunerec,

şi luna în sânge, înainte de a veni ziua Domnului, ziua aceea mare şi înfricoşată.

Atunci oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit” (Fapte 2,13-21).

of 34



IULIE 2011

În Ziua Cincizecimii, poporul lui Dumnezeu a recunoscut faptul că revărsarea Duhului lui

Dumnezeu era o împlinire a profeţiei din Ioel şi, de asemenea, a înţeles că era o împlinire

profetică aflată în legătură cu o schimbare a dispensaţiunii. Oare nu a ştiut Petru că era Ziua

Cincizecimii? Cu siguranţă că a ştiut. Oare a ştiut el că Ziua Cincizecimii marca începutul

ucrării lui Hristos în sfânta din sanctuarul ceresc? Cu siguranţă că a ştiut, deoarece

revărsarea Duhului Sfânt în Ziua Cincizecimii a fost „semnul” că Domnul Hristos schimbase

dispensaţiunile de la lucrarea în sanctuarul pământesc, la lucrarea în sanctuarul ceresc.

„Înălţarea lui Isus la cer a fost semnalul că urmaşii Lui urmau să primească

binecuvântata făgăduinţă. Din acest motiv, înainte de a-şi începe lucrarea, ei

trebuiau să aştepte. Când a trecut prin porţile cerului, Hristos a fost întronat în

mijlocul adorării îngerilor. De îndată ce această ceremonie s-a încheiat, Duhul

Sfânt a coborât asupra ucenicilor în torente bogate, şi Hristos a fost cu adevărat proslăvit, chiar cu slava pe care o avusese la Tatăl din veşnicie. Revărsarea

Duhului Sfânt din Ziua Cincizecimii a fost comunicarea din partea cerului că

întronarea Mântuitorului a avut loc . Potrivit făgăduinţei Sale, El a trimis din

ceruri Duhul Sfânt asupra urmaşilor Săi, ca un semn că El a primit, ca preot şi

împărat, toată puterea în cer şi pe pământ şi că El era Cel Uns peste poporul Său”. –

Istoria faptelor apostolilor , p.38.

Webster’s Dictionary din vremea lui Ellen White defineşte termenul „token” ca fiind un alt

cuvânt pentru semn (aşa cum apare în traducerea româna, nota traducătorului).

1. Un semn; ceva care are intenţia de a reprezenta, sau de a indica un alt lucru, sau un

eveniment. Astfel, curcubeul este semnul legământului pe care Dumnezeu l-a făcut cu Noe.

Sângele mielului pascal, stropit pe porţile evreilor, a fost un semn care îi arăta îngerului

nimicitor voia lui Dumnezeu de a ocoli casele acelea. Geneza 9,12-13; Exod 12,13.„Fă un semn pentru mine” (Psalmi 86,17).

Prin urmare, revărsarea Duhului Sfânt în Ziua Cincizecimii a fost „semnul” unei

schimbări a dispensaţiunii şi a fost recunoscut ca având loc în legătură cu împlinirea profeţiei

ui Ioel.

Oare au recunoscut şi identificat milleriţii faptul că istoria lor era o împlinire a profeţiei lui

Ioel? Într-un rezumat al cărţii sale, intitulată Last Day Tokens, John, Laughborough declară

a pagina 193 şi 194, următoarele:

of 34



IULIE 2011

„1. Aproape de timpul când semnele din soare, lună şi stele urmau să apară, s-a văzut pe

cer o imagine înflăcărată a aurorei boreale, aşa cum a fost prezis de profetul Ioel.

„2. Cunoaşterea încheierii perioadelor profetice anunţate de profetul Daniel a rămas

pecetluită’ până la ‘timpul sfârşitului’ – 1798.

„3. Imediat după 1798, oameni din diferite părţi ale lumii, independenţi unul de altul, au

aflat că perioada de două mii trei sute de zile s-a încheiat în 1844. În felul acesta, declaraţia

a dovedit că ‘mulţi’ vor obţine ‘cunoştinţa’ cu privire la marea perioadă profetică ce

fusese ‘pecetluită’ mai înainte.

„4. Mântuitorul nostru a spus că, atunci când se vor împlini semnele din soare, lună şi

stele, putem să ştim că ne aflăm în generaţia care va fi martoră a venirii Sale. Semnul din

stele – 1833 – a marcat atunci timpul hotărât de Domnul ca parabola smochinului să fieînţeleasă. [11] Atunci, El i-a chemat pe învăţătorii Săi, care au prezentat lumii parabola

aceasta.

„5. Când trâmbiţa a şasea va înceta să sune, solia cu privire la timp urma să fie tot mai

puternică şi să fie vestită ‘cu glas tare’. De la data aceea – 1840 – solia a stârnit interesul

publicului şi s-a răspândit rapid în orice port maritim cunoscut, iar sunetul a ajuns în întreaga

ume”.

În cartea sa, intitulată Heavenly Visions, Laughborough spune că manifestarea Spiritului

Profeţiei , nu numai prin Ellen White, ci şi prin Hazen Foss şi William Foy, a fost o împlinire a

profeţiei din Ioel. Voi cita doar o referinţă scurtă, deoarece el repetă fără încetare că Duhul

Sfânt s-a revărsat în timpul milleriţilor, ca o împlinire a profeţiei din Ioel.

„La data când Mântuitorul a fost dus la templu spre a se aduce pentru El jertfa

cerută, credinciosul Simeon L-a recunoscut ca fiind Mesia cel făgăduit. Cu ocaziaaceea, a fost prezentă şi profetesa Ana, care locuia în templu – probabil în

‘colegiu’, sau ‘şcoală’, asemenea profetesei Hulda. Prin urmare, este evident că în

Ziua Cincizecimii, când Petru a declarat – în armonie cu profeţia lui Ioel – că, drept

rezultat al revărsării Duhului Sfânt, ‘roabele’ şi ‘fiicele’ vor profetiza, nu a fost ceva

ciudat pentru biserică să descopere că femeile puteau să aibă darul profeţiei în

vremea Evangheliei….

„ Din făgăduinţa rostită de profetul Ioel, aflăm că Duhul Sfânt va fi

revărsat în zilele din urmă. Totuşi, haide-ţi să vedem care trebuie să fie

of 34



IULIE 2011

rezultatul, când Duhul va fi revărsat: ‘După aceea, voi turna Duhul Meu peste orice

făptură; fiii şi fiicele voastre vor prooroci , bătrânii voştri vor visa visuri, şi tinerii

voştri vor avea vedenii’ (Ioel 2,28).

„ În Ziua Cincizecimii, Petru a citat din profeţia aceasta a lui Ioel , arătând

că făgăduinţa făcută începea să se împlinească. El a zis: ‘Oamenii aceştia nu sunt beţi, cum vă închipuiţi voi, căci nu este decât al treilea ceas din zi. Ci aceasta este

ce a fost spus prin proorocul Ioel: În zilele de pe urmă, zice Dumnezeu, voi turna

din Duhul Meu peste orice făptură; feciorii voştri şi fetele voastre vor prooroci,

tinerii voştri vor avea vedenii, şi bătrânii voştri vor visa visuri! Da, chiar şi peste

robii Mei şi peste roabele Mele voi turna, în zilele acelea, din Duhul Meu, şi vor

prooroci. Chiar şi peste robi şi peste roabe, voi turna Duhul Meu, în zilele acelea.

Voi face să se vadă semne în ceruri şi pe pământ: sânge, foc, şi stâlpi de fum;soarele se va preface în întunerec, şi luna în sânge, înainte de a veni ziua

Domnului, ziua aceea mare şi înfricoşată’ (Fapte 2,15-20)”. – Heavenly Vision,

p.11,16.

A avut loc o schimbare a dispensaţiunii în istoria millerită? Au recunoscut milleriţii acea

schimbare? Nu, până după ce schimbarea dispensaţiunii a avut loc, dar atunci ei au

proclamat această schimbare. De ce nu au recunoscut ei schimbarea lucrării din sanctuar,aşa cum au recunoscut Petru şi ucenicii în Ziua Cincizecimii? Pentru că Dumnezeu a avut un

scop precis în planul Său, ca să-i împiedice să înţeleagă schimbarea, până după ce aceasta a

avut loc, pentru a aduce la îndeplinire un proces de încercare ce avusese loc în timpul lui

Petru cu ocazia răstignirii lui Isus.

„Lumina specială care i-a fost dată lui Ioan şi a fost exprimată în cele şapte

tunete era o schiţă a evenimentelor ce vor avea loc în timpul soliilor primului şi

celui de-al doilea înger. Nu a fost cel mai bine pentru oameni să cunoască

lucrurile acestea, deoarece credinţa lor trebuia să fie pusă la încercare. În

rânduiala lui Dumnezeu, adevărurile cele mai frumoase şi mai progresiste trebuiau

să fie propovăduite. Prima şi cea de a doua solie îngerească trebuiau să fie

proclamate, dar înainte ca soliile acestea să-şi facă lucrarea lor specifică, nu avea

să fie descoperită nicio lumină în plus. Faptul acesta este reprezentat de îngerul

care stă cu un picior pe mare, proclamând în modalitatea cea mai solemnă că nu vamai fi timp”. – The Seventh-day Adventist Bible Commentary , vol.7, p.971.

of 34



IULIE 2011

La prima împlinire a profeţiei lui Ioel (Ziua Cincizecimii), poporul lui Dumnezeu a

recunoscut că Duhul Sfânt era revărsat ca o împlinire a profeţiei lui Ioel şi a propovăduit

chiar acest fapt. Împlinirea aceea a marcat o schimbare a lucrării de slujire a lui Hristos ca

Mare Preot, iar revărsarea Duhului Sfânt a fost un „semn”, sau un „semnal”. Ucenicii au

trecut printr-o încercare [12] cu privire la înţelegerea greşită a crucii, care a precedat

revărsarea Duhului Sfânt din Ziua Cincizecimii.

La cea de a doua împlinire a profeţiei lui Ioel (milleriţii), cei din poporul lui Dumnezeu au

recunoscut că Duhul Sfânt era revărsat ca o împlinire a profeţiei lui Ioel şi au propovăduit

chiar acest fapt. Împlinirea a avut loc în legătură cu o schimbare a lucrării de slujire a lui

Hristos ca Mare Preot. Milleriţii au trecut printr-o încercare cu privire la o înţelegere greşită a

sanctuarului şi a evenimentelor ce urmau să aibă loc în 22 octombrie, 1833, care au marcat

încheierea revărsării Duhului Sfânt pentru timpul acela.

Ambele istorii au fost o împlinire a profeţiei lui Ioel şi au prefigurat împlinirea deplină a

profeţiei lui Ioel în zilele şi în veacul nostru. Pe baza mărturiei a doi martori, putem spune că,

atunci când vine ploaia târzie, cei din poporul lui Dumnezeu vor recunoaşte faptul acesta. Ei

vor propovădui că venirea ploii târzii este o împlinire a profeţiei lui Ioel, că ploaia târzie

marchează o schimbare a lucrării de slujire a lui Hristos ca Mare Preot al nostru şi că venirea

ploii târzii este un semn, sau un semnal.

Când a proclamat că sosise timpul, apostolul Petru s-a aflat în mijlocul unei controverse.

Cei ce respingeau împlinirea profetică spuneau că Petru şi ceilalţi erau ameţiţi de vinul cel

nou. Aceasta a fost o împlinire a profeţiei lui Ioel, deoarece introducerea profeţiei lui Ioel

consemnează problema „vinului cel nou”

„Cuvântul Domnului care a fost spus lui Ioel, fiul lui Petuel.

„Ascultaţi lucrul acesta, bătrâni! Şi luaţi seama, toţi locuitorii ţării! S-a întâmplat aşa cevape vremea voastră, sau pe vremea părinţilor voştri? Povestiţi copiilor voştri despre lucrul

acesta, şi copiii voştri să povestească la copiii lor, iar copiii lor să povestească neamului de

oameni care va urma! Ce a lăsat nemâncat lăcusta Gazam, a mâncat lăcusta Arbeh, ce a

ăsat lăcusta Arbeh, a mâncat lăcusta Ielec, ce a lăsat lăcusta Ielec, a mâncat lăcusta Hasil.

„Treziţi-vă, beţivilor, şi plângeţi! Văitaţi-vă toţi cei ce beţi vin, căci vi s-a

luat mustul de la gură!” (Ioel 1,1-5). [mustul – vinul cel nou; nota traducătorului].

of 34



IULIE 2011

Toţi profeţii vorbesc despre sfârşitul lumii, iar Ioel vorbeşte despre adventismul de la

sfârşitul lumii. Suntem înştiinţaţi că experienţa adventismului este ilustrată în parabola celor

zece fecioare.

„Parabola celor zece fecioare din Matei capitolul 25 ilustrează, de asemenea,

experienţa poporului advent”. – Tragedia veacurilor , p.393.

Toţi profeţii sunt de acord unii cu alţii

„Duhurile proorocilor sunt supuse proorocilor” (1 Corinteni 14,32).

Prin urmare, când Matei redă parabola celor zece fecioare, iar Ellen White comentează

mai târziu aceeaşi parabolă, ambii constituie cei doi martori cu privire la istoria profetică

egată de sfârşitul lumii.

„Parabola celor zece fecioare din Matei capitolul 25 ilustrează, de asemenea,

experienţa poporului advent…. Capitolul 25 începe cu aceste cuvinte: ‘Atunci

Împărăţia cerurilor se aseamănă cu zece fecioare’. Aici este vorba de biserica din

timpul sfârşitului , aceeaşi care este descrisă şi la încheierea capitolului 24”. –

Tragedia veacurilor , p.393.

Toţi profeţii sunt de acord, prin urmare „oamenii beţi” din Ioel sunt treziţi la sfârşitul

umii de strigătul de la miezul nopţii. Ioel arată că profeţia lui este aplicabilă timpului când

strigătul de la miezul nopţii este repetat, la sfârşitul lumii.

„Gândurile mele au fost purtate în viitor , când a fost dat semnalul. ‘Iată Mirele

vine, ieşiţi-I în întâmpinare’. Totuşi, unii au amânat obţinerea untdelemnului

pentru a-şi alimenta candelele şi, prea târziu, vor constata că acel caracter nu este

transferabil”. – Review and Herald , 11 februarie, 1896.

Faptul care îi trezeşte pe „oamenii beţi” din profeţia lui Ioel este strigătul de la miezul

nopţii, care are loc la sfârşitul lumii, iar strigătul de la miezul nopţii, care are loc la sfârşitul

umii, este semnul, sau semnalul nostru, întocmai cum [13] revărsarea Duhului Sfânt în Ziua

Cincizecimii din timpul lui Petru a fost identificată ca fiind un „semn”, sau un semnal. În

Webster’s Dictionary din timpul lui Ellen White, găsim definiţia termenului „signal”, semnal.

Semnal, s. [L. signum]. Un semn ce are scopul de a atrage atenţia şi de a informa.

Semnalele sunt folosite pentru a comunica o informaţie, sau un ordin unei persoane aflate la

distanţă. Un semnal poate să fie o mişcare a mâinii. ridicarea unui steag, trasul cu pistolul,

of 34



IULIE 2011

sau orice alt lucru care, fiind înţeles de oamenii aflaţi la distanţă, poate să comunice o

nformaţie.

Revărsarea Duhului Sfânt în timpul Zilei Cincizecimii şi din timpul strigătului de la miezul

nopţii, la sfârşitul lumii, este identificată ca fiind un „semn”. Oamenii beţi din profeţia lui Ioel

nu observă semnul revărsării Duhului Sfânt, pe care Ioel o identifică foarte bine ca fiind

„mustul”, sau „vinul cel nou”.

În conformitate cu Ioel, mustul, vinul cel nou, le este luat de la gura oamenilor beţi, când

paharul timpului de probă al adventismului s-a umplut. Ioel vorbeşte de două ori despre

încheierea timpului de probă, făcând referire la faptul că profeţia lui are loc în generaţia a

patra. El spune: „Ascultaţi lucrul acesta, bătrâni! Şi luaţi seama, toţi locuitorii ţării!

S-a întâmplat aşa ceva pe vremea voastră, sau pe vremea părinţilor voştri?

Povestiţi copiilor voştri despre lucrul acesta, şi copiii voştri să povestească la copiii

lor, iar copiii lor să povestească neamului de oameni care va urma!”

Faptul ca un bătrân să le spună copiilor lui, iar apoi copiii lui să le spună copiiilor lor şi

copiii lor să informeze încă o generaţie înseamnă în total patru generaţii. Ioel oferă un al

doilea martor pentru cele patru generaţii, când identifică o distrugere împătrită a Israelului

modern (adventismul), citând lucrarea succesivă săvârşită de patru insecte. „Ce a lăsat

nemâncat lăcusta Gazam, a mâncat lăcusta Arbeh, ce a lăsat lăcusta Arbeh, a mâncatăcusta Ielec, ce a lăsat lăcusta Ielec, a mâncat lăcusta Hasil”. Patru generaţii marcate de

patru pedepse succesive, iar generaţia a patra este un simbol profetic în Cuvântul lui

Dumnezeu, care marchează sfârşitul timpului de probă.

„Să nu te închini înaintea lor, şi să nu le slujeşti; căci Eu, Domnul, Dumnezeul

tău, sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc nelegiuirea părinţilor în copii până la

al treilea şi la al patrulea neam al celor ce Mă urăsc” (Exod 20,5).

„În al patrulea neam, ea se va întoarce aici; căci nelegiuirea Amoriţilor nu şi-a

atins încă vârful” (Geneza 15,16).

„Despre amoriţi, Domnul a spus: ‘ În al patrulea neam , ei se vor întoarce aici;

căci nelegiuirea amoriţilor nu şi-a atins încă vârful’. Deşi această naţiune se făcea

remarcată din cauza idolatriei şi corupţiei, ea nu umpluse încă cupa nelegiuirii ei

şi Dumnezeu n-a dat porunca pentru distrugerea ei totala. Oamenii trebuie să vadăputerea divină manifestată într-un mod remarcabil, încât să fie lăsaţi fără scuze.

of 34



IULIE 2011

Creatorul Cel milostiv a fost binevoitor să suporte nelegiuirea lor până la a

patra generaţie. Apoi, dacă nu se va vedea nici o schimbare spre bine, judecăţile

Sale aveau să cadă asupra lor.

„ Cu o corectitudine ce nu greşeşte, Cel Infinit păstrează încă un raport al

tuturor naţiunilor. Atâta vreme cât mila Sa este oferită, cu chemarea la pocăinţă,acest raport va rămâne deschis, dar când cifra ajunge la o anumită sumă pe care a

fixat-o Dumnezeu, începe aplicarea mâniei Sale. Socoteala este închisă. Răbdarea

divină a ajuns la capăt. Nu mai există nicio implorare, nicio acţiune a milei în

favoarea lor.

„Când a privit de-a lungul veacurilor, profetului i s-a descoperit în viziune acest

moment. Naţiunile veacului acestuia au beneficiat de o milă fără precedent. Le-au

fost date cele mai alese binecuvântări ale lui Dumnezeu, dar o mândrie mereu

crescândă, lăcomia, idolatria, dispreţul faţă de Dumnezeu şi nerecunoştinţa cea mai

josnică sunt scrise în dreptul şi împotriva lor. Ei au depăşit măsura îndurării lui

Dumnezeu.

„ Ce m-a făcut să mă cutremur a fost faptul că aceia care au avut cea mai

mare lumină şi cele mai mari privilegii au fost contaminaţi de nelegiuirea ce

predomina. Influenţaţi de cei nelegiuiţi din jurul lor, mulţi, chiar dintre aceia care

mărturisesc adevărul, s-au răcit şi au fost luaţi de curentul puternic al răului.

Batjocura universală aruncată asupra [14] adevăratei evlavii şi sfinţenii i-a

determinat pe aceia care nu sunt strâns legaţi de Dumnezeu să piardă respectul

faţă de Legea Sa. Dacă ar fi urmat lumina şi dacă ar fi ascultat de adevăr din inimă,

această lege sfântă avea să fie privită ca fiind mult mai preţioasă pentru ei, atunci

când era dispreţuită şi dată la o parte. Pe măsură ce lipsa de respect faţă de Legealui Dumnezeu se manifesta din ce în ce mai mult, linia de demarcaţie dintre

păzitorii ei şi lume a devenit mai distinctă. Într-o clasă de oameni, dragostea lor

pentru poruncile divine creştea, în aceeaşi măsură în care creştea şi dispreţul faţă

de ei din partea celor aflaţi în cealaltă clasă.

„Criza se apropie foarte repede. Rapiditatea cu care cifrele se umflă arată că

timpul pentru revărsarea mâniei lui Dumnezeu este gata să vină . Deşi nu-i

face plăcere să pedepsească, totuşi El va pedepsi şi va face acest lucru repede.

Aceia care umblă în lumină vor vedea semnele primejdiei ce se apropie, dar

of 34



IULIE 2011

ei nu trebuie să stea liniştiţi, într-o aşteptare nepăsătoare a ruinei, mângâindu-se

cu credinţa că Dumnezeu va ocroti pe poporul Său în ziua mâniei. Departe de aşa

ceva. Ei trebuie să-şi dea seama că este de datoria lor să lucreze în mod stăruitor

pentru salvarea altora, aşteptând ajutorul lui Dumnezeu cu o credinţă puternică.

‘Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit’.

„Aluatul evlaviei nu şi-a pierdut în totul puterea. În timpul când primejdia şi

criza bisericii sunt cele mai mari, mica grupă care stă în lumină va geme şi va

suspina pentru nelegiuirile ce au loc în ţară. Dar în mod special rugăciunile se vor

înălţa în favoarea bisericii, deoarece membrii ei se comportă la fel ca lumea.

„Rugăciunile stăruitoare, calde, ale celor puţini, dar credincioşi, nu vor fi în

zadar. Când Domnul va veni ca un răzbunător, El va veni, de asemenea, ca un

protector al acelora care au păstrat credinţa în toată puritatea ei şi s-au păstrat pe

ei înşişi neîntinaţi faţă de lume. Într-un timp ca acesta, deşi a avut multă răbdare

cu ei, Dumnezeu a făgăduit să-i răzbune pe aleşii Săi care strigă zi şi noapte la El.

„Porunca este: ‘Treci prin mijlocul cetăţii, prin mijlocul Ierusalimului, şi fă un

semn pe fruntea oamenilor care suspină şi gem din pricina tuturor urâciunilor care

se săvârşesc acolo’. Aceştia care suspină şi gem au ţinut sus cuvintele vieţii; ei au

mustrat, au sfătuit şi au stăruit. Unii care L-au dezonorat pe Dumnezeu s-au pocăit,şi-au umilit inimile înaintea Lui. Dar slava Domnului s-a depărtat de Israel. Deşi

mulţi continuă să observe formele religiei, puterea şi prezenţa Sa lipsesc.

„În timpul când mânia Sa se va revărsa în judecăţile Sale, aceşti umili şi

devotaţi urmaşi ai Domnului Hristos vor fi deosebiţi de restul lumii prin chinul

sufletesc, care este exprimat în jale şi plâns, mustrări şi avertizări. În timp ce alţii

caută să arunce o mărturie asupra răului existent şi să scuze nelegiuirea ce

predomină pretutindeni, aceia care au zel pentru onoarea şi dragostea lui

Dumnezeu faţă de suflete nu vor căuta să obţină favoarea nimănui. Sufletele lor

neprihănite sunt chinuite, zi de zi, de faptele nesfinte şi de comportările nelegiuite.

Ei nu au putere să oprească torentul năvalnic al nelegiuirii şi astfel sunt plini de

necaz şi alarmaţi de această stare de lucruri. Ei plâng înaintea lui Dumnezeu,

atunci când văd religia desconsiderată chiar în căminele acelora care au avut o

mare lumină. Ei plâng şi îşi chinuiesc sufletele din cauza mândriei, avariţiei,egoismului şi a înşelăciunii de tot felul din biserică. Duhul lui Dumnezeu, care

of 34



IULIE 2011

inspiră la mustrare, este călcat în picioare, în vreme ce slujitorii lui Satana triumfă.

Dumnezeu este dezonorat, iar adevărul este făcut fără efect.

„Cei care nu sunt întristaţi de declinul lor spiritual şi care nu plâng pentru

păcatele altora vor fi lăsaţi fără sigiliul lui Dumnezeu. Domnul îi însărcinează pe

solii Săi, oamenii cu uneltele de nimicire în mâinile lor: ‘Treceţi după el în cetate, şi loviţi. Ochiul vostru să fie fără milă şi să nu vă înduraţi. Ucideţi şi nimiciţi pe

bătrâni, pe tineri, pe fecioare, pe copii şi pe femei; dar să nu vă atingeţi de nici unul

din cei ce au semnul pe frunte! Începeţi însă cu Locaşul Meu Cel sfânt! Ei au

început cu bătrânii care erau înaintea Templului’.

„Aici, vedem că biserica – Sanctuarul Domnului – a fost prima care a simţit

lovitura mâniei lui Dumnezeu. Oamenii din vechime, aceia cărora Dumnezeu le-a

dat o mare lumină şi care au stat ca păzitori ai intereselor spirituale ale poporului,

au trădat încrederea ce le-a fost acordată. Ideea lor este aceea că nu avem

nevoie să aşteptăm minuni şi manifestări deosebite ale puterii lui Dumnezeu,

aşa cum a fost în vremurile din vechime. Timpurile s-au schimbat. Aceste

cuvinte întăresc necredinţa lor şi ei spun: Domnul nu face nici bine, nu face nici

rău. El este prea milostiv pentru a aduce asupra oamenilor judecăţile Lui. Astfel,

‘pace şi siguranţă’ este strigătul oamenilor care nu-şi vor mai ridica niciodatăglasul asemenea unei trâmbiţe, pentru a arăta poporului lui Dumnezeu [15]

nelegiuirea lor şi casei lui Iacob, păcatele lor. Aceşti câini muţi, care nu latră, sunt

aceia care vor simţi răzbunarea cea dreaptă a unui Dumnezeu ofensat. Bărbaţi,

fecioare şi copii, vor pieri cu toţii împreună”. – Mărturii , vol.5, p.208-211.

Fratele meu, este timpul să-i îngădui Duhului lui Dumnezeu să pună în ordine aceste

concepte. Judecata începe de la casa lui Dumnezeu.

„Căci suntem în clipa când judecata stă să înceapă de la casa lui Dumnezeu. Şi

dacă începe cu noi, care va fi sfârşitul celor ce nu ascultă de Evanghelia lui

Dumnezeu?” (1 Petru 4,17).

Tu nu ai nicio autoritate spirituală pentru a desconsidera lucrurile pe care Petru le declară

aici nu numai cu privire la faptul că judecata începe cu adventismul, ci şi cu privire la faptul

că ea începe la o dată stabilită. Timpul când va începe judecata adventismului va fi cândadventismul, identificat ca fiind Israelul modern spiritual, a umplut paharul timpului de

probă. Poporul lui Dumnezeu bea primul cupa judecăţii lui Dumnezeu.

of 34



IULIE 2011

„Căci neamuri puternice şi împăraţi mari le vor supune şi pe ele, şi le voi răsplăti

după faptele şi lucrarea mâinilor lor. Căci aşa mi-a vorbit Domnul, Dumnezeul lui

Israel: ‘Ia din mâna Mea, acest potir plin cu vinul mâniei Mele şi dă-l să bea toate

neamurile la care te voi trimite. Vor bea, şi se vor ameţi şi vor fi ca nişte nebuni, la

vederea săbiei, pe care o voi trimite în mijlocul lor!’

„Eu am luat potirul din mâna Domnului, şi l-am dat să-l bea toate neamurile

la care mă trimitea Domnul: Ierusalimului şi cetăţilor lui Iuda, împăraţilor şi

căpeteniilor sale, ca să le prefacă în dărâmături, într-un pustiu, să-i facă de

batjocură şi de blestem, cum se vede lucrul acesta astăzi” (Ieremia 25,14-18).

Ierusalimul – adventismul – bea primul din potirul plin cu vinul mâniei. Adventismul este

primul judecat, iar lucrul acesta are loc când cupa nelegiuirilor adventismului se va umple

până la limită. Acest punct în timp este identificat ca „ timpul mâniei lui Dumnezeu”,

deoarece Ellen White a declarat: „Rapiditatea cu care cifrele se umflă arată că timpul

pentru revărsarea mâniei lui Dumnezeu este gata să vină. Deşi nu-I face plăcere să

pedepsească, cu toate acestea, El va pedepsi şi va face acest lucru repede. Aceia

care umblă în lumină vor vedea semnele primejdiei ce se apropie”.

Acesta este nu numai „timpul” judecăţii la care se referă Petru şi care începe cu

adventismul, ci şi „timpul mâniei lui Dumnezeu”. Când „timpul” soseşte, va avea loc

sigilarea celor o sută patruzeci şi patru de mii, deoarece ea ne spune că „timpul” acesta

este reprezentat de Ezechiel 9, unde îngerul pune pecetea pe fruntea celor care suspină şi

plâng. Totuşi, în acelaşi pasaj, ea ne înştiinţează că aceia care resping sigiliul lui Dumnezeu

fac acest lucru, deoarece „Ideea lor este aceea că nu avem nevoie să aşteptăm minuni şi

manifestări deosebite ale puterii lui Dumnezeu, aşa cum a fost în vremurile

din vechime. Timpurile s-au schimbat.

Ei adoptă poziţia că împlinirea revărsării Duhului Sfânt, despre care Ioel spune că a fost

însoţită de „minuni şi manifestări deosebite ale puterii lui Dumnezeu” în Ziua

Cincizecimii şi în istoria millerită nu va mai avea loc încă odată, deoarece „timpurile s-au

schimbat”. Totuşi, cei ce primesc sigiliul lui Dumnezeu sunt reprezentaţi ca fiind cei „ care

umblă în lumină” şi „vor vedea semnele primejdiei ce se apropie”. A vedea un semn

înseamnă a-l recunoaşte!

Un lucru care a avut loc în Ziua Cincizecimii şi în istoria millerită este că poporul lui

Dumnezeu a recunoscut şi a proclamat faptul că împlinirea profeţiei lui Ioel venise, iar of 34



IULIE 2011

profeţia lui Ioel identifică atât „vremea înviorării”, cât şi „vremea aşezării din nou a tuturor

ucrurilor”. Aceste „vremuri” din Ioel se referă atât la timpul judecăţii despre care vorbeşte

Petru, cât şi la timpul mâniei lui Dumnezeu. Ce le-a spus Domnul Hristos bărbaţilor şi

femeilor din generaţia Sa despre timpul mâniei?

„Când S-a apropiat de cetate şi a văzut-o, Isus a plâns pentru ea, şi a zis: ‘Dacă

ai fi cunoscut şi tu, măcar în această zi, lucrurile, care puteau să-ţi dea pacea! Dar

acum, ele sunt ascunse de ochii tăi. [16]

„Vor veni peste tine zile, când vrăjmaşii tăi te vor înconjura cu şanţuri, te vor

împresura, şi te vor strânge din toate părţile: te vor face una cu pământul, pe tine

şi pe copiii tăi din mijlocul tău; şi nu vor lăsa în tine piatră pe piatră, pentru că n-

ai cunoscut vremea când ai fost cercetată. În urmă a intrat în Templu, şi a

început să scoată afară pe cei ce vindeau şi cumpărau în el. Şi le-a zis: ‘Este scris:

Casa Mea va fi o casă de rugăciune. Dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tâlhari’.

Isus învăţa în toate zilele pe norod în Templu. Şi preoţii cei mai de seamă,

cărturarii şi bătrânii norodului căutau să-L omoare; dar nu ştiau cum să facă,

pentru că tot norodul Îi sorbea vorbele de pe buze” (Luca 19,41-48).

Poporul lui Dumnezeu din timpul lui Hristos a băut cupa mâniei lui Dumnezeu, deoarece

nu a cunoscut „vremea când a fost cercetat”. Nouă ni se cere să recunoaştem „vremea”

cercetării noastre! Dacă nu facem lucrul acesta, vom fi nimiciţi.

Când a prezentat semnificaţia faptului de a cunoaşte vremea cercetării noastre, Domnul

Hristos a început imediat după aceea să curăţească templul. În 11 septembrie, 2001, îngerul

cel puternic din Apocalipsa 18 a coborât, stropii ploii târzii au început să cadă, sigilarea celor

o sută patruzeci şi patru de mii a început şi vremurile de înviorare, de aşezare din nou a

tuturor lucrurilor, vremea judecăţii şi a cercetării noastre au început. Nouă ni se cere sărecunoaştem faptul acesta, deoarece altfel vom muri.

După ce porumbelul a coborât asupra Sa la botez, Domnul Hristos a fost pus la încercare

în pustie timp de patruzeci de zile, după care a îndeplinit prima din cele două curăţiri ale

templului. Cea de a doua curăţire a templului a avut loc la sfârşitul celor trei ani şi jumătate

de lucrare personală a lui Hristos.

Când îngerul din Apocalipsa a coborât, în 11 august, 1840, întărind solia primului înger şifiind o paralelă a porumbelului care a coborât în istoria lui Hristos, în istoria millerită a avut

oc prima curăţire a templului, iar bisericile protestante şi-au închis porţile în faţa mesajului of 34



IULIE 2011

ce a început să fie vestit în iunie 1842. Prin urmare, când a avut loc strigătul de la miezul

nopţii, în vara anului 1844, Duhul Sfânt a fost revărsat şi a avut loc cea de a doua curăţire a

templului din acea perioadă istorică.

Când a curăţit templul aici pe pământ, în conformitate cu declaraţiile lui Ellen White,

Hristos a făcut lucrul acesta îngăduind ca divinitatea Sa să străfulgere prin natura Sa umană.

În 11 august, 1840, îngerul din Apocalipsa 10, despre care ni se spune că nu este nimeni

altul decât Isus Hristos care a coborât, iar divinitatea Sa a străfulgerat prin natura Sa

umană, până când procesul a fost consemnat ca fiind încheiat prin închiderea porţilor

bisericilor protestante.

Când a fost vestit strigătul de la miezul nopţii, în vara anului 1844, Duhul Sfânt a fost

revărsat asupra milleriţilor, iar Domnul nu revarsă Duhul Său asupra unor oameni imorali,

aşadar, pentru a doua oară în acea perioadă istorică, divinitatea a străfulgerat prin natura

umană şi procesul de curăţire a continuat până când uşa sfintei a fost închisă.

În 11 septembrie, 2001, îngerul cel puternic din Apocalipsa 18 a coborât, iar prima dintre

cele două curăţiri ale templului din timpul sfârşitului lumii a început, dar spre deosebire de

storia millerită curăţirea templului care începe odată cu coborârea îngerului marchează

punerea la încercare şi curăţirea casei lui Dumnezeu. Punerea la încercare, sau curăţirea

continuă, până când uşa se va închide cu ocazia legii duminicale, iar în acel punct DuhulSfânt este va fi revărsat fără măsură asupra unei biserici ce a fost deja pusă la încercare şi

curăţită prin legea duminicală şi, pentru a doua oară în această perioadă istorică, divinitatea

va străfulgera prin natura umană, când adventiştii care au sigiliul lui Dumnezeu vor

reprezenta într-o modalitate desăvârşită caracterul lui Hristos pentru o lume ce moare. În

acel timp, va începe a doua dintre cele două curăţiri ale templului de la sfârşitul lumii, numai

pentru a se încheia, când Mihail se va ridica în picioare, iar uşa timpului de probă a omenirii

se va închide.

Biblia ne spune că, atunci când vine timpul acesta, în adventism va avea loc zguduirea

care a fost ilustrată într-o serie de locuri şi modalităţi. Ioel prezintă argumentul acesta în

termenii [17] „beţiei”. Oamenii beţi din cartea lui Ioel sunt cei cărora li se ia mustul (vinul

cel nou) de la gură, deoarece nu recunosc mustul ca fiind o lumină nouă.

„Învăţătura lui Hristos, deşi era reprezentată prin vinul cel nou, nu era o

doctrină nouă, ci descoperirea aceleia care se dăduse la început. Dar, pentru

farisei, adevărul lui Dumnezeu îşi pierduse semnificaţia şi frumuseţea de la

of 34



IULIE 2011

început. Învăţătura lui Hristos era pentru ei, aproape în toate privinţele, ceva nou

şi era nerecunoscută şi neştiută de ei ”. – Hristos lumina lumii , p.279.

Experienţa din timpul lui Hristos se aplică la adventismul din zilele noastre.

„De ce nu pot burdufurile vechi să conţină vinul cel nou? De ce au fost respinse

învăţăturile Domnului Isus? Viaţa lui Hristos ar fi trebuit să fie o inspiraţie

continuă. Totuşi, cărturarii şi fariseii L-au respins, deoarece au îngăduit ca

mândria, ambiţia şi bigotismul să stea în calea lor . Domnul Isus nu a urmat

învăţăturile şcolilor; El nu a copiat niciun model, nici nu Şi-a preluat învăţăturile din

vreo sursă pământească. Învăţăturile lui erau simplitatea însăşi, aşa de clare, încât

şi un copil putea să le înţeleagă, şi aşa de profunde, încât fariseii şi preoţii cu

prejudecăţi nu au putut să le înţeleagă. Nimeni, în afară de un învăţător ceresc, nu

putea să prezinte o moralitate aşa de înaltă în cuvinte aşa de simple, făcând ca

declaraţiile Lui să fie aplicabile la nevoile tuturor. Strălucirea slavei Tatălui a fost

descoperită pe faţa lui Isus Hristos. Totuşi, burdufurile vechi nu au putut să

conţină vinul cel nou şi preţios. Fariseii bigoţi, cărturarii şi conducătorii nu au

avut nicio plăcere pentru vinul cel nou. Ei erau plini de vinul cel vechi şi, până când

nu se eliberau de vechile tradiţii, de obiceiurile şi practicele vechi, nu aveau niciun

loc în minte, sau inimă pentru adevărul lui Hristos.

„În întrebarea: ‘Ce să facem ca să săvârşim lucrările lui Dumnezeu?’ este

înfăţişată atitudinea cărturarilor şi fariseilor, deoarece întrebarea lor însemna: ‘Ce

să facem pentru a merita cerul?’ Observaţi răspunsul Domnului Hristos: ‘Lucrarea

pe care o cere Dumnezeu este aceasta: să credeţi în Acela, pe care L-a trimis El’.

Preţul cerului este Mesia. Calea spre cer este Hristos. ‘Lucrarea pe care o cere

Dumnezeu este aceasta: să credeţi în Acela pe care L-a trimis El’. Totuşi, fariseii au

dispreţuit învăţătura Sa, iar saducheii au râs de El. Adevărul cel mai preţios nu

poate fi în niciun fel în armonie cu teoriile şi poruncile false ale oamenilor. Însă

oamenii de rând, care nu erau plini de vinul superstiţiei şi al tradiţiei, L-au ascultat

cu bucurie. Ei au recunoscut puterea cerească în învăţătura Sa şi au fost

încântaţi de adevărul cel nou cu privire la împărăţia Sa . Foarte mulţi au găsit

Pâinea vieţii care a venit din cer şi au băut din Apa vieţii. Sufletele lor flămânde au

fost săturate cu mana cerească şi au fost înviorate de râurile mântuirii. Prin

of 34



IULIE 2011

acceptarea acestei învăţături, ei au dovedit adevărul cuvintelor Sale: ‘Oile Mele

cunosc glasul Meu şi vin după Mine’.

„Să nu fim şi noi, cei ce trăim în zilele din urmă, aşa cum au fost fariseii.

Să nu se spună despre noi, aşa cum s-a spus despre ei, că vinul cel nou nu poate să

fie pus în burdufuri vechi. Cei care cunosc adevărul de multă vreme, care au fost făcuţi depozitarii Legii lui Dumnezeu, să nu înalţe idei şi păreri omeneşti, mai

presus de adevărul înaintat al cerului, ca să nu fie abandonaţi asemenea unor

burdufuri vechi şi uscate, ce vor fi înlocuite de burdufurile cele noi, pe care Domnul

le va alege pentru vinul cel nou. Noi trebuie să fim într-o poziţie în care vom

avea mereu dorinţa după mana proaspătă, după vinul cel nou al cerului.

„Toţi să fie precauţi , ca nu cumva să imite exemplul iudeilor şi, temându-se că

trebuie să renunţe la unele idei îndrăgite, sau să abandoneze vreun idol al opiniei

personale, să refuze adevărul care vine de la Tatăl luminii. Ataşamentul faţă de

tradiţie s-a dovedit a fi ruina iudeilor şi se va dovedi a fi ruina multor suflete din

fiecare veac. Să ne temem să ajungem mulţumiţi cu ce am obţinut deja, ci să

înaintăm fără încetare în lumină, pentru ca Domnul Isus să nu fie nevoit să ne

înlăture, aşa cum sunt aruncate burdufurile vechi, atunci când ne prezintă adevărul

cel nou” . – Signs of the Times, 19 septembrie, 1892.

Profeţia din Ioel nu prezintă numai adevărul cu privire la revărsarea Duhului lui

Dumnezeu, ci şi semnele asociate cu evenimentul acesta. Ioel marchează faptul că

revărsarea Duhului Sfânt este realizată, atunci când timpul de probă se încheie. În perioada

Zilei Cincizecimii, timpul de probă s-a încheiat pentru Israelul din vechime, în timp ce

Domnul intra în legământ cu biserica Sa creştină. În perioada milleriţilor, timpul de probă se

încheia pentru biserica creştină, [18] în timp ce Domnul intra în legământ cu Israelul

modern spiritual. Încheierea timpului de probă este menţionată prin cele patru generaţii şi

prin decăderea progresivă a poporului lui Dumnezeu, aşa cum este reprezentat în lucrarea

celor patru lăcuste.

Ioel identifică, de asemenea, controversa care izbucneşte întotdeauna când vine timpul

de înviorare în istorie. El foloseşte simbolismul vinului cel nou şi al oamenilor beţi care

resping vinul cel nou.

NR respinge vinul cel nou, pe temeiul unei varietăţi de premize false, dar tu ai înţeles

numai una simplă. Voi declaraţi că Ellen White afirmă că nu vom şti niciodată când vine

of 34



IULIE 2011

ploaia târzie, ceea ce, desigur, este o negare absolută a câtorva referinţe din scrierile ei, deja

citate în acest e-mail care prezintă exact opusul. Voi citaţi pasajul următor şi prezentaţi

greşit ce se află în el.

„Solemne sunt scenele legate de încheierea lucrării de ispăşire. Interesele care

se cuprind în ea sunt copleşitoare. Judecata are loc acum în Sanctuarul de sus.

Această lucrare continuă timp de mulţi ani. În curând – nimeni nu ştie cât de

curând – ea va ajunge la cei vii. În prezenţa înfricoşătoare a lui Dumnezeu, viaţa

noastră trebuie să vină la cercetare. În această vreme, mai presus de orice, se

cuvine ca fiecare suflet să ia seama la avertizarea lui Hristos: ‘Luaţi seama,

vegheaţi şi rugaţi-vă; căci nu ştiţi când va veni vremea aceea’ (Marcu 13,33). ‘Dacă

nu vegheaţi, voi veni ca un hoţ, şi nu vei şti în care ceas voi veni peste tine’

(Apocalipsa 3,3). – Tragedia veacurilor , p.490.

NR, tu şi alţii luaţi acest pasaj şi îl întoarceţi pe dos. Când este afirmat că „în curând –

nimeni nu ştie cât de curând”, judecata „va ajunge la cei vii” nu se face niciun fel de

referire la faptul că vom şti, sau nu vom şti când începe judecata. Pur şi simplu, se afirmă

direct că va fi imposibil să identificăm dinainte, când începe judecata celor vii.

Când Inspiraţia marchează un semn profetic, poporului lui Dumnezeu i se cere să îl

recunoască. În Luca 21, ca răspuns la întrebarea adresată de ucenici Domnului Isus cuprivire la semnul distrugerii templului, El a spus o parabolă.

„Şi le-a spus o pildă: ‘Vedeţi smochinul şi toţi copacii. Când înfrunzesc, şi-i

vedeţi, voi singuri cunoaşteţi că de acum vara este aproape. Tot aşa, când veţi

vedea întâmplându-se aceste lucruri, să ştiţi că Împărăţia lui Dumnezeu este

aproape. Adevărat vă spun că nu va trece neamul acesta, până când se vor împlini

toate aceste lucruri. Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.

„Luaţi seama la voi înşivă, ca nu cumva să vi se îngreuieze inimile cu îmbuibare

de mâncare şi băutură, şi cu îngrijorările vieţii acesteia, şi astfel ziua aceea să vină

fără veste asupra voastră. Căci ziua aceea va veni ca un laţ peste toţi cei ce

locuiesc pe toată faţa pământului. Vegheaţi dar în tot timpul, şi rugaţi-vă, ca să

aveţi putere să scăpaţi de toate lucrurile acestea, care se vor întâmpla, şi să staţi în

picioare înaintea Fiului omului’” (Luca 21,29-36).

În legătură cu faptul că nu ştim cât de curând va începe judecata celor vii, Ellen White a

declarat: „Vegheaţi şi rugaţi-vă, căci nu ştiţi când va veni vremea aceea” (Marcu 13,33). of 34



IULIE 2011

„Dacă nu veghezi, voi veni ca un hoţ, şi nu vei şti în care ceas voi veni peste tine”

(Apocalipsa 3,3).

În parabola din Luca 21, de asemenea, suntem sfătuiţi să „veghem”. Dacă nu veghem,

„ziua aceea” va „veni peste noi fără să ştim”. Cu privire la ce zi ne avertizează Domnul Isus

că va veni peste noi fără să ştim? Ucenicii puseseră o întrebare precisă, la care El răspundea:

„Pe când vorbeau unii despre Templu, că era împodobit cu pietre frumoase şi daruri, Isus a zis:

Vor veni zile când, nu va rămâne aici piatră pe piatră, care să nu fie dărâmată’. ‘Învăţătorule’, L-au

întrebat ei, [19] ‘când [timpul] se vor întâmpla toate aceste lucruri? Şi care va fi semnul când se

vor întâmpla aceste lucruri?’” (Luca 21,5-7).

Noi trebuie să veghem în scopul de a scăpa din evenimentele reprezentate prin

distrugerea templului. Domnul Isus a avertizat că, dacă suntem beţi, nu vom vedea semnul

care identifică faptul că templul urmează să fie nimicit. El a răspuns la întrebarea ucenicilor,

arătându-le pomii care îmboboceau primăvara şi care, desigur, îmboboceau datorită venirii

ploii târzii. Ellen White oferă o a doua mărturie cu privire la faptul acesta.

„Hristos îi îndemnase pe copiii Săi să fie atenţi la semnele revenirii Sale şi să se

bucure, când vor vedea semnele revenirii Regelui lor. ‘Când vor începe să se întâmple

aceste lucruri’, a spus El, ‘atunci să vă ridicaţi capetele; căci mântuirea voastră se apropie’.

El a îndreptat privirea urmaşilor Săi către pomii care îmboboceau primăvara şi a zis:Când înverzesc şi îmbobocesc, ştiţi că vara este aproape. Tot aşa, când veţi vedea aceste

ucruri, să ştiţi că Împărăţia lui Dumnezeu este aproape’ (Luca 21,28. 30.31)….

„Când le-a arătat urmaşilor Săi semnele revenirii Sale, Mântuitorul a profetizat

starea de păcătoşenie care va exista chiar înainte de a doua Sa venire. Ca şi în zilele

ui Noe, va fi o activitate şi o alergare după afaceri lumeşti şi după căutarea de plăceri -

cumpărând, vânzând, clădind, zidind, căsătorindu-se şi dând în căsătorie – împreună cuuitarea lui Dumnezeu şi a vieţii viitoare. Pentru aceia care vor trăi în vremea aceasta, sfatul

ui Hristos este: ‘Luaţi seama la voi înşivă, ca nu cumva să vi se îngreuneze inimile cu

îmbuibare de mâncare şi băutură, şi cu îngrijorările vieţii acesteia, şi astfel ziua aceea să

vină fără veste asupra voastră. Vegheaţi dar în tot timpul şi rugaţi-vă, ca să aveţi putere să

scăpaţi de toate lucrurile acestea, care se vor întâmpla, şi să staţi în picioare înaintea Fiului

omului’” (Luca 21,34.36).

„Starea bisericii în această vreme este arătată în cuvintele Mântuitorului din Apocalipsa:

Îţi merge numele că trăieşti, dar eşti mort’. Iar acelora care refuză să se trezească din

of 34



IULIE 2011

siguranţa lor fără grijă, le este adresată avertizarea solemnă: ‘Dacă nu veghezi, voi veni ca

un hoţ, şi nu vei şti în care ceas voi veni peste tine’ (Apocalipsa 3,1.3)”. – Tragedia

veacurilor , p.308-309.

Nu este ciudat că acelaşi pasaj din Apocalipsa 3 este citat în pasajul precedent, la fel cum

a fost citat în pasajul pe care tu şi NR îl întoarceţi pe dos? Vegherea din pasajul acesta este,

cu claritate, o poruncă de a urmări semnul revenirii lui Hristos, identificat ca fiind semnul

care face pomii să îmbobocească primăvara. Noi trebuie să veghem şi să urmărim semnul

care marchează venirea ploii târzii, iar voi sugeraţi opusul, deşi ambele pasaje definesc

„vegherea” ca fiind o împlinire a capitolului trei din Apocalipsa.

Voi stabiliţi o interpretare particulară a pasajului care spune: „În curând – nimeni nu ştie

cât de curând – ea va ajunge la cei vii. În prezenţa înfricoşătoare a lui Dumnezeu, viaţa

noastră trebuie să vină la cercetare. În această vreme, mai presus de orice, se cuvine

ca fiecare suflet să ia seama la avertizarea lui Hristos: ‘Luaţi seama, vegheaţi şi rugaţi-

vă; căci nu ştiţi când va veni vremea aceea’ (Marcu 13,33). ‘Dacă nu vegheaţi, voi veni ca un

hoţ, şi nu vei şti în care ceas voi veni peste tine’ (Apocalipsa 3,3). Voi sugeraţi că îndemnul

acesta de „a veghea” nu include recunoaşterea semnului ploii târzii, care marchează de

asemenea începutul judecăţii celor vii. Interpretare întoarsă pe dos!

Fratele meu, ceea ce face pomii să îmbobocească primăvara este ploaia târzie.

„Şi voi, copii ai Sionului, bucuraţi-vă şi veseliţi-vă în Domnul, Dumnezeul vostru, căci El vă va da

ploaie la vreme, vă va trimite ploaie timpurie şi târzie, ca odinioară” (Ioel 2,23).

[Versiunea engleză este următoarea: „Şi voi, copii ai Sionului, bucuraţi-vă şi veseliţi-vă în

Domnul, Dumnezeul vostru, căci El vă va da ploaia de odinioară cu măsură şi va face să cadă pentru

voi ploaie, ploaia de odinioară şi ploaia târzie în prima lună” – nota traducătorului]

Prima lună în Biblie este martie, în timpul primăverii. Vara are loc secerişul.

„Vrăjmaşul, care a semănat-o, este diavolul; secerişul, este sfârşitul veacului; secerătorii, sunt

îngerii” (Matei 13,39).

Semnul care marchează îmbobocirea pomilor este ploaia târzie care începe, când îngerul

cel puternic din Apocalipsa 18 coboară şi când începe sigilarea [20] celor o sută patruzeci şi

patru de mii. Primăvara soseşte, când îngerul coboară, iar vara soseşte odată cu legea

duminicală, când se desfăşoară secerişul cel mare. Primăvara şi vara reprezintă vremile deînviorare (la plural), sau ploaia târzie. Primăvara este timpul când stropii ploii târzii cad peste

of 34



IULIE 2011

fecioarele înţelepte ale adventismului, iar vara este timpul când ploaia târzie este revărsată

fără măsură asupra unei biserici care tocmai a fost schimbată dintr-o biserică luptătoare,

într-o biserică triumfătoare.

Numai adventiştii care recunosc că profeţia din Ioel şi-a început împlinirea finală şi

deplină în 11 septembrie, 2001, vor primi stropii ploii târzii, care sunt absolut necesari spre a

ua parte la revărsarea deplină a Duhului Sfânt, când este promulgată legea duminicală.

Tu şi NR şi alţii veţi declara cu siguranţă că eu şi cei ce prezintă acum aceste adevăruri

suntem ca nişte oameni beţi şi amăgiţi, dar faptul acesta este, desigur, tocmai cel identificat

de Ioel în legătură cu profeţia lui şi este argumentul identic pe care Petru a trebuit să-l

înfrunte, când profeţia lui Ioel s-a împlinit în Ziua Cincizecimii. Voi trebuie să vă reevaluaţi

concluziile în lumina Cuvântului lui Dumnezeu, înainte ca vinul cel nou să vă fie luat de la

gură. Trăim acum în timpul judecăţii adventismului şi recunoaşterea acestui fapt este o

problemă de viaţă şi moarte.

Am publicat mult în apărarea concepţiei despre 11 septembrie, 2001, dar am făcut lucrul

acesta ştiind că deja începusem un răspuns la un e-mail primit de la un prieten din England,

care conţine unele dintre celelalte subiecte pe care le-aş prezenta în apărarea acestui

adevăr. Când voi încheia acel e-mail, vi-l voi trimite.

Salutări soţiei tale şi fraţilor din Chile, Jeff Pippenger.

of 34



IULIE 2011

sandor_szekelyhidi 0733.773.030 0261.754.321

19 Lucrarea evidenta a Duhului Sfant - Stirile profetice „Future News” 07 2010

Documents

Transcript of 19 Lucrarea evidenta a Duhului Sfant - Stirile profetice „Future News” 07 2010